CONSTANTIN MOISUC (coordonator)

ION ROŞU-HAMZESCU CLAUDIA BAICU ELENA GURGU

FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE

RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE

Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. CONSTANTIN MOISUC (coordonator)

Prof. univ. dr. ION ROŞU-HAMZESCU

Lector univ. dr. CLAUDIA BAICU Lector univ. drd. ELENA GURGU

FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE

RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006

Autori: Prof. univ. dr. Constantin Moisuc (coordonator): capitolele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 15, 17, 18 Prof. univ. dr. Ion Roşu-Hamzescu: capitolele 25, 26, 27 Lector univ. dr. Claudia Baicu: capitolele 3, 16, 19, 20, 21, 24 Lector univ. drd. Elena Gurgu: capitolele 8, 9, 13, 14, 22,23

CUPRINS

SecŃiunea I. FINANłE INTERNAłIONALE

Capitolul 1. GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ –

LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi ............................................ 13 1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise .......................... 14 1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice ........................ 18 1.4. Factorii globalizării financiare .................................................................................... 19 1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii ......................................................… 22 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 24

Capitolul 2.SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor.................. 28 2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale ............................................... 31 2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional .................................... 32 2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale ................................................. 33 2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor .............................................................

33

Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 36

Capitolul 3. PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ ŞI EUROVALUTELE

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară .................................................................... 38 3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi ............................................ 42 3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară ........................................................................ 44 3.4. Mijloacele de plată internaŃionale ...................................................................... 46 3.5. Sistemul bancar internaŃional ............................................................................ 48 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 52

Capitolul 4. ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale ....................................................... 55 4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană ................... 57 4.3. Convertibilitatea leului ..................................................................................... 59 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 61

Capitolul 5. ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ

5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă ............................... 64 5.1.1. Aurul ............................................... ........................................................ 65 5.1.2. Devizele ......................................... .......................................…....................... 67 5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI ......................................... ..................................... 69 5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (D.S.T.) ...................................................... 70

5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă ................................................ 72

5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei ............................................ 73 5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională .................................... 76 5.5. Activele de rezervă ale României contemporane .................................................. 77 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 79

Capitolul 6. MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR

6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor ...................................... 81 6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar ................................................................... 85 6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar .............................. 87 6.4. Metode de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar .............. 90 6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe .............................. 93 6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi ............... 94 Îndrumar pentru autoevaluare ......................................….......................................... 95

Capitolul 7. PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare .................................... 97 7.2. Organizarea pieŃei valutare ......................................... ............................................ 100 7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer ......................... 107 7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului de schimb valutar ......................................... .............................................................

109

7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România ....................................... 117 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 125

Capitolul 8. PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE

8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine ................................................................. 129 8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD) ......................................... ..................................... 130 8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe ................................ 132 8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe .................................... 133 8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor ..................................... 137 8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale 138 8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale ..................... 142 8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative ........................................... 143 8.9. InvestiŃiile străine directe în România ..................................................................... 145 Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 153

Capitolul 9. PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii ......................................... ....................................................... 156 9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital ....................................................... 158 9.3. Instrumentele pieŃei de capital ....................................... .......................................... 162 9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital ....................................... ......................... 166 9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri ................................................. 173 9.6. PiaŃa de capital în România ....................................... .............................................. 177 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 179

Capitolul 10. PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional ............................ 182 10.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui ......................................... 185 10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior ....................................... 188

10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare a creditelor .................................................................................................................

191

10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele .... 194 10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional ................ 197 10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională ................................... 198 10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating ................... 200 10.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional ....................................... 202 Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 204

Capitolul 11. ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR. BALANłA DE PLĂłI ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar. Sistemul de balanŃe externe ...................................................................................................................…

207

11.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii ...... 210 11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent) .................... 212 11.4. Contul de capital şi financiar – sursă şi poziŃia principală de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente ....................................... ...............................................

218

11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa contului curent ....................................... ....................................... ..........................

219

11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe ....................................... ....................................... .......................................

221

11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României ....................................... .............................. 222 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 223

Capitolul 12. CREANłELE ŞI OBLIGAłIILE FINANCIARE INTERNAłIONALE. PROBLEMA DATORIEI EXTERNE

12.1. CreanŃele externe şi sursele lor ............................................................................. 226 12.2. Datoriile externe şi criza lor .................................................................................. 228 12.3. Indicatorii datoriei externe ............................................................................... 229 12.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare ...............................................................................................

230

12.5. CreanŃele şi datoria externă ale României ............................................................ 231 Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 235

Capitolul 13. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN ŞI MONEDA UNICĂ EURO

13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene ................................................... 237 13.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă ............................................. 239 13.3. TranziŃia Sistemului Monetar European spre Uniunea Economică şi Monetară ........... 242 13.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II ......................................... 243 13.5. Rolul euro pe plan internaŃional ........................................................................... 250 13.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM .................................................. 251 13.7. România – drumul către euro .............................................................................. 255 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 261 Capitolul 14. INSTITUłII MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAłIONALE

14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale ................ 264 14.2. Banca Reglementelor InternaŃionale ....................................... ............................. 265 14.3. Grupul Băncii Mondiale ....................................... ................................................. 266 14.4. Fondul Monetar InternaŃional ....................................... ........................................ 274 14.5. Bana Europeană de InvestiŃii ....................................... .....................................… 284 14.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare ....................................... 288 14.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale ............................... 290 14.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele bancar-financiare

internaŃionale ....................................... .................................................................... 292 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 296

SecŃiunea a II-a. PLĂłI INTERNAłIONALE

Capitolul 15. PLĂłILE INTERNAłIONALE: REGLEMENTĂRI ŞI TEHNICI DE DECONTARE

15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea derulării plăŃilor internaŃionale … 301 15.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional .................. 306 15.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional .............. 309 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 312 Capitolul 16. BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN DERULAREA PLĂłILOR

INTERNAłIONALE

16.1. Activitatea bancară internaŃională ....................................... ................................. 314 16.2. RelaŃia de corespondent bancar ....................................... ..................................... 318 16.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor ............................................. 321 16.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi ............................................ 324 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 327

Capitolul 17. FORME ŞI DOCUMENTE DE PLATĂ ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE

17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale .............................. 330 17.2. Formele de plată internaŃionale …………………………………………….. 331 17.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune .................................... 333 17.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale ....................................... 334 17.5. Documentele de transport internaŃionale .............................................................. 335 17.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale ......................... 336 17.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale ................................................. 337 Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 338

Capitolul 18. INSTRUMENTELE DE PLATĂ ŞI CREDIT. CONłINUT ŞI FUNCłII

18.1. Rolul economic al titlurilor de credit .................................................................... 340 18.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată ...... 340 18.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit .....................................… 341 18.4. FuncŃiile titlurilor de credit ....................................... ............................................ 343 18.5. Legea care guvernează titlurile de credit ....................................... ...................... 344 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 345 Capitolul 19. CAMBIA – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ

ŞI CREDIT

19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme ....................................... ........................ 347 19.2. FuncŃiile cambiei ....................................... .............................................................. 349 19.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative ................................................ 350 19.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie ....................................... .............................. 359 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 361

Capitolul 20. BILETUL LA ORDIN – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ ŞI CREDIT

20.1. Biletul la ordin – abordare conceptuală, funcŃii ................................................... 364 20.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii ........................................................................ 368

20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin ................................................................................. 374 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 378

Capitolul 21. CECUL – INSTRUMENT DE PLATĂ

21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi .......................................................... 380 21.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec .............................................................. 384 21.3. Principalele tipuri de cecuri ................................................................................... 386 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 392

Capitolul 22. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ

22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme ........................................ 394 22.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar ................................................................ 396 22.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar ......................................................... 398 22.4. Elemente esenŃiale ale unui acreditiv documentar ..................................................... 401 22.5. Deschiderea acreditivului documentar şi modalităŃi de utilizare a acestuia ............... 403 22.6. Tipuri de acreditive documentare ........................................... ..................................... 404 22.7. Scrisoarea comercială de credit (L/C) şi elementele ei specifice ................................ 406 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 408 Capitolul 23. INCASOUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ

23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme .................................................. 410 23.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar ................. 414 23.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările .................................... 415 23.4. Eliberarea şi emiterea documentelor .................................................................... 417 23.5. Prevederi privind plata prin incaso ....................................................................... 417 23.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso. Tehnici de atenuare şi contracarare a lor ....................................... ....................................... .............................

419

Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 421

Capitolul 24. ORDINUL DE PLATĂ – MODALITATE DE DECONTARE INTERNAłIONALĂ

24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri .............................................. 423 24.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată ...................................................... 429 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 433

SecŃiunea a III-a. GARANłII INTERNAłIONALE

Capitolul 25. GARANłII, PLĂłI ŞI GARANłI

25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor ......................................................... 439 25.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile ............................................................ 441 25.3. Reglementări juridice privind garanŃia ................................................................. 443 Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 444

Capitolul 26. SCRISORI DE GARANłIE BANCARĂ ŞI ALTE GARANłII PERSONALE

26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie bancară .....................................................................................................................

445

26.2. Tipuri de garanŃii bancare ...................................................................................... 447 26.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare ................................... 451 26.4. Alte garanŃii personale ........................................................................................... 454

Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 457

Capitolul 27. GARANłIILE REALE

27.1. Concept şi clasificare ............................................................................................. 459 27.2. Ipoteca ....................................... .............................................................................. 459 27.3. Gajul ....................................... ................................................................................. 461 27.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute ...................... 461 27.5. Depozitul bancar ....................................... ............................................................. 462 27.6. VinculaŃia ................................................................................................................ 463 Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 463

SecŃiunea I

FINANłE INTERNAłIONALE

CAPITOLUL 1

GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ – LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi

1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise

1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice

1.4. Factorii globalizării financiare

1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi

FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal în circuitul economic mondial atât cantitativ, cât şi funcŃional. Toate schimburile economice internaŃionale (comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil), transferul internaŃional de tehnologii, creditele internaŃionale, transferul internaŃional al veniturilor, investiŃiile externe, asistenŃa financiară internaŃională ş.a.) se pot derula numai în condiŃiile în care există în contrapartidă banii. Banii, ca mijloc de plată, au apărut în relaŃiile internaŃionale cu mii de ani în urmă, sub cele mai variate forme. În secolul XX şi până în prezent aceste forme s-au diversificat, purtând denumiri diferite: monedă metalică, lingouri din metale preŃioase, bilete de bancă (bancnote), devize (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.), bani în conturi bancare folosiŃi în schimburile internaŃionale prin tehnica viramentului interbancar, cărŃile de debit sau de credit pe suport magnetic ş.a.

Banii au îndeplinit şi îndeplinesc diverse funcŃii: mijloc de evaluare a bunurilor şi serviciilor, etalon al preŃurilor, mijloc de plată, instrument de credit, mijloc de tezaurizare ş.a. Banii circulă pe plan mondial în virtutea unor reglementări internaŃionale elaborate şi acceptate de participanŃii la schimburile economice internaŃionale şi care se derulează prin intermediul sistemului bancar sau alte instituŃii de credit şi financiare internaŃionale. Principala metodă folosită în circulaŃia monetară internaŃională, în prezent, este tehnica viramentului, iar forma principală pe care o cunosc astăzi banii sunt impulsurile electromagnetice în deconturile de valoare medie sau mari. Dar chiar şi în plăŃile en detail, de valori mici, se utilizează tot mai mult, cu deosebire în Ńările dezvoltate, cardurile, banii pe suport electromagnetic.

FinanŃele internaŃionale contemporane se bazează pe existenŃa unui sistem monetar internaŃional format din patru componente de bază: a) relaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale; b) mecanismele financiare; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementări financiare internaŃionale1. RelaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale se derulează sau se desfăşoară în cadrul anumitor pieŃe financiare internaŃionale în interiorul cărora se intersectează cererea şi oferta de bani din partea participanŃilor la schimburile economice internaŃionale. Astfel, observăm că piaŃa mondială are mai multe segmente monetar-financiare, cum ar fi: pieŃele monetare internaŃionale, pieŃele valutare internaŃionale, pieŃele creditului internaŃional, pieŃele internaŃionale de capital, pieŃele investiŃiilor internaŃionale, pieŃe care au multiple subsegmente, utilizându-se metode, tehnici şi

1 Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România

de Mâine, Bucureşti, 2002.

instrumente specifice de către agenŃii economici, sistemul bancar şi instituŃiile financiare internaŃionale.

Între finanŃele interne şi finanŃele internaŃionale există o strânsă legătură şi întrepătrundere. Astfel, în virtutea convertibilităŃii monedelor naŃionale, unele seg-mente ale finanŃelor naŃionale cunosc prelungiri pe piaŃa internaŃională, după cum o serie de componente ale finanŃelor internaŃionale pătrund în finanŃele naŃionale. Astfel, o serie de monede naŃionale circulă pe plan internaŃional sub formă de valută; o parte din banii naŃionali pătrund în finanŃele internaŃionale sub formă de credite sau eurocredite, valute sau eurovalute; devizele utilizate în tranzacŃiile internaŃionale (cambii, bilete la ordin, cecuri, obligaŃiuni etc.) se pot valorifica prin vânzare-cumpărare, scontare sau gir în cadrul unor pieŃe naŃionale şi viceversa. Deci, între finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale există şi se dezvoltă un accentuat proces de întrepătrundere.

Totuşi, între o serie de mecanisme financiare naŃionale şi mecanismele financiare internaŃionale există importante deosebiri care nu trebuie confundate, deşi deseori denumirile se aseamănă. Astfel, monedele naŃionale deŃinute de nerezidenŃi se numesc valute, iar dacă sunt depozitate într-un cont la o bancă în străinătate poartă denumirea de eurovalută. Acelaşi lucru putem observa în cazul creditului: creditul intern acordat pe propria piaŃă monetară naŃională în moneda naŃională unui cetăŃean nu reprezintă acelaşi lucru cu un credit acordat într-o monedă străină sau unui nerezident, supunându-se altor reglementări. Iar dacă creditul este acordat pe o piaŃă internaŃională într-o monedă diferită de Ńara rezidentă atât a debitorului, cât şi a creditorului, ea poartă denumirea de eurocredit, care are trăsături şi mecanisme proprii. Nemaivorbind de dobânda naŃională şi dobânda internaŃională, care au nu numai niveluri diferite, dar şi diferite tehnici de formare.

Raportul cantitativ dintre două monede naŃionale, care reflectă puterea lor de cumpărare, se măsoară cu ajutorul cursului de schimb valutar care flotează în timp în raport de o multitudine de factori interni sau externi. Pot fi aduse, în acest sens, foarte multe exemple prin care să înŃelegem clar deosebirile radicale dintre finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale, deşi – aşa cum s-a arătat mai sus – între aceste două concepte şi fenomene există strânse interdependenŃe, legături reciproce.

1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise

Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea spre exterior a economiei statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică şi izolată de restul statelor, spre o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul crescând de deschidere spre exterior a economiei statelor se realizează prin diverse canale, cum ar fi: comerŃul exterior, servicii (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, transferul internaŃional de tehnologie, migraŃia internaŃională etc.), investiŃiile internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică internaŃională în producŃie şi comerŃ, multiplicarea organizaŃiilor econo-mice, financiare, tehnologice internaŃionale şi participarea statelor ca membre sau observatori, liberalizarea schimburilor economice dintre state prin reducerea sau chiar abolirea taxelor vamale ce se materializează într-o tot mai liberă circulaŃie trans-frontalieră a mărfurilor, persoanelor, capitalului etc.

Privind atât din interior spre exterior, cât şi din exterior spre interiorul statelor, constatăm – prin procesele de mai sus – creşterea rolului pieŃei externe în dezvoltarea economică a statelor, sporirea importanŃei schimburilor economice pentru progresul economic, industrial, tehnologic şi cultural al naŃiunilor. Cum această dependenŃă de piaŃa externă este specifică fiecărui stat în parte, apare un fenomen în curs de extindere, care se numeşte interdependenŃă economică, politică, tehnologică etc. Procesul de interdependenŃă a apărut pregnant în a doua jumătate a secolului XIX o dată cu for-marea economiei mondiale, având ca premise marile descoperiri geografice, revoluŃia industrială, trecerea la etalonul monetar-aur, adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea fluxurilor economice internaŃionale, apariŃia primelor organisme şi convenŃii internaŃionale etc.

Unii autori plasează începutul procesului de globalizare încă din perioada afirmării „imperiilor” sau cuceririlor din Antichitate, cum ar fi: expansiunile teritoriale feniciene, persane, greceşti, macedonene şi romane. AlŃi autori plasează procesul de globalizare în aceeaşi perioadă cu extinderea cuceririlor arabe, spaniole, otomane, engleze, franceze, portugheze, ruseşti etc. Aceste cuceriri sunt

venite „din afara” statelor, sunt impuse cu forŃa şi nu pot fi considerate în accepŃiunea modernă a conceptului de mondializare sau globalizare. Trăsătura caracteristică a procesului de globalizare constă în aceea că el se dezvoltă ca o necesitate obiectivă „din interiorul” statelor, care nu mai pot progresa într-o stare de izolare, autarhic; are loc procesul de „deschidere” a economiei statelor spre exterior ca o necesitate obiectivă a progresului propriu, proces valabil pentru toate statele, ceea ce conduce la fenomenul de interdependenŃă, mondializare, globalizare. Desigur că şi în prezent sunt elemente ale globalizării care iau uneori forme violente, de dominaŃie economică, tehnologică, de mediu etc., dar aceasta exprimă caracterul său contradictoriu şi este întâmpinat cu proteste, manifestări ostile, ceea ce denotă necesitatea realizării globalizării în favoarea tuturor statelor şi oamenilor.

De aceea, considerăm că globalizarea economică este un proces obiectiv ca rezultat al unei necesităŃi interne a fiecărui stat de a intra în relaŃii de colaborare cu alte state, pe baze reciproc avantajoase, ceea ce, din păcate, nu se realizează în prezent pe deplin. De aici şi cerinŃa ONU, a statelor, a naŃiunilor de instaurare a unei noi ordini economice şi politice internaŃionale bazată pe principiile dreptului internaŃional, egalităŃii între state şi avantajului reciproc.

Participarea crescândă a statelor la diviziunea internaŃională a muncii şi circuitul economic mondial este o necesitate pentru fiecare Ńară, determinată de factori obiectivi cum ar fi:2

a) NecesităŃile de producŃie şi consum, în diverse produse şi servicii, ale unei naŃiuni sau ale unui stat, cresc şi se diversifică mult mai repede decât poate producŃia naŃională să le creeze sau să le satisfacă la un nivel tehnologic şi de eficienŃă economică optimă. Ca urmare, statele şi firmele sunt nevoite să se specializeze în producŃia unor produse sau servicii şi să importe ceea ce tehnologic sau economic nu este oportun să se producă în propria Ńară. O dată cu dezvoltarea diviziunii internaŃionale a muncii, specializarea se realizează atât cu produse finite, cât şi prin specializarea pe subansamble (asamblarea lor făcându-se într-o altă Ńară sau în propria Ńară). Exemplul cel mai des citat este „automobilul global”, realizat din subansamble produse în diverse Ńări.

b) Se observă de mai multe zeci ani un proces important care constă în creşterea mai rapidă a comerŃului exterior şi mondial în comparaŃie cu producŃia naŃională şi mondială care, matematic, se reflectă în sporirea cotei producŃiei naŃionale destinate exportului (creşterea cotei de export).

c) Dar exportul de mărfuri nu este singura categorie (valoare) care se exportă. łările exportă, pe lângă bunuri materiale, şi servicii (transporturi, turism, forŃă de muncă etc.), investiŃii externe directe sau de portofoliu, acordă credite financiare şi comerciale externe, prestează asistenŃă externă ş.a.; în acelaşi timp, statele importă bunuri, servicii, primesc credite etc.

Rezultatul obiectiv al acestor exporturi şi importuri de mărfuri, servicii, credite, investiŃii etc. se reflectă în creşterea a ceea ce se numeşte în mod curent coeficientul de dependenŃă a Ńărilor de piaŃa mondială, coeficient care se calculează după formula:

export + import + servicii + credite externe + investiŃii externe PIB total × 100

Întrucât schimburile economice externe (numărătorul fracŃiei) cunosc o dinamică superioară

producŃiei naŃionale (numitorul fracŃiei), are loc o creştere a indicatorului de dependenŃă externă, ceea ce exprimă tendinŃa de deschidere spre exterior a economiei naŃionale în piaŃa mondială, circuitul economic mondial, tendinŃă care reflectă procesul de mondializare sau de globalizare economică în lumea contemporană.

d) Un alt factor care a impulsionat procesul de globalizare îl reprezintă măsurile de liberalizare a schimburilor economice prin reducerea treptată până la dispariŃie a taxelor vamale, abolirea graduală a obstacolelor netarifare, astfel ca relaŃiile economice internaŃionale să se dezvolte armonios, corespunzător necesităŃilor economice ale statelor. Liberalizarea mişcării internaŃionale a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor, tehnologiilor, forŃei de muncă etc. conduce la restrângerea treptată până la dispariŃie a „graniŃelor” comerciale, fără a fi afectate graniŃele statale. Cele mai relevante fenomene

2 Constantin Moisuc, Elena Gurgu, Economia în centrul controverselor privind globalizarea, în revista Opinia naŃională, nr. 303, 9 aprilie 2001.

sunt rundele GATT, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), care exprimă şi reglementează schimburile economice dintre state, ce se dezvoltă şi se diversifică până la integrarea economică sub diverse forme, cea mai evidentă şi actuală fiind Uniunea Europeană.

e) Un alt proces obiectiv îl constituie adoptarea de reglementări comune de către state: acorduri comerciale, tratate de liber schimb, convenŃii de evitare a dublei impu-neri, regimul autohton aplicat la investiŃiile străine, crearea de uniuni monetare etc.

f) Crearea de instituŃii şi organisme internaŃionale comune de vocaŃie mondială, regională sau subregională, atât publice, cât şi private constituie un alt factor al globalizării economice.

g) Adoptarea de către state a unor măsuri de integrare economică internaŃională (care se realizează, cel puŃin până în prezent, prin crearea de organisme regionale), integrare care cunoaşte ea însăşi etape şi forme variate, cum ar fi: integrare vamală, integrare fiscală, integrare agricolă, integrare monetară ş.a. care pot funcŃiona sub forma integrării interstatale sau suprastatală. O formă mai avansată a integrării este crearea pieŃei interne unice a tuturor statelor membre ale unei organizaŃii, adoptarea unei monede unice, elaborarea unei legislaŃii unitare, crearea unei bănci centrale comune, mişcarea liberă a mărfurilor, serviciilor capitalurilor, persoanelor, forŃei de muncă, tehnologiilor moderne, aşa cum în prezent este Uniunea Europeană. S-a propus deja ca în cadrul UE să se adopte o constituŃie comună ş.a.

h) Un factor esenŃial şi un „vehicul” al globalizării sunt societăŃile multinaŃionale (societăŃi transnaŃionale), care au filiale aproape în întreaga lume, iar un număr restrâns de Ńări (SUA, UE şi Japonia) au devenit centrele de atracŃie pentru mai multe state şi acŃionează ca principalele surse şi pieŃe ale comerŃului internaŃional, capitalurilor, tehnologiei. S-a creat astfel ceea ce se numeşte o „triadă” a economiei mondiale.

Din cele relatate mai sus rezultă că mondializarea sau globalizarea economică cunoaşte mai multe etape contradictorii. Dislocarea capitalului sau a producŃiei dintr-un stat în altul poate genera şomaj şi alte efecte negative3. Dezvoltarea interdependenŃelor dintre state, dintre economiile naŃionale face ca apariŃia unor procese sau fenomene critice într-o Ńară sau alta să se transmită în acelaşi timp (prin fluxurile economice internaŃionale) şi asupra altor Ńări, ducând la apariŃia unor probleme globale (mondiale). Exemplele cele mai elocvente de probleme globale sunt problemele energetice, mediul, materiile prime, alimentaŃia, subdezvoltarea economică etc.

Procesele de globalizare, mondializare, transnaŃionalizare sunt fenomene obiec-tive, inevitabile, ca urmare a creşterii interdependenŃelor economice şi dependenŃei sta-telor de economia mondială (globală), a deschiderii inevitabile spre exterior a econo-miilor naŃionale determinată de participarea statelor la diviziunea internaŃională a muncii. Dar conŃinutul acestor noŃiuni este definit în mod variat în diferite cercuri politice, economice şi ştiinŃifice. Aspectul de fond ce desparte viziunea autorilor ce abordează aceste probleme este diferit în ceea ce priveşte poziŃia faŃă de naŃiune, stat naŃional şi suveranitate naŃională. Dar şi aceste noŃiuni trebuie, desigur, să cunoască un conŃinut dinamic, o dată cu evoluŃia economiei, tehnologiei, finanŃelor, culturii, civilizaŃiei, nemaiputând, în prezent, fi privite într-un sens îngust, de închistare, de autarhie, de izolare, rupte de realităŃi, de cerinŃele progresului istoric naŃional şi internaŃional4.

Globalizarea sau mondializarea economică are un caracter multidimensional: comercial, tehnologic, financiar, cultural, politic, lingvistic, instituŃional etc. Dintre aceste multiple dimensiuni rolul cel mai activ şi penetrant îl are dimensiunea financiară.

1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice

Orice tranzacŃie economică internaŃională se realizează prin intermediul banilor şi băncilor. În aceste condiŃii, finanŃele internaŃionale stimulează şi permit finalizarea tranzacŃiilor economice internaŃionale. Globalizarea economică a apărut mai întâi sub formă de globalizare financiară. În

3 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 4 Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – mt şi realitate,

Editura Economică, Bucureşti, 2004.

primul rând, aurul monetar ca mijloc de plată şi-a îndeplinit încă din Antichitate rolul ca bani mondiali, recunoscuŃi de toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale indiferent de naŃionalitate sau de stat. În al doilea rând, banii – indiferent sub ce formă – au o circulaŃie transfrontalieră indiferent de tehnica transferului de bani. Astfel, banii au circulat într-o manieră transfrontalieră, datorită apariŃiei, mai întâi a telegrafului, telefonului, telexului, faxului, iar în prezent, cea mai mare parte a circulaŃiei internaŃionale a banilor are loc prin poşta electronică, prin computer, prin serviciile pe care le oferă Societatea Mondială de TelecomunicaŃii Interbancară (SWIFT – Society of Worldwide International Financial Telecomunication) prin care băncile din orice Ńară sunt interconectate apelând la satelit, tehnica viramentului codificat şi reŃelele de calculatoare. Niciun stat, niciun serviciu secret de informaŃii, niciun hacker nu cunosc sumele de bani, originea şi destinaŃia acestor sume pe care băncile le virează transfrontalier altor bănci. Afacerile băneşti internaŃionale sunt favorizate nu numai de apariŃia telecomunicaŃiilor, reŃelelor de calculatoare şi tehnicilor de codificare a ordinelor financiare de virament interbancar, dar şi de extinderea convertibilităŃii monetare, a folosirii eurovalutelor, care nu se mai află sub controlul statelor şi băncilor centrale; monedele utilizate în finanŃele internaŃionale reprezintă un număr redus de valute numite valute liber utilizabile (USD, euro, lira sterlină, francul elveŃian şi yenul japonez). Valutele liber utilizabile se caracterizează nu numai prin libera convertibilitate, dar sunt depozitate în cea mai mare parte în bănci aflate în afara Ńărilor care au emis banii şi, deci, ies de sub controlul acestor Ńări. În prezent, băncile, în special băncile multinaŃionale, operează cu bani în limitele ordinelor date de proprietarii de bani. Desigur că băncile centrale, statistic, cunosc circulaŃia internaŃională a propriilor bani sau chiar a valutelor străine; pot chiar să influenŃeze într-o anumită proporŃie volumul acestei circulaŃii, dar într-o mică măsură, apelând la tehnica rezervelor minime obligatorii la care sunt obligate băncile să le Ńină la băncile centrale. De altfel, este greu să controleze impulsurile electromagnetice sub forma cărora circulă banii băncii. Pe măsură ce s-a trecut tot mai mult la convertibilitatea externă a banilor şi se afirmă deplina proprietate a agenŃilor economici şi persoanelor fizice asupra valutelor, circulaŃia internaŃională a banilor are cel mai evident caracter de mondializare, de internaŃionalizare, de globalizare, fără a se afecta dreptul de proprietate asupra banilor indiferent cine sunt proprietarii5.

În afară de aceste elemente calitative, specifice doar banilor în circulaŃie transfrontalieră, trebuie să menŃionăm că banii deŃin, cantitativ, ponderea principală în schimburile economice internaŃionale, în circuitul economic mondial. În primul rând, banii reflectă virtual circulaŃia internaŃională a bunurilor, serviciilor, creditelor şi a altor fluxuri economice internaŃionale. În al doilea rând, la aceste valori se adaugă tranzacŃiile de pe piaŃa valutară. Banii se vând şi se cumpără de către băncile centrale, comerciale şi de către agenŃii economici, efectuându-se multiple operaŃii pe piaŃa valutară în scopuri variate: transformarea unor valute în altele de care participanŃii au nevoie; evitarea riscurilor valutare sau de preŃ; obŃinerea de beneficii (operaŃiuni speculative) şi alte operaŃiuni care împreună se reflectă în creşterea mai rapidă a tranzacŃiilor valutare în raport cu tranzacŃiile comerciale, de servicii, credite etc.

Astfel, în anul 2002, valoarea comerŃului mondial reprezenta circa 7000 mld echivalenŃi dolari, comerŃul internaŃional cu servicii circa 1800 mld USD, investiŃiile internaŃionale directe circa 650 mld USD, investiŃiile de portofoliu peste 350 mld USD realizate în diverse monede, iar creditele financiare internaŃionale, inclusiv eurocreditele, circa 900 mld echivalenŃi în USD. Toate aceste sume reflectă tranzacŃiile anuale cu mărfuri, servicii, investiŃii sau credite. În schimb, valoare tranzacŃiilor zilnice de pe piaŃa valutară (vânzare-cumpărare de valute) reprezenta, în 1973, peste 15 mld echivalenŃi în dolari, în 1986 circa 200 mld dolari, iar în anul 2000 tranzacŃiile valutare zilnice de pe piaŃa valutară ating enorma sumă de 1500 mld echivalenŃi în dolari. Comparând valoarea diverselor fluxuri economice

5 Gheorghe Postelnicu, Călin Postelnicu, Globalizarea economică, Editura Economică, Bucureşti,

2000.

internaŃionale, rezultă că tranzacŃiile valutare zilnice reprezintă sume colosale, deŃinând ponderea principală în relaŃiile economice internaŃionale6.

Aceste tranzacŃii sunt generate atât de evoluŃia fluxurilor economice reale, cât şi, mai ales, de operaŃiunile cotidiene de schimb valutar uşurate de convertibilitatea valutară reciprocă a valutelor şi de realizarea de diverse operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în scopurile cele mai variate (comerŃ cu mărfuri, comerŃ cu servicii, credite externe, investiŃii externe etc.). Transferul transfrontalier al valutelor în cele mai diverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale, ce se realizează prin mişcarea în conturile bancare şi prin tehnica viramentelor. Mişcarea internaŃională a banilor prin intermediul tehnicilor moderne de telecomunicaŃii interbancare din Ńări diferite poate fi privită realmente ca un comerŃ „invizibil”, deşi acest termen este folosit preponderent pentru comerŃul internaŃional cu servicii.

1.4. Factorii globalizării financiare

Globalizarea (mondializarea) financiară este un proces internaŃional ireversibil, determinat de factori de lungă durată, dar şi de multipli factori conjuncturali succesivi. Ea reflectă procesul de internaŃionalizare a producŃiei, de deschidere a economiilor naŃionale spre piaŃa mondială, dependenŃa crescândă a progresului naŃiunilor de participarea la această piaŃă, adâncirea interdependenŃelor dintre naŃiuni. Dintre factorii procesului de globalizare economică internaŃională, reŃinem pe cei mai importanŃi, sau relativ recenŃi, care au dat dimensiuni necunoscute în trecut globalizării, apărută încă din secolul XIX:

• Cel mai important şi de durată factor este adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, diviziune care a cunoscut noi tipuri şi forme de realizare. Astfel, asistăm la afirmarea şi dezvoltarea specializării interramuri, tehnologică şi organologică (subansamble ale unui produs finit). Tiposortodimensiunile produselor necesare fiecărei naŃiuni avansate s-au dezvoltat şi diversificat într-o asemenea proporŃie care nu pot fi produse eficient, chiar dacă este vorba de un stat mare sau foarte mare. Cu atât mai puŃin, când este vorba de statele mici şi mijlocii. Specializarea şi piaŃa externă sunt soluŃiile pentru evitarea blocării dezvoltării naŃionale.

• Dezvoltarea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale sunt rezultatul inevitabil al adâncimii diviziunii internaŃionale a muncii. Pe lângă comerŃul internaŃional cu mărfuri, o amploare deosebită au căpătat serviciile internaŃionale. Dar cea mai amplă evoluŃie cunoaşte explozia relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale sub forma tranzacŃiilor valutare, financiare, investiŃiilor internaŃionale, pieŃii de capital, creditului internaŃional în variate forme, plăŃilor internaŃionale, asigurărilor internaŃionale etc.

• Mondializarea (globalizarea) este reliefată în mod pregnant de procesul de deschidere spre exterior a economiilor naŃionale, rezultat din raportul dinamic dintre schimburile economiile externe, care cunosc un ritm superior de dezvoltare în raport cu ritmul de creştere a producŃiei naŃionale, pentru fiecare stat. În mod curent şi mai uşor este folosit, pentru a evidenŃia deschiderea spre exterior a economiilor naŃionale, raportul dintre exportul de mărfuri şi PIB, raport care arată că dinamica exporturilor este superioară dinamicii PIB-ului, ceea ce sintetic este exprimat de creşterea cotei de export din PIB. Astfel, dacă în 1850 cota de export din PIB în Anglia – Ńara cu cele mai întinse relaŃii externe – era de 3-4%, în prezent cota de export în Anglia este de peste 26% din PIB. Dar, pe lângă exportul de mărfuri, trebuie luate în calcul şi importul de mărfuri, precum şi serviciile şi transferurile externe (dobânzi, salarii etc.) raportate la PIB, ceea ce ne permite să obŃinem un indicator sintetic crescător numit indicele dependenŃei externe: Exportul + importul de mărfuri + exportul şi importul de servicii + transferurile externe şi creditele externe + investiŃiile externe/PIB × 100. Indicele dependenŃei externe este, pentru majoritatea statelor dezvoltate, de peste 70-80%, iar pentru alte Ńări, chiar peste 100%, ceea ce reflectă, în aceste ultime cazuri, o intensă activitate de reexporturi de mărfuri, servicii, credite şi investiŃii ca în cazul Singaporelui, Cehiei sau altor state.

6 UNCTAD, Handbook of Statistics, N.Y. 2000; PNUD, Cooperation Nord-Sud, Mondialisation, N.Y.2001.

• Un factor tot mai important al procesului de globalizare este trecerea majorităŃii Ńărilor la convertibilitatea de cont curent şi, pentru multe Ńări, la convertibilitatea deplină a monedelor naŃionale (atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital), ceea ce constituie un element de bază al multilateralităŃii plăŃilor şi schimburilor economice externe, investiŃiilor şi creditelor externe etc.

• Un fenomen nou şi de mare amploare este organizarea producŃiei, comercializării şi finanŃării la scară globală, mondială prin intermediul societăŃilor transnaŃionale, care sunt principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale, creând filiale în aproape întreaga lume. Sumele virate prin băncile multinaŃionale, producŃia care, geografic, este difuzată în cele mai diverse zone, reŃeaua bancară şi de comercializare, care acoperă zone de pe întreg globul, dar care, economic şi managerial, este concentrată şi dirijată unitar de societăŃile tradiŃionale sunt forme ale globalizării economice internaŃionale.

• Dezvoltarea pe plan naŃional a serviciilor, care ocupă, în unele Ńări, peste 50% din PIB se extinde transfrontalier, ceea ce se reflectă în procesul de terŃializare a economiilor naŃionale şi internaŃionalizarea serviciilor comerciale, financiare, turistice, transporturi, telecomunicaŃii, migraŃia forŃei de muncă etc.

• ApariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurovalutelor şi eurocreditelor constituie momente decisive ale procesului de globalizare financiară; banii cunosc o circulaŃie transfrontalieră, ocolind evidenŃa şi controlul autorităŃilor monetare naŃionale.

• Deficitul cronic şi îndelungat al balanŃei comerciale a SUA, care în ultimii ani s-a ridicat la circa 500 miliarde dolari anual şi a „invadat” canalele fluxurilor valutar-financiare internaŃionale, amplificate de trei emisiuni de DST din partea FMI, a condus la creşterea lichidităŃii valutare internaŃionale.

• Criza petrolieră, care s-a materializat, printre altele, în creşterea preŃului barilului de ŃiŃei de la cca 2 dolari barilul, în 1973, la peste 55 dolari barilul, în 2005, a amplificat masa financiar-valutară în circuitul monetar internaŃional, necesitând reciclarea unei cantităŃi enorme de valută. Această amplificare a fost accentuată de inflaŃia internaŃională, a cărei rată mondială, în anii ’70-’80, se măsura cu două cifre. FinanŃele internaŃionale a trebuit să facă faŃă acestei reciclări.

• Liberalizarea pieŃei de capital şi apropierea ratei dobânzilor din diferite Ńări, generalizarea cursurilor valutare flotante cu riscurile valutare inevitabile au contribuit la apariŃia şi dezvoltarea capitalurilor speculative şi au generat crize financiare, cea mai recentă criză financiară, cea manifestată în Asia-Pacific, bulversând pieŃele financiare şi bursele de capital în cele mai îndepărtate zone geografice.

• Progresele în domeniul telecomunicaŃiilor au accelerat procesul de mondializare a pieŃelor financiare şi de evitare a intermediarilor financiari în tranzacŃiile de cont curent şi de capital. Au apărut şi s-au dezvoltat sisteme noi de telecomunicaŃii financiare, cum sunt SWIFT (Society of Worldwide Financial Telecomunication), CTN (Citycorps Global Telecomunication), Net Work sau Internet, care au „mondializat” tranzacŃiile financiare, creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului la scară mondială, circulaŃia transfrontalieră pe cale electronică, zi şi noapte, a unor imense sume financiare. Prin aceste sisteme de telecomunicaŃii are loc transmiterea instantanee a unor sume mari de bani, evitându-se intermediarii şi controlul autorităŃilor monetare naŃionale.

• Crearea Uniunii Monetare Europene şi larga utilizare internaŃională, pe lângă dolarul SUA, a monedei unice euro au amplificat mijloacele financiare internaŃionale şi viteza circulaŃiei lor transfrontaliere prin intermediul telecomunicaŃiilor şi viramentelor instantanee.

• Un rol important îl are totodată trecerea la economia de piaŃă a fostelor Ńări socialiste, care şi-au creat pieŃe valutare şi financiare proprii; de asemenea are loc amplificarea rolului şi funcŃiilor centrelor financiare off-shorre, care completează, iar uneori chiar surclasează centrele financiare tradiŃionale on-shorre, lărgind sfera globalizării financiare internaŃionale.

1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii

Factorii determinanŃi ai globalizării sunt factori obiectivi, care nu pot fi ignoraŃi. Dar globalizarea are atât efecte pozitive, cât şi negative care trebuie avute în vedere în evaluarea procesului globalizării.

Deschiderea spre exterior a economiilor naŃionale, ca principala formă de manifestare a globalizării (mondializării), constituie un rezultat inevitabil al adâncirii diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltării şi diversificării relaŃiilor economice internaŃionale. Aceasta constituie un progres real şi pozitiv, opus procesului retrograd de izolare şi autarhie a economiilor naŃionale. Mondializarea – ca proces de adâncire a participării statelor la schimburile economice internaŃionale – conduce la creşterea economică şi sporirea eficienŃei economice, a producŃiei şi productivităŃii muncii. Schimburile economice constituie un canal important de promovare internaŃională a tehnicii şi tehnologiei utilizate de către state.

De asemenea, globalizarea financiară prin dezvoltarea investiŃiilor internaŃionale şi creditelor externe reprezintă surse importante de completare şi sporire a acumulării de capital în Ńările primitoare de surse financiare externe şi factori de creştere economică, de sporire a competitivităŃii produselor, firmelor şi economiilor naŃionale. Se observă clar că resursele financiare, de capital şi tehnologie externe contribuie la crearea de noi locuri de muncă, perfecŃionarea calificării forŃei de muncă şi creşterea calităŃii produselor şi serviciilor în Ńările primitoare de astfel de resurse.

De remarcat şi efectul, globalizării, de apropiere dintre popoare, de stabilire a unui climat de pace şi cooperare internaŃională. Statele care primesc resurse financiare sunt sprijinite de Ńările donatoare pentru a progresa în vederea obŃinerii, pe această cale, a unor avantaje proprii şi a recuperării investiŃiilor şi creditelor acordate.

În acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm şi unele efecte negative ale procesului de globalizare atât pe plan politic, economic, cât şi social7. Astfel, globalizarea afectează în mod inegal statele lumii: Ńările mici şi mijlocii depind tot mai mult de Ńările mari, de piaŃa externă, în timp ce Ńările mari, care au bogate surse materiale, umane şi financiare interne şi o piaŃă internă mare de desfacere a producŃiei, ceea ce conduce la un grad relativ redus de deschidere a economiilor naŃionale ale Ńărilor mici şi mijlocii, de dependenŃă mai mică a acestora de alte state şi de piaŃa externă, Astfel, în timp ce Ńările mici şi mijlocii au un indice de dependenŃă externă de peste 60% (uneori – aşa cum am văzut – şi peste 100% din PIB), Ńările mari şi foarte mari, cu o economie dezvoltată şi diversificată au un indice de dependenŃă mai redus, care rareori depăşeşte 25%-30% din PIB.

De asemenea, mişcarea internaŃională tot mai liberă a capitalului şi forŃei de muncă pe lângă aspecte foarte pozitive nu putem să nu observăm şi alte faŃete ale acestui proces. Astfel, capitalul circulă atât sub formă de investiŃii directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. Ultimele operează în special cu tranzacŃiile cu acŃiuni la bursele de valori, operaŃiile atrag capitalurile speculative în Ńările cu economie mai puŃin avansată şi care au o rată a inflaŃiei mai mare decât în Ńările dezvoltate şi, deci, o rată a dobânzii mai ridicată. Această ultimă situaŃie atrage capitalurile care urmăresc câştiguri rapide şi pe termen scurt, operând pe bursele de valori, dar după obŃinerea unor câştiguri satisfăcătoare capitalurile speculative pleacă din Ńara respectivă, repatriindu-se sau îndreptându-se spre alte Ńări unde rata dobânzii este mai atractivă. Aceste operaŃiuni au loc atunci când monedele sunt convertibile la operaŃiunile de capital. Intrarea de capitaluri speculative conduce la creşterea masei monetare în monedă naŃională şi, implicit, la creşterea ratei inflaŃiei. Mijlocul de contracarare a operaŃiunilor capitalurilor speculative constă în reducerea ratei inflaŃiei şi, în consecinŃă, a ratei dobânzii la un nivel egal sau apropiat celui din economiile dezvoltate (rata inflaŃiei 1%-3%, iar rata dobânzii 4%-5%, rareori 6%). Din 11 aprilie 2005, şi leul românesc a devenit convertibil la operaŃiunile de capital, iar BNR, guver-nul şi băncile comerciale sunt preocupate să adopte măsuri de reducere a ratei dobânzii şi, prin aceasta, a „apetitului” capitalurilor speculative. Desigur că trecerea leului la convertibilitatea de capital constituie şi un factor de atragere a capitalului pe termen lung, fie sub formă de investiŃii directe, fie sub formă de investiŃii de portofoliu pe termen lung.

7 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

Un alt efect negativ al globalizării constă în migrarea capitalului productiv, a organizării producŃiei în Ńările mai slab dezvoltate şi cu forŃă de muncă calificată şi slab plătită. łările primitoare de investiŃii externe sunt avantajoase, dar în Ńările de origine a capitalurilor se închid fabrici, iar şomajul creşte8.

Globalizarea sau mondializarea extinde la scară mondială împărŃirea statelor şi oamenilor în bogaŃi şi săraci.

Tabelul nr. 1

RepartiŃia miliardarilor în dolari pe zone geografice – 1998 –

Zona geografică sau Ńara Numărul total al miliardarilor

Suma totală în miliarde USD

SUA 308 1.044,4 Europa – Germania – ElveŃia – Anglia – FranŃa

114 39 14 14 13

439,8

Canada şi America de Sud 47 107,7 Asia şi Australia – Japonia – Hong Kong (China)

91 42 13

279,8

Africa şi Orientul Mijlociu – Arabia Saudită

13 5

61,8

Sursa: Forbes, Iulie, 2000. Numărul total al miliardarilor în dolari este de 573 de persoane, care deŃin capitaluri ce

echivalează cu 1933,5 miliarde USD, ceea ce reprezintă în medie, pentru un miliardar, 3,3 miliarde USD (tabelul nr. 1). SituaŃia aceasta trebuie comparată cu starea Ńărilor în curs de dezvoltare, a căror populaŃie se cifrează la peste 3,5 miliarde de locuitori şi cărora le revin circa 500,2 dolari pe o persoană. DiscrepanŃa dintre sărăcia şi bogăŃia pe plan mondial este mai mare decât pe plan naŃional, indiferent în ce Ńară a lumii. Miliardarii lumii deŃin un capital însumat mai mare decât PIB-ul total al FranŃei şi aproape egal cu PIB-ul total al Germaniei. Cei 573 de miliardari dispun de o avere egală cu cca 7% din PIB-ul mondial.

În condiŃiile de mai sus trebuie să interpretăm conceptul de globalizare sau mondializare mai degrabă ca un concept de grupare a lumii în bogaŃi şi săraci.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 1

� FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal în circuitul economic mondial în comparaŃie cu alte fluxuri economice internaŃionale (comerŃ internaŃional cu bunuri materiale, comerŃ cu servicii şi altele). Acest loc reflectă atât aspectele cantitative, cât şi cele funcŃionale. FinanŃele internaŃionale se derulează în condiŃiile existenŃei unui sistem monetar internaŃional.

� Sistemul monetar internaŃional s-a constituit ca sistem relativ recent, în perioada 1944-1970, deşi diferitele sale componente, cu deosebire fluxurile monetare internaŃionale, au apărut şi s-au dezvoltat încă din secolul XIX.

� Structura (componentele) sistemului monetar internaŃional se referă la: a) relaŃiile (fluxurile) valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele financiare internaŃionale; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare internaŃionale care

8 Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

funcŃionează în cadrul unor pieŃe monetar-financiare internaŃionale specifice, în interiorul cărora se intersectează cererea şi oferta de bani.

� Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea spore exterior a economiilor statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică şi izolată, bazată pe autoconsum, la o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul crescând de deschidere spre exterior a economiilor statelor se realizează prin diverse canale, cum ar fi comerŃul internaŃional cu bunuri materiale, comerŃul invizibil (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, migraŃia internaŃională a forŃei de muncă, transferuri internaŃionale de tehnologii etc.), investiŃii internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică internaŃională etc. Are loc creşterea importanŃei schimburilor economice internaŃionale pentru progresul popoarelor, a dependenŃei naŃiunilor de piaŃa mondială, a interdependenŃei economice a naŃiunilor, a internaŃionalizării economiilor naŃionale, apariŃiei şi dezvoltării globalizării sau mondializării economice.

� Globalizarea sau mondializarea economică constituie un proces continuu, determinat de apariŃia şi adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale, apariŃia interdependenŃelor dintre state şi internaŃionalizării economiilor naŃionale.

� Globalizarea economică reprezintă o deschidere spre exterior a economiilor naŃionale şi este determinată de multipli factori, cum ar fi creşterea mai rapidă a comerŃului exterior comparativ cu producŃia, reflectată în sporirea cotei de export a producŃiei, iar dacă luăm în calcul şi importurile, investiŃiile, creditele şi serviciile externe şi alte fluxuri raportate la PIB, apare un indicator nou – coeficientul de dependenŃă de economia mondială, care reflectă procesul de globalizare sau mondializare. Un alt factor favorizant al procesului de globalizare este liberalizarea schimburilor economice dintre state prin reducerea sau chiar desfiinŃarea tarifelor vamale şi a altor obstacole netarifare. Adoptarea de către state de reglementări internaŃionale comune este un alt factor stimulator al globalizării. La factorii de mai sus se mai pot adăuga crearea de organizaŃii economice internaŃionale, procesul de integrare economică internaŃională, dezvoltarea societăŃilor multinaŃionale sau transnaŃionale etc. Globalizarea are un caracter multidimensional: comercial, tehnologic, financiar, instituŃional, cultural, politic, lingvistic etc.

� Globalizarea financiară constituie cea mai amplă şi activă componentă a globalizării economice. Convertibilitatea valutară a permis o circulaŃie internaŃională a banilor naŃionali (valutele, devizele), apărând o masă valutară internaŃională impresionantă, sporind oferta de credite, de capitaluri şi lichiditate internaŃională. A crescut viteza de circulaŃie internaŃională a banilor ca urmare a folosirii noilor tehnici de transmisie electronică transfrontalieră, astfel că plăŃile, creditele etc. se realizează instantaneu (on-line). Transferul transfrontalier electronic al valutelor în cele mai diverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale.

� Globalizarea (mondializarea) financiară s-a accentuat în ultimele decenii ca urmare a unor factori esenŃiali, cum au fost sau continuă să fie trecerea la noi tipuri de specializare internaŃională şi dezvoltare rapidă şi puternică a relaŃiilor economice internaŃionale care necesită bani; globalizarea (mondializarea) financiară constituie liantul circuitului economic mondial, accentuarea deschiderii spre exterior a economiilor naŃionale, internaŃionalizarea producŃiei şi comerŃului la scară globală ca urmare a apariŃiei şi activităŃii societăŃilor transnaŃionale, dezvoltarea pieŃei eurovalutelor şi a eurocreditelor.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) economie naturală (autarhică) şi economie de piaŃă b) diviziunea internaŃională a muncii c) fluxuri economice internaŃionale d) circuitul economic mondial e) integrarea economică internaŃională f) interdependenŃă economică g) deschidere economică h) coeficientul de deschidere a economiei naŃionale i) globalizarea (mondializarea) economică C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Structura (segmentele) pieŃei mondiale 2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi factori determinanŃi 3. Globalizarea financiară: conŃinut şi factori specifici globalizării financiare 4. Efectele contradictorii ale globalizării (mondializării) financiare D. Bibliografie obligatorie

• Constantin Moisuc (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoară, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 1, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 1 şi 4, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea: mit şi realitate, capitolul 2, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

• Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 9-67.

CAPITOLUL 2

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor

2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale

2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional

2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale

2.5. Principiile valutar-financiare adoptate la ConferinŃa Monetară

InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor

FinanŃele şi plăŃile internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar coerent şi atotcuprinzător pentru toate tranzacŃiile economice internaŃionale care să acopere întreaga economie mondială. RelaŃiile economice internaŃionale se derulau în secolele trecute şi chiar în prima jumătate a secolului XX, având la bază diverse mecanisme monetar-financiare internaŃionale formate spontan, pe baza exclusivă a înŃelegerilor concrete dintre partenerii comerciali, băncile comerciale, uzanŃe şi cutume instaurate în virtutea unor practici şi înŃelegeri considerate satisfăcătoare pentru partenerii economici. Dacă în secolul XIX şi secolele anterioare aurul monetar îndeplinea funcŃia de bani mondiali şi acoperea necesarul de mijloace de plată pentru schimburile economice, care erau restrânse, avântul relaŃiilor economice internaŃionale şi abandonarea convertibilităŃii în aur a monedelor naŃionale, finanŃele şi plăŃile internaŃionale au intrat deseori în blocaje. În perioada interbelică, s-au declanşat multiple crize economice şi financiare, ceea ce a condus la formarea de blocuri sau zone monetare (zona dolarului, francului francez, lirei sterline ş.a.), care s-au reflectat în instabilitatea schimburilor economice mondiale, lipsa de mijloace de plată internaŃională, crize financiare etc.

În timpul celui de-al doilea război mondial statele antifasciste au negociat organizarea postbelică a păcii, inclusiv reglementarea finanŃelor internaŃionale. Astfel, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods, din 1944, obiectivul central a fost crearea unui sistem monetar internaŃional postbelic, de natură să perfecŃioneze şi să completeze mecanismele monetare internaŃionale cu elemente noi care, împreună, să formeze un sistem. Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de componente şi structuri valutar-financiare care în interdependenŃa lor asigură derularea plăŃilor, creditului şi asigurărilor internaŃionale, mişcarea internaŃională sigură şi rapidă a bunurilor şi titlurilor de valoare prin tehnica viramentului bancar şi telecomunicaŃiilor, contribuind la derularea fluxurilor economice internaŃionale în condiŃii de fluenŃă şi stabilitate.

În prezent, sistemul monetar internaŃional este complet, fiind format din următoarele componente: a) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele monetar-financiare internaŃionale; c) instituŃiile bancare, financiare şi de credit internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare internaŃionale (convenŃii, acorduri, uzanŃe şi cutume). Sistemul şi elementele sale componente se bazează pe o infrastructură adecvată. Astfel, un sistem de bănci, un ansamblu de instrumente de telecomunicaŃii sigure, rapide şi confidenŃiale funcŃionează într-o strânsă interdependenŃă în cadrul pieŃei mondiale şi principalelor ei segmente.

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor

Totalitatea schimburilor economice internaŃionale formează circuitul economic mondial. Aceste schimburi economice formează ceea ce se numeşte relaŃii sau fluxuri economice internaŃionale, constituind elemente componente ale economiei mondiale alături de alte componente (economiile naŃionale, diviziunea internaŃională a muncii, ordinea economică internaŃională ş.a.). Principalele relaŃii sau fluxuri economice internaŃionale din cadrul circuitului economic mondial sunt următoarele: a) comerŃul internaŃional cu mărfuri; b) comerŃul internaŃional cu servicii sau comerŃul invizibil (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, telecomunicaŃiile internaŃionale, asigurări şi reasigurări internaŃionale, serviciile financiare internaŃionale etc.); c) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; d) cooperarea economică internaŃională9.

În cadrul acestor relaŃii economice internaŃionale relaŃiile valutar-financiare ocupă un loc special întrucât nicio tranzacŃie economică internaŃională nu se poate efectua fără bani, fără valută, fără credite etc. De aceea, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale cunosc o dimensiune deosebit de mare, au o dinamică crescândă, superioară dinamicii comerŃului cu mărfuri, comerŃului cu servicii şi altor relaŃii.

RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul pieŃei valutar-financiare internaŃionale şi au diverse segmente şi mecanisme proprii.

RelaŃiile monetare internaŃionale se dezvoltau la început timid, ca instrumente de intermediere în derularea comerŃului internaŃional, apoi inevitabil ele au început să fie însoŃite de apariŃia şi dezvoltarea mecanismelor specifice (cu deosebire, mecanismele de plăŃi internaŃionale); băncile comerciale ale unor Ńări îşi extind funcŃiile externe şi prestează servicii internaŃionale; apar şi se dezvoltă uzanŃe internaŃionale care devin apoi norme ce reglementează relaŃiile monetare internaŃionale; o dată cu înlocuirea aurului şi apariŃia bancnotelor, banii naŃionali convertibili intră prin intermediul mecanismului de curs valutar şi al băncilor în circulaŃia monetară internaŃională. Desigur, abia în 1944 se pun bazele unui sistem monetar internaŃional complet şi complex.

Primul element component al sistemului monetar internaŃional îl reprezintă – aşa cum s-a arătat – relaŃiile valutar-financiare internaŃionale, care constituie un complex de relaŃii privite ca fluxuri valutar-financiare internaŃionale.

1. RelaŃiile monetare (valutare) internaŃionale se bazează pe o serie de monede naŃionale convertibile şi credibile, precum şi pe unele monede internaŃionale, în primul rând, DST şi euro. O parte din relaŃiile monetare naŃionale cunosc, deci, o dezvoltare transfrontalieră prin care acestea se bucură de o recunoaştere şi circulaŃie internaŃională ca urmare a mecanismelor convertibilităŃii, depozitelor valutare şi eurovalutare pe termene variate, a mecanismului cursului de schimb şi utilizării lor pe o scară largă ca mijloace de plată, de credit şi de active de rezervă.

2. RelaŃiile financiare internaŃionale constau în alocarea definitivă (investiŃii, ajutoare etc.) sau pe termen lung de fonduri băneşti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile ale diferitelor organisme naŃionale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societăŃi de asigurări) şi internaŃionale (Banca Mondială, FMI, UE, BERD, bănci multinaŃionale etc.).

3. RelaŃiile de credit internaŃionale reprezintă împrumuturile comerciale şi financiare care constituie suportul bănesc al tranzacŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională.

4. RelaŃiile de plăŃi şi garanŃii internaŃionale se bazează pe sistemul valutar internaŃional, ele asigură derularea schimburilor economice internaŃionale sub cele mai diferite forme (comerciale, servicii, credite, investiŃii), utilizând tehnici de plată şi garantare a plăŃii consacrate în relaŃiile economice internaŃionale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plată, scrisori de garanŃie bancară etc.).

Aceste fluxuri valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul unor segmente ale pieŃei internaŃionale care au mecanisme şi tehnici specifice de derulare cum ar fi: a) piaŃa valutară monetară internaŃională; b) piaŃa financiară internaŃională; c) piaŃa internaŃională a capitalului; d) piaŃa investiŃiilor internaŃionale. Între aceste pieŃe şi relaŃii nu există ziduri despărŃitoare, ci, dimpotrivă, acestea se află într-o strânsă interdependenŃă bănească; în practică, ele nici nu pot fi deosebite decât prin specificul mecanismelor şi tehnicilor prin care se derulează activitatea valutar-financiară, perioada şi

9 Constantin Moisuc (coordonator), Economie internaŃională, vol. 1, Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2001.

subiecŃii participanŃi la tranzacŃii valutar-financiare sau după alte criterii teoretice şi metodologice. Realitatea economică în aceste domenii se regăseşte în ansamblul relaŃiilor valutar-financiare şi pieŃei valutar-financiare internaŃionale.

RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale au un rol deosebit în derularea tuturor fluxurilor economice internaŃionale, în asigurarea echilibrului economic şi financiar, în dezvoltarea economiilor naŃionale şi economiei mondiale.

Având în vedere structura analizată a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale şi a mecanismelor prin care se derulează aceste relaŃii, observăm contribuŃia majoră pe care aceste relaŃii o au în economia internaŃională. Această contribuŃie o putem cel mai bine surprinde prin analiza funcŃiilor relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale.

a) Una din funcŃiile cele mai răspândite şi cu un caracter cotidian este funcŃia de evaluare a mărfurilor şi serviciilor. Pentru a fi îndeplinită această funcŃie, nu este necesar ca banii să fie prezenŃi, întrucât în relaŃiile economice internaŃionale evaluarea valutară‚ se poate face – până la derularea unei tranzacŃii – în mod ideal. FuncŃia de evaluare o îndeplinesc relaŃiile monetar-valutare, în special monedele naŃionale liber convertibile cum sunt dolarul american, lira sterlină, euro, yenul japonez şi alte câteva monede care au o pondere importantă în totalul tranzacŃiilor comerciale, precum şi unele monede internaŃionale. Ca instrument de evaluare intervin, deseori, monedele internaŃionale. Astfel, deseori, DST, monedă de cont emisă şi gestionată de FMI, îndeplinesc funcŃia de evaluare, atât în tranzacŃiile economice, cât şi în statistica internaŃională. Un rol deosebit se întrevede a avea euro, monedă a UE, care a devenit nu numai monedă în conturi, dar monedă efectivă, statele participante la sistemul euro renunŃând la monedele naŃionale în favoarea euro.

b) O funcŃie importantă a relaŃiilor monetare (valutare) internaŃionale constă în aceea că monedele convertibile care au o largă recunoaştere şi circulaŃie internaŃională sunt folosite ca active de rezerve de către băncile centrale şi băncile comerciale. În rezervele monetare ale băncilor centrale şi băncilor comerciale, valutele naŃionale (numite şi devize convertibile) deŃin o pondere ce variază între 80-85% în totalul rezervelor, care gestionate raŃional asigură un mare grad de lichiditate a băncilor centrale, a băncilor comerciale şi chiar a firmelor.

c) Trebuie, totodată, remarcată funcŃia relaŃiilor valutar-financiare de mijloc de plată internaŃională, diverse instrumente băneşti fiind folosite în plăŃile curente în derularea tranzacŃiilor comerciale şi financiare internaŃionale. Acest rol este îndeplinit, în primul rând, sub formă de valută, dar şi sub formă de titluri de valoare, cum sunt cambiile, biletele la ordin, cecurile şi altele. Ca mijloc de plată internaŃională sunt folosite şi monedele internaŃionale precum DST şi euro.

d) Un rol important îl îndeplinesc relaŃiile valutar-financiare internaŃionale în calitatea lor de sursă de dezvoltare economică, ca urmare a utilizării monedelor convertibile în acordarea de credite externe şi efectuarea de investiŃii internaŃionale.

e) RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale îndeplinesc şi funcŃia de valorificare a disponibilităŃilor băneşti atât în relaŃiile de credit, cât şi prin utilizarea lor în depozitele bancare internaŃionale; prin depozite şi credite se poate obŃine un spor de valoare atât prin dobânzile ce pot fi obŃinute, cât şi prin modificarea favorabilă a evoluŃiei cursurilor de schimb valutar.

f) Un rol cu totul special îl au relaŃiile valutar-financiare în ceea ce priveşte echilibrul balanŃelor de plăŃi externe. După cum se ştie, balanŃa de plăŃi curente (mărfuri + servicii) poate avea fie un sold activ, fie un sold pasiv. În ambele cazuri, singurul mijloc de echilibrare constă în utilizarea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale. Astfel, excedentul unei balanŃe de plăŃi curente poate fi compensat prin utilizarea unei părŃi din acest excedent pentru acordarea de credite externe, prin efectuarea de investiŃii directe sau de portofoliu în străinătate, acordarea de asistenŃă financiară (ajutor) Ńărilor mai puŃin dezvoltate sau sporirea rezervelor valutare ale Ńării respective.

Şi în cazul unui deficit în balanŃa de plăŃi curente, tot relaŃiile valutar-financiare internaŃionale sunt chemate să îndeplinească funcŃia de echilibru pe următoarele căi: contractarea de credite externe, atragerea de capital străin sub formă de investiŃii directe şi de investiŃii de portofoliu sau utilizarea unei părŃi din rezervele valutare ale băncii centrale.

g) În relaŃiile economice externe, statele pot avea creanŃe şi datorii financiare externe care au o scadenŃă. Şi de această dată, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au o funcŃie importantă, şi anume, aceea de rambursare a datoriei externe şi de plată a serviciului datoriei externe sau de încasare a creanŃelor externe, fie prin virarea banilor, fie prin reeşalonare, în cazul în care debitorul nu dispune de fonduri băneşti (practic, un nou credit, dar în condiŃii mai grele).

h) În fine, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au funcŃia de emisiune şi utilizare a monedelor internaŃionale (DST, euro), prin care în circuitul monetar internaŃional intră noi mijloace de plată, ca urmare a deciziei FMI şi UE. Dar, în afară de monedele internaŃionale, în canalele valutar-financiare internaŃionale pătrunde anual o cantitate impresionantă de valută, ca urmare a ieşirii unei părŃi de monedă naŃională convertibilă din Ńările cu deficit în balanŃa de plăŃi curente „echilibrat” prin moneda proprie. Cel mai edificator exemplu este balanŃa de plăŃi curentă a SUA, care de peste trei decenii are deficite impresionante. Astfel, numai în perioada 1990-2004, soldul anual pasiv al contului curent american a variat între –130 şi –410 miliarde USD, care au intrat în canalele valutar-financiare internaŃionale10. În acest caz, acoperirea deficitului se face, practic, prin emisiune monetară naŃională. În anul 2005, deficitul contului curent american a reprezentat peste 450 miliarde USD.

Retragerea de mult timp a aurului din circulaŃia monetară internaŃională, ca şi a bancnotelor acoperite în aur, derularea schimburilor economice internaŃionale devin posibile numai prin aportul relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale, care – aşa cum am văzut – îndeplinesc multiple funcŃii internaŃionale, asigurând fluenŃă şi echilibru relativ în dezvoltarea circuitului economic mondial.

2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale

Dezvoltarea relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale şi a componentelor lor subliniate mai sus are loc pe baza unor factori de durată sau conjuncturali specifici ce vor fi analizaŃi în capitolele consacrate pieŃelor internaŃionale monetare, valutare, financiare, creditului, capitalului.

Aceste relaŃii au la bază norme şi legităŃi adecvate fiecărui flux valutar-financiar internaŃional şi se derulează conform unor mecanisme monetar-financiare internaŃionale specifice, fără de care nu s-ar putea dezvolta relaŃiile valutar-financiare internaŃionale.

Al doilea element component al SMI îl reprezintă mecanismele valutar-financiare internaŃionale. Fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional are un sistem propriu de mecanisme economice, între fiecare relaŃie valutar-financiară internaŃională şi mecanismele ei specifice există o interdependenŃă reciprocă. Astfel, un mecanism important al relaŃiilor de credit internaŃionale este dobânda internaŃională, care cunoaşte o varietate de forme (dobândă simplă, dobândă compusă, dobândă fixă şi dobândă variabilă, dobândă crescătoare şi dobândă descrescătoare etc.). Dacă dobânda creşte datorită unor factori variaŃi (scăderea cursului de schimb valutar, intervenŃia băncii centrale pe diferite căi, modificarea rezervelor obligatorii deŃinute de băncile comerciale la banca centrală, modificarea politicii de rescontare a titlurilor de credit etc.), cererea la credite scade şi se reduce masa creditului internaŃional la acea valută. Dar şi fluxul internaŃional al creditului depinde, la rândul lui, de dobândă. Astfel, dacă masa unei valute în circulaŃia internaŃională se modifică – urmare a evoluŃiei soldului deficitar sau excedentar al balanŃei contului curent, celelalte condiŃii financiare rămânând nemodificate – dobânda la credit în acea valută creşte sau scade. Sunt şi alŃi factori care influenŃează în acelaşi sens sau în sensuri diferite masa creditului şi nivelul dobânzii: marja de risc peste dobândă, modificarea comisioanelor şi spezelor bancare, evoluŃia cererii şi ofertei la o anumită valută, factorii conjuncturali etc. Aceşti factori vor fi analizaŃi şi aprofundaŃi la capitolul consacrat „pieŃei creditului internaŃional”, dar aici dorim să exemplificăm nu numai dobânda internaŃională ca mecanism financiar, dar şi interdependenŃa şi influenŃa reciprocă între relaŃiile de credit internaŃional şi dobânda internaŃională ca urmare a mecanismelor relaŃiilor de credit internaŃional.

Aşa cum s-a menŃionat mai sus, fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional îşi are propriile mecanisme valutar-financiare. Mai dăm un exemplu. Astfel, pe piaŃa valutară, în cadrul căreia au loc operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valute diferite, (operaŃiuni de convertibilitate valutară, operaŃiuni în

10 International Financial Statistics, FMI, Washington, octombrie 2005.

scop de câştig sau de evitare a pierderilor în timp), mecanismul economic principal este cursul de schimb valutar. Acesta poate să crească sau să scadă în raport de mulŃi factori pe care îi vom analiza la capitolul „piaŃa valutară”, care cunoaşte şi alte mecanisme decât cursul valutar. Astfel, toate relaŃiile monetar-financiare internaŃionale (investiŃiile internaŃionale, fluxul internaŃional de capital internaŃional, eurocreditele, plăŃile internaŃionale etc.) au mecanisme monetar-financiare proprii.

În concluzie, reŃinem că sistemul monetar internaŃional are, printre componentele sale, în afară de relaŃiile monetar-financiare internaŃionale, mecanismele monetar-financiare internaŃionale specifice diferitelor relaŃii internaŃionale.

2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional

Sistemul monetar internaŃional cuprinde un al treilea element component de bază, format din instituŃiile, băncile şi organismele monetare, financiare şi valutare internaŃionale care asigură condiŃiile necesare pentru derularea relaŃiilor şi funcŃionarea mecanismelor monetar-financiare internaŃionale11. Tipurile principale de organisme care, împreună, formează cadrul monetar-financiar sunt următoarele:

a) Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale – acele instituŃii interstatale la care participă guvernele prin reprezentanŃii băncilor centrale, ministerelor de finanŃe şi ai altor structuri cu atribuŃii monetar-financiare externe şi împuternicite să reprezine statul în adunările generale sau organele de conducere ale organismelor bancar-financiare internaŃionale interguvernamentale. Din acest tip de organisme fac parte: Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, Banca Reglementelor InternaŃionale, organizaŃii ale ONU care pot avea atribuŃii monetar-financiare (PNUD, FAO etc.).

b) Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale. Acestui tip de organizaŃii aparŃin Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD), Banca Europeană pentru InvestiŃii (BEI), Banca Centrală Europeană (UE), Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru Dezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare etc.

c) ConsorŃii bancare internaŃionale permanente sau temporare. d) Bănci multinaŃionale private. e) Bănci naŃionale private cu o pondere mare în tranzacŃiile valutar-finan-ciare

internaŃionale. f) SocietăŃi naŃionale sau multinaŃionale de asigurare, reasigurare sau garantare a creditelor

internaŃionale. Fiecare instituŃie bancar-financiară internaŃională are un statut de funcŃionare, organe de

conducere, o reŃea internaŃională de filiale sau corespondenŃi bancari în Ńări în care au un volum mare de tranzacŃii financiare.

2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale

Al patrulea element component îl constituie reglementările valutar-financiare internaŃionale. RelaŃiile valutar-financiare se pot derula eficient şi în siguranŃă în măsura în care dispun de un sistem de norme, reguli, uzanŃe şi cutume care, respectate de participanŃii la schimburile economice internaŃionale, asigură cooperarea şi încrederea reciprocă, fluenŃa tranzacŃiilor monetar-financiare internaŃionale. Acest reglementări sunt de mai multe tipuri, în raport de participanŃi, domeniul reglementat, gradul şi forma obligaŃiei de a utiliza şi respecta aceste reglementări, durata de valabilitate, răspunderea civilă sau penală pentru nerespectare etc. Printre aceste reglementări reŃinem:

a. ConvenŃiile şi acordurile interstatale bilaterale, care sunt obligatoriu de aplicat şi de respectat de toŃi rezidenŃii statelor semnatare pentru orice tip de tranzacŃii economice care presupun relaŃii valutar-financiare. Cele mai răspândite forme sunt acordurile comerciale şi acordurile de plăŃi.

b. ConvenŃii şi acorduri interstatale multilaterale, la care participă mai multe state, rezidenŃii acestora fiind obligaŃi să respecte reglementările incluse în aceste acorduri. Exemplu: convenŃiile internaŃionale privind cambia, biletul la ordin şi cecul.

11 Basic facts about the United Nations, N.Y. 2000.

c. Statutele şi convenŃiile organismelor valutar-financiare internaŃionale (Statutul FMI, acordul şi convenŃiile elaborate în cadrul Băncii Mondiale etc.).

d. Reglementările elaborate de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris (normele privind acreditivul, incasoul, garanŃia de plată, condiŃiile generale de livrare ş.a.). Regulile elaborate şi publicate de CCI de la Paris au caracter de recomandare (uzanŃe), dar, incluse în contractele comerciale sau legile naŃionale, devin obligatorii pentru participanŃii la tranzacŃiile comerciale şi de plăŃi internaŃionale.

e. UzanŃele internaŃionale, care sunt norme şi reglementări elaborate de consorŃii bancare, organisme comerciale şi financiare, camere internaŃionale de comerŃ. UzanŃele au un caracter de recomandare, dar odată incluse în contractele sau acordurile bilaterale sau multilaterale devin obligatorii pentru participanŃi.

Reglementările internaŃionale – indiferent sub ce formă s-ar prezenta – constituie un important component al sistemului monetar internaŃional, fără de care acesta nu şi-ar putea îndeplini funcŃiile specifice.

2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională

de la Bretton Woods (1944) şi criza lor

Primul sistem monetar internaŃional a fost creat în localitatea Bretton Woods (SUA) în 1944 la ConferinŃa monetară internaŃională la care au participat statele aliate în lupta împotriva fascismului european şi militarismului japonez. La ConferinŃă s-au discutat două planuri privind sistemul monetar postbelic: american şi englez, dar în final a fost adoptat planul american. Sistemul monetar adoptat la Bretton Woods în 1944 cuprindea o serie de principii care au funcŃionat până în 1971, când se declanşează criza sistemului monetar de la Bretton Woods, iar cele mai multe principii pe care se baza acest sistem au fost abandonate.

Principiile de bază adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods au fost următoarele:

a) Etalonul monetar aur-devize, prin devize înŃelegându-se dolarul american şi lira sterlină. Dolarul american a fost adoptat în virtutea forŃei economice a SUA, iar lira sterlină, datorită utilizării ei pe scară largă în lume, cu deosebire în Ńările membre ale Commonwealth-ului (colonii, protectorate sau state independente care recunoşteau – real sau formal – suzeranitatea Coroanei britanice). Etalonul aur-devize presupunea că monedele naŃionale îşi definesc conŃinutul în aur sau în dolari sau lire sterline. În practică, în toată perioada postbelică, numai dolarul american era realmente convertibil în aur; la cererea băncilor centrale ale statelor membre ale FMI, lira sterlină a fost convertibilă în aur doar 3 luni (în anul 1947), după care s-a sistat această convertibilitate, deoarece cererile mari de aur de la Banca Angliei aproape au epuizat rezerva de aur a acestei Ńări. În aceste condiŃii, doar dolarul american avea conŃinutul definit în aur (0,888 gr. aur) şi era convertibil în aur la cererea băncilor centrale ale statelor membre ale FMI.

FuncŃia de etalon monetar pentru toate celelalte state o îndeplinea doar dolarul SUA, celelalte monede naŃionale îşi aveau definit conŃinutul monetar în dolari americani. Unele monede, formal, îşi defineau conŃinutul în aur, dar calculat din etalonul aur al dolarului. Deci, şi pentru aceste monede, etalonul monetar era tot dolarul.

În 1976, oficial este abandonat şi etalonul-dolar, FMI recomandând ca etalon Drepturile Speciale de Tragere (DST), recomandare însuşită doar de patru Ńări, şi acestea din centrul Africii. Deci, primul principiu adoptat la Bretton Woods (etalonul aur-devize) a încetat practic încă din 1971, iar oficial din 1976.

b) PreŃul fix al aurului, de 35 de dolari uncia de aur fin, deci preŃul aurului era exprimat tot în dolari. PreŃul putea oscila doar cu ±0,75% ceea ce nu afecta caracterul fixităŃii lui. Întrucât o uncie de aur

cântăreşte circa 31,1 grame, rezultă şi paritatea în aur a dolarului de 0.888 gr. aur

= 888,035

1,31. Dar

întrucât, datorită inflaŃiei, puterea de cumpărare a dolarului a scăzut permanent, aceasta a atras după sine – începând din 1971 – creşterea treptată a preŃului aurului la 42 de dolari, apoi 51 de dolari etc., astfel că,

în prezent, preŃul aurului nu mai este fix, nivelul lui ajungând să oscileze între 390 dolari/uncie şi chiar 423 dolari/uncie12. Au fost perioade când preŃul aurului a depăşit 500 de dolari pentru o uncie.

În prezent, aurul se comportă pe plan mondial ca orice marfă, se comercializează la bursele de aur (cu deosebire la Bursa din Londra), iar principiul preŃului fix al aurului a fost şi el abandonat, ca şi etalonul aur-devize.

c) Cursul fix al schimbului valutar faŃă de dolar şi, de aici, fixitatea reciprocă a cursului între toate valutele. Acest principiu decurgea în mod firesc din preŃul fix al aurului. După abandonarea etalonului aur-devize şi a preŃului fix al aurului, cursurile valutare au trecut la un sistem de cursuri fluctuante, sistem care funcŃionează şi în prezent. Astfel, în 1950, raportul de schimb valutar între dolar şi francul elveŃian era de 1 USD = 4,28 franci elveŃieni; în anul 2004, cursul dolarului a scăzut la 1,25 franci elveŃieni. Cursul valutar nominal de pe piaŃa valutară depinde, în prezent, de raportul dintre cerere şi ofertă la o valută sau alta. În aceste condiŃii, unele valute se depreciază, altele se apreciază, iar foarte puŃine îşi menŃin o relativă stabilitate. Factorii care influenŃează raportul cerere-ofertă la valute sunt mulŃi şi variaŃi, urmând să-i analizăm la tema privind „mecanismul cursurilor valutare”.

d) Echilibrul valutar (echilibrul balanŃelor de plăŃi), principiu chemat să asigure stabilitatea şi echilibrul economiilor naŃionale şi ale schimburilor comerciale internaŃionale. Dar în perioada postbelică şi actuală, balanŃa comercială a SUA este permanent deficitară. Deficitul comercial cronic şi constant al SUA – Ńară a cărei monedă îndeplinea funcŃia de etalon monetar pentru celelalte monede – depăşea, în 2005, 500 mld dolari. De remarcat caracterul crescând al acestui deficit al balanŃei comerciale americane (-2,2 mld dolari în 1971, -25,5 mld dolari în 1980, -130 mld dolari în 1990, -449 mld dolari în anul 2000 şi peste -500 mld dolari în 2005).

În condiŃiile în care SUA are un deficit atât de mare, în mod inevitabil, alte Ńări trebuie să aibă excedente comerciale – este vorba de Ńări ca Germania, Japonia, Rusia, China, Coreea de Sud, Uniunea Europeană în ansamblul ei, Canada ş.a. Astfel, obiectivul urmărit de ConferinŃa Monetară de la Bretton Woods de a asigura o economie mondială stabilă şi echilibrată a eşuat. Economia mondială şi balanŃele comerciale ale statelor se caracterizează în prezent prin dezechilibre active sau pasive permanente cu efecte nocive asupra dezvoltării armonioase a relaŃiilor economice internaŃionale şi sistemului monetar internaŃional.

e) MenŃinerea unei lichidităŃi monetare optime, adică a unui raport optim între rezervele valutare (aur, devize şi alte active monetare) ale băncilor centrale ale statelor şi importuri, de regulă, circa 40% din valoarea importurilor sau cerinŃa ca rezervele valutare să asigure plata importurilor pentru circa 3-4 luni. În prezent, puŃine Ńări au un asemenea nivel optim de lichiditate (rezerve monetare raportate la importuri). Unele state au rezerve valutare care depăşesc valoarea importurilor (chiar cu peste 100%), iar alte state au rezerve valutare care oscilează (sub 10% din importuri), nedispunând de mijloace de plată străine; de regulă, este vorba de state cu mari datorii externe. La cele de mai sus trebuie adăugat faptul că unele Ńări dezvoltate au monede naŃionale convertibile, liber utilizabile în relaŃiile economice internaŃionale, dispunând astfel de un volum imens de mijloace de plată, adică au o lichiditate monetară exagerat de mare, fiind în multe situaŃii creditoare, cu mari creanŃe externe. Problema lichidităŃii monetare este în prezent deosebit de critică pentru majoritatea statelor şi pentru sistemul monetar mondial în ansamblul său.

f) Convertibilitatea monetară. În istoria relaŃiilor valutare internaŃionale sunt două tipuri de convertibilitate: convertibilitatea metalică şi convertibilitatea valutară; convertibilitatea monetară constă în preschimbarea unei monede în etalonul monetar al altei monede în aur sau argint în raport de conŃinutul metalic, de paritatea dintre monede. Întrucât convertibilitatea metalică a fost abandonată în august 1971, când dolarul american a încetat să mai fie convertibil în aur, a rămas doar convertibilitatea valutară, adică preschimbarea unei valute într-o altă valută, la rândul ei convertibilă. Acordul de la Bretton Woods, prin convertibilitate, aşa cum este definită în articolul VIII din Statutul FMI, are în vedere convertibilitatea de cont curent, adică tranzacŃiile de comerŃ cu mărfuri, servicii, transferuri

12 International Financial Statistics, septembrie 2005.

unilaterale, numită şi convertibilitate limitată. După anii ’50 ai secolului XX, tot mai multe state dezvoltate practică şi convertibilitatea de capital, având deci o convertibilitate deplină.

g) În 1944, la ConferinŃa de la Bretton Woods, au fost create două organizaŃii monetar-financiare internaŃionale: Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). FMI avea atribuŃiile de supraveghere a funcŃionării sistemului monetar internaŃional, inclusiv a principiilor enumerate mai sus, iar BIRD avea în competenŃă creditarea pe termen lung sau finanŃarea economiilor Ńărilor distruse de război. În prezent, BIRD creditează sau finanŃează preponderent Ńările în curs de dezvoltare.

În 1970-1973, sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a intrat în criză, multe din principiile sale nu mai funcŃionează; în 1976 s-a efectuat o reformă monetară, iar Statutul FMI din 1978 a abandonat o serie de principii care nu mai funcŃionau (etalonul aur-devize, demonetizarea aurului, convertibilitatea metalică etc.) şi a inclus noi principii (moneda de cont a FMI, numită Drepturile Speciale de Tragere (DST); au fost consacrate ca monede liber convertibile 5-6 valute care au o largă utilizare şi circulaŃie internaŃională – USD, euro, lira sterlină, yenul japonez şi francul elveŃian –, dar şi alte monede care au o convertibilitate deplină – dolarul canadian, dolarul australian ş.a.); s-a introdus etalonul DST, pe care îl practică doar 4 state din centrul Africii. În schimb, au căpătat multiple atribuŃii FMI şi BIRD, ultima devenind Banca Mondială, care are mai multe filiale (bănci, corporaŃii, asociaŃii) cu multiple funcŃii în relaŃiile financiare internaŃionale (acestea vor fi pe larg abordate într-o temă specială ulterioară).

În lucrarea de faŃă, întreaga problematică a sistemului monetar internaŃional este tratată în lumina reformelor adoptate după 1970.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 2

• FinanŃele internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar internaŃional coerent. Abia în 1944, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (SUA), se pun bazele unui sistem monetar internaŃional.

• Sistemul monetar internaŃional adoptat la Bretton Woods se baza pe următoarele componente: a)derularea fluentă a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale; c) cadrul instituŃional (orga-nismele) al sistemului monetar internaŃional (SMI) şi d) regulile de desfăşurare a SMI.

•Statele participante la ConferinŃă au adoptat SMI, care a funcŃionat relativ coerent până în 1971, când cunoaşte prima criză monetar-financiară internaŃională. SMI adoptat în 1944 s-a bazat pe următoarele principii de bază; a) etalonul aur-devize; b) preŃul fix al aurului (35 USD pentru o uncie de aur fin); c) cursul fix al raportului de schimb valutar; d) echilibrul balanŃelor de plăŃi curente; e) asigurarea unei lichidităŃi optime, bazată în principal pe aur; f) convertibilitatea de cont curent şi multilateralitatea plăŃilor; g) crearea a două organisme internaŃionale: Fondul Monetar InternaŃional şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD).

•În anii 1970-1973, toate principiile de mai sus au cunoscut o profundă criză, unele dintre ele fiind chiar abandonate. Astfel, în noul Statut al FMI adoptat în 1978: a) preŃul aurului oscilează pe piaŃă ca orice marfă; b) cursul de schimb valutar încetează de a mai fi fix, ci flotant, în raport de cerere şi ofertă; c) etalonul aur-devize este abandonat şi înlocuit formal cu Drepturile Speciale de Tragere (DST), etalon preluat doar de 4 state din centrul Africii; d) este sistată convertibilitatea dolarului în aur; e) are loc demonetizarea aurului; f) balanŃele de plăŃi curente cunosc dezechilibre generalizate. Singurele elemente de la Bretton Woods care au mai rămas în funcŃiune după 1978 au fost: convertibilitatea de cont curent şi funcŃionarea celor două organisme create în 1944: FMI şi BIRD.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) fluxuri (relaŃii) valutar-financiare internaŃionale b) mecanism valutar-financiar internaŃional c) organism valutar-financiar internaŃional d) convenŃie monetar-financiară internaŃională e) etalon monetar-financiar internaŃional f) curs de schimb valutar g) Bretton Woods h) Drepturi Speciale de Tragere i) criza valutar-financiară internaŃională C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Principalele relaŃii valutar-financiare internaŃionale 2. FuncŃiile relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale 3. Mecanisme valutar-financiare internaŃionale 4. Cadrul juridic al sistemului monetar internaŃional 5. Principiile adoptate în 1944 la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods 6. Criza sistemului monetar postbelic şi noile măsuri adoptate prin Statutul FMI din anul 1978. D. Bibliografie obligatorie

•Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 2, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

•Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele: 18,19 şi 20, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

CAPITOLUL 3

PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ ŞI EUROVALUTELE

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară

3.2. Caracteristi ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi

3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară

3.4. Mijloacele de plată internaŃionale

3.5. Sistemul bancar internaŃional

PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei financiare

internaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi vânzarea/cumpărarea de instrumente financiare pe termen scurt. În prezent, în ansamblul pieŃei monetare internaŃionale rolul predominant revine pieŃei eurovalutare, piaŃă relativ recentă, care permite operarea într-un cadru dereglementat. Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională este sistemul bancar internaŃional, format din marile bănci, care deŃin o pondere importantă în activitatea bancară internaŃională.

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară

Ca termen generic, piaŃa financiară internaŃională reprezintă ansamblul relaŃiilor, instituŃiilor şi reglementărilor asociate mişcării fondurilor pe plan internaŃional. În mod convenŃional, piaŃa financiară internaŃională cuprinde două mari segmente: piaŃa monetară internaŃională, pe care se desfăşoară tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mici de un an, şi piaŃa internaŃională de capital, care cuprinde tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mari de un an. La rândul său, piaŃa internaŃională de capital are două mari componente: piaŃa creditului internaŃional şi piaŃa obligaŃiunilor şi acŃiunilor internaŃionale, care vor fi detaliate în alte capitole.

OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când tranzacŃiile

au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri (de exemplu, o bancă din SUA acordă un

credit pe termen scurt unei firme din Italia în dolari americani), fie în eurovalute, când moneda utilizată

este terŃă pentru ambii parteneri (de exemplu., o bancă din Germania acordă un credit pe termen scurt

unei firme din Italia în dolari americani). Din cauza faptului că în ultimele decenii pe piaŃa monetară

internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în literatura

de specialitate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa eurovalutară.

Prin eurovalută se înŃelege valuta depozitată la o bancă din afara teritoriului şi jurisdicŃiei Ńării care a emis valuta respectivă. Astfel, dolarii americani depozitaŃi la o bancă din Marea Britanie sunt eurodolari, francii elveŃieni depozitaŃi la o bancă din FranŃa sunt eurofranci elveŃieni, lirele sterline depozitate la o bancă din Italia sunt eurolire sterline etc. Pentru ca o valută să poată îndeplini rolul de eurovalută, trebuie să fie liber utilizabilă, adică să nu aibă nici o restricŃie în materie de convertibilitate, şi

să deŃină o pondere importantă în tranzacŃiile internaŃionale. Prefixul „euro” provine de la faptul că primele depozite în eurovalute s-au efectuat în Europa. Ulterior, practica depozitelor în eurovalute s-a extins şi pe alte continente, astfel încât prefixul „euro” şi-a pierdut semnificaŃia. IniŃial, pentru a denumi valutele depozitate la bănci din afara jurisdicŃiei Ńării de emisiune, unii autori au propus utilizarea prefixului „xeno” (în lb. greacă străin), termen care, chiar dacă nu a avut succes, ar fi fost poate mai indicat având în vedere că adoptarea monedei unice euro ar putea da naştere unor confuzii terminologice. Deşi nu s-a putut stabili cu exactitate, părerea generală a specialiştilor este că piaŃa eurovalutară a apărut la sfârşitul anilor ’50, când s-au constituit primele depozite în dolari la bănci din Europa occidentală. Cu toate acestea, este necesar a fi menŃionat faptul că plasarea depozitelor în afara Ńării de emisiune a valutei respective nu s-a realizat pentru prima dată în perioada postbelică, băncile europene altele decât cele din Marea Britanie, acceptând depozite în lire sterline încă din secolul al XIX-lea. Dar, din cauza dimensiunii mult mai reduse a acestor depozite, noŃiunea de eurovalută s-a impus de-abia după cel de-al doilea război mondial. Prima valută cu statut de eurovalută a fost dolarul american. Înainte de a se preciza factorii care au determinat apariŃia pieŃei eurodolarilor este important de amintit că afluxul masiv de dolari în Europa după încheierea războiului a fost determinat, în principal, de deficitul unor părŃi ale balanŃei de plăŃi externe americane. Acest deficit a început să se manifeste în prima parte a anilor ’50 şi a fost cauzat de mai mulŃi factori, între care amintim investiŃiile străine directe realizate de firmele americane şi împrumuturile efectuate de nerezidenŃi pe pieŃele financiare din SUA. La început, nerezidenŃii care deŃineau dolari şi doreau să-i depoziteze se adresau băncilor situate în Statele Unite. Şi invers, nerezidenŃii care doreau să se împrumute în dolari recurgeau la pieŃele financiare din SUA. Spre sfârşitul anilor ’50 însă apare un fenomen nou. Unii nerezidenŃi posesori de dolari efectuau depozite la bănci situate în afara Statelor Unite, iar alŃii, solicitanŃi de finanŃare în dolari, apelau nu la pieŃele financiare din SUA, ci la pieŃe financiare terŃe. În literatura de specialitate au fost identificate mai multe motive, politice sau economice, care au contribuit la conturarea acestei tendinŃe şi, implicit, la apariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurodolarilor. Între acestea, cel mai des invocate se numără:

1) accentuarea războiului rece, care a avut drept consecinŃă transferarea în băncile din Europa a depozitelor în dolari constituite în SUA de fosta URSS şi alte Ńări din Europa de Est. Transferul a fost săvârşit de teamă că administraŃia americană ar fi putut să blocheze aceste depozite;

2) măsurile administrative impuse de autorităŃile din SUA la remunerarea dobânzilor la depozite sau pentru frânarea ieşirii de fonduri în dolari din Ńară:

• Reglementarea Q (Regulation Q), în vigoare încă din 1933, stabilea o serie de plafoane la plata dobânzilor aferente depozitelor la termen. Cum bănci din Europa ofereau dobânzi mai mari, multe din depozitele în dolari din SUA au fost mutate la bănci europene;

• Taxa de egalizare a dobânzilor (Interest equalisation tax), introdusă în 1963, mărea impozitul perceput asupra veniturilor obŃinute de rezidenŃii americani din investirea în titlurile de valoare emise în dolari pe piaŃa SUA de nerezidenŃi. Această măsură a fost luată cu scopul de a se micşora deficitul balanŃei de plăŃi externe americane. Întrucât, în aceste condiŃii, pentru a obŃine fonduri de pe piaŃa SUA, nerezidenŃii trebuia să plătească mai mult, ei au dezvoltat o piaŃă externă a dolarului, care să nu fie supusă legislaŃiei din SUA. Se năşteau, astfel, euroobligaŃiunile, adică obligaŃiunile emise de o instituŃie dintr-un stat, pe piaŃa financiară a celui de-al doilea stat, într-o valută diferită atât de valuta Ńării emitentului, cât şi de valuta pieŃei de plasament. (De exemplu, se numesc euroobligaŃiuni obligaŃiunile în dolari emise de o firmă din Italia pe piaŃa Angliei. În acest caz, Ńara emitentului este Italia, Ńara în care are loc emisiunea este Anglia, iar valuta de emisiune este dolarul american);

• Programul de restrângere voluntară a creditului străin (Voluntary foreign credit restraint program) şi Programul de investiŃii străine directe (Foreign direct investment program), adoptate în 1965, respectiv în 1968, au impus restricŃii asupra volumului creditelor acordate nerezidenŃilor şi finanŃării investiŃiilor din străinătate. Finalitatea acestor programe a fost, de asemenea, atenuarea deficitului balanŃei de plăŃi externe americane;

3) un motiv extrem de important care a condus la dezvoltarea pieŃei eurodolarilor a fost capacitatea băncilor care operează pe această piaŃă de a oferi dobânzi pasive (la depozitele atrase) mai mari şi dobânzi active (la creditele acordate) mai mici decât băncile americane. Aceasta se explică prin faptul că piaŃa eurodolarilor, nefiind supusă regle-mentărilor din SUA, nu obligă băncile să respecte anumite cerinŃe, care le-ar afecta profita-bilitatea (de exemplu, constituirea unei rezerve minime obligatorii sau plafonarea dobânzilor). Alături de aceste cauze, piaŃa eurodolarilor a fost impulsionată, ulterior, şi de alŃi factori, între care cele două crize petroliere din 1973-1974 şi 1979-1980. Ca urmare a creşterii preŃului petrolului pe plan mondial, Ńările exportatoare au încasat sume uriaşe în dolari din vânzarea ŃiŃeiului. De teamă că autorităŃile americane le-ar putea bloca fondurile în dolari depuse la băncile de pe teritoriul lor, o mare parte din aceste sume au fost depozitate la bănci din Europa.

Ca urmare a trecerii la convertibilitatea externă deplină a principalelor monede europene, treptat, pe lângă eurodolari, au apărut şi alte eurovalute, între care cele mai importante au fost: eurolira sterlină, eurofrancul elveŃian, eurofrancul francez, euromarca germană, eurodolarul canadian, euroguldenul olandez, eurolira italiană, euroyenul japonez. În principiu, apariŃia şi dezvoltarea acestor eurovalute s-au datorat restricŃiilor impuse de autorităŃile monetare locale, care au obligat deŃinătorii de conturi în valutele respective să apeleze la alte pieŃe pentru a se sustrage controlului intern şi a obŃine o profitabilitate sporită. Astfel, pentru a diminua excedentul balanŃelor de plăŃi externe, Germania şi ElveŃia au stabilit o serie de limite la plata dobânzilor pentru depozitele în mărci germane, respectiv, franci elveŃieni care aparŃineau nerezidenŃilor. În consecinŃă, din dorinŃa de a le fructifica cât mai avantajos, deponenŃii nerezidenŃi au transferat aceste depozite la bănci din afara Germaniei şi ElveŃiei, ceea ce a condus la apariŃia euromărcilor germane şi eurofrancilor elveŃieni. Eurolirele sterline au luat naştere tot ca urmare a unor măsuri restrictive. Pentru a împiedica eventualele speculaŃii asupra lirei sterline cauzate de criza Canalului Suez din 1956, autorităŃile britanice au interzis utilizarea lirei sterline în tranzacŃiile în care firmele engleze nu erau părŃi contractante. În aceste condiŃii, s-a format o cerere externă pentru lira sterlină, care să nu mai fie supusă controlului britanic, multe depozite în lire sterline din băncile engleze fiind transferate la bănci din alte Ńări. De altfel, criza Canalului Suez a constituit, totodată, şi unul din motivele care au determinat apariŃia eurodolarilor, restricŃiile în utilizarea lirei sterline conducând la creşterea cererii pentru dolari a băncilor londoneze.

IniŃial, operaŃiunile cu eurovalute s-au afirmat în centrul financiar internaŃional Londra, care prezenta o serie de atuuri din punctul de vedere al tradiŃiei, poziŃionării geografice, infrastructurii, sau reglementărilor, Banca Angliei fiind recunoscută prin permisivitatea acordată băncilor active pe teritoriul său. Ulterior, constatându-se succesul de care s-au bucurat operaŃiunile cu eurovalute, şi alte centre financiare au creat condiŃii favorabile pentru derularea acestora. Începând cu 1970 au luat naştere o serie de centre financiare off-shore (engl. dincolo de Ńărm), în care derularea tranzacŃiilor are loc între nerezidenŃi, iar operaŃiunile se efectuează într-o monedă diferită de cea a Ńării sau teritoriului în care sunt înregistrate băncile off-shore. Băncile străine care operează în acest sistem sunt exonerate de multe din reglementările şi obligaŃiile la care sunt supuse instituŃiile bancare locale, impozitele percepute sunt reduse, iar confidenŃialitatea operaŃiunilor şi secretul bancar sunt foarte riguroase. Printre cele mai importante centre off-shore se numără: Antilele Olandeze, Bahamas, Bahrein, Insulele Caiman, Costa Rica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Luxemburg, Panama, Singapore. Mai mult chiar, începând cu 1981, autorităŃile din Statele Unite au creat chiar pe teritoriul lor centre off-shore, în care băncile beneficiază de FacilităŃi Bancare InternaŃionale (International Banking Facilities), în sensul că nu sunt supuse reglementărilor bancare naŃionale. O experienŃă similară a avut loc şi în Japonia în 1986, când s-a creat o piaŃă off-shore (The Japan Offshore Market), băncile japoneze care activează pe această piaŃă bucurându-se de un regim liberal în privinŃa acordării de împrumuturi şi atragerii de depozite de la nerezidenŃi.

De la apariŃia sa şi până în prezent, piaŃa eurovalutară a cunoscut creşteri spectaculoase, chiar dacă întrerupte din cauza unor evenimente, cum ar fi criza Băncii Herstatt (1974) sau criza datoriilor externe ale Ńărilor în dezvoltare de la începutul anilor ’80. Consolidarea şi maturizarea pieŃei eurovalutare

s-au manifestat atât din punct de vedere cantitativ, în privinŃa dimensiunii pieŃei, numărului de participanŃi, centrelor în care se desfăşoară operaŃiunile, cât şi calitativ, din punctul de vedere al îmbunătăŃirii, diversificării şi rafinării tehnicilor şi practicilor pe piaŃă. Introducerea monedei unice europene euro a avut un impact puternic asupra pieŃelor financiare internaŃionale, inclusiv asupra pieŃei eurovalutare. Moneda unică europeană euro, înlocuind monedele naŃionale ale celor 12 Ńări din zona euro, a condus şi la diminuarea considerabilă a numărului valutelor acceptate pe europiaŃă. De aceea, în prezent, principalele eurovalute sunt: dolarul SUA, lira sterlină, yenul japonez, dolarul canadian, francul elveŃian şi moneda unică euro. În privinŃa evoluŃiei pieŃei eurovalutare, este important de menŃionat şi faptul că globalizarea financiară, contrar aşteptărilor, nu a presupus diminuarea activităŃii pe piaŃa eurovalutară. Creşterea interdependenŃelor între piaŃa eurovalutară şi pieŃele financiare naŃionale şi internaŃionale, integrarea crescândă a acestora au condus, treptat, la estomparea diferenŃelor între ratele dobânzii practicate pe europieŃe şi ratele dobânzii aplicate pe pieŃele naŃionale. În acest context, a dispărut unul din motivele esenŃiale care a condus la dezvoltarea pieŃei eurovalutare. Cu toate acestea, piaŃa eurovalutară nu a fost puternic afectată, ceea ce înseamnă că experienŃa acumulată sau alte avantaje, cum ar fi regimul fiscal liberal, sunt în continuare foarte importante13.

3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi

Datorită modului în care a apărut şi s-a dezvoltat, naturii operaŃiunilor sau categoriilor de participanŃi, piaŃa eurovalutară prezintă anumite caracteristici generale, care o individualizează în raport cu celelalte pieŃe financiare naŃionale sau internaŃionale.

1. Natura internaŃională. PiaŃa eurovalutară are un puternic caracter internaŃional, datorat, deopotrivă, marii varietăŃi a Ńărilor din care provin participanŃii, valutelor în care sunt efectuate operaŃiunile, precum şi multitudinii centrelor financiare în care se desfăşoară.

2. AbsenŃa reglementărilor. Aşa cum s-a menŃionat, principala cauză care a condus la apariŃia şi dezvoltarea eurovalutelor a fost posibilitatea operării într-un cadru dereglementat. Astfel, eurobăncile pot să primească depozite fără restricŃii şi fără respectarea anumitor plafoane de dobândă, nu sunt obligate să constituie rezerve minime obligatorii, nu sunt supuse limitelor privind structura activului şi pasivului etc. Gradul sporit de libertate de care se bucură participanŃii pe această piaŃă este determinat şi de lipsa unei autorităŃi centrale de control. În concluzie, se poate afirma că, din dorinŃa de a atrage pe teritoriul lor cât mai multe eurobănci, multe centre financiare au creat un cadru fiscal, legal, valutar etc. cât mai permisiv, care s-a concretizat în relativa absenŃă a reglementărilor. 3. Natura en-gros a operaŃiunilor. Din cauza faptului că valoarea unitară a operaŃiunilor este foarte ridicată, activităŃile desfăşurate pe piaŃa eurovalutară au caracter en-gros, fiind destinate, în principal, altor instituŃii financiar-bancare, marilor firme, organismelor financiare internaŃionale sau guvernelor. Activitatea bancară en-gros se caracterizează, de asemenea, printr-un număr mic de tranzacŃii, dispersie teritorială redusă şi puŃini funcŃionari în sfera executivă, astfel încât costurile operative au incidenŃă

13 Pentru dezvoltări privind piaŃa eurovalutară a se vedea: Constantin Moisuc,(coord.), RelaŃii

valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005; Union de Banques Suisses, L’ euromarché – un marché sans frontières, Publication n. 62, Zürich, 1979; Majnoni, Giovanni, Euromercati e finanziamento delle esportazioni, il Mulino, Bologna, 1981; Szegö, Giorgio, Eurovalute, euromercati ed euronote în G. Szegö, F. Paris, G. Zambruno, Mercati finanziari e attività bancaria internazionale, Il Mulino, Bologna, 1988; Mariana Negruş, FinanŃarea schimburilor internaŃionale. Politici. Tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991; De Sury, Paul, Il mercato delle eurovalute în Claudio Demattè şi Paul de Sury (coord.), I mercati finanziari internazionali, E.G.E.A. SpA, Milano, 1992; Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995; Emil Furnigă, TranzacŃii pe europieŃele valutare în Mişu NegriŃoiu, (coord.), FinanŃarea internaŃională – instrumente, mecanisme şi instituŃii, Editura Expert, Bucureşti, 1999; Institutul Bancar Român, PieŃe monetar-financiare – instrumente, teorii, operaŃiuni, Bucureşti, 2000.

unitară minoră. De menŃionat şi faptul că cea mai mare parte a operaŃiunilor cu eurovalute se desfăşoară pe piaŃa interbancară, piaŃă care, prin excelenŃă, are caracter en-gros.

4. Gradul ridicat de concurenŃă. Din cauza faptului că pe piaŃa eurovalutară nu există un organism central care să „disciplineze” competiŃia dintre intermediari, concurenŃa este mai acerbă decât pe pieŃele interne. Ca urmare, eurobăncile operează cu marje de dobândă mai reduse decât băncile active pe plan intern. EficienŃa sporită a eurobăncilor se explică şi prin alŃi factori, cum ar fi:

– absenŃa reglementărilor, care conduce la scăderea costului intermedierii; – caracterul en-gros al activităŃii, care contribuie la micşorarea costurilor operative; – gradul înalt de sofisticare şi reputaŃia clientelei, ceea ce implică reducerea costurilor de

evaluare. Totodată, din cauza absenŃei unui organism central care să controleze fluctuaŃiile pieŃei,

volatilitatea ratei dobânzii este foarte mare14. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară. O altă caracteristică a pieŃei eurovalutare se referă la

natura participanŃilor pe piaŃă. În primul rând, se impune a fi menŃionat faptul că cel puŃin unul din participanŃi trebuie să fie o bancă. În al doilea rând, dat fiind caracterul en-gros al operaŃiunilor, participanŃii pe piaŃă sunt, în general, foarte sofisticaŃi, ceea ce determină o limitare indirectă a numărului acestora. Totodată, se remarcă faptul că participanŃii pe piaŃă sunt eterogeni, cuprinzând mai multe categorii: bănci comerciale, bănci de investiŃii, societăŃi de asigurare, fonduri de pensii, brokeri, bănci centrale, gu-verne şi autorităŃi locale, organisme financiare internaŃionale, firme de dimensiuni mari. Băncile comerciale reprezintă principalii actori ai pieŃei eurovalutare, fiind cunoscute şi sub denumirea de eurobănci. Rolul lor constă atât în atragerea şi plasarea de fonduri, cât şi în vânzarea şi cumpărarea de instrumente financiare (eurocertificate de depozit, euroefecte comerciale etc.). Spre deosebire de băncile comerciale, băncile de investiŃii nu se ocupă cu atragerea şi plasarea de fonduri în eurovalute, ci cu acordarea de servicii financiare, pentru care încasează comisioane. SocietăŃile de asigurare şi fondurile de pensii utilizează piaŃa eurovalutară pentru a-şi valorifica resursele de care dispun. O funcŃie aparte pe piaŃa eurovalutară este îndeplinită de brokeri, care intermediază între cererea şi oferta de fonduri fără să-şi asume riscuri în nume propriu. Băncile centrale folosesc piaŃa eurovalutară pentru a-şi diminua deficitul sau plasa excedentul balanŃei de plăŃi externe, iar guvernele şi autorităŃile locale fie se finanŃează de pe piaŃă, fie îşi plasează surplusul. Între organismele financiare internaŃionale se disting băncile de dezvoltare (Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, Banca Europeană de InvestiŃii, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americană de Dezvoltare etc.), care recurg la piaŃa eurovalutară pentru a-şi procura resursele de care au nevoie. Nu în ultimul rând, participante active pe piaŃa eurovalutară sunt marile firme, prezente atât de partea ofertei, cât şi a cererii de fonduri.

3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară

Ca şi alte pieŃe financiare, piaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şi adâncit pe măsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. În principiu, aceste segmente pot fi clasificate fie în funcŃie de participanŃii la operaŃiune, fie în funcŃie de instrumentele financiare tranzacŃionate. Astfel, conform criteriilor menŃionate, principalele componente ale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelor comerciale. PiaŃa interbancară cuprinde operaŃiunile cu eurovalute pe termen scurt, destinate în exclusivitate băncilor. De altfel, una din caracteristicile pieŃei eurovalutare se referă la ponderea importantă pe care piaŃa interbancară o deŃine în cadrul operaŃiunilor cu eurovalute. TranzacŃiile derulate au valori foarte mari şi, în general, îmbracă fie forma clasică a atragerii şi plasării de depozite, fie forma eurocertificatelor de depozit.

14 De Sury, Paul, Il mercato delle euro-valute, în Claudio Demattè, Paul de Sury (coord.), I

mercati finanziari internazionali, E.G.E.A. S.p.A., 1992, Milano, p. 386-388.

La fel ca pe piaŃa interbancară naŃională, şi pe piaŃa eurovalutară băncile cu surplus de lichidităŃi pe termen scurt împrumută fonduri băncilor în lipsă de lichidităŃi. Băncile care atrag şi plasează depozite cotează o rată a dobânzii (bid), la care sunt dispuse să primească depozite (mai mică, pe care o plătesc), şi o rată a dobânzii (offer), la care doresc să împrumute fonduri (mai mare, pe care o încasează). În ansamblul ratelor dobânzii pe piaŃa eurovalutară, locul principal îl deŃine rata dobânzii la depozitele (şi creditele) pe care băncile londoneze le constituie între ele. Rata dobânzii offer practicată pe această piaŃă este cunoscută sub denumirea abreviată de LIBOR (London Interbank Offered Rate) şi reprezintă rata dobânzii de referinŃă la împrumuturile internaŃionale în eurovalute. În funcŃie de perioada de timp după care deponentul are acces la suma depusă fără a fi penalizat la dobândă, depozitele bancare au diferite grade de lichiditate. De menŃionat şi faptul că între gradul de lichiditate a depozitelor şi rata dobânzii bonificate este o relaŃie invers proporŃională, respectiv, cu cât lichiditatea depozitului este mai mare, cu atât rata dobânzii încasată de deponent este mai mică. Aceasta se explică prin faptul că, în situaŃia în care depozitul are grad sporit de lichiditate, instituŃia bancară ce a atras suma de bani nu se poate baza pe resurse stabile. Între depozitele cu grad sporit de lichiditate se remarcă depozitele la vedere, la care deponentul are acces imediat la fondurile depuse. Depozitele cu grad mediu de lichiditate sunt depozitele la termen cu preaviz. În acest caz, pentru a-şi retrage fondurile, deponentul trebuie să preavizeze instituŃia bancară cu cel puŃin 24 sau 48 de ore înainte de retragere. Cel mai mic grad de lichiditate îl prezintă depozitele cu scadenŃa bine delimitată (de exemplu, o zi, o săptămână, 1,3,6,9,12 luni), care, totodată, se bucură şi de cele mai atractive rate ale dobânzii. Din dorinŃa de a surmonta lipsa de lichiditate a depozitelor bancare şi de a beneficia de dobânzi ridicate, în 1966, sucursalele băncilor americane pe piaŃa londoneză au emis eurocertificate de depozit în dolari. Certificatul de depozit este un instrument financiar care atestă faptul că s-a depus la bancă o sumă de bani pe o perioadă determinată, la o anumită dobândă. La scadenŃă, deŃinătorul încasează de la bancă suma depusă plus dobânda aferentă. De multe ori, certificatele de depozit se emit cu discount, în sensul că, la emitere, sunt vândute sub valoarea lor nominală, iar la scadenŃă sunt răscumpărate de banca emitentă la valoarea nominală. DiferenŃa între cele două preŃuri o reprezintă profitul investitorului pentru sumele plasate, care îmbracă forma dobânzii. Principala caracteristică a certificatelor de depozit este negociabilitatea, adică faptul că pot fi vândute şi cumpărate pe piaŃa secundară înainte de scadenŃă. În acest mod, dacă în intervalul de timp de la emitere până la scadenŃă, primul deŃinător al certificatului de depozit are nevoie de suma investită, el poate să-l vândă pe piaŃa secundară altui investitor şi să primească suma depusă în bancă plus dobânda aferentă intervalului de timp cât a deŃinut certificatul. La rândul lui, până la scadenŃă, cel de-al doilea deŃinător poate şi el să vândă certificatul de depozit, astfel încât este posibilă o succesiune de tranzacŃii de vânzare/cumpărare. Pentru investitor, avantajul cumpărării certificatelor de depozit constă în îmbinarea lichidităŃii cu obŃinerea de câştiguri mai mari decât în cazul depozitelor la vedere. Din punctul de vedere al băncilor, certificatele de depozit sunt o sursă stabilă de atragere a fondurilor, ceea ce are efecte pozitive asupra politicii de investire a resurselor. Totodată, datorită gradului sporit de lichiditate, comparativ cu depozitele efectuate la aceleaşi termene şi valori, certificatele de depozit sunt bonificate, în general, cu o rată a dobânzii inferioară. Alte instrumente financiare specifice pieŃei eurovalutare sunt euroefectele comerciale (eurocommercial papers), utilizate, în general, de firme mari, cu standing recunoscut, de instituŃii financiare sau state suverane, care doresc să atragă resurse pe termen scurt. Într-un anumit sens, tehnica emiterii efectelor comerciale este asemănătoare cu cea a emiterii biletelor la ordin cu plata la termen. În ambele cazuri, emitenŃii îşi iau angajamentul că vor efectua plata la termenul stabilit. Spre deosebire însă de biletele la ordin, efectele comerciale nu se bazează pe o tranzacŃie comercială care să determine emiterea lor, ci pe credibilitatea emitenŃilor. De exemplu, o mare firmă comercială poate emite bilete la ordin, pentru a efectua plata unor importuri de mărfuri, deci ca urmare a unei tranzacŃii comerciale, şi efecte comerciale, pentru a-şi procura fonduri pe termen scurt necesare continuării activităŃii. Particularitatea emisiunii de euroefecte comerciale constă în faptul că plasarea lor nu este garantată de sindicate bancare, emitentul neavând nici o certitudine cu privire la suma pe care o va încasa. Prima emisiune de euroefecte comerciale a avut loc în 1985 la Londra, care a devenit locul principal de tranzacŃionare a acestor instrumente. La fel ca eurocertificatele de depozit, euroefectele comerciale sunt titluri la purtător, care se

vând la emitere la un preŃ sub valoarea nominală şi se răscumpără la scadenŃă la valoarea nominală, diferenŃa fiind câştigul investitorilor. Şi euroefectele comerciale au o piaŃă secundară, care însă, se pare, nu este la fel de lichidă ca piaŃa secundară a eurocertificatelor de depozit. Pe lângă operaŃiunile de atragere de fonduri, piaŃa eurovalutară deŃine un rol important şi în acordarea de credite nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen mediu şi lung, cum ar fi eurocreditele rotative (roll-over). Aceste credite, deşi sunt acordate pe termene mai lungi, au ca suport depozitele în eurovalute atrase de eurobănci pe termene scurte.

3.4. Mijloacele de plată internaŃionale

Derularea rapidă şi în bune condiŃii a schimburilor internaŃionale presupune existenŃa unor instrumente monetare, universal recunoscute, care să permită stingerea datoriilor, respectiv, încasarea creanŃelor internaŃionale. Aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace de plată internaŃionale. De-a lungul timpului s-au succedat mai multe instrumente monetare care au îndeplinit funcŃia de mijloace de plată internaŃionale. IniŃial, până la primul război mondial, aurul a deŃinut ponderea cea mai importantă în lichidarea datoriilor internaŃionale. Ulterior, alături de aur au început să fie utilizate şi unele valute, a căror pondere a crescut, astfel încât, treptat, rolul aurului ca mijloc de plată internaŃional s-a diminuat. Mai mult chiar, în prezent, aurul nu mai îndeplineşte funcŃia de mijloc de plată internaŃional. În plus, mutaŃiile care au avut loc pe plan internaŃional au determinat impunerea altor instrumente monetare care să exercite funcŃia de mijloace de plată internaŃionale – unităŃile monetare de cont, între care se detaşează drepturile speciale de tragere. De menŃionat şi faptul că, recent, în categoria mijloacelor de plată internaŃionale a fost inclusă şi moneda unică europeană – euro.

În sinteză, în etapă actuală, instrumentele monetare care au rolul de mijloace de plată internaŃionale pot fi grupate în următoarele categorii: valute, devize şi drepturi speciale de tragere15.

a) Valutele sunt monedele naŃionale utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale sau deŃinute de nerezidenŃi. De exemplu, pentru un cetăŃean american, dolarul SUA folosit pentru plata unei mărfi cumpărate de la un magazin din New York este monedă naŃională. Acelaşi dolar SUA utilizat pentru plata unei mărfi importate din Germania este valută. La fel, dolarii deŃinuŃi de nerezidenŃi, de exemplu de cetăŃeni români în conturile bancare din România, se numesc valute. Cu alte cuvinte, valuta reprezintă faŃeta monedei naŃionale dinspre exterior.

Ca şi monedele, valutele pot fi valute efective sau valute de cont. În primul caz, valutele se prezintă sub formă fizică de bancnote sau monede divizionare. Utilizarea lor este restrânsă şi asociată, mai ales, plăŃilor de valoare mică din turismul internaŃional. Însă, date fiind dezavantajele pe care le prezintă numerarul şi evoluŃiile tehnologice din ultima perioadă, chiar şi în aceste situaŃii, tendinŃa este de înlocuire a numerarului cu instrumente moderne de plată, cum ar fi cecurile de călătorie sau, şi mai nou, cărŃile de plată (cardurile). Valutele de cont deŃin ponderea covârşitoare în relaŃiile de plăŃi internaŃionale. Aceste valute sunt depozitate în conturi bancare (de unde şi denumirea de ,,valute de cont”) şi, pentru efectuarea plăŃilor internaŃionale, sunt transferate din contul unei bănci în contul altei bănci din străinătate prin tehnica viramentului bancar internaŃional.

Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a valutelor este posibilitatea de preschimbare pe o altă valută. Conform acestui criteriu, se disting valute convertibile şi valute neconvertibile. Prin valută convertibilă se înŃelege însuşirea legală pe care o are o monedă de a putea fi

15 Pentru dezvoltări a se vedea: Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare

internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Costin KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978; Victor Jinga, Moneda şi problemele ei contemporane, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Costin KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu, Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti, 1998.

preschimbată cu o altă monedă în mod liber prin vânzare-cumpărare pe piaŃa valutară, în sensul că nu există restricŃii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃii comerciale, necomerciale sau transferuri de capital) şi nici la calitatea celui care efectuează preschimbarea (rezident sau nerezident al Ńării în care se efectuează preschimbarea)16.

De-a lungul timpului, convertibilitatea valutară a cunoscut mai multe modificări, practicându-se, într-o primă etapă, regimul valutelor convertibile în aur, apoi al valutelor convertibile în alte valute la un curs fix, iar în prezent, regimul valutelor convertibile în alte valute la cursul pieŃei, care variază liber, în funcŃie de cerere şi ofertă. Convertibilitatea valutelor în aur a funcŃionat deplin până la primul război mondial şi a presupus că autoritatea monetară care emitea moneda respectivă o preschimba liber pe o anumită cantitate de aur, conform valorii paritare (adică a conŃinutului de aur al unităŃii monetare definit prin reglementările Ńării emitente). După 1944, conform Acordurilor de la Bretton Woods, prin valută convertibilă se înŃelegea valuta care se putea preschimba pe o altă valută la un curs fix. Singura valută care se putea converti în aur era dolarul american, celelalte valute putându-se schimba în aur doar prin intermediul dolarului. Acest tip de convertibilitate s-a utilizat până la declanşarea crizei sistemului monetar internaŃional din deceniul al şaptelea al secolului trecut, când SUA a suspendat convertibilitatea dolarului în aur. În etapa actuală, prin convertibilitate valutară se înŃelege preschimbarea unei valute pe o altă valută la cursul pieŃei din momentul operaŃiunii. Dintre valutele convertibile, pe plan internaŃional cele mai des folosite sunt valutele liber utilizabile, considerate, conform aprecierilor Fondului Monetar InternaŃional, acele valute frecvent negociate pe pieŃele valutare şi care deŃin o pondere importantă în tranzacŃiile internaŃionale şi în rezervele valutare ale băncilor. Numărul valutelor liber utilizabile este redus, între acestea remarcându-se dolarul SUA, moneda unică euro, yenul japonez şi lira sterlină.

În opoziŃie cu valutele convertibile, de regulă, valutele neconvertibile nu sunt utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale şi nu pot servi ca mijloace de plată internaŃionale.

b) În sens restrâns, prin devize se înŃeleg instrumentele de plată şi credit – cambia, biletul la ordin, cecul – denominate în valute convertibile. Într-o accepŃiune mai largă, acestor instrumente de plată şi credit li se pot adăuga alte instrumente monetare, cum ar fi acŃiunile, obligaŃiunile, bonurile de tezaur şi alte valori mobiliare exprimate în valută, dar şi valuta efectivă şi valuta de cont.

c) Drepturile speciale de tragere (DST) (engl. - Special Drawing Right) sunt instrumente monetare create de FMI ca urmare a deciziei guvernatorilor din 1967 şi a modificării statutului său de funcŃionare din 1969. Scopul pentru care s-au emis DST a fost sporirea lichidităŃii internaŃionale şi crearea unei monede internaŃionale stabile, care să fie independentă de situaŃia economică sau financiară a vreunei Ńări. DST sunt unităŃi monetare de cont, fără existenŃă materială sau acoperire în metal preŃios, care se alocă Ńărilor membre FMI gratuit, proporŃional cu cota subscrisă la Fond. Pe lângă funcŃia de mijloc de plată internaŃional, DST au fost concepute să îndeplinească şi funcŃia de etalon monetar şi mijloc de evidenŃă şi calcul.

Prin modificarea statutului FMI din 1969, unitatea DST a fost definită printr-un conŃinut de aur. Începând cu 1 iulie 1974 s-a renunŃat la definirea în aur şi s-a trecut la stabilirea valorii DST pe baza unui „coş” ponderat de valute, menit să-i confere o mai mare stabilitate. De-a lungul timpului, structura „coşului” valutar a diferit. Astfel, iniŃial, „coşul” a fost compus dintr-un număr de 16 valute care aparŃineau Ńărilor ce deŃineau o pondere de cel puŃin 1% din comerŃul mondial. Ulterior, numărul valutelor din „coş” s-a redus la 5: dolarul american, yenul japonez, lira sterlină, marca germană, francul francez. În prezent, odată cu trecerea la moneda unică euro, valoarea unui DST se stabileşte pe baza unui „coş” ponderat de 4 valute, după cum urmează: dolarul american- 39%; moneda unică euro – 32%; yenul japonez – 18%; lira sterlină – 11%. Valoarea DST este publicată zilnic de FMI. Utilizarea DST este limitată la nivelul autorităŃilor monetare ale statelor membre ale FMI sau altor organe oficiale care au primit aprobarea FMI, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, Banca Mondială sau alte bănci regionale de investiŃii. Particularii nu au acces la DST. De la crearea lor şi până în prezent au avut loc două emisiuni de DST: în perioadele 1970-1972 şi 1980-1982.

16 Costin KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

1982, p. 100.

În favoarea DST au fost invocate următoarele argumente: (a) stabilitate relativă; (b) independenŃă faŃă de situaŃia economică şi financiară a diferitelor Ńări; (c) dozarea conştientă a alocărilor de DST în funcŃie de nevoile efective de lichiditate ale economiei mondiale; (d) caracter gratuit al instrumentului, el negrevând balanŃa plăŃilor, cum este cazul celorlalte instrumente de rezervă. Au fost totodată formulate următoarele critici: (a) DST nu îndeplinesc toate funcŃiile monetare; (b) DST nu circulă decât între autorităŃile monetare; (c) inflaŃia şi deflaŃia de DST nu sunt excluse, hotărârile FMI putându-se baza pe evaluări eronate. Un aspect criticat este şi criteriul după care se repartizează alocările de DST între Ńările membre, şi anume proporŃional cu cota. În felul acesta, ponderea principală a alocaŃiilor de DST din prima „perioadă de bază” (1970-1972) a revenit Ńărilor industriale: 6,2 miliarde dintr-un total de 9,3 miliarde. SUA a primit mai multe DST decât toate Ńările în curs de dezvoltare luate împreună. S-a propus ca repartizarea să se facă pe alte baze, astfel încât alocaŃiile să fie dirijate într-o proporŃie mai mare spre Ńările care au cel mai mult nevoie de rezerve17.

3.5. Sistemul bancar internaŃional

Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemul bancar internaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancară internaŃională deŃin un rol important. Alături de aceste bănci comerciale, desfăşurarea activităŃilor bancare internaŃionale este influenŃată şi de băncile centrale ale diferitelor state sau de organisme financiare internaŃionale, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, care, prin intermediul Comitetului de la Basel, stabileşte o serie de principii directoare privind supravegherea activităŃii bancare internaŃionale. De asemenea, băncile de dezvoltare BIRD, BEI, BERD etc. sunt participante active pe piaŃa monetară internaŃională. Se impun a fi amintite şi băncile de investiŃii, cu rol important în acordarea de servicii financiare. În principiu, activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătatea tradiŃională, care cuprinde operaŃiunile efectuate în monedă naŃională cu nerezidenŃii, şi activitatea cu eurovalute, având drept contrapartidă atât clienŃi rezidenŃi, cât şi nerezidenŃi. Luând ca referinŃă o bancă situată în Marea Britanie, considerăm că aceasta este implicată în activităŃi cu străinătatea tradiŃionale dacă, de exemplu, acceptă depozite şi efectuează împrumuturi în lire sterline (moneda naŃională) către clienŃi nerezidenŃi (din alte Ńări, de exemplu, francezi). În acelaşi context, activitatea cu eurovalute presupune, de exemplu, că banca engleză acordă împrumuturi în eurodolari fie clienŃilor rezidenŃi (englezi), fie clienŃilor nerezidenŃi (situaŃi în alte Ńări). O bancă poate să deruleze activităŃi internaŃionale stabilind relaŃii de corespondent cu bănci străine sau implantând sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupune că o bancă dintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-şi ofere diferite servicii. Această activitate constituie suportul tradiŃional al derulării operaŃiunilor de plăŃi şi încasări cu străinătatea atât în nume propriu, cât şi în numele clienŃilor. Este cunoscut faptul că, în prezent, plăŃile internaŃionale (de exemplu, încasarea contravalorii exportului de mărfuri şi servicii) se derulează prin intermediul băncilor, care, prin sisteme specifice, mijlocesc transferurile internaŃionale de fonduri. Clientul importator dă ordin băncii sale să efectueze plata în favoarea exportatorului, indicând banca la care acesta are deschis contul. Dacă banca importatorului şi banca exportatorului sunt în relaŃie de corespondent şi au deschise conturi una la cealaltă (denumite conturi de corespondent), transferul fondurilor de la importator la exportator se realizează prin debitarea, respectiv creditarea conturilor de corespondent. Până la începutul anilor ’60, relaŃia de corespondent bancar a stat la baza siste-mului de plăŃi internaŃionale. Ulterior, dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat marile bănci ca, pe lângă activitatea de corespondent bancar, să-şi localizeze şi sedii în exterior, în principal, sub forma reprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor. ReprezentanŃele băncilor străine (representative offices) constituie cea mai simplă modalitate de stabilire în exterior. Principala caracteristică a reprezentanŃelor o constituie faptul că ele nu pot desfăşura

17 Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu, Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti, 1998, p. 116-117.

activităŃi bancare propriu-zise (acceptarea de depozite, acordarea de credite etc.), având simplul rol de a informa sediul central în legătură cu piaŃa financiar-bancară din Ńara gazdă. O formă superioară de implicare bancară în străinătate o reprezintă sucursalele băncilor străine (branches), care, deşi efectuează o gamă largă de operaŃiuni, îşi desfăşoară activitatea pe baza capitalului deŃinut de banca-mamă, neavând personalitate juridică. Principalul motiv pentru care băncile îşi localizează sucursale externe este deservirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate (firmele multinaŃionale). O altă cauză constă în operarea în centrele financiare off-shore, pentru fructificarea avantajelor care decurg din operaŃiunile cu eurovalute. Filialele bancare (subsidiaries) constituie forma cea mai complexă de investire în străinătate. La fel ca sucursalele, filialele pot desfăşura toate activităŃile permise de legislaŃia Ńării gazdă, însă, spre deosebire de acestea, au capital propriu şi personalitate juridică. Filialele iau naştere fie prin crearea unei bănci noi de la zero (mai rar), fie prin achiziŃionarea unei bănci locale, ultima variantă fiind considerată mai puŃin costisitoare. Evenimentele din 1989 au creat premisele ca băncile străine să investească şi în Ńările Europei Centrale şi de Est, în acest context, multe din băncile de stat fiind privatizate şi transformate în filiale ale unor bănci străine, în special din Europa Occidentală. Băncile din Ńările dezvoltate şi-au manifestat interesul faŃă de sistemele bancare din Europa Centrală şi de Est şi din cauza faptului că în Ńările lor de origine concurenŃa era acerbă, iar căile de dezvoltare a activităŃii tradiŃionale erau limitate. Or, din acest punct de vedere, sistemele bancare din Europa fostă comunistă prezenta un potenŃial de creştere foarte mare. Avantajul filialelor constă în posibilitatea derulării atât a activităŃilor en-gros (destinate în special guvernelor, altor instituŃii financiare, firmelor mari, companiilor multinaŃionale), cât şi a activităŃilor en-detail (având drept contrapartide firmele mici şi mijlocii, persoanele fizice). Aceasta se datorează faptului că fiind, în general, rezultatul cumpărării unor bănci locale, filialele valorifică reŃeaua teritorială locală şi experienŃa acumulată de băncile achiziŃionate. Între dezavantajele filialelor se numără aportul mare de capital, costurile de funcŃionare ridicate şi flexibilitatea mult mai redusă decât în cazul reprezentanŃelor şi sucursalelor. În concluzie, se poate afirma că implantarea de sedii în străinătate este determinată de mai mulŃi factori, între care cei mai importanŃi sunt:

1) însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au efectuat învestiŃii în străinătate; 2) diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare; 3) procesul de dereglementare, concretizat în deschiderea pieŃelor naŃionale către băncile

străine; 4) dispersia riscului; 5) operarea pe europieŃe; 6) realizarea de economii de scară. Pe lângă avantajele pe care le-a oferit, dezvoltarea activităŃii bancare internaŃionale a ridicat şi o

serie de probleme privind stabilitatea sistemului financiar internaŃional. Aceste probleme au devenit evidente pe măsură ce creditul internaŃional s-a dezvoltat, iar legăturile dintre băncile situate în Ńări diferite s-au intensificat. În acest context, autorităŃile monetare din diferite Ńări au realizat faptul că falimentul unei bănci dintr-o Ńară poate avea repercusiuni negative nu numai asupra sistemului bancar din Ńara respectivă, ci şi asupra sistemului bancar internaŃional. Pentru a preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃă internaŃională, în 1974 a fost creat, pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale, Comitetul de la Basel, format din reprezentanŃii Belgiei, Canadei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Japoniei, Olandei, Suediei, Angliei, Statelor Unite, ElveŃiei, Luxemburgului şi Spaniei. Documentele adoptate de Comitetul de la Basel nu au caracter obligatoriu, fiind simple recomandări. În practică însă ele exercită o puternică influenŃă în stabilirea regulilor privind supravegherea prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări. De altfel, unul din obiectivele Comitetului de la Basel este obŃinerea unei largi recunoaşteri a reglementărilor pe care le adoptă, în acest sens colaborând şi acordând asistenŃă altor comitete internaŃionale care grupează pe baze regionale autorităŃile de supraveghere din Ńări terŃe: America Latină şi Centrală, Africa, teritorii şi Ńări cu statut off-shore, Ńări arabe, Ńări din Asia de Sud-Est, Ńări din Europa Centrală şi de Est. Pentru atingerea Ńelurilor urmărite, Comitetul de la Basel a elaborat o serie de principii privind supravegherea filialelor

şi sucursalelor băncilor străine, concretizate în Concordatul de la Basel din 1975 (modificat în 1983, 1990, 1992, 1996). În acelaşi timp, a fixat o serie de reguli privind cerinŃele minime de capital pentru băncile active pe plan internaŃional (Acordul de la Basel din 1988). Modificările intervenite în desfăşurarea activităŃii bancare internaŃionale, evoluŃia sistemelor de măsurare şi gestionare a riscurilor bancare şi, nu în ultimul rând, limitele asociate Acordului din 1988 au determinat Comitetul de la Basel să aducă o serie de îmbunătăŃiri regulilor din 1988, astfel încât, în iunie 2004, au fost adoptate alte reguli. Noul Acord de la Basel din 2004 şi-a propus să stabilească o mai bună corelaŃie între nivelul fondurilor proprii şi profilul de risc al fiecărei bănci18. Şi în Ńara noastră, în conturarea cadrului privind supravegherea prudenŃială, Banca NaŃională a României a Ńinut cont de recomandările Comitetului de la Basel şi de legislaŃia bancară în vigoare în Ńările Uniunii Europene, care, la rândul ei este armonizată cu reglementările Comitetului de la Basel. În ceea ce priveşte participarea bancară străină se remarcă faptul că, în România, la sfârşitul anului 2004, băncile cu capital majoritar străin, inclusiv sucursalele băncilor străine, deŃineau 69,3% din volumul agregat al capitalului bancar. La aceeaşi dată, cota de piaŃă a băncilor şi sucursalelor băncilor străine era de 62,1%. În ceea ce priveşte provenienŃa capitalului bancar străin, la finele anului 2004, primele trei locuri erau ocupate de Austria (cu 24,6% în capitalul agregat pe sistem), Grecia (cu 10,1%) şi Italia (cu 8,4%)19. Ponderea ridicată deŃinută de capitalul străin se datorează, în mare parte, procesului de privatizare bancară început prin privatizarea Băncii Române de Dezvoltare. Se apreciază că, în viitor, odată cu privatizarea celorlalte bănci de stat, această pondere va creşte. Între cele mai active filiale bancare străine prezente pe teritoriul României se numără BRD-Groupe Société Générale, Raiffeisen Bank, ABN Amro Bank, Alpha Bank, iar dintre sucursalele străine se detaşează net ING Bank N.V.

INDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 3

� PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei financiare internaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi vânzarea/cumpărarea de instrumente financiare pe termen scurt (cu scadenŃa până la un an).

� OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când tranzacŃiile au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri, fie în eurovalute, când moneda utilizată este terŃă pentru ambii parteneri. Din cauza faptului că, în ultimele decenii, pe piaŃa monetară internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în literatura de specia-litate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa eurovalutară.

� Eurovalutele sunt monedele naŃionale liber convertibile depozitate la o bancă situată în afara Ńării de emisiune a valutei. În acest fel, eurovalutele ies de sub controlul autorităŃilor monetare atât ale Ńării unde este situată banca deponentă (moneda nu a fost emisă de acestea), cât şi ale Ńării emitente (moneda se află depozitată la o bancă situată în afara Ńării de emisiune).

� Factorii care au determinat apariŃia eurovalutelor şi pieŃei eurovalutare sunt multipli, printre care reŃinem: „războiul rece”, măsurile administrative adoptate de unele autorităŃi monetare naŃionale, activităŃile financiare ale societăŃilor multinaŃionale, crizele petroliere mondiale, creşterea numărului Ńărilor cu valute convertibile, criza Canalului Suez, dezvoltarea centrelor financiare din diferite teritorii şi Ńări mai puŃin dezvoltate, dar cu un sistem bancar dezvoltat (centre off-shore).

18 Pentru dezvoltări a se vedea Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea

comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 şi bibliografia inclusă acolo.

19 Banca NaŃională a României, Raport Anual 2004, p. 91-92.

� Caracteristicile specifice ale pieŃei eurovalutare, care le deosebesc de alte pieŃe financiare naŃionale, sunt: natura internaŃională a pieŃei, absenŃa reglementărilor rigide, natura en-gros a operaŃiunilor, gradul ridicat de concurenŃă etc.

� ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară sunt eterogeni, cuprinzând mai multe categorii: bănci comerciale, societăŃi de asigurare, bănci centrale, bănci de investiŃii, guverne şi autorităŃi locale, organisme financiare internaŃionale, societăŃi multinaŃionale, fonduri de pensii, brokeri etc. Cei mai importanŃi actori pe piaŃa eurovalutară sunt băncile comerciale.

� PiaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şi adâncit pe măsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. Principalele componente ale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelor comerciale.

� Mijloacele de plată internaŃionale reflectă de-a lungul istoriei procesul de demonetizare a aurului. În prezent, principalul mijloc de plată internaŃional sunt valutele naŃionale liber convertibile depozitate în conturi bancare şi utilizate prin tehnica viramentului bancar. Un alt mijloc de plată larg utilizat în tranzacŃiile internaŃionale sunt devizele exprimate în valute convertibile. În fine, în ultimii ani, se afirmă ca mijloace de plată internaŃionale monedele internaŃionale emise de organisme internaŃionale, cum ar fi Drepturile Speciale de Tragere, emise de FMI, moneda unică europeană, emisă de Banca Centrală Europeană (în Ńările membre ale zonei euro, această monedă se comportă ca o monedă „naŃională”) şi dinarul arab emis de Fondul Monetar Arab. DST şi dinarul arab sunt monede de cont, de evidenŃă.

� Drepturile Speciale de Tragere (DST) sunt emise de FMI şi repartizate gratuit statelor membre proporŃional cu cota subscrisă la Fond. DST are un conŃinut format din mai multe valute („coş” valutar), care, după apariŃia monedei unice euro, este format din 4 valute: USD – 39%; euro – 32%; yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%.

� Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemul bancar internaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancară internaŃională deŃin un rol important. Activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătatea tradiŃională şi activitatea cu eurovalute.

� Marile bănci îşi desfăşoară activitatea internaŃională fie stabilind relaŃii de corespondent cu bănci străine, fie localizându-şi sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupune că o bancă dintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-şi ofere diferite servicii. Dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat băncile ca, pe lângă activi-tatea de corespondent bancar, să-şi implanteze sedii în exterior, în principal, sub forma reprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor. Implantarea de sedii bancare în străinătate este determinată de mai mulŃi factori: însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine, dispersia riscului, operarea pe europieŃe, realizarea de economii de scară, diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare, procesul de dereglementare etc.

� Pentru a se preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃă internaŃională, a fost creat, în 1974, Comitetul de la Basel, pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale. Deşi sunt simple recomandări, în practică, documentele elaborate de Comitet exercită o puternică influenŃă în stabilirea regulilor de supraveghere prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări, inclusiv România.

� În Ńara noastră, în sistemul bancar funcŃionează mai multe bănci străine, atât sub formă de sucursale, cât şi de filiale, ultimele fiind persoane juridice române şi desfăşurând orice gen de activitate bancară. Cota de piaŃă a băncilor străine din România reprezenta, în 2004, circa 62%.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) valută b) eurovalută c) centre financiare off-shore

d) piaŃa eurovalutară e) LIBOR f) piaŃa interbancară internaŃională g) certificate de depozit h) euroefecte comerciale i) devize j) DST k) valute liber utilizabile l) bancă corespondentă m) relaŃie de corespondent bancar n) sucursale şi filiale bancare o) Comitetul de la Basel C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară 2. Factorii determinanŃi ai dezvoltării pieŃei eurovalutare 3. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare 4. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară 5. Principalele segmente ale pieŃei eurovalutare 6. ParticipanŃii la sistemul bancar internaŃional 7. Mijloacele de plată internaŃionale 8. DST şi elementele componente pe valute 9. Rolul Comitetului de la Basel D. Bibliografie obligatorie

• Crăciun Baicu, Claudia, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, capitolul 3, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• Gaftoniuc, Simona, FinanŃe internaŃionale, capitolele 2 şi 3, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Floricel, Constantin, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 3, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

• Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci, capitolul 7, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.

• Gaftoniuc, Simona, Practici bancare internaŃionale, capitolul 1, Editura Economică, Bucureşti, 1995.

• Boajă, Monica, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 4, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

CAPITOLUL 4

ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale

4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană

4.3. Convertibilitatea leului

Etalonul monetar, naŃional sau internaŃional, reprezintă o cantitate de valoare sau de materie adoptată

prin lege de către un stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional pentru a fi mijloc

internaŃional de plată sau pentru a fi convertibilă într-o monedă străină la un anumit curs

paritar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o

cantitate de metale preŃioase sau de valută străină mai puternică.

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale

Banii naŃionali au fost definiŃi de-a lungul istoriei prin variate tipuri de etaloane care îndeplineau rolul de valoare paritară a monedelor sau bancnotelor aflate în circulaŃia monetară.

a) Etalonul marfă a funcŃionat în Antichitate sau în diferite tranzacŃii din Evul Mediu când comerŃul

internaŃional deŃinea o pondere relativ redusă. Statele aveau, de regulă, economii de subzistenŃă sau

autoconsum. Totuşi, o serie de bunuri formau obiectul unor schimburi economice între comercianŃi ce

se realizau prin sistemul de troc. Definirea unor unităŃi de plată se făcea printr-o marfă cu largă

recunoaştere între negustori (de exemplu, sarea, vite, cereale etc.).

b) Etalonul aur-argint (etalon bimetalist) a funcŃionat până în 1870; prin el, conŃinutul banilor naŃionali era definit printr-o cantitate de aur sau de argint, raportul între preŃurile celor două metale fiind constant (evident, preŃul aurului era superior preŃului argintului). Când, la mijlocul secolului XIX, au fost descoperite în America mari zăcăminte de argint, raportul valoric dintre cele două metale a încetat să mai fie constant, iar statele au încetat treptat să mai definească conŃinutul monedelor naŃionale în argint.

c) Etalonul aur (etalon monometalist) a rămas mult timp singurul etalon al monedelor naŃionale. În aceste condiŃii, se stabilea prin legea de emisiunea monetară conŃinutul în aur al monedelor naŃionale, deci monedele aveau o valoare paritară în aur.

Etalonul aur a cunoscut două forme: – Etalonul aur-monedă. În aceste condiŃii monedele se băteau în aur, iar circulaŃia mo-netară se realiza sub forma de

circulaŃie a monedelor cu diferite greutăŃi şi diferite parităŃi aur.

– Etalonul aur-lingou. În aceste condiŃii, circulaŃia monetară se realiza sub formă de lingou aur – cantităŃi de aur sub formă de bare metalice de diferite greutăŃi. Lingoul aur standard cântăreşte preponderent în prezent 400 de uncii, adică 12,414 kg, dar sunt lingouri şi mai mici. Important este titlul (purităŃile) aurului, cea mai largă circulaŃie având lingourile cu puritatea de 999,5/1000 sau 999,9/1000 – aceasta din urmă este considerată puritatea absolută. Lingourile sunt turnate de anumite firme de încredere şi poartă anumite ponsoane de verificare a conŃinutului20.

În timpul şi după primul război mondial, circulaŃia monedelor a încetat, iar convertibilitatea bancnotelor în aur se

realiza numai în lingouri aur. Evident că în aceste condiŃii suma bancnotelor trebuie să fie foarte mare pentru a se

realiza convertibilitatea în aur. După primul şi cel de-al doilea război mondial, convertibilitatea în aur se realiza

doar în lingouri.

d) Etalonul aur-devize a fost pentru prima dată recomandat în 1922 de ConferinŃa Monetară InternaŃională care s-a Ńinut la Genova. Acest etalon a devenit necesar întrucât aurul nu mai era în circulaŃie sub formă de monede-aur şi puŃine state dispuneau de rezerve de aur şi practicau convertibilitatea în aur, de aceea monedele convertibile în aur (8-9 monede) ale acestor state puteau îndeplini funcŃia de etalon. Acest etalon se caracteriza prin aceea că majoritatea monedelor nefiind convertibile în aur îşi puteau defini conŃinutul printr-o cantitate de altă monedă convertibilă în aur la parităŃi fixe. Într-un sistem monetar aur-devize, scopul convertirii în devize (monedele altor state convertibile în aur) era acela de a se obŃine mijloace de plată recunoscute pe plan internaŃional în tranzacŃiile economice.

La ConferinŃa Monetară de la Bretton Woods din 1944 s-a adoptat – după cum am văzut – etalonul aur-deviză, dar nu ca recomandare, ci ca o obligaŃie. O altă deosebire faŃă de etalonul aur-devize recomandat în 1922 la Genova consta în aceea că, la Bretton Woods, prin devize se înŃelegeau, de asemenea, monedele naŃionale convertibile în aur, dar după cel de-al doilea război mondial doar dolarul SUA era convertibil în aur. În aceste condiŃii etalonul aur-devize de la Bretton Woods era de facto etalonul aur-dolar.

e) Etalonul DST a fost introdus oficial în 1978 în noul Statut al FMI. Drepturile Speciale de Tragere (DST) sunt o unitate monetară de cont (de evidenŃă) care se distribuie gratuit statelor membre ale FMI proporŃional cu cota parte a statelor la Fondul Monetar InternaŃional. RaŃiunea emisiunii DST (prima emisiune a avut loc în 1970) a fost aceea de a asigura lichidităŃi monetare internaŃionale nu din deficitul contului curent al balanŃei de plăŃi externe a SUA, prin care dolarul american a invadat piaŃa mondială, ci dintr-o sursă a FMI. DeŃinerea DST-urilor permite statelor care le au să le convertească într-o valută naŃională convertibilă. În afara funcŃiei iniŃiale a DST-ului de activ monetar destinat sporirii lichidităŃilor internaŃionale, în 1978 DST-ul capătă şi funcŃia de etalon pe fondul demonetizării aurului. Dar DST-ul nu s-a bucurat de încredere din partea statelor pentru a-l adopta ca etalon monetar; excepŃie fac în prezent doar 4-5 state din centrul Africii, care au adoptat DST-ul ca etalon al monedelor lor naŃionale, dar acesta are doar un rol minor şi formal.

f) Etalonul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor naŃionale (PPC) reprezintă o comparare a monedei naŃionale cu alte monede pe baza unui „coş” de mărfuri identic, dar evaluat în preŃurile

naŃionale ale fiecărui stat după formula: ∑∑=

.Pstrq

.PnaŃqPPC

1

1, unde q este „coşul” de mărfuri

reprezentative pentru ambele state şi evaluate în preŃurile naŃionale (numărător) şi preŃurile străine (numitor). Paritatea puterii de cumpărare (PPC) reflectă mult mai corect raportul de schimb dintre două monede ale statelor comparate. PPC este o activitate laborioasă şi definirea ei se face periodic de organismele internaŃionale (de regulă, FMI şi Banca Mondială), băncile multinaŃionale şi o serie de bănci

20 Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

centrale (naŃionale) pentru a evalua şi fundamenta politica monetară, cu deosebire pentru a cunoaşte corectitudinea cursului de schimb valutar stabilit pe piaŃă.

g) Etalonul devize se manifestă astăzi sub forma aranjamentelor monetare dintre FMI şi un stat membru. Majoritatea absolută a monedelor, cu deosebire ale Ńărilor dezvoltate, au un curs de schimb flotant, oscilând zilnic sau chiar în cursul aceleiaşi zile în dependenŃă de evoluŃia raportului dintre cerere şi oferta de pe piaŃa monetară. Celelalte Ńări mai puŃin dezvoltate negociază cu FMI o monedă (deviză) a unei Ńări care are o pondere importantă în schimburile economice ale Ńării mai puŃin dezvoltate, iar alteori chiar raportul cantitativ dintre cele două monede (cele mai slabe şi cele mai tari). Aceste negocieri şi soluŃii finale se mai numesc aranjamente monetare sau regimul schimburilor valutare. Raportul cantitativ dintre cele două monede nu este fix, dar se bucură de o anumită stabilitate pe termen mai lung. Cele mai multe Ńări au monedele corelate („aranjate”) cu dolarul SUA. Însă, în virtutea trecutului şi a unei experienŃe istorice, multe Ńări care făceau parte din zona francului francez îşi corelează moneda naŃională cu francul francez (astăzi, cu euro), alte Ńări foste membre ale URSS îşi aleg ca monedă de referinŃă rubla, iar unele Ńări din Commonwealth-ul britanic au ca monedă de referinŃă lira sterlină etc. Aceste aranjamente monetare nu obligă statele la un anumit comportament faŃă de moneda „etalon”, dar această monedă „etalon” reprezintă moneda de referinŃă aleasă de statele mai puŃin dezvoltate.

Printre monedele de referinŃă („etalon”) se află în prezent dolarul SUA, moneda unică a UE (euro), lira sterlină, rubla rusească, yenul japonez ş.a.

Aranjamentele monetare convenite de unele state cu FMI nu au un caracter obligatoriu, ci orientativ; aceste state au libertatea de a promova o politică valutară independentă şi de a modifica moneda de referinŃă când apreciază că este necesar, dar se consultă cu FMI de câte ori simt nevoia. În ce privrşte Ńările cele mai slab dezvoltate care apelează în mod curent la credite sau alte ajutoare de la FMI, deseori, FMI îşi impune punctul de vedere nu numai asupra politicii lor valutare, dar şi în multe alte domenii macroeconomice (buget, privatizare, politica salarială, fiscală etc.).

4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană Convertibilitatea monetară reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monede de a fi preschimbată în etalonul ei (dacă are) sau în altă monedă în raport de cerere şi ofertă.

Convertibilitatea monetară apare o dată cu emisiunea de bancnote care au un conŃinut metalic: aur sau argint. Prima formă a convertibilităŃii monetare a fost convertibilitatea metalică – capacitatea monedei de a fi preschimbată, la cerere, în aur sau argint, într-o cantitate care corespunde conŃinutului ei metalic. Emisiunea monetară (sub formă de bancnote) era limitată de rezervele în aur sau argint ale băncii de emisiune, pentru ca aceasta să poată face faŃă oricând cererilor posesorilor de bancnote de a le preschimba în metalul-etalon la volumul conŃinutului metalic al bancnotei.

Din cele relatate mai sus am observat procesul de dematerializare a etalonului monetar. În 1971, dolarul american era încă singura monedă care avea un conŃinut (etalon) metalic (0,888 gr aur pur); dar, în acelaşi an, autorităŃile monetare americane constată că rezerva în aur a SUA a scăzut de la cca 24 mld USD în 1944 la cca 10 mld USD în 1971, în condiŃiile când deficitul balanŃei de plăŃi americane era „echilibrat” prin emisiune de dolari, aflaŃi în cantităŃi masive în circulaŃie şi în posesia nerezidenŃilor. În aceste condiŃii, abandonarea etalonului aur şi sistarea convertibilităŃii metalice a dolarului american au devenit o necesitate obiectivă. După abandonarea convertibilităŃii metalice a rămas doar convertibilitatea valutară, adică preschimbarea unei valute contra altei valute, care, la rândul ei, este convertibilă în altă valută.

În acordurile de la Bretton Woods şi în Statutul FMI, convertibilitatea este un principiu de bază al sistemului internaŃional. În articolul VIII din Statutul FMI revizuit în 1978 se prevedeau ca obligaŃii ale statelor membre:

a) să nu introducă restricŃii în efectuarea plăŃilor şi transferurilor pentru tranzacŃii internaŃionale curente, adică pentru comerŃul cu bunuri şi servicii;

b) evitarea practicilor valutare discriminatorii; c) evitarea practicării de cursuri valutare multiple;

d) convertibilitatea soldurilor, în moneda proprie, deŃinute de un alt stat membru dacă acesta din urmă dovedeşte că respectivele solduri sunt recente şi provin din tranzacŃii curente21.

Prevederile Statutului FMI au în vedere doar tipul de convertibilitate de cont curent, adică fondurile valutare necesare sau rezultate din comerŃul exterior cu mărfuri, servicii şi venituri provenite din mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie (salarii, dobânzi, profituri şi dividende).

Coroborând prevederile din Statut cu Raportul Comitetului celor douăzeci de guvernatori privitor la reforma sistemului monetar internaŃional, publicat în iunie 1974, precum şi cu practica monetară internaŃională trecută, deducem următoarele tipuri de convertibilitate monetară:

Convertibilitatea metalică, prin care o monedă naŃională se preschimbă în aur sau argint conform conŃinutului paritar legal al valutei. Acest tip de convertibilitate a funcŃionat în perioadele etaloanelor aur-argint, aur şi aur-devize. Întrucât aceste etaloane au fost abandonate, singura convertibilitate care se practică este convertibilitatea valutară, cu alte cuvinte, capacitatea unei valute de a fi preschimbată contra altei valute, care, şi aceasta, se bucură de convertibilitate valutară.

