kinetoterapia functională

Download Kinetoterapia functională

Post on 15-Jun-2015

5.687 views

Category:

Documents

7 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Kinetoter apia functional Curs Master- Titular disciplin Conf univ dr . Psztai Zoltn Carol

Recuperare n orto-traumatologie noiuni generale Recuperarea medical este cea mai nou form de asisten medical aprut n a doua jumtate a secolului XX, fiind ntr-o continu dezvoltare. Este o activitate complex prin care se urmreste restabilirea ct mai deplin a capacitilor funcionale reduse sau pierdute de ctre o persoan, dezvoltarea mecanismelor compensatorii si de adaptare, care s-i asigure n viitor posibilitatea de autoservire, via activ, independen economic si social. Dup obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins, vorbim de: a. Recuperarea parial, cnd se realizeaz numai reeducarea capacitii de autoservire sau reeducarea parial a capacitii de munc; b. Recuperarea total, cnd se realizeaz recstigarea total a capacitii de munc sau rencadrarea persoanei n activitate profesional cu program normal. nepare, muscare, strivire si leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc. n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si deschise.

n traumatologie recuperarea medical prin fizioterapie si kinetoterapie- terapie prin miscare,reprezint problema principal de abordat si ncepe imediat dup tratamentul ortopedic sau chirurgical. n etiologia traumatismelor se ntlnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici (traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme biologice). Factorii mecanici (cderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascuite sau tioase (cuie, srme, cuite, fragmente de sticl, de lemn, obiecte contondente de diverse forme geometrice, pietre, bte, bare, scaune, piese grele, hiperpresiune). Obiectele ascuite si cele tioase produc plgi prin nepare, tiere, iar obiectele contondente produc contuzii, striviri, fracturi, chiar amputaii traumatice etc. Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate n raport cu factorul incriminat: arsuri (cldur, electricitate, raze solare, radiaii), degerturi (frig, zpad etc.), electrocutare, iradiere (diferite forme de radiaii). Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin aciunea unor acizi si baze de diferite concentraii, sub forma unor alimente si medicamente. Factorii biologici produc leziuni traumatice prin nepturi, plgi prin nepare, muscare, strivire si leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc. n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si deschise.

Cele nchise au ca si caracteristic pstrarea integritii tegumentului: contuzie, ruptur, entors, fractur nchis, luxaie si cele combinate prin triade si pentade traumatice. Cele deschise sunt caracterizate prin ntreruperea sub o form sau alta a integritii tegumentului: plag deschis, contuzie deschis, fractur deschis, luxaie deschis. Examenul clinic al traumatismului are n vedere urmtoarele elemente: localizare; form; dimensiune; direcie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzimea; prezena si tipul hemoragiei; prezena eventualilor corpi strini; alte particulariti specifice n raport cu felul traumatismului. Organismul rspunde la aciunea agentului traumatic prin manifestri locale si generale n care este implicat n primul rnd sistemul nervos. Manifestarea general cea mai important este socul traumatic de o anumit intensitate. Pe plan local, prin acelasi mecanism reflex se produc primele modificri neurovasculare: o zon de vasoconstricie la periferia zonei traumatizate la delimitarea zonei de necroz si n afara acesteia o zon de vasodilataie, care nlesneste resorbia si eliminarea esuturilor necrozate si a eventualilor corpi strini.

Traumatismele determin, de multe ori, leziuni grave locale i la distan, care au ca rezultat instalarea unor sechele funcionale locale sau generale. Traumatismele pot influena direct sau indirect organismul uman prin: . alterarea fenomenelor circulatorii i respiratorii; . alterarea local a capacitii funcionale motrice; . alterarea pe zone topografice i, n general, a capacitii funcionale; . alterarea i modificarea metabolismului la diferite nivele; . producerea de tulburri psihomotrice; . producerea tulburrilor de coordonare (afectarea aparatului NMAK ~ neuromioartro-kinetic). Sechelele posttraumatice pe structuri de esuturi pot fi clasificate astfel: . sechelele generale posttraumatice; . sechelele cutanate i subcutanate posttraumatice; . sechelele articulare i periarticulare posttraumatice; . sechelele musculare posttraumatice; . sechelele posttraumatice cu leziuni ale nervilor periferici la diferite nivele.

Sechelele generale posttraumatice

Sechelele posttraumatice pe zone topografice se clasific n: . sechelele posttraumatice ale zonei umrului; . sechelele posttraumatice ale zonei cotului i antebraului; . sechelele posttraumatice ale pumnului (gtul minii); . sechelele posttraumatice ale minii, degetelor; . sechelele posttraumatice ale zonei pelvine (old, coaps); . sechelele posttraumatice ale genunchiului, gambei; . sechelele posttraumatice ale gleznei; . sechelele posttraumatice ale piciorului. n concluzie, majoritatea sechelelor posttraumatice ale aparatului locomotor apar ca urmare a inactivitii i imobilizrii pe perioade de timp mai mult sau mai puin ndelungate. ntre factorii subiectivi care influeneaz recuperarea acestor sechele putem enumera: vrsta, sexul, afeciunile asociate, gradul de pregtire fizic anterioar, structura neuropsihic a pacientului etc. Netratate corespunztor i la timp, orice sechele generale sau locale pot prezenta urmtoarele forme de handicap: . persistena unei atitudini greite; . persistena unei deficiene fizice, senzoriale sau psihice; . instalarea unei infirmiti; . instalarea unei diformiti; . instalarea invaliditii (de gradul I, II sau III).