Dar şi convertibilitatea valutară este de mai multe categorii. Astfel:

a) Convertibilitatea de cont curent este reglementată de articolul VIII din Statutul FMI. Contul curent este un post în balanŃa de plăŃi externe care reflectă încasările şi plăŃile generate de tranzacŃiile de export şi import cu mărfuri, de prestările de servicii internaŃionale (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, servicii bancare, asigurări şi reasigurări internaŃionale, telecomunicaŃii, activităŃi culturale, ştiinŃifice şi artistice internaŃionale, poştă etc.).

În mai 2004, din cele peste 184 state membre ale FMI, 150 de state recunoscuseră articolul VIII. Statele care nu au recunoscut acest articol se consideră că au valute neconvertibile22.

b) Convertibilitatea valutară limitată este acea convertibilitate valutară prin care valutele se schimbă

pentru anumite operaŃii comerciale sau de capital. Astfel, există monede naŃionale care nu sunt

convertibile pentru importul unor produse socotite de lux, plata unor servicii neagreate de autorităŃi,

acordarea unor credite externe peste o anumită limită de timp sau pentru anumite scopuri neagreate;

există convertibilitate limitată pentru persoanele rezidente sau nerezidente etc. Convertibilitatea de

cont curent prevăzută în articolul VIII este deja o convertibilitate valutară limitată, căci ea nu operează

în cazul tranzacŃiilor pentru credite externe sau de capital. De asemenea, convertibilitatea valutară de

cont curent poate fi internă sau externă. Convertibilitatea internă apare în cazul în care valuta nu poate

fi monedă de plată într-un contract comercial internaŃional; în schimb, valutele utilizate ca monedă de

contract au convertibilitate externă. De aceea, în articolul VIII din statutul FMI se pune accentul pe

eliminarea restricŃiilor în utilizarea monedei naŃionale.

c) Convertibilitatea valutară deplină constă în eliminarea oricărei restricŃii în utilizarea externă a unei monede naŃionale. Convertibilitatea deplină permite utilizarea monedei atât în tranzacŃiile de cont curent, cât şi în tranzacŃiile de capital şi de credite externe.

4.3. Convertibilitatea leului

21 Statutul FMI, Washington, 1978. 22 International Financial Statistics, May, 2004.

Leul românesc a cunoscut mai multe forme de convertibilitate de când a fost adoptat, la 4 mai 1867, primul sistem monetar naŃional al României:

a) Pe baza legii din 1867, au fost bătute monezi din argint şi aur, întrucât încă de la început sistemul monetar naŃional a avut un etalon bimetalist (aur şi argint), iar din 1890 a fost adoptat etalonul monometalist (aur). În 1880 au fost puse în circulaŃie primele bancnote exprimate în lei emise de Banca NaŃională a României23. Primele bancnote în lei erau convertibile în aur şi argint, iar după 1890 convertibilitatea leului era numai în aur conform etalonului aur adoptat cu această ocazie, renunŃându-se la argint ca etalon.

În perioada până la declanşarea primului război mondial, România avea o balanŃă de plată excedentară, astfel că nu a fost cazul vreunei cereri de convertire a monedei naŃionale; aurul şi devizele acumulate erau necesare pentru eventuale cereri de convertibilitate în tranzacŃii izolate.

În 1914 a fost înregistrată prima cerere de convertibilitate a leului deŃinut de un străin în aur, şi aceasta într-o perioadă când în întreaga lume se sistaseră demult circulaŃia şi convertibilitatea monedei în aur. Deşi România era încă în stare de neutralitate, s-a decis oficial abandonarea etalonului aur şi s-a refuzat prima şi ultima cerere de convertire a leului în aur. S-a realizat convertibilitatea în devize cerute de deŃinătorul de lei.

b) După primul război mondial, ca şi majoritatea statelor lumii, România nu a mai practicat convertibilitatea în aur, ci în devize. Etalonul leului era francul francez. În februarie 1929, are loc „stabilizarea monetară”. În acest context se realizează trecerea la etalonul aur-devize al leului şi la convertibilitatea deplină a leului în aur şi devize pentru toate genurile de operaŃiuni, inclusiv pentru operaŃiuni de capital24.

În condiŃiile crizei economice mondiale din 1929-1933 majoritatea statelor abandonează convertibilitatea în aur, inclusiv Anglia ş.a., iar SUA depreciază dolarul de la 2,4 gr aur la 0,888 gr aur. Cu toate acestea, guvernul român abandonează convertibilitatea în aur abia în 1934 şi menŃine încă o perioadă convertibilitatea în devize, până când rezervele valutare a BNR scad alarmant de mult.

c) La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o dată cu aproprierea frontului de graniŃele României, guvernul Antonescu şi BNR bat o importantă cantitate de aur în monede aur care sunt vândute pe „sprânceană” marilor bogătaşi, numite „cocoşei”, după desenul de pe o faŃă a monedei-aur. „Cocoşeii”, în cea mai mare parte, au fost scoşi peste graniŃă o dată cu emigrarea proprietarilor. Odată cu ocuparea României de către Armata Roşie şi trecerea la economia planificată, se sistează convertibilitatea leului şi se introduce monopolul de stat asupra valutei, aurului şi comerŃului exterior. Astfel, în întreaga perioadă a economiei socialiste, leul nu a mai fost convertibil. El avea o definiŃie formală în aur, care din 1954 era de 0,148112 gr aur, nivel care teoretic s-a menŃinut până în 1989.

În momentul revoluŃiei din decembrie 1989, România nu avea datorii externe, dar deŃinea creanŃe asupra străinătăŃii (de regulă, faŃă de Ńările în curs de dezvoltare, unele Ńări foste socialiste şi Cuba) de peste 3 miliarde de dolari, iar rezervele monetare al BNR erau de peste 2,5 miliarde de dolari. Transformarea valutei obŃinute din exporturi în monedă naŃională se realiza la o rată numită curs de revenire, iar leii proveniŃi din exporturi sau destinaŃi importurilor se numeau leu-valută. Tot leu-valută se numeau şi banii naŃionali (leii) care erau deŃinuŃi sau planificaŃi pentru plăŃi externe (pentru importuri ş.a.). Leul-valută era o denumire pentru o unitate monetară de cont, de evidenŃă, de socoteală, el nu circula şi nu era tipărit, deci aceşti lei nu erau bani efectivi.

d) După revoluŃie, România şi-a propus trecerea de la economia socialistă la economia de piaŃă, dar în primii ani ai tranziŃiei erau elemente de haos în economie şi un vid legislativ. Totuşi, în anii 1990-1994, s-au realizat importanŃi paşi spre convertibilitatea leului şi crearea pieŃei valutare. Dintre aceşti paşi pozitivi enumerăm: renunŃarea la monopolul valutar al statului şi la monopolul de stat asupra comerŃului exterior; introducerea dreptului de proprietate al agenŃilor economici asupra valutei încasate din exporturi; libertatea persoanelor fizice de a deŃine valută şi de a o obŃine prin casele de schimb valutar care au început a fi create; atribuirea Băncii NaŃionale a funcŃiei de bancă centrală, a funcŃiei de

23 Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 24 Enciclopedia României, vol. IV, 1940.

gestionare a rezervelor valutare ale statului, de supraveghere şi reglementare a pieŃei valutare; trecerea incipientă la convertibilitatea leului în valută sub forma de licitaŃii valutare zilnice la Banca NaŃională cu participarea băncilor comerciale; crearea în 1994 a pieŃei valutare interbancare; liberalizarea cursului de schimb valutar, dar şi a preŃurilor la mărfuri şi servicii.

ToŃi aceşti paşi spre economia de piaŃă, spre liberalizarea economiei de sub tutela rigidă a statului, adoptarea mecanismelor de piaŃă au permis României ca, la 5 martie 1998, să recunoască prevederile articolului VIII al Statutului FMI vizând eliminarea restricŃiilor în decontările internaŃionale (comerŃul cu mărfuri, servicii şi alte tranzacŃii curente), ceea ce a marcat trecerea la convertibilitatea de cont curent a leului. Încă de la 3 ianuarie 1998, se creează piaŃa valutară în România pe baza prevederilor din Regulamentul nr. 3 al BNR din decembrie 1997.

Prin măsurile adoptate în economie, rata anuală a inflaŃiei scade de la circa 300% în 1993 la 9% în 2004,

rezervele valutare ale statului depăşesc 17 miliarde USD în 2005, privatizarea economiei se apropie de

sfârşit, operaŃiunile de pe piaŃa valutară se dezvoltă susŃinut, efectuându-se operaŃiuni valutare variate

specifice tuturor pieŃelor valutare, sunt atrase investiŃii străine directe, care variază anual între 1 mld şi 2 mld

USD, scade accentuat riscul de Ńară evaluat de instituŃiile financiare internaŃionale etc.

e) Toate aceste evoluŃii pozitive au permis, în mai 2005, trecerea la convertibilitatea de capital a leului. Astfel, leul cunoaşte din 2005 o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital. Aceasta permite atragerea nu numai de investiŃii directe de capital, dar şi de investiŃii de portofoliu, care constau în dreptul investitorilor străini de a depozita valută în conturile bancare româneşti şi a cumpăra acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri de valoare de pe piaŃa bursieră românească. Intrarea susŃinută de capital străin în valută în economia României a condus la creşterea cererii de lei şi la stabilizarea ratei cursului de schimb valutar. Cursul de schimb valutar a scăzut de la 41.000-42.000 lei pentru un euro, în 2003, la 35.000-36.000 lei în 2005, scădere valabilă şi pentru dolar (28.000-30.000 lei/USD). B.N.R. a fost chiar nevoită să intervină deseori pe piaŃa valutară, cumpărând valută pentru a frâna supraevaluarea leului, care are şi consecinŃe negative în special în ceea ce priveşte competitivitatea exportului românesc.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 4

� Etalonul monetar reprezintă o cantitate de valoare valutară sau materială adoptată prin lege de către stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional. Etalonul ajută la îndeplinirea de către monedă a funcŃiei de mijloc de plată, de convertibilitate la un anumit curs valutar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea conŃinutului unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de metal preŃios sau de valută străină mai puternică. În prezent, nicio valută nu mai are definit etalonul, ci se utilizează paritatea puterii de cumpărare sau cursul de schimb valutar.

� De-a lungul istoriei, societatea a cunoscut mai multe etaloane, care s-au succedat până la dispariŃie. Primul etalon a fost etalonul marfă, după care au urmat etalonul aur-argint, etalonul aur (sub formă de etalon-monedă până la primul război mondial şi etalonul aur-lingou după primul război mondial). Din 1922 se foloseşte etalonul aur-devize, care a fost legalizat în 1944 şi care a funcŃionat până în aprilie 1971, când dolarul american sistează convertibilitatea în aur; o largă utilizare a căpătat după război etalonul devize, iar unele Ńări slab dezvoltate folosesc etalonul DST. În prezent, nu mai există nici un etalon, acesta este calculat periodic de băncile centrale sub formă de etalon al puterii de cumpărare a monedei, iar cursul de schimb valutar se stabileşte în raport de evoluŃia cererii şi ofertei la o monedă sau alta, oscilând continuu. FMI totuşi supra-veghează evoluŃia cursului valutar şi convine, cu statele, asupra unor aranjamente valutare.

� Convertibilitatea monetară nu mai este în aur, ci într-o altă valută, la rândul ei liber convertibilă. Convertibilitatea reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monede de a fi preschimbată în altă monedă la un curs valutar determinat de raportul cerere-ofertă.

� Atâta timp cât a funcŃionat etalonul aur, convertibilitatea se realiza în aur. În prezent sunt mai multe tipuri de convertibilitate: convertibilitatea de cont curent, convertibilitatea limitată la anumite tranzacŃii şi convertibilitatea deplină, atât de cont curent, cât şi de capital.

� Leul a cunoscut de la crearea sa, mai multe tipuri de etaloane şi de convertibilitate până în 1948, când orice tip de convertibilitate este abandonată. După 1990, convertibilitatea este dirijată prin licitaŃii valutare la Banca NaŃională, în 1994 se realizează convertibilitatea interbancară pentru operaŃiunile de cont curent, în 1998 se trece la convertibilitatea directă între bănci pentru operaŃiunile de cont curent, se creează casele de schimb valutar, iar din mai 2005 se trece la convertibilitatea de capital a leului.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) etalon monetar b) etalon valutar c) convertibilitate monetară d) convertibilitate valutară e) convertibilitate de cont curent f) convertibilitate deplină C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale 2. Convertibilitatea valutară şi principalele ei categorii 3. Convertibilitatea leului şi etapele evoluŃiei ei. D. Bibliografie obligatorie

• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele 1 şi 6, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 11, Editura Economică, 1997. • Patrick Lenain, FMI-ul, Repere, capitolele 1 şi 2, Editura Coresi, 1996.

CAPITOLUL 5

ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ

5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă

5.1.1. Aurul

5.1.2. Devizele

5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI

5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST)

5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă

5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei

5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională

5.5. Activele de rezervă ale României contemporane Schimburile economice externe presupun existenŃa unor mijloace de plată internaŃionale, care

provin din încasările la exporturile de mărfuri, de servicii şi din intrările de resurse financiare externe sub formă de credite, aport de capital extern şi ajutoare (credite nerambursabile). Utilizarea acestor mijloace de plată este destinată plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, acordării de credite externe, efectuării de investiŃii în străinătate, rambursării datoriilor externe şi acordării de ajutoare externe. Necesarul de mijloace de plată în decursul unui an nu trebuie să fie egal cu volumul plăŃilor ce urmează a fi făcute, ci mult mai mic ca urmare şi a altor funcŃii pe care le îndeplinesc banii (funcŃia de instrumente de credit, de mijloace de circulaŃie ş.a.); astfel, cu un volum limitat de mijloace monetare se asigură un volum mai mare de plăŃi ca urmare a reciclării (rotaŃiei) mijloacelor de plată. În realizarea unei astfel de corelaŃii un rol important îl au creditul şi sistemul bancar. Dar, în orice caz, cu cât volumul tranzacŃiilor comerciale şi financiare este mai mare, cu atât mai ridicat este şi necesarul stocului de mijloace de plată pe care statele, băncile şi firmele trebuie să le aibă la dispoziŃie pentru a asigura fluenŃa plăŃilor şi încasărilor internaŃionale. În acest scop, băncile comerciale şi chiar firmele dispun de un capital de circulaŃie în valută depozitat şi utilizat prin sistemul bancar, gestionat astfel încât să nu afecteze solvabilitatea, credibilitatea şi lichiditatea monetară şi valutară.

Şi la nivelul economiei naŃionale, statele se îngrijesc să-şi asigure necesarul de mijloace de plată internaŃionale sub diverse forme, numit generic active monetare de rezervă. Aceasta cu atât mai mult, cu cât banca centrală îndeplineşte funcŃia de „bancă a băncilor”, de centru valutar al Ńării, de autoritate monetară supremă care supraveghează evoluŃia cursurilor valutare, echilibrul schimburilor economice externe şi al balanŃei de plăŃi externe, ca şi al balanŃei creanŃelor şi obligaŃiilor valutar-financiare în raporturile cu străinătatea. În acest scop se creează activele monetare şi valutare oficiale de rezervă gestionate de banca centrală.

5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă

Activele rezervelor monetare internaŃionale – gestionate de băncile centrale – îndeplinesc importante funcŃii în vederea dezvoltării echilibrate şi fluente a schimburilor economice cu străinătatea, garantării solvabilităŃii externe, credibilităŃii statului în relaŃiile valutare şi financiare internaŃionale.

Cel mai vechi activ monetar de rezervă a fost aurul monetar, cu care banca de emisiune garanta circulaŃia banilor şi asigura convertibilitatea bancnotelor în aur la cerere. Cu timpul, unele monede naŃionale, la început lira sterlină, apoi dolarul, marca germană, francul francez, iar acum euro, care aveau şi au o largă utilizare în tranzacŃiile economice internaŃionale şi se bucură de credibilitatea altor bănci centrale, bănci comerciale şi agenŃi economici, au pătruns – alături de aur – în activele monetare de rezervă ale băncilor centrale ale statelor, îndeplinind tot atât de bine, iar uneori chiar mai bine, multiplele funcŃii ale aurului ca bani universali. Prin aceasta se explică, în parte, faptul că monedele naŃionale convertibile (valutele liber utilizabile) au în prezent ponderea principală în structura activelor monetare de rezervă ale statelor. La cele două active monetare de rezervă (aurul şi monedele naŃionale convertibile) s-au adăugat, în ultimii treizeci de ani, şi monedele internaŃionale, care sunt emise de organisme economice internaŃionale, cum sunt drepturile speciale de tragere (DST), emise de FMI, şi unitatea monetară comună a UE (euro).

Prin atragerea şi utilizarea activelor monetare de rezervă, banca centrală urmăreşte asigurarea lichidităŃii optime. Prin lichiditate monetară internaŃională se înŃelege capacitatea unei bănci centrale de a dispune de mijloacele de plată necesare stingerii unor datorii previzibile sau imprevizibile ale statului la scadenŃă. În acest scop, activele monetare de rezervă – aurul monetar, valutele convertibile, DST şi poziŃia creditoare la FMI – trebuie să se afle într-un volum şi într-o structură optime din punct de vedere atât al lichidităŃii monetare, cât şi al rentabilităŃii financiare. Activele oficiale de rezervă au un grad ridicat de lichiditate în măsura în care pot fi rapid şi eficient transformate în mijloace de plată internaŃionale disponibile a fi utilizate imediat pentru stingerea unor datorii anticipate sau fortuite.

În perioada 1950-2005 (tabelul nr. 1), totalul activelor de rezervă monetară a crescut de 30,1 ori, cu deosebire pe seama sporirii mai rapide a volumului devizelor (valutelor naŃionale liber convertibile) în totalul rezervelor, ceea ce a constituit o bază temeinică în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea mai mult sau mai puŃin normală a schimburilor economice mondiale, deşi în anumite perioade şi pentru anumite Ńări s-a simŃit acut lipsa de lichidităŃi internaŃionale.

Tabelul nr. 1

Structura activelor de rezervă monetară în lume – în % –

Active monetare 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005 Total rezerve din care:

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

1. Aur 69,0 63,1 39,8 9,5 9 3,0 2,7 2. Devize convertibile 27,5 30,9 48,6 82,5 5 92,4 93,0 3. PoziŃia de rezervă la

FMI 3,5 6,0 8,3 4,7 5 3,3 3,2

4. DST – – 3,3 3,3 1 1,3 1,1

Sursa: International Financial Statistics, Yearbook 1989, IFS 2005.

5.1.1. Aurul

Rezervele oficiale în aur ale statelor membre ale FMI au crescut de la 33 mld uncii de aur, în 1950, la 37 mld uncii în 1970, după care – o dată cu declanşarea în 1971 a crizei sistemului monetar de la Bretton Woods – volumul fizic al rezervei de aur nu a mai crescut, iar scăderea a fost nesemnificativă (33,4 mld. uncii în anul 2005). Însă, ca pondere în totalul rezervelor monetare, aurul a scăzut (evaluat la preŃul oficial de 35 DST/uncia) de la 39,8% în 1970 la 3% în anul 2005, ocupând un loc „periferic”. Dar, calculând aurul monetar din rezerve la preŃul pieŃei din Londra, ponderea aurului a cunoscut o evoluŃie sinuoasă, determinată de instabilitatea preŃului de piaŃă. Astfel, în 1970, ponderea aurului evaluat la preŃul pieŃei în totalul rezervelor a crescut de la 4,3%, în 1970, la 57,8%, în 1980, pentru ca apoi această pondere să scadă la 28,5%, în 1990, şi 12,2% în 2000. Scăderea locului relativ al aurului este evidentă după 1990, ca urmare a reducerii preŃului pieŃei la aur, dar, cantitativ, aurul monetar al băncilor centrale a cunoscut o reducere nesemnificativă.

Această tendinŃă stagnantă a rezervelor în aur are mai multe cauze. În primul rând, presiunea externă a FMI şi SUA asupra statelor membre de a nu

cumpăra aur pentru rezerve, tocmai în intenŃia manifestă de demonetizare a aurului. Dar statele mici nu au vândut mari cantităŃi de aur cu excepŃia unor state care s-au aflat în unii ani într-o situaŃie financiară dificilă determinată de deficitul balanŃelor lor de plăŃi externe şi nevoia de echilibrare a lor.

În al doilea rând, majoritatea statelor au un nivel socotit optim de rezervă în aur, iar sporirea ei a fost apreciată ca ineficientă, ştiut fiind că stocul de aur nu aduce dobândă, ci generează cheltuieli de depozitare, pază şi asigurare.

În al treilea rând, producŃia mondială de aur a cunoscut importante reduceri, Ńările producătoare preferând să aloce o parte din producŃia autohtonă propriilor rezerve monetare.

În fine, un rol important l-a avut şi îl are cererea mare de aur din partea industriei, medicinii, producătorilor de bijuterii şi tezaurizării particulare a unei părŃi din aur.

Tabelul nr. 2

Principalii 10 producători mondiali de aur – în tone –

ProducŃia Nr. crt.

łara 1994 1995 2003

1. Africa de Sud 524,4 583,9 573,4 2. SUA 326,0 329,3 330,4 3. Australia 254,9 253,5 251,4 4. Canada 146,4 150,3 152,5 5. Rusia 158,1 142,1 148,7 6. China 124,1 136,4 138,8 7. Indonezia 55,3 74,1 75,5 8. Brazilia 73,4 67,4 66,6 9. Uzbechistan 64,4 63,6 64,5 10. Noua Guinee 60,5 54,8 61,1

Sursa: Gold Fields Mineral Services Ltd. – Gold, 1997; BRI 2005.

Alături de Ńările din tabelul nr. 2 trebuie menŃionate şi altele, care sunt importante producătoare de aur: Ghana (41 t), Chile (52 t), Filipine (28 t), Columbia (24 t) etc.

Pe ansamblul economiei mondiale, producŃia de aur a crescut de la 962 t în 1980 la 1744 t în 1990 şi 2966 t în 2000, asigurându-se o importantă ofertă, dar inegală, ceea ce s-a reflectat şi în evoluŃia preŃului pe piaŃa aurului de la Londra (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3

EvoluŃia preŃului aurului la Bursa din Londra – în USD/uncie şi DST/uncie –

Categorii de unităŃi monetare 1970 1980 1990 2000 2004 PreŃul pieŃei în USD 37,4 589,5 385,1 272,2 391,4 PreŃul pieŃei în DST 37,3 462,2 270,6 206,2 268,5

Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, 2000, IFS Septembrie 2005. PreŃul aurului pe piaŃa Londrei a fost net superior preŃului oficial în DST (35

DST/uncie); totuşi, după 1986, el cunoaşte o tendinŃă de scădere indiferent de unitatea monetară în care este exprimat.

Prezintă interes să urmărim şi locul aurului în rezervele monetare ale diferitelor state membre ale FMI. Astfel, ponderea aurului în rezervele monetare totale, în ElveŃia şi FranŃa, este superioară mediei mondiale a Ńărilor dezvoltate. De asemenea, repartiŃia pe Ńări a stocului mondial de aur monetar este inegală. Astfel, în stocul mondial de aur monetar SUA deŃine 28%, Germania 11,9%, FranŃa 10,4% şi ElveŃia 8,9%.

Aurul nu mai are funcŃiile monetare de altădată; el a rămas doar cu funcŃia de activ de rezervă, dar care poate fi transformat în mijloc de plată, după vânzarea lui (ca marfă) la bursa aurului; valuta astfel încasată pe aur se foloseşte ca mijloc de plată internaŃională. Procesul de vânzare a aurului presupune un anumit timp până la încasarea valutei, ceea ce arată că aurul nu se caracterizează printr-o înaltă lichiditate monetară. Dacă la aceasta se adaugă faptul că deŃinerea aurului presupune cheltuieli pentru stocare şi pază, se poate pune întrebarea de ce statele mai Ńin o parte din rezervele monetare în aur? Răspunsul curent la o asemenea întrebare constă în aceea că aurul are o valoarea intrinsecă; este vorba, totodată, de motive psihologice, tradiŃionale şi istorice. Aurul, realmente, s-a demonetizat. Dar, el este un metal greu de înlocuit – cum am arătat – pentru nevoile industriei, medicinii, producerii de bijuterii, dar şi pentru tezaurizare privată.

5.1.2. Devizele

TendinŃa istorică rezidă în înlocuirea aurului – ca mijloc de plată internaŃională – cu valutele naŃionale convertibile, în sensul de devize liber utilizabile. DeŃinerea şi utilizarea monedelor în funcŃia de active de rezervă şi mijloc de plată internaŃională au început încă din secolul XIX, dar acestea erau convertibile în aur. În prezent, nici o monedă naŃională nu mai este convertibilă în aur, dar câteva dintre aceste valute sunt liber utilizabile, în sensul că deŃin o pondere importantă în tranzacŃiile comerciale, de capital, precum şi pe pieŃele valutare internaŃionale; eurovalutele – aceste vehicule în derularea tranzacŃiilor comerciale şi de capital – nu sunt altceva decât dolari americani, euro, lire sterline şi alte 1-2 valute naŃionale; aceste devize – deşi nu au o valoare intrinsecă precum aurul – îndeplinesc toate funcŃiile universale ale banilor: mijloc de plată, instrumente de credit şi de circulaŃie monetară internaŃională, iar în prezent, şi funcŃia de activ de rezervă, funcŃie asemănătoare celei de tezaurizare.

Partea negativă nu constă în aceea că devizele respective sunt monede naŃionale, emise de o autoritate monetară naŃională. Elementul determinat pentru comunitatea internaŃională este faptul că intrarea monedelor naŃionale în circulaŃia monetară internaŃională rezultă din nevoile de lichidităŃi internaŃionale cerute de derularea fluentă şi în securitate a tranzacŃiilor internaŃionale; dar starea balanŃei

de plăŃi, negativă, a Ńărilor cu valute liber utilizabile deseori conduce la „echilibrarea” balanŃei cu monede naŃionale, umflând circulaŃia monedelor internaŃionale cu bani naŃionali.

În fond, această valută provine, în primul rând, din soldul deficitar al balanŃei de plăŃi curente, adică valoarea bunurilor şi serviciilor importante este mai mare decât valoarea mărfurilor şi serviciilor exportate, astfel încât diferenŃa negativă este acoperită cu bani naŃionali. Deci, Ńările cu deficit în balanŃa de plăŃi curente consumă mai mult decât produc, diferenŃa de bunuri şi servicii fiind plătită cu bani naŃionali. Şi dacă avem în vedere că Ńările cu aceste deficite sunt Ńări dezvoltate şi bogate, se pune întrebarea dacă este moral, etic ca ele să trăiască pe seama bunurilor şi serviciilor furnizate de restul statelor.

Dar problema poate fi privită şi financiar. Soldurile balanŃei deficitare faŃă de o Ńară cu valută liber utilizabilă, intrate în rezervele valutare, constituie, în fond, un credit acordat involuntar de Ńara excedentară Ńărilor deficitare. Devizele din rezervele valutare, desigur, sunt utilizate în depozite bancare, majoritatea la vedere sau pe termen scurt, purtătoare de dobânzi mici, faŃă de creditul involuntar, care este pe termen lung, chiar perpetuu, la care s-ar fi putut obŃine dobânzi mult superioare25.

A doua sursă de aprovizionare a sistemului monetar internaŃional cu devize naŃionale liber utilizabile este soldul activ al balanŃei de plăŃi curente. Astfel, Ńările cu balanŃe active utilizează o parte din soldul balanŃei plăŃilor curente pentru efectuarea de investiŃii internaŃionale, fie sub formă de investiŃii externe directe (cumpărarea sau construirea de întreprinderi în alte Ńări), fie sub forma investiŃiilor de portofoliu (cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni şi titluri de valoare) de pe piaŃa de capital din Ńări străine. În ambele ipostaze, monedele naŃionale – printr-un proces valutar-financiar specific – pătrund în economiile altor Ńări, astfel că valutele naŃionale din Ńările excedentare pot – şi deseori ajung – în rezervele valutare ale firmelor, băncilor comerciale şi băncilor centrale ale Ńărilor de destinaŃie a investiŃiilor. Acelaşi rol în crearea de rezerve valutare îl au creditele acordate de Ńările cu excedent valutar diferitelor firme, bănci comerciale sau state. O parte din aceste credite ajung în rezervele monetare ale băncilor centrale26.

Ca urmare, locul devizelor în totalul rezervelor monetare a crescut de la 45,3 mld DST, în 1970, la 1.339,5 mld. DST, în 2000, deŃinând o pondere în ansamblul rezervelor de 93%, în 2000, faŃă de 48,6%, în 1970.

Analiza structurii pe valute a rezervelor în devize este deosebit de edificatoare (tabelul nr. 4).

Tabelul nr. 4 Structura pe valute a rezervelor în devize convertibile

1985 1990 1995 1999 2004 Nr. crt.

Total devize în rezerve din care: 100 100 100 100 100

1. Dolarul american 70,0 57,5 56,4 52,4 51,3 2. Marca germană 12,6 18,6 15,2 15,4 .... 3. Yenul japonez 5,8 6,9 7,8 5,1 5,0 4. Lira sterlină 2,9 3,4 3,7 4,0 3,8 5. Francul francez 0,8 2,3 2,1 2,2 ..... 6. Euro .... ...... ..... 1,3 32,6 7. Alte valute sau valute neidentificate 5,9 9,8 13,7 6,8 7,3

Sursa: BRI, Annual Report; FMI, Rapport Annuel, ani diferiŃi. Tabelul nr. 4 arată locul pe care îl deŃin diverse valute în totalul devizelor aflate în rezervele

oficiale. Dolarul deŃine ponderea principală în devizele de rezervă, dar cunoaşte o tendinŃă de scădere relativă, ca urmare a apariŃiei şi dezvoltării altor valute convertibile Ńinute de state în rezervele valutare. Astfel, după apariŃia monedei unice UE, din rezerve dispar marca germană şi francul francez, dar apare Euro, cu o pondere de circa 33%. În schimb, lira sterlină, cândva principala valută în rezervele valutare, a

25 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978. 26 International Financial Statistics, May, 2005.

scăzut, ca pondere, la circa 4%, dar continuă să se menŃină pe locul IV, datorită rolului Londrei, de important centru financiar internaŃional, precum şi legăturilor sale privilegiate cu Ńările membre ale Commonwealth-ului care Ńin o mare parte din rezerve în lire sterline.

PoziŃia dolarului în totalul rezervelor valutare este menŃinută şi consolidată datorită deficitului cronic şi crescând al balanŃei financiare americane – de la 115 mld dolari în 1985 la peste 500 mld dolari, în 2004.

Valutele naŃionale liber utilizabile au, fără doar şi poate, un rol activ în plăŃile internaŃionale, fără de care schimburile economice nu s-ar putea derula. Dar un sistem monetar internaŃional care se bazează pe aprovizionarea cu mijloace de plată din deficitele unor balanŃe de plăŃi externe nu se poate bucura de soliditate. Unii autori denumesc acest sistem, bazat pe utilizarea valutelor naŃionale, nu un sistem monetar internaŃional, ci un sistem valutar internaŃional27.

5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI

Statele membre ale FMI au depus la Fond un capital format în proporŃie de 25%, sub formă de aur sau valute liber utilizabile, şi de 75% în monedă naŃională aflată într-un cont la banca centrală a statului membru şi care poate fi utilizată de FMI pentru a acorda credite altor state cu dificultăŃi de balanŃă. Deci, poziŃia de rezervă la FMI a unui stat reprezintă virările în plus la Fond, peste cota de rezervă cu care participă la Fond, făcute în moneda naŃională în raport de disponibilităŃile FMI în această valută.

Desigur, FMI poate utiliza din contul cotei doar, în primul rând, valutele liber utili-zabile sau convertibile faŃă de străinătate; valuta neconvertibilă nu poate fi folosită de FMI.

FMI dispune, deci, necondiŃionat de cota de 75% spre a fi folosită pentru credite. Partea din cota folosită de FMI este socotită o creanŃă asupra FMI, o disponibilitate la FMI sau o rezervă valutară deŃinută la FMI. Mărimea acestei poziŃii creditoare a statului membru la FMI se determină ca diferenŃă dintre cota statului membru şi disponibilităŃile utilizate de FMI. În aceste condiŃii, respectivele disponibilităŃi la FMI fac parte din rezerva monetară a statului membru alături de aur, devize sau DST.

Sunt foarte puŃine Ńări în curs de dezvoltare care să fie în situaŃia de a avea disponibilităŃi din propria monedă la FMI pe care acesta să le utilizeze pentru acordarea de credite altor Ńări. În schimb, Ńările dezvoltate care au valută convertibilă şi excedente în balanŃa de plăŃi curente cu alte Ńări au monedă căutată de FMI şi utilizată pentru a se acorda credite statelor în dificultate de balanŃă. Astfel, în anii ’90, FMI a utilizat din cotele statelor membre o sumă anuală care a variat între 30 mld echivalent DST şi 60 mld echivalent DST, ceea ce reprezintă cca 3% din totalul rezervelor monetare ale statelor.

În anul 2004, FMI a utilizat în medie 60 mld echivalent DST, sporindu-se rezervele statelor care au finanŃat FMI cu această sumă. Din totalul acestei sume, 86% au fost asigurate de Ńările dezvoltate şi 14% de unele Ńări în curs de dezvoltare (de regulă, exportatoare de ŃiŃei). Dintre aceste ultime Ńări, cele mai mari sume au fost asigurate de China, Arabia Saudită, India, Kuweit, Malaysia, Singapore, Venezuela, Columbia, Chile, Coreea de Sud, care şi-au sporit în aceeaşi proporŃie propriile rezerve valutare. Dintre Ńările din Europa de Est care au acordat FMI-ului asemenea facilităŃi – creându-şi poziŃie creditoare la FMI – menŃionăm: Polonia, Ungaria, Slovenia. România nu are până în prezent poziŃie creditoare la FMI.

5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST)

În anii ’60, statele membre ale FMI erau îngrijorate de aprovizionarea sistemului monetar internaŃional, aproape exclusiv, cu dolari proveniŃi din deficitul balanŃei SUA. În aceste condiŃii, s-a formulat opinia – adoptată de FMI în 1967 şi inclusă în Statutul FMI în 1969 – ca aprovizionarea sistemului monetar cu mijloace de plată, cu rezerve monetare, să se realizeze ca urmare a emisiunii unei monede internaŃionale de către FMI, al cărui volum să nu depindă de deficitul balanŃei unei Ńări, ci de nevoile reale de lichidităŃi în sistemul monetar internaŃional. În acest scop s-a adoptat un mecanism de emisiune şi repartizare monetară în cadrul FMI sub denumirea de „drepturi speciale de tragere”

27 Dorel Oprescu, Sistemul monetar internaŃional, Editura Academiei, Bucureşti, 1991.

(împrumut), deosebindu-se prin această denumire de „drepturile normale de tragere” (de creditare). În aceste condiŃii, DST-ul este monedă internaŃională emisă de FMI într-un volum care să completeze nevoile globale de lichiditate – alături de aur şi devize; unii sperau că balanŃa americană se va echilibra, astfel ca, dacă nu singurul, cel puŃin principalul mijloc de plată să devină DST. Dar nu a fost să fie aşa. Deficitul balanŃei comerciale a SUA a început să crească vertiginos din 1971, astfel că emisiunea de DST a început să fie apreciată de unii autori drept „irigaŃie pe timp de ploaie”.

Au fost 3 emisiuni de DST: în 1970, 1979 şi 1987, în total 90 mld DST, repartizate gratuit statelor membre, proporŃional cu cota statului la FMI. Astfel, dacă avea o cotă la FMI de 20%, SUA primea în aceeaşi proporŃie DST din totalul emisiunii monetare din anul respectiv. România nu a participat la prima emisiune (1970), întrucât a aderat la FMI după epuizarea emisiunii (1972), dar a primit DST de la celelalte 2 emisiuni, proporŃional cu cota de participare a sa la capitalul FMI (0,46%).

DST este o unitate monetară internaŃională de cont şi, conform ultimelor precizări, ale Statutului FMI, are următoarele funcŃii:

– activ de rezervă monetară; – instrument de procurare de monedă liber utilizabilă prin intermediul FMI; – etalon monetar; – mijloc de plată în relaŃiile monetare interne din cadrul FMI (dobânzi, comisioane etc.); – instrument de răscumpărare; – instrument de evidenŃă statistică în contabilitatea FMI. În realitate, majoritatea acestor funcŃii sunt doar obiective ce ar trebui atinse prin reformarea

sistemului monetar. ConŃinutul monetar al unui DST a evoluat în raport cu starea crizei sistemului monetar internaŃional şi a înŃelegerilor dintre statele membre.

Etapele evoluŃiei definirii conŃinutului „coşului” monetar DST: – În 1970, o dată cu prima emisiune a DST, acesta era definit în aur, cu o valoare paritară ca şi

USD, adică 0, 888671gr. aur fin. – În noiembrie 1971, după prima devalorizare postbelică a dolarului, 1 DST a devenit egal cu

1,08571 USD. – În februarie 1973, după a doua devalorizare a dolarului, 1 DST a devenit egal cu 1,20635 USD. – În perioada iulie 1974 – decembrie 1980, un DST avea un conŃinut monetar format din 16 valute

ale statelor care deŃineau o pondere de peste 1% în comerŃul mondial (în acest coş, USD deŃineau o pondere de 33%, marca germană 12,5%, lira sterlină 9%, francul france şi yenul japonez câte 7,5% etc.).

– În ianuarie 1981 – decembrie 1985, un DST era definit tot printr-un coş valutar, dar de această dată în coş intrau doar 5 valute: USD – în proporŃie de 42%, DEM – 19%, francul francez, yenul japonez şi lira sterlină cu câte 13%.

– Din ianuarie 1986 până în decembrie 1990, rămâne acelaşi coş din 5 valute, dar se schimbă ponderea unor valute (USD – 42%, DEM – 19%, yenul japonez – 15%, iar francul francez şi lira sterlină câte 12%).

– Din ianuarie 1991 până în decembrie 1995, coşul celor 5 valute are următorul conŃinut: USD – 40%, DEM – 21%, yenul japonez – 17%, francul francez şi lira sterlină câte 11%.

– Din ianuarie 1999, o dată cu adoptarea monedei unice a UE, euro, coşul DST se prezintă, ca pondere, astfel: USD – 39%, euro – 32%,yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%.

EvoluŃia structurii monetare a coşului DST reflectă schimbările raportului de forŃe în relaŃiile valutar-financiare internaŃionale. Astfel, din 1981, observăm reducerea treptată a ponderii USD, creşterea mărcii germane şi yenului japonez, apoi apariŃia euro, care conduce la comasarea ponderilor mărcii (21%) şi francul francez (11%), rezultând ponderea euro de 32%. Lira sterlină, neaderând încă la euro, rămâne cu fosta pondere de 11% în coşul DST.

Fiind un coş de mai multe valute – dintre care unele pot să se deprecieze, iar altele să se reprecieze –, DST se bucură de o mai mare stabilitate în comparaŃie cu alte monede; între aceste monede din coş funcŃionează, practic, principiul vaselor comunicante şi al compensării reciproce.

Tabelul nr. 5 Raportul DST – USD

– 1 DST = „n” USD la sfârşitul anului –

1970 1971 1973 1974 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 Raport USD/DST

1,00 1,08 1,20 1,20 1,17 1,27 1,09 1,42 1,48 1,32 1,47

Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, IFS octombrie 2005. Valutele din coşul DST au fluctuat puternic, de regulă, în raport cu USD, dar şi USD a fluctuat

faŃă de DST (tabelul nr. 5). De aici rezultă caracteristica de mai mare stabilitate a DST ca un instrument monetar multivalutar.

Statutul FMI din 1978 şi Raportul Comitetului celor 20 privind reforma sistemului monetar internaŃional acordau DST o importanŃă deosebită ca element fundamental al unui viitor sistem monetar internaŃional reformat. Această apreciere este respinsă de mulŃi specialişti, care evocă mai multe defecte ale DST: lipsa unei valori materiale certe a DST; dependenŃa de deciziile FMI, care nu este imun la erori; lichiditatea internaŃională depinde nu de DST, ci de soldul deficitar al balanŃei de plăŃi externe a SUA etc. Totuşi, sunt şi specialişti care acordă DST-ului unele şanse ca monedă internaŃională, dar cu condiŃia ca alocările DST pe state „să nu se mai facă ... în funcŃie de mărimea cotelor de participare – ceea ce avantajează marile puteri financiare –, ci în funcŃie de nevoile de lichiditate”28.

Din analiza volumului şi structurii activelor rezervelor monetare, rezultă câteva concluzii importante: a) cei mai mari producători de aur sunt Ńările mari şi dezvoltate; b) valutele de rezervă sunt monedele liber utilizabile ale unui număr restrâns de Ńări dezvoltate, care se bucură astfel de credite involuntare din partea restului statelor; c) Ńările cu valute liber utilizabile pot suplini pe termen scurt nevoia de rezerve în valute străine prin folosirea propriei monede ca mijloc de plată internaŃională; d) FMI utilizează valutele Ńărilor cu excedente în balanŃa de plăŃi externe, care îşi creează astfel poziŃii de rezervă la FMI; e) repartizarea emisiunilor de DST se face proporŃional cu cotele statelor la FMI, astfel că statele dezvoltate, care au cote şi rezerve monetare mari, primesc, proporŃional, şi partea cea mai mare de DST, care se distribuie gratuit.

5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă

Banca centrală a statului, ca şi firmele şi băncile comerciale acordă atenŃie deosebită volumului şi structurii activelor de rezervă tocmai datorită rolului major pe care acestea îl au atât în dezvoltarea economică echilibrată şi durabilă, cât şi în desfăşurarea fără sincope a relaŃiilor valutare, financiare şi de credit internaŃionale. Activele de rezervă sunt formate din mijloace de plată internaŃionale, dar funcŃia lor principală nu constă în a furniza mijloace de plată pentru importul de mărfuri şi servicii. Desigur, importul acestor mărfuri şi servicii este necesar şi trebuie plătit, dar nu din rezervele monetare – căci nu aceasta este funcŃia lor principală –, ci din încasările din exporturi şi servicii, ceea ce conduce la necesitatea realizării, pe cât posibil, a unei balanŃe de plăŃi curente echilibrate.

Care sunt funcŃiile specifice ale rezervelor valutare? Ele sunt mai multe, au cunoscut o evoluŃie istorică, sunt specifice diferitelor stadii de dezvoltare socială şi nivelurilor de dezvoltare economică a statelor:

• Creşterea credibilităŃii şi solvabilităŃii Ńării pe plan extern pentru asigurarea unui rating bun pe piaŃa creditului internaŃional şi obŃinerea unor condiŃii avantajoase de credit în cazul în care Ńara apelează la contractarea de credite externe.

• Surse de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazul în care un deficit monetar extern nu se acoperă din intrările de investiŃii externe sau obŃinerea de credite din străinătate.

• Utilizarea unei părŃi din rezerve – când s-au epuizat alte surse – pentru plata serviciului datoriei externe, formată din ratele scadente ale împrumuturilor publice anterioare şi dobânzile la datoria externă rămasă cu scadenŃe de plată în viitor.

28 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiar internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978,

p. 19.

• CondiŃie de trecere la convertibilitatea monetară de cont curent şi – cu atât mai mult – pentru realizarea convertibilităŃii monetare depline.

• Mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară (vânzarea-cumpărarea de valută), în vederea menŃinerii cursului de schimb valutar al monedei naŃionale în limitele obiectivelor politicii economice a statului.

• Rezerva monetară strategică trebuie să facă faŃă unor situaŃii şi cereri monetare excepŃionale (embargo comercial, stare de forŃă majoră etc.).

• ObŃinerea unor venituri valutare din valorificarea acestor rezerve prin plasamente ale lor în depozite bancare sau în titluri de valoare sigure şi negociabile.

După cum se observă, activele de rezervă – cu deosebire rezervele în valută – au un rol esenŃial în ce priveşte menŃinerea echilibrului economic, accesul la resurse financiare externe, trecerea la convertibilitatea monedei naŃionale şi asigurarea solvabilităŃii externe a statului. Ele nu sunt folosite pentru plata importului, exceptând cazurile deosebite, de forŃă majoră şi pe timp limitat, pentru echilibrarea balanŃei de plăŃi curente.

De aceea, statele se preocupă să asigure o mărime optimă a rezervelor monetare şi să folosească toate căile pentru sporirea activelor. Creşterea rezervelor monetare în limitele atingerii nivelului optim se poate realiza din mai multe resurse:

a) Sporirea producŃiei autohtone de aur şi cumpărarea unei părŃi a acesteia de către banca centrală în scopul sporirii rezervelor monetare.

b) Cumpărarea de aur monetar de pe pieŃele internaŃionale ale aurului, în scopul optimizării structurii rezervelor monetare.

c) Alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre conform hotărârii Consiliului guvernatorilor în ceea ce priveşte volumul şi criteriile de repartizare a lor.

d) Utilizarea unei părŃi a excedentului valutar din balanŃa de plăŃi curente ca sursă de sporire a rezervelor valutare ale băncii centrale.

e) Contractarea de credite externe în valută de pe piaŃa internaŃională a creditului, prin care o parte din acestea poate fi contractată de banca centrală sau de stat şi transferată, prin buget, băncii centrale.

f) InvestiŃiile externe de portofoliu (uneori, şi investiŃii externe directe) se realizează deseori în valută prin cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni bonuri de tezaur sau alte titluri de valoare. O parte din această valută intrată în Ńară poate să o cumpere, de pe piaŃa valutară, banca centrală, pentru sporirea rezervelor valutare.

g) Cumpărarea de către banca centrală a unei părŃi din valuta încasată de agenŃii economici şi vândută pe piaŃa valutară.

Desigur, procurarea de noi rezerve valutare se face în limita asigurării volumului şi structurii optime a activelor monetare pentru realizarea lichidităŃilor necesare tranzacŃiilor.

5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei

Încă de la crearea sa la Bretton Woods, sistemul monetar internaŃional a presupus existenŃa unei lichidităŃi globale asigurate de rezervele monetare internaŃionale ale statelor şi de resursele financiare mari ale FMI, prin care poate fi sprijinit temporar statul membru care are dificultăŃi de balanŃă. Dar funcŃionarea reală, practică, a sistemului a dovedit că problema lichidităŃii monetare naŃionale şi globale este mult mai complexă decât s-a crezut.

Conceptul însuşi de lichiditate monetară internaŃională a cunoscut şi cunoaşte diverse interpretări. Astfel, într-o primă accepŃiune (a), lichiditatea monetară internaŃională s-ar putea defini ca totalitatea activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, capabile să asigure stingerea promptă a obligaŃiilor de plată la scadenŃă. Dar, în afara activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, în asigurarea promptă şi la scadenŃă cu mijloace de plată externe se mai pot include (b) liniile certe de credit reciproc de tip swap dintre băncile centrale, care-şi acordă una alteia propriile monede naŃionale liber utilizabile, pentru a face faŃă unor plăŃi externe într-un volum superior posibilităŃilor oferite, la un moment dat, de propriile active de rezerve. Într-o accepŃiune mai largă (c), lichiditatea unui stat este

asigurată – în plus – de activele monetare externe ale băncilor comerciale, societăŃilor comerciale şi chiar ale persoanelor fizice, care pot fi mobilizate şi folosite ca mijloace de plată internaŃională. În fine (d), în lichiditatea internaŃională pot fi incluse creditele şi liniile de credit, primite de la FMI, în limita a 25% din cotă (tranşe de rezervă), şi utilizarea poziŃiilor de rezervă la FMI (pentru Ńările care au asemenea poziŃii).

Cel mai lichid mijloc de plată este numerarul (cash) în valută aflată în contul „casa”. Aceste mijloace de plată pot fi deŃinute, însă, într-o cantitate mică pentru asigurarea cu valută curentă a activităŃilor de turism şi alte deplasări internaŃionale, dar şi în acest domeniu au intervenit cărŃile de credit în valută.

Cel mai puŃin lichid mijloc de plată sunt activele monetare investite în titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni sau bunuri de tezaur) pe termen lung, care nu sunt negociabile, adică nu pot fi prompt vândute pentru a intra în posesia rapidă de mijloace de plată lichide. Această transformare presupune un timp mai îndelungat până la sosirea scadenŃei de răscumpărare. Dar nici aurul monetar nu are un grad ridicat de lichiditate, căci pentru utilizarea lui ca mijloc de plată el trebuie, mai întâi, să fie vândut la bursa aurului şi apoi să se vireze valuta în contul băncii centrale. Însă, într-un timp rezonabil (în mai puŃin de o lună), aurul se poate transforma într-un activ lichid, cum sunt valutele liber utilizabile. De asemenea, chiar în cazul existenŃei unor facilităŃi de credit, pentru a intra în posesia mijloacelor de plată este necesar un anumit timp. Dar, în practica decontărilor internaŃionale sunt rare cazurile când apare spontan nevoia imediată de mijloace de plată. Aceste nevoi se cunosc din timp, se prognozează şi se evaluează pe luni, săptămâni sau zile fixe, pe baza scadenŃarului pe care îl elaborează şi îl folosesc orice bancă şi orice agent economic.

Rezumând cele de mai sus, activele de rezervă pot fi grupate – din punct de vedere al lichidităŃii –, în trei categorii: 1) active monetare primare, care au un grad ridicat de lichiditate (depozite bancare la vedere, pe termen de 2-7 zile sau cu preaviz de 2-3 zile); 2) active monetare secundare, care pot fi uşor şi într-un termen rezonabil transformate în mijloace de plată lichide (depozite pe termene sub o lună sau în titluri de valoare negociabile de tipul „open market”); 3) active monetare terŃiare, care reprezintă acele active monetare ce necesită un anumit timp pentru a fi transformate în mijloace de plată lichide, cum sunt investiŃiile în titluri de valoare negociabile, adică nu se tranzacŃionează continuu la bursa de valori29.

Lichiditatea monetară internaŃională a unei Ńări poate fi privită, de asemenea, din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Cantitativ, mărimea activelor monetare de rezervă nu trebuie să fie foarte mare. Supradimensionarea acestor active ar echivala cu o imobilizare de fonduri valutare ce ar putea fi folosite mai eficient în alte domenii decât în calitate de active de rezervă (plasamentele pe termen mai lung sub formă de depozite, investiŃii directe, investiŃii de portofoliu sau de creditare pe termen mijlociu şi lung sunt mult mai eficiente). De asemenea, din punct de vedere calitativ, activele monetare de rezervă presupun o analiză a lor din punct de vedere al gradului de lichiditate al acestor active pentru îndeplinirea funcŃiunii lor de bază ca mijloace de plată internaŃionale.

Măsurarea gradului de lichiditate se poate realiza prin corelarea activelor de rezervă cu valoarea importurilor, a deficitului balanŃei de plăŃi curente, serviciului datoriei externe sau cu angajamentele de plată la vedere şi pe termen scurt ale băncii centrale.

Cei mai folosiŃi indicatori ai gradului de lichiditate rezultă din corelarea valorii activelor cu valoarea importurilor, exprimată fie în % din importuri, fie în numărul de luni de importuri asigurate de activele valutare existente:

a) Ponderea activelor în valoarea importurilor (L): 100I

ALa ×=

unde: La = gradul de lichiditate A = valoarea activelor valutare I = valoarea importurilor

b) Numărul de luni de import asigurat de activele de rezervă: 12

I:ALb =

Tabelul nr. 6

29 Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 124.

EvoluŃia gradului de lichiditate globală pe plan mondial – în % din importuri –

Anii Raportul active/import x 100 1950 83,6% 1960 50,5% 1970 31,5% 1980 24,2% 1990 27,7% 2000 32,0% 2004 32,6%

Sursa: International Financial Statistics, 2005; OMC, Rapport Annuel, 2005. Gradul de lichiditate globală (mondială), calculat ca raport între active şi importuri, a scăzut

substanŃial – de la 83,6%, în 1950, la 32%, în anul 2004 (tabelul nr. 6). Această reducere a raportului dintre activele monetare şi importuri a fost determinată de doi

factori: a) creşterea puternică a valorii importurilor internaŃionale, atât ca urmare a sporirii volumului importurilor, cât şi ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale. Se apreciază că, în perioada 1970-1995, valoarea comerŃului internaŃional a crescut în proporŃie de 20%, ca urmare a sporirii volumului comerŃului şi în proporŃie de 80% ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale; b) un alt factor care a condus la diminuarea raportului active/importuri l-au constituit abandonarea parităŃilor valutare fixe şi trecerea la cursuri valutare fluctuante, ceea ce s-a reflectat în abandonarea obligaŃiei statelor de a interveni pe piaŃa valutară prin vânzarea de valută din rezerva monetară a statului, astfel statele nemaifiind obligate să deŃină importante rezerve valutare pentru menŃinerea cursului la paritatea oficială.

Însă, anumite creşteri ale acestui grad de lichiditate în perioada 1970-2004 se datorează: a) celor 3 emisiuni de DST şi b) sporirii masive a devizelor în rezerve ca urmare a deficitului major al balanŃei americane, precum şi intrării în sistemul activelor de rezerve şi a altor devize (yenul japonez, euro ş.a.).

Pentru anul 2004 putem calcula indicatorul lichidităŃii globale (mondiale) utilizând numărul de luni de import asigurat de activele de rezerve existente:

9,212

7,5623:9,1362

12

1:AL === luni

Potrivit aprecierilor FMI, gradul de lichiditate trebuie să se încadreze între 30% - 40% sau 4-5 luni de import. După aceşti indicatori, lichiditatea globală se află la limita minimă.

Prezintă interes şi calculul gradului de lichiditate la nivel naŃional. Astfel, cele mai mari rezerve raportate la importuri le are Japonia cu un grad de lichiditate de 102,6%, adică valoarea rezervelor sale în mijloace de plată străine este superioară valorii importurilor. India are un grad de lichiditate de 72,9%, Brazilia de 68,3%, iar SUA de 7,1%. łările care au monedă naŃională liber utilizabilă deŃin o pondere importantă în rezervele valutare ale altor Ńări, gradul lor de lichiditate fiind aparent redus, aşa cum s-a arătat, de 12,8% (UE), 7,1% (SUA). Se confirmă teza că asemenea state nu au nevoie să-şi imobilizeze fondurile monetare sub formă de rezerve în valute străine, căci ele dispun de mijloace naŃionale de plată utilizate în tranzacŃiile economice internaŃionale.

5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională

În afara aspectului cantitativ al activelor de rezervă, care trebuie să fie la nivel optim, un rol important îl are aspectul calitativ, ce se referă la măsura în care utilizarea lor permite asigurarea a două obiective principale: a) lichiditate ridicată şi b) eficienŃă mare. Acestea sunt două principii fundamentale care stau la baza gestionării activelor de rezervă. Cele două principii se exclud – la prima vedere – reciproc: utilizarea eficientă presupune ca rezervele monetare să fie plasate în investiŃii pe termen lung, care generează venituri ridicate sub formă de dobânzi, rente sau profituri, ceea ce intră în contradicŃie cu asigurarea unei lichidităŃi prompte. Şi invers, plasarea rezervelor în depozite la cerere sau pe termen

foarte scurt asigură un grad ridicat de lichiditate monetară, dar veniturile obŃinute din asemenea plasamente bancare sunt minime. De aceea, trebuie găsite acele căi şi forme de utilizare a activelor de rezervă care să îmbine optim cele două principii enunŃate: lichiditatea şi eficienŃa. În acest scop trebuie stabilite criteriile aferente de gestiune.

Criterii de alegere a formelor de utilizare optimă a activelor de rezervă: a) Realizarea unui raport optim între active şi importuri în limitele arătate mai înainte. b) Raportul dintre rezervele în aur şi devize trebuie să fie în favoarea devizelor, care, în utilizarea

lor, pot îmbina şi combina lichiditatea şi eficienŃa maximă. c) Structurarea rezervelor valutare în depozite bancare pe termene variate şi complementare din

punctul de vedere al lichidităŃii şi eficienŃei valutare: o parte din rezerve în depozite la cerere; altă parte în depozite pe termene foarte scurte (până la 7-14 zile); o cotă din rezervele valutare poate fi depozitată pe termen scurt de până la o lună; în fine, din punctul de vedere al perioadei de depozit, aceasta poate fi – pentru o parte din valoarea activelor – 2-6 luni.

d) Stabilirea unui raport acceptabil – având în vedere scadenŃarul plăŃilor – între depozitele bancare şi investirea în titluri de valoare sigure şi negociabile continuu la bursa de valori (cum sunt, de exemplu, bonuri de tezaur şi obligaŃiuni guvernamentale americane, tranzacŃionate permanent pe piaŃa „open market”).

e) Asigurarea unei structuri raŃionale pe valute, în care să fie Ńinute în rezervele valutare: dolari, lire sterline, euro ş.a. În stabilirea structurii pe valute se Ńine seama de doi factori: repartizarea geografică (pe Ńări) a schimburilor economice externe şi a cerinŃelor în anumite valute, precum şi gradul de stabilitate a cursului de schimb valutar al monedelor de rezervă; în aceste condiŃii, banca centrală îşi stabileşte un „coş de valute” care, prin evoluŃia divergentă a cursurilor valutare, să se compenseze reciproc pe baza principiului vaselor comunicante astfel încât să se realizeze dezideratul minim „cel puŃin să nu se piardă” din mişcarea cursurilor valutare.

f) Utilizarea ca valută de rezervă a eurovalutelor, care oferă avantajul că acestea ies uşor de sub controlul autorităŃii monetare, atât al Ńării de emisiune (bani sunt depozitaŃi la bănci în străinătate), cât şi al autorităŃii unde banca deponentă îşi are sediul, deoarece valutele nu sunt monede naŃionale ale acestei ultime autorităŃi. Prin eurovalute se asigură securitatea şi mobilitatea rezervelor.

În ce priveşte gestionarea raŃională a rezervelor valutare (a monedelor străine), pentru Ńările dezvoltate se pun probleme mai puŃin acute, atât ca volum, cât şi ca structură, căci monedele lor naŃionale liber utilizabile, cu circulaŃie monetară internă, constituie un rezervor principal în asigurarea lichidităŃii monetare externe; situaŃia este mai complicată pentru cele mai multe Ńări în curs de dezvoltare şi Ńări cu monede fără convertibilitate deplină, nevoite să-şi asigure un volum optim de active de rezervă şi o structură raŃională a plasării în timp a rezervei monetare şi structuri adecvate pe valute.

5.5. Activele de rezervă ale României contemporane

O dată cu trecerea României la economia de piaŃă, importurile şi exporturile Ńării noastre nu mai sunt planificate centralizat de către stat, ci evoluează în raport de cerere şi oferta agenŃilor economici. În plus, trecerea la convertibilitatea deplină a leului poate determina deseori dezechilibre între încasările şi plăŃile valutare, generate de factori multipli conjuncturali sau structurali.

În 1990, totalul activelor de rezervă ale BNR reprezenta 1.623 mln USD, din care 1000 de mln USD reprezenta aurul. Rezultă că rezervele în valută erau doar de 623 mln USD, asigurând importurile nici pentru o lună (0,7 luni). În 1993, valoarea activelor de rezervă reprezenta 1.900 mln USD. Rezervele au crescut substanŃial însă după 1999, aşa cum rezultă din tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7 Activele de rezervă monetară ale României

– mln EURO – Active de rezervă ale BNR 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Total active din care:

2.482,4 3.643,7 5.509,0 7.009,0 7.491,6 10.789,8

1. Aur monetar 962,6 989,0 1.063,8 1.132,2 1.118,0 1.130,0x 2. Rezervă în valute 1.519,8 2.654,8 4.445,2 5.876,8 6.373,6 9.659,8 a) Numerar şi depozite 256,1 532,1 779,0 683,7 595,3 1607,6 • la altă autoritate monetară 87,0 228,4 450,9 0,3 0,6 0,6 • la alte bănci străine 169,1 303,7 328,1 683,4 594,7 1.607,0 b) Titluri de valoare de natura obligaŃiilor

1.263,7 2.122,7 3666,2 5.193,1 5778,3 8052,2

Sursa: BNR, Buletin lunar nr. 9/2004.

Activele de rezervă ale României au crescut în perioada 1999-2004 de peste 4,5 ori în ciuda faptului că în aceşti ani balanŃa de plăŃi curente a fost constant deficitară. De remarcat că în anul 2005 deficitul contului curent a fost de peste 3 mld euro. Deficitul a fost acoperit din diverse alte surse, fără a se apela la utilizarea rezervelor valutare. Dimpotrivă, în ianuarie 2006, rezervele monetare ale BNR au crescut la 18,8 mld euro, din care 17,3 rezervă valutară, iar 1,5 rezervă în aur.

La sporirea rezervelor monetare au contribuit următorii factori: atragerea de investiŃii externe directe, sub formă de valute, şi, în ultimi ani, şi de portofoliu; privatizarea unor noi unităŃi economice; transferul de valută în Ńară de către românii care lucrează în străinătate (numai în anul 2005 trimiterile de valută ale românilor care lucrează în străinătate a fost de peste 3,5 miliarde euro); credite externe; creşterea rezervelor din aurul monetar autohton (6-7 tone pe an); cumpărarea de către BNR de valută de pe piaŃa valutară, vândută de către exportatori din încasările valutare din export ş.a. Deci, din aceste surse s-au realizat atât echilibrarea contului curent al balanŃei de plăŃi externe, cât şi sporirea rezervelor monetare ale Băncii NaŃionale.

Sporirea rezervelor monetare ale Ńării a condus la creşterea credibilităŃii României pe piaŃa internaŃională de capital, sporirea ratingului de Ńară şi îmbunătăŃirea indicatorilor de lichiditate. Astfel, în anii 2002-2004, indicatorii de lichiditate ai României au fost de 35-40% în ceea ce priveşte ponderea rezervelor în raport cu importurile (cifre apropiate de cerinŃele FMI) şi 4-5 luni de import asigurat teoretic din rezerve, indicatori de asemenea apropiaŃi de recomandările FMI, fără a atinge însă indicatorii cunoscuŃi de Ńările dezvoltate.

În ceea ce priveşte gestionarea de către BNR a rezervei monetare, observăm respectarea celor două principii de gestionare: lichiditatea ridicată şi eficienŃa sporită. Aurul deŃine o pondere modestă. În schimb, cea mai mare parte a rezervei valutare este investită în obligaŃiuni guvernamentale americane (70-80%), investiŃie care are avantajul că aceste obligaŃiuni sunt purtătoare de dobânzi remuneratorii, nu prezintă riscuri de neonorare a obligaŃiilor şi pot fi repede transformate în valută (3-4 zile) prin vânzarea lor la bursele de valori (open market). Anual, BNR obŃine profituri de câteva zeci de milioane de euro sau dolari rezultate din dobânzile la depozitele bancare şi investiŃiile în bonuri de tezaur americane.

În fine, de reŃinut modificarea politicii BNR în ceea ce priveşte valutele în care sunt Ńinute rezervele valutare. Dacă, în anii ’90, ponderea principală a rezervelor era deŃinută în dolari SUA, după anul 2000 ponderea principală a rezervelor valutare revine euro. În anul 2003, rezervele valutare ale României erau în proporŃie de circa 60% în euro, 35% în dolari americani, iar circa 5% în alte valute liber utilizabile. Această modificare este explicabilă prin faptul că circa 60-65% de comerŃul exterior românesc se derulează cu Ńările membre ale UE. În plus, euro este moneda de referinŃă şi de contabilitate internă a Ńării.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 5

� Schimburile economice internaŃionale presupun ca banca centrală să dispună de o cantitate de mijloace de plată în rezervă pe care le utilizează în scopuri precise şi care angajează

datoriile statului după ce au fost epuizate alte surse de mijloace de plată ce pot fi atrase de pe piaŃa internaŃională financiară. Ele nu sunt folosite ca mijloace curente de plată a importurilor. Rezervele monetare ale statului – gestionate de banca centrală – au funcŃii aparte pe care le vom prezenta ceva mai jos.

� Rezervele monetare ale unui stat sunt constituite de banca centrală din următoarele componente: aurul monetar, devizele (în principal valutele naŃionale libere utilizabile) ale altor state, poziŃia de rezervă a statului la FMI (partea neutilizată din cota de participaŃie la capitalul FMI) şi drepturile speciale de tragere (DST) pe care statul le primeşte gratuit de la FMI proporŃional cu cota de participaŃie la FMI, DST putând fi preschimbate – prin intermediul FMI – în valute convertibile ale statelor membre.

� Activele de rezervă monetară aflate în gestiunea băncii centrale au o serie de funcŃii precise, cum ar fi: asigurarea credibilităŃii ridicate a statului, care permite contractarea în condiŃii avantajoase de credite externe cu dobândă; sursă de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazul unor deficite ce nu pot fi acoperite din alte surse (de exemplu, credite sau investiŃii externe), pentru plata datoriei externe publice scadente; condiŃie de trecere la convertibilitatea externă a monedei naŃionale; mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară în vederea menŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în raport cu monedele străine în limitele dorite de stat pentru atingerea unor obiective etc. Uneori, dar foarte rar, o parte din rezerve poate fi folosită ca mijloace de plată a unor importuri strategice când nu sunt încasări din exporturi datorită unor conflicte militare zonale, existenŃei unor blocaje comerciale ş.a.

� Rezervele monetare pot fi sporite pe următoarele căi: creşterea producŃiei autohtone de aur sau cumpărarea aurului de pe piaŃa mondială; alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre; utilizarea unor părŃi din excedentul valutar al balanŃei de plăŃi curente pentru sporirea rezervelor valutare; contractarea de credite externe de către banca centrală; cumpărarea de către banca centrală de valute încasate de exportatori sau aduse de investitorii străini.

� Activele de rezervă formează lichiditatea monetară a statului, care constă în capacitatea de a dispune în orice moment al scadenŃelor de mijloace de plată. Indicatorii lichidităŃii sunt variaŃi, dar cei mai utilizaŃi sunt ponderea activelor în importuri şi numărul de luni de import asigurate prin utilizarea rezervelor. Conform recomandărilor FMI, ponderea minimă a rezervelor în valoarea importurilor trebuie să fie de 35%-40%, iar numărul minim al lunilor de import trebuie să fie de 4.

� Gestionarea de către banca centrală a rezervelor monetare se bazează pe două principii: a) lichiditate ridicată; b) eficienŃă mare. Pentru atingerea acestor indicatori sunt mai multe căi: optimizarea raportului dintre rezerve şi importuri, asigurarea depozitelor bancare pe termene variate (de la 2-3 zile la 2-6 luni), investirea unei părŃi din rezerve în titluri de valoare sigure şi negociabile la bursa de valori (de regulă, bonuri de tezaur americane).

� Activele de rezervă ale BNR au fost, în ianuarie 2006, de circa 18,8 mld euro, ponderea principală deŃinând-o valutele, multe dintre ele investite în titluri de valoare de natura obligaŃiilor americane.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) activ monetar de rezervă b) lichiditate monetară c) gestiunea rezervelor valutare d) indicatori ai lichidităŃii C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Conceptul şi componentele activelor de rezervă ale băncilor centrale 2. Căi de sporire a rezervelor monetare 3. Lichiditatea monetară şi indicatorii gradului de lichiditate 4. Gestionarea activelor de rezervă: obiective şi criterii

D. Bibliografie obligatorie

• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, cap. VIII, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

• B.N.R, BalanŃa de plăŃi şi poziŃia investiŃională internaŃională a României, Raport Anual, 2004.

• B.N.R, Raport anual, 2004.

CAPITOLUL 6

MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR

6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor

6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar

6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar

6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar

6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe

6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi RelaŃiile economice internaŃionale realizate prin comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil

(servicii), tranzacŃiile financiare internaŃionale sub formă de investiŃii internaŃionale, credite internaŃionale, gestionarea internaŃională a activelor de rezervă etc. se desfăşoară prin utilizarea mai multor monede naŃionale convertibile folosite în circulaŃia monetară internaŃională. Până în prezent, circa 140 de state au recunoscut – cel puŃin formal – articolul VIII din Statutul FMI prin care statele membre se angajează să elimine restricŃiile în utilizarea monedei lor naŃionale în plăŃile şi tranzacŃiile internaŃionale curente (comerŃ cu mărfuri şi servicii), adică au trecut într-o formă sau alta la convertibilitate de cont curent; dintre acestea, circa 35-40 de state au monede naŃionale care se bucură – în diferite limite –de convertibilitate externă deplină, adică moneda respectivă poate fi utilizată în derularea atât a tranzacŃiilor curente, cât şi a tranzacŃiilor financiare şi de capital internaŃional. Totuşi, din rândul acestor valute cu convertibilitate externă deplină se detaşează 6-8 valute care au obŃinut neoficial statutul de valute liber utilizabile, adică sunt larg folosite în tranzacŃiile comerciale, financiare şi valutare internaŃionale. Valutele liber utilizabile sunt folosite fără restricŃii ca mijloace de plată în contractele comerciale internaŃionale, în relaŃiile de credit internaŃional, în efectuarea investiŃiilor internaŃionale; sunt utilizate de către state ca valute de rezervă şi chiar ca valute de referinŃă, tranzac-Ńionându-se intens – prin vânzare şi cumpărare la diferite termene – pe pieŃele valutare internaŃionale, cu deosebire sub forma de eurovalute. Printre aceste valute liber utilizabile, bucurându-se de o recunoaştere generală, inclusiv de către FMI, menŃionăm, în mod deosebit: dolarul american, euro, lira sterlină, yenul japonez, francul elveŃian şi câteva alte valute.

6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor

În derularea tranzacŃiilor internaŃionale intervin monedele naŃionale, care au diferite grade de convertibilitate şi utilizare. Între aceste monede se stabileşte un raport cantitativ, cu ajutorul căruia se poate preschimba sau compara o monedă cu alta (moneda cumpărătorului cu moneda vânzătorului, moneda debitorului cu cea a creditorului, moneda investitorului cu cea a Ńării beneficiare de investiŃii).

Raportul cantitativ dintre două monede, ce se stabileşte pe piaŃa valutară, se numeşte curs valutar. Acesta mai

poate fi definit ca preŃul unei valute exprimat în termenii altei valute. Întrucât cursul valutar se formează pe piaŃa

valutară, el este numit şi cursul valutar de schimb sau pur şi simplu cursul de schimb sau cursul de schimb valutar.

Deşi reprezintă denumiri ale aceluiaşi raport, noŃiunile diferă prin mecanismul determinării respectivului curs.

Cursul valutar este preŃul la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu o altă monedă naŃională sau

internaŃională (DST, euro). Acest raport dintre două valute se stabileşte pe baza unui mecanism care a evoluat în

decursul timpului.

În perioada etalonului aur şi etalonului aur-devize, moneda utilizată în relaŃiile internaŃionale avea un

conŃinut valoric şi cantitativ numit valoare paritară. Aceste valori paritare ale monedelor naŃionale erau

exprimate printr-un numitor comun care, la început, era aurul, iar în perioada interbelică şi după cel de-

al doilea război mondial, atât aurul (pentru dolar ş.a.), cât şi, mai ales, alte monede naŃionale, DST sau

un „coş” de valute. Raportul cantitativ dintre valorile paritare ale două monede se numeşte paritate

monetară. Dacă valorile paritare sunt fixe, atunci şi raportul dintre ele, respectiv, paritatea monetară

este fixă. Dacă valoarea paritară a unei monede creşte – ca urmare a unei decizii a autorităŃii monetare

naŃionale –, atunci şi paritatea monetară a acestei monede faŃă de alte monede cu valoare paritară

nemodificată va creşte, proces care se numeşte revalorizare. TendinŃa inversă, de micşorare a valorii

paritare, ca urmare a deciziei autorităŃii monetare naŃionale, se va reflecta în scăderea parităŃii

monetare, proces ce se numeşte devalorizare.

În realitate, pe piaŃa internaŃională, raportul de schimb dintre monede oscila în jurul parităŃii monetare, oscilaŃie de piaŃă considerată tolerabilă dacă se încadra în limitele de ±1% faŃă de paritatea monetară oficială fixă.

Cursul valutar de schimb între două monede ce se forma liber pe piaŃa valutară oscila, de asemenea, în limitele de ±1% faŃă de paritatea oficială – deci, cu o foarte mică abatere de la paritate – şi se numea curs valutar fix.

În condiŃiile declanşării, încă în anii ’60, a unor fenomene de criză monetară internaŃională, unele state au abandonat cursul valutar fix (±1%) ca fiind ceva rigid în comparaŃie cu economia reală, care cunoştea modificări importante ca urmare a mişcării inegale a preŃurilor, producŃiei şi productivităŃii muncii şi a altor factori. Pentru a menŃine, totuşi, oscilaŃia cursurilor valorilor în limitele convenite de ±1% faŃă de paritate, statele respective au trecut la modificări paritare ale monedelor, adică la devalorizări şi revalorizări monetare.

Pentru a elimina dezordinile monetare, şi în scopul atenuării efectelor modificărilor spontane şi unilaterale ale parităŃilor monetare, au apărut diferite teorii ale parităŃilor glisante sau mobile, care, în unele state, s-au şi aplicat în practică. Astfel, în cazul parităŃii oficiale glisante, valoarea valutară se modifica periodic, la intervale scurte de timp, în raport cu evoluŃia ratei inflaŃiei şi a altor indicatori macroeconomici. Alte state procedau la modificări periodice anuale ale valorii paritare a monedelor, practicându-se astfel ceea ce s-a numit parităŃi oficiale mobile. În ambele situaŃii se respecta principiul oscilaŃiei cursului valutar de schimb în limitele de ±1%.

O dată cu recunoaşterea oficială a crizei sistemului monetar internaŃional adoptat în 1944 la Bretton Woods, s-a procedat în 1978 la modificarea Statutului FMI, modificare care viza: abandonarea aurului ca etalon monetar, inclusiv a convertibilităŃii monedelor în aur; renunŃarea la valoarea paritară a monedelor şi la paritatea monedei, deci renunŃarea la orice etalon, inclusiv al altor monede naŃionale, în funcŃia de etalon monetar, ceea ce ducea, implicit, la abandonarea cursurilor valutare fixe, care obligau în trecut băncile centrale să intervină pe piaŃa valutară naŃională, să vândă şi să cumpere valută în scopul modificării cererii şi ofertei pentru menŃinerea cursului valutar în limitele oscilaŃiei de ±1% faŃă de

paritatea monetară; cursurile valutare pot fluctua liber pe piaŃa valutară, trecându-se astfel de la cursuri valutare fixe la cursuri valutare flotante în măsura în care băncile centrale nu intervin pe piaŃa valutară pentru a proteja cursul, din anumite interese naŃionale.

În prezent, nemaifiind un etalon monetar internaŃional, cursul valutar cunoaşte modificări nu numai de la o zi la alta, dar chiar în intervalul aceleiaşi zile, fiind deseori diferit de la o tranzacŃie la alta. Singurul element care mai aminteşte de perioada cursurilor oficiale existente în perioada parităŃilor monetare fixe este cursul valutar de referinŃă. Acesta nu reprezintă altceva decât media statistică ponderată zilnică, dar calculată postfactum, a miilor de cursuri variate în raport de ora şi genul de operaŃie valutară şi pe care o calculează şi o publică zilnic un organism însărcinat permanent, prin rotaŃie, să stabilească acest curs statistic, numit curs de referinŃă. Însă, nu este corect să fie numit cursul de referinŃă, curs oficial, căci nici o autoritate monetară oficială nu-l stabileşte, cel mult îl calculează statistic. Acest curs se mai numeşte de referinŃă, deoarece este specific unei anumite perioade de calcul determinat pentru anumite categorii de operaŃii efectuate sau pe anumite pieŃe valutare sau burse valutare.

Deci, în prezent, nu mai există un etalon monetar internaŃional, cursurile de schimb formându-se liber

pe piaŃa valutară internaŃională. Singura unitate monetară recomandată, în 1978, a fi utilizată ca etalon

o constituie DST, dar această recomandare este aplicată în practică, aşa cum am arătat, doar de 4-5

monede ale unor Ńări din Africa. Totuşi, FMI are obligaŃia de a supraveghea formarea şi mişcarea

cursurilor valutare, precum şi monedele de referinŃă în raport cu care un stat sau altul îşi propune să

calculeze cursul valutar al monedei naŃionale (deci, nu valoarea paritară).

În acest scop, statele încheie cu FMI aranjamente valutare prin care se comunică Fondului modul în care ele îşi propun să calculeze cursul valutar. Din aceste aranjamente rezultă că: a) majoritatea monedelor naŃionale au cursuri valutare de piaŃă care fluctuează liber în raport cu cererea şi oferta la aceste valute. De remarcat, însă, că printre valutele care au curs flotant se înscriu înseşi valutele liber utilizabile, precum şi alte valute care au cel puŃin convertibilitate externă deplină; b) pe de altă parte, o categorie de monede naŃionale îşi calculează (nu îşi definesc) cursul valutar într-o valută liber utilizabilă (care, ele însele, fluctuează pe piaŃă), cum ar fi dolarul american, lira sterlină, euro, dar şi rubla rusească pentru unele monede ale unor Ńări din CSI; c) există, de asemenea, monede naŃionale care îşi calculează cursul valutar raportat la un coş valutar; d) în fine, unele monede naŃionale îşi calculează cursul valutar naŃional raportat la un set de indicatori macroeconomici. În noul Statut al FMI se propune ca în viitor, când condiŃiile vor fi întrunite, să se revină la o formă de „paritate stabilă, dar ajustabilă”, o formulă ambiguă prin care se doreşte a se prelua ceva din sistemul de la Bretton Woods (stabilitatea cursurilor) şi ceva din actualele practici valutare (modificări ordonate ale cursurilor). De asemenea, se exprimă intenŃia sau dorinŃa de a se renunŃa definitiv la etalonul monetar aur, aur-devize şi devize, dar de a se lua în considerare adoptarea în viitor a unui etalon monetar neutru care ar putea fi DST. Până în prezent, DST-urile nu au confirmat aşteptările iniŃiale, funcŃiile lor sunt foarte reduse, iar ca etalon DST prezintă dificultatea că definiŃia lui se face printr-un coş de monede naŃionale, acestea înseşi fluctuând pe piaŃa valutară internaŃională.

Revenind la conceptul de curs valutar, acesta este, deci, un raport cantitativ între două monede naŃionale sau preŃul unei monede exprimat în termenii altei monede şi se caracterizează prin instabilitate, fără să mai aibă o ancoră care cândva era valoarea paritară exprimată în aur sau altă valută; cursul valutare se află sub influenŃa unei multitudini de factori determinanŃi, care, în ultimă instanŃă, se reflectă în modificarea raportului cerere-ofertă la moneda respectivă.

Cursul valutar dintre două monede naŃionale – în spiritul definiŃiei menŃionate – se poate determina

după formula de bază:

.str.M

.naŃ.ME)1 = sau

.naŃ.M

.str.ME)2 =

unde E = cursul valutar de schimb M. naŃ. = valoarea monedei naŃionale M. str. = valoarea monedei străine

Cursul de schimb valutar poate fi, deci, exprimat ca raport între moneda naŃională şi moneda străină (1) sau ca raport între moneda străină şi moneda naŃională (2). Din aceste formule rezultă metodele de cotare (exprimare) a valutelor. Cea mai răspândită metodă de cotare (exprimare) este cotarea directă (incertă), prin care se măsoară numărul de unităŃi monetare naŃionale ce revine pentru o unitate monetară străină. În partea stângă a ecuaŃiei sunt monedele străine, iar în dreapta ecuaŃiei, moneda naŃională.

În cazul cotării indirecte (certe), ecuaŃia se prezintă invers (2): numărul de unităŃi monetare străine ce revine la o unitate monetară naŃională. Deci, în stânga ecuaŃiei este moneda naŃională, iar în dreapta sunt monedele străine.

Cotare directă (incertă) 1 dolar american = 3,0045 lei 1 liră sterlină = 5,3366 lei l liră turcească = 2,2004 lei

Cotare indirectă (certă)*

1 liră sterlină = 1.816 dolari americani 1 liră sterlină = 201,7 yeni 1 liră sterlină = 2,28 franci elveŃieni

* Date valabile pentru mijlocul anului 2005.

În majoritatea statelor lumii, inclusiv în România, se utilizează metoda cotării directe, cum se poate

vedea din datele de mai sus. Doar în câteva Ńări se practică metoda cotării indirecte a monedei

naŃionale. Cotează indirect lira sterlină, lira irlandeză, dolarul australian în virtutea unei tradiŃii istorice.

În afara metodei de cotare directă şi indirectă, se mai utilizează metoda cotării încrucişate (crossing

rate). Astfel, se ştie că 1 dolar american cotează la Tokyo 108 yeni, iar la New Delhi, 43,97 rupii

indiene. Dacă se doreşte să se afle cursul unui yen în rupii indiene, cunoscând datele de mai sus, se

apelează la metoda cotării încrucişate, recurgându-se la regula de trei simplă; utilizând, cotarea

încrucişată, obŃinem 43,97:108=0,407. Deci, 1 yen=0,407 rupii.

6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar

Valutele convertibile se negociază şi se tranzacŃionează pe pieŃele valutare ca orice „marfă”, preŃurile (cursurile valutare) cunoscând o varietate de tipuri în raport cu natura operaŃiei valutare. Tipurile de cursuri valutare sunt variate, dar le putem clasifica după criteriul mecanismului formării lor.

a) Criteriul stabilităŃii. Având în vedere experienŃa istorică, precum şi realităŃile actuale, cursurile valutare sunt – după acest criteriu –de trei tipuri:

• cursuri valutare fixe, care au funcŃionat până în 1971 şi presupuneau o uşoară abatere a cursului de piaŃă faŃă de paritatea monetară (±1%). Aceste cursuri nu se mai întâlnesc în prezent;

• cursuri valutare relativ stabile sau relativ fluctuante, ce au funcŃionat după Acordul Smithsonian din 1971, prin care marja de fluctuare a crescut la ±2,25%, alte Ńări practicând o marjă chiar mai mare; la acest Acord s-a renunŃat după adoptarea noului Statut al FMI, în 1978. Şi în prezent, există state care practică cursuri cu fluctuare limitată, autorităŃile stabilind un curs de referinŃă sau cvasioficial, curs care în realitate se ajustează periodic în raport cu rata inflaŃiei, producŃiei, productivităŃii muncii, situaŃiei balanŃei de plăŃi externe şi cu alŃi indicatori macroeconomici, precum şi cu persistenŃa unui raport nedorit între cerere şi ofertă.

În anul 2000, în acordurile de aranjament valutar cu FMI, unele state au comunicat, iar FMI a acceptat următoarele fluctuaŃii: ±2,25 în Cipru, Danemarca, Ungaria, Venezuela; ±15% în Libia; ±77,5% în Israel, o plajă totală de fluctuaŃie de 43%30;

• cursuri valutare flotante, care sunt practicate de majoritatea statelor lumii, cu deosebire de Ńările cu monede liber utilizabile sau având convertibilitate deplină. În România se practică un curs valutar flotant.

b) Criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului valutar: • cursul valutar oficial, care se întâlneşte preponderent în Ńările cu valute neconvertibile, dar şi în

unele acorduri bilaterale de comerŃ şi plăŃi; • cursul valutar bursier, care se formează în negocierea tranzacŃiilor valutare, iar la sfârşitul zilei se

calculează media statistică a cursului monedei naŃionale faŃă de monedele străine, acest curs fiind numit şi curs de referinŃă;

• cursul valutar interbancar, care se formează la bursele valutare acolo unde ele funcŃionează (Paris, New York, Tokyo etc.) şi care funcŃionează paralel cu tranzacŃiile valutare interbancare într-o perioadă scurtă de timp (1-2 ore);

• cursul caselor de schimb valutar, care se utilizează în operaŃiunile de vânzare-cumpărare; fiind practicat de oficiile de schimb valutar în tranzacŃiile cu sume mici în relaŃiile cu persoanele fizice;

• cursul valutar al pieŃei negre, care se practică în Ńările unde convertibilitatea şi schimbul valutar sunt oficial interzise sau cursul „oficial” de schimb nu este realist.

c) Criteriul sensului tranzacŃiilor valutare ce au loc pe piaŃa valutară, valutele – ca orice „marfă” – vânzându-se şi cumpărându-se la un anumit preŃ:

• cursul valutar de cumpărare a valutei este cursul care se practică la cumpărare de către bănci, la burse valutare, casele de schimb valutar, în procesul negocierii şi tranzacŃiilor valutare;

• cursul valutar de vânzare a valutei este cursul ce se formează în tranzacŃiile valutare, fiind opus celui de cumpărare. Într-o tranzacŃie valutară, cursul valutar de vânzare este – ca în orice act de comerŃ – mai mare decât cursul de cumpărare, diferenŃa – numită spread – reprezentând cheltuielile de organizare a tranzacŃiei şi un anumit comision. În relaŃiile interbancare, fiecare bancă îşi stabileşte, încă la începutul zilei lucrătoare, nivelul informativ al cursului de cumpărare şi de vânzare, iar în procesul negocierii, diferenŃa dintre cele două niveluri de preŃ se poate diminua în raport de interesele partenerilor. Pentru scurtarea timpului de negociere se comunică toate cifrele cursului de cumpărare, iar pentru cursurile de vânzare se comunică ultimele două sau trei cifre zecimale. De exemplu, se vând dolari şi se cumpără franci elveŃieni. Cursul informativ l USD = 1,2223/489, deci pentru cursul de vânzare ultimele 3 cifre sunt mai mari decât cursul de cumpărare.

d) Criteriul timpului de finalizare a tranzacŃiei .TranzacŃiile se finalizează după o anumită perioadă de timp, care variază pe piaŃa valutară între 48 de ore şi 12 luni, în raport de tipul operaŃiei valutare:

• Cursul valutar la vedere (spot) este cursul negociat între parteneri (la telefon, telex, fax), iar în termen de maximum 48 de ore (două zile lucrătoare), participanŃii la actul de cumpărare şi vânzare îşi transmit reciproc, prin virament bancar, sumele în valuta tranzacŃională la cursul negociat.

• Cursul valutar la termen (forward) este cursul negociat la o tranzacŃie de vânzare-cumpărare de valută a cărei sumă se transmite reciproc prin virament bancar la un termen în viitor convenit, de o lună, 2, 3, ... 12 luni. Cursul la termen (în viitor), în cele mai multe cazuri, diferă de cursul valutar la vedere în raport cu aprecierea operatorilor de valută prin evoluŃia viitoare a conjuncturii monetare la termenul negociat a ratei dobânzii. Cursul la vedere (spot), în momentul virării banilor (la termen), poate, întâmplător, să coincidă sau poate fi diferit de cursul deja negociat, singurul valabil şi se respectă de către operatorii valutari. Tocmai aceste deosebiri pot genera câştiguri sau pierderi, precum şi posibilităŃi de a acoperi unele riscuri ce pot apărea dintr-o altă tranzacŃie (de exemplu, dintr-o tranzacŃie comercială).

30 International Financial Statistics, iulie 2000.

e) Criteriul modelului de stabilire şi fundamentare a cursului valutar. Cel mai cunoscut model este cel oferit de raportul dintre cerere şi oferta de piaŃă, dar se poate şi trebuie să se apeleze şi la alte modalităŃi de determinare, care să aducă cursul valutar cât mai aproape de realitate. În raport cu acest criteriu şi cu modelele de calcul folosite, există mai multe tipuri de cursuri valutare:

• Cursuri valutare nominale, care reprezintă cursurile oferite zilnic de pieŃele valutare şi care depind de raportul cerere-ofertă.

• Cursul valutar efectiv, ce este un curs al cărui nivel se calculează nu numai în comparaŃie cu o singură monedă, ci şi cu un grup de monede ale Ńărilor care deŃin ponderea principală în schimburile economice externe. Deci, acest curs se calculează nu bilateral, ci multilateral, în comparaŃie cu mai multe valute, de către FMI, băncile centrale etc. Acest curs nu se publică, dar se calculează şi se Ńine seama de el în adoptarea unor decizii.

• Cursul valutar efectiv real duce raŃionamentul anterior mai departe. El se calculează în raport cu mai multe monede (curs efectiv), dar se ia în considerare şi rata inflaŃiei din aceleaşi Ńări. Prin aceste calcule se obŃin un curs efectiv, dar şi un curs real, care să exprime puterea de cumpărare a monedelor incluse în calcul pentru determinarea cursului valutar efectiv real.

Diferitele tipuri de cursuri valutare enunŃate vor fi reluate şi aprofundate în alte capitole legate de diverse categorii de operaŃiuni valutare ce au loc pe piaŃa monetară internaŃională.

6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar

Cursul de schimb valutar nu este o mărime statică, ci dinamică. EvoluŃia cursului de schimb valutar

este determinată de o multitudine de factori care nu au o influenŃă liniară, ci deosebit de complexă şi

contradictorie, un factor putând să anihileze influenŃa altora sau mai mulŃi factori pot să acŃioneze în

aceeaşi direcŃie.

În mişcarea lor pe termen foarte scurt, scurt şi mediu, cursurile valutare cunosc două tendinŃe: de repreciere şi depreciere a monedelor. Nu este corect să se mai folosească, în prezent, termenii de „revalorizare” sau „devalorizare”, întrucât monedele nu mai au valoare paritară şi nici paritate monetară, care în trecut se stabileau în mod oficial la anumite date de către autorităŃile monetare competente. Astăzi, raportul dintre două monede se stabileşte spontan, iar majoritatea cursurilor flotează liber fără nici o limită superioară sau inferioară. În prezent, modificările cursului valutar al monedelor exprimă procese de „repreciere” sau de „depreciere”.

Cursul valutar este, aşa cum am văzut, un raport între două monede. Unii factori influenŃează una din cele două monede, alŃii cealaltă monedă. Când un curs valutar se schimbă (creşte sau scade), trebuie analizat care din cele două valute este responsabilă de această evoluŃie, iar dacă amândouă sunt implicate, trebuie delimitată influenŃa uneia şi a celeilalte. De aceea, simpla observaŃie că raportul dintre cele două valute s-a modificat într-un anumit interval de timp nu este suficientă. După constatare, trebuie să urmeze analiza economică, financiară, valutară internă şi internaŃională pentru a se stabili ce factori au influenŃat, în ce direcŃie, în ce măsură influenŃa lor s-a anihilat reciproc.

De asemenea, analiza factorilor determinanŃi ai evoluŃiei cursului valutar mai presupune cunoaşterea

altei probleme deosebit de greu de delimitat. Este vorba de faptul dacă înşişi factorii determinanŃi ai

cursului valutar analizaŃi nu au fost cumva influenŃaŃi chiar în evoluŃia cursului valutar. Astfel, teoria şi

practica economică arată că soldul (activ sau pasiv) al balanŃei plăŃilor curente sau balanŃei capitalului

determină cererea sau oferta de valută, iar prin acest mecanism al cererii şi ofertei de valută balanŃa

influenŃează evoluŃia cursului valutar de schimb. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că teoria şi

practica economică demonstrează că evoluŃia cursului de schimb valutar poate frâna sau stimula

exporturile sau importurile, poate frâna sau stimula intrarea de capital străin sau ieşirea de capital dintr-

o Ńară. Care este cauza şi care este efectul, sau altfel spus, când o anumită evoluŃie a cursului valutar

acŃionează ca factor determinant al soldurilor balanŃei curente şi de capital sau când însăşi evoluŃia

cursului este o consecinŃă a soldului balanŃei externe, ştiut fiind că, prin soldul ei, această evoluŃie

influenŃează masa monetară în circulaŃie sau dobânda, care, la rândul lor, influenŃează evoluŃia

cursurilor valutare.

În ultimii 30-40 de ani s-au scris mii de studii pro şi contra funcŃiei unor factori determinanŃi ai cursului de schimb valutar; de aici o multitudine de teorii şi modele de determinare a cursului valutar31. Această situaŃie a făcut ca problematica vastă a economiei internaŃionale să se axeze deseori pe tema tipurilor şi modelelor de curs valutar, aducându-se în sprijin o mulŃime de formule pe care le oferă matematica economică şi financiară. De aceea, în acest capitol, accentul va fi pus pe factorii care influenŃează cursul de schimb valutar şi mai puŃin pe influenŃa cursului valutar asupra indicatorilor macroeconomici ai unei Ńări sau alteia.

Însăşi clasificarea factorilor care influenŃează nivelul şi evoluŃia cursului valutar a generat diverse controverse. Cea mai acceptabilă clasificare constă în reliefarea grupelor de factori în raport de natura lor:

• Factori economici: nivelul producŃiei şi productivităŃii muncii; PIB pe locuitor; structura pe ramuri şi subramuri a producŃiei naŃionale; calitatea şi competitivitatea produselor; ciclul economic ş.a.

• Factori de natură monetar-financiară: rata inflaŃiei, procentul dobânzii; bugetul; gradul de fiscalitate; volumul masei monetare în circulaŃie; soldul balanŃei plăŃilor curente; soldul balanŃei capitalului.

• Factori de natură social-politică: mişcările sociale; stabilitatea politică; strategiile de dezvoltare. • Factori de natură psihologică (zvonuri, programe electorale etc.). Factorii economici au o influenŃă pe termen mediu şi lung asupra evoluŃiei cursului valutar, în timp

ce factorii de natură social-politică şi factorii psihologici influenŃează pe termen foarte scurt şi scurt. InfluenŃa cea mai mare asupra nivelului şi evoluŃiei cursului valutar o au factorii de natură valutar-financiară, care se întind pe o perioadă medie (5-7 ani) şi lungă (8-10 ani), iar alteori şi mai mult, dacă se coroborează cu factorii de natură economică durabili.

De aceea, acum vom trata factorii determinanŃi ai cursurilor de natură valutar-financiară: 1. Rata inflaŃiei. Nivelul şi evoluŃia preŃurilor determină puterea de cumpărare a monedei, iar cursul

valutar este tocmai raportul puterilor de cumpărare ale două monede. Dacă presupunem că în două Ńări

care au strânse relaŃii economice ar fi un preŃ unic, cursul valutar de schimb – când ceilalŃi factori sunt

constanŃi – rămâne nemodificat.

Dacă rata naŃională a inflaŃiei este apropiată de rata inflaŃiei din principalele state partenere, cursul valutar de schimb sau raportul reciproc al puterilor de cumpărare ale valutelor cunoaşte – când ceilalŃi factori sunt constanŃi - modificări nesemnificative. De aceea, guvernele încearcă, prin politicile lor

31 O interesantă incursiune în această problematică, în cadrul literaturii de specialitate din perioada 1960-

1980, se găseşte în Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Centrul European University Press, Timişoara, 1997.

economice, să înscrie evoluŃia preŃurilor naŃionale în tendinŃa preŃurilor internaŃionale, în vederea menŃinerii stabilităŃii cursului de schimb al valutei naŃionale.

2. Rata masei monetare în circulaŃie influenŃează cursul valutar nu numai indirect, prin preŃuri, dar şi direct, determinând cererea şi oferta de monedă, ceea ce poate antrena schimbări în raportul dintre cererea şi oferta monetară şi, implicit, în cursul valutar de schimb. În condiŃiile în care toŃi ceilalŃi factori sunt constanŃi, creşterea masei monetare duce la deprecierea cursului valutar al monedei, la reducerea acestui curs. Invers, lipsa de mijloace de plată, de lichidităŃi se reflectă în creşterea cererii monetare şi a cursului de schimb valutar.

3. Rata dobânzii este un alt factor important care determină nivelul şi evoluŃia cursului valutar de schimb. RelaŃia este relativ simplă: o sumă de bani naŃională poate spori (se poate autovalorifica) fie ca urmare a creşterii (întăririi) cursului de schimb valutar al unei monede în care este transferată sursa respectivă, fie prin depozitarea sumei la bancă în vederea obŃinerii unei dobânzi. Dacă dobânda reală tinde să crească – atunci când ceilalŃi factori sunt constanŃi – cursul valutar este normal să tindă spre scădere, şi invers, dacă dobânda tinde să scadă, aceasta se poate realiza tocmai datorită creşterii cursului valutar. Asupra dobânzii o influenŃă aparte are taxa oficială a scontului practicată de banca centrală, care, prin manevrarea ei – ca şi a altor instrumente de politică monetară utilizate de banca centrală –, influenŃează condiŃiile pieŃei, creditului şi costului acestuia, ce pot să varieze, cu influenŃe profunde asupra cursului de schimb valutar.

4. SituaŃia balanŃei de plăŃi curente poate determina, în cazul soldului ei activ, o cerere a monedei Ńării respective de către firmele din Ńările cu deficit şi, evident, când celelalte condiŃii sunt date, cursul monedei va creşte. Şi dimpotrivă, deficitul balanŃei contului curent obligă agenŃii economici ai Ńării respective să cumpere valută străină pentru a plăti facturile de import, oferind bani naŃionali, conducând – evident, tot dacă ceilalŃi factori rămân nemodificaŃi – la sporirea ofertei de monedă naŃională şi a cererii de valută străină. Cursul, în aceste condiŃii, tinde să se deprecieze.

5. SituaŃia balanŃei capitalului are un efect direct asupra evoluŃiei cursului valutar. Atractivitatea – indiferent din ce motive – a unei economii naŃionale pentru capitalurile străine determină un influx de capital şi, deci, o cerere de monedă naŃională din Ńara cu atractivitate ridicată din partea investitorilor străini. În cazul unei economii slabe şi cu o conjunctură economică scăzută, capitalurile, cu deosebire cele în titluri de valoare, dar nu numai, vor emigra din Ńara respectivă, vânzând moneda naŃională pentru a cumpăra valute străine ale Ńărilor cu o economie generatoare de speranŃe financiare. În această corelaŃie intră şi creditele financiare primite şi acordate, care influenŃează, de asemenea, cererea şi oferta de diverse valute.

Factorii de natură psihologică au o pondere ridicată în condiŃiile globalizării pieŃelor financiare internaŃionale. Anticipările care se fac în legătură cu perspectivele unei valute sunt un factor psihologic important, care continuă să acŃioneze chiar şi după ce anticiparea şi-a materializat efectele. Psihologia celor care participă la efectuarea operaŃiunilor valutare joacă deseori un rol important în accentuarea tendinŃei cursului unei valute. Sunt cazuri în care aceste tendinŃe sunt însoŃite de zvonuri, ulterior confirmate sau neconfirmate, privind anumite evenimente politice sau economice, sau de declaraŃii ale unor personalităŃi politice sau economice privind viitorul economiei sau al unei valute. Ca atare, factorii psihologici sunt analizaŃi cu foarte mare atenŃie pentru a se putea acŃiona cu valutele cele mai bune.

Multitudinea factorilor care pot apărea pe pieŃele valutare şi care pot influenŃa mişcarea cursurilor valutare, interferenŃa acŃiunii lor concomitente creează greutăŃi mari în determinarea corectă a tendinŃei de evoluŃie a unei valute pe pieŃele valutare. Întotdeauna există factori care vor tinde să orienteze evoluŃia unei valute într-o anumită direcŃie, concomitent cu existenŃa altor factori, cu influenŃă contrară. Problema cea mai importantă pentru un operator este de a determina cât mai exact factorii cu influenŃă predominantă, pentru o anumită perioadă de timp, şi a sesiza cât mai corect un nou factor care poate să apară pe piaŃă, cu influenŃele lui corespunzătoare32.

32 Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, studiu publicat în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-

financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.

6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar

Dacă băncile comerciale şi agenŃii economici se preocupă şi utilizează preponderent cursul de schimb valutar ce se formează mai mult sau mai puŃin liber pe piaŃa valutară sub influenŃa cererii şi ofertei – numit generic cursul nominal al pieŃei –, factorii de decizie naŃionali şi internaŃionali acordă o atenŃie deosebită problemei nivelului real al cursului de schimb valutar. AutorităŃile monetare naŃionale, FMI, compartimentele de cercetare ale marilor bănci din lume, precum şi institutele de cercetări academice şi universitare îşi pun întrebarea în ce măsură cursul de schimb nominal al pieŃei dintr-o anumită perioadă, care flotează, reflectă corect starea economiilor reale dintr-o Ńară sau alta sau dintr-o regiune sau alta. Asemenea întrebări sunt nu numai de interes ştiinŃific, dar şi de importanŃă practică. Astfel, băncile centrale, ca şi FMI, au sarcina de a supraveghea piaŃa valutară şi mecanismele cursului valutar. Pentru băncile centrale, determinarea cât mai apropiată de realităŃi a nivelului cursului valutar izvorăşte din necesitatea elaborării politicii valutare, care presupune intervenŃia lor pe piaŃa valutară, prin operaŃiile de vânzare–cumpărare de valute. Realitatea creată de forŃele acerbe ale pieŃei valutare poate uneori conduce la un curs nominal al pieŃei supraevaluat sau subevaluat, cu adânci repercusiuni asupra economiei naŃionale şi schimburilor economice externe. De asemenea, FMI are sarcina de a supraveghea piaŃa monetară internaŃională şi nivelul cursurilor de schimb valutar pentru a se evita practicile interbelice de folosire a „dumpingului” valutar, de manipulare a cursului de schimb valutar al unei monede sau alteia în scopul unei concurenŃe comerciale şi financiare neloiale.

Literatura de specialitate şi practica internaŃională reliefează şi oferă modele variate de măsurare reală

a cursului de schimb valutar dintr-o perioadă sau alta. După analiza diversităŃii modelelor de

determinare a nivelului de curs valutar, ne vom opri la modelele cu care se operează, în practică, de

către autorităŃile monetare şi cercurile academice. Aceste modele şi calcule se realizează periodic, şi nu

cotidian, pentru care se foloseşte cursul nominal al pieŃei.

a) Modelul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor este cel mai vechi şi larg utilizat model în cercetările economice şi în politica economică. Astfel, abandonându-se valoarea paritară şi paritatea monetară (prin abandonarea etaloanelor monetare), s-ar putea, eventual, utiliza, în locul lor, etalonul puterii de cumpărare şi paritatea puterii de cumpărare a monedelor, întrucât cursul valutar este tocmai un raport între puterile de cumpărare ale monedelor. Acest model se bazează pe compararea unui „coş” de mărfuri, evaluate la preŃurile interne şi externe, ultimele cuprinzând preŃurile din principalele Ńări partenere comerciale. Cu alte cuvinte, se selectează acelaşi eşantion de produse reprezentative pentru ambele Ńări ale căror monede se măsoară pentru a stabili nivelul real, în mare parte, teoretic, existent la un moment dat, al cursului de schimb valutar, după formula:

∑∑=

Pstrq

PnaŃqPpc

1

1

unde: Ppc este paritatea puterii de comparare, q este grupa sau eşantionul de produse „reprezentative” pentru ambele Ńări, iar p este preŃul acestor produse exprimat la numitor în moneda naŃională, iar la numărător în moneda străină. Acestui model i s-au adus multe critici. Astfel, s-a arătat că statele au niveluri de dezvoltare diferite, tradiŃii şi obiceiuri variate, care îngreunează selectarea aceloraşi produse în eşantionul de mărfuri reprezentative. Potrivit altei opinii critice, modelul Ppc ia în considerare doar unul din factorii determinanŃi ai cursului, respectiv, preŃurile, ceilalŃi factori analizaŃi în paragraful anterior, ca şi alŃi factori, fiind omişi din analiza şi fundamentarea modelului. De asemenea, în timp, atât structura pe mărfuri a eşantionului, cât şi nivelul preŃurilor se modifică foarte repede, astfel că atunci când calculele sunt efectuate, ele deja nu mai reflectă realităŃile economice. Aceste obiecŃii sunt justificate, dar rezultatele obŃinute prin folosirea modelului menŃionat sunt oarecum mai aproape de realităŃile obiective decât cursul nominal al pieŃei, care este supus influenŃei conjuncturii de piaŃă.

Modelul parităŃii puterii de cumpărare prezintă avantaje certe, dar este greoi şi static, iar acest model nu trebuie absolutizat.

Paritatea puterii de cumpărare ca model teoretic, calculat periodic, de determinare a cursului de schimb valutar stă la baza unor variante de calcul al cursului, elaborate de FMI, diverse autorităŃi monetare naŃionale şi institute de cercetări. Două variante ale Ppc s-au impus în analize pentru care se elaborează şi indici sintetici calculaŃi anual cu baza fixă pentru perioada de cinci ani: cursul nominal efectiv şi cursul efectiv real.

Cursul valutar nominal efectiv se bazează pe cursul valutar nominal de piaŃă şi reprezintă raportul dintre acesta şi media geometrică ponderată a cursurilor monetare ale principalelor Ńări partenere (10-15 Ńări) în comerŃul internaŃional, pentru fiecare Ńară în parte pentru care se calculează acest curs nominal efectiv. Denuminarea de „efectiv” scoate în relief raportul nu dintre două monede, ci dintre monedă şi un grup de monede ale Ńărilor partenere(tabelul nr.1).

Cursul valutar efectiv real reprezintă cursul nominal efectiv (aşa cum a fost analizat mai sus), dar ajustat în funcŃie de evoluŃia preŃurilor la mărfurile unei Ńări la preŃurile naŃionale şi indicatorii de costuri dintr-un grup de Ńări care sunt principalii parteneri comerciali. O variantă a acestui curs este modelul Fleming, care include în factorii de ajustare şi alŃi indicatori economici, precum productivitatea muncii, progresul tehnic, creşterea economică, făcându-l mai bogat în semnificaŃie, dar mai puŃin operaŃional.

Referindu-se la semnificaŃia modelului parităŃii puterii de cumpărare, literatura de specialitate susŃine că, până la apariŃia altui model mai fiabil, „paritatea puterii de cumpărare este privită ca o ancoră pe termen lung pentru cursurile de schimb valutar”33.

Tabelul nr. 1 EvoluŃia indicilor cursurilor valutare

2000 = 100 Nr. crt. Indici 2001 2002 2003 2004 1. Cursul nominal efectiv a) USD

b) YEN c) UKP

106,6 88,7 98,4

105,5 85,7 98,6

93,2 85,9 93,2

86,7 87,4 98,4

2. Cursul efectiv real a) USD

b) YEN c) UKP

109,5 90,3 99,8

108,8 80,6 101,7

96,6 78,6 97,7

90,1 78,7 104,5

Sursa: International Financial Statistics, nr.9, 2004. b) Modelul ratei dobânzii este utilizat, mai ales, pentru calcularea cursului valutar de schimb în

viitor, plecându-se de la teza conform căreia - când ceilalŃi factori rămân constanŃi – între cursul valutar şi rata dobânzii este, în timp, un raport invers. De asemenea, modelul ratei dobânzii se bazează pe luarea în calcul a contului financiar şi de capital şi mai puŃin are în vedere situaŃia contului curent (comerŃ cu mărfuri, servicii şi venituri).

În esenŃă, paritatea ratei dobânzii se bazează pe principiul conform căruia diferenŃa proporŃională între cursurile de schimb valutar la vedere şi la termen trebuie să fie egală cu diferenŃa între procentele dobânzii măsurate pentru acelaşi interval viitor de timp.

Formal, această corelaŃie se exprimă astfel:

ps1

pn1

E

F

++

=

unde: E = cursul valutar la vedere (spot); F = cursul valutar la termen (forward); pn = procentul naŃional al dobânzii; ps = procentul extern al dobânzii.

33 Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Sedona, Timişoara, 1997, p. 70.

Din formula de mai sus rezultă că o condiŃie a echilibrului este determinată de diferenŃele dintre procentul dobânzii şi cursul valutar de schimb la termen şi la vedere.

c) Modelul „coşului” valutar se bazează nu pe un „coş” de mărfuri, ci pe un „coş” de valute. Cel mai larg utilizat model este modelul „coşului” valutar DST, format din 4 valute: dolari, euro, yen şi liră sterlină. łările membre ale UE au deja o unitate monetară comună (euro), iar euro a fost iniŃial calculat ca un „coş” valutar al monedelor Ńărilor membre ale sistemului monetar european. Unele Ńări apelează, pentru diverse calcule, la un „coş” format din două valori: dolar şi euro, valutele care domină în tranzacŃiile internaŃionale europene.

6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe

CorelaŃia între cursul valutar şi relaŃiile economice externe se bazează pe postulatul conform căruia

cursul de schimb este etalonul preŃurilor externe. În raport de evoluŃia nivelului cursului valutar, o

marfă, un serviciu sau un capital pot fi mai „ieftine” sau mai „scumpe” pentru unul dintre cei doi

participanŃi la schimburile economice internaŃionale.

Între relaŃiile economice externe şi cursul valutar este o strânsă corelaŃie de interdependenŃă din care rezultă, pe de o parte, că relaŃiile economice externe depind de nivelul şi evoluŃia cursului valutar, iar pe de altă parte, că dinamica şi nivelul cursului valutar condiŃionează evoluŃia şi valoarea tranzacŃiilor economice externe.

InfluenŃa soldului contului curent şi contului de capital asupra cursului valutar a fost analizată anterior. Din respectiva analiză a rezultat că soldul deficitar al schimburilor economice externe generează un spor de ofertă de monedă naŃională şi o cerere sporită de monedă străină, ceea ce se materializează – când ceilalŃi factori rămân constanŃi – în deprecierea cursului de schimb al monedei naŃionale şi reprecierea cursului monedei străine. InfluenŃa este inversă în cazul existenŃei unui sold excedentar în schimburile economice externe: moneda naŃională este căutată pe piaŃa valutară pentru a fi cumpărată de străini, aceştia oferind monede străine. În acest caz, cursul de schimb al monedei naŃionale se întăreşte, creşte, se repreciază sub impulsul unei cereri sporite din partea debitorilor străini, iar monedele străine oferite într-o proporŃie mare spre vânzare se depreciază. Deci, când ceilalŃi factori sunt constanŃi, soldul activ persistent al balanŃei curente şi balanŃei capitalului imprimă cursului valutar al monedei naŃionale o tendinŃă de creştere (repreciere) în raport cu monedele străine, iar soldul pasiv persistent al schimburilor economice externe condiŃionează o scădere (depreciere) a cursului de schimb valutar.

Dar care este raportul dintre cursul valutar şi schimburile externe, sau, altfel spus, în ce sens influenŃează cursul valutar evoluŃia tranzacŃiilor economice externe?

Cursul valutar – ca etalon al preŃurilor externe – condiŃionează nivelul preŃului intern al mărfurilor şi serviciilor importate, precum şi nivelul preŃurilor externe, în moneda naŃională, ale mărfurilor şi serviciilor exportate. Astfel, în cazul în care moneda naŃională se depreciază, iar preŃurile externe în valută rămân constante, exportatorul naŃional, convertind contravaloarea valutei mărfurilor exportate, va obŃine de la banca sa, care cumpără această valută, o cantitate sporită de monedă naŃională. Exportatorul câştigă ca urmare a deprecierii cursului, încasând o sumă în moneda naŃională mai mare în comparaŃie cu suma încasată prin vânzarea mărfii respective pe piaŃa internă. Dar creşterea volumului monedei naŃionale încasate, exclusiv, ca urmare a deprecierii cursului acesteia, conduce, în timp, pe de o parte, la creşterea masei monetare pe piaŃa internă şi a ratei inflaŃiei, ce atinge un prag de la care cursul monedei naŃionale îşi schimbă sensul evoluŃiei în direcŃia deprecierii. În schimb, deprecierea frânează importurile, care necesită mai multă monedă naŃională pentru a se cumpăra aceeaşi valută în vederea importului unor mărfuri. SituaŃia este inversă în cazul reprecierii monedei naŃionale.

Concluzia ce rezultă din mecanismul de mai sus constă în ceea că deprecierea monedei naŃionale (scăderea cursului monedei naŃionale) stimulează exportul şi frânează importul. SituaŃia se schimbă în cazul reprecierii monedei naŃionale: exportatorii încasează din exporturi monedă naŃională relativ mai puŃină, descurajând exportul. În ceea ce-l priveşte pe importator, el este încurajat pentru a spori importul, utilizând o cantitate mai mică de monedă naŃională pentru a cumpăra valută, ca urmare a reprecierii monedei naŃionale. Concluzia în acest caz demonstrează că reprecierea frânează exporturile şi stimulează importurile. Însă se ating acele praguri ale cererii şi ofertei de monedă când evoluŃia cursului valutar îşi schimbă sensul.

O importantă influenŃă are mişcarea internaŃională a capitalului sub diferitele lui forme. Cursul valutar atrage sau respinge investiŃiile externe. Astfel, un curs valutar subevaluat, depreciat stimulează investiŃiile externe, atrage capital străin, întrucât cu aceeaşi sumă în valută şi convertită în monedă naŃională se pot cumpăra active mai multe, fie sub formă de investiŃii directe, fie sub formă de titluri de valoare de pe piaŃa bursieră. SituaŃia este inversă în cazul supraevaluării cursului de schimb valutar. Totuşi ,trebuie să facem distincŃie între capitalul investit pe termen lung şi capitalul speculativ, migrator, în scop de câştig imediat. Acest capital speculativ poate influenŃa prăbuşirea cursului unei valute, dezechilibre în balanŃele de plăŃi externe etc.

În aceste condiŃii, un rol important îl are intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară prin vânzări sau

cumpărări de valută străină contra monedei naŃionale, în scopul realizării unui curs valutar de echilibru,

apreciat de autorităŃile monetare drept corespunzător intereselor pe termen lung ale politicii economice

externe. În plus, FMI supraveghează evoluŃia cursurilor valutare ale monedelor pentru a se evita

practicile concurenŃiale neloiale prin utilizarea dumping-ului valutar.

Politica cursului valutar este un atribut de seamă al băncii centrale, care, având importante repere valutare şi colaborând cu FMI şi alte bănci centrale ale Ńărilor partenere, poate influenŃa evoluŃia corectă a cursului de schimb valutar, iar prin intermediul acestuia, echilibrul pe termen lung al schimburilor economice externe.

6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi

O dată cu trecerea monedei naŃionale – leul – la convertibilitatea deplină (atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru cele de capital), cunoaşterea şi determinarea corectă a cursului de schimb valutar al leului capătă o importanŃă sporită.

În perioada economiei socialiste, până în 1990, cursul de schimb valutar al leului se stabilea centralizat ca urmare a monopolului valutar al statului şi neconvertibilităŃii leului. După 1990 se introduc dreptul de proprietate asupra valutelor şi dreptul de schimburi externe al agenŃilor economici şi al persoanelor fizice pentru operaŃiunile turistice. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului se reflectă direct în gestiunea economică a persoanelor juridice şi fizice care intră în relaŃii economice cu străinătatea, putând să câştige sau să piardă în raport cu corectitudinea previziunii cursului valutar al leului.

În perioada 1990-2005, cursul de schimb al leului a scăzut continuu, de la 22 lei/USD la

circa 30.000 lei/vechi/USD. Această depreciere constantă şi pe termen lung a monedei naŃionale a fost

determinată de o multitudine de factori specifici perioadei de tranziŃie la economia de piaŃă. Printre cei

mai importanŃi factori determinanŃi ai deprecierii leului reŃinem (tabelul nr. 2):

Tabelul nr. 2 EvoluŃia factorilor determinanŃi ai cursului

de schimb valutar al leului în România în %

Factori (medii anuale)

1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004

a) Rată inflaŃie b) Rata masei monetare c) Rata dobânzii d) Soldul contului curent în PIB e) Ponderea deficitului bugetar în PIB f) Creşterea PIB

5,1 22,0 3,0 -3,4

-3,8

5,6

32,2 71,6 39,6 -2,7

-4,1

7,1

45,7 38,0 35,0 -3,7

-3,6

2,1

34,5 46,2 31,0 -5,8

-3,1

5,7

22,5 28,2 20,4 -3,4

-3,1

5,0

15,3 23,3 18,8 -5,7

-1,5

4,9

7,9 22,1 18,0 -6,1

-2,2

8,3

Cursul de schimb lei/euro 78,4 2.578 24.117 27.881 34.918 41.117 35.200

Sursa: Calculat după publicaŃiile BNR. Cursul de schimb valutar al leului s-a înrăutăŃit sistematic în perioada 1990-2004 de la 78,4 lei la

41.117 lei pentru 1 euro. Din tabelul nr. 2 rezultă cu claritate factorii care au determinat deprecierea leului: rata inflaŃiei ridicată, rata sporită a masei monetare în circulaŃie, soldul deficitar al contului curent al balanŃei externe şi deficitul constant al bugetului naŃional.

Totuşi, nu putem să nu observăm că, de la sfârşitul anului 2004 şi în cursul anului 2005, cursul de

schimb valutar a rămas relativ constant: 35.000-36.000 lei/euro. Marele sold deficitar al balanŃei

contului curent din 2005 a afectat negativ cursul leului, de la 35.000 la peste 36.000 lei/euro.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 6

� Cursul valutar reprezintă raportul cantitativ dintre două monede ce se stabileşte liber pe piaŃa valutară naŃională sau internaŃională. El este „preŃul” la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu altă monedă naŃională. Cursul de schimb valutar poate fi exprimat prin trei metode de cotare: a) cotare directă (incertă); b) cotare indirectă (certă); c) cotare încrucişată (crosing rate). Majoritatea absolută a valutelor cotează direct, iar indirect cotează lira sterlină, dolarul australian şi alte câteva monede care sunt membre ale Comenwealthului britanic.

� Tipologia (clasificarea) cursurilor de schimb valutar se realizează după mai multe criterii: a) criteriul stabilităŃii (fix, relativ stabil şi fluctuant); b) criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului (oficial sau de referinŃă, interbancar, bursier, cursul caselor de schimb valutar, cursul pieŃei negre); c) criteriul sensului tranzacŃiei valutare (de vânzare şi de cumpărare); d) criteriul timpului de finalizare a tranzacŃiei (la vedere sau spot şi la termen sau forward); e) criteriul modelului de stabilire a cursului (nominal, efectiv şi efectiv real).

� Cursul de schimb valutar fluctuează în raport de variaŃi factori. Aceşti factori pot fi grupaŃi în patru categorii: economici, valutar-financiar, social-politici şi psihologici. La rândul său, din categoria de factori valutar-financiari (cei mai importanŃi) fac parte: rata inflaŃiei, rata dobânzii, rata masei monetare, soldul balanŃei de plăŃi curente, soldul bugetar ş.a.

� Literatura de specialitate, băncile centrale şi marile firme bancar-financiare calculează periodic cursul de schimb valutar, utilizând modele variate: a) paritatea puterii de cumpărare, care conferă

valoarea unui coş de produse reprezentative; b) cursul valutar nominal efectiv, care ia în calcul monedele a 10-15 Ńări ce deŃin ponderea principală în schimburile economice ale Ńării pentru care se stabileşte cursul valutar; c) cursul efectiv real, care reprezintă cursul nominal efectiv aşa cum s-a calculat mai sus, la care se adaugă în analiză un factor, şi anume evoluŃia preŃurilor.

� Cursul de schimb valutar este determinat de evoluŃia schimburilor economice externe, dar la rândul său determină aceste schimburi, stimulându-le sau frânându-le.

� Cursul de schimb al leului a cunoscut după 1990 o depreciere permanentă ca urmare a evoluŃiei nefavorabile a factorilor determinanŃi ai cursului valutar enumeraŃi mai sus. Totuşi, în anii 2004 şi 2005, cursul de schimb al leului a cunoscut o anumită stabilitate.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) rata inflaŃiei b) rata dobânzii c) rata masei monetare d) curs valutar de referinŃă e) curs valutar relativ stabil f) curs valutar fluctuant g) curs spot şi curs forward h) paritatea puterii de cumpărare (PPC) i) apreciere şi depreciere

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Metode de cotare a valutelor 2. Modele de determinare a cursului valutar 3. Grupe de factori care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar 4. Factorii de natură monetar-financiară care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar 5. Tipuri de cursuri de schimb valutar grupate după criteriile stabilităŃii, sferei de formare, sensului

tranzacŃiei valutare, timpului de finalizare a tranzacŃiei 6. Raportul dintre cursul de schimb valutar şi evoluŃia relaŃiilor economice externe 7. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului după 1990 şi factorii determinanŃi

D. Bibliografie obligatorie

• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 7, Editura Economică, Bucureşti, 1997 • Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000. • B.N. R. Raport anual, 2004.

CAPITOLUL 7

PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare

7.2. Organizarea pieŃei valutare

7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer

7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului de schimb valutar

7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România PiaŃa mondială este globală şi unitară în conŃinutul ei. Totuşi, ea cunoaşte particularităŃi în ceea ce

priveşte obiectul tranzacŃiilor, mecanismele economice, tehnica tranzacŃiilor, scopurile urmărite etc. În acest sens deosebim mai multe segmente ale pieŃei mondiale:

a) PiaŃa comercială a bunurilor materiale (corporale); b) PiaŃa internaŃională a serviciilor (comerŃul invizibil); c) PiaŃa monetară internaŃională (piaŃa valutară); d) PiaŃa financiară internaŃională; e) PiaŃa internaŃională de capital; f) PiaŃa creditului internaŃional. Aceste segmente ale pieŃei mondiale unice (globale) au un caracter pur teoretic şi didactic,

deoarece în realitatea economică nici o piaŃă din cele enunŃate mai sus nu se dezvoltă autonom şi izolat, ci toate tranzacŃiile comerciale şi de investiŃii generează tranzacŃii valutare, financiare sau de credit. De aceea, „segmentarea” menŃionată nu are decât o valoare didactică sau teoretică, dar foarte necesară în procesul cunoaşterii şi studierii mecanismelor specifice diferitelor pieŃe şi tranzacŃii.

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare

PiaŃa valutară34 reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au ca obiectiv central transformarea sau conversia unei monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională convertibilă, prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare de valute, la un anumit preŃ numit

34 Costin C. KiriŃescu foloseşte pentru valute noŃiunea de devize, prin care înŃelege toate titlurile de valoare

sub formă de cambie, bilet de ordin, cec, acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur etc exprimate într-o monedă străină convertibilă, precum şi monedele naŃionale convertibile deŃinute de străini sau utilizate în plăŃile internaŃionale. În această accepŃie largă, ceea ce noi numim „valute convertibile” reprezintă o componentă a conceptului mai larg de „devize” („controlul devizelor”, „politica devizelor”, „piaŃa devizelor”) (vezi RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 38). Simona Gaftoniuc reia, în anul 2000, acest subiect, considerând, tranşant, că nu trebuie folosită, în limba română, noŃiunea de valută, care este o creaŃie a economiei socialiste, ci noŃiunea de devize sau monede străine, argumentând aceasta, în special, prin faptul că noŃiunea de valută nu are corespondent în limbile străine de circulaŃie în relaŃiile monetare internaŃionale. Astfel, în engleză se foloseşte termenul de echange, iar în franceză cel de change, cu derivatele lor (exchange rate, cours du change, exchange market, marché des changes etc. (vezi FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 165). Împărtăşind opiniile celor doi autori cu privire la denumirea de devize, am mai adăuga un argument în sprijinul acesteia: s-ar evita astfel confuzia cu termenul de valută (value) folosit în accepŃiunea de dată sau scadenŃă de transfer valutar în urma unei tranzacŃii de schimb. Noi vom folosi ambele accepŃiuni (valută şi devize), având în vedere încetăŃenirea termenului de valută atât în literatură, cât mai ales, în legislaŃie. Totuşi, putem, treptat, să-l înlocuim atât în literatură, cât şi în legislaŃie, cu termenul de devize.

curs valutar, în vederea atingerii unor scopuri specifice de natură să asigure derularea sigură şi fluentă a schimburilor economice internaŃionale.

În cadrul pieŃei valutare sau de schimb se tranzacŃionează atât valutele convertibile (devize în sens restrâns), cât şi o serie de titluri de valoare (devize în sens larg), cum ar fi: cambii, obligaŃiuni, bonuri de tezaur etc., exprimate într-o monedă străină (valută, devize). Asistăm la o tendinŃă de transfer parŃial al tranzacŃiilor unor titluri de valoare de pe piaŃa de capital pe piaŃa valutară atunci când se urmăreşte nu atât convertirea acestor titluri în monedă, cât evitarea unor riscuri de curs valutar sau riscuri de dobândă. Aceste ultime operaŃiuni se mai numesc operaŃiuni derivate, în sensul că ele, ca obiect, sunt derivate din piaŃa de capital, iar tehnica operaŃiunii (operaŃiuni la vedere sau în viitor) derivă din operaŃiunile valutare tradiŃionale. Totuşi, ponderea principală pe piaŃa valutară sau de devize o deŃin tranzacŃiile de convertire a unei monede străine în alte monede străine convertibile la un anumit curs.

PiaŃa valutară sau piaŃa de schimb (foreing market, marché des changes) este constituită dintr-un sistem de relaŃii ce iau naştere între bănci, precum şi între bănci şi clienŃii acestora, prin intermediul cărora se efectuează vânzările şi cumpărările de devize, în scopul reglementării plăŃilor şi încasărilor apărute în schimburile economice internaŃionale, al obŃinerii unui câştig din diferenŃele ce pot apare cu această ocazie din mişcarea cursurilor de schimb valutar şi din diferenŃele procentuale de dobândă.

Obiectul principal al operaŃiunilor de pa piaŃa valutară îl constituie vânzarea de monede convertibile şi de instrumente de plată şi credit, precum şi de alte titluri de valoare pe termen scurt contra altor monede naŃionale convertibile. Din acest punct de vedere, operaŃiunile de pe pieŃele valutare se referă la vânzări-cumpărări de valută efectivă (bancnote sau monede) contra valută în cont sau, invers, vânzări-cumpărări de instrumente de plată şi credit contra valută în cont sau valută efectivă. Totuşi, ponderea principală o deŃin operaŃiunile cu valute în cont, iar în ultimul timp, în diferite Ńări, piaŃa valutară include şi operaŃiunile cu anumite titluri de valoare (devize), numite şi operaŃiuni valutare derivate.

Scopul principal al operaŃiunilor de pe piaŃa valutară constă în: a) realizarea de operaŃiuni de preschimbare a unei valute sau devize în altă valută sau devize pentru utilizarea lor ca mijloace de plată în vederea derulării schimburilor economice externe; b) operaŃiuni de preschimbare de valute sau devize pentru obŃinerea unui câştig sau evitarea unei pierderi rezultate din modificarea cursului de schimb sau a ratei dobânzii.

Din cele de mai sus rezultă şi funcŃiile pe care le îndeplineşte piaŃa valutară. Printre cele mai importante funcŃii ale pieŃei valutare se numără: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în alte monede naŃionale convertibile în scopul efectuării de plăŃi rezultate din contractele comerciale; b) asigurarea de resurse financiare adecvate, necesare acordării de credite externe sau rambursării acestor credite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele convertibile necesare plăŃii dobânzilor la obligaŃiuni, la credite, comisioane şi speze bancare; d) transformarea în monedă locală a fondurilor băneşti utilizate pentru efectuarea de investiŃii externe (directe sau de portofoliu), reconversia acestor fonduri în monede străine convertibile pentru repatrierea investiŃiilor, profiturilor şi dividendelor; e) mutarea unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, în scopul obŃinerii unui câştig sau evitării unor pierderi, ca urmare a evoluŃiei cursului de schimb sau a ratei dobânzii; f) transformarea monedei din conturile bancare în valute efective (cecuri, bancnote, monede), pentru a asigura cererea şi oferta turismului internaŃional, transporturilor, deplasării internaŃionale în diverse scopuri a persoanelor, precum şi reconversia valutelor efective în valute în conturi bancare. Toate aceste transformări monetare, conversie şi reconversie a unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină convertibilă în altă monedă, la rândul ei convertibilă, se realizează prin actele de vânzare-cumpărare de monedă ce au loc pe piaŃa de schimb (piaŃa valutară) la un preŃ numit curs de schimb valutar.

Volumul tranzacŃiilor pe piaŃa mondială este în continuă creştere şi diversificare. La nivelul anului 2003, comerŃul mondial depăşea 7.500 mlniarde echivalenŃi USD, dar suma monedelor convertite în diverse alte monede este mult mai mare, având în vedere că numărul de Ńări cu monede proprii este ridicat şi variat, deservind şi alte fluxuri economice decât cel cu mărfuri şi presupune aducerea lor în monedele de plată convenite în contractele comerciale de către parteneri. ComerŃul cu servicii

reprezenta, în acelaşi an, circa 2.200 mlniarde dolari. Tot în anul 2003, investiŃiile internaŃionale directe reprezentau 650 mld USD, iar investiŃiile de portofoliu peste 300 mld USD, realizate în diverse monede35. La acestea mai trebuie adăugată mişcarea internaŃională a rezervelor monetare, care se realizează tot prin intermediul pieŃei valutare. După unele calcule, fluxul valutar mediu net zilnic (cu excluderea evidenŃelor duble) conduce la concluzia că mişcarea transfrontalieră a monedelor pe piaŃa valutară internaŃională a crescut de la 15 mld dolari în 1973 la aproape 200 mld dolari în 1986 şi circa 1.300 mld echivalenŃi dolari în 200036. OperaŃiunile de vânzare-cumpărare, de schimb valutar de pe pieŃele valutare sunt tot mai mari şi mai variate ca tehnică de realizare.

În aceste condiŃii, trebuie să ne punem întrebarea: care sunt cauzele sau factorii dezvoltării atât de rapide a pieŃei valutare? Aceste cauze sunt multiple, dar asupra câtorva dintre ele trebuie să ne oprim, fie şi numai pentru a le menŃiona:

a) Ritmul şi volumul ridicat şi în creştere ale comerŃului internaŃional cu mărfuri, fiecare importator având monede convertibile care nu întotdeauna coincid cu cerinŃele contractuale, privind mijloacele de plată, ceea ce generează nevoia de a apela la piaŃa de schimb valutar pentru a converti valutele de care se dispune în valutele necesare efectuării plăŃilor.

b) ComerŃul cu servicii are un ritm de dezvoltare foarte rapid, cu o gamă variată de cerinŃe de monedă, cum ar fi turismul internaŃional, transporturile internaŃionale, migraŃia internaŃională a forŃei de muncă, asigurări şi reasigurări şi multe alte servicii care s-au dezvoltat în mod exploziv atât sub formă de valută în cont, cât şi, mai ales, sub formă de valută efectivă (bancnote, cecuri etc.).

c) InvestiŃiile internaŃionale tind să aibă cea mai ridicată dinamică, determinând cererea de valută în momentul efectuării investiŃiilor, al derulării acestora sau în momentul repatrierii sau replasării fondurilor în alte Ńări.

d) Trecerea tot mai multor monede la diferite forme de convertibilitate, cu deosebire atât sub forma convertibilităŃii de cont curent, cât şi a eliminării, într-o măsură tot mai mare, a restricŃiilor valutare din calea convertibilităŃii de capital sub formă de credit şi investiŃii.

e) Dezvoltarea pieŃei eurovalutare, care uşurează folosirea unor valute „vehicul” în tranzacŃiile de schimb valutar.

f) Creşterea instabilităŃii cursurilor de schimb stimulează deŃinătorii de fonduri în schimbarea promptă a monedelor în acele monede care, într-o anumită perioadă, se bucură de oarecare stabilitate sau chiar repreciere.

g) Amplificarea activităŃilor societăŃilor transnaŃionale, care au filiale în întreaga lume şi ale căror active sunt exprimate în diverse valute; căutarea asiduă a valutelor puternice, cu un curs cât mai stabil, stimulează operaŃiunile de schimb pe pieŃele valutare internaŃionale.

h) Trecerea la economia de piaŃă acordă persoanelor fizice şi juridice dreptul de proprietate asupra monedelor străine, ceea ce a condus la apariŃia şi dezvoltarea pieŃelor valutare în Ńările cu economie în tranziŃie, dar şi în Ńări din emisfera sudică.

i) Instabilitatea politico-economică, valutar-financiară constituie un alt factor al mişcării internaŃionale a capitalului speculativ, nu numai dintr-o Ńară în alta, dar şi dintr-o deviză în alta.

j) Dezechilibrul generalizat al balanŃelor de plăŃi curente stimulează convertirea soldurilor active sau pasive în diverse valute, în vederea efectuării diverselor operaŃiuni financiare, de credit şi de capital.

k) ApariŃia unor tehnici noi de operare pe pieŃele valutare: alături de operaŃiunile clasice se dezvoltă operaŃiunile derivate de schimb de devize (options, futures, SWAP), de curs sau de dobândă în cele mai diverse variante.

l) Un rol decisiv în dezvoltarea pieŃelor valutare îl au afirmarea şi utilizarea pe scară largă a tehnicilor moderne de telecomunicaŃii şi a tehnicii viramentului bancar, care permit efectuarea sigură şi rapidă de operaŃiuni valutare în timpi reali, 24 de ore din 24 pe zi.

7.2. Organizarea pieŃei valutare

35 UNCTAD, Handbook of Statistics, NY, 2004. 36 PNUD, Cooperation SUD, Mondialisation, NY, 2003.

Crearea şi dezvoltarea pieŃei valutare presupun existenŃa unor condiŃii prealabile şi decisive pentru funcŃionarea pieŃei şi efectuarea de tranzacŃii valutare.

a) Convertibilitatea deplină a monedelor şi eliminarea restricŃiilor din calea mişcării internaŃionale libere a valutelor constituie prima condiŃie absolut necesară pentru ca rezidenŃii şi nerezidenŃii să poată vinde şi cumpăra, nestingherit, monede străine. Desigur că cea mai largă şi intensă piaŃă valutară este în Ńările în care moneda cunoaşte o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital, atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. Monedele liber convertibile şi liber utilizabile, cum sunt dolarul american, yenul japonez, euro, lira sterlină, francul elveŃian şi alte monede, cunosc o largă tranzacŃionare pe pieŃele naŃionale şi pieŃele internaŃionale ale devizelor, ele fiind numite şi monede-vehicul, adică monede în care se refugiază – în ultimă instanŃă – celelalte monede şi care sunt utilizate ca mijloace de intervenŃie şi intermediere în efectuarea de operaŃiuni valutare. Cercetările arată că, în totalul devizelor utilizate pe pieŃele valutare, ponderea principală o deŃine dolarul american (48%), pe locul doi este euro (20%), urmează yenul japonez (15%), lira sterlină (8%), apoi alte devize liber utilizabile37. În acelaşi timp, pieŃele valutare funcŃionează şi în Ńări cu monedă care are convertibilitate limitată. Fără un anumit grad de convertibilitate nu poate exista o piaŃă valutară38.

b) Dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse al unei pieŃe valutare reprezintă o condiŃie sine qua non de funcŃionare a unei pieŃe de schimb valutar. Sistemul bancar riguros organizat, cu o înaltă credibilitate, la care se mai adaugă, în unele cazuri, bursele valutare şi bursele de valori, constituie nervul vital, scheletul de organizare şi funcŃionare al pieŃei valutare. Sistemul bancar, bursele, credibilitatea şi disciplina lor, precum şi personalul specializat condiŃionează buna evoluŃie a unei pieŃe valutare.

c) Pentru buna funcŃionare a unei pieŃe valutare, existenŃa unui mecanism de formare promptă şi corectă a cursului de schimb valutar constituie o altă condiŃie importantă. Pentru aceasta este necesară o bogată şi diversificată cerere şi ofertă de valută, adică existenŃa unui sistem economic, comercial şi financiar care efectuează tranzacŃii importante de export-import şi alte schimburi internaŃionale. Deci, piaŃa valutară se bazează pe funcŃionarea unui centru comercial şi financiar dezvoltat, precum şi pe existenŃa unui sistem modern de comunicaŃii între cei care creează cererea şi oferta valutară.

d) De asemenea, o piaŃă valutară presupune existenŃa unor reglementări scrise şi nescrise ce trebuie respectate de toŃi operatorii valutari. Banca centrală are un rol esenŃial în funcŃionarea unei pieŃe valutare, nu prin tutelă măruntă şi sufocantă, ci prin practicarea unui sistem de verificare şi autorizare a băncilor cărora le acordă dreptul de a face tranzacŃii valutare, dreptul de dealeri sau brokeri. Acesta reprezintă un gir, un calificativ bun pentru partenerii la tranzacŃiile valutare, un certificat de încredere privind solvabilitatea, performanŃele personalului în materie de calificare şi seriozitate.

Fără existenŃa premiselor de mai sus nici nu se poate imagina organizarea unei pieŃe valutare. Acestea nu se creează printr-o hotărâre administrativă, ci ca urmare a unei dezvoltări durabile economice, comerciale, financiare, instituŃionale şi juridice, care poate impune pe plan internaŃional o piaŃă valutară.

Din cele arătate desprindem concluzia existenŃei a două pieŃe valutare: piaŃa valutară naŃională şi piaŃa valutară internaŃională.

PiaŃa valutară naŃională îşi concentrează activitatea în principalele oraşe ale unei Ńări date, care sunt şi centre comerciale şi financiare. Dar aceasta nu înseamnă că toate băncile din oraşul sau oraşele respective au drepturi de tranzacŃii valutare, ci doar câteva, care – după aprecierea băncii centrale – îndeplinesc condiŃiile financiare, logistice şi de personal pentru a fi dealeri valutari. Dar aici intervine şi tradiŃia. Astfel, sunt Ńări mari, care au un singur oraş în care unele bănci fac tranzacŃii valutare, după cum sunt Ńări mai mici, cu mai multe oraşe în care unele bănci au dreptul de tranzacŃii valutare.

Astfel, piaŃa valutară naŃională engleză funcŃionează doar la Londra, piaŃa valutară japoneză la Tokio, piaŃa valutară franceză la Paris. PiaŃa valutară belgiană este formată din pieŃele valutare de la Bruxelles şi Anvers, cea canadiană din pieŃele valutare de la Montreal şi Toronto, cea olandeză din

37 The International Market for Foreign Exchange, Boston, 2001. 38 Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel 2000.

pieŃele valutare de la Amsterdam şi Rotterdam. Însă sunt şi pieŃe valutare naŃionale cu mai multe oraşe. Astfel, piaŃa italiană are pieŃe valutare la Mlnano, Roma, Genova şi Napoli, cea elveŃiană la Zürich, Basel, Geneva şi Berna, cea germană are pieŃe valutare la Frankfurt, Hamburg, Berlin, Hanovra, Düsseldorf, München, Sttutgart şi Bremen. PiaŃa valutară din SUA are pieŃe de schimb valutar în oraşe situate în spaŃii ale diverselor fusuri orare, în special pentru coasta de est şi cea de vest, pentru a putea avea relaŃii cu pieŃele europene şi extremul estic asiatic. Pe piaŃa nord-americană se remarcă activitatea pieŃelor valutare din New York, Boston, Chicago, Detroit, Philadelphia, Los Angeles şi San Francisco.

Serviciile de telecomunicaŃii asigură legături sigure şi continue atât cu firme şi societăŃi comerciale pe tot cuprinsul Ńării respective, de la care provin cererea şi oferta primară de valută, cât şi cu băncile comerciale din teritoriu, astfel încât noŃiunea de piaŃă valutară naŃională capătă un conŃinut real chiar dacă piaŃa valutară funcŃionează în câteva oraşe sau chiar într-un singur oraş.

PiaŃa valutară internaŃională este formată din totalitatea pieŃelor valutare naŃionale, privite nu ca o sumă aritmetică, ci ca un sistem eterogen de legături şi schimburi ce angrenează pieŃele naŃionale într-o interdependenŃă reciprocă, în timpi reali, între Ńări aflate în fusuri orare apropiate, care se suprapun într-o anumită perioadă a zilei lucrătoare. Astfel, piaŃa valutară internaŃională îşi concentrează, într-un moment, activitatea, să spunem, în Europa, pentru o anumită perioadă de timp a fusului orar, după care activitatea se deplasează în emisfera vestică, în Extremul Orient, apoi în Orientul Apropiat, revenind în Europa. PiaŃa valutară – în lume – funcŃionează 24 de ore din 24. PiaŃa valutară internaŃională nu ar putea exista în afara pieŃelor valutare naŃionale. Factorii care determină apariŃia şi dezvoltarea pieŃei naŃionale sunt valabili şi pentru dezvoltarea pieŃei valutare internaŃionale. Cele mai mari centre de schimb valutar sunt Londra (187 mld dolari pe zi), New York (129 mld dolari), Tokio (115 mld dolari), Frankfurt, Zürich, Paris ş.a.39

Între diferitele pieŃe valutare naŃionale există multiple deosebiri, fiecare piaŃă având particularităŃile sale; totuşi, generalizând activitatea diverselor pieŃe valutare, în organizarea acestora distingem mai multe componente comune, care, împreună şi fiecare în parte, cu atribuŃiile specifice, constituie mecanismul pieŃei de schimb valutar:

− instituŃii şi persoane autorizate a efectua operaŃiuni cu devize; − reglementări privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar; − proceduri de stabilire, cotare şi publicare a cursurilor de schimb valutar; − metode şi tehnici de intervenŃie a băncii centrale sau autorităŃii monetare cu atribuŃii în domeniul

schimbului de devize. Tratarea, în continuare, separat, a elementelor menŃionate are un caracter logic şi didactic, dar

mecanismul pieŃei de schimb valutar este unitar, complex şi interdependent, asemănător unui organism viu, reprezintă o verigă specifică în derularea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale.

A) ParticipanŃii la activităŃile pieŃei de schimb valutar sunt – în esenŃă – agenŃii economici şi persoanele generatoare, direct sau indirect, de cerere şi ofertă de valută: instituŃiile, băncile şi casele de schimb valutar, precum şi banca centrală sau autoritatea monetară naŃională. Pornind de la locul şi atribuŃiile fiecărui participant în procesul de schimb valutar, putem grupa – teoretic, tehnic şi juridic – participanŃii într-o structură formată din următoarele segmente:

a) Segmentul primar este acea structură a pieŃei de schimb valutar care generează cererea de monedă străină în scopul importului de mărfuri şi servicii, plăŃii unor datorii externe, cum a fi rambursarea de credite, repatrierea de profituri sau dividende, acordarea de credite în valută sub forma unui avans sau de participaŃiune la o acŃiune de cooperare economică internaŃională, efectuarea de investiŃii în străinătate, plata contribuŃiei la organismele internaŃionale, deplasări în străinătate, turism internaŃional; segmentul primar este şi generator de ofertă de monedă străină obŃinută din încasarea contravalorii mărfurilor şi serviciilor exportate, primirea unor credite externe, intrarea în Ńară de investiŃii externe directe sau de portofoliu, încasările valutare de la turiştii străini, plăŃile în valută ale ambasadelor şi reprezentanŃilor comerciali etc. Firmele şi societăŃile de comerŃ exterior creează cererea şi oferta de

39 Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel, 2000

valută nu numai ca urmare a nevoilor de încasări sau plăŃi comerciale sau financiare, dar şi pentru a evita pierderi generate de evoluŃia cursului de schimb valutar.

Cererea şi oferta de monedă străină pe piaŃa valutară determină tranzacŃii de tipul monedă locală contra monedă străină sau monedă străină contra monedă locală. Structurile din segmentul primar pot să deŃină în conturi bancare monedă străină, dar au nevoie să plătească într-o altă monedă străină. În acest caz, sensul tranzacŃiei de schimb este: monedă străină A contra monedă străină B, sau monedă străină B contra monedă străină A, operaŃiuni care se efectuează tot în cadrul pieŃei de schimb valutar, atât naŃionale, cât şi internaŃionale.

În prima ipostază (monedă locală contra monedă străină), banca dealer solicitată poate apela pentru a face convertirea, dacă nu are rezervă valutară proprie, la alte bănci dealer de pe aceeaşi piaŃă naŃională, cărora le face oferta de vânzare de monedă locală contra monedei străine cerute de client. Toate băncile au în rezervă asemenea monede străine pentru a face comerŃ cu ele şi pentru a câştiga mai mult decât dobânda la un depozit bancar în valută. Dacă cererea de monedă străină este mare, cursul monedei naŃionale se va deprecia dacă nu intervine banca centrală.

Când moneda locală este liber utilizabilă şi căutată pe piaŃa internaŃională, banca solicitată pentru schimb apelează la o bancă străină de pe piaŃa valutară internaŃională şi schimbul se face mai uşor.

În a doua ipostază (monedă străină contra monedă locală), banca solicitată apelează, de asemenea, la alte bănci dealer de pe piaŃa valutară naŃională care au nevoie de monede străine. Dacă oferta de monedă străină este foarte mare, cursul de schimb al monedei locale se repreciază, dacă nu intervine banca centrală, sau banca solicitată oferă monedă străină spre vânzare unei bănci străine de pe piaŃa valutară internaŃională pentru a obŃine moneda străină dorită de o bancă locală, obŃinând, în schimb, monedă locală. Variantele sunt multiple.

La fel şi în ipostaza a treia (monedă străină contra monedă străină), banca solicitată apelează la o bancă de pe piaŃa valutară naŃională, iar în caz că nu găseşte partener, apelează la o bancă străină de pe piaŃa valutară internaŃională. Nu poate fi uitat faptul că – aşa cum am mai arătat – băncile dealer deŃin, în rezerva valutară proprie, monedă-vehicul, adică valute liber utilizabile, care se tranzacŃionează uşor pe piaŃa valutară. Se observă astfel, încă o dată, că între piaŃa valutară naŃională şi piaŃa valutară internaŃională nu numai că nu există un zid despărŃitor, dar între ele există strânse relaŃii, o strânsă interdependenŃă. Totul depinde de costul operaŃiei, respectiv, de nivelul cursului de schimb la cumpărare şi la vânzare.

Dintre participanŃii generatori de cerere sau ofertă de monedă străină menŃionăm: � firme de export-import sau firme care deservesc direct sau indirect activitatea de export-import

(companii de transport, de expediŃie, de asigurări, de tranzit, firme specializate în controlul şi expertiza mărfurilor de export-import etc.). Marile firme au departamente proprii de export-import, efectuând comerŃ direct, iar cele mai mici apelează la serviciile firmelor specializate de comerŃ exterior;

� firme, societăŃi sau instituŃii, publice sau private care primesc şi acordă credite externe, efectuează investiŃii externe şi alte operaŃiuni de capital;

� instituŃii cu caracter financiar, care, dispunând de fonduri, convertesc o parte din ele – în scopuri diferite – în monedă străină sau, invers, moneda străină pe care o au în depozite bancare o convertesc în monedă locală, aşa cum fac casele de economii, băncile de economii, societăŃile de credit, casele de pensii etc.;

� fondurile de investiŃii ce dispun de mari fonduri băneşti, pe care le valorifică, uneori, şi prin investirea lor în cele mai avantajoase valute;

� curtierii sau brokerii, care intermediază între solicitanŃii de valută şi băncile dealeri, descongestionând, astfel, aceste bănci de solicitările valutare mărunte, concentrează sumele, grupându-le pe valute şi termenele de schimb valutar şi le prezintă băncilor-dealer;

� băncile care nu au fost autorizate – din diverse motive – de banca centrală sau autoritatea monetară să efectueze tranzacŃii pe piaŃa valutară, având rolul de intermediere între firmele şi instituŃiile generatoare de cerere şi ofertă de valută, pe de o parte, şi băncile dealer, pe de altă parte.

b) Segmentul principal sau interbancar, cel mai important participant al pieŃei valutare, se constituie din instituŃii bancare care au primit autorizaŃie de dealer pentru a face operaŃiuni de vânzare-

cumpărare de devize pe piaŃa valutară naŃională şi internaŃională. Toate operaŃiunile de vânzare-cumpărare de devize sunt concentrate în sectorul interbancar, numit şi piaŃă interbancară, de aici şi aprecierea acestuia de segment principal. Sectorul bancar efectuează tranzacŃii valutare la cererea clienŃilor (firme, societăŃi, corporaŃii, case de economii, curtieri, case de pensii, fonduri de investiŃii etc.), la cererea altor bănci neautorizate a efectua operaŃiuni cu devize, dar şi la cererea unor bănci autorizate, care, din diverse motive, apelează la confraŃi. De asemenea, băncile comerciale efectuează operaŃiuni de vânzare-cumpărare de devize şi în interes propriu pentru a rearanja structura pe valute (poziŃia) a propriilor rezerve.

Segmentul principal sau interbancar este format din următoarele instituŃii bancare: � băncile comerciale (principalii operatori pe pieŃele de schimb valutar), la care se concentrează

majoritatea cererilor şi ofertelor de devize şi care au servicii specializate pentru efectuarea de operaŃiuni valutare;

� instituŃiile financiare şi bancare internaŃionale (Banca Mondială, Banca Reglementelor InternaŃionale, BERD, Banca Europeană pentru InvestiŃii a UE, FMI ş.a.), care efectuează operaŃiuni valutare pentru atingerea propriilor obiective, în contul clienŃilor (state) sau în contul lor propriu;

� băncile comerciale aparŃinând sau create de grupuri mari industriale sau filiale bancare şi financiare ale unor societăŃi transnaŃionale (Banca Renault, Banca Daewoo ş.a.);

� casele de schimb valutar, care efectuează operaŃiuni de schimb pentru valori mici, de regulă, pentru persoane fizice. Casele de schimb valutar creează cerere şi ofertă de valută în proporŃia în care disponibilităŃile în monedă locală sau în valută depăşesc limitele stabilite de conducere pentru capitalul de rulment. Se constată unele tendinŃe de diminuare a diferenŃelor rigide dintre segmentul primar şi segmentul bancar, întrucât unele unităŃi care, în principiu, fac parte din segmentul primar îşi creează propriile bănci, o serie dintre acestea primind dreptul de a efectua operaŃiuni pe pieŃele valutare.

c) Segmentul de supraveghere a operaŃiunilor valutare este reprezentat de banca centrală şi autorităŃile monetare ale fiecărui stat. Banca centrală urmăreşte obiective ce îi revin prin lege şi îndeplineşte mai multe atribuŃii pe piaŃa valutară naŃională:

� autorizează băncile care au drept de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară în calitate de dealeri, controlează şi supervizează activitatea lor;

� reglementează cererea şi oferta valutară prin emisiune monetară, stabilirea taxei oficiale a scontului care, în ultimă instanŃă, se reflectă în evoluŃia nivelului ratei dobânzii, în atragerea sau ieşirea din Ńară de fonduri băneşti în valută, influenŃând volumul operaŃiunilor de vânzare-cumpărare de devize în direcŃia urmărită în politica economică;

� obligarea băncilor comerciale de a menŃine o rezervă minimă obligatorie, în moneda naŃională şi în valută, în conturile băncii centrale, influenŃând cererea şi oferta de valută şi volumul tranzacŃiilor de devize;

� efectuarea directă de operaŃiuni valutare pe piaŃa de schimb la cererea clientelei proprii (alte bănci centrale sau organisme internaŃionale);

� intervenŃia directă a băncii centrale pe piaŃa valutară prin operaŃiuni de vânzare-cumpărare de devize, care influenŃează cererea şi oferta şi determină sensul evoluŃiei cursului de schimb valutar în direcŃia dorită;

� efectuarea directă de operaŃiuni de vânzare-cumpărare de devize pe piaŃa valutară internaŃională, în scopul gestionării corecte a rezervelor valutare ale statului, prin menŃinerea lor în valute care să asigure lichiditatea şi eficienŃa optimă.

B) Reglementările privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar, componentă a pieŃei valutare, se referă la totalitatea măsurilor monetare, valutare şi administrative pe care autorităŃile dintr-o Ńară le pot lua în vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale politicii lor economice şi valutar-financiare. InfluenŃa acestor măsuri asupra desfăşurării operaŃiunilor de pe piaŃa de schimb valutar poate să se manifeste fie direct, fie indirect, în funcŃie de strategia de dezvoltare a autorităŃilor statului40.

40 Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, rolul ei în desfăşurarea schimburilor economice, în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.

Dintre măsurile monetare fac parte: � regimul de convertibilitate a monedei naŃionale; � modul de constituire a depozitelor bancare şi nivelul dobânzilor bonificate; � gradul de liberalizare a actelor şi faptelor de comerŃ exterior; � regimul mişcărilor de capital; � regimul de control sau de libertate privind proprietatea asupra valutelor; � politica băncii centrale privind raportul activelor şi pasivelor băncilor în monedă naŃională şi

monede străine. Măsurile valutare se referă la: � sistemul de cursuri valutare practicat; � depozitele prealabile la importuri; � libertatea de cumpărare şi vânzare a valutelor. Printre măsurile administrative ce pot fi utilizate se înscriu: � sistemul de autorizare prealabilă a băncilor pentru efectuarea de operaŃiuni valutare; � obligativitatea prezentării de informaŃii suplimentare privind actele de comerŃ exterior care

generează operaŃii valutare. Gradul, intensitatea şi limitele unor asemenea măsuri dau caracterul de piaŃă liberă sau controlată a

tranzacŃiilor valutare. C) Procedurile de stabilire a cursurilor de schimb valutar sunt variate de la o piaŃă valutară

naŃională la alta. Ele au în vedere: � gradul de libertate sau de restrângere a acŃiunii factorilor determinanŃi ai cursului valutar (factori

economici, valutar- financiari şi psihologici); � plaja şi intensitatea intervenŃiei băncii centrale pe piaŃa valutară pentru influenŃarea cursului

valutar; � tehnicile de stabilire a cursului de schimb valutar de referinŃă (fixing, closing), stabilirea

instituŃiei şi modului ei de lucru pentru calculul, la sfârşitul zilei lucrătoare, al nivelului cursului de referinŃă;

� sistemul formării cursurilor prin relaŃiile interbancare directe permanente sau prin negocieri la bursa valutară la anumite intervale de timp ale zilei;

� momentul sau ora de stabilire a cursului pieŃei (de regulă, ora 1100). Cursul de referinŃă este – aşa cum s-a mai arătat – cursul bursei la un anumit moment sau cursul

interbancar. Principalele operaŃiuni valutare, atât ca volum, cât şi ca număr şi durată de timp, sunt cele interbancare. Cursul de referinŃă este o medie statistică ponderată a cursurilor tranzacŃionate pentru fiecare monedă calculate post-factum prin rotaŃie, fie de o bancă de serviciu pentru o anumită perioadă, fie de banca centrală, pe baza raportărilor statistice zilnice ale băncilor dealer.

D) Metodele şi tehnicile de intervenŃie ale băncii centrale sunt specifice fiecărei Ńări, dar uneori sunt corelate prin înŃelegeri confidenŃiale între diferite bănci centrale, în vederea evitării unor fenomene de criză majore şi în limita nivelului disponibil oferit de politica rezervelor valutare sau de schimb valutar (SWAP) dintre băncile centrale. Tehnicile de intervenŃie au fost menŃionate anterior, când s-a analizat segmentul de supraveghere al pieŃei valutare.

7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer

Serviciul de schimb valutar are o organizare care depinde de mărimea băncii, volumul tranzacŃiilor valutare externe, tradiŃia dintr-o Ńară sau alta, concepŃia managementului bancar etc. Totuşi, asistăm la o tendinŃă de uniformizare atât pe plan naŃional, cât şi pe plan internaŃional.

Organizarea serviciului respectiv, la o bancă sau alta, se inspiră din experienŃa principalelor bănci dealeri din lume. În unele Ńări (inclusiv în România), există chiar regulamente de organizare care, în unele cazuri, au caracter obligatoriu, iar în alte cazuri au caracter de recomandare41.

41 Vezi Regulamentul nr.3/1997 al BNR privind efectuarea operaŃiunilor valutare, în „Monitorul Oficial al României” nr. 395/31 XII 1997; Norma privind efectuarea operaŃiunilor de schimb valutar, BNR, 2005.

În organizarea oricărei bănci dealer există un compartiment specializat al cărui obiect principal de activitate constă în efectuarea de tranzacŃii valutare. Asemenea compartimente poartă denumiri diferite: serviciul de arbitraj valutar, serviciul de schimb valutar, serviciul pieŃei valutare, serviciul dealeri, serviciul cambişti (Foreign Exchange Departament sau Dealing Room – engl., Service de changes sau Chambre de cambistes – fr.) sau, pur şi simplu, back office42. Postul de lucru al unui dealer sau cambist (arbitragist), din cadrul serviciului (compartimentului) valutar, este dotat cu tehnică modernă, menită să asigure: a) informaŃiile de piaŃă, b) poziŃia băncii şi c) tehnicile de comunicaŃie în raporturile cu dealerii din alte bănci (din Ńară sau străinătate).

Tehnicile de telecomunicaŃie de la postul de lucru al arbitrajistului au funcŃia de a asigura legăturile rapide, sigure şi eficiente cu arbitrajiştii altor bănci – din Ńară sau străinătate – în vederea negocierii tranzacŃiilor cu devize, conform cererii şi ofertei valutare ale clientelei băncii, precum şi necesităŃilor înseşi ale băncii, reflectate în poziŃia acesteia. Cele mai importante componente ale logisticii de telecomunicaŃii a postului de lucru al arbitrajistului sunt: telefoane digitale, unele având legături directe cu principalele bănci, filiale sau bănci partenere; terminale (Reuters, Telerate ş.a.), care asigură informaŃii asupra cursurilor de schimb valutar şi ratelor dobânzii pe principalele pieŃe de schimb şi pentru principalele devize la diferite termene; telex, fax; terminal care furnizează un sistem intern de informaŃii privind poziŃia băncii, respectiv, cererea şi oferta de devize pe valute şi termene; un calculator personal (PC), dotat cu programe speciale de calcul în materie de cursuri valutare pentru diferite termene, rate ale dobânzilor, calendare, zile lucrătoare şi nelucrătoare în diferite Ńări, diferenŃiate pe fusuri orare ş.a., programe necesare pentru adoptarea de decizii optime în materie de curs de schimb şi de rată a dobânzii pentru diferite sume valorice şi la diferite termene.

Serviciul de arbitraj valutar este în strânsă şi directă legătură cu următoarele alte servicii (departamente) din interiorul aceleiaşi bănci: a) serviciul de sinteză sau de balanŃă, care urmăreşte poziŃia băncii, respectiv, valutele de care dispune banca şi valutele de care aceasta are nevoie la diferite termene conform cererii şi ofertei clientelei; b) serviciul de corespondenŃi bancari, prin care banca respectivă are relaŃii de schimb sau decontări, cu care are un acord de corespondent bancar, şi specificarea serviciilor pe care şi le prestează reciproc, la cerere, conturile reciproce şi cifrul prin care se codifică comenzile. Pentru unele bănci cu standing mai redus, există un plafon bănesc până la care se expun în cursul tranzacŃiilor; c) serviciul cifru şi de corespondenŃă interbancară, ce dispune de o aparatură de telecomunicaŃii specială cu care se realizează, printr-o societate mondială de comunicaŃii interbancară, ordinele, viramentele bancare, creditele ş.a., numită SWIFT – Society of Wordlwide Interbank Financial Telcomunication (Societatea mondială de telecomunicaŃii financiare interbancare). Societatea de telecomunicaŃii financiare interbancare este realizată printr-o reŃea de calculatoare care, până în prezent, nu a putut fi spartă datorită, printre altele, unui sistem de mai multe niveluri de colectare şi transmitere a datelor (naŃional, regional şi mondial), la fiecare nivel schimbându-se codul. SWIFT este o reŃea rezervată exclusiv băncilor, caracterizată prin fiabilitate, siguranŃă şi confidenŃialitate.

Personalul care lucrează în serviciile de schimb valutar – dealeri, cambişti, ope-ratori de devize – este foarte calificat şi bine retribuit, atât prin salariu, cât şi printr-un comision aplicat volumului tranzacŃiilor valutare şi câştigurilor din operaŃiuni valutare. Aceşti operatori dispun – după cum am văzut – de un important tablou tehnic de schimb monetar, socotit „bijuterie” a informaticii şi telecomunicaŃiilor. Dar şi personalul care lucrează aici este privit ca o „elită” a băncii, atât prin pregătirea de specialitate şi poli-calificare (economist, monetarist, politolog, psiholog, informatician, matematician etc.), cât şi prin remuneraŃie. Arbitrajiştii (cambiştii, dealerii) efectuează operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în cont la cursurile existente în momentul respectiv pe piaŃă, pentru contul băncii lor. Ei se angajează, în numele băncii pe care o reprezintă, faŃă de partenerii de afaceri, răspunderea

42 Back office este serviciul de schimb valutar, aflat în interiorul băncii, în care intrarea persoanelor este

limitată la un număr restrâns de lucrători bancari, ce prezintă cererea şi oferta pe valute (poziŃia băncii), serviciul cifru şi serviciul corespondenŃi bancari. Serviciile care au activitate cu clienŃii, cum ar fi oficiile de schimb valutar pentru persoanele fizice, delegaŃi ai clientelei pentru prezentarea sau preluarea documentelor de plată etc., se mai numesc front office sau ghişee de lucru cu clienŃii.

juridică pentru neîndeplinirea contractelor de vânzare-cumpărare de valută, încheiate între arbitrajişti, revenind băncilor respective, şi nu lor, ca persoane fizice.

Brokerii fac şi ei operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută, dar aceste operaŃiuni se fac în numele şi pe contul clienŃilor cumpărători sau vânzători, ei obŃinând un comision. De regulă, operează cu sume mici, dar şi ei trebuie să fie autorizaŃi de banca centrală sub controlul căreia lucrează.

7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară.

Tehnica negocierii cursului de schimb valutar Valutele sunt folosite ca mijloace de plată în operaŃiunile de comerŃ cu mărfuri, cu servicii,

acordarea de credite, efectuarea de investiŃii directe sau de portofoliu (acŃiuni, obligaŃiuni etc.). ParticipanŃii la aceste operaŃiuni – de regulă, agenŃii economici – pot să dispună de bani în cont, dar nu în moneda în care se face tranzacŃia comercială sau financiară. Ei trebuie să transforme banii de care dispun în valută utilă, necesară plăŃilor comerciale şi financiare. Apare, deci, nevoia de vânzare a valutei deŃinute şi de cumpărare a valutei în care se efectuează plăŃile. Aceste operaŃiuni de vânzare şi de cumpărare a valutei se fac pe piaŃa valutară. Decontările şi soldurile într-o valută sau alta se transferă la bănci, singurele capabile să asigure agenŃilor economici, la timp şi în volumul necesar, valuta dorită. Dar şi băncile îşi au propriile probleme în materie de disponibilităŃi într-o valută sau alta.

În acest sens este necesar să urmărim şi ceea ce se numeşte, în mod curent, poziŃia băncii, adică disponibilităŃile şi nevoile sale, într-o anumită valută. Astfel, băncile pot dispune de lichidităŃi valutare generale suficiente şi pentru a face faŃă cererii de ansamblu de conversie a diverselor valute; ele menŃin aceste lichidităŃi în anumite valute liber utilizabile, care în perioada respectivă sunt valute „tari”, adică în valute al căror curs este stabil sau în creştere (apreciere). Dar clientela lor poate cere o varietate de valute. În acest context, o bancă poate avea o cantitate mai mare dintr-o anumită valută (de exemplu, franci elveŃieni sau dolari americani), dar să nu dispună de suficientă valută japoneză sau canadiană (yeni şi dolari canadieni). PoziŃia băncii, într-o anumită zi sau oră, se apreciază ca o poziŃie lungă (excedentară) a unei anumite valute, atunci când raportul dintre disponibilităŃile în conturi şi cererea clientelei este pozitiv, adică disponibilităŃile sunt mai mari decât cererea la acea valută; în acea zi, banca va vinde valutele în exces şi va cumpăra valuta deficitară cerută de clienŃi. În cazul în care la o valută disponibilităŃile sunt reduse şi cererea este mai mare, banca va vinde valuta în exces şi va cumpăra valuta cerută, satisfăcând cererea clientelei. Această situaŃie deficitară la o valută se numeşte poziŃie scurtă a valutei respective. Atunci când soldurile disponibilităŃilor (creanŃelor) şi cererilor (obligaŃiilor), într-o anumită valută, sunt egale, poziŃia în acea valută şi în acel moment este o poziŃie închisă (echilibrată sau soldată). În acest ultim caz, banca poate face faŃă cererii de valută din propriile disponibilităŃi, fără să apeleze la operaŃiuni pe piaŃa valutară. În realitate, în majoritatea cazurilor, băncile au o poziŃie lungă sau scurtă la o valută sau alta, de aici apărând nevoia obiectivă de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară pentru a satisface cererea clientelei sau propriile necesităŃi în respectiva valută. De aceea , o bancă poate fi pusă, în zile şi ore diferite, în postura de a vinde o valută, dacă poziŃia este excedentară (lungă) sau de a cumpăra o valută, dacă poziŃia este deficitară (scurtă).

Într-o bancă este un serviciu (compartiment) specializat în determinarea poziŃiei băncii pe valute şi scadenŃe, în care lucrează poziŃioniştii, cei care culeg cererea şi oferta de la alte servicii (compartimente) ale băncii, care au relaŃii directe cu clienŃii şi sintetizează şi prelucrează datele valutare pentru fiecare monedă, stabilind scadenŃele când trebuie să fie valuta dorită în cont. Dealerii (arbitrajiştii) primesc doar cererea sau oferta netă pe valute şi scadenŃe şi îşi concentrează atenŃia asupra problematicii schimbului cu alte bănci la cel mai bun curs valutar şi la cea mai avantajoasă dobândă la o valută sau alta.

Deci, înainte de a ne referi la tehnicile operaŃionale de schimb valutar, trebuie să avem în vedere, în primul rând, economia reală, care prezintă băncilor cererile şi ofertele de valute la scadenŃe imediate sau viitoare şi, în al doilea rând, poziŃia băncilor privind disponibilităŃile lor într-o valută sau alta şi alegerea modalităŃilor de a efectua tranzacŃiile valutare.

Există multiple tehnici şi operaŃiuni valutare, iar acestea sunt folosite nu în stare pură – cum le vom descrie în continuare –, ci concomitent, pentru a efectua o operaŃiune valutară cu un grad mai înalt de complexitate.

A) OperaŃiuni valutare la vedere (spot) Acestea sunt operaŃiuni relativ simple, bilaterale, prin care doi operatori (arbitrajişti) din bănci

diferite negociază schimbul prin vânzarea şi cumpărarea a două valute. Dar, deseori, lucrurile se complică; există cazuri când operatorul care a iniŃiat negocierea (operaŃiunea) de vânzare-cumpărare nu găseşte, în contrapartida valutei oferite, valuta dorită de el din Ńara de emisiune. În acest caz, operatorul va contacta alte bănci până găseşte valuta dorită şi partenerul disponibil să cumpere valuta oferită. Dacă nu efectuează o asemenea operaŃiune simplă (bilaterală) va face o operaŃiune „triunghiulară” sau chiar „cvadruplă”. Astfel, un operator are de vânzare dolari americani şi vrea să cumpere (ca urmare a cererii mai multor clienŃi) euro, adresându-se unei bănci germane (în Olanda, băncile la acea oră au o poziŃie închisă). Operatorul acestei bănci nu dispune, însă, de euro, dar poate să-i vândă, de exemplu, franci elveŃieni. Operatorul nostru cumpără francii elveŃieni şi îi vinde unei bănci din Anglia, de unde cumpără euro şi, în felul acesta, operaŃia s-a încheiat, având euro pentru clienŃii săi. Deci, s-a efectuat o operaŃiune nu simplă (bilaterală), ci una mai complexă, respectiv triunghiulară.

OperaŃiunea la vedere (spot) constă în vânzarea-cumpărarea de valute la un curs de schimb negociat de operatori, iar decontarea (virarea banilor) între bănci, respectiv mişcările în conturi (ieşirea valutei vândute şi intrarea valutei cumpărate) au loc într-un interval de maxim 2 zile bancare lucrătoare, faŃă de ziua încheierii tranzacŃiei. Astfel, valutele negociate luni trebuie să fie în conturile partenerilor cel mai târziu miercuri, presupunând că marŃi şi miercuri sunt zile lucrătoare. Dacă operaŃiunea de schimb s-a realizat vineri, banii trebuie să fie în conturile partenerilor cel mai târziu în ziua de marŃi, întrucât sâmbătă şi duminică sunt zile nelucrătoare. Data când banii (valuta) trebuie să intre în conturi, adică ziua decontării, poartă denumirea, în practica internaŃională, de „ziua valutei” (value în engl. şi valeur în fr.). În acest caz, noŃiunea de valută nu are nici o legătură cu termenul de devize (valută). În exemplele de mai sus, în primul caz este „valuta” miercuri, iar în al doilea caz este „valuta” marŃi. Ca o excepŃie, în America de Nord, în operaŃiunile la vedere (spot) în dolari americani contra dolari canadieni (sau invers), intervalul dintre tranzacŃie şi virarea banilor este de 1 zi lucrătoare. Însă, operatorii pot conveni ca data de decontare („valuta”) să fie de 1 zi şi în Europa, sau data de mâine (value tomorrow – engl., valeur demaine – fr.) sau chiar valuta astăzi (value today – engl., valeur aujourd’hui – fr.).

DefiniŃia dată, conform căreia operaŃiunea la vedere (spot) se realizează în maximum 2 zile, rămâne valabilă; operatorii negociază ferm sumele şi cursul valutar al celor două valute tranzacŃionate, precum şi „valuta” (dată), chiar dacă cursul valutar se schimbă în aceeaşi zi sau în următoarele două zile, până la „data valutei”. Cursul valutar negociat în operaŃiunile valutare la vedere se numeşte „cursul spot”43. Rezultatul negocierii telefonice dintre operatori (sumele, monedele străine, cursul de schimb, data „valutei”, caracterul operaŃiunii (spot), băncile şi Ńara, numele şi numerele conturilor curente NOSTRO sau LORO ş.a.) este trecut într-o fişă de arbitraj trimisă imediat după avizarea de către dealerul şef la „serviciul cifru”, iar acesta – după codificare – la „serviciul corespondenŃă”, care transmite datele, în scris, codificate ,prin fax sau SWIFT, cu semnătură electronică autorizată, precum şi la

43 O negociere între operatori poate decurge după următorul scenariu: „– Cum lucraŃi – dolar contra yen japonez spot? – 108,235 /281. – Vă rog, apropiaŃi. – 108,239 /281 (sau sorry). – vând 1 mln dolari. – OK.” Urmează datele privind banca, contul bancar, Ńara etc. Cursul de cumpărare negociat de 108,239 este cursul

ferm şi stă la baza tranzacŃiei. Primul termen al cursului (108,239) este curs de cumpărare, iar al doilea termen (108,281) este curs de vânzare. În caz că nu vrea (nu poate) să apropie termenii, spune „sorry”.

serviciile operative interesate din interiorul băncii pentru a se comunica clienŃilor modul în care a fost executat ordinul de schimb valutar şi comisionul bancar.

După unele surse ale BRI, ponderea operaŃiunilor la vedere în totalul operaŃiunilor valutare efectuate de bănci este preponderentă, respectiv de peste 58%44. Aceasta arată că piaŃa valutară lucrează preponderent în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea economiei reale internaŃionale.

B) OperaŃiuni valutare la termen (forward) Deşi operaŃiunile valutare la vedere (spot) sunt preponderente în ansamblul tranzacŃiilor valutare

de pe piaŃa de schimb valutar, o altă operaŃiune importantă, care deŃine pe piaŃa valutară o pondere de circa 14,5%, o reprezintă operaŃiunile la un termen, în viitor (forward).

Printr-o operaŃiune la termen se înŃelege acea operaŃiune de schimb valutar (vânzare-cumpărare) prin care suma, cursul valutar şi termenul sunt negociate în procesul tranzacŃiei, iar decontarea sau virarea în conturi – data „valutei” – are loc la un termen în viitor care depăşeşte 2 zile. Data („valuta”) într-o operaŃiune la termen (forward) se socoteşte, de regulă, în luni, de la o lună la 12 luni (rareori, chiar mai mult pentru anumite operaŃiuni speciale). Nu se agreează însă (dar la insistenŃe se pot accepta) luni fracŃionate (2 luni, 15 zile sau 45 de zile), întrucât această fracŃionare îngreunează calculul cursului de schimb şi al procentului de dobândă la termen, tocmai în momente de timp foarte scurte, când trebuie luate decizii rapide şi avantajoase. Termenele de 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni sau 12 luni sunt cele mai folosite, dar se practică şi termene de 4 luni, 7 luni sau 10 luni etc. Cursul de schimb valutar, suma şi data valutei sunt ferme până la virarea banilor în conturi, deşi cursul de schimb valutar se poate modifica în această perioadă, dar fără influenŃă asupra valorii tranzacŃiei valutare deja încheiate.

Momentul când trebuie făcută virarea reciprocă a banilor în conturi este determinat de clienŃii băncii, precum şi, uneori, de necesităŃile proprii ale băncii. Acest moment derivă din termenele de plată din contractele comerciale internaŃionale sau din convenŃiile de credit care au termene de creditare sau rambursare a banilor. Aceste sume şi termene sunt centralizate şi echilibrate pentru fiecare valută de poziŃioniştii băncii şi ele sunt primite la începutul zilei lucrătoare, de către arbitrajiştii din dealing room.

Sumele, termenele şi monedele sunt grupate separat pentru operaŃiuni la vedere (spot) şi pentru operaŃiuni la termen (forward), ultimele fiind diferenŃiate (cu scadenŃare) pe luni. Acestea fiind predeterminate, arbitrajistul trebuie să calculeze şi să negocieze cele mai bune cursuri la termenul şi valuta comandate.

De aceea, problema cea mai complicată în operaŃiunile valutare la termen este negocierea sigură şi rapidă a celui mai bun curs de schimb valutar pentru termenul solicitat la moneda respectivă. Pentru determinarea cursului valutar la termen se iau în calcul trei factori: a) cursul valutar spot din ziua negocierii; b) nivelurile procentului de dobândă la depozitele bancare la termen pe o perioadă egală cu data „valută” (1 lună, 3 luni etc.); c) perioada până la data „valută”, respectiv, perioada de 1, 3, 6 luni etc.

RaŃiunea economică care stă la baza calculului cursului la termen (forward) constă în aceea că exportatorul sau creditorul care a încheiat o tranzacŃie (la un preŃ sau la o dobândă prevăzute în contract) vrea să ştie, şi să se asigure, cât va încasa în monedă naŃională la termen – la cursul valutar din acea perioadă – şi dacă moneda încasată la acel curs va acoperi costurile şi beneficiul scontat. Pentru a afla aceasta, exportatorul cu plata la termen îşi pune următoarea întrebare: Cât aş câştiga dacă banii respectivi ar fi încasaŃi acum şi i-aş depune la o bancă cu o dobândă la acelaşi termen?

În centrele financiare se calculează şi se publică zilnic (la ora 1100) ratele de dobândă interbancară la 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni şi 12 luni (numită după centrul financiar de referinŃă: LIBOR London, PIBOR Paris, FIBOR Frankfurt etc.) pentru valutele liber utilizabile. Valutele negociate pot, la termen, să se reprecieze sau să se deprecieze, iar această evoluŃie rezultă, printre altele, din ratele dobânzii la depozite bancare pentru aceeaşi perioadă.

Cursurile la termen pentru operaŃiunile normale (outright) se calculează pornindu-se de la cursul spot, la care se adaugă, sau din care se scade, diferenŃa de dobândă – numite forward-uri sau pips (puncte) – la depozitele bancare la termenul egal cu termenul tranzacŃiei valutare (1, 3, 6 luni etc.).

44 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 168.

Având în vedere cei trei factori determinanŃi ai cursului la termen (cursul spot, rata dobânzii şi termenul), formula de determinare a cursului la termen este următoarea:

10012

NEdFwd

×

××∆=

unde: Fwd = reprezintă forward-urile sau pips-urile ce urmează să se adauge sau să se scadă la cursul spot; ∆d = diferenŃa de dobândă la termen dintre cele două valute tranzacŃionate; E = cursul spot; N = termenul în luni.

Raportul dintre cursul de schimb la vedere şi cel la termen poate fi un raport de egalitate (foarte rar), dar în cele mai multe cazuri aceste cursuri diferă. Astfel, o monedă poate să fie la termen mai scumpă (mai puternică, reevaluată) faŃă de perioada de bază (spot) în comparaŃie cu moneda tranzacŃionată. În acest caz, se afirmă că moneda care la termen are un curs mai bun (mai scumpă) este plătită cu o primă, având premium. Şi invers, dacă o monedă la termen se depreciază, se spune că este mai ieftină, are pierdere sau face discount. Elementul hotărâtor (dar nu singurul) al deosebirilor între cursul spot şi cursul forward în raportul între două monede ce se compară şi se tranzacŃionează este deosebirea între ratele dobânzii la depozitele bancare pentru acelaşi termen. Calculând cursul la termen după formula de mai sus, rezultatul (pips – punctele) poate avea semnul negativ sau semnul pozitiv, mărind sau micşorând cursul la termen faŃă de cursul la vedere45. Semnul rezultă din calculul diferenŃei dintre ratele dobânzii.

Se mai poate face următorul raŃionament economic: dacă o valută are o rată a dobânzii mai mare, înseamnă că se bazează pe o economie cu o rată a inflaŃiei ridicată, inflaŃie care – aşa cum s-a arătat – depreciază cursurile de schimb nu atât în timp, cât în raport cu altă valută.

Cele două categorii de tranzacŃii valutare – spot şi forward – au un dublu caracter: de operaŃiune valutară propriu-zisă (vânzare-cumpărare de valute la termene diferite), dar şi de tehnică de operare pe piaŃa valutară, stând la baza altor categorii de operaŃii valutare, ce se caracterizează prin gradul mai ridicat de complexitate şi posibilitatea obŃinerii unui câştig: SWAP, hedging, valută în cont contra valută efectivă, arbitrajare, precum şi pentru operaŃiuni „derivate”, cum sunt contracte futures şi contracte options.

C) OperaŃiuni de schimb de tip SWAP Acest tip de operaŃiuni se realiza la început între băncile centrale, întrucât, după Bretton Woods,

cursul valutar era fix, iar abaterea cursului pe piaŃă cu mai mult de ±1% obliga băncile centrale să intervină pe piaŃă pentru vânzarea sau cumpărarea de monede străine spre a influenŃa astfel raportul dintre cerere şi ofertă de valută şi, prin aceasta, cursul de schimb de pe piaŃa valutară. Ca să nu apeleze des la rezervele valutare proprii, băncile centrale cu valute liber convertibile făceau schimb (SWAP) de monedă proprie între ele. În acest scop, cele două bănci centrale îşi deschideau reciproc conturi în propria valută în favoarea băncii centrale partenere. Aceste sume nu se numeau împrumuturi, căci nu erau purtătoare de dobândă, ci simplu schimb (SWAP).

În paralel, se dezvoltă operaŃiuni de SWAP valutar şi între băncile comerciale – la cererea clientelei sau din necesităŃi proprii –, utilizându-se tehnicile valutare spot şi forward.

OperaŃiunile SWAP46 reprezintă îmbinarea a două operaŃiuni valutare, simultane şi opuse, una de vânzare şi alta de cumpărare (sau invers), una la vedere şi alta la termen. ExistenŃa unei operaŃiuni la termen în cadrul SWAP-ului presupune reglarea diferenŃei de dobândă – dacă există – dintre cele două valute ale operaŃiunii, reglare care are loc prin intermediul a două cursuri diferite la cele două scadenŃe. Ca atare, forward-urile analizate la prezentarea tehnicii operaŃiunii la termen constituie baza efectuării

45 Eugen Ştefan Pecican, PiaŃa valutară, bănci şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 118 –

126. 46 To swap (engl.) = a face schimb; în acest caz, a face schimb de valute în cont, dar şi de titluri de valoare

care au tipuri diferite de calcul al ratei dobânzii (dobândă fixă sau dobândă flotantă).

operaŃiunilor de SWAP47. Astfel, spre exemplu, banca A dispune în spot de o sumă de 1 mln dolari americani, pe care o are disponibilă timp de trei luni, şi tot în spot are nevoie de 1,7 mln franci elveŃieni de care va avea nevoie tot peste 3 luni. Pentru acoperirea necesarului de franci elveŃieni, dar şi pentru valorificarea dolarilor de care dispune, şi păstrarea poziŃiei pe valute peste 3 luni, banca poate apela la două metode: metoda depozitului bancar în eurovalute sau metoda SWAP.

A doua metodă – operaŃiunea SWAP – presupune găsirea unei alte bănci, banca B, căreia banca respectivă să-i cedeze 1 milion dolari americani, pe termen la 3 luni, în schimbul a 1,7 mln franci elveŃieni, urmând să stabilească:

� cursul de vânzare a dolarilor americani din franci elveŃieni cu valuta spot, respectiv, prima parte a operaŃiunii SWAP;

� cursul de cumpărare a dolarilor americani la termen de 3 luni, adică a doua parte a operaŃiunii de SWAP.

Ambele operaŃiuni se fac paralel. În continuare se fac operaŃiuni spot pentru 1 mln dolari americani şi operaŃiuni forward pentru 1,7 mln franci; pentru ultimele se calculează, evident, pips-urile, respectiv diferenŃa de dobândă la 3 luni. Se va efectua acea operaŃiune (depozit în eurovalută sau SWAP) la care câştigul din dobândă este mai mare. Deci, SWAP este o operaŃiune complexă – una de vânzare (USD), iar alta de cumpărare (CHF), decizia luându-se pe baza calculului câştigului de dobândă la 3 luni. OperaŃiunile de SWAP pot fi efectuate de băncile centrale, băncile comerciale şi de operatorii speculatori, ultimii nu din necesităŃi comerciale sau financiare, ci în scop exclusiv de câştig valutar.

D) OperaŃiuni de hedging valutar OperaŃiunea de hedging48 poate avea ca scop obŃinerea unui câştig, dar mai ales acoperirea unui

risc de curs valutar la termen. OperaŃiunea de hedging în scopul acoperirii normale a riscului de curs valutar se iniŃiază după încheierea unui contract comercial cu termen lung de plată (3-9 luni), perioadă în care modificarea cursului de schimb al monedei de contract poate evolua într-o direcŃie care să genereze pierdere pentru unul dintre partenerii comerciali (depreciere pentru exportator sau repreciere pentru importator). OperaŃiunea de hedging urmăreşte, în principal, evitarea reprecierii sau deprecierii monedei de contract, dar dacă prin aceste operaŃiuni se obŃine şi un câştig, tranzacŃia tip hedging este cu atât mai avantajoasă. OperaŃiunea de hedging se află undeva la mijlocul distanŃei dintre operaŃiunile de acoperire normală a riscului de curs valutar (după principiul „cel puŃin să nu pierzi”) şi operaŃiunile pur speculative care nu au la bază nici o tranzacŃie comercială sau financiară49.

Prin încheierea unui contract (cu valută şi preŃ fix), cu plata peste 3 luni, unul dintre parteneri – cumpărătorul, de exemplu – consideră că la termen va putea pierde, ca urmare a modificării cursului de schimb valutar. În acest caz, cumpărătorul angajat în plata unei sume, la un anumit termen, efectuează imediat o operaŃiune de cumpărare la termen tot de 3 luni a valutei de contract. Prin aceasta, cumpărătorul se pune la adăpost de riscul deprecierii acesteia, deoarece, la termen, eventuala pierdere în contul tranzacŃiei comerciale se compensează prin câştigul în aceeaşi valută, realizat prin operaŃiunea valutară la termen. Chiar dacă cursul valutar nu se schimbă, prin operaŃiunea de tip hedging, cumpărătorul s-a asigurat că cel puŃin nu va pierde.

E) OperaŃiunea de arbitrajare de curs valutar este mai mult un procedeu utilizat de arbitrajiştii unei bănci atunci când efectuează operaŃiuni la vedere sau la termen, precum şi în scopul acoperirii contra riscului de curs sau pentru obŃinerea unui câştig.

Procedeul de arbitrajare – indiferent de scopul urmărit printr-o operaŃiune valutară – se bazează pe două principii de bază: a) principiul à la hausse (în creştere) şi b) principiul à la baisse (în scădere).

47 Vezi Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii

valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982. 48 To hedge (engl.) = a se pune la adăpost, a se asigura împotriva riscurilor. 49 Gh. Munteanu, op. cit., p. 99.

Principiul à la hausse are în vedere posibilitatea reprecierii unei valute în raport cu altă valută şi, ca atare, prima valută se cumpără în scopul fie al acoperirii unor riscuri determinate de scăderea cursului unei valute sau a preŃului unui titlu, fie al obŃinerii unui beneficiu prin vânzarea lor ulterioară.

Principiul à la baisse are în vedere posibilitatea deprecierii unei valute în raport cu altă valută, sau a unui titlu, şi ca atare prima valută se vinde, fie în vederea acoperirii unor necesităŃi la un curs cât mai bun sau preŃ cât mai mare, fie pentru obŃinerea unui câştig superior prin cumpărarea ulterioară.

Cele două principii funcŃionează pe baza regulii inverse. Astfel, în situaŃia în care principiul aplicat nu a dat rezultate dorite (sau, mai rău, se înregistrează continuarea pierderii), se aplică celălalt principiu, pe baza jocului multiplu, căutându-se să se obŃină, în această situaŃie, un beneficiu care să anihileze pierderea şi să conducă, în final, la realizarea beneficiului aşteptat iniŃial50.

F) OperaŃiuni de plasamente şi depozite valutare acordate sau primite de pe piaŃa valutară de către arbitrajişti, care din exterior par simple credite şi împrumuturi, dar nu şi în cazul operaŃiunilor de arbitraj valutar şi financiar al băncilor.

Aceste operaŃiuni se bazează pe tehnicile deja analizate de arbitrajare de cursuri şi de dobânzi. Anumite disponibilităŃi valutare pe termen scurt – până la un an, dar preponderent de la 1 lună la 6 luni – ale băncilor pot şi trebuie să fie valorificate prin tehnica creditului şi depozitelor bancare. Procedeele bazate pe îmbinarea şi combinarea operaŃiunilor la vedere, la termen şi de schimb valutar (SWAP), sunt cu succes folosite în gestionarea pe termen scurt a disponibilităŃilor sau datoriilor valutare, apelându-se la tehnica creditelor şi împrumuturilor. Se urmăresc trei scopuri: a) fructificarea disponibilităŃilor valutare; b) gestionarea cu minim de cheltuieli a debitelor valutare; c) obŃinerea de câştiguri valutare din mişcarea, în timp şi spaŃiu, a fondurilor valutare pentru obŃinerea de câştiguri din modificarea cursurilor de schimb, manevrarea plasamentelor pe valute şi a procentului de dobândă la depozite pe termene variate la diferite bănci. Valoarea unei operaŃiuni nu este foarte mare, căci gestionarea fondurilor financiare mari intră în competenŃa altor servicii decât serviciul de arbitraj valutar, dar pentru fonduri până la 5-10 mln dolari americani, şi pe termene variate, care merg de la 1 zi la 365 de zile, cel mai competent serviciu este serviciul de arbitraj valutar care îşi întregeşte profilul şi cu anumite activităŃi de natură financiară, cu deosebire prin tehnica depozitelor bancare.

Desigur, nu toŃi arbitrajiştii dintr-un serviciu valutar efectuează plasamente şi depozite valutare, între ei existând un sistem de specializare pe categorii de operaŃiuni.

G) Vânzarea-cumpărarea de valută efectivă contra valută în cont este o categorie de operaŃie generată de relaŃiile internaŃionale care necesită sau generează valută efectivă (bancnote sau monede). Principalul sector care operează cu valută efectivă este activitatea de turism internaŃional, transporturi internaŃionale, călătorii internaŃionale etc. Băncile comerciale sunt obligate să Ńină o parte din monedele străine (valute) în numerar, pentru a face faŃă operaŃiunilor de schimb valutar solicitate la ghişeu sau case de schimb valutar. În perioadele de vârf ale turismului – vara pentru turismul de litoral, iarna pentru turismul montan sau în ambele sezoane pentru turismul de odihnă sau de tratament – băncile din Ńările de destinaŃie sau de origine a turismului, trebuie să dispună de valută efectivă (numerar sau cecuri).

În acest scop, se vinde valută în cont şi se cumpără valută efectivă. În perioadele de extrasezon, valutele efective deŃinute de bănci nu sunt rentabile şi trebuie vândute şi transformate în valute în cont, aducătoare de dobânzi. Cursul valutar de schimb al valutei în cont se deosebeşte de cursul valutei efective: pentru a fi transformată în valută în cont, valuta efectivă (numerarul în bancnote) trebuie transportată în Ńara de emisiune sau la Zürich (centrul tranzacŃiilor cu valută efectivă), operaŃiune care necesită cheltuieli de ambalare, transport, asigurare etc., ceea ce conduce la un preŃ de vânzare mai mare şi la un preŃ de cumpărare mai mare în comparaŃie cu ratele de curs valutar în cont, a căror mişcare se realizează prin virament bancar în conturi.

H) OperaŃiunile valutare speculative sunt operaŃiuni legale pe care le efectuează arbitrajişti ai băncilor în scopul exclusiv de obŃinere a unui câştig în valută: fie anticiparea corectă a cursului de schimb la o valută sau alta, fie o previziune bine calculată în materie de mişcarea dobânzilor la

50 Gh. Munteanu, op. cit., p. 97-98.

depozitele valutare sau a cotaŃilor la titlurile de valoare de pe pieŃele bursiere şi extrabursiere. Operatorii speculatori au o calificare ridicată şi complexă, stăpânind temeinic tehnicile valutare şi bursiere.

Operatorii speculatori pot fi consideraŃi şi „cumpărători” de riscuri în măsura în care alŃi operatori sunt „vânzători” de riscuri51. Rareori, speculatorii sunt generatori de crize valutare, pentru că ei acŃionează în direcŃia în care se înscrie deja mişcarea cursului de schimb valutar sau a procentului de dobândă. Dar se pot produce şi evenimente neprevăzute, contrar sensului evoluŃiei cursurilor. Aici apare riscul. Desigur că un operator informat sau pregătit să previzioneze va putea vinde sau cumpăra riscuri în câştig.

I) OperaŃiunile derivate sunt un gen de tranzacŃii care au apărut relativ recent, respectiv, în anii ’70 şi s-au dezvoltat intens în anii ’80 şi ’90. Se numesc derivate, căci ele – ca tehnici de derulare – se inspiră de la alte categorii de operaŃii. Astfel, pieŃele produselor derivate combină tehnici care au apărut şi s-au dezvoltat la bursele de mărfuri, pieŃele valutare interbancare, pieŃele financiare ale obligaŃiunilor şi creditului, precum şi la pieŃele de valori (titluri de valoare). Am văzut că există operaŃiuni de schimb (SWAP) de valute. Dar pe piaŃa produselor derivate există şi operatori de schimb de datorii: un partener are datorie în dolari cu dobândă fixă, la alt partener datoria în dolari este cu dobândă variabilă (LIBOR). Cei doi parteneri fac o tranzacŃie de SWAP de dobândă: unul ar dori ca datoria lui să nu fie purtătoare de dobândă fixă, ci de dobândă variabilă, apreciind că în viitor dobânda va scădea. Celălalt partener, dimpotrivă, doreşte să aibă o datorie nu cu dobândă variabilă, ci cu dobândă fixă, căci vrea să ştie exact cât va avea de plătit. Schimbul de datorii este ca şi făcut. Pot apărea operaŃiuni de schimb cu titluri de valoare, pot să apară obligaŃiuni contra unor certificate de depozit. Dar şi pe piaŃa monetară pot avea loc schimburi: de exemplu, un depozit în eurodolari contra unui depozit în eurofranci elveŃieni cu termene şi sume valutare identice.

Pe baza tehnicilor tranzacŃiilor la termen se dezvoltă operaŃiuni cu asemenea produse derivate ca: schimbul monetar şi de devize, dobânzile asupra activelor financiare, indicii bursieri, opŃiuni asupra acŃiunilor, produse fungibile ş.a.

PiaŃa produselor derivate se extinde mult dincolo de piaŃa valutară clasică (interbancară) sau, se mai poate afirma, piaŃa de devize (valutară) îşi lărgeşte aria de activitate şi asupra unor activităŃi financiare şi bursiere. Altfel spus, treptat, se şterg deosebirile clasice dintre bursa valutară, bursa de mărfuri şi bursa de valori; operaŃiunile derivate poartă pecetea acestor pieŃe din care „derivă” (rezultă) o categorie specifică de tranzacŃii, ce au loc pe piaŃa produselor derivate52.

Această ştergere treptată şi de perspectivă a deosebirilor puternice dintre pieŃele valutare, pieŃele de titluri de valori, pieŃele contractelor futures şi contractelor options, piaŃa pentru fungibile ş.a. constituie un alt argument pentru a vorbi despre piaŃa de schimb, şi nu de piaŃa valutară. PiaŃa produselor derivate este de dată recentă şi cu o mare perspectivă de dezvoltare. Înlocuirea de termen presupune, însă, schimbări atât în mentalităŃi, cât şi în legislaŃia „valutară”. Acest tip de operaŃiuni a apărut în germen, în România, la Bursa de mărfuri şi de valori de la Sibiu.

7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România

PiaŃa valutară în România a început să funcŃioneze de la mijlocul secolului XIX, odată cu crearea sistemului monetar al leului, şi până în 1948, când se anulează dreptul de proprietate asupra valutei şi se introduce monopolul valutar al statului.

După 1990, odată cu transformarea BNR în bancă centrală şi introducerea dreptului de proprietate asupra valutei, începe crearea premiselor pentru funcŃionarea pieŃei valutare.

În decembrie 1989, când a avut loc revoluŃia şi s-a adoptat programul de trecere la un nou sistem economic (economia de piaŃă) şi un nou sistem politic (democraŃie, pluripartidism, descentralizare etc.), economia României se caracteriza prin următoarele trăsături:

51 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 52 O tratare amplă a pieŃei produselor derivate, în literatura economică română, se găseşte la Simona

Gaftoniuc, op. cit., p. 195-262.

− existenŃa unei economii dintre cele mai centralizate din Europa de Est, bazată pe un mecanism de planificare centralizată până la cele mai mici repere şi cei mai mici indicatori în ceea ce priveşte producŃia, preŃul, desfacerea (cumpărătorii), plăŃile etc. Aproape nici nu era nevoie de capital de rulment, plăŃile făcându-se aproape instantaneu prin depunerea la BNR a documentelor de expediŃie şi reŃinerea automată a banilor din conturile cumpărătorilor;

− comerŃul exterior era monopol de stat; dreptul de a negocia şi încheia contracte comerciale externe pentru export nu-l aveau producătorii, ci 45-50 de întreprinderi de stat, intermediare, specializate în comerŃul exterior pe ramuri, subramuri sau grupe de produse, activitate planificată centralizat;

− monopolul valutar al statului, principiu în virtutea căruia valuta încasată din export revenea direct statului (BRCE), iar exportatorul primea contrapartida în lei la un curs de schimb (de revenire) planificat centralizat, deseori nerealist (supraevaluat sau subevaluat). Importatorii primeau valuta conform planului de import la un curs de revenire, de asemenea, planificat centralizat);

− mecanismul de preŃuri nu reflectă costurile reale, cererea şi oferta la un produs sau altul erau planificate centralizat. Cel mai distorsionat mecanism economic erau preŃurile, care includeau la unele produse fie costuri superioare nivelului preŃului, fie, la alte produse, nivelul preŃului era deseori cu 50%-100% mai mare ca nivelul costurilor. La nivelul economiei naŃionale, suma tuturor preŃurilor acoperea cu profit suma tuturor costurilor, dar la nivel de produse sau întreprinderi coexistau situaŃii de pierderi sau de suprarentabilitate (prelevate la buget), ceea ce împiedica adoptarea de decizii economice pe baza principiilor unei gestiuni raŃionale la nivel de produse sau întreprinderi;

− economia românească, cu deosebire industria, avea o structură economică bazată pe ramuri, subramuri şi grupe de produse energo şi materialo-intensive, ceea ce o făcea dependentă de importul de resurse energetice şi de materii prime, utilizate nu pe criterii economice, care nu puteau fi corect măsurate din lipsa unor preŃuri reale, ci pe criterii politice şi de altă natură;

− în decembrie 1989, România avea o datorie externă zero, rezerve valutare de peste 2 mld dolari şi creanŃe externe faŃă de străinătate de 3 mld dolari (preponderent faŃă de Ńări în curs de dezvoltare ca Irak, Siria, Egipt, Cuba ş.a.; majoritatea acestor creanŃe nu s-au recuperat nici în prezent);

− în condiŃiile monopolului valutar al statului şi monopolului asupra comerŃului exterior nu au existat şi nici nu puteau să existe un comerŃ cu devize, respectiv, o piaŃă valutară.

În perioada de după 1989, ca şi în anii următori, asistăm la o situaŃie foarte complexă şi contradictorie, care se caracterizează atât prin lipsa unui mecanism centralizat de planificare (lichidat la 2-4 luni după revoluŃie), cât şi prin absenŃa unui mecanism de piaŃă. Perioada 1990-1993 se remarcă, pe de o parte, printr-un vid legislativ, iar pe de altă parte, printr-un vid instituŃional.

În perioada 1990-1993, economia valutar-financiară şi bancară a României se caracteriza prin haos în materie de preŃuri, politică monetară, politică de credit, politică de comerŃ exterior, politică vamală, politică fiscală, curs valutar, rezerve valutare etc. DeficienŃele de mai sus au condus la primele acumulări primitive de capital prin intermediul sistemului bancar, creditului, impozitelor, inflaŃiei, corupŃiei, exportului şi importului dobânzilor, privatizărilor dubioase etc. MulŃi mlniardari de astăzi au acumulat „primul mlnion” în condiŃiile acestei perioade.

Se remarcă, de asemenea, în acei ani, lipsa unui regim valutar şi financiar sever şi coerent, creându-se astfel multiple canale de scurgere în exterior – fără echivalent – a unei părŃi a avuŃiei naŃionale, bazate pe următoarele condiŃii prielnice: confuzia existentă în ce priveşte responsabilităŃile instituŃiilor; strategia de reformă graduală permitea anticiparea măsurilor economice, dar şi a căilor privind sursele de acumulare primitivă de capital; „dolarizarea” economiei şi pierderea atracŃiei faŃă de moneda naŃională; funcŃionarea unor pieŃe valutare paralele (licitaŃii valutare, „piaŃă valutară gri” şi „piaŃă neagră”); contestarea apriorică a oricărei tentative de reglementare economică, etichetată drept comunistă; mişcările sindicale iau proporŃii şi sub impulsul intereselor politice şi economice ale unor lideri; oscilaŃii în adoptarea deciziilor economice (acordarea dreptului exportatorilor asupra valutelor, apoi naŃionalizarea acestora) etc.

Un element esenŃial al funcŃionării pieŃei valutare este mecanismul cursului de schimb valutar. În anul 1990 s-a practicat un curs oficial supraevaluat, apreciindu-se că prin aceasta se atenuează rata

inflaŃiei. Calcularea şi utilizarea unui curs oficial supraevaluat au declanşat cursuri valutare paralele pe „piaŃa gri” şi „piaŃa neagră”.

Premisele creării pieŃei valutare interbancare în România. În pofida acestor condiŃii vitrege, în perioada 1990-1994 s-au creat o serie de instituŃii şi mecanisme favorabile formării unei pieŃe valutare în România:

a) Crearea instituŃiilor necesare funcŃionării pieŃei valutare. În acest sens, o importanŃă decisivă a avut transformarea BNR dintr-o bancă de încasări şi plăŃi pentru agenŃii economici într-o bancă centrală, care, pe lângă atribuŃiile de emisiune monetară, preia gestionarea rezervelor valutare ale statului de la BRCE, exercită atribuŃii specifice băncii centrale, cum ar fi: autorizarea, controlul şi supravegherea activităŃii băncilor comerciale; promovarea politicii dobânzilor; agent principal al statului în materie de gestionare a titlurilor de valoare emise de guvern; controlul şi supravegherea funcŃionării pieŃei valutare; autorizarea băncilor care pot efectua operaŃiuni valutare (dealeri, brokeri şi case de schimb valutar); supravegherea cursului de schimb valutar; BNR emite regulamente, norme şi decizii privitoare la piaŃa valutară; intervine prin instrumente specifice economiei de piaŃă, pentru derularea normală a operaŃiunilor valutare.

De asemenea, au fost create şi reglementate activităŃile băncilor comerciale autorizate de BNR să efectueze operaŃiuni valutare, să presteze servicii în favoarea agenŃilor economici, inclusiv în domeniul decontărilor internaŃionale, să efectueze operaŃiuni de arbitraj valutar etc. În prezent, sunt autorizate să efectueze operaŃiuni valutare peste 40 de bănci româneşti cu sediul în România, indiferent de natura socială a capitalului, sau sucursale ale unor bănci străine care au statutul de persoane juridice româneşti cu capital propriu etc.53

S-a format o largă reŃea de case de schimb valutar care fac operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valute şi îndeplinesc anumite condiŃii, formulate de BNR, înainte de a primi autorizaŃia de funcŃionare.

b) Introducerea dreptului de proprietate asupra valutelor pentru rezidenŃi (persoane juridice şi fizice). În prima etapă, exportatorii puteau să reŃină 30% din valuta încasată din exporturi, pe care puteau fie să o utilizeze pentru convertirea ei în lei, fie să o Ńină în conturi sub formă de depozite la o bancă românească. Ea putea fi folosită pentru importuri sau putea fi vândută pe piaŃa valutară internă contra lei sau contra altei valute de care aveau nevoie în tranzacŃiile de cont curent. Cota ce rămâne la dispoziŃia exportatorilor a crescut la 50%, apoi la 100% (dar, în realitate, întreprinderile transformau o parte din valută în lei pentru plata salariilor, energiei, amortismente, impozite etc.). Dreptul de a reŃine în conturi bancare 100% din încasările valutare se numeşte, în limbaj valutar, full rettention.

Persoanele fizice au căpătat dreptul de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar, la început în valoare de 300 USD, apoi de 500 USD, cu condiŃia să facă dovada că au paşaport. În prezent, persoanele fizice pot cumpăra valută până la suma de 10.000 USD fără a prezenta nici un paşaport.

c) Un alt element pregătitor al creării pieŃei valutare a fost trecerea treptată la convertibilitatea internă a leului în valută, din partea rezidenŃilor, pentru importuri de mărfuri şi câteva alte plăŃi externe care fac parte din contul curent, ulterior ea fiind extinsă la toate categoriile de operaŃiuni de cont curent atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. În prezent, România practică convertibilitatea de cont curent fără restricŃii şi a recunoscut, încă din 1998, articolul VIII din Statutul FMI.

d) Având adoptate şi în funcŃiune măsurile menŃionate, s-a putut crea şi un alt element al regimului valutar, respectiv, cel al pieŃei valutare. La început, această piaŃă era restrânsă la o oră de activitate la BNR, unde băncile autorizate să facă tranzacŃii valutare se întruneau, prezentând cererea şi oferta clienŃilor pentru cumpărarea de valută sau schimbul de valută; firmele importatoare aşteptau „la rând” mult timp până li se vindea valuta cerută; tranzacŃiile de vânzare-cumpărare şi formarea cursului valutar se făceau prin procedeul licitaŃiilor valutare desfăşurate sub egida BNR, iar cele câteva bănci autorizate să participe la licitaŃii acŃionau ca brokeri, adică în numele şi în contul clienŃilor.

În aprilie 1994 se creează piaŃa valutară interbancară, prin care băncile, de data aceasta, acŃionează deja ca dealeri (în numele şi contul lor), iar prin negocieri libere, directe şi în dependenŃă de raportul dintre cerere şi ofertă, se formează cursul de schimb valutar interbancar.

53 BNR, Regulamentul nr.3/1997. Norma privind efectuarea de operaŃiuni valutare, reactualizat în 2005.

Alături de piaŃa interbancară se dezvoltă şi piaŃa caselor de schimb valutar; al doilea segment al pieŃei valutare.

Totuşi, în anii 1993-1996, funcŃionează şi un al treilea segment al pieŃei valutare – numit şi „piaŃa gri”, prin care întreprinderile cu importante resurse valutare dobândite din exporturi, pe baza principiului full rettention, recurg la schimbarea valutei în lei în raporturile cu alte întreprinderi româneşti, ocolind sistemul licitaŃiilor şi piaŃa valutară interbancară, iar firmele care nu reuşeau prin licitaŃii să obŃină imediat valută se adresau primelor firme pentru a cumpăra valută. Cursul de schimb interbancar la început era încă supraevaluat, datorită cererii pieŃei, astfel că pe „piaŃa gri” cursul dolarului, de exemplu, era mai ridicat în comparaŃie cu cel ce se stabilea la licitaŃii valutare, dar dolarul era cumpărat întrucât piaŃa interbancară nu satisfăcea cererea de valută. Cu timpul, volumul ofertei de dolari pe piaŃa valutară interbancară a crescut simŃitor, astfel că toată cererea de valută era satisfăcută, iar „piaŃa gri” s-a autodizolvat.

Al patrulea segment al pieŃei valutare în acea perioadă era „piaŃa neagră”, care funcŃiona pentru persoane fizice întrucât casele de schimb valutar fie nu aveau suficientă valută, fie cursul de schimb nu era atrăgător. Şi această „piaŃă neagră” a fost neutralizată, întrucât casele de schimb au primit dreptul să majoreze plafonul maxim de vânzare a valutelor, iar cursul de schimb a devenit foarte apropiat de cursul interbancar (diferenŃele de curs erau normale, de 1%-3%).

Dreptul rezidenŃilor (persoane fizice sau juridice) de a deŃine valută, convertibilitatea de cont curent fără restricŃii a leului, dezvoltarea pieŃei interbancare, ca şi vasta reŃea a caselor de schimb valutar au constituit împreună condiŃiile creării şi dezvoltării pieŃii valutare în România, care – aşa cum vom vedea – funcŃionează în condiŃii bune, realizând zilnic tranzacŃii de valori foarte mari, satisfăcând cererea şi oferta de valută, realizându-se într-o anumită măsură ceea ce se cheamă cursul valutar de echilibru. Creşterea cursului dolarului sau al altor valute în lei se datorează multor factori, cum ar fi: inflaŃia, dobânda, deficitul în balanŃa de cont curent, intrările modeste de capital străin, arieratele, întreprinderile cu pierderi, deficitul bugetar şi alte elemente din economia reală, factori trataŃi într-un capitol anterior.

Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România. PiaŃa valutară în Ńara noastră este reglementată de normele valutare emise de BNR. Prin statutul său, BNR are obligaŃia să supravegheze şi să reglementeze funcŃionarea în bune condiŃii a pieŃei valutare.

Conform reglementărilor în vigoare, plăŃile şi încasările pe teritoriul României se fac numai în moneda naŃională (lei). Fac excepŃie băncile autorizate pentru operaŃiuni valutare, persoanele juridice care au contracte cu parteneri străini şi efectuează lucrări în străinătate.

Printre actele normative cele mai importante al BNR privind piaŃa valutară reŃinem: Regulamentul şi normele de funcŃionare a pieŃei valutare interbancare şi de efectuare a operaŃiunilor valutare din 18 august 1994; Regulamentul şi normele privind efectuarea de operaŃiuni valutare din 23 decembrie 1997; Norma privind operaŃiunile valutare, 1995.

În ceea ce priveşte plăŃile şi încasările în valută între persoanele fizice rezidente, aceste operaŃiuni sunt permise, dar trebuie să aibă un caracter incidental.

AgenŃii economici exportatori trebuie să repatrieze valuta în conturile băncilor româneşti, care o pot vinde pe piaŃa valutară contra lei sau pot să constituie depozite în conturi curente în valută la băncile româneşti. AgenŃii economici importatori cumpără valută de la bănci contra monedei naŃionale sau cu alte valute pe care le au în cont curent, operaŃiuni care, de asemenea, se fac prin intermediul pieŃei valutare.

Băncile autorizate să efectueze operaŃiuni pe piaŃa valutară acŃionează ca interme-diari în favoarea cererilor şi vânzărilor dispuse de agenŃii economici. Băncile comerciale autorizate se mai numesc şi bănci-dealeri, deşi ele pot face şi operaŃiuni de brokeraj.

CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească o bancă intermediară (dealer) pentru a fi

autorizată de BNR să opereze pe piaŃa valutară sunt următoarele: − existenŃa unui capital social adecvat; − existenŃa unei structuri organizatorice distincte (departament sau serviciu de arbitraj);

− elaborarea unor norme proprii privind procedurile de schimb valutar în relaŃiile cu clienŃii; − respectarea reglementărilor privind relaŃiile cu celelalte bănci intermediare (dealeri); − stabilirea de competenŃe şi limite valorice până la care se poate angaja fiecare arbitrajist; − desemnarea personalului implicat în activitatea de schimb valutar, respectiv, avizarea de către

BNR a listei nominale a arbitrajiştilor, nominalizarea arbitrajistului-şef, cu datele personale aferente; − existenŃa unor relaŃii de corespondent bancar cu alte bănci la care să aibă deschise conturi în

străinătate pentru cel puŃin 6 valute; − existenŃa unui sistem operaŃional specific: echipament operaŃional tip Reuters sau Dow Jones,

echipamente specifice pentru comunicaŃii şi plăŃi (linii telefonice interne şi internaŃionale, sisteme de înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax etc.).

Principiile de desfăşurare a tranzacŃiilor pe piaŃa valutară interbancară sunt asemănătoare cu acelea ale operaŃiunilor valutare practicate pe plan mondial (tratate într-un capitol anterior); totuşi, vom prezenta aici câteva principii specifice menŃionate în regulamentele BNR:

1) PiaŃa valutară în România funcŃionează în fiecare zi lucrătoare între orele 9,00 şi 16,00. TranzacŃii valutare în afara orelor oficiale de lucru se fac cu aprobarea conducerii băncii, când sunt necesare închideri de poziŃii, efectuând operaŃii cu Ńări din zone cu alte fuse orare (America, Extremul Orient, Orientul Mijlociu).

2) ObligaŃia băncilor autorizate în tranzacŃii valutare de a afişa permanent, în timpul orelor de funcŃionare a pieŃei valutare, atât la ghişeele de lucru cu clienŃii, cât şi prin sisteme de difuzare a informaŃiei de tip Reuters sau Dow Jones, cursurile de schimb valutar informative pentru cel puŃin 6 valute.

3) În România, metoda de cotaŃie a leului este cotaŃia directă, fără zecimale. Dar după trecerea la „leul greu” s-a trecut şi la folosirea zecimalelor.

4) Principalele tipuri de tranzacŃii pe piaŃa valutară sunt operaŃiuni spot, forward, SWAP şi depozite bancare (credite). Bursa de mărfuri şi valori din Sibiu face şi unele operaŃiuni derivate (options, futures ş.a.). OperaŃiunile forward se fac pentru perioade de la o lună (1 M) până la douăsprezece luni (12 M).

5) CotaŃiile sunt informative şi ferme. În situaŃia în care cotaŃia fermă, suma în valută şi data valutei (transferului valutar) sunt acceptate de client sau de intermediarul autorizat, tranzacŃia este considerată încheiată şi se execută necondiŃionat.

6) Marjele între cursurile de vânzare şi cele de cumpărare se stabilesc liber pe piaŃa valutară în condiŃii de concurenŃă între intermediari.

7) Pentru operaŃiunile de cont curent, ordinele clienŃilor date băncilor pentru schimbul valutar trebuie să fie însoŃite de o documentaŃie din care să rezulte că schimbul valutar se face în scopul plăŃilor de operaŃiuni curente, iar pentru operaŃiunile de capital (repatrierile de capital, de dobândă sau profituri etc.), clientul trebuie să prezinte autorizaŃia BNR. Pentru clienŃii agreaŃi, băncile pot executa ordinele, dar în termen de maxim 5 zile lucrătoare, clienŃii trebuie să prezinte documentaŃia de mai sus.

8) ConfidenŃialitatea şi secretul profesional sunt esenŃiale, în sensul obligaŃiei de a nu dezvălui identitatea clientului. Intrarea în sala de arbitraj valutar a persoanelor străine de serviciul de arbitraj este strict reglementată.

9) Se delimitează atribuŃiile şi departajarea activităŃilor pe piaŃa valutară pe compartimente distincte (front office, back office, cifru, corespondenŃă bancară).

10) TranzacŃiile între intermediari se încheie în nume propriu, prin confirmare între arbitrajişti (telefonic, telex, Reuters, telex) şi reconfirmări letrice, telex sau SWIFT, codificate corespunzător (specimene de semnătură, chei telegrafice, chei SWIFT etc.).

11) InstrucŃiunile de plată şi de decontare sunt transmise în aceeaşi zi, pentru a se putea integra în spaŃiul a două zile în cazul apariŃiei unor inconveniente neprevăzute, căci altfel se plătesc penalizări foarte mari.

12) Băncile autorizate raportează zilnic, între orele 8,30-9,30 ale zilei curente. Băncii NaŃionale, situaŃia vânzărilor şi cumpărărilor de valută, pe valute, sume, curs valutar pentru tranzacŃiile din ziua precedentă. BNR, pe baza acestor informaŃii, calculează, ca o medie statistică ponderată, cursul de referinŃă al zilei. Este un curs post-factum, statistic şi este utilizat de agenŃii economici, casele de

schimb, unităŃile economice şi bugetare în contabilitate, ca şi în relaŃiile cu FMI, BIRD, BERD şi BRI pentru eventuale raportări sau tranzacŃii extrabancare.

PiaŃa valutară interbancară se caracterizează, în ultimii ani, printr-o ofertă valutară mai mare decât cererea, ceea ce obligă deseori BNR să intervină pe piaŃă pentru a cumpăra valută. IntervenŃia BNR pe piaŃa valutară se face în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă, menŃinerea cursului valutar real cât mai aproape de realităŃile economice, rata inflaŃiei şi rata dobânzii.

Corelând evoluŃiile cursului nominal de schimb, ratei inflaŃiei şi ratei dobânzii, rezultă un curs real de schimb relativ stabil după 1997 pe piaŃa valutară; aproape în fiecare lună, după 1998, oferta de valută a fost superioară cererii şi, pentru a nu se modifica drastic cursul real de schimb, BNR a intervenit aproape lunar, vânzând şi cumpărând valută; au predominat acŃiunile de cumpărare pentru a se contracara supraoferta, majorându-se, totodată, rezervele valutare ale BNR. Această ofertă sporită rezultă şi din creşterea depozitelor în conturile în valută ale firmelor şi persoanelor fizice, care depăşeau, împreună, 3 mld USD în anul 2005.

Schimbul valutar se realizează în principal pe piaŃa valutară interbancară. Dar pentru persoane fizice şi în numerar există o reŃea paralelă, formată din: a) ghişeele băncilor şi sucursalelor lor; b) punctele de schimb valutar ale caselor de schimb valutar; c) alŃi intermediari, cum ar fi mari unităŃi hoteliere, de turism ş.a.

Dacă ghişeele de schimb valutar ale băncilor şi punctele de schimb valutar ale caselor de schimb valutar pot face în egală măsură atât vânzări de valută, cât şi cumpărări de valută; „alŃi intermediari” (hoteluri, aeroporturi etc.) pot doar cumpăra valută, vânzând lei.

Punctele de schimb valutar trebuie să afişeze cursurile de schimb valutar, să aibă dotarea corespunzătoare (tehnică de calcul, programe, aparat de verificare a autenticităŃii banilor, condiŃii de păstrare în deplină siguranŃă a valorilor etc.). Marja între cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărare se stabileşte liber, în condiŃii de concurenŃă. Deşi uneori este obligatorie prezentarea unui act de identitate, punctele de schimb valutar nu au voie să înscrie diverse menŃiuni în aceste acte.

Regimul valutar din România permite scoaterea sau introducerea, în Ńară, de valută până la concurenŃa maximă de echivalent 10.000 USD sau euro, iar banii ce depăşesc acest plafon se fac depozit la punctul vamal, putând fi încasaŃi în următorii trei ani.

După cum s-a menŃionat, leul avea până în mai 2005 convertibilitate de cont curent, adică se schimbau lei contra valuta necesară plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, inclusiv pentru turism, transporturi etc. Convertibilitatea de capital, deşi nu era interzisă, era limitată la câteva operaŃiuni, şi acelea sub controlul şi cu avizul BNR. Asemenea operaŃiuni de capital în care leul este convertibil erau: repatrierea capitalului adus în Ńară pentru investiŃii directe sau pentru investiŃii de portofoliu (acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri de valoare), repatrierea dobânzilor şi profiturilor, plata datoriei private externe a României derivând din creditele financiare ş.a.). Toate aceste operaŃiuni de convertibilitate de capital erau avizate de BNR pe bază de documente doveditoare că solicitantul a adus în prealabil valute convertibile.

Trecerea în mai 2005 la liberalizarea deplină a convertibilităŃii de capital a presupus crearea unor condiŃii noi, suplimentare faŃă de convertibilitatea de cont curent, cum ar fi: relansarea producŃiei şi sporirea competitivităŃii de export a produselor, ridicarea calităŃii şi diversificarea produselor create în România pentru ca importatorii să cumpere preponderent de pe piaŃa internă, creşterea rezervelor valutare oficiale ale BNR, ale băncilor comerciale şi a depozitelor în valută ale persoanelor fizice şi juridice române, reducerea deficitului bugetar, creşterea puterii de cumpărare a monedei naŃionale prin creşterea productivităŃii muncii, reducerea inflaŃiei, sporirea veniturilor valutare din turism şi alte servicii externe, limitarea la un nivel raŃional a datoriei externe etc.

În Ńările vest-europene, trecerea la convertibilitatea de capital a monedelor naŃionale s-a întins pe o perioadă de 20-30 ani după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. România a trecut deja la convertibilitatea de capital în 200554.

54 BNR. Norma privind organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare interbancare din România, Bucureşti,

2005 (inclusiv anexele).

Se poate spune, în concluzie, că piaŃa valutară în România satisface pe deplin cererea de valută, asigurând în acelaşi timp creşterea rezervelor valutare în conturile bancare ale BNR, băncilor comerciale, agenŃilor economici şi persoanelor fizice. La aceste rezerve din conturile bancare ar mai trebui, eventual, adăugată cantitatea de valută deŃinută de populaŃie „sub saltea”, care însă nu poate fi cuantificată. Unele aprecieri aproximative converg spre o evaluare de peste un mlniard echivalenŃi dolari.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 7 � PiaŃa mondială este o piaŃă globală în care se intersectează mai multe segmente: piaŃa

comercială a bunurilor corporale, piaŃa internaŃională a serviciilor, piaŃa financiară internaŃională, piaŃa internaŃională de capital, piaŃa creditului internaŃional şi piaŃa valutară.

� PiaŃa valutară oferă mijloace de plată adecvate celorlalte pieŃe, asigurând prin vânzarea-cumpărarea de valută mijloacele de plată dorite la scadenŃa tranzacŃiei economice. Deci, piaŃa valutară reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au ca obiectiv central transformarea sau conversia unor monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională convertibilă prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare a valutelor la un anumit preŃ, numit curs valutar.

� FuncŃiile pieŃei valutare constau în: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională convertibilă; b) asigurarea de resurse financiare în valuta dorită pentru a acorda sau rambursa credite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele dorite pentru plata dobânzilor; d) transformarea în monedă locală a fondurilor valutare pentru efectuarea de investiŃii externe directe sau de portofoliu sau reconversia monedei locale care s-a investit într-o valută străină dorită; e) mutarea unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, pentru efectuarea de plăŃi, evitarea de pierderi sau obŃinerea de câştiguri din modificarea cursurilor de schimb valutar; f) transformarea de monede din conturile bancare în valută efectivă (bancnote) pentru a satisface cerinŃele turistice sau ale caselor de schimb valutar; g) obŃinerea de valută necesară pentru plăŃi în viitor la un curs actual.

� Volumul mondial zilnic al tranzacŃiilor de pe piaŃa valutară este mai mare decât orice segment al pieŃei mondiale. Acest volum a crescut de la 15 mld USD în 1973 la 1300 mld USD în anul 2000. Factorii dezvoltării rapide a pieŃei valutare sunt multipli, cei mai importanŃi fiind: a) ritmul şi volumul ridicat de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri corporale, a comerŃului cu servicii, a investiŃiilor internaŃionale; b) dezvoltarea pieŃei eurovalutare, instabilitatea cursurilor de schimb valutar generând posibilităŃi de pierderi sau câştiguri din aceste fluctuaŃii de cursuri; c) amplificarea societăŃilor multinaŃionale, care au filiale în întreaga lume; d) dezechilibrele generalizate ale balanŃelor de plăŃi curente; e) apariŃia unor noi tehnici de operare pe piaŃa valutară (options, futures, SWAP); f) dezvoltarea şi multiplicarea tehnicilor moderne de telecomunicaŃie şi de virament bancar ş.a.

� CondiŃiile pentru funcŃionarea unei pieŃe valutare într-o Ńară sau alta: convertibilitatea deplină a monedelor, dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse valutare, afirmarea unor mecanisme adecvate de formare promptă şi corectă a cursurilor de schimb valutar, existenŃa unor reglementări scrise şi nescrise respectate de operatorii de pe pieŃele valutare.

� Există şi se întrepătrund două tipuri de pieŃe valutare: naŃională şi internaŃională, ultima funcŃionând 24 ore din 24 ore datorită modificării în timp a fusului orar. Deosebirea dintre ele constă în rezidenŃa operatorilor valutari. PieŃele naŃionale au 1-6 centre valutare, de regulă oraşele, care au cel mai mare volum de tranzacŃii comerciale, financiare etc.

� Din punctul de vedere al participanŃilor, direcŃi sau indirecŃi, la piaŃa valutară distingem trei segmente: a) segmentul primar format din situaŃii generatoare de cerere şi ofertă de valută (agenŃi economici, autorităŃi locale, fonduri de pensii, case de asigurări etc.); b) segmentul principal sau interbancar, format din băncile autorizate de banca centrală a efectua operaŃiuni pe piaŃa

valutară naŃională şi internaŃională (dealeri) în scopul satisfacerii cererii şi ofertei participanŃilor din segmentul primar; c) segmentul de supraveghere, format din banca centrală, care autorizează băncile-dealeri, elaborează reglementări de funcŃionare a pieŃei valutare, intervine uneori pe piaŃa valutară pentru cumpărare sau vânzare de valută în scopuri variate, dar cel mai important în scopul menŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în limite care să corespundă intereselor statului în materie de politică monetară sau derulării schimburilor economice externe.

� Băncile-dealer au un compartiment distinct, numit serviciul de arbitraj sau serviciul de schimb valutar, care satisface cererile şi ofertele celorlalte servicii din bancă, având legătură directă cu participanŃii din segmentul primar. Dar băncile au şi case de schimb valutar pentru persoanele fizice.

� În cadrul pieŃelor valutare se efectuează multiple categorii de operaŃiuni, care se deosebesc din punctul de vedere al tehnicii şi scopului efectuării. Principalele categorii de operaŃiuni valutare: la vedere (spot); la termen (forward); operaŃiuni de hedging; operaŃiuni de arbitrajare; operaŃiuni de plasamente şi depozite valutare; vânzarea de valută efectivă (bancnotă) contra valută în conturi bancare; operaŃiuni speculative; operaŃiuni derivate (options, futures, SWAP ş.a.).

� După 1994 se creează piaŃa valutară în România. Premisele formării pieŃei valutare: crearea instituŃiilor necesare funcŃionării acestei pieŃe; introducerea dreptului de proprietate asupra valutelor pentru rezidenŃi; trecerea leului la convertibilitate (la început, din 1994, convertibilitatea de cont curent, apoi, din mai 2005, convertibilitatea de capital); elaborarea de către BNR a reglementărilor privind efectuarea de operaŃiuni valutare privind principiile de tranzacŃionare valutară.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) operaŃiuni spot b) operaŃiuni forward c) curs de schimb valutar d) segmente ale pieŃei valutare e) bancă-dealer f) operaŃiuni derivate g) curs valutar de referinŃă

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Segmentele pieŃei mondiale 2. Factorii dezvoltării pieŃei valutare 3. CondiŃiile creării şi funcŃionării pieŃei valutare 4. Segmentele pieŃei valutare, grupate după natura participanŃilor la piaŃa valutară 5. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă-dealer 6. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară 7. Premisele creării pieŃei valutare în România 8. Principiile de organizare şi funcŃionare a pieŃei valutare în România

D. Bibliografie obligatorie

•Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 5, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

•Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, capitolul 3, în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi plăŃi internaŃionale, Bucureşti, 1982.

•Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 5 şi 6, Editura Economică, 1997. •Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolele 5 şi 6, Editura

Economică, Bucureşti, 2003 •C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 6, Editura NaŃional, Bucureşti,

2001.

•B.N.R., Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaŃiunilor valutare. •Regulamentul nr.4 din 1 aprilie 2005 privind regimul valutar şi normele aferente, „Monitorul

Oficial”, Partea I, Nr. 297 din 8 aprilie 2005.

CAPITOLUL 8

PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE 8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine

8.2. InvestiŃiile străine directe (I.S.D.)

8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe

8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe

8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor

8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale

8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale

8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative

8.9. InvestiŃiile străine directe în România InvestiŃia reprezintă un consum pe care îl sacrificăm în prezent cu intenŃia de a obŃine un consum

viitor mai mare sau, altfel spus, reprezintă sacrificiul unei părŃi din con-sumul prezent pentru un posibil şi incert consum viitor. Aceasta este doar una dintre defini-Ńiile investiŃiei, şi anume cea mai simplă. Privită însă din punct de vedere al finalităŃii, investiŃia reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de bunuri de capital.

Atunci când este luată decizia de a investi, se au în vedere următoarele criterii economice: – raportul între valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii şi costul investiŃiei (din acest

raport urmează să rezulte că valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii trebuie să fie mai mare decât costul investiŃiei pentru ca investiŃia să aibă randamentul scontat; dacă valoarea şi costul sunt egale, atunci randamentul este nul şi nu putem afirma că s-a realizat, de fapt o investiŃie);

– raportul dintre venitul net actualizat şi rata reală a dobânzilor (din această corelaŃie trebuie să rezulte că rata venitului net actualizat în funcŃie de inflaŃie este mai mare decât rata reală a dobânzii de pe piaŃa interbancară; altfel, investitorul ar alege varianta de a efectua un depozit bancar).

InvestiŃiile cunosc o dinamică ce depinde de o serie de factori, cum ar fi: • ritmul progresului tehnologic, care influenŃează creşterea investiŃiilor; • stocul bunurilor de capital din economie (un stoc mare duce la creşterea investiŃiilor, iar un

stoc limitat duce la o stagnare şi chiar la o micşorare a investiŃiilor); • cheltuielile cu întreŃinerea şi funcŃionarea bunurilor de capital (cu cât aceste cheltuieli sunt

mai mari, mai costisitoare, cu atât investiŃia devine mai nerentabilă, scăzând ca valoare; o valoare moderată, cât mai mică, a cheltuielilor duce la o creştere a investiŃiei în viitor);

• anticipările cu privire la evoluŃia vânzărilor şi profiturilor şi la nivelul taxelor în economie. 8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine

Unul din criteriile de clasificare a investiŃiilor este sursa naŃională a acestora. Astfel, se pot distinge investiŃiile (interne) şi investiŃiile străine (externe).

InvestiŃia străină (foreign investment) este un termen care desemnează orice investiŃie efectuată de o companie particulară sau de o persoană în orice altă Ńară decât cea de origine, dar nu sub forma unui ajutor guvernamental55. Este forma de investiŃie care încorporează un element de extraneitate.

55 Sorica Sava (coord.), DicŃionar MacMillan de Economie Modernă, Editura Codecs, Bucureşti,

1999.

Atunci când un investitor ia decizia de a investi, el poate alege, în funcŃie de preferinŃă, următoarele căi de investiŃii:

� construirea unei societăŃi şi deschiderea unei filiale într-o altă Ńară; � cumpărarea unei firme străine; � fuzionarea cu o firmă străină cu acelaşi profil; � investirea unei părŃi a profitului obŃinut de o filială din străinătate în aceeaşi Ńară sau în altă Ńară

străină; � încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchising cu o firmă din străinătate56; � cumpărarea de acŃiuni emise pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din alt stat; � achiziŃionarea de obligaŃiuni, de pe o piaŃă externă, care au fost emise de o firmă străină. Toate acestea sunt căi ale investiŃiilor străine şi desemnează modalitatea prin care un investitor

poate să investească. InvestiŃiile internaŃionale (numite şi investiŃii străine sau externe) reprezintă transferările de capital

dintr-o Ńară în alta, atât sub forma investiŃiilor directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. InvestiŃia străină directă (ISD) este acea investiŃie care implică o relaŃie economică pe termen

lung, reflectând un interes de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă Ńară decât cea a investitorului. Se cunoaşte că scopul investitorului direct este de a exercita dreptul de control şi decizie asupra managementului întreprinderii respective. InvestiŃia directă implică atât tranzacŃia iniŃială dintre cele două entităŃi (investitorul străin direct şi întreprinderea în care se investeşte), cât şi toate tranzacŃiile ulterioare dintre ele şi dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu.

Pe de altă parte, investiŃiile străine de portofoliu (ISP) sunt acele investiŃii materializate, în principal, în dobândirea de hârtii de valoare (obligaŃiuni, acŃiuni, certificate de depozit şi alte titluri). În cazul investiŃiilor de portofoliu într-o întreprindere, investitorul străin dobândeşte o pondere din capitalul întreprinderii care nu-i dă puterea de control şi decizie, de regulă, sub 10% din puterea de vot în întreprinderea respectivă57.

8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD)

ISD au apărut în economia mondială încă din perioada marilor descoperiri geografice şi au ajuns să înregistreze în ultimele decenii o adevărată explozie în tranzacŃiile internaŃionale. Acest fapt a generat şi un număr destul de mare de studii şi analize care le-au fost dedicate.

Teoria ISD este un domeniu nou al cercetării economice, care a urmat dezvoltării practicii internaŃionale în ultimul sfert de secol. În acest domeniu există mai multe teorii, cvasicomplementare, şi anume: 1) teoria valorificării imperfecŃiunilor pieŃei; 2) teoria avantajului de monopol sau oligopol; 3) teoria internalizării producŃiei; 4) teoria eclectică.

Factorii determinanŃi ai investiŃiilor străine directe. În ceea ce priveşte oferta de investiŃii, deciziile corporaŃiilor transnaŃionale (CTN) sunt determinate de existenŃa fondurilor disponibile pentru investiŃii din resursele proprii ale întreprinderilor (rata profitului) sau din împrumuturi. O perioadă de declin a economiei care coincide şi cu probleme structurale poate să conducă la scăderea profitului şi la limitarea posibilităŃilor de finanŃare şi a capacităŃii CTN de a-şi dezvolta investiŃiile în străinătate. În loc de a face noi investiŃii, CTN se concentrează, în această situaŃie, pe restructurarea internă, urmărind reducerea costurilor şi creşterea eficienŃei. În timpul recesiunii, pieŃele se restrâng, cererea scade, iar proiectele de investiŃii profitabile sunt puŃine. Există, deci, o corelaŃie directă între creşterea fluxurilor de ISD şi creşterea producŃiei interne.

Din punct de vedere al cererii de investiŃii, există mai mulŃi factori care ar putea-o determina, şi anume:

1) Dimensiunea pieŃei externe. ApariŃia unor noi pieŃe face ca acestea să devină atractive pentru CTN din Ńările care trec prin recesiune. Astfel se poate explica şi tendinŃa de scădere a ISD în Ńările

56 C. Munteanu, C. Vâlsan, InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995. 57 În mod convenŃional, reglementările şi statisticile din SUA cuprind în categoria ISD toate

tranzacŃiile care trec dintr-un patrimoniu în altul mai mult de 10% din acŃiunile emise de către o firmă. În FranŃa procentul este de 20%, iar în Germania de 25%.

dezvoltate în perioada de recesiune şi de creştere a lor în acelaşi timp în economiile Ńărilor în curs de dezvoltare. Aşadar, pe măsură ce recesiunea ia amploare, creşterea economică se reduce în toate Ńările, influenŃând totodată şi reducerea fluxurilor mondiale de ISD.

2) Ciclul economic a influenŃat diferenŃiat evoluŃia investiŃiilor, astfel încât creşterea economică la începutul deceniului nouă al secolului XX a fost considerabil mai mare în Ńările în curs de dezvoltare în comparaŃie cu Ńările dezvoltate. De asemenea, ciclul economic influenŃează diferenŃiat şi evoluŃia fluxurilor de investiŃii în structura surselor de finanŃare. Astfel, într-o fază de avânt a ciclului, CTN sunt înclinate să finanŃeze investiŃiile lor prin cumpărarea de acŃiuni sau prin împrumuturi acordate filialelor lor din străinătate. În sens contrar, în faza de declin, CTN schimbă metoda de finanŃare a investiŃiilor lor în străinătate, folosind mai mult profiturile obŃinute în străinătate pentru investiŃii. Ciclurile economice influenŃează, de asemenea, şi împrumuturile dintre întreprinderi. Dacă CTN au condiŃii favorabile în Ńara de origine şi în străinătate, atunci ele vor fi mai mari.

3) Fuzionările şi preluările de întreprinderi străine reprezintă o formă care se resimte direct pe termen scurt, şi anume prin dezvoltarea producŃiei internaŃionale a CTN care preiau întreprinderile locale.

4) Măsurile de politică economică au un impact important asupra strategiilor pe termen lung. ReacŃia CTN-urilor apare după o anumită perioadă de la iniŃierea sau aplicarea acestor măsuri.

5) Există o legătură importantă între liberalizarea comerŃului internaŃional şi fluxurile de investiŃii străine, mai ales având în vedere faptul că importurile şi exporturile între întreprinderile afiliate CTN reprezintă între 25-30% din comerŃul internaŃional.

6) Regimul cursului de schimb este o măsură de politică economică de natură să influenŃeze decizia CTN în achiziŃionarea de active şi acŃiuni din diferite Ńări. Astfel, dacă moneda Ńării gazdă se depreciază faŃă de moneda de origine, aceasta va influenŃa pozitiv ISD şi viceversa.

7) Liberalizarea regimului investiŃiilor străine. Rezultatele economice tot mai slabe ale multor întreprinderi de stat, creşterea datoriei publice şi a deficitelor bugetare, ca şi necesitatea atragerii cât mai multor ISD au condus la adoptarea de programe de privatizare în toate regiunile lumii, permiŃând CTN să participe la cumpărarea de acŃiuni/active şi la preluarea de întreprinderi locale.

8) Adoptarea programelor de privatizare. Nu numai că toate Ńările îşi doresc ISD, dar şi concurează pentru atragerea lor şi îşi dezvoltă politici promoŃionale corespunzătoare.

9) Integrarea regională. În principal, PiaŃa Unică din programul UE şi NAFTA este un alt factor care a impulsionat fluxurile semnificative de investiŃii internaŃionale către şi în cadrul acestor regiuni58.

În ce priveşte promovarea investiŃională, o putem privi din două puncte de vedere: din punctul de vedere al statelor dezvoltate şi din punctul de vedere al statelor cu economii în dezvoltare.

Statele dezvoltate, dominând piaŃa internaŃională a ISD şi resimŃind din plin concurenŃa internă din cadrul grupului de Ńări respectiv, au fost cele dintâi care au dezvoltat politicile de promovare direcŃională a ISD, în cea mai mare parte pentru a-şi crea avantaje competitive prin dezvoltarea selectivă a unor activităŃi economice. S-a pus accentul, însă, şi pe beneficiile de ordin social, urmărindu-se stimularea ISD în anumite regiuni rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice. Astfel, s-a produs o corelare a măsurilor vizând ISD cu politicile de dezvoltare sectorială sau regională.

Cu timpul, s-a ajuns la o activitate de promovare direcŃionată în dublu sens, privită atât prin prisma sursei, cât şi prin prisma destinaŃiei, care s-a amplificat şi perfecŃionat pe fondul eliminării obstacolelor din calea ISD, precum şi a urmăririi unei integrări corecte a acestora în economia locală. Privitor la acest ultim sens, facilităŃile (sau accesul) s-au acordat pe baza următoarelor criterii esenŃiale: crearea de noi locuri de muncă, generarea de exporturi, gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu bunuri şi servicii de pe piaŃa locală etc.

În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, tendinŃa de deschidere economică şi liberalizare a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformă economică. În măsura în care procesele ample de privatizare s-au desfăşurat cu participarea substanŃială de capital investiŃional extern, se poate afirma că ISD au constituit un principal instrument şi o premisă, în cele mai

58 NAFTA – Acordul de ComerŃ Liber între SUA, Mexic şi Canada.

multe cazuri, a creării de noi avantaje concurenŃiale. Demersurile de influenŃare directă a fluxurilor de ISD printr-o abordare proactivă a pieŃei nu ating în aceste Ńări gradul de elaborare şi eficienŃă întâlnit în statele dezvoltate, operându-se cu măsuri de stimulare condiŃionată şi selectivă a ISD, în ramurile şi activităŃile considerate prioritare.

Totuşi, din ce în ce mai multe persoane împărtăşesc ideea conform căreia ISD pot avea o contribuŃie deosebită la eforturile de dezvoltare ale Ńărilor din această categorie. Impactul diferă, însă, de la Ńară la Ńară, în funcŃie de mai mulŃi factori, în principal de rolurile care i se atribuie ISD în cadrul strategiei generale de dezvoltare a Ńării respective.

Instrumentele utilizate de Ńările în curs de dezvoltare pentru atragerea ISD în ramurile industriale includ, în principal, pârghiile de natură fiscală. Tot mai multe opŃiuni converg către atragerea ISD în domeniul tehnologiilor de vârf. Trebuie, de asemenea, precizat că şi în Ńările aflate în curs de dezvoltare criteriul calitativ sau al activităŃii economice în care se doreşte atragerea de ISD este îmbinat cu cel regional, stimulentele fiind mai consistente pentru investiŃiile din zonele mai puŃin dezvoltate.

8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe

Orice Ńară urmăreşte realizarea creşterii economice, ducând o politică de atragere a resurselor care să conducă la aceasta. De aceea, atragerea ISD se încadrează în obiectivele de dezvoltare stabilite prin politicile economice de ansamblu. Ceea ce este bun pentru dezvoltarea economică a unei Ńări este bun şi pentru CTN. La un al doilea nivel, în cadrul politicii economice de ansamblu, guvernul stabileşte un set de politici specifice privind regimul ISD şi liberalizarea mişcării capitalului. Dar, pentru folosirea cadrului economic general şi a politicilor specifice privind investiŃiile străine, o Ńară foloseşte politici şi instrumente stimulative prin care urmăreşte, la nivel tehnic şi operaŃional, atragerea unui volum tot mai mare de ISD. Acestea pot fi mai departe operaŃionalizate numai cu ajutorul unui cadru instituŃional specific.

łările lumii urmăresc, în primul rând, stabilizarea macroeconomică (prin politici monetare, fiscale şi ale veniturilor predictibile), creşterea economică, reducerea inflaŃiei şi combaterea şomajului. Indiferent unde se poziŃionează instituŃia responsabilă de atragere a ISD, pentru atingerea obiectivului propus aceasta are nevoie de coordonarea sistemului global de politici economice, din care fac parte următoarele elemente esenŃiale: un curs de schimb corect (Banca centrală), cote încurajatoare de amortizare, facilităŃi fiscale sau vamale (Ministerul FinanŃelor), condiŃii de muncă stabile şi posibilitatea de a angaja personal străin (Ministerul Muncii), condiŃiile transferului de tehnologie (Ministerul ŞtiinŃei şi Tehnologiei), accesul la piaŃa valutară (Banca centrală), finanŃarea exportului la o anumită dobândă (Ministerul FinanŃelor), dezvoltarea infrastructurii (Ministerul Transporturilor, ComunicaŃiilor, Energiei ş.a.).

De asemenea, trebuie să existe un cadru politic pentru dezvoltare. Acesta pune problema existenŃei reformelor politice şi instituŃionale, care sunt premise de pornire pentru creşterea ISD şi progresul economic general în Ńările aflate în curs de dezvoltare.

În cazul Ńărilor aflate în curs de tranziŃie se pune tot mai pregnant problema reformelor economice, legislative şi instituŃionale, de realizarea lor depinzând atragerea ISD şi funcŃionarea sistemului naŃional economic, în ansamblu.

Nu mai puŃin importantă pentru ISD este formularea clară a politicii de industrializare a Ńării gazdă, privită sub forma politicii industriale, politicii agricole, politicii comerciale, de servicii şi infrastructură.

Din ce în ce mai mult se pune totodată problema unei politici strategice privind ISD, obiectivul acesteia fiind creşterea beneficiilor pe termen lung ale investiŃiilor străine în economia naŃională, de natură economică, dar şi neeconomică. Elementele definitorii ale regimului privind investiŃiile străine în Ńările aflate în curs de dezvoltare includ nivelul accesului la sectoarele economice, facilităŃile şi criteriile de performanŃă specifice, precum şi regimul de transfer al profitului şi capitalului CTN. De cele mai multe ori, CTN se bucură de regimul naŃional al Ńării gazdă, iar ISD se pot face în toate sectoarele (mai ales în Ńările dezvoltate). Criteriile de performanŃă impuse uneori în Ńările în curs de dezvoltare urmăresc selectarea proiectelor şi creşterea, în viziunea guvernelor lor, a beneficiilor pe termen lung ale ISD.

Transferul profitului şi al capitalului CTN este, de regulă, liber şi garantat şi se încadrează în liberalizarea regimului circulaŃiei capitalurilor. FacilităŃile acordate de Ńările gazdă au un impact minor asupra deciziei CTN de a amplasa investiŃii orientate spre piaŃa internă, pe când facilităŃile acordate pe produs au un impact pozitiv.

În ultimii ani, Ńările în curs de dezvoltare au făcut mari eforturi de a atrage ISD prin liberalizarea şi simplificarea regimului investiŃiilor străine şi prin trecerea de la un sistem de stimulente „pasive” (fiscale şi vamale) la un sistem de stimulente „active” (asistenŃă financiară).

Politica de promovare pentru atragerea de ISD înseamnă promovarea unei Ńări ca amplasament pentru ISD prin aplicarea politicilor speciale privind regimul investiŃiilor străine care se realizează prin intermediul instituŃiilor specializate în acest scop.

MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa investiŃiilor străine directe în ultimii 15-20 de ani sunt următoarele:

• ISD depăşesc net ca importanŃă investiŃiile străine de portofoliu; • principalul mare investitor, dar şi beneficiar îl reprezintă SUA; • SUA are rol preponderat, atât ca „Ńară sursă”, cât şi ca „Ńară gazdă” a ISD, în comparaŃie cu

celelalte Ńări cu economie de piaŃă; • creşterea ponderii Europei Occidentale şi a Japoniei, ca investitori externi, care deja au devansat

ISD americane; • axa N – N a devenit mult mai atractivă pentru ISD decât axa N – S; • creşterea însemnată a ponderii economiilor în dezvoltare în calitate de beneficiari ai ISD; dar şi

China şi „tigrii” asiatici cunosc creşteri relative şi absolute ale ISD; • deplasarea ISD din sectoarele primare (minerit, petrol, extracŃie) către cele terŃiare (servicii);

sectorul serviciilor deŃine ponderea principală în cadrul ISD; • apariŃia în anii’ 80 a fenomenului de conversie a datoriei externe în ISD.

8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe

În prezent, se desprind trei trăsături dominante în ceea ce priveşte fluxurile mondiale de investiŃii străine directe:

1) intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor internaŃionale de ISD; 2) apariŃia unor relaŃii noi, mai complexe, între comerŃul internaŃional şi ISD; 3) iniŃierea unor măsuri de reglementare multilaterală a fluxurilor de ISD. În cele ce urmează vom examina succint aceste tendinŃe prin prisma factorilor care

direcŃionează dinamica ISD.

A. Principalele state exportatoare de capital Conform teoriei economice, statele exportatoare de capital, adică acelea care propulsează

investitorii, sunt în majoritatea lor statele puternic industrializate. Astfel, principalele zone de provenienŃă a investiŃiilor directe sunt: Europa de Vest, U.E., America de Nord şi Japonia (tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1 Fluxul ieşirilor de ISD după regiunea sau Ńara gazdă a ISD

în perioada 1992 - 2003 = în mln USD=

Regiunea sau economia

gazdă a ISD

Media anuală 1992-1997

1998 1999 2000 2001 2002 2003

Total mondial

328.248 687.240 1.092.279 1.186.838 721.501 596.487 612.201

I .Total regiuni şi Ńări cu economii dezvoltate, din care:

275.716 631.478 1.014.331 1.083.885 658.094 547.603 569.577

1. Europa de Vest

161.720 436.521 763.868 859.432 447.033 364.507 350.281

2. Uniunea Europeană, din care:

146.882 415.362 724.312 806.151 429.159 351.181 336.994

2.1. FranŃa 25.927 36.701 86.845 191.434 259.775 386.540 433.521 2.2. Germania 36.630 36.926 119.618 192.898 470.933 531.738 544.604 2.3. Irlanda 31.281 32.181 33.826 40.024 136.921 167.945 193.442 2.4. Olanda 19.167 24.921 68.731 116.049 241.328 316.475 336.149 2.5. Marea Britanie

63.014 64.028 203.905 199.772 438.631 568.260 672.015

3. America de Nord, din care:

88.605 165.362 226.638 187.301 160.986 141.749 173.426

3.1. Canada 11.036 34.358 17.247 44.675 36.113 26.409 21.542 3.2. SUA 77.569 131.004 209.391 142.626 124.873 115.340 151.884 4. Japonia 20.232 24.152 22.743 31.558 38.333 32.281 28.800 II .Total regiuni şi Ńări cu economii în dezvoltare, din care:

51.351 53.438 75.488 98.929 59.861 44.009 35.591

1. Europa Centrală şi de Est

1.182 2.324 2.460 4.024 3.546 4.876 5.122

2. łările exportatoare de petrol

2.068 - 135 2.810 3.265 4.493 3.455 6.832

3. Regiunea Asia şi Pacific

39.613 31.591 41.645 83.872 50.425 37.885 23.637

Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 372-376. Cel mai important investitor în străinătate este SUA, Ńara căreia îi revin între 20% şi 30% din

totalul investiŃiilor externe directe. Faptul că SUA deŃine, în acelaşi timp, aproape jumătate din totalul produselor naŃionale brute ale statelor dezvoltate pune în lumină relaŃia existentă între dimensiunile pieŃei interne, gradul de concentrare şi centralizare a capitalului, pe de o parte, şi cuantumul investiŃiilor directe în străinătate, pe de altă parte.

Primul exportator mondial de ISD este regiunea Europa de Vest, urmată de UE. Statelor membre ale UE le revin circa 60% din totalul investiŃiilor mondiale, iar cei mai importanŃi investitori sunt în ordine: Marea Britanie, Germania, Irlanda, FranŃa şi Olanda. SUA a devenit a treia zonă de provenienŃă a investiŃiilor directe în străinătate, iar Japonia deŃine o pondere de circa 5%–6% în ISD. O vădită discrepanŃă există între poziŃia acestei Ńări ca investitor şi poziŃia sa ca exportator de mărfuri.

În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, acestea reprezintă doar un procent destul de mic din ieşirile de capital sub forma investiŃiilor străine directe.

B. Principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe După cum este lesne de înŃeles, principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe sunt tot

statele dezvoltate menŃionate anterior (excepŃie făcând Japonia). Aşa cum rezultă din tabelul nr.2, putem observa că deşi Ńările dezvoltate au înregistrat cele mai

ridicate fluxuri de intrări investiŃionale, totuşi ele înregistrează un declin continuu care a început din anul 2001 şi care se datorează în principal evenimentelor ce au avut loc în SUA Fluxurile de ISD către Ńările dezvoltate au scăzut până la o pătrime în 2003, adică la 367 mld USD, reprezentând cel mai scăzut nivel din ultimii 6 ani, în timp ce ieşirile de ISD din aceste zone au crescut cu până la 4%, adică la

570 mld USD în 2003. O refacere economică destul de înceată şi de firavă, o activitate în scădere a furnizorilor şi achiziŃiilor internaŃionale, dar şi o criză financiară în lanŃ, la nivelul companiilor mari, au fost numai câŃiva dintre factorii determinanŃi ai declinului continuu de fluxuri investiŃionale.

În ceea ce priveşte Regiunea Belgia – Luxemburg, aceasta a reprezentat încă o dată cel mai mare recipient de ISD din lume, urmată fiind de China, FranŃa şi SUA. Statele Unite şi-a păstrat în continuare poziŃia sa de lider între Ńările gazdă de ISD. Fluxurile de ISD către UE şi Japonia au scăzut la 21% şi, respectiv, la 32%. În anul 2003, numai două Ńări cu economii dezvoltate şi-au păstrat poziŃia în topul Ńărilor cu cele mai mari intrări de fluxuri, acestea fiind Regiunea Belgia – Luxemburg, pe locul întâi, şi Irlanda, pe locul patru.

Dintre regiunile cu economii în dezvoltare, intrările cele mai numeroase de investiŃii străine directe le-a înregistrat Regiunea Asia – Pacific, urmată fiind de Regiunea Asia de S, E şi S-E. În Europa Centrală şi de Est, se simte încă nevoia restructurării economice, dar şi a unei reforme la nivelul instituŃiilor de bază ale statului, fapt pentru care şi nivelul investiŃiilor, dar şi atractivitatea pentru investitori sunt încă scăzute. Însă trebuie reŃinut faptul că după anul 1990 a început să se înregistreze o anumită orientare a investitorilor europeni şi spre statele din Estul şi Centrul Europei, dar la un nivel relativ scăzut, volumul total al ISD în aceste state fiind mult inferior celui de care au beneficiat, de exemplu, Singapore, Malaysia şi Argentina, împreună.

Tabelul nr. 2 Fluxul intrărilor de ISD, după regiunea sau Ńara

gazdă a ISD, în perioada 1992 – 1997 – în mln USD –

Regiunea sau economia gazdă a ISD

Media anuală

1992-1997

1998 1999 2000 2001 2002 2003

Total mondial 310.879 690.905 1.086.750 1.387.953 817.574 678.751 559.576 I. Total regiuni şi Ńări cu economii dezvoltate, din care:

180.750 472.545 828.352 1.107.987 571.483 489.907 366.573

1. Europa de Vest 100.796 263.016 500.045 697.436 368.828 380.245 310.234 2.Uniunea Europeană, din care:

95.845 249.931 479.372 671.417 357.441 374.000 295.154

2.1. FranŃa 19.779 30.984 46.545 43.250 50.476 48.906 46.981 2.2. Spania 8.615 11.797 15.758 37.523 28.005 35.908 25.625 2.3. Belgia şi Luxemburg

11.217 22.691 119.693 88.739 88.203 131.743 117.041

2.4. Olanda 9.978 36.964 41.205 63.854 51.927 25.571 19.674 2.5. Marea Britanie 19.527 74.321 87.979 118.764 52.623 27.776 14.515 3.America de Nord, din care:

68.280 197.243 308.119 380.798 186.948 83.900 36.352

3.1.Canada 8.012 22.809 24.743 66.791 27.487 21.030 6.580 3.2. SUA 60.268 174.434 283.376 314.007 159.461 62.870 29.772 4. Japonia 1.225 3.192 12.741 8.323 6.241 9.239 6.324 II. Total regiuni şi Ńări cu economii în dezvoltare, din care:

118.596 194.055 231.880 252.459 219.721 157.612 225.163

1. Europa Centrală şi de Est

11.533 24.305 26.518 27.508 26.371 31.232 20.970

2. Asia de S, E şi S-E

69.609 92.136 109.115 142.683 102.228 86.326 96.915

3. Regiunea Asia şi Pacific

74.494 102.449 112.884 146.195 111.966 94.474 107.278

Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 367–371.

În ceea ce priveşte fluxurile de capital către Ńările cu economii în dezvoltare din Asia – Pacific,

acestea au crescut în principal datorită companiilor transnaŃionale, care au găsit acolo costuri mai scăzute ale factorilor de producŃie, dar şi o creştere economică mai mare.

În domeniul investiŃiilor străine, forma specifică de intervenŃie activă a autorităŃilor este cea a agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine, activitate integrată în multe Ńări în activitatea de dezvoltare regională. În ultimele două decenii, Europa Occidentală a cunoscut o multitudine de schimbări şi experimente în domeniul politicii regionale. Politicile regionale tradiŃionale, care vizau, în principal, redistribuirea resurselor şi activităŃilor economice în cadrul unui spaŃiu naŃional, de la regiunile prospere către cele mai puŃin avantajate, au fost completate cu programe ale UE, precum şi cu o varietate de iniŃiative locale vizând promovarea dezvoltării economice de jos în sus.

8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor

Având în vedere importanŃa investiŃiilor străine în economia mondială şi faptul că negocierile asupra codificării unor principii ale acestora nu pot fi pur şi simplu abandonate, în cadrul OMC şi al UNCTAD sunt în curs discuŃii referitoare la un tratat multilateral privind investiŃiile străine (care se doreşte a fi simlnar fostului GATT în domeniul comerŃului mondial).

OrganizaŃia Mondială a ComerŃului sprijină realizarea unui cadru global de reglementare a fluxurilor de investiŃii străine, având în vedere, îndeosebi, corelaŃia tot mai strânsă între acestea şi comerŃul mondial. Studii recente ale OMC au indicat, în mod categoric, că ISD sunt benefice pentru Ńările receptoare. În acelaşi timp, însă, s-a constatat că proliferarea unei multitudini de acorduri bilaterale sau regionale în domeniul investiŃiilor străine directe afectează coerenŃa şi stabilitatea fluxurilor mondiale de investiŃii şi comerŃ.

Printre avantajele pe care le-ar prezenta un asemenea tratat pentru statele în curs de dezvoltare se numără următoarele:

– garantarea unui climat sigur şi stabil pentru investitorii străini; – eliminarea practicilor de acordare a unor stimulente foarte generoase pentru investitorii străini,

practici care defavorizează Ńările mai sărace; – asigurarea unei protecŃii faŃă de discriminarea rezultată din acordurile regionale; – luarea în considerare, prin prevederi specifice, a intereselor statelor în curs de dezvoltare cele mai

dezavantajate. Având în vedere ponderea majoritară a statelor dezvoltate în cadrul fluxurilor mondiale de

investiŃii străine, în ceea ce priveşte atât intrările, cât şi ieşirile, în cadrul OCDE s-a iniŃiat şi este într-o fază foarte avansată un acord multilateral privind investiŃiile străine. Acordul va fi un tratat de sine stătător, deschis şi statelor nemembre ale OCDE care doresc şi sunt capabile să îşi asume obligaŃiile contractuale. Printre statele care şi-au manifestat deja interesul pentru semnarea acordului se numără: Singapore, Argentina, statele baltice, statele central-europene ş.a.

Acordul îşi propune: realizarea unui cadru internaŃional în care investiŃiile să fie liberalizate, asigurarea libertăŃii afacerilor, protejarea capitalului străin şi stabilirea unui mecanism pentru rezolvarea diferendelor. Acordul va înlocui cele peste 600 de acorduri bilaterale privind garantarea şi stimularea reciprocă a investiŃiilor, încheiate de către statele membre ale OCDE până în prezent. Principiul central al acordului îl constituie tratamentul nediscriminatoriu, cu foarte puŃine excepŃii acceptate, cum ar fi cele privitoare la securitatea naŃională.

Pe de altă parte, în vederea sprijinirii activităŃii de atragere a investiŃiilor străine de către Ńările cu economii dezvoltate şi de către cele în tranziŃie, precum şi pentru a asigura condiŃii mai bune de informare şi negociere pentru investitorii străini, Secretariatul General al UNCTAD a iniŃiat în 1995 constituirea unei AsociaŃii Mondiale a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine. Fiind constituită ca o organizaŃie autonomă, non-profit, AsociaŃia are următoarele obiective principale:

– întărirea sistemelor de culegere şi schimb de informaŃii între agenŃiile de promovare a investiŃiilor străine;

– facilitarea schimbului de experienŃă în domeniul atragerii de investiŃii străine între Ńări şi regiuni; – sprijinirea accesului agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine la sursele de asistenŃă tehnică

şi pregătire profesională; – facilitarea accesului la surse de finanŃare şi de asistenŃă, cum ar fi agenŃiile bilate-rale sau

multilaterale, în vederea realizării programelor promoŃionale ale Ńărilor membre. În vederea unei mai bune circulaŃii a informaŃiilor referitoare la oportunităŃile de investiŃii în

diverse Ńări, AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA) – creată în 1988 ca filială a Băncii Mondiale – a înfiinŃat reŃeaua IPANET, care asigură distribuirea prin Internet a informaŃiilor şi serviciilor pe care agenŃiile de promovare a investiŃiilor străine le pun la dispoziŃia potenŃialilor investitori străini. IPANET este un spaŃiu virtual on-line creat de MIGA.

Activitatea principală a MIGA vizează garantarea investiŃiilor străine împotriva riscurilor politice pentru a încuraja fluxul de investiŃii, mai ales pe cele private, către Ńările cu economii în dezvoltare. MIGA propune astfel mai multe tipuri de garanŃii, vizând: riscul de transfer, riscul de expropriere sau de naŃionalizare, riscul de conflict armat şi riscul anulării contractului.

8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale

Încă din anii ’50 ai secolului XX a existat un ansamblu de forŃe care a acŃionat pentru transferarea puterii politice în jos, dinspre statul naŃional spre regiuni şi grupări subnaŃionale. Alte forŃe au încercat, însă, să deplaseze puterea în sus, de la naŃiune către organisme şi organizaŃii internaŃionale. Însă, toate aceste forŃe au condus la subminarea poziŃiei statului naŃional la scară planetară.

CorporaŃiile transnaŃionale (CTN), prin proporŃiile pe care le-au atins şi care le-au permis să preia chiar şi unele din atributele statului naŃional, au dus chiar la modificarea unora dintre aceste atribute. Procesul de transnaŃionalizare se realizează, în primul rând, prin crearea şi extinderea unei impunătoare reŃele de agenŃi transnaŃionali. Motorul întregului proces devine CTN şi, prin aceasta, capitalul investiŃional internaŃional. Procesul de transnaŃionalizare va continua pe termen mediu independent de mărimea, sectorul de activitate sau localizarea CTN.

Conform unui studiu al UNCTAD efectuat pe baza opiniilor a 300 de manageri de CTN şi experŃi din diverse Ńări ale lumii, contribuŃia operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea STN investigate a crescut în perioada 1996-2002 (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3

Ponderea operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea corporaŃiilor transnaŃionale investigate

– în %– Activitatea 1996 2002

1. Vânzări 47 56 2. ProducŃie 35 45 3. Ocuparea forŃei de muncă 34 42 4. InvestiŃii brute 36 42 5. Total active 32 41

Sursa: UNCTAD, 2003. Un număr tot mai mare de CTN îşi constituie adevărate reŃele transnaŃionale de producŃie şi

comercializare, CTN apreciate ca fiind globale sau cu un grad mare de coordonare internaŃională au crescut, ca pondere, în totalul CTN, de la 33% în 1990 la 56% în 1996 şi au ajuns la 78% în 2002. CTN apreciate ca fiind puŃin coordonate internaŃional au scăzut de la 67% în 1990 la 22% în 1996.

Criteriile de selectare a amplasamentelor filialelor în străinătate sunt următoarele: � poziŃia geografică; � disponibilul de resurse umane;

� infrastructura dezvoltării; � accesul la alte pieŃe şi active create de capacitatea tehnologică şi de inovaŃie. În economia contemporană nu mai constituie o excepŃie faptul că un produs având aceeaşi marcă

este fabricat în mai multe locuri de pe Glob sau că în conducerea administrativă a multor corporaŃii există persoane de naŃionalităŃi diferite. CTN ocupă o poziŃie importantă în economia mondială, având o forŃă economică mai mare chiar decât a multor state dezvoltate, valoarea bunurilor şi serviciilor rezultate din investiŃiile externe ale acestora depăşind cu mult valoarea exporturilor de mărfuri realizate pe plan mondial (tabelul nr. 4). De aici rezultă că ISD sunt principalul instrument de dezvoltare a relaŃiilor economice internaŃionale şi, în acelaşi timp, se află la baza apariŃiei şi dezvoltării CTN59.

CorporaŃiile transnaŃionale (transnational corporations60) sunt principalii subiecŃi ai procesului de globalizare la nivel planetar a activităŃii economice, în special a relaŃiilor comerciale şi financiar-monetare.

CTN sunt definite ca fiind o întreprindere mare, privată sau publică, care are sediul central într-o Ńară şi operează prin mai multe sucursale aflate în proprietatea totală sau parŃială a altei Ńări. CTN se extind pe scară internaŃională pentru a profita de avantajele economice de scară, orizontale şi verticale, ca şi de cele ale unui statut de cvasimonopol. Orice CTN posedă participaŃiuni, filiale şi sucursale implantate în diferite regiuni ale lumii, bazate pe o strategie gândită la scară mondială.

CTN îşi desfăşoară activitatea în mai toate sectoarele de activitate, o pondere mai mare având în: industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate şi turism.

Dacă luăm în considerare criteriul orientării investiŃiilor străine directe, atunci putem distinge două tipuri de structuri transnaŃionale:

a) structura introvertită – care presupune o activitate orientată prioritar spre interior. Pe termen lung, investiŃiile efectuate în Ńara de origine le depăşesc ca volum pe cele externe;

b) structura extravertită – care se formează în condiŃiile unui accent sporit pus pe activitatea externă. Acest tip de structură este caracteristic în special STN-urilor cu sediul în Ńări dezvoltate mici.

Ambele structuri transnaŃionale presupun o diviziune a muncii intrafirmă, adică între unităŃile componente ale STN. Această diviziune se produce fie pe orizontală (ca în cazul industriei de automobile), fie pe verticală (cum se întâmplă, de exemplu, cu industria petrolului). Rezultatul final îl reprezintă dezvoltarea unor reŃele de tip matriceal, care implică nu numai compartimentele STN (firmă mamă, filiale), ci şi firme exterioare, independente, nelegate prin raportul de proprietate. Este vorba de aşa-numitele alianŃe strategice interfirme, tot mai numeroase în ultimii ani (Renault – Volvo, Apple – Sony).

Tabelul nr. 4

CorporaŃiile transnaŃionale nonfinanciare cele mai mari din lume în anul 2003

Nr. crt.

Compania transnaŃională

łara de provenienŃă

a CTN

Industria Numărul Ńărilor gazdă

ale CTN

Indicele de răspândire a

reŃelei transnaŃionale

Indicele de

internaŃio-nalizare

1. Deutsche Post World Net

Germania Transport şi depozitare

97 49,74 84,34

2. Ford Motor Company

SUA Autovehicule 96 49,23 83,46

3. Nestlé SA ElveŃia Mâncare şi băuturi

92 47,18 93,67

4. Siemens AG Germania Echipament electric şi electronic

78 40,00 66,08

59 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economia mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 60 Denumite de către unii autori şi companii, societăŃi sau întreprinderi transnaŃionale sau

multinaŃionale.

Nr. crt.

Compania transnaŃională

łara de provenienŃă

a CTN

Industria Numărul Ńărilor gazdă

ale CTN

Indicele de răspândire a

reŃelei transnaŃionale

Indicele de

internaŃio-nalizare

5. BASF AG Germania Produse chimice

74 37,95 75,00

6. Royal Dutch L Shell Group

Marea Britanie şi Olanda

Exploatare şi distribuŃie petrol

72 36,92 78,93

7. Astrazeneca Plc

Marea Britanie

Produse farmaceutice

70 35,90 79,59

Tabelul nr. 4 (continuare)

Nr. crt.

Compania transnaŃională

łara de provenienŃă

a CTN

Industria Numărul Ńărilor gazdă

ale CTN

Indicele de răspândire a

reŃelei transnaŃionale

Indicele de

internaŃio-nalizare

8. Unilever Olanda şi Marea Britanie

Produse diversificate

64 32,82 73,52

9. Total Fina Elf FranŃa Exploatare şi distribuŃie petrol

62 31,79 68,17

10. Bayer AG Germania Produse chimice şi farmaceutice

61 31,28 73,55

11. ABB ElveŃia InstalaŃii şi echipamente

59 30,26 93,18

12. IBM SUA Echipament electric şi electronic

58 29,74 91,25

13. Aventis SA FranŃa Produse farmaceutice

54 27,69 86,96

14. Philip Morris Companies Inc.

SUA Produse diversificate

54 27,69 82,30

15. Novartis ElveŃia Produse farmaceutice

52 26,67 88,58

16. Pinault –Printemps Redoute SA

FranŃa ComerŃul cu amănuntul

52 26,67 60,04

17. Abbott Laboratories

SUA Produse farmaceutice

50 25,64 83,17

18. Procter& Gamble

SUA Produse diversificate

50 25,64 80,48

19. Publicis Groupe SA

FranŃa Servicii de afaceri

50 25,64 83,26

20. British Petroleum Co.Plc

Marea Britanie

Exploatare şi distribuŃie petrol

49 25,13 64,46

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York & Geneva, 2004.

Cele mai mari 100 CTN au un grad ridicat de transnaŃionalitate, exprimat în: • ponderea activelor deŃinute în străinătate; • ponderea vânzărilor realizate în străinătate;

• ponderea numărului de salariaŃi ocupaŃi în străinătate – toate acestea în totalul activelor, vânzărilor şi al numărului de salariaŃi ai CTN respective.

Celor 100 CTN tind să li se alăture cele 50 CTN din Ńările în curs de dezvoltare, acestea sporindu-şi activitatea în străinătate mult mai rapid decât cele mai mari CTN ale lumii. În cadrul celor 50 CTN din Ńările în curs de dezvoltare, din punct de vedere al sferei de activitate şi cu cel mai mare grad de transnaŃionalitate, se numără următoarele domenii de activitate: telecomunicaŃiile, transporturile, construcŃiile şi comerŃul.

În ceea ce priveşte cele mai mari 100 CTN din lume, acestea au ca sferă de activitate următoarele sectoare (tabelul nr. 5):

Tabelul nr. 5

Clasificarea structurilor industriale ale celor mai mari 100 STN în anul 2003

- în mld USD - Nr. crt

Structuri industriale Valoare

1. Componente electronice şi instrumente 224,4 2. TelecomunicaŃii 210,1 3. Electronică industrială şi echipamente electronice 164,5 4. Industria petrolieră 160,6 5. Conglomerate multiindustriale 140,4 6. Industria farmaceutică 136,8 7. Industria de „software” 123,4 8. Industria de „hardware” 120,0 9. Industria de automobile 69,5 10. Industria chimică 29,8

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004.

8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale

A. Efecte asupra Ńărilor – gazdă dezvoltate La începutul anilor ’90, peste două treimi din operaŃiunile societăŃilor transnaŃionale erau

concentrate în Ńările capitaliste dezvoltate. O asemenea orientare îşi are determinări şi în faptul că aceste societăŃi au putut găsi în statele dezvoltate, pe lângă o piaŃă cu o largă capacitate de absorbŃie, acel cadru legislativ, juridico-administrativ şi economic care să le permită să-şi desfăşoare relativ nestingherit acŃiunile şi practicile specifice, asigurându-şi astfel controlul asupra firmelor din Ńările respective.

Controlul strict asupra unităŃilor componente rămâne mijlocul de bază al integrării depline a acestora în ansamblul corporaŃiei, al subordonării activităŃii lor scopurilor generale ale firmei potrivit unei strategii globale şi, deci, al posibilităŃii de a se pune în mişcare practicile prin care se eludează şi subminează politicile economice ale statelor. Nu întâmplător, ceea ce urmăresc, în primul rând, aceste societăŃi, este obŃinerea controlului deplin asupra unităŃilor externe în care deŃin participaŃii financiare61. Capitalul străin a ajuns să controleze părŃi însemnate din producŃia industrială a unor Ńări dezvoltate, cum ar fi: Canada (50%), Belgia (33%), Germania (19%), Italia (15%), Olanda (12%).

Tocmai deŃinerea controlului asupra unei părŃi atât de importante, chiar din economia unor Ńări dintre cele mai mari şi mai avansate, conferă CTN capacitatea şi posibilitatea de a-şi desfăşura acŃiunile şi practicile prin care subminează interesele diverselor Ńări-gazdă, politicile lor economice şi însăşi suveranitatea lor de stat. În aceste condiŃii, chiar şi unele Ńări occidentale-gazdă manifestă o adâncă preocupare faŃă de activitatea CTN, cauza principală a îngrijorării constituind-o, în ultimă

61 Ilie Şerbănescu, CorporaŃiile transnaŃionale, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 173.

analiză, pierderea controlului naŃional asupra unor ramuri sau sectoare economice de cea mai mare însemnătate. În modul cel mai acut, este resimŃită această îngrijorare în Ńările cu economii în dezvoltare, în care CTN adesea domină sectorul industriei extractive şi sectorul industriei prelucrătoare.

B. Efecte asupra Ńărilor-gazdă cu economii în dezvoltare Deşi, în prezent, numai o mică parte din activitatea CTN este desfăşurată în Ńările cu economii în

dezvoltare, acestea resimt într-o măsură mai importantă decât Ńările dezvoltate impactul implantării pe teritoriul lor a CTN. Trebuie menŃionate, în acest sens, forŃa economică mai scăzută a Ńărilor respective, gradul mult mai redus al dezvoltării lor economico-industriale, caracterul nediversificat, unilateral sau chiar nestructurat al economiei multora dintre ele, capacitatea lor concurenŃială şi de replică mai slabă. Se cuvine să se aibă în vedere şi faptul că majoritatea acestor state sunt mici, deci mai puŃin în măsură să înfrunte forŃa CTN, în special a celor mai mari dintre ele.

C. Efecte asupra Ńărilor de origine ale CTN Analiza implicaŃiilor expansiunii externe a CTN asupra Ńărilor de origine prezintă o

însemnătate deosebită, întrucât poate evidenŃia aspecte dintre cele mai importante pentru aprecierea corespunzătoare a raporturilor dintre aceste societăŃi şi autorităŃile statale din Ńările pe teritoriul cărora acŃionează, dintre monopolismul statal naŃional şi monopolismul „transnaŃional”.

Realitatea unor asemenea efecte îşi găseşte o semnificativă reflectare în însuşi faptul că acestea fac, astăzi, în SUA, obiectivul unor aprige dezbateri, care au depăşit de mult cadrul simplelor abordări teoretice ale economiştilor, fiind angajate, în mod direct, în dispută autorităŃile guvernamentale, Congresul şi comisiile acestuia. Efectele vizate în special sunt cele privind investiŃiile interne, ocuparea forŃei de muncă şi, deci, creşterea economică, exporturile, balanŃele comerciale şi de plăŃi.

Adversarii puternicei expansiuni extrateritoriale a CTN americane – în general sindicatele şi anumite cercuri congresiste – subliniază că, în urma unei astfel de expansiuni, consecinŃele resimŃite sunt, în principal, următoarele: neglijarea investiŃiilor interne; diminuarea exporturilor americane de bunuri şi servicii; erodarea excedentului tradiŃional al balanŃei comerciale a SUA până la punctul apariŃiei unui deficit; „exportarea” inoportună a unor locuri de muncă şi, ca urmare, sporirea şomajului pe piaŃa americană; încetinirea ritmului creşterii economice a SUA; crearea unor dificultăŃi în balanŃa de plăŃi.

8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative

Politica de „paradis fiscal” conferă acelaşi statut companiilor străine, ca şi companiilor autohtone, uneori chiar îmbunătăŃit, pe întreaga suprafaŃă a statului în cauză, fiind, prin urmare, o politică aplicată la scară naŃională, şi nu regională. În cele mai multe situaŃii, acest gen de politică este însoŃit şi de o politică complementară în domeniul financiar-bancar, conferind priorităŃi şi statut special fondurilor provenite din transferuri corporative externe, care apoi sunt redirecŃionate spre alte zone ale lumii.

Pe plan mondial, statele „paradis fiscal” se bucură de o atractivitate din ce în ce mai mare atât în lumea marilor giganŃi ai mapamondului, cât şi în Ńări cu nivelul de trai mult sub cel al subzistenŃei, ele multiplicându-şi simultan numărul şi complexul de avantaje oferite investitorilor străini, în speŃă corporaŃiilor multinaŃionale.

Astfel, dacă, în 1978, corporaŃiile americane transferau către „paradisurile fiscale”, sub forma ISD, capitaluri cifrate la 23 mld USD, iar corporaŃiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 mld USD, în perioada contemporană, volumul operaŃiunilor de capital derulate în Ńări „paradisuri fiscale” este evaluat la 1.600 mld USD, aşa cum afirmă reprezentanŃi ai ONU.

În cele ce urmează vom clasifica „paradisurile fiscale” după facilităŃile pe care Ńările respective le acordă corporaŃiilor multinaŃionale, astfel:

1) „paradisuri fiscale” în care impozitul pe venit sau dobândă este nul: Bahamas, Bahrain, Bermude, Insulele Caiman, Nauru, Saint-Vicent, Turks & Caicos;

2) „paradisuri fiscale” utilizate drept bază de amplasament a filialelor, sucursalelor sau/şi diviziilor corporative, ale căror venituri şi profituri sunt scutite de plata impozitelor, în condiŃiile desfăşurării unor operaŃiuni investiŃionale în afara graniŃelor naŃionale: Costa Rica, Malaysia, Panama, Filipine, Venezuela, Marea Britanie (pentru corporaŃiile multinaŃionale nerezidente);

3) „paradisuri fiscale” în care sunt practicate rate de impunere asupra veniturilor corporative rezultate ca urmare a condiŃiilor naturale regionale şi în care fiscalitatea este redusă, dar prezentă: Liechtenstein, ElveŃia, Insulele Virgine Britanice, Antilele Olandeze, Irlanda;

4) „paradisuri fiscale” în care corporaŃiile holding sau cele off-shorre dispun de un statut privilegiat: Luxemburg, Olanda, Singapore;

5) „paradisuri fiscale” în care se găsesc alte avantaje specifice corporaŃiilor multinaŃionale (CTN): Antigua & Barbuda, Anguilla, Barbados, Grenada, Jamaica.

CTN sunt amplasate pe pieŃele off-shorre, de unde li se trage şi denumirea. Centrele sau pieŃele off-shorre sunt acelaşi lucru cu paradisurile fiscale (de exemplu, Bahamas, Antilele Olandeze, Emiratele Arabe Unite, Panama, Liban, Singapore). Ele sunt alimentate, în principal, din fonduri provenite din afacerile cu ŃiŃei şi reprezintă locuri de liberă circulaŃie a capitalurilor internaŃionale, menŃinând în anonimat identitatea debitorilor şi a creditorilor. Nicio administraŃie fiscală şi nicio justiŃie nu îşi pot exercita, în aceste zone, dreptul de urmărire. Ele sunt, în general, independente de comerŃ şi producŃie. În comparaŃie cu acestea, există şi pieŃe on-shorre (de exemplu: Londra, Frankfurt, Paris, New York), unde atât societăŃile-mamă, cât şi filialele sunt de drept din Ńara-gazdă şi îşi desfăşoară activitatea tot în Ńara respectivă, fiind supuse regimului fiscal local.

În sens restrâns, avantajele „paradisurilor fiscale”, din perspectiva CTN, pot fi sintetizate astfel:

a) existenŃa posibilităŃii constituirii de societăŃi în participaŃie ale căror rate de impunere fiscală pot fi nesemnificative sau absente;

b) asigurarea discreŃiei tranzacŃiilor internaŃionale, a destinaŃiilor capitalului corporativ, a componenŃei Consiliului de AdministraŃie etc.;

c) protecŃia prin lege a persoanelor şi societăŃilor implicate în operaŃiunile comerciale şi financiare desfăşurate;

d) prezenŃa unui sistem bancar bine dezvoltat, care permite realizarea rapidă şi fără birocraŃie a tranzacŃiilor naŃionale şi internaŃionale;

e) o bună funcŃionare şi o continuă dezvoltare, la standarde calitative şi cantitative simlnare statelor mari industrializate, a mijloacelor de comunicaŃie în plan atât intern, cât şi extern;

f) absenŃa controlului vamal şi valutar; g) permanenta adaptare a legislaŃiei la necesităŃile marilor giganŃi corporativi; h) marea majoritate a statelor „paradisuri fiscale” au încheiat tratate pentru evitarea dublei

impuneri cu aproximativ toate Ńările lumii. În consecinŃă, experienŃa internaŃională demonstrează, printre altele, faptul că dezvoltarea şi

creşterea economică a fiecărui potenŃial stat-gazdă nu înseamnă întotdeauna o fiscalitate restrictivă.

8.9. InvestiŃiile străine directe în România

România, ca de altfel toate statele din Centrul şi Estul Europei, are, la rândul său, o serie de motivaŃii subiective şi obiective care stau la baza interesului faŃă de ISD, dintre care putem reŃine, mai ales, următoarele:

1) nevoia de capital în vederea retehnologizării şi a relansării economice; 2) fluxurile de valută, care contribuie la diminuarea presiunii asupra deficitului contului curent şi

balanŃei de plăŃi externe; 3) transferul de tehnologii noi şi de know-how, care poate avea un impact favorabil asupra

competitivităŃii şi costurilor produselor şi serviciilor;

4) crearea de valoare adăugată şi de noi locuri de muncă; 5) infuzia de noi calificări şi profesii, inclusiv în domeniul managementului financiar-bancar, al

pieŃei de capital, al marketingului, comerŃului electronic şi tehnologiilor informaŃionale; 6) preluarea şi aplicarea noilor metode de conducere, printre care managementul tânăr, inovativ şi

cu rol pozitiv; 7) accesul la piaŃa occidentală, cu exigenŃele sale ridicate; 8) deschiderea către piaŃa mondială, în condiŃiile globalizării, în domeniile în care forŃa de

penetrare a capitalului străin este superioară celei a capitalului autohton; 9) contribuŃia la bugetele de stat prin plata de taxe şi impozite. Pe de altă parte, România deŃine şi o serie de avantaje competitive, de natură să atragă ISD, după

cum urmează: a) avantaje legate de locaŃie şi piaŃa de desfacere: – este una dintre cele mai mari pieŃe de desfacere din Europa Centrală şi de Est, cuprinzând peste

21 mln de locuitori; – are o locaŃie atractivă, permiŃând un acces facil la Ńările din C.S.I. (fosta U.R.S.S.), la Ńările din

Balcani, din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord; – are o locaŃie aflată la joncŃiunea a trei viitoare rute de transport european (coridoarele nr.4,7

şi 9); b) avantaje legate de resurse: – deŃine forŃă de muncă calificată, cu solide cunoştinŃe în tehnologie, IT şi inginerie; – este bogată în resurse naturale, are un sol fertil pentru agricultură şi deŃine însemnate resurse de

petrol şi gaze naturale; – are un potenŃial turistic însemnat; c) avantaje pe plan politic: – deŃine o putere executivă stabilă; – este un factor de stabilitate în zonă, fiind Ńară membră a NATO; – este un garant al stabilităŃii în Europa de S-E; – este o Ńară vizată a deveni membră U.E. din 2007; d) avantaje legate de apartenenŃa la organisme şi organizaŃii internaŃionale: – e o Ńară ce are încheiate acorduri bilaterale cu alte state în ceea ce priveşte promovarea şi

protejarea reciprocă a investiŃiilor; – are relaŃii diplomatice bilaterale cu 177 din 191 de state membre ale NaŃiunilor Unite, la care se

adaugă Vaticanul, Ordinul Suveran Militar de la Malta şi Autoritatea NaŃională Palestiniană; – este stat membru al NaŃiunilor Unite şi al altor organizaŃii internaŃionale, precum: OSCE,

Consiliul Europei şi OrganizaŃia InternaŃională a Francofoniei; – are încheiate acorduri de comerŃ liber cu U.E., Ńările EFTA şi CEFTA; – este Ńară membră a O.M.C. încă din ianuarie 1995; e) avantaje economice: – are o creştere economică substanŃială; – deŃine un statut de economie de piaŃă funcŃională; – are o inflaŃie în descreştere; – are o asistenŃă financiară permanentă pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii; – cunoaşte un interes în creştere din partea investitorilor străini; f) avantajul îmbunătăŃirii infrastructurii: – deŃine reŃele bine puse la punct de telecomunicaŃii mobile prin sisteme GSM; – are o infrastructură industrială bine dezvoltată, aici incluzând infrastructura petrolieră şi a

produselor petrochimice; – are o prezenŃă destul de mare a sucursalelor şi a reprezentanŃelor diferitelor bănci de renume din

străinătate;

– are o infrastructură feroviară bine dezvoltată care vrea să ajungă la standardele de infrastructură din UE;

– posedă extinse facilităŃi de navigare maritimă şi fluvială; g) avantaje sociale: – există acorduri încheiate între Guvern şi ConfederaŃiile Sindicale; – nu există mişcări sindicale majore; – există un dialog permanent între puterea executivă şi asociaŃiile sindicale; – relaŃiile de muncă şi piaŃa muncii sunt legiferate printr-un Cod al Muncii; h) avantaje legislative: – legislaŃia este compatibilă cu acquis-ul comunitar; – prevederile legale sunt simlnare cu cele din U.E.; – există o politică fiscală sănătoasă, reglementată prin Codul Fiscal; – există o politică fiscală competitivă: cota/taxa unică de 16% . Principala măsură de facilitare a atragerii ISD în economia românească a constituit-o Legea

nr. 35 din 1991 privind regimul investiŃiilor străine în România. Dar cadrul juridic necesar oricăror activităŃi de cooperare şi de atragere de ISD s-a

întregit printr-o serie de acte normative anterioare şi ulterioare, printre care se pot număra: Decretul-lege nr. 96/1990, care a înlăturat o serie de disfuncŃionalităŃi ale legislaŃiei anterioare; Legea nr. 15/1990, privind transformarea unităŃilor economice în societăŃi economice şi în regii autonome; Legea nr. 26/1990, privind Registrul ComerŃului; Legea nr. 31/1990, privind registrul societăŃilor comerciale; Legea nr. 12/1991, privind impozitul pe profit; Legea nr. 58/1991, privind privatizarea; O.U.G. nr.31/1997, privind realimentarea ISD în România; O.U.G. nr. 92/1997, privind ISD; H.G. nr. 94/1998, privind ISD; Legea nr.241/1998, privind reglementarea ISD în România; Legea nr. 332/2001 privind promovarea ISD cu impact semnificativ în economie.

Cadrul legislativ astfel constituit a asigurat în principal accesul liber în România al ISD şi a garantat integrarea capitalurilor străine, în sensul că acestea nu pot fi naŃionalizate, expropriate, rechiziŃionate sau supuse altor măsuri cu efecte simlnare, garantându-li-se în acelaşi timp investitorilor străini libera dispunere asupra profiturilor anuale înregistrate. Într-o primă fază chiar, investitorilor străini li s-au acordat anumite facilităŃi discriminatorii faŃă de investitorii autohtoni, facilităŃi care nu s-au regăsit la alte state foste socialiste, sau nu s-au regăsit la acest nivel.

În baza legislaŃiei existente în România, capitalul străin într-o societate nu mai este limitat ca proporŃie, fiind permise chiar societăŃi cu capital străin 100%, iar societăŃile comerciale cu capital total sau parŃial străin au acelaşi regim juridic ca orice alt agent economic autohton.

Cea mai recentă modificare adusă legislaŃiei româneşti în domeniul ISD este adoptarea Legii nr. 332/2001 privind promovarea investiŃiilor directe cu impact semnificativ în economie. Această lege se înscrie printre actele normative care au ca obiect politica fiscală în domeniul ISD.

În înŃelesul legii, prin investiŃii directe cu impact semnificativ în economie se înŃeleg investiŃiile cu o valoare care depăşeşte echivalentul a 1.000.000 USD, realizate în formele şi modalităŃile prevăzute de această lege şi care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a României, având un efect pozitiv de antrenare în economie şi creând noi locuri de muncă.

Conform Legii nr. 332/2001, acest gen de investiŃii pot fi efectuate în toate domeniile de activitate, cu excepŃia sectorului financiar, bancar, de asigurări/reasigurări, precum şi a celor reglementate prin legi speciale, cu respectarea următoarelor condiŃii:

a) să nu încalce normele de protecŃie a mediului înconjurător; b) să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naŃională ale României; c) să nu dăuneze ordinii, sănătăŃii sau moralei publice. Drepturile de care beneficiază investitorii străini, conform acestei legi, sunt următoarele: 1) dreptul de a transfera integral în străinătate profiturile care li se cuvin, în condiŃiile

regimului valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaŃii prevăzute de legislaŃia românească;

2) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute în urma vânzării acŃiunilor sau părŃilor sociale, precum şi cele rezultate din lichidarea investiŃiilor, în condiŃiile regimului valutar din România;

3) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute cu titlul de despăgubire, în situaŃia în care au fost realizate exproprieri pentru utilitate publică.

Totuşi, au existat şi o serie de aspecte critice privind ISD în România, menŃionându-se următoarele elemente negative:

• birocraŃia în aplicarea unor legi, constând în lungul şir de justificări, documentări şi aprobări; • starea de instabilitate economică şi valutară; • calitatea necorespunzătoare a băncii de informaŃii şi a mişcării informaŃiilor privind starea

economică; • crearea unui număr important de firme private româneşti în cele mai multe sectoare ale

economiei naŃionale, ca urmare a acumulării de capital autohton şi a privatizării62. Ca urmare a acestor disfuncŃionalităŃi, s-a recurs la noi măsuri de atragere a investitorilor străini.

Procesul de atragere a investitorilor străini în economie presupune parcurgerea următoarelor etape: informarea, sensibilizarea şi atragerea potenŃialilor investitori străini.

Prezentarea posibilităŃilor de investire pentru potenŃialii investitori se face prin intermediul studiilor de oportunitate, punându-se în evidenŃă: caracteristicile şi avantajele ramurii economice, trăsăturile dominante ale acesteia şi ale zonei geografice, domeniul de activitate etc.

Studiile de oportunitate pot fi împărŃite în: studii regionale, sectoriale şi speciale. Studiile de oportunitate regionale identifică posibilităŃile de a investi într-o anumită regiune, zonă administrativă, cu un potenŃial economic mai redus, dar cu un excedent de forŃă de muncă, cu o piaŃă de desfacere, cu un potenŃial al cumpărătorilor, cu posibilităŃi de aprovizionare cu materii prime, cu tradiŃii şi cu un anumit grad de atractivitate etc. Studiile de oportunitate sectoriale vizează posibilităŃile de a investi într-un anumit sector de activitate (industria alimentară, industria uşoară, turism, industria materialelor de construcŃii etc.). Studiile de oportunitate speciale se referă, cu prioritate, la resurse (umane, financiare, materiale). Prezentarea acestora se face din punct de vedere cantitativ, calitativ şi al structurii, prezentându-se investitorilor străini informaŃiile de bază cu privire la resursele respective, dar şi altele63.

În ceea ce priveşte climatul investiŃional în România64, acesta a fost evidenŃiat pentru prima oară în lucrarea Cartea Albă – Climatul investiŃional în România, elaborată de Consiliul Investitorilor Străini în România. Conform acestei lucrări, în care se făcea analiza situaŃiei mediului de afaceri din România anilor 2000, investitorii străini din România doreau să li se asigure următoarele condiŃii:

1) să primească asigurări privind stabilitatea mediului de afaceri; 2) o mai puŃină implicare din partea statului român; 3) constituirea unui mediu legal clar şi stabil; 4) stoparea instabilităŃii cadrului legislativ; 5) efectuarea de modificări în următoarele domenii: sistemul contabil, fiscalitatea, administraŃia,

sistemul bancar, infrastructura; 6) revizuirea urgentă a sistemului de taxe şi o relaxare fiscală; 7) simplificarea procesului de privatizare; 8) reducerea ponderii deŃinute de stat în sistemul bancar. Pentru România, o Ńară cu posibilităŃi interne de acumulare a capitalului extrem de limitate, dintre

toŃi factorii externi de dezvoltare, cel mai important rol stimulator îl pot avea ISD de capital. De regulă, ele reprezintă intrări pe termen lung, deci un element de stabilitate. În acelaşi timp, înseamnă şi introducerea în Ńară a unor maşini şi utilaje, aceste investiŃii contribuind în mare măsură la

62 Ioan DenuŃa, InvestiŃii străine directe în Ńările est şi central-europene, Editura Economică, Bucureşti,

1998, p. 142-145. 63 De exemplu: evoluŃia cererii consumatorilor, dinamica puterii de cumpărare a acestora etc.

64 Privit prin prisma a peste 70 de firme străine care au investit 4 mld USD, reprezentând aproximativ 2/3 din totalul ISD realizate în Ńara noastră.

retehnologizarea unor ramuri de activitate economică şi la reducerea necesităŃii recurgerii la credite externe oneroase.

Totuşi, în ultimii 15 ani, investiŃiile străine în România nu au fost pe măsura aşteptărilor. Din 1990 şi până astăzi, românii au aşteptat investitorii străini să vină cu capital şi să îl investească

pentru relansarea economiei naŃionale. Însă, în cei 16 ani, România nu a reuşit să atragă ca ISD mai mult de 10,3 mld USD, conform datelor existente la Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului. Concret, oamenii de afaceri străini au înfiinŃat sau cumpărat în Ńara noastră 97.203 societăŃi comerciale. Conform datelor statistice, investitorii au fost mai mult atraşi de investiŃii în industrie (54,4% din capitalul total investit), servicii (15,8%) şi comerŃul cu ridicata (10,7%). Sectoarele în care s-au investit mai puŃine fonduri au fost agricultura (1%), turismul (2,4%) şi construcŃiile (2,4%).

Investitorii olandezi au investit în Ńara noastră circa 18% din totalul capitalului adus de străini în ultimii 15 ani. Aceasta înseamnă cca 18,5 miliarde de USD. În ciuda acestei valori mari, numărul de firme cu capital olandez este de numai 1.743. MotivaŃia acestei situaŃii este că domeniile în care s-au implicat olandezii sunt dintre cele mai profitabile: prelucrarea şi fabricarea produselor din ŃiŃei, fabricarea cimentului, comerŃul cu bunuri nealimentare, telefonia mobilă, serviciile financiar-bancare etc.

Investitorii majori, adică cei care au fost dispuşi să investească un milion de USD în economia românească, sunt în jur de 200. Aceştia beneficiază de facilităŃi fiscale în România, iar valoarea investiŃiei asumată de ei se ridică în total, în perioada octombrie 2001 – decembrie 2003, la circa 1,13 mld USD, conform datelor obŃinute de la AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine.

DistribuŃia pe cele 8 regiuni geografice a acestor capitaluri arată o dispersie extrem de neuniformă. Numai Regiunea Bucureşti – Ilfov a atras investiŃii de 710 mln USD din totalul de 1,13 mld USD. Cel mai mare investitor prezent în zonă este Mobifon, unde acŃionarii din Cipru, Olanda, SUA şi Irlanda au decis să investească 228,5 mln USD în operatorul de telefonie mobilă. Pe locul al doilea se află DâmboviŃa Center, centrul comercial pentru construcŃia căruia investitorii turci au venit cu un capital de 175 mln USD pe care l-au alăturat investiŃiei iniŃiale româneşti.

Un alt pol care a atras investitorii majoritari este regiunea de centru, unde valoarea investiŃiei asumate se ridică la 140,6mln USD. În top se află investitorii austrieci care au investit 64 mln USD într-o fabrică de prelucrarea lemnului numită Holzindustrie Schweighofer, şi investitorii germani, care au construit la Braşov un magazin Selgros în valoare totală de 22,8 mln USD.

Într-un clasament al regiunilor, pe poziŃia a treia se situează Regiunea Sud-Muntenia, unde s-au investit 94,2 mln USD. Următoarele regiuni sunt: Nord-Vestul (investiŃii de 74,6 mln. USD), Vestul (investiŃii de 55,96 mln USD) şi Nord-Estul (investiŃii de 41,5 mln. USD). JudeŃele amplasate în Sud-Estul şi Sud-Vestul Ńării sunt încă ocolite de investitorii străini. Statistica arată că zona Dobrogea a atras numai 9,3 mln USD ca investiŃie semnificativă, în timp ce zona Olteniei numai 4,4 mln. USD.

JudeŃul Ilfov împreună cu municipiul Bucureşti s-au manifestat ca un adevărat „magnet” care a atras mai mult de jumătate din capitalurile aduse de investitorii străini. Conform datelor procurate de la Registrul ComerŃului, investitorii străini au înfiinŃat sau cumpărat în această regiune 53.403 de societăŃi comerciale, în care au investit circa 5,2 mld USD. Aceasta înseamnă 50,7% din totalul de fluxuri de capital care au intrat în ultimii 16 ani în Ńara noastră. După Ńara de origine, olandezii, americanii şi austriecii sunt pe primele trei locuri ca valoare investită, fiind urmaŃi îndeaproape de francezi, italieni şi greci (tabelul nr. 6). Din punct de vedere al numărului de societăŃi, cele mai multe aparŃin italienilor (3.164 societăŃi), urmaŃi de nemŃi (1.968 societăŃi) şi americani (1.507 societăŃi). Deci, se află pe primul loc, din punct de vedere al sumelor investite, investitorii olandezii, care au achiziŃionat sau înfiinŃat doar 667 de societăŃi. La rândul ei, prezenŃa investitorilor austrieci se face simŃită doar în 588 de firme, care au realizat în total o investiŃie de 448 de milioane USD.

Sectorul telecomunicaŃiilor este cel care a atras cea mai mare investiŃie străină din Bucureşti. Datele de la Registrul ComerŃului arată că Mobifon a investit 320 mln USD pe piaŃa românească, iar pe locul al doilea se situează investiŃia austriecilor făcută prin cumpărarea Băncii Agricole. Transformarea acesteia în Raiffeisen Bank a reprezentat totodată şi o investiŃie de 171 mln USD. Pe locul al treilea din

punct de vedere al investiŃiilor realizate se află un producător american de săpunuri, detergenŃi şi produse de întreŃinere; investiŃia Colgate – Palmolive a reprezentat un aport de 132 mln USD.

Tabelul nr. 6

Primii 10 investitori străini în România, după capitalul investit în perioada 1990 - 2004

Nr. crt.

InvestiŃia în România Capitalul investit (în mln USD)

Compania străină investitoare

łara de provenienŃă a investiŃiei

1. ISPAT Sidex 554.160 LNM Holdings Antilele Olandeze 2. Rompetrol 339.160 OMV Olanda 3. Mobifon 321.725 Mobifon Holding Olanda 4. Automobile Dacia 235.949 Renault FranŃa 5. Raiffeisen Bank 171.746 Raiffeisen

InternaŃional Austria

6. Daewoo 156.121 Daewoo Automobile Motor Company Coreea

7. Colgate Palmolive 132.994 Colgate Palmolive SUA 8. Rom Telecom SA 104.132 OTE InternaŃional Grecia 9. Rafo 103.956 Canyon Servicos Marea Britanie 10. Orange 103.317 Orange S.A. FranŃa

Sursa: Registrul ComerŃului Român, 2004. După dimensiunea valorică, ISD din Ńările UE. în România pot fi împărŃite în două categorii: a) Ńări cu ISD semnificative, având o pondere de peste 9% din totalul ISD în România –

Olanda, FranŃa Germania, Italia, Antilele Olandeze, Austria, Cipru, Turcia şi Marea Britanie – şi, implicit, cu o puternică influenŃă la nivelul macro (tabelul nr. 7);

b) Ńări cu ISD relativ modeste, cu o pondere sub 9% – Luxemburg, Grecia, Belgia, Spania, Irlanda, Danemarca, Portugalia.

Tabelul nr. 7

Primele 10 Ńări investitoare, după capitalul

investit în România, în perioada 1990 - 2004

Nr. crt. łara de provenienŃă a capitalului străin investit în România

1. Olanda 2. FranŃa 3. Germania 4. SUA 5. Italia 6. Antilele Olandeze 7. Austria 8. Cipru 9. Turcia 10. Marea Britanie

Sursa: Registrul ComerŃului Român, 2004. Investitorii străini şi-au manifestat interesul în special pentru comerŃ, care deŃine o pondere de

61% în totalul ISD, urmat de servicii, cu o pondere de 8,7%.

Este de menŃionat că ISD în general, cele din UE în special – cu un volum valoric ridicat – au o contribuŃie însemnată la: crearea sectorului privat în economie; cooperarea dintre IMM şi întreprinderile mari din Ńară şi străinătate prin formarea unor reŃele de afaceri (network business); externalizarea unor activităŃi economice din România în străinătate şi internalizarea unor activităŃi din străinătate în România, mai ales în domeniul tehnologiilor avansate; îmbogăŃirea ofertei de bunuri şi servicii pe piaŃa românească ş.a.

România – locul al doilea în zonă la investiŃii străine în anul 2004

România a atras, în 2004, investiŃii străine directe de 5,1 mld USD, ocupând locul al doilea, după FederaŃia Rusă, în regiunea Europei de S-E şi a statelor membre ale CSI, dar devansând noi membri ai UE, precum Ungaria şi Cehia.

Potrivit ultimului Raport Mondial al InvestiŃiilor, realizat de UNCTAD, proiectele noi de investiŃii din industria constructoare de maşini şi servicii (de tip greenfield), precum şi fondurile obŃinute din privatizările din domeniul energetic, petrolier şi cel al gazelor (PETROM, Distrigaz Nord şi Sud) au susŃinut creşterea cu peste 116% a fluxurilor de ISD din România. De altfel, vânzarea petrolului a fost cea care a dus la aceste statistici favorabile.

Analiştii economici au păreri diferite în ceea ce priveşte acest rezultat. O parte cred că România a atins un nivel record de capital străin în 2004 şi că este încă atractivă pentru investitorii străini, după creşterea cu 29,8% a ISD în primele şapte luni din 200565.

Practic, cu cei 5,1 mld ISD, România a avut un sold de 18 mld USD la sfârşitul anului 2004, comparativ cu Ungaria, care a avut 4,1 mld ISD investiŃi în acelaşi an şi un sold de peste 60 mld USD. România şi Bulgaria au atras peste 70% din cei 35 mld ISD investiŃi în 2004 în Europa de S-E şi C.S.I., situaŃie ce se înscrie în tendinŃa de creştere, pentru al patrulea an consecutiv, a fluxurilor de ISD din regiune. Totuşi, România este încă departe de nivelul atins în Europa Centrală din punct de vedere al stocurilor de investiŃii pe locuitor.

„InvestiŃiile străine directe vor continua să crească în Europa de S-E şi în C.S.I., mai ales datorită salariilor foarte competitive, şi se vor îndrepta spre Ńările care dispun de resurse de materii prime şi energie”, considera, în anul 2005, coordonatorul rezident ONU în România.

Însă, adevărata competiŃie va începe după finalizarea privatizărilor, în momentul în care vom avea doar achiziŃii şi fuziuni.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 8 � InvestiŃia reprezintă un consum pe care trebuie să îl sacrificăm în prezent cu intenŃia de a

obŃine un consum viitor mai mare sau, altfel spus, reprezintă sacrificiul unei părŃi din consumul prezent pentru un posibil şi incert consum viitor.

� InvestiŃiile cunosc o dinamică ce depinde de o serie de factori, cum ar fi: a) ritmul progresului tehnologic; b) stocul bunurilor de capital din economie; c) cheltuielile cu întreŃinerea şi funcŃionarea bunurilor de capital; d) anticipările cu privire la evoluŃia vânzărilor şi profiturilor şi nivelul taxelor în economie.

� InvestiŃia străină (foreign investment) este un termen care desemnează orice investiŃie efectuată de o companie particulară sau de o persoană în orice altă Ńară decât cea de origine, dar nu sub forma unui ajutor guvernamental.

� Căile de a investi sunt următoarele: 1) constituirea unei societăŃi şi deschiderea unei filiale într-o altă Ńară; 2) cumpărarea unei firme străine; 3) fuzionarea cu o firmă străină cu acelaşi profil; 4)

65 A se vedea AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine – ARIS.

investirea unei părŃi a profitului obŃinut de o filială din străinătate în aceeaşi Ńară sau în altă Ńară străină; 5) încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchising cu o firmă din străinătate; 6) cumpărarea de acŃiuni emise pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din alt stat; 7) achiziŃionarea de obligaŃiuni, de pe o piaŃă externă, care au fost emise de o firmă străină.

� InvestiŃia străină directă (ISD) este acea investiŃie care implică o relaŃie economică pe termen lung, reflectând un interes de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă Ńară decât cea a investitorului.

� InvestiŃiile de portofoliu (ISP) sunt acele investiŃii materializate, în principal, în dobândirea de hârtii de valoare (obligaŃiuni, acŃiuni, certificate de depozit şi alte titluri).

� Factorii care determină cererea de investiŃi sunt următorii: a) dimensiunea pieŃei externe; b) ciclul economic; c) fuzionările şi preluările de întreprinderi străine; d) măsurile de politică economică; e) liberalizarea comerŃului internaŃional şi fluxurile de investiŃii străine; f) regimul cursului de schimb; g) liberalizarea regimului investiŃiilor străine; h) adoptarea programelor de privatizare; i) integrarea regională.

� MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa investiŃiilor străine directe în ultimii 15-20 de ani sunt următoarele: 1) ISD depăşesc mult ca importanŃă investiŃiile străine de portofoliu; 2) principalul mare investitor, dar şi beneficiar îl reprezintă SUA; 3) SUA are un rol preponderent, atât ca „Ńară sursă”, cât şi ca „Ńară gazdă” a ISD; 4) creşterea ponderii Europei Occidentale şi a Japoniei ca investitori externi; 5) axa N-N a devenit mult mai atractivă pentru ISD decât axa N-S; 6) creşterea însemnată a ponderii economiilor în dezvoltare în calitate de beneficiari ai ISD; 7) deplasarea ISD din sectoarele primare către cele terŃiare; 8) apariŃia în anii ’80 a fenomenului de conversie a datoriei externe în ISD.

� În prezent, se desprind trei trăsături dominante în cea ce priveşte fluxurile mondiale de investiŃii străine directe: 1) intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor internaŃionale de ISD; 2) apariŃia unor relaŃii noi, mai complexe, între comerŃul internaŃional şi ISD; 3) iniŃierea unor măsuri de reglementare multilaterală a fluxurilor de ISD.

� AsociaŃia Mondială a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine are următoarele obiective principale: 1) întărirea sistemelor de culegere şi schimb de informaŃii între agenŃiile de promovare a investiŃiilor străine; 2) facilitarea schimbului de experienŃă în domeniul atragerii de investiŃii străine între Ńări şi regiuni; 3) spri-jinirea accesului agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine la sursele de asistenŃă tehnică şi pregătire profesională; 4) facilitarea accesului la surse de finanŃare şi de asistenŃă, cum ar fi agenŃiile bilaterale sau multilaterale, în vederea realizării programelor promoŃionale ale Ńărilor membre.

� Criteriile de selectare a amplasamentelor filialelor în străinătate sunt următoarele: a) poziŃia geografică; b) disponibilul de resurse umane; c) infrastructurile dezvoltării; d) accesul la alte pieŃe şi active create de capacitatea tehnologică şi de inovaŃie.

� CorporaŃia transnaŃională (CTN) este definită ca fiind o întreprindere mare, privată sau publică, care are sediul central într-o Ńară şi operează prin mai multe sucursale aflate în proprietatea totală sau parŃială a altei Ńări.

� MotivaŃiile subiective şi obiective care stau la baza interesului României faŃă de ISD sunt următoarele: 1) nevoia de capital; 2) fluxurile de valută; 3) transferul de tehnologii noi şi de know-how; 4) crearea de valoare adăugată şi de noi locuri de muncă; 5) infuzia de noi calificări şi profesii; 6) preluarea şi aplicarea noilor metode de conducere; 7) accesul la piaŃa occidentală; 8) deschiderea către piaŃa mondială; 9) con-tribuŃia la bugetele de stat prin plata de taxe şi impozite.

� România deŃine o serie de avantaje competitive de natură să atragă ISD, precum: a) avantaje legate de locaŃie şi piaŃa de desfacere; b) avantaje legate de resurse; c) avantaje pe plan politic; d) avantaje legate de apartenenŃa la organisme şi organizaŃii internaŃionale; e) avantaje economice; f) avantajul îmbunătăŃirii infrastructurii; g) avantajul social; h) avantaje legislative.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) investiŃia

b) investiŃia străină – foreign investment c) investiŃia străină directă (ISD) – foreign direct investment d) investiŃia străină de portofoliu (ISP) e) corporaŃia transnaŃională (CTN) – transnational corporation f) AsociaŃia Mondială a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine g) AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA) h) reŃeaua IPANET i) structură transnaŃională introvertită j) structură transnaŃională extrovertită k) politica de „paradis fiscal” l) Consiliul Investitorilor Străini în România

m) ReŃea de afaceri – network business C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Tipuri de investiŃii internaŃionale 2. Căi de realizare a investiŃiilor externe 3. Factorii determinanŃi ai investiŃiilor străine directe 4. Factorii dinamicii investiŃionale 5. Factorii determinanŃi ai cererii de investiŃii 6. Politici naŃionale de atragere a ISD 7. MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa ISD în ultimii 15-20 de ani 8. Trăsăturile dominante ale fluxurilor mondiale ale ISD 9. Organismele mondiale de monitorizare a ISD 10. Efectele contradictorii ale expansiunii CTN 11. Tipuri de „paradisuri fiscale” 12. Avantajele „paradisurilor fiscale” 13. MotivaŃii subiective şi obiective care stau la baza interesului faŃă de ISD al României D. Bibliografie obligatorie

• Constantin Munteanu, Călin Vâlsan, InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995.

• Ioan DenuŃa, InvestiŃii străine directe în Ńările est şi central europene, Editura Economică, Bucureşti, 1998.

• UNCTAD, World Investment Report, 2004. • Ioan Bari, Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2005.

CAPITOLUL 9

PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

9.3. Instrumentele pieŃei de capital

9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri

9.6. PiaŃa de capital în România

PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi mondial – instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc. care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări. Această misiune se realizează prin derularea unor operaŃiuni specifice care caracterizează activitatea financiară internaŃională. OperaŃiunile respective conturează, totodată, şi contribuŃia pieŃei de capital la desfăşurarea procesului complex de comunicare economică prin bani în cadrul comunităŃii mondiale.

9.1. Concepte şi concepŃii

În literatura de specialitate română şi străină, cât şi în legislaŃia diferitelor state dezvoltate, noŃiunile de „piaŃă de capital” au uneori interpretări variate. Astfel, unii autori evidenŃiază existenŃa similitudinii dintre piaŃa financiară şi piaŃa de capital. De exemplu, în lucrarea DicŃionar bursier „piaŃa de capital” se defineşte ca termen sinonim cu „piaŃa financiară”66. În cartea FinanŃe internaŃionale, în contextul tendinŃelor de pe pieŃele de capital, se subliniază tendinŃele imprevizibile existente pe „pieŃele financiare sau, altfel spus, pieŃele de capital”67. În acelaşi timp, în lucrarea RelaŃii valutar-financiare internaŃionale se face o sistematizare a pieŃelor pe care se operează cu fonduri băneşti şi se apreciază că piaŃa financiară are trei segmente: „piaŃa bancară, reprezentând multitudinea relaŃiilor de credit (atât pe termen lung, cât şi pe termen mediu şi scurt) la care participă active bancare care nu-şi schimbă valoarea prin negociere (cambii, bilete la ordin, cecuri, depozite etc.); piaŃa de capital, care include ansamblul tranzacŃiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror valoare se modifică prin negociere (acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur); piaŃa monetară, care este constituită din tranzacŃii cu titluri pe termen scurt şi uşor lichidabile”68, subliniindu-se că această clasificare a pieŃei financiare nu este universală, ea având interpretări diferite în alte economii. Deci, în concepŃia autorului, piaŃa financiară cuprinde: piaŃa bancară, piaŃa de capital şi piaŃa monetară; piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiare.

Literatura şi legislaŃia din diverse Ńări interpretează şi operează cu termenii respectivi, de asemenea, în mod diferit. Astfel, doctrina anglo-saxonă (şi, în primul rând, cea americană) înŃelege prin piaŃa financiară totalitatea tranzacŃiilor cu instrumente monetare (piaŃa monetară) şi cu titluri pe termen lung (piaŃa de capital). Doctrina europeană continentală (cu deosebire cea franceză) utilizează conceptul de piaŃă a capitalurilor ca termen generic atotcuprinzător în care se includ piaŃa financiară, adică

66 Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 140. 67 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 101.

68 Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura NaŃional, 2001, p. 251.

operaŃiunile cu valori mobiliare, piaŃa creditului şi piaŃa monetară. Deci, într-o primă interpretare (anglo-saxonă), piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiară, aceasta din urmă cuprinzând toate operaŃiunile cu fonduri băneşti – piaŃa monetară, piaŃa cu titluri de credit, precum şi piaŃa cu valori mobiliare. În a doua interpretare (europeană, cu deosebire cea franceză), piaŃa de capital este un concept atotcuprinzător care include piaŃa financiară (tranzacŃii cu valori mobiliare), piaŃa creditului şi piaŃa monetară cuprinzând operaŃiunile interbancare şi instrumentele de credit (cambie, bilet la ordin, cec, certificate de depozit)69.

O altă interpretare a pieŃei financiare se bazează pe două principii: a) alocarea definitivă de resurse financiare care nu se mai întorc la furnizorul de fonduri: cotizaŃii la instituŃii financiare, asigurări, ajutoare financiare internaŃionale; b) alocarea temporară pe un anumit termen precizat (sau neprecizat) de fonduri financiare, dar pe termen lung şi foarte lung sub formă de investiŃii internaŃionale, plasamente în titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni) cu condiŃia de restituire şi de plată la anumite perioade convenite cu debitorul de dobânzi, dividende, rente70.

MenŃionăm şi opinia că o caracteristică esenŃială a pieŃei financiare constă în perioada lungă şi foarte lungă a alocării de fonduri băneşti, obligaŃiuni străine sau euro-obligaŃiuni ş.a., sau alocarea definitivă, precum şi neprecizarea perioadei de restituire a fondurilor alocate, cum este cazul cumpărării de acŃiuni. Alocarea pe termen scurt de resurse financiare sub formă de credite sau tranzacŃii cu titluri de credit (cambii, bilete la ordin etc.) reprezintă operaŃiuni specifice pieŃei monetare internaŃionale. Creditele pe termen mediu (3-6 ani) constituie un segment aparte de tranzacŃii financiare, care fac parte din piaŃa creditului internaŃional, de regulă, sub formă de eurocredite financiare.

Spre deosebire de investiŃiile străine directe, investiŃiile de portofoliu se tranzacŃionează pe piaŃa de capital. InvestiŃiile de portofoliu sunt investiŃiile cu titluri de valoare: acŃiuni, obligaŃiuni, bunuri de tezaur certificate de depozit etc. InvestiŃiile de portofoliu se caracterizează prin aceea că proprietarul titlurilor de valoare (acŃiuni la o întreprindere) nu deŃine o pondere atât de mare care să-i dea dreptul de control şi decizie asupra întreprinderii respective.

În concluzie, se constată preponderenŃa concepŃiei că piaŃa de capital şi piaŃa financiară sunt, fie sinonime, fie foarte apropiate prin mecanismele instrumentelor cu care operează şi prin termenul îndelungat al tranzacŃiilor de capital. La aceeaşi concluzie ajung şi autorii DicŃionarului internaŃional de finanŃe, în care se precizează că, spre deosebire de piaŃa monetară, care operează cu tranzacŃii pe termen scurt, fondurile de pe piaŃa de capital sunt utilizate, în principiu, pentru realizarea de investiŃii fixe şi achiziŃii, această piaŃă fiind alcătuită din totalitatea instituŃiilor care canalizează oferta şi cererea de capital, inclusiv sistemul bancar, bursa de valori, companiile de asigurări şi alŃi intermediari financiari71.

Întrucât prezenta lucrare are capitole separate pentru piaŃa monetară, piaŃa valutară, piaŃa investiŃiilor internaŃionale şi piaŃa creditelor internaŃionale, capitolul de faŃă tratează piaŃa de capital (sau financiară), cu excepŃia acelor segmente ale acestei pieŃe care sunt tratate în capitolele enunŃate mai sus.

Denumirile generice, de piaŃă de capital sau piaŃă financiară, contează, desigur, mai puŃin, importante sunt conŃinutul tranzacŃiilor, mecanismele cu care se operează, scopurile urmărite şi eficienŃa operaŃiunilor de pe piaŃa financiară sau de capital. Totuşi, am optat pentru titlul acestui capitol în formularea de „piaŃă de capital”, căci această noŃiune este mai semnificativă decât noŃiunea de „piaŃă financiară”, noŃiune destul de largă, care include şi operaŃiuni monetare şi de credit pe termen scurt. Însă nu credem că în practica economică există un zid despărŃitor între cei doi termeni (capital şi financiar).

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

69 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, p. 7. 70 Paul Bran (coordonator), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti, 1990,

p.99. 71 Graham Bennock, William Menser, DicŃionar internaŃional de finanŃe, Penguin Books, ediŃia în limba

română, Editura Universal, Dosi, 2000, p.54.

ExistenŃa şi organizarea unei pieŃei de capital, de valori mobiliare, depind de îndeplinirea unor condiŃii obligatorii, cum ar fi:

1) O cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare, societăŃilor de asigurare, care se exprimă prin emiterea de titluri de valoare ce se vor preschimba în lichidităŃi pentru a satisface nevoile economice ale debitorilor. Cererea şi emisiunile de titluri şi eurotitluri sunt, deci, reprezentate de sectorul public şi privat, precum şi de instituŃii financiar-bancare naŃionale şi internaŃionale (BIRD, BEI, BERD etc.). Cererea de capital poate fi structurală – în sensul că se materializează în: crearea de noi societăŃi publice şi private, respectiv a instituŃiilor financiar-bancare de asigurări naŃionale şi internaŃionale; dezvoltarea şi modernizarea celor deja existente; finanŃarea investiŃiilor productive de bunuri şi servicii şi pentru acŃiuni sociale; achiziŃionarea de bunuri sau servicii de către persoane fizice sau juridice; luarea de împrumuturi pentru finanŃarea unor programe de dezvoltare ş.a. – sau conjuncturală, determinată de necesităŃi tranzitorii, depinzând de factori legaŃi de deficitele bugetare, de deficitele balanŃelor de plăŃi, de limitări la plafonul de credite pe piaŃa monetară, de indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanŃări externe ş.a. În ceea ce priveşte debitorii emitenŃi (împrumutaŃii), îi putem clasifica în raport de două criterii: activitatea economică şi scopul urmărit. În funcŃie de activitatea economică, distingem: bănci comerciale şi alte instituŃii bancare, organisme internaŃionale, instituŃii monetare centrale, guverne centrale şi locale, întreprinderi publice şi particulare fără profit financiar, alte instituŃii publice şi particulare cu caracter financiar etc. În funcŃie de scopul urmărit de solicitatorii de capitaluri, putem reŃine: băncile şi finanŃele, petrolul şi gazele naturale, finanŃarea industriei, resursele naturale, transportul şi serviciile publice şi alte scopuri generale72.

2) O ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare (instituŃii de genul organizaŃiilor economice, băncilor, caselor de economii, dar şi persoane parti-culare) care să fie plasată pe piaŃa de capital prin cumpărarea titlurilor de valoare emise.

3) Rezultatul final pe care îl aşteaptă participanŃii pe această piaŃă trebuie să fie obŃinerea efectului maxim în minimum de timp, ceea ce se poate realiza numai dacă tranzacŃiile sunt cât mai uşoare şi mai rapide posibil.

4) Trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate pentru ca nivelul final al echilibrului dintre cerere şi ofertă să reflecte realitatea, fapt ce se poate realiza numai dacă există un loc bine stabilit şi centralizat unde să se întâlnească nestingherit cererea cu oferta de capital.

5) Nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public, pentru a reuni cu maximă promptitudine ofertanŃii cu utilizatorii de capital, reali şi potenŃiali, ceea ce se poate înfăptui numai printr-o publicitate completă şi rapidă, în care rolul cel mai mare revine mass-media73.

În cadrul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.

Emitentul este persoana – partener care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaŃă, el având de ales între majorarea capitalului propriu (emiterea de acŃiuni) şi contractarea unui împrumut de pe piaŃa financiară. Pentru aceasta, el trebuie mai întâi să prospecteze piaŃa printr-un studiu amănunŃit al posibilităŃilor care i se pot oferi pentru împrumut: să afle unde se găsesc fonduri disponibile, în ce monedă, pe ce perioadă se pot obŃine fondurile şi care va fi costul finanŃării (nivelul dobânzilor). În acelaşi timp, el trebuie să se decidă dacă apelează la plasamentul privat sau dacă va emite prin ofertă publică. În plasamentul privat, distribuirea de titluri financiare se face prin încheierea de contracte cu investitori cunoscuŃi, în timp ce oferta publică constă în punerea în vânzare de valori mobiliare noi unor investitori necunoscuŃi, prin intermediul unei societăŃi financiare.

Investitorul este posesorul de capital care doreşte să-l valorifice prin investire pentru a-i aduce un venit suplimentar. O importanŃă mare pentru investitor o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul emisiunii, care, de altfel, exprimă avantajele şi condiŃiile investiŃiei. Investitorul este cel care analizează

72 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul,

Bucureşti, 1992, p.9. 73 Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.7.

relaŃia risc /venit şi trebuie să vadă care este rata rentabilităŃii74. El este interesat să ştie care este riscul împrumutării, al creditării, care sunt garanŃiile pe care le oferă emitentul, care este scadenŃa cea mai favorabilă şi ce dobândă poate obŃine, precum şi ce lichiditate are emitentul, adică posibilitatea de recuperare la termen a investiŃiilor.

Intermediarii sunt acele instituŃii75, societăŃi comerciale sau persoane fizice calificate corespunzător pentru această activitate care îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinŃa de plasare şi valorificare a fondurilor investitorilor. Ei pot oferi, la cererea părŃilor, servicii de negociere, consultanŃă de specialitate, asistenŃă la lansarea unei emisiuni noi şi se implică în distribuirea acŃiunilor şi obligaŃiunilor. Aceştia nu împrumută fonduri proprii, însă există unele excepŃii, cum ar fi societăŃile de valori mobiliare sau dealerii care pentru serviciile lor pretind plata unui comision. Ei îşi calculează riscul propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă sau nu riscul asumat. Acest gen de intermediari acŃionează neutru, Ńinând seama de cerinŃele emitentului, dar acŃionează şi pentru protejarea investitorului, comportament care, de fapt, este prevăzut în codul de conduită internă al respectivei instituŃii de intermediere.

Intermediarul, indiferent de natura lui, trebuie să fie o persoană fizică sau juridică de un mare profesionalism, de o mare probitate morală şi, mai ales, de o mare credibilitate. El este controlat şi supravegheat îndeaproape de către instituŃii financiare specializate care, de altfel, îi acordă şi autorizaŃia de a intermedia pe piaŃa de capital (fig. nr. 1).

Guvern

Cererea Oferta

SocietăŃi de investiŃii

OficialităŃi locale OrganizaŃii economice

AgenŃi economici publici şi

particulari PiaŃa

de de de SocietăŃi bancare

InstituŃii financiar-

bancare

capital Case de economii şi consemnaŃiuni

SocietăŃi de asigurări

şi reasigurări

capital capital

Investitori

Fig. nr.1. Cererea şi oferta pe piaŃa de capital Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.6.

ImportanŃa investitorilor particulari (individuali) deŃinători de resurse financiare, ca pondere în

totalul investitorilor, a condus la internaŃionalizarea pieŃelor de capital, adică la posibilitatea investirii fondurilor băneşti disponibile în titluri emise de agenŃi economici aparŃinând altei Ńări. Prin intermediul pieŃelor de capital, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenŃii economici naŃionali sau de pe pieŃele altor Ńări, unde nevoile de capital depăşesc posibilităŃile financiare interne de acoperire sau autorităŃile monetare impun anumite restricŃii privind accesul la resursele financiare interne. Aceste deplasări de capitaluri financiare de pe o piaŃă naŃională către alte pieŃe au condus practic la creşterea şi funcŃionarea,

74 Rata rentabilităŃii = raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea. 75 Printre aceste instituŃii se înscriu: băncile comerciale, băncile de investiŃii, băncile universale – băncile

comerciale din străinătate care capătă autorizaŃia de negociere a titlurilor, bursele de valori mobiliare, societăŃile de valori mobiliare, societăŃile de asigurare, fondurile mutuale, brokerii, dealerii etc.

în afara pieŃelor interne de capital, a unei pieŃe internaŃionale de capital. Astfel, au loc transferuri de capital dintr-o Ńară în alta, dintr-o regiune în alta, de pe un continent pe altul, în funcŃie de o serie de factori economici, geopolitici, sociali şi, adesea, psihologici.

PiaŃa internaŃională de capital nu este o sumă aritmetică a pieŃelor naŃionale, ci o piaŃă distinctă şi complementară a acestora, care îşi dezvoltă propriile structuri. Dintre funcŃiile (motivaŃiile) pieŃei de capital, una din cele mai însemnate constă în emisiunea şi plasarea de valori mobiliare din însărcinarea emitenŃilor sau debitorilor, adică vânzarea pentru prima oară de acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri către deŃinătorii de capitaluri financiare disponibile. O altă motivaŃie a pieŃelor de capital şi a rolului pe care acestea îl au în funcŃionarea economiilor naŃionale şi a economiei mondiale în ansamblul ei este caracterul negociabil al valorilor mobiliare, dat de faptul că ele pot fi vândute de primii deŃinători înainte de scadenŃă şi transferate în lichidităŃi.

FuncŃionarea unei pieŃe interne de capital ca piaŃă internaŃională are loc atunci când o parte din activele financiare disponibile pe termen mediu şi lung sunt investite într-o altă Ńară sau, invers, o parte din nevoile de resurse financiare ale agenŃilor economici dintr-o Ńară sunt acoperite din străinătate. Pentru aceasta însă, trebuie îndeplinite anumite condiŃii: existenŃa de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate într-o monedă convertibilă şi, îndeosebi, liber utilizabilă; existenŃa unor intermediari financiari cu mare experienŃă şi cu o reŃea diversificată de filiale şi corespondenŃi în străinătate; fiscalitatea preferenŃială pentru tranzacŃiile financiare internaŃionale etc.

O modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile pe unele pieŃe naŃionale şi de introducere a lor pe pieŃele altor Ńări sau în circuitul internaŃional o constituie plasamentul internaŃional de valori mobiliare. Activitatea financiară care se desfăşoară sub forma plasării de valori mobiliare determină o deplasare a capitalurilor financiare către agenŃii economici şi/sau economiile solicitatoare în schimbul cumpărării acestor titluri de către investitorii din Ńările furnizoare de capital. Aceste capitaluri mobilizate prin emisiunea şi plasarea titlurilor respective sunt utilizate fie pentru realizarea unor obiective de investiŃii cu caracter productiv, fie pentru finanŃarea deficitelor bugetare sau acoperirea cheltuielilor de funcŃionare ale unor instituŃii naŃionale sau internaŃionale (financiar-bancare şi monetare, sociale, culturale etc.).76

Plasarea pe plan internaŃional a valorilor mobiliare emise de agenŃii economici din cadrul unei economii se realizează fie pe piaŃa de capital a altor Ńări (ca piaŃă a titlurilor străine), fie pe piaŃa internaŃională (ca piaŃă a euroemisiunii de titluri).

9.3. Instrumentele pieŃei de capital

În cele ce urmează vom detalia bunurile financiare (instrumentele) cu care se lucrează pe această piaŃă. În esenŃă, este vorba de două mari categorii, şi anume: active şi titluri financiare.

1. Activele sunt reale şi financiare. Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic,

generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot îmbrăca forma bunurilor corporale sau necorporale. În schimb, activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare (hârtii, de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit ş.a. sau înregistrări în cont), care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).

Cele care ne interesează în acest proces sunt activele financiare, care reprezintă, de altfel, corespondentul monetar al activelor reale şi care arată direct opŃiunea pentru profit ca rezultat, independent de modul în care se produce el (activităŃi comerciale, financiare, de producŃie ş.a.m.d.). EsenŃial la un activ financiar este că el obŃine o cotă din rezultatul procesului de valorificare77.

În cadrul economiei financiare, circuitul banilor se realizează între cei care oferă fonduri şi cei care le utilizează. Primii efectuează investiŃii, plasându-şi banii în scopul valorificării lor, deci al obŃinerii unui

76 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul, Bucureşti, 1992, p.7.

77 Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995, p. 26.

profit, iar ceilalŃi au nevoie de bani şi mobilizează fonduri pentru a-şi finanŃa propria activitate. Aşa are loc transferul resurselor băneşti de la cei care au un disponibil la un moment dat către cei care au neapărată nevoie de fonduri pentru iniŃierea sau continuarea afacerilor lor, astfel că o parte din profit, la care se adaugă riscul aferent, se transferă de la agenŃii economici la cei care pun la dispoziŃie fonduri, printr-o relaŃie de feed-back78.

De fapt, în aceasta constă emisiunea de active financiare de către utilizatorii de fonduri şi distribuirea acestora către deŃinătorii de fonduri.

La rândul lor, activele financiare se pot grupa în : a) active financiare bancare, care reprezintă rezultatul operaŃiunilor specifice efectuate de către

bănci şi alte instituŃii asimilate, nu sunt negociabile, produc dobânzi şi prezintă un risc redus, deci au un grad mare de siguranŃă;

b) active financiare nebancare, care sunt rezultatul operaŃiunilor de investiŃii de portofoliu (plasament în active financiare) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. Dar şi acestea se pot împărŃi în două categorii distincte, şi anume:

♦ active financiare nebancare sub forma activelor de capital, care sunt rezultate din plasamentele pe termen lung şi conferă deŃinătorului dreptul la obŃinerea de dividende şi dobânzi, având un caracter negociabil pe piaŃa de capital;

♦ active financiare nebancare sub forma activelor monetare, care sunt rezultate din plasamentele pe termen scurt, au un grad ridicat de lichiditate şi sunt negociabile pe piaŃa monetară.

c) active hibride, care rezultă din practica de afaceri în cadrul căreia cele două mari categorii nu sunt întotdeauna strict delimitate, ele interpunându-se pe alocuri şi creând acele active care au caracteristici atât ale activelor bancare, cât şi trăsături ale activelor financiare nebancare (exemplu, certificatele de depozit)79.

2. Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor (investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare ale emitentului. Toate aceste titluri care se tranzacŃionează pe piaŃa de capital prin intermediul bursei de valori mai poartă denumirea de produse bursiere. În ceea ce priveşte modul în care sunt create, ele se pot împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: primare, derivate şi sintetice.

I. Titlurile primare asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri şi conferă deŃinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash-flow-ul) ale emitentului. Investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor utilizatorului de fonduri. Aceste titluri sunt atât cele emise de către utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (denumite şi instrumente de proprietate – equity instruments), cât şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut (denumite şi instrumente de datorie – debt instruments)80.

Din prima categorie fac parte acŃiunile, iar din a doua obligaŃiunile. a) AcŃiunile sunt titlurile financiare sau efectele publice emise de către o societate comercială sau

de către o companie pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. AcŃiunea conferă deŃinătorului său, persoană fizică sau persoană juridică (denumit acŃionar sau investitor), următoarele drepturi şi obligaŃii:

� dreptul de a primi un titlu de valoare (certificat de investitor) emis de o societate comercială şi recunoscut de către stat, ceea ce îi conferă acŃionarului statutul de proprietar în cadrul societăŃii emitente;

� dreptul de înstrăinare, conform căruia acŃionarul respectiv le poate înstrăina prin vânzare-cumpărare pe piaŃa de capital;

78 Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997. 79 Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1993. 80 Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995.

� dreptul la vot în cadrul adunării generale a acŃionarilor pentru alegerea conducerii societăŃii, pentru luarea deciziilor de emitere de noi acŃiuni, de distribuire a profitului ş.a.;

� dreptul de a solicita emitentului onorarea tuturor angajamentelor pe care acesta şi le-a asumat la emiterea acŃiunilor;

� dreptul de acŃionar (stock), care exprimă drepturile deŃinătorului – acŃionarului, asupra societăŃii emitente şi este prezentat printr-un document numit certificat de acŃionar.

AcŃiunea (share) este un titlu de proprietate care, pe de o parte, aduce posesorului ei o parte din beneficiul net al societăŃii, iar pe de altă parte, supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit (dacă întreprinderea la care este acŃionar lucrează în pierdere) şi chiar acela de a pierde investiŃia (dacă întreprinderea respectivă dă faliment). AcŃiunea se poate prezenta sub 2 forme distincte: fie sub forma de înscris documentar, fie sub forma mai nouă de înregistrare electronică. Atât pentru o formă, cât şi pentru cealaltă se eliberează certificatul de acŃionar, care trebuie să cuprindă, în esenŃă, următoarele elemente: numele societăŃii emitente, numărul acŃiunilor emise, valoarea nominală, numărul de identificare al titlului, data şi numărul de acŃiuni conŃinute de certificat81.

Un titular de acŃiuni are dreptul la tot atâtea voturi câte acŃiuni posedă, aceasta însemnând că deŃinerea a cel puŃin 50% din acŃiunile unei societăŃi dă deŃinătorului dreptul la conducerea societăŃii82.

Valoarea nominală sau paritară (face value) a acŃiunilor se stabileşte împărŃind capitalul social la numărul acŃiunilor. Acestea se pot vinde şi cumpăra la un preŃ mai mare sau mai mic decât valoarea lor nominală, şi anume la preŃul de piaŃă.

b) ObligaŃiunile (bonds) sunt titluri reprezentative ale unei creanŃe a deŃinătorului lor asupra emitentului (care poate fi: statul, un organism public sau o societate comercială). Ele dau deŃinătorului lor dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenŃă de către emitent, investitorul recuperându-şi astfel capitalul. ObligaŃiunea este materializată într-un înscris care conŃine următoarele date esenŃiale: rata cuponului, scadenŃa, valoarea nominală, semnătura şi ştampila (sigiliul) emitentului, elemente grafice care împiedică falsificarea ş.a.

Pentru emitent, obligaŃiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut. Dacă o firmă intenŃionează să mobilizeze un capital de împrumut, atunci ea trebuie să specifice următoarele elemente: preŃul emisiunii, respectiv, cel la care titlul se oferă la emisiune; valoarea de rambursare, de regulă, egală cu valoarea nominală; rata dobânzii, stabilită în principiu ca o cotă fixă la valoarea nominală, numită cupon; amortizarea împrumutului, respectiv, răscumpărarea de către emitent a obligaŃiunilor emise şi rambursarea creditului.

II. Titlurile derivate (sau hibride) sunt produse bursiere, rezultat al contractelor încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător). Aceste contracte conferă cumpărătorului drepturi asupra unor active ale emitentului, la o anumită scadenŃă viitoare, aşa cum prevăd condiŃiile stabilite în contract. Contractele de acest gen au ca obiect negocierea de titluri de valoare, motiv pentru care sunt incluse în categoria acestora.

Există două mari categorii distincte de titluri derivate, şi anume: contractele futures, sau de viitor, şi opŃiunile83.

Contractele futures reprezintă înŃelegerea contractuală dintre două părŃi de a vinde sau de a cumpăra o cantitate standard dintr-un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) la un preŃ stabilit şi la o dată viitoare la care va avea loc executarea contractului.

SpecificităŃile acestui tip de contract în viitor sunt următoarele84.

81 Aurelian Dochia, interviu acordat ziarului România Liberă, din 8 iunie 1993, intitulat „La ce

foloseşte certificatul de proprietate”. 82 Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1996, p. 126. 83 Franklin M. Edwards, Cindy W. Ma., Futures and Options, Mc Graw-Hilll, Inc., New York,

1992.

� contractul este negociabil pe piaŃa secundară, adică la bursele unde se efectuează tranzacŃii futures;

� obligaŃiile părŃilor contractuale sunt concretizate sub forma unui document cu caracter standardizat;

� în ceea ce priveşte creditorul obligaŃiei contractuale, acesta trebuie ori să accepte executarea în natură, la scadenŃă, prin preluarea activului, ori să vândă contractul, până la scadenŃă, unei terŃe persoane;

� în mod asemănător, şi debitorul obligaŃiei contractuale poate să îşi onoreze obligaŃia în natură, achitând-o la termen, sau să cumpere contractul din bursă;

� valoarea de piaŃă a contractelor se schimbă în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta pentru aceste tipuri de contracte şi ele se cotează zilnic la bursă.

Scopurile pentru care contractele futures sunt deŃinute pot fi următoarele850: prin plasarea lor, cel care le cumpără speră într-o creştere a valorii lor pe toată durata de viaŃă; prin jocul la bursă, ele pot aduce profit deŃinătorilor; ele pot ajuta la acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazează.

OpŃiunile sunt, de fapt, contracte încheiate între un vânzător (writer) şi un cumpărător (holder), care conferă acestuia din urmă dreptul (dar nu şi obligaŃia) de a vinde sau cumpăra un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) până la o anumită dată în viitor. Acest drept este obŃinut de către cumpărător în urma plăŃii către vânzător a unei prime. În funcŃie de natura dreptului pe care îl conferă aceste opŃiuni, de a cumpăra sau de a vinde, ele pot fi: opŃiuni de cumpărare (call options), atunci când dau dreptul deŃinătorului (cumpărătorului) de cumpărare asupra activului sau opŃiuni de vânzare (put options), atunci când dau dreptul cumpărătorului de a vinde activul.

Caracteristicile acestui tip de contract sunt următoarele: � opŃiunile pot fi negociate la bursă; � ele au zilnic o altă valoare de piaŃă; � valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dată de raportul dintre cererea şi oferta de opŃiuni de acelaşi

tip; � valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dependentă de valoarea activului la care se referă opŃiunea. III. În afară de aceste titluri derivate, pe piaŃa de capital internaŃională circulă şi o serie de

instrumente tehnice complexe rezultate din combinarea de către societăŃile financiare a unor active financiare diferite şi crearea unor sisteme noi de plasament şi speculare financiară, care poartă denumirea generică de produse sau titluri sintetice86.

Acestea sunt produse financiare complexe care se folosesc pe o piaŃă de capital evoluată şi care au apărut şi au luat amploare în ultimele trei decenii.

Numărul şi complexitatea acestor produse sintetice bursiere au crescut foarte mult, ele constituind

în prezent un sector destul de atractiv şi de dinamic al pieŃei de capital. Aceste produse sintetice pot lua naştere sub forma a diferite combinaŃii, cum ar fi: combinarea de contracte futures de vânzare cu cele de cumpărare; combinarea de opŃiuni put cu opŃiuni call; combinarea între diferite tipuri de futures şi opŃiuni ş.a.m.d.

O categorie deosebită de active artificiale este reprezentată de titlurile financiare de tip „coş” (basket securites), care sunt formate dintr-o selecŃie de titluri financiare primare, combinate astfel încât să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.

84 Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la

dispoziŃia întreprinzătorului, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992. 85 Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti,

1997. 86 Ioan Popa, Bursa, vol. I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.

9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital

PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea temporală a pieŃei, tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate, procedurile de tranzacŃionare utilizate, localizarea fizică a pieŃei ş.a.

A) În funcŃie de momentul în care se efectuează tranzacŃia, piaŃa de capital mai poartă denumirea şi de piaŃă a titlurilor financiare87.

Pe această piaŃă se cumpără şi se revând activele financiare, fără ca natura lor să fie schimbată, printr-o relaŃie directă stabilită între deŃinătorul şi utilizatorul de fonduri: utilizatorul primeşte fonduri de la deŃinător cu ajutorul cărora emite titlurile financiare, urmând ca, la scadenŃă, să le răscumpere.

PiaŃa de capital, ca o piaŃă a titlurilor financiare, reprezentând mecanismul de legătură între deŃinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenŃii de titluri financiare), are două mari componente dependente temporal: piaŃa primară şi piaŃa secundară88 (figura nr.2).

I. PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, ea având rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung, atât pe pieŃele interne de capital, cât şi pe piaŃa internaŃională. Acest tip de piaŃă asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri, permiŃând finanŃarea activităŃii agenŃilor economici, acŃionând ca un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri, din partea deŃinătorilor de fonduri. Plasamentele private sunt relativ rare, însă majoritatea emitenŃilor fac apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

PIAłA PRIMARĂ

EmitenŃii de titluri financiare

PIAłA PRIMARĂ

Societatea financiară

PIAłA PRIMARĂ

PIAłA

SECUNDARĂ

Investitorii PIAłA PRIMARĂ

Bursa

Investitorii

PIAłA SECUNDARĂ

PIAłA SECUNDARĂ PIAłA SECUNDARĂ

Fig. nr.2. Elementele pieŃei primare şi ale pieŃei secundare

Sursa: Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, 1995, p. 43.

87 Ioan Popa, Bursa. Organizare, funcŃii, experienŃe, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993. 88 Elena Drăgoescu, Anton Drăgoescu PieŃe financiare primare şi secundare şi operaŃiuni de

bursă, Editura Mesagerul, Cluj, 1995.

Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei anumite

proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare (figura nr.3).

Societatea 1) pregătirea Societatea 2) lansarea emitentă bancară Public emisiunii titlurilor 3) plasarea

şi cotarea

titlurilor emise

Investitori

Fig. nr. 3. Structura pieŃei primare de capital

Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 8. a. Pregătirea emisiunii de titluri mobiliare este încredinŃată de către emitent unei societăŃi bancare,

în contul său. Emitentul trebuie să fie o societate comercială pe acŃiuni, o societate anonimă sau o societate comanditară, care să aibă cel puŃin 2-3 ani de existenŃă şi care să poată prezenta ultimele bilanŃuri contabile, aprobate de acŃionari şi autorităŃi, precum şi un raport privind realizările financiare şi programul de dezvoltare propus. Înainte de a primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor, societatea emitentă trebuie să fi liberalizat total capitalul. Decizia de emisiune trebuie să aibă girul Adunării Generale, care poate da autorizaŃia de emisiune a titlurilor mobiliare cu o valabilitate, în general, de 5 ani. Deoarece societatea singură nu poate acŃiona rapid şi eficient, se angajează un intermediar, de cele mai multe ori se face apel la bănci, care prin intermediul sistemului informaŃional propriu creează un flux de distribuire a titlurilor emise. Calendarul emisiunii va fi stabilit de către societatea bancară aleasă drept intermediar principal.

b. Lansarea titlurilor mobiliare se face prin diverse modalităŃi, care precizează pentru fiecare titlu în parte: numărul de titluri emise, valoarea nominală, precum şi alte condiŃii necesare. O etapă obligatorie în acest proces este informarea publică cu minimum de elemente care trebuie cunoscute, cum ar fi: descrierea formală a titlului mobiliar emis, prezentarea juridică şi financiară a societăŃii, prezentarea ultimului bilanŃ contabil şi a raportului privind activitatea şi rezultatele financiare din ultimele luni.89

c. Plasarea şi cotarea titlurilor emise se realizează prin intermediul societăŃilor bancare, care fac legătura între societatea emitentă şi investitori, angajându-se prin contracte ferme să plaseze titlurile, să verse emitentului fondurile băneşti obŃinute şi să garanteze acŃiunea de plasare. Plasarea efectivă se derulează după o anumită perioadă de la publicarea oficială a acŃiunii prin ghişeele specializate ale băncilor.

II. PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valori mobiliare aflate deja în circulaŃie, în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu (dividende sau dobânzi). Totodată, ea reprezintă o modalitate de a concentra în acelaşi loc investitorii particulari şi cei instituŃionali (societăŃi comerciale, organizaŃii de stat, bănci şi instituŃii financiare, persoane fizice particulare) în acŃiunea lor de a vinde sau de a cumpăra titluri mobiliare, cu garanŃia că acestea au valoare şi că pot fi reintroduse în orice moment în circuit.

89 Costurile suportate de societatea emitentă variază, de regulă, între 1,5% şi 4% din total, iar

cheltuielile cu publicitatea şi imprimarea titlurilor reprezintă, în general, în jur de 0,30% din totalul împrumutului.

Pentru ca piaŃa secundară să-şi poată îndeplini rolul care îi revine în economia modernă, ea trebuie să îndeplinească o serie de cerinŃe:

a) lichiditatea, respectiv, abundenŃa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi de active financiare, pe de altă parte;

b) transparenŃa, respectiv accesul direct şi rapid la informaŃiile relevante pentru deŃinătorul de active financiare;

c) corectitudinea (fair market) este strâns legată de transparenŃă şi vizează în primul rând pe emitent, care trebuie să furnizeze informaŃii exacte şi oportune, dar şi pe intermediari, care trebuie să apere cu onestitate interesele clienŃilor lor.

d) eficienŃa, respectiv, existenŃa unor mecanisme de realizare operativă, la costuri cât mai reduse, a tranzacŃiilor;

e) adaptabilitatea, care implică răspunsul prompt al pieŃei la noile condiŃii economice şi extraeconomice, la noile oportunităŃi;

f) atomicitatea, adică existenŃa unui mare număr de vânzători şi de cumpărători, care să negocieze acelaşi produs, fără ca unul dintre ei să aibă posibilitatea de a influenŃa formarea cursului;

g) omogenitatea bunurilor sau valorilor care fac obiectul cotaŃiilor presupune ca în cadrul tranzacŃiilor să se negocieze numai valori (sau bunuri) fungibile, care pot fi în orice condiŃii înlocuite de altele similare din aceeaşi categorie;

h) fluiditatea pieŃei este dată de abundenŃa atât în titluri, cât şi în capitaluri, pentru ca să se poată realiza vânzări şi cumpărări în mod operativ;

i) păstrarea cu sfinŃenie a secretului profesional este reglementată prin reguli destul de precise; j) neutralitatea intermediarilor trebuie să asigure egalitatea de tratament pentru toŃi clienŃii, prin

executarea ordinelor acestora în cele mai bune condiŃii. PreŃul de negociere a titlurilor mobiliare are în vedere acŃiunea a doi factori opuşi, şi anume:

minimizarea riscului pe care îl presupune orice titlu şi maximizarea rentabilităŃii unei acŃiuni sau obligaŃiuni90. Aducerea în concordanŃă a diminuării riscului cu dorinŃa de câştig se poate realiza printr-o serie de metode şi modele statistice, denumite generic gestiunea portofoliului de titluri mobiliare91.

PiaŃa secundară funcŃionează efectiv prin intermediul pieŃelor interdealeri (denumite şi pieŃe de negocieri) şi, în principal, prin intermediul burselor de valori şi pieŃelor extrabursiere de tip NASDAQ şi RASDAQ.

PiaŃa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieŃelor extrabursiere, atât mobilitatea şi lichiditatea economiilor, cât şi funcŃionarea pieŃei primare. Investitorilor li se oferă astfel posibilitatea fie de a achiziŃiona noi valori mobiliare în orice moment, fie de a negocia acŃiunile şi/sau obligaŃiunile deŃinute în portofoliu.

O instituŃie importantă a pieŃei de capital şi exclusiv specifică economiei de piaŃă este bursa de valori, care concentrează în acelaşi spaŃiu geografic şi economic cererea şi oferta pentru titlurile mobiliare, negociate liber, deschis şi permanent pe baza unor reguli prestabilite, cunoscute. Anumite burse de valori, cum sunt NYSE (New-York Stock Exchange), AMEX (American Stock Exchange), NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations System), negociază pe lângă titlurile naŃionale şi titluri emise în alte Ńări, realizând astfel o mobilitate a capitalurilor la nivel continental sau planetar.92 Bursa de valori, ca şi piaŃa extra-bursieră, poate funcŃiona într-un spaŃiu (clădire) sau, mai recent, într-un sistem de telecomunicaŃii între calculatoare interconectate prin reŃea. În România, bursa de valori lucrează numai prin reŃea de calculatoare interconectate.

Un rol deosebit pe piaŃa de capital revine şi societăŃilor de intermediere a valorilor mobiliare, care au ca obiect de activitate: intermedierea în comerŃul cu titluri mobiliare, respectiv vânzarea-cumpărarea acestora în contul unor terŃi; efectuarea comerŃului cu titluri, adică vânzarea-cumpărarea de

90 Vasile Voineagu, Bogdan Ghilic-Micu, EficienŃa bursieră, „Tribuna Economică”, nr.3/1995. 91 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor

mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998. 92 Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997.

valori mobiliare în nume şi pe cont propriu; distribuirea titlurilor emise. Aceste societăŃi de intermediere pot efectua una sau mai multe activităŃi, în funcŃie de scopul propus. Astfel, unele acŃionează numai pe piaŃa secundară de capital, fiind numite firme de broker-dealer, iar altele acŃionează cu preponderenŃă numai pe piaŃa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul de noi emisiuni de titluri mobiliare.93

Fig. nr.4. Structura pieŃei secundare de capital: participanŃi

Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.12.

B. În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în

principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes în cadrul cărora circulă: titluri naŃionale, străine şi eurotitluri.

I. PiaŃa acŃiunilor exprimate în moneda naŃională este acea piaŃă prin intermediul căreia sunt atrase capitalurile financiare interne în scopul constituirii şi majorării capitalului social al societăŃilor emitente. Paralel cu formarea şi extinderea acestei pieŃe s-a dezvoltat şi o piaŃă internaŃională a acŃiunilor, prin participarea cu active financiare în valută ale unor agenŃi economici din anumite Ńări la capitalul social al unor societăŃi industriale şi comerciale din alte Ńări, în calitate de acŃionari. Pe această piaŃă se efectuează şi euroemisiuni de acŃiuni, ceea ce reprezintă o modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile de către societăŃile străine prin atragerea de capitaluri şi diverşi acŃionari. EuroacŃiunile sunt titluri emise de o întreprindere pe piaŃă, alta decât piaŃa naŃională, prin intermediul unui sindicat internaŃional de bănci şi unei case de brokeraj al căror rol este de a asigura plasarea şi difuzarea internaŃională a acŃiunilor emise. Putem aprecia că piaŃa euroacŃiunilor94 este dependentă în special de activitatea transnaŃionalelor, care, pentru a atrage activele financiare disponibile pe termen lung de pe diferitele pieŃe interne de capital, emit acŃiuni exprimate în eurovalute, negociindu-le apoi la bursa de valori de pe piaŃa secundară de capital (fig. nr.4).

II. PiaŃa obligaŃiunilor naŃionale este acea piaŃă în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit emise în moneda naŃională, ofertanŃii şi investitorii fiind rezidenŃi ai Ńării pe teritoriul căreia funcŃionează piaŃa respectivă. Cu alte cuvinte, pe această piaŃă sunt tranzacŃionate instrumentele de credit pe termen lung. Spre deosebire de acŃiune, obligaŃiunea are avantajul că promite plăŃi periodice ale cuponului, precum şi rambursarea sumei împrumutate la scadenŃă95.

93 Gabriela Anghelache, PieŃe de capital şi tranzacŃii bursiere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 14-15.

94 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul, Bucureşti, 1992, p.8.

95 Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

Paralel cu această piaŃă distingem piaŃa obligaŃiunilor străine (foreign bond market), care reprezintă forma clasică a pieŃei internaŃionale de capital şi constă în emisiuni internaŃionale plasate în Ńara în a cărei monedă se exprimă titlurile respective. Acest tip de emisiune este supus reglementărilor din Ńara în a cărei monedă se realizează şi pe a cărei piaŃă sunt plasate titlurile emise. În cazul acestor obligaŃiuni, valuta în care au loc emiterea lor şi, deci, mobilizarea capitalurilor financiare este reprezentată de moneda naŃională a Ńării creditoare în care s-a lansat împrumutul (de exemplu, GBP, pe piaŃa londoneză, USD pe piaŃa nord-americană etc.).

În prezent, forma cea mai importantă de existenŃă a pieŃei internaŃionale de capital este reprezentată de piaŃa euroobligaŃiunilor, extinderea ei fiind rezultatul dezvoltării pieŃei eurovalutare. În cadrul acestei pieŃe, euroemisiunile de obligaŃiuni sunt subscrise şi plasate la nivel internaŃional, fiind relativ neafectate de reglementările guvernamentale din fiecare Ńară. Tot pe această piaŃă, valuta în care sunt exprimate euroobligaŃiunile, adică în care sunt contractate împrumuturile, nu reprezintă nici moneda Ńării creditoare, care oferă capitalurile disponibile, şi nici moneda Ńării debitoare, care solicită aceste împrumuturi.

În prezent, tot mai mulŃi solicitanŃi de împrumuturi se adresează pieŃei euroobligaŃiunilor, mobilizarea capitalurilor financiare efectuându-se pe o arie geografică tot mai extinsă. În acelaşi timp, capacităŃile de distribuire şi tehnicile de subscriere s-au dezvoltat concomitent cu creşterea emisiunilor internaŃionale. Astăzi, descoperim o piaŃă deosebit de complexă şi sofisticată, în cadrul căreia operează o largă reŃea bancară care obŃine beneficii importante din operaŃiunile cu emisiunea şi negocierea euroobligaŃiunilor96.

Organizarea pieŃei euroemisiunii revine sistemelor bancare naŃionale, prin filialele lor din străinătate. Plasamentul de titluri este organizat de consorŃii bancare cu o organizare care cuprinde banca coordonatoare sau şeful de filă (chef de file), grupul de subscriere, denumit şi sindicat de plasament, şi grupul de vânzare. Fiecare grup îşi asumă responsabilităŃi legate de pregătirea plasamentului, de realizare a subscrierii, de strângere şi dirijare de fonduri, de garantare a împrumutului, de plată a dividendelor şi dobânzilor, de amortizare a împrumutului. Interesul emitentului de titluri este ca grupul de bănci care montează împrumutul să fie cât mai bine dispus geografic pentru a cuprinde principalele centre financiare, garanŃie pentru realizarea rapidă a plasamentului şi pentru un cost de plasare rezonabil.

Pe piaŃa euroemisiunii sunt puse în vânzare, cu prioritate, obligaŃiuni de tip obişnuit, cu termene de 7-15 de ani, obligaŃiuni convertibile în acŃiuni, obligaŃiuni cu warrant etc. PiaŃa secundară a euroemisiunii dă posibilitatea redistribuirii titlurilor vândute pe piaŃa primară, precum şi a vânzării titlurilor rămase nevândute în prima fază. Marea majoritate a tranzacŃiilor pe această piaŃă se realizează prin instituŃii financiare de tip broker şi dealer. TranzacŃiile se fac telefonic şi prin telex între operatori şi principalele bănci internaŃionale din principalele pieŃe financiare din Europa, America, şi Asia.

C. În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.

I. PiaŃa de negocieri este piaŃa pe care cumpărătorii şi vânzătorii negociază volumul şi preŃul valorilor mobiliare, fie direct între ei, fie prin intermediul brokerilor sau dealerilor. Atunci când tranzacŃia este mijlocită de o terŃă persoană, broker sau dealer, identitatea uneia dintre părŃi poate, sau nu poate, fi cunoscută celeilalte părŃi. Acest tip de piaŃă este de preferat, deoarece procesul de negociere furnizează suficient timp pentru identificarea cumpărătorilor şi a vânzătorilor sau pentru revizuirea volumului sau a preŃului. Genul acesta de piaŃă este avantajos în cazul tranzacŃiilor foarte mari, precum şi în cazul valorilor mobiliare inactive care, pe o piaŃă de licitaŃii, pot cauza fluctuaŃii de scurtă durată până în momentul în care în cealaltă parte a pieŃei vor exista ordine suficiente pentru o echilibrare a situaŃiei.

II. PiaŃa la vedere este acea piaŃă pe care valorile mobiliare se tranzacŃionează pentru o livrare şi o plată imediată.97 Această piaŃă mai este denumită şi piaŃă în numerar98.

96 Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la

dispoziŃia întreprinzătorului, Editura MONDO-EC, Craiova, 1992. 97 „Imediat” pe respectiva piaŃă variază în timp, de la o zi la o săptămână.

III. PiaŃa contractelor la termen (futures) este piaŃa pe care se tranzacŃionează valorile mobiliare pentru o livrare şi o plată viitoare, iar instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract la termen. Valorile mobiliare care fac obiectul contractului pot fi emise înainte de scadenŃa contractului sau pot fi deja în circulaŃie. Tot din acest tip de piaŃă face parte şi piaŃa forward, o piaŃă pe care contractul la termen este tranzacŃionat la ghişeu, prin negociere între părŃi99.

Acest gen de contract poartă denumirea de contract forward. IV. PiaŃa opŃiunilor (options) este piaŃa în cadrul căreia se tranzacŃionează valori mobiliare

pentru o livrare viitoare condiŃionată. Instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract de opŃiuni şi este executat la opŃiunea deŃinătorului. Cel mai des utilizate tipuri de contracte de opŃiuni sunt: opŃiunile put (de vânzare) şi opŃiunile call (de cumpărare). OpŃiunea de vânzare îi permite deŃinătorului ei să vândă o anumită valoare mobiliară către emitentul opŃiunii, la un anumit moment şi la un anumit preŃ. OpŃiunea de cumpărare îi permite deŃinătorului să cumpere de la vânzătorul sau emitentul opŃiunii o anumită valoare mobiliară, înainte de o anumită scadenŃă şi la un anumit preŃ. Contractul de opŃiuni poate fi păstrat până la scadenŃă şi nu este obligatoriu să fie executat.

D. În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa la ghişeu.

I. PiaŃa de licitaŃie este acea piaŃă impersonală în care tranzacŃionarea nu este făcută direct între cumpărători şi vânzători, ei necunoscându-şi în general identitatea, ci este făcută de un terŃ, în situaŃia în care preŃurile la ordinele primite de a cumpăra sau vinde o anumită valoare mobiliară se suprapun100.

Persoana terŃă care tranzacŃionează se numeşte agent de piaŃă şi este obligată ca în cereri şi oferte să menŃioneze atât cantitatea, cât şi preŃul. Pe această piaŃă se realizează numai acele tranzacŃii la acele preŃuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă.

II. PiaŃa organizată este acea piaŃă cu reguli de tranzacŃionare stricte, fixate, funcŃionând într-un sediu cu o localizare fizică centrală, unde tranzacŃionarea se realizează, de cele mai multe ori, prin intermediul licitaŃiilor. Pe astfel de pieŃe sunt tranzacŃionate, în general, acŃiunile.

III. PiaŃa „la ghişeu” (over-the-counter) sau piaŃa extrabursieră (OTC) este, în general, o piaŃă de negociere pe care se vând preponderent obligaŃiuni şi acŃiuni, tranzacŃiile având loc în mai multe locuri sau automat prin telecomunicaŃii, apelându-se la calculatoare interconectate. Acest gen de piaŃă este localizat la birourile emitenŃilor de valori mobiliare secundare – cum sunt băncile comerciale sau societăŃile de asigurări ale brokerilor şi ale dealerilor, fiind o piaŃă prin intermediul telefonului, faxului sau al computerului.

Numărul societăŃilor menŃionate pe piaŃa OTC este mare; tocmai de aceea, tranzacŃionarea se face de la distanŃă, iar accesul în sistem este simplu. Cel mai relevant exemplu de piaŃă OTC este piaŃa Nasdaq din SUA, unde se negociază curent cca 4.000 acŃiuni prin intermediul a aproximativ 470 de creatori de piaŃă localizaŃi în 38 de state. În România funcŃionează piaŃa Rasdaq.

Toate aceste categorii de pieŃe, expuse anterior, nu se exclud reciproc, ci sunt într-o continuă cooperare şi întrepătrundere101.

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri

Analiza activităŃii bursiere102 face parte din teoria complexă a pieŃelor financiare alături de analiza economică şi cea financiară. Complexitatea activităŃii burselor de valori implică existenŃa unui sistem de indicatori statistici, care să cuantifice, cantitativ şi calitativ, procesele tranzacŃionate, impactul dintre cerere şi ofertă, precum şi tendinŃele pe viitor ale pieŃei respective. Indicatorii specifici activităŃii bursiere

98 Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1992. 99 Petre Brezeanu, RelaŃii valutare şi tehnici financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România

de Mâine, Bucureşti, 1998. 100 Un exemplu de piaŃă impersonală poate fi: NYSE (New York Stock Exchange). 101 De exemplu, o obligaŃiune pe termen lung poate să fie vândută, înainte de a fi emisă, pe piaŃa

contractelor futures, iar după emisiune pe piaŃa primară, la ghişeu, mai apoi pe o piaŃă secundară organizată, iar în cele din urmă, după ce a trecut o perioadă de timp, pe o piaŃă monetară secundară.

102 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine , Bucureşti, 1998.

stau la baza unor analize riguroase, cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei, din punctul de vedere atât al cumpărătorilor, cât şi al vânzătorilor de valori imobiliare.

Indicatorii statistici cantitativi care se iau în calcul la o analiză bursieră sunt următorii: preŃul de vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat; valoarea nominală şi dobânda pe care o poate primi posesorul; numărul de titluri tranzacŃionate etc. Indicatorii statistici calitativi le oferă potenŃialilor investitori o imagine a situaŃiei prezente pe piaŃa de valori mobiliare, precum şi a tendinŃelor posibile privind atractivitatea unui anumit titlu, a unui portofoliu de titluri sau a bursei în general (aici se includ: rata rentabilităŃii, riscul titlurilor mobiliare, volatilitatea valorilor mobiliare etc.).

Aprecierea activităŃii pieŃei bursiere103 se realizează cu ajutorul unor indicatori care sintetizează evoluŃia componentelor sale, fiecare bursă de valori având propriul sistem de indicatori. Dar, indiferent de genul bursei, ea include indicatori referitori la aceleaşi activităŃi, şi anume: indicatorul general al activităŃii bursiere (denumit şi indicele bursei); indicatori sintetici pentru sectoarele economiei naŃionale (denumiŃi indicatori sectoriali: agricultură, alimentaŃie publică, industrie, servicii, finanŃe, turism, asigurări sociale etc.); indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.

Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori

mobiliare.

Indicii bursieri se construiesc pe baza unui eşantion de întreprinderi selecŃionate (care se menŃine în timp), ponderea acestora în grupă fiind determinată de capitalizarea bursieră, respectiv de coeficientul de capitalizare a rezultatelor, care are ca bază de calcul beneficiile nete pe acŃiune, luând în considerare randamentul fiecărei întreprinderi, precum şi măsura în care proprietarul poate fi remunerat. Creşterea unui indice bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare este superioară ofertei, indicând, în anumite limite, o activitate economico-financiară pozitivă a societăŃilor cotate la bursă.

SemnificaŃia indicilor este dată de structura acestora. Astfel, indicii din prima generaŃie, în structura cărora se cuprind acŃiuni ale căror emitenŃi aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate (Financial Times, Nikkei, Dow Jones Industrials), au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaŃia a doua, denumiŃi şi indici compoziŃi (NYSE, pe piaŃa New York-ului; FT-SE-100 pe piaŃa Londrei sau TOPIX, pe piaŃa japoneză), au un grad de relevanŃă mai ridicat, datorită cuprinderii unui număr mai mare de firme, aparŃinând unor domenii diferite de activitate, inclusiv instituŃii bancare, de asigurări, firme din ramura transportului, telecomunicaŃiilor etc.104

În tabelul nr. 1 sunt redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.

Tabelul nr. 1

Principalii indici utilizaŃi în marile centre bursiere

PiaŃa bursieră

Denumirea indicelui

ComponenŃa indicelui SemnificaŃia

Dow Jones 30-Share Industrials

Average

Cuprinde media cursurilor a 30 de titluri emise de cele mai importante şi mai mari firme industriale americane

Este un indice de referinŃă pentru bursele de pe Wall

Street.

103 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura

Adevărul, Bucureşti, 1992. 104 „Financial Times”; „The Economist” (1996 – 1997).

PiaŃa bursieră

Denumirea indicelui

ComponenŃa indicelui SemnificaŃia

NYSE Composite Este un indice compus care cuprinde 1500 de valori

mobiliare, fiind determinat în funcŃie de coeficientul de capitalizare bursieră.

Indică evoluŃia de ansamblu a valorilor importante pentru piaŃa americană.

Standard & Poor’s 500

Este determinat tot pe baza coeficientului de capitalizare bursieră, cuprinzând 500 de titluri mobiliare selectate din 3 compartimente ale cotaŃiei NYSE, AMEX şi OTC.

Considerat de către specialişti drept cel mai reprezentativ pentru evoluŃia de ansamblu a

pieŃei.

MMI Calculat tot pe baza coeficientului de capitalizare bursieră, este media ponderată a

cursurilor a 20 de valori mobiliare americane.

Se utilizează numai pe piaŃa la termen şi pe piaŃa

opŃiunilor.

New York

Frank-Russell Este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de acŃiuni cotate în SUA (din

punct de vedere al capitalizării bursiere).

Cotat la fiecare 15 secunde, reprezintă aproximativ 98% din piaŃa valorilor mobiliare

din SUA.

Nikkei (Nikkei Dow Jones)

Cuprinde media cursurilor a 225 de titluri aflate în prima secŃiune la TSE (Tokyo Stock

Exchange).

Reliefează cu preponderenŃă evoluŃia capitalurilor industriale, reprezentând aprox. 50% din capitalizarea bursieră a primei secŃiuni la TSE.

Topix Reprezintă capitalizarea bursieră a primei secŃiuni a

TSE.

Indice reprezentativ pentru ansamblul pieŃei nipone.

Tokyo

TSE 2 Stabilit pe baza coeficientului de capitalizare bursieră pentru secŃiunile I şi V de la TSE

(cuprinde peste 500 de titluri).

Mai amplu decât Topix-ul, având o valabilitate mai mare pentru firmele de mărime medie, fiind semnificativ pentru întreprinderile mijlocii.

Tabelul nr. 1 (continuare) FT-30 (Ordinary

Index) Se calculează ca o medie geometrică a cursurilor celor mai mari 30 de titluri financiare

listate

Este indicatorul instantaneu cel mai utilizat la Londra, reflectând evoluŃia cursurilor valorilor considerate.

Londra

FT-SE-100 (Footsie)

Reprezintă capitalizarea bursieră a celor mai mari 100 de

companii.

Indicator de tendinŃă valabil pentru urmărirea marilor

corporaŃii.

FT-A (Financial Times Actuaries all share index)

Calculat pe piaŃă la ora 1700 în fiecare zi, fiind alcătuit din aprox. 670 de acŃiuni,

reprezentând peste 90% din capitalizarea pieŃei bursiere

britanice.

Reflectă măsura performanŃelor pieŃei pe perioade lungi de timp, reprezentând un standard

pentru evaluarea portofoliilor.

FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Se calculează ca o medie ponderată a cursurilor de bursă pentru 100 de mari titluri

financiare emise de mari firme.

Indicator reprezentativ pentru întreaga economie, întrucât include titluri

provenind din 15 sectoare diferite de activitate.

Frankfurt

DAX-30 Este o medie ponderată a cursurilor de bursă pentru 30 de

titluri reprezentative.

Indicator instantaneu de referinŃă pentru urmărirea tendinŃelor de pe piaŃa

germană. CAC-40 Indice calculat ca o medie a

cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piaŃa la termen, ponderate cu capitalizarea

bursieră.

Indicator instantaneu de referinŃă pentru piaŃa

franceză, reflectă tendinŃa pieŃei pentru firmele

considerate.

Paris

SBF (CAC general)

Determinat pe baza coeficientului de capitalizare bursieră pentru 239 de titluri mobiliare incluse pe piaŃa la

termen şi la vedere.

Cel mai reprezentativ pentru ansamblul pieŃei

pariziene.

Sursa: „Financial Times”, „The Economist” (2004 - 2005).

Pentru a anticipa tendinŃa bursieră şi pentru calcularea probabilităŃii de evaluare a unor titluri se folosesc în principal următorii indicatori: valoarea patrimoniului emitentului, randamentul plasamentului, capitalizarea bursieră, randamentul titlurilor emise şi raportul preŃ/câştig.

O bursă este eficientă numai dacă se realizează un maxim de profit pentru un anumit nivel de risc sau dacă se înregistrează un minim de risc pentru un nivel dat al profitului; invers, dacă în cadrul bursei apar dese dereglări iraŃionale, mai ales datorită unor speculaŃii exagerate, atunci bursa nu este eficientă. În funcŃionarea unei burse, o dereglare majoră o constituie crahul financiar (bursier), care apare atunci când creditele sunt exagerate şi negarantate, când se fac speculaŃii neacoperite, atunci când participanŃii (brokerii şi dealerii) îşi asumă riscuri prea mari, în timp ce, în realitate, economia este în declin. În asemenea situaŃii, creditorii doresc toŃi în acelaşi timp să-şi retragă fondurile proprii, ceea ce conduce la o prăbuşire totală şi generală a preŃurilor titlurilor financiare.

Crearea pieŃei de capital în România este un progres important. Pentru ca progresul realizat să fie dezvoltat sunt necesare modificări importante în legislaŃie şi chiar o nouă arhitectură a pieŃei de capital, care să ofere acesteia rolul de sursă viabilă de finanŃare a societăŃilor comerciale.

9.6. PiaŃa de capital în România

Formarea şi dezvoltarea pieŃei de capital în România şi constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică RASDAQ) reprezintă componente esenŃiale ale procesului de restructurare a economiei în Ńara noastră. Procesele de constituire şi dezvoltare a unei pieŃe de capital în România sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat, în diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerŃ, transporturi, alimentaŃie publică etc. În paralel, apariŃia unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieŃe de capital.

Bursa de Valori Bucureşti (BVB), ca o componentă a aşa-numitei „economii simbolice”, este o instituŃie indispensabilă a economiei de piaŃă româneşti. Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi

echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate. Bursa de valori din România a fost înfiinŃată pe baza deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Rolul BVB pe piaŃa de capital românească este:

a) de a furniza o piaŃă organizată pentru tranzacŃionarea valorilor mobiliare; b) de a contribui la creşterea lichidităŃii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaŃă a unui volum

cât mai mare de valori mobiliare; c) de a contribui la formarea unor preŃuri care să reflecte în mod corespunzător relaŃia cerere-ofertă

şi de a disemina aceste preŃuri către public. Principiile care guvernează BVB ca piaŃă organizată de valori mobiliare sunt: • accesibilitatea – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru societăŃile membre şi, respectiv,

pentru societăŃile emitente listate la Bursă; • informarea – Bursa este angajată să asigure permanent agenŃilor de bursă şi investitorilor

suficientă informaŃie despre societăŃile tranzacŃionate şi despre preŃurile valorilor mobiliare emise de acestea;

• etica pieŃei – Bursa este angajată să se asigure că piaŃa valorilor mobiliare funcŃionează într-un mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităŃilor şi publicului larg în general;

• neutralitatea – Bursa este angajată să acŃioneze neutru şi să îşi menŃină integritatea în relaŃia cu toŃi participanŃii la piaŃă, precum şi cu alte instituŃii sau organizaŃii care supraveghează sau operează în piaŃa de capital.

Din punct de vedere al dinamicii preŃurilor şi al valorii tranzacŃiilor la BVB, începutul de an 2005 a fost neaşteptat de prolific: până la 24 ianuarie 2005, indicele BET calculat în euro s-a apreciat cu 37,56% faŃă de începutul anului, iar volumul mediu al tranzacŃiilor zilnice a crescut de circa 4 ori. În 2004, volumul total al tranzacŃiilor la BVB a totalizat 598, 08 milioane euro, ceea ce a însemnat o medie zilnică de 2,36 mil. euro pe şedinŃă, iar de la începutul lui 2005 şi până pe 24 ianuarie acelaşi an s-a tranzacŃionat la BVB un volum de 163,8 mil. euro, respectiv 10,24 mil. euro în medie, pe şedinŃă.

Bursa Electronică RASDAQ a fost lansată oficial la 25 oct. 1996, ca PiaŃă NaŃională de Valori Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesităŃii existenŃei unui mediu instituŃional şi tehnic corect şi transparent pentru tranzacŃionarea tuturor acŃiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată prin semnarea în 1994 a unui Memorandum de ÎnŃelegere între Guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru Dezvoltare InstituŃională a Statelor Unite (USAID) se obligă să deruleze în România proiectul „Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital”, pentru sprijinirea programului de reformă al Guvernului României. Guvernul României s-a obligat, la rândul său, să promoveze o orientare către sectorul privat al instituŃiilor pieŃei de capital şi să asigure valorile mobiliare într-un volum care să justifice asistenŃa acordată de USAID.

Sistemul ales – NASDAQ – s-a considerat atunci a fi cel mai potrivit, având în vedere caracteristicile noii pieŃe româneşti de capital: număr mare de societăŃi listate, condiŃii mai puŃin restrictive de listare, sistem cu formatori de piaŃă (market makers) oferind lichiditate şi vizibilitate emitenŃilor şi, nu în ultimul rând, un număr extrem de mare de acŃionari distribuiŃi arbitrar în teritoriu – ceea ce impunea un sistem pentru vânzare – cumpărare uşor accesibil de la distanŃă, din orice oraş.

Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuŃia importantă adusă de acesta la procesul de concentrare a acŃionariatului, măsurată prin faptul că pe parcursul primilor 6 ani de existenŃă, prin această piaŃă au fost încheiate peste 1,7 milioane de tranzacŃii cu 11 miliarde de acŃiuni emise de un număr de aproximativ 5.000 de emitenŃi, în valoare totală de aproape 1,8 miliarde de dolari, într-un mediu de tranzacŃionare eficient, RASDAQ fiind, prin numărul emitenŃilor şi al acŃionarilor, piaŃa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieŃe din lume. Prin amplasarea şi implicaŃiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a parcurs împreună cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziŃiei, a resimŃit toate crizele financiare şi politice şi a marcat fiecare moment de creştere.

Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de

vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”) În prezent, cca 3.000 de societăŃi comerciale – societăŃi mici, în dezvoltare, dar şi companii mari, care au devenit nume de referinŃă – au posibilitatea de a-şi tranzacŃiona acŃiunile la Bursa Electronică RASDAQ.

RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piaŃă se află în competiŃie pentru a oferi cele mai bune preŃuri de vânzare şi cumpărare. În prezent sunt înregistraŃi ca participanŃi direcŃi 67, dintre care 66 de societăŃi de servicii de investiŃii financiare şi o bancă.

De ce este unică Bursa Electronică RASDAQ? Standardele foarte ridicate ale sistemului de comunicare şi ale platformei de tranzacŃionare, precum şi sistemul „quote-driven”, bazat pe activitatea formatorilor de piaŃă aflaŃi în competiŃie, diferenŃiază RASDAQ de bursele tradiŃionale. Investitorii nu se mai întâlnesc faŃă în faŃă pentru a tranzacŃiona valori mobiliare, beneficiind totodată şi de avantajele competiŃiei dintre formatorii de piaŃă. Formatorii de piaŃă sunt membri ai Bursei (deşi nu toŃi membrii RASDAQ sunt formatori de piaŃă). Ca formatori de piaŃă, membrii trebuie să îndeplinească cerinŃe de capital superioare şi să se conformeze unor reglementări specifice, cum ar fi, spre exemplu: garantarea execuŃiei fiecărui ordin la cel mai bun preŃ posibil; angajamentul de a cumpăra şi vinde acŃiunile pentru care sunt formatori de piaŃă; angajamentul de a fi formatori de piaŃă pe o perioadă determinată de timp. În prezent, există proiecte de unificare a celor două burse (B.V.B. şi RASDAQ), care se află în stadiu de propuneri şi discuŃii.

Formatorii de piaŃă trebuie să se înregistreze cu cotaŃii ferme de cumpărare şi/sau vânzare pentru acŃiunile unei anumite companii. Nu există o limită a numărului de formatori de piaŃă pentru acŃiunile unei societăŃi.

Din punct de vedere legislativ, adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital a reprezentat un moment hotărâtor în ceea ce priveşte viitorul pieŃei de capital din România din perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Elaborarea acestei legi a vizat consolidarea legislaŃiei existente la acel moment în domeniul pieŃei de capital şi adaptarea acesteia la prevederile legislaŃiei comunitare. Această lege asigură dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituŃii, accesul intermediarilor pieŃei de capital din România pe piaŃa europeană unică, precum şi formarea unei pieŃe de capital viabile, care să permită tranzacŃionarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind: înfiinŃarea fondului de compensare a investitorilor (cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un intermediar sau o societate de administrare a investiŃiilor intră în incapacitate de plată); înfiinŃarea operatorilor de piaŃă, a depozitului central şi a contrapărŃii centrale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 9

� PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi monetar internaŃional, ce cuprinde instituŃii cu caracter naŃional, regional şi mondial (instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc.) care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări.

� CondiŃiile obligatorii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital sunt următoarele: a) o cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare, dar şi din partea societăŃilor de asigurare; b) o ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare; c) obŃinerea efectului maxim în minimum de timp; d) trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate; e) nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile trebuie să fie public.

� În cazul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.

� Instrumentele cu care se lucrează pe piaŃa de capital sunt împărŃite în două mari categorii: active şi titluri financiare.

� Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot încărca forma bunurilor corporale sau necorporale.

� Activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare şi hârtii de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit sau înregistrărilor în cont, care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum

şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).

� Activele financiare se pot grupa în: active financiare bancare; active financiare nebancare; active hibride.

� Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor (investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

� Titlurile financiare, din punct de vedere al modului în care sunt create, se pot împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: titluri primare, titluri derivate şi titluri sintetice.

Titlurile primare sunt: acŃiunile şi obligaŃiunile. Titlurile derivate sunt: contractele futures şi opŃiunile. � PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea

temporală a pieŃei; tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate; procedurile de tranzacŃionare utilizate; localizarea fizică a pieŃei ş.a.

� PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise. � Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei

anumite proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare.

� PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valorile mobiliare aflate deja în circulaŃie, în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu, dividende sau dobânzi.

� În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes.

� În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.

� În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa „la ghişeu”.

� Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori mobiliare.

� Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate.

� Principiile care guvernează BVB sunt: accesibilitatea, informarea, etica pieŃei şi neutralitatea. � Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi

performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”).

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) piaŃa internaŃională de capital b) investitorul c) Intermediarii d) active financiare bancare e) active financiare nebancare f) active hibride g) titluri financiare h) titluri primare i) valoarea nominală sau paritară j) titluri derivate k) contractele futures l) opŃiunile m) titluri sintetice n) titlurile financiare de tip „coş” („basket securities”) o) piaŃa primară p) piaŃa secundară

q) piaŃa acŃiunilor r) piaŃa obligaŃiunilor s) euroacŃiunea t) piaŃa euroacŃiunilor u) piaŃa obligaŃiunilor străine („foreign bond market”) v) piaŃa euroobligaŃiunilor C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Categorii de participanŃi în cadrul pieŃei de capital 2. CondiŃii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital 3. Instrumentele pieŃei de capital

4. Tipuri ale pieŃelor de capital 5. Structura pieŃelor de capital 6. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri 7. PiaŃa de capital în România: BVB şi RASDAQ D. Bibliografie obligatorie

• Constantin Enache, Constantin Mecu (coordonatori), Economie Politică, vol.2, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2005.

• Victor Stoica, Negru Titel, Ionescu Eduard, PiaŃa financiară. PiaŃa de capital. Gestiunea portofoliilor. PiaŃa asigurărilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000. • Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital, Evaluarea şi gestionarea valorilor

mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998. • Paul Bran (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti,

1990. • Gabriela Anghelescu, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura

Adevărul, Bucureşti, 1992. • Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Ioan Popa, Bursa, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995. • Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social – economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997. • Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi,

Bucureşti, 1993.

CAPITOLUL 9

PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

9.3. Instrumentele pieŃei de capital

9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri

9.6. PiaŃa de capital în România

PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi mondial – instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc. care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări. Această misiune se realizează prin derularea unor operaŃiuni specifice care caracterizează activitatea financiară internaŃională. OperaŃiunile respective conturează, totodată, şi contribuŃia pieŃei de capital la desfăşurarea procesului complex de comunicare economică prin bani în cadrul comunităŃii mondiale.

9.1. Concepte şi concepŃii

În literatura de specialitate română şi străină, cât şi în legislaŃia diferitelor state dezvoltate, noŃiunile de „piaŃă de capital” au uneori interpretări variate. Astfel, unii autori evidenŃiază existenŃa similitudinii dintre piaŃa financiară şi piaŃa de capital. De exemplu, în lucrarea DicŃionar bursier „piaŃa de capital” se defineşte ca termen sinonim cu „piaŃa financiară”105. În cartea FinanŃe internaŃionale, în contextul tendinŃelor de pe pieŃele de capital, se subliniază tendinŃele imprevizibile existente pe „pieŃele financiare sau, altfel spus, pieŃele de capital”106. În acelaşi timp, în lucrarea RelaŃii valutar-financiare internaŃionale se face o sistematizare a pieŃelor pe care se operează cu fonduri băneşti şi se apreciază că piaŃa financiară are trei segmente: „piaŃa bancară, reprezentând multitudinea relaŃiilor de credit (atât pe termen lung, cât şi pe termen mediu şi scurt) la care participă active bancare care nu-şi schimbă valoarea prin negociere (cambii, bilete la ordin, cecuri, depozite etc.); piaŃa de capital, care include ansamblul tranzacŃiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror valoare se modifică prin negociere (acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur); piaŃa monetară, care este constituită din tranzacŃii cu titluri pe termen scurt şi uşor lichidabile”107, subliniindu-se că această clasificare a pieŃei financiare nu este universală, ea având interpretări diferite în alte economii. Deci, în concepŃia autorului, piaŃa financiară cuprinde: piaŃa bancară, piaŃa de capital şi piaŃa monetară; piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiare.

Literatura şi legislaŃia din diverse Ńări interpretează şi operează cu termenii respectivi, de asemenea, în mod diferit. Astfel, doctrina anglo-saxonă (şi, în primul rând, cea americană) înŃelege prin piaŃa financiară totalitatea tranzacŃiilor cu instrumente monetare (piaŃa monetară) şi cu titluri pe termen lung (piaŃa de capital). Doctrina europeană continentală (cu deosebire cea franceză) utilizează conceptul de piaŃă a capitalurilor ca termen generic atotcuprinzător în care se includ piaŃa financiară, adică

105 Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 140. 106 Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 101.

107 Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura NaŃional, 2001, p. 251.

operaŃiunile cu valori mobiliare, piaŃa creditului şi piaŃa monetară. Deci, într-o primă interpretare (anglo-saxonă), piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiară, aceasta din urmă cuprinzând toate operaŃiunile cu fonduri băneşti – piaŃa monetară, piaŃa cu titluri de credit, precum şi piaŃa cu valori mobiliare. În a doua interpretare (europeană, cu deosebire cea franceză), piaŃa de capital este un concept atotcuprinzător care include piaŃa financiară (tranzacŃii cu valori mobiliare), piaŃa creditului şi piaŃa monetară cuprinzând operaŃiunile interbancare şi instrumentele de credit (cambie, bilet la ordin, cec, certificate de depozit)108.

O altă interpretare a pieŃei financiare se bazează pe două principii: a) alocarea definitivă de resurse financiare care nu se mai întorc la furnizorul de fonduri: cotizaŃii la instituŃii financiare, asigurări, ajutoare financiare internaŃionale; b) alocarea temporară pe un anumit termen precizat (sau neprecizat) de fonduri financiare, dar pe termen lung şi foarte lung sub formă de investiŃii internaŃionale, plasamente în titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni) cu condiŃia de restituire şi de plată la anumite perioade convenite cu debitorul de dobânzi, dividende, rente109.

MenŃionăm şi opinia că o caracteristică esenŃială a pieŃei financiare constă în perioada lungă şi foarte lungă a alocării de fonduri băneşti, obligaŃiuni străine sau euro-obligaŃiuni ş.a., sau alocarea definitivă, precum şi neprecizarea perioadei de restituire a fondurilor alocate, cum este cazul cumpărării de acŃiuni. Alocarea pe termen scurt de resurse financiare sub formă de credite sau tranzacŃii cu titluri de credit (cambii, bilete la ordin etc.) reprezintă operaŃiuni specifice pieŃei monetare internaŃionale. Creditele pe termen mediu (3-6 ani) constituie un segment aparte de tranzacŃii financiare, care fac parte din piaŃa creditului internaŃional, de regulă, sub formă de eurocredite financiare.

Spre deosebire de investiŃiile străine directe, investiŃiile de portofoliu se tranzacŃionează pe piaŃa de capital. InvestiŃiile de portofoliu sunt investiŃiile cu titluri de valoare: acŃiuni, obligaŃiuni, bunuri de tezaur certificate de depozit etc. InvestiŃiile de portofoliu se caracterizează prin aceea că proprietarul titlurilor de valoare (acŃiuni la o întreprindere) nu deŃine o pondere atât de mare care să-i dea dreptul de control şi decizie asupra întreprinderii respective.

În concluzie, se constată preponderenŃa concepŃiei că piaŃa de capital şi piaŃa financiară sunt, fie sinonime, fie foarte apropiate prin mecanismele instrumentelor cu care operează şi prin termenul îndelungat al tranzacŃiilor de capital. La aceeaşi concluzie ajung şi autorii DicŃionarului internaŃional de finanŃe, în care se precizează că, spre deosebire de piaŃa monetară, care operează cu tranzacŃii pe termen scurt, fondurile de pe piaŃa de capital sunt utilizate, în principiu, pentru realizarea de investiŃii fixe şi achiziŃii, această piaŃă fiind alcătuită din totalitatea instituŃiilor care canalizează oferta şi cererea de capital, inclusiv sistemul bancar, bursa de valori, companiile de asigurări şi alŃi intermediari financiari110.

Întrucât prezenta lucrare are capitole separate pentru piaŃa monetară, piaŃa valutară, piaŃa investiŃiilor internaŃionale şi piaŃa creditelor internaŃionale, capitolul de faŃă tratează piaŃa de capital (sau financiară), cu excepŃia acelor segmente ale acestei pieŃe care sunt tratate în capitolele enunŃate mai sus.

Denumirile generice, de piaŃă de capital sau piaŃă financiară, contează, desigur, mai puŃin, importante sunt conŃinutul tranzacŃiilor, mecanismele cu care se operează, scopurile urmărite şi eficienŃa operaŃiunilor de pe piaŃa financiară sau de capital. Totuşi, am optat pentru titlul acestui capitol în formularea de „piaŃă de capital”, căci această noŃiune este mai semnificativă decât noŃiunea de „piaŃă financiară”, noŃiune destul de largă, care include şi operaŃiuni monetare şi de credit pe termen scurt. Însă nu credem că în practica economică există un zid despărŃitor între cei doi termeni (capital şi financiar).

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

108 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, p. 7. 109 Paul Bran (coordonator), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti, 1990,

p.99. 110 Graham Bennock, William Menser, DicŃionar internaŃional de finanŃe, Penguin Books, ediŃia în limba

română, Editura Universal, Dosi, 2000, p.54.

ExistenŃa şi organizarea unei pieŃei de capital, de valori mobiliare, depind de îndeplinirea unor condiŃii obligatorii, cum ar fi:

1) O cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare, societăŃilor de asigurare, care se exprimă prin emiterea de titluri de valoare ce se vor preschimba în lichidităŃi pentru a satisface nevoile economice ale debitorilor. Cererea şi emisiunile de titluri şi eurotitluri sunt, deci, reprezentate de sectorul public şi privat, precum şi de instituŃii financiar-bancare naŃionale şi internaŃionale (BIRD, BEI, BERD etc.). Cererea de capital poate fi structurală – în sensul că se materializează în: crearea de noi societăŃi publice şi private, respectiv a instituŃiilor financiar-bancare de asigurări naŃionale şi internaŃionale; dezvoltarea şi modernizarea celor deja existente; finanŃarea investiŃiilor productive de bunuri şi servicii şi pentru acŃiuni sociale; achiziŃionarea de bunuri sau servicii de către persoane fizice sau juridice; luarea de împrumuturi pentru finanŃarea unor programe de dezvoltare ş.a. – sau conjuncturală, determinată de necesităŃi tranzitorii, depinzând de factori legaŃi de deficitele bugetare, de deficitele balanŃelor de plăŃi, de limitări la plafonul de credite pe piaŃa monetară, de indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanŃări externe ş.a. În ceea ce priveşte debitorii emitenŃi (împrumutaŃii), îi putem clasifica în raport de două criterii: activitatea economică şi scopul urmărit. În funcŃie de activitatea economică, distingem: bănci comerciale şi alte instituŃii bancare, organisme internaŃionale, instituŃii monetare centrale, guverne centrale şi locale, întreprinderi publice şi particulare fără profit financiar, alte instituŃii publice şi particulare cu caracter financiar etc. În funcŃie de scopul urmărit de solicitatorii de capitaluri, putem reŃine: băncile şi finanŃele, petrolul şi gazele naturale, finanŃarea industriei, resursele naturale, transportul şi serviciile publice şi alte scopuri generale111.

2) O ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare (instituŃii de genul organizaŃiilor economice, băncilor, caselor de economii, dar şi persoane parti-culare) care să fie plasată pe piaŃa de capital prin cumpărarea titlurilor de valoare emise.

3) Rezultatul final pe care îl aşteaptă participanŃii pe această piaŃă trebuie să fie obŃinerea efectului maxim în minimum de timp, ceea ce se poate realiza numai dacă tranzacŃiile sunt cât mai uşoare şi mai rapide posibil.

4) Trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate pentru ca nivelul final al echilibrului dintre cerere şi ofertă să reflecte realitatea, fapt ce se poate realiza numai dacă există un loc bine stabilit şi centralizat unde să se întâlnească nestingherit cererea cu oferta de capital.

5) Nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public, pentru a reuni cu maximă promptitudine ofertanŃii cu utilizatorii de capital, reali şi potenŃiali, ceea ce se poate înfăptui numai printr-o publicitate completă şi rapidă, în care rolul cel mai mare revine mass-media112.

În cadrul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.

Emitentul este persoana – partener care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaŃă, el având de ales între majorarea capitalului propriu (emiterea de acŃiuni) şi contractarea unui împrumut de pe piaŃa financiară. Pentru aceasta, el trebuie mai întâi să prospecteze piaŃa printr-un studiu amănunŃit al posibilităŃilor care i se pot oferi pentru împrumut: să afle unde se găsesc fonduri disponibile, în ce monedă, pe ce perioadă se pot obŃine fondurile şi care va fi costul finanŃării (nivelul dobânzilor). În acelaşi timp, el trebuie să se decidă dacă apelează la plasamentul privat sau dacă va emite prin ofertă publică. În plasamentul privat, distribuirea de titluri financiare se face prin încheierea de contracte cu investitori cunoscuŃi, în timp ce oferta publică constă în punerea în vânzare de valori mobiliare noi unor investitori necunoscuŃi, prin intermediul unei societăŃi financiare.

Investitorul este posesorul de capital care doreşte să-l valorifice prin investire pentru a-i aduce un venit suplimentar. O importanŃă mare pentru investitor o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul emisiunii, care, de altfel, exprimă avantajele şi condiŃiile investiŃiei. Investitorul este cel care analizează

111 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura

Adevărul, Bucureşti, 1992, p.9. 112 Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.7.

relaŃia risc /venit şi trebuie să vadă care este rata rentabilităŃii113. El este interesat să ştie care este riscul împrumutării, al creditării, care sunt garanŃiile pe care le oferă emitentul, care este scadenŃa cea mai favorabilă şi ce dobândă poate obŃine, precum şi ce lichiditate are emitentul, adică posibilitatea de recuperare la termen a investiŃiilor.

Intermediarii sunt acele instituŃii114, societăŃi comerciale sau persoane fizice calificate corespunzător pentru această activitate care îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinŃa de plasare şi valorificare a fondurilor investitorilor. Ei pot oferi, la cererea părŃilor, servicii de negociere, consultanŃă de specialitate, asistenŃă la lansarea unei emisiuni noi şi se implică în distribuirea acŃiunilor şi obligaŃiunilor. Aceştia nu împrumută fonduri proprii, însă există unele excepŃii, cum ar fi societăŃile de valori mobiliare sau dealerii care pentru serviciile lor pretind plata unui comision. Ei îşi calculează riscul propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă sau nu riscul asumat. Acest gen de intermediari acŃionează neutru, Ńinând seama de cerinŃele emitentului, dar acŃionează şi pentru protejarea investitorului, comportament care, de fapt, este prevăzut în codul de conduită internă al respectivei instituŃii de intermediere.

Intermediarul, indiferent de natura lui, trebuie să fie o persoană fizică sau juridică de un mare profesionalism, de o mare probitate morală şi, mai ales, de o mare credibilitate. El este controlat şi supravegheat îndeaproape de către instituŃii financiare specializate care, de altfel, îi acordă şi autorizaŃia de a intermedia pe piaŃa de capital (fig. nr. 1).

Guvern

Cererea Oferta

SocietăŃi de investiŃii

OficialităŃi locale OrganizaŃii economice

AgenŃi economici publici şi

particulari PiaŃa

de de de SocietăŃi bancare

InstituŃii financiar-

bancare

capital Case de economii şi consemnaŃiuni

SocietăŃi de asigurări

şi reasigurări

capital capital

Investitori

Fig. nr.1. Cererea şi oferta pe piaŃa de capital Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.6.

ImportanŃa investitorilor particulari (individuali) deŃinători de resurse financiare, ca pondere în

totalul investitorilor, a condus la internaŃionalizarea pieŃelor de capital, adică la posibilitatea investirii fondurilor băneşti disponibile în titluri emise de agenŃi economici aparŃinând altei Ńări. Prin intermediul pieŃelor de capital, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenŃii economici naŃionali sau de pe pieŃele altor Ńări, unde nevoile de capital depăşesc posibilităŃile financiare interne de acoperire sau autorităŃile monetare impun anumite restricŃii privind accesul la resursele financiare interne. Aceste deplasări de capitaluri financiare de pe o piaŃă naŃională către alte pieŃe au condus practic la creşterea şi funcŃionarea,

113 Rata rentabilităŃii = raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea. 114 Printre aceste instituŃii se înscriu: băncile comerciale, băncile de investiŃii, băncile universale – băncile

comerciale din străinătate care capătă autorizaŃia de negociere a titlurilor, bursele de valori mobiliare, societăŃile de valori mobiliare, societăŃile de asigurare, fondurile mutuale, brokerii, dealerii etc.

în afara pieŃelor interne de capital, a unei pieŃe internaŃionale de capital. Astfel, au loc transferuri de capital dintr-o Ńară în alta, dintr-o regiune în alta, de pe un continent pe altul, în funcŃie de o serie de factori economici, geopolitici, sociali şi, adesea, psihologici.

PiaŃa internaŃională de capital nu este o sumă aritmetică a pieŃelor naŃionale, ci o piaŃă distinctă şi complementară a acestora, care îşi dezvoltă propriile structuri. Dintre funcŃiile (motivaŃiile) pieŃei de capital, una din cele mai însemnate constă în emisiunea şi plasarea de valori mobiliare din însărcinarea emitenŃilor sau debitorilor, adică vânzarea pentru prima oară de acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri către deŃinătorii de capitaluri financiare disponibile. O altă motivaŃie a pieŃelor de capital şi a rolului pe care acestea îl au în funcŃionarea economiilor naŃionale şi a economiei mondiale în ansamblul ei este caracterul negociabil al valorilor mobiliare, dat de faptul că ele pot fi vândute de primii deŃinători înainte de scadenŃă şi transferate în lichidităŃi.

FuncŃionarea unei pieŃe interne de capital ca piaŃă internaŃională are loc atunci când o parte din activele financiare disponibile pe termen mediu şi lung sunt investite într-o altă Ńară sau, invers, o parte din nevoile de resurse financiare ale agenŃilor economici dintr-o Ńară sunt acoperite din străinătate. Pentru aceasta însă, trebuie îndeplinite anumite condiŃii: existenŃa de active financiare disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate într-o monedă convertibilă şi, îndeosebi, liber utilizabilă; existenŃa unor intermediari financiari cu mare experienŃă şi cu o reŃea diversificată de filiale şi corespondenŃi în străinătate; fiscalitatea preferenŃială pentru tranzacŃiile financiare internaŃionale etc.

O modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile pe unele pieŃe naŃionale şi de introducere a lor pe pieŃele altor Ńări sau în circuitul internaŃional o constituie plasamentul internaŃional de valori mobiliare. Activitatea financiară care se desfăşoară sub forma plasării de valori mobiliare determină o deplasare a capitalurilor financiare către agenŃii economici şi/sau economiile solicitatoare în schimbul cumpărării acestor titluri de către investitorii din Ńările furnizoare de capital. Aceste capitaluri mobilizate prin emisiunea şi plasarea titlurilor respective sunt utilizate fie pentru realizarea unor obiective de investiŃii cu caracter productiv, fie pentru finanŃarea deficitelor bugetare sau acoperirea cheltuielilor de funcŃionare ale unor instituŃii naŃionale sau internaŃionale (financiar-bancare şi monetare, sociale, culturale etc.).115

Plasarea pe plan internaŃional a valorilor mobiliare emise de agenŃii economici din cadrul unei economii se realizează fie pe piaŃa de capital a altor Ńări (ca piaŃă a titlurilor străine), fie pe piaŃa internaŃională (ca piaŃă a euroemisiunii de titluri).

9.3. Instrumentele pieŃei de capital

În cele ce urmează vom detalia bunurile financiare (instrumentele) cu care se lucrează pe această piaŃă. În esenŃă, este vorba de două mari categorii, şi anume: active şi titluri financiare.

1. Activele sunt reale şi financiare. Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic,

generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot îmbrăca forma bunurilor corporale sau necorporale. În schimb, activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare (hârtii, de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit ş.a. sau înregistrări în cont), care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).

Cele care ne interesează în acest proces sunt activele financiare, care reprezintă, de altfel, corespondentul monetar al activelor reale şi care arată direct opŃiunea pentru profit ca rezultat, independent de modul în care se produce el (activităŃi comerciale, financiare, de producŃie ş.a.m.d.). EsenŃial la un activ financiar este că el obŃine o cotă din rezultatul procesului de valorificare116.

În cadrul economiei financiare, circuitul banilor se realizează între cei care oferă fonduri şi cei care le utilizează. Primii efectuează investiŃii, plasându-şi banii în scopul valorificării lor, deci al obŃinerii unui

115 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul, Bucureşti, 1992, p.7.

116 Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995, p. 26.

profit, iar ceilalŃi au nevoie de bani şi mobilizează fonduri pentru a-şi finanŃa propria activitate. Aşa are loc transferul resurselor băneşti de la cei care au un disponibil la un moment dat către cei care au neapărată nevoie de fonduri pentru iniŃierea sau continuarea afacerilor lor, astfel că o parte din profit, la care se adaugă riscul aferent, se transferă de la agenŃii economici la cei care pun la dispoziŃie fonduri, printr-o relaŃie de feed-back117.

De fapt, în aceasta constă emisiunea de active financiare de către utilizatorii de fonduri şi distribuirea acestora către deŃinătorii de fonduri.

La rândul lor, activele financiare se pot grupa în : a) active financiare bancare, care reprezintă rezultatul operaŃiunilor specifice efectuate de către

bănci şi alte instituŃii asimilate, nu sunt negociabile, produc dobânzi şi prezintă un risc redus, deci au un grad mare de siguranŃă;

b) active financiare nebancare, care sunt rezultatul operaŃiunilor de investiŃii de portofoliu (plasament în active financiare) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. Dar şi acestea se pot împărŃi în două categorii distincte, şi anume:

♦ active financiare nebancare sub forma activelor de capital, care sunt rezultate din plasamentele pe termen lung şi conferă deŃinătorului dreptul la obŃinerea de dividende şi dobânzi, având un caracter negociabil pe piaŃa de capital;

♦ active financiare nebancare sub forma activelor monetare, care sunt rezultate din plasamentele pe termen scurt, au un grad ridicat de lichiditate şi sunt negociabile pe piaŃa monetară.

c) active hibride, care rezultă din practica de afaceri în cadrul căreia cele două mari categorii nu sunt întotdeauna strict delimitate, ele interpunându-se pe alocuri şi creând acele active care au caracteristici atât ale activelor bancare, cât şi trăsături ale activelor financiare nebancare (exemplu, certificatele de depozit)118.

2. Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor (investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare ale emitentului. Toate aceste titluri care se tranzacŃionează pe piaŃa de capital prin intermediul bursei de valori mai poartă denumirea de produse bursiere. În ceea ce priveşte modul în care sunt create, ele se pot împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: primare, derivate şi sintetice.

I. Titlurile primare asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri şi conferă deŃinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash-flow-ul) ale emitentului. Investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor utilizatorului de fonduri. Aceste titluri sunt atât cele emise de către utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (denumite şi instrumente de proprietate – equity instruments), cât şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut (denumite şi instrumente de datorie – debt instruments)119.

Din prima categorie fac parte acŃiunile, iar din a doua obligaŃiunile. a) AcŃiunile sunt titlurile financiare sau efectele publice emise de către o societate comercială sau

de către o companie pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. AcŃiunea conferă deŃinătorului său, persoană fizică sau persoană juridică (denumit acŃionar sau investitor), următoarele drepturi şi obligaŃii:

� dreptul de a primi un titlu de valoare (certificat de investitor) emis de o societate comercială şi recunoscut de către stat, ceea ce îi conferă acŃionarului statutul de proprietar în cadrul societăŃii emitente;

� dreptul de înstrăinare, conform căruia acŃionarul respectiv le poate înstrăina prin vânzare-cumpărare pe piaŃa de capital;

117 Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997. 118 Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1993. 119 Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995.

� dreptul la vot în cadrul adunării generale a acŃionarilor pentru alegerea conducerii societăŃii, pentru luarea deciziilor de emitere de noi acŃiuni, de distribuire a profitului ş.a.;

� dreptul de a solicita emitentului onorarea tuturor angajamentelor pe care acesta şi le-a asumat la emiterea acŃiunilor;

� dreptul de acŃionar (stock), care exprimă drepturile deŃinătorului – acŃionarului, asupra societăŃii emitente şi este prezentat printr-un document numit certificat de acŃionar.

AcŃiunea (share) este un titlu de proprietate care, pe de o parte, aduce posesorului ei o parte din beneficiul net al societăŃii, iar pe de altă parte, supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit (dacă întreprinderea la care este acŃionar lucrează în pierdere) şi chiar acela de a pierde investiŃia (dacă întreprinderea respectivă dă faliment). AcŃiunea se poate prezenta sub 2 forme distincte: fie sub forma de înscris documentar, fie sub forma mai nouă de înregistrare electronică. Atât pentru o formă, cât şi pentru cealaltă se eliberează certificatul de acŃionar, care trebuie să cuprindă, în esenŃă, următoarele elemente: numele societăŃii emitente, numărul acŃiunilor emise, valoarea nominală, numărul de identificare al titlului, data şi numărul de acŃiuni conŃinute de certificat120.

Un titular de acŃiuni are dreptul la tot atâtea voturi câte acŃiuni posedă, aceasta însemnând că deŃinerea a cel puŃin 50% din acŃiunile unei societăŃi dă deŃinătorului dreptul la conducerea societăŃii121.

Valoarea nominală sau paritară (face value) a acŃiunilor se stabileşte împărŃind capitalul social la numărul acŃiunilor. Acestea se pot vinde şi cumpăra la un preŃ mai mare sau mai mic decât valoarea lor nominală, şi anume la preŃul de piaŃă.

b) ObligaŃiunile (bonds) sunt titluri reprezentative ale unei creanŃe a deŃinătorului lor asupra emitentului (care poate fi: statul, un organism public sau o societate comercială). Ele dau deŃinătorului lor dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenŃă de către emitent, investitorul recuperându-şi astfel capitalul. ObligaŃiunea este materializată într-un înscris care conŃine următoarele date esenŃiale: rata cuponului, scadenŃa, valoarea nominală, semnătura şi ştampila (sigiliul) emitentului, elemente grafice care împiedică falsificarea ş.a.

Pentru emitent, obligaŃiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut. Dacă o firmă intenŃionează să mobilizeze un capital de împrumut, atunci ea trebuie să specifice următoarele elemente: preŃul emisiunii, respectiv, cel la care titlul se oferă la emisiune; valoarea de rambursare, de regulă, egală cu valoarea nominală; rata dobânzii, stabilită în principiu ca o cotă fixă la valoarea nominală, numită cupon; amortizarea împrumutului, respectiv, răscumpărarea de către emitent a obligaŃiunilor emise şi rambursarea creditului.

II. Titlurile derivate (sau hibride) sunt produse bursiere, rezultat al contractelor încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător). Aceste contracte conferă cumpărătorului drepturi asupra unor active ale emitentului, la o anumită scadenŃă viitoare, aşa cum prevăd condiŃiile stabilite în contract. Contractele de acest gen au ca obiect negocierea de titluri de valoare, motiv pentru care sunt incluse în categoria acestora.

Există două mari categorii distincte de titluri derivate, şi anume: contractele futures, sau de viitor, şi opŃiunile122.

Contractele futures reprezintă înŃelegerea contractuală dintre două părŃi de a vinde sau de a cumpăra o cantitate standard dintr-un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) la un preŃ stabilit şi la o dată viitoare la care va avea loc executarea contractului.

SpecificităŃile acestui tip de contract în viitor sunt următoarele123.

120 Aurelian Dochia, interviu acordat ziarului România Liberă, din 8 iunie 1993, intitulat „La ce

foloseşte certificatul de proprietate”. 121 Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1996, p. 126. 122 Franklin M. Edwards, Cindy W. Ma., Futures and Options, Mc Graw-Hilll, Inc., New York,

1992.

� contractul este negociabil pe piaŃa secundară, adică la bursele unde se efectuează tranzacŃii futures;

� obligaŃiile părŃilor contractuale sunt concretizate sub forma unui document cu caracter standardizat;

� în ceea ce priveşte creditorul obligaŃiei contractuale, acesta trebuie ori să accepte executarea în natură, la scadenŃă, prin preluarea activului, ori să vândă contractul, până la scadenŃă, unei terŃe persoane;

� în mod asemănător, şi debitorul obligaŃiei contractuale poate să îşi onoreze obligaŃia în natură, achitând-o la termen, sau să cumpere contractul din bursă;

� valoarea de piaŃă a contractelor se schimbă în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta pentru aceste tipuri de contracte şi ele se cotează zilnic la bursă.

Scopurile pentru care contractele futures sunt deŃinute pot fi următoarele1240: prin plasarea lor, cel care le cumpără speră într-o creştere a valorii lor pe toată durata de viaŃă; prin jocul la bursă, ele pot aduce profit deŃinătorilor; ele pot ajuta la acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazează.

OpŃiunile sunt, de fapt, contracte încheiate între un vânzător (writer) şi un cumpărător (holder), care conferă acestuia din urmă dreptul (dar nu şi obligaŃia) de a vinde sau cumpăra un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) până la o anumită dată în viitor. Acest drept este obŃinut de către cumpărător în urma plăŃii către vânzător a unei prime. În funcŃie de natura dreptului pe care îl conferă aceste opŃiuni, de a cumpăra sau de a vinde, ele pot fi: opŃiuni de cumpărare (call options), atunci când dau dreptul deŃinătorului (cumpărătorului) de cumpărare asupra activului sau opŃiuni de vânzare (put options), atunci când dau dreptul cumpărătorului de a vinde activul.

Caracteristicile acestui tip de contract sunt următoarele: � opŃiunile pot fi negociate la bursă; � ele au zilnic o altă valoare de piaŃă; � valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dată de raportul dintre cererea şi oferta de opŃiuni de acelaşi

tip; � valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dependentă de valoarea activului la care se referă opŃiunea. III. În afară de aceste titluri derivate, pe piaŃa de capital internaŃională circulă şi o serie de

instrumente tehnice complexe rezultate din combinarea de către societăŃile financiare a unor active financiare diferite şi crearea unor sisteme noi de plasament şi speculare financiară, care poartă denumirea generică de produse sau titluri sintetice125.

Acestea sunt produse financiare complexe care se folosesc pe o piaŃă de capital evoluată şi care au apărut şi au luat amploare în ultimele trei decenii.

Numărul şi complexitatea acestor produse sintetice bursiere au crescut foarte mult, ele constituind

în prezent un sector destul de atractiv şi de dinamic al pieŃei de capital. Aceste produse sintetice pot lua naştere sub forma a diferite combinaŃii, cum ar fi: combinarea de contracte futures de vânzare cu cele de cumpărare; combinarea de opŃiuni put cu opŃiuni call; combinarea între diferite tipuri de futures şi opŃiuni ş.a.m.d.

O categorie deosebită de active artificiale este reprezentată de titlurile financiare de tip „coş” (basket securites), care sunt formate dintr-o selecŃie de titluri financiare primare, combinate astfel încât să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă.

123 Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la

dispoziŃia întreprinzătorului, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992. 124 Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti,

1997. 125 Ioan Popa, Bursa, vol. I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.

9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital

PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea temporală a pieŃei, tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate, procedurile de tranzacŃionare utilizate, localizarea fizică a pieŃei ş.a.

A) În funcŃie de momentul în care se efectuează tranzacŃia, piaŃa de capital mai poartă denumirea şi de piaŃă a titlurilor financiare126.

Pe această piaŃă se cumpără şi se revând activele financiare, fără ca natura lor să fie schimbată, printr-o relaŃie directă stabilită între deŃinătorul şi utilizatorul de fonduri: utilizatorul primeşte fonduri de la deŃinător cu ajutorul cărora emite titlurile financiare, urmând ca, la scadenŃă, să le răscumpere.

PiaŃa de capital, ca o piaŃă a titlurilor financiare, reprezentând mecanismul de legătură între deŃinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenŃii de titluri financiare), are două mari componente dependente temporal: piaŃa primară şi piaŃa secundară127 (figura nr.2).

I. PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, ea având rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung, atât pe pieŃele interne de capital, cât şi pe piaŃa internaŃională. Acest tip de piaŃă asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri, permiŃând finanŃarea activităŃii agenŃilor economici, acŃionând ca un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri, din partea deŃinătorilor de fonduri. Plasamentele private sunt relativ rare, însă majoritatea emitenŃilor fac apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

PIAłA PRIMARĂ

EmitenŃii de titluri financiare

PIAłA PRIMARĂ

Societatea financiară

PIAłA PRIMARĂ

PIAłA

SECUNDARĂ

Investitorii PIAłA PRIMARĂ

Bursa

Investitorii

PIAłA SECUNDARĂ

PIAłA SECUNDARĂ PIAłA SECUNDARĂ

Fig. nr.2. Elementele pieŃei primare şi ale pieŃei secundare

Sursa: Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, 1995, p. 43.

126 Ioan Popa, Bursa. Organizare, funcŃii, experienŃe, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993. 127 Elena Drăgoescu, Anton Drăgoescu PieŃe financiare primare şi secundare şi operaŃiuni de

bursă, Editura Mesagerul, Cluj, 1995.

Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei anumite

proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare (figura nr.3).

Societatea 1) pregătirea Societatea 2) lansarea emitentă bancară Public emisiunii titlurilor 3) plasarea

şi cotarea

titlurilor emise

Investitori

Fig. nr. 3. Structura pieŃei primare de capital

Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 8. a. Pregătirea emisiunii de titluri mobiliare este încredinŃată de către emitent unei societăŃi bancare,

în contul său. Emitentul trebuie să fie o societate comercială pe acŃiuni, o societate anonimă sau o societate comanditară, care să aibă cel puŃin 2-3 ani de existenŃă şi care să poată prezenta ultimele bilanŃuri contabile, aprobate de acŃionari şi autorităŃi, precum şi un raport privind realizările financiare şi programul de dezvoltare propus. Înainte de a primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor, societatea emitentă trebuie să fi liberalizat total capitalul. Decizia de emisiune trebuie să aibă girul Adunării Generale, care poate da autorizaŃia de emisiune a titlurilor mobiliare cu o valabilitate, în general, de 5 ani. Deoarece societatea singură nu poate acŃiona rapid şi eficient, se angajează un intermediar, de cele mai multe ori se face apel la bănci, care prin intermediul sistemului informaŃional propriu creează un flux de distribuire a titlurilor emise. Calendarul emisiunii va fi stabilit de către societatea bancară aleasă drept intermediar principal.

b. Lansarea titlurilor mobiliare se face prin diverse modalităŃi, care precizează pentru fiecare titlu în parte: numărul de titluri emise, valoarea nominală, precum şi alte condiŃii necesare. O etapă obligatorie în acest proces este informarea publică cu minimum de elemente care trebuie cunoscute, cum ar fi: descrierea formală a titlului mobiliar emis, prezentarea juridică şi financiară a societăŃii, prezentarea ultimului bilanŃ contabil şi a raportului privind activitatea şi rezultatele financiare din ultimele luni.128

c. Plasarea şi cotarea titlurilor emise se realizează prin intermediul societăŃilor bancare, care fac legătura între societatea emitentă şi investitori, angajându-se prin contracte ferme să plaseze titlurile, să verse emitentului fondurile băneşti obŃinute şi să garanteze acŃiunea de plasare. Plasarea efectivă se derulează după o anumită perioadă de la publicarea oficială a acŃiunii prin ghişeele specializate ale băncilor.

II. PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valori mobiliare aflate deja în circulaŃie, în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu (dividende sau dobânzi). Totodată, ea reprezintă o modalitate de a concentra în acelaşi loc investitorii particulari şi cei instituŃionali (societăŃi comerciale, organizaŃii de stat, bănci şi instituŃii financiare, persoane fizice particulare) în acŃiunea lor de a vinde sau de a cumpăra titluri mobiliare, cu garanŃia că acestea au valoare şi că pot fi reintroduse în orice moment în circuit.

128 Costurile suportate de societatea emitentă variază, de regulă, între 1,5% şi 4% din total, iar

cheltuielile cu publicitatea şi imprimarea titlurilor reprezintă, în general, în jur de 0,30% din totalul împrumutului.

Pentru ca piaŃa secundară să-şi poată îndeplini rolul care îi revine în economia modernă, ea trebuie să îndeplinească o serie de cerinŃe:

a) lichiditatea, respectiv, abundenŃa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi de active financiare, pe de altă parte;

b) transparenŃa, respectiv accesul direct şi rapid la informaŃiile relevante pentru deŃinătorul de active financiare;

c) corectitudinea (fair market) este strâns legată de transparenŃă şi vizează în primul rând pe emitent, care trebuie să furnizeze informaŃii exacte şi oportune, dar şi pe intermediari, care trebuie să apere cu onestitate interesele clienŃilor lor.

d) eficienŃa, respectiv, existenŃa unor mecanisme de realizare operativă, la costuri cât mai reduse, a tranzacŃiilor;

e) adaptabilitatea, care implică răspunsul prompt al pieŃei la noile condiŃii economice şi extraeconomice, la noile oportunităŃi;

f) atomicitatea, adică existenŃa unui mare număr de vânzători şi de cumpărători, care să negocieze acelaşi produs, fără ca unul dintre ei să aibă posibilitatea de a influenŃa formarea cursului;

g) omogenitatea bunurilor sau valorilor care fac obiectul cotaŃiilor presupune ca în cadrul tranzacŃiilor să se negocieze numai valori (sau bunuri) fungibile, care pot fi în orice condiŃii înlocuite de altele similare din aceeaşi categorie;

h) fluiditatea pieŃei este dată de abundenŃa atât în titluri, cât şi în capitaluri, pentru ca să se poată realiza vânzări şi cumpărări în mod operativ;

i) păstrarea cu sfinŃenie a secretului profesional este reglementată prin reguli destul de precise; j) neutralitatea intermediarilor trebuie să asigure egalitatea de tratament pentru toŃi clienŃii, prin

executarea ordinelor acestora în cele mai bune condiŃii. PreŃul de negociere a titlurilor mobiliare are în vedere acŃiunea a doi factori opuşi, şi anume:

minimizarea riscului pe care îl presupune orice titlu şi maximizarea rentabilităŃii unei acŃiuni sau obligaŃiuni129. Aducerea în concordanŃă a diminuării riscului cu dorinŃa de câştig se poate realiza printr-o serie de metode şi modele statistice, denumite generic gestiunea portofoliului de titluri mobiliare130.

PiaŃa secundară funcŃionează efectiv prin intermediul pieŃelor interdealeri (denumite şi pieŃe de negocieri) şi, în principal, prin intermediul burselor de valori şi pieŃelor extrabursiere de tip NASDAQ şi RASDAQ.

PiaŃa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieŃelor extrabursiere, atât mobilitatea şi lichiditatea economiilor, cât şi funcŃionarea pieŃei primare. Investitorilor li se oferă astfel posibilitatea fie de a achiziŃiona noi valori mobiliare în orice moment, fie de a negocia acŃiunile şi/sau obligaŃiunile deŃinute în portofoliu.

O instituŃie importantă a pieŃei de capital şi exclusiv specifică economiei de piaŃă este bursa de valori, care concentrează în acelaşi spaŃiu geografic şi economic cererea şi oferta pentru titlurile mobiliare, negociate liber, deschis şi permanent pe baza unor reguli prestabilite, cunoscute. Anumite burse de valori, cum sunt NYSE (New-York Stock Exchange), AMEX (American Stock Exchange), NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations System), negociază pe lângă titlurile naŃionale şi titluri emise în alte Ńări, realizând astfel o mobilitate a capitalurilor la nivel continental sau planetar.131 Bursa de valori, ca şi piaŃa extra-bursieră, poate funcŃiona într-un spaŃiu (clădire) sau, mai recent, într-un sistem de telecomunicaŃii între calculatoare interconectate prin reŃea. În România, bursa de valori lucrează numai prin reŃea de calculatoare interconectate.

Un rol deosebit pe piaŃa de capital revine şi societăŃilor de intermediere a valorilor mobiliare, care au ca obiect de activitate: intermedierea în comerŃul cu titluri mobiliare, respectiv vânzarea-cumpărarea acestora în contul unor terŃi; efectuarea comerŃului cu titluri, adică vânzarea-cumpărarea de

129 Vasile Voineagu, Bogdan Ghilic-Micu, EficienŃa bursieră, „Tribuna Economică”, nr.3/1995. 130 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor

mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998. 131 Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997.

valori mobiliare în nume şi pe cont propriu; distribuirea titlurilor emise. Aceste societăŃi de intermediere pot efectua una sau mai multe activităŃi, în funcŃie de scopul propus. Astfel, unele acŃionează numai pe piaŃa secundară de capital, fiind numite firme de broker-dealer, iar altele acŃionează cu preponderenŃă numai pe piaŃa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul de noi emisiuni de titluri mobiliare.132

Fig. nr.4. Structura pieŃei secundare de capital: participanŃi

Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.12.

B. În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în

principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes în cadrul cărora circulă: titluri naŃionale, străine şi eurotitluri.

I. PiaŃa acŃiunilor exprimate în moneda naŃională este acea piaŃă prin intermediul căreia sunt atrase capitalurile financiare interne în scopul constituirii şi majorării capitalului social al societăŃilor emitente. Paralel cu formarea şi extinderea acestei pieŃe s-a dezvoltat şi o piaŃă internaŃională a acŃiunilor, prin participarea cu active financiare în valută ale unor agenŃi economici din anumite Ńări la capitalul social al unor societăŃi industriale şi comerciale din alte Ńări, în calitate de acŃionari. Pe această piaŃă se efectuează şi euroemisiuni de acŃiuni, ceea ce reprezintă o modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile de către societăŃile străine prin atragerea de capitaluri şi diverşi acŃionari. EuroacŃiunile sunt titluri emise de o întreprindere pe piaŃă, alta decât piaŃa naŃională, prin intermediul unui sindicat internaŃional de bănci şi unei case de brokeraj al căror rol este de a asigura plasarea şi difuzarea internaŃională a acŃiunilor emise. Putem aprecia că piaŃa euroacŃiunilor133 este dependentă în special de activitatea transnaŃionalelor, care, pentru a atrage activele financiare disponibile pe termen lung de pe diferitele pieŃe interne de capital, emit acŃiuni exprimate în eurovalute, negociindu-le apoi la bursa de valori de pe piaŃa secundară de capital (fig. nr.4).

II. PiaŃa obligaŃiunilor naŃionale este acea piaŃă în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit emise în moneda naŃională, ofertanŃii şi investitorii fiind rezidenŃi ai Ńării pe teritoriul căreia funcŃionează piaŃa respectivă. Cu alte cuvinte, pe această piaŃă sunt tranzacŃionate instrumentele de credit pe termen lung. Spre deosebire de acŃiune, obligaŃiunea are avantajul că promite plăŃi periodice ale cuponului, precum şi rambursarea sumei împrumutate la scadenŃă134.

132 Gabriela Anghelache, PieŃe de capital şi tranzacŃii bursiere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 14-15.

133 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul, Bucureşti, 1992, p.8.

134 Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

Paralel cu această piaŃă distingem piaŃa obligaŃiunilor străine (foreign bond market), care reprezintă forma clasică a pieŃei internaŃionale de capital şi constă în emisiuni internaŃionale plasate în Ńara în a cărei monedă se exprimă titlurile respective. Acest tip de emisiune este supus reglementărilor din Ńara în a cărei monedă se realizează şi pe a cărei piaŃă sunt plasate titlurile emise. În cazul acestor obligaŃiuni, valuta în care au loc emiterea lor şi, deci, mobilizarea capitalurilor financiare este reprezentată de moneda naŃională a Ńării creditoare în care s-a lansat împrumutul (de exemplu, GBP, pe piaŃa londoneză, USD pe piaŃa nord-americană etc.).

În prezent, forma cea mai importantă de existenŃă a pieŃei internaŃionale de capital este reprezentată de piaŃa euroobligaŃiunilor, extinderea ei fiind rezultatul dezvoltării pieŃei eurovalutare. În cadrul acestei pieŃe, euroemisiunile de obligaŃiuni sunt subscrise şi plasate la nivel internaŃional, fiind relativ neafectate de reglementările guvernamentale din fiecare Ńară. Tot pe această piaŃă, valuta în care sunt exprimate euroobligaŃiunile, adică în care sunt contractate împrumuturile, nu reprezintă nici moneda Ńării creditoare, care oferă capitalurile disponibile, şi nici moneda Ńării debitoare, care solicită aceste împrumuturi.

În prezent, tot mai mulŃi solicitanŃi de împrumuturi se adresează pieŃei euroobligaŃiunilor, mobilizarea capitalurilor financiare efectuându-se pe o arie geografică tot mai extinsă. În acelaşi timp, capacităŃile de distribuire şi tehnicile de subscriere s-au dezvoltat concomitent cu creşterea emisiunilor internaŃionale. Astăzi, descoperim o piaŃă deosebit de complexă şi sofisticată, în cadrul căreia operează o largă reŃea bancară care obŃine beneficii importante din operaŃiunile cu emisiunea şi negocierea euroobligaŃiunilor135.

Organizarea pieŃei euroemisiunii revine sistemelor bancare naŃionale, prin filialele lor din străinătate. Plasamentul de titluri este organizat de consorŃii bancare cu o organizare care cuprinde banca coordonatoare sau şeful de filă (chef de file), grupul de subscriere, denumit şi sindicat de plasament, şi grupul de vânzare. Fiecare grup îşi asumă responsabilităŃi legate de pregătirea plasamentului, de realizare a subscrierii, de strângere şi dirijare de fonduri, de garantare a împrumutului, de plată a dividendelor şi dobânzilor, de amortizare a împrumutului. Interesul emitentului de titluri este ca grupul de bănci care montează împrumutul să fie cât mai bine dispus geografic pentru a cuprinde principalele centre financiare, garanŃie pentru realizarea rapidă a plasamentului şi pentru un cost de plasare rezonabil.

Pe piaŃa euroemisiunii sunt puse în vânzare, cu prioritate, obligaŃiuni de tip obişnuit, cu termene de 7-15 de ani, obligaŃiuni convertibile în acŃiuni, obligaŃiuni cu warrant etc. PiaŃa secundară a euroemisiunii dă posibilitatea redistribuirii titlurilor vândute pe piaŃa primară, precum şi a vânzării titlurilor rămase nevândute în prima fază. Marea majoritate a tranzacŃiilor pe această piaŃă se realizează prin instituŃii financiare de tip broker şi dealer. TranzacŃiile se fac telefonic şi prin telex între operatori şi principalele bănci internaŃionale din principalele pieŃe financiare din Europa, America, şi Asia.

C. În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.

I. PiaŃa de negocieri este piaŃa pe care cumpărătorii şi vânzătorii negociază volumul şi preŃul valorilor mobiliare, fie direct între ei, fie prin intermediul brokerilor sau dealerilor. Atunci când tranzacŃia este mijlocită de o terŃă persoană, broker sau dealer, identitatea uneia dintre părŃi poate, sau nu poate, fi cunoscută celeilalte părŃi. Acest tip de piaŃă este de preferat, deoarece procesul de negociere furnizează suficient timp pentru identificarea cumpărătorilor şi a vânzătorilor sau pentru revizuirea volumului sau a preŃului. Genul acesta de piaŃă este avantajos în cazul tranzacŃiilor foarte mari, precum şi în cazul valorilor mobiliare inactive care, pe o piaŃă de licitaŃii, pot cauza fluctuaŃii de scurtă durată până în momentul în care în cealaltă parte a pieŃei vor exista ordine suficiente pentru o echilibrare a situaŃiei.

II. PiaŃa la vedere este acea piaŃă pe care valorile mobiliare se tranzacŃionează pentru o livrare şi o plată imediată.136 Această piaŃă mai este denumită şi piaŃă în numerar137.

135 Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la

dispoziŃia întreprinzătorului, Editura MONDO-EC, Craiova, 1992. 136 „Imediat” pe respectiva piaŃă variază în timp, de la o zi la o săptămână.

III. PiaŃa contractelor la termen (futures) este piaŃa pe care se tranzacŃionează valorile mobiliare pentru o livrare şi o plată viitoare, iar instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract la termen. Valorile mobiliare care fac obiectul contractului pot fi emise înainte de scadenŃa contractului sau pot fi deja în circulaŃie. Tot din acest tip de piaŃă face parte şi piaŃa forward, o piaŃă pe care contractul la termen este tranzacŃionat la ghişeu, prin negociere între părŃi138.

Acest gen de contract poartă denumirea de contract forward. IV. PiaŃa opŃiunilor (options) este piaŃa în cadrul căreia se tranzacŃionează valori mobiliare

pentru o livrare viitoare condiŃionată. Instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract de opŃiuni şi este executat la opŃiunea deŃinătorului. Cel mai des utilizate tipuri de contracte de opŃiuni sunt: opŃiunile put (de vânzare) şi opŃiunile call (de cumpărare). OpŃiunea de vânzare îi permite deŃinătorului ei să vândă o anumită valoare mobiliară către emitentul opŃiunii, la un anumit moment şi la un anumit preŃ. OpŃiunea de cumpărare îi permite deŃinătorului să cumpere de la vânzătorul sau emitentul opŃiunii o anumită valoare mobiliară, înainte de o anumită scadenŃă şi la un anumit preŃ. Contractul de opŃiuni poate fi păstrat până la scadenŃă şi nu este obligatoriu să fie executat.

D. În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa la ghişeu.

I. PiaŃa de licitaŃie este acea piaŃă impersonală în care tranzacŃionarea nu este făcută direct între cumpărători şi vânzători, ei necunoscându-şi în general identitatea, ci este făcută de un terŃ, în situaŃia în care preŃurile la ordinele primite de a cumpăra sau vinde o anumită valoare mobiliară se suprapun139.

Persoana terŃă care tranzacŃionează se numeşte agent de piaŃă şi este obligată ca în cereri şi oferte să menŃioneze atât cantitatea, cât şi preŃul. Pe această piaŃă se realizează numai acele tranzacŃii la acele preŃuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă.

II. PiaŃa organizată este acea piaŃă cu reguli de tranzacŃionare stricte, fixate, funcŃionând într-un sediu cu o localizare fizică centrală, unde tranzacŃionarea se realizează, de cele mai multe ori, prin intermediul licitaŃiilor. Pe astfel de pieŃe sunt tranzacŃionate, în general, acŃiunile.

III. PiaŃa „la ghişeu” (over-the-counter) sau piaŃa extrabursieră (OTC) este, în general, o piaŃă de negociere pe care se vând preponderent obligaŃiuni şi acŃiuni, tranzacŃiile având loc în mai multe locuri sau automat prin telecomunicaŃii, apelându-se la calculatoare interconectate. Acest gen de piaŃă este localizat la birourile emitenŃilor de valori mobiliare secundare – cum sunt băncile comerciale sau societăŃile de asigurări ale brokerilor şi ale dealerilor, fiind o piaŃă prin intermediul telefonului, faxului sau al computerului.

Numărul societăŃilor menŃionate pe piaŃa OTC este mare; tocmai de aceea, tranzacŃionarea se face de la distanŃă, iar accesul în sistem este simplu. Cel mai relevant exemplu de piaŃă OTC este piaŃa Nasdaq din SUA, unde se negociază curent cca 4.000 acŃiuni prin intermediul a aproximativ 470 de creatori de piaŃă localizaŃi în 38 de state. În România funcŃionează piaŃa Rasdaq.

Toate aceste categorii de pieŃe, expuse anterior, nu se exclud reciproc, ci sunt într-o continuă cooperare şi întrepătrundere140.

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri

Analiza activităŃii bursiere141 face parte din teoria complexă a pieŃelor financiare alături de analiza economică şi cea financiară. Complexitatea activităŃii burselor de valori implică existenŃa unui sistem de indicatori statistici, care să cuantifice, cantitativ şi calitativ, procesele tranzacŃionate, impactul dintre cerere şi ofertă, precum şi tendinŃele pe viitor ale pieŃei respective. Indicatorii specifici activităŃii bursiere

137 Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1992. 138 Petre Brezeanu, RelaŃii valutare şi tehnici financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România

de Mâine, Bucureşti, 1998. 139 Un exemplu de piaŃă impersonală poate fi: NYSE (New York Stock Exchange). 140 De exemplu, o obligaŃiune pe termen lung poate să fie vândută, înainte de a fi emisă, pe piaŃa

contractelor futures, iar după emisiune pe piaŃa primară, la ghişeu, mai apoi pe o piaŃă secundară organizată, iar în cele din urmă, după ce a trecut o perioadă de timp, pe o piaŃă monetară secundară.

141 Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine , Bucureşti, 1998.

stau la baza unor analize riguroase, cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei, din punctul de vedere atât al cumpărătorilor, cât şi al vânzătorilor de valori imobiliare.

Indicatorii statistici cantitativi care se iau în calcul la o analiză bursieră sunt următorii: preŃul de vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat; valoarea nominală şi dobânda pe care o poate primi posesorul; numărul de titluri tranzacŃionate etc. Indicatorii statistici calitativi le oferă potenŃialilor investitori o imagine a situaŃiei prezente pe piaŃa de valori mobiliare, precum şi a tendinŃelor posibile privind atractivitatea unui anumit titlu, a unui portofoliu de titluri sau a bursei în general (aici se includ: rata rentabilităŃii, riscul titlurilor mobiliare, volatilitatea valorilor mobiliare etc.).

Aprecierea activităŃii pieŃei bursiere142 se realizează cu ajutorul unor indicatori care sintetizează evoluŃia componentelor sale, fiecare bursă de valori având propriul sistem de indicatori. Dar, indiferent de genul bursei, ea include indicatori referitori la aceleaşi activităŃi, şi anume: indicatorul general al activităŃii bursiere (denumit şi indicele bursei); indicatori sintetici pentru sectoarele economiei naŃionale (denumiŃi indicatori sectoriali: agricultură, alimentaŃie publică, industrie, servicii, finanŃe, turism, asigurări sociale etc.); indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.

Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori

mobiliare.

Indicii bursieri se construiesc pe baza unui eşantion de întreprinderi selecŃionate (care se menŃine în timp), ponderea acestora în grupă fiind determinată de capitalizarea bursieră, respectiv de coeficientul de capitalizare a rezultatelor, care are ca bază de calcul beneficiile nete pe acŃiune, luând în considerare randamentul fiecărei întreprinderi, precum şi măsura în care proprietarul poate fi remunerat. Creşterea unui indice bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare este superioară ofertei, indicând, în anumite limite, o activitate economico-financiară pozitivă a societăŃilor cotate la bursă.

SemnificaŃia indicilor este dată de structura acestora. Astfel, indicii din prima generaŃie, în structura cărora se cuprind acŃiuni ale căror emitenŃi aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate (Financial Times, Nikkei, Dow Jones Industrials), au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaŃia a doua, denumiŃi şi indici compoziŃi (NYSE, pe piaŃa New York-ului; FT-SE-100 pe piaŃa Londrei sau TOPIX, pe piaŃa japoneză), au un grad de relevanŃă mai ridicat, datorită cuprinderii unui număr mai mare de firme, aparŃinând unor domenii diferite de activitate, inclusiv instituŃii bancare, de asigurări, firme din ramura transportului, telecomunicaŃiilor etc.143

În tabelul nr. 1 sunt redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.

Tabelul nr. 1

Principalii indici utilizaŃi în marile centre bursiere

PiaŃa bursieră

Denumirea indicelui

ComponenŃa indicelui SemnificaŃia

Dow Jones 30-Share Industrials

Average

Cuprinde media cursurilor a 30 de titluri emise de cele mai importante şi mai mari firme industriale americane

Este un indice de referinŃă pentru bursele de pe Wall

Street.

142 Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura

Adevărul, Bucureşti, 1992. 143 „Financial Times”; „The Economist” (1996 – 1997).

PiaŃa bursieră

Denumirea indicelui

ComponenŃa indicelui SemnificaŃia

NYSE Composite Este un indice compus care cuprinde 1500 de valori

mobiliare, fiind determinat în funcŃie de coeficientul de capitalizare bursieră.

Indică evoluŃia de ansamblu a valorilor importante pentru piaŃa americană.

Standard & Poor’s 500

Este determinat tot pe baza coeficientului de capitalizare bursieră, cuprinzând 500 de titluri mobiliare selectate din 3 compartimente ale cotaŃiei NYSE, AMEX şi OTC.

Considerat de către specialişti drept cel mai reprezentativ pentru evoluŃia de ansamblu a

pieŃei.

MMI Calculat tot pe baza coeficientului de capitalizare bursieră, este media ponderată a

cursurilor a 20 de valori mobiliare americane.

Se utilizează numai pe piaŃa la termen şi pe piaŃa

opŃiunilor.

New York

Frank-Russell Este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de acŃiuni cotate în SUA (din

punct de vedere al capitalizării bursiere).

Cotat la fiecare 15 secunde, reprezintă aproximativ 98% din piaŃa valorilor mobiliare

din SUA.

Nikkei (Nikkei Dow Jones)

Cuprinde media cursurilor a 225 de titluri aflate în prima secŃiune la TSE (Tokyo Stock

Exchange).

Reliefează cu preponderenŃă evoluŃia capitalurilor industriale, reprezentând aprox. 50% din capitalizarea bursieră a primei secŃiuni la TSE.

Topix Reprezintă capitalizarea bursieră a primei secŃiuni a

TSE.

Indice reprezentativ pentru ansamblul pieŃei nipone.

Tokyo

TSE 2 Stabilit pe baza coeficientului de capitalizare bursieră pentru secŃiunile I şi V de la TSE

(cuprinde peste 500 de titluri).

Mai amplu decât Topix-ul, având o valabilitate mai mare pentru firmele de mărime medie, fiind semnificativ pentru întreprinderile mijlocii.

Tabelul nr. 1 (continuare) FT-30 (Ordinary

Index) Se calculează ca o medie geometrică a cursurilor celor mai mari 30 de titluri financiare

listate

Este indicatorul instantaneu cel mai utilizat la Londra, reflectând evoluŃia cursurilor valorilor considerate.

FT-SE-100 (Footsie)

Reprezintă capitalizarea bursieră a celor mai mari 100 de

companii.

Indicator de tendinŃă valabil pentru urmărirea marilor

corporaŃii.

Londra

FT-A (Financial Times Actuaries all share index)

Calculat pe piaŃă la ora 1700 în fiecare zi, fiind alcătuit din aprox. 670 de acŃiuni,

reprezentând peste 90% din capitalizarea pieŃei bursiere

britanice.

Reflectă măsura performanŃelor pieŃei pe perioade lungi de timp, reprezentând un standard

pentru evaluarea portofoliilor.

FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Se calculează ca o medie ponderată a cursurilor de bursă pentru 100 de mari titluri

financiare emise de mari firme.

Indicator reprezentativ pentru întreaga economie, întrucât include titluri

provenind din 15 sectoare diferite de activitate.

Frankfurt

DAX-30 Este o medie ponderată a cursurilor de bursă pentru 30 de

titluri reprezentative.

Indicator instantaneu de referinŃă pentru urmărirea tendinŃelor de pe piaŃa

germană. CAC-40 Indice calculat ca o medie a

cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piaŃa la termen, ponderate cu capitalizarea

bursieră.

Indicator instantaneu de referinŃă pentru piaŃa

franceză, reflectă tendinŃa pieŃei pentru firmele

considerate.

Paris

SBF (CAC general)

Determinat pe baza coeficientului de capitalizare bursieră pentru 239 de titluri mobiliare incluse pe piaŃa la

termen şi la vedere.

Cel mai reprezentativ pentru ansamblul pieŃei

pariziene.

Sursa: „Financial Times”, „The Economist” (2004 - 2005).

Pentru a anticipa tendinŃa bursieră şi pentru calcularea probabilităŃii de evaluare a unor titluri se folosesc în principal următorii indicatori: valoarea patrimoniului emitentului, randamentul plasamentului, capitalizarea bursieră, randamentul titlurilor emise şi raportul preŃ/câştig.

O bursă este eficientă numai dacă se realizează un maxim de profit pentru un anumit nivel de risc sau dacă se înregistrează un minim de risc pentru un nivel dat al profitului; invers, dacă în cadrul bursei apar dese dereglări iraŃionale, mai ales datorită unor speculaŃii exagerate, atunci bursa nu este eficientă. În funcŃionarea unei burse, o dereglare majoră o constituie crahul financiar (bursier), care apare atunci când creditele sunt exagerate şi negarantate, când se fac speculaŃii neacoperite, atunci când participanŃii (brokerii şi dealerii) îşi asumă riscuri prea mari, în timp ce, în realitate, economia este în declin. În asemenea situaŃii, creditorii doresc toŃi în acelaşi timp să-şi retragă fondurile proprii, ceea ce conduce la o prăbuşire totală şi generală a preŃurilor titlurilor financiare.

Crearea pieŃei de capital în România este un progres important. Pentru ca progresul realizat să fie dezvoltat sunt necesare modificări importante în legislaŃie şi chiar o nouă arhitectură a pieŃei de capital, care să ofere acesteia rolul de sursă viabilă de finanŃare a societăŃilor comerciale.

9.6. PiaŃa de capital în România

Formarea şi dezvoltarea pieŃei de capital în România şi constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică RASDAQ) reprezintă componente esenŃiale ale procesului de restructurare a economiei în Ńara noastră. Procesele de constituire şi dezvoltare a unei pieŃe de capital în România sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat, în diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerŃ, transporturi, alimentaŃie publică etc. În paralel, apariŃia unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieŃe de capital.

Bursa de Valori Bucureşti (BVB), ca o componentă a aşa-numitei „economii simbolice”, este o instituŃie indispensabilă a economiei de piaŃă româneşti. Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate. Bursa de valori din România a fost înfiinŃată pe baza deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Rolul BVB pe piaŃa de capital românească este:

a) de a furniza o piaŃă organizată pentru tranzacŃionarea valorilor mobiliare; b) de a contribui la creşterea lichidităŃii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaŃă a unui volum

cât mai mare de valori mobiliare;

c) de a contribui la formarea unor preŃuri care să reflecte în mod corespunzător relaŃia cerere-ofertă şi de a disemina aceste preŃuri către public.

Principiile care guvernează BVB ca piaŃă organizată de valori mobiliare sunt: • accesibilitatea – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru societăŃile membre şi, respectiv,

pentru societăŃile emitente listate la Bursă; • informarea – Bursa este angajată să asigure permanent agenŃilor de bursă şi investitorilor

suficientă informaŃie despre societăŃile tranzacŃionate şi despre preŃurile valorilor mobiliare emise de acestea;

• etica pieŃei – Bursa este angajată să se asigure că piaŃa valorilor mobiliare funcŃionează într-un mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităŃilor şi publicului larg în general;

• neutralitatea – Bursa este angajată să acŃioneze neutru şi să îşi menŃină integritatea în relaŃia cu toŃi participanŃii la piaŃă, precum şi cu alte instituŃii sau organizaŃii care supraveghează sau operează în piaŃa de capital.

Din punct de vedere al dinamicii preŃurilor şi al valorii tranzacŃiilor la BVB, începutul de an 2005 a fost neaşteptat de prolific: până la 24 ianuarie 2005, indicele BET calculat în euro s-a apreciat cu 37,56% faŃă de începutul anului, iar volumul mediu al tranzacŃiilor zilnice a crescut de circa 4 ori. În 2004, volumul total al tranzacŃiilor la BVB a totalizat 598, 08 milioane euro, ceea ce a însemnat o medie zilnică de 2,36 mil. euro pe şedinŃă, iar de la începutul lui 2005 şi până pe 24 ianuarie acelaşi an s-a tranzacŃionat la BVB un volum de 163,8 mil. euro, respectiv 10,24 mil. euro în medie, pe şedinŃă.

Bursa Electronică RASDAQ a fost lansată oficial la 25 oct. 1996, ca PiaŃă NaŃională de Valori Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesităŃii existenŃei unui mediu instituŃional şi tehnic corect şi transparent pentru tranzacŃionarea tuturor acŃiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată prin semnarea în 1994 a unui Memorandum de ÎnŃelegere între Guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru Dezvoltare InstituŃională a Statelor Unite (USAID) se obligă să deruleze în România proiectul „Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital”, pentru sprijinirea programului de reformă al Guvernului României. Guvernul României s-a obligat, la rândul său, să promoveze o orientare către sectorul privat al instituŃiilor pieŃei de capital şi să asigure valorile mobiliare într-un volum care să justifice asistenŃa acordată de USAID.

Sistemul ales – NASDAQ – s-a considerat atunci a fi cel mai potrivit, având în vedere caracteristicile noii pieŃe româneşti de capital: număr mare de societăŃi listate, condiŃii mai puŃin restrictive de listare, sistem cu formatori de piaŃă (market makers) oferind lichiditate şi vizibilitate emitenŃilor şi, nu în ultimul rând, un număr extrem de mare de acŃionari distribuiŃi arbitrar în teritoriu – ceea ce impunea un sistem pentru vânzare – cumpărare uşor accesibil de la distanŃă, din orice oraş.

Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuŃia importantă adusă de acesta la procesul de concentrare a acŃionariatului, măsurată prin faptul că pe parcursul primilor 6 ani de existenŃă, prin această piaŃă au fost încheiate peste 1,7 milioane de tranzacŃii cu 11 miliarde de acŃiuni emise de un număr de aproximativ 5.000 de emitenŃi, în valoare totală de aproape 1,8 miliarde de dolari, într-un mediu de tranzacŃionare eficient, RASDAQ fiind, prin numărul emitenŃilor şi al acŃionarilor, piaŃa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieŃe din lume. Prin amplasarea şi implicaŃiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a parcurs împreună cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziŃiei, a resimŃit toate crizele financiare şi politice şi a marcat fiecare moment de creştere.

Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”) În prezent, cca 3.000 de societăŃi comerciale – societăŃi mici, în dezvoltare, dar şi companii mari, care au devenit nume de referinŃă – au posibilitatea de a-şi tranzacŃiona acŃiunile la Bursa Electronică RASDAQ.

RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piaŃă se află în competiŃie pentru a oferi cele mai bune preŃuri de vânzare şi cumpărare. În prezent sunt

înregistraŃi ca participanŃi direcŃi 67, dintre care 66 de societăŃi de servicii de investiŃii financiare şi o bancă.

De ce este unică Bursa Electronică RASDAQ? Standardele foarte ridicate ale sistemului de comunicare şi ale platformei de tranzacŃionare, precum şi sistemul „quote-driven”, bazat pe activitatea formatorilor de piaŃă aflaŃi în competiŃie, diferenŃiază RASDAQ de bursele tradiŃionale. Investitorii nu se mai întâlnesc faŃă în faŃă pentru a tranzacŃiona valori mobiliare, beneficiind totodată şi de avantajele competiŃiei dintre formatorii de piaŃă. Formatorii de piaŃă sunt membri ai Bursei (deşi nu toŃi membrii RASDAQ sunt formatori de piaŃă). Ca formatori de piaŃă, membrii trebuie să îndeplinească cerinŃe de capital superioare şi să se conformeze unor reglementări specifice, cum ar fi, spre exemplu: garantarea execuŃiei fiecărui ordin la cel mai bun preŃ posibil; angajamentul de a cumpăra şi vinde acŃiunile pentru care sunt formatori de piaŃă; angajamentul de a fi formatori de piaŃă pe o perioadă determinată de timp. În prezent, există proiecte de unificare a celor două burse (B.V.B. şi RASDAQ), care se află în stadiu de propuneri şi discuŃii.

Formatorii de piaŃă trebuie să se înregistreze cu cotaŃii ferme de cumpărare şi/sau vânzare pentru acŃiunile unei anumite companii. Nu există o limită a numărului de formatori de piaŃă pentru acŃiunile unei societăŃi.

Din punct de vedere legislativ, adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital a reprezentat un moment hotărâtor în ceea ce priveşte viitorul pieŃei de capital din România din perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Elaborarea acestei legi a vizat consolidarea legislaŃiei existente la acel moment în domeniul pieŃei de capital şi adaptarea acesteia la prevederile legislaŃiei comunitare. Această lege asigură dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituŃii, accesul intermediarilor pieŃei de capital din România pe piaŃa europeană unică, precum şi formarea unei pieŃe de capital viabile, care să permită tranzacŃionarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind: înfiinŃarea fondului de compensare a investitorilor (cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un intermediar sau o societate de administrare a investiŃiilor intră în incapacitate de plată); înfiinŃarea operatorilor de piaŃă, a depozitului central şi a contrapărŃii centrale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 9

� PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi monetar internaŃional, ce cuprinde instituŃii cu caracter naŃional, regional şi mondial (instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc.) care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări.

� CondiŃiile obligatorii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital sunt următoarele: a) o cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare, dar şi din partea societăŃilor de asigurare; b) o ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare; c) obŃinerea efectului maxim în minimum de timp; d) trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate; e) nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile trebuie să fie public.

� În cazul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.

� Instrumentele cu care se lucrează pe piaŃa de capital sunt împărŃite în două mari categorii: active şi titluri financiare.

� Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot încărca forma bunurilor corporale sau necorporale.

� Activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare şi hârtii de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit sau înregistrărilor în cont, care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).

� Activele financiare se pot grupa în: active financiare bancare; active financiare nebancare; active hibride.

� Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor (investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

� Titlurile financiare, din punct de vedere al modului în care sunt create, se pot împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: titluri primare, titluri derivate şi titluri sintetice.

Titlurile primare sunt: acŃiunile şi obligaŃiunile. Titlurile derivate sunt: contractele futures şi opŃiunile. � PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea

temporală a pieŃei; tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate; procedurile de tranzacŃionare utilizate; localizarea fizică a pieŃei ş.a.

� PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise. � Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei

anumite proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare.

� PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valorile mobiliare aflate deja în circulaŃie, în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu, dividende sau dobânzi.

� În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes.

� În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.

� În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa „la ghişeu”.

� Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori mobiliare.

� Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate.

� Principiile care guvernează BVB sunt: accesibilitatea, informarea, etica pieŃei şi neutralitatea. � Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi

performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”).

B. Concepte şi termeni de reŃinut

w) piaŃa internaŃională de capital x) investitorul y) Intermediarii z) active financiare bancare aa) active financiare nebancare bb) active hibride cc) titluri financiare dd) titluri primare ee) valoarea nominală sau paritară ff) titluri derivate gg) contractele futures hh) opŃiunile ii) titluri sintetice jj) titlurile financiare de tip „coş” („basket securities”) kk) piaŃa primară ll) piaŃa secundară mm) piaŃa acŃiunilor nn) piaŃa obligaŃiunilor oo) euroacŃiunea pp) piaŃa euroacŃiunilor qq) piaŃa obligaŃiunilor străine („foreign bond market”)

rr) piaŃa euroobligaŃiunilor C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Categorii de participanŃi în cadrul pieŃei de capital 2. CondiŃii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital 3. Instrumentele pieŃei de capital

4. Tipuri ale pieŃelor de capital 5. Structura pieŃelor de capital 6. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri 7. PiaŃa de capital în România: BVB şi RASDAQ D. Bibliografie obligatorie

• Constantin Enache, Constantin Mecu (coordonatori), Economie Politică, vol.2, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2005.

• Victor Stoica, Negru Titel, Ionescu Eduard, PiaŃa financiară. PiaŃa de capital. Gestiunea portofoliilor. PiaŃa asigurărilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000. • Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital, Evaluarea şi gestionarea valorilor

mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998. • Paul Bran (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti,

1990. • Gabriela Anghelescu, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura

Adevărul, Bucureşti, 1992. • Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Ioan Popa, Bursa, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995. • Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social – economice,

Editura Economică, Bucureşti, 1997. • Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi,

Bucureşti, 1993.

CAPITOLUL 10

PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional

10.2. Creditul comercial internaŃional şi mecanismul derulării lui

10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior

10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare a creditelor

10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele

10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional asigurat

10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională

10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃilor de rating

10.9. Participarea României pe piaŃa creditului internaŃional ComerŃul internaŃional cu mărfuri şi servicii este însoŃit, în paralel şi în sens invers,

de fluxul mijloacelor de plată care compensează contravaloarea mărfurilor şi serviciilor. Dar între aceste două procese intervin câteva fenomene obiective, inevitabile care fac necesar apelul la creditele internaŃionale.

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional

Creditul internaŃional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane, numită debitor, contra unui cost numit dobândă. Creditorul nu transferă dreptul de dispoziŃie, ci doar dreptul de folosinŃă temporară în vederea utilizării uzufructului; o parte a acestuia din urmă se restituie creditorului sub formă de dobândă. Creditul este o alocare de fonduri băneşti sau valoare materială (export cu plată eşalonată) care are un termen de rambursare ce se poate efectua o singură dată în întregime (mai rar) sau în mai multe etape, eşalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditor şi debitor.

Creditul sub formă bănească, necondiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială sau de modalitatea de folosire, se numeşte credit financiar. Dar există şi un alt tip de credit, prin care o persoană (vânzătorul) livrează bunuri şi servicii nu cu plată imediată, ci după un anumit timp, la un anumit interval după livrare, aceasta fiind o vânzare pe credit. În acest caz avem de-a face cu un alt tip de credit, numit credit comercial. Amândouă tipurile de credit reprezintă o cedare a dreptului de folosinŃă a fondurilor şi valorilor, dar pentru o perioadă de timp limitată, după care urmează rambursarea valorii creditate şi plata în acest interval a unei dobânzi pentru perioada de credit. Între debitor şi creditor mai poate interveni o instituŃie care garantează sau asigură creditul, în sensul rambursării la scadenŃă. Deci, creditele financiare sau comerciale pot fi credite garantate sau credite negarantate.

Între creditele comerciale şi creditele financiare nu există un zid despărŃitor. Creditul financiar se contractează în cele mai multe cazuri în scopul unor tranzacŃii comerciale, efectuării unor investiŃii, pentru crearea şi dezvoltarea unor întreprinderi, în scopul restructurării, retehnologizării sau modernizării unor firme sau produse etc. Iar creditorul nu-l condiŃionează pe debitor, impunându-i ce să facă cu banii, în ce întreprinderi, în ce produse sau ramuri să folosească banii. De asemenea, el nu impune debitorului în ce Ńară din lume urmează să facă investiŃii sau să utilizeze banii convertibili pe care îi împrumută, dar se interesează de aceasta din punctul de vedere al reuşitei tranzacŃiei. Deseori, îi acordă chiar consultaŃii.

Debitorul poate folosi banii pentru a rambursa un alt credit scadent sau pentru a cumpăra titluri de valoare cotate la bursă etc. Deci, creditul financiar se acordă într-o valută liber convertibilă şi necondiŃionat, dar creditorul se interesează de reuşita tranzacŃiei doar pentru a se asigura în ce priveşte rambursarea.

În mod convenŃional, creditele financiare pe termen scurt şi mediu (până la 5-7 ani) sunt incluse sau apreciate că fac parte din piaŃa creditului internaŃional. Dar sunt reglementări în unele state şi opinii ale unor autori care includ creditele financiare pe termen mediu şi lung (peste 10 ani) în piaŃa internaŃională de capital.

Ponderea principală în totalul creditelor o deŃin creditele comerciale, pentru că aproape în fiecare tranzacŃie comercială, chiar cu plata la livrare, intervine creditul comercial fără de care nu s-ar putea derula comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii. Acreditivul – modalitatea principală de plată internaŃională – nu este altceva decât chiar aşa cum se numeşte, credit documentar, adică un credit pe documente. ComerŃul internaŃional cu plata în numerar nu există sau, dacă există, este, ca volum, nesemnificativ; chiar în turismul internaŃional, care cândva se derula cu plata în numerar, s-au extins puternic cărŃile de credit, cecurile de călătorie etc.

PiaŃa creditului internaŃional reprezintă, deci, totalitatea tranzacŃiilor băneşti pe termen scurt şi mijlociu, generate de mişcarea capitalului şi a mărfurilor cu plată eşalonată, instituŃiile şi firmele care acordă, primesc şi garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor, precum şi reglementările naŃionale şi internaŃionale care formează cadrul juridic al circulaŃiei fondurilor băneşti. PiaŃa creditului este strâns legată de piaŃa de mărfuri, piaŃa serviciilor, piaŃa monetară, piaŃa valutară, piaŃa financiară. Fondurile băneşti disponibile pe termen foarte scurt sunt mobilizate de pe piaŃa monetară de către bănci şi replasate, pe o durată scurtă şi mijlocie, pe piaŃa creditului, iar disponibilităŃile pe termen mijlociu şi lung sunt plasate pe piaŃa de capital. Prin intermediul pieŃei valutare, disponibilităŃile băneşti în monedă naŃională, de pe toate pieŃele naŃionale, pot fi convertite în monedele dorite.

PiaŃa creditului mobilizează şi plasează sursele financiare disponibile, fructifică (valorifică) aceste surse. Vânzătorul de mărfuri nu şi-ar vinde marfa, rămânând cu ea în stoc, dacă cumpărătorul nu dispune de toŃi banii; acesta nu poate cumpăra mărfurile pe care le doreşte decât apelând la credite financiare sau la plata în rate. Creditul este puntea de legătură financiară între creditor şi debitor şi puntea comercială între vânzător şi cumpărător.

Necesitatea creditului în comerŃul internaŃional este determinată de o multitudine de factori obiectivi ai utilizării sale în economia mondială:

1) DistanŃa mare dintre exportator şi importator, chiar când schema de plată prevede plata la livrare, face necesar creditul pentru perioada de curier al documentelor pe timpul transportului mărfurilor (creditul documentar sau acreditivul).

2) PiaŃa internaŃională pentru majoritatea produselor este „piaŃa cumpărătorului”, iar concurenŃa obligă vânzătorii să creeze facilităŃi cumpărătorilor, inclusiv prin vânzarea pe credit.