Modificrile locale dup traumatism parcurg trei etape succesive: etapa nti se elimin esuturile necrozate; etapa a doua se formeaz esuturi de granulaie; etapa a treia are loc vindecarea, cicatricizarea si etapa epidermizarea plgii. Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni Pentru o anumit sistematizare a acestui material, vom realiza o schem general de abordare n care vom lua n considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (n funcie de frecvena apariiei lor); obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective (netratnd obiectivele de scurt durat sau cele specifice unui anumit tip de leziune); mijloacele kinetoterapeutice si fizioterapeutice utilizate n recuperare, precum si alte precizri necesare pentru o nelegere ct mai exact a celor expuse.

UN program complet de recuperare funcional precoce a unui posttraumatic trebuie s aib n vedere n mod cu totul deosebit starea general a pacientului i principiile recuperrii n general. Importana kinetoterapiei rezult din nsi prelungirea ei atta timp ct evolueaz i afeciunea, sechelaritatea major sau minor. n sechelaritatea minor, kinetoterapia se aplic pn la obinerea funcionalitii complete,de dinainte. n sechelaritatea major, soldat de multe ori cu diferite grade de handicap - infirmitate, invaliditate, diformitate - este necesar s se aplice pe toat durata vieii deficientului NMAK. Concluzionnd, putem spune c orice ( UM)-articulaie a crei imobilizare nu este necesar trebuie abordata -mobilizat activ din prima zi a tratamentului !!

Membrul Superior - Umrul posttraumatic

prezint anumite particulariti de recuperare, datorit faptului c este cea mai mobil articulaie si n acelasi timp trebuie s prezinte si un anumit grad de stabilitate pentru a permite segmentelor distale s fie poziionate n anumite direcii necesare activitilor desfsurate n cursul zilei. Principalele leziuni traumatice ntlnite la nivelul umrului sunt: contuziile; luxaiile; fracturile; plgile tiate sau nepate; arsurile. Sechelaritatea posttraumatic afecteaz aproape identic umrul ca si periartrita scapulohumeral (PSH) si ca urmare putem spune c la nivelul umrului posttraumatic avem cele cinci forme clinico anatomo funcionale bine determinate: Umr dureros posttraumatic simplu; Umr dureros posttraumatic blocat; Umr mixt; Umr pseudoparalitic; Umr inflamat posttraumatic acut.

Obiectivele si mijloacele kinetice vor fi orientate dup particularitile formelor clinice de mai sus dar avnd ca si linii comune urmtoarele: 1. Ameliorarea durerii prin: posturri si poziionri nc din perioada de imobilizare; folosirea gimnasticii vasculare Phlchen si Mberg a Terapi Mastersului , masajul usor de tip efleuraj; termoterapie cald si rece ; 2. Men FNP inerea funciei centurii scapulare prin: controlul staticii si dinamicii gtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale si cervico dorsale; executarea de miscri globale a segmentului scapulo toracic; prevenirea atitudinilor deficiente secundare (cifotice si scoliotice) dup afeciunile traumatice; tonizarea prin contracii izometrice a musculaturii cervico scapulo humerale n situaiile permise; 3. Recuperarea mobilitii articulare prin: inierea miscrilor pentru asuplizarea muscular (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP si diagonalele din metoda Herman Kabat, ) Margaret Knott si Dorothy Voss)pentru promovarea mobilitii la unghiuri maxime posibile si n toate axele si planurile permise. Fr miscri pasive mai ales n cazul luxaiilor, fracturilor de clavicul si fr miscri cu contrarezisten, fr tehnici de decoaptare si traciuni axiale n cazul fracturilor sau dup subluxaii si luxaii. Se va folosi si FNP -telescoparea cat si a metodei Klapp pentru o mai bun exersare n lan cinematic nchis a MS.); 4. Rearmonizarea mecanic a umrului privind att mobilitatea, ct si stabilitatea prin:corectarea si prevenirea dezaxrii capului humeral realizat prin anumite posturi, decoaptri, tehnica Codmann, intinderi musculare - stretchingul prelungit ( durata de la 30 sec + 45se, 60, 90 sec si ... cat e necesar cu pauyele de rigoare !!); pstrarea echilibrului ideal ntre grupele musculare agonist antagonist si anume deltoidul, corac