3) În comerŃul internaŃional are loc creşterea ponderii produselor complexe şi de valoare mare (maşini, utilaje, echipamente etc.), ceea ce obligă, pe de o parte, pe cumpărător, să plătească un avans pentru produsele cu ciclu lung de fabricaŃie, iar pe de altă parte, vânzătorii sunt nevoiŃi, pentru a vinde astfel de produse complexe şi de valoare mare, să accepte plata eşalonată, în rate, pe credit, după livrarea şi recepŃia mărfurilor.

4) În prezent, există o masă importantă de lichidităŃi, ofertă de bani din partea firmelor, caselor de economii, băncilor comerciale şi chiar a băncilor centrale pentru a valorifica prin credit sau depozite bancare disponibilităŃile băneşti.

5) Trecerea la convertibilitatea externă deplină a tot mai multe monede naŃionale şi creşterea depozitelor bancare în aceste valute sunt valorificate pe diverse căi, inclusiv pe calea creditului în scopul sprijinirii cererii de valută a importatorilor sau investitorilor.

6) Dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar naŃional şi internaŃional, inclusiv dezvoltarea sistemului de bănci transnaŃionale cu o multitudine de filiale în întreaga lume, concomitent cu

perfecŃionarea sistemului de telecomunicaŃii internaŃionale, au accelerat circulaŃia internaŃională a banilor, au sporit şi diversificat cererea şi oferta de valută care se concentrează într-o măsură crescândă pe piaŃa creditului internaŃional, ca şi pe alte pieŃe valutar-financiare.

7) Dezechilibrele persistente ale balanŃelor de plăŃi curente pot fi în mare măsură depăşite prin apel la piaŃa creditelor atât din partea Ńărilor cu balanŃe excedentare care pot acorda credite, cât şi, mai ales, din partea Ńărilor cu deficit, care prin credite externe îşi pot echilibra balanŃa.

8) ApariŃia şi dezvoltarea eurovalutelor au sporit depozitele bancare în valute convertibile şi utilizarea lor în diverse scopuri, inclusiv prin acordarea de credite bancare.

9) Băncile centrale posesoare a unei mase enorme de valută în rezerve duc o politică de valorificare a acestor rezerve, inclusiv prin depozite bancare pe termene variate pe care băncile depozitare le valorifică prin acordarea de credite.

10) O contribuŃie importantă aduc organismele valutar-financiare interguver-namentale, care dispun de fonduri valutare valorificate, printre altele, prin credite directe acordate de ele însele sau individual, de băncile depozitare, în limita termenilor de depozit.

Din cele de mai sus rezultă cu claritate atât nevoia obiectivă de credite, cât şi factorii care generează cererea şi oferta de resurse utilizate prin politicile de credit pe piaŃa internaŃională a creditului.

În economie şi în relaŃiile economice internaŃionale, creditul îndeplineşte o serie de funcŃii deosebit de importante pentru derularea tranzacŃiilor economice internaŃionale. Ne vom opri asupra câtorva din aceste funcŃii:

a) Creditul este unul dintre mijloacele cele mai importante în valorificarea disponibilităŃilor valutare mobilizate de bănci şi redistribuite spre cei care au nevoie de mijloace de plată.

b) Prin credit se amână plata într-un viitor, aceasta făcându-se eşalonat. c) Creditul permite stingerea temporară a unei datorii generate de operaŃiunile comerciale şi

financiare anterioare. d) Creditul este una din principalele căi de echilibrare a balanŃelor de plăŃi curente prin acordarea

de credite de către Ńările excedentare şi contractarea de credite de Ńările deficitare. e) Creditul este un flux economic ce se derulează atât pe piaŃa mărfurilor şi serviciilor, cât şi pe

piaŃa financiară şi de capital, înlesnind fluidizarea accelerată a circuitelor comerciale şi financiare. f) Rolul determinant al creditului a condus la apariŃia, pe plan naŃional şi internaŃional, a unor

organisme specializate în acordarea de credite şi în asigurarea creditelor.

10.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui

Creditul internaŃional şi piaŃa acestuia au cunoscut – în dezvoltarea lor – formele creditului comercial (tradiŃional) şi eurocreditelor. Creditul internaŃional a evoluat o dată cu adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii şi diversificarea fluxurilor economice internaŃionale în direcŃia segmentării lui: continuarea creditului comercial tradiŃional în forme noi şi complexe intervenind în diferite faze şi pe tot parcursul derulării tranzacŃiilor comerciale internaŃionale. Volumul creditului comercial tradiŃional a crescut, dar ponderea lui pe piaŃa creditului internaŃional cu durata până la 5 ani (credite pe termen scurt şi mijlociu) a scăzut ca urmare a apariŃiei unui alt tip de credit, tot pe termen mijlociu, cunoscut sub denumirea generică de eurocredite.

În prezent se apreciază că ponderea creditului comercial tradiŃional în totalul creditului internaŃional, continuă să domine, fiind de circa 60%, iar creditul de tip nou, strâns legat de tranzacŃiile comerciale, dar şi financiare – eurocreditele –, deŃine o pondere de cca 40%.

PiaŃa creditului internaŃional tradiŃional reprezintă totalitatea relaŃiilor de formare a fondurilor de creditare şi de alocare a creditelor într-o monedă străină pentru cel puŃin unul dintre parteneri, instituŃiile bancar-financiare care operează cu fonduri băneşti, precum şi reglementările derulării tranzacŃiilor cu valute. NoŃiunea de „tradiŃional” derivă din faptul că acest tip de operaŃiuni de credit au fost istoriceşte primele; tehnicile de creditare au apărut mai întâi în interiorul economiei naŃionale, extinzându-se apoi pe plan internaŃional, dar cu noi trăsături şi caracteristici.

Creditele comerciale sunt de două categorii: a) credite-furnizor; b) credite-cumpărător.

a) Creditele-furnizor sunt acordate de către exportatori, importatorilor pe termen scurt, mediu şi, uneori, pe termen lung. Întrucât foarte puŃini furnizori care vând pe credit au suficiente resurse pentru a-şi putea acoperi financiar nevoile de producŃie pe perioada creditului, majoritatea furnizorilor se refinanŃează prin împrumuturi luate de la instituŃii de credit, inclusiv sub forma de rescontare a unor titluri de valoare cedată de cumpărătorul debitor.

FinanŃarea este acordată prin avansuri contra bilete la ordin semnate de importator sau contra unei trate trase asupra importatorului şi acceptată de acesta sau prin scontarea biletelor la ordin şi a tratelor. InstituŃia de credit respectivă se refinanŃează de cele mai multe ori la o instituŃie specializată în acordarea creditelor de export, la o instituŃie specială de refinanŃare a creditelor sau la banca centrală.

FinanŃarea creditelor-furnizor depinde de emiterea de către o instituŃie de asigurare a creditelor de export, a unei poliŃe de asigurare împotriva riscurilor comerciale şi/sau necomerciale. PoliŃa de asigurare este emisă în favoarea furnizorului şi cedată de acesta instituŃiei de credit care finanŃează creditul drept garanŃie colaterală pentru credit, iar perioada sa de valabilitate este determinată de durata creditului. InstituŃia de credit poate cere, ca garanŃie suplimentară, o garanŃie din partea unei instituŃii de credit din Ńara importatorului144.

Acordarea de credite-furnizor implică negocierea a trei convenŃii bazate pe următorul mecanism economico-juridic:

1) Un contract comercial între exportator şi importator, care specifică detaliile tranzacŃiei comerciale şi condiŃiile creditului.

2) O convenŃie între exportator şi instituŃia de asigurare a creditelor de export, prin care aceasta din urmă se angajează să asigure tranzacŃia de credit respectivă.

3) O convenŃie între exportator şi instituŃia de credit, prin care aceasta din urmă se angajează să finanŃeze creditul prin scontarea cambiei sau biletului la ordin.

Creditul furnizor are o serie de neajunsuri pentru furnizorul-exportator; întrucât instituŃia de asigurare a creditului de export acoperă doar o cotă din valoarea creditului, restul fiind un credit negarantat. Dar se poate solicita importatorului un avans. Un alt neajuns constă în aceea că poliŃa de asigurare a creditului nu are un statut de prim rang, precum cambia sau biletul la ordin. Totuşi, exportatorul poate obŃine o finanŃare fără recurs dacă instituŃia de asigurare a creditelor de export acordă instituŃiei de credit o garanŃie directă contra riscului de plată.

Pentru a înlătura neajunsurile de mai sus există posibilitatea ca partenerii comerciali să convină asupra unei alte categorii de credit comercial, respectiv, creditul-cumpărător.

b) Creditul-cumpărător constituie o formă de creditare prin care exportatorul este exonerat de neajunsurile cuprinse în creditul-furnizor. Creditul-cumpărător este acordat fie direct cumpărătorului cu garanŃia băncii sale de către o instituŃie de credit din Ńara exportatorului, fie băncii importatorului. Creditul-cumpărător permite cumpărătorului să plătească imediat bunurile achiziŃionate. Rambursarea creditului respectiv este garantată de către instituŃia de asigurare a creditelor de export din Ńara exportatorului.

Acordarea creditului-cumpărător se bazează pe următorul mecanism economico-juridic: 1) Un contract comercial între exportator şi cumpărător, în care sunt specificate clauzele

comerciale, plata făcându-se la livrare. 2) O convenŃie de credit între importator şi instituŃia de credit din Ńara exportatorului, prin care

aceasta din urmă se angajează să pună la dispoziŃie creditul necesar cumpărătorului. 3) Un contract de asigurare între instituŃia de credit şi instituŃia de asigurare a creditelor de export,

prin care aceasta din urmă se angajează să asigure rambursarea creditului acordat cumpărătorului. Prin acest mecanism al creditului-cumpărător, exportatorul încasează imediat contravaloarea

mărfurilor odată cu îndeplinirea obligaŃiilor contractuale privind livrarea mărfii.

144 Ion Dima, Dan Pascariu, FinanŃarea operaŃiunilor de comerŃ exterior, în C. Moisuc (coord.),

RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.

În afara creditului ce se acordă direct importatorului se mai foloseşte încheierea unui contract prin care instituŃia de credit poate acorda creditul unei bănci din Ńara importatorului, dar banii sunt folosiŃi pentru finalizarea contractului deja încheiat.

Creditul-cumpărător este un credit „curat”, cu alte cuvinte, curăŃat de o serie de marje de siguranŃă, comisioane care se includ, expres sau mascat, în preŃul mărfii în cazul creditului-furnizor145.

Fiind plătit imediat, exportatorul poate chiar să facă un rabat la preŃ, avantajând cumpărătorul. Prezintă un interes aparte clasificarea creditelor, pe care dorim doar să le enumerăm, căci

adâncirea diverselor tipuri de credit îşi are locul într-o tratare specială sau deja a fost efectuată în alte capitole. Pentru sistematizarea clasificării creditelor vom utiliza diferite criterii accesibile şi de mare interes.

a) După criteriul obiectului creditării: • credite financiare nelegate de o marfă sau tranzacŃie; • credite legate de o marfă sau tranzacŃie sau credite comerciale care, la rândul lor, se pot grupa

în: credite pentru mărfuri curente; credite pentru bunuri de capital; credite pentru instalaŃii complexe. Schema şi mecanismul de creditare comercială diferă în raport de grupa de mărfuri.

b) După criteriul duratei creditului: • credite pe termen scurt ( până la un an, maxim 2 ani); • credite pe termen mediu (5-7 ani); • credite pe termen lung (peste 7-8 ani). c) După criteriul sursei fondurilor care pot fi mobilizate. Aceste fonduri pot fi atrase: • de pe piaŃa naŃională (monetară şi de capital); • de pe piaŃa internaŃională (eurovalutară şi de capital). d) După criteriul debitorului: • credite de export; • credite de import. e) După criteriul monedei creditului: • credite în monedă locală; • credite în valute; • credite în eurovalute. f) După criteriul scopului economic: • credite de prefinanŃare, respectiv, credite în vederea asigurării surselor de achiziŃionare a

materiei prime şi semifabricatelor, credite de producŃie până la momentul expedierii mărfurilor; • credite pe perioada transportului; • credite pentru finanŃarea montajului şi asamblării instalaŃiilor complexe; • credite după livrare, pentru punerea instalaŃiilor în funcŃiune, pentru a efectua probe tehnologice; • credite pentru finanŃarea vânzării şi activităŃii de marketing. g) După criteriul costului: • credite la rata dobânzii comerciale sau de piaŃă; • credite la rata dobânzii preferenŃiale (prime rate) pentru clienŃii tradiŃionali şi cu mare

solvabilitate; • credite la rata dobânzii interbancare (LIBOR, PIBOR etc.). h) După criteriul garanŃiei prezentate de debitor: • credite negarantate (garanŃia poate fi însuşi numele debitorului cu mare solvabilitate); • credite garantate prin diverse instrumente de garantare: garanŃii reale sau garanŃii personale

(bancare). i) După criteriul tehnicii de credit, deosebim o mare varietate de categorii pe care le vom trata în

subcapitolul următor.

10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior

145 Ion Dima, Dan Pascariu, op. cit.

Practica comercială şi bancară a determinat operatorii să găsească tehnicile şi modalităŃile de creditare adecvate care să asigure atingerea obiectivelor diverse urmărite de toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale: garantarea surselor financiare ale participanŃilor la operaŃiunile de credit (creditor, debitor, garant); asigurarea securităŃii şi fluenŃei finanŃării tranzacŃiilor comerciale; găsirea unor tehnici flexibile, adaptabile unor situaŃii variate şi tot mai complexe în care se derulează comerŃul internaŃional; obŃinerea unei eficienŃe optime din tranzacŃiile comerciale şi financiare etc.

ParticipanŃii la o tranzacŃie comercială în care intervine creditul sunt mulŃi şi cu interese specifice, uneori greu de conciliant, ceea ce presupune cunoştinŃe şi aptitudini de negociere: exportatorul, importatorul, finanŃatorul (care poate fi chiar exportatorul, importatorul sau o terŃă persoană), refinanŃatorul, garantul creditului, banca în calitate de verigă centrală în derularea creditului, instituŃii de stat, particulare sau mixte de finanŃare a exporturilor etc.

Ne vom opri la cele mai importante şi utilizate tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior146.

1) Avansul bancar constă în acordarea de către o bancă comercială unui client al său tradiŃional şi credibil a unei sume de bani pe termen scurt (până la1 an) fără a solicita, de obicei, un efect de garanŃie colaterală. Totuşi, banca se interesează de utilizarea banilor, cere dovezi scrise privitoare la documentele comerciale ale tranzacŃiei făcute etc. şi se informează asupra bonităŃii partenerului clientului său. Costul avansului este redus, având în vedere standingul clientului, aplicându-se dobândă preferenŃială (prime rate) plus marjă de risc peste dobânda stabilită în funcŃie de durata avansului şi standingul debitorului.

2) Creditul descoperit sau creditele din contul curent descoperit (overdraft).După cum ştim, clienŃii băncii fac plăŃi din contul lor curent, în care există depozite băneşti, dar pot apărea într-un anumit moment şi situaŃii de plată când în cont nu există sume de bani (provizion), cu alte cuvinte să fie descoperiŃi. Banca încheie anual convenŃii cu cei mai importanŃi clienŃi ai săi în care se prevăd plafoane valorice până la care se pot obŃine credite din conturi descoperite, adică fără provizion. Costul creditului se bazează pe dobânda preferenŃială aplicată la suma efectiv folosită, la care se adaugă o marjă calculată, ca la avansul bancar, în raport de durata creditului şi standingul clientului. Totuşi, costurile la creditele descoperite sunt ceva mai ridicate.

3) Scontarea de efecte reprezintă cumpărarea unei cambii sau a unui bilet la ordin de către bancă înainte de scadenŃă. Clientul băncii care solicită scontarea efectelor a realizat exporturi pe credit, trăgând asupra importatorului o cambie sau primind de la el un bilet la ordin avalizate de o altă bancă. Scontând efectele de comerŃ (cambii sau bilete la ordin), banca, practic, nu dă un credit propriu-zis, ci cumpără o creanŃă. Efectele de comerŃ se scontează la valoarea lor nominală, mai puŃin taxa scontului şi comisionul băncii. Uneori, cheltuielile de scontare sunt incluse în preŃul mărfii, importatorul acceptând aceasta, deoarece el nu poate obŃine un credit bancar la o dobândă convenabilă. Conform dreptului cambial, banca îşi păstrează dreptul de recurs asupra exportatorului dacă la scadenŃă trasul nu-şi onorează plata sau nu poate executa avalul bancar dat de altă bancă. Ultima situaŃie este mai rară dacă banca avalizatoare este o bancă de prim rang.

4) Acceptul bancar este o modalitate prin care o bancă facilitează clientului său obŃinerea unui credit de la altă bancă, acceptând o cambie trasă asupra sa. O cambie acceptată de o bancă de prim rang – care îşi prezintă acceptul bancar – poate fi uşor scontată la altă bancă şi încă la o rată mai scăzută decât ratele aplicate acceptelor comerciale. Acceptând cambia trasă asupra sa, banca, practic, nu acordă nici un credit, ci doar „împrumută” numele şi reputaŃia sa pentru a permite clientului scontarea acceptului bancar la altă bancă la o rată avantajoasă, intrând astfel în posesia banilor. Costul creditului pe bază de accept bancar este compus dintr-o dobândă preferenŃială, ce se formează pe piaŃa acceptelor bancare, la care se adaugă un comision de accept.

146 Ion Dima, Dan Pascariu, FinanŃarea operaŃiunilor de comerŃ exterior, în C. Moisuc (coord.), RelaŃii

valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.

5) Cesiunea de creanŃe este o formă de credit pe termen scurt pe care o bancă îl acordă clientului ei exportator, primind în schimb – drept garanŃie – toate creanŃele pe care clientul le are asupra importatorului. Creditul este echivalent, valoric, cu până la 70% din valoarea creanŃelor (factură, conosament ş.a.) cedate băncii.

Banca nu cumpără creanŃele – ca în cazul factoring-ului –, ci le primeşte drept garanŃie. Toate riscurile rămân în sarcina exportatorului. Cesiunea de creanŃe se face pe baza unei convenŃii scrise, în care sunt trecute drepturile şi obligaŃiile părŃilor (banca şi clientul), încheiată după ce banca a verificat temeinic solvabilitatea atât a clientului-exportator, cât şi a cumpărătorului-importator. Costul creditului este ceva mai ridicat decât la creditele anterioare, întrucât se aplică dobânda pieŃei şi o marjă peste dobândă contra unor eventuale riscuri de neplată.

6) Factoring-ul este un credit destinat refinanŃării exportatorului care a vândut mărfurile pe credit şi are creanŃe de încasat. Prin metoda factoring-ului, societatea de factoring (denumit „factor”) preia de la exportator (denumit „aderent”) creanŃele pe care acesta le are asupra importatorului.

Prin contractul de „factoring”, societatea „factor” finanŃează vânzările exportatorului, îşi asumă riscurile financiare, în special riscul de neplată la scadenŃă, prestează servicii (de contabilitate, încasare, statistică, informaŃii privind bonitatea clienŃilor ş.a.). Deci, societatea „factor” cumpără creanŃele de la exportator şi le gestionează. Costul factoring-ului este mai ridicat, întrucât societatea „factor” prestează o multitudine de servicii, chiar premergătoare negocierii şi semnării contractului; în perioada derulării şi încasării contravalorii prevăzute în contract, ea urmăreşte situaŃia financiară a debitorilor, întrucât proprietarul creanŃelor este deja societatea „factor”. Costul factoring-ului este însă destul de ridicat şi include, pe lângă dobândă şi comisionul de gestiune a creanŃelor, marja de risc generat de posibila neplată a creanŃelor la scadenŃă ş.a. Exportatorul are avantajul că, vânzând creanŃele, el vinde mărfurile cu plata imediată şi este scutit de riscuri, dar nu şi de cheltuielile generate de metoda factoring-ului.

7) Forfetarea („forfaiting”) reprezintă o tehnică de refinanŃare a exportatorului prin care societatea de forfetare cumpără creanŃele generate de vânzarea mărfurilor pe credit şi, în plus, renunŃă la dreptul de recurs asupra precedentului deŃinător al creanŃei: exportatorul transformă astfel vânzarea pe credit într-o vânzare cu plata imediată. Exportatorul forfetează (scontează) cambiile sau biletele la ordin avalizate înainte de scadenŃă, însă nu mai este urmărit de dreptul de recurs ca la scontare. Dar costul forfetării este mai ridicat, fiind determinat de nivelul dobânzii interbancare la eurovalute, la care se adaugă marja de risc a Ńării debitoare, comisionul de gestiune, comisionul de angajament pe perioada de angajament al băncii, aplicat la suma neutilizată, comisionul de renunŃare la dreptul de recurs.

8) Leasingul (credit-bail – fr.) reprezintă o formă de închiriere pe termen mediu şi lung de echipamente. Exportatorul vinde echipamentul unui cumpărător interesat, dar actele de vânzare sunt făcute de societatea de leasing, care cumpără echipamentele şi le închiriază contra unei chirii. Prin leasing, exportatorul transformă exportul pe credit în vânzare cu plata imediată din partea societăŃii de leasing.

Costul leasingului este şi el ridicat, întrucât cuprinde amortizarea echipamentului, plata dobânzilor, marja de risc, de gestiune etc. De aceea, cumpărarea de echipament în leasing este mult mai scumpă faŃă de contractarea unui credit bancar, dar plata se poate face eşalonat din veniturile obŃinute de cumpărător prin exploatarea echipamentului.

9) PlăŃile progresive constituie un mijloc de finanŃare a exportatorului de către importator care se efectuează prin plăŃi în avans de livrare, eşalonate (progresiv) pe parcursul procesului de fabricaŃie. Întrucât aceste plăŃi progresive se efectuează de importator înainte de livrare, ele se aseamănă cu un credit de prefinanŃare, dar nu sunt un avans bancar care poate fi oricând retras de bancă. Importatorul utilizează surse financiare proprii sau contractează credite bancare la dobânzi avantajoase, obŃinând astfel de la exportator un preŃ mai avantajos pentru că este o plată în avans, progresivă, „curăŃată” de adaosuri evidente sau mascate, de diverse comisioane şi adaosuri reale sau închipuite. Exportatorul, în schimb, este obligat să acorde o garanŃie bancară de restituire a banilor plătiŃi înainte de livrare, eliminând riscul nerambursării creditului în cazul în care tranzacŃia nu se finalizează.

10) Linii de credit (stand-by) sunt convenŃii între bănci şi clienŃii lor care se încheie de câte ori este nevoie în măsura în care băncile au destulă încredere în clienŃi. Spre deosebire de acordul credit, în

care partenerii convin asupra contractării unei sume de bani pe care o bancă o acordă debitorului în anumite condiŃii de credit (mărime, durată, perioadă de graŃie, procentul de dobândă, instrumentul de garantare, scopul creditului etc.), linia de credit este convenŃia dintre bancă şi client prin care se convine asupra plafonului maxim de credit în limita căruia debitorul utilizează diverse credite bancare în scopuri comerciale sau financiare pe măsura necesităŃilor şi în limitele scopurilor convenite cu banca. Pe măsura satisfacerii necesităŃilor de plată, clientul rambursează creditele în scopul nedepăşirii plafonului de credit. În convenŃia privind linia de credit, părŃile – banca şi debitorul – convin nu numai asupra plafonului maxim al creditelor pe care clientul poate să le obŃină, dar stabilesc şi foarte multe detalii referitoare la durată, dobândă, instrumente de garantare, domenii de utilizare a creditelor, modalităŃi de obŃinere şi restituire a creditelor şi alte elemente care rămân valabile pe întreaga perioadă de valabilitate a creditului stand-by. Liniile de credit (stand-by) au avantajul simplificării operaŃiunilor de creditare şi rambursare, condiŃiile convenite iniŃial rămânând valabile pe întreaga perioadă a liniei de credit. Se evită, astfel, repetarea negocierii de fiecare dată a condiŃiilor de credit deja convenite. Debitorul are asigurate sursele de credit în condiŃiile ferm negociate, iar banca îşi valorifică prin credit disponibilităŃile băneşti. De regulă, în convenŃie este trecută plata de către debitor a unui comision de neutralizare a creditului pentru a se evita blocarea şi neutralizarea banilor. În felul acesta, clientul nu va solicita un plafon prea ridicat al liniei de credit pe care nu ar putea să-l utilizeze, iar banca îşi valorifică disponibilităŃile băneşti chiar în condiŃiile neutilizării creditului. Liniile de credit sunt de mai multe categorii, convenite în convenŃia de credit: linie de credit simplă, în a cărei convenŃie sunt trecute plafonul maxim de credit, termenul de valabilitate şi dreptul băncii de a anula unilateral creditul; linie de credit confirmată, care are plafon maxim, termen de valabilitate, dar fără ca banca să aibă dreptul să anuleze creditul în condiŃiile stabilite; linie de credit revolving, care permite utilizarea liniei de credit în limita plafonului maxim şi dreptul de reîntregire a plafonului pe măsura utilizării şi rambursării creditelor.

10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare a creditelor

ComerŃul internaŃional implică mai multe riscuri decât comerŃul intern. Aceste riscuri sunt generate de dificultăŃile de obŃinere a informaŃiilor privind piaŃa, situaŃia valutar-financiară, bonitatea partenerului, politicile comerciale şi financiare variate ale guvernelor, instabilitatea legislativă în multe Ńări etc. În aceste condiŃii, creditul şi operaŃiunile comerciale pe credit sunt supuse multor riscuri, care pot fi grupate în trei categorii: riscuri comerciale – generate de insolvabilitatea partenerului, modificarea preŃurilor şi cursurilor valutare ş.a.; riscuri necomerciale, generate de evenimente politice – război, rebeliuni, schimbare de regim politic, măsuri administrative în domeniul convertibilităŃii valutare, al sistemului de licenŃe de export-import; riscuri naturale, generate de cutremure, uragane, inundaŃii, erupŃii vulcanice, secetă ş.a.

În relaŃiile comerciale, riscurile sunt inevitabile, dar, exceptând pe cele naturale, ele pot fi cunoscute şi anticipate printr-un sistem informaŃional bine pus la punct şi prin măsuri de asigurare la societăŃi specializate. Însă, în condiŃiile utilizării creditelor, riscurile se amplifică, apărând riscul de nerambursare, riscul de dobândă, riscul sistării creditelor, riscul de curs valutar, riscul de transfer valutar şi, cel mai important, riscul lipsei de lichidităŃi. Dar comerŃul internaŃional nu se poate face fără credite, iar o dată cu comerŃul se amplifică şi riscurile. În schimburile comerciale se practică în mod curent diverse instrumente de garantare, cum sunt: poliŃa de asigurare, avalizarea creanŃelor, scrisori de garanŃii bancare sau garanŃii reale (gaj, ipotecă, rezervarea dreptului de proprietate). În ce priveşte garantarea creditului, lucrurile se complică.

În aceste condiŃii, în Ńările avansate s-au creat două sisteme adecvate pentru buna desfăşurare a schimburilor economice şi relaŃiilor de credit: sistemul de asigurări de credite şi sistemul de credite la export, cu deosebire al maşinilor, instalaŃiilor, utilajelor şi uzinelor „la cheie”. În relaŃiile de credit se operează preponderent, dacă nu exclusiv, cu credite garantate de societăŃi de asigurare a creditelor. Între credit şi asigurarea creditelor există o strânsă corelaŃie, deşi este vorba de două procese şi instituŃii diferite, dar care cooperează: societăŃile sau instituŃiile de asigurare a creditelor, pe de o parte, şi societăŃile şi instituŃiile bancare care creditează, în condiŃii asiguratorii, pe de altă parte.

Guvernele se implică, în aceeaşi măsură, în crearea de facilităŃi atât de asigurare, cât şi de creditare a exporturilor, realizându-se, astfel, un sistem de instituŃii private şi publice care nu se concurează, ci colaborează pentru a atinge obiectivul guvernamental: sporirea exporturilor şi a încasărilor valutare, echilibrarea balanŃelor de plăŃi externe şi, prin aceasta, crearea de locuri de muncă şi realizarea altor obiective ale politicii sociale.

În majoritatea statelor, sistemele de asigurare a creditelor de export sunt fie deŃinute de guvern, fie controlate de guvern prin intermediul unor agenŃii guvernamentale. De asemenea, există societăŃi financiare şi de asigurare care acŃionează pe baza dreptului public sau instituŃii şi societăŃi care activează pe baza principiilor dreptului privat, dar în contul guvernului, în strânsă cooperare cu agenŃiile guvernamentale, care şi dispun de resurse financiare creditării exportului.

SocietăŃile de asigurare a creditelor asigură riscurile ce pot apărea atât înainte de livrare, cât şi după livrare, atât creditele furnizor, cât şi creditele cumpărător, atât tranzacŃiile comerciale, cât şi tranzacŃiile investiŃionale, într-un cuvânt, asigură tranzacŃiile cu străinătatea, care conduc, în ultimă instanŃă, la facilitarea şi stimularea exporturilor.

Toate sistemele de asigurare a creditelor de export prevăd ca exportatorul să-şi asume responsabilitatea pentru o anumită cotă din pierderea suferită. Această prevedere, prin care se împarte riscul, urmăreşte să oblige exportatorul să acorde credite pe perioade rezonabile şi clienŃilor solvabili. Cota de acoperire a riscurilor de către societăŃile de stat, particulare sau mixte de asigurare variază între 75-90% pentru riscurile comerciale şi 85-95% pentru riscurile necomerciale. După cum se poate constata, cota de risc a exportatorului (5-25%) echivalează cu rata profitului scontat de acesta. Aceste cote variază în raport cu durata creditului, solvabilitatea beneficiarului de credit şi riscul de Ńară a importatorului.

SocietăŃile de asigurare a creditelor de export practică două tipuri de poliŃe de asigurare: a) poliŃa globală, prin care exportatorul îşi asigură toate exporturile pe credit cu un anumit grup de Ńări împotriva riscurilor atât comerciale, cât şi necomerciale; b) poliŃe individuale (pe contracte sau grupe de contracte), prin care exportatorul poate opta pentru diverse categorii de risc. La rândul lor, poliŃele de asigurare (globale sau individuale) pot fi poliŃe de asigurare bancare, prin care, în cazul creditorului-furnizor, instituŃiei de credit i se acordă o garanŃie (asigurare) directă şi căreia, în cazul neplăŃii de către cumpărător a creditului, îi va fi rambursat necondiŃionat creditul plus dobânzile. În cazul creditului-cumpărător, instituŃiile de asigurare emit poliŃe de asigurare în favoarea instituŃiilor care acordă credite, dar furnizorul îşi asumă o parte din riscuri. În unele Ńări, primele de asigurare pot fi incluse în preŃul de export.

În diferite Ńări avansate se practică un sistem combinat de facilitare a exporturilor atât prin politica de credite, cât şi prin politica de asigurare a creditelor.147 În esenŃă, politicile naŃionale de stimulare a exporturilor se caracterizează prin următoarele instrumente economice: a) acordare de credite la export după diverse criterii economice; b) subvenŃionarea dobânzilor la creditele de export şi c) asigurarea creditelor de export. Aceste politici variază de la o Ńară la alta, dar în esenŃă toate se reduc la următoarele instrumente ale politicii economice a statelor de creditare şi asigurare a creditelor de export:

• subvenŃionarea dobânzilor cu diferenŃa dintre dobânda preferenŃială (prime rate), percepută firmelor de prim rang, şi dobânda obişnuită, de piaŃă;

• creditarea în diferite proporŃii a costurilor locale până la frontiera de export; • acordarea de linii de credit la dobânzi preferenŃiale; • creditarea costurilor până la livrare (credite de prefinanŃare); • asigurarea creditelor de export împotriva riscurilor comerciale şi/sau necomerciale; • creditarea la dobânda pieŃei şi/sau dobândă preferenŃială pentru exporturile pe credit pe termen

scurt pe perioada de dinaintea livrării; • acordarea de subsidii de dobândă din partea statului pentru produse şi Ńări în care guvernul este

interesat să susŃină exportul;

147 Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• acordarea de credite-furnizor pentru perioade mai lungi de 1-2 ani; • acordarea de credite-furnizor şi credite-cumpărător pentru contracte de valori mari pe perioade

lungi; • scontarea de către banca centrală a cambiilor prezentate de băncile comerciale la dobânda pieŃei

sau la dobânzi preferenŃiale în raport cu natura produselor exportate şi Ńara de destinaŃie; • linii de credite guvernamentale. InstituŃiile de creditare şi instituŃiile de asigurare sunt variate în diverse state; în unele Ńări, aceleaşi

instituŃii sunt împuternicite şi li se acordă surse financiare şi pentru credite şi pentru asigurarea creditelor. Astfel, în Marea Britanie, programele de creditare şi asigurare sunt administrate de către Departamentul de asigurare a creditelor de export (ECFGD); în SUA, de către Eximbank, pe baza unui buget inclus în bugetul federal; în Canada, de Export Development Corporation (EDC); în Germania, programele de creditare sunt administrate de două agenŃii distincte (KFW şi AKA), iar programele de asigurare a creditelor de către Hermes; în FranŃa, programele de creditare sunt administrate de Banque Française du Commerce Exterieur (BFCE), iar asigurarea creditelor este realizată de Compagne Française d’Assurance pour le Commerce Exterior (COFACE); în Japonia, de Eximbank, iar în Italia, programul este administrat de Mediocredito, care pune la dispoziŃie fondurile, şi pentru asigurări de Instituto Nazionale della Asigurazioni (INA). Subliniem încă o dată că programele şi fondurile de creditare şi de asigurare a creditelor de export sunt administrate de agenŃii şi instituŃii de stat, dar derularea lor efectivă este realizată de băncile comerciale şi agenŃiile private de asigurare.

De remarcat că, după 1989, a fost creată, în România, Banca de Export-Import (Eximbank), care are sarcina să stimuleze exporturile prin programele de creditare şi de asigurare a creditelor, dar contribuŃia ei la impulsionarea exporturilor a fost până în prezent modestă, datorită fondurilor reduse în lei şi în valută pe care le are. Dar şi restul băncilor comerciale sunt chemate să faciliteze dezvoltarea exporturilor româneşti, inclusiv prin diferitele categorii de credite pe care le practică.

10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele

În paragraful 10.1. am clasificat creditul internaŃional în două tipuri: creditul comercial şi creditul financiar. Creditul comercial este legat de buna desfăşurare a tranzacŃiilor comerciale şi are două variante: creditul comercial-furnizor şi creditul comercial-cumpărător. În cazul creditului comercial-furnizor rezultă clar caracterul comercial al creditului, întrucât el este acordat de exportator sub formă de mărfuri cu plata eşalonată (în rate). Însă, în ceea ce priveşte creditul comercial-cumpărător, acesta este un credit bancar acordat cumpărătorului sau băncii cumpărătorului pentru plata imediată a mărfii. Creditul acordat de bănci cumpărătorului este comercial, întrucât se acordă exclusiv în vederea plăŃii de către cumpărător a anumitor mărfuri sau servicii conform prevederilor contractului comercial internaŃional. Creditul comercial-cumpărător este condiŃionat, deoarece cumpărătorul poate folosi banii exclusiv pentru plata unei anumite tranzacŃii comerciale (mărfuri, investiŃii, servicii) dintr-o anumită Ńară.

Creditul financiar este, de asemenea, un credit acordat de bănci, dar nu este condiŃionat sau legat de o anumită tranzacŃie comercială. Beneficiarul creditului financiar primeşte banii într-o anumită valută sau „coş” de valute pe care îi poate folosi pe piaŃa internaŃională de capital, pentru sporirea rezervelor valutare, pentru completarea şi sporirea capitalului întreprinderii beneficiarului etc. Ca regulă generală, întreprinderile în funcŃiune au un fond social format o parte din capital propriu, iar altă parte (de regulă, cu tendinŃă de creştere ca pondere în fondul social) din capital atras, împrumutat de la bănci. Creditul financiar nu este condiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială, beneficiarul creditului putând să-l utilizeze pentru investiŃii în crearea sau extinderea unor întreprinderi, pentru plata unor mărfuri importate indiferent din ce Ńară, pentru sporirea rezervelor financiare sau pentru a fi depozitat la o altă bancă, în altă Ńară sau în altă valută ,pentru a obŃine dobânzi mai mari decât dobânda pe care a plătit-o la creditul primit.

Însă, deseori, banca creditoare solicită informaŃii privind utilizarea creditului acordat unei firme sau altei bănci fără însă a condiŃiona sau restricŃiona intenŃiile debitorului de utilizare a creditului. Totuşi, creditorul, pentru a-şi asigura condiŃiile de rambursare, se interesează şi evaluează realismul şi fezabilitatea proiectelor în care doreşte debitorul să investească, dar riscurile aparŃin în întregime

debitorului. Debitorul creditului financiar poate să fie o firmă, o bancă, o municipalitate dintr-o altă Ńară, banca centrală sau guvernul altei Ńări. În toate cazurile creditele financiare sunt asigurate (garantate) de o societate specializată în asigurarea creditelor sau de o altă bancă de afaceri, instituŃie financiară etc.

În majoritatea absolută a cazurilor, creditele financiare sunt acordate de bănci. În mod convenŃional, creditele financiare pe termen scurt şi mediu (până la 5-7 ani scadenŃă) fac parte din piaŃa creditului internaŃional. Sunt state sau autori care includ creditele pe termen lung (8-12 ani) în piaŃa internaŃională de capital.

Creditul financiar internaŃional cunoaşte forme variate: credite interguver-namentale, credite interbancare din Ńări diferite, creditele acordate de bănci şi instituŃii internaŃionale (FMI, BM, BERD, BEI etc.), credite obligatare (state sau firme lansează obligaŃiuni pe piaŃa internaŃională), credite preferenŃiale (cu dobândă mică sau fără dobândă) în favoarea Ńărilor mai puŃin dezvoltate, credite nerambursabile (sintagmă nereuşită), care echivalează cu ajutoare financiare, obligaŃiuni convertibile la scadenŃă în acŃiunile întreprinderii care a emis obligaŃiunile.

Moneda în care se acordă un credit financiar se negociază între parteneri (creditor şi debitor). Ea poate fi moneda convertibilă din Ńara creditorului sau moneda unei terŃe Ńări sau un coş de 2-4 valute. Moneda este liber convertibilă şi utilizabilă în scopul dorit de debitor.

Mărimea creditului financiar poate fi accesibilă unei singure bănci creditoare (o sumă relativ mai mică) sau poate fi o sumă mare (100 mln USD până la 1-2 miliarde USD), ceea ce depăşeşte posibilităŃile financiare ale unei singure bănci creditoare, şi în acest caz creditul este acordat de un grup de bănci.

În ultimii 30-35 de ani, a apărut un nou tip de credit financiar, ce se acordă, de regulă, pe o perioadă ce variază între 4-8 ani, deşi această durată, uneori, poate fi mai mică sau mai mare. Acest tip de credit se numeşte eurocredit. Prefixul „euro” nu are o semnificaŃie geografică, deşi eurocreditele au apărut şi s-au dezvoltat cu precădere în Europa. Acum, ele se practică pe toate continentele globului, iar deseori la acordarea eurocreditelor pot participa bănci de pe mai multe continente. De asemenea, acest prefix nu are nici o legătură cu moneda unică europeană „euro”.

Dezvoltarea eurocreditelor este strâns legată de apariŃia eurovalutelor şi avântul pieŃei valutare, care permit utilizarea uriaşelor fonduri eurovalutare aflate în depozitele bancare. Băncile sunt interesate să fructifice aceste fonduri. Eurocreditele sunt solicitate la sume foarte mari, de la cca 15-20 mln USD la peste 500 mln USD. Anual, valoarea însumată a eurocreditelor este de 200-300 mld USD, iar suma medie a unui eurocredit se ridică la 80-100 mlnioane dolari148. Nici o bancă, chiar mare, nu se încumetă să suporte singură o acumulare de riscuri excesive, acordând de una singură mai multe credite în eurovalute de asemenea dimensiuni.

În aceste condiŃii, băncile îşi unesc resursele şi îşi dispersează riscurile, formând un consorŃiu sau sindicat bancar, care reprezintă un grup de bănci constituite ad-hoc pentru a satisface cererea unui debitor (firmă, societate transnaŃională, bancă comercială sau bancă centrală, guvern, organism internaŃional) de a obŃine un credit pe termen mijlociu de valoare foarte ridicată. De aceea, eurocreditele, adică creditele acordate în eurovalute de un grup de bănci, se mai numesc credite consorŃiale sau sindicalizate. Un consorŃiu bancar are o viaŃă egală cu durata creditului până la rambursare şi este format din 6-12 bănci. O bancă sau chiar două bănci sunt „şefi de filă”, adică liderii grupului pentru un anumit credit, care negociază cu debitorul condiŃiile creditului, informează şi se consultă cu celelalte bănci din consorŃiu, consultă avocaŃi, culeg informaŃii despre intenŃiile debitorului şi solvabilitatea lui etc. De asemenea, paralel se negociază contractul de asigurare a creditului între debitor şi o societate de asigurare a creditelor. După negocierea tuturor clauzelor sau condiŃiilor convenŃiei de credit şi contractului de asigurare şi după ce băncile au convenit în ce priveşte contribuŃia fiecăreia asupra sumei cu care participă la eurocredit, convenŃia se semnează concomitent cu emiterea de către debitor a biletelor la ordin pentru fiecare bancă membră a consorŃiului cu o sumă echivalentă celei subscrise la credit.

148 International Capital Markets, FMI, septembrie 2000.

Dobânda la un eurocredit se stabileşte, de regulă, la nivelul dobânzii la depozitele interbancare pe termen scurt (până la un an) dintr-un centru financiar de referinŃă. Dobânda interbancară utilizată la eurocredite este dobânda la termen de 3, 6, 9 şi 12 luni. Ca regulă generală se foloseşte dobânda la depozite pe termen de 6 luni, care este perioada cea mai folosită de plată a dobânzii, pe piaŃa interbancară din Londra, numită prescurtat LIBOR (London Interbank Offered Rate). Dar, deseori, se poate folosi şi dobânda interbancară de pe alte pieŃe financiare: Frankfurt pe Main (FIBOR), Paris (PIBOR), Zürich, New York, Tokio ş.a. Dobânda la depozite interbancare pe termen de 6 luni din Londra variază nu numai de la o zi la alta, dar şi în cursul unei zile; se ia ca referinŃă dobânda zilnică de la ora 1100, care a fost cu 48 de ore (două zile lucrătoare) înainte de data de plată a dobânzii.

Pe baza celor arătate putem formula concluzia că eurocreditele sunt acele credite financiare internaŃionale pe termen mijlociu acordate în eurovalute, la dobânda interbancară variabilă de pe o anumită piaŃă financiară de referinŃă aleasă de parteneri – debitori şi creditori (de regulă, LIBOR), credite acordate de către un grup de bănci constituit ad-hoc într-un consorŃiu sau sindicat bancar.

Eurocreditele reprezintă un segment atât al pieŃei creditului internaŃional, cât şi al pieŃei de capital. Eurocreditele se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:

• Monedele utilizate în acordarea creditului sunt monede străine atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, adică sunt eurovalute.

• Valoarea creditului este foarte mare, de zeci sau sute de mlnioane de dolari (deseori, depăşeşte un mlniard de dolari).

• Datorită valorii mari a creditului şi riscurilor ridicate, creditul este acordat de un grup de bănci constituite într-un consorŃiu sau sindicat (6-12 bănci) în cadrul căruia fiecare bancă îşi asumă responsabilitatea acordării unei cote din credit în raport cu disponibilităŃile valutare şi interesul ei, întrucât o bancă mare poate participa la montarea mai multor eurocredite cu alŃi parteneri.

• Dobânda la eurocredite este variabilă; ea se formează pe pieŃele interbancare la depozite la termen (de regulă, 6 luni, dar pot fi şi alte termene), pe o piaŃă financiară de referinŃă (de regulă, Londra, dar pot fi şi pieŃele financiare din Frankfurt pe Main, New York, Paris, Zürich ş.a.).

• Debitorul poate utiliza creditul în tranşe, dar în limita unei perioade numite „perioadă de tragere” (drawing period); pentru suma netrasă în această perioadă se plăteşte un comision de neutralizare.

• Eurocreditul poate fi acordat fie într-o valută în care este exprimat creditul, fie în mai multe valute (multi-currency clause), debitorul având posibilitatea să-şi aleagă valuta dintr-un număr determinat de valute trecute în convenŃie.

• De asemenea rambursarea poate să se facă în întregime la o dată anume sau în tranşe convenite între părŃi.

• Creditul este pe termen mijlociu, durată care poate varia, de regulă, între 4 şi 8 ani, putând atinge uneori perioade mai mari.

• Eurocreditul prezintă riscuri de rambursare sau de întârziere a tranşelor de rambursare. În afara garantării societăŃilor de asigurare, creditele sunt purtătoare a unei marje de risc peste dobândă, care poate varia de la 0,8% la 4-5% în raport de solvabilitatea debitorului, iar în cazul când creditele se acordă băncii centrale sau guvernului, marja de risc este condiŃionată de riscul de Ńară (în raport de indicatorii macroeconomici: datoria externă, rezervele valutare, soldul balanŃei de plăŃi etc.).

10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional

Creditele – fie cele comerciale, fie cele financiare – se acordă pe baza unui contract sau a unei convenŃii de credit ce se încheie între creditor şi debitor, între bănci şi clienŃii lor. ConvenŃiile pot fi în limitele unui plafon maxim de credit care se foloseşte pentru liniile de credit, creditele revolving, credite rotative (roll-over), creditele de cont descoperit, creditele de avans etc. Niciun credit nu se acordă fără un înscris între creditor şi debitor care se poate numi contract de credit, acord de credit sau convenŃie de credit. Dar sunt contracte sau convenŃii de credit care se încheie expres pentru o anumită sumă, acordată în anumite condiŃii valutar-financiare convenite între debitor şi creditor.

CondiŃiile sau clauzele dintr-un contract sau dintr-o convenŃie de credit sunt de două categorii: condiŃii sau clauze politico-economice şi condiŃii sau clauze valutar-financiare. În practica internaŃională, clauzele politico-economice se folosesc rar, cu deosebire de către organisme valutar-financiare internaŃionale şi de aceea sunt foarte criticate.

În ceea ce priveşte condiŃiile sau clauzele valutar-financiare, acestea sunt o practică curentă prin care debitorul îşi asigură accesul la sursele financiare, derularea fluentă a creditului, rambursarea la termene, costuri rezonabile ale creditului etc.

Un acord, contract sau o convenŃie de credit, în mod necesar, conŃin clauze valutar-financiare prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor specifice atât ale debitorului, cât şi ale creditorului.

Clauzele valutar-financiare ale unui acord de credit sunt variate, dar unele dintre ele sunt principale şi absolut necesar de cunoscut:

a) Convenirea volumului sau plafonului creditului. b) Ponderea sau cota creditului faŃă de valoarea tranzacŃiei economice. Creditorul nu acoperă toate

sursele financiare necesare unei tranzacŃii; o parte a lor o suportă debitorul, pentru a manifesta o preocupare maximă pentru eficienŃa şi siguranŃa tranzacŃiei.

c) Stabilirea valutei sau coşului de valute în care se acordă creditul. d) Durata totală în timp a creditului se înscrie între momentul creditului sau al unei tranşe de credit

şi ultima rată de rambursare a creditului plus dobânzile. e) Nivelul dobânzii, modalităŃile de stabilire a ei (dobânda pieŃei, dobânda preferenŃială etc.),

precum şi tipul ei (fixă, variabilă, descrescătoare, crescătoare, simplă, compusă etc.). f) Marja de risc peste dobândă, care depinde de mărimea creditului, dar, mai ales, de standing-ul

debitorului şi al Ńării sale, de riscurile previzibile. g) InstituŃia de asigurare a creditului, ponderea creditului asigurat şi instrumentele de garantare a

creditului. h) Perioada de graŃie, ce reprezintă timpul în care debitorul este scutit de rambursare (mai ales la

maşini şi utilaje) pentru a pune în funcŃiune instalaŃia finanŃată, iar din producŃia şi încasările obŃinute se plătesc ratele de rambursare. Perioada de graŃie este de cca 2-3 ani. Dobânzile, însă, se plătesc în perioada de graŃie.

i) Intervalul dintre două rambursări şi de plată a dobânzilor. De regulă, rambursările eşalonate şi dobânzile se plătesc după fiecare 6 luni.

j) Nivelul şi categoriile comisioanelor ce urmează a fi plătite de către debitor creditorului. În practica bancar-financiară se întâlnesc mai multe categorii de comisioane: comision de neutralizare a creditului; comision de gestiune prin care se compensează băncile ce au negociat şi administrat consorŃiul bancar; comision de agenŃie, care se plăteşte acelei bănci ce se preocupă de acordarea, derularea şi rambursarea creditului în numele celorlalte bănci membre ale consorŃiului ş.a.

k) Nivelul spezelor bancare, care se convine între participanŃi şi constituie un element al acordului de credit şi al costului creditului.

10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională

Costul creditului internaŃional – credit comercial sau credit financiar – este determinat de mai mulŃi factori. Deseori, se confundă dobânda cu costul creditului. În realitate, costul este mai mare decât dobânda, deşi aceasta din urmă reprezintă ponderea principală în totalul costului, variind în funcŃie de multipli factori determinanŃi care depind de categoria de credit sau tipul de dobândă.

Elementele componente principale ale costului creditului pot fi următoarele: a) Dobânda. b) Marja de risc peste dobândă. c) Prima de asigurare a creditului. d) Comisioanele. e) Spezele bancare.

Calculul costului creditului se face după formula de calcul al dobânzii, la care se adaugă şi celelalte elemente de cost. De asemenea, se Ńine seama de schema de credit şi de rambursare. În cazul unui credit în tranşe şi al rambursării în rate, calculul costului creditului este mai laborios, după cum urmează:

( )bancare speze asigurare de prima

10012mPmrpcpdk

c ++×

×++×=

unde: c = costul creditului k = valoarea creditului pd = procentul de dobândă (%) pc = procentul comisioanelor (%) mr = marja de risc peste dobândă (%)

Pm = perioada medie a creditului Perioada medie a creditului reprezintă durata în luni (pentru creditele pe termen scurt în zile) a

creditului, care se calculează Ńinând cont de timpul scurt între prima tranşă a creditului şi ultima rată de rambursare, avându-se în vedere, însă, perioada de graŃie (dacă există):

2

I

2

PGP r

m ++=

Pm = perioada medie a creditului G = perioada de graŃie Ir = intervalul între două rate (de regulă, 6 luni) Dobânda deŃine ponderea principală în costul creditului: 75%-95%. Factorii determinanŃi ai ratei

dobânzii sunt: nivelul ratei profitului, taxa scontului, standingul debitorului şi gradul de risc, rata inflaŃiei, evoluŃia cursului valutar de schimb, ponderea creditului garantat, conjunctura economică şi valutar-financiară, politica statului de subvenŃionare a dobânzii, raportul dintre cerere şi oferta de bani, natura valutei în care se acordă creditul ş.a.

Dobânzile în relaŃiile economice internaŃionale – după cum am arătat – depind de mai mulŃi factori. Nivelul dobânzilor cunoaşte variate forme de stabilire în contractele comerciale sau de credit internaŃional.

Principalele tipuri de dobândă dintr-un contract comercial sau credit internaŃional sunt variate în raport cu categoria de credit, participanŃii la credit, conjunctura economică naŃională din Ńara creditorului sau conjunctura economică internaŃională ş.a.:

a) Dobânda pieŃei este determinată de: conjunctura economică din Ńara creditorului; taxa oficială de scont pe care o practică banca centrală la rescontarea titlurilor de credit; gradul şi ponderea garantării creditului; solvabilitatea debitorului; suma monetară în circulaŃie şi lichiditatea monetară etc.

b) Dobânda preferenŃială (prima rată) reprezintă dobânda pe care o practică creditorii faŃă de clienŃii cu grad mare de bonitate, firme mari şi cu solvabilitate ridicată;

c) Dobânda interbancară din Ńara creditorului, care are un nivel, evident, mai scăzut. d) Dobânda interbancară de pe pieŃele financiare de referinŃă, cum sunt dobânzile interbancare de

pe pieŃele Londrei, New York-ului, Parisului, Frankfurt pe Main, Zürich-ului şi alte câteva pieŃe interbancare. Dar dobânda cea mai folosită în creditele financiare internaŃionale este dobânda ce se practică în relaŃiile de credit interbancar de pe piaŃa londoneză – LIBOR (London Interbank Offered Rate).

e) Dobânda subvenŃionată de agenŃiile guvernamentale care se practică într-o serie de Ńări în scopul de a stimula exportatorii şi de a le spori gradul de competitivitate pe pieŃele internaŃionale.

f) Dobânda fixă pe întreaga durată a creditului, dobândă variabilă în raport cu evoluŃia dobânzii pe pieŃele interbancare din centrele de referinŃă, dobândă crescătoare sau dobândă descrescătoare. Practicarea uneia sau alteia din dobânzile de mai sus presupune studii amănunŃite privind eficienŃa economică, evoluŃia cursului de schimb valutar, rata inflaŃiei etc.

g) Dobânda simplă, care se plăteşte pentru suma împrumutată pe timpul împrumutului, sau dobânda compusă, formată din dobânda simplă, la care se adaugă dobânda capitalizată pe o perioadă dată.

Un element esenŃial ce trebuie avut în vedere atunci când vorbim de nivelul dobânzii este riscul pe care-l prezintă respectarea termenului de rambursare a creditului şi marja de risc peste dobândă, care depinde de nivelul riscului stabilit de instituŃii specializate de rating.

10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating

Riscul de nerambursare sau de nerespectare a termenelor de rambursare din partea debitorului sau riscul de depreciere în timp a valutei sau valutelor în care se acordă creditul este un element esenŃial în politica de credit a băncilor. Riscul se calculează şi poate apărea în raport de tipul de debitare la nivelul unei firme, bănci, municipalităŃi sau al unei Ńări. Creditorul este nevoit – pe lângă provizioanele149 pe care în mod curent le practică – să determine gradul de risc pe care îl poate prezenta un debitor sau altul. Dacă, pentru o firmă sau o bancă debitoare, băncile creditoare pot dispune de un sistem informaŃional cu privire la solvabilitatea debitorului, este mai greu să se definească riscul de Ńară care influenŃează atât în cazul în care debitorul este chiar statul (banca centrală, guvernul, ministerul de finanŃe), cât şi agenŃi economici din acea Ńară. De aceea, s-au constituit şi specializat instituŃii, societăŃi, corporaŃii de determinare a riscului de Ńară, numite şi societăŃi de rating. SocietăŃile de rating dispun de un sistem variat de informaŃii asupra unei Ńări sau alteia; este vorba de societăŃi ca Standard & Poor, Fitch, IBCA şi alte câteva societăŃi de rating. În raport cu rezultatele (publicaŃiile) acestor societăŃi de rating se notează gradul de risc, se publică, iar băncile sau agenŃiile guvernamentale creditoare stabilesc o marjă de risc peste dobândă. SocietăŃile de rating se bazează – pentru riscul de Ńară – pe informaŃii macroeconomice: datoria externă, soldul balanŃei de plăŃi, rata inflaŃiei, rezervele monetare ale băncii centrale, creşterea economică, deficitul bugetar, rata şomajului, gradul de convertibilitate monetară a monedei, regimul investiŃiei externe, stabilitatea economică, gradul de fiscalitate, stabilitatea politică, nivelul arieratelor societăŃilor comerciale ş.a.

Cele mai recunoscute notaŃii de risc sunt cele acordate de Moody’s şi Standard & Poor, care publică ratingul pentru circa 50 de Ńări (tabelul nr. 1). Clasificările oferite de aceste societăŃi de rating conferă gradul de credibilitate pentru o Ńară sau alta în procesul şi politica de credit pe termen scurt, mediu şi lung.

Tabelul nr. 1 Sistemul de notare a riscului de Ńară practicat de societăŃile

de rating Moody’s şi Standard & Poor

1. InvestiŃii foarte sigure AAA 2. InvestiŃii de certă securitate AA 3. InvestiŃii certe, dar cu unele impedimente A 4. InvestiŃii cu grad mediu de siguranŃă BBB 5. InvestiŃii cu puŃine calităŃi BB 6. InvestiŃii cu grad redus de siguranŃă B 7. InvestiŃii cu riscuri majore CCC 8. InvestiŃii de mare speculaŃie CC 9. InvestiŃii de joasă calitate C 10. InvestiŃii foarte riscante DDD

Sursa: C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.

149 Provizionul este o cotă parte din profitul băncilor pe care îl rezervă (blochează) banca, pentru a-l utiliza

în cazuri neprevăzute de generare de pierderi. Fondul de provizioane neutilizat într-o anumită perioadă se comportă ca o majorare a capitalului propriu.

La notările de mai sus, societăŃile de rating adaugă şi alte semne pentru a nuanŃa calificativul (B+ sau B–, CC+ sau CC– etc.) sau se scriu clasele cu litere mici (Bb sau Bbb) ş.a.m.d.

În raport de notaŃiile societăŃilor de rating, creditorul introduce în acordurile de credit aşa-numitele „marje de risc peste dobândă”. În cazul clasei „A”, marja de risc poate să varieze de la 0% la 1%, în clasa „B” marja poate varia de la 1,1% la 2,2%, în clasa „C” marja de risc poate să varieze de la 2,3% la 3,5%, iar în clasa „D” marja de risc este aproape aceeaşi cu nivelul însuşi al dobânzii (între 4%-7%), creditul fiind aproape inaccesibil.

Analizând piaŃa internaŃională a creditului, putem formula unele concluzii: creşterea rolului creditului în derularea schimburilor economice internaŃionale ca urmare a sporirii exportului de maşini şi utilaje; sursele financiare de creditare sunt tot mai mari şi diversificate şi provin din valorificarea depozitelor bancare ale agenŃilor economici, caselor de economii şi pensii, fondurilor mutuale, depozitelor valutare ale băncilor centrale, surselor bugetare; creditele de export sunt facilitate de către state prin crearea sau sprijinirea instituŃiilor specializate de credit şi de asigurare a creditelor; în afara creditelor financiare clasice, s-au dezvoltat eurocreditele, care tind să-şi sporească ponderea pe piaŃa creditului internaŃional; lupta de concurenŃă pe piaŃa internaŃională de mărfuri obligă vânzătorii să creeze facilităŃi cumpărătorilor, promovând exportul prin credite-furnizor; statele stimulează promovarea de credite de export, acordând facilităŃi cumpărătorilor străini în ce priveşte accesul avantajos pe piaŃa creditelor; diversificarea formelor şi tehnicilor de creditare şi de asigurare a creditelor; costul creditului este influenŃat preponderent de nivelul dobânzilor, dar, totodată, are loc o creştere a ponderii marjelor de risc peste dobândă şi a primelor de asigurare.

10.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional

Creditul este necesar pentru orice Ńară, cu atât mai mult pentru România, care este o Ńară în curs de dezvoltare şi într-o perioadă de tranziŃie la economia de piaŃă. În dezvoltarea economică durabilă, factorii interni sunt principalii factori ai dezvoltării. Aceştia se obŃin prin alocarea, din PIB-ul creat în fiecare Ńară, a unei cote pentru dezvoltare, pentru economii şi investiŃii. La această acumulare netă se adaugă amortizările acumulate la capitalul fix, care împreună constituie formarea brută de capital fix. Rata formării brute de capital fix este raportul dintre acesta şi PIB. România, fiind o Ńară cu un grad redus de dezvoltare faŃă de Ńările din Uniunea Europeană, trebuie să realizeze un ritm anual de creştere economică superior ritmului realizat de Ńările dezvoltate, aceasta fiind calea de reducere în timp a decalajului economic ce o desparte de aceste Ńări. Pentru a realiza un ritm ridicat de creştere economică trebuie alocate dezvoltării economice, importante resurse financiare, realizându-se o rată a formării brute a capitalului fix cât mai ridicată, concomitent cu asigurarea din PIB de fonduri de consum care să se reflecte direct şi mediat în creşterea nivelului de trai al populaŃiei.

Dacă, în perioada 1990-1996, PIB a cunoscut un ritm de creştere de circa 3%-4%, după 1997 PIB a scăzut anual cu un ritm care a variat între 1,2% şi 6,1%. În anul 2000 şi anii ulteriori (2001-2005), PIB-ul a crescut anual cu 2,1%-8,0%.

Tabelul nr. 2

EvoluŃia anuală a PIB şi a ratei formării brute a capitalului fix Ani EvoluŃia anuală a

PIB (%) Rata formării brute a

capitalului fix în % din PIB 1997 – 6,1 21,2 1998 – 4,8 18,2 1999 – 1,2 17,7 2000 2,1 18,9 2001 5,7 20,7 2002 5,0 21,3 2003 4,9 22,5 2004 8,0 24,3

2005 4,0* 21,0*

Sursa: PublicaŃii BNR * previziune

Ritmurile de creştere anuală a PIB din anul 2000 şi după nu numai că sunt pozitive, dar şi înalte, cu excepŃia anului 2005, care a fost afectat puternic de inundaŃii, fiind şi un an agricol slab. Observăm că rata formării brute a capitalului fix a crescut de la 20,7% din PIB în anul 2001 la 24,3% în 2004.

Factorul principal al creşterii economice şi formării brute a capitalului fix a fost resursele interne, economiile interne. Totuşi, nu putem să nu observăm că soldul contului curent al balanŃei externe a fost permanent negativ în perioada 1990-2005, iar pentru echilibrarea lui trebuia atrase resurse externe. Sunt două izvoare ale surselor financiare externe: a) atragerea de investiŃii externe; b) apelarea la credite externe. Întrucât problema investiŃiilor externe va fi tratată în alt capitol, acum ne vom opri la analiza contractării creditelor externe.

Creditele externe ca sursă a echilibrării balanŃei contului curent, au pe termen scurt un rol benefic, dar pe termen lung sunt generatoare de datorie externă.

În perioada de după 1991, România a fost nevoită să apeleze la credite externe. Până în 1999, creditele externe au fost preponderent guvernamentale, adică au fost acordate de organismele şi băncile internaŃionale guvernamentale (FMI, Banca Mondială, Banca Europeană pentru InvestiŃii, Banca Europeană pentru Dezvoltare), precum şi de guverne, bilateral (cu deosebire, Germania, FranŃa, Italia, SUA, Olanda). Să nu uităm că, imediat după 1990, România avea un standing şi o solvabilitate externă scăzute, nu putea apela la credite externe private datorită ratingului slab, nesatisfăcător, ceea ce se reflecta într-o marjă peste dobândă ridicată (de regulă un rating de „C” sau „CC”). În perioada 2000-2005, ratingul României a crescut la clasa „B” şi „B+”, ceea ce a sporit încrederea creditorilor în capacitatea financiară a României şi a creat condiŃii pentru a se contracta primele credite de la băncile private.

Banca NaŃională a României şi Ministerul FinanŃelor au emis obligaŃiuni pe piaŃa de credit internaŃională privată, a căror valoare comună a egalat şi tinde să depăşească valoarea creditelor acordate de organismele internaŃionale (FMI, BIRD, BEI, BERD) şi guvernamentale, bilateral. Astfel, trei bănci (CS First Boston, ElveŃia, Deutsche Bank şi Ing. Bank Berings) au cumpărat obligaŃiuni internaŃionale emise de BNR, Ministerul de FinanŃe ş.a. (investiŃii de portofoliu) în valoare de peste 2,6 mld. euro, iar creditele clasice contractate de la băncile private din Germania, FranŃa, SUA, Anglia şi Olanda au însumat peste 2,2 mld. euro. De asemenea, firme şi organisme teritoriale (oraşe, municipalităŃi) au contractat credite importante150.

România, având în 2005 rezerve monetare de circa 18 mld euro, se bucură de o bună credibilitate pe piaŃa creditului internaŃional, iar ratingul este din an în an tot mai favorabil. Nu este departe momentul când, ca urmare a progreselor economice, financiare ale Ńării, România va pătrunde în clasa „A” de rating.

În ce priveşte cele două surse financiare externe – credite externe şi investiŃii externe – va trebui ca investiŃiile să predomine, căci ele se autofinanŃează, pe când creditele generează datorie externă. În 2005, România avea o datorie externă garantată public (de stat) de 11,4 mld. euro, iar firmele economice, băncile şi municipalităŃile au contractat credite negarantate de stat de circa 10 mld. euro. La mijlocul anului 2005, România avea rezerve monetare de 18 mld euro, iar serviciul datoriei externe (sume de rambursat şi de plătit) reprezenta 497 mln euro. Solvabilitatea financiară a României este bine apreciată de societăŃile de rating. Dar trebuie făcute eforturi pentru reducerea deficitului balanŃei contului curent, care să fie finanŃat nu prin credite externe – care ar spori prea mult datoria externă –, ci prin atragerea de investiŃii externe, asistenŃă financiară (credite nerambursabile) de la Ńările dezvoltate, cu deosebire de la UE.

150 PublicaŃii BNR 2000-2005.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 10

� Creditul internaŃional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane numită debitor, contra unui cost numit dobândă. Rambursarea se poate face o singură dată în întregime (mai rar) sau în mai multe etape, eşalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditori şi debitori.

� Creditul internaŃional poate fi de două tipuri: a) credit financiar, care se acordă sub formă bănească, necondiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială sau altă modalitate sau loc de folosire; b) credit comercial, care se acordă în produse sau servicii de către exportator cu rambursare eşalonată sau de către o bancă sub formă bănească, condiŃionat de utilizarea lui pentru o anumită tranzacŃie comercială şi Ńară de utilizare. Ponderea principală pe piaŃa creditului internaŃional o deŃine creditul comercial. PiaŃa creditului estre strâns legată de celelalte segmente ale pieŃei mondiale.

� Necesitatea creditului în relaŃiile economice internaŃionale este determinată de mai mulŃi factori: distanŃa mare dintre exportator şi importator, intervenind o perioadă de curier a documentelor de plată; concurenŃa ridicată obligă pe exportatori să vândă anumite mărfuri cu plata eşalonată; ponderea ridicată în comerŃul internaŃional o deŃin produsele complexe şi de mare valoare, cu ciclu lung de fabricaŃie, obligând exportatorul să accepte o schemă de plată eşalonată; existenŃa pe piaŃa internaŃională a unei mase mari de mijloace de plată (lichidităŃi) determină băncile să acorde creditele pentru valorificarea fondurilor băneşti de care dispun; trecerea la convertibilitatea externă deplină a tot mai multe monede naŃionale şi creşterea depozitelor bancare în aceste valute, care sunt valorificate de către bănci pe diferite căi, în special prin acorduri de credite financiare sau comerciale; dezvoltarea sistemului de bănci multinaŃionale cu filiale în întreaga lume; dezechilibrul balanŃelor de plăŃi curente obligă participanŃii la schimburile internaŃionale să acorde credite externe Ńărilor cu deficit în balanŃele de plăŃi curente; apariŃia eurocreditelor şi creşterea facilităŃilor de credite internaŃionale; rezervele valutare ridicate ale băncilor centrale sunt valorificate prin depozite bancare sau cumpărarea de titluri de valoare prin care se acordă credite; organismele bancar-financiare internaŃionale dispun de mari disponibilităŃi băneşti, iar multe Ńări – cu deosebire în curs de dezvoltare – solicită şi primesc credite externe ş.a.

� Creditul internaŃional în economia mondială contemporană îndeplineşte o serie de funcŃii deosebit de importante: prin credit se valorifică fondurile băneşti disponibile, prin atragerea şi redistribuirea lor de către bănci; prin credit se amână plata pentru viitor, iar banii sunt valorificaŃi de către creditor; strângerea temporară a unor datorii generate de operaŃiunile comerciale sau financiare exterioare, apelându-se la credite; creditul este una din sursele principale de echilibrare a balanŃelor de plăŃi curente ale Ńărilor debitoare sau creditoare; creditul asigură fluidizarea tranzacŃiilor economice de pe pieŃele internaŃionale de mărfuri, servicii şi capital.

� Creditul internaŃional comercial a evoluat şi cunoaşte în prezent două forme de realizare: a) creditul-furnizor, acordat de exportatori, cumpărătorilor cu plata mărfurilor eşalonată; b) creditul-cumpărător acordat de bănci, importatorilor pentru plata unor mărfuri cumpărate, creditul se rambursează băncilor eşalonat, iar exportatorul primeşte banii imediat după vânzare.

� Au apărut şi s-au diversificat o multitudine de tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior: avansul bancar, creditul descoperit (overdraft), scontarea de efecte comerciale, acceptul bancar, cesiunea de creanŃe, factoringul, forfetarea, leasingul, plăŃile progresive, liniile de credit (stand-by) ş.a.

� Creşterea importanŃei comerŃului exterior pentru toate statele a dus la crearea de facilităŃi pentru stimularea exporturilor prin sistemul de asigurare a creditelor şi sistemul de creditare a exporturilor, crearea de instrumente ale politicii economice a statului de creditare şi asigurare a creditelor de export. În Ńările dezvoltate au devenit o practică curentă asemenea facilităŃi cum sunt: acordarea de credite pentru export; subvenŃionarea de către stat a dobânzilor la creditele contractate de exportatori; asigurarea creditelor de export; acordarea de linii de credit la dobânzi preferenŃiale, acordarea de credite de prefinanŃare (pentru plata costurilor până la livrare); scontarea de banca

centrală a cambiilor etc. S-au creat instituŃii de creditare şi instituŃii de asigurare (Eximbank, COFACE, INA etc.).

� O noutate a ultimilor 30 de ani constă în dezvoltarea eurocreditelor, care se caracterizează prin: suma ridicată a valorii creditului, dobânda interbancară variabilă (LIBOR), creditul este acordat de un grup de bănci (credite consorŃionale), creditul şi rambursarea se realizează în tranşe, creditul se poate acorda printr-un „coş” de valute (debitorul putând alege valuta dorită).

� Pe plan internaŃional, dobânzile cunosc diferite modalităŃi de stabilire (dobândă fixă sau dobândă variabilă, dobândă comercială sau dobândă preferenŃială, dobânda de piaŃă sau dobânda interbancară etc.).

� Costul creditului internaŃional este format din: dobândă, marja de risc peste dobândă, prima de asigurare a creditului, comisioane şi spezele bancare.

� Criza datoriilor externe a condus la apariŃia unui element de cost nou al creditului: marja de risc peste dobândă, care depinde de solvabilitatea firmei sau băncii debitoare şi riscul de Ńară. InstituŃii financiare internaŃionale stabilesc nivelul riscului de Ńară, prin diferite notări (rating).

C. Concepte şi temeni de reŃinut

a) credit comercial internaŃional b) credit financiar internaŃional c) eurocredite d) riscul de Ńară e) marja de risc peste dobândă f) rating D. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Factorii determinanŃi ai dezvoltării creditului internaŃional 2. FuncŃiile creditului internaŃional 3. Tipurile de credit internaŃional 4. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior 5. Instrumente ale politicii economice a statelor de creditare şi asigurare a creditelor de export 6. Trăsăturile caracteristice ale eurocreditului 7. Acordul de credit internaŃional şi principalele lui clauze 8. Elementele componente ale costului unui credit financiar garantat 9. Riscul de Ńară şi clasificările internaŃionale ale agenŃiilor de rating E. Bibliografie obligatorie

• C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 8, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001.

• Monica Duduian, Evaluarea riscului de Ńară, capitolele 5 şi 6, Editura All Beck, Bucureşti, 1999.

• Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Monedă, Bănci şi Politici monetare, capitolele 7 şi 10, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.

• Mariana Diaconescu, Bănci, riscuri şi sisteme de plăŃi, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

CAPITOLUL 11

ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR. BALANłA DE PLĂłI ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiare. Sistemul de balanŃe externe

11.2. BalanŃa de plăŃi externe – structura şi principalele sale corelaŃii

11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent)

11.4. Contul capital şi financiar – sursa şi poziŃia principală de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente

11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa contului curent

11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe

11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României

În schimburile economice internaŃionale – ca şi în schimburile economice interne – mişcării

bunurilor şi serviciilor îi corespunde o mişcare monetară (valutară), sau, în cazul comerŃului cu plata eşalonată, apar creanŃe şi angajamente monetare viitoare. De asemenea, creanŃe şi obligaŃii financiare viitoare apar şi în condiŃiile acordării de credite financiare sau efectuării de investiŃii externe, care pot fi alocate definitiv sau urmează a fi rambursate (repatriate) în viitor. Toate aceste mişcări monetare externe, indiferent de cauzele care le-au generat, presupun urmărirea şi realizarea unui anumit echilibru valutar-financiar.

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar.

Sistemul de balanŃe externe

Mijloacele de plată primite sau cedate ca urmare a exportului şi importului de mărfuri ar trebui, teoretic, să se echilibreze reciproc. Dar, practic, acest lucru este imposibil, cu rare excepŃii, întrucât: a) încasările şi plăŃile în valută nu coincid, în timp sau pe valute; b) o parte din mărfurile exportate sau importate nu se decontează imediat, ci eşalonat, pe credit, creându-se creanŃe (drepturi) şi obligaŃii (angajamente) valutare viitoare; c) în afară de bunurile materiale, obiectul schimburilor externe îl formează comerŃul internaŃional cu servicii, numit şi comerŃul invizibil, cum sunt: turismul internaŃional, transporturile internaŃionale, asigurările internaŃionale, comunicaŃiile internaŃionale etc., iar mărimea lor diferă, ceea ce poate genera excedente sau deficite valutare în comerŃul cu servicii; d) sume importante reprezintă venituri şi plăŃi (denumite prescurtat doar venituri) generate de mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie (muncă, capital, investiŃii, credite, tehnologie). Aceste venituri generate de mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie enumeraŃi mai sus au denumiri specifice: salarii, profit, dividende, dobânzi etc.; e) o parte din mişcările monetare nu reflectă fluxul unor mărfuri şi servicii, ci intrarea directă a unor sume băneşti, precum creditele financiare sau investiŃiile externe; f) în fine, anumite sume valutare se mişcă (se primesc sau se acordă) fără un echivalent şi fără rambursare în viitor, cum sunt: ajutoare financiare, cotizaŃii la organisme internaŃionale, donaŃii, întreŃinerea misiunilor diplomatice şi comerciale în

străinătate, plata sau încasarea unor pensii şi alte transferuri valutare unilaterale, creditele nerambursabile etc.

Având în vedere multitudinea fluxurilor valutare cu străinătatea, se utilizează – pentru a urmări mişcarea lor şi momentele de încasare şi plată – un sistem de balanŃe externe: balanŃa comercială, balanŃa serviciilor, balanŃa capitalului şi balanŃa mişcării internaŃionale a rezervelor valutare. Pentru simplificare, unele fluxuri se grupează: plăŃi şi încasări curente sau balanŃa de plăŃi curente (mărfuri, servicii, transferuri curente); balanŃa financiară şi de capital ş.a.

Dar nu toate fluxurile valutare sau toate balanŃele curente trebuie să fie echilibrate fiecare în parte. Astfel, unei balanŃe comerciale deficitare poate să-i corespundă o balanŃă a serviciilor excedentară, cum este cazul Greciei, ale cărei încasări din servicii externe sunt mari, ca urmare a încasărilor din transporturile internaŃionale, turismul internaŃional, veniturile din repatrierea salariilor grecilor de peste graniŃă sau ca urmare a intrării de investiŃii de portofoliu sau investiŃii directe.

BalanŃele parŃiale pot avea deficite sau excedente care se pot echilibra reciproc, obŃinându-se ceea ce se numeşte echilibrul valutar. Cea mai importantă balanŃă este balanŃa de încasări şi plăŃi valutare (sau pur şi simplu balanŃa de plăŃi externe). BalanŃa de plăŃi externe reprezintă un document sintetic şi statistic în care sunt cuprinse toate plăŃile şi încasările ce rezultă din operaŃiunile comerciale, necomerciale, financiare ale unei Ńări cu restul Ńărilor lumii, pentru o anumită perioadă, de regulă, un an.

Echilibrul valutar este o componentă a echilibrului economic general al unei Ńări. Formula generală a echilibrului economic este următoarea:

ACIMY ++=+ unde: Y = PIB

M = importul de mărfuri şi servicii I = încasări din exportul de mărfuri şi servicii A = acumulări pentru investiŃii C = consum intern În cazul în care Y = C + A, aceasta poate avea loc în două situaŃii: a) Ńara respectivă se dezvoltă

autarhic, izolat de schimburile economice externe, fenomen imposibil în condiŃiile actuale ale progresului tehnic, diviziunii internaŃionale a muncii, mondializării economice; b) în Ńara respectivă există un echilibru valutar perfect, prin care M = I, adică încasările şi plăŃile în raporturile cu străinătatea se acoperă reciproc, situaŃie, de asemenea, inexistentă şi imposibilă după cum rezultă din cele arătate mai sus.

Dar, privită în dinamica sa, formula generală a echilibrului cere ca anumiŃi ani, când M > I, să fie urmaŃi de alŃi ani, când M < I; deficitul valutar (M > I) să fie acoperit, în următorii ani, de un excedent valutar (M < I), astfel ca pe ansamblul intervalului (3-5 ani) să se înregistreze un echilibru valutar. Dar şi această ipostază este ruptă de realitate, deoarece statele efectuează investiŃii şi îşi acordă credite pe termen lung de 10-15 ani şi chiar mai mult. Pentru a reflecta creanŃele (drepturile) şi obligaŃiile (datoriile) viitoare, se elaborează şi o altă balanŃă externă, numită balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe ce au scadenŃa într-un viitor nedefinit.

Echilibrul economic extern este o noŃiune, un proces, un fenomen care are mai multe dimensiuni.

a) Desigur, cea mai palpabilă şi importantă dimensiune a echilibrului economic extrem este echilibrul valutar calculat pe durata unui an cu ajutorul balanŃei de plăŃi externe. În acesta se înregistrează toate plăŃile şi încasările generate de fluxurile economice externe în decursul unui an.

b) BalanŃa de plăŃi externe – ca un sistem de subbalanŃe – poate să se încheie, la sfârşitul anului, cu un dezechilibru activ sau pasiv, care reflectă starea de dezechilibru financiar, o altă dimensiune a echilibrului extern. În raport cu existenŃa unui deficit sau excedent, se transmit pentru viitor creanŃe şi obligaŃii externe.

c) Ponderea cea mai mare (circa 50%) într-o balanŃă de plăŃi externe o deŃine comerŃul. Soldul rezultat din comerŃul exterior cu mărfuri defineşte starea echilibrului comercial reflectat de balanŃa comercială.

d) ComerŃul cu servicii deŃine circa 25% din totalul unei balanŃe de plăŃi externe, care poate avea sold activ sau sold pasiv, sold care atestă starea de echilibru sau de dezechilibru a comerŃului invizibil.

e) Structura producŃiei naŃionale pe ramuri, subramuri şi grupe de produse arată structura materială a economiei, care se reflectă în structura fizică a schimburilor economice externe. Structura fizică a comerŃului exterior trebuie să fie echilibrată, adică să existe o diversificare raŃională şi eficientă a exporturilor şi importurilor. Când, în exportul unor Ńări, predomină 2-3 produse (ŃiŃei, banane, cafea, minereuri ş.a.), aceasta dezvăluie dependenŃa Ńării respective de conjunctura economică internaŃională a unui produs sau altuia şi vulnerabilitatea ei în raport cu evoluŃia conjuncturii economice internaŃionale din punct de vedere al cererii-ofertei, preŃului, reŃelei de comercializare, conflictelor mlnitare etc.

f) Un alt element definitoriu al echilibrului economic extern este structura geografică a schimburilor economice externe. Dacă exportul sau importul unei Ńări se realizează preponderent în relaŃiile cu 1-3 Ńări, dependenŃa acestei Ńări de conjunctura şi politica internă a celor câteva Ńări partenere poate afecta volumul şi eficienŃa exportului şi importului său, creându-se o dependenŃă unilaterală, cu efecte dăunătoare asupra echilibrului schimburilor sale economice externe. Diversificarea partenerilor este echivalentă cu diversificarea şanselor de echilibru economic extern, dar şi cu evitarea unei posibile dominaŃii, prin comerŃ, a Ńărilor cu monoproducŃie sau cu un comerŃ exterior slab diversificat. De exemplu, o Ńară petrolieră poate avea importante excedente în balanŃa de plăŃi externe, dar dominarea ŃiŃeiului în exporturile acesteia poate face economia Ńării respective vulnerabilă.

Aşadar, conceptul de echilibru economic extern are un caracter multidimensional: echilibru valutar, echilibru financiar, echilibru material, echilibru fizic, geografic, comercial.

Fiecare categorie de relaŃii externe se măsoară printr-un instrument statistic numit balanŃă. Astfel, vom avea mai multe balanŃe, care împreună formează sistemul de balanŃe externe: balanŃa de încasări şi plăŃi externe, balanŃa comercială, balanŃa serviciilor, balanŃa veniturilor, balanŃa transferurilor curente, balanŃa de plăŃi curente, balanŃa de capital, balanŃa financiară cu subbalanŃele privind investiŃiile directe, investiŃiile de portofoliu, balanŃa creditelor, balanŃa mişcărilor internaŃionale a rezervelor valutare ş.a. O balanŃă deosebit de importantă este balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe, din care rezultă dacă Ńara respectivă pe termen lung este net debitoare sau net creditoare. Între toate aceste categorii de balanŃe există interdependenŃe şi intercondiŃionări. Desigur, pentru stabilirea strategiei de dezvoltare se pot elabora şi analiza şi alte balanŃe. De exemplu, balanŃa dobânzilor plătite şi încasate, balanŃa serviciului datoriei externe ş.a. Totuşi, cele mai elocvente balanŃe sunt balanŃa de plăŃi externe, cu secŃiunile şi capitolele sale, balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe, care va fi tratată în capitolul următor.

11.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii

BalanŃa de plăŃi externe este un tablou sinoptic al încasărilor şi plăŃilor realizate în decursul unui an (pentru operativitate, în conducerea afacerilor externe, balanŃa de plăŃi poate fi elaborată şi trimestrial sau semestrial). Dar durata unui an s-a impus pentru a se evita sezonalitatea unor încasări şi plăŃi (de exemplu, în comerŃul cu produse agricole, turism).

FMI a desfăşurat o îndelungată activitate de elaborare a unei metodologii adecvate pentru întocmirea unitară, de către toate Ńările, a unor balanŃe de plăŃi compatibile. Astfel, preŃurile mărfurilor şi serviciilor fiind acele preŃuri care includ toate cheltuielile prilejuite de export sau import, s-a adoptat principiul preŃurilor franco-graniŃa exportatorului. În acest fel, cheltuielile legate de transport, transbordări, asigurări etc. nu fac parte din capitolul mărfuri, ci din capitolul servicii. De asemenea, momentul includerii unui bun sau serviciu în debitul sau creditul balanŃei este momentul transferului proprietăŃii. PreŃul utilizat este preŃul FOB, adică preŃul existent în momentul trecerii frontierei vamale a exportatorului.

Tabelul nr. 1

Structura internă, pe capitole şi subcapitole, a balanŃei de plăŃi externe standard

DEBIT CREDIT SOLD I. CONTUL CURENT (A + B + C)

A. Bunuri şi servicii

a) bunuri FOB b) servicii

- transport - turism - alte servicii

B. Venituri

- din muncă - din investiŃii directe - din investiŃii de portofoliu - din alte investiŃii şi credite externe

C. Transferuri curente

- sector oficial - alte sectoare

II. CONTUL DE CAPITAL ŞI FINANCIAR (A + B)

A. Contul de capital

a) Transferuri de capital b) AchiziŃionare–vânzare de active nemateriale – nefinanciare

B. Contul financiar

a) InvestiŃii directe - ale rezidenŃilor

- ale nerezidenŃilor b) InvestiŃii de portofoliu

- active - pasive

c) Alte investiŃii de capital 1. Împrumuturi şi credite pe termen lung 2. Împrumuturi şi credite pe termen scurt 3. Documente de export/import 4. Numerar şi cecuri 5. Depozite 6. Alte active/pasive

d) Conturi în tranzit e) Conturi de cliring/barter f) Mişcarea activelor de rezerve oficiale

- Aur monetar - DST - PoziŃia de rezervă la FMI

- Devize convertibile

III. ERORI ŞI OMISIUNI

Sursa: Balance of Payments Manual, ediŃia a V-a, 1993. F.M.I. Ultima secŃiune („erori şi omisiuni”) din tabelul prezentat este o poziŃie reziduală în balanŃa de

plăŃi externe, astfel încât încasările şi plăŃile balanŃei de plăŃi să fie, per total, echilibrate, iar soldul să fie egal cu zero. Teoretic, ar trebui ca încasările şi plăŃile să fie egale, dar în practică, în evidenŃa statistică a mii şi sute de mii de tranzacŃii pot să apară discrepanŃe, evidenŃe monetare greşite, erori generate de

activitatea funcŃionarilor. Valoarea din contul „erori şi omisiuni” este nesemnificativă în comparaŃie cu valoarea mare a celorlalte conturi (tabelul nr. 1).

Cea mai importantă secŃiune este secŃiunea I în cadrul balanŃei de plăŃi externe, numită contul curent, care include sumele încasate şi plăŃile efectuate în comerŃul cu mărfuri (bunuri materiale), cu servicii, veniturile din mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie, precum şi transferurile curente fără echivalent. Contul curent reprezintă, deci, suma încasărilor şi plăŃilor generate de mărfuri, servicii, venituri şi transferuri curente. Este evident că ponderea principală o deŃine comerŃul cu mărfuri, respectiv, balanŃa comercială, apoi serviciile, după care urmează celelalte două conturi.

Contul curent sau balanŃa plăŃilor curente poate avea sold activ, pasiv sau echilibrat (rar). De aceea, când se spune că balanŃa de plăŃi este activă sau pasivă se are în vedere balanŃa plăŃilor curente, deoarece balanŃa generală este prin definiŃie echilibrată. Deci, nu este corect a se spune că balanŃa de plăŃi externe este dezechilibrată, activă sau pasivă, căci ea nu poate fi dezechilibrată. Expresia balanŃă de plăŃi activă sau pasivă este valabilă şi utilizată pentru a defini starea contului curent sau a balanŃei de plăŃi curente.

SecŃiunea a II-a a balanŃei, contul de capital şi financiar, reprezintă operaŃiunile de investiŃii directe sau de portofoliu, creditele pe diferite perioade, operaŃiunile de capital, mişcarea internaŃională a rezervelor valutare ale băncii centrale şi alte poziŃii.

Sursele contului de capital şi financiar se trec în balanŃa de plăŃi pe baza evidenŃei contabile. Astfel, sumele contractate din împrumuturi externe se trec la credit (încasări), iar rambursările la scadenŃă se trec la debit (plăŃi). Aceeaşi metodă contabilă se foloseşte şi pentru investiŃii. Dar veniturile sau cheltuielile legate de credite sau investiŃii generează dobândă, dividend, profit şi se includ la secŃiunea I „cont curent”, poziŃia „venituri”, la „credit” ceea ce se încasează şi la „debit” ceea ce se plăteşte.

SecŃiunea de capital şi financiar are funcŃia principală de echilibrare a contului curent. Astfel, un cont curent deficitar este acoperit cu excedentele din contul de capital şi financiar, prin care se atrag resurse financiare externe; şi invers, un cont curent excedentar presupune plasamente, în exterior, de capital şi credite, deci, un deficit în contul de capital şi financiar.

SecŃiunea a III-a a balanŃei, contul erori şi omisiuni, are – în prima fază – mai mult un rol contabil şi statistic, care, inclus în balanŃă, conduce la echilibrul general al balanŃei de plăŃi externe. Desigur, un astfel de cont cu sume mari este un semnal de atenŃie pentru autorităŃile monetare, pentru poliŃia economică, garda financiară, vamă şi alte instituŃii competente pentru a depista cauzele care l-au generat.

11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent)

Aşa cum am văzut, contul curent sau balanŃa de plăŃi curente poate avea un sold activ sau pasiv. Soldul activ, în general, nu deranjează autorităŃile monetare, ci dimpotrivă, le oferă surse pentru acordarea de credite externe, de stimulare a investiŃiilor externe, de majorare a rezervelor oficiale ale băncii centrale sau pentru sporirea investiŃiilor interne şi rezolvarea diverselor probleme sociale.

SituaŃia este mai complicată în cazul unui deficit al contului curent. Acesta va putea fi acoperit prin contractare de credite externe, generatoare de datorie externă, sau atragere de investiŃii externe, ceea ce presupune adoptarea unei legislaŃii care să faciliteze atragerea de capital străin. În perioada 1990-2005, balanŃa de plăŃi curente a României a fost deficitară, deficit care, anual, a variat între un mlniard dolari şi 3,1 mld dolari, conducând la creşterea datoriei externe a României de la zero dolari, în 1990, la 18,2 mld dolari în 2005.

Contul comercial cu mărfuri Principala „contribuŃie” la deficitul contului curent o are comerŃul exterior cu mărfuri, soldul anual

al deficitului comercial variind în aceşti ani între 1,1 mld dolari şi 3,4 mld dolari151 (tabelul nr. 2). Fenomenul menŃionat nu este catastrofal, cu condiŃia, însă, ca acesta să nu se prelungească la

infinit. SUA are un deficit comercial permanent în perioada 1970-2005. Numai în anul 2004, deficitul

151 BNR, Raport anual, 2004.

comercial american a fost de 544 mld dolari, dar SUA are o monedă naŃională liber utilizabilă, căutată de alte state pentru a spori rezervele oficiale ale băncilor centrale şi băncilor comerciale. O parte din dolarii rezultaŃi din deficitul comercial nu părăsesc SUA, ci sunt reinvestiŃi, în principal, în bonuri de tezaur americane negociabile, mari aducătoare de dobânzi pentru cei care le deŃin. ObligaŃiile externe (datorie externă americană din anul 2004 sub formă de depozite în dolari în băncile SUA şi sub formă de bonuri de tezaur) reprezentau 1.444 mld dolari, la care se adaugă plasamente financiare externe în SUA sub formă de investiŃii directe şi de portofoliu152.

SituaŃia monetară americană este unică, specială. O Ńară ca România nu-şi poate permite la infinit deficite în balanŃa comercială şi balanŃa contului curent, deşi un anumit deficit, rezonabil, este posibil şi chiar necesar, pentru a se putea atrage capital străin, ca sursă de dezvoltare economică.

Care sunt direcŃiile de echilibrare a contului curent? Ne vom opri, în continuare, la cele mai importante direcŃii de echilibrare, valabile pentru orice Ńară.

După cum rezultă din structura standard a balanŃei de plăŃi externe, contul curent este secŃiunea care cuprinde mai multe subconturi: comerŃul cu mărfuri, comerŃul cu servicii sau invizibil, veniturile plătite şi încasate din circulaŃia internaŃională a factorilor de producŃie şi transferurilor curente. Fiecare din aceste subconturi poate avea sold activ sau pasiv; soldurile se pot compensa fără a se influenŃa echilibrul contului curent sau, dimpotrivă, având acelaşi sens (activ sau pasiv), soldurile pot accentua excedentul sau deficitul contului curent.

a) Contul comerŃ exterior şi balanŃa comercială ComerŃul exterior cu mărfuri deŃine ponderea principală nu numai în secŃiunea contului

curent, dar şi în ansamblul balanŃei de plăŃi externe. De starea de echilibru a balanŃei comerciale depinde în cea mai mare măsură situaŃia activă sau pasivă a contului curent. Aceasta se explică prin faptul că celelalte subconturi ale contului curent (servicii, venituri şi transferuri curente) au un volum şi o pondere mai reduse, raportat la volumul şi valoarea comerŃului exterior.

Tabelul nr. 2

Analiza comparată a soldurilor balanŃei comerciale şi balanŃei de plăŃi curente ale României

– mld dolari – 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

(31.08) a) Sold comercial b) Sold cont curent

-1,0 -1,2

-1,8 -1,5

-2,4 -3,4

-1,6 -2,7

-2,9 -2,1

2,1 2,9

4,3 3,3

Sursa: BNR, Raport anual 2004; BNR. „Buletin lunar” nr.8/2005 Legătura dintre starea soldului comercial şi starea soldului contului curent este atât de evidentă,

încât nu mai sunt necesare comentarii. Pentru a echilibra sau a reduce deficitul contului curent, trebuie echilibrată balanŃa comercială sau redus deficitul acesteia. Prelungirea deficitului comercial poate conduce la creşterea datoriei externe la un nivel nepermis de ridicat; finanŃarea acestui deficit se face nu prin credite, ci prin atragerea de investiŃii. Căci, nu mărimea deficitului poate prezenta pericol, ci modalitatea de finanŃare a lui.

De aceea se impun acŃiuni hotărâte pe linia stimulării şi creşterii exportului de mărfuri. Creşterea volumului exportului de mărfuri este posibilă prin acŃiuni atât la nivelul firmelor producătoare pentru export, cât şi la nivelul statului.

b) La nivelul firmelor producătoare şi exportatoare, căile de acŃiune pentru echilibrarea balanŃei comerciale sunt multiple şi variate: a) studierea pieŃei externe, promovarea unei politici de marketing, asimilarea în producŃie a produselor cerute pe piaŃa externă şi, deci, cu desfacere asigurată, conducând, în final, la sporirea ofertei şi volumului exportului. Organizarea producŃiei, într-o concepŃie

152 International Financial Statistics, mai, 2005.

de marketing, presupune a produce ce se cere şi nu a încerca să vinzi ceea ce se produce; de aici, necesitatea maleabilităŃii şi elasticităŃii producŃiei, a adaptării ei rapide la cerinŃele pieŃei externe (şi interne); b) realizarea de produse de calitate superioară, care să încorporeze ultimele cuceriri ale ştiinŃei şi tehnicii. În condiŃiile revoluŃiei ştiinŃifice şi tehnice pe care o traversează omenirea, durata de viaŃă tehnică a produsului este foarte scurtă, piaŃa este continuu asaltată de produse foarte noi, sofisticate tehnic şi calitativ superioare. Uzura morală a produselor creşte ca urmare a sporirii gradului de înnoire a produselor; c) producerea mărfurilor cu costuri de producŃie cât mai reduse prin creşterea productivităŃii muncii, reducerea costurilor cu materii prime, materiale şi energie, cheltuieli de regie ş.a.; d) asimilarea în producŃie a acelor tipo-sorto-dimensiuni care sunt cerute pe piaŃă, dar au încorporate un consum redus de energie şi materiale şi prezintă un grad de înnobilare tehnică ridicat. Costurile reduse permit creşterea competitivităŃii de preŃ a produselor, sporirea debuşeurilor, obŃinerea de profituri mari chiar vânzând, uneori, mărfurile la preŃuri mai reduse decât concurenŃa; e) apropierea producătorului de cumpărători prin crearea unei reŃele proprii de desfacere, vânzând, cât se poate, direct cumpărătorului final, ocolind intermediarii, care, adăugând diverse comisioane, măresc preŃul final şi reduc competitivitatea. În plus, apropierea de şi legătura directă cu utilizatorul final permit cunoaşterea noilor nevoi ale acestuia şi adaptarea producŃiei la cerinŃele sale; f) diversificarea formelor şi tehnicilor de comercializare de mare eficienŃă, creând şi debuşee de desfacere, cum ar fi leasingul, franciza, factoring-ul, creditul comercial etc.; g) asigurarea unui service prompt şi eficient atât în perioada de garanŃie, cât şi în perioada postgaranŃie; h) aprovizionarea cu materii prime şi materiale de bună calitate, pe cât posibil de pe piaŃa locală, mai ieftine decât cele de import.

c) La nivelul statului există multiple căi de încurajare a unui export eficient; a) acordarea de credit de export prin instituŃii specializate (Eximbank); b) reducerea ratei impozitului pentru mărfurile ce se exportă; c) anularea sau reducerea TVA la mărfurile exportate; d) subvenŃionarea – uneori – a unor produse exportate (de exemplu, se practică pe scară largă subvenŃionarea de către state a produselor agroalimentare); e) efectuarea de către institutele de specialitate – subvenŃionate de către state –, a unor studii de marketing, informaŃii de piaŃă privind preŃurile, licitaŃiile, cotaŃiile de mărfuri şi valori ş.a. şi punerea acestor informaŃii, în mod gratuit, la dispoziŃia firmelor producătoare şi exportatoare; f) sprijinirea şi chiar finanŃarea transferului de inovaŃii şi tehnologii de la institutele de cercetare în producŃie; g) organizarea şi finanŃarea de târguri şi expoziŃii în Ńară şi străinătate, ridicând gradul de promovare şi penetrare a produselor naŃionale.

O cale importantă de sporire a încasărilor valutare din activitatea de export constă în sporirea eficienŃei economice a acestuia, adică obŃinerea de încasări valutare mai mari, cu acelaşi volum de export. Indicatorii de eficienŃă a comerŃului exterior sunt variaŃi atât pentru export, cât şi pentru import.

În calcularea eficienŃei exportului se operează, în principal, cu indicatorul cursul de revenire, care este un raport între valoarea internă a mărfurilor exportate şi cursul de schimb valutar. Valoarea internă se exprimă prin preŃul intern complet de export (PICE), care include toate costurile materiale şi nemateriale, cheltuieli de transport, comisioane, impozite etc. până la locul de vânzare (în raport cu condiŃia de livrare), plus profitul exportatorului. Evaluarea internă are drept obiectiv determinarea preŃului minim în valută, preŃ care, prin nivelul lui, după convertirea în moneda naŃională, trebuie să acopere PICE, ceea ce arată dacă exportul este sau nu rentabil. În acest calcul se iau în consideraŃie 3 elemente: PICE, cursul valutar (CV) şi preŃul extern în valută negociat cu partenerul comercial (PEV). În mapa negociatorului trebuie să existe calculat preŃul minim obligatoriu pe care acesta trebuie să-l obŃină în procesul negocierii, sub care să nu cedeze dacă vrea să obŃină profitul antecalculat.

CV

PICEminimPEV =

Presupunând că PICE = 90.000.000 lei, cursul valutar = 30.000 lei/dolarul

dolari 000.3000.30

000.000.90

CV

PICEminimPEV ===

lei 000.30000.3

000.000.90

PEV

PICE)revenire de cursul(CR ===

Din formula de mai sus rezultă clar că exportatorul poate influenŃa doi indicatori: a) preŃul intern complet de export (PICE), care trebuie să fie cât mai redus, depinzând de exportator să aibă costuri interne cât mai reduse (consumuri specifice reduse de materiale, consumul pentru manoperă cât mai redus prin creşterea productivităŃii muncii etc.); b) preŃul extern în valută (PEV), care trebuie să fie cât mai ridicat; acest preŃ, exportatorul îl poate obŃine prin calitatea produsului, prin export direct către utilizatorul final, crearea de facilităŃi în materie de service, prin calităŃile negociatorilor etc. În ceea ce priveşte cursul valutar (CV), acesta este o mărime dată, independentă de exportator, fiind determinată de condiŃiile macroeconomice. În exemplul prezentat, exportatorul îşi recuperează costurile şi profitul. Dar el poate obŃine un profit mai mare dacă reduce costurile interne sau obŃine un preŃ superior, sau şi una, şi alta. Dacă producătorul-exportator realizează mărfuri la un curs de revenire mai mic decât cursul de schimb valutar, sau, în cel mai rău caz, egal, exportul este eficient. Rata eficienŃei: CR<CV, unde CR este cursul de revenire. Deci, cursul de revenire trebuie să fie egal sau mai redus decât cursul valutar.

Uneori, statele depreciază cursul de schimb al monedei naŃionale în scopul stimulării exportului. Dacă acest curs s-ar deprecia de la 30.000 lei/dolarul la 35.000 lei/dolarul, atunci preŃul minim de export (PEV) care ar asigura compensarea PICE ar fi de 2571 dolari şi nu de 3000 dolari, dându-i exportatorului o marjă mare de negociere (reducere) a preŃului. Dar deprecierea nejustificată a monedei naŃionale are şi alte consecinŃe, cum ar fi majorarea preŃurilor interne la importuri, majorarea masei monetare în circulaŃie şi intervenŃia FMI. Deci, totul depinde de exportator în ceea ce priveşte organizarea producŃiei, reŃeaua de comercializare şi calităŃile sale personale de negociator nu numai pentru a încheia contracte de export, dar şi pentru a obŃine preŃuri externe în valută mai favorabile.

În afara cursului de revenire, un alt indicator al eficienŃei exportului este aportul valutar: MVPEVAV −=

unde: AV = aportul valutar PEV = preŃul extern în valută MV = costurile materiale în valuta încorporată în marfă Aportul valutar reflectă eficienŃa muncii vii şi, în general, eficienŃa cheltuielilor de prelucrare şi a

manoperei. O formă de evaluare a aportului valutar este rata aportului valutar (RAV):

100PEV

MVPEVRAV ×

−=

Rata aportului valutar reflectă ponderea cheltuielilor cu munca vie încorporată în PEV. Un alt indicator de eficienŃă a exportului este calculul profitului în valută obŃinut din operaŃiunea

de export: CTVPEVP −=

P= profitul PEV = preŃul extern în valută CTV = costurile total în valută

Din formula de mai sus se poate, cu uşurinŃă, calcula rata profitului (RP):

100PEV

CTVPEVRP ×

−=

Echilibrarea balanŃei comerciale se poate realiza şi prin dimensionarea raŃională a importurilor.

Mărfurile importate produse cu costuri reduse şi, eventual, subvenŃionate de statul de origine a mărfurilor pătrund uşor pe pieŃele externe, care satisfac o paletă largă de nevoi neasigurate din producŃia autohtonă sau pot chiar să falimenteze producŃia autohtonă (efectele importului de carne, importului de pantofi de mucava, gumă de mestecat etc.). Regulile OMC sunt drastice, introducerea de taxe vamale de import mai mari poate fi doar temporară. Factorul esenŃial pentru a face faŃă concurenŃei mărfurilor de import constă în organizarea modernă şi eficientă a producŃiei interne.

B. Contul servicii sau comerŃul invizibil Asupra contului curent o influenŃă importantă – după comerŃul cu mărfuri – are comerŃul

internaŃional cu servicii. În subcontul comerŃului cu servicii intră încasările şi plăŃile din transporturile internaŃionale, turismul internaŃional, comunicaŃiile internaŃionale, asigurări ori expediŃii internaŃionale şi alte servicii comerciale şi necomerciale. Printre Ńările cu cele mai mari încasări din servicii se situează SUA (peste 290 mld USD, având excedent în balanŃa serviciilor), Japonia, cu încasări de peste 60 mld USD, dar plăŃi de 115 mld USD, deci având deficit în balanŃa serviciilor, Marea Britanie – încasări din servicii peste 100 mld USD, balanŃă excedentară, Italia – încasări de peste 61 mld USD şi balanŃă excedentară; de asemenea, ElveŃia, Grecia, FranŃa au balanŃa serviciilor excedentară, Germania, Suedia – deficitară, dar au balanŃele comerciale excedentare. Pe plan mondial, valoarea serviciilor care fac obiectul comerŃului internaŃional reprezintă circa 2.200 mld USD153.

În ceea ce priveşte România, balanŃa serviciilor este deficitară, cu un sold pasiv de peste 40 mln USD. De remarcat că toate posturile din balanŃa serviciilor au sold deficitar: transporturi, turism şi „alte servicii”. ComerŃul cu servicii se mai numeşte comerŃ „invizibil”, întrucât serviciile nu figurează în tariful vamal.

C. Contul veniturilor generate de circulaŃia internaŃională a factorilor de pro-ducŃie deŃine în balanŃa de plăŃi externe un loc ce diferă de la o Ńară la alta. În acest cont numit „venituri”, dar care sunt şi „cheltuieli”, se includ salariile transmise în Ńara de origine de forŃa de muncă ce lucrează în străinătate, profiturile repatriate generate de investiŃiile externe directe, dobânzile plătite de debitori la creditele primite sau titlurile de valoare emise. Cele mai mari încasări la capitolul „salarii” au Spania, Portugalia, Italia, India, Grecia, iar Ńările care efectuează plăŃi majore pentru capitolul salarii sunt Ńările de destinaŃie a migraŃiei: Germania, Marea Britanie, FranŃa, ElveŃia, Arabia Saudită şi alte Ńări petroliere. Dar încasările cele mai mari din profituri şi dobânzi le au marii investitori mondiali, care au şi societăŃi transnaŃionale, cum sunt: SUA, Japonia, Marea Britanie, FranŃa, Olanda, Suedia ş.a.

La capitolul „venituri”, România are un sold deficitar, singura poziŃie excedentară referindu-se la „salarii” trimise de cetăŃenii români care lucrează în străinătate (2-3 mld USD anual).

D. Contul transferuri curente reprezintă acele plăŃi şi încasări băneşti fără contra-partidă în mărfuri şi servicii. Aici intră operaŃiuni de ajutorare, programe finanŃate de organisme internaŃionale (Phare, Banca Mondială, UE ş.a.), de autorităŃi guvernamentale şi organisme internaŃionale, întreŃinerea misiunilor diplomatice. Deseori, se foloseşte termenul de „credite nerambursabile” pentru a înlocui noŃiunea de „ajutor”, care ar pune pe beneficiar în postura de subdezvoltat sau cerşetor. NoŃiunea de credit nerambursabil este deja o „afacere financiară”, dar, unită cu sintagma „nerambursabil”, este teoretic nereuşită, căci orice credit are o scadenŃă şi o dobândă. În 2004, România a primit 1.804 mln şi a plătit 178 mln USD. Din soldul pozitiv de peste l mld euro, 90% au avut ca destinaŃie nu sectorul oficial, ci „alte sectoare” (diverse organizaŃii neguvernamentale).

11.4. Contul de capital şi financiar – sursă şi poziŃia principală de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente

Structura standard a balanŃei de plăŃi externe are o secŃiune specială consacrată resurselor financiare şi de capital.

Contul de capital se referă la mişcarea resurselor financiare legate de achiziŃia de active fixe sau active neproductive sau nefinanciare. Volumul acestor operaŃiuni de capital (de fonduri fixe) apare în balanŃa de plăŃi relativ modest în comparaŃie cu contul financiar.

Contul financiar este, ca mărime, a doua poziŃie în balanŃa de plăŃi externe după comerŃul exterior. Acest cont reflectă mişcarea resurselor financiare destinate dezvoltării sau rambursării unor resurse financiare acordate anterior, echilibrării balanŃei comerciale şi a contului curent în general. Unui cont curent deficitar îi corespunde întotdeauna un cont de capital şi financiar excedentar, astfel că balanŃa

153 OMC, Rapport Annuel, Geneva, 2004.

generală de plată este echilibrată. Eventuale mici erori şi omisiuni sunt trecute într-un alt cont, prin care echilibrarea balanŃei generale de plăŃi este totală.

Contul financiar cuprinde un larg evantai de transferuri financiare generate de investiŃii, credite, mişcări în depozite bancare, documente de export-import aflate în faza de curierat, precum şi mişcarea internaŃională a activelor de rezervă ale băncii centrale.

Contul financiar are mai multe subconturi: a) InvestiŃiile directe în străinătate reprezintă fluxurile sub forma de capital social, venituri

reinvestite şi derivate financiare, inclusiv cele asociate cu diferite tranzacŃii dintre diferitele filiale ale aceleiaşi societăŃi transnaŃionale. Transferul de capital social în scopul achiziŃionării sau construirii unor întreprinderi este principala formă a investiŃiilor directe, partenerul străin deŃinând o pondere strategică în totalul capitalului şi voturilor, deci inclusiv dreptul de management, decizia şi controlul în limitele permise de legislaŃia Ńării-gazde privind investiŃiile străine.

b) InvestiŃiile de portofoliu includ tranzacŃiile nerezidenŃiale cu titluri de valoare indiferent de cadenŃa lor – acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur, depozite bancare ale nerezidenŃilor şi alte instrumente monetare.

c) Alte investiŃii de capital constituie un cont deosebit de cuprinzător, care include toate celelalte tranzacŃii financiare cu nerezidenŃii privind: tranzacŃiile valutare nete, creditele financiare, împrumuturile comerciale şi mişcările în depozitele bancare. Tot în acest subcont este evidenŃiată mişcarea transfrontalieră de numerar şi cecuri. Creditele şi împrumuturile de la FMI, prin definiŃia de mai sus, fac parte din subcontul „alte investiŃii de capital”, dar sunt înregistrate în balanŃă într-un post separat spre a se evidenŃia clar rolul FMI ca organism de sprijin al statelor membre pentru echilibrul balanŃei de plăŃi externe.

d) Mişcarea internaŃională a activelor de rezervă ale băncii centrale este evidenŃiată într-un post separat pentru a se putea vedea cum şi cu cât a contribuit banca centrală utilizând din rezerve sau sporind rezervele pentru balanŃă.

e) PoziŃia erori şi omisiuni din balanŃa de plăŃi este un cont rezidual care apare atunci când totalul încasărilor şi totalul plăŃilor nu se echilibrează reciproc. Pentru această echilibrare şi pentru ca soldul să fie zero, s-a introdus postul statistic de echilibrare finală totală. Valorile sunt mici în raport cu sumele imense pe care le includ celelalte conturi. Apoi, este acceptată posibilitatea unor evidenŃe inexacte în condiŃiile când se fac mii şi sute de mii de operaŃiuni statistice pentru înregistrarea tranzacŃiilor.

Între diferitele conturi şi subconturi ale balanŃei de plăŃi externe există diferite corelaŃii, cum ar fi evidenŃa contului cu plata eşalonată (creditele comerciale), alocarea unei părŃi din excedentul contului curent rezervelor valutare etc.

11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa contului curent

Contul (balanŃa) curent, care reprezintă – aşa cum am văzut – suma încasărilor şi plăŃilor generate de comerŃul cu mărfuri, servicii, venituri şi transferuri, poate avea fie sold activ, fie sold pasiv. Soldul activ apare când din suma algebrică a poziŃiilor de mai sus rezultă că încasările au fost mai mari decât plăŃile. În situaŃia inversă, soldul contului curent este pasiv. Contul de capital şi financiar are funcŃia statistică de a echilibra contul curent. Dar, din punct de vedere economic şi financiar, se pune problema direcŃiilor care pot fi folosite pentru a utiliza soldul activ sau a acoperi soldul pasiv, astfel ca, în final, statistic, balanŃa generală de plăŃi să fie echilibrată.

A. Căi de utilizare a soldului activ al contului curent łara care are un sold activ în balanŃa de plăŃi curente dispune de o poziŃie favorabilă pentru a alege

căile de utilizare a excedentului contului curent. Printre aceste căi se înscriu: a) Efectuarea de investiŃii directe în străinătate, prin care firmele dispunând pe un timp mai

îndelungat de valută pot cumpăra sau înfiinŃa societăŃi în străinătate, iar dacă este vorba de societăŃi transnaŃionale, pot crea filiale într-o Ńară străină. Aceste investiŃii directe în străinătate aduc profit sau

dividende, iar atunci când societatea nu mai este interesată în respectiva firmă o poate vinde, intrând în posesia banilor investiŃi, repatriindu-i sau plasându-i într-o altă afacere, tot în străinătate.

b) DisponibilităŃile mai pot fi utilizate pentru efectuarea de investiŃii de portofoliu, adică pentru cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni certificate de depozit sau bonuri de tezaur din alte Ńări. Investirea sumelor disponibile în titluri de valoare negociabile este nu numai rentabilă, dar şi lichidă, acestea putând fi vândute oricând la bursă, intrându-se în posesia banilor. Alteori, se pot efectua operaŃiuni de bursă în scop de câştig dacă aceste titluri sunt tranzacŃionate la bursă.

c) O parte din excedentul contului curent poate fi folosită pentru acordarea de credite străinătăŃii sub diferite forme şi pe termene variate, în raport cu interesul firmelor posesoare de fonduri valutare. Creditele, gestionate raŃional, sunt generatoare de dobânzi pe întreaga perioadă de credit.

d) În fine, banca centrală a Ńării cu excedent poate cumpăra valute de pe piaŃa valutară unde apare excedent valutar pentru sporirea propriilor rezerve monetare. Rezervele valutare sunt gestionate şi ele în scopul de a obŃine venituri fie prin depozite bancare, fie prin investirea în bonuri de tezaur negociabile emise de diverse state, cu deosebire de SUA.

łările cu balanŃa de cont curent excedentară sunt principalii investitori mondiali: Japonia, Germania, Marea Britanie, FranŃa, ElveŃia, unele Ńări petroliere ş.a. SUA, deşi nu are cont curent excedentar, efectuează mari investiŃii în străinătate datorită statutului special al monedei sale naŃionale – dolarul – de valută liber utilizabilă. De altfel, şi alte Ńări cu valută liber utilizabilă fac asemenea investiŃii în străinătate sau acordă credite externe.

B. Acoperirea soldului deficitar al contului curent łara cu deficit în balanŃa de plăŃi curente întâmpină o serie de dificultăŃi în a găsi cele mai

avantajoase surse financiare pentru a acoperi deficitul contului curent în condiŃii care să nu ducă la înrobirea economiei naŃionale, iar datoria externă să nu devină o povară de nesuportat.

Totuşi, în economia mondială contemporană, dacă există deficite financiare într-o parte a lumii, aceasta înseamnă că există excedente financiare într-o altă parte a lumii.

Practica actuală arată că există importante lichidităŃi monetare în lume, iar posesorii lor doresc să le plaseze în condiŃii cât mai avantajoase. Pe de altă parte, multe state care se confruntă cu o acută lipsă de lichidităŃi monetare, cu deficite în conturile curente, doresc să le obŃină în timp util şi la costuri minime.

Căile de acoperire a deficitului contului curent sunt, de asemenea, variate şi presupun din partea debitorului o gestionare raŃională a surselor ce pot fi atrase pentru a suplini lipsa de resurse.

a) Desigur, cele mai avantajoase, din punctul de vedere al debitorului, sunt ajutoarele sau creditele nerambursabile, dar acestea sunt limitate şi au o pondere redusă în acoperirea deficitului contului curent;

b) deficitul contului curent nu este o tragedie; dar trebuie găsite cele mai avantajoase căi de finanŃare a acestui deficit. SituaŃia cea mai avantajoasă o au Ńările debitoare cu valută naŃională liber convertibilă, căutată pe piaŃa financiară internaŃională datorită caracterului ei de valută liber utilizabilă.

Astfel, SUA, cu un mare şi îndelungat deficit în balanŃa contului curent, finanŃează acest deficit cu propria monedă, căutată şi utilizată în relaŃiile valutare şi financiare internaŃionale ca mijloc de plată internaŃională, rezervă valutară sau ca valută de depozit bancar.

În aceeaşi situaŃie se găsesc şi alte câteva Ńări: Japonia, Marea Britanie, ElveŃia Ńările membre ale Zonei euro ş.a., ale căror monede îndeplinesc funcŃii internaŃionale, deşi ele nu au deficite în balanŃa conturilor curente decât incidental sau sezonier.

c) O altă sursă de finanŃare avantajoasă a deficitului contului curent sunt investiŃiile externe directe. Avantajul atragerii de capital străin în Ńările deficitare rezultă din faptul că aceasta nu generează datorie externă, ci se valorifică prin profitul din producŃie pe care investitorul străin îl poate repatria, fără să afecteze gestionarea balanŃei de plăŃi externe a Ńării debitoare.

d) O sursă larg utilizată de Ńările debitoare constă în emisiunea de acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur sau alte titluri de valoare care, împreună, formează ceea ce se numeşte în mod curent investiŃii de portofoliu. Aceste investiŃii sunt purtătoare de dobânzi, dar sunt gestionate în timp şi spaŃiu într-o manieră dorită de debitor. Un rol important îl au obligaŃiunile convertibile, adică contractarea de

împrumuturi externe prin emisiunea de obligaŃiuni care, la scadenŃă, se convertesc în acŃiuni, sporind astfel capitalul social al firmelor contractante de împrumuturi.

e) În fine, o sursă importantă pentru acoperirea deficitului contului curent o reprezintă contractarea de credite bancare externe, dar acestea au dezavantajul că sunt generatoare de datorie externă şi solicită plata dobânzii. Gestionarea datoriei externe este o problemă deosebit de dificilă.

11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe

BalanŃa de plăŃi externe se elaborează, de regulă, pentru o perioadă de un an (la 31 decembrie). Dar ministerul de finanŃe, băncile centrale şi ministerele sau departamentele de comerŃ, în scopul gestionării curente a relaŃiilor economice externe, urmăresc echilibrul valutar-financiar şi pentru perioade mai scurte şi, în acest scop, pot elabora balanŃe de plăŃi externe lunar, trimestrial sau semestrial.

Aşa cum am văzut, pentru echilibrarea balanŃei de plăŃi externe – activă sau pasivă – s-a apelat la utilizare sau acordare de resurse financiare, credite sau investiŃii, care au durate de rambursare mult mai lungi de un an, de regulă 3-15 ani şi chiar mai mult. Unele investiŃii nici nu au termene finale (investiŃiile în acŃiuni). În aceste condiŃii, Ńările care au avut deficite au obligaŃii (datorii) care trebuie rambursate în viitor. În schimb, Ńările care au avut excedent şi au acordat credite sau au efectuat investiŃii, de asemenea, pe termen lung (3-15 ani şi chiar mai mult) urmăresc scadenŃarul de încasare. Pentru unele operaŃiuni şi tranzacŃii, aceste Ńări pot fi debitoare, pentru alte tranzacŃii, creditoare. Desigur, pe ansamblu, există Ńări net debitoare sau net creditoare, dar nu se poate spune că o Ńară net creditoare nu are şi debite viitoare, şi invers.

În aceste condiŃii, statele (ministerele de finanŃe, băncile centrale sau ministerele sau departamentele de comerŃ) întocmesc, pentru gestiunea creanŃelor şi obligaŃiilor externe de perspectivă, un alt instrument, numit balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe (capitolul următor). Această balanŃă se elaborează la 1 ianuarie a fiecărui an şi cuprinde toate drepturile de încasat şi obligaŃiile de plătit până la ultima scadenŃă (10, 15 sau 20 de ani), cu precizarea scadenŃelor de încasare sau de plată pe luni sau zile ce trebuie urmărite, încasate sau plătite. Nerespectarea scadenŃelor de plată este o „pată neagră” pentru Ńara sau firma respectivă; se creează, prin aceasta, arierate externe şi Ńara respectivă nu se va mai bucura în viitor de credite externe, de solvabilitate şi credibilitate financiară sau comercială.

Fiecare firmă, fiecare bancă urmăresc acest scadenŃar şi trebuie să i se conformeze. Unele Ńări au acumulat mari datorii externe (Brazilia, Argentina, Mexic, Rusia, Polonia ş.a.) şi trebuie în permanenŃă să urmărească şi să respecte cu stricteŃe scadenŃarul. România are creanŃe externe de peste 2 mld USD, în principal în Irak, Ucraina şi Cuba, de la care încearcă să recupereze – într-un fel sau altul – aceşti bani. În acelaşi timp, România are şi datorii externe generate de creditele contractate în trecut, ce se cer a fi gestionate cu mare prudenŃă; ea trebuie să asigure sursele financiare pentru rambursarea la scadenŃă a datoriilor externe.

11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României

RelaŃiile economice externe au cunoscut mai multe etape: a) În perioada 1980-1989, contul curent al României a fost constant excedentar, în scopul de a se

obŃine valută în vederea restituirii datoriei externe, care în 1980 era de circa 11 mld USD. CondiŃiile internaŃionale de izolare a României şi politica conducerii de atunci a statului român nu au permis reeşalonarea datoriei externe. Pentru reeşalonarea acestei datorii, creditorii occidentali puneau o serie de condiŃii (pluripartidismul, introducerea democraŃiei, respectarea drepturilor omului ş.a.), pe care conducerea de stat le-a respins. AmbiŃia conducerii de a scăpa de condiŃiile cerute, de liberalizare a României, s-au materializat în forŃarea rambursării datoriei externe (chiar şi a celei cu scadenŃă în anii’90), ceea ce a condus la forŃarea exporturilor (cu deosebire a produselor alimentare şi a altor produse de primă necesitate) pe seama reducerii nivelului de trai şi cu preŃul sărăcirii populaŃiei. În plus s-au sistat importurile necesare modernizării economiei şi produselor. Pe aceste căi, contul curent a fost permanent excedentar, sold care a fost folosit pentru rambursarea unei atât de mari datorii externe într-un termen

atât de scurt. În martie 1989, datoria externă a României a fost lichidată, populaŃia fiind supusă unor restricŃii groteşti. Această politică, precum şi alte cauze au condus la revolta populaŃiei în decembrie 1989.

b) În perioada 1991-2005, balanŃa contului curent al României a fost, cronic şi anual, deficitară, ceea ce a condus la apelarea la credite externe care au generat o datorie externă, în 2004, de peste 18 mld USD. InvestiŃiile externe au fost deosebit de modeste. Privatizarea defectuoasă a unor ramuri întregi şi întreprinderi de frunte a oferit o serie de resurse financiare, dar care nu au putut opri creşterea datoriei externe.

Tabelul nr. 3

Soldul balanŃei de plăŃi externe a României (sinteză) mld USD

Articol 1991 1995 2000 2001 2002 2003 2004 I. Contul curent A. Bunuri şi servicii B. Venituri C. Transferuri curente II. Contul de capital şi financiar a) Transferi de capital b) InvestiŃii directe c) InvestiŃii de portofoliu d) Credite şi alte investiŃii de capital III. Erori şi omisiuni

-1,0 -1,2 0,01 0,2 0,9 … 0,03 … 1,5 0,1

-1,7 -1,9 -0,3 0,9 1,2 0,03 1,1 0,1 1,0 0,1

-1,3 -1,9 -0,3 1,1 1,4 0,1 1,2 0,6 1,1 0,7

-2,2 -3,1 -0,5 1,5 2,4 0,09 2,3 0,4 2,6 -0,8

-1,5 -2,6 -0,5 1,5 2,4 0,09 2,3 0,4 2,6 -0,8

-3,1 -3,9 -1,2 2,0 3,9 0,1 1,9 0,5 1,8 -0,4

-4,4 -5,5 -1,4 3,5 3,2 0,5 4,0 0,04 3,3 1,2

Sursa: PublicaŃii ale BNR, ani diferiŃi Contul curent are, în perioada de după 1990, un deficit ce variază între 1 mld USD şi 4,4 mld

USD. Excedent deŃine doar poziŃia „Transferuri curente”, obŃinut ca urmare a asistenŃei financiare (credite nerambursabile) acordate de UE şi alte state. Aportul salariilor muncitorilor români care lucrează în străinătate a contribuit în mare parte la reducerea deficitului contului curent.

Echilibrarea contului curent s-a realizat, după cum se vede din tabelul nr.3 prin contractarea de credite externe, sold care a variat între 1 mld USD şi 3,3 mld USD.

InvestiŃiile externe directe au fost modeste până în anul 2000, dar după 2001 ele au crescut ca urmare a revenirii economiei româneşti, adoptării unor legi favorabile investitorilor străini şi, mai ales, privatizărilor unor mari obiective economice.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 11

� Echilibrul economic extern este un proces şi o noŃiune care au mai multe dimensiuni: echilibrul valutar calculat pe durata unui an cu ajutorul balanŃei de plăŃi externe; echilibrul comercial cu mărfuri şi servicii; echilibrul structural (pe ramuri) al economiei naŃionale; echilibrul structural (pe grupe de mărfuri) al exporturilor şi importurilor; echilibrul geografic (structura schimburilor pe Ńări şi grupe de Ńări). Caracterul multidimensional al echilibrului este reflectat şi se măsoară printr-un sistem de balanŃe: balanŃa comercială, balanŃa serviciilor, balanŃa veniturilor şi balanŃa transferurilor unilaterale; suma lor algebrică se reflectă în balanŃa contului curent.

� Echilibrul financiar se reflectă şi se măsoară prin balanŃa capitalului, balanŃa creditelor şi balanŃa investiŃiilor.

� BalanŃa de plăŃi externe este un tablou sinoptic al încasărilor şi plăŃilor realizate în decursul unui an şi cuprinde întreg sistemul de balanŃe.

� FMI şi statele membre au elaborat o balanŃă standard pe care o respectă toate statele, datoare să o raporteze periodic Fondului. Ea cuprinde secŃiuni (conturi), capitole şi subcapitole; valoarea exporturilor şi importurilor cuprinsă în balanŃa de plăŃi externe cuprinde toate cheltuielile pe baza principiului preŃurilor franco-graniŃa exportatorilor.

� Fiecare secŃiune, capitol şi subcapitol are trei rubrici: încasări, plăŃi şi sold. După cum se poate vedea din structura balanŃei standard, ponderea principală o deŃin comerŃul, capitalul şi creditele.

� BalanŃa de plăŃi curente (comerŃ + venituri + transferuri curente) poate avea sold activ, pasiv şi, rareori, echilibrat; contul curent se echilibrează cu ajutorul celorlalte capitole: capital, financiar, credite, rezerve valutare, ceea ce face ca, teoretic, balanŃa de plăŃi externe să fie, în ansamblu, echilibrată.

� Importantă pentru orice Ńară este modalitatea de echilibrare a balanŃei de plăŃi externe. PoziŃia de erori şi omisiuni din balanŃa de plăŃi externe are rolul statistic de echilibrare finală a balanŃei extern, care exprimă acele valori necuprinse în celelalte capitole ale balanŃei şi pot fi generate de greşeli în înregistrări, numerar scos sau adus în Ńară de turişti şi lucrători de pe mijloacele de transport internaŃional, spălare de bani, comerŃ cu produse ilegale neevidenŃiate în viramentele bancare etc.

� Căile de utilizare a soldului activ al balanŃei de plăŃi curente sunt: efectuarea de investiŃii externe directe; plasarea de investiŃii de portofoliu în străinătate; acordarea de credite externe; cumpărarea de către banca centrală o parte a soldului contului curent dacă are nevoie pentru sporirea rezervelor valutare.

� Căile de acoperire a soldului deficitar al contului curent sunt operaŃiuni cu sens invers: atragerea în Ńară de investiŃii străine directe; intrarea de investiŃii externe de portofoliu în depozitele bancare sau pentru cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni sau bonuri de tezaur de la burse de valori; contractarea de credite din străinătate; utilizarea unei părŃi din rezerva valutară a băncii centrale. Contractarea de credite externe – trebuie subliniat – generează datorie externă, pe când investiŃiile se autorambursează.

� ModalităŃile de echilibrare a soldului balanŃei contului curent se reflectă în crearea de creanŃe şi de datorii viitoare, care urmează, la scadenŃă, să fie primite sau plătite.

� Cauzele excedentului balanŃei de plăŃi curente a României în anii’80 şi ale deficitului în anii 1991-2005 sunt specifice fiecărei etape.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) echilibru extern b) sistemul de balanŃe externe c) structura standard a balanŃei de plăŃi externe d) erori şi omisiuni e) investiŃii externe directe f) investiŃii de portofoliu g) rezerve valutare C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Dimensiunile echilibrului economic extern 2. SecŃiunile, capitolele şi subcapitolele din balanŃa de plăŃi externe 3. Structura (componentele) contului curent din balanŃa de plăŃi externe 4. Structura (componentele) contului de capital şi financiar din balanŃa de plăŃi externe 5. Căi de utilizare a soldului activ al contului curent 6. Căi de acoperire a soldului deficitar al contului curent D. Bibliografie obligatorie

• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 15, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

• Simona Gaftoniuc, FinanŃe InternaŃionale, capitolul 8, Editura Economică, Bucureşti, 1997. • Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 8, Editura Economică,

2003. • C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 14, Editura NaŃional, 2001. • BalanŃa de plăŃi externe, manual, ediŃia a V-a, Bucureşti, 2000; traducere de către BNR a

volumului elaborat de FMI Balance of Payments Manual, Fifth Edition, 1993.

CAPITOLUL 12

CREANłELE ŞI OBLIGAłIILE FINANCIARE INTERNAłIONALE. PROBLEMA DATORIEI EXTERNE

12.1. CreanŃele externe şi sursele lor

12.2. Datoriile externe şi cauzele lor

12.3. Indicatorii datoriei externe

12.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare

12.5. CreanŃele şi datoria externă ale României

Evaluarea relaŃiilor valutare şi financiare internaŃionale ale unui stat, ca şi pe ansamblul

economiei mondiale nu pot fi reduse la durata unui an, pe care ne-o oferă balanŃele de plăŃi externe, ci trebuie efectuată în dinamică, în perspectivă, pe o perioadă mai lungă, până la scadenŃele finale ale creanŃelor şi obligaŃiilor externe ale unui stat sau altul.

12.1. CreanŃele externe şi sursele lor

CreanŃele externe reprezintă drepturile băneşti pe care trebuie să le primească în viitor un stat sau o societate comercială ca urmare a acordării unui alt stat sau unei alte societăŃi comerciale dintr-o Ńară străină a unor credite financiare sau comerciale care au o scadenŃă cu termen de rambursare de peste un an, 3-5 ani sau 10-15 ani, chiar mai mult. CreanŃele se sting odată cu rambursarea sumelor la scadenŃă sau prin anularea lor de către creditor în anumite condiŃii convenite cu debitorul. De asemenea, ele pot fi reduse sau şterse prin vânzarea creanŃelor unui alt creditor sau prin investirea lor, prin cumpărarea de active sau prin participarea la capital la o societate din Ńara debitoare. CreanŃele financiare sunt purtătoare de dobândă, ce se adaugă la creanŃele pe care trebuie să le primească creditorul. CreanŃele sunt generate de credite financiare şi comerciale pe termen mediu şi lung, iar stingerea lor se poate realiza prin rambursarea creanŃelor de către debitor, vânzarea de creanŃe şi conversia lor în active fixe prin privatizarea unor obiective economice etc.

ObligaŃiile externe reprezintă credite financiare şi comerciale primite cu o scadenŃă de rambursare de peste 1 an (5-20 ani) care constituie o datorie a Ńării sau a societăŃii comerciale beneficiare de credit. Angajamentele externe se sting prin rambursarea creditelor şi a dobânzilor aferente, prin exportul în contrapartidă de mărfuri sau prin vânzarea de active în contul datoriei externe.

CreanŃele externe ale unui stat sunt finanŃate din excedentul contului curent al balanŃei de plăŃi externe, iar angajamentele sunt generate de deficitul contului curent; în ambele cazuri se apelează la piaŃa financiară internaŃională sub formă de credite şi sub formă de investiŃii de portofoliu (obligaŃiuni), atragerea de investiŃii externe directe, ajutoarele financiare, creditele nerambursabile, care nu generează datorie externă.

Împrumuturile contractate de pe piaŃa de capital (tabelul nr.1) se adaugă la finanŃarea pentru dezvoltare, care se ridică la sume importante (tabelul nr.2). FinanŃarea oficială pentru dezvoltare cunoaşte două forme: a) ajutoare, care nu generează datorie externă, b) împrumuturi concesionale acordate în condiŃii mai avantajoase decât cele existente pe piaŃa de capital în ceea ce priveşte nivelul dobânzii şi durata rambursării, deşi ultimele generează datorie externă.

Tabelul nr.1 EvoluŃia şi structura împrumuturilor acordate, în condiŃii de piaŃă,

Ńărilor în curs de dezvoltare, în perioada 1996-1998 – în mld USD –

Împrumuturile şi forma de împrumut

2000 2001 2002 2003

Total împrumuturi, din care: 230,6 306,2 183,7 210 1. Sector privat – eurocredite – obligaŃiuni

123,3 83,1 40,2

171,9 126,3 45,6

82,1 64,5 17,6

118 66 52

2. Sector public – eurocredite – obligaŃiuni

107,3 48,2 59,1

134,3 64,0 70,3

101,6 45,1 56,5

112 47 65

Sursa: Global Development Finance, World Bank, 2004. Comparând sursele obŃinute în condiŃii de piaŃă cu acelea obŃinute din surse oficiale ale Ńărilor

dezvoltate rezultă că împrumuturile în condiŃii de piaŃă sunt în unii ani egale sau superioare împrumuturilor concesionale, îngreunând povara datoriei externe.

Dar trebuie să avem în vedere că o parte din capitalul străin intrat devine scadent pentru rambursare, ceea ce face ca intrările nete de capital într-un an să scadă. Astfel, în 1998, totalul intrărilor de capital pe termen lung şi scurt în Ńările în curs de dezvoltare s-au ridicat la cca 275 mld dolari, iar ieşirile de capital, la 183 mld dolari, de unde rezultă intrări nete de cca 92 mld dolari.

Tabelul nr.2 FinanŃare oficială pentru dezvoltare

– mld USD – 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Total din care: 1. Ajutoare 2. Împrumuturi multilaterale (organisme) 3. Împrumuturi bilaterale

38,4 25,3 19,8

-6,6

60,9 26,7 37,4

-3,2

42,2 28,5 15,9

-2,2

22,8 28,7 0,4

-6,8

54,8 27,9 34,6

-7,7

35,3 31,2 14,7

-10,6

28,2 34,3 6,8

-12,8

Sursa: Global Development Finance, World Bank, 2004. Analizând intrările totale de capital pe termen lung în ansamblul Ńărilor în curs de dezvoltare,

observăm că investiŃiile externe directe oscilează între 40% şi 60%, constatându-se că atât Ńările debitoare, cât şi cele creditoare preferă aceste investiŃii, pe care ele le administrează nemijlocit, obŃinând profituri sigure, întrucât creditele, deseori acordate în condiŃii împovărătoare, au condus la criza datoriilor externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare (Brazilia, Argentina, Mexic, Indonezia ş.a.).

12.2. Datoriile externe şi criza lor

Creditele externe sunt de mare ajutor pentru Ńările debitoare cu condiŃia ca termenii în care se acordă să nu fie împovărători (dobândă, termen de graŃie, termen de rambursare etc.), astfel încât, utilizându-se creditele în producŃie, acestea să genereze surse financiare de rambursare, câştigând astfel atât debitorul, cât şi creditorul. De asemenea, pentru a fi folositoare, creditele trebuie să fie utilizate în ramuri productive sau în infrastructura materială generatoare de venituri, şi nu pentru consum privat sau public, care nu generează venituri; în caz contrar, datoria externă creşte, iar sursele de rambursare lipsesc.

Gestionarea raŃională a creanŃelor şi datoriilor externe este una dintre condiŃiile de bază pentru ca fluxurile de capital sub forma creditelor să fie avantajoase pentru toŃi partenerii.

Intrările totale de capital în Ńările în curs de dezvoltare într-un an sunt, la prima vedere, destul de mari (circa 300 mld dolari), însă dacă deducem, din aceste intrări, ieşirile de capital sub formă de rambursare şi dobânzi plătite, observăm că, în unii ani, nu numai că nu a intrat nici un dolar, dar a avut loc şi un transfer invers de resurse financiare în favoarea creditorilor (tabelul nr.3). Serviciul datoriei

externe (rambursări plus dobânzi plătite) aproape egalează, iar în unii ani chiar depăşeşte intrările totale de capital.

Tabelul nr.3 SituaŃia datoriilor externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare

– mld USD –

1997 1998 2000 2003 Total stoc datorie externă 2316,6 2465,1 2300 2433 Fluxuri anuale de capital, din care: a) Intrări de capital 329,5 274,7 238 250 b) Rambursări de capital 196,2 170,8 160 130 c) Intrări nete de capital 133,3 103,9 248 230 d) Dobânzi plătite 109,5 125,3 130 136 e) Transfer net de capital 23,8 21,4 22,5 22,4 f) Serviciul datoriei externe 305,7 296,1 290 386

Sursa: Global Development Finance, World Bank, 2004. Criza datoriilor externe este o expresie a crizei ordinii monetare internaŃionale. Sumele raportate

drept credite se caracterizează prin următoarele trăsături: sunt condiŃionate de adoptarea pe plan intern a anumitor politici, includ în valoarea „creditului” o marjă de risc peste dobândă, iar legislaŃia majorităŃii Ńărilor dezvoltate permite băncilor creditoare crearea de provizioane, adică alocarea unei părŃi din profit la capitolul risc de credite, care sunt sustrase de la calculul impozitelor pe profit ce trebuie plătite.

Formele de manifestare a crizei datoriilor externe sunt variate: apariŃia fenomenului transferului invers de resurse financiare (capitalul transferat de Ńările în curs de dezvoltare este mai mare decât cel pe care îl primesc aceste Ńări); încetarea de rambursări ale datoriei externe din partea unor Ńări; apariŃia şi creşterea volumului arieratelor prin incapacitate de plată; apelul la alte surse de rambursare, cum ar fi vânzarea unor întreprinderi autohtone în contul datoriei externe (conversia datoriei externe în active interne) ş.a.

Calculând toate formele de resurse externe nete primite şi rambursate, observăm că, pe ansamblu, aportul real de capital în Ńările în curs de dezvoltare este mult mai redus.

Din tabelul nr.4 rezultă că o parte importantă din profituri se transferă din Ńările în curs de dezvoltare în străinătate, fie sub forma de repatriere, fie prin transferarea într-o terŃă Ńară, ca sursă de investiŃii directe sau împrumuturi externe.

Tabelul nr.4 FinanŃarea externă a Ńărilor în curs de dezvoltare

– în mld USD – 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 1.InvestiŃii externe directe 171,1 175,6 181,7 162,2 175,0 147,1 35,2 2.InvestiŃii de portofoliu 22,6 6,6 12,6 12,6 4,1 4,9 14,3 3.Credite oficiale 13,2 34,2 13,7 -5,9 26,9 4,1 -63 4.Credite private 12,2 23,4 0,1 -3,9 -28,1 3,2 50,6 5. Ajutoare 25,3 26,7 28,5 28,7 27,9 31,2 34,3

Sursa: Global Development Finance, Banca Mondială, 2004.

12.3. Indicatorii datoriei externe

Datoria externă se măsoară nu numai în cifre absolute, care uneori nu spun nimic, ci acestea trebuie corelate cu alŃi indicatori, obŃinând astfel date relative relevante. Dintre aceşti indicatori reŃinem pe cei mai importanŃi:

1. Datoria externă totală raportată la încasările din exportul de mărfuri şi servicii (EDT/XGS).

2. Gradul de îndatorare, care reprezintă raportul dintre totalul datoriei externe şi produsul naŃional brut (EDT/GNP).

3. Rata serviciului datoriei externe, ca raport dintre serviciul datoriei externe şi încasările anuale din exportul de bunuri şi servicii (TDS/XGS).

4. Rata serviciului dobânzilor plătite, raportate la exportul de bunuri şi servicii (INT/XGS). 5. Rata serviciului dobânzilor plătite, raportate la produsul naŃional brut (INT/GNP). 6. Valoarea rezervelor valutare, raportate la valoarea importurilor de bunuri şi servicii

(REZ/MGS) în luni. 7. Raportul între datoria pe termen scurt şi datoria externă totală (Short-term/EDT). 8. Ponderea datoriei concesionale în totalul datoriei externe (CD/EDT). 9. CorelaŃia între datoria multilaterală (credite ale organismelor internaŃionale) şi totalul datoriei

externe (multilateral/EDT). Aceşti indicatori sunt folosiŃi de Banca Mondială, UNCTAD, FMI şi alte organisme din sistemul

ONU şi scot în relief diferite aspecte ale datoriilor externe ale unei Ńări sau unui grup de Ńări. Prin aceşti indicatori se poate trage semnalul de alarmă în cazul Ńărilor supraîndatorate, care impun măsuri de uşurare a situaŃiei.

Gradul de îndatorare (EDT/XGS) a crescut, pentru ansamblul Ńărilor în curs de dezvoltare, în anii 1997-2003, la cca 155%, depăşind limita critică de 100%. Serviciul datoriei lor externe raportat la PNB a depăşit, de asemenea, limita admisă de 25%-30%, ajungând chiar la 34% pe ansamblul Ńărilor în curs de dezvoltare. În ceea ce priveşte asigurarea rezervelor pentru importul de bunuri şi servicii, acestea se încadrează în limitele minime admise de 3-4 luni de import; în schimb, ponderea creditelor concesionale (CD) şi multilaterale este deosebit de redusă, de aici rezultând că organismele financiare internaŃionale, care, de regulă, acordă credite concesionale, au reŃineri în acordarea de credite. De asemenea, creditele pe termen scurt sunt îngrijorător de mari. Totuşi, rata serviciului datoriei externe, respectiv, serviciul datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare raportat la încasările valutare se situează în ultimii ani sub limita critică de 25%-30% (tabelul nr. 5).

Tabelul nr.5 Indicatorii datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare

Nr.crt. Indicatori u/m 1997 1998 2000 2003 1. EDT/XGS % 129,0 146,2 150 114 2. EDT/GNP % 34,9 37,3 33 34 3. TDS/XGS % 17,0 17,6 17 15 4. INT/XGS % 6,1 7,4 11 13 5. INT/GNP % 1,6 1,9 1,4 1,6 6. REZ/MGS luni 4,1 4,6 4,5 4,7 7. Short-term/EDT % 20,0 16,7 17 18 8. CD/EDT % 17,2 17,0 16 17 9. Multilateral/EDT % 12,5 12,9 11 12

Sursa: Global Development Finance, World Bank, 2004.

12.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare

Criza datoriilor externe nu avantajează nici pe debitori şi nici pe creditori. SoluŃionarea ei impune câteva direcŃii de acŃiune principale:

a) DirecŃia de bază ce se impune în soluŃionarea crizei datoriilor externe a Ńărilor în curs de dezvoltare constă în reducerea deficitului contului de plăŃi curente, cu deosebire prin facilitarea intensificării exportului de mărfuri; deficitul contului curent al acestor Ńări în ultimii zece ani a variat

anual între 28 şi 93 mld dolari. Măsurile adoptate la Runda Uruguay şi de OMC sunt insuficiente pentru promovarea exportului de mărfuri industriale pe care au început să le producă aceste Ńări.

b) Anularea datoriilor externe ale statelor celor mai puŃin dezvoltate (sub 300 dolari/locuitor) pare a fi o cale ce nu ar dezavantaja creditorii, care şi-au recuperat deja o mare parte din creanŃe prin crearea de provizioane (rezerve) din profituri şi prin includerea în datorii a unei marje de risc peste dobândă recuperată.

c) Trebuie oprit transferul invers de resurse financiare de la debitori la creditori, prin reducerea datoriei externe şi preluarea unei părŃi a ei la finanŃarea bugetară a statelor creditoare.

d) Reducerea dobânzilor – fixe sau mobile –, care sunt destul de mari şi constituie o grea povară pentru Ńările debitoare.

e) Ajustarea economică şi reducerea subdezvoltării economice cu sprijinul Ńărilor dezvoltate şi sub egida ONU, FMI şi Băncii Mondiale constituie o condiŃie de bază pentru ajutorarea Ńărilor în curs de dezvoltare îndatorate.

f) Cele două organisme neformale care funcŃionează în gestionarea datoriilor externe – Clubul de la Paris, la care participă reprezentanŃi guvernamentali ai celor 10 Ńări cele mai dezvoltate, şi Clubul de la Londra, la care participă cele mai mari bănci creditoare – ar trebui să manifeste mai multă elasticitate în negocierile de reeşalonare a datoriilor pentru termene mai lungi şi în condiŃii de dobândă mai avantajoasă, de anulare a unor dobânzi şi a unor datorii care oricum au fost recuperate pe parcurs prin marjele de risc şi provizioane.

g) Crearea pieŃelor secundare ale creanŃelor prin vânzarea acestora la cote reduse pe piaŃă, chiar Ńările debitoare putând să le cumpere.

h) Conversia unei părŃi a datoriei externe în active economice autohtone, transformându-se astfel creanŃele din credite în investiŃii directe, care nu grevează datoria externă.

Datoriile externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare, a căror mărime depăşeşte deja 2.400 mld dolari, reprezintă o povară nu numai pentru debitori, dar şi pentru toate Ńările, inclusiv pentru Ńările dezvoltate. Trebuie pus în valoare acest interes comun obiectiv pentru reducerea poverii datoriei externe, care afectează nu numai fluxurile de capital, dar şi fluxurile comerciale.

łările dezvoltate sunt, de regulă, creditoare, dar există o excepŃie: SUA, care are o „datorie externă” de peste 1,5 mld dolari, superioară creanŃelor, devenind astfel debitor net. Această anomalie rezultă din statutul special al monedei naŃionale – dolarul, pe care îl deŃin toate Ńările în active de rezervă şi care dă posibilitate Statelor Unite să aibă deficite în contul curent de sute de miliarde de dolari. Şi alte Ńări cu valute liber utilizabile (U.E., Japonia ş.a.) au datorii în moneda naŃională, deŃinută de alte Ńări. Această situaŃie rezultă din faptul că, deşi SUA sunt criticate pentru deficitul comercial şi de cont curent, toate Ńările doresc dolari în rezervele lor, dorinŃă care se poate realiza doar prin deficitul balanŃei de plăŃi americane, aprovizionând sistemul monetar internaŃional cu mijloace de plată, instrumente de credit şi rezerve valutare.

12.5. CreanŃele şi datoria externă ale României

RelaŃiile economice externe ale României au antrenat de-a lungul anilor creanŃe externe generate în special de participarea la cooperarea economică cu fostele Ńări socialiste, precum şi rezultate din acordarea de credite financiare unor Ńări în curs de dezvoltare sau din exportul de utilaje şi instalaŃii cu plata eşalonată, respectiv, pe credite comerciale. CreanŃele sunt fie guvernamentale, fie comerciale ale agenŃilor economici români.

Tabelul nr.6 CreanŃe guvernamentale pe termen mediu şi lung

– la sfârşitul anului – echivalent mii USD

Nr. crt. łări debitoare României

2001 2002 2003 (mii euro)

Total creanŃe din care 2.028.657 2.042.031 1.631.304 1. Guineea 17.620 18.191 14.890

2. Irak 1.723.869 1.213.860 1.368.458 3. Mozambic 120.256 129.567 110.409 4. Sudan 122.655 122.789 97.466 5. Somalia 26.281 26.142 20.724 6. RPD Coreea 17.976 21.523 19.357

Sursa: PublicaŃiile BNR..

CreanŃele guvernamentale ale României faŃă de străinătate au fost în 1990 de circa 3,1 mld USD (tabelul nr. 6). În ultimii ani, ele au scăzut la 2,0 mld USD în 2002 şi 1,6 mld în 2003, majoritatea cu scadenŃe depăşite. Mărimea creanŃelor pe ani şi debitori a crescut sau a scăzut ca urmare a rambursării, într-o formă sau alta, a datoriei, adăugării dobânzilor capitalizate ca urmare a nerespectării scadenŃei de rambursare, variaŃiei dobânzii interbancare, evoluŃiei cursului de schimb etc. Cel mai mare debitor al României este Irakul cu 1,7 mld USD (1,3 mld euro).

CreanŃelor guvernamentale trebuie să le adăugăm creanŃele comerciale ale sectorului nebancar, care, în 2003, reprezentau 56,8 mln euro, creanŃe cu scadenŃă depăşită. Printre Ńările faŃă de care România are creanŃe comerciale se înscriu Sudan (38,4 mln euro), Republica Centroafricană (6,1 mln euro), Mozambic (7,2 mln euro) şi alte Ńări (Nigeria, Congo, Somalia etc.)154.

La creanŃele de mai sus trebuie să adăugăm datoriile unor Ńări foste membre ale CAER cărora

România le-a acordat credite în ruble transferabile sau rezultate ca urmare a participaŃiilor României la

acŃiuni de cooperare în construirea de obiective pe teritoriul acestor Ńări, exprimate, de asemenea, în ruble

transferabile. Dintre aceste Ńări se detaşează Cuba (984,6 milioane ruble transferabile), Rusia (590,6

milioane ruble transferabile), Ucraina (121,5 milioane ruble transferabile).

Partea cea mai neplăcută şi dezavantajoasă României este faptul că majoritatea creanŃelor guvernamentale (comerciale) – în dolari sau în ruble transferabile – au scadenŃele de rambursare depăşite. Gestiunea creanŃelor externe ale României reprezintă o problemă deosebit de sensibilă şi acută.

România are nu numai creanŃe externe, dar şi datorii externe, care s-au acumulat după 1991 ca urmare, în special, a deficitului balanŃei comerciale, a contractării de credite externe pentru echilibrarea acesteia, ca şi a balanŃei serviciilor.

Tabelul nr.7 Datoria externă a României pe termen mediu şi lung

(la sfârşitul perioadei) mln euro

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Total din care: 1. Datorie publică 2. Datorie publică garantată 3. Datorie privată negarantată

8584 4816 2038 1731

9323 4814 2152 2359

8756 3925 2233 2599

11113 5001 2472 3640

13507 5651 3119 4736

14691 6041 3146 5.504

15401 6470 3198 5730

18571 6369 4045 7767

Sursa: BNR, BalanŃa de plăŃi externe, Rapoarte anuale

Notă: pentru anii 1997 şi 1998 sumele sunt în USD.

154 BNR, BalanŃa de plăŃi şi poziŃia investiŃională internaŃională a României, Raport anual, 2003.

La sfârşitul anului 2004, datoria externă a României era de circa 18 mld euro (tabelul nr. 7),

din care datoria publică a BNR şi Ministerului de FinanŃe Publice de 35%, datoria publică garantată de Ministerul FinanŃelor Publice (unităŃi cu capital majoritar de stat) 22%, iar datoria privată negarantată de nici un organ de stat 43%. Observăm creşterea încrederii în solvabilitatea economiei româneşti, care a condus la ieşirea firmelor româneşti private pe piaŃa internaŃională a creditului, acestea deŃinând ponderea principală în totalul creditelor nescadente contractate de economia românească.

Împrumuturile cu dobândă variabilă (LIBOR, EURIBOR) reprezintă circa 52%, iar împrumuturile cu dobândă fixă deŃin o pondere de 48% în totalul împrumuturilor. Creditele obŃinute de la organismele financiare internaŃionale (FMI, BIRD, BEI, BERD ş.a.) sunt purtătoare de dobânzi standard practicate de aceste organisme, de regulă mai avantajoase pentru debitor, inferioare dobânzilor de pe piaŃa liberă a creditului. În ceea ce priveşte dobânzile fixe, se observă o tendinŃă de scădere a ponderilor creditelor având o dobândă de peste 10% de la 15% în 2001 la 12,5% în 2003 din totalul creditelor contractate cu dobândă fixă. Pe valute ale datoriei ponderea principală o deŃin euro (54%) şi USD (39%).

Tabelul nr.8

EvoluŃia unor indicatori de îndatorare externă

a României

Indicatori u/m 1998 1999 2000 2001 2002 2003 1 Ponderea datoriei

externe în PIB % 22,9 27,4 28,7 31,3 31,8 32,7

2 Ponderea datoriei externe în exporturi

% 100,8 98,9 87,5 93,7 89,9 90,1

3 Ponderea serviciului datoriei externe (SDE) în exporturi

% 37,3 37,0 21,1 24,1 24,2 20,6

4 Ponderea SDE în PIB

% 8,5 10,2 6,9 8,1 8,6 7,2

5 Ponderea SDE în rezerva valutară

% 129,9 128,0 65,0 58,6 60,0 52,8

6 Ponderea rezervei valutare în importuri

luni 2,6 3,0 3,4 4,0 4,2 3,9

7 Ponderea creditelor de la organismele internaŃionale în datoria externă

%

32,8

35,6

30,5

26,4

20,4

15,8

Sursa: BNR, BalanŃa de plăŃi, Raport anual, 2003

EvoluŃia indicatorilor de îndatorare externă a României arată o ameliorare puternică, datoria

externă în ultimii ani fiind sub limitele maxime recomandate de FMI (tabelul nr. 8). O situaŃie mai grea a cunoscut România în anii 1998 şi 1999, când ponderea serviciului datoriei externe – SDE (rambursări + dobânzi) în rezervă valutară atinsese niveluri neagreate de FMI, de peste 100%, faŃă de rezerva valutară (punctul 5 din tabelul nr. 8). Reformele şi privatizarea au sporit rezervele valutare, ceea ce a condus la scăderea semnificativă a ponderii datoriei în totalul rezervelor valutare (50%-60% în 2002 şi 2003), iar aceasta s-a reflectat în îmbunătăŃirea rating-ului privind riscul de Ńară în ultimii ani (clasa B). De remarcat, de asemenea, scăderea ponderii datoriei faŃă de

organismele financiare internaŃionale (FMI, BIRD, BERD etc.), ca urmare a creşterii capacităŃii economiei româneşti de a contracta credite de pe piaŃa internaŃională privată a creditului.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 12

� CreanŃele externe reprezintă drepturi băneşti pe care trebuie să le primească în viitor un stat, o bancă sau o firmă ca urmare a acordării unui alt stat, unei alte bănci sau firme a unor credite financiare sau comerciale care au termen de rambursare în viitor la o anumită scadenŃă. CreanŃele se sting odată cu rambursarea lor de către debitor sau investirea lor în obiective sau titluri de valoare de către creditor.

� ObligaŃiile externe reprezintă credite financiare sau comerciale primite de o Ńară, bancă sau firmă cu un termen de rambursare de peste un an şi constituie datorie externă a statului, băncii sau firmei care a beneficiat de acest credit. ObligaŃiile (angajamentele) externe se sting prin rambursarea creditelor şi a dobânzilor aferente, prin exportul în contrapartidă sau prin vânzarea de active în contul datoriei externe.

� CreanŃele externe ale unui stat sunt finanŃate din excedentul contului curent al balanŃei sale de plăŃi externe, iar angajamentele din deficitul contului curent al balanŃei de plăŃi externe. Aici observăm interdependenŃa dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe.

� Stocul total a datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare creşte an de an; în 2003, datoria totală a acestor Ńări a fost de peste 2400 mld USD, iar serviciul anual al datoriei externe (amortismente anuale + dobânda la datoria rămasă) depăşea 350 mld USD.

� Economia mondială contemporană se confruntă cu o criză majoră a datoriilor externe. Această criză se manifestă în apariŃia fenomenului de transfer invers de resurse financiare (serviciul datoriei externe plătit anual de Ńările în curs de dezvoltare este mai mare decât resursele financiare pe care ele le primesc anual); încetarea de rambursări ale datoriei externe din partea unor Ńări; creşterea volumului arieratelor prin incapacitate de plată; conversia datoriei externe în active interne.

� Indicatorii datoriei externe arată o creştere anuală a gradului de îndatorare a Ńărilor în curs de dezvoltare; unele dintre ele plătesc serviciul datoriei externe cu toată suma încasată din exporturi, în timp ce această cotă ar trebui să reprezinte cel mult 25%-30% din valoarea exporturilor.

� În cadrul ONU şi în literatura de specialitate se avansează o serie de direcŃii de soluŃionare a crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare faŃă de Ńările dezvoltate: reducerea deficitului balanŃei de plăŃi curente externe a Ńărilor în curs de dezvoltare prin crearea de facilităŃi Ńărilor în curs de dezvoltare pentru sporirea exporturilor; anularea datoriei externe pentru acele Ńări subdezvoltate care au un PIB pe locuitor sub 300 USD; oprirea transferului invers de resurse financiare ca urmare a faptului că pentru multe Ńări serviciul datoriei externe plătit anual este mai mare decât resursele financiare primite; reducerea dobânzilor; reeşalonarea unor părŃi din datoria externă ş.a.

� România are în prezent atât creanŃe, cât şi datorie externă, însă creanŃele sunt nu numai cu mult mai mici decât datoria externă (creanŃe 1,7 mld USD faŃă de 18 mld USD datorie externă), dar şi, în mare parte ele au scadenŃa de rambursare depăşită şi perspective îndoielnice de micşorare. În schimb, deficitul cronic al balanŃei contului curent în întreaga perioadă de după 1990 a fost în mare parte acoperit prin contractarea de credite externe, care însă sunt generatoare de datorie externă. Nu deficitul contului curent în sine este un fenomen negativ, ci modalitatea de acoperire a acestuia, prin credite externe, şi nu prin investiŃii externe. Totuşi, din analiza indicatorilor datoriei externe a României nu rezultă încă depăşirea limitelor maxime admise de FMI în ce priveşte datoria

externă raportată la PIB, exporturi, rezerve valutare ş.a.; dacă însă deficitul contului curent va continua şi în viitor să fie acoperit prin credite externe, s-ar putea să apară o problemă critică a datoriei externe.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) creanŃe externe b) datoria externă c) serviciul datoriei externe d) grad de îndatorare externă e) criza datoriei externe

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Sursele generatoare de creanŃe şi datorii externe 2. Indicatorii datoriei externe 3. Criza datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare şi direcŃii de ameliorare 4. CreanŃele şi datoria externă ale României: cauze şi căi de acŃiune în viitor.

D. Bibliografie obligatorie

•C. Moisuc (coordonator), Economie internaŃională. Probleme globale ale economiei mondiale, capitolul 3, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

•Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 27, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

•Monica Duduian, Evaluarea riscului de Ńară, Capitolul 2, Editura All Beck, Bucureşti, 1999. •Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economia mondială, capitolul 9, Editura Economică, Bucureşti,

1999.

CAPITOLUL 13

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN ŞI MONEDA UNICĂ EURO

13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene

13.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă

13.3. TranziŃia Sistemului Monetar European spre Uniunea Economică şi Monetară

13.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II

13.5. Rolul euro pe plan internaŃional

13.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM

13.7. România – drumul către euro

Uniunea Europeană a devenit în prezent un pol de atracŃie către care converg aşteptările unor Ńări

dar şi un succes istoric. Se poate spune că Uniunea Europeană (UE) a intrat în faza sa de maturitate. Provocarea actuală cu care se confruntă este cea a unei noi extinderi către Ńările Europei Centrale şi de Est. Viitorul unei „Europe unificate” va depinde de acum încolo de felul în care naŃiunile vor şti să răspundă acestei provocări. Procesul de extindere a UE este cel care va determina nu numai destinul Uniunii Europene, dar şi pe cel al continentului european în întregime.

13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene

Uniunea Europeană este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile sale şi care se angajează să le promoveze în comun.

Obiectivele Uniunii sunt următoarele: • a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale; • a oferi cetăŃenilor săi un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, fără frontiere interne,

precum şi o piaŃă internă în care concurenŃa să fie liberă, şi nu denaturată; • a acŃiona pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată

şi pe stabilitatea preŃurilor, pe o economie de piaŃă foarte competitivă, care tinde spre ocuparea întregii forŃe de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecŃie şi de îmbunătăŃire a calităŃii mediului, pe baza promovării progresului ştiinŃific şi tehnic;

• a-şi afirma şi promova valorile şi interesele în relaŃiile cu restul comunităŃii internaŃionale. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, comerŃul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecŃia drepturilor omului;

• a-şi urmări obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcŃie de competenŃele care îi sunt atribuite prin ConstituŃia Europeană155.

În ceea ce priveşte simbolurile Uniunii Europene, acestea sunt prevăzute prin ConstituŃie a fi următoarele:

– moneda Uniunii este „euro”; – drapelul Uniunii este un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru; – imnul Uniunii este extras din „Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven; – deviza Uniunii este: „Unitate în diversitate”; – Ziua Europei se sărbătoreşte la 9 mai în întreaga Uniune;

155 ConstituŃia Europeană este încă în stare de proiect, deoarece nu a fost încă adoptată şi ratificată

de toate Ńările membre ale UE.

– în ceea ce priveşte cetăŃenia Uniunii, orice persoană care are cetăŃenia unui stat membru posedă cetăŃenia Uniunii. CetăŃenia Uniunii se adaugă cetăŃeniei naŃionale, şi nu o înlocuieşte pe aceasta.

CetăŃenii Uniunii au drepturile şi obligaŃiile prevăzute în ConstituŃie, printre care: a) dreptul de liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre; b) dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi în parlamentele naŃionale

ale statelor membre unde îşi au reşedinŃa; c) dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei Ńări terŃe în care statul membru ai cărui resortisanŃi sunt

nu este reprezentat, de protecŃie din partea autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiŃii ca şi resortisanŃii acestui stat;

d) dreptul de a adresa petiŃii Parlamentului European, precum şi dreptul de a se adresa instituŃiilor şi organelor consultative ale Uniunii în oricare din limbile statelor membre şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.

CompetenŃele Uniunii Europene sunt guvernate de anumite principii fundamentale, şi anume:

1) delimitarea competenŃelor Uniunii este reglementată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenŃe este reglementată de principiile subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii;

2) în temeiul principiului atribuirii, Uniunea acŃionează în limitele competenŃelor ce i-au fost atribuite de statele membre prin constituŃie pentru atingerea obiectivelor stabilite de către aceasta. Orice altă competenŃă neatribuită Uniunii prin ConstituŃie aparŃine statelor membre;

3) în temeiul principiului subsidiarităŃii, în domeniile care nu Ńin de competenŃa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional sau local, dar pot fi mai bine atinse, datorită dimensiunilor şi efectelor acŃiunii preconizate, la nivelul Uniunii;

4) în temeiul principiului proporŃionalităŃii, conŃinutul şi forma acŃiunii Uniunii nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor ConstituŃiei.

ConstituŃia Europeană clasifică şi enumeră competenŃele, indicând domeniile în care UE poate acŃiona singură (competenŃă exclusivă), domeniile în care poate acŃiona alături de statele membre (competenŃă comună/sau partajată) şi cele în care UE poate acŃiona numai subsidiar (competenŃă de coordonare, sprijin sau completare).

Uniunea dispune de competenŃă exclusivă în următoarele domenii: a) uniunea vamală; b) stabilirea normelor privind concurenŃa necesare funcŃionării pieŃei interne; c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; d) conservarea resurselor biologice ale mării; e) politica comercială comună; f) încheierea unui acord internaŃional prevăzut de un act legislativ al Uniunii. CompetenŃele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii

principale: a) piaŃa internă; b) politica socială; c) coeziunea economică, socială şi teritorială; d) agricultura şi pescuitul, cu excepŃia conservării resurselor biologice ale mării; e) mediul; f) protecŃia consumatorilor; g) transporturile; h) reŃelele transeuropene; i) energia; j) spaŃiul de libertate, securitate şi justiŃie; k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică; l) domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaŃiului; m) domeniile cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar.

Uniunea dispune de competenŃă pentru a desfăşura acŃiuni de sprijinire, de coordonare sau complementare. Domeniile acestor acŃiuni sunt, prin finalitatea lor europeană, următoarele:

a) protecŃia şi îmbunătăŃirea sănătăŃii umane; b) industria; c) cultura; d) turismul; e) educaŃia, tineretul, sportul şi formarea profesională; f) protecŃia civilă; g) cooperarea administrativă.

13.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă

Sistemul Monetar European (SME) a fost creat pe o perioadă de aproximativ 10 ani ca o zonă de stabilitate monetară în cadrul Ńărilor membre ale CEE şi a avut drept obiective: creşterea stabilităŃii monetare în cadrul CEE, în mod deosebit după înregistrarea fluctuaŃiilor puternice ale dolarului SUA din anii ’70 şi ’80; îmbunătăŃirea situaŃiei economice a Ńărilor membre ale CEE (Comunitatea Economică Europeană), urmărindu-se în special creşterea economică, mai buna utilizare a forŃei de muncă şi ameliorarea mediului şi nivelului de viaŃă; stabilizarea relaŃiilor economice şi monetare internaŃionale.

Bazele construcŃiei monetare europene au fost puse la reuniunea la nivel înalt de la Haga (decembrie 1969), în cursul căreia Consiliul European a adoptat o directivă de relansare a construcŃiei comunitare. Ca urmare a Planului Werner156, şefii de stat şi de guvern au propus o „uniune economică şi monetară” şi armonizarea politicilor economice conjuncturale. Acest plan a fost repus în cauză de criza sistemului monetar internaŃional. Totuşi, ca urmare a Acordurilor de la Washington din decembrie 1971, care lărgeau marjele de fluctuaŃie în interiorul sistemului monetar de la Bretton Woods în raport cu dolarul american, Ńările europene participante la CEE au decis să stabilească între ele un sistem de schimb bazat pe limitarea mai strânsă a marjelor de fluctuaŃie. Ele au depus eforturi pentru a stabiliza cursurile de schimb cu scopul atingerii obiectivelor ComunităŃilor europene.

Etapele esenŃiale care au dus la formarea Sistemului Monetar European ( SME)157, ca un ansamblu de reglementări, mecanisme şi instituŃii la nivelul CEE, au fost următoarele:

– în februarie 1969, Comisia CEE a înaintat Consiliului Ministerial „Planul Barre”, privind coordonarea politicilor economice şi monetare din cadrul CEE;

– în decembrie 1969, şefii statelor sau guvernelor celor 6 Ńări membre ale CEE au căzut de acord asupra posibilităŃii formării unui „Fond de rezerve europene” pentru a sprijini adoptarea unei politici economice şi monetare comune pentru toŃi cei prezenŃi;

– în octombrie 1970, a fost prezentat „Planul Werner”, care includea realizarea pe etape a unei uniuni economice şi monetare în cadrul CEE;

– în martie 1972, şefii statelor membre ale CEE s-au decis să pună în aplicare conŃinutul „Planului Werner”;

– în aprilie 1973, Ńările membre ale CEE s-au decis să creeze Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM);

– în iulie 1978, la Bremen, principiul SME a fost adoptat de către toŃi şefii de stat şi guvern ai Ńărilor membre ale CEE;

– în decembrie 1978, Consiliul European întrunit la Bruxelles a luat decizia de instituire a SME; – în ianuarie 1979 intră efectiv în vigoare SME;

156 Planul Werner poartă numele fostului ministru de finanŃe al Luxemburgului. 157 Petre Brezeanu, RelaŃii valutare şi tehnici financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România

de Mâine, Bucureşti, 1998.

– în decembrie 1979, la Bruxelles, au fost adoptate mecanismele noului SME. La noul mecanism de schimb participau 9 Ńări, şi anume: FranŃa, R.F. Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Irlanda şi Grecia. Marea Britanie, Spania şi Portugalia nu participau încă la mecanismul de schimb.

Pentru a se asigura că SME va funcŃiona mai bine pentru atingerea obiectivelor propuse, s-au înfiinŃat: Comitetul Monetar, având în componenŃă câte 2 membri numiŃi de fiecare stat membru al CEE, şi 2 membri numiŃi de către Comisia CEE şi Comitetul Guvernatorilor, compus din guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre ale CEE.

Elementele componente ale SME158 sunt următoarele: 1. ECU (European Currency Unit); 2. Mecanismul cursurilor de schimb; 3. Mecanismul de reglementare şi de credit sau mecanismul de susŃinere financiară. ECU, unitate monetară europeană şi monedă a CEE, era unitatea de cont care se afla la baza

stabilirii cursurilor monedelor Ńărilor membre şi, totodată, activul principal al SME. ECU era o metodă de tip „coş”, având în componenŃă monedele statelor membre, ponderate cu potenŃialul de dezvoltare economică al fiecărei Ńări. Ponderea acestor monede se revizuia o dată la 5 ani, sau la cerere, în caz că una dintre monede suferea o fluctuaŃie mai mare de 25% faŃă de cursul pivot. ECU era şi un instrument de plată utilizat în plăŃile efectuate între autorităŃile monetare ale CEE. De asemenea, băncile centrale participau concertat la susŃinerea cursurilor de schimb prin intermediul ECU.

Deşi ECU, „public” sau „oficial”, îndeplinea numeroasele funcŃii (de monedă de cont în mecanismele de schimb şi de credit; ca mijloc de reglementare între băncile centrale ale Ńărilor membre ale CEE, se regăsea în activul băncilor centrale etc.), experŃii comunitari au ajuns la concluzia că utilizarea lui ca instrument de reglementare a plăŃilor între băncile centrale nu avea evoluŃia aşteptată de promotorii acestui sistem.

Opusă evoluŃiei acesteia era evoluŃia utilizării ECU-ului „privat”, care a fost neaşteptat de bună. Pe piaŃa privată, ECU s-a utilizat – tot ca o unitate de cont – pentru achitarea sau stingerea unor obligaŃii care decurgeau din schimburile comerciale interna-Ńionale sau din alte tranzacŃii, pentru acordarea de credite interbancare, pentru emiterea de obligaŃiuni, cereri sau conturi de economii. Totuşi, în pofida acestei dezvoltări de după 1981, piaŃa interbancară rămânea încă limitată pentru anumite componente ale sale.

Mecanismul cursurilor de schimb reprezintă pilonul central al SME, regulile de bază ale acestuia aflându-se în rezoluŃia Consiliului European din decembrie 1978. Conform acesteia, fiecare monedă are un curs pivot în raport cu ECU, aceste cursuri aflându-se la baza determinării grilei de parităŃi. Tot această rezoluŃie prevedea ca marja de fluctuaŃie între monedele componente să fie de ± 2,25%, iar pentru monedele care nu făceau parte din acest mecanism, fluctuaŃia trebuia să se încadreze între ±6%. Mai mult chiar, li se dădea voie statelor membre care nu făceau parte din mecanismul de schimb să se alăture acestuia mai târziu, când condiŃiile lor economico-financiare le-ar fi permis încadrarea în rigurozitatea sistemului.

Mecanismul de reglementare şi de credit sau mecanismul de susŃinere financiară reglementează maniera de acordare a creditelor pe termen foarte scurt, scurt şi mediu pentru depăşirea unor situaŃii de criză.

Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM), organism însărcinat cu buna funcŃionare a SME, primea în depozit o parte a rezervelor de schimb ale Ńărilor membre şi le furniza în contrapartidă bonuri în ECU, care serveau ca mijloc de reglementare între băncile centrale şi cele debitoare. Aporturile fiecărei bănci centrale la Fond reprezentau 20% din rezervele lor în aur şi dolari, adică aproximativ 25 mld ECU.

De la intrarea sa în vigoare (în ianuarie 1979), SME a îndeplinit obiectivele pe care le aveau în vedere iniŃiatorii

săi: realizarea unei zone monetare care să cunoască o relativă stabilitate, atât a cursurilor de schimb interne, cât

158 Ioan Bari, Economia mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.

şi a celor externe; stabilizarea preŃurilor interne; stabilirea unei convergenŃe a politicilor economice (mai ales în

ceea ce priveşte FranŃa şi Germania); armonizarea politicilor economice ale statelor şi dezvoltarea ECU-ului

privat.

13.3. TranziŃia Sistemului Monetar European

spre Uniunea Economică şi Monetară

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) îşi are originea în Tratatul de la Roma (1957), iar realizarea ei în etape a fost concepută pentru prima oară în Raportul Werner (1970).159

Conceptul de Uniune Economică se bazează pe patru fundamente: 1) constituirea pieŃei interne (fapt realizat de Comunitate de la 1 ian. 1993); 2) întărirea politicii de concurenŃă; 3) dezvoltarea de noi politici comune vizând ajustarea structurală şi dezvoltarea regională; 4) coordonarea politicii macroeconomice. Conceptul de Uniune Monetară, la rândul său, presupune: 1) garantarea unei convertibilităŃi totale şi ireversibile a monedelor statelor membre între ele; 2) liberalizarea completă a mişcărilor de capital şi integrarea completă a pieŃelor bancare şi a

celorlalte pieŃe financiare; 3) eliminarea marjelor de fluctuaŃie şi fixarea irevocabilă a parităŃilor monedelor. În cursul anilor ’80, SME s-a transformat. S-a trecut de la un sistem de schimburi fixe, dar

ajustabile, la un sistem de schimburi fixe de natură rigidă. A avut loc, în plus, între 1983 şi 1989, o aliniere a politicilor economice ale diferitelor Ńări ale CEE la politica economică a Germaniei.

În timp ce, în cursul deceniilor precedente, cursul de schimb era considerat ca un mijloc de ajustare a balanŃei

de plăŃi, el a devenit, în anii ’80, un punct de referinŃă ce viza o mai mare credibilitate a politicilor interne.

Noi aspecte în direcŃia unificării monetare au fost prevăzute în cadrul Raportului Comitetului Delors, publicat

în 1989. Practic, însă, actul de naştere al UEM îl reprezintă Tratatul de la Maastricht (1992), care prevede în

mod expres şi detaliat (direcŃii, mecanisme, etape) realizarea UEM:

• Etapa I (1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993) începe cu intrarea în vigoare a directivei privind mişcarea liberă a capitalurilor şi are ca punct forte însuşi Tratatul de la Maastricht: adoptare, semnare, referendumuri naŃionale şi luarea măsurilor pregătitoare pentru intrarea sa în vigoare. Această etapă a permis instaurarea libertăŃii totale de mişcare a capitalului între cele 12 state şi a fost însoŃită de planuri de ajustare structurală pentru reducerea dezechilibrelor şi obŃinerea unei convergenŃe a evoluŃiilor şi structurilor macroeconomice naŃionale, în Ńările cu importante dezechilibre economice.

• Etapa a II-a (1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998) a fost în principal concentrată asupra continuării şi intensificării pregătirilor pentru introducerea monedei unice euro: crearea Institutului

Monetar European (IME) şi a Băncii Centrale Europene (BCE), adoptarea denumirii monedei unice „euro” şi a statutului juridic al acesteia, fixarea scenariului practic şi a datei pentru trecerea la Uniunea Monetară, noul mecanism de schimb european, acordul de stabilitate monetară şi de creştere, rezoluŃia asupra creşterii economice şi cea asupra politicii valutare, rapoartele asupra stadiului îndeplinirii

criteriilor de convergenŃă şi stabilirea Ńărilor care îndeplinesc criteriile pentru intrarea în UEM de la 1 ianuarie 1999, numirea membrilor directoratului BCE ş.a.

159 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1994.

Este de remarcat distinct IME, care, în perioada ianuarie 1994 – mai 1998, a avut un rol semnificativ în fundamentarea aspectelor esenŃiale ale construcŃiei monetare europene prin: proiectarea

BCE şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), stabilirea liniilor directoare şi a mecanismelor politicii monetare şi valutare comune, proiectarea sistemelor de plăŃi, rezolvarea

problemelor juridice, de contabilitate etc.

• În ianuarie 1999 debutează etapa a III-a, cea care instaurează UEM prin introducerea monedei unice: exclusiv ca monedă scripturală în primii 3 ani, iar de la 1 ianuarie 2002, şi ca monedă fiduciară (bancnote şi monedă metalică), cu rată de schimb fixă şi politică monetară unică160. Moneda naŃională şi moneda unică au „coabitat” timp de 6 luni. Acest decalaj între monedele scripturale şi moneda fiduciară

a fost necesar pentru:

– a permite o adaptare neviolentă a consumatorilor şi a le acorda timpul necesar familiarizării cu o scară de valori exprimată în euro;

– a permite tuturor actorilor economici publici şi privaŃi de a-şi adapta contabilitatea şi sistemul informatic;

– a acorda timp suficient fabricării monedelor şi biletelor euro.

13.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II

Mecanismul iniŃial ERM161, adoptat în 1979, a fost un sistem multilateral de curs de schimb, prin care fiecare monedă participantă avea stabilite parităŃi centrale comparativ cu celelalte monede (derivate prin cursul faŃă de ECU prin „cross”), faŃă de care putea fluctua cu ± 2,25%. Ca urmare a deciziei ERM din anii 1992-1993 (când Marea Britanie şi Italia au renunŃat la acest mecanism, iar Spania, Portugalia şi Irlanda şi-au devalorizat monedele), banda de fluctuaŃie a fost majorată la ± 15%, începând din august 1993.

O dată cu începerea celei de-a treia etape a UEM – 1 ian. 1999, când s-a adoptat moneda unică europeană EURO –, sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, ERM II, prin care fiecare monedă participantă are definită o parte centrală comparativ cu euro, banda de fluctuaŃie menŃinându-se aceeaşi (± 15%). În cazul apariŃiei unor presiuni asupra cursului de schimb, Banca Centrală Europeană (BCE) este obligată să acorde sprijin băncilor centrale naŃionale, intervenind automat atunci când nivelul cursului atinge marginile benzii (intervenŃie marginală) şi are posibilitatea să susŃină intervenŃiile băncii centrale atunci când cursul se situează în interiorul benzii de fluctuaŃie.

Criteriul de convergenŃă a cursului de schimb este una dintre condiŃiile Tratatului de la Maastricht, care trebuia îndeplinită înainte de adoptarea monedei unice de către Ńările intrate în UE. PoziŃia actuală a autorităŃilor europene cu privire la îndeplinirea criteriului de stabilitate a cursului de schimb al monedei naŃionale poate fi rezumată astfel:

– participarea obligatorie în ERM II cel puŃin 2 ani înainte de intrarea în zona euro; – nu este permisă realinierea parităŃii centrale în sensul devalorizării în cei doi ani de participare în

ERM II; – deşi banda standard este de ± 15%, nu este exclusă posibilitatea stabilirii unei benzi mai înguste de fluctuaŃie

a cursului de schimb (Danemarca optând pentru un culoar de ± 2,25%).

Conform Tratatului de la Maastricht, noile Ńări care vor adera la UE vor deveni state membre cu o derogare temporară în ceea ce priveşte moneda comună. Aceasta înseamnă că, la un moment dat, ulterior aderării, noile state membre vor intra în ERM II, iar apoi, condiŃionat de îndeplinirea criteriilor de convergenŃă nominală, vor adopta moneda euro.

Consiliul European de la Bruxelles (2-3 mai 1998) a marcat lansarea în mod oficial a monedei unice europene. Au fost luate trei decizii determinante:

160 „Buletin trimestrial al BNR”, nr. 4/1998. 161 ERM este acronimul pentru Exchange Rate Mechanism, adică Mecanismul Cursurilor de Schimb.

• Ńările calificate pentru faza a III-a a UEM; • parităŃile bilaterale între monedele care vor face parte din UEM;

• alcătuirea directoratului Băncii Centrale Europene. Pe baza îndeplinirii criteriilor de convergenŃă, la începutul lunii mai 1998, organele de conducere

ale UEM au stabilit cele 11 state care vor face parte din „zona euro” începând cu 1999, şi anume: Austria, Belgia, Finlanda, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Patru Ńări nu au participat la lansarea monedei unice. Trei dintre acestea: Marea Britanie, Suedia şi Danemarca au ales, cel puŃin într-o primă perioadă, să rămână în afară. Grecia nu a reuşit imediat să satisfacă criteriile de convergenŃă de la Maastricht şi şi-a fixat anul 2001 ca dată pentru a se alătura zonei euro.

Criteriile monetare şi bugetare de convergenŃă şi valorile standard ale indicatorilor care le caracterizează, luate în considerare, au fost următoarele:

1) Criteriul stabilităŃii preŃurilor. Rata inflaŃiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5% media aritmetică simplă a ratelor inflaŃiei din primele trei state membre cu rata inflaŃiei cea mai scăzută. Acest criteriu implică un grad înalt de convergenŃă a plăŃilor monetare. Este important ca ratele de inflaŃie să conveargă în interiorul unei uniuni, căci Ńările care au inflaŃia mai ridicată decât altele suferă o pierdere a competitivităŃii, ce nu mai poate fi corectată printr-o devalorizare.

2) Criteriul situaŃiei finanŃelor publice. Ponderea deficitului bugetar în PIB nu trebuie să depăşească 3%, iar datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB sau să fi înregistrat o descreştere continuă în ultimii 3 ani. Aceste criterii bugetare sunt în legătură cu criteriile monetare. Deficitul public este compus din deficitul primar (înaintea plăŃii cuantumului datoriei) şi din serviciul datoriei (rambursarea datoriei publice). O Ńară căreia îi creşte deficitul trebuie să se împrumute. În momentul rambursării, trebuie obŃinut un excedent primar, reducând cheltuielile şi mărind impozitele. Dacă acest lucru este insuficient, datoria creşte mai mult şi, o dată cu ea, şi tranşele anuale de rambursare. O rată a dobânzii ridicată se adaugă în mod egal ponderii serviciului datoriei.

3) Criteriul cursului de schimb. Acest criteriu presupune respectarea marjelor de fluctuaŃie prevăzute în mecanismul valutar al SME; din august 1993, ele puteau să se situeze între –15% şi +15%. Respectarea acestui criteriu, care vizează stabilitatea schimburilor în timpul tranziŃiei spre moneda unică, presupune ca distanŃa dintre ratele de influenŃă să se reducă suficient, astfel încât o Ńară să nu încerce să-şi recupereze competitivitatea prin devalorizare. Într-adevăr, la începutul SME, când disparităŃile ratelor de inflaŃie erau mai mari decât astăzi, Ńările care aveau o rată a inflaŃiei ridicată procedau la realinieri de paritate pentru a-şi redobândi competitivitatea. Dar, cu o monedă unică, nu va mai exista curs de schimb. Recuperările în ceea ce priveşte competitivitatea se vor face prin preŃuri, salarii şi prin câştigurile de productivitate. Se cuvenea, deci, ca înainte de trecerea la moneda unică, să se interzică devalorizările pentru a lăsa Ńărilor posibilitatea de a se obişnui cu o situaŃie în care rata de schimb nu mai este un instrument disponibil pentru a restabili competitivitatea.

Tratatul de la Maastricht presupune ca Ńările aliniate în faza a II-a să nu fi realizat devalorizarea în timpul celor 2 ani înaintea fixării parităŃilor. Totuşi, nimic nu împiedică să se profite de această fixare pentru a efectua o ultimă ajustare. Într-adevăr, faptul de a menŃine ratele de schimb în limite înguste timp de 2 ani sporeşte probabilitatea ca o realiniere să aibă loc înainte de intrarea în UEM în aşa fel încât Ńările mai inflaŃioniste să poată recupera întârzierea de competitivitate, ceea ce riscă să provoace o altă criză speculativă. Tratatul de la Maastricht încearcă să rezolve această problemă, adăugând drept condiŃie de intrare în UEM menŃinerea de către Ńara candidată a ratei de schimb în limite reduse în timpul celor 2 ani care preced data intrării în UEM, fără devalorizări. În mod paradoxal, faptul că limitele au fost lărgite va facilita tranziŃia spre UEM, dar, în acelaşi timp, posibilitatea de aliniere înainte de intrarea în UEM se va reduce.

4) Criteriul ratei dobânzii pe termen lung. Rata dobânzii nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% media aritmetică simplă a mediei pe 12 luni a ratelor dobânzii din primele trei state membre cu inflaŃia cea mai scăzută. Acest criteriu conŃine două puncte esenŃiale: rata dobânzii, care este determinată pe piaŃă în funcŃie de cerere şi de ofertă, şi rata de inflaŃie anticipată. Când cel care a împrumutat va fi rambursat în trei ani, nu rata inflaŃiei la zi contează, ci rata inflaŃiei cumulată între momentul când s-a

făcut împrumutul şi momentul când banii vor fi rambursaŃi. Astfel, rata anticipată a inflaŃiei este integrată în dobânda pe termen lung. În consecinŃă, convergenŃa dobânzilor pe termen lung înseamnă convergenŃa ratelor de inflaŃie anticipate. Acestea din urmă reflectă, la rândul lor, faptul că politicile monetare ale diferitelor Ńări au atins un nivel omogen de credibilitate.

5) Criteriul independenŃei băncilor centrale sau criteriul „fără dominaŃie”. Un guvern poate fi tentat să recurgă la emisie monetară pentru a uşura stocul real al datoriei. Pentru că datoria reală se exprimă în termeni de preŃ, o creştere monetară inflaŃionistă diminuează valoarea reală a datoriei. Totuşi, emisia monetară pentru a reduce datoria reală („dreptul seniorial”) este interzisă în UEM din cauza caracterului său inflaŃionist. De aici rezultă necesitatea de a impune criterii vizând controlul deficitelor şi datoriei pentru a evita situaŃiile în care Ńările nu mai au altă ieşire financiară decât inflaŃia, ceea ce ar compromite credibilitatea uniunii monetare.

Conform dispoziŃiilor Tratatului privind UEM, Institutul Monetar European şi Comisia Europeană au publicat la 25 martie 1998 rapoarte privind starea convergenŃei şi progresele efectuate de state în îndeplinirea obligaŃiilor lor pentru realizarea monedei unice, euro.

Ambele rapoarte arătau că, de la începutul celei de-a doua faze a UEM, au fost înregistrate progrese remarcabile în realizarea unui grad ridicat de convergenŃă durabilă de către toate statele membre ale UE. Aceste progrese s-au accelerat în 1996 şi în 1997, ca şi la începutul anului 1998, când numeroase state membre şi-au intensificat eforturile în materie de convergenŃă, în special în domeniul bugetar.

Dintre principiile juridice ale trecerii la euro în faza „tranzitorie” (1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2001), le vom enumera pe cele mai importante, şi anume;

1) principiul continuităŃii între ECU şi euro (la rata de conversie 1 ECU = 1 euro); 2) principiul nondiscriminării între cele două unităŃi monetare – euro şi cea naŃională (nu trebuia

să existe nici o acŃiune de promovare vizând exclusiv doar una dintre ele); 3) principiul fungibilităŃiii monedei euro şi a monedei naŃionale (în perioada „tranzitorie”, moneda

naŃională a unui stat membru a reprezentat o subdiviziune nonzecimală a euro şi cele două monede au fost utilizate paralel);

4) principiul continuităŃii contractelor (introducerea euro nu a avut ca efect automat modificarea clauzelor unui contract existent);

5) principiul „nici interdicŃie – nici obligaŃie” (nu a existat pentru nimeni nicio obligaŃie, dar nici interdicŃie de a utiliza euro în forma sa scripturală în cursul perioadei tranzitorii).

Toate cele 11 Ńări participante la „zona euro” au elaborat planuri naŃionale de trecere la euro, în care sunt inventariate problemele de fond (generale) şi cele specifice, soluŃiile preconizate şi responsabilităŃile instituŃionale în materie, dar distincte pe următoarele sectoare instituŃionale: populaŃie, sistem bancar şi financiar, întreprinderi, administraŃii publice şi altele.

De la 1 ianuarie 1999, în toate Ńările membre, marea majoritate a operaŃiunilor pe pieŃele monetară, valutară şi de capital şi a segmentelor acestora s-au efectuat în euro.

Însă, în cei 3 ani de tranziŃie la euro, conturile şi operaŃiunile bugetului de stat au continuat să fie exprimate şi să se desfăşoare în monedele naŃionale ale statelor respective.

De la 1 ianuarie 2002, a intrat în circulaŃie noua monedă fiduciară, iar moneda naŃională a fiecărei Ńări a fost

retrasă progresiv până la 1 iulie 2002. Dacă introducerea la 1 ianuarie 1999, în 11 Ńări, a monedei euro numai pe

pieŃele financiare, a implicat aproape exclusiv operatorii profesionişti, specificul schimbării fizice a monedelor

naŃionale cu moneda euro a implicat, de data aceasta, întreaga economie şi toată populaŃia, nu numai din Ńările

membre, ci şi din alte Ńări care deŃineau numerar în monedele naŃionale ale Ńărilor zonei euro şi pentru care noua

monedă a devenit o realitate tangibilă sub formă de bancnote şi monede metalice.

De la 1 ianuarie 2001, „zona euro” cuprinde 12 Ńări cu aceeaşi monedă naŃională. Începând cu această dată, Grecia s-a alăturat celorlalte 11 Ńări membre din 1999, citate anterior. Fac excepŃie de la trecerea la moneda unică europeană doar monedele Marii Britanii, Danemarcei şi Suediei.

Guvernul Marii Britanii nu a dorit participarea la zona euro şi la UEM, deoarece performanŃele economice ale zonei nu au fost destul de concludente pentru a convinge populaŃia Ńării de avantajele aderării. Şi în Suedia, opinia publică este un obstacol major în participarea la UEM, aceasta considerând că UE este principala responsabilă a problemelor economice suedeze, în special a creşterii şomajului. În ceea ce priveşte Danemarca, aceasta este în realitate un membru fictiv al UEM, deoarece ea are moneda naŃională strâns legată de cursul euro. Dar, şi în această Ńară, opinia publică este în general antieuropeană: Danemarca a respins Tratatul de la Maastricht cu ocazia unui referendum în 1992, iar peste 40% din danezi au votat contra Tratatului de la Amsterdam162.

Marca germană a fost prima valută care a dispărut, nemaifiind valabilă decât până la 31 decembrie 2001. Au urmat apoi, până la sfârşitul lunii februarie 2002, guldenul olandez (28 ianuarie 2002), lira irlandeză (9 februarie 2002), francul francez (17 februarie 2002), francul belgian, francul luxemburghez, peseta spaniolă şi drahma grecească (toate la 28 februarie 2002). Lira sterlină, coroana daneză şi coroana suedeză au rămas în circulaŃie, Marea Britanie, Danemarca şi Suedia neaderând, aşa cum am arătat, la moneda unică europeană.

După scoaterea din circulaŃie, moneda naŃională rămasă încă la cetăŃeni şi persoanele juridice a fost preschimbată, gratuit, de către banca centrală a fiecărei Ńări, astfel: timp de 10 ani pentru bancnote şi un an pentru monedele metalice. Monedele euro au 7 cupiuri, cu următoarele valori nominale: 5, 10, 20, 100, 200 şi 500 euro. Moneda metalică constă în piese de 1 şi, 2 euro şi ca monedă divizionară (denumită „cent”, 1 euro =100 cenŃi), are 6 piese cu valori nominale de 1, 2, 5, 10, 20 şi 50 de cenŃi. Ratele de schimb au fost următoarele (tabelul nr. 1):

Tabelul nr. 1

Ratele de schimb irevocabile dintre euro şi monedele din zona euro łara Echivalentul în euro łara Echivalentul în euro

1. Irlanda 0,787564 IEP 7. Belgia 40,3399 BEF 2. Germania 1,95583 DEM 8. Luxemburg 40,3399 LUF 3. Olanda 2,20371 NLG 9. Spania 166,386 ESP 4. Finlanda 5,94573 FIN 10. Portugalia 200,482 PTE 5. FranŃa 6,55975 FRF 11. Italia 1936,27 ITL 6. Austria 13,7603 ATS 12. Grecia 340,750 GRD

Sursa: „Buletinul trimestrial al BNR”, nr. 4/2002.

Moneda unică a prezentat o serie de avantaje şi dezavantaje pentru Ńările membre ale „zonei euro”. Printre avantaje reŃinem:

1. Reducerea ratei dobânzii. Moneda unică euro a permis o reducere a ratelor dobânzilor în Europa. Înainte, anumite Ńări trebuiau să adauge o primă de risc ratei dobânzii pentru a atrage investitorii, care se temeau de o depreciere a monedei. O dată cu introducerea monedei unice, devalorizarea a devenit imposibilă, iar prima de risc a dispărut. Drept consecinŃă, dobânzile au acum o medie mai scăzută în Europa, comparativ cu alte zone de pe Glob.

2. Facilitatea de comparaŃie a preŃurilor. Prin intermediul monedei unice, persoanele fizice şi juridice pot mai uşor să compare preŃurile în diferitele Ńări europene. Înainte, preŃul unui bun de consum putea varia până la 100% între Ńări. Firmele puteau cere preŃuri diferite pentru acelaşi produs de la un stat la altul, în funcŃie de elasticitatea cererii. Această putere de monopol exercitată de anumite firme însemna, implicit, o pierdere pentru consumatori. Însă, când toate bunurile au fost exprimate în aceeaşi monedă, nimeni nu a mai calculat convertibilitatea şi comparaŃia a fost mai uşoară. Moneda unică

162 A. Balls, V. Bakhshi, Les exclus de l’euro, „Problèmes économiques”, nr.259, din 30 dec. 1998.

presupune, deci, o mai bună informare a consumatorilor şi, în acelaşi timp, o încurajare a concurenŃei în interiorul Uniunii.

3. Eliminarea costurilor de convertibilitate. Moneda unică euro a eliminat anumite costuri de comision şi de tranzacŃie atât pentru persoanele juridice, cât şi pentru persoanele fizice.

♦ Pentru persoanele juridice. O firmă care făcea import-export intraeuropean suporta riscul unei rate de schimb nefavorabile când aceasta era reglementată în monedă străină. Era posibil să se reducă acest risc prin recurgerea la acorduri cu plata la termen, dar comisioanele costau scump firma. Costurile de tranzacŃie, de convertibilitate şi cheltuielile de acoperire pe piaŃă cu plata la termen au fost evitate prin trecerea la o monedă unică.

♦ Pentru persoanele fizice. CetăŃenii au suportat în mod egal costurile de convertibilitate. De exemplu, un turist care îşi începea călătoria în FranŃa cu 100 de franci francezi şi vizita fiecare Ńară a Uniunii, convertind banii în moneda locală, se întorcea acasă cu 53 franci francezi, fără să fi făcut o singură cumpărătură. Evident, că acum, cu o monedă unică, acelaşi turist nu mai suportă costurile convertibilităŃii.

♦ Cuantificarea costurilor de convertibilitate: Global, se estimează că un cost de convertibilitate de la o monedă la alta este de ordinul a 0,4% din PIB-ul comunitar în fiecare an.

4. Euro – o monedă internaŃională importantă. Motivele care au condus la această situaŃie de fapt au fost:

♦ Efectuarea de plăŃi. Euro a fost utilizat pentru a regla comerŃul între Ńările europene, dar şi între alte naŃiuni, prin internaŃionalizare.

♦ Rezervă de valoare. Euro a prezentat doar un risc minor de depreciere, fiindcă reputaŃia în termeni de inflaŃie a Bundesbank a fost transferată Băncii Centrale Europene. Euro este o monedă cu o inflaŃie slab-anticipată, ceea ce a făcut-o şi mai atrăgătoare.

♦ IntervenŃii. Înainte, dolarul american era cel mai prezent în rezervele băncilor centrale. Însă, odată ce ratele de schimb au fost eliminate în Europa, nu a mai fost nici un motiv de a deŃine dolari pentru a efectua intervenŃii între monedele europene.

Crearea acestei mari monede internaŃionale a avut mai multe avantaje. Europa, cu o monedă unică, este mai

bine plasată pentru a negocia cu alte Ńări un sistem monetar internaŃional care ar putea să-i apere mai bine

propriile interese. Coordonarea internaŃională a politicilor economice a fost facilitată prin introducerea euro.

Aceste elemente au fost propice unui sistem monetar internaŃional tripolar (dolar american, euro, yen), mai

bine coordonat, cu câştiguri pentru toŃi participanŃii.

5. Stabilitate pentru schimburi. Cu o monedă comună nu au mai existat fluctuaŃii de schimb riscând să blocheze comerŃul intraeuropean. Totuşi, chiar şi cu o monedă comună preŃurile interne au evoluat după ritmurile diferite ale fiecărei Ńări, în aşa fel încât puterea de cumpărare a euro a variat de la o Ńară la alta. Acest lucru nu mai e o problemă în măsura în care preŃurile au tendinŃa să conveargă, antrenând chiar prin acest fapt o convergenŃă a puterii de cumpărare în interiorul Uniunii Monetare. Această stabilitate a puterii de cumpărare este un avantaj important, deoarece conduce în principiu la o creştere a comerŃului internaŃional. AbsenŃa incertitudinii facilitează circulaŃia mărfurilor. De la iniŃiativa creării unei pieŃei unice în Europa, comerŃul intraeuropean a crescut considerabil. E posibil ca moneda unică să conducă la o integrare şi mai puternică a pieŃelor şi să încurajeze comerŃul. Astfel, climatul de stabilitate şi de certitudine este beneficiul principal al Uniunii Monetare.

6. Eliminarea atacurilor speculative. O monedă unică a eliminat atacurile speculative care ar fi constrâns o Ńară să ridice mult dobânzile pentru a-şi apăra moneda (cum s-a întâmplat în septembrie 1992).

În acelaşi timp, literatura de specialitate a înregistrat unele dezavantaje ale trecerii la euro, precum:

1. Convertibilitatea monedelor naŃionale în moneda europeană. Costul trecerii la euro a fost destul de ridicat. În afara costurilor de fabricaŃie a monedelor şi biletelor noi, au mai fost costuri legate de convertibilitate în momentul introducerii monedei unice, căci au trebuit ajustate sistemele de contabilitate. Băncile au suportat şi ele costuri neîndoielnice, precum: serviciile oferite de bănci (ghişeele autorizate, cecurile etc.), împrumuturile, şi tot ceea ce era înainte emis în deviză naŃională a fost reemis în euro. La fel pentru firme, toată facturarea, preŃurile şi casele de bani au fost schimbate. Totuşi, aceste costuri au fost suportate o dată pentru totdeauna, în timp ce beneficiile vor fi durabile.

2. Pierderea de ajustare prin rata de schimb. Fără rată de schimb, Ńările au pierdut un „amortizor” important. VariaŃia ratei de schimb a permis absorbŃia şocurilor asimetrice, mai ales în absenŃa mobilităŃii factorilor de producŃie (mâna de lucru şi / sau capital) şi a unui sistem bugetar federal care putea compensa lipsa ajustării.

3. Pierderea independenŃei în termeni de politică bugetară. Potrivit criteriilor de la Maastricht, Ńările au trebuit să promoveze politici bugetare restrictive, ceea ce a dus la o scădere a creşterii economice şi a locurilor de muncă în Europa. Fără autonomie în materie de politică monetară, politica bugetară reprezintă ultima marjă de manevră.

4. Constrângeri în ceea ce priveşte politica monetară. Nicio Ńară nu a mai putut avea o politică monetară independentă. În măsura în care economiile sunt deja interdependente, nicio Ńară nu a mai putut promova o politică monetară complet autonomă, mai ales cu schimburi fixe. Când o Ńară ridica rata dobânzii, Ńara vecină trebuia să facă la fel, altminteri risca să-şi vadă investitorii mergând în Ńara unde randamentul era superior şi să suporte o depreciere a ratei de schimb. Astfel, faptul că s-a mers spre UEM nu a reprezentat o pierdere a suveranităŃii în raport cu ce era înainte163.

13.5. Rolul euro pe plan internaŃional

Introducerea monedei euro a avut o serie de influenŃe pe piaŃa monetară internaŃională. 1. Euro – monedă oficială de rezervă, intervenŃie şi referinŃă. Cele trei utilizări oficiale ale euro

sunt în multe situaŃii intercorelate, însă vom încerca să facem cât de cât înŃeleasă fiecare componentă. Conform statisticilor FMI, la sfârşitul anului 1997, ponderea deŃinerilor de rezerve denominate în

dolari SUA în rezervele oficiale mondiale era de 57,1%, în timp ce valutele naŃionale ale actualului „spaŃiu euro” nu atingeau decât 19,6%, iar yenul japonez 4,9%. Însă, o dată cu introducerea oficială a euro, ponderea acestei monede în rezervele externe ale băncilor comerciale a scăzut, şi aceasta datorită unor justificări de ordin tehnic, şi anume:

– în primul rând, a trebuit să se facă preschimbarea sumei totale de 60,9 mld ECU, emişi sub formă de revolving swaps (adică sub formă de rezerve brute ale băncilor centrale europene, reprezentând 20% din aceste rezerve), în aur sau dolari SUA;

– în al doilea rând, s-a recurs la reconsiderarea rezervelor internaŃionale deŃinute de către Ńările participante la moneda euro (rezerve care au fost constituite din monedele „spaŃiului euro”) ca fiind active interne ale sistemului monetar internaŃional.

Utilizarea euro ca valută de intervenŃie este, în principal, legată de funcŃiile sale de monedă de referinŃă pentru alte sisteme monetare naŃionale, care şi-au legat cursul de schimb al monedei naŃionale de euro.

2. Euro – etalon al mărfurilor. În urma creării Sistemului Monetar InternaŃional la Bretton Woods, în 1944, dolarul SUA a fost stabilit etalon al mărfurilor şi serviciilor; odată cu introducerea monedei unice europene a SME, majoritatea valorilor mărfurilor, serviciilor şi monedelor care circulă în economia europeană au fost denominate în euro (la nivel european, dolarul SUA este detronat de euro).

Astfel, euro a ajuns să fie utilizat pentru estimarea valorii unor bunuri sau servicii exprimate în trecut în valute diferite.

163 Andrew Brociner, Europa monetară. SME, UEM şi moneda unică, Editura Institutului European, Iaşi, 1999.

3. Euro – mijloc de plată şi de schimb în sectorul privat. Această a treia funcŃie a monedei unice europene poate fi împărŃită în două, şi anume: a) funcŃia de mijloc de plată pentru schimburile internaŃionale de mărfuri şi servicii; b) funcŃia de monedă de schimb pe pieŃele valutare internaŃionale.

Privind prin prima ipostază, aceea de mijloc de plată, putem spune că valoarea exporturilor mondiale denominată în euro este aproximativ egală cu cea a exporturilor „zonei euro”, şi aceasta din cauza valutelor care au fost substituite de această monedă. Comparativ, valoarea exporturilor mondiale în dolari SUA este de aproximativ 4 ori mai mare decât cea a exporturilor Ńării de origine a dolarilor SUA.

Privind din cea de-a doua ipostază, aceea de mijloc de schimb, putem aprecia că euro ocupă o poziŃie importantă, această afirmaŃie fiind susŃinută de dimensiunea impresionantă a pieŃei valutare internaŃionale.

4. Euro – mijloc de finanŃare şi de investiŃii în sectorul privat. PiaŃa internaŃională de capital a înregistrat o creştere a emisiunilor de titluri de valoare denominate în euro. Numai în primele trimestre ale anului 1999 (primul an de existenŃă al euro scriptural), emisiunile în euro le-au depăşit cu mult pe cele realizate în aceeaşi perioadă a anului 1998 (bineînŃeles, denominate în valutele Ńărilor componente ale „zonei euro”).

În primele 6 luni ale lui 1999, obligaŃiunile şi titlurile de valoare denominate în euro atingeau cifra de 100 mld euro, comparativ cu cifra de doar 87,1 mld a emisiunilor denominate în dolari SUA. Iar în ceea ce priveşte yenul japonez, rambursările au depăşit emisiunile.

Aceste evoluŃii au fost cauzate, în principal, de următorii factori: � amânarea unor emisiuni care trebuia să aibă loc la sfârşitul anului 1998, pentru 1999, în ideea de

a sonda noile posibilităŃi ale monedei euro; � unii emitenŃi au adoptat strategii noi pentru a crea lichidităŃi pe piaŃa valorilor mobiliare

denominate în euro; � unele Ńări, precum Brazilia, Argentina, Africa de Sud şi Filipine, şi-au manifestat dorinŃa de a-şi

modifica structura datoriei externe în favoarea monedei unice europene164. Introducerea euro a avut un impact deosebit asupra Europei Centrale şi de Est, Ńările acestei regiuni

introducându-şi moneda euro în mediile economice proprii.

13.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM

Pentru o bună funcŃionare a UEM este nevoie de o cooperare eficientă între diferitele instituŃii ale UE. Fiecare dintre acestea joacă un rol specific în generarea celor mai bune perspective de creştere economică, în generarea de locuri de muncă şi de stabilitate a preŃurilor.

• Parlamentul European. În cadrul procesului de luare a deciziilor în UEM, Parlamentul European (PE) are responsabilitatea de a asigura supravegherea democratică a Băncii Centrale Europene (BCE), a cărei independenŃă este garantată prin Tratat. PE este consultat în problema nominalizărilor pentru preşedinŃie şi pentru Comitetul Executiv al BCE. Comisia Economică şi Monetară a PE interoghează preşedintele BCE şi membrii Comitetului Executiv, iar Preşedintele realizează un raport pe care îl prezintă Comisiei. În afara dezbaterilor periodice asupra situaŃiei economice şi financiare, PE intervine şi în adoptarea legislaŃiei referitoare la UEM, şi este consultat de către Consiliu atunci când se pune problema acceptării unei cereri de adeziune la euro.

• Consiliul ECOFIN. Joacă rolul unui comitet de administrare a UEM, fiind compus din miniştrii economiei şi finanŃelor statelor membre şi hotărăşte dacă un stat membru poate sau nu să adopte moneda euro. În cadrul întâlnirilor ce au loc de 2 ori pe an, Consiliul ECOFIN determină orientarea politicii economice şi monetare. Cea mai mare parte a activităŃii sale este pregătită de Comitetul economic şi financiar, cel care reuneşte doi reprezentanŃi ai Comisiei Europene şi delegaŃi ai BCE, miniştrii finanŃelor şi băncilor centrale din statele membre.

164 Mihai CoŃop, Euro – a doua monedă în lume, în „Tribuna Economică”, nr. 41/1999, p. 69-71.

Consiliul răspunde şi de aspectele specifice ale politicii economice. După ce a primit avizul Comisiei Europene, Consiliul ECOFIN trebuie să indice dacă programele de stabilitate anuale ale statelor membre sunt conforme cu normele de disciplină economică impuse prin Pactul de stabilitate şi de creştere economică.

Tot în sarcina lui intră şi stabilirea sancŃiunilor aplicabile statului care a încălcat aceste norme. Consiliul supraveghează în egală măsură ratele de schimb ale euro şi poate determina orientarea sau abordarea generală a politicii ratelor de schimb.

• EURO 11. Euro 11 este o adunare informală a miniştrilor economiei şi finanŃelor din cele 12 state membre ale zonei euro. Obiectivul său este de a schimba informaŃii în vederea îmbunătăŃirii înŃelegerii şi coordonării politicilor între participanŃi. Comisia şi BCE participă , în general, la aceste reuniuni care preced întrunirile lunare ale ECOFIN. De menŃionat că ECOFIN rămâne organismul de luare a deciziilor.

• Comisia Europeană. Reprezintă administraŃia europeană, are sediul la Bruxelles şi are un spectru larg de responsabilităŃi la nivelul administrării şi consolidării UEM; iniŃiază propunerile legislative şi controlează aplicarea reglementărilor comunitare. Principalele sale activităŃi sunt:

– propune în fiecare an orientările generale de politică economică pentru Ńările UE; – susŃine coordonarea riguroasă a politicilor economice şi supravegherea multilaterală prin

rapoarte destinate Consiliului European asupra dezvoltării economice din fiecare stat membru şi asupra conformităŃii cu liniile directoare;

– oferă Parlamentului European rezultatele supravegherii multilaterale; – garantează respectarea regulilor Pactului de stabilitate şi de creştere economică, supraveghează

acŃiunea statelor membre, având grijă ca acestea să îşi îndeplinească obligaŃiile în materie de deficit bugetar, informează Consiliul European în momentul constatării unui deficit excesiv şi, după caz, propune intervenŃia Consiliului European şi a Consiliului ECOFIN;

– întocmeşte pentru Consiliul European rapoarte asupra primirii candidaturilor de aderare la zona euro şi face recomandări în vederea acceptării sau respingerii acestora.

În vederea instituirii Uniunii Monetare (UM), introducerii monedei comune şi realizării politicii monetare europene, au fost create la 1 iunie 1998 Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) şi Banca Centrală Europeană (BCE).

Sistemul European al Băncilor Centrale are în alcătuirea sa (2005) BCE şi băncile centrale naŃionale din 15 state membre ale UE. Obiectivul urmărit de SEBC este acela de menŃinere a stabilităŃii preŃurilor în Uniune. Pentru a atinge acest obiectiv, SEBC a favorizat alocarea eficientă a resurselor. AtribuŃiile sale principale sunt următoarele:

a) definirea şi aplicarea politicii monetare unice; b) coordonarea operaŃiunilor valutare, păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale

statelor membre ale Uniunii; c) punerea în practică şi urmărirea bunei funcŃionări a sistemului de plăŃi. Ca atribuŃii secundare putem aminti: a) emisiunea monetară; b) cooperarea pentru un mai bun control bancar; c) funcŃii consultative; d) adunarea informaŃiilor statistice privind activitatea UM. Ca organ suprem de decizie al SEBC funcŃionează Consiliul Guvernatorilor. În componenŃa sa

intră Consiliul executiv al BCE şi guvernatorii băncilor centrale naŃionale ale statelor membre ale UM. FuncŃiile esenŃiale ale acestui organ de decizie sunt următoarele: definirea politicii monetare a Uniunii, stabilirea orientărilor necesare pentru punerea în practică a acestei politici, fixarea ratelor dobânzilor directoare în UEM.

Organ de conducere în cadrul SEBC este şi Consiliul General, format din: preşedintele şi vicepreşedintele BCE, guvernatorii băncilor centrale naŃionale ale Ńărilor participante la UM şi guvernatorii băncilor centrale naŃionale ale Ńărilor încă neparticipante la Uniune. FuncŃiile principale ale

acestui organ de conducere sunt următoarele: realizarea funcŃiilor consultative ale băncilor centrale naŃionale, sprijinirea cooperării între băncile centrale naŃionale şi a coordonării politicilor monetare în cadrul UE, supravegherea funcŃionării noului mecanism valutar european, pregătirea trecerii la moneda unică europeană a celor 3 Ńări care nu fac încă parte din UM (Marea Britanie, Suedia, Danemarca).

IndependenŃa SEBC şi BCE reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale Tratatului de la Maastricht, însă aceasta nu exclude dialogul şi răspunderea lor faŃă de celelalte instituŃii europene.

Banca Centrală Europeană are ca sarcină aplicarea în practică a politicii monetare. Ea este condusă, la rândul ei, de un Consiliu Executiv, care are în componenŃa sa un preşedinte şi un vicepreşedinte, precum şi 4 membri. Structura BCE este similară celei a Bundesbank. Ca şi Bundesbank, BCE are un Directorat compus din 6 membri numiŃi pentru o perioadă de 8 ani, durată care nu se poate prelungi. Acest Directorat asigură funcŃionarea cotidiană a politicii monetare. Pentru că durata posturilor nu se poate prelungi, BCE va avea mai multă credibilitate; membrii Directoratului nu sunt aleşi după considerente de longevitate.

Consiliul guvernatorilor al BCE este compus din Directorat şi din guvernatorii băncilor centrale. Acest Consiliu decide liniile importante ale politicii monetare. Dar, pentru că se reuneşte de două ori pe an, gestiunea cotidiană este încredinŃată Directoratului. În caz de conflict între consiliu şi Directorat, întrucât Consiliul este compus din 18 membri, guvernatorul BCE (membru al Directoratului) este cel care ia decizia finală. În interiorul Consiliului, fiecare membru îşi poate spune părerea în mod egal.

Capitalul BCE este deŃinut şi subscris de către băncile centrale naŃionale ale Ńărilor membre, iar volumul său a fost stabilit la nivelul de 5 mld euro. Subscrierea băncilor centrale naŃionale la capitalul BCE s-a făcut pe baza a două criterii, şi anume: populaŃia şi PIB-ul celor 15 Ńări ale UE. Ponderile rezultate din subscrierea de către băncile centrale naŃionale la capitalul BCE sunt:

– Deutsche Bundesbank 24,4935% – Banca Centrală a FranŃei 16,8337% – Banca Centrală a Italiei 14,8950% – Banca Centrală a Angliei 14,6811% –

Banca Centrală a Spaniei 8,8935%

Celelalte 10 bănci centrale naŃionale participă cu ponderi cuprinse între 4,2780% – Olanda şi 0,1492% – Luxemburg.

S-a stabilit ca nivelul rezervelor valutare ale BCE să fie de 50 mld euro pentru toate cele 15 Ńări ale Uniunii Europene, ponderea fiecărei Ńări determinându-se prin folosirea aceloraşi două criterii ca şi în cazul capitalului BCE. Structura rezervelor BCE este prevăzută să se realizeze din 15% aur şi 85% devize. Deşi, în fapt, rezervele sunt ale BCE, ele nu au fost transferate efectiv la aceasta, ci au rămas în custodia celor 11 bănci centrale naŃionale (4 dintre băncile centrale naŃionale nu au transferat nimic la 1 ian. 1999), care le gestionează exclusiv în contul BCE165.

Obiectivul final al SEBC în materie de politică monetară, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Maastricht, este acela de a menŃine stabilitatea preŃurilor. Pentru realizarea acestui obiectiv, SEBC trebuie să îşi formuleze o anumită strategie a politicii sale monetare, care să se bazeze fie pe obiective intermediare monetare, fie pe o Ńintă, cum ar fi inflaŃia, sau să aleagă o combinaŃie a celor două.

Principiile generale cărora trebuie să le răspundă cadrul operaŃional al politicii monetare unice sunt următoarele:

� conformitatea cu principiile de piaŃă; � egalitatea de tratament; � simplitatea şi căutarea celui mai bun raport cost-eficienŃă; � descentralizarea, continuitatea, armonizarea şi conformitatea cu procesul de decizie al SEBC. Instrumentele politicii monetare a SEBC – BCE se împart în 3 mari categorii, şi anume: � operaŃiuni de piaŃă (open-market); � facilităŃi permanente; � rezerve obligatorii.

165 „Buletin trimestrial al BNR”, nr.4/1998, Anul VII, nr.28, p. 61-62.

OperaŃiunile de piaŃă au un rol deosebit în conducerea politicii monetare a SEBC, prin intermediul lor realizându-se următoarele obiective:

� direcŃionarea ratelor dobânzii; � controlul lichidităŃii; � orientarea politicii monetare. FacilităŃile permanente au ca scopuri principale: � asigurarea şi absorbŃia lichidităŃii în 24 de ore; � semnalarea orientării generale a politicii monetare; � ratele dobânzilor la care aceste facilităŃi sunt acordate reprezintă limitele (superioare şi

inferioare) ale ratelor dobânzilor over night; Rezervele minime obligatorii au în vedere următoarele elemente: � stabilirea ratelor dobânzii pe piaŃa monetară; � reglarea lichidităŃii; � controlul expansiunii monetare. Acestui regim al rezervelor minime obligatorii îi sunt supuse toate instituŃiile de credit care

activează pe teritoriul statelor membre ale UM.

13.7. România – drumul către euro

Pentru aderarea la euro, România trebuie să îndeplinească atât criteriile nominale, cât şi pe cele reale.

A. Criteriile nominale România se diferenŃiază de majoritatea Ńărilor candidate la aderare în 2004 prin faptul că nu

are probleme în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi datoria publică totală, adică exact domeniile unde alte Ńări trebuie să facă cele mai dureroase ajustări. În schimb, nivelul inflaŃiei şi al dobânzilor reprezintă încă un motiv de preocupare. Această asimetrie va impune, probabil, o strategie diferită în perioada de participare la ERM II.

PerformanŃa României este bună în materie de deficit bugetar, întrucât, conform metodologiei ESA95, deficitele din 2002 şi din 2003 (de 2% din PIB) se încadrează confortabil în criteriul de la Maastricht, de 3%, performanŃă superioară altor Ńări care au intrat în UE în 2004.

La fel de bună este performanŃa României privind datoria publică totală, unde nivelurile atinse în 2002 (de 22,7% din PIB) şi în 2003 (de 23,7% din PIB) se încadrează fără probleme în criteriul de la Maastricht, de 60% din PIB. Mai mult decât atât, perfor-manŃa României în acest domeniu este superioară celei a majorităŃii Ńărilor candidate.

Există însă şi criterii de convergenŃă nominală, unde poziŃia României este mai slabă decât a altor Ńări central şi est-europene. Cel mai important dintre acestea este rata inflaŃiei, rezultatele anului 2005 (9,5%) fiind încă mari. De fapt, chiar Ńările cel mai puŃin performante din acest punct de vedere, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, au rate ale inflaŃiei de 2-3 ori mai mici decât România.

Principalele cauze ale acestei situaŃii defavorabile României constau în finalizarea târzie a procesului de liberalizare a preŃurilor, precum şi în adoptarea unei strategii de reducere graduală a inflaŃiei, cu costurile şi beneficiile ataşate acestei opŃiuni. În România, ultimul mare „val” de liberalizare a preŃurilor şi a cursului de schimb a avut loc abia în anul 1997, în timp ce în alte Ńări, mai avansate în tranziŃie, acest proces a avut loc în anii 1992-1994. De asemenea, strategia de reducere graduală a inflaŃiei, cu aproximativ câte un sfert din valoarea anului precedent, iniŃiată în anul 1999, a fost preferată unei soluŃii radicale (de tipul consiliului monetar).

Strâns legat de criteriul de inflaŃie şi de neîndeplinirea acestuia este şi criteriul privind dobânda la titlurile de stat pe termen lung în moneda naŃională. Dacă pe pieŃele de capital extern a fost posibilă emiterea, în anul 2002, a unor obligaŃiuni de stat în euro cu scadenŃa la 10 ani, în schimb, pe piaŃa internă, datorită inflaŃiei încă înalte şi volatile, scadenŃa maximă la care s-au putut emite obligaŃiuni de stat a fost de 5 ani. Desigur, pe măsură ce procesul dezinflaŃiei va avansa, iar operatorii economici vor fi convinşi de sustenabilitatea sa, vor putea fi emise titluri de stat cu o scadenŃă mai lungă, astfel încât şi acest criteriu să fie în cele din urmă îndeplinit.

De asemenea, cel de-al doilea criteriu de convergenŃă nominală, privind stabilitatea cursului de schimb, depinde în mod critic de îndeplinirea criteriului privind rata inflaŃiei. În ultimii ani, se constată o stabilitate, iar în unele luni chiar o repreciere a leului faŃă de euro. De-abia atunci când inflaŃia va fi adusă la un nivel sub 5% şi va scădea în continuare, cursul de schimb va putea să manifeste un grad de stabilitate compatibil cu îndeplinirea acestui criteriu.

Aşadar, o concluzie foarte importantă este aceea că o apreciere în termeni reali a cursului de schimb potenŃează procesul dezinflaŃionist.

B) Criteriile de convergenŃă reală România avea un grad mediu de deschidere a economiei de 76,5% în 2002 şi de 80,4% în

2003166. Din acest punct de vedere, economia românească este mult mai puŃin deschisă decât economiile Cehiei, Slovaciei sau Ungariei (tabelul nr. 8), pentru care comerŃul exterior joacă un rol mult mai important, similar celui din Ńările Benelux.

Tabelul nr. 8

Gradul de deschidere a economiei*

– în % – Nr. crt.

Anii łara

2000 2001 2002 2003

1. Bulgaria 116,8 118,7 112,9 116,8 2. Cehia 143,0 144,2 132,7 134,4 3. Polonia 63,1 59,8 63,3 72,6 4. România 70,6 74,5 76,5 80,4 5. Slovacia 146,0 156,5 152,7 157,6 6. Slovenia 116,6 116,5 114,2 114,6 7. Ungaria 153,6 150,2 131,1 134,6

* Gradul de deschidere a economiei 100PIB

ImportExport×

+=

Sursa: site-uri ale băncilor centrale şi institutelor naŃionale de statistică.

Totuşi, România are un grad de deschidere a economiei mai mare decât al Poloniei, ceea ce era de aşteptat,

având în vedere corelaŃia inversă care există între deschiderea economiei şi mărimea pieŃei interne. Se poate

aprecia că, în anii următori, ponderile exporturilor şi importurilor în PIB vor continua să crească, iar România

va deveni o economie foarte deschisă, similară celei a Ńărilor de mărime mijlocie şi mică din UE.

În ceea ce priveşte ponderea comerŃului cu UE în totalul comerŃului exterior, România se plasează bine, asemănător Ńărilor care au aderat în 2004, având în 2001, 2002 şi 2003 o pondere de cca 68% la exporturi şi cca 58% la importuri. Conform acestui indicator, Ńara noastră se plasează în imediata apropiere a Cehiei, Poloniei sau Ungariei (tabelul nr. 9).

Tabelul nr. 9 Ponderea exporturilor şi importurilor către/din UE

Exporturi către UE (pondere în total exporturi)

– în % –

Importuri din UE (pondere în total importuri)

– în % –

łara 2000 2001 2002 2003 2000 2001 2002 2003

1. Bulgaria 51,3 54,8 55,9 56,6 44,0 49,3 50,2 49,5 2. Cehia 68,6 68,9 68,4 69,8 62,0 61,8 60,2 59,2

166 Mugur Isărescu, România: drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004.

3. Polonia 70,0 69,2 68,7 68,7 61,2 61,4 61,7 61,1 4. România 63,8 67,8 67,2 67,7 56,6 57,4 58,4 57,7 5. Slovacia 59,1 59,9 60,5 60,6 48,9 49,8 50,3 51,4 6. Slovenia 63,9 62,2 59,3 58,4 67,8 67,7 68,0 67,3 7. Ungaria 75,1 74,2 75,1 73,6 58,4 57,8 56,2 55,1 Sursa: site-uri ale băncilor centrale şi ale institutelor naŃionale de statistică; pentru România: BNR, „Buletin

Statistic CANSTAT”, nr. 3/2003. Dacă, în materie de deschidere a economiei, România îndeplineşte oarecum criteriile de

convergenŃă reală, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte criterii. De exemplu, în structura sectorială a PIB, agricultura continuă să joace un rol mult prea mare (cca 12-14%), similar Bulgariei, dar de trei-patru ori mai mare decât în cazul Ńărilor vest-europene. Mai mult decât atât, ponderea populaŃiei ocupate în agricultură este în România de 25%, de câteva ori mai ridicată decât în Ńările vest-europene. De asemenea, se constată o relativă subdezvoltare a serviciilor, care contribuie cu mai puŃin de 50% din PIB în cazul României, rezultat net inferior tuturor celorlalte Ńări din zonă.

De fapt, economia României are un aspect dual, care se accentuează în fiecare an: un sector urban, dominat de paradigma industrială a secolului XX şi cu vagi elemente de modernitate, respectiv, un sector rural cantonat într-o economie a secolului XIX.

În fine, ultimul criteriu de convergenŃă reală (şi cel mai sintetic) îl reprezintă nivelul PIB/locuitor. Exprimat la cursul de schimb nominal, nivelul acestuia, de aproximativ 2.300 euro în 2003, situează România la egalitate cu Bulgaria, adică aproximativ 9,5% din media UE. Un indicator mai relevant îl constituie însă PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumpărare, al cărui nivel, de cca 7.000 euro, plasează România la mai puŃin de 25% din nivelul mediu al membrilor UE în 2002 şi destul de departe comparativ cu Ńările ce au intrat în UE în 2004 (tabelul nr.10 prezintă o comparaŃie a PIB/locuitor, exprimat în unităŃi convenŃionale „Purchasing Power Standards” – PPS conform metodologiei UE).

Tabelul nr. 10 PIB pe locuitor

– în euro la cursul PPC – 2002 Nr.

crt. łara 2000 2001

procente din media UE – 15

1. Bulgaria 5.800 5.800 5.900 24,6 2. Cehia 12.700 13.800 14.400 60,0 3. Polonia 9.200 9.400 9.500 39,6 4. România 5.300 5.600 5.900 24,6 5. Slovacia 10.400 11.000 11.400 47,5 6. Slovenia 15.900 16.800 17.700 73,8 7. Ungaria 11.200 12.300 13.600 56,7

Sursa: BERD, Transition Report 2003. În concluzie, Ńara noastră prezintă rămâneri în urmă atât la o serie de criterii de convergenŃă

nominală, cât şi la criteriile de convergenŃă reală. A le ignora pe ultimele sub pretextul că nu figurează explicit în nici un tratat ar constitui o mare greşeală. Este adevărat că aderarea la UE s-ar putea realiza şi în condiŃii mai puŃin stricte. În continuare însă, evoluŃia economiei româneşti în cadrul UE ar putea fi periclitată, generând mai multe costuri decât beneficii, dacă nu se iau măsuri serioase pentru contabilizarea tuturor structurilor economice.

Îndeplinirea Ńintei pentru rata inflaŃiei de 9% în anul 2005 a constituit obiectivul principal al politicii monetare. Realizarea acestui obiectiv deschide bune oportunităŃi pentru ca în termen foarte scurt, nu mai mult de 2 ani, rata anuală a inflaŃiei să poată coborî în palierul de 4-5%. Această recalibrare a politicii monetare, având drept Ńintă rate ale inflaŃiei mai scăzute decât cele din programele pe termen mediu întocmite până în acest moment, este justificată de mai mulŃi factori.

România s-a singularizat în rândul Ńărilor care au aderat sau care aderă la UE prin persistenŃa unei inflaŃii mai ridicate, percepută ca reflectând insuficienta determinare a autorităŃilor în urmărirea unor programe economice de reformă susŃinută. În acest moment este necesar şi, totodată, posibil, ca Ńara noastră să se apropie de performanŃele celorlalte Ńări care acced la UE prin politici mai ambiŃioase în acest plan167.

ExperienŃa altor Ńări şi analizele efectuate de experŃii români arată că acest obiectiv de decelerare a inflaŃiei nu antrenează după sine pericolul afectării creşterii economice, în măsura în care şi celelalte politici macroeconomice converg pentru atingerea unui asemenea obiectiv.

Procesul dezinflaŃionist va trebui să continue şi după 2007, având drept obiectiv îndeplinirea criteriului de convergenŃă cu privire la creşterea preŃurilor la momentul evaluării în vederea integrării în zona euro.

Aşadar, rata inflaŃiei va trebui să coboare către 2% în următorii 5-6 ani, presupunând, desigur, că inflaŃia va rămâne în palierele actuale în Ńările din zona euro.

Mai dificil de prezis şi de influenŃat sunt dobânzile pe termen lung din economie. În momentul de faŃă, nu există titluri pe 10 ani, iar apariŃia lor este condiŃionată de credibilitatea politicilor adoptate de autorităŃile române, în general, şi de credibilitatea procesului de reducere a ratei inflaŃiei, în special. De altminteri, adâncimea pieŃei financiare din Ńara noastră este încă mult mai scăzută decât în celelalte Ńări care au aderat la UE în 2004. În această situaŃie, chiar admiŃând că ar fi îndeplinite celelalte condiŃii, piaŃa financiară nu are maturitatea şi adâncimea necesare absorbirii unor titluri cu o scadenŃă atât de îndelungată. Lansarea lor prematură s-ar face, aşadar, în condiŃii prea puŃin favorabile pentru emitent şi, probabil, contraproductive pentru îndeplinirea în scurt timp a criteriului de convergenŃă privind dobânzile.

Începând cu anul 2005 s-a avut în vedere trecerea la strategia de Ńintire directă a inflaŃiei. Într-o asemenea strategie, ori de câte ori proiecŃiile de inflaŃie deviază de la obiectivul stabilit, politica monetară reacŃionează de o manieră mai mult sau mai puŃin mecanică, utilizând atât „ancorele clasice” (rata dobânzii şi rata rezervelor obligatorii), cât şi „ancora cursului de schimb”. Această strategie este aplicată în România începând cu anul 2005 şi va dura până la intrarea în mecanismul ERM II.

În fine, după adoptarea euro, responsabilitatea conducerii politicii monetare se va transfera de la BNR la Banca Centrală Europeană, care practică o strategie heterodoxă, bazată pe doi piloni: un pilon cantitativ, dat de prognoza evoluŃiei masei monetare în sens larg (M3), a cărei relaŃie cu inflaŃia este considerată stabilă şi predictibilă pe termen lung, şi un pilon calitativ, care ia în considerare cât mai mulŃi indicatori financiar-bancari, cum ar fi evoluŃiile pieŃelor financiare, evoluŃia acŃiunilor şi a activelor reale, evoluŃia aşteptărilor inflaŃioniste.

Din cele de mai sus reiese că, în următorii 9-10 ani, BNR şi-ar putea modifica în două rânduri strategia, ceea ce

implică o flexibilitate deosebită, care trebuie să meargă paralel cu o întărire a credibilităŃii sale.

Din experienŃa neplăcută a Ungariei în cadrul unui mecanism de tip ERM II se poate extrage o lecŃie fundamentală, care poate fi sintetizată astfel: o dată anunŃată data probabilă de adoptare a euro, întreaga societate trebuie să se mobilizeze în sprijinul acestei opŃiuni, iar deciziile de politică macroeconomică şi microeconomică trebuie să i se subordoneze. Din această lecŃie fundamentală derivă alte câteva învăŃăminte, după cum urmează:

– avantajele unei inflaŃii scăzute trebuie explicate în mod repetat clasei politice şi populaŃiei;

167 Mirela Diaconescu, Asocierea României la Uniunea Europeană. ImplicaŃii economice şi comerciale,

Editura Economică, Bucureşti, 2003.

– independenŃa băncii centrale trebuie garantată nu numai teoretic, ci şi în practică; – încercarea, concomitentă, de Ńintire directă a inflaŃiei şi de menŃinere a stabilităŃii cursului de

schimb solicită un sprijin puternic din partea Guvernului; – la fel de importantă ca politica fiscală şi cea salarială este menŃinerea sub control a expansiunii

creditului; – este nevoie de o comunicare între Guvern şi banca centrală; – Guvernul ar trebui să fie mai puŃin îngrijorat de soarta exportatorilor, deoarece competitivitatea

într-o piaŃă unică nu se câştigă prin devalorizări, ci prin inovaŃie, desigur, livrare la timp, reŃele de distribuŃie, activitate de servire şi garanŃie, cunoaşterea clientului.

Întreprinderile româneşti beneficiază deja de unele din avantajele legate de introducerea/existenŃa euro. Acelea dintre ele care vor face comerŃ cu mai multe Ńări din UE vor plăti, datorită monedei unice, taxe financiare reduse din 3 motive:

1) costurile de conversie asociate utilizării masive a unei singure monede sunt în mod evident mai puŃin ridicate decât cele asociate unei utilizări concomitente a 12 monede diferite;

2) este mai avantajos să se aprecieze eficienŃa exporturilor faŃă de o singură monedă decât faŃă de 12 monede;

3) crearea euro reprezintă un factor suplimentar de creştere, pentru că ea oferă noi oportunităŃi întreprinderilor exportatoare168.

Pe lângă aceste considerente de ordin general, pot fi formulate şi următoarele învăŃăminte cu caracter tehnic:

• banda de curs largă (±5%) sau îngustă (±2,25) poate fi apărată numai în măsura în care politicile fiscale şi salariale sprijină acest demers;

• este periculos a lăsa cursul să fluctueze în apropierea marginilor benzii, întrucât acesta poate invita la atacuri speculative;

• în economiile mici şi deschise este foarte dificilă consolidarea dezinflaŃiei atunci când are loc o deteriorare a contului curent, datorită importanŃei cursului de schimb;

• prezintă un risc deosebit de mare liberalizarea deplină a contului de capital înainte ca inflaŃia şi dobânzile să fi coborât la niveluri neatractive pentru influxurile de capital speculativ.

În concluzie, învăŃămintele de mai sus pot fi condensate în două recomandări de politică monetară: a) perioada de operare în mecanismul ERM II nu ar trebui să depăşească cei 2 ani obligatorii, tocmai

datorită dificultăŃii de a reconcilia politica de curs cu obiectivul de inflaŃie;

b) intrarea în ERM II ar trebui să se facă numai atunci când stadiul îndeplinirii criteriilor de convergenŃă (nominală şi reală) va fi suficient de avansat; astfel, la sfârşitul celor 2 ani se va putea trece la adoptarea monedei euro169.

INDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 13

� Etapele esenŃiale care au dus la formarea SME sunt următoarele: 1) în febr. 1969, Comisia CEE înaintează Consiliului Ministerial „Planul Barre”; 2) în decembrie 1969, şefii de stat şi de guvern ai celor 6 state membre ale CEE cad de acord cu formarea unui „Fond de rezerve europene”; 3) în oct. 1970 a fost prezentat „Planul Werner”; 4) în martie 1972 s-a pus în aplicare „Planul Werner”; 5) în apr. 1973 se creează FECOM; 6) în iulie 1978 a fost adoptat principiul SME; 7) în dec. 1978 se instituie SME; 8) în ian. 1979 intră efectiv în vigoare SME; 9) în dec. 1979 se adoptă mecanismele noului SME.

168 Virgil GheorghiŃă, Aristide Cociuban, Economie mondială, Editura Politeia, SNSPA, 2002. 169 Negocierile pentru aderarea Bulgariei şi a României la Uniunea Europeană – Tratatul de aderare,

Bruxelles, 31 martie 2005.

� Elementele componente ale SME sunt următoarele: 1) ECU; 2) mecanismul cursurilor de schimb; 3) mecanismul de reglementare şi de credit.

� Conceptul de uniune economică se bazează pe 4 fundamente: a) constituirea pieŃei interne unice; b) întărirea politicii de concurenŃă; c) dezvoltarea de noi politici comune vizând ajustarea structurală şi dezvoltarea regională; d) coordonarea politicii macroeconomice.

� Conceptul de uniune monetară presupune: 1) garantarea unei convertibilităŃi totale şi ireversibile a monedelor statelor membre între ele; 2) liberalizarea completă a mişcărilor de capital şi integrarea completă a pieŃelor bancare şi a celorlalte pieŃe financiare; 3) eliminarea marjelor de fluctuaŃie şi fixarea irevocabilă a parităŃilor monedelor.

� Etapele în realizarea UEM sunt: 1) etapa I (1990-1993), prin adoptarea şi semnarea Tratatului de la Maastricht; 2) etapa a II-a (1994-1998), prin crearea IME şi BCE; 3) etapa a II-a (1999-2002), prin introducerea euro.

� Criteriile monetare şi bugetare de convergenŃă pentru trecerea statelor la euro sunt: 1) criteriul stabilităŃii preŃurilor; 2) criteriul situaŃiei finanŃelor publice; 3) criteriul cursului de schimb; 4) criteriul ratei dobânzii pe termen lung; 5) criteriul independenŃei băncilor centrale.

� Avantajele introducerii monedei unice pentru Ńările membre UE: 1) reducerea ratei dobânzii; 2) facilitatea în comparaŃia preŃurilor; 3) eliminarea costurilor de convertibilitate; 4) euro – monedă internaŃională importantă; 5) stabilitate pentru schimburi; 6) eliminarea atacurilor speculative.

� Dezavantajele trecerii la euro pentru statele membre: 1) costul de � convertibilitate; 2) pierderea de ajustare prin rata de schimb; 3) pierderea

independenŃei în materie de politica bugetară; 4) constrângeri în ceea ce priveşte politica monetară. � Rolul euro pe plan internaŃional: a) monedă oficială de rezervă, intervenŃie şi

referinŃă; b) etalon al mărfurilor; c) mijloc de plată şi de schimb în sectorul privat; d) mijloc de finanŃare şi de investiŃii în sectorul privat.

� InstituŃiile europene din cadrul UEM sunt următoarele: 1) Parlamentul European; 2) Consiliul ECOFIN; 3) EURO-11; 4) Comisia Europeană; 5) SEBC; 6) BCE.

� Principiile generale cărora trebuie să le răspundă cadrul operaŃional al politicii monetare unice sunt următoarele: conformitatea cu principiile de piaŃă; egalitatea de tratament; simplitatea şi căutarea celui mai bun raport cost-eficienŃă; descentralizarea, continuitatea, armonizarea şi conformitatea cu procesul de decizie al SEBC.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) Uniunea Europeană (UE) b) Sistemul Monetar European (SME) c) integrare interstatală d) Comunitatea Economică Europeană (CEE) e) PiaŃa Comună f) Comisia Europeană

g) uniune economică h) uniune monetară i) euro j) Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM) k) ECU (European Currency Unit) l) mecanismul de susŃinere financiară m) Tratatul de la Maastricht n) Tratatul de la Amsterdam o) ERM şi ERM II p) Consiliul ECOFIN q) EURO-11 r) Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) s) Banca Centrală Europeană (BCE)

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. EvoluŃia integrării interstatale vest-europene 2. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene 3. Elementele componente ale Sistemului Monetar European 4. Fundamentele uniunii economice 5. Conceptul de uniune monetară 6. TranziŃia SME către UEM 7. Dezbaterea etapelor înfăptuirii Uniunii Economice şi Monetare 8. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II 9. Criteriile de convergenŃă monetare şi bugetare pentru Ńările membre ce aderă la euro şi la UEM 10. Avantaje şi dezavantaje ale trecerii Ńărilor membre la euro 11. Rolul euro pe plan internaŃional 12. Starea economică actuală a zonei euro 13. Rolul instituŃiilor europene în cadrul UEM 14. Politica monetară promovată de instituŃiile UEM 15. FuncŃiile internaŃionale ale monedei unice euro 16. Componentele Sistemului European al Băncilor Centrale 17. FuncŃiile Băncii Centrale Europene 18. România în drumul său către euro

D. Bibliografie obligatorie

• Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa, Bruxelles, 2004. • Mirela Diaconescu, Economie europeană, Editura Uranus, Bucureşti, 2004. • Andrew Brociner, Europa monetară. SME, UEM şi moneda unică, Editura Institutului

European, Iaşi, 1999. • Mugur Isărescu, România: drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004. • Mirela Diaconescu, Asocierea României la Uniunea Europeană. ImplicaŃii economice şi

comerciale, Editura Economică, Bucureşti, 2003. • Tratatul de aderare – Negocierile pentru aderarea Bulgariei şi a României la Uniunea

Europeană, Bruxelles, 31 martie 2005. • Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinaş, Economia europeană – o prezentare sinoptică,

Editura Economică, Bucureşti, 2004.

CAPITOLUL 14

INSTITUłII MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAłIONALE

14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale

14.2. Banca Reglementelor InternaŃionale

14.3. Grupul Băncii Mondiale

14.4. Fondul Monetar InternaŃional

14.5. Banca Europeană de InvestiŃii

14.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare

14.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale

14.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele bancar-financiare internaŃionale

InstituŃionalizarea relaŃiilor internaŃionale a înregistrat o tendinŃă de accelerare în secolul XX

datorită, în principal, realizărilor înregistrate în ştiinŃa şi tehnica mondială în domeniul comunicaŃiilor şi transporturilor, multiplicării şi apropierii în timp şi spaŃiu a zonelor de contact între interesele naŃiunilor participante la diviziunea internaŃională a muncii, precum şi datorită mutaŃiilor înregistrate în raporturile de forŃe pe plan mondial.

14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale

Dezvoltarea relaŃiilor politico-economice, socio-culturale şi financiare dintre state a condus la studierea şi

găsirea unor modalităŃi tot mai adecvate de organizare şi ordonare a relaŃiilor economice internaŃionale. Este de

remarcat, în acest context, o puternică translaŃie de la formele de conlucrare bilaterală la cele de colaborare

multilaterală, care au luat forma unor mecanisme instituŃionale. Dacă, la început, forma organizatorică a

colaborării dintre state au constituit-o, mai cu seamă, reuniunile (congrese, conferinŃe) internaŃionale, mai

târziu au fost înfiinŃate organizaŃii internaŃionale cu caracter permanent, care se ocupă de diferitele probleme

ce preocupă omenirea.

Pentru început, direcŃiile esenŃiale urmărite în planul organizării în condiŃii noi a relaŃiilor economice între state au constat în:

a) mobilizarea resurselor economice în comun şi colaborarea în direcŃia refacerii zonelor afectate de urmările

celui de-al doilea război mondial;

b) asigurarea cadrului instituŃional monetar-financiar de desfăşurare sistematică a relaŃiilor economice internaŃionale;

c) convenirea unor principii şi mecanisme care să conducă la desfăşurarea liberă şi ordonată a schimburilor comerciale internaŃionale.

La realizarea acestor obiective globale, dar şi pentru finanŃarea Ńărilor în curs de dezvoltare (menită să asigure

reducerea treptată a decalajelor care le separă de Ńările dezvoltate) participă diverse instituŃii financiare

internaŃionale, ajutate îndeaproape şi de bănci. Unele dintre organizaŃiile valutar-financiare internaŃionale au

vocaŃie universală, în timp ce altele au doar un caracter regional. Din prima categorie, cu vocaŃie universală, fac

parte: Banca Reglementelor InternaŃionale, Grupul Băncii Mondiale (Banca InternaŃională pentru

ReconstrucŃie şi Dezvoltare, AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare, CorporaŃia Financiară InternaŃională,

AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor şi Centrul InstituŃional pentru Aplanarea Disputelor

InvestiŃionale) şi Fondul Monetar InternaŃional, iar din cea de-a doua, adică din cele cu caracter regional, fac

parte: Banca Europeană de InvestiŃii, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, precum şi băncile

de dezvoltare regională, cum sunt: Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare Caraibiană,

Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare, Banca Islamică de Dezvoltare, Banca

Arabă pentru Dezvoltare Economică şi Fondul Monetar Arab170.

14.2. Banca Reglementelor InternaŃionale

170 Iulian Văcărel, RelaŃii financiare internaŃionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995.

Banca Reglementelor InternaŃionale (BRI) a fost fondată în anul 1930 în urma ConferinŃei de la Haga şi a avut ca obiectiv iniŃial gestionarea reparaŃiilor plătite de Germania, puterilor ieşite învingătoare în primul război mondial, astfel încât transferurile respective să nu provoace perturbaŃii pe pieŃele de capital. Membrii BRI sunt băncile centrale ale Ńărilor membre, de aceea ea mai este numită şi „bancă a băncilor centrale”.

Obiectivul iniŃial al BRI, de reglementare a despăgubirilor de război, a trecut, treptat, pe plan secundar, BRI devenind o „bancă laborator” de pregătire şi cooperare monetară internaŃională. Activitatea ei a fost orientată tot mai mult în direcŃia facilitării cooperării între băncile centrale171.

În perioada imediat postbelică, BRI a jucat rolul de oficiu de clearing pentru Uniunea Europeană de PlăŃi,

constituind prima încercare de cooperare monetară organizată a Ńărilor vest-europene. În acelaşi timp, BRI

asigură asistenŃă băncilor centrale membre şi acŃionează pe piaŃa monetară din însărcinarea şi interesul

băncilor centrale membre. În această calitate, începând cu anul 1960, ea primea depozite monetare ale băncilor

centrale, plasa aceste disponibilităŃi pe piaŃă şi acorda asistenŃă sub forma „creditelor releu” băncilor aflate în

dificultate. BRI devine locul de întâlnire şi de cooperare pentru guvernatorii băncilor centrale ale statelor

membre ale ComunităŃii Economice Europene.

Banca a mai exercitat şi funcŃia de agent de execuŃie sau mandatar pentru mai multe acorduri financiare internaŃionale, furnizând asistenŃă tehnică băncilor centrale, inclusiv celor din Ńările în tranziŃie. De asemenea, BRI se dovedeşte a fi şi un important centru de cercetare în domeniul pieŃelor financiare şi politicilor monetare, prin editarea cunoscutelor sale rapoarte anuale.

BRI funcŃionează ca o societate pe acŃiuni, fiind condusă de Consiliul de AdministraŃie şi de Adunarea Generală a AcŃionarilor. Consiliul de AdministraŃie este format din guvernatorii băncilor centrale ale celor cinci Ńări fondatoare (Belgia, FranŃa, Germania, Italia şi Marea Britanie), la care s-a adăugat ulterior şi Statele Unite ale Americii. Aceşti şase guvernatori desemnează fiecare un al doilea administrator, de aceeaşi naŃionalitate, şi cooptează alŃi 5 guvernatori ai unor bănci centrale importante, cum ar fi cele din Canada, Japonia, Olanda, Suedia şi ElveŃia. Adunarea Generală a AcŃionarilor reuneşte în fiecare an reprezentanŃi ai 41 de bănci centrale membre, precum şi un număr mare de invitaŃi din peste 80 de alte bănci centrale şi instituŃii financiare internaŃionale. Numărul de voturi este stabilit în funcŃie de cota parte de capital subscrisă de fiecare Ńară membră.

România este membră a BRI de la înfiinŃarea acesteia şi dispune în prezent de un număr de 8 voturi. Banca NaŃională a României a devenit membră a BRI încă din 1930, numărându-se printre primele 55 de bănci centrale membre. În prezent, BNR deŃine 8.000 de acŃiuni din capitalul Băncii, pentru care primeşte anual dividende.

După 1990, BRI a acordat BNR asistenŃă tehnică pentru consolidarea funcŃiilor de bancă centrală.172

14.3. Grupul Băncii Mondiale

Conform Acordului semnat la Bretton Woods de către Ńările participante, Ńările care au avut pierderi de război, cât şi cele slab dezvoltate urmau să beneficieze de un ajutor internaŃional pentru reconstrucŃie şi dezvoltare cu fonduri provenite de la statele dezvoltate ale lumii, precum şi din mobilizarea de fonduri de pe piaŃa financiară internaŃională.

171 www.bis.org. 172 www.bnr.ro

Tot acest proces de într-ajutorare s-a desfăşurat prin intermediul Grupului Băncii Mondiale. Acest grup are în componenŃa sa cinci instituŃii distincte, şi anume: Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD), AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID), CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI), AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor (AMGI) şi Centrul InternaŃional pentru Aplanarea Disputelor InvestiŃionale (CIADI). În fapt, acŃionează cinci instituŃii diferite, cu obiective precise şi care au un scop comun, şi anume: creşterea standardului de viaŃă în Ńările în curs de dezvoltare prin intermediul resurselor financiare ale Ńărilor dezvoltate. Termenul generic de Bancă Mondială se referă, în fapt, la doar două dintre acestea, şi anume la BIRD şi AID.

a) Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a luat fiinŃă la data de 27 dec.1945 şi

este cel de-al doilea organism creat de ConferinŃa Monetară şi Financiară InternaŃională de la Bretton Woods.

Alături de Fondul Monetar InternaŃional, BIRD a constituit baza Sistemului Monetar InternaŃional creat la

Bretton Woods. Obiectivul primordial al acestei bănci l-a constituit în primă instanŃă acordarea şi/sau

garantarea împrumuturilor pentru finanŃarea proiectelor de reconstrucŃie şi dezvoltare în Ńările membre. Pe

parcursul timpului, activitatea sa s-a orientat în principal către Ńările în curs de dezvoltare membre.

Principalele obiective ale BIRD, în conformitate cu cele prevăzute în cadrul ConferinŃei de la Bretton Woods, sunt următoarele:

– acordarea de ajutoare Ńărilor membre pentru sprijinirea reconstrucŃiei şi dezvoltării şi pentru refacerea economiilor distruse de război;

– acordarea de sprijin financiar Ńărilor mai puŃin dezvoltate pentru îmbunătăŃirea aparatului de producŃie şi a resurselor;

– impulsionarea investiŃiilor străine private prin intermediul garanŃiilor oferite sau participării la împrumuturi;

– stimularea comerŃului internaŃional şi menŃinerea unor balanŃe de conturi echilibrate prin înlesnirea investiŃiilor internaŃionale făcute pentru dezvoltarea resurselor productive ale Ńărilor membre;

– coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de BIRD, cu împrumuturi internaŃionale obŃinute pe alte căi, aşa încât să aibă prioritate cele mai urgente şi mai eficiente;

– ajutorarea Ńărilor membre în efortul de trecere de la economia de război la economia de piaŃă; – sprijinirea Ńărilor din Europa de Est în edificarea economiei de piaŃă după căderea regimului

comunist, totalitar. În prezent, obiectivul BIRD este de reducere a sărăciei în Ńările mai puŃin sărace, solvabile şi cu

venituri medii, promovând o dezvoltare durabilă, prin împrumuturi, garanŃii şi servicii nelegate de împrumuturi, inclusiv servicii de analiză şi consultanŃă.

łările membre ale BIRD erau în număr de 35 în anul 1945, pentru ca în 1990 să ajungă la 150, în 1996 la 169, în 2000 la 178173, iar în 2005 la 184.174 România a devenit membră a BIRD la 15 dec.1972. La BIRD au putut adera numai Ńările membre ale FMI datorită regulilor din statutul acestei organizaŃii care trebuiau strict respectate pentru ca Banca să funcŃioneze în bune condiŃii.

BIRD îşi are formate mijloacele financiare din două categorii de venituri, şi anume: din cotele de participare ale Ńărilor membre şi din fondurile atrase din diferite surse – venituri nete, rezultate din operaŃiuni bancare proprii; fonduri obŃinute din plasarea pe pieŃele internaŃionale financiare a obligaŃiunilor emise sau prin contracte directe cu băncile centrale ale Ńărilor membre; venituri realizate

173 Gabriela Drăgan, Rodica Zaharia, RelaŃii economice internaŃionale, Editura ASE, Bucureşti,

2000. 174 Petre Brezeanu, Sisteme financiare internaŃionale, Editura Cavalioti, Bucureşti, 2003.

din dobânzi şi comisioane percepute la creditele acordate; împrumuturi de capital contractate pe pieŃele financiare, în special de pe pieŃele Ńărilor membre şi din ElveŃia.175

Fiecărei Ńări membre BIRD i se stabileşte mărimea capitalului subscris în funcŃie de potenŃialul său economico-financiar şi de cota sa de participare la FMI. łările membre varsă la BIRD capitalul subscris în proporŃie de doar 10%, restul de 90% rămânând în Ńară, cu menŃiunea că acesta stă în permanenŃă la dispoziŃia băncii, el putând fi cerut de bancă atunci când ea are nevoie de fonduri. Din acest vărsământ de 10%, o tranşă de 1% se varsă în aur sau în dolari SUA, iar restul de 9% în moneda naŃională a Ńării respective.

BIRD îşi poate suplimenta fondurile, la nevoie, prin emisiunea de obligaŃiuni pe pieŃele internaŃionale de capital, ea putând garanta prin bonitatea pe care i-o dă uriaşa sa rezervă de credit guvernamental.

Activele principale ale BIRD sunt împrumuturi la Ńările membre şi sunt Ńinute în principal în dolari, euro şi yeni.

Această bancă este organizată sub forma unei societăŃi pe acŃiuni, puterea de vot a unui stat în cadrul Băncii fiind în strânsă corelare cu cota de participare a acesteia la BIRD.

Ca organe de conducere ale BIRD putem menŃiona: Consiliul Guvernatorilor (în care fiecare Ńară este reprezentată de guvernatorul băncii centrale şi de un viceguvernator), Administratorii Executivi (care sunt în număr de 24, şi tot atâŃia supleanŃi), Preşedintele (care, conform tradiŃiei, este american), Consiliul Consultativ şi comitetele de împrumuturi (care analizează şi elaborează rapoarte privind recomandarea sau nerecomandarea realizării proiectelor propuse, pentru care au fost solicitate împrumuturi). Sesiunile anuale ale Consiliului Guvernatorilor au loc la aceeaşi dată şi în comun cu cele ale FMI, şi anume în luna septembrie a fiecărui an.

Guvernatorii, câte doi din partea fiecărei Ńări – miniştrii finanŃelor şi guvernatorii băncilor centrale –, sunt cei care decid asupra problemelor-cheie, admit sau suspendă Ńări membre, hotărăsc modificarea capitalului, determină distribuŃia veniturilor BIRD şi îşi dau acordul asupra declaraŃiilor financiare.

Deoarece guvernatorii se întâlnesc doar o dată pe an, majoritatea atribuŃiilor guvernatorilor sunt transferate Biroului Directorilor Executivi (BORD). Fiecare membru guvernator al Băncii Mondiale este reprezentat de membri de drept şi membri aleşi de către un director executiv. Membrii de drept sunt 5 state: FranŃa, Germania, Japonia, Marea Britanie şi SUA, care numesc câte un director executiv, în timp ce ceilalŃi membri sunt reprezentaŃi de 19 directori executivi, care sunt aleşi pe grupuri de Ńări. Cei 24 de directori executivi se întâlnesc de obicei de două ori pe săptămână pentru a supraveghea afacerile băncii şi pentru a aproba împrumuturi şi garanŃii, noi politici, bugetul administrativ, strategii de asistenŃă a Ńărilor şi decizii finale.

Preşedintele este ales pe un termen reînnoibil de 5 ani şi este cel care prezidează întâlnirile Biroului Directorilor Executivi şi răspunde în totalitate de managementul Băncii Mondiale. De regulă, Directorul BIRD este un american, iar Directorul FMI, un european.

Această Bancă prezintă, pentru Ńările membre, avantajul că acordă împrumuturi convenabile, şi anume:

termenul de rambursare cuprins între 15 şi 25 de ani; o perioadă de graŃie de 5-7 ani; dobânda cu 1-2 procente

mai scăzută decât cea practicată pe pieŃele internaŃionale de capital.

OperaŃiunile de împrumut BIRD s-au conformat în general unor principii care, luate împreună, garantează că împrumuturile BIRD sunt făcute pentru Ńările membre ce au alocat mari fonduri în scopuri financiare şi economice. Aceste principii sunt:

• BIRD acordă împrumuturi guvernelor, autorităŃilor guvernamentale sau întreprinzătorilor particulari în cadrul teritoriilor Ńărilor membre;

• împrumuturile BIRD sunt chemate să promoveze folosirea resurselor pentru scopuri productive în Ńările membre;

175 Ioan Bari, Economia mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.

• în acordarea împrumuturilor, BIRD trebuie să acŃioneze prudent vizavi de perspectivele restituirii împrumuturilor;

• utilizarea împrumuturilor este supravegheată de BIRD, care vrea să se asigure că fondurile sunt utilizate doar pentru scopurile autorizate.

Pentru aprobarea proiectelor de investiŃii avute în vedere a fi finanŃate de către BIRD, ele sunt mai întâi

analizate riguros de către echipe de experŃi ai Băncii, organizându-se chiar deplasări ale acestora la faŃa locului

pentru a face constatarea. Gama proiectelor de investiŃii finanŃate de BIRD este largă, fiind deschisă, de regulă,

şi concurenŃei internaŃionale.

Pe lângă operaŃiunile financiare, BIRD acordă şi asistenŃă tehnică Ńărilor membre. O astfel de asistenŃă include

repartizarea profesioniştilor calificaŃi pentru supravegherea oportunităŃilor de dezvoltare în Ńările membre,

precum şi analiza situaŃiei lor fiscale, economice.

Pentru a asista dezvoltarea Ńărilor membre, BIRD a înfiinŃat Institutul Bancar Mondial, care asigură cursuri şi alte training-uri în legătură cu dezvoltarea economică şi administrativă pentru guverne.

În ultima perioadă de timp, activitatea BIRD a suferit din cauza insuficienŃei capitalului propriu şi împrumutat

ca urmare a politicilor Ńărilor dezvoltate, care au limitat drastic alocările de fonduri către Bancă şi filialele sale

pe motivul că activitatea acestora nu ar fi destul de eficientă. Cu toate acestea, cifra cumulativă a

împrumuturilor acordate de BIRD până în prezent se ridică la 394 mld USD.

b) AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) a luat naştere ca filială a BIRD în anul 1960 şi a fost înfiinŃată după ce s-a ajuns la concluzia că multe Ńări care şi-au câştigat de curând independenŃa, în cea mai mare parte africane, datorită nivelului lor foarte scăzut de dezvoltare, nu pot contracta şi rambursa împrumuturi în condiŃiile curente, ele având nevoie de o finanŃare externă, cu dobânzi mai mici şi în condiŃii mai acceptabile. Împrumuturile AID sunt cunoscute sub denumirea de credite.

AID acordă credite cu preponderenŃă Ńărilor mai sărace ale lumii (cu un PIB/loc mai mic de 895 USD), în condiŃii mult mai avantajoase decât la BIRD, şi anume: rată mică a dobânzii (câteva procente) sau fără dobândă (cu perceperea unui comision bancar de doar 0,75%); eşalonarea rambursării creditului se face pe o perioadă foarte lungă de timp, de regulă, 50 de ani; perioada de graŃie este, de asemenea, foarte lungă, atingând 15 ani.176

ÎnfiinŃarea AID a avut drept scop îndeplinirea următoarelor obiective177: – stimularea dezvoltării economiilor din regiunile mai puŃin dezvoltate ale globului prin acordarea

de mijloace financiare în condiŃii mai avantajoase decât creditele obŃinute de pe piaŃa financiară internaŃională;

– finanŃarea Ńărilor foarte sărace în condiŃii avantajoase pentru realizarea unor investiŃii, în condiŃiile în care aceste Ńări nu îşi pot permite procurarea de împrumuturi din alte surse;

– acordarea de asistenŃă Ńărilor subdezvoltate;

176 Iulian Văcărel, RelaŃii financiare internaŃionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995. 177 Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 2002.

– finanŃarea în condiŃii mai avantajoase a Ńărilor foarte sărace, care nu-şi pot permite realizarea unor investiŃii prin împrumuturi de pe piaŃa internaŃională a creditului din cauza dobânzilor foarte ridicate.

Resursele AID provin din donaŃii şi contribuŃii ale guvernelor, din subscripŃii ale Ńărilor membre, din transferuri de profituri ale BIRD, precum şi din propriile beneficii ale AsociaŃiei. ContribuŃiile provin, în principal, de la Ńările membre cele mai bogate ale AID. Printre Ńările donatoare se numără, de asemenea, şi câteva Ńări care sunt în mod curent primitoare de împrumuturi de la BIRD. Donatorilor li se cere ca la fiecare trei ani să reînnoiască fondurile AID. De când s-a înfiinŃat AID au avut loc 12 astfel de reînnoiri de fonduri. ContribuŃiile la AID permit Băncii Mondiale să furnizeze 6-7 mld USD pe ani sub formă de credite fără dobândă acordate celor mai sărace 78 de Ńări ale lumii, unde trăiesc aproximativ 2,4 mld de oameni. Această asistenŃă este vitală pentru că aceste Ńări au o capacitate minimă sau inexistentă de a împrumuta în condiŃiile pieŃei.

Împrumuturile acordate de AID se acordă în special proiectelor de dezvoltare care sunt adresate trebuinŃelor de bază ale oamenilor, cum ar fi: educaŃia primară, energia, transporturile, agricultura, serviciile de asistenŃă medicală şi de poluare a apei, de protecŃie a mediului, îmbunătăŃirea infrastructurii ş.a. Cifra cumulată a împrumuturilor acordate până în prezent de AID se ridică la 151 mld USD.

Evaluarea proiectelor de investiŃii se face în condiŃii similare celor practicate de BIRD.

În anul 1960, numărul Ńărilor membre ale AID era de 50, pentru ca în 1990 să ajungă la 130, în 1996 la 158, iar în 2005 la 162.

Ca structură administrativă, AID este parte integrantă a structurii Băncii Mondiale (conducerea ei fiind

subordonată celei a BIRD), iar sediul acestei instituŃii este comun cu cel al BIRD de la Washington.

c) CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) sau Societatea Financiară InternaŃională (SFI), cum mai este denumită, a luat fiinŃă în anul 1956, ea fiind cea de-a doua afiliată la BIRD. CFI reprezintă sursa multilaterală cea mai extinsă de împrumut şi finanŃare pentru proiectele sectorului privat al Ńărilor în curs de dezvoltare. Scopul urmărit de ea este acela de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor de producŃie private aparŃinând Ńărilor în curs de dezvoltare membre ale BIRD.

Activitatea CFI, începând din anul 1960, se axează pe următoarele aspecte: – acordarea de credite sau achiziŃionarea de participaŃii în întreprinderile industriale private, fără a

solicita garanŃii guvernului din Ńara membră respectivă; – finanŃarea investiŃiilor de capital în întreprinderi private din Ńările membre; – furnizarea de consultanŃă şi alte servicii conexe, în ceea ce priveşte crearea şi consolidarea

pieŃelor financiare şi a celorlalte instituŃii existente în domeniul pieŃelor financiare; – analiza şi studierea raportului dintre rata de schimb, politicile tarifare, cele fiscale şi practicile de

contingentare, acordarea licenŃelor, pe de o parte, şi expansiunea industrială, pe de altă parte.

ContribuŃiile CFI constau în: participarea la constituirea capitalului întreprinderilor respective prin cumpărarea de acŃiuni; acordarea de împrumuturi pe termen lung şi mijlociu (7-12 ani); facilitarea cofinanŃării proiectelor de dezvoltare. Lucrând cu partenerii de afaceri, CFI investeşte numai în întreprinderile particulare viabile din Ńările în curs de dezvoltare şi oferă împrumuturi pe termen lung, garanŃii şi servicii de gestionare a riscului, precum şi consultanŃă numai pentru clienŃii săi.

În octombrie 1996, numărul Ńărilor membre CFI era de 156, pentru ca în 2005, să ajungă la 175. Portofoliul său de angajamente este în sumă de 23,5 mld USD.

CFI este o entitate separată în cadrul Grupului Băncii Mondiale, iar fondurile sale sunt distincte de acelea ale BIRD. Sediul CFI este, de asemenea, la Washington.

d) Tot din Grupul Băncii Mondiale face parte AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor (AMGI), care a luat naştere în 1988, ca o continuare a Centrului InternaŃional de Aplanare a Disputelor InvestiŃionale. Rolul acestei instituŃii este acela da a garanta investiŃiile private din Ńările în curs de dezvoltare membre ale BIRD contra riscurilor comerciale. Cifra cumulativă a garanŃiilor emise se ridică în prezent la 13,5 mld USD.

AMGI ajută la încurajarea investiŃiilor străine în Ńările în curs de dezvoltare prin acordarea de garanŃii

investitorilor străini privaŃi, împotriva pierderilor cauzate de riscurile necomerciale, cum ar fi: transferul valutar,

exproprierea, războaiele, manifestările civile de stradă, revoltele populare, riscurile politice ş.a. De asemenea,

AgenŃia acordă asistenŃă tehnică pentru a ajuta Ńările în efortul de a găsi cele mai bune oportunităŃi de a investi.

Capitalul subscris al AMGI a depăşit 1 mld USD. În octombrie 1998, numărul Ńărilor aderente era de 128, România devenind membră a AMGI în

1992. În prezent, numărul Ńărilor membre ale AMGI este de 157. Şi această AgenŃie este afiliată BIRD, cu o conducere subordonată ei, având sediul la Washington, în aceeaşi

clădire cu Banca Mondială.

e) Centrul InternaŃional pentru Aplanarea Disputelor InvestiŃionale (CIADI) a fost înfiinŃat în 1966

pentru promovarea creşterii investiŃiilor internaŃionale prin asigurarea de facilităŃi, pentru consiliere şi arbitraj al

disputelor investiŃionale între inves-titorii străini şi Ńările gazdă. CIADI ajută astfel la crearea unui climat de

încredere recipro-că între state şi investitorii străini. De asemenea, Centrul asigură consultanŃă, realizează

cercetări şi editează publicaŃii în domeniul ariei legislative a investiŃiilor străine.

PublicaŃiile CIADI în acest domeniu includ colecŃii de multe volume de legi ale investiŃiilor şi tratate, precum şi

un jurnal semianual.

CIADI are în prezent 134 de membri. Pentru a deveni membru al CIADI, trebuie să fii mai întâi membru al BIRD.

Mărturie a utilităŃii sale ca organizaŃie internaŃională, CIADI este adesea menŃionat în prevederile referitoare la arbitrarea disputelor în ce priveşte contractele investiŃiilor internaŃionale, legile instituŃiilor şi tratatele bilaterale şi multilaterale de investiŃii.

Centrul este o organizaŃie autonomă, având legături strânse cu BIRD. ToŃi membrii săi sunt, de asemenea, şi

membri ai BIRD. Consiliul de AdministraŃie al Centrului, con-dus de preşedintele BIRD, este format din câte

un reprezentant al fiecărei Ńari membre.

A. Rolul Băncii Mondiale Rolul Băncii Mondiale (termenul „Banca Mondială” înseamnă, de fapt, BIRD împreună cu celelalte filiale) şi,

totodată, principalul său scop îl constituie acela de a ajuta oamenii săraci şi Ńările cele mai sărace. Însă, tuturor

clienŃilor săi li se cere respectarea anumitor principii:

– investiŃia în oameni, prin educaŃie; – investiŃia în resursele umane şi în infrastructură; – protecŃia mediului înconjurător; – susŃinerea şi încurajarea dezvoltării afacerilor private; – împuternicirea guvernelor de a furniza servicii de calitate, eficient şi transparent; – promovarea reformelor, pentru a crea un mediu economic stabil care să conducă la investiŃii pe

termen lung; – focalizarea pe dezvoltarea socială şi crearea de instituŃii ca elemente-cheie în reducerea sărăciei.

Pentru secolul XXI, Banca Mondială şi-a propus să evolueze de la simpla finanŃare a dezvoltării proiectelor la sprijinirea dezvoltării sociale şi umane. Ea consideră necesară aplicarea Codului Dezvoltării Cuprinzătoare – CDC.

CDC-ul este în esenŃă un proces pentru asigurarea unei eficienŃe mai mari a dezvoltării într-o lume plină de

sărăcie. El stabileşte mecanisme pentru a „uni” oamenii şi pentru a „construi consensuri”; el creează

parteneriate mai puternice, care permit selectarea strategică, şi subliniază realizările concrete.

În iniŃierea CDC-ului, Banca Mondială şi-a focalizat atenŃia asupra unor „blocuri” esenŃiale pentru eficienŃa dezvoltării:

a) Blocul structural: guvernare bună şi guvern „curat”; sistem legislativ, juridic şi financiar bine organizat şi supravegheat; programe sociale.

b) Blocul fizic: apă şi canalizare; energie electrică; drumuri, transporturi şi telecomunicaŃii; surse culturale.

c) Blocul strategiilor specifice: pentru sectoarele rural, urban şi privat.

B. Programele Băncii Mondiale Pe lângă împrumuturi şi asistenŃă tehnică, Banca Mondială iniŃiază şi programe focalizate pe reducerea sărăciei

şi îmbunătăŃirea standardelor de locuire.

1. InvestiŃii în oameni Ca singur investitor în sectorul social, Banca a acordat împrumuturi de peste 40 mld

USD pentru mai mult de 500 de proiecte în 100 de Ńări. De asemenea, Banca ajută guvernele să restructureze securitatea socială şi sistemul pensiilor şi

stabileşte programe pentru protejarea celor afectaŃi de restructurarea economică. Pe lângă împrumuturi, Banca acordă asistenŃă tehnică prin servicii, în Ńările îndatorate, efectuând

evaluări ale sărăciei, elaborând strategii de asistenŃă ş.a. 2. Protejarea mediului înconjurător Banca ia măsuri majore pentru a se asigura că proiectele sale nu afectează mediul înconjurător.

Concernele pentru protecŃia mediului sunt implicate în toate activităŃile Băncii pentru că experienŃa a arătat că este mai eficient să fie prevenită distrugerea mediului decât să se cureŃe după distrugere. Pentru a spori aceste eforturi, Banca lucrează în parteneriat cu alte agenŃii de dezvoltare, organizaŃii nonguvernamentale şi grupuri comunitare pentru a-şi spori beneficiul cunoştinŃelor şi experienŃei. Ea cooperează cu WCU (The World Conservation Unit) – Uniunea Mondială de Conservare a Naturii, cu Fondul Mondial Wild Life – Fondul Mondial al Naturii şi cu multe alte organizaŃii pentru facilitarea programelor de protejare a râurilor, pădurilor şi ariilor despădurite şi de coastă.

Banca este, de asemenea, una din agenŃiile de implementare din GEF (Global Environment Facility), o

organizaŃie care joacă un rol-cheie în rezolvarea unor probleme globale ale mediului, cum ar fi: degradarea

stratului de ozon, poluarea apelor internaŃionale ş.a..

3. Stimularea creşterii sectorului privat Banca Mondială ajută guvernele cliente în procesul de dezvoltare, facilitând crearea condiŃiilor

necesare pentru extinderea sectorului privat. Aceasta include: � adoptarea de legi, regulamente şi instituŃii locale de care au nevoie investitorii privaŃi; � construirea infrastructurii fizice (transporturi, apă, energie, telecomunicaŃii) şi

dezvoltarea bazelor tehnologice şi informative necesare pentru a concura pe pieŃele internaŃionale;

� dezvoltarea de pieŃe de capital locale şi sisteme bancare. Banca oferă garanŃii pentru a încuraja investiŃiile private. Aceste garanŃii sunt create pentru a

micşora riscul de investiŃii, în special pentru datoriile financiare pe termen lung. Ele sunt importante, pe de altă parte, pentru încurajarea finanŃării private a infrastructurii. Aceste garanŃii sunt date de bancă pentru a suplimenta programele de reformă şi diminuează riscul micşorării beneficiilor oferite sectorului privat de CFI şi AMGI.

CFI a sprijinit circa 2000 de companii din 129 de Ńări cu mai mult de 21 mld USD, reprezentând atât o finanŃare din capitalul propriu, cât şi 15 mld USD din alte surse. De asemenea, ajută Ńările în stabilirea pieŃelor de capital şi asigură servicii de consultanŃă pentru privatizarea întreprinderilor de stat.

AMGI sprijină sectorul privat prin asigurarea investiŃiilor în situaŃii cu risc. AgenŃia a asigurat investiŃii în valoare de 5 mld USD pe an în mai mult de 24 de Ńări. AMGI, de asemenea, asigură informaŃii despre oportunităŃi de investiŃii în aceste Ńări.

4. Promovarea reformei economice Banca ajută guvernele în îmbunătăŃirea politicilor economice şi sociale şi, în acelaşi timp,

promovează stabilitatea. Banca asigură fonduri, consultanŃă şi asistenŃă tehnică în eforturile statelor de a reduce deficitele bugetare, de a

reduce inflaŃia, de a grăbi realizarea privatizării întreprinderilor de stat, de a stabiliza sistemele financiare, de a

întări sistemul juridic etc. Aceste reforme ajută la atragerea de capital privat străin.

5. Lupta împotriva corupŃiei Banca a asistat un număr mare de Ńări în lupta împotriva corupŃiei. Banca organizează work-shops,

cursuri şi training-uri pentru oficialii guvernamentali şi membrii societăŃii civile. Banca ajută Ńările să identifice şi să implementeze politica şi reformele instituŃionale care pot minimiza

oportunităŃile pentru corupŃie. Aceste reforme includ reguli financiare mai bune şi o mai mare transparenŃă în

sectorul public.

6. AsistenŃa Ńărilor afectate de conflicte AsistenŃa postconflict a Băncii s-a focalizat nu numai asupra reconstrucŃiei infrastructurii, dar şi

asupra unor programe de promovare a relansării economice.

14.4. Fondul Monetar InternaŃional

A) Obiectivele şi funcŃiile Fondului Monetar InternaŃional

Fondul Monetar InternaŃional (FMI) reprezintă realizarea cea mai valoroasă a Acordului de la Bretton Woods din 1944 şi a luat naştere pe fondul unor preocupări intense pe plan internaŃional în ceea ce priveşte reorganizarea relaŃiilor valutar-financiare în vederea reconstrucŃiei economice şi a dezvoltării comerŃului mondial. Această instituŃie a fost înfiinŃată urmărindu-se următoarele obiective majore: promovarea cooperării monetare internaŃionale; facilitarea expansiunii comerŃului internaŃional; înlăturarea restricŃiilor de natură valutară din calea comerŃului mondial şi a fluxurilor financiare internaŃionale; acordarea Ńărilor membre de credite pe termen scurt şi mediu în vederea reducerii dezechilibrelor balanŃelor lor de plăŃi externe; promovarea stabilităŃii cursurilor valutare şi evitarea devalorizării monetare, precum şi scurtarea duratei şi scăderea dezechilibrului balanŃelor de plăŃi externe ale Ńărilor membre.

FuncŃiile cele mai importante ale FMI constă în: a) creditarea temporară a deficitelor balanŃelor de plăŃi pentru Ńările care se obligă să aplice o politică de redresare economico-financiară şi valutară, pe termen scurt, prin mijloace de restrângere a cererii interne (consumul populaŃiei, investiŃiile agenŃilor economici, cheltuielile statului) sau prin aplicarea unei aşa-numite „politici de austeritate”; b) acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanŃii (în monedă naŃională), astfel încât ei să fie sprijiniŃi la nevoie pentru a-şi echilibra balanŃa de plăŃi; c) limitarea restricŃiilor valutare care frânează dezvoltarea comerŃului internaŃional, membrii ei fiind astfel obligaŃi să evite restricŃiile valutare asupra plăŃilor curente; d) supravegherea şi interzicerea încheierii de acorduri valutare discriminatorii între statele membre; e) urmărirea politicii cursului de schimb.

B) Structura organizatorică a Fondului Monetar InternaŃional Ca structură organizatorică, FMI este împărŃit în două categorii de membri: membri originari şi

alŃi membri. Membri originari sau fondatori sunt acele state care au ratificat acordul de creare a FMI până la intrarea lui în vigoare în decembrie 1945. AlŃi membri sunt consideraŃi a fi statele care au aderat la FMI după intrarea în vigoare a acordului.

Pentru constituirea rezervelor de aur şi devize ale FMI, fiecare membru este obligat să subscrie o cotă de participare, cotă care se varsă integral la aderare, din care 25 % în aur sau devize şi 75% în monedă naŃională. Aurul se depune la una din cele patru bănci „depozitare” acreditate, şi anume: Sistemul Federal de Rezerve – FED (din New York), Banca Angliei, Banca FranŃei şi Banca Indiei. Moneda naŃională este păstrată într-un cont special la banca centrală sau la o altă bancă a Ńării emitente, fiind la dispoziŃia FMI în orice moment.

Resursele financiare ale FMI sunt constituite în principal din cotele de subscriere ale celor 184 de Ńări membre.178 În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 ian. 1999, totalul acestor cote se ridică la 212,4 mld DST (aproximativ 312 mld USD).4

Cota de participare a fiecărei Ńări membre, exprimată în DST, a fost stabilită iniŃial după formula bazată pe mărimea PIB, mărimea rezervelor oficiale de aur şi devize convertibile şi volumul comerŃului exterior. Din 1978, „tranşa-aur” s-a transformat în „tranşa-rezervă”, putând fi vărsată, la alegere, în DST sau alte valute acceptate de Fond. Pentru a permite FMI să facă faŃă solicitărilor de credite din ce în ce mai numeroase şi mai mari, s-a procedat la o majorare generală a cotelor de participare, care se face diferenŃiat de la o Ńară la alta.179

Mărimea cotei de participare este hotărâtoare pentru poziŃia unei Ńări în cadrul FMI, de ea depinzând numărul voturilor de care dispune Ńara respectivă, precum şi capacitatea sa de împrumut de la Fond. Cotele cele mai mari le au Ńările dezvoltate (3/4 din totalul cotelor de participare şi din voturi), iar SUA singură deŃine o cotă de aproximativ 20% din resursele totale ale FMI, având astfel putere de veto asupra deciziilor importante luate în cadrul Fondului cu o majoritate de 4/5.

Sistemul de vot în cadrul FMI este ponderat cu cota de participare. Fiecărei Ńări membre i se acordă 250 de voturi, la care se adaugă câte un vot suplimentar pentru fiecare 100 000 USD din cota de participare a Ńării respective. De aici rezultă că participarea Ńărilor membre la luarea deciziilor este proporŃională cu numărul său total de voturi şi de capital.9

178 United Nations, Basic facts about the United Nations, New York, 2005.

179 Statutul FMI.

C) Organele de conducere ale Fondului Monetar InternaŃional Organele de conducere ale FMI sunt formate din Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi

Monetar InternaŃional, Consiliul de AdministraŃie şi Directorul General. Forul de conducere al FMI este Consiliul Guvernatorilor, unde fiecare Ńară membră este reprezentată de un guvernator şi un suplinitor care sunt, de regulă, preşedintele băncii centrale şi ministrul de finanŃe. AtribuŃiile sale esenŃiale sunt: primirea de noi membri, retragerea membrilor, modificarea statutului FMI, stabilirea şi revizuirea cotelor de participare, încheierea de angajamente de cooperare cu alte organizaŃii internaŃionale ş.a. Consiliul se întruneşte o dată pe an, într-o sesiune ordinară – World Bank Annual Meetings –, unde se examinează activitatea Fondului pe anul financiar încheiat (1 apr. – 31 martie) şi se stabilesc planurile de viitor.

24 de guvernatori fac parte din Comitetul Financiar şi Monetar InternaŃional (IMFC – International Monetary and Finance Committee); ei se întrunesc de două ori pe an.

Consiliul de AdministraŃie este organul executiv al FMI, fiind format în prezent din 24 de directori şi tot atâŃia supleanŃi, care sunt aleşi pe o perioadă de 2 ani. Din ei, 5 sunt numiŃi de cele 5 Ńări membre care au cotele cele mai mari de participare, şi anume: SUA, Marea Britanie, Germania, FranŃa, Japonia; 3 sunt „aleşi”, dar, întrucât Ńările lor au o cotă mare, nu mai participă alŃii la alegerea acestora. Dintre aceste Ńări fac parte China, Rusia şi Arabia Saudită. CeilalŃi 16 directori se aleg din restul Ńărilor membre, împărŃite în 16 grupe de state, pe care le şi conduc. România face parte din grupa de 7 Ńări, alături de: Cipru, Israel, Bulgaria, Slovenia, Lituania şi Olanda, care îl are ca director executiv pe reprezentantul Olandei. Preşedintele Consiliului de AdministraŃie este şi Director General al FMI.

Directorul General al FMI este ales de Consiliul de AdministraŃie pe o perioadă de 5 ani şi este cel care conduce în mod efectiv activitatea Fondului şi care prezidează reuniunile Consiliului de AdministraŃie. Directorul general este şeful staff-ului FMI şi preşedintele organului executiv (Consiliului de AdministraŃie), iar în munca sa de zi cu zi este asistat de trei directori generali adjuncŃi. Directorul general nu votează decât atunci când există o paritate a voturilor, votul său considerându-se decisiv în luarea hotărârilor.

Stafful FMI se ridică la aproximativ 2.680 de persoane provenite din 139 de Ńări, conduse de un director coordonator, care este numit de către Biroul Executiv. Bugetul său administrativ anual se ridică la suma de 650 milioane USD.

FMI publică „World Economic Outlook” şi „Global Financial Stability Report”, de două ori pe an, precum şi raportul anual intitulat International Capital Markets.

D) Activitatea Fondului Monetar InternaŃional La modul general, FMI este responsabil de asigurarea stabilităŃii sistemului financiar şi monetar

internaŃional, adică a sistemului de plăŃi internaŃionale şi rate de schimb ale valutelor care permit desfăşurarea în bune condiŃii a comerŃului internaŃional între statele lumii. Fondul caută să promoveze stabilitatea economică şi să prevină crizele; ajută la rezolvarea crizelor atunci când ele apar şi promovează creşterea, înlăturând sărăcia. Aceasta înseamnă că FMI, pentru a înfăptui aceste obiective, are trei funcŃii principale de îndeplinit: supravegherea, acordarea de asistenŃă tehnică şi acordarea de împrumuturi sub formă de asistenŃă financiară.

1) Supravegherea constă într-un dialog continuu şi într-o politică de „sfătuire” pe care FMI o oferă fiecăruia dintre membrii săi. În general, cel puŃin o dată pe an, Fondul face evaluarea de drept a situaŃiei economice a fiecăruia dintre statele membre. În această situaŃie, se discută cu autorităŃile fiecărei Ńări politicile care conduc cel mai bine la rate de schimb stabile şi la creştere economică prosperă şi stabilă. Această activitate a Fondului se bucură de o totală transparenŃă, iar datele obŃinute din fiecare Ńară membră se comunică de două ori pe an prin publicaŃiile bianuale ale Fondului, şi anume: „Global Financial Stability Report” şi „World Economic Outlook”. Aceste publicaŃii combină şi compară informaŃiile Fondului, făcând o analiză globală şi regională a situaŃiilor economice, progreselor şi perspectivelor activităŃilor Ńărilor membre.

2) AsistenŃa tehnică şi trainingul sunt oferite de cele mai multe ori gratuit pentru a ajuta Ńările membre în efortul lor de a pune în aplicare politici economice eficiente. AsistenŃa tehnică se acordă în

câteva sectoare din care fac parte în special politica fiscală, monetară, politica ratelor de schimb, supravegherea şi reglarea sistemului financiar-bancar în ceea ce priveşte sistemul statistic.

3) AsistenŃa financiară. Aşadar, activitatea FMI constă în promovarea stabilităŃii economice şi a creşterii economice globale prin finanŃarea deficitelor balanŃelor de plăŃi ale statelor membre, în cazul în care această situaŃie se întâmplă să existe pe perioade mici de timp. Atunci când o Ńară membră a FMI înregistrează un deficit în balanŃa sa de plăŃi externe, ea cumpără de la FMI monedele străine de care are nevoie pentru finanŃarea acestuia, cedând în schimb echivalentul în moneda sa proprie. Trebuie precizat faptul că Ńara respectivă nu poate cere de la FMI mai mult de 3 ori decât reprezintă cota sa de rezervă din totalul cotizaŃiilor, acest fapt avantajând acele Ńări dezvoltate care au cote mari la Fond. La expirarea termenului pentru care s-a făcut tranzacŃia, Ńara respectivă „răscumpără” de la FMI moneda sa, restituind monedele străine primite. Aceste operaŃiuni poartă denumirea de trageri asupra FMI şi au caracteristicile creditelor internaŃionale, percepându-se dobânzi şi comisioane, rambursarea efectuându-se la termenele stabilite. Dobânda care se percepe de către Fond este încadrată între limitele de 1% şi 5% pe an, iar comisionul bancar perceput este de 0,50%, aplicându-se o singură dată la toată suma acordată. Termenul de răscumpărare a monedei naŃionale, adică termenul de rambursare, se stabileşte în funcŃie de posibilităŃile acelei Ńări de a-şi echilibra balanŃa de plăŃi externe, dar nu trebuie să depăşească mai mult de 5 ani.

Tragerile obişnuite pot fi efectuate sub două forme distincte, şi anume: a) sub forma tranşelor propriu-zise şi b) prin intermediul facilităŃilor de finanŃare.

Tranşele de credit propriu-zise reprezintă politica de credit cea mai veche, cea mai tradiŃională şi cea mai răspândită. Aceste credite au ca destinaŃie finanŃarea deficitelor generale ale balanŃelor de plăŃi şi se desfăşoară sub forma a 5 tranşe, fiecare dintre ele reprezentând 25 % din cota de participare la Fond a Ńării respective. Prima tranşă, fosta „tranşă-aur”, se acordă automat, în momentul pe care îl doreşte Ńara membră. Celelalte 4 tranşe de credit urmează a se acorda succesiv, după epuizarea primei tranşe şi după o examinare a situaŃiei din Ńara respectivă de către experŃii FMI. Prin intermediul acestui mecanism, o Ńară membră a FMI poate solicita maxim 125% raportat la cota sa de participare, tranşele superioare obŃinându-se numai după ce FMI se asigură că politica aplicată de statul respectiv duce la echilibrarea balanŃei de plăŃi şi la rambursarea fondurilor împrumutate. Aceste trageri se pot efectua fie sub forma cumpărării în monedă naŃională a sumei corespunzătoare, fie sub forma aranjamentelor speciale, denumite şi „credite stand-by”, prin care Ńara respectivă poate obŃine sumele dorite într-un interval cuprins între 1 şi 3 ani.

Mecanismul „acordurilor extinse” este destinat statelor membre care întâmpină dificultăŃi structurale ce nu pot fi eliminate într-o perioadă scurtă. Aceste acorduri permit să se abordeze ajustarea economică sub un orizont plurianual.

Acordurile stand-by sau de confirmare, denumite stand-by agreements, au fost introduse în practica curentă a Fondului în anul 1952 pentru a reduce examinările cererilor de împrumut ale statelor membre. Acest acord ia fiinŃă printr-un memorandum, semnat de guvernatorul băncii centrale sau de ministrul de finanŃe al Ńării solicitante, care cere cumpărarea de devize într-o perioadă de timp cât mai scurtă posibil. În el sunt înscrise măsurile de politică financiară, monetară, valutară şi fiscală, precum şi cele referitoare la stabilizarea macroeconomică, la accelerarea privatizării sau la echilibrarea balanŃei de plăŃi externe. În acelaşi timp cu scrisoarea de intenŃie (cealaltă denumire a memorandumului) se mai elaborează un document care are incluse în el următoarele aspecte: scopul împrumutului, durata acestuia, cuantumul sumei solicitate, obligaŃiile de răscumpărare, comisionul perceput etc.

Începând cu anul 1994, FMI a înfiinŃat Facilitatea de Transformare Sistemică (FTS) pentru o sporire a asistenŃei financiare acordate Ńărilor aflate în tranziŃie din Estul şi Centrul Europei. În cadrul acestui program se folosesc cu preponderenŃă acordurile stand-by, acordate pe baza programelor de reformă economică, Ńărilor aflate în dificultate. Deschiderea liniilor de credit se face pe o perioadă de 3-5 ani şi în condiŃii relativ avantajoase. Tranşele de credit se acordă numai după ce au fost îndeplinite condiŃiile prevăzute în memorandum.

FacilităŃile de finanŃare, spre deosebire de tranşe, pot fi acordate numai în anumite situaŃii bine delimitate, şi anume de deficite ale balanŃelor de plăŃi şi în mod cu totul deosebit Ńărilor în curs de dezvoltare. Aceste facilităŃi se pot împărŃi pe mai multe categorii, şi anume:

– facilitatea de finanŃare compensatorie (a luat fiinŃă în anul 1963) se acordă în proporŃie de 75% din cota de participare numai statelor membre care au scăderi spontane şi semnificative ale încasărilor valutare provenite din activitatea de export (în mod cu totul deosebit de materii prime şi semifabricate din acestea);

– facilitatea de finanŃare a stocurilor tampon (1964) se acordă în proporŃie de 50% din cotă numai Ńărilor care au balanŃa de plăŃi deficitară din cauza participării la acorduri sau aranjamente internaŃionale şi care vor să îşi formeze şi să îşi pună în funcŃiune stocurile de materii prime;

– facilitatea de finanŃare pe termen prelungit prevede ca tragerile să se poată executa în proporŃie de până la 140% din cota de participare, acordându-se numai acelor Ńări membre care înregistrează un deficit semnificativ şi de structură în cadrul balanŃei de plăŃi. Rambursarea se face pe o perioadă cuprinsă între 4 şi 8 ani, Ńara solicitatoare trebuind să aplice un program de măsuri de corectare a dezechilibrului;

– facilitatea Witteveen, după numele Directorului General al FMI din anul 1980, a fost înfiinŃată pentru a acorda asistenŃă financiară suplimentară Ńărilor membre care au deficite ale balanŃelor de plăŃi şi care şi-au epuizat celelalte posibilităŃi de tragere asupra FMI;

– facilitatea de ajustare structurală extinsă reîntărită (FASR)180 (1978) se oferă, de regulă, celor mai sărace Ńări, în condiŃii de extindere pe 3 ani, cu returnare după 5-10 ani şi dobândă de 0,5 %. Această facilitate este răspunsul la eşecul relativ al programelor de ajustare tradiŃională în Ńările cele mai sărace. Acest gen de facilitate pune accentul pe creşterea economică, pe lupta împotriva sărăciei şi pe reformele structurale. Prin FASR se obŃin împrumuturi de mărime relativ importantă care, însă, cer eforturi deosebite în domeniul structural şi fac obiectul unor condiŃionări riguroase, cum ar fi vizitele regulate ale misiunilor Fondului şi criterii cantitative de respectat înaintea fiecărei trageri;

– facilităŃile de transformare sistemică (1993) au fost introduse pentru a spori posibilităŃile de asistenŃă financiară în favoarea Ńărilor membre care se confruntă cu dificultăŃi severe datorită tranziŃiei la sistemul economiei de piaŃă. Pentru a obŃine accesul la aceste facilităŃi, Ńările solicitante trebuie să însoŃească cererea de un document care să descrie obiectivele de politică economică, să cuprindă estimări macroeconomice, măsuri structurale, fiscale, monetare şi financiar-valutare care urmează să fie aplicate în perioada acoperită de această facilitate181;

– facilitatea de reducere a sărăciei şi de creştere este o facilitate concesională, destinată Ńărilor membre cu venitul cel mai mic şi care are ca scop explicit reducerea sărăciei. Membrii FMI pot împrumuta fonduri de până la 140% raportat la cota lor de participare în cadrul unui aranjament pe o durată de 3 ani (se poate acorda până la 185% în circumstanŃe excepŃionale). Împrumuturile au o dobândă anuală de 0,5%. Rambursarea datoriilor poate începe după 5 ani şi jumătate şi se poate finaliza la 10 ani după luarea împrumutului;

– facilitatea de suplimentare a rezervei este cea prin care se acordă asistenŃă financiară în cazul crizelor financiare ale balanŃelor de plăŃi. Rambursarea în astfel de cazuri este cuprinsă între 1 an şi 1 an şi jumătate, dar ea poate fi extinsă până la 2 ani şi jumătate;

– finanŃarea extinsă (1974) a fost creată în scopul ajutorării Ńărilor care se confruntă cu grave dezechilibre ale balanŃei de plăŃi ca urmare a unei structuri defectuoase a producŃiei, comerŃului sau preŃurilor, precum şi a Ńărilor a căror economie se dezvoltă lent sau a căror situaŃie a balanŃei de plăŃi împiedică promovarea unei politici active de stimulare a dezvoltării;

– facilitatea de compensare şi de finanŃare a cheltuielilor neprevăzute are ca scop să acopere pierderile temporare ale încasărilor din exporturi şi să finanŃeze o creştere a costului importurilor de cereale. În ceea ce priveşte finanŃarea cheltuielilor neprevăzute, aceasta permite unui stat membru să

180 Patrik Lenain, FMI-ul, Editura Coresi, Bucureşti, 2000. 181 Gabriela Drăgan, Rodica Zaharia, RelaŃii economice internaŃionale, Editura ASE, Bucureşti,

2000.

primească o finanŃare suplimentară în cadrul unui program de ajustare, în caz de dificultăŃi neprevăzute în ceea ce priveşte preŃul exporturilor, costul importurilor şi variaŃiile ratelor dobânzii;

– asistenŃa financiară în caz de urgenŃă permite acordarea unui ajutor financiar Ńărilor membre care se confruntă cu probleme ale balanŃei de plăŃi în cazul unei catastrofe naturale.

Toate aceste facilităŃi de finanŃare se acordă indiferent dacă Ńara respectivă a mai primit sau nu alte „împrumuturi”, existând astfel posibilitatea ca o Ńară membră să poată obŃine de la FMI credite care, cumulate, să depăşească mult cota sa de participare.

FMI a acordat un volum important de asistenŃă unor Ńări aflate în dificultate prin intermediul diverselor facilităŃi create în cadrul său. Cum, însă, resursele FMI sunt limitate, practic, la cotele părŃi ale membrilor săi, împrumuturile fiind proporŃionale cu aceste cote părŃi, creditele FMI deŃin doar 3,5% din totalul asistenŃei financiare externe către Ńările în dezvoltare.

În desfăşurarea acestor procese de „creditare”, în special a Ńărilor în curs de dezvoltare, FMI aplică o cerinŃă de condiŃionare care are drept obiectiv echilibrarea balanŃei de plăŃi în contextul stabilităŃii preŃurilor, creşterii economice susŃinute, cu evitarea măsurilor contrare libertăŃii comerŃului şi plăŃilor externe. Această politică de ajustare, inspirată din programele de politică economică, are în vedere următoarele aspecte: 1) austeritatea internă, care constă în evitarea şi chiar restrângerea deficitelor bugetare, dar şi în reducerea consumului populaŃiei; 1.1) micşorarea deficitului bugetar urmăreşte o reducere a cheltuielilor bugetare, dar şi o creştere a veniturilor din mărirea impozitelor; 1.2.) restrângerea consumului populaŃiei are în vedere o politică salarială riguroasă, precum şi o restrângere şi chiar o abandonare a subvenŃiilor acordate de stat la unele produse şi servicii destinate populaŃiei; 2) ajustarea cursurilor de schimb monetar, care, în viziunea FMI, ar sprijini creşterea competitivităŃii produselor naŃionale şi ar conduce la o descurajare a importurilor.

E) Drepturile Speciale de Tragere (DST) Cu ocazia sesiunii anuale a Consiliului Guvernatorilor FMI, din septembrie 1969, a fost luată

hotărârea de creare a unor „drepturi speciale de tragere” asupra Fondului în scopul măririi lichidităŃii monetare internaŃionale. Această măsură a fost luată ca urmare a demonetizării aurului şi angajamentului SUA de a-şi echilibra balanŃa contului curent, ceea ce ar fi dus la un deficit de lichidităŃi internaŃionale. DST sunt puse la dispoziŃia Ńărilor membre, prin alocare şi fără să fie rambursabile, proporŃional cu cotele părŃi deŃinute de acestea la Fond. FMI, de asemenea, permite Ńărilor membre să facă renunŃări la deŃinerea de DST, însă, până în prezent, nu s-a înregistrat nicio cerere de acest gen. Fondul, însă, nu poate să îşi aloce lui singur DST.

Există două feluri distincte de alocări de DST. Alocările generale de DST trebuie să se bazeze pe o nevoie globală pe termen lung de a suplimenta rezervele deja existente. Alocările generale se reconsideră la fiecare 5 ani, cu toate că deciziile de alocare de DST s-au făcut până acum doar de două ori. Prima alocare a fost pentru suma de 9,3 mld USD şi ea a fost distribuită în perioada 1970-1972. Cea de-a doua alocare generală a fost distribuită în perioada 1979-1981 şi a ajuns la un total cumulat de alocări de DST în sumă de 21,4 mld DST.

O propunere pentru o alocare specială de DST a fost aprobată de către Consiliul Guvernatorilor FMI în septembrie 1997 prin intermediul celui de-al Patrulea Amendament al articolelor din Acord. Această alocare de tipul one-time (toată odată) va dubla alocările cumulative de DST la 42,8 mld DST. IntenŃia acestei alocări speciale a fost de a permite tuturor membrilor FMI să participe la sistemul DST pe baze echitabile şi corecte, şi aceasta pentru faptul că Ńările care s-au asociat Fondului după 1981 – mai mult de 1/5 din membrii actuali ai FMI – nu primiseră niciodată alocări de DST. Cel de-al Patrulea Amendament va fi pus în vigoare când 3/5 din membrii FMI (111 membri), cu 85% din puterea totală de vot, vor accepta situaŃia dată. La sfârşitul lunii august 2005, 131 de Ńări membre, cu 77,3% din puterea totală de vot, au acceptat amendamentul propus. Aprobarea dată de SUA, cu un procent de 17,1% din voturile totale, va pune acest amendament în vigoare.

Pentru Ńările membre, DST (Special Drawing Rights) au rolul unor devize şi se pot utiliza pentru achiziŃionarea de devize convertibile, pentru realizarea de plăŃi, acordarea de credite etc., în principal prin intermediul băncilor centrale ale Ńărilor interesate.

Rata dobânzii la DST Rata dobânzii la DST furnizează baza pentru calcularea dobânzii aplicate membrilor FMI la

împrumuturile obişnuite (neconcesionale) pe care le-au luat de la Fond: pentru calcularea dobânzii plătite membrilor pentru deŃinerile lor de DST la Fond, dar şi pentru calcularea dobânzii plătite membrilor ca proporŃie din cota lor de subscriere la Fond. Rata dobânzii la DST se determină săptămânal şi ser bazează pe media ponderată a ratelor dobânzilor reprezentative la împrumuturile pe termen scurt de pe pieŃele monetare ale valutelor componente ale coşului DST.

Aşadar, atât sumele în DST alocate statelor, cât şi deŃinerile de DST neutilizate, aflate în cont la FMI sunt purtătoare de dobânzi, având acelaşi regim cu al depozitelor. Deci, pentru alocările de DST, statele plătesc dobânzi, dar şi pentru deŃinerile de DST în contul FMI ele încasează dobânzi.

Lichiditatea internaŃională este mărită la un interval periodic de 5 ani prin sporirea nivelului deŃinerilor de DST din fiecare Ńară. Pentru a-şi forma resursele necesare acestei măriri, FMI recurge la diverse împrumuturi de la marii posesori de fonduri valutare (de exemplu: Acordul general de împrumut semnat de 11 state şi Arabia Saudită, Acordul de credit cu unele bănci centrale din Europa, Japonia şi Arabia Saudită).

DST funcŃionează ca o monedă de cont a FMI, constituită pe principiul „coşului” de valute. Această „monedă-coş”, cum mai este ea denumită, a avut iniŃial o valoare paritară egală cu valoarea dolarului SUA. În anul 1972 s-a căzut de acord ca valoarea sa să fie stabilită în funcŃie de un „coş valutar” ce cuprindea 16 monede naŃionale ale unor Ńări ce deŃineau o pondere mai mare de 1% din comerŃul mondial. Ulterior, s-a hotărât că abundenŃa unor monede naŃionale fără vocaŃie internaŃională în „moneda coş” nu era utilă, luând astfel naştere un „coş” format, cum am arătat, din numai 5 monede naŃionale. În 1999, din „coşul” DST făceau parte: dolarul SUA(o pondere de 39%), marca germană (21%), yenul „japonez” (18%), francul francez (11%) şi lira sterlină (11%). După apariŃia euro, coşul DST este format doar din 4 valute, şi anume: dolarul american (39%), euro (32%), yenul japonez (18%) şi lira sterlină (11 %).

Evaluarea DST Valoarea în dolari a unui DST se afişează zilnic pe website-ul FMI şi este calculată ca sumă a

valorilor specifice ale celor patru valute exprimate şi evaluate în USD, pe baza ratelor de schimb în fiecare zi pe piaŃa londoneză.

CompoziŃia coşului de valute este analizată şi revizuită la fiecare 5 ani, pentru a se asigura că ea reflectă importanŃa valutelor în sistemul financiar şi comercial internaŃional. O analiză a „coşului de valute” din componenŃa DST a fost realizată în anul 2000 (luna octombrie), când selectarea valutelor componente şi a ponderilor s-a făcut în lumina introducerii monedei unice euro ca monedă comună pentru mai multe Ńări europene, dar şi datorită rolului crescând al euro pe pieŃele financiare internaŃionale. Această schimbare a fost pusă în vigoare începând cu data de 1 ian. 2001.

Datorită structurii monedelor naŃionale care compun „coşul” (creşterea cursurilor pentru unele însemnând scăderea cursurilor pentru altele), DST s-a bucurat mereu de o valoare aproximativ stabilă. Deşi nu se poate conta pe o compensare deplină, totuşi „moneda-coş” este mult mai stabilă şi mai puŃin afectată de variaŃiile bruşte ale cursurilor decât orice altă monedă naŃională ce intră în componenŃa „coşului”.

DST, fiind o „monedă-coş” relativ stabilă şi obŃinând şi o relevanŃă internaŃională, şi-a câştigat şi alte funcŃii182, cum ar fi: etalon monetar în 10 alte Ńări, printre care Iran şi Libia; monedă de contract, prin ea exprimându-se valorile mărfurilor sau serviciilor din cadrul contractelor comerciale dintre Ńări; monedă de expresie a emisiunilor obligatare internaŃionale, ea servind drept valoare monetară a obligaŃiunilor respective.

Pentru obligaŃiile de credit exprimate în DST se aplică o altfel de rată a dobânzii, denumită „specifică”, determinată ca o medie ponderată a dobânzilor practicate pe pieŃele naŃionale ale Ńărilor din care provin monedele din „coş”.

182 Petre Brezeanu, Sisteme financiare internaŃionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2003.

F) Perspectivele activităŃii Fondului Monetar InternaŃional Sesiunea anuală a FMI din septembrie 1996 a adus pe scena preocupărilor Fondului un număr de

11 principii de gestiune economică, reprezentând un nou cod de bună conduită economică, menit să conducă spre o creştere economică durabilă. Aceste principii se referă la următoarele aspecte:

1) politicile monetare, fiscale şi structurale ale Ńărilor membre ale Fondului să fie similare şi să aibă o strânsă legătură între ele;

2) evitarea dezechilibrelor majore ale balanŃelor de plăŃi pentru o stabilitate a cursurilor de schimb şi pentru una financiară;

3) crearea unui ambient economic adecvat care să favorizeze dezvoltarea sectorului particular; 4) micşorarea ratei inflaŃiei; 5) continuarea politicii de liberalizare totală a comerŃului mondial; 6) încurajarea Ńărilor către convertibilitatea monedelor lor naŃionale şi către libera circulaŃie a

capitalurilor; 7) realizarea echilibrelor balanŃelor de plăŃi pe termen mediu şi micşorarea datoriei publice prin

adoptarea unor politici bugetare adecvate; 8) reducerea cheltuielilor neproductive la nivel de economie naŃională şi investirea în dezvoltarea

resurselor umane; 9) introducerea reformelor structurale, cu precădere pe pieŃele forŃei de muncă; 10) gestionarea corectă şi riguroasă a sectorului public, punându-se accent pe respectarea

legislaŃiei în vigoare şi pe lupta împotriva corupŃiei; 11) supravegherea mai atentă a sistemului bancar pentru a elimina riscurile şi a eradica falsificările

de bani. Toate aceste principii au fost puse imediat în practică de către Ńările membre ale FMI, rezultatele

fiind vizibil satisfăcătoare în cazul multor Ńări. BineînŃeles, mai sunt încă multe aspecte de pus la punct, însă acestea se vor înfăptui o dată cu trecerea timpului.

G) Necesitatea perfecŃionării activităŃii FMI Criticile la adresa FMI, chiar după o jumătate de secol de funcŃionare, nu s-au împuŃinat, Fondul

aflându-se în ultimii ani în faŃa unor adevărate provocări din partea celor care susŃin că această instituŃie se subordonează prioritar intereselor Ńărilor dezvoltate, în frunte cu SUA. Printre criticile aduse FMI, cele mai frecvente se referă la următoarele disfuncŃionalităŃi:

– FMI, prin politica sa în Ńările sărace şi în cele aflate în tranziŃie la economia de piaŃă, nu Ńine cont de condiŃiile concrete din aceste Ńări, iar condiŃiile impuse de Fond nu fac decât să înrăutăŃească lucrurile. Pe termen scurt, Ńările reuşesc să-şi atenueze dezechilibrul balanŃei de plăŃi, dar pe termen lung efectul asupra „sănătăŃii” economiei Ńărilor în curs de dezvoltare este dezastruos;

– FMI, ca şi alte instituŃii internaŃionale, a fost pus în situaŃia de a nu face faŃă trecerii bruşte a multor Ńări de la comunism la capitalism. Aplicarea unei reŃete unice în materie de tranziŃie nu a condus la o creştere economică în Ńările respective. Analiştii economici consideră că programele FMI ar fi trebuit să realizeze un compromis viabil între ajustare şi dezvoltare în cazul Ńărilor în tranziŃie şi al celor sărace;

– FMI este acuzat şi de lipsă de transparenŃă, de faptul că operaŃiunile pe care le derulează nu sunt cunoscute, oferindu-se opiniei publice doar informaŃii sumare;

– FMI este criticat şi pentru faptul că a dobândit o putere mult prea mare, care riscă să scape de sub control. Argumentarea acestei critici vizează pomparea de către FMI a peste 110 mld USD în criza sud-est asiatică, îndatorând Ńările zonei respective cu scopul de a salva băncile internaŃionale care au garantat creditele plasate în economiile acestor Ńări, dar şi pentru protejarea investiŃiilor făcute în această zonă de către Ńările dezvoltate, FMI depăşindu-şi astfel cu mult atribuŃiile;

– FMI-ului i se aduc critici şi pentru faptul că, în calitatea sa de instituŃie centrală a SMI, nu poate face faŃă unei crize declanşate în interiorul Sistemului. Această vulnerabilitate a FMI-ului a fost demonstrată atât în criza mexicană, cât şi în criza sud-est asiatică. ExperŃii consideră că se impune cu

precădere realizarea unor mecanisme flexibile care să permită intervenŃia Fondului în cazuri de urgenŃă de tipul crizei sud-est asiatice;

– FMI-ul, în contextul globalizării economiei mondiale, trebuie să îşi racordeze propriile activităŃi la realităŃile mondiale şi să îşi îmbunătăŃească statutul şi obiectivele sale funcŃionale. Una din provocările fundamentale care stau în faŃa acestei instituŃii este însăşi întărirea supravegherii SMI.

H) O nouă politică a FMI Aflat în plină perioadă de reformă, FMI şi-a schimbat în 2001 atât politicile, cât şi staff-ul. O dată

cu alegerea noului director, portretul „renovat” al FMI prinde contur. Noua conducere a FMI consideră că principala misiune a Fondului este menŃinerea stabilităŃii

macroeconomice. Această reorientare – privită de directorul instituŃiei ca o întoarcere la origini – presupunea trei tipuri fundamentale de acŃiuni:

1) concentrarea asupra pieŃelor de capital şi a fluxurilor financiare; 2) creşterea efortului de prevenire a crizelor (o schimbare semnificativă în raport cu situaŃia de

până atunci în care FMI se mulŃumea să gestioneze crizele deja apărute); 3) uşurarea condiŃiilor pe care FMI le formulează la acordarea de împrumuturi. La nivel instituŃional s-au dezvoltat proiecte pentru constituirea unor grupuri consultative în cadrul

cărora conducătorii FMI se întâlnesc periodic cu cei mai importanŃi „actori” ai economiei mondiale pentru strângerea legăturilor reciproce. ExperŃii Fondului au încercat şi reuşit, pe de altă parte, să elaboreze modele sofisticate care să furnizeze „semnalele timpurii” ale unor eventuale crize financiare într-o Ńară sau alta. În trecut, tehnocraŃii FMI erau reticenŃi faŃă de aceste modele. Una dintre măsurile avute în vedere de noua conducere a fost determinarea Ńărilor vulnerabile să-şi îmbunătăŃească politicile, prin lansarea din timp a unor avertismente publice privind iminenŃa crizei.

Cea mai importantă „inovaŃie” a noii conduceri a FMI a avut în vedere aşa-numitul concept al „condiŃionalităŃii”, în aria căruia cad cerinŃele cu care FMI însoŃeşte împrumuturile pe care le acordă. Practica formulării unor condiŃii pentru acordarea împrumuturilor datează de la mijlocul anilor ’50, dar, în ultimul timp, numărul şi natura acestora s-au extins, în special în ceea ce priveşte aşa-numitele „condiŃii structurale”, cum ar fi privatizarea sau liberalizarea comerŃului. La mijlocul anilor ’80, un program obişnuit al FMI conŃinea două, maximum trei condiŃii structurale. În ultimii ani, numărul acestora s-a ridicat la 12 sau chiar mai mult. Conducerea Fondului aleasă în 2001 şi-a exprimat hotărârea atât de a micşora numărul acestora, cât şi de a le ajusta natura. Ea îşi dorea, mai curând, o relaŃie de cooperare cu debitorii FMI. Aceasta presupunea extinderea ofertei Fondului la o serie de opŃiuni de politici economice, din care „Ńara-client” să poată alege pe aceea pe care o consideră că i se potriveşte cel mai bine. În plus, conducerea Fondului dorea să permită Ńărilor care apelează la FMI să avanseze programe proprii de reformă.

În concluzie, economia mondială şi FMI s-au schimbat substanŃial în cele şase decenii care au trecut de la Bretton Woods. Cea mai mare parte din volumul împru-muturilor FMI a fost acordat pentru Ńările în criză, iar implicarea Fondului în prevenirea situaŃiilor de criză şi în rezolvarea lor s-a intensificat pe măsura trecerii timpului.

La cea de-a 60-a aniversare a ConferinŃei de la Bretton Woods, din 2004, Fondul Monetar InternaŃional, prin conducerea executivă, a lansat o strategie nouă de poziŃionare a instituŃiei astfel încât să răspundă cât mai bine şi să fie cât mai flexibilă pentru viitoarele schimbări prin care economia mondială va trece de-a lungul deceniilor viitoare.

Keynes şi White au creat FMI, deoarece ei au crezut că lumea are nevoie de o instituŃie oficială care să promoveze cooperarea multilaterală, în locul politicilor economice autarhice. Rolul FMI a rămas acelaşi şi astăzi, iar reprezentanŃii la vârf ai Fondului depun eforturi pentru o cât mai bună punere în practică a strategiilor în condiŃiile unei lumi globalizate şi în continuă schimbare.

14.5. Banca Europeană de InvestiŃii

Banca Europeană de InvestiŃii – BEI (European Investment Bank, EIB) a fost creată prin Tratatul cu privire la Comunitatea Economică Europeană din 1957 şi îşi are sediul la Luxemburg. BEI

are personalitate juridică proprie şi autonomie financiară în cadrul sistemului comunitar. Ca instituŃie a UE, BEI îşi adaptează continuu activitatea la evoluŃiile cele mai recente ale politicilor comunitare.

Scopul ei este să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi fără obstacole a pieŃei comune, în interesul

ComunităŃii, făcând apel la piaŃa capitalurilor de împrumut şi la resursele sale proprii. Deci, BEI acordă împrumuturi pe termen lung şi garanŃii, facilitând în acest fel finanŃarea proiectelor referitoare la punerea în valoare a regiunilor mai puŃin dezvoltate, la modernizarea sau conversiunea întreprinderilor, ori la crearea de noi activităŃi, precum şi a proiectelor de interes comun pentru mai multe state membre. Banca, prin activitatea pe care o desfăşoară, nu urmăreşte un scop lucrativ.

BEI îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu comunitatea bancară, atât în ceea ce priveşte împrumuturile de pe pieŃele de capital, cât şi finanŃarea proiectelor de capital. BEI acordă credite din împrumuturile contractate, care împreună cu fondurile proprii (capital şi rezerve) constituie sursele proprii. În afara UE, operaŃiunile de finanŃare ale BEI sunt realizate în principal din resursele proprii ale Băncii, dar, de asemenea, prin mandat, din resursele bugetare ale statelor membre.

Membrii BEI sunt statele membre ale Uniunii Europene care au subscris, toate la capitalul băncii. DeŃinătorii de acŃiuni ai BEI sunt cele 25 de state membre ale UE. Fiecare acŃiune a statelor

membre la capitalul Băncii se calculează în concordanŃă cu ponderea sa economică în cadrul UE la momentul aderării sale la Uniune. Pentru cele 10 Ńări nou aderate la Uniune, proporŃia de capital subscris (15%) se va face în opt tranşe.

La 1 mai 2004, Spania şi-a sporit partea de capital subscris la aproximativ 10%, printr-o contribuŃie financiară adiŃională.

În total, capitalul subscris al Băncii depăşeşte în prezent suma de 163,6 mld euro (tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1 Capitalul BEI la 1 mai 2004

– în euro – Nr.crt.

łara Capital subscris

Nr. crt.

łara Capital subscris

1. Germania 26.649.532.500 13. Grecia 2.003.725.500 2. FranŃa 26.649.532.500 14. Portugalia 1.201.287.000 3. Italia 26.649.532.500 15. Republica Cehă 1.258.785.500 4. Marea Britanie 26.649.532.500 16. Ungaria 1.190.868.500 5. Spania 15.989.719.500 17. Irlanda 935.070.000 6. Belgia 7.387.065.000 18. Slovacia 428.490.500 7. Olanda 7.387.065.000 19. Slovenia 397.815.500 8. Suedia 4.900.585.500 20. Lituania 249.617.500 9. Danemarca 3.740.283.000 21. Luxemburg 187.015.500 10. Austria 3.666.973.500 22. Cipru 183.382.000 11. Polonia 3.411.263.500 23. Letonia 152.335.000 12. Finlanda 2.106.816.000 24. Estonia 117.640.000 25. Malta 69.804.000

Sursa: Eurostat, 2004. BEI este administrată şi gestionată de: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de AdministraŃie şi

Comitetul de DirecŃie. Consiliul Guvernatorilor BEI poate să solicite statelor membre să acorde băncii împrumuturi

speciale, purtătoare de dobândă, în cazul în care aceasta are nevoie de resurse pentru finanŃarea anumitor proiecte şi pe care nu le poate procura de pe piaŃa capitalurilor în condiŃii convenabile. Consiliul Guvernatorilor BEI este format de obicei din miniştrii de finanŃe desemnaŃi de fiecare din cele 25 de state membre şi are menirea de a stabili directivele generale privind politica de credite a băncii, aprobă balanŃa anuală, decide în ceea ce priveşte participarea Băncii la operaŃiuni de finanŃare în afara UE, dar şi

în ceea ce priveşte creşterea la subscrierile de capital iniŃial. Tot Consiliul are menirea de a desemna membrii din Comitetul de DirecŃie, din Comitetul Managerial sau de DirecŃie şi din Comitetul de Audit. Deciziile se iau cu majoritatea voturilor membrilor şi trebuie să reprezinte cel puŃin 45% din capitalul subscris.

Consiliul de AdministraŃie sau Consiliul Directorilor al BEI este cel care are competenŃa exclusivă de a acorda împrumuturi şi garanŃii şi de a contracta împrumuturi. Alte atribuŃii ale sale sunt: stabilirea ratei dobânzii la împrumuturi, precum şi a comisioanelor la garanŃii; exercitarea controlului corectei administrări a Băncii; urmărirea respectării prevederilor Tratatului şi Statutului, precum şi a directivelor generale ale consiliului guvernatorilor. ComponenŃa sa este formată din 26 de directori, cu câte un director nominalizat de către fiecare stat membru şi unul de către Comisia Europeană. Directorii se aleg de către Consiliul Guvernatorilor pe o perioadă reînnoibilă, de 5 ani. Mai sunt şi 16 supleanŃi, ceea ce înseamnă că unele dintre aceste poziŃii vor fi împărŃite între grupările de state membre. Aceştia sunt aleşi dintre personalităŃile care oferă garanŃii de independenŃă şi de competenŃă. Mai mult, Consiliul de AdministraŃie are dreptul de a coopta până la maximum 6 experŃi (3 directori şi 3 supleanŃi) care pot participa la întrunirile Consiliului, având capacitatea strictă de a da sfaturi, însă fără drept de vot.

Comitetul de DirecŃie este alcătuit dintr-un preşedinte şi opt vicepreşedinŃi care asigură soluŃionarea problemelor curente ale Băncii, pregătesc deciziile Consiliului de AdministraŃie, în special în ceea ce priveşte contractarea de împrumuturi şi acordarea de împrumuturi şi garanŃii, şi asigură executarea acestora.

Corectitudinea operaŃiunilor şi a registrelor băncii este verificată în fiecare an de către un Comitet de Audit format din trei persoane membre şi trei observatori numiŃi de Consiliul Guvernatorilor, în funcŃie de competenŃa acestora. Ei sunt aleşi de Consiliul Guvernatorilor pe o perioadă de 3 ani.

În executarea operaŃiunilor financiare, BEI acŃionează prin intermediul băncii de emisiune a statului în cauză, iar legătura cu fiecare stat membru o Ńine prin intermediul autorităŃii desemnate de acesta.

Conform mandatului care i-a fost acordat de Tratat, BEI acordă împrumuturi statelor membre sau firmelor private ori publice, pentru realizarea proiectelor de investiŃii pe teritoriile europene ale acelor state, în măsura în care solicitanŃii nu au posibilitatea să-şi procure mijloacele financiare de care au nevoie din alte surse în condiŃii rezonabile. Prin derogare, Banca poate să acorde împrumuturi şi pentru realizarea unor proiecte de investiŃii în afara teritoriilor europene ale statelor membre.

În noile state membre, priorităŃile Băncii se îndreaptă spre sprijinirea proiectelor ce oferă suport pentru integrarea în piaŃa unică a UE, dar şi spre contribuŃia la aplicarea standardelor europene cuprinse în cadrul acquis-ului comunitar.

Începând cu anul 1990, Banca a fost autorizată de Consiliul Guvernatorilor să acorde împrumuturi în Ńările din Europa Centrală şi de Est. În perioada de preaderare a statelor la UE, după anul 1990, BEI a acordat împrumuturi în valoare de 25 mld € pentru Europa Centrală şi de Est (ECE) în vederea finanŃării proiectelor de infrastructură, mediu, servicii şi industrie, educaŃie, sănătate şi IMM-uri. O altă prioritate a Băncii o reprezintă finanŃarea proiectelor de susŃinere a politicilor UE, dar şi implementarea Agendei Lisabona – IniŃiativa Inovare 2010 de creare şi promovare a unei economii bazate pe cunoaştere. Totodată, Banca ajută la implementarea politicii de dezvoltare şi cooperare în 150 de Ńări din afara UE.

BEI operează şi în afara ComunităŃii Europene sub incidenŃa unor protocoale financiare încheiate cu 12 Ńări din Regiunea Mediteranei, 30 de Ńări din Asia şi America Latină şi cu 70 de state din cadrul ConvenŃiei de la Lome (Africa, Caraibe şi Pacific).

BEI împrumută până la 50% din valoarea unui proiect şi cofinanŃează investiŃiile împreună cu alte bănci (de exemplu, BERD).

BEI poate să-şi garanteze împrumuturile contractate de firmele publice sau private, însă cuantumul total al împrumuturilor şi garanŃiilor acordate de Bancă nu poate depăşi 25% din cuantumul capitalului subscris.

În efectuarea operaŃiilor de acordare de împrumuturi şi de garanŃii, Banca trebuie să Ńină seama de următoarele principii:

1) să verifice ca fondurile împrumutate să fie utilizate în mod raŃional, în folosul comunităŃii;

2) nu trebuie să participe la capitalul niciunei firme şi nici să-şi asume gestionarea vreunei firme; 3) poate să cedeze creanŃele sale pe piaŃa capitalurilor şi să ceară debitorilor săi să emită obligaŃiuni

sau alte titluri; 4) nu trebuie să pretindă ca sumele împrumutate să fie cheltuite într-un anumit stat membru; 5) poate să condiŃioneze acordarea de împrumuturi de organizarea unor licitaŃii internaŃionale; 6) să nu finanŃeze niciun proiect (la nicio firmă), căruia i se opune statul membru pe teritoriul

căruia ar urma să se realizeze acel proiect. BEI poate să utilizeze fondurile băneşti de care nu are nevoie imediată în următoarele condiŃii: să

facă plasamente pe pieŃele monetare; să vândă sau să cumpere titluri emise de ea sau de către beneficiarii creditelor sale; să efectueze orice altă operaŃie financiară având legătură cu obiectul său de activitate.

Pentru a-şi procura resursele financiare necesare înfăptuirii sarcinilor sale, BEI poate contracta împrumuturi de pe pieŃele internaŃionale de capitaluri.

Grupul BEI Urmând concluziile Consiliului European de la Lisabona din martie 2000, care chema la un suport

crescut în ceea ce priveşte operaŃiile de asistenŃă a SME, Consiliul Guvernatorilor BEI a decis să înfiinŃeze „Grupul BEI”, format din: Banca Europeană de InvestiŃii şi Fondul European de InvestiŃii (FEI).

BEI a devenit acŃionarul majoritar al Fondului European de InvestiŃii, care deŃine o structură tipică de acŃionariat, constând din: BEI (59,15%), Comisia Europeană (30%) şi băncile europene şi instituŃiile financiare (10,85%).

Grupul BEI este astfel capabil să joace un rol predominant în creşterea competitivităŃii industriei europene prin suportul diversificat pe care îl pune la dispoziŃie pentru activităŃile SME (împrumuturi pe termene medii şi lungi, capital de speculaŃie şi garanŃii).

În acest context. BEI continuă să promoveze afacerile mici prin finanŃarea sub formă de împrumuturi pe termen mediu şi lung puse la punct în colaborare cu sectoarele bancare.

În acelaşi timp, toate activităŃile cu capital speculativ se concentrează în cadrul FEI, ceea ce transformă Fondul într-una dintre sursele importante de capital speculativ din interiorul Uniunii.

FEI, de asemenea, continuă să preia operaŃiunile de garantare a propriilor resurse sau a celor ale bugetului UE.

Acest tip nou de relaŃie între BEI şi FEI încurajează o productivă împărŃire a expertizei între Bancă şi Fond pentru a suporta finanŃarea SME. De asemenea, stimulează efectul inovativ şi catalitic al operaŃiunilor Grupului BEI în interiorul comunităŃii financiar-bancare europene.

14.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare

Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) a fost înfiinŃată în 1989 de către Consiliul Europei de la Strasbourg, actul de naştere al acestei bănci fiind semnat la Paris cu un an mai târziu şi intrând în vigoare la 28 martie 1991. BERD îşi are sediul la Londra. Scopul creării BERD a fost acela de a contribui la progresul şi la reconstrucŃia economică a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est prin susŃinerea dezvoltării sectorului privat într-un mediu democratic.

Astăzi, BERD utilizează toate instrumentele financiare şi investiŃionale de care dispune pentru a susŃine construirea economiilor de piaŃă şi a democraŃiilor în 27 de Ńări din Europa Centrală până în Asia Centrală. BERD este cel mai mare investitor instituŃional în regiune şi mobilizează investiŃii străine directe (ISD) semnificative, pe lângă propriile finanŃări.

Banca sprijină Ńările membre beneficiare să înfăptuiască reformele economice structurale şi sectoriale prin luarea următoarelor măsuri:

1) promovarea prin intermediul investitorilor privaŃi a ameliorării şi dezvoltării activităŃilor sectorului productiv şi cu deosebire a întreprinderilor mici şi mijlocii;

2) mobilizarea capitalurilor autohtone şi străine, precum şi a unor echipe cu cadre experimentate; 3) favorizarea investiŃiilor productive, inclusiv în sectorul serviciilor şi în cel financiar, precum şi

în infrastructură;

4) acordarea de asistenŃă tehnică la elaborarea, finanŃarea şi executarea proiectelor care Ńin de obiectivele Băncii;

5) stimularea şi încurajarea dezvoltării pieŃelor de capital; 6) sprijinirea proiectelor fiabile şi viabile sub aspect economic, care prezintă interes pentru mai

multe Ńări membre beneficiare; 7) promovarea unei dezvoltări sănătoase şi durabile din punct de vedere al mediului ambiant. Pentru a îndeplini în bune condiŃii aceste funcŃii, BERD cooperează strâns cu Ńările membre, dar şi

cu FMI, BIRD, CFI, AMGI, ONU şi instituŃiile sale specializate. Capitalul social autorizat iniŃial al BERD se cifra la 10 mld ECU (acum euro) şi era repartizat într-

un număr de un milion de acŃiuni cu o valoare nominală de 10.000 euro fiecare. Cele mai mari sume au fost subscrise de: SUA (1 mld euro), Germania, FranŃa, Italia, Marea Britanie şi Japonia (câte 851.750 mii euro fiecare), urmate de fosta URSS (cu 600.000 mii euro), Spania şi Canada (câte 340.000 mii euro fiecare), Olanda (cu 248.000 mii euro), Belgia, Austria, Suedia şi ElveŃia (câte 22.800 mii euro fiecare). România a subscris 48.000 euro.

Banca are în prezent un capital subscris ce se ridică la 20 mld euro şi este deŃinută de către 60 de Ńări membre şi de către 2 instituŃii interguvernamentale (UE şi BEI). Dar, în ciuda faptului că acŃionarii BERD sunt din sectorul public, Banca investeşte în principal în întreprinderi private, de obicei împreună cu parteneri comerciali. BERD finanŃează proiecte de afaceri, acŃionând, în special, în domeniile bancar şi industrial, lucrează cu companii aflate în proprietate de stat pentru a susŃine privatizarea, restructurarea şi îmbunătăŃirea serviciilor municipale.

Prin investiŃiile sale, BERD promovează reformele structurale şi sectoriale, competiŃia, privatizarea, instituŃiile financiare şi sistemele juridice mai puternice, dezvoltarea infrastructurii pentru susŃinerea sectorului privat şi guvernarea corporativă eficientă. BERD promovează cofinanŃarea şi ISD, mobilizează capital intern şi oferă asistenŃă tehnică183.

Orice Ńară potenŃial beneficiară a sprijinului financiar al BERD poate solicita acesteia accesul la resursele sale în scopuri limitate şi pentru o perioadă de 3 ani. BERD, în decursul acestei perioade, acordă Ńării respective asistenŃă tehnică şi de orice alt fel vizând finanŃarea sectorului privat, facilitarea trecerii întreprinderilor de stat în proprietatea şi sub control privat şi sprijinirea întreprinderilor care funcŃionează în condiŃii de concurenŃă şi în conformitate cu regulile economiei de piaŃă. Valoarea asistenŃei de acest gen nu poate depăşi cuantumul total al vărsămintelor efectuate în numerar şi sub forma biletelor la ordin emise în contul acŃiunilor sale.

În îndeplinirea obiectivelor sale, BERD apelează la una din modalităŃile următoare184: 1) fie acordă împrumuturi întreprinderilor private, fie participă la cofinanŃarea acestora; 2) preia participaŃii în întreprinderi private şi de stat care funcŃionează în condiŃii de concurenŃă; 3) facilitează accesul pe pieŃele capitalurilor autohtone şi internaŃionale al întreprinderilor private şi

de stat, prin acordarea de garanŃii şi de consultaŃii de natură financiară sau oricare alte forme de asistenŃă; 4) utilizează resursele fondurilor speciale; 5) acordă sau participă la acordarea de împrumuturi şi de asistenŃă tehnică pentru reconstrucŃia şi

dezvoltarea infrastructurii, inclusiv pentru dezvoltarea programelor de protecŃie a mediului. BERD este condusă şi administrată de Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de AdministraŃie, de

Preşedinte, precum şi de unul sau mai mulŃi vicepreşedinŃi. Consiliul Guvernatorilor este format din guvernatori şi supleanŃi, câte unul din fiecare Ńară

membră, în general miniştrii de finanŃe sau echivalenŃii lor. Acestui Consiliu îi revin de drept toate puterile Băncii, iar în cadrul reuniunilor sale, cvorumul este atins atunci când sunt prezenŃi cel puŃin două treimi din numărul guvernatorilor.

Consiliul de AdministraŃie sau Consiliul Director este compus din 23 de membri aleşi, după cum urmează: 11 guvernatori reprezintă Ńările membre ale UE şi BEI, 4 guvernatori reprezintă Ńările beneficiare din Europa Centrală şi de Est, 4 guvernatori reprezintă alte Ńări europene şi 4 guvernatori

183 Petre Brezeanu, Sisteme financiare internaŃionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2003.

184 Iulian Văcărel, RelaŃii financiare internaŃionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995.

reprezintă Ńările neeuropene. Consiliul are menirea de a asigura conducerea operaŃiunilor generale ale Băncii, şi anume: pregăteşte lucrările Consiliului Guvernatorilor, elaborează politicile şi ia decizii privind împrumuturile, garanŃiile şi participaŃiile, asistenŃa tehnică şi alte operaŃii ale băncii etc. La reuniunile acestui Consiliu, cvorumul este atins atunci când sunt prezenŃi majoritatea administratorilor care reprezintă cel puŃin numărul total de voturi atribuite membrilor. Fiecărui membru i se atribuie un număr de voturi egal cu numărul de acŃiuni pe care le-a subscris la capitalul social al băncii.

Preşedintele BERD este cel care conduce activitatea curentă a Băncii sub îndrumarea Consiliului de AdministraŃie. El este ales de către Consiliul Guvernatorilor. În exercitarea funcŃiilor lor, preşedintele, vicepreşedinŃii şi personalul Băncii nu au responsabilităŃi decât faŃă de Bancă.

14.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale

1. Banca Interamericană de Dezvoltare (BID) funcŃionează pe baza Acordului Consultativ din 8 aprilie 1959 şi are sediul la Washington. La activitatea pe care ea o întreprinde participă atât statele latino-americane, cât şi state din alte zone geografice ale lumii. BID a fost creată pentru a promova dezvoltarea economică a Ńărilor membre din regiune, prin finanŃarea de proiecte de dezvoltare economică şi socială şi prin furnizarea de asistenŃă tehnică. Banca dispune şi de un fond pentru operaŃiuni speciale, din care acordă împrumuturi în condiŃii mai avantajoase pentru realizarea unor obiective economice şi sociale. Banca poate acorda asistenŃă şi pentru proiectele mici, administrate de către cooperative şi asociaŃii de producători. Statutul BID este aproximativ asemănător celui al BIRD. Ponderea cea mai mare în capitalul BID, dar şi puterea totală de vot a membrilor acesteia sunt deŃinute de către SUA.

2. Banca de Dezvoltare Caraibiană (BDC) a fost creată în 1969 şi funcŃionează pe baza Acordului de la Kingston (Jamaica) din 1965, având sediul la St. Michel (Barbados). BDC a fost creată pentru a stimula creşterea economică echilibrată în regiunea Caraibilor, precum şi pentru a promova cooperarea şi integrarea economică. Această bancă dispune de un capital autorizat, de un fond special pentru dezvoltare, precum şi de un fond special pentru asistenŃă tehnică. Toate aceste fonduri sunt constituite din sumele subscrise de către statele membre. BDC acordă împrumuturi Ńărilor membre pentru realizarea de proiecte în domeniile industriei, agriculturii, transportului, turismului şi educaŃiei.

Pe continentul american mai funcŃionează Banca Centramericană de Integrare Economică, creată în 1960, precum şi CorporaŃia Andină de Dezvoltare, creată în 1970.

3. Banca Africană de Dezvoltare (BAfD) funcŃionează pe baza Acordului de constituire din august 1963, intrat în vigoare în 1964, şi are sediul la Abidjan (Côte d’Ivoire). La activitatea acestei Bănci participă atât statele africane, cât şi state din alte regiuni geografice. Obiectivul BAfD este acela de a executa programe şi proiecte de dezvoltare pentru Ńările membre.

4. Banca Asiatică pentru Dezvoltare (BAsD) a luat fiinŃă în anul 1966, funcŃionând pe baza Acordului de creare din 1965, şi are sediul la Manila (Filipine). Membri ai acestei Bănci sunt statele şi teritoriile atât din regiune, cât şi cele din alte zone geografice. Scopul BAsD este acela de a mobiliza fonduri financiare din sectoarele public şi privat pentru dezvoltarea economică a Ńărilor din Asia, pentru sprijinirea Ńărilor membre în coordonarea politicii economice, dar şi pentru acordarea de asistenŃă tehnică în construirea de obiective economice.

5. Banca Islamică de Dezvoltare (BIsD) funcŃionează pe baza „DeclaraŃiei de IntenŃii” a ConferinŃei miniştrilor de finanŃe ai Ńărilor membre ale OrganizaŃiei ConferinŃei Islamice din august 1974 şi şi-a început activitatea în anul 1975, având sediul la Jeddah (Arabia Saudită). Membrii acestei Bănci sunt statele islamice. BIsD a fost creată pentru a încuraja dezvoltarea economiei şi pentru a contribui la progresul social al Ńărilor membre şi comunităŃilor musulmane, în concordanŃă cu principiile dreptului islamic. Banca acordă împrumuturi nepurtătoare de dobândă, în special pentru proiectele de infrastructură cu impact sigur asupra dezvoltării socio-economice a Ńării respective, acordă asistenŃă tehnică sub forma elaborării de studii de fezabilitate şi participă la proiecte industriale şi agroindustriale.

6. Banca Arabă pentru Dezvoltare Economică (BADE) a fost creată pe baza Acordului de la Cairo din 1974 şi are sediul la Khartum. BADE are drept scop ajutorarea cu fonduri a Ńărilor arabe în curs de dezvoltare.

7. Fondul Monetar Arab (FMA) a fost înfiinŃat în 1976 şi are ca scop acordarea de credite pentru finanŃarea deficitelor balanŃelor de plăŃi din Ńările arabe, precum şi stabilirea cursurilor valutare şi asigurarea convertibilităŃii în Ńările membre.

14.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele

bancar-financiare internaŃionale

A) RelaŃiile României cu Grupul Băncii Mondiale omânia este membră a BIRD (din 1972), a CFI (din 1990) şi a AMGI (din 1992). Activitatea

Grupului Băncii Mondiale (GBM) în România a început în anul 1991 şi cuprinde atât programe şi proiecte publice finanŃate de către BIRD prin împrumuturi acordate direct statului prin intermediul Ministerului FinanŃelor Publice, cât şi proiecte private fără garanŃie de stat, prin sprijinul acordat de către CorporaŃia Financiară InternaŃională şi AMGI.

Banca Mondială (BM) este un partener important al României în procesul de dezvoltare. Din 1991, BIRD a aprobat operaŃiuni finanŃate în România cu un total al angajamentelor de aproximativ 4,2 mld USD, ceea ce înseamnă peste 40% din totalul împrumuturilor externe contractate de România. În prezent, portofoliul Băncii în România cuprinde 30 de operaŃiuni în valoare de peste 1,2 mld USD şi acoperă sectoarele cele mai importante ale economiei.

Portofoliul de proiecte al BM în România este unul dintre cele mai mari din regiunea Europa şi Asia Centrală. Acest portofoliu urmează să crească în următorii ani, o dată cu susŃinerea de către BM a României în pregătirea pentru aderarea la UE. Programul de împrumut pentru perioada 2004-2005 s-a prevăzut a cumula 850 mln USD.

România face parte din grupul pilot al Ńărilor participante la iniŃiativa BM denumită Cadrul General de Dezvoltare – CGD. Principiile CGD sunt: dezvoltarea pe termen lung, dezvoltarea participativă, parteneriatul sub conducerea naŃională şi orientarea programelor în funcŃie de rezultate.

Programele României în ceea ce priveşte reformele structurale şi privatizarea sunt sprijinite de BM prin împrumuturile de ajutorare a sectorului privat (PSAL I şi II), structurate pe 5 obiective fundamentale pentru dezvoltare: 1) privatizarea şi restructurarea băncilor de stat; 2) privatizarea/restructurarea/lichidarea întreprinderilor de stat; 3) reforma în sectorul energetic, cu accent pe restructurarea/privatizarea utilităŃilor (petrol, gaze naturale, energie electrică); 4) îmbunătăŃirea mediului de afaceri şi 5) măsuri pentru atenuarea impactului social al implementării reformelor.

Programul multianual PAL (Programmatic Adjustment Low – împrumut pentru ajustare programatică) a cărui

tranşă este în valoare de 150 mln USD vizează reforma administraŃiei publice şi a justiŃiei, mecanismele de

elaborare a politicilor, precum şi eficientizarea sistemului de cheltuieli publice. Prin încheierea cu succes a

primei faze a programului PAL, România se poate considera o Ńară aflată într-un proces accentuat de reformă.

Programele care urmează, PAL II şi III, vor accelera programul de reformă, care va contribui la creşterea

eficienŃei manageriale în sectorul public şi la îmbunătăŃirea mediului de afaceri, ambele domenii fiind esenŃiale

în accelerarea dezvoltării şi în sprijinirea eforturilor României de a îndeplini, până în 2007, cerinŃele extrem de

competitive ale pieŃei unice europene.

CFI a aprobat o serie de investiŃii în sectorul comunicaŃiilor, infrastructură, industrie sau în sectorul sănătăŃii, sprijinind în acelaşi timp dezvoltarea IMM-urilor, precum şi a sectorului bancar din România. Cea mai importantă investiŃie a CFI în sectorul bancar din România constă în acordarea unui împrumut în valoare de 75 mln USD, Băncii Comerciale Române şi participarea la privatizarea BCR, prin achiziŃionarea unui pachet de 25% din acŃiuni, împreună cu BERD.

În perioada 2001-2005, AMGI a garantat în România investiŃii private de peste 100 mln USD. În prezent se află în curs de elaborare Parteneriatul strategic al României cu BM, care cuprinde

programele pe care Banca le va derula în România în perioada 2005-2009. Obiectivul pentru următorii 2 ani al asistenŃei pe care BM o va oferi României este acela de a sprijini îndeplinirea angajamentelor cu privire la acquis-ul comunitar până în 2007 şi pregătirea pentru a face faŃă provocărilor ulterioare momentului aderării.

B) Participarea României la activitatea FMI

România a devenit membră a FMI la 15 decembrie 1972. Participarea României la FMI se ridică la 1.030,2 mln DST sau 0,48% din cota totală. Puterea de

vot a României este de 10.552 de voturi sau 0,49% din total. România a acceptat obligaŃiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI referitor la

convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998. Din partea României, guvernatorul BNR este membru de drept al Consiliului Guvernatorilor, iar

ministrul FinanŃelor Publice, supleant. În ceea ce priveşte asistenŃa tehnică acordată României de către FMI, aceasta s-a realizat în domenii precum

cele fiscal şi vamal, politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea bancară şi sistemul statistic.

C) Activitatea BEI în România

După aderarea la UE, conform negocierilor pentru Capitolul 30 – InstituŃii, România va deveni acŃionar al

Băncii, reprezentată în Consiliul Guvernatorilor de un membru şi de un număr adecvat de directori sau adjuncŃi

în Consiliul Director, compoziŃia şi funcŃionarea acestuia putând fi modificate de Consiliu.

În prezent, BEI a devenit cea mai importantă sursă de finanŃare internaŃională a proiectelor din noile state membre ale UE, dar şi pentru cele din regiunea Balcanilor. Aproape 50% din sursele împrumutate au fost oferite proiectelor din domeniul transporturilor. Proiectele din sectorul industrial, de mediu şi telecomunicaŃii au absorbit aproape 15% fiecare, în timp ce 10% au fost împrumutate pentru proiectele din sectoarele energetic, sănătate şi educaŃie.

Principalul rol al Băncii este şi va continua să fie acela de a sprijini pregătirea integrării României în Uniunea Europeană prin acordarea de împrumuturi pentru sectoare importante, cum sunt: transporturi, telecomunicaŃii, energie, utilităŃi municipale, precum şi pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

În România, portofoliul BEI cuprinde credite acordate atât sectorului public, cât şi celui privat. Din 1990, valoarea împrumuturilor acordate de BEI în România a ajuns la 3,3 mld USD pentru proiecte legate de integrarea în UE.

În următorii ani, politica investiŃională a Băncii se va orienta cu prioritate către Ńările candidate la UE, din care face parte şi România, BEI având posibilitatea de a dubla sau chiar tripla volumul

investiŃiilor în aceste Ńări (aceasta în funcŃie şi de posibilitatea de absorbŃie a acestora). Proiectele destinate îmbunătăŃirii protecŃiei mediului vor avea prioritate în contextul armonizării legislaŃiei Ńărilor central şi est-europene cu cea a UE, finanŃarea BEI fiind menită să completeze fondurile nerambursabile ISPA.

În anul 2004, BEI a oferit credite pentru realizarea unor tronsoane ale autostrăzii Bucureşti-ConstanŃa, pentru

finanŃarea proiectelor în domeniul infrastructurii publice în România, a acordat linii de credit de 34 mln euro

pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a susŃinut proiectul podului mixt (rutier şi feroviar) peste

Dunăre de la Calafat-Vidin.

D) RelaŃiile României cu BERD

De-a lungul perioadei de tranziŃie a României la economia de piaŃă, BERD s-a dovedit a fi una dintre instituŃiile financiare internaŃionale care au susŃinut intens acest proces pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, prin acordarea de împrumuturi care au ajutat la implementarea proiectelor necesare transformării economice şi la intensificarea reformelor structurale185.

BERD este cel mai mare investitor internaŃional în România, angajamentele sale depăşind în prezent 2,6 mld euro. Totodată, România este cel de-al 3-lea mare receptor de fonduri financiare din partea BERD din regiune, după Rusia şi Polonia.

Portofoliul BERD în România, la 31 martie 2005, includea 89 de proiecte de investiŃii în derulare, inclusiv componente dintr-o serie de proiecte regionale. Prin aceste investiŃii şi implicarea directă a reprezentanŃilor Băncii în consiliile de administraŃie ale unui număr mare de companii în care a investit, BERD a reuşit să îmbunătăŃească practicile de conducere corporativă şi să extindă dialogul politic. Portofoliul Băncii s-a extins rapid în arii precum privatizarea pe scară largă cu investitori strategici, investiŃii de tip „greenfield” în sectorul privat, dezvoltarea sectorului financiar şi a infrastructurii în domeniile energetic, transporturi, comunicaŃii şi a infrastructurii municipale. Banca susŃine activ dezvoltarea sectorului financiar nonbancar prin promovarea investiŃiilor în societăŃi de leasing şi asigurare, precum şi în fonduri de capital, pensii şi ipoteci.

BERD reprezintă un catalizator major pentru investiŃii în România, cu un portofoliu cumulat la sfârşitul lumii iunie 2005 în valoare de aproape 2,7 mld euro. Creşterea portofoliului cumulat în ultimii 2 ani a fost de 30%, majoritatea de 70% regăsindu-se în sectorul privat. Banca a angajat: 282 mln euro în 2001, 447 mln euro în 2002, 400 mln euro în 2003 şi 401 mln euro în 2004.

BERD a finanŃat un număr considerabil de proiecte pentru a sprijini dezvoltarea sectorului privat în următoarele domenii: infrastructură, transport, energie, utilităŃi, telecomunicaŃii, sectorul financiar, agricultură, industrie şi turism.

Pe lângă propria investiŃie, BERD a ajutat la mobilizarea altor 5,8 mld euro, reprezentând coinvestiŃii în perioada 1991 – martie 2005.

Obiectivul BERD rămâne şi în perioada următoare extinderea într-o manieră dina-mică a activităŃilor sale în sectorul privat, iar implicarea în sectorul public se va concentra pe proiecte cu impact semnificativ asupra tranziŃiei sau având o dimensiune regională.

BERD va sprijini eforturile guvernului român de implementare a programului de reforme pentru îmbunătăŃirea climatului investiŃional al Ńării noastre şi pentru accelerarea dezvoltării sectorului privat. În ansamblu, priorităŃile operaŃionale ale Băncii se vor axa pe dezvoltarea generală a sectorului privat şi reabilitarea infrastructurii şi sectorului energetic.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 14

185 Petre Brezeanu, Sisteme financiare internaŃionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2003.

� OrganizaŃiile financiare internaŃionale cu vocaŃie universală sunt: Banca Reglementelor InternaŃionale (BRI), Grupul Băncii Mondiale (Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare, CorporaŃia Financiară InternaŃională, AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor şi Centrul InternaŃional pentru Aplanarea Disputelor InvestiŃionale) şi Fondul Monetar InternaŃional.

� OrganizaŃiile valutar-financiare internaŃionale cu caracter regional sunt următoarele: Banca Europeană de InvestiŃii, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, precum şi băncile de dezvoltare regională, cum sunt: Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare Caraibiană, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare, Banca Islamică de Dezvoltare, Banca Arabă pentru Dezvoltare Economică şi Fondul Monetar Arab.

� BRI (Banca Reglementelor InternaŃională) este o „bancă laborator” de pregătire şi cooperare monetară internaŃională, activitatea ei fiind orientată tot mai mult în direcŃia facilitării cooperării între băncile centrale.

� România este membră a BRI încă din 1930 şi dispune în prezent de un număr de 8 voturi.

� În prezent, obiectivul Băncii InternaŃionale pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD), este de reducere a sărăciei în Ńările mai puŃin sărace, solvabile şi cu venituri medii, promovând o dezvoltare durabilă, prin împrumuturi, garanŃii şi servicii nelegate de împrumuturi, inclusiv servicii de analiză şi consultanŃă.

� România a devenit membră a BIRD la 15 decembrie 1972. � AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) a luat naştere ca filială a

BIRD în anul 1960 şi a fost înfiinŃată după ce s-a ajuns la concluzia că multe Ńări care şi-au câştigat de curând independenŃa, în cea mai mare parte africane, datorită nivelului foarte scăzut de dezvoltare, nu pot contracta şi rambursa împrumuturi în condiŃiile curente, ele având nevoie de o finanŃare externă, cu dobânzi mai mici şi în condiŃii mai acceptabile.

� CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) reprezintă sursa multilaterală cea mai extinsă de împrumut şi finanŃare pentru proiectele sectorului privat al Ńărilor în curs de dezvoltare. Scopul urmărit de ea este acela de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor de producŃie private aparŃinând Ńărilor în curs de dezvoltare membre ale BIRD.

� CFI a aprobat o serie de investiŃii în România, cea mai importantă dintre ele fiind în sectorul bancar.

� AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor (AMGI) a luat naştere în anul 1988, iar rolul său este de a garanta investiŃiile private în Ńările în curs de dezvoltare membre ale BIRD contra riscurilor comerciale.

� Centrul InternaŃional pentru Aplanarea Disputelor InvestiŃionale (CIADI) a fost înfiinŃat în anul 1966 pentru promovarea creşterii investiŃiilor internaŃionale prin asigurarea de facilităŃi, dar şi pentru consilierea şi arbitrajul disputelor investiŃionale între investitorii străini şi Ńările gazdă.

� Fondul Monetar InternaŃional (FMI) reprezintă realizarea cea mai valoroasă a Acordului de la Bretton Woods din 1944. Obiectivele majore ale FMI sunt: promovarea cooperării monetare internaŃionale; facilitarea expansiunii comerŃului internaŃional; înlăturarea restricŃiilor de natură valutară din calea comerŃului mondial şi a fluxurilor financiare internaŃionale; acordarea de credite pe termen scurt şi mediu Ńărilor membre în vederea reducerii dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi externe; promovarea stabilităŃii cursurilor valutare şi evitarea devalorizării monetare; scurtarea duratei şi scăderea dezechilibrului balanŃelor de plăŃi externe ale Ńărilor membre.

� Drepturile Speciale de Tragere (DST) funcŃionează ca o monedă de cont a FMI, constituită pe principiul „coşului de valute” (4 la număr): USD, EUR, JPY şi GBP.

� Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) a fost creată în 1987, iar scopul ei este să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi fără obstacole a pieŃei comune, făcând apel la piaŃa capitalurilor de împrumut şi la resursele proprii.

� Grupul BEI este format din: Banca Europeană de InvestiŃii şi Fondul European de InvestiŃii.

� Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) a fost înfiinŃată în 1989, iar scopul creării ei a fost acela de a contribui la progresul şi la reconstrucŃia comercială a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est prin susŃinerea dezvoltării sectorului privat într-un mediu democratic.

� Portofoliul BERD în România, la 31 martie 2005, includea 89 de proiecte de investiŃii în derulare, inclusiv componente dintr-o serie de proiecte regionale.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) Banca Reglementelor InternaŃionale (BRI) b) Grupul Băncii Mondiale (GBM) c) Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) d) AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) e) CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) f) AgenŃia Multilaterală de Garantare a InvestiŃiilor (AMGI) g) Centrul InternaŃional pentru Aplanarea Disputelor InvestiŃionale (CIADI) h) Fondul Monetar InternaŃional (FMI) i) Drepturile Speciale de Tragere (DST) j) Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) k) Ecu (European Currency Unit) l) Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) m) Banca Interamericană de Dezvoltare n) Banca de Dezvoltare Caraibiană o) Banca Africană de Dezvoltare p) Banca Asiatică pentru Dezvoltare q) Banca Asiatică pentru Dezvoltare r) Banca Islamică de Dezvoltare s) Banca Arabă pentru Dezvoltare Economică t) Fondul Monetar Arab

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Principalele organisme bancar-financiare internaŃionale interguvernamentale 2. InstituŃiile componente ale Grupului Băncii Mondiale 3. Rolul şi programele Băncii Mondiale 4. Analiza programelor activităŃii Fondului Monetar InternaŃional (FMI) 5. Grupul Băncii Europene de InvestiŃii – obiective şi programe 6. Participarea României la instituŃiile şi organismele financiar-bancare internaŃionale

D. Bibliografie obligatorie

• Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 2002. • Petre Brezeanu, Sisteme financiare internaŃionale, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2003. •Patrik Lenain, FMI-ul, Editura Coresi, Bucureşti,2000.

SecŃiunea a II-a

PLĂłI INTERNAłIONALE

CAPITOLUL 15 PLĂłILE INTERNAłIONALE: REGLEMENTĂRI ŞI TEHNICI DE DECONTARE

15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea derulării plăŃilor internaŃionale

15.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional

15.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional

În ultimele decenii, relaŃiile economice internaŃionale s-au amplificat şi diversificat, ceea ce

a determinat ca plăŃile internaŃionale să evolueze şi să se adapteze cerinŃelor tot mai complexe şi sofisticate ale schimburilor economice internaŃionale, inovând tehnici şi mecanisme de plată variate şi certe. Paralel cu evoluŃiile sistemului monetar internaŃional s-au dezvoltat şi diversificat tehnicile de plată şi serviciile bancar-financiare în favoarea agenŃilor economici în vederea asigurării fluenŃei, rapidităŃii şi siguranŃei decontărilor dintre societăŃile comerciale, ca şi dintre acestea şi sistemul bancar.

15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea

derulării plăŃilor internaŃionale

Derularea unor schimburi materiale, servicii, credite, investiŃii, titluri de valori şi tranzacŃii valutare de sute de miliarde de dolari zilnic presupune corectitudine, siguranŃă şi fiabilitate deosebită, ceea ce se pot realiza în condiŃiile unor reglementări interne şi internaŃionale pe deplin compatibile, ferme, lipsite de ambiguităŃi, aplicate şi respectate de toŃi participanŃii la tranzacŃiile internaŃionale. În continuare vom menŃiona unele acte normative, reguli şi uzanŃe care formează baza juridică a decontărilor internaŃionale.

A. Acordurile şi convenŃiile interstatale reprezintă expresia voinŃei guvernelor de a facilita derularea schimburilor economice internaŃionale în condiŃii de siguranŃă şi fluiditate a plăŃilor. Din sistemul reglementărilor internaŃionale menŃionăm: Acordul monetar internaŃional de la Bretton Woods care, prin FMI şi BIRD, a pus pentru prima dată bazele unor reglementări juridice agreate de statele membre, care se obligă să le aplice în plan intern şi să asigure respectarea lor de firmele, societăŃile şi băncile ce acŃionează pe teritoriul lor. Aceste reglementări se referă la mijloacele de plată, cursurile de schimb valutar, balanŃele de plăŃi externe, convertibilitatea valutară sub diferite forme, creditele internaŃionale, garantarea plăŃilor etc.; Banca Reglementelor InternaŃionale, care are ca membri băncile centrale, constituie cadrul de punere de acord a diferitelor mecanisme valutar-financiar internaŃionale, băncile centrale angajându-se să le respecte şi să le impună pentru a fi respectate şi de băncile comerciale ce acŃionează pe teritoriul statelor membre. S-au adoptat, totodată, acorduri şi convenŃii de garantare

a investiŃiilor străine şi de monitorizare a acestora. Un loc deosebit îl au reglementările OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC).

Acorduri de comerŃ şi plăŃi bilaterale se întâlnesc într-o măsură tot mai redusă, ca urmare a opoziŃiei FMI. Această opoziŃie derivă din prevederile art. VIII din Statutul FMI, care insistă asupra aplicării principiului decontărilor multilaterale ce se pot realiza în condiŃiile convertibilităŃii contului curent.

De o importanŃă deosebită pentru plăŃile internaŃionale sunt convenŃiile adoptate la Geneva privind titlurile de credit: cambia şi biletul la ordin (1930) şi cecul (1931). Statele au introdus prevederile acestor convenŃii în codurile comerciale naŃionale sau în legi specifice care reglementează – în spiritul convenŃiilor respective – utilizarea titlurilor de credit, ce reprezintă o bază temeinică în plăŃile internaŃionale. România, deşi nu a aderat la aceste convenŃii, a adoptat Legea asupra cambiei şi biletului la ordin şi Legea referitoare la cec, în 1934, având ca model legile italiene (elaborate pe baza convenŃiilor de la Geneva), introducând astfel în legislaŃia românească reglementările uniforme cuprinse în aceste convenŃii186.

De mare actualitate şi perspectivă sunt reglementările comune ale Uniunii Europene, cu deosebire cele privitoare la Sistemul Monetar European şi la introducerea monedei unice – euro. Aceste reglementări pun baze noi relaŃiilor valutar-financiare şi de plăŃi nu numai în interiorul UE, dar şi în afara ei, prin ponderea pe care Ńările UE o au în lume şi atracŃia pe care ele o exercită asupra altor Ńări doritoare să adere la Uniunea Europeană. Multe state europene, şi nu numai, îşi aliniază legislaŃia şi sistemul de plăŃi la cele din interiorul UE.

B. Un rol decisiv în derularea plăŃilor internaŃionale îl au reglementările elaborate de

Comisia NaŃiunilor Unite pentru ComerŃul InternaŃional (UNCITRAL) şi Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris; aceste organisme de mare prestigiu elaborează reguli uniforme care au un caracter de recomandare, facultativ, dar odată incluse în acorduri, convenŃii şi contracte, devin obligatorii pentru participanŃi. Ele sunt utilizate tocmai datorită valorii şi utilităŃii lor, fiind o expresie şi o generalizare a practicii comerciale, bancare şi de plăŃi internaŃionale. Organismele menŃionate au contribuŃii deosebite la elaborarea de reguli uniforme, contracte şi documente standardizate, desfăşurând o largă activitate de unificare a regulilor de drept aplicabile comerŃului internaŃional.

a) Trebuie remarcat, în acest sens, Contractul – standard de vânzare internaŃională, elaborat de UINCITRAL, care concentrează experienŃa internaŃională în materie de contracte, cuprinzând multiple variante în materie de plăŃi internaŃionale.

b) Cele mai multe şi utile reglementări (reguli uniforme şi uzanŃe) a elaborat Camera de ComerŃ InternaŃional (CCI) de la Paris, care are o îndelungată experienŃă în acest domeniu. Astfel, Camera de ComerŃ InternaŃional a elaborat CondiŃiile Generale de Livrare (INCOTERMS), ultima ediŃie fiind cea din anul 1990. INCOTERMS cuprind obligaŃiile vânzătorului şi cumpărătorului privind ambalarea mărfurilor, transportul lor prin diferite mijloace, asigurarea şi suportarea riscurilor privind marfa până la punctul de la care cumpărătorul este obligat să o preia; condiŃia de livrare cea mai simplă pentru exportator este franco-uzină sau franco-gară, dar ea este şi mai puŃin eficientă. Cea mai complexă condiŃie de livrare este franco-localitatea cumpărătorului, adică vânzătorul are toate răspunderile şi suportă toate riscurile până la poarta cumpărătorului. Sunt 17 condiŃii de livrare, fiecare cu diverse variante foarte utile negociatorilor, care nu mai sunt nevoiŃi să treacă în contracte toate detaliile privind obligaŃiile vânzătorului şi cumpărătorului, căci ele sunt deja descrise în INCOTERMS; sarcina negociatorilor constă în a include explicit în contract locul de predare-primire a mărfii, adică condiŃia de livrare (franco-uzină, franco-gară, FOB etc.) şi formula expresă „conform

186 Aceste legi au fost actualizate şi republicate prin Legea 83/1994; Banca NaŃională a României a

elaborat Reglementările de aplicare a acestor legi în 1994, precum şi Sistemul de plăŃi în România, în 1996.

INCOTERMS 1990”, adică anul ediŃiei condiŃiilor de livrare (ele se schimbă la 5-10 ani ca urmare a îmbogăŃirii practicii în materie de expediŃie a mărfurilor)187.

c) O reglementare fundamentală în plăŃile internaŃionale este creditul documentar sau acreditivul documentar. CCI a elaborat, în diverse perioade, normele privind acreditivele, publicate în broşuri numerotate. Astfel, ultima reglementare în vigoare în prezent privind acreditivul datează din 1993. De aceea, astăzi, în contracte, negociatorii scriu pur şi simplu „plata se va face prin acreditiv conform PublicaŃiei 500/1993”. Acreditivul – simplu sau documentar – reprezintă un angajament al băncii, luat la cererea cumpărătorului, de a plăti vânzătorului contravaloarea mărfurilor cu condiŃia ca acesta (vânzătorul) să fi respectat clauzele trecute de cumpărător în cererea de deschidere a acreditivului (care, de altfel, sunt preluate din contractul comercial), privind cantitatea, calitatea, preŃul mărfii, asigurarea, transportul şi garanŃiile tehnice etc. Faptul că, prin acreditiv, banca se angajează să achite contravaloarea mărfurilor atestată de documentele comerciale constituie un element de siguranŃă pentru vânzător că va încasa banii dacă respectă condiŃiile contractului, dar şi cumpărătorul este astfel sigur că banca nu va plăti decât după verificarea riguroasă de către profesionişti bancari a documentelor şi a concordanŃei lor cu elementele din dispoziŃia de deschidere a acreditivului dată de cumpărător băncii sale. PublicaŃia 500/1993 reglementează, în primul rând, conduita băncii, pe care aceasta, la rândul ei, o imprimă clientelei. PlăŃile internaŃionale de orice fel şi în orice scop se realizează prin sistemul bancar: prin intermediul băncilor circulă atât documentele comerciale, cât şi banii. Tot CCI a elaborat PublicaŃia nr. 516, care cuprinde formulare standard privind acreditivele documentare, iar SWIFT a elaborat formatele de Teletransmisie Standard pentru acreditivele documentare.

d) O altă regulă uniformă elaborată de CCI se referă la Incaso, modalitate de plată reglementată în PublicaŃia 522, din 1995. Incasoul presupune relaŃii de încredere între parteneri cu o îndelungată tradiŃie în tranzacŃiile reciproce; în derularea lor, banca nu-şi asumă nici un angajament de plată, ci doar prestează servicii în virtutea instrucŃiunilor primite de la vânzător şi asigură securitatea circulaŃiei documentelor şi a banilor între partenerii comerciali. Desigur, în derularea incasoului, riscurile vânzătorului sunt mai mari, dar el dispune de o gamă variată de contracarare a acestor riscuri, care rezultă din contractul comercial, ce va fi analizat la tema dedicată mecanismului utilizării incasoului.

e) CCI, în strânsă colaborare cu UNCITRAL şi alte organizaŃii interesate, a stabilit un cod de Reguli uniforme pentru garanŃiile contractuale în scopul de a asigura o uniformitate a practicii, bazate pe un just echilibru al intereselor părŃilor implicate. În acest context, CCI a editat două publicaŃii care includ reguli uniforme: PublicaŃia nr. 325 privind garanŃiile contractuale şi PublicaŃia nr. 458/1995 privind elaborarea de garanŃii bancare la cerere. Ultima publicaŃie reglementează drepturile şi obligaŃiile ce revin garantului, ordonatorului şi beneficiarului garanŃiei, rezolvând multiple probleme apărute în derularea plăŃilor garantate188.

f) Există multiple reglementări uniforme şi standardizate privind comerŃul cu diverse produse, inclusiv plăŃile, elaborate de asociaŃii şi uniuni ale producătorilor sau ale exportatorilor, pentru anumite produse (grâu, cafea, zahăr, petrol etc.), care sunt de mare folosinŃă în procesul negocierilor, simplificându-le şi accelerându-le.

g) De o mare valoare sunt reglementările elaborate de experŃii OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI); cea mai importantă dintre ele este Contractul tip pentru exporturi complexe. ReprezentanŃii Ńărilor în curs de dezvoltare, mai puŃin experimentaŃi în comerŃul cu utilaje şi instalaŃii de mare complexitate, inclusiv „uzine la cheie”, apreciază mult acest contract-tip ca un ghid în pregătirea negocierilor189.

187 Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994. 188 Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Editura Tribuna Economică,

Bucureşti, 1993. 189 Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1994.

C. Reglementările naŃionale privind plăŃile internaŃionale sunt adoptate de organele în drept: parlamente, guverne, ministerele comerŃului, banca centrală, camerele de comerŃ şi industrie, uniunile şi asociaŃiile producătorilor, exportatorilor şi importatorilor.

AtenŃia principală în România a fost concentrată asupra creării unui nou sistem de plăŃi interne, impus de lipsa de disciplină financiară a agenŃilor economici, materializată în acumularea de arierate în plăŃile reciproce ale firmelor sau faŃă de buget, a înlăturării pe cât posibil a vidului de legislaŃie, nerespectării termenilor de plată, a eliminării abuzurilor în utilizarea de cecuri fără acoperire, nerambursării creditelor bancare sau acordării de credite fără garanŃii, exportului de mărfuri fără repatrierea valutei etc. Noul sistem de plăŃi interne a eliminat multe surse de indisciplină sau fraudă; totuşi, acestea rămân o problemă deschisă190.

În ceea ce privesc relaŃiile de plăŃi cu străinătatea, parlamentul, guvernul şi Banca NaŃională au adoptat o serie de reglementări care, în esenŃă, aliniază sistemul românesc de plăŃi cu străinătatea la cel ce se practică pe plan internaŃional. Astfel, s-au legiferat dreptul agenŃilor economici asupra valutei încasate din exporturi (cu condiŃia ca aceasta să fie depozitată în conturile băncilor româneşti), crearea pieŃei valutare, trecerea la convertibilitatea deplină a monedei naŃionale, dreptul tuturor băncilor comerciale de a efectua şi derula plăŃi şi încasări cu străinătatea, întărirea supravegherii Băncii NaŃionale asupra activităŃii băncilor comerciale, cu deosebire pentru respectarea legilor, reglementărilor şi a principiilor prudenŃei bancare191.

În derularea activităŃii de comerŃ exterior s-au introdus metode şi procedee de aliniere la practicile internaŃionale (de exemplu, DeclaraŃia de Încasare valutară – DIV şi altele).

MenŃionăm câteva reglementări esenŃiale care au tangenŃă cu buna derulare a plăŃilor şi încasărilor externe:

a) Adoptarea, actualizarea şi introducerea în practica curentă a Legii nr. 83/1994 privind cambia şi biletul la ordin.

b) Adoptarea şi actualizarea reglementărilor privind cecul prin Legea nr. 83/1994.

c) Adoptarea de către BNR a Regulamentului privind ordinul de plată. d) Elaborarea de către banca centrală a unor norme-cadru privind reglementarea utilizării

cambiei, biletului la ordin şi cecului. e) Adoptarea de către BNR a Regulamentului privind ordinul de plată. f) Stimularea agenŃilor economici şi băncilor în utilizarea acreditivului şi incasoului, în

alinierea la standardele şi codurile internaŃionale elaborate de CCI şi SWIFT. g) Facilitarea şi obligarea băncilor comerciale de a se dota cu tehnici moderne de

telecomunicaŃii electronice (SWIFT, Telerate, echipamente specifice tip Reuters şi Dow Jones, telex, linii telefonice interne şi internaŃionale, sisteme de înregistrare a convorbirilor).

h) Autorizarea de către BNR, pe baza unei temeinice analize, a unor bănci comerciale ca intermediari (dealeri) pe piaŃa valutară.

i) Elaborarea Codului vamal român, în concordanŃă cu acordurile încheiate de România cu UE, CEFTA, OMC.

j) Completarea Codului Comercial român cu o serie de legi privind înfiinŃarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale192.

Desigur, România aflându-se într-un proces de tranziŃie, caracteristicile acestui proces îşi găsesc reflectarea şi în reglementările adoptate privitoare la plăŃile internaŃionale.

190 B.N.R., Regulamentul nr.1/1999 privind organizarea şi funcŃionarea Centrului Riscurilor

Bancare. 191 DirecŃia Generală de PlăŃi şi Urmărire a Riscurilor Bancare. Sisteme de PlăŃi în România,

august 1997. 192 Dan Drosu Şaguna, Constantin Florin Donoaica, Drept valutar şi bancar, Editura Proarcadia,

Bucureşti, 1994.

15.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional

Negocierea unui contract comercial de mare valoare şi complexitate presupune constituirea unei echipe bine pregătite, din care să facă parte comerciantul, producătorul, juristul şi un specialist în domeniul relaŃiilor valutare şi financiare internaŃionale. Spre exemplu, în vederea încheierii contractului cu Canada pentru construirea UnităŃii nr. 1 de la Cernavodă s-a constituit o echipă de negociatori formată din peste 45 specialişti şi alŃi consultanŃi (specialişti pentru mediu, geodezie etc.); specialiştii în problemele valutare, financiare şi bancare s-au constituit într-un nucleu format din oameni cu mare pregătire, care au trebuit să negocieze un Acord de credit cu Bank of Montreal de peste 1 mld USD. Pentru contractele de mai mică anvergură, negociatorii sunt mai puŃini, uneori chiar unul singur, dar aceştia trebuie să aibă o pregătire temeinică şi complexă în probleme comerciale, tehnice, valutare, juridice, de cultură.

Dimensiunea valutar-financiară a unui contract comercial internaŃional prezintă o importanŃă deosebită, întrucât elementele valutare şi de plăŃi pot compensa unele deficienŃe comerciale sau tehnice ale mărfii şi unele efecte ale conjuncturii economice, sau, dimpotrivă, o marfă bună lipsită de un suport valutar-financiar al procesului de negociere poate genera pierderi fie pe termen scurt, fie, mai ales, pe termen lung când schema de plată este complexă.

Nu vom putea analiza, şi nici nu face obiectul prezentei lucrări, toate clauzele comerciale, juridice, tehnice ş.a. ale unui contract comercial internaŃional. Ne vom opri, aici, doar la clauzele valutare şi de plăŃi, ce se regăsesc obligatoriu în contractele comeciale193.

a) Moneda de contract este unitatea valutară în care se exprimă preŃul mărfii sau valoarea creditului. În condiŃiile unei stabilităŃi relative a cursurilor valutare şi ale unei pieŃe valutare dezvoltate, alegerea monedei de contract nu este o problemă deosebită. Ea devine o problemă în condiŃiile instabilităŃii cursului valutar sau ale lipsei pieŃei valutare şi convertibilităŃii monedelor. Dar moneda de contract este o monedă convertibilă; de aceea, cea mai acută chestiune se pune în legătură cu evoluŃia în viitor – din momentul negocierii până la efectuarea plăŃii – a cursului de schimb valutar, respectiv, dacă se prevede o depreciere sau repreciere a monedei de contract. În acest caz, apare un conflict de interese între cumpărător şi vânzător: cumpărătorul doreşte ca moneda de contract să fie aceea care să aibă tendinŃa de depreciere, căci, în aceste condiŃii, în viitor, când va trebui să efectueze plăŃile, moneda de contract va fi mai ieftină şi o va putea cumpăra de pe piaŃa valutară la un curs (preŃ) mai redus. Interesul vânzătorului este opus, el doreşte ca moneda de contract să aibă în viitor o tendinŃă de repreciere, să aibă o putere de cumpărare mai mare pentru propriile nevoi. Până la urmă, în măsura în care prevalează interesul de a vinde şi a cumpăra, partenerii cad de acord în ce priveşte alegerea monedei de contract prin includerea în contract a unei clauze de rectificare a preŃului dacă moneda de contract se depreciază sau se apreciază peste o anumită limită procentuală convenită. Corectarea preŃului se face în momentul plăŃii prin revizuirea lui în proporŃia deprecierii sau reprecierii, astfel încât nici un partener să nu piardă în comparaŃie cu echilibrul contractual convenit. Dacă nu se ajunge la o înŃelegere, partenerul care este ameninŃat de o eventuală pierdere ca urmare a modificării cursului contracarează efectul negativ din evoluŃia de curs valutar prin operaŃiuni extracontractuale, efectuând, de exemplu, operaŃiuni de hedging pe piaŃa valutară.

b) PreŃul mărfii fluctuează şi el pe piaŃa internaŃională, iar dacă marfa tranzacŃionată are un ciclu de producŃie mai lung, distanŃa în timp dintre momentul negocierii şi cel al plăŃii, nivelul preŃului poate cunoaşte tendinŃe de creştere sau scădere a costului materiilor prime, energiei sau manoperei, afectând echilibrul obligaŃiilor contractuale existente în momentul semnării contractului. În cazul contractelor care au ca obiect de comercializare produse cu ciclu lung de fabricaŃie (nave maritime, rafinării petroliere, uzine la cheie), preŃurile pot creşte sau scădea până în momentul livrării şi plăŃii mărfii. În acest caz, partenerii pot introduce în contract clauze de rectificare a preŃului dacă acesta, în perioada dintre negociere şi livrare, depăşeşte, în plus sau

193 Eduard S. Hinkelman, PlăŃi internaŃionale, Editura Teora, 2000.

minus, anumite limite procentuale convenite în contract. În aceste limite însă preŃul se poate modifica.

c) Termenul de livrare a mărfii trebuie să corespundă datei negociate în contract. În cazul nerespectării lui prin întârziere sau amânare a preluării mărfii gata de livrare peste o limită convenită, partenerii comerciali convin în contract o clauză de daune interese, de penalizare cu un procent convenit pentru fiecare zi de întârziere a livrării sau de amânare a recepŃiei mărfii.

d) CondiŃia de livrare a mărfii prevede locul în care au loc predarea şi preluarea mărfii, implică cheltuieli suplimentare de păstrare, transport, asigurare, majorând astfel preŃul de livrare. În condiŃiile generale de livrare numite INCOTERMS, elaborate de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris, sunt precizate toate condiŃiile de livrare, obligaŃiile vânzătorului de suportare a cheltuielilor de încărcare a mijloacelor de transport, a cheltuielilor cu transportul, cu asigurarea şi reasigurarea mărfurilor, cu eventualele riscuri datorate transportului, transbordării, îngrijirii animalelor vii, alimentaŃiei lor etc. Este clar că avem mai multe preŃuri: preŃul franco-uzină, preŃul franco-vagon, preŃul port de expediŃie, preŃul FOB (franco pe bordul vasului), preŃul port străin, preŃul franco-uzina cumpărătorului. Este evident că preŃul diferă în raport cu condiŃia de livrare, ce majorează costul mărfii, şi trebuie negociat şi stabilit la un nivel care să ia în considerare cheltuielile ocazionate de o condiŃie sau alta de livrare.

e) Documentele de plată sunt înscrise în contract, întrucât în comerŃul internaŃional cumpărătorul plăteşte documentele care atestă dacă vânzătorul a respectat clauzele contractuale în ceea ce priveşte marfa, calitatea, preŃul, standardele internaŃionale, modalitatea şi ruta de transport etc.; toate aceste cerinŃe trebuie dovedite prin documente (factură, certificat de calitate, certificat de origine, certificat de garanŃie, document de transport, de asigurare, cambie etc.). Marfa are un circuit în timp mai lung decât circuitul documentelor, cumpărătorul nu poate vedea marfa sau intra în posesia ei fără documentele de mai sus, care sunt la bancă, şi le primeşte doar după plata lor. Iată de ce se spune că în comerŃul internaŃional se plătesc documentele, şi nu marfa. Negocierea, în contractul comercial, a setului de documente constituie o sarcină de mare răspundere pentru negociatori.

f) Instrumentele de plată şi credit sunt acele documente care intervin în comerŃul internaŃional când plata nu se face imediat la livrarea mărfii, ci după un anumit timp, intervenind astfel creditul. Instrumentele de plată şi credit, denumite şi poliŃe comerciale sau titluri comerciale de credit, sunt cambia, biletul la ordin şi cecul. Plata sau o parte din ea, cumpărătorul o poate face prin acceptarea unei cambii, emiterea unui bilet la ordin sau a unui cec la un termen în viitor. Instrumentele de plată şi credit îndeplinesc o triplă funcŃie: de plată, de credit şi de garanŃie. Ele se emit pe termen scurt (60 zile sau 180 zile, uneori 6 luni, dar maxim 12 luni). ImportanŃa lor în derularea plăŃilor este deosebită, ceea ce ne obligă să le analizăm într-un capitol ulterior.

g) Schema de plată ocupă un loc important în derularea plăŃilor internaŃionale. Ea exprimă momentele efectuării plăŃilor. Uneori, mărfurile sau serviciile sunt plătite în momentul livrării mărfurilor, alteori se plătesc la livrare doar o parte, restul plăŃilor putând să se facă eşalonat în cazul exportului pe credit. Sunt produse ce necesită o pregătire financiară şi materială înaintea lansării lor în fabricaŃie, situaŃie în care vânzătorul pretinde un avans, iar cumpărătorul este nevoit să efectueze plăŃi în avans, adică înainte de fabricarea şi primirea mărfurilor. Negocierea schemei de plată într-un contract comercial internaŃional condiŃionează eficienŃa şi siguranŃa tranzacŃiei comerciale.

h) Modalitatea de plată reprezintă una din clauzele esenŃiale ale contractului şi constă dintr-un ansamblu de metode comerciale şi tehnici bancare prin care documentele se transmit de la vânzător la cumpărător, iar banii, de la cumpărător la vânzător, ambele efectuându-se prin sistemul bancar. Principalele modalităŃi de plată sunt: acreditivul documentar, incasoul şi ordinul de plată. Unii autori adaugă în rândul modalităŃilor de plată şi garanŃia bancară, când incasoul garantat nu este plătit nemijlocit de cumpărător, ci de banca garantă; acest ultim fel de plată se apropie de acreditiv.

i) Sistemul de garanŃii de plată şi de bună executare a contractului este un element ce nu poate lipsi dintr-un contract comercial; prin el se asigură rambursarea avansului, plata mărfurilor, rambursarea creditelor, plata ratelor şi îndeplinirea altor obligaŃii ale părŃilor la contract. Instrumentele de garanŃie sunt multiple, dar pot fi grupate în două categorii: garanŃii personale (scrisori de garanŃii bancare, certificate şi poliŃe de asigurare) şi garanŃii reale (ipoteca, gajul, rezervarea dreptului de proprietate, depozite bancare ş.a.).

j) ModalităŃile de soluŃionare a litigiilor legate de plăŃi sunt generatoare de costuri. PărŃile contractante trebuie să prevadă atât modalităŃile de soluŃionare a eventualelor litigii, cât şi dreptul naŃional aplicabil care guvernează contractul. ModalităŃile de soluŃionare a litigiilor sunt următoarele: pe cale amiabilă, la comi-sia de arbitraj comercial de pe lângă Camera de ComerŃ şi prin tribunal (mai rar).

k) În fine, o clauză importantă cuprinsă în contractul comercial internaŃional este specificarea băncilor prin care se vor efectua plăŃile şi a conturilor curente ale partenerilor la băncile indicate de fiecare participant la contract.

15.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional

Schema de plată reprezintă momentele efectuării plăŃilor. Momentul central în schema de plată este momentul de livrare a mărfii, la care se raportează toate celelalte momente ale plăŃii. Momentul de livrare se stabileşte în contractul comercial internaŃional şi în procesul-verbal de recepŃie a mărfurilor prin care vânzătorul şi cumpărătorul sau împuterniciŃii lor constată existenŃa, caracteristicile generale şi preluarea mărfii de către cumpărător, sau în alte documente. Majoritatea plăŃilor se fac la livrare, dar nu toate, şi deseori intervin sau se practică mai multe segmente sau momente în fluxul plăŃilor.

În raport cu numărul momentelor, teoria şi practica comercială disting două tipuri de schemă de plată: a) schema de plată complexă sau multisecvenŃială, când plata se face în mai multe reprize în raport de efectuarea sau îndeplinirea unor obligaŃiuni contractuale şi b) schema simplă. O schemă de plată complexă poate cuprinde mai multe momente de plată sub forma unor cote părŃi din valoarea totală: plata în avans (înainte de livrare); plata la livrare; plata la recepŃie; plata la terminarea montajului instalaŃiilor; plata eşalonată (pe credit). În contract se specifică suma şi cota din preŃul total ce urmează să se plătească pentru fiecare moment. Însă, rareori se întâmplă ca utilizarea unei scheme de plată atât de complexe să cuprindă toate momentele menŃionate. Totuşi, ea se practică în exporturile şi construcŃiile complexe în străinătate. O schemă asemănătoare a existat, de pildă, în contractul româno-sirian privind construirea în Siria de către Ńara noastră a unei rafinării petroliere sau în contractul româno-canadian privind construirea centralei atomo-electrice de la Cernavodă. Cele mai utilizate scheme sunt schemele simple: plata la livrare, precum şi plata în avans, în momente şi conjuncturi speciale (la petrol, uraniu, cereale ş.a.); din tipul schemelor complexe, cele mai răspândite forme sunt plata în avans, plata la livrare şi plata eşalonată (pe credit); în acest ultim caz, plata în avans poate reprezenta 10%-15% din valoarea contractului, plata la livrare, 40%-60% din valoarea contractului, iar diferenŃa, plata eşalonată sau pe credit. Desigur, aceste cote sunt variate de la un contract la altul, de la o marfă la alta sau de la o conjunctură economică la alta194.

De aceea, o problemă esenŃială în negocierea contractului comercial internaŃional este optimizarea schemei de plată; desigur, trebuie să plecăm, în procesul de optimizare a schemei de plată, de la interesele obiectiv divergente ale exportatorului şi importatorului: exportatorul-vânzător doreşte o schemă de plată bazată pe plata integrală a mărfii la livrare (dacă nu chiar în avans), iar importatorul-cumpărător doreşte, invers, ca plata să se facă pe cât posibil eşalonat, pe credit, astfel încât vânzarea mărfii cumpărate să fie sursă de plată pentru achitarea valorii mărfii

194 Mariana Negruş, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Bucureşti, 1986.

cumpărate. Acestea sunt interesele extreme, care, evident, nu vor fi acceptate de parteneri. Trebuie găsită, de aceea, o cale de mijloc, care să optimizeze aceste interese.

În procesul optimizării trebuie luaŃi în calcul o serie de factori economici obiectivi, care sunt omniprezenŃi pe piaŃa mondială.

• Un factor hotărâtor ce determină o schemă de plată îl constituie raportul cerere-ofertă şi concurenŃa la produsul respectiv în conjunctura economică dată. În condiŃiile în care oferta este mare, exportatorul-vânzător trebuie să creeze o serie de facilităŃi de plată cumpărătorului-importator, cum ar fi export pe credit pe termene variate şi în condiŃii de credit avantajoase, nivel accesibil al ratei dobânzii, perioadă de graŃie mai lungă etc. În cazul în care oferta este redusă, exportatorul poate pretinde plata integrală sau în ceea mai mare parte la livrare.

• Un alt factor determinant al stabilirii schemei de plată este natura produsului. Astfel, în ce priveşte produsele industriale de larg consum (îmbrăcăminte, încălŃăminte, mobilă etc.), exportatorul vinde produsele pe o perioadă de credit scurtă (60 zile – 180 zile), astfel încât cumpărătorul, vânzând mărfurile, să poată achita imediat factura exportatorului. În schimb, în cazul maşinilor şi utilajelor complexe, schema de plată este mai complicată, presupunând plăŃi la livrare, dar şi credite pe termene mai lungi (3-5 ani), astfel încât plata ratelor scadente la credite se face din încasările la produsele create cu utilajele cumpărate.

• Schema de plată depinde în mare măsură de performanŃele calitative ale produselor care sunt mai mult căutate pe piaŃă; în acest caz, vânzătorul poate pretinde plata integrală la livrare, iar cumpărătorul interesat acceptă o asemenea schemă de plată.

• Un element determinant în construirea unei scheme de plată îl reprezintă uzanŃele internaŃionale la produsul respectiv. Astfel, în perioade de crize (lipsă) ale unor produse (petrol, cereale ş.a.), se creează o conjunctură favorabilă exportatorului (pentru ŃiŃei, în ajun de iarnă sau iarna, pentru cereale, în condiŃiile unor recolte nefavorabile etc.), ceea ce permite vânzătorului să ceară plata în avans. Aceeaşi condiŃie se utilizează faŃă de cumpărătorii care s-au dovedit în trecut a fi rău platnici.

• În situaŃiile în care, prin natura produsului, ciclul de fabricaŃie este îndelungat, aceasta atrage un efort valutar-financiar important (cazul producerii de utilaje complexe sau uzine la cheie). În aceste condiŃii, vânzătorul este îndreptăŃit să ceară plata în avans a unei părŃi din valoarea contractului, dar şi cumpărătorul este interesat ca parte a unei plăŃi din această valoare să se facă eşalonat. Deci, apare o schemă de plată complexă: avans la livrare, şi pe credit.

În continuare vom prezenta câteva particularităŃi ale diferitelor momente de plată dintr-o schemă complexă:

a) Avansul este plătit de importator şi reprezintă un procent relativ mic faŃă de valoarea contractului (5%-15%), îndeplinind mai multe funcŃii economice. Astfel, pentru exportator, el este o sursă financiară necesară pregătirii fabricaŃiei, pentru cumpărarea – pe plan local sau din import – de materii prime, piese şi subansamble (uneori, impuse chiar de importator) sub forma importurilor de completare sau plăŃii transportului internaŃional. Pentru importator, avansul poate constitui un element de siguranŃă şi garanŃie pentru producerea şi furnizarea produsului comandat.

Avansul se stabileşte în contract sub formă procentuală şi ca sumă valorică absolută, termenul de plată fiind stabilit în raport de momentul semnării contractului sau de termenul de livrare a produsului. Avansul poate reprezenta o modalitate de plată a primelor partizi livrate de exportator, restituindu-se în acest mod avansul primit. Modalitatea de plată a avansului utilizată de importator este, de regulă, ordinul de plată, rareori, incasoul simplu. Modalitatea de garantare a restituirii avansului de către exportator se face printr-o scrisoare de garanŃie bancară pentru restituirea avansului pe care importatorul o pretinde exportatorului.

În cazul în care tranzacŃia nu se finalizează, avansul se restituie, iar exportatorul se obligă să plătească şi o dobândă pentru perioada cât a dispus de banii primiŃi sub formă de avans. Dar dacă tranzacŃia se desfăşoară cu succes, avansul nu este purtător de dobândă. Apar, însă, situaŃii speciale, când în contract s-a convenit că avansul se restituie prin livrări succesive de produse (progresiv payments), iar dacă produsul comandat de importator are caracter de unicat şi valoare

mare şi tranzacŃia nu se finalizează, contractul se reziliază. În acest caz, avansul nu se mai restituie, căci îi este greu exportatorului să găsească un nou cumpărător pentru un produs de comandă specială195.

b) Plata la livrare este momentul dintr-o schemă de plată cel mai folosit. Plata la livrare poate fi un moment de plată unic sau o secvenŃă dintr-o schemă de plată complexă. Plata se face contra documente, folosindu-se ca modalităŃi de plată acreditivul documentar sau incasoul garantat. Plata la livrare poate avea – aşa cum s-a arătat – mai multe secvenŃe (submomente), cum ar fi încărcarea mijloacelor de transport, recepŃia, probele tehnologice, punerea în funcŃiune şi expirarea perioadei de garanŃie tehnică în raport de natura produsului. Atât de multe secvenŃe ale plăŃii „la livrare” întâlnim la exporturi complexe, construcŃii de uzine la cheie. În acest caz, plăŃile se fac eşalonat după parcurgerea fiecărei secvenŃe într-o proporŃie procentuală convenită în contract, aceasta constituind şi un element de garanŃie bancară pentru buna funcŃionare a utilajelor sau de bună executare a contractului în locul reŃinerilor procentuale pentru fiecare secvenŃă de „livrare”, simplificându-se astfel derularea tranzacŃiei.

c) Plata pe credit reprezintă o plată eşalonată după livrare, recepŃie şi punere în funcŃiune. CondiŃiile de credit sunt stabilite în contractul comercial în ceea ce priveşte cota de credit, durata creditului, perioada dintre două rate, perioada de graŃie, modul de calcul al dobânzii (dobândă simplă sau dobândă compusă, dobândă fixă, crescândă sau descrescândă), precum şi modalitatea de garantare a plăŃii ratelor de credit la scadenŃă (cambii, garanŃie bancară, rezervarea dreptului de proprietate etc.).

În final, subliniem că fiecare contract comercial are o chemă de plată proprie, care reflectă natura produsului, conjunctura economică, interesele partenerilor etc.; de aceea, am prezentat doar unele elemente esenŃiale ale unei scheme de plată fără a pretinde că există o schemă de plată standard care s-ar regăsi în toate contractele comerciale internaŃionale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 15 ���� Cadrul juridic al plăŃilor internaŃionale are la bază reglementări interguvernamentale, uzanŃe

ale CCI de la Paris, UNCITRAL, asociaŃii de producători sau exportatori-importatori, legi şi reglementări naŃionale, elaborate de parlament, guvern, camere de comerŃ ş.a.

���� Cel mai important document care reglementează plăŃile în derularea unei tranzacŃii comerciale este contractul comercial internaŃional semnat de cei doi parteneri comerciali. Contractul comercial internaŃional cuprinde toate clauzele privind plăŃile. Dintre cele mai importante clauze contractuale privind plăŃile reŃinem următoarele: moneda de contract, preŃul mărfii, condiŃia de livrare, termenul de livrare, documentele de plată, instrumentele de plată şi credit, schema de plată, scadenŃa de plată, garanŃiile de plată, modalităŃi de soluŃionare a litigiilor de plată, specificarea băncilor şi conturilor bancare ale partenerilor.

���� Un loc deosebit în contractul comercial îl deŃine schema de plată, adică momentele efectuării plăŃii. Se remarcă două tipuri de schemă de plată: schemă de plată simplă şi schemă de plată complexă sau multisecvenŃială.

���� Schema de plată simplă are, de regulă, un singur moment al plăŃii, în principiu, plata la livrarea (expediŃia) mărfii.

���� Schema de plată complexă sau multisecvenŃială are mai multe momente de plată, care sunt menŃionate în contract sub formă procentuală (cote părŃi din valoarea totală a mărfii): avans, plata la livrare (expediŃie), plata după montaj, plata după probele tehnologice, plata la darea în funcŃiune a uzinei la cheie, plata eşalonată (pe credit comercial). Schema de plată complexă presupune o optimizare a plăŃilor în raport de îndeplinirea obligaŃiilor de către vânzător care să avantajeze în egală măsură

atât exportatorul, cât şi importatorul.

195 Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Editura Tribuna Economică, 1993.

���� Asupra procesului de optimizare a schemei de plată influenŃează mai mulŃi factori: raportul dintre cerere şi ofertă la produsul respectiv în momentul derulării negocierilor şi derulării tranzacŃiei comerciale, gradul de concurenŃă, natura produsului (produse de larg consum sau utilaje complexe, uneori unicate), performanŃele calitative ale produsului, uzanŃele internaŃionale la un produs sau altul, efortul valutar iniŃial al producătorului care poate pretinde şi o plată în avansul livrării mărfii.

���� Principalele momente de plată într-o schemă de plată complexă pot fi următoarele: avansul, plata la livrare, plata eşalonată (pe credit).

B. Concepte şi termeni de reŃinut a) convenŃie de plată b) uzanŃe c) CCI de la Paris d) UNCITAL e) INCOTERMS f) Reguli uniforme g) ONUDI h) SWIFT i) OMC j) Schemă de plată k) CondiŃie de livrare l) ModalităŃi de plată m) Instrumente de plată şi credit

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Principalele reglementări privind plăŃile elaborate de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris

2. Principalele reglementări elaborate de BNR privind sistemul de plăŃi 3. Clauzele referitoare la plăŃi incluse într-un contract comercial internaŃional 4. Tipuri de schemă de plată 5. Principalii factori economici obiectivi care influenŃează alegerea de către partenerii

comerciali a schemei de plată 6. Principalele momente de plată existente într-o schemă de plată complexă (multisecvenŃială) D. Bibliografie obligatorie

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, capitolul 1, Editura All, Bucureşti, 1998. • Georgescu I..L., Drept comercial român, capitolul V, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994. • BNR, Circulara nr. 9/2001 privind Societatea NaŃională de Transfer de Fonduri şi Decontări

(TransFond. S.A.).

CAPITOLUL 16 BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN DERULAREA PLĂłILOR INTERNAłIONALE

16.1. Activitatea bancară internaŃională

16.2. RelaŃia de corespondent bancar

16.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor

16.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi

O componentă de bază a activităŃii unei bănci comerciale o reprezintă tranzacŃiile

internaŃionale, în cadrul cărora plăŃile internaŃionale deŃin o pondere importantă. OperaŃiunile de plăŃi şi finanŃare în comerŃul internaŃional constituie dimensiunea tradiŃională a activităŃii bancare internaŃionale. Firmele care importau şi exportau bunuri şi servicii aveau nevoie de bănci care să le faciliteze decontarea tranzacŃiilor, garantarea afacerilor, finanŃarea schimburilor comerciale sau efectuarea operaŃiunilor valutare. În acest context, băncile şi-au dezvoltat departamente speciale pentru deservirea clienŃilor implicaŃi în tranzacŃii internaŃionale, devenind participante directe şi active la derularea contractelor comerciale internaŃionale ale acestora. OperaŃiunile de plăŃi efectuate în nume propriu sau ordonate de clienŃi pot fi realizate de la sediile din Ńara de origine sau prin intermediul sucursalelor şi filialelor externe. În primul caz, însă, este necesară o reŃea de corespondenŃi bancari bine structurată, care să faciliteze fluxul informaŃional şi de plăŃi între partenerii comerciali situaŃi în Ńări diferite.

16.1. Activitatea bancară internaŃională

O caracteristică importantă a activităŃii bancare după 1960 a fost intensificarea operaŃiunilor cu străinătatea, care au cunoscut o amploare fără precedent. Impulsul spre internaŃionalizarea activităŃii bancare a fost dat, iniŃial, de creşterea comerŃului internaŃional şi a investiŃiilor străine directe, iar ulterior, de dezvoltarea tranzacŃiilor financiare internaŃionale. Pentru a-şi servi cât mai bine clienŃii care au investit în străinătate, băncile i-au urmat, dezvoltând reŃele impresionante de sucursale şi filiale străine. Un moment deosebit în procesul internaŃionalizării activităŃii bancare l-a constituit apariŃia pieŃei eurovalutelor. Posibilitatea băncilor de a opera într-un cadru dereglementat, a deponenŃilor de a obŃine câştiguri mai mari şi a solicitanŃilor de credite de a plăti dobânzi mai mici au constituit atuuri importante în favoarea dezvoltării operaŃiunilor pe

europieŃe. Trecerea, la începutul anilor ’70, de la cursurile de schimb fixe la cursurile de schimb flotante a determinat băncile să fie participante active pe piaŃa valutară, acŃionând atât în nume propriu, cât şi din ordinul clienŃilor. Odată cu manifestarea proceselor de dereglementare şi dezintermediere, băncile s-au implicat tot mai mult şi pe pieŃele financiare internaŃionale, facilitând sau garantând plasarea titlurilor financiare. Procesul de integrare economică a dat un alt impuls activităŃii bancare internaŃionale, care a căpătat noi dimensiuni. Un factor aparte care a contribuit la dezvoltarea activităŃii bancare internaŃionale l-a constituit evoluŃia tehnologiei196.

Principalele modalităŃi prin care activitatea unei bănci capătă dimensiuni internaŃionale sunt: efectuarea de operaŃiuni în valute străine; operarea cu nerezidenŃii şi localizarea de sedii într-o jurisdicŃie străină. Fiecare vector al internaŃionalizării are caracteristici proprii, reclamă anumite modificări în structura organizatorică a băncii, precum şi asumarea unor riscuri specifice197.

Implicarea unei bănci în activităŃi internaŃionale se face în mod treptat, presupunând parcurgerea mai multor etape (tabelul nr.1). În prima etapă de internaŃionalizare a activităŃii, principalele produse şi servicii oferite de bănci sunt plăŃile internaŃionale, finanŃarea în comerŃul internaŃional şi operaŃiunile de schimb valutar. Aceste activităŃi pot fi efectuate de la sediile bancare din Ńara de origine, nefiind necesară implantarea de sucursale şi filiale în exterior, ci existenŃa unei reŃele de corespondenŃi bancari. Clientela servită este, în principal, clientela naŃională, iar profitul obŃinut din aceste activităŃi nu deŃine o pondere mare în profitul total obŃinut de banca respectivă.

Cea de-a doua etapă de internaŃionalizare a activităŃii bancare presupune lărgirea gamei de produse şi servicii oferite, prin participarea la credite sindicalizate. Aceasta are ca efect diversificarea pieŃelor pe care banca îşi desfăşoară activitatea, alături de piaŃa naŃională tradiŃională operând şi pe pieŃe străine. Clientela servită rămâne clientela naŃională, dar, în ceea ce priveşte dispersia teritorială internaŃională, este posibilă implantarea unui prim sediu în străinătate, cu funcŃia de a atrage resurse financiare sub formă de depozite. Structura organizatorică a băncii capătă o mai mare transparenŃă, departamentul internaŃional fiind în dezvoltare, iar profitul obŃinut din activităŃi internaŃionale reprezintă aproximativ 5-10% din profitul total.

Tabelul nr.1 Etape în evoluŃia activităŃii internaŃionale a unei bănci

Prima etapă

Etapa a doua

Etapa a treia

Etapa a patra

Produse

FinanŃarea comerŃului internaŃional, activitatea de schimb valutar

Participarea la creditele sindicalizate, finanŃarea comerŃului internaŃional, activitatea de schimb valutar

Managementul creditelor sindicalizate, finanŃarea comerŃului internaŃional, activitatea de schimb valutar

Specializare în acordarea de credite anumitor sectoare, servicii de cash management, de consultanŃă, de intermediere.

196 Pentru dezvoltări, a se vedea Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului

internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005; Sengupta, Jayshree, Internationalization of banking and the relationship between foreign and domestic banks in the developing countries, „International Journal of Development Banking”, vol. 6, n. 1, 1988 (January); Costanzo, Antonio, Le strategie di mercato internazionali, în Walter Giorgio Acott (coord.), Manuale di marketing bancario, vol. 1, UTET Libreria, Torino, 1995; Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995; Ortiz, Edgar, Globalization of business and finance and emerging capital markets, în Dilip K. Ghosh, Edgar Ortiz, The global structure of financial markets – an overview, Routledge, London, Paris, 1997;

197 A se vedea Demattè, Claudio, Paul de Sury (coord.), I mercati finanziari internazionali, EGEA SpA, Milano, 1992.

PieŃe PiaŃa naŃională tradiŃională

PiaŃa naŃională şi străină, prin participarea la creditele sindicalizate

Principalele pieŃe străine pe care şi-a implantat sedii

Abordare selectivă

Clientelă

Clientela naŃională

Clientela naŃională

Companii multinaŃionale şi alte firme prezente pe pieŃele străine pe care şi-a implantat sediile

Segmentarea pieŃelor retail, multinaŃionale, naŃionale etc.

Dispersie teritorială (internaŃională)

Niciuna Implantarea unui prim sediu în străinătate cu funcŃia de atragere de depozite

Număr crescând de sedii implantate pe principalele pieŃe străine

RaŃionalizare şi specializare

Structură organizatorică

Geografică sau funcŃională. PuŃină transparenŃă

O mai mare transparenŃă; agregarea de funcŃii în cadrul departamentului internaŃional

Primele semne ale unei repartiŃii pe funcŃii/clienŃi

Restructurare prin focalizarea pe clienŃi sau produse

Profitabilitate

Minimă ContribuŃie în creştere (aproximativ 5-10% din total). Profitabilitatea are rol secundar

ContribuŃie semnificativă (aproximativ 25-35% din total)

Focalizarea pe client sau produs mai degrabă decât pe profitabilitatea „internaŃională” generică

Sursa: De Sury, Le euro-banche e i prestiti sindacati in euro-valute, Giuffrè Editore, Varese,

1983, p. 20.

Următoarea etapă de internaŃionalizare a activităŃii bancare reprezintă un salt calitativ, alături de activităŃile din primele două etape având loc şi participarea la managementul creditelor sindicalizate. Numărul sediilor stabilite în exterior, pe principalele pieŃe străine, este în creştere, reŃeaua de sedii externe consolidându-se. Pe lângă clientela naŃională care desfăşoară activităŃi internaŃionale tradiŃionale (plăŃi internaŃionale, finanŃarea în comerŃul internaŃional, operaŃiuni de schimb valutar), banca are relaŃii cu firme multinaŃionale şi alte firme prezente pe pieŃele unde şi-a implantat sedii. Profitul obŃinut de bancă din activităŃile internaŃionale deŃine o pondere semnificativă în profitul băncii, reprezentând aproximativ 25-35% din total. Cuvintele-cheie asociate ultimei etape din procesul de internaŃionalizare a activităŃii unei bănci sunt: specializarea, segmentarea, focalizarea pe anumiŃi clienŃi sau anumite produse, abordarea selectivă. Componenta calitativă care caracterizează această etapă se referă la

specializarea în acordarea de credite anumitor sectoare, servicii de consultanŃă, de intermediere, de cash management (gestionarea lichidităŃilor internaŃionale).

Dispersia teritorială internaŃională este supusă unui proces amplu de raŃionalizare şi specializare; în acelaşi timp, se constată focalizarea pe anumiŃi clienŃi sau pe produsele cele mai profitabile. Această abordare este posibilă ca urmare a dezvoltării tehnologiei, sistemelor informatice şi de contabilitate performante care permit evaluarea profitabilităŃii fiecărui tip de client, produs, activitate, sediu extern sau piaŃă. În concluzie, internaŃionalizarea activităŃii unei bănci este un proces complex şi gradual, care presupune parcurgerea mai multor trepte, cu diferite grade de complexitate. Implicarea în activităŃi internaŃionale, respectiv, trecerea de la o etapă la alta depind de mai multe criterii, între care foarte importante sunt: dimensiunea băncii, natura clientelei servite, strategia urmărită de bancă şi costurile aferente „saltului” la următoarea etapă de internaŃionalizare. În general, băncile de dimensiuni mari, cu o clientelă numeroasă, care au relaŃii strânse cu străinătatea, parcurg toate cele patru etape de internaŃionalizare a activităŃii, fiind actori importanŃi ai sistemului bancar internaŃional. Aceste bănci provin din Ńări dezvoltate, cu sisteme bancare mature, care au tradiŃie îndelungată în derularea de activităŃi bancare internaŃionale şi operarea pe pieŃele bancare ale altor Ńări sau pe europieŃe. OperaŃiunile internaŃionale derulate de departamentele specializate din cadrul băncilor comerciale sunt multiple şi variate, între acestea cele mai importante fiind:

– derularea operaŃiunilor de plăŃi şi garanŃii în comerŃul internaŃional; – finanŃarea tranzacŃiilor de import-export (pe termen scurt, mediu şi lung); – finanŃarea proiectelor de investiŃii; – atragerea de depozite în valută străină; – acordarea de credite în valută străină; – atragerea de depozite şi acordarea de credite în monedă naŃională nerezidenŃilor; – operarea pe piaŃa eurovalutelor (atragerea şi plasarea de fonduri pe diferite termene;

emiterea şi intermedierea de instrumente financiare – eurocertificate de depozit, euroefecte comerciale, euronote; plasarea titlurilor financiare către investitori etc.);

– participarea la creditele şi eurocreditele sindicalizate în diferite ipostaze (bănci lider, bănci manager, bănci garante, bănci participante, bănci agent);

– efectuarea de operaŃiuni pe piaŃa valutară; – servicii de administrare a lichidităŃilor internaŃionale (cash-management) oferite

companiilor multinaŃionale şi altor firme mari şi mijlocii; – acordarea de consultanŃă în domeniu, clienŃilor care solicită asistenŃă valutar-financiară.

Din această enumerare succintă reiese că, în principiu, activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătatea tradiŃională, care cuprinde operaŃiunile efectuate în monedă naŃională cu nerezidenŃii (acceptarea de depozite şi acordarea de împrumuturi), şi activitatea cu eurovalute, având drept contrapartide atât clienŃi rezidenŃi, cât şi nerezidenŃi. OperaŃiunile de plăŃi şi finanŃare în comerŃul internaŃional reprezintă dimensiunea tradiŃională a activităŃii bancare internaŃionale. Încă din cele mai vechi timpuri, băncile au reglementat tranzacŃiile internaŃionale desfăşurate de clienŃii lor, o dovadă în acest sens fiind faptul că, şi în prezent, multe tehnici bancare asociate plăŃilor îşi au sorgintea în trecutul îndepărtat. Este cazul, de exemplu, al utilizării cambiei încă din secolul al XIV-lea, când bancherii acelor vremuri foloseau acest instrument de plată pentru a permite negustorilor situaŃi la distanŃe mari să evite transportul fizic al banilor şi riscurile de furt sau pierdere care rezultau de aici. Ulterior, pe lângă rolul de efectuare a plăŃilor, cambia a căpătat o nouă funcŃie, devenind şi instrument de finanŃare a comerŃului internaŃional. Pe de altă parte, reglementarea plăŃilor internaŃionale presupunea ca băncile din diverse Ńări să intre în relaŃii de corespondent, ceea ce a pus bazele viitoarelor reŃele de corespondenŃi bancari internaŃionali din perioada modernă şi contemporană.

16.2. RelaŃia de corespondent bancar

OperaŃiunile de plăŃi şi încasări cu străinătatea se realizează prin intermediul sistemului bancar, importatorii şi exportatorii trebuind să aibă conturi curente deschise la băncile care îi servesc. În funcŃie de interesele pe care le au, clienŃii pot să-şi deschidă conturi curente în principalele valute convertibile în care operează şi/sau în monedă naŃională, caz în care, pentru realizarea plăŃilor externe, apelează la schimburi valutare. Pe baza disponibilului existent în conturile pe care le deŃin, importatorii solicită băncilor să efectueze transferuri externe în favoarea exportatorilor, folosindu-se tehnica viramentului bancar. La rândul lor, pentru a permite clienŃilor importatori şi exportatori să efectueze plăŃi şi încasări internaŃionale, băncile comerciale pot să stabilească relaŃii de corespondent bancar sau să-şi localizeze sedii în străinătate. Până la începutul anilor ’60, relaŃia de corespondent bancar a reprezentat structura de bază a sistemului de plăŃi internaŃionale. Ulterior, dezvoltarea afacerilor şi creşterea interesului pentru anumite zone geografice au determinat băncile comerciale să-şi implanteze sedii în exterior – sucursale şi filiale – prin intermediul cărora să deruleze operaŃiunile de plăŃi şi încasări cu străinătatea. Cu toate acestea, în prezent, relaŃia de corespondent bancar deŃine în continuare un rol deosebit de important în facilitarea fluxului informaŃional şi de plăŃi între partenerii situaŃi în Ńări diferite. RelaŃia de corespondent bancar reprezintă înŃelegerea dintre două bănci situate în Ńări diferite prin care convin să-şi acorde reciproc diferite servicii bancare, cum ar fi: furnizarea de informaŃii, deschiderea de conturi de corespondent; atragerea/plasarea de depozite; operaŃiuni de schimb valutar; operaŃiuni documentare; acordarea de linii de credit. Unele din aceste servicii nu implică niciun risc pentru banca ce a furnizat serviciul respectiv (de exemplu, acordarea de informaŃii privind mediul de afaceri din Ńara sa), pe când altele presupun asumarea de riscuri bancare din partea ambelor bănci (de exemplu, deschiderea de conturi de corespondent „nostro” şi „loro”).

La nivelul băncilor comerciale care şi-au internaŃionalizat operaŃiunile, activitatea de corespondent bancar se desfăşoară în departamente distincte, bine structurate, organizate pe zone geografice (Europa, America, Asia, Australia etc.) şi/sau servicii oferite (analiza riscului de Ńară, operaŃiuni documentare; linii de credit etc.). Alegerea băncii corespondente se face în urma unui proces complex, în funcŃie de o serie de criterii, între care cele mai importante sunt: nivelul actual şi potenŃial al afacerilor derulate de proprii clienŃi cu partenerii din străinătate; riscul de Ńară; riscul de bancă; serviciile oferite (din punctul de vedere al calităŃii, diversităŃii şi costurilor); posibilitatea realizării economiilor de scară.

Implicarea cea mai puternică într-o relaŃie de corespondent bancar presupune deschiderea de conturi curente reciproce „nostro” şi „loro”, prin intermediul cărora se efectuează operaŃiunile de plăŃi şi încasări ordonate de clienŃi. În termeni concreŃi, pentru a putea efectua ordinele dispuse de clienŃii care şi-au internaŃionalizat activitatea, băncile deŃin conturi în valute la bănci din străinătate, care sunt debitate sau creditate în funcŃie de diferitele situaŃii practice. Termenii „nostro” şi „loro” provin din latină. Dacă ne raportăm la o bancă din România care şi-a deschis un cont în dolari la o bancă din Statele Unite, pentru banca din România contul respectiv este un cont „nostro” (în limbaj bancar, „contul nostru deschis în evidenŃele băncii din SUA”), iar pentru banca din SUA, acelaşi cont este un cont „loro”, respectiv, „contul băncii din România (al lor) deschis în evidenŃele noastre”.

De exemplu, să presupunem că firma din România CGB Impex SRL a importat marfă în valoare de 10.000 USD de la o firmă exportatoare din SUA – HBC Trading. CGB Impex SRL are cont deschis la banca EuroInvest Bank România, iar firma din SUA, la banca General Bank. EuroInvestBank din România şi General Bank din SUA sunt în relaŃie de corespondent, banca din România având cont în dolari deschis la banca din SUA. Astfel, pentru a efectua plata de 10.000 de dolari dispusă de firma CGB Impex SRL, EuroInvest Bank România debitează contul clientului său cu suma de 10.000 USD (plus comisioanele aferente), după care alimentează contul „nostro” pe care îl deŃine la banca din SUA cu aceeaşi

sumă. În acelaşi timp, EuroInvest Bank România dă instrucŃiuni băncii din SUA să-i debiteze contul „nostro” deŃinut în evidenŃele sale cu suma de 10.000 USD şi să crediteze cu aceeaşi sumă contul clientului său, HBC Trading. Pe lângă sumă, mesajul transmis de banca din România băncii din SUA cuprinde şi alte informaŃii, cum ar fi: data valutei (data la care are loc transferul), ordonatorul sumei (importatorul), beneficiarul sumei (exportatorul), banca la care beneficiarul are contul.

Aşa cum s-a subliniat anterior, relaŃia de corespondent bancar incumbă asumarea de către băncile corespondente a unor riscuri specifice, între care cele mai importante sunt: riscul de decontare, riscul de jurisdicŃie, riscul de custodie, riscul de întârziere în execuŃie şi riscul apariŃiei de erori.

Riscul de decontare apare în situaŃia în care banca corespondentă dă faliment după ce a primit fondurile de la corespondentul său, dar înainte de a le remite beneficiarului.

Riscul de jurisdicŃie se referă la deŃinerea de active în valută sub o jurisdicŃie străină. Acest risc se manifestă în situaŃia în care autorităŃile din Ńara în care este localizată banca corespondentă impun o serie de restricŃii privind transferul fondurilor din contul „nostro” în străinătate sau chiar exercitarea dreptului de proprietate asupra depozitelor.

Revenind la exemplul anterior, riscul de decontare s-ar manifesta în situaŃia în care banca corespondentă din SUA ar da faliment după ce a primit banii de la banca din România, dar înainte de a-i vira în contul beneficiarului exportator. Riscul de jurisdicŃie s-ar înregistra atunci când banca corespondentă din SUA n-ar putea să dea curs instrucŃiunilor de transfer al fondurilor ca urmare a interdicŃiilor primite de la autorităŃile legale din Ńara sa.

Riscul de custodie presupune că banca corespondentă dă faliment în timp ce deŃine conturile corespondenŃilor săi. În exemplul considerat, pentru banca din România, riscul de custodie apare în situaŃia în care banca corespondentă din SUA dă faliment. Pierderea suferită este egală cu valoarea fondurilor deŃinute în contul „nostro” deschis la banca americană. Pentru eliminarea acestui risc, fondurile din contul „nostro” pot fi deŃinute în custodie (in trust), caz în care nu mai sunt proprietatea băncii corespondente.

Riscul de întârziere în execuŃie este legat de multitudinea etapelor care trebuie parcurse pentru finalizarea unui transfer internaŃional. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât numărul băncilor ce intervin în procesul transferului de fonduri sunt localizate în zone cu fuse orare diferite, caz în care procesul poate dura mai multe zile.

Riscul apariŃiei de erori. Şi acest risc este determinat de necesitatea parcurgerii mai multor etape de introducere a datelor în sistem. Cele mai frecvente erori privesc valoarea transferului, data valutei sau identitatea beneficiarului. De obicei, erorile de valoare sunt descoperite imediat de beneficiar şi rectificate în mod corespunzător. Probleme mai grave apar în situaŃia în care fondurile sunt transferate în alt cont şi sunt cheltuite de deŃinătorul acelui cont înainte de descoperirea erorii. Banca ce a executat greşit ordinul de transfer este responsabilă pentru restituirea fondurilor către beneficiarul de drept şi trebuie să acŃioneze pentru recuperarea acestora198.

Cercetările efectuate199 au relevat faptul că, sub impactul unor modificări care au avut loc în ultima perioadă, activitatea de corespondent bancar în sensul tradiŃional al cuvântului suferă mutaŃii importante. Principalii factori care conduc la aceste mutaŃii sunt procesul de consolidare bancară, dezvoltarea tehnologiei, unificarea monetară, creşterea ponderii plăŃilor din cont deschis şi dereglementarea. Factorii menŃionaŃi au ca efect micşorarea costului serviciilor de corespondent bancar, scăderea volumului fondurilor transferate, inclusiv a

198 Institutul Bancar Român, InstituŃii şi activităŃi financiar-bancare, 2000, p. 8-3; 8-4. 199 Toone, Ian, Searching for new business, „The banker”, vol. 147, n. 862, 1997 (December);

Cazauran, Guillaume, Jean-Michel Mépuis, Correspondent banking et marché des flux de paiement, „Banque Magazine”, nr. 600, 1999 (Février).

plăŃilor, precum şi diminuarea profitabilităŃii relaŃiei de corespondent bancar. De asemenea, procesul de dereglementare a permis băncilor să-şi extindă activitatea şi în alte sfere ale financiarului, cum ar fi operaŃiunile de leasing, din această cauză activitatea de corespondent bancar trebuind să devină mai cuprinzătoare200.

Până în 1989, singura bancă românească ce efectua operaŃiuni cu străinătatea şi dispunea de o reŃea importantă de corespondenŃi bancari era Banca Română de ComerŃ Exterior. Ulterior, restructurarea sistemului bancar şi cadrul legislativ adoptat după 1990 au permis şi celorlalte bănci comerciale româneşti să efectueze operaŃiuni cu străinătatea şi să-şi dezvolte importante reŃele de corespondenŃi bancari. Între acestea, se remarcă Banca Comercială Română, care, ca urmare a fuzionării, în 1999, cu Banca Română de ComerŃ Exterior, dispune, în prezent, de o puternică reŃea internaŃională de corespondenŃi şi de mai multe sedii în străinătate.

16.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor

De-a lungul timpului, transferul fondurilor şi mesajelor între băncile corespondente s-a realizat prin poştă (letric), prin telex şi, mai recent, prin intermediul swift-ului. Transferul internaŃional al fondurilor prin poştă presupunea transmiterea fizică a înscrisului care conŃinea datele privind plata ce trebuia efectuată de la o bancă la alta printr-un mijloc de transport, de regulă, prin avion. Principalele date cuprinse în mesaj se refereau la suma care urma a fi plătită, moneda de plată, ordonatorul plăŃii, beneficiarul, detalii de plată, detalii privind repartizarea comisioanelor, băncile intermediare. Pentru a evita cazurile de fraudă, la primirea înscrisului, banca corespondentă verifica autenticitatea mesajului, confruntând semnăturile de pe înscris cu specimenele de semnătură autorizate transmise anterior de banca expeditoare. În limbaj bancar, abrevierile utilizate pentru a desemna un transfer letric sunt MT (Mail Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). Principalul dezavantaj al transferului fondurilor şi mesajelor prin sistem letric era lipsa de rapiditate.

Mai târziu, transferul letric, prin poştă, a fost înlocuit cu transferul prin telex (abreviat TT – Telegrafic Transfer), utilizat de bănci după descoperirea telegrafiei. Sistemul TT, deşi era mult mai rapid, prezenta inconvenientul de a fi costisitor şi de a avea un grad redus de standardizare.

Un moment decisiv care a contribuit la facilitarea fluxului informaŃional şi de plăŃi dintre băncile corespondente l-a constituit crearea, în 1973, a societăŃii SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication), cu sediul la Bruxelles. Scopul acestei societăŃi nonprofit a fost dezvoltarea unui sistem comun bazat pe tehnologie computerizată care să permită transmiterea mesajelor financiare între bănci în timp real. Demersul devenise stringent pentru că activitatea interbancară internaŃională evoluase mult, iar prelucrarea bazată pe documente scrise nu mai putea să facă faŃă volumului mare de tranzacŃii. BineînŃeles, transmiterea mesajelor prin sistemul SWIFT a fost posibilă ca urmare a dezvoltării tehnologiei. Societatea a fost fondată de 239 de bănci din 15 Ńări.

Transmiterea mesajelor în sistem SWIFT prezintă o serie de avantaje: standardizare, siguranŃă, gamă largă de mesaje pentru toate tipurile de tranzacŃii bancare internaŃionale, rapiditate, cost relativ scăzut, fiabilitate.

Standardizarea şi siguranŃa sistemului provin din faptul că orice mesaj introdus în reŃea conŃine anumite câmpuri standardizate, corespunzătoare tipului de mesaj utilizat (ordin de plată, deschidere acreditiv documentar etc.). Aceste câmpuri sunt aceleaşi pentru toŃi operatorii din sistem care folosesc mesajul respectiv. Omiterea completării unui anume câmp obligatoriu conduce la refuzul transmiterii mesajului de către sistemul SWIFT şi atenŃionarea operatorului

200 Pentru dezvoltări a se vedea Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului

internaŃional, Cap. 2, Paragraful 2.1., Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

bancar că trebuie să verifice mesajul. Tot în scopul creşterii siguranŃei şi evitării înŃelegerii greşite a mesajelor, a avut loc şi standardizarea diferitelor valute utilizate în schimburile internaŃionale. Codurile utilizate în acest scop sunt formate din trei litere. Primele două litere indică statul, iar cea de-a treia literă, moneda (exemplu: USD – dolarul american, GBP – lira sterlină; JPY – yenul japonez). Pentru a se preveni utilizarea frauduloasă a mesajelor transmise prin sistemul SWIFT, toate băncile conectate la reŃea au un anumit cod, respectiv, cheie de verificare. Astfel, pentru a preîntâmpina posibilitatea ca mesajul primit să nu parvină de la emitentul înscris în mesaj, banca receptoare, pe baza unor chei de control, verifică autenticitatea mesajului.

O altă caracteristică a sistemului este gama largă de mesaje pentru toate tipurile de tranzacŃii bancare internaŃionale. Astfel, doar cu titlu exemplificativ, pentru acreditivele documentare, formatele standard de teletransmisie sunt cuprinse în grupa MT 700, corespunzător principalelor operaŃiuni din mecanismul de derulare a acreditivului: pentru emitere – MT 700, issue of a documentary credit, pentru confirmarea notificării beneficiarului – MT 730, acknowledgement; cerere de ramburs – MT 742, reimbursement claim; avizarea discrepanŃelor – MT 750, advice of discrepancy; autorizare de plată, dacă se acceptă discrepanŃele – MT 752, authorisation to pay, accept or negotiate; aviz de plată, în cazul în care banca beneficiarului este plătitoare, acceptatoare sau negociatoare – MT 754, advice of payment/acceptance/negotiation etc. Utilizarea mesajelor standardizate a creat premisele evitării unor posibile neînŃelegeri privind conŃinutul mesajelor sau omiterii anumitor date.

Pe lângă siguranŃă şi standardizare, sistemul SWIFT este foarte rapid, timpul de transmitere a unui mesaj durând câteva secunde. Fiabilitatea sistemului se datorează faptului că accesul şi transmiterea mesajelor se pot realiza continuu, fără întreruperi, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Chiar dacă costurile de transmitere a mesajelor prin sistemul SWIFT sunt mai ridicate decât în cazul sistemului letric sau telex, totuşi, comparându-le cu avantajele pe care le oferă, preŃurile practicate sunt relativ scăzute201.

Avantajele pe care le prezintă sistemul SWIFT s-au reflectat şi în generalizarea sistemului atât în sistemul bancar internaŃional (numărul Ńărilor conectate la reŃea depăşind 200), cât şi în afara sistemului bancar, în prezent, reŃeaua SWIFT fiind accesibilă şi altor categorii de operatori financiari, cum ar fi brokerii şi dealerii. Numărul Ńărilor şi instituŃiilor financiare conectate la sistem a crescut de la 15, respectiv, 239 în 1973 la 202, respectiv, 7667 în 2004 (tabelul nr.2).

Tabelul nr.2

Numărul Ńărilor şi instituŃiilor conectate la sistemul SWIFT

Anul Nr. de Ńări Nr. de instituŃii financiare 1973 15 239 1993 100 3.986 1998 178 6.557 1999 189 6.797 2000 192 7.125 2001 196 7.199 2002 198 7.465 2003 200 7.527 2004 202 7.667

Sursa: SWIFT, Annual Reports 2002 şi 2004. O creştere impresionantă a fost înregistrată şi de numărul mesajelor zilnice transmise prin sistem, care, de la o medie de 3 milioane pe zi, în 1996, a ajuns, în 2003, la 9 milioane de mesaje pe zi. În

201 Pentru dezvoltări a se vedea: Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare

internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura All, Bucureşti, 1996; SWIFT, Annual Reports; http://www.swift.com.

ansamblul mesajelor transmise prin SWIFT, o pondere importantă este deŃinută de mesajele de plată, care au înregistrat creşteri importante de la an la an (tabelul nr.3).

Tabelul nr.3 Dinamica mesajelor de plată

Anul Volum (milioane) Creştere % 2000 797 +12,6% 2001 929 +16,6% 2002 1103 +18,7% 2003 1208 +9,5% 2004 1355 +12,2

Sursa: SWIFT, Annual Report 2004.

16.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi

Dacă până la începutul anilor 1960 relaŃia de corespondent bancar a reprezentat structura de bază a sistemului de plăŃi internaŃionale, mai târziu, creşterea interesului pentru anumite zone geografice şi dorinŃa de a deŃine controlul asupra serviciilor oferite au determinat băncile comerciale să-şi implanteze sedii în exterior, prin intermediul cărora să deruleze operaŃiunile de plăŃi şi încasări cu străinătatea. Aşa cum s-a subliniat, principalele modalităŃi prin care activitatea unei bănci capătă dimensiuni internaŃionale sunt efectuarea de tranzacŃii cu valute străine, operarea cu nerezidenŃii şi transnaŃionalizarea activităŃii, prin implantarea de sedii în străinătate. Primele două modalităŃi de internaŃionalizare, respectiv efectuarea de tranzacŃii cu valute străine şi operarea cu nerezidenŃii nu presupun neapărat localizarea de filiale şi sucursale externe, aceste activităŃi putându-se realiza şi de la sediile din Ńara-mamă. În schimb, transnaŃionalizarea bancară este un vector de internaŃionalizare specific unei etape superioare din evoluŃia activităŃii internaŃionale a unei bănci, care implică o serie de modificări în structura organizatorică, gestionarea activităŃii, riscurile asociate, natura clientelei, dispersia teritorială etc.

Spre deosebire de transnaŃionalizarea economiei reale, în literatura de specialitate, transnaŃionalizarea bancară este prezentată ca un fenomen de dată relativ recentă (anii 1960-1970), determinat de o serie de factori, care pot acŃiona atât de sinestătător, cât şi combinat. Între aceştia, cei mai importanŃi sunt: diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare; însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate; dispersia riscului; economia de scară; dereglementarea activităŃii bancare; exportul şi importul de capital; obŃinerea de profituri suplimentare ca urmare a saturaŃiei liniilor de activitate tradiŃionale din Ńările de origine; dorinŃa băncilor de dimensiuni mari de a avea o prezenŃă directă şi activă pe piaŃa eurovalutară202.

202 A se vedea: Institutul Bancar Român, InstituŃii şi activităŃi financiar-bancare, Bucureşti, 2000;

Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005; Hultman, Charles, Theories of international commercial banking activity, „Rivista internazionale di scienze economiche e commerciali”, n. 10-11, 1980 (Ottobre-Novembre); Cesarini, Francesco, Banche estere e sistema finanziario nazionale: scelte operative e problemi di gestione, „Banca Impresa Società”, a. III, n. 1, 1984; Aliber, Robert, The future of international commercial banking, în Paolo Savona, George Sutija (ed.) Strategic planning in international banking, The Macmillan Press LTD, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, London, 1986; Lewis, M.K., International and multinational banking, „British Review of Economic Issues, vol. 9, n. 20, 1987; Rugman, Alan, Shyan Kamath, International diversification and multinational banking în Sarkis Khoury, Alo Ghosh, Recent developments in international banking and finance, D.C. Heath and Company, Riverside, 1987; Campayne, Paul, The impact of multinational banks on international financial centres, în International business and global integration, ed. by Mark Casson, The Macmillan Press LTD, Houndmills, Basingstoke, Hampshire,

IniŃial, o cauză fundamentală care a determinat băncile să-şi localizeze sedii în exterior a avut la bază diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare. Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl reprezintă băncile din SUA, care, în anii 1960 au început să-şi stabilească sedii în străinătate pentru a eluda reglementările bancare restrictive de pe plan intern. Multe reglementări bancare, cum ar fi cerinŃele minime de capital sau obligativitatea constituirii unei rezerve minime obligatorii, deşi au efect pozitiv asupra creşterii stabilităŃii sistemului bancar, afectează profitabilitatea băncilor comerciale. Din această cauză, băncile pot alege să-şi desfăşoare activitatea în acele centre în care reglementările sunt mult mai permisive. În încercarea de a explica factorii determinanŃi ai transnaŃionalizării bancare, pentru mult timp, diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare au deŃinut o pondere importantă. În prezent, însă, în condiŃiile în care activitatea bancară tinde spre globalizare, iar reglementările bancare, spre uniformizare, acest factor şi-a pierdut din importanŃă, alte cauze influenŃând în măsură mai mare fenomenul de transnaŃionalizare bancară. Un factor important care contribuie la transnaŃionalizarea activităŃii bancare îl constituie însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate. Pentru a-şi menŃine clienŃii din Ńara de origine şi a-şi îmbunătăŃi raporturile cu aceştia, băncile îi urmează pe pieŃele străine pe care au investit, oferindu-le serviciile deja cunoscute. Şi clienŃii investitori străini sunt interesaŃi să lucreze în exterior cu o bancă în care au încredere, care le cunoaşte istoricul şi de la care pot obŃine credite cu mai multă promptitudine. Primele bănci care şi-au însoŃit clienŃii în străinătate au fost băncile din SUA. Ulterior, acestea au fost urmate şi de băncile din alte Ńări, pe măsură ce clienŃii lor efectuau investiŃii în străinătate. În prezent, acest factor este unul din factorii-cheie care determină băncile străine să investească în Ńările dezvoltate. Dispersia riscului reprezintă un alt motiv al transnaŃionalizării bancare, mai ales pentru acele bănci de dimensiuni mari care deŃin o cotă importantă din piaŃa internă a creditului. În acelaşi timp, transnaŃionalizarea bancară permite şi diminuarea variabilităŃii profitului total al băncii. TransnaŃionalizarea bancară poate fi şi o consecinŃă a economiei de scară, cheltuielile fixe iniŃiale pe care le presupun o serie de activităŃi sau cheltuielile cu achiziŃionarea unor tehnologii moderne putând fi recuperate mai uşor şi mai rapid dacă sunt repartizate asupra unei mase mai mari de clienŃi, situaŃi în diferite Ńări. Un impuls spre transnaŃionalizarea activităŃii bancare a fost dat odată cu iniŃierea şi consolidarea fenomenului de dereglementare a activităŃii bancare, când băncile străine au primit permisiunea să opereze pe teritoriul naŃional al multor state şi să se bucure de acelaşi tratament de care se bucurau băncile locale (naŃionale). Unele bănci decid să-şi implanteze sedii în exterior pentru a-şi valorifica fondurile disponibile (exportul de capital), pe când altele, mai ales din Ńările mai puŃin dezvoltate, îşi stabilesc sedii în afară pentru a atrage fonduri pe care ulterior le investesc în Ńările de origine (importul de capital). Strâns legat de exportul de capital este un alt factor, respectiv, obŃinerea de profituri suplimentare ca urmare a saturaŃiei liniilor de activitate tradiŃionale din Ńările de origine.

London, 1992; Brealey, R.A., E.C. Kaplanis, The determination of foreign banking location, „Journal of international money and finance”, vol. 15, n. 4, 1996 (August); Sijbrands, S., J.D. Eppink, The internationalization of Dutch banks: a new beginning?, în Leo Schuster (ed.) Banking cultures of the world, Fritz Knapp Verlag, Frankfurt am Main, 1996; Naylor, Dawn, Why have banks established themselves in foreign countries during the twentieth century?, Research papers in banking and finance, Institute of European Finance, University of Wales, Bangor, n.12, 1997; Focarelli, D., A.F. Pozzolo, Le determinanti della scelta delle banche di entrare in mercati esteri, Appunto per il direttorio, Banca d’Italia, Servizio Studi – Settore Monetario e Finanziario, Roma, 1999; Monica Ileana Ciurea, InternaŃionalizarea activităŃii băncilor comerciale, în M. NegriŃoiu (coord.), FinanŃarea internaŃională – instrumente, mecanisme şi instituŃii, Editura Expert, Bucureşti, 1999; Focarelli, D., A.F. Pozzolo, The determinants of cross-border bank shareholdings: an analysis with bank-level data from OECD countries, Banca d’Italia, „Temi di discussione”, n. 381, 2000 (Ottobre).

Un exemplu edificator în acest sens sunt investiŃiile efectuate de băncile străine în Europa Centrală şi de Est, mai ales sub forma filialelor bancare. Din cauza concurenŃei acerbe şi saturaŃiei liniilor de activitate tradiŃionale din Ńările de origine dezvoltate, băncile occidentale au investit în Europa Centrală şi de Est pentru a-şi majora profiturile. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât piaŃa bancară din Europa Centrală şi de Est prezintă un imens potenŃial de dezvoltare (mai ales în ceea ce priveşte creditul de consum), iar legislaŃia în materie a fost liberalizată şi aliniată standardelor comunitare. Nu în ultimul rând un factor-cheie care a contribuit la dezvoltarea procesului de transnaŃionalizare bancară l-a constituit dorinŃa băncilor de dimensiuni mari de a avea o prezenŃă directă şi activă în principalele centre ale europieŃei, în special în centrul londonez. Ca urmare a transformărilor care au avut loc în Ńara noastră după 1990, şi România şi-a deschis porŃile spre capitalul bancar străin. LegislaŃia a fost liberalizată şi îmbunătăŃită, băncile străine primind permisiunea de a opera pe teritoriul României. Interesul investitorilor străini pentru sistemul bancar românesc s-a manifestat după anul 1993, un moment crucial constituindu-l iniŃierea procesului de privatizare a băncilor de stat. În perioada 1998-1999, numărul băncilor controlate de stat a scăzut de la 7 la 4, iar cota de piaŃă a băncilor cu capital majoritar străin şi a sucursalelor băncilor străine a cunoscut un salt de la 19,95% la 47,55%. Aceeaşi tendinŃă ascendentă s-a manifestat şi în anii următori, astfel încât la sfârşitul anului 2004 cota de piaŃă a băncilor şi sucursalelor băncilor străine se situa la nivelul de 62,1%. La aceeaşi dată, ponderea deŃinută de băncile şi sucursalele băncilor străine în volumul agregat al capitalului era de 69,3%. O schimbare fundamentală în peisajul bancar românesc o reprezintă finalizarea procesului de privatizare a Băncii Comerciale Române. Din punctul de vedere al provenienŃei capitalului bancar străin prezent pe piaŃa românească, la sfârşitul anului 2004 pe primul loc se afla Austria (cu 24,6% în capitalul agregat pe sistem), urmată de Grecia (cu 10,1%) şi Italia (cu 8,4%)203.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 16

� OperaŃiunile de plăŃi şi încasări cu străinătatea se realizează prin intermediul sistemului bancar, clienŃii importatori şi exportatori având conturi curente deschise la băncile care îi servesc. Pe baza disponibilului existent în conturile pe care le deŃin, importatorii solicită băncilor să efectueze transferuri externe în favoarea exportatorilor, folosindu-se tehnica viramentului bancar.

� Pentru a putea da curs acestor instrucŃiuni, băncile dintr-o Ńară stabilesc relaŃii de corespondent cu băncile din alte Ńări sau îşi localizează sedii în străinătate, sub forma filialelor şi sucursalelor.

� PlăŃile internaŃionale reprezintă dimensiunea tradiŃională a activităŃii bancare internaŃionale, care a căpătat amploare după anii ’60, odată cu dezvoltarea comerŃului internaŃional şi a investiŃiilor străine directe. AlŃi factori care au contribuit la amplificarea activităŃii bancare internaŃionale au fost: apariŃia pieŃei eurovalutelor, trecerea de la cursurile de schimb fixe la cursurile de schimb flotante, dezvoltarea tranzacŃiilor financiare internaŃionale, procesele de dereglementare şi dezintermediere, integrarea economică, evoluŃia tehnologiei.

� Principalele modalităŃi prin care activitatea unei bănci capătă dimensiuni internaŃionale sunt: efectuarea de operaŃiuni în valute străine, operarea cu nerezidenŃii şi localizarea de sedii într-o jurisdicŃie străină. Fiecare vector al internaŃionalizării are caracteristici proprii, reclamă anumite modificări în structura organizatorică a băncii, precum şi asumarea unor riscuri specifice.

203 Banca NaŃională a României, diverse rapoarte anuale.

� În principiu, activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătatea tradiŃională, care cuprinde operaŃiunile efectuate în monedă naŃională cu nerezidenŃii (acceptarea de depozite şi efectuarea de împrumuturi în monedă naŃională către nerezidenŃi) şi activitatea cu eurovalute, având drept contrapartidă atât clienŃi rezidenŃi, cât şi nerezidenŃi.

� Implicarea unei bănci în activităŃi internaŃionale se face în mod treptat, presupunând parcurgerea mai multor etape. În prima etapă, activităŃile internaŃionale desfăşurate nu necesită neapărat dezvoltarea unei reŃele externe, plăŃile şi încasările cu străinătatea, finanŃarea comerŃului internaŃional sau operaŃiunile de schimb valutar putându-se realiza de la sediile din Ńara de origine. Ulterior, în funcŃie de posibilităŃile pe care le au şi strategia pe care o urmăresc, băncile interesate pot face „saltul” la următoarele etape, operând cu nerezidenŃii, participând la credite sindicalizate, diversificându-şi oferta de produse şi servicii internaŃionale, stabilind sedii în afară etc.

� În mod tradiŃional, relaŃia de corespondent bancar a reprezentat structura de bază a sistemului de plăŃi internaŃionale. Activitatea de corespondent bancar sau relaŃia de corespondent bancar reprezintă înŃelegerea dintre două bănci situate în Ńări diferite prin care acestea convin să-şi acorde reciproc diferite servicii bancare. Implicarea cea mai puternică într-o relaŃie de corespondent bancar presupune deschiderea de conturi curente reciproce „nostro” şi „loro”, prin intermediul cărora se efectuează operaŃiunile de plăŃi şi încasări ordonate de clienŃi.

� De-a lungul timpului, transferul fondurilor şi mesajelor între băncile corespondente s-a realizat prin poştă (letric), prin telex şi, mai recent, prin intermediul swift-ului. Swift-ul este un sistem relativ nou, revoluŃionar, bazat pe tehnologia computerizată, care permite transmiterea mesajelor financiare dintre bănci în timp real. În prezent, datorită avantajelor pe care le prezintă – standardizare, siguranŃă, rapiditate, fiabilitate, costuri scăzute –, sistemul swift s-a generalizat atât în cadrul sistemului bancar internaŃional, cât şi la nivelul altor operatori financiari.

� Dacă, până la începutul anilor ’60, relaŃia de corespondent bancar a reprezentat structura de bază a sistemului de plăŃi internaŃionale, ulterior, creşterea interesului pentru anumite zone geografice şi dorinŃa de a deŃine controlul asupra serviciilor oferite au determinat băncile comerciale să-şi implanteze sedii în exterior, prin intermediul cărora să deruleze operaŃiunile de plăŃi şi încasări cu străinătatea.

� TransnaŃionalizarea bancară este determinată de mai mulŃi factori, între care cei mai importanŃi sunt: diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare; însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate; dispersia riscului; economia de scară; dereglementarea activităŃii bancare; exportul şi importul de capital; obŃinerea de profituri suplimentare ca urmare a saturaŃiei liniilor de activitate tradiŃionale din Ńările de origine; dorinŃa băncilor de dimensiuni mari de a avea o prezenŃă directă şi activă pe piaŃa eurovalutelor.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) PlăŃi internaŃionale b) Activitatea bancară internaŃională c) Activitatea cu străinătatea tradiŃională d) Activitatea cu eurovalute e) RelaŃia de corespondent bancar f) Corespondent bancar străin g) Conturi curente reciproce („nostro” şi „loro”) h) Transferul internaŃional al fondurilor i) Sistemul SWIFT

j) TransnaŃionalizarea bancară

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Factorii determinanŃi ai activităŃii bancare internaŃionale 2. ModalităŃi de internaŃionalizare a activităŃii bancare 3. Etape în internaŃionalizarea activităŃii unei bănci 4. Principalele operaŃiuni internaŃionale derulate de bănci 5. RelaŃia de corespondent bancar: concept, riscuri specifice 6. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor 7. Avantajele sistemului SWIFT 8. Cauze ale transnaŃionalizării bancare 9. Băncile străine în România

D. Bibliografie obligatorie

• Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Capitolul 1, Paragrafele 1.1., 1.2.3., Capitolul 2, Paragraful 2.1., Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Capitolul 15, Paragraful 15.4., Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Capitolul I, Paragraful 1.7., Editura ALL, Bucureşti, 1996.

CAPITOLUL 17

FORME ŞI DOCUMENTE DE PLATĂ ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE

17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale

17.2. Formele de plată internaŃionale

17.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune

17.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale

17.5. Documentele de transport internaŃional

17.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale

17.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale

Sistemul de plăŃi în schimburile economice internaŃionale se derulează exclusiv prin intermediul

băncilor, folosindu-se tehnica viramentului bancar realizat prin telecomunicaŃii. Banca nu plăteşte o anume marfă, ci plăteşte documentele care atestă că exportatorul şi-a îndeplinit obligaŃiile contractuale privind producerea şi expediŃia mărfurilor conform clauzelor contractuale: natura mărfurilor, calitatea şi cantitatea acestora, preŃul, ambalarea şi expediŃia mărfurilor. Documentele sunt de mai multe feluri: documente comerciale, documente financiare, documente de transport ş.a.

17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale

În literatura de specialitate, ca şi în practica comercială şi-au făcut loc şi circulă mai multe noŃiuni, concepte şi termeni care reflectă fenomenul complex al plăŃilor şi încasărilor internaŃionale.204 Credem că atât pentru practica comercială, legislaŃia comercială, cât şi pentru teoria economică, trebuie să circumscriem cu toată claritatea aceste noŃiuni, pe care să le putem deosebi de altele şi să eliminăm o serie de confuzii ce pot apărea în practica economică.

a) Formele de plată internaŃionale reprezintă modalităŃile prin care se sting sau se amână obligaŃia de plată. Printre aceste forme distingem: numerarul sub formă divizionară sau bancnote; bani în cont (bani scripturali), care circulă prin virament bancar, precum şi devizele în sens larg: cambii, biletele la ordin etc.

b) ModalităŃile de plată internaŃionale reprezintă un ansamblu de metode comerciale şi bancare prin care mărfurile circulă de la vânzător la cumpărător, iar banii (contravaloarea mărfurilor) circulă de la cumpărător la vânzător. Deosebim următoarele modalităŃi de plată: acreditivul, incasoul şi ordinul de plată.

c) Instrumentele de plată internaŃionale sunt titluri de valoare sau de credit, cum ar fi: cambia, biletul de ordin, cecul, accepte bancare, precum şi alte titluri de valoare care pot în anumite momente să îndeplinească rolul de instrument de plată, cum ar fi: acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur, certificate de depozit ş.a.

d) GaranŃiile internaŃionale de plată reprezintă instrumente prin care o persoană juridică (uneori, şi fizică) îndeplineşte rolul de garant sau pune la dispoziŃie valori cu care se garantează o plată. Deosebim două tipuri de instrumente de garanŃii: garanŃii personale (scrisori de garanŃie bancară, certificat de asigurare şi poliŃe de asigurare) şi garanŃii reale (ipoteca, gajul, rezervarea dreptului de proprietate, depozit bancar, vinculaŃia etc.).

e) Mijloacele de plată internaŃionale constituie banii care au o circulaŃie internaŃională: monede naŃionale liber utilizabile, monede naŃionale deplin convertibile, devize exprimate în monedă străină, monede internaŃionale, precum euro, DST, dinarul arab etc.

204 De regulă, s-a încetăŃenit în multe cazuri termenul de „plăŃi” internaŃionale, însă în realitate aceste plăŃi

le efectuează importatorul. Dar exportatorul ce rol joacă în decontările internaŃionale? Evident că, producând şi expediind mărfuri, el este îndreptăŃit să încaseze contravaloarea lor. De aceea, corect şi complet, ar trebui să folosim sintagma „plăŃi şi încasări internaŃionale”. La fel şi în cazul balanŃei de „plăŃi” externe, când acest instrument reprezintă, de fapt, o „balanŃă de plăŃi şi încasări externe”. Totuşi, şi în ce ne priveşte, pentru simplificarea expresiilor şi pentru a fi în concordanŃă cu legislaŃia Ńării noastre, vom folosi sintagma „plăŃi internaŃionale”.

17.2. Formele de plată internaŃionale

Întrucât, în comerŃul internaŃional, plăŃile nu se fac, de regulă, în numerar, ci contra unor condiŃii documentare variate, vom analiza aceste condiŃii ce au la bază anumite înscrieri prin care vânzătorul va intra imediat sau mai târziu în posesia banilor. Aceste forme de plată se găsesc atât la modalitatea de plată prin acreditiv, cât şi la modalitatea de plată prin incaso.

a) Cea mai simplă formă de plată este ordinul de plată, emis necondiŃionat de cumpărător (ordonator) şi adresat băncii sale (trasului) unde are contul curent şi bani în cont. Ordinul de plată este cel mai compatibil cu noŃiunea de plată, dar se efectuează prin bancă, iar suma se transmite prin virament bancar. Ordinul de plată este rareori condiŃionat de existenŃa unui document, iar acest document, dacă există, reprezintă, adesea, o factură, o chitanŃă etc., întrucât marfa este cunoscută şi deseori se află deja în posesia cumpărătorului.

b) O altă formă de plată este plata contra tratei (cambiei) la vedere. Trata sau cambia este, de asemenea, un ordin necondiŃionat de plată prin care o persoană (vânzător), numită trăgător, dă ordin unei alte persoane, numit tras (cumpărător), de a plăti la prezentare (vedere) o sumă de bani unei terŃe persoane, numită beneficiar (banca vânzătorului) sau la ordinul acesteia.

c) O formă de plată asemănătoare este plata prin cec, prin care cumpărătorul (trăgătorul) dă ordin băncii (trasului) să plătească suma de bani unei alte persoane (vânzătorului, beneficiar) la prezentarea cecului. Cumpărătorul, de asemenea, trebuie să dispună de bani în cont la bancă, folosindu-se, de regulă, cecul barat şi confirmat.

d) O altă formă de plată constă în plata contra unei trate (cambii) la termen, emisă de vânzător şi avalizată de bancă în favoarea vânzătorului (beneficiarului). Termenul de plată este foarte scurt (30 de zile – 180 zile sau un termen mai lung, dar nu mai mult de 12 luni); cambia acceptată de bancă se numeşte accept bancar, pe care beneficiarul îl încasează la scadenŃă sau poate să-l sconteze înainte de scadenŃă la altă bancă. Acceptul bancar la termen poate fi şi o formă de împrumut al cumpărătorului de la o bancă, fără ca la mijloc să fie o tranzacŃie comercială, iar banca acceptată nu acordă bani, ci doar prestigiul numelui său punându-şi acceptul pe trată, trasă asupra sa; prin acest accept bancar, beneficiarul intră în posesia banilor prin scontare la o altă bancă.

Trata la termen poate fi acceptată şi de o societate comercială; în acest caz, ea poartă numele de accept comercial, dar prezintă o anumită nesiguranŃă a plăŃii în comparaŃie cu acceptul bancar.

e) Plata la vederea (prezentarea) documentelor în condiŃiile unui acreditiv documentar. Exportatorul, după expedierea mărfurilor cumpărătorului, prezintă setul de documente la banca sa, care, după verificarea corectitudinii şi concordanŃei documentelor cu clauzele din acreditiv, efectuează plata prin virament. Banca plătitoare din Ńara exportatorului trebuie să fie nominalizată în acreditivul documentar în ce priveşte dreptul de a plăti. În caz contrar, plata documentelor se face la banca emitentă a acreditivului, care, după examinarea şi verificarea documentelor, dispune viramentul în favoarea vânzătorului. Această ultimă formă de plată prin care domiciliul acreditivului este la banca emitentă, deci în altă Ńară, conduce la o întârziere a plăŃii, ceea ce îl defavorizează pe vânzător.

f) Plata prin negociere a documentelor în utilizarea unui acreditiv documentar are avantajul că domiciliul acreditivului poate fi în Ńara exportatorului. Banca plătitoare (de regulă, banca exportatorului) este împuternicită de banca emitentă a acreditivului să negocieze, adică să cumpere documentele după verificarea concordanŃei lor cu clauzele acreditivului. În cazul că totul este în regulă, banca îl plăteşte pe exportator, mai puŃin comisionul de negociere (egal cu dobânda perioadei de curier a documentelor de la banca plătitoare la banca emitentă). Banca emitentă rambursează banii plătiŃi băncii plătitoare şi apoi transmite cumpărătorului documentele, după ce s-a asigurat de încasarea contravalorilor de la cumpărător.

g) În condiŃiile unei încasări garantate printr-o scrisoare de garanŃie bancară, plata se face contra garanŃiei bancare, dacă importatorul nu plăteşte documentele într-un anumit interval de timp de la sosirea lor la banca cumpărătorului, stipulat în contractul comercial şi scrisoarea de garantare a incasoului. Prin garantarea incasoului printr-o scrisoare de garanŃie bancară are loc o transformare de fond a incasoului în acreditiv, adică banca preia obligaŃia de plată, ca în cazul acreditivului documentar.

h) În cazul comerŃului cu utilaje complexe, o parte din plată se face eşalonat, pe credit, după primirea documentelor şi mărfurilor, metodă numită plată diferată. Angajamentul cumpărătorului de a plăti tranşele de credit este garantat prin emitere de cambii acceptate de cumpărător şi avalizate de o bancă, numărul cambiilor fiind egal cu numărul tranşelor cu scadenŃe precizate în cambii, care include şi dobânda la credit.

În cazul în care modalitatea de plată este acreditivul documentar, PublicaŃia 500 a CCI stipulează expres (art. 10) formele de utilizare a acreditivelor: prin plata la vedere (a documentelor), prin plata amânată, prin acceptare sau negociere. De asemenea, în PublicaŃia 500 se precizează că, după ce a primit acreditivul cu documentele aferente, banca respectivă este obligată ca, într-un termen rezonabil, dar care să nu depăşească 7 zile bancare din ziua primirii documentelor, să examineze documentele, să stabilească dacă le acceptă sau le refuză şi să informeze, în consecinŃă, partea de la care a primit documentele (art. 13b)205.

17.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune

Prezentarea documentelor de plată constituie baza în temeiul căreia cumpărătorul sau banca efectuează plata, indiferent de modalitatea de plată. În cazul acreditivului documentar, documentele sunt înscrise explicit în acreditiv ca un element constitutiv esenŃial al acestuia. La rândul lor, aceste documente sunt preluate din contractul comercial convenit şi semnat de ambii parteneri, cumpărător şi vânzător.

Dacă plăŃile se efectuează prin incaso documentar, vânzătorul trimite documentele cumpărătorului prin banca sa, însoŃite de ordinul de încasare, în care se precizează clientul şi banca clientului, denumirea mărfii, enumerarea documentelor de plată, cu precizarea denumirii şi numărului de exemplare, toate preluate din contractul comercial.

Deci, contractul comercial cuprinde, printre alte clauze, denumirea documentelor în virtutea cărora se va face plata, documente a căror denumire este preluată – de cumpărător, în dispoziŃia de deschidere a acreditivului adresată băncii sale (în cazul acreditivului), sau de exportator, în redactarea ordinului de încasare adresat băncii sale, la care depune setul de documente (în cazul incasoului) – din contractul de vânzare internaŃională.

Primind documentele, băncile nu răspund de autenticitatea lor, ci ele (documentele) trebuie să apară a fi în concordanŃă cu ceilalŃi termeni şi condiŃii ale acreditivului şi documentelor prezentate.

În PublicaŃia 500/1993 a CIC de la Paris documentele de plată sunt clasificate în două grupări: 1) documente esenŃiale, din care fac parte factura comercială, documentul de transport şi documentul de asigurare, precum şi alte documente, din care face parte orice document prevăzut în acreditivul documentar sau în ordinul de încasare a incasoului; 2) a doua grupare a documentelor distinge trei categorii: documente comerciale (factură, certificat de calitate, certificat de origine etc.), documente de transport (conosament, document de transport rutier, feroviar sau fluvial etc.) şi documente financiare (cambiile, biletele la ordin, cercuri şi alte instrumente similare pentru obŃinerea plăŃii).

Fiecare document de plată are trăsături specifice, care trebuie să satisfacă cerinŃele importatorului, băncii, cărăuşului, asigurătorului, vamei etc.

Totuşi, câteva cerinŃe sunt comune tuturor documentelor de plată: • documentele trebuie emise pe numele cumpărătorului; • toate documentele cerute trebuie prezentate în numărul convenit de exemplare, în originale şi

copii, specificate în acreditivul documentar sau în contractul comercial pentru incaso; • orice referiri la mărfuri trebuie să fie identice în ce priveşte descrierea mărfii, marcarea coletelor,

numărul lor, greutatea etc.; • trebuie să existe o concordanŃă între diferite documente, ca şi între acestea şi acreditive sau

ordinul de încasare cu privire la marfă, cantitatea, ambalajul, producător, destinatar, numărul de colete, greutatea etc.;

205 CCI de la Paris, PublicaŃia 500/1993.

• documentele trebuie prezentate la banca desemnată să plătească, să accepte sau să negocieze documentele în interiorul termenului de valabilitate a acreditivului sau al celui prevăzut în contractul de vânzare, dar nu mai târziu de 21 de zile de la data încărcării mijloacelor de transport internaŃional;

• documentele trebuie să fie curate, în sensul ca pe documentul de transport să nu existe menŃiuni privind proasta ambalare, scurgerea din ambalaj, documentul să nu aibă ştersături, corecturi, modificări suprapuse etc. În aceste cazuri, însă, emitentul documentului trebuie să semneze şi să ştampileze corecturile efectuate pe document.

Din cele arătate rezultă importanŃa elaborării, verificării şi acceptării documentelor, întrucât, aşa cum s-a menŃionat deja, banca nu plăteşte direct marfa, ci documentele. De aceea, modalităŃile cele mai utilizate în plăŃile internaŃionale (peste 90% din tranzacŃiile comerciale internaŃionale) sunt acreditivul documentar şi incasoul documentar.

17.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale

a) Dintre documentele comerciale, factura comercială internaŃională este unul din cele 3 documente esenŃiale pentru derularea plăŃilor (alături de documentul de transport şi documentul de asigurare).

În plăŃile internaŃionale, factura comercială internaŃională este în prezent tipizată şi se pretează la teletransmisie. Factura comercială este elaborată de exportator imediat după expediŃia mărfurilor, întrucât ea trebuie să cuprindă condiŃia de livrare, mijlocul de transport, ruta de transport, numărul documentului de asigurare ş.a.

Forma tipizată a facturii comerciale internaŃionale cuprinde următoarele elemente: 1. Numele şi adresa exportatorului 2. Numele şi adresa importatorului 3. Locul şi data emiterii 4. Descrierea mărfii 5. PreŃul unitar şi – dacă este cazul – valoarea totală a mărfurilor 6. CondiŃia de livrare (franco-firmă sau franco-gară sau franco-port de expediŃie sau franco pe bord

– FOB – sau franco localitatea cumpărătorului – CIF) 7. Costul transportului (dacă condiŃia de livrare este CIF) 8. Costul asigurării mărfurilor pe parcursul transportului la condiŃia de livrare CIF. (Documentele de transport şi cel de asigurare se întocmesc pe numele importatorului, ele îi vor

permite acestuia să ridice marfa din vamă, dar tot importatorul va suporta şi cheltuielile de transport şi asigurare)

9. Numărul şi tipul coletelor (dacă este cazul) 10. ConŃinutul unui colet sau pachet 11. Numărul licenŃei de export (sau la import), dacă este cazul 12. Marcajul şi numerotarea coletelor 13. Semnătura exportatorului206 Factura trebuie să includă întocmai prevederile din contractul comercial internaŃional (denumirea

mărfii, valoarea, cantitatea, caracteristicile tehnice ale mărfi etc.). Banca ce a emis acreditivul, şi trebuie să plătească, controlează concordanŃa conŃinutului facturii cu acreditivele sau cu dispoziŃiile cumpărătorului de deschidere a acreditivului.

În unele cazuri, mai rare, când acest lucru este prevăzut în acordurile comerciale dintre statul exportatorului şi statul importatorului, se emite o factură consulară, care are funcŃia, pe de o parte, de a atesta că marfa produsă îşi are originea de Ńară a exportatorului, iar pe de altă parte, de a încasa anumite sume de bani de la exportator, pe care consulatul le foloseşte pentru acoperirea propriilor cheltuieli, fără a mai apela pentru întreŃinere şi funcŃionare la propria ambasadă.

206 Edward Hinkelman, PlăŃi internaŃionale, Editura Teora, Timişoara, 2000.

b) Certificatul de origine a mărfii este elaborat la cererea exportatorului de către Camera de comerŃ şi industrie din localitatea sau Ńara exportatorului; prin acest certificat se confirmă că marfa provine din Ńara exportatorului. Acest certificat este necesar importatorului la plata taxelor vamale sau scutirea de taxe vamale, dacă este vorba de un acord interstatal.

c) Certificatul de calitate este elaborat de exportator (producător) într-o limbă străină convenită cu importatorul şi atestă caracteristicile calitative ale mărfii, inclusiv rezultatele probelor de laborator.

d) Certificatul de garanŃie tehnică, prin care exportatorul este responsabil pentru toate defectele apărute în perioada de garanŃie. De regulă, se garantează eventualele defecte de fabricaŃie, şi nu cele care pot apărea prin exploatarea defectuoasă din partea utilizatorului.

e) Certificatul fito-sanitar pentru anumite mărfuri care se pretează (alimente etc.). f) Documentul de recepŃie calitativă, elaborat, la cererea exportatorului, de o instituŃie

specializată, agreată de importator. g) Certificatul de cântărire (de garanŃie a cantităŃii), elaborat de instituŃii sau persoane

specializate în supravegherea, controlul şi recepŃia mărfurilor aflate în trafic. h) Certificatul sanitar-veterinar, care se emite pentru animale şi produse din carne ş.a., după caz,

de un laborator autorizat. Setul de documente comerciale poate cuprinde şi alte acte doveditoare, care confirmă date valorice,

cantitative şi calitative, cu detalii referitoare la ambalaj, marcajul coletelor etc.

17.5. Documentele de transport internaŃional

Documentele de transport pot fi interne (de la producător până la graniŃa Ńării exportatoare, conform condiŃiilor de livrare) şi internaŃionale (de la graniŃa Ńării exportatoare până la poarta importatorului). Transportul internaŃional cunoaşte mai multe modalităŃi: maritim, feroviar, rutier, aerian, prin conducte, prin fir sau poştă, precum şi modalităŃi combinate (maritim-feroviar; feroviar-rutier etc.). În prezent, pentru mărfurile care se pretează, se folosesc containerele, ce permit transportul lor multimodal.

Pentru transportul mărfurilor, documentele sunt emise de cărăuş, de proprietarul mijlocului de transport sau împuternicitul acestuia, sub stricta supraveghere a expeditorului – firmă specializată în angajarea mijloacelor de transport, încărcarea şi descărcarea lor de către întreprinderi specializate, stabilirea rutei la transport conform cererilor exportatorului sau clauzelor din contractul comercial internaŃional etc. Întreprinderea de expediŃie (shipping) este un intermediar între exportator şi cărăuş.

Documentele de transport sunt variate, în raport cu modalitatea de transport, prevăzută, de regulă, în contractul comercial încheiat între parteneri:

a) Conosamentul este documentul de transport emis de firma de transport maritim (armatorul sau agentul său) care certifică în scris primirea (încărcarea) mărfii, condiŃiile în care se efectuează transportul (transbordarea sau nestransbordarea) şi angajamentul de a livra marfa deŃinătorului legal al conosamentului în portul de destinaŃie precizat în documentul de transport. Deci, conosamentul este un document de primire a mărfii de către cărăuş şi de livrare a acesteia importatorului, care deja are primit conosamentul.

Conosamentul este de mai multe tipuri (direct, adică nenegociabil, conosament la ordinul expeditorului, conosament negociabil, conosament curat (aparent, coletele, baloturile, butoaiele etc. nu prezintă defecte sau scurgeri de marfă), conosament charter-party (întreg vasul este închiriat), documentul pentru transport multimodal. Conosamentul negociabil permite revânzarea mărfii pe parcursul transportului, schimbându-se proprietarul mărfii.

b) Documentul de transport feroviar (Rail Waybil), CORIF). c) Scrisoarea de trăsură rutieră (CMR, Truck bill of Leding). d) Documentul de transport aerian. e) Documentul de transport multimodal este un document folosit pentru expedierea mărfii cu două

sau mai multe tipuri de transport (maritim, feroviar etc.).

17.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale

Documentul de asigurare îmbracă două forme: poliŃa de asigurare şi certificatul de asigurare în baza unui contract de asigurare încheiat între o societate de asigurare şi exportator (în condiŃia de livrare CIF) sau importator, sau agentul său (în condiŃiile de livrare FOB). În orice caz, cheltuielile de asigurare – indiferent cine încheie contractul – le suportă importatorul. Societatea de asigurare se obligă să-l plătească pe asigurat pentru daunele pe care acesta le-ar suferi pentru riscurile convenite în contractul de asigurare. Data emiterii documentului de asigurare nu poate să fie posterioară datei emiterii documentului de transport, întrucât între momentul încărcării sau predării spre încărcare a mărfurilor pe vas şi data asigurării se poate produce un eveniment care să pericliteze marfa, fără ca poliŃa de asigurare să conŃină riscurile din această perioadă. PoliŃele de asigurare datate posterior datei din conosament nu sunt acceptate de bănci.

17.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale

Alături de factura comercială, documentul de transport, documentul de asigurare şi alte documente comerciale, un rol important îl au documentele financiare. Prin documente financiare înŃelegem titlurile de plată şi de credit, cum sunt cambia, biletul la ordin şi cecul. Documentele financiare sunt înscrisuri ale căror conŃinut şi formă sunt reglementate pe plan internaŃional şi naŃional şi care reprezintă o obligaŃie de rambursare sau de plată a unei sume de bani într-un termen care, de regulă, nu depăşeşte 12 luni.

Utilizarea instrumentelor de plată şi credit (poliŃe comerciale) are o istorie îndelungată, înlocuind apelul la bancnote sau numerar pentru a efectua o plată sau a lua un credit. Pentru dezvoltarea comerŃului internaŃional cu mărfuri, fie sub formă de bunuri fungibile, fie sub formă de confecŃii, mobilă sau de maşini şi utilaje, instrumentele de plată se folosesc în calitate de mijloace de plată, înlocuind bancnotele sau viramentul bancar. În acelaşi timp, aceste titluri de comerŃ îndeplinesc şi funcŃia de credit, în sensul că debitorul se angajează să plătească în viitor o sumă de bani, acceptând o cambie trasă asupra sa sau emiŃând un angajament de plată, numit bilet de ordin. Întrucât, în Ńările cu economie de piaŃă, acŃionează dreptul cambial, nerambursarea sau neplata la scadenŃă a sumei contractate sau a contravalorii unor bunuri primite anterior este pasibilă de executarea datoriei, inclusiv prin scoaterea bunurilor aflate în patrimoniul său, la vânzare prin licitaŃie, creditorul obŃinând creanŃa ce i se cuvine. Prin aceasta, instrumentele de plată îndeplinesc şi funcŃia de garanŃie a plăŃii.207

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 17

���� Sistemul de plăŃi internaŃionale se referă la următoarele componente: formele de plată internaŃionale, modalităŃile de plată, instrumentele de plată, garanŃiile de plată.

���� Formele de plată se realizează prin: ordinul de plată, plata contra cambiei la vedere, plata contra cambiei la termen, plata prin cec, plata la prezentarea documentelor de plată, plata prin negocierea (cumpărarea) documentelor de plată, plata contra unei garanŃii bancare şi plata diferată (eşalonată). Mai poate fi amintită plata prin numerar (dar se foloseşte foarte rar pentru plăŃi mărunte în turismul internaŃional).

207 Documentele financiare, cu deosebire instrumentele de plată şi credit, fac obiectul altor capitole ale

acestei lucrări.

���� În tranzacŃiile internaŃionale nu se plăteşte nemijlocit marfa, ci documentele pe numele cumpărătorului, care atestă că vânzătorul a produs şi a expediat mărfurile corespunzătoare clauzelor din contractul comercial internaŃional.

���� Documentele care stau la baza plăŃilor internaŃionale sunt variate: factura comercială internaŃională, documentul de transport internaŃional, poliŃa sau certificatul de asigurare, certificatul de origine a facturilor, certificatul de calitate a mărfi, certificatul de garanŃie tehnică, certificatul fitosanitar, certificatul sanitar-veterinar, documentul de recepŃie a mărfii de către reprezentantul cumpărătorului, certificatul de cântărire, documente financiare (cambie, bilet la ordin etc.) şi alte documente prevăzute în contractul comercial internaŃional. De reŃinut totuşi că documentele esenŃiale pentru efectuarea plăŃilor internaŃionale sunt: factura comercială internaŃională, documentul de transport internaŃional şi documentul de asigurare. Evident, în raport cu natura mărfii, documentele diferă. De asemenea, documentele de transport diferă în raport cu mijlocul sau modalitatea de transport (transport maritim, feroviar, rutier, aerian, contracte, prin fir etc.).

Documentele sunt standardizate şi codificate, astfel că se pot transmite şi prin telecomunicaŃie. B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale b) forme de plată internaŃionale c) documente de plată internaŃionale d) documente esenŃiale C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale 2. Formele de plată internaŃională 3. CerinŃele comune tuturor documentelor de plată 4. Documentele comerciale utilizate în plăŃile internaŃionale 5. Principalele documente de transport internaŃional folosite în decontările interna-Ńionale 6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale D. Bibliografie obligatorie

• C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 16, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, capitolul III, Editura ALL, Bucureşti, 1998. • Ion Stoian, Cartea specialistului în comerŃul exterior, vol. I, partea a IV-a, capitolele 1 şi 2,

Editura Caraimin, Bucureşti, 1994.

CAPITOLUL 18

INSTRUMENTELE DE PLATĂ ŞI CREDIT. CONłINUT ŞI FUNCłII

18.1. Rolul economic al titlurilor de credit

18.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată

18.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit

18.4. FuncŃiile titlurilor de credit

18.5. Legea care guvernează titlurile de credit

În relaŃiile economice internaŃionale asistăm la o evoluŃie paralelă şi interdependentă a două procese: a) circulaŃia de bunuri şi servicii; b) transferul de bani, instrumente de plată şi titluri de credite. Dacă prin schimburile comerciale mişcarea bunurilor şi serviciilor este clară şi larg cunoscută, ca şi plata lor prin bancă (virament bancar sau cu numerar), un alt flux compensator şi de sine stătător este circulaŃia instrumentelor de plată şi credit.

Instrumentele de plată şi credit constituie înscrisuri în care sunt încorporate drepturile şi obligaŃiile băneşti ale participanŃilor la schimburile economice şi relaŃiile de credit internaŃionale ce au forme, mecanisme şi reglementări proprii ale circulaŃiei şi utilizării lor.

În ce priveşte definirea titlurilor de credit, există opinii diferite în rândul juriştilor şi economiştilor. Astfel, o primă definiŃie care merită subliniată caracterizează titlul de credit ca fiind un document constând în creanŃe comerciale care amână în timp plata datoriei şi care pot circula uşor, fiind negociabile208. Se apreciază, de asemenea, că titlul de credit comercial constă în existenŃa unei obligaŃii comerciale care urmează a fi execută după trecerea unui anumit interval de timp; în cursul acestei perioade de timp, creanŃa nu este exigibilă pentru că debitorului i se acordă „credit”209. În fine, reŃinem atenŃia şi asupra altei definiŃii, conform căreia titlul de credit este un document în baza căruia titularul (posesorul legitim)are calitatea să exercite, la o dată determinată, dreptul specificat în cuprinsul său210.

Titlurile de credit reprezintă acele documente care încorporează un drept material autonom, inalienabil înscrisului în procesul circulaŃiei acestuia şi realizabil în favoarea titularului său la scadenŃa stabilită prin documentul respectiv sau legea care îl guvernează.

18.1. Rolul economic al titlurilor de credit

Titlurile de credit şi de plată fac parte din categoria titlurilor de valoare; ele îndeplinesc multe funcŃii specifice înscrisurilor de valoare şi sunt foarte strict reglementate pe plan juridic:

a) Asigură păstrarea drepturilor de proprietate, implicit, de dispoziŃie asupra bunurilor mobile în condiŃiile cedării posesiunii lor, determinată de necesităŃile de transport la distanŃe mari sau de depozitare în vederea vânzării. Aceste instrumente sau documente poartă denumiri diferite, cum ar fi conosamente, recipise de depozit, warrante.

b) Asigură transferul liber al proprietăŃii asupra unor mărfuri, în special din categoria bunurilor fungibile, prin simpla transmitere a titlurilor negociabile, fără a fi necesară transmiterea fizică sau chiar efectuarea tranzacŃiei (contracte la termen, contracte futures etc.).

c) Asigură investirea de capital sau realizarea drepturilor investitorului fără participarea sa directă la realizarea investiŃiei, prin emisiunea şi circulaŃia pe piaŃa capitalului a titlurilor de credit de participaŃie sub forma de acŃiuni, certificate de acŃionar, bonuri de dividende.

d) Asigură investitorilor venituri stabile, fără a necesita existenŃa şi circulaŃia paralelă a mijloacelor băneşti corespunzătoare valorilor vehiculate prin investiŃiile financiare.

e) Permit stingerea unor obligaŃii materiale sau crearea de drepturi materiale prin simpla emitere şi circulaŃie a titlurilor de credit, fără a se apela la transmiterea valorilor respective sub formă bănească.

f) Instrumentele de credit sub forma unor înscrisuri reprezentative şi autonome de drepturi pot fi valorificate în orice moment, având asigurată acoperirea la scadenŃă prin executarea în cadrul unor norme de drept stabilite şi relativ simple211.

OperaŃiunile efectuate cu titlurile de credit dovedesc că societatea de afaceri, practica economică şi financiară au creat instrumente sigure, rafinate şi cizelate, îmbogăŃind dreptul comercial şi financiar, asigurând stabilitate, securitate şi încredere în desfăşurarea circulaŃiei bunurilor materiale, a creanŃelor şi obligaŃiilor financiare, a drepturilor de proprietate etc.

208 Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Universitatea Bucureşti, 1975, p. 243. 209 Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994. 210 Brânduşa Ştefănescu, Octavian CăpăŃână (coord.), DicŃionar juridic de comerŃ exterior, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1986, p. 350. 211 Gh. Munteanu, Instrumente de plată şi credit, 1982 (manuscris).

18.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată

Aşa cum s-a arătat, titlurile de credit, care sunt utilizate şi ca instrumente de plată, încorporează un drept material autonom, inalienabil înscrierii în procesul circulaŃiei lui şi realizabil la scadenŃă. Titlurile de credit se caracterizează printr-o serie de trăsături comune:

• Titlul de credit are un caracter documentar, fiind creat în vederea materializării unui drept ce se naşte o dată cu crearea documentului. Dreptul titularului se realizează atâta timp cât există documentul în mod fizic. Formalismul titlurilor de credit este o trăsătură caracteristică tuturor formelor pe care acesta le poate lua în practica comercială.

• Dreptul încorporat în titlul de credit are un caracter autonom, independent de izvorul lui material. Indiferent de cauza care a generat emiterea unui titlu, obligaŃia rezultând din titlu este cu totul independentă de raportul fundamental pe baza căruia s-a emis titlul, iar titularul titlului are drept autonom, independent.

• Deşi înscrisul dă titularului o formă de drept abstractă, atâta timp cât titlul aparŃine titularului, el îi acordă acestuia dreptul de proprietate fără nici o altă probă.

• Dreptul materializat de titlul de credit are un caracter literal, fără nici o posibilitate legală de a proba nici reducerea, nici extinderea acestui drept peste limitele atestate scriptic. Drepturile şi obligaŃiile rezultând din titlu sunt determinate şi există în măsura arătată prin menŃiunile de pe înscris212.

• Spre deosebire de contractul comercial, care exprimă o voinŃă bilaterală, titlul de credit se caracterizează prin voinŃa unilaterală a emitentului.

• Titlul de credit reprezintă o probă în sine a dreptului de proprietate consemnat în document, ceea ce îl deosebeşte de contractul comercial, care conŃine drepturi, dar trebuie susŃinut şi cu alte drepturi (factură, certificat de origine etc.).

• Titlurile de credit, în marea lor majoritate, sunt instrumente negociabile şi pot face obiectul actelor de comerŃ până la scadenŃă; unii autori preferă termenul de „instrument” datorită faptului că titlul respectiv nu atestă sau nu probează un drept, ci reprezintă, în mâinile titularului dreptul însuşi.

17.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit

Instrumentele de plată şi credit sunt de mai multe tipuri şi se pot clasifica în raport cu diverse criterii:

1) După criteriul conŃinutului şi naturii titlurilor distingem: a) Titlurile de credit propriu-zise, care dau dreptul la o prestaŃie ce poate fi o sumă de bani, cum

sunt: cambia, biletul la ordin, cecul, titlurile de stat şi obligaŃiunile emise de societăŃile comerciale, poliŃele de asigurare.

b) Titlurile de credit reprezentative ale bunurilor, care dau dreptul la o cantitate de bunuri aflate în depozit sau în mijloace de transport. Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra bunurilor şi are, deci, drept de dispoziŃie asupra lor. Asemenea titluri sunt conosamentele, recipisele de depozit şi varrantele. (Documentele de transport feroviar sau rutier nu constituie titluri de credit)213. Titlurile reprezentative se subrogă şi circulă în locul mărfurilor pe care le reprezintă.

c) Titlurile de credit de participaŃie sunt drepturi complexe din categoria acŃiunilor emise de societăŃile comerciale pe acŃiuni. Ele dau drepturi patrimoniale (drept la dividende, restituirea cotei de participaŃie) şi nepatrimoniale (personale), cum ar fi dreptul de a participa la vot, dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere). AcŃionarul are un complex de drepturi.

2) După criteriul circulaŃiei titlurilor distingem: a) Titlurile nominative, care conŃin în textul lor numele persoanei ce este posesorul dreptului de

creanŃă. Titlurile nominative se transmit prin cesiune şi prin transfer. Cesiunea se realizează prin menŃionarea în titlu a noului proprietar, iar transferul presupune, în plus, înscrierea transmiterii în

212 Idem. 213 Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura UniversităŃii Bucureşti, 1975.

registrul societăŃii emitente a titlului. În ambele modalităŃi, formalităŃile presupun participarea debitorului214.

b) Titlurile de credit la ordin, care desemnează în cuprinsul lor numele beneficiarului ca titular al dreptului ce rezultă din cuprinsul titlului. Ele cuprind o clauză potrivit căreia acest beneficiar poate dispune de dreptul său, ordonând executarea în favoarea altui beneficiar desemnat ulterior. Un asemenea titlu în cadrul căruia este clauza „la ordin” dă titularului dreptul de a-l transmite altui beneficiar. Titlurile la ordin se transmit prin gir, care implică voinŃa beneficiarului şi acceptul noului beneficiar de a primi titlul pentru stingerea unei creanŃe pe care o are faŃă de beneficiarul anterior. Girul este însoŃit de transmiterea fizică a titlului, numită şi tradiŃia titlului. Numai girul însoŃit de posesia titlului oferă posibilitatea de legitimare.

c) Titlurile de credit la purtător, care nu au indicată în cuprinsul lor persoana posesoare a dreptului; dreptul de proprietate aparŃine oricărei persoane care este în posesia fizică a înscrisului respectiv. Aceste titluri se transmit prin tradiŃia (înmânarea) documentului7.

3) După criteriul cauzei generatoare de obligaŃie distingem: a) Titlurile de credit cauzale, care cuprind menŃionarea expresă a cauzei pentru care se datorează

prestaŃia. Indicarea cauzei este esenŃială pentru valoarea juridică a titlului, deoarece acesta reprezintă un element intern al obligaŃiunii. Printre titlurile cauzale reŃinem conosamentul, poliŃa de asigurare, acŃiunile societăŃilor anonime.

b) Titlurile de credit abstracte, în care obligaŃia leagă părŃile independent de cauza juridică ce i-a dat naştere şi de proba ei. Astfel, cambia nu specifică tranzacŃia care a generat-o, este un titlu abstract, independent de tranzacŃia comercială, financiară, prestările de servicii ş.a. care au stat la baza cambiei.

4) După criteriul obligaŃiei acceptării utilizării titlurilor de credit distingem: a) Titlurile de credit comerciale şi financiare, care reprezintă acele documente emise de creditor

(cambia ş.a.) sau debitor (biletul la ordin ş.a.) în scopul reglementării (stingerii) în timp a creanŃelor şi obligaŃiilor reciproce cu acordul şi voinŃa ambilor parteneri. Titlurile de credit îndeplinesc atât rolul de instrument de credit, cât şi cel de instrument de plată, în condiŃiile convenite de cei doi parteneri. Desigur, titlurile de audit nu asigură stingerea definitivă a obligaŃiilor de plată din partea debitorului, care se poate face doar prin livrări de bunuri şi servicii sau prin plata în bilete de bancă (bancnote) în numerar sau prin virament.

b) Titlurile de credit sub formă de bilete de bancă (bancnote), care sunt acele documente emise de banca centrală a statului, cu circulaŃie obligatorie, şi care constituie un instrument de stingere finală a obligaŃiei de plată. În perioada convertibilităŃii bancnotelor băncii centrale, acestea erau titluri de credit reale, în sensul că banca se obliga ca, la cererea posesorului bancnotelor, să le convertească în aur sau într-o altă valută convertibilă în aur la prezentare. Între timp, convertibilitatea bancnotelor în aur a fost abandonată în toate Ńările. Bancnotele sunt atât instrumente de plată, cât şi titluri de credit, ca toate celelalte titluri de credit, dar populaŃia şi agenŃii economici acordă băncii centrale un credit perpetuu, fără o scadenŃă şi o modalitate de stingere a obligaŃiei băncii.

18.4. FuncŃiile titlurilor de credit

Titlurile de credit îndeplinesc mai multe funcŃii în derularea schimburilor economice internaŃionale; fără contribuŃia lor nu s-ar putea desfăşura comerŃul cu mărfuri, cu servicii, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale, cooperarea economică internaŃională, plăŃile şi creditul internaŃional. Asemenea funcŃii sunt:

1) Instrument de plată. Titlurile de credit propriu-zise îndeplinesc funcŃia de instrument de plată în diverse ipostaze, cum ar fi: cumpărarea de mărfuri şi servicii prin utilizarea ca instrument de plată a cambiei, biletului la ordin, cecului; plata unor obligaŃii prin girare; folosirea operaŃiunilor de scont,

214 Petru V. Pătrăşcanu, Titlurile de credit şi importanŃa lor în comerŃul internaŃional, în „Studii şi

cercetări juridice”, nr. 2/1994.

reescont şi forfetare; simpla transmitere (tradiŃie) a documentului ş.a. Dar prin aceste operaŃiuni cu titluri de credit se efectuează plăŃi temporare, provizorii, plecându-se tot de la credit. Prin titlul de credit se amână, practic, plata finală, care se face cu un alt titlu special de credit, numit bilet de bancă sau bancnotă, în numerar sau virament.

Titlurile de credit au un rol asemănător cu acela al biletelor de bancă (bancnota) în materie de plăŃi, deoarece în ambele cazuri există avantajul evitării circulaŃiei numerarului. Totuşi, există şi multe deosebiri între biletele de bancă şi celelalte titluri de credit în îndeplinirea funcŃiei de instrument de plată. Astfel:

a) biletele de bancă sunt emise de o instituŃie care are monopol în această privinŃă: banca centrală – pentru monedele naŃionale, Fondul Monetar InternaŃional – pentru DST, Banca Centrală Europeană – pentru euro, în timp ce titlurile de credit pot fi emise de orice persoană dacă partenerul de afaceri o acceptă;

b) biletele de bancă au un circuit legal şi, deci, un creditor nu poate refuza acceptarea acestora drept plată;

c) biletele de bancă sunt emise fără ca ele să reprezinte o creanŃă a instituŃiei emitente, în timp ce titlurile de credit corespund unor creanŃe determinate (preŃul mărfii, valoarea unui credit etc.);

d) biletele de bancă se bucură de garanŃia statului sau a unei colectivităŃi de state, în timp ce în cazul titlului de credit există riscul insolvabilităŃii debitorului;

e) plata unei datorii prin emiterea unui titlu de credit nu este obligatorie pentru cre-ditor, acesta putând cere oricând plata în bani, respectiv, în bancnote sau virament bancar;

f) emiterea unui titlu de credit nu este o plată finală, deoarece nu stinge datoria, care subzistă până la încasarea efectivă a banilor;

g) titlul de credit are o valoare limitată în timp (până la scadenŃă), ceea ce nu se întâmplă cu biletele de bancă;

h) biletele de bancă au valori fixe, iar titlurile de credit au valori variate, în raport cu structura tranzacŃiei sau cotaŃia la bursă215.

În pofida multiplelor diferenŃe între titlurile de credit şi biletele de bancă (bancnotă), care sunt reale şi evidente, titlurile de credit îndeplinesc cu prisosinŃă şi într-o măsură copleşitoare funcŃia de instrument de plată.

2) Instrument de credit. Prin însăşi denumirea titlurilor de credit, dar şi prin operaŃiunile practice pe care le îndeplinesc ele, această funcŃie, de instrument de credit, permite amânarea plăŃii la o dată ulterioară; posesorul titlului de credit intră însă în posesia contravalorii titlului său sub formă de mărfuri, servicii sau împrumuturi. Posesorul titlului poate dispune de suma înscrisă în document şi până la scadenŃă, prin operaŃiunile de gir, scont, reescont, forfetare sau gaj. Prin transmiterea înscrisului în plină proprietate sau în gaj., titularul beneficiază de credit. Prin intermediul acestor operaŃiuni, titlurile de credit contribuie la mobilizarea creditelor şi valorificarea banilor216.

3) Instrument de garanŃie. Titlurile de credit sunt guvernate de dreptul cambial în cele mai mici detalii, ca şi prin alte reglementări emise de organele de administrare a valorilor mobiliare, de burse etc. Orice nerespectare a obligaŃiilor ce derivă din titlurile de credit este sancŃionată în plan juridic. Persoana fizică sau juridică ce nu-şi îndeplineşte obligaŃiile rezultate din titlurile de credit este chemată în judecată şi deosebit de aspru pedepsită prin declararea stării de faliment, bancrută, fals şi uz de fals etc., conform Codului penal. Pentru îndeplinirea funcŃiei de instrument de garanŃie, trebuie respectate mecanismele legale de circulaŃie şi folosire a titlurilor de credit. Pentru simpla emitere a unui cec fără acoperire bănească în cont la bancă, pedepsele sunt foarte dure, fără a mai vorbi de nerespectarea regulilor şi obligaŃiilor ce rezultă din operaŃiunile cu cambii, bilete la ordin, obligaŃii, certificate de depozit, accepte bancare şi multe alte titluri de credit.

18.5. Legea care guvernează titlurile de credit

215 Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Universitatea Bucureşti, 1975, p. 247-248. 216 Ioan Macovei, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1980, p. 317.

Titlurile de credit cunosc o mare varietate de forme, se folosesc într-o multitudine de genuri de tranzacŃii, ceea ce face imposibil ca reglementarea lor să fie încadrată într-o singură ramură de drept. De aceea, se afirmă pe bună dreptate că nu există o singură lege care guvernează titlurile de credit, ci un sistem de legi, unele făcând parte din ramura de drept civil, altele din ramura de drept comercial; multe aspecte privind reglementarea mecanismului, emiterii, utilizării şi stingerii unor titluri de credit se găsesc în dreptul financiar şi dreptul valutar, dar cele mai multe în dreptul cambial, ca un domeniu special şi integrator al ramurilor de drept civil, comercial, financiar, valutar şi penal.

Ca principiu de bază, titlurile de credit cad sub incidenŃa dreptului civil şi a dreptului comercial, dar există reglementări speciale care le integrează în dreptul cambial.

Cea mai reuşită modalitate de reglementare urmează normele specifice anumitor tipuri de titluri de credit: cambia şi biletul de ordin, cecul, acŃiuni, obligaŃiuni, depozitele bancare, valutele, titlurile de stat, poliŃele de asigurare, garanŃiile şi alte titluri de credit specifice. Când aceste titluri de credit circulă pe plan internaŃional, ele se supun sistemelor naŃionale de drept, căci, cu toate încercările făcute, rămâne imposibil să se elaboreze un drept unic la nivel naŃional, cu atât mai mult la nivel internaŃional. Reglementările naŃionale pe categorii de titluri de credit rămân soluŃia cea mai viabilă.

Remarcăm, în acest sens, experienŃa Marii Britanii, care are reglementări variate pentru titluri de credit şi care sunt printre cele mai vechi. Astfel, dreptul britanic include, printre altele, o lege a cambiei (Bills of Exchange Act, 1882), o lege a biletelor la ordin (Promisory Note Act, 1704), una a cecurilor (Cheques Act, 1957, cea mai nouă variantă), o lege a valutelor şi a bancnotelor (Currency and Bank Notes Act, ultima variantă în 1954), plus o bogată jurisprudenŃă.

Totuşi, trebuie să remarcăm un proces de uniformizare a reglementării unor categorii de titluri de credit. Acest proces a început la conferinŃele de la Haga (1910-1912), care au elaborat Regulamentul uniform asupra cambiei şi biletului la ordin,. ConvenŃia asupra unificării dreptului relativ la cambie şi biletului la ordin. Dar, la aceste conferinŃe au participat puŃine state, iar şi mai puŃine state au acceptat reglementările adoptate la aceste conferinŃe.

Cea mai amplă conferinŃă de unificare a regulilor în materie de cambie, bilet la ordin şi cec s-a desfăşurat la Geneva în 1930 şi 1931, dar aceste reguli au fost ratificate de puŃine state şi acestea cu multe rezerve. Pe lângă aceste convenŃii internaŃionale de la Geneva, în lume se aplică încă trei sisteme de drept cambial, şi anume: german, francez şi anglo-saxon.

România a adoptat, la 1 mai 1934, legile privind cambia şi biletul la ordin, precum şi legea privind cecul, care corespund documentelor uniforme adoptate, în 1930 şi 1931, la Geneva. Legile din 1934 au fost actualizate şi publicate în 1994. Totuşi, în materie legislativă, Codul comercial este depăşit, nu avem încă o lege valutară, în schimb avem reglementări în domeniul valorilor mobiliare şi al bursei de valori.

Aderarea la Uniunea Europeană obligă România să desfăşoare o activitate legislativă şi în domeniul titlurilor de credit şi, în general, în domeniul codului comercial, al dreptului cambial ş.a.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 18

� Titlurile de plată şi credit constituie înscrisuri în care sunt încorporate drepturile şi obligaŃiile băneşti ale participanŃilor la schimburile economice şi relaŃiile de credit internaŃionale ce au forme, mecanisme şi reglementări proprii ale circulaŃiei şi utilizării lor.

� FuncŃiile specifice înscrisurilor de valoare sunt: păstrarea dreptului de proprietate; asigurarea transferului liber al proprietăŃii asupra unor mărfuri; asigurarea drepturilor investitorului la capital, fără participarea directă la realizarea investiŃiei; înscrisurile de valoare asigură investitorilor venituri stabile, permit stingerea unor obligaŃii materiale sau crearea de drepturi materiale prin simpla emitere şi circulaŃie de titluri de credit.

� Caracteristici comune ale titlurilor de credit: sunt negociabile; sunt documentare; au caracter autonom, independent de izvorul lor material; titlurile de credit au caracter literal, drepturile şi obligaŃiile fiind în măsura arătată prin menŃiunile de pe înscris; reprezintă voinŃa unilaterală a emitentului; reprezintă o probă în sine a dreptului de proprietate; sunt instrumente negociabile.

� Instrumentele de plată se clasifică în raport de diverse criterii. După criteriul conŃinutului şi materiilor, distingem: titlurile de credit propriu-zise, reprezentative şi de participaŃie. După criteriul circulaŃiei: titlurile nominative, la ordin, la purtător. După criteriul cauzei generatoare de obligaŃie: titluri de credit cauzale, abstracte; după criteriul obligaŃiei acceptării: titluri de credit comerciale şi financiare şi bilete de bancă (bancnote).

� FuncŃiile titlurilor de credit: de plată, de credit şi de garanŃie. B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) instrumentele de plată şi credit b) proprietatea şi titlurile de credit c) formalismul titlurilor de credit d) instrumente negociabile C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Rolul economic al titlurilor de credit 2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată 3. Tipuri de instrumente de plată şi credit 4. FuncŃiile titlurilor de credit şi instrumentelor de plată D. Bibliografie obligatorie

• Cezar Basno, Nicolae Dardac, Instrumente şi tehnici de plată, capitolele 4-7, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

• Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, capitolele 1-4. • Brânduşa Ştefănescu, Octavian CăpăŃână, DicŃionar juridic de comerŃ exterior, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

CAPITOLUL 19

CAMBIA – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ ŞI CREDIT

19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme

19.2. FuncŃiile cambiei

19.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative

19.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie

Alături de valute, şi în proporŃie mai mare decât acestea, în schimburile internaŃionale se

pot utiliza ca mijloace de plată şi alte instrumente monetare, cum sunt cambiile şi biletele la ordin, care fac parte din categoria generică a devizelor. Pe lângă funcŃia de mijloc de plată, aceste instrumente îndeplinesc şi funcŃia de amânare a plăŃii, în sensul că permit realizarea importului pe credit. Din această cauză, în condiŃiile dezvoltării schimburilor internaŃionale, ale creşterii ponderii maşinilor şi utilajelor de valori mari şi a transformării pieŃei internaŃionale de bunuri şi servicii dintr-o piaŃă a vânzătorului într-o piaŃă a cumpărătorului, asistăm tot mai frecvent la folosirea

cambiilor şi biletelor la ordin, ca tehnici de eşalonare a plăŃilor. În acelaşi timp, cambiile şi biletele la ordin pot îndeplini şi funcŃia de garantare, constituind suportul pentru acordarea de credite.

19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme

Cambia este un înscris emis de trăgător, în calitate de creditor, care dă ordin trasului (debitorul său) să plătească la o anumită dată o sumă de bani beneficiarului sau la ordinul acestuia. După cum reiese din definiŃie, cambia pune în legătură trei persoane: trăgătorul – emitentul cambiei, creditorul; trasul – cel care urmează să plătească, debitorul şi beneficiarul – persoana care va încasa banii (sau la ordinul căreia se vor încasa banii).

Să presupunem, de exemplu, că firma A a livrat mărfuri în valoare de 100 unităŃi monetare (u.m.) firmei B. La rândul ei, firma A are o datorie faŃă de firma C scadentă la aceeaşi dată, tot în valoare de 100 u.m. Datoria firmei A faŃă de firma C este rezultatul unei livrări de mărfuri pe care firma C a făcut-o firmei A. Firma A decide ca plata să fie efectuată prin intermediul unei cambii. În acest caz, firma A emite o cambie prin care ordonă firmei B să efectueze la scadenŃă plata de 100 u.m. firmei C sau la ordinul acesteia. Firma A are calitatea de trăgător (emite cambia şi este creditorul firmei B); firma B este tras (debitor faŃă de firma A) şi firma C este beneficiarul (un terŃ, faŃă de care trăgătorul are o datorie).

Schematic, circuitul cambiei se prezintă astfel (schema1): 1) firma C livrează marfa firmei A; 2) firma A livrează marfa firmei B şi emite o cambie prin care ordonă firmei B să

plătească firmei C (sau la ordinul acesteia); 3) firma B efectuează plata în favoarea firmei C.

Schema 1. Circuitul cambiei

În practică, ar fi un caz excepŃional ca un creditor – în exemplul dat, firma A – să aibă de

încasat aceeaşi sumă cu care era la rândul său dator (firmei C). De aceea, în mod obişnuit, se procedează astfel: firma A va desemna ca beneficiar al cambiei o bancă la care are cont. În acest caz, banca va încasa cambia la scadenŃă şi va înscrie suma încasată la creditul contului firmei A. Dacă firma A, în calitate de comerciant, are şi alŃi clienŃi care îi datorează bani, ea va proceda în acelaşi fel cu toŃi debitorii săi. Din disponibilul cumulat în acest mod la bancă, firma A îşi va achita creditorii, dând băncii ordine în acest sens217.

Denumirea de „cambie” provine de la cuvântul italian cambio, care înseamnă schimb, şi evidenŃiază rolul iniŃial pe care ea l-a avut, şi anume de instrument de schimb monetar utilizat pentru evitarea deplasării banilor218. Aceasta se explică prin faptul că originea cambiei este plasată

217 Costin KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 40. 218 Şi în alte limbi, denumirea de cambie face referiri la „schimburi”: Bill of exchange, în engleză;

lettre de change, în franceză; cambiale, în italiană; letra de cambio, în spaniolă; wechsel, în germană.

Firma B tras

Firma A trăgător

Firma C beneficiar

3

1

în preajma secolului al XIV-lea, când se relansează schimburile comerciale între Europa de Nord şi Europa de Sud, precum şi în zona mediteraneană. Întrucât, de multe ori, distanŃele dintre comercianŃi erau destul de mari, pentru a se atenua riscurile de furt sau pierdere a banilor în timpul transportului de la cumpărător la vânzător, a început să fie utilizată cambia. Această tehnică înlătura transferul fizic de fonduri între debitor şi creditor şi operaŃiunea de schimb valutar, din moneda cumpărătorului în moneda vânzătorului:

− negustorul cumpărător amplasat în Ńara A (denumit NA) datora o sumă de bani negustorului vânzător, amplasat în Ńara B (denumit NB);

− cei doi negustori erau deserviŃi de două bănci, situate în Ńările lor de origine, respectiv, BA – banca negustorului cumpărător şi BB – banca negustorului vânzător;

− pentru reglementarea plăŃii, negustorul cumpărător trimitea negustorului vânzător o cambie trasă de banca sa (BA) asupra băncii vânzătorului (BB), prin care îi ordona să plătească vânzătorului, în moneda sa, suma de bani corespunzătoare;

− la primirea cambiei, vânzătorul (NB) se prezenta la banca sa (BB) pentru a obŃine acceptarea. Dacă banca sa refuza să-şi dea acceptul sau, ulterior, la scadenŃă, refuza să plătească, cambia era returnată negustorului cumpărător, care, la rândul său, se adresa băncii sale (BA);

− la scadenŃă, în Ńara B, banca vânzătorului vărsa în moneda locală suma de bani convenită negustorului NB, iar în Ńara A, negustorul cumpărător (NA) vărsa suma echivalentă băncii sale (BA), la un curs de schimb care să acopere serviciile oferite de cele două bănci. ScadenŃa nu era fixată arbitrar, ci se corela cu datele uzuale de efectuare a plăŃilor, care, în general, erau asociate celor patru anotimpuri şi datelor de desfăşurare a târgurilor;

− banca BA era debitoare faŃă de corespondentul său, banca BB, dar această datorie nu era stinsă prin transportul fizic al banilor, ci se compensa cu alte plăŃi, soldurile putând fi reportate la următoarea dată de plată. Fără utilizarea cambiei ar fi fost necesare transferul fizic al fondurilor între cei doi negustori şi operaŃiunea de schimb valutar219.

19.2. FuncŃiile cambiei

Larga utilizare a cambiei pe plan internaŃional se datorează funcŃiilor pe care le îndeplineşte, şi anume: instrument de plată, instrument de credit şi instrument de garantare a plăŃii.

Din mecanismul prezentat anterior, reiese că, iniŃial, cambia a fost doar un mijloc de reglementare a plăŃilor internaŃionale. În loc să-şi plătească creditorul (firma C) în numerar, debitorul său (firma A) îi poate da o cambie şi, astfel, îşi achită datoria. Prin intermediul cambiei, banii nu mai circulă de la tras la trăgător (în exemplul, considerat, de la firma B la firma A) şi de la acesta (firma A) la beneficiar (firma C), ci sunt plătiŃi direct de tras beneficiarului (firma B plăteşte direct firmei C). La rândul său, beneficiarul cambiei (firma C), dacă are de efectuat o plată în favoarea unui terŃ, poate să transmită mai departe titlul, stingându-şi obligaŃia de plată fără a mai utiliza bani lichizi (a se vedea operaŃiunea de girare).

Pe măsură ce schimburile internaŃionale s-au dezvoltat, cambia a căpătat o nouă funcŃie extrem de importantă: aceea de instrument de credit. FuncŃia cambiei de instrument de credit poate fi analizată din două puncte de vedere. În primul rând, prin utilizarea cambiei, trăgătorul (creditorul) poate să ofere trasului (debitorul său) facilitatea de a plăti marfa nu în momentul livrării, ci la un anumit număr de zile (o lună, 3 luni, 6 luni etc.), interval în interiorul căruia debitorul poate să-şi procure sumele necesare, prin vânzarea mărfii pe plan naŃional. Astfel, între vânzător (trăgător) şi cumpărător (tras) apare o relaŃie de credit comercial. Din punctul de vedere al beneficiarului unei cambii cu plata la termen, funcŃia de instrument de credit se manifestă în situaŃia în care acesta,

219 Rivoire, Jean, Histoire de la banque, Presses Universitaires de France, 1984, p. 14-16.

Pentru dezvoltări a se vedea: Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 127-129; Claude Simon, Băncile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 12-15.

pentru a intra mai devreme în posesia banilor, recurge la vânzarea cambiei unei bănci comerciale sau unei societăŃi de forfetare. Respectivele instituŃii financiare plătesc posesorului valoarea înscrisă pe cambie, mai puŃin anumite taxe, care, în esenŃă, reflectă dobânda pentru creditul acordat din momentul cumpărării cambiei până la data scadenŃei. Pentru a-şi reîntregi sumele investite în cumpărarea cambiilor, instituŃiile financiare amintite pot să le vândă băncilor centrale sau altor investitori de pe piaŃa monetară internaŃională (a se vedea operaŃiunile de scontare, rescontare, forfetare).

FuncŃia de instrument de garantare s-a impus ca urmare a angajamentului de plată asumat nu numai de tras, dar şi de alte persoane (avalişti), a căror bonitate nu poate fi contestată. Prin operaŃiunea de avalizare, avaliştii garantează că vor efectua plata cambiei, ceea ce pentru beneficiar înseamnă sporirea siguranŃei încasării banilor (a se vedea operaŃiunea de avalizare). Cum în relaŃiile internaŃionale principalii avalişti sunt băncile comerciale de prim rang, cambiile sunt o modalitate eficientă şi frecvent folosită în mobilizarea creditelor comerciale acordate de exportator importatorului (de exemplu, creditul furnizor) sau a creditelor acordate de banca din Ńara exportatorului direct importatorului sau băncii sale (creditul cumpărător).

19.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative

Datorită importanŃei pe care o are în schimburile internaŃionale, cambia a făcut obiectul unor reglementări uniforme prin convenŃii internaŃionale, semnate la Geneva, şi anume:

– ConvenŃia care cuprinde legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin (semnată la 7 iunie 1930), prin care părŃile contractante se obligau să introducă în legislaŃia lor internă dispoziŃiile legii uniforme anexate la acea convenŃie;

– ConvenŃia menită să reglementeze unele conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin (semnată la 7 iunie 1930)220.

În Ńara noastră, cambia şi biletul la ordin sunt reglementate prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994. De asemenea, Banca NaŃională a României a elaborat Normele cadru nr. 6 din 08.03.1994 privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994.

Deşi România nu a ratificat convenŃiile internaŃionale semnate în 1930 la Geneva, totuşi, legile menŃionate anterior sunt redactate în spiritul acestor convenŃii. Aceasta se explică prin faptul că Legea nr. 58/1934 a fost elaborată având drept model legislaŃia italiană în materie, care, la rândul său, era conformă cu legea uniformă adoptată prin ConvenŃia de la Geneva din 1930. Întrucât cambia este un titlu formal, conform legislaŃiei în materie, pentru a fi valabilă, ea trebuie să cuprindă anumite menŃiuni obligatorii:

1) denumirea expresă de cambie, trecută în limba în care a fost redactat înscrisul (engleză – bill of exchange; franceză – lettre de change). Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului;

2) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă de bani, utilizând formula consacrată „PlătiŃi în schimbul acestei cambii”. Stipularea unor condiŃii, limitări sau contraprestaŃii care se adaugă ordinului de a plăti conduce la nulitatea cambiei. Suma de plată trebuie indicată atât în litere, cât şi în cifre. În situaŃia în care există deosebiri între suma scrisă în litere şi suma scrisă în cifre, se ia în considerare suma înscrisă în litere. Dacă suma de plată este menŃionată pe faŃa cambiei de mai multe ori, iar sumele indicate diferă, se va plăti suma cea mai mică;

3) numele trasului, adică al debitorului, persoana care trebuie să efectueze plata. În relaŃiile economice internaŃionale, trasul poate fi, de exemplu, importatorul, care este debitor faŃă de exportator;

220 Popescu, Tudor, Dreptul comerŃului internaŃional, (ediŃia a doua), Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 304.

4) scadenŃa reprezintă data la care cambia este exigibilă şi trebuie plătită. ScadenŃa trebuie să fie certă (să indice cu precizie ziua sau termenul maxim în interiorul căruia trebuie efectuată plata), unică (cambia cu scadenŃe succesive este nulă) şi posibilă (cambia care menŃionează o scadenŃă imposibilă – exemplu: 31 februarie – este nulă). Titlurile care poartă o scadenŃă anterioară datei emiterii sunt nule. ScadenŃa poate fi:

a) la vedere, adică plata se efectuează la prezentare. În acest caz, legea prevede obligativitatea prezentării cambiei la plată în termen de maximum 1 an de la data emiterii cambiei;

b) la un anumit termen de la vedere. În acest caz, calculul termenului de plată se face de la data prezentării cambiei pentru acceptare, iar în caz de neacceptare, de la data protestului;

c) la un anumit termen de la data emiterii. De exemplu, plata se efectuează la 3 luni de la data emiterii cambiei. Calculul termenului de plată începe cu ziua următoare datei emisiunii;

d) la o dată fixă, prin indicarea zilei, lunii şi anului când trebuie efectuată plata (exemplu: cambia va fi plătită la data de 25 octombrie 2005). Din cauza faptului că această modalitate de indicare a scadenŃei nu lasă loc de interpretări, în practică este cea mai frecvent utilizată.

Cambia care nu are indicată nici o scadenŃă se consideră cu plata la vedere; 5) locul plăŃii, respectiv, localitatea unde se va efectua plata. Cum cel care trebuie să

efectueze plata este trasul, dacă în textul cambiei nu este precizat locul plăŃii, se consideră ca loc al plăŃii localitatea indicată lângă numele trasului;

6) beneficiarul – persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se efectueze plata. În relaŃiile economice internaŃionale, beneficiarul poate fi, de exemplu, însuşi exportatorul, un terŃ faŃă de care exportatorul are o datorie sau banca de la care exportatorul a luat un credit. Este posibil ca beneficiarul unei cambii să fie însuşi trăgătorul, caz în care se utilizează formula „PlătiŃi la ordinul meu”;

7) data şi locul emiterii. Data emiterii trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua. În acelaşi timp, trebuie să fie unică, posibilă şi certă, chiar dacă pe cambie figurează mai mulŃi trăgători. AbsenŃa datei emiterii atrage nulitatea cambiei. Data emiterii are importanŃă pentru calculul scadenŃei (în situaŃia în care scadenŃa este la un anumit termen de la data emiterii), constatarea capacităŃii legale a semnatarilor sau în cazul operaŃiunilor de protest, regres etc. Locul emiterii figurează lângă data emiterii. În situaŃia în care locul emiterii nu este indicat în mod expres, cambia fiind emisă de trăgător, se va considera ca loc al emiterii localitatea care apare lângă numele acestuia;

8) semnătura trăgătorului, adică a persoanei care emite cambia. Semnătura trebuie să fie autografă şi manuscrisă. În cazul persoanelor juridice, trăgătorul poate fi indicat prin denumirea, ştampila firmei şi numele persoanei care semnează. Lipsa ştampilei nu afectează valabilitatea titlului. Simpla ştampilă a unui trăgător persoană juridică, neînsoŃită de semnătura reprezentantului autorizat al acestuia, anulează titlul. Semnătura trăgătorului apare la sfârşitul textului cambiei.

Titlurile care nu au toate aceste menŃiuni obligatorii nu au valoare de cambie, singurele excepŃii fiind cele deja menŃionate:

– lipsa scadenŃei presupune că plata cambiei se face la vedere; – în absenŃa vreunei menŃiuni privind locul plăŃii, se consideră ca loc al plăŃii

localitatea din dreptul trasului; – dacă nu este indicat locul emiterii, se apreciază ca loc al emiterii localitatea din

dreptul trăgătorului221.

221 Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.

83/1994; Banca NaŃională a României (1994), Reglementări privind cambia şi biletul la ordin; Banca NaŃională a României, Normele cadru nr. 6 din 08.03.1994 privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi

O formă specială de cambie este cambia în alb. Conform legislaŃiei în materie, la emitere, cambia în alb cuprinde numai semnătura trăgătorului şi, uneori, o parte din menŃiunile obligatorii stipulate anterior. Elementele care lipsesc vor fi completate după aceea, până în momentul prezentării cambiei la plată sau până la dresarea protestului în caz de refuz de plată, dar, oricum, cel mai târziu în termen de 3 ani de la data emiterii. Persoana care primeşte cambia în alb sau oricare din posesorii succesivi ai acesteia au dreptul să completeze titlul cu menŃiunile care au fost omise, fără a mai fi necesară intervenŃia emitentului (trăgătorului), deoarece dreptul de completare trece de la un posesor la altul, odată cu predarea înscrisului. Însă, beneficiarul sau oricare posesor ulterior trebuie să completeze cambia în strictă conformitate cu înŃelegerile stabilite între trăgător şi beneficiar în momentul emiterii titlului.

Pe lângă menŃiunile obligatorii care trebuie înscrise în conŃinutul cambiei, există şi o serie de menŃiuni (clauze) facultative sau accesorii care fie afectează posibilitatea de transmitere a cambiei, fie liberează trăgătorul de garanŃia pentru acceptare, fie avizează trasul să nu accepte sau să plătească cambia decât după primirea înştiinŃării din partea trăgătorului. De asemenea, facultativ, în textul cambiei pot exista şi precizări cu privire la dobândă sau alte menŃiuni permise de legea cambială:

− clauza „nu la ordin”, „fără gir”, „netransmisibil prin gir”, „nu este negociabilă” sau alte expresii similare nu permite beneficiarului să transmită cambia prin gir, ci numai prin cesiune de creanŃă ordinară;

− prin lege, trăgătorul este răspunzător de acceptarea şi de plata cambiei. Clauza de negaranŃie pentru acceptare înscrisă în text de trăgător îl scuteşte de a fi urmărit înainte de scadenŃă din cauza faptului că trasul a refuzat să accepte cambia;

− clauza „după aviz” sau altă formulă similară previne trasul să nu accepte sau să plătească cambia decât după ce a fost înştiinŃat de trăgător. Acceptarea sau plata cambiei fără avizul trăgătorului se face pe riscul trasului;

− menŃiunile cu privire la dobândă trebuie să cuprindă: expresia „suma este purtătoare de dobândă”, nivelul dobânzii şi începutul perioadei de calcul al dobânzii. Dacă în textul cambiei nu este indicată data de la care trebuie calculată dobânda, se consideră că dobânda va curge de la data emiterii. MenŃiunile cu privire la dobândă sunt necesare în cazul cambiilor plătibile la vedere sau la un anumit termen de la vedere;

− pentru a exercita acŃiunea cambială contra obligaŃiilor cambiali şi avaliştilor săi, alŃii decât acceptantul şi avaliştii lui, posesorul unei cambii trebuie să constate refuzul de plată din partea obligatului principal printr-un act de protest. Clauza „fără cheltuieli” sau „fără protest” inserată în textul cambiei de trăgător, girant sau avalist îl scuteşte pe posesor, pentru exercitarea acŃiunii cambiale de regres, să întocmească protestul de neacceptare sau neplată.

Prezentarea sintetică a menŃiunilor obligatorii şi facultative din redactarea unei cambii este reflectată în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

MenŃiuni obligatorii şi facultative în redactarea unei cambii

MenŃiuni obligatorii 1. Denumirea expresă de cambie 2. Ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă de bani 3. Numele trasului

celelalte societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994.

4. ScadenŃa – la vedere – la un anumit termen de la vedere – la un anumit termen de la data emiterii – la o dată fixă

5. Locul plăŃii 6. Beneficiarul 7. Data şi locul emiterii 8. Semnătura trăgătorului

ExcepŃii: – lipsa scadenŃei presupune că plata cambiei se face la vedere; – în absenŃa locului plăŃii se consideră ca loc al plăŃii localitatea din dreptul

trasului; – dacă nu este indicat locul emiterii, se apreciază ca loc al emiterii localitatea

din dreptul trăgătorului.

MenŃiuni facultative

1. Clauza „nu la ordin”, „fără gir”, „netransmisibil prin gir”, „nu este negociabilă” – nu permite beneficiarului să transmită cambia prin gir.

2. Clauza de negaranŃie pentru acceptare îl scuteşte pe trăgător să fie urmărit înainte de scadenŃă din cauză că trasul a refuzat să accepte cambia.

3. Clauza „după aviz” previne trasul să nu accepte sau să plătească cambia decât după ce a fost înştiinŃat de trăgător.

4. MenŃiuni cu privire la dobândă. 5. Clauza „fără cheltuieli” sau „fără protest” îl scuteşte pe posesor pentru exercitarea acŃiunii cambiale de regres să întocmească protestul de neacceptare sau neplată.

Să considerăm de exemplu, cu titlu ipotetic, un contract comercial internaŃional încheiat

între firma Trading SA din Bucureşti, Str. Lalelelor nr. 14, în calitate de importator, şi firma Piastrella S.p.A. din Milano, via Nazionale n. 12, în calitate de exportator. Firma din Italia s-a angajat să livreze firmei din România gresie în valoare totală de 30.000 de euro. Expedierea mărfii se va face din Milano la data de 2 iunie 2005. Deoarece, în momentul livrării, importatorul nu are suficienŃi bani să plătească marfa, cei doi parteneri au convenit ca plata să se efectueze pe 1 septembrie 2005, interval în interiorul căruia importatorul poate să vândă marfa şi să-şi procure sumele necesare. Plata se va efectua prin intermediul unei cambii, emisă în momentul livrării. Cei doi parteneri au conturi deschise la EuroInvest Bank România, Bucureşti şi, respectiv, Banca di Sviluppo, Milano. În mod simplificat, textul cambiei poate fi redactat astfel: CAMBIE Milano, 2 iunie 2005 Către Trading S.A. Bucureşti, Str. Lalelelor nr. 14 La 1 septembrie 2005 plătiŃi la ordinul meu contra prezentei cambii suma de 30.000 de euro (treizecidemii). Director Antonio Mauri Piastrella S.p.A., Milano, via Nazionale n. 12.

MenŃiunile obligatorii ale cambiei sunt:

1) denumirea de cambie; 2) ordinul pur şi simplu necondiŃionat de a plăti o sumă de bani: „PlătiŃi la ordinul meu

suma de 30.000 de euro”; 3) numele trasului: Trading S.A.; 4) scadenŃa: 1 septembrie 2005; 5) locul plăŃii: Bucureşti; 6) beneficiarul: Piastrella S.p.A; 7) data şi locul emiterii: Milano, 2 iunie 2005; 8) semnătura trăgătorului: Director Antonio Mauri, Piastrella S.p.A.

Din motive didactice, textul cambiei a fost redactat în limba română, însă, în relaŃiile de

plăŃi internaŃionale se utilizează o limbă de circulaŃie internaŃională, de preferinŃă, engleza (în engleză, „cambia” se traduce prin bill of exchange). De multe ori, pentru a se uşura redactarea înscrisului, pe plan internaŃional, cambia circulă sub formă tipizată (schema 2222). Şi în Ńara noastră, cambia se prezintă sub formă tipizată, importante în acest sens fiind reglementările emise de Banca NaŃională a României (schema 3)

222 Termenii FIRST of exchange şi SECOND of exchange din denumirea cambiei arată faptul că,

din motive de prudenŃă, cambia a fost întocmită în două exemplare identice. Dacă, de exemplu, pe parcurs poştal, se pierde primul exemplar, rămâne valabil cel de-al doilea. Achitarea oricăruia din cele două exemplare anulează automat pe celălalt.

Schema 2. F

orm

ular

de

cam

bie

utilizat

în sch

imbu

rile

inte

rnaŃ

iona

le

, 1994, p. 146

Schema 3. F

orm

ular

de

cam

bie

utilizat

în R

omân

ia (re

cto)

Schema 3. F

orm

ular

de

cam

bie

utilizat

în R

omân

ia (ve

rso)

19.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie

Din momentul emiterii şi până în momentul efectuării plăŃii, cambia poate fi utilizată într-o serie de operaŃiuni, realizate în diferite scopuri: creşterea siguranŃei încasării banilor, transmiterea cambiei, obŃinerea banilor înainte de scadenŃă, constatarea refuzului de plată sau acceptare. Recurgerea la una sau alta din aceste operaŃiuni se face în funcŃie de particularităŃile şi condiŃiile concrete ale fiecărei tranzacŃii. a) Acceptarea este actul prin care trasul se obligă că la scadenŃă va plăti suma indicată în cambie. Necesitatea acestei operaŃiuni rezultă din condiŃiile de emitere a cambiei: titlul este emis de trăgător şi înmânat beneficiarului, dar trasul nu participă la emitere. În aceste condiŃii, pentru a fi

Surs

a: Banca NaŃională a României,

Reg

lem

entă

ri p

rivi

nd c

ambi

a şi b

ilet

ul la

ord

in, 1994, p. 147

sigur că trasul cunoaşte şi este de acord cu efectuarea plăŃii, beneficiarul cambiei poate prezenta cambia spre acceptare. Totuşi, prezentarea cambiei la acceptare este facultativă. De la aceasta fac excepŃie următoarele cazuri: în textul cambiei, trăgătorul inserează vreo clauză prin care impune obligativitatea prezentării la acceptare; cambia este plătibilă la un terŃ sau în altă localitate decât aceea a domiciliului trasului; cambia este plătibilă la un anumit termen de la vedere (întrucât stabilirea scadenŃei depinde de data acceptării sau protestului de neacceptare). Prezentarea cambiei la acceptare se poate face oricând până la scadenŃă. Din momentul acceptării, trasul devine debitorul cambial principal. Acceptarea se scrie pe cambie şi se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau alte expresii echivalente („voi plăti”, „voi onora” etc.). În general, acceptarea se dă pe faŃa cambiei spre marginea din stânga sus, caz în care este suficientă simpla semnătură a trasului. Dacă se face pe spatele cambiei, acceptarea trebuie să cuprindă, întotdeauna, pe lângă semnătură, cuvântul „acceptat” sau termeni similari. b) Avalul este un act prin care o persoană denumită avalist garantează că va efectua plata cambiei; debitorul care a fost garantat se numeşte avalizat. Scopul avalului este de a conferi posesorului o mai mare siguranŃă privind încasarea sumei de bani înscrisă în cambie. Avalul face parte din categoria garanŃiilor personale şi este dat, în general, fie de firme importante (aval comercial), fie de bănci (aval bancar). Din cauza faptului că băncile au patrimoniu cunoscut, corespondenŃi internaŃionali şi, nu în ultimul rând, experienŃă şi expertiză în domeniu, în relaŃiile de plăŃi internaŃionale se practică, mai ales, avalul bancar. De obicei, avalul se dă pe faŃa cambiei în marginea din stânga jos, fiind suficientă o simplă semnătură. Dacă avalizarea se face pe spatele cambiei, semnătura avalistului trebuie însoŃită de formule de genul „pentru aval” sau „pentru garanŃie”. Avalistul trebuie să indice persoana pentru care dă avalul; în caz contrar, se consideră că avalul este dat pentru trăgător. Având în vedere importanŃa avalului pentru creşterea siguranŃei încasării, se recomandă ca beneficiarii să solicite cambii acceptate şi avalizate de bănci de prim rang. c) Girul este operaŃiunea prin care cambia poate să circule, respectiv, să fie transmisă de la un beneficiar la altul. Prin gir, posesorul cambiei, numit girant, transferă altei persoane, numită giratar, toate drepturile care decurg din cambie. Pentru a putea circula prin gir, cambia nu trebuie să aibă menŃiunea „nu la ordin”. Înscrierea acestei clauze presupune că titlul este transmisibil numai prin cesiune de creanŃă ordinară. Cambiile care cuprind sau nu menŃiunea „la ordin” pot circula prin gir. Deoarece menŃiunile privind circulaŃia cambiei prin gir se fac, de regulă, pe spatele titlului, operaŃiunea de girare se mai numeşte şi andosare (de la francezul endossement). La nevoie, girul se poate efectua şi pe un adaos sau o prelungire a titlului. Formula consacrată pentru operaŃiunea de girare este „plătiŃi lui…” sau „plătiŃi la ordinul lui…”, însoŃită de semnătura girantului şi data girării. În funcŃie de referirile privind giratarul (noul beneficiar), girul poate să fie în plin, atunci când cuprinde numele giratarului, sau în alb (la purtător), când numele giratarului nu este indicat. Girul trebuie să fie necondiŃionat şi dat pentru întreaga sumă înscrisă în cambie, girul parŃial considerându-se nul.

d) Scontarea/Rescontarea. În situaŃia în care, din motive diverse, posesorul unei cambii cu plata la termen doreşte să încaseze banii înainte de scadenŃă poate să vândă cambia unei bănci comerciale. Aceasta îi plăteşte suma înscrisă pe cambie (valoarea nominală), mai puŃin scontul, adică dobânda aferentă perioadei dintre momentul scontării şi data scadenŃei. Transmiterea cambiei către bancă se face prin gir. Banca efectuează plata cambiei cu rezerva că, dacă, la scadenŃă, debitorul nu plăteşte, ea îşi păstrează dreptul de regres asupra beneficiarului. Formula de calcul a scontului este asemănătoare cu formula de calcul al dobânzii: S = V×T×N/360×100, unde: S = scontul; V = valoarea nominală a cambiei (suma înscrisă pe cambie); T = taxa scontului (situat la nivelul ratei dobânzii practicate de băncile comerciale);

N = numărul de zile din momentul scontării până în momentul scadenŃei.

Dacă, la rândul ei, banca ce a realizat scontarea doreşte să-şi reîntregească sumele investite, ea poate să efectueze operaŃiunea de rescontare, care constă în vânzarea cambiilor obŃinute în urma scontării băncii centrale. Pentru această operaŃiune, banca centrală încasează rescontul, calculat la fel ca scontul, cu diferenŃa că se aplică taxa de rescont, denumită şi taxa oficială a scontului. e) Forfetarea este o operaŃiune asemănătoare scontării223, beneficiarul putând intra în posesia sumei de bani cuvenite înainte de scadenŃă, prin vânzarea cambiei unei instituŃii de forfetare. DiferenŃa esenŃială între scontare şi forfetare o reprezintă faptul că, în cazul forfetării, instituŃia de forfetare preia asupra sa toate riscurile care decurg din operaŃiune, nemaiavând drept de regres asupra beneficiarului. Astfel, dacă la scadenŃă trasul nu-şi onorează obligaŃia de plată, instituŃia de forfetare nu poate să se adreseze beneficiarului de la care a cumpărat cambia pentru a-şi recupera banii. De aici, rezultă şi costurile mai mari asociate operaŃiunii de forfetare în comparaŃie cu operaŃiunea de scontare. f) Protestul reprezintă actul autentic prin care se constată refuzul acceptării sau plăŃii cambiei. Conform legii cambiale, pentru cambiile cu scadenŃa la o dată fixă sau la un anumit termen de la data emiterii, protestul de neacceptare poate fi făcut până în ziua precedentă scadenŃei. Pentru cambiile cu scadenŃa la un anumit termen de la prezentare, protestul va putea fi făcut în termen de un an de la data emiterii. Protestul de neplată pentru cambiile plătibile la o zi fixă, la un anumit termen de la data emiterii sau la un anumit termen de la prezentare trebuie întocmit în maximum două zile lucrătoare din momentul refuzului de plată. Dacă titlul este plătibil la vedere, plata va trebui cerută şi protestul făcut în termenul legal de un an calculat de la data emiterii cambiei224.

INDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 19 � Cambia este un titlu de credit care pune în legătură trei persoane: trasul, trăgătorul şi beneficiarul. Titlul este emis de trăgător, care dă ordin trasului să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani la o anumită scadenŃă.

� Atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, cambia îndeplineşte trei mari funcŃii: instrument de plată, instrument de credit şi instrument de garantare.

� Datorită importanŃei pe care o are în schimburile internaŃionale, cambia a făcut obiectul unor reglementări uniforme sub forma unor convenŃii internaŃionale semnate la Geneva în 1930. Deşi România nu a aderat la aceste convenŃii, totuşi, legislaŃia românească în materie a fost redactată în spiritul convenŃiilor de la Geneva.

� Deoarece este un titlu formal, pentru a fi valabilă, cambia trebuie să cuprindă anumite menŃiuni obligatorii: denumirea de cambie; ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă de bani;

223 De altfel, termenul de forfetare derivă de la cuvintele franceze escompte à forfait, care

înseamnă o operaŃiune de scontare, cu renunŃarea instituŃiei de forfetare la dreptul de a face recurs asupra persoanei de la care a cumpărat titlul. Însă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor tehnici bancare, pe plan internaŃional, s-a impus terminologia anglo-saxonă (engleză – forfaiting).

224 Pentru dezvoltări privind cambia a se vedea: Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996; Mihai Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare – relaŃiile agenŃilor economici cu băncile, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995; Vasile Luha, Titluri de credit. Cambia, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998; Ioan Macovei, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1980; Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993; Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (ediŃia a doua), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

numele trasului; scadenŃa; locul plăŃii; beneficiarul; data şi locul emiterii; semnătura emitentului.

� În funcŃie de particularităŃile fiecărei tranzacŃii, alături de menŃiunile obligatorii, cambia poate să cuprindă şi o serie de menŃiuni facultative, cum ar fi: clauza „nu la ordin”; clauza de „negaranŃie”; clauza „după aviz”; menŃiuni cu privire la dobândă; clauza „fără cheltuieli” sau „fără protest”.

� Din momentul emiterii şi până în momentul încasării, cambia poate fi utilizată într-o serie de operaŃiuni realizate în scopul sporirii siguranŃei încasării, transmiterii de la un posesor la altul, încasării banilor înainte de scadenŃă sau constatării refuzului de neacceptare sau neplată. Principalele operaŃiuni realizate cu o cambie sunt: acceptarea; avalizarea; girarea; scontarea; rescontarea; forfetarea; protestul de neacceptare; protestul de neplată.

� Acceptarea este actul prin care trasul se obligă că la scadenŃă va plăti suma indicată în cambie. � Avalul este operaŃiunea prin care o persoană denumită avalist garantează că va efectua plata cambiei; debitorul care a fost garantat se numeşte avalizat.

� Girul este operaŃiunea prin care cambia poate să circule, respectiv, să fie transmisă de la un beneficiar la altul.

� Scontarea constă în vânzarea cambiilor cu plata la termen înainte de scadenŃă unei bănci comerciale.

� Forfetarea este o operaŃiune asemănătoare scontării, cu deosebirea fundamentală că, în cazul forfetării, instituŃia de forfetare preia asupra sa toate riscurile care decurg din operaŃiune.

� Protestul este actul autentic prin care se constată refuzul acceptării sau plăŃii cambiei.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) ParticipanŃii la procesul cambial b) Circuitul cambiei c) FuncŃiile cambiei d) Reglementări privind cambia e) MenŃiuni obligatorii ale cambiei f) MenŃiuni facultative g) Cambia în alb h) OperaŃiuni cu o cambie: acceptarea, avalizarea, girarea, scontarea, rescontarea,

forfetarea, protestul de neacceptare, protestul de neplată

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. ParticipanŃii la procesul cambial 2. Reglementări internaŃionale şi naŃionale privind cambia 3. Principalele etape din mecanismul de derulare a cambiei 4. FuncŃiile cambiei pe plan internaŃional şi importanŃa acestora în derularea schimburilor

cu străinătatea 5. MenŃiunile obligatorii ale cambiei. ExcepŃii privind aceste menŃiuni 6. ModalităŃi de înscriere a scadenŃei într-o cambie 7. MenŃiuni facultative. ÎnŃelesul clauzelor „nu la ordin”, „fără garanŃie”, „după avizare”,

„fără cheltuieli” sau „fără protest” 8. Cambia în alb 9. Principalele operaŃiuni cu o cambie: acceptarea, avalizarea, girarea, scontarea,

rescontarea, forfetarea, protestul de neacceptare, protestul de neplată

10. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească o cambie, din punctul de vedere al unui exportator (creditor), pentru a avea siguranŃa că la scadenŃă îşi va încasa suma de bani corespunzătoare exportului efectuat (creditului acordat)

D. Bibliografie obligatorie

• Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Capitolul 6, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996.

• Ioan Popa (coord.), TranzacŃii comerciale internaŃionale, Capitolul 6, Paragraful 1.4., Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (ediŃia a doua), Partea a treia, Titlul 2, Cap. II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

• Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Partea a III-a, Titlul VI, Capitolul II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

• Banca NaŃională a României, Reglementări privind cambia şi biletul la ordin, 1994.

CAPITOLUL 20

BILETUL LA ORDIN – INSTRUMENT INTERNAłIONAL

DE PLATĂ ŞI CREDIT

20.1. Biletul la ordin – abordare conceptuală, funcŃii

20.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii

20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin

În condiŃiile actuale ale dezvoltării şi diversificării schimburilor internaŃionale, alături de cambie, biletul la ordin joacă un rol important atât în efectuarea plăŃilor internaŃionale, cât şi în mobilizarea şi garantarea creditelor. În funcŃie de particularităŃile şi condiŃiile concrete ale fiecărui schimb, biletul la ordin poate să îmbrace diferite forme, constituind suportul derulării unei game ample şi variate de tranzacŃii internaŃionale.

20.1. Biletul la ordin - abordare conceptuală, funcŃii

Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul (debitorul) se angajează să plătească la scadenŃă o anumită sumă de bani beneficiarului (creditorul) sau la ordinul acestuia. Se observă că, spre deosebire de cambie, care, în procesul emiterii, pune în legătură trei persoane (trasul, trăgătorul şi beneficiarul), biletul la ordin implică numai două persoane: emitentul şi beneficiarul.

Să presupunem, de exemplu, că firma A a livrat mărfuri în valoare de 100 unităŃi monetare (u.m.) firmei B. Cei doi parteneri convin ca reglementarea plăŃii să se facă prin bilet la ordin. În acest caz, firma B emite un bilet la ordin în favoarea firmei A prin care se angajează ca, la scadenŃă, să efectueze plata sumei de 100 u.m. firmei A sau la ordinul acesteia. Firma A are calitatea de beneficiar, iar firma B de emitent (debitor).

Schematic, circuitul simplificat al biletului la ordin se prezintă astfel (schema 1): 4) încheierea contractului comercial între firma A şi firma B; 5) după semnarea contractului, firma B (în calitate de emitent) emite bile-tul la ordin

în favoarea firmei A prin care se obligă să plătească suma de 100 u.m.; 6) firma A livrează marfa firmei B; 7) la scadenŃă, firma A prezintă biletul la ordin pentru încasare firmei B; 8) firma B efectuează plata în favoarea firmei A.

Schema 1. Circuitul simplificat al biletului la ordin

În practică, în derularea plăŃilor prin biletul la ordin intervin şi băncile care deservesc cei

doi parteneri, în sensul că transmiterea biletului la ordin de la emitent către beneficiar se face pe canal bancar: emitentul depune biletul la ordin la banca la care are deschis contul, solicitându-i să-l remită beneficiarului prin intermediul băncii sale (schema 2). În plus, pentru a fi sigur că efectuează plata unei mărfi care a fost livrată, emitentul poate să solicite băncii beneficiarului să-i elibereze biletul la ordin numai după ce face dovada că a expediat marfa. La scadenŃă, beneficiarul prezintă biletul de ordin băncii sale, dându-i instrucŃiuni să-l remită spre încasare emitentului. Rolul băncilor în derularea plăŃilor prin biletul la ordin este evident şi în cazul unor operaŃiuni cum ar fi operaŃiunile de avalizare sau scontare. În cazul avalizării, beneficiarul, pentru a fi sigur că la scadenŃă va încasa suma de bani corespunzătoare exportului efectuat, solicită ca banca emitentului sau o bancă de prim rang să-şi ia angajamentul că, dacă la scadenŃă emitentul nu-şi va onora angajamentul de plată, atunci banca respectivă va efectua plata. OperaŃiunea de scontare presupune cumpărarea de către bancă, contra unui comision, a biletului la ordin cu plata la termen înainte de scadenŃă. În activitatea bancară şi comercială internaŃională, biletul la ordin poate fi utilizat atât de sine stătător, cât şi în operaŃiuni mai complexe, care presupun folosirea mai multor tehnici bancare, cum ar fi: incasoul documentar; acreditivul documentar cu plata diferată; creditul de scont; creditul furnizor; creditul cumpărător; forfetarea.

Schema 2. Etape în derularea plăŃii prin biletul la ordin

FIRMA A BENEFICIARUL EXPORTATORUL

1

3

FIRMA B EMITENTUL

IMPORTATORUL

6 3 5 4 5 2 6

BANCA A(BA) BANCA

BENEFICIARULUI

5

2

6

BANCA B(BB) BANCA

EMITENTULUI

1. Firma A şi firma B încheie contractul comercial internaŃional prin care se stipulează că plata mărfii livrate de firma A către firma B se efectuează prin bilet la ordin.

2. Firma B emite biletul la ordin în favoarea firmei A şi îl transmite băncii sale (BB), solicitându-i să-l remită beneficiarului prin intermediul băncii care îl deserveşte (BA). Pentru a fi sigur că nu va efectua plata fără ca firma exportatoare să livreze marfa, importatorul poate să dea instrucŃiuni băncii beneficiarului să nu elibereze biletul la ordin beneficiarului decât contra prezentării dovezii că a livrat marfa. De asemenea, firma exportatoare, pentru a avea certitudinea că va încasa suma de bani, solicită importatorului ca biletul la ordin emis în favoarea sa să fie avalizat de banca la care are deschis contul.

3. După ce a fost avizată de banca sa că i s-a emis biletul la ordin şi că va intra în posesia acestuia numai după livrarea mărfii, firma exportatoare expediază marfa către importator şi depune la bancă documentele care dovedesc acest lucru.

4. Banca exportatorului verifică dacă documentele prezentate în bancă de firma exportatoare sunt în concordanŃă cu instrucŃiunile de eliberare a biletului la ordin primite de la banca importatorului şi, dacă toate condiŃiile sunt îndeplinite, remite biletul la ordin exportatorului. În practică, biletul la ordin poate fi păstrat în custodie de banca exportatorului.

5. La scadenŃa la termen, firma exportatoare prezintă băncii sale biletul la ordin, solicitându-i să-l remită spre încasare emitentului (firmei importatoare) prin intermediul băncii care-l serveşte;

6. Emitentul (importatorul) ordonă băncii sale să efectueze plata în favoarea beneficiarului (exportatorului). Banca importatorului debitează contul importatorului cu suma înscrisă pe biletul la ordin, după care transmite banii respectivi băncii exportatorului. Dacă banca importatorului are cont deschis la banca exportatorului, atunci ea comunică băncii exportatorului să-i debiteze contul cu suma înscrisă în biletul la ordin şi să crediteze contul exportatorului. Invers, dacă banca exportatorului are cont deschis în evidenŃele băncii importatorului, atunci banca importatorului va credita acest cont cu suma corespunzătoare biletului la ordin şi va transmite băncii exportatorului să crediteze cu suma respectivă contul beneficiarului. În situaŃia în care între banca importatorului şi banca exportatorului nu există relaŃii de cont, intervine o a treia bancă, la care cele două bănci au conturi deschise.

FuncŃiile biletului la ordin Atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, biletul la ordin are aceleaşi funcŃii pe care le îndeplineşte cambia. Mai mult chiar, având în vedere că, spre deosebire de cambie, în procesul emiterii biletului la ordin intervin doar două persoane, uneori, pentru simplificare, biletul la ordin este preferat cambiei.

• FuncŃia de instrument de plată. În loc să-şi plătească creditorul (firma A) în numerar, debitorul său (firma B) îi poate da un bilet la ordin şi, astfel, îşi achită datoria. La rândul său, dacă are de efectuat o plată în favoarea unui terŃ, beneficiarul biletului la ordin (firma A) poate să transmită mai departe titlul prin gir, stingându-şi obligaŃia de plată fără a mai utiliza bani lichizi.

• FuncŃia de instrument de credit. Prin utilizarea biletului la ordin, beneficiarul (creditorul) poate să acorde emitentului un credit pe termen scurt, fiind de acord ca plata mărfii să se

efectueze nu în momentul livrării, ci la un anumit număr de zile de la data expedierii mărfii (30 de zile, 45 de zile, 2 luni, 3 luni etc.), interval în interiorul căruia debitorul poate să-şi procure sumele necesare, prin vânzarea mărfii. La rândul său, pentru a intra mai devreme în posesia banilor cuveniŃi, beneficiarul unui bilet la ordin cu plata la termen poate să sconteze sau să forfeteze biletul la ordin, operaŃiuni, care, de fapt, reprezintă un credit acordat de băncile comerciale sau societăŃile de forfetare care au cumpărat biletele la ordin. Mai mult chiar, pentru a-şi reîntregi sumele investite, instituŃiile financiare respective pot să revândă biletele la ordin băncilor centrale sau altor investitori de pe piaŃa monetară internaŃională.

• FuncŃia de instrument de garantare a plăŃii se manifestă ca urmare a faptului că, pe lângă obligaŃia de plată asumată de emitent, beneficiarul, pentru a-şi spori siguranŃa încasării, poate solicita avalizarea biletului la ordin de un avalist de prim rang. În relaŃiile de plăŃi internaŃionale, principalii avalişti sunt băncile comerciale, care, pe lângă garanŃia plăŃii, pot oferi şi o serie de servicii suplimentare, cum ar fi consultanŃă financiară. Din această cauză, biletul la ordin este utilizat foarte mult în mobilizarea creditelor comerciale şi financiare inter-naŃionale.

20.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii

Aşa cum am menŃionat şi la capitolul despre cambie, biletul la ordin, având o circulaŃie care depăşeşte graniŃele naŃionale, a fost reglementat uniform prin convenŃiile de la Geneva, pe care, România, chiar dacă nu le-a ratificat, le-a reflectat în legislaŃia sa în materie:

− ConvenŃia care cuprinde legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin (semnată la 7 iunie 1930), prin care părŃile contractante se obligau să introducă în legislaŃia lor internă dispoziŃiile legii uniforme anexate la acea convenŃie;

− ConvenŃia menită să reglementeze unele conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin (semnată la 7 iunie 1930)225.

În Ńara noastră, cambia şi biletul la ordin sunt reglementate prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994. Banca NaŃională a României a elaborat Normele cadru nr. 6 din 08.03.1994 privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994. Ca şi în cazul cambiei, biletul la ordin este un titlu formal, care, pentru a fi valabil, trebuie să cuprindă anumite menŃiuni obligatorii, cuprinse în reglementările în materie:

1) denumirea de bilet la ordin înscrisă în limba în care s-a redactat titlul (engleză – promissory note, franceză – billet à ordre, italiană – cambiale pagheró);

2) promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă de bani. Formulele consacrate sunt: „voi plăti…” sau „mă oblig să plătesc…”, cu indicarea sumei de bani în cifre şi litere;

3) scadenŃa – data la care se va efectua plata. În funcŃie de scadenŃă, biletele la ordin pot fi emise: la vedere (plata se efectuează la prezentare); la un anumit termen de la vedere; la un anumit termen de la data emiterii; la o dată fixă. Pentru că nu se face operaŃiunea de acceptare, ca în cazul cambiei, biletul la ordin plătibil la un anumit termen de la vedere trebuie prezentat emitentului pentru viză. Dacă scadenŃa nu este menŃionată, se consideră că biletul la ordin este plătibil la vedere;

4) locul plăŃii. Întrucât cel care trebuie să efectueze plata este emitentul, în lipsa vreunei menŃiuni în acest sens, prin locul plăŃii se va înŃelege localitatea înscrisă în dreptul emitentului;

5) beneficiarul, persoana căreia sau la ordinul căreia trebuie să se efectueze plata. În comerŃul internaŃional, beneficiarul poate fi exportatorul, un terŃ faŃă de care exportatorul are o datorie sau banca unde exportatorul are deschis contul şi de la care, de exemplu, a luat un credit;

225 Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, ediŃia a doua, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 304.

6) data şi locul emiterii. Data emiterii trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul şi să fie unică, posibilă şi certă. Are importanŃă pentru calculul scadenŃei, în cazul în care plata se efectuează la un anumit termen de la emitere, pentru constatarea capacităŃii legale a emitentului şi pentru operaŃiunile de protest, regres etc. Locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii. În situaŃia în care locul emiterii nu este precizat, se socoteşte ca loc al emiterii localitatea care apare în dreptul emitentului;

7) semnătura emitentului autografă. În tranzacŃiile comerciale internaŃionale emitentul este importatorul226.

În afara excepŃiilor menŃionate (referitoare la scadenŃă, locul plăŃii şi locul emiterii), biletul la ordin care nu are toate aceste menŃiuni nu este valabil din punct de vedere juridic. Pe lângă aceste menŃiuni obligatorii, biletul la ordin poată să includă şi o serie de menŃiuni facultative. O prezentare schematică a menŃiunilor obligatorii cuprinse în redactarea unui bilet la ordin este redactată în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

MenŃiunile obligatorii ale biletului la ordin

MenŃiuni obligatorii 1. Denumirea expresă de bilet la ordin 2. Promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă de bani 3. ScadenŃa: la vedere

− la un anumit termen de la vedere − la un anumit termen de la data emiterii − la o dată fixă

4. Locul plăŃii 5. Beneficiarul 6. Data şi locul emiterii 7. Semnătura emitentului

ExcepŃii

− în lipsa scadenŃei se presupune că biletul la ordin este plătibil la vedere; − în absenŃa menŃiunilor privind locul plăŃii, se consideră ca loc al plăŃii localitatea înscrisă în dreptul emitentului; − dacă nu se precizează locul emiterii, se socoteşte ca loc al emiterii localitatea care apare în dreptul emitentului. Să revenim la exemplul prezentat la capitolul despre cambie şi, de data aceasta, să

presupunem că reglementarea plăŃii se face prin bilet la ordin. Cu titlu ipotetic, am considerat că între firma Trading SA din Bucureşti, Str. Lalelelor nr. 14, în calitate de importator şi firma Piastrella S.p.A. din Milano, via Nazionale n. 12, în calitate de exportator, s-a încheiat un contract comercial internaŃional. Firma din Italia s-a angajat să livreze firmei din România gresie în valoare totală de 30.000 de euro. Expedierea mărfii se va face din Milano la data de 2 iunie 2005. Deoarece în momentul livrării importatorul nu are suficienŃi bani să plătească marfa, cei doi parteneri au convenit ca plata să se efectueze pe 1 septembrie 2005, interval în interiorul căruia importatorul poate să vândă marfa pe plan intern şi să-şi procure sumele necesare. Plata se va efectua prin intermediul unui bilet la ordin emis în momentul livrării. Cei doi parteneri au conturi deschise la EuroInvest Bank România, Bucureşti şi, respectiv, Banca di Sviluppo, Milano. În mod simplificat, textul biletului la ordin poate fi redactat astfel:

226 A se vedea Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.

83/1994; Banca NaŃională a României, Normele cadru nr. 6 din 08.03.1994 privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994; ConvenŃiile de le Geneva din 1930 asupra cambiei şi biletului la ordin.

BILET LA ORDIN Bucureşti, 2 iunie 2005 Către Piastrella S.p.A. din Milano, via Nazionale n. 12 La 1 septembrie 2005 voi plăti contra prezentului bilet la ordin suma de 30.000 de euro (treizecidemii). Trading SA din Bucureşti, Str. Lalelelor nr. 14

MenŃiunile obligatorii ale biletului la ordin sunt:

1) denumirea de bilet la ordin; 2) promisiunea pură, necondiŃionată de a plăti o sumă de bani: „voi plăti suma de

30.000 de euro”; 3) scadenŃa: 1 septembrie 2005; 4) locul plăŃii: Bucureşti; 5) beneficiarul: Piastrella S.p.A.; 6) data şi locul emiterii: Bucureşti, 2 iunie 2005; 7) semnătura emitentului: Trading SA.

Şi în acest caz, din motive didactice, textul biletului la ordin a fost redactat în limba română, însă, în relaŃiile de plăŃi internaŃionale se utilizează o limbă de circulaŃie internaŃională (în special, engleza). De asemenea, pentru standardizare şi facilitarea schimburilor şi plăŃilor, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, biletul la ordin poate circula sub formă tipizată (schemele 3 şi 4).

Schema 3. F

orm

ular

de

bile

t la

ordi

n ut

ilizat

în p

lăŃile

inte

rnaŃ

iona

le

Reg

lem

entă

ri p

rivi

nd c

ambi

a şi b

ilet

ul la

ord

in, 1994, p. 148.

Schema 4. F

orm

ular

de

bile

t la

ordi

n ut

ilizat

în R

omân

ia (re

cto)

, 1994, p. 149.

Schema 4. F

orm

ular

de

bile

t la

ordi

n ut

ilizat

în R

omân

ia (ve

rso)

20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin

OperaŃiunile prezentate la cambie (aval, gir, scontare, rescontare, forfetare, protest de neplată) sunt aplicabile şi biletului la ordin, cu excepŃia acceptării, respectiv, a protestului de neacceptare. Aceasta se explică prin faptul că, spre deosebire de cambie, neexistând tras, biletul la ordin nu conŃine ordinul de plată adresat altei persoane, emitentul însuşi fiind cel care se angajează să efectueze plata. Pentru a avea siguranŃă sporită privind încasarea sumei de bani cuvenite, beneficiarul biletului la ordin poate solicita emitentului (debitorului) să-i elibereze un titlu avalizat de banca sa sau de o

bancă de prim rang. În practică, banca emitentului poate condiŃiona avalizarea biletului la ordin de blocarea din contul curent al emitentului într-un cont colateral a sumei de bani corespunzătoare biletului la ordin sau prezentarea de către emitent a unor garanŃii. Contul colateral se menŃine până când emitentul efectuează plata în favoarea beneficiarului sau, în cazul refuzului plăŃii, este utilizat de banca avalistă pentru onorarea angajamentului de plată asumat prin operaŃiunea de avalizare. De multe ori, rata dobânzii pe care banca avalistă o bonifică emitentului pentru sumele de bani imobilizate în depozitul colateral este mai mică decât rata dobânzii aplicate depozitelor la termen constituite de clienŃi pe perioade de timp similare. Pe lângă bănci (aval bancar), avalizarea biletelor la ordin poate fi efectuată şi de unele firme importante (aval comercial), însă, în practică, este preferat avalul bancar. De obicei, avalul se dă pe faŃa biletului la ordin, în rubrica „pentru aval”. Din cauza faptului că operaŃiunea de avalizare contribuie la creşterea siguranŃei încasării, în tranzacŃiile internaŃionale (comerciale, necomerciale, financiare), este recomandabil ca beneficiarii să solicite debitorilor lor (emitenŃilor) eliberarea unor biletelor la ordin avalizate de bănci de prim rang. Ca şi în cazul cambiei, transmiterea biletului la ordin de la un beneficiar la altul se poate face prin operaŃiunea de girare. Prin gir, beneficiarul biletului la ordin, numit girant, transferă altei persoane, numită giratar, toate drepturile care decurg din biletul la ordin. Înscrierea clauzei „la ordin” (engleză, to the order of) în textul titlului presupune că acesta poate circula pe calea girului. Formula consacrată care să permită operaŃiunea de girare a biletului la ordin este: „Voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin suma de…lui (numele beneficiarului)… sau la ordinul său”. (În engleză: We promise to pay against this promissory note to the order of….). Posesorii biletelor la ordin cu plata la termen au posibilitatea să încaseze banii înscrişi în titlul respectiv înainte de scadenŃă recurgând la operaŃiunea de scontare, respectiv, la vânzarea biletelor la ordin unei bănci comerciale. În momentul vânzării/cumpărării, banca comercială plăteşte beneficiarului biletului la ordin valoarea nominală a acestuia mai puŃin scontul, respectiv, dobânda aferentă perioadei de timp dintre momentul scontării şi data scadenŃei. Banca comercială cumpără biletul la ordin, păstrându-şi însă dreptul de regres asupra beneficiarului, ceea ce presupune că, dacă la scadenŃă, banca comercială nu reuşeşte să încaseze banii de la emitentul biletului la ordin, atunci ea are dreptul să solicite despăgubirile corespunzătoare de la beneficiarul biletului la ordin. La rândul său, prin operaŃiunea de rescontare, banca comercială poate să vândă biletul la ordin băncii centrale. După principiile scontării se derulează şi operaŃiunea de forfetare. Pentru a intra mai devreme în posesia banilor corespunzători unui bilet la ordin cu plata la termen, beneficiarul biletului la ordin se poate prezenta la o instituŃie de forfetare, solicitând forfetarea, respectiv, cumpărarea acestuia de către instituŃia de forfetare (o instituŃie financiară specializată sau o bancă comercială). OperaŃiunea de forfetare se realizează contra plăŃii de către beneficiarul biletului la ordin a unei taxe de forfetare şi comisioanelor aferente. Taxa de forfetare cuprinde două componente: rata de bază a dobânzii pentru moneda în care are loc operaŃiunea şi marja de dobândă, un procent care se adaugă la rata de bază a dobânzii în funcŃie de riscul operaŃiunii. Pentru exemplificare, să considerăm o tranzacŃie comercială internaŃională în care reglementarea operaŃiunii se face prin bilet la ordin cu plata la termen. Ca să încaseze banii înainte de scadenŃă, beneficiarul biletului la ordin (exportatorul) recurge la forfetarea titlului. În acest context, principalele etape în derularea operaŃiunii sunt (schema 5):

Schema 5. Mecanismul simplificat al unei operaŃiuni de forfetare a creanŃelor încorporate în bilete la

ordin (BO)

1) încheierea contractului comercial internaŃional între importator şi exportator, în

care se precizează că reglementarea operaŃiunii se face prin bilete la ordin cu plata la termen; 2) între exportator şi instituŃia de forfetare are loc încheierea contractului de

forfetare (după ce, în prealabil, exportatorul se interesase asupra costurilor forfetării, pentru a le putea include în preŃul mărfii);

3) importatorul emite biletele la ordin, pe care le avalizează banca sa sau o bancă de prim rang;

4) până la livrarea mărfii, biletele la ordin avalizate sunt păstrate în custodie de o bancă neutră, care le va remite exportatorului numai contra prezentării dovezii că a expediat marfa;

5) după ce a fost avizat de primirea biletelor la ordin în custodia băncii neutre, exportatorul livrează marfa către importator;

6) în urma constatării îndeplinirii condiŃiilor prevăzute în scrisoarea de păstrare în custodie, banca neutră remite biletele la ordin exportatorului;

7) în posesia biletelor la ordin avalizate, exportatorul se prezintă la instituŃia de forfetare, care îi plăteşte suma înscrisă pe biletele la ordin, mai puŃin costurile operaŃiunii. Biletele la ordin sunt andosate în favoarea instituŃiei de forfetare fără drept de recurs asupra exportatorului;

8) în cazul în care doreşte să-şi reîntregească fondurile imobilizate prin cumpărarea biletelor la ordin, instituŃia de forfetare poate să vândă titlurile pe piaŃa secundară;

7 exportatorul vinde BO

9) la scadenŃă, deŃinătorul final al biletului la ordin prezintă titlul spre încasare importatorului sau băncii care l-a avalizat. Dacă nu este plătit, va contacta instituŃia care a forfetat biletul la ordin227. Pe lângă asemănările evidente dintre scontare şi forfetare, între cele două operaŃiuni există şi o serie de elemente care le diferenŃiază:

− principala deosebire dintre cele două operaŃiuni constă în faptul că scontarea se efectuează cu drept de recurs asupra beneficiarului biletului la ordin, pe când forfetarea presupune renunŃarea de către instituŃia de forfetare la dreptul de recurs asupra beneficiarului (exportatorului) şi asumarea tuturor riscurilor care decurg din operaŃiune;

− ca urmare a faptului că instituŃia de forfetare preia asupra sa toate riscurile (riscul de insolvabilitate a importatorului, riscurile politice, riscurile legate de transferul banilor din Ńara importatorului în Ńara exportatorului, riscul valutar), costul forfetării este mai mare decât costul scontării;

− în principiu, titlurile care constituie obiectul scontării au scadenŃe mai mici (maximum 90 de zile) decât titlurile care sunt supuse forfetării (forfetarea este o tehnică de finanŃare a comerŃului internaŃional pe termen mediu şi lung, pe când scontarea este o tehnică de finanŃare pe termen scurt);

− în cazul scontării, de regulă, titlurile de credit sunt denominate în moneda naŃională a băncii comerciale care le scontează; instituŃiile de forfetare acceptă ca titlurile care urmează a fi forfetate să fie denominate în orice valută cu statut de eurovalută;

− de aici, decurge o altă deosebire legată de dobânda care stă la baza formării costurilor operaŃiunii, respectiv, taxa oficială a scontului (taxa de rescont sau dobânda de refinanŃare) practicată pe piaŃa naŃională a creditului, în cazul scontării, şi nivelul dobânzii la eurovaluta în care este denominat titlul, în cazul forfetării;

− băncile comerciale care scontează titlurile de credit îşi procură fondurile necesare de pe piaŃa naŃională, pe când instituŃiile de forfetare recurg la piaŃa eurovalutelor228. O altă operaŃiune care se poate efectua cu biletul la ordin este protestul de neplată, respectiv, actul autentic prin care se constată refuzul plăŃii biletului la ordin229.

În concluzie, din cele prezentate reiese că, alături de cambie, biletul la ordin are un rol important în reglementarea plăŃilor internaŃionale, mobilizarea şi garantarea creditelor, fiind unul din cele mai utilizate instrumente de plată şi credit atât pe plan naŃional, cât şi internaŃional. O dovadă în acest sens o reprezintă elaborarea şi acceptarea unui set de reglementări uniforme care să guverneze biletul la ordin pe plan internaŃional.

227 Pentru detalii a se vedea: Claudia Crăciun Baicu, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului

internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 199-206; Mihaela RovenŃa, Introducere în forfetare & factoring. Tehnici moderne de finanŃare a activităŃii de export, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 15-107.

228 Pentru dezvoltări, a se vedea: Mariana Negruş, FinanŃarea schimburilor internaŃionale. Politici. Tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 133-134; Mihai, Ilie, Mihai Tiberiu-IonuŃ, Trade finance - finanŃarea comerŃului, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 274; Ioan Popa, TranzacŃii comerciale internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

229 Pentru dezvoltări privind biletul la ordin a se vedea: Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996; Mihai Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare – relaŃiile agenŃilor economici cu băncile, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995; Ioan Macovei, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Junimea, Iaşi, 1980; Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993; Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (ediŃia a doua), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 20

� Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul (debitorul) se angajează să plătească la scadenŃă o anumită sumă de bani beneficiarului (creditorul) sau la ordinul acestuia.

� Spre deosebire de cambie, care, în procesul emiterii, pune în legătură trei persoane (trasul, trăgătorul şi beneficiarul), biletul la ordin implică numai două persoane: emitentul (debitorul), respectiv, beneficiarul (creditorul).

� Atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, biletul la ordin îndeplineşte trei funcŃii: instrument de plată; instrument de credit şi instrument de garantare.

� Datorită importanŃei pe care o are în schimburile internaŃionale, biletul la ordin a făcut obiectul unor reglementări uniforme sub forma unor convenŃii internaŃionale semnate la Geneva în 1930. Deşi România nu a aderat la aceste convenŃii, totuşi, legislaŃia românească în materie cuprinde reglementarea uniformă efectuată prin convenŃiile de la Geneva.

� Pentru a fi valabil din punct de vedere legal, biletul la ordin trebuie să cuprindă anumite menŃiuni obligatorii: denumirea de bilet la ordin; promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă de bani; scadenŃa; locul plăŃii; beneficiarul; data şi locul emiterii; semnătura emitentului.

� ExcepŃii de la aceste menŃiuni sunt lipsa scadenŃei, a locului plăŃii şi a locului emiterii.

� Pe lângă menŃiunile obligatorii, biletul la ordin poate să conŃină şi o serie de menŃiuni facultative.

� Principalele operaŃiuni care se pot realiza cu biletul la ordin sunt: avalizarea; girarea; scontarea; rescontarea; forfetarea; protestul de neplată. Se observă că operaŃiunile prezentate la cambie sunt valabile şi pentru biletul la ordin, cu excepŃia acceptării, respectiv, a protestului de neacceptare, deoarece, neintervenind a treia persoană, emitentul însuşi se angajează să efectueze plata.

� Atât scontarea, cât şi forfetarea presupun încasarea titlurilor de credit cu plata la termen înainte de scadenŃă, prin vânzarea acestora unor instituŃii financiare specializate (bănci comerciale, instituŃii de forfetare). Pe lângă această asemănare, între cele două operaŃiuni există o serie de deosebiri.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) participanŃii la biletul la ordin b) reglementări privind biletul la ordin

b) funcŃiile biletului la ordin d) circuitul biletului la ordin

e) elemente obligatorii ale biletului la ordin f) elemente facultative ale biletului la ordin g) operaŃiuni cu biletul la ordin: avalizarea; girarea; scontarea rescontarea; forfetarea; protestul de neplată

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. ParticipanŃii în procesul emiterii biletului la ordin 2. Mecanismul (principalele etape) din derularea unei plăŃi prin biletul la ordin 3. Reglementări internaŃionale şi naŃionale privind biletul la ordin 4. FuncŃiile biletului la ordin în tranzacŃiile internaŃionale 5. Elemente (menŃiuni) obligatorii ale biletului la ordin. ExcepŃii privind aceste

menŃiuni 6. ModalităŃi de înscriere a scadenŃei într-un bilet la ordin 7. OperaŃiuni care se pot efectua cu un bilet la ordin: avalizarea; girarea; scontarea;

rescontarea; forfetarea; protestul de neplată 8. Mecanismul unei operaŃiuni de forfetare a creanŃelor încorporate în bilete la ordin 9. Asemănări şi deosebiri între scontare şi forfetare 10. Asemănări şi deosebiri între cambie şi biletul la ordin 11. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească un bilet la ordin pentru a fi asiguratoriu

ca mijloc de plată internaŃional

D. Bibliografie obligatorie

•Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Capitolul 6, Paragraful 6.10., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

•Ioan Macovei, Dreptul comerŃului internaŃional, Capitolul XVIII, Editura Junimea, Iaşi, 1980. •Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Capitolul I, Paragraful 1.5.4.2.,

Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993. •Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (ediŃia a doua), Partea a treia, Titlul 2, Cap.

III, SecŃiunea I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. •Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Partea a III-a, Titlul VI, Capitolul III, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1994. • Banca NaŃională a României, Reglementări privind cambia şi biletul

la ordin, 1994.

CAPITOLUL 21

CECUL – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ

21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi

21.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec

21.3. Principalele tipuri de cecuri

Dezvoltarea schimburilor internaŃionale şi evoluŃia tehnologiei informaŃionale au avut consecinŃe

multiple asupra tehnicilor şi practicilor bancare cu străinătatea, care au cunoscut o perfecŃionare şi

diversificare continuă. Aceste modificări şi-au pus amprenta şi în domeniul plăŃilor internaŃionale,

realizate prin intermediul cecului. Aşa cum se va arăta ulterior, acest instrument de plată, deşi folosit

încă din cele mai vechi timpuri, a căpătat în prezent, în condiŃiile erei informatice, noi şi ample

dimensiuni, cunoscând creşteri importante, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi

Cecul este un instrument de plată prin care o persoană, denumită trăgător, dă ordin necondiŃionat unei bănci, denumită tras, de a plăti la vedere o sumă de bani în favoarea beneficiarului (sau la ordinul acestuia). După unii autori230, denumirea de „cec” derivă de la verbul to check (engl.), care înseamnă a controla, a verifica, şi a apărut pentru prima dată în Anglia în secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, se pare că, pentru a se evita riscul pierderii şi furtului numerarului, într-o formă embrionară, cecul de călătorie se utiliza încă din Antichitate. Din definiŃie reiese că, la fel ca în cazul cambiei, în procesul emiterii, cecul pune în legătură trei părŃi:

− trăgătorul – persoana (fizică sau juridică) care prin emiterea cecului dă ordin băncii să efectueze plata în favoarea beneficiarului. Pentru a emite cecul, trăgătorul trebuie să fie client al băncii şi să dispună, în prealabil, de fondurile necesare acoperirii plăŃii. Aceste fonduri pot proveni din depozitele constituite anterior sau din creditele acordate de bancă. În relaŃiile comerciale internaŃionale, trăgătorul poate fi importatorul unei mărfi sau beneficiarul unor servicii internaŃionale;

− trasul – banca la care trăgătorul are deschis contul sau, în cazul unor tipuri speciale de cecuri, cum ar fi, de exemplu, cecul bancar, banca însărcinată să efectueze plata. În practică, banca eliberează titularilor de conturi carnete de cecuri, care au preimprimate: numele şi adresa trăgătorului, denumirea băncii trăgătorului (prin indicarea sediului şi numărului de telefon al băncii la care trăgătorul are deschis contul), denumirea de „cec”; ordinul de a plăti („plătiŃi în schimbul acestui cec”), bararea şi, eventual, unele clauze;

230 Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 153.

− beneficiarul – persoana fizică sau juridică indicată de trăgător, care este îndreptăŃită să încaseze suma de bani înscrisă în cec. În calitate de beneficiar poate să fie însuşi trăgătorul, în situaŃia în care doreşte să retragă numerar. În relaŃiile comerciale internaŃionale, în calitate de beneficiar poate fi exportatorul unei mărfi sau prestatorul unui serviciu internaŃional. Cu toate că, la fel ca în cazul cambiei, apar tot trei persoane, spre deosebire de aceasta, cecul este întotdeauna plătibil la vedere, iar trasul nu poate fi decât o bancă, respectiv banca la care trăgătorul are deschis contul sau care urmează să efectueze plata. În Ńara noastră, legea cecului datează din 1934. După 1947, România nici nu a abrogat această lege, dar nici nu a aplicat-o, folosind, în schimb, în acest domeniu, norme şi reglementări emise de Banca NaŃională. Începând cu 1991, s-a procedat la crearea cadrului juridic pentru utilizarea acestui instrument în condiŃiile unei economii de piaŃă. Drept urmare, reglementările din 1934 au fost modificate nu atât din punct de vedere tehnic-bancar, cât, mai ales, din punct de vedere juridic, fapt reflectat prin Legea nr. 83/octombrie 1994231. Conform legislaŃiei româneşti232, cecul trebuie să cuprindă anumite elemente esenŃiale (schemele 1 şi 2):

(1) denumirea expresă de cec exprimată în limba în care a fost redactat înscrisul; (2) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă de bani, prin precizarea sumei (înscrisă în cifre şi litere) şi monedei în care urmează a fi efectuată plata. Formula consacrată este: „PlătiŃi în schimbul acestui cec suma…”; (3) denumirea trasului, respectiv, a băncii care urmează să efectueze plata; (4) locul plăŃii, respectiv, adresa băncii unde trebuie să se efectueze plata; (5) data şi locul emiterii, prin indicarea clară a zilei, lunii şi anului emiterii. Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă, având importanŃă în calcularea termenului de prezentare la plată a cecului. Dacă locul emiterii nu este precizat, el se consideră a fi localitatea trăgătorului (emitentului); (6) semnătura trăgătorului (emitentului).

Schema 1. Formular de cec utilizat în România (recto)

231 Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 118. 232 Legea nr. 59/1934 asupra cecului modificată prin Legea nr. 83/1994; Normele cadru BNR nr.

7/08.03.1994 privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte societăŃi de credit cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr. 83/1994.

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 106.

Schema 1. Formular de cec utilizat în România (verso)

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 107.

De precizat faptul că, fiind plătibil la vedere, în textul cecului nu este necesar să apară menŃiuni cu privire la scadenŃă. De asemenea, existând posibilitatea ca cecul să fie la purtător, nu este obligatoriu să apară numele beneficiarului, în acest caz, cecul fiind plătit oricărei persoane care îl prezintă la încasare.

Schema 2. Formă simplificată de filă de cec (exemplu ipotetic)

(3) EuroinvestBank România Bucureşti, Str. Zambilelor nr. 28 (2) PlătiŃi în schimbul acestui (1)CEC (5) emis în Bucureşti în data de 18.03.2005 (2) suma de 100.000.000 lei (o sută milioane de lei) la ordinul firmei S.C. EuroArhitect SRL, Bucureşti, str. Păcii, nr.34. (4) Plătibil la EuroInvestBank România, Bucureşti, sucursala sector 3, str. Toamnei nr. 58. (6) Semnătura trăgătorului, S.C. EuroConstruct SRL

În exemplul considerat, firma SC EuroConstruct SRL este trăgătorul, respectiv, emitentul cecului, firma S.C. EuroArhitect SRL este beneficiarul cecului, iar trasul este EuroinvestBank România. Elementele esenŃiale ale cecului sunt: 1) denumirea de cec; 2) ordinul necondiŃionat de a se plăti o sumă de bani: „PlătiŃi în schimbul acestui cec suma de 100.000.000 lei”; 3) denumirea trasului: EuroinvestBank România; 4) locul plăŃii: EuroinvestBank România, Bucureşti; 5) data şi locul emiterii: 18.03.2005, Bucureşti; 6) semnătura trăgătorului: SC EuroConstruct SRL. Deşi mecanismul derulării cecului prezintă anumite particularităŃi în funcŃie de tipul de cec utilizat şi părŃile implicate, totuşi, în mod simplificat, plata prin cec presupune parcurgerea următoarelor etape (schema 3):

1) încheierea contractului comercial între vânzător (Firma V) şi cumpărător (Firma C), în care se stipulează plata mărfii prin cec. Vânzătorul are cont curent deschis la Banca V, iar cumpărătorul la Banca C;

2) la achiziŃia mărfii, firma cumpărătoare completează o filă de cec din carnetul de cecuri eliberat de banca sa (Banca C), pe care o înmânează vânzătorului. Cecul completat cuprinde numele beneficiarului (vânzătorului) şi suma datorată (aferentă mărfii cumpărate);

3) în posesia cecului, vânzătorul se prezintă la ghişeele băncii care îl serveşte (Banca V) şi solicită încasarea cecului;

4) banca vânzătorului preia cecul şi îl remite spre încasare băncii cumpărăto-rului, care, pe baza disponibilului din contul cumpărătorului, va achita cecul;

5) după ce a primit banii de la banca cumpărătorului, banca vânzătorului plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe cec.

În exemplul considerat, vânzătorul (Firma V) este în calitate de beneficiar, cumpărătorul (Firma C), în calitate de trăgător (emitent), iar banca cumpărătorului (Banca C), în calitate de tras.

Schema 3. Mecanismul derulării plăŃii prin cec

21.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec

La fel ca în cazul celorlalte instrumente de plată (cambia şi biletul la ordin), între momentul emiterii şi momentul efectuării plăŃii, cu un cec se pot efectua mai multe operaŃiuni: girarea (andosarea), avalizarea, plata, protestul şi regresul.

1. Girarea. Transmiterea (circulaŃia) cecurilor se poate face prin cesiune, gir (andosare) sau simpla remitere (pentru cecul la purtător). În primul caz, cecul este nominativ şi prezintă clauza „nu la ordin”, care nu-i permite beneficiarului să-l transmită mai departe decât prin cesiune de drept comun. CirculaŃia cecului prin gir se efectuează în situaŃia în care cecul este plătibil unei anumite persoane, indiferent dacă are sau nu menŃiunea „la ordin”. Prin operaŃiunea de girare, posesorul cecului, numit girant, transferă altei persoane, numită giratar, toate drepturile care decurg din titlul respectiv. Girarea se dă pe spatele cecului (verso), din care cauză se mai numeşte şi andosare, şi poate să fie în alb sau în plin (nominativă). Girul în alb presupune că pe verso-ul cecului apare numai semnătura girantului, fără să fie indicat numele giratarului (al noului beneficiar), de unde şi denumirea „în alb”. Girul în plin sau nominativ cuprinde semnătura girantului, data girării şi numele giratarului. Girarea trebuie să fie necondiŃionată.

2. Avalizarea este operaŃiunea prin care o persoană denumită avalist garantează plata cecului pentru întreaga sumă sau doar pentru o parte. După cum se cunoaşte, avalul face parte din categoria garanŃiilor personale. Persoana în favoarea căreia se acordă garanŃia se numeşte avalizat. În general, avalul se dă pe cec, formulele consacrate fiind „pentru aval” sau „pentru garanŃie”, urmate de semnătura avalistului. Dacă nu se menŃionează persoana pentru care a fost dat avalul, se consideră că este vorba de trăgător.

3. Plata. Prin natura sa, cecul este plătibil la vedere, termenul în care poate fi prezentat la plată fiind foarte scurt. Calculul termenului de plată se face de la emiterea cecului (în calcul nu este inclusă ziua emiterii). Neprezentarea de către beneficiar la plata cecului în termen exonerează de răspunderea neacoperirii pe trăgător, plata urmând a fi făcută, în acest caz, în termen, în general, de un an (perioada de prescripŃie a unui cec). Aşa cum s-a menŃionat, orice cec trebuie plătit într-un anumit termen. În România, de exemplu, legea prevede un termen maxim de 8 zile (dacă cecul este plătibil în locul în care a fost emis) şi de maxim 15 zile (pentru celelalte situaŃii). Cecurile emise în străinătate (Europa) şi plătibile în România trebuie prezentate în termen de 30 zile. Dacă sunt emise în afara Europei, termenul este de 70 de zile. Pentru cecurile emise în România şi plătibile în

străinătate, termenul de prezentare la plată este cel prevăzut de legea din fiecare Ńară233. După efectuarea plăŃii, banca plătitoare are dreptul să ceară ca cecul să-i fie predat cu menŃiunea „achitat”.

4. Protestul şi regresul. În situaŃia în care cecul este prezentat pentru încasare în termen legal, iar banca trasă refuză să efectueze plata, atunci posesorul cecului poate să-şi exercite dreptul de regres împotriva diferiŃilor semnatari ai acestuia (giranŃi, avalişti). Astfel, poate să solicite de la aceştia plata sumei înscrise pe cec, la care se adaugă dobânda legală, calculată cu începere de la data prezentării şi cheltuielile de protest. Pentru a putea să-şi exercite acest drept, posesorul cecului trebuie să dovedească faptul că banca a refuzat să efectueze plata. În acest scop, beneficiarul cecului poate să înainteze un protest, care este un act notarial, sau poate să obŃină o declaraŃie a trasului. Debitorul de regres (girant sau avalist) care a efectuat plata are dreptul să solicite beneficiarului cecului predarea acestuia, cu menŃiunea „achitat”.

Prezentarea schematică a principalelor operaŃiuni care se pot efectua cu un cec este redată în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

Principalele operaŃiuni care se pot efectua cu un cec 1. Girarea 2. Avalizarea 3. Protestul 4. Regresul

OperaŃiunea prin care posesorul cecului (girant) transferă altei persoane (giratar) toate drepturile care decurg din titlul respectiv. Girul în alb cuprinde numai semnătura girantului, fără să fie indicat numele noului beneficiar (giratarului). Girul în plin sau nominativ cuprinde semnătura girantului, data girării şi numele giratarului. OperaŃiunea prin care o persoană denumită avalist garantează plata cecului. Actul prin care se constată că banca a refuzat să efectueze plata. OperaŃiunea prin care posesorul cecului, în urma constatării refuzului de plată, solicită diverşilor semnatari ai cecului (giranŃi, avalişti) plata sumei înscrise pe cec.

21.3. Principalele tipuri de cecuri

Practica bancară şi comercială internă şi internaŃională evidenŃiază faptul că se utilizează mai multe categorii de cecuri, grupate după o serie de criterii, între care cele mai importante sunt: modul în care este indicat beneficiarul, modul de încasare şi părŃile angajate în derularea plăŃilor.

I. Din punctul de vedere al modului în care este indicat beneficiarul, respectiv, persoana care urmează să încaseze suma de bani, se disting următoarele tipuri de cecuri:

(1) nominative – caz în care în textul cecului sunt precizate în mod expres numele beneficiarului („PlătiŃi acest cec firmei X”) şi menŃiunea „Nu la ordin”. Singura persoană care are dreptul de a încasa suma respectivă este beneficiarul indicat în textul cecului. În situaŃia în care acesta doreşte să transmită mai departe cecul, el nu poate să-l gireze, ci doar să recurgă la cesiunea de creanŃă, procedură mai greoaie, care constituie principalul dezavantaj al acestui tip de cec;

(2) la ordin – atunci când în textul cecului apare numele beneficiarului, însoŃit sau nu de clauza „la ordin” („PlătiŃi acest cec la ordinul firmei X”). Acest tip de cec prezintă avantajul de a putea fi transmis altei persoane prin simpla girare sau andosare, din care cauză are o largă răspândire;

(3) la purtător (bearer cheque, engl.) – în cazul în care în textul cecului nu apare numele beneficiarului („PlătiŃi acest cec purtătorului”). Lipsa numelui beneficia-rului presupune faptul că respectivul cec poate fi încasat de orice persoană care îl prezintă spre încasare, ceea ce implică o serie de riscuri în cazul furtului sau pierderii cecului.

II. Din punctul de vedere al modului de încasare, se disting următoarele tipuri principale de cecuri:

233 Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 124.

(1) cec nebarat – atunci când beneficiarul poate să încaseze suma de bani pe care este îndreptăŃit să o primească în numerar sau în cont, fără nici o restricŃie. Din cauza faptului că persoana care încasează banii nu trebuie să aibă obligatoriu un cont în bancă şi deci poate să încaseze banii în numerar, cecul nebarat prezintă riscul de a fi încasat de o persoană neautorizată, dacă cecul a fost pierdut sau furat. În practică, acest tip de cec este cunoscut şi sub denumirea de „cec de casă” sau „cec alb” (a nu se confunda cu „cec în alb”, expresie care desemnează faptul că, în momentul emiterii, trăgătorul nu a indicat suma de bani pe care trebuie să o încaseze beneficiarul, lăsând acestuia libertatea de a completa la încasare suma dorită);

(2) cec barat (crossed cheque, engl.) – spre deosebire de cecul nebarat, acest tip de cec presupune că poate fi achitat numai într-un cont bancar al beneficiarului, neputând fi plătit în numerar (cecul poate fi achitat doar unei bănci sau unui titular de cont la banca plătitoare/trasă). Denumirea de cec „barat” provine de la faptul că pe faŃa unui astfel de cec există două linii paralele verticale sau oblice (schema 4). Bararea cecului poate fi făcută de către trăgător, în momentul emiterii, sau de orice posesor, în cursul circulaŃiei acestuia, şi este de două feluri:

− generală, când între cele două linii paralele nu este scris nimic sau apare o menŃiune generală de genul „bancă” (sau expresii similare). În acest caz, cecul poate fi plătit numai altei bănci sau unui client al băncii plătitoare (banca aflată în poziŃia de tras), prin virarea sumei în contul său curent de la banca plătitoare. Acest tip de cec poate fi transmis mai departe prin gir sau andosare;

Schema 4. Formular de cec barat (recto)

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 108.

Schema 4. Formular de cec barat (verso)

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 109. – specială, când între cele două linii paralele este indicată denumirea unei bănci. Aceasta

presupune că cecul poate fi plătit numai băncii înscrise între linii sau, dacă banca înscrisă între linii este aceeaşi cu banca plătitoare (aflată în poziŃie de tras), cecul poate fi plătit numai unui client al băncii plătitoare.

Utilizarea acestui tip de cec oferă avantajul de a diminua efectele negative în cazul furtului sau pierderii (nu poate fi plătit decât unor persoane bine determinate: alte bănci sau clienŃi ai băncii plătitoare) şi de a stimula plăŃile cu monedă de cont;

(3) cec certificat. Introducerea cecului certificat (confirmat) a fost determinată de necesitatea surmontării uneia din cele mai mari limite ale cecului, respectiv, riscul pe care îl are beneficiarul de a fi posesorul unui cec fără acoperire. Pentru a depăşi acest inconvenient, beneficiarul cecului poate solicita obŃinerea unui cec certificat, respectiv, a unui cec care să aibă confirmarea din partea băncii (trasului) că în contul trăgătorului există suficiente disponibilităŃi pentru ca cecul să fie onorat. Cecul certificat are inserată menŃiunea „certificat”, însoŃită de dată, semnătura şi ştampila băncii. Din motive de siguranŃă, pentru a oferi acest serviciu, de obicei, banca imobilizează suma de bani corespunzătoare valorii cecului într-un cont colateral până la data prezentării la plată. BineînŃeles, pentru acest serviciu banca încasează un comision;

(4) cec documentar. După cum arată şi denumirea cecului, şi în acest caz, ca şi în cazul altor plăŃi documentare (acreditiv documentar, incaso documentar, ordin de plată documentar/condiŃionat), încasarea banilor de către beneficiar este condiŃionată de prezentarea anumitor documente care să ateste livrarea unei mărfi, prestarea unui serviciu etc.;

(5) cec de călătorie (traveller cheque, engl.; chèque voyage, franc.). Dezvoltarea turismului internaŃional a determinat impunerea unui nou tip de cec, care să permită călătorilor în străinătate să dispună rapid şi în siguranŃă de sumele de bani necesare efectuării diferitelor plăŃi. Astfel, datorită avantajelor pe care le prezintă, cecurile de călătorie şi, mai târziu, cardurile au început să deŃină un loc tot mai important în plăŃile asociate turismului şi transporturilor internaŃionale, înlocuind, în mod treptat, numerarul. Cecurile de călătorie sunt asemănătoare unor bancnote, fiind emise de bănci în sumă fixă (5, 10, 100 etc. unităŃi monetare) şi valute convertibile. Cei care doresc să dispună de astfel de cecuri se prezintă la ghişeele băncii emitente sau la ghişeele altor bănci care le primesc în consignaŃie şi le cumpără, plătind contravaloarea sumei indicate pe cec. În momentul cumpărării,

solicitantul semnează fiecare cec cumpărat. Cecul astfel achiziŃionat poate fi folosit cu ocazia călătoriilor în străinătate pentru achiziŃionarea diferitelor produse sau plata anumitor servicii. Astfel, în momentul în care doreşte să încaseze cecul, posesorul se prezintă la ghişeele băncii din străinătate şi, contra înmânării cecului de călătorie, primeşte suma înscrisă pe cec (schema 5).

Schema 5. Formular de cec de călătorie (recto)

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 110.

Schema 5. Formular de cec de călătorie (verso)

Sursa: Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994, p. 111.

Pentru a se preîntâmpina posibilitatea ca cecul să fie prezentat la bancă de persoane neautorizate

(care au intrat în posesia cecului ca urmare a furtului sau pierderii acestuia), încasarea cecului este condiŃionată de semnarea lui încă o dată de către posesor. FuncŃionarul bancar are obligaŃia să confrunte semnătura de pe cec din momentul cumpărării cu semnătura de pe cec dată în prezenŃa sa şi, eventual, cu semnătura de pe documentul de identitate şi, dacă sunt identice, efectuează plata. Ulterior, banca din străinătate remite cecul spre încasare băncii emitente, care transmite contravaloarea cecului.

De-a lungul timpului, cecurile de călătorie au cunoscut creşteri importante atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Pe lângă dinamica pe care au avut-o, cecurile de călătorie s-au diversificat în ceea ce priveşte emitenŃii (bănci, dar şi alte societăŃi, cum ar fi marile agenŃii de voiaj) şi facilităŃile pe care le prezintă, apărând forme noi de cecuri, cu grad sporit de securitate (eurocecurile, cecurile VISA etc.);

(6) eurocecuri (eurocheques) – sunt o formă specială de cecuri de călătorie în alb (nu au valoarea tipărită pe ele), care se particularizează prin faptul că sunt vândute de bănci clienŃilor care au conturi deschise la ele împreună cu o carte de garanŃie. Pe măsură ce trebuie să efectueze plăŃi, clienŃii beneficiari de eurocecuri le completează cu sumele necesare şi le prezintă spre încasare băncilor plătitoare. Acestea le vor onora numai dacă solicitantul va prezenta şi cartea de garanŃie aferentă, iar între datele înscrise în cartea de garanŃie şi datele înscrise în cec există concordanŃă deplină. După cum arată şi denumirea, cartea de garanŃie are un rol dublu: de a garanta băncii plătitoare că va încasa banii de la banca ce a emis cecul şi de a oferi protecŃie beneficiarului că, în cazul în care cecul este pierdut sau furat, el nu va putea fi încasat de persoane neautorizate. La acest sistem participă majoritatea Ńărilor din Europa şi din zona mediteraneană, forma şi culoarea eurocecurilor fiind la fel în toate aceste Ńări. Pe lângă Ńările care emit eurocecuri, există şi Ńări care doar le acceptă spre plată.

III. În funcŃie de părŃile angajate în derularea plăŃilor, se disting două tipuri principale de cecuri: cecuri personale şi cecuri bancare.

(1) Cecurile personale sunt cecurile trase de o firmă asupra unei bănci. Beneficiarii primesc cecurile personale direct de la trăgători, după care le prezintă spre încasare băncilor trase. Să considerăm, spre exemplificare, cazul unui export efectuat de o firmă din România unei firme din străinătate, care se reglementează prin intermediul unui cec personal. În acest caz, firma românească este în calitate de beneficiar, firma din străinătate, de trăgător şi banca ce serveşte firma străină, de bancă trasă. După ce a primit cecul de la firma trăgătoare, firma din România se prezintă la ghişeele băncii din Ńara sa cu care are relaŃii de cont (banca intermediară sau banca beneficiarului) şi solicită prezentarea cecului spre încasare băncii trase (din străinătate). În momentul în care soseşte cecul, banca trasă debitează contul trăgătorului cu suma înscrisă pe cec şi remite banii băncii beneficiarului pentru a-i vira în contul beneficiarului. Din mecanismul prezentat, reiese că utilizarea cecului personal nu oferă nici o garanŃie beneficiarului că banca trasă va efectua plata, respectiv, că în contul trăgătorului (importatorului, emitentului cecului) sunt suficienŃi bani pentru onorarea plăŃii. De aceea, în situaŃia în care exportatorii acceptă reglementarea plăŃilor internaŃionale prin cecuri personale şi nu au suficientă încredere în partenerii contractuali (importatori), atunci, pentru evitarea acestor riscuri, pot solicita expedierea mărfii sau prestarea serviciului după încasarea banilor.

(2) Cecurile bancare sunt cecurile trase de o bancă asupra altei bănci. Să presupunem că o firmă din România trebuie să efectueze plata unui serviciu efectuat de o firmă străină prin intermediul unui cec bancar. În acest scop, firma din România se prezintă la banca sa şi îi ordonă efectuarea plăŃii prin cec bancar în favoarea firmei din străinătate. Pe baza instrucŃiunilor primite, banca din România debitează contul firmei româneşti (importatoare) cu suma corespunzătoare, după care emite (trage) un cec asupra băncii indicate de aceasta în ordinul transmis. Concomitent, acoperă cecul pe care l-a emis, virând banii respectivi în contul băncii din străinătate. După ce a primit cecul bancar (fie direct de la importator, fie de la banca importatorului), firma din străinătate (exportatorul) se prezintă la ghişeele băncii sale şi încasează banii. În exemplul considerat, banca din România îndeplineşte rolul de bancă trăgătoare, banca din străinătate, de bancă trasă şi firma exportatoare, de beneficiar. (Pentru simplificare, s-a considerat că plata se efectuează la banca trasă, iar între banca trasă şi banca trăgătoare există relaŃii de cont)234.

234 Pentru detalii privind cecul a se vedea: Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, (ediŃia a doua), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993; Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura

O prezentare schematică a criteriilor de clasificare şi principalelor tipuri de cecuri utilizate în practica bancară şi comercială internă şi internaŃională este redată în tabelul nr.2.

Tabelul nr.2 Principalele tipuri de cecuri

I. După modul în care este indicat beneficiarul: (1) cec nominativ – singura persoană care are dreptul de a încasa suma înscrisă pe cec este

beneficiarul indicat în mod expres în textul cecului; (2) cec la ordin – poate fi transmis altei persoane prin girare sau andosare; (3) cec la purtător – în cazul în care în textul cecului nu apare numele beneficiarului.

II. După modul de încasare: (1) cec nebarat – beneficiarul poate să încaseze suma de bani înscrisă pe cec în numerar sau în

cont, fără nici o restricŃie; (2) cec barat – poate fi achitat numai într-un cont bancar al beneficiarului; (3) cec certificat – conŃine confirmarea din partea băncii (trasului) că în contul trăgătorului

există suficiente disponibilităŃi pentru a fi onorat; (4) cec documentar – încasarea banilor de către beneficiar este condiŃionată de prezentarea

anumitor documente; (5) cec de călătorie – este emis de bănci în sume fixe şi valute convertibile, fiind asemănător

unor bancnote. Se utilizează cu ocazia călătoriilor în străinătate pentru plata anumitor produse sau servicii;

(6) eurocecul – o formă specială de cec de călătorie în alb vândută de bănci clienŃilor împreună cu o carte de garanŃie, care are rolul de a spori protecŃia beneficiarului, în cazul furtului sau pierderii cecului.

III. În funcŃie de părŃile angajate în derularea plăŃilor: (1) cecuri personale – cecurile trase de o firmă asupra unei bănci; (2) cecuri bancare – cecurile trase de o bancă asupra altei bănci.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 21

� Cecul este un instrument de plată prin care o persoană, denumită trăgător, dă ordin necondiŃionat unei bănci, denumită tras, de a plăti la vedere o sumă de bani în favoarea beneficiarului (sau la ordinul acestuia).

� La fel ca în cazul cambiei, în procesul emiterii, cecul pune în legătură trei părŃi: trăgătorul, trasul, beneficiarul. Spre deosebire însă de aceasta, cecul este întotdeauna plătibil la vedere, iar trasul nu poate fi decât o bancă, respectiv, banca la care trăgătorul are deschis contul sau care urmează să efectueze plata.

� Pentru a fi valabil din punct de vedere legal, cecul trebuie să cuprindă anumite elemente esenŃiale: denumirea expresă de cec; ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă de bani; denumirea trasului; locul plăŃii; data şi locul emiterii; semnătura trăgătorului (emitentului).

� Principalele operaŃiuni care se pot efectua cu un cec sunt: girarea (andosarea); avalizarea; plata; protestul şi regresul.

� Cele mai importante criterii de clasificare a cecurilor sunt: modul în care este indicat beneficiarul, modul de încasare şi părŃile angajate în derularea plăŃilor.

� Din punctul de vedere al modului în care este indicat beneficiarul, se disting următoarele tipuri de cecuri: nominativ, la ordin şi la purtător. Lumina Lex, Bucureşti, 1994; Mihai-Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare – relaŃiile agenŃilor economici cu băncile, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995; Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

� În funcŃie de modul de încasare a sumei de bani, cecurile sunt grupate în: cecuri nebarate; cecuri barate (cu barare generală sau barare specială); cecuri certificate; cecuri documentare; cecuri de călătorie şi eurocecuri.

� Conform părŃilor angajate în derularea plăŃilor, cecurile pot fi personale şi bancare.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) participanŃii în procesul emiterii cecului b) elementele esenŃiale ale cecului c) circuitul cecului d) operaŃiuni care se pot efectua cu un cec: girarea (andosarea), avalizarea, plata, protestul, regresul

e) tipuri de cecuri: nominative, la ordin, la purtător, barate, nebarate, certificate, documentare, de călătorie, eurocecuri, cecuri personale, cecuri bancare

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Cecul şi participanŃii implicaŃi în emiterea sa 2. Elementele esenŃiale ale unui cec 3. Deosebirile dintre un cec şi o cambie 4. Mecanismul (principalele etape) ale derulării plăŃilor prin cec 5. Principalele operaŃiuni care se pot efectua cu un cec 6. ModalităŃi de transmitere a cecului 7. Categorii de giruri 8. Criterii de clasificare a cecurilor 9. Tipuri de cecuri din punctul de vedere al modului în care este indicat beneficiarul 10. Tipuri de cecuri din punctul de vedere al modului de încasare 11. Tipuri de cecuri în funcŃie de părŃile angajate în derularea plăŃilor 12. Mecanismul derulării plăŃilor prin cecuri de călătorie 13. Mecanismul derulării plăŃilor prin cecuri personale 14. Mecanismul derulării plăŃilor prin cecuri bancare D. Bibliografie obligatorie

• Cezar Basno, Nicolae Dardac, OperaŃiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Capitolul 7, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

• Mariana Negruş, Decontarea tranzacŃiilor internaŃionale, Capitolul IV, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993.

• Ioan Popa, (coord.), TranzacŃii comerciale internaŃionale, Capitolul 6, Paragraful 1.2., Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Tudor Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (ediŃia a doua), Partea a treia, Titlul 2, Cap. III, SecŃiunea a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

• Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Partea a III-a, Titlul VII, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

• Banca NaŃională a României, Reglementări privind cecul, 1994.

CAPITOLUL 22

ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ

22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme

22.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar

22.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar

22.4. Elementele esenŃiale ale unui acreditiv documentar

22.5. Deschiderea acreditivului documentar şi modalităŃi de utilizare a acestuia

22.6. Tipuri de acreditive documentare

22.7. Scrisoarea comercială de credit (LC) şi elementele ei specifice

În decontările internaŃionale, plata prin numerar nu se practică sau se utilizează foarte rar,

pentru sume mici, cu deosebire în comerŃul invizibil (pentru unele servicii, ca turism, unele operaŃiuni în transporturi ş.a.). Se mai practică plata prin compensaŃie sau prin titluri de credit care au funcŃia de instrument de plată (cambie, bilet la ordin sau cec), dar aceasta nu este o plată definitivă, pentru că beneficiarul nu intră în posesia banilor în cont şi este o plată amânată la o anumită scadenŃă.

Spre deosebire de mijloacele de plată (numerar) şi instrumentele de plăŃi (cambie, bilet la ordin şi cec), modalităŃile de plată reprezintă un ansamblu de tehnici comerciale, bancare şi de credit prin care cumpărătorul plăteşte mărfurile – prin sistemul bancar – pe baza unor documente comerciale sau financiare235 pe care i le trimite vânzătorul. Din punctul de vedere al tehnicilor derulării lor, modalităŃile de plată sunt de trei categorii: acreditivul sau creditul documentar, incasoul documentar şi ordinul de plată. În ansamblul mecanismelor de plată, acreditivul sau creditul documentar deŃine ponderea principală în totalul plăŃilor internaŃionale (după unele aprecieri, această pondere este de circa 60-70%, restul plăŃilor derulându-se prin incaso şi ordin de plată).

22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme

Potrivit reglementărilor internaŃionale în vigoare, acreditivul documentar reprezintă angajamentul unei bănci de a plăti o sumă determinată furnizorului unei mărfi sau al unei prestaŃii, contra remiterii, într-un termen fixat, a documentelor care dovedesc că marfa a fost livrată sau că prestaŃia a fost efectuată.

235 Alexandru Deteşan, Dan Porojan, PlăŃile, riscurile şi eficienŃa în contractele comerciale internaŃionale,

Editura „Revista Economică”, Bucureşti, 1980.

Având ca obiect al preocupărilor sale asigurarea la nivel internaŃional a unei practici uniforme în materie de comerŃ şi plăŃi internaŃionale, Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris, prin PublicaŃia 500, utilizează denumirea de credit documentar, acreditiv sau scrisoare de credit pentru a desemna „orice angajament de plată contra documente asumate de o bancă, indiferent cum este denumit sau descris” (articolul 2)236.

Deşi nu face parte din categoria contractelor de garanŃie bancară, fiind doar o modalitate de plată, în decontarea plăŃilor interne şi internaŃionale, acreditivul documentar oferă o garanŃie puternică atât vânzătorului, cât şi cumpărătorului: vânzătorul primeşte garanŃia că va încasa preŃul mărfii de îndată ce a expediat-o şi a îndeplinit condiŃiile contractuale, iar cumpărătorul primeşte garanŃia că marfa plătită îi este expediată conform înŃelegerilor contractuale.

Principiul fundamental al acreditivului rezidă în faptul că acesta este o tranzacŃie autonomă, separată de orice alt contract, fiind bazată numai pe documentele remise de exportator şi instrucŃiunile date de cumpărător pe baza cărora a fost deschis acreditivul. La întrebuinŃarea acreditivului, operaŃiunea se desfăşoară prin băncile comerciale, care respectă în întregime clauzele şi dispoziŃiile importatorului, conform prevederilor contractului de export-import între părŃi.

Spre deosebire de incaso, acreditivul presupune asumarea de către bănci a unor obligaŃii menite să asigure părŃilor exercitarea drepturilor care le revin dintr-un contract de vânzare-cumpărare. Acreditivul este, deci mijloc de siguranŃă, de control reciproc, ca o plată condiŃionată.

Din punct de vedere al debitorului – importator, acreditivul este un angajament de plată al băncii în favoarea exportatorului, luat de importator în baza unei dispoziŃii date băncii din Ńara sa şi condiŃionată de prezentarea, de către beneficiar (vânzător), la ghişeele băncii sale locale sau ale corespondentului acesteia din Ńara cumpărătorului (sau o terŃă Ńară), a documentelor de expediŃie reprezentând marfa comandată. Această dispoziŃie poate fi dată de către cumpărător pe bază de ordin dat băncii sale locale, care îşi deschide acreditivul (acreditivul documentar în favoarea exportatorului).

Pe plan internaŃional are loc o cooperare destul de strânsă între bănci, deoarece PublicaŃia 500 are, în principal, ca obiect reglementarea activităŃilor băncilor, conlucrarea dintre bănci, ca şi între bănci şi clientela lor. Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris (CCI Paris) a elaborat, pe baza PublicaŃiei 500 privind acreditivul, şi PublicaŃia 516, prin care se standardizează formatul şi se codifică conŃinutul, astfel că SWIFT a putut să includă acreditivul în UT 700 Message Formats. Prin aceasta, între bănci se realizează „corespondenŃa”, utilizându-se o reŃea de calculatoare pusă în practică de SWIFT pentru uzul băncilor.237

22.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar

În derularea unui acreditiv documentar intervin băncile şi comercianŃii, care sunt principalii participanŃi, dar cu funcŃii şi atribuŃii diferite.

a) Ordonatorul acreditivului documentar este, de regulă, importatorul sau beneficiarul unei prestaŃii sau al unui serviciu; el este cel care dă dispoziŃia de deschidere a acreditivului. Aceasta include instrucŃiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorului sau prestatorului de servicii. InstrucŃiunile sunt incluse în cadrul ordinului de deschidere a acreditivului documentar, în care se precizează absolut toate condiŃiile de termen şi documentele pe baza cărora banca urmează să efectueze plata.

b) Beneficiarul acreditivului documentar, ce poate fi exportatorul sau prestatorul de servicii, este cel ce încasează banii de la banca importatorului – care s-a angajat să plătească – în urma îndeplinirii condiŃiilor de termen şi a virării documentelor cuprinse în interiorul acreditivului documentar.

c) Banca emitentă este acea bancă, care, la ordinul importatorului, îşi ia în scris angajamentul de a plăti – în anumite condiŃii de termene şi documente – exportatorului (beneficiarul AD) o sumă de bani.

236 „Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare”, PublicaŃia nr. 500, Camera de ComerŃ

InternaŃional, Paris, 1995. 237 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998.

Banca poate realiza angajamentul de plată pe care şi-l ia fie în mod direct, în sensul ca ea însăşi să efectueze plata, fiind, în acelaşi timp, şi bancă emitentă, şi bancă plătitoare, fie în mod indirect, prin intermediul unei terŃe bănci (bancă plătitoare sau, după caz, negociatoare) pe care ea o desemnează să efectueze plata în numele său.

d) Banca corespondentă, situată de regulă în Ńara exportatorului, este cea prin intermediul căreia banca emitentă transmite textul acreditivului documentar spre a fi comunicat exportatorului (beneficiarului AD). Această bancă poartă diferite denumiri, date în funcŃie de modul în care se va efectua plata sau în funcŃie de instrucŃiunile incluse în cadrul acreditivului documentar:

• Banca avizatoare sau notificatoare îndeplineşte rolul de intermediar şi cel de manipulator de documente atunci când plata documentelor are loc la banca emitentă sau atunci când plata este domiciliată la o bancă terŃă. Această bancă are rolul de a anunŃa exportatorul de deschiderea acreditivului documentar, de a primi de la acesta documentele şi a le transmite mai departe băncii plătitoare. În urma acestei operaŃiuni, ea încasează un comision de notificare/preluare de documente238.

• Banca plătitoare poate fi situată în Ńara exportatorului sau într-o Ńară terŃă şi, prin intermediul ei, se poate efectua plata atunci când aceasta nu este făcută de către banca emitentă. Banca respectivă primeşte instrucŃiuni şi ordine de la banca emitentă şi este autorizată de către cea din urmă să plătească exportatorului documentele prezentate, numai dacă sunt în strictă corelaŃie cu termenele şi condiŃiile din acreditiv, şi să remită documentele băncii emitente, pentru ca aceasta să-i poată rambursa suma plătită. În urma desfăşurării acestor operaŃiuni, banca plătitoare urmează să încaseze un comision de plată a documentelor.

• Banca acceptantă sau trasă intră în circuitul acreditivului numai atunci când plata urmează să se facă prin cambii, sistem folosit preponderent în sistemul de plăŃi anglo-saxon. În această situaŃie, banca acceptantă este cea asupra căreia au fost trase cambiile şi cea care trebuie să le achite la scadenŃă. Banca trasă are menirea de a primi documentele însoŃite de cambii de la exportator, de a accepta cambiile şi de a le restitui exportatorului, iar documentele va trebui să le remită importatorului sau, după caz, băncii emitente. Contra acestui serviciu, ea va încasa un comision de accept documente239.

• Banca negociatoare este banca autorizată de către banca emitentă să preia documentele de la exportator, să i le achite, contra unui comision de negociere, şi să le remită apoi băncii emitente, care va rambursa suma plătită240.

• Banca confirmatoare poate fi banca din Ńara exportatorului, respectiv, banca plătitoare sau o bancă dintr-o terŃă Ńară, care îşi adaugă propriul ei angajament de plată la cel asumat de banca emitentă, angajament egal ca valoare şi condiŃii. Banca confirmatoare este cea care va efectua plata în cazul când banca emitentă nu îşi onorează propriul angajament de plată. În urma serviciilor prestate, această bancă încasează un comision de confirmare.

De regulă, băncile includ în acreditivul documentar emis de ele o menŃiune prin care se stipulează că acesta este supus aplicării regulilor PublicaŃiei nr. 500 a Camerei de ComerŃ InternaŃional de la Paris. De reŃinut că, atunci când este vorba de un acreditiv documentar, toate părŃile implicate tratează numai cu documente, şi nu cu mărfurile la care se referă documentele241.

Pentru a veni în sprijinul necesităŃilor moderne de uniformizare şi de simplificare a formularisticii, dar şi pentru Ńinerea evidenŃei şi urmărirea prin intermediul calculelor electronice a tuturor operaŃiunilor care se derulează prin acreditiv, Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris a elaborat, în 1970, PublicaŃia nr. 268.

238 PublicaŃia nr. 500, editată de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris, Reguli uniforme şi

practica acreditivelor documentare (revizuite în 1993). 239 Art. 9b din PublicaŃia nr. 500 a Camerei de ComerŃ InternaŃional de la Paris. 240 Comisionul de negociere este, de fapt, dobânda la suma contra documente, plătită

exportatorului, care este calculată pe intervalul de timp dintre momentul plăŃii şi cel al rambursării banilor de la banca emitentă (art. 10i din PublicaŃia nr. 500 a Camerei de ComerŃ InternaŃional de la Paris).

241 Institutul Bancar Român, Metode de finanŃare şi decontare în comerŃul internaŃional, decembrie, 1999, p. 51 şi 52.

Pe plan intern, în România, acreditivul este slab reglementat şi se găseşte în Normele metodologice nr. 2 privind efectuarea plăŃilor între unităŃi, elaborate în mai 1980 de către Banca NaŃională a României, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, Banca de InvestiŃii şi Banca Română de ComerŃ Exterior. Deosebit de important pentru studiul acreditivului este Cap. II-B, intitulat „Forme şi instrumente de asigurare cu anticipaŃii a sumelor necesare efectuării plăŃilor”, secŃiunea: „Acreditivul”. Normele privind efectuarea decontărilor comerciale cu străinătatea, primirea şi eliberarea garanŃiilor bancare au fost elaborate de Banca Română de ComerŃ Exterior în anul 1975242.

O dată cu trecerea României la economia de piaŃă se impune necesitatea elaborării de către BNR a unor reguli uniforme privind utilizarea acreditivului (ca şi a incasoului), aliniate la practica internaŃională, cu deosebire la cea din UE. Aceste măsuri ar contribui la creşterea încrederii dintre partenerii comerciali, la fluidizarea plăŃilor şi la creşterea arieratelor (blocajului financiar) care în prezent este foarte mare.

22.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar

Fiind o componentă de bază pentru derularea unei operaŃiuni de import-export, în condiŃii de maximă certitudine, acreditivul documentar trebuie să respecte un anumit plan de derulare, care să confere siguranŃă încasării (schema 1). Din aceste considerente vom menŃiona principalele etape ale acestui mecanism:

1) Exportatorul trimite oferta sa importatorului, propunându-i ca plata să se efectueze printr-un AD.

2) Încheierea contractului de vânzare-cumpărare (sau a unei înŃelegeri) între părŃi în cadrul căruia să se stipuleze ca modalitate de plată acreditivul documentar, conform cu PublicaŃia nr. 500 a CCI.

3) Importatorul – ordonator dă dispoziŃie băncii sale, banca emitentă, să deschidă acreditivul; ordinul de deschidere a AD este necesar să includă toate condiŃiile şi docu-mentele pe care exportatorul este obligat să le îndeplinească pentru a i se efectua plata.

4) Banca emitentă deschide AD (adică elaborează un înscris cu denumirea de AD) prin care îşi ia angajamentul ferm că-l va plăti pe beneficiarul AD (exportatorul) – bineînŃeles, numai dacă vor fi respectate condiŃiile impuse în AD de către ordonator – şi înştiinŃează apoi banca exportatorului de deschiderea AD prin însăşi transmiterea documentului emis.

5) Banca exportatorului avizează exportatorul cu privire la deschiderea AD şi îi remite o fotocopie sau fax a AD (această operaŃiune se mai numeşte şi notificare a beneficiarului AD).

6) Firma exportatoare trebuie să constate concordanŃa datelor din acreditiv cu clauzele din contractul comercial încheiat, precum şi, eventual, cu alte clauze stipulate de importatorul – ordonator, dar care nu contravin spiritului în care a fost încheiat contractul. În cazul în care exportatorul nu este în totalitate de acord cu cele prevăzute în AD, atunci el va lua legătura cu importatorul, pentru ca acesta să modifice dispoziŃia de deschidere a acreditivului conform contractului comercial, iar banca emitentă revede acreditivul, astfel încât să existe un consens între exportator, importator şi bancă.

7) Exportatorul, după ce a studiat cu atenŃie acreditivul, va trece la executarea mărfii conform comenzii primite de la importator sau, după caz, o va prelua din stocul existent. Exportatorul – beneficiar AD va livra apoi marfa conform termenilor şi condiŃiilor prevă-zute în acreditiv, întocmind şi expediind imediat şi setul de documente cerute prin acreditiv.

8) Exportatorul – vânzător remite băncii sale setul de documente în original, în numărul de exemplare specificat în AD, documente care dovedesc expedierea mărfurilor. Aceste documente sunt acelea care au fost specificate în mod expres în acreditiv.

Prezentarea documentelor la bancă nu trebuie să depăşească 21 de zile de la data încărcării mărfurilor în mijloacele de transport.

9) Banca exportatorului – în cazul în care banca emitentă a împuternicit-o ca bancă plătitoare – verifică concordanŃa documentelor cu cerinŃele acreditivului documentar, după care efectuează plata contravalorii mărfurilor către exportator. Avantajul pentru exportator îl constituie faptul că el poate încasa banii imediat după expedierea mărfii, adică în aproximativ o săptămână, sau chiar mai repede în cazul când corespondenŃa se derulează prin reŃeaua computerizată a băncilor SWIFT. Acest lucru se întâmplă numai dacă acreditivul este domiciliat în Ńara vânzătorului – exportator. În caz contrar, pot

242 Mihai – Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare – relaŃiile agenŃilor

economici cu băncile, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995, p. 95.

interveni şi alte bănci intermediare, pe care le-am prezentat anterior, procedura fiind puŃin mai anevoioasă.

Schema 1. Schema derulării acreditivului documentar

1

Importator (ordonator AD)

2 6-7

Exportator (beneficiar AD)

15 14

3 13 12 Cărăuşul mărfurilor

5 8 9

Banca importatorului (bancă emitentă)

4 10 11

Banca exportatorului (bancă corespondentă) - plătitoare -

Notă

1. Oferta exportatorului care include plata prin AD 2. Închirierea contractului de vânzare-cumpărare între părŃi 3. DispoziŃia de deschidere a acreditivului 4. Deschiderea acreditivului în favoarea exportatorului 5. Avizarea exportatorului de deschiderea AD 6.-7. Confirmarea concordanŃei datelor şi livrarea mărfii 8. Remiterea setului de documente în original către banca corespondentă 9. Efectuarea plăŃii contravalorii mărfurilor (în cazul în care acreditivul specifică domeniul plăŃii la banca

exportatorului) 10. Remiterea setului de documente în original către banca emitentă 11. Plata documentelor sau rambursarea banilor băncii plătitoare 12. Plata contravalorii documentelor 13. Notificarea şi eliberarea documentelor către importator 14. Prezentarea documentelor în original la vamă sau cărăuşului 15. Eliberarea mărfii din mijlocul de transport 10) Banca plătitoare a exportatorului, după ce a efectuat plata către exportator, va remite setul de

documente în original băncii emitente, pentru a primi în ramburs plata efectuată. 11) Banca emitentă va efectua o nouă verificare a documentelor şi, dacă ele sunt conforme cu

condiŃiile din acreditiv, atunci va rambursa banii băncii plătitoare (a exportatorului). Dacă documentele

nu sunt însă în concordanŃă cu cele cerute în AD, banca emitentă nu va rambursa nici un ban băncii plătitoare.

12) Banca emitentă îl anunŃă pe importator că are setul de documente în original şi că a efectuat plata, după care îi va elibera documentele pentru a ridica marfa.

13) Importatorul, la rândul său, după ce a verificat concordanŃa documentelor cu condiŃiile puse de el în dispoziŃia de deschidere a acreditivului, va prelua documentele pentru a putea ridica marfa din vamă.

Decăderea din dreptul de a încasa AD şi, ca urmare, refuzul de plată din partea băncii plătitoare provin din cauze multiple, cele mai însemnate fiind243:

– depăşirea termenelor de livrare; – nerespectarea întocmai a condiŃiilor de livrare; – neconcordanŃa datelor din documentele trimise pentru plată; – andosarea eronată sau omiterea andosării conosamentului; – nerespectarea clauzei ca vasul care transportă marfa să nu intre în apele teritoriale ale unei/unor

Ńări; – depăşirea termenului de valabilitate sau de negociere a AD; – depunerea unui set de documente într-un număr mai mic decât cel prevăzut în AD; – prevederea în documente a unei alte valute decât cea stabilită prin contract; – depunerea unor documente cu alte denumiri; – neconcordanŃa dintre documente; – depăşirea cantitativă a mărfurilor sau valorică a facturii cu peste ±10%; – falimentul băncii la care s-a deschis AD; – omiterea unor elemente esenŃiale din conŃinutul AD (numele şi adresa firmei importatoare,

valabilitatea AD etc.); – nerespectarea specificaŃiilor şi clauzelor contractuale stipulate în deschiderea AD; – nerespectarea preŃurilor contractate; – întocmirea eronată a poliŃei sau certificatului de asigurare; – neavizarea sau nedatarea certificatului de origine; – postdatarea documentelor comerciale faŃă de documentele de transport; – netraducerea într-o limbă de circulaŃie internaŃională a certificatului de calitate specificat în

contract sau AD; – emiterea certificatului de origine pe alt nume; – întocmirea eronată a cambiei.

22.4. Elementele esenŃiale ale unui acreditiv documentar

Pentru a putea funcŃiona în condiŃii perfecte şi pentru a-şi îndeplini funcŃia de modalitate de plată internaŃională, un acreditiv documentar, sub forma înscrisului documentar, are nevoie în componenŃa sa de următoarele elemente esenŃiale:

a) numele şi adresa băncii importatorului – ordonator (banca emitentă a AD), respectiv, a celui care dispune plata. Verificarea acestui aspect trebuie să se facă în dublu sens, şi anume: întâi se va controla dacă banca emitentă are un anumit prestigiu pe piaŃa financiară internaŃională, adică dacă se poate avea încredere în angajamentul de plată pe care l-a luat, şi apoi se va verifica autenticitatea documentului;

b) numele şi adresa băncii corespondente (banca beneficiarului AD, plătitoare, confirmatoare, acceptantă, notificatoare sau negociatoare). Poate fi o singură bancă, respectiv, banca comercială cu care

243 Idem, p. 124-128.

lucrează exportatorul, care să îndeplinească toate aceste condiŃii, sau pot fi mai multe bănci, câte una pentru fiecare operaŃiune distinctă în parte. Dar, indiferent de numărul lor, se vor verifica prestigiul şi siguranŃa;

c) denumirea şi adresa ordonatorului AD. Ordonatorul este, în cea mai mare parte a cazurilor, importatorul/cumpărător din contractul comercial încheiat între părŃi. Dar există posibilitatea ca importatorul/cumpărător să nu fie în acelaşi timp şi destinatarul mărfii. În acest caz, în cererea de deschidere a AD se va indica separat destinatarul mărfii, cu toate elementele de particularitate (adresa, portul, staŃia de cale ferată etc.);

d) denumirea, adresa şi contul curent al beneficiarului AD (exportatorul – vânzător) trebuie să fie trecute clar şi precis pentru a i se aduce acestuia la cunoştinŃă deschiderea acreditivului de către banca plătitoare sau pentru a i se remite direct scrisoarea de credit comercial;

e) precizarea numărului de ordine al acreditivului documentar, număr care va fi indicat în toată corespondenŃa de derulare a AD;

f) data deschiderii acreditivului documentar este data la care ordonatorul a completat şi dispus la bancă ordinul de deschidere a AD; ea are o însemnătate aparte pentru exportator, deoarece numai după deschiderea AD el poate fi sigur că îi vor fi plătite mărfurile pe care urmează să le livreze. Pentru ca acest angajament de deschidere a AD să fie respectat de importatorul – comercial, în contractul comercial se trec anumite clauze exprese care prevăd penalităŃi de întârziere sau dreptul vânzătorului de a cere daune interese, ce se calculează în funcŃie de data la care s-a deschis AD;

g) precizarea naturii economico – juridice a acreditivului, care trebuie să rezulte din clauze exprese sau în mod implicit, şi anume: AD confirmat, AD revocabil, AD transferabil, AD utilizabil total sau parŃial ş.a. Dacă în AD nu se specifică faptul că are caracter revocabil , el este de drept irevocabil;

h) valoarea acreditivului poate fi o sumă de plată fixă, în cazul în care AD se foloseşte total, se poate indica o limită superioară sau suma poate fi precedată de cuvintele aproximativ sau circa; potrivit regulilor uniforme, aceste cuvinte admit o abatere de ±10%. Valoarea acreditivului este trecută în formularul AD în valuta de plată stabilită de comun acord prin încheierea contractului, respectiv, în valuta de facturare;

i) înscrierea bazei de plată solicitate, reprezentată prin contract; j) modul de transmitere a AD, care poate să fie făcut prin avion/poştă (transmitere letrică), prin

sistem de teletransmisie (cablu, telegramă, telex, fax) sau printr-un sistem integrat de telecomunicaŃie (de exemplu, reŃeaua SWIFT);

k) indicarea mai multor clauze de utilizare a AD, de genul: livrări parŃiale permise/nepermise, transferabilitate, confirmarea transbordărilor permise/nepermise etc;

l) termenul de valabilitate a AD trebuie să se situeze ca dată după ultimul termen de livrare şi este termenul limită la care exportatorul poate prezenta documentele pentru plată, sau cambii spre acceptare, la ghişeele desemnate. El este determinat, de regulă, de locul de plată;

m) locul prezentării documentelor (denumit şi domicilierea AD) este Ńara, oraşul şi, în ultimă instanŃă, banca la ghişeele căreia urmează să aibă loc plata contravalorii mărfurilor, sau locul unde documentele trebuie să fie prezentate la plată, acceptare sau negociere. Din punct de vedere al domiciliului AD, acesta poate fi în Ńara exportatorului, în cea a importatorului sau într-o terŃă Ńară244;

n) livrările parŃiale se referă la livrările eşalonate şi ele trebuie precizate în deschiderea AD, ordonatorul fiind dator să precizeze cantitatea de mărfuri, perioadele şi datele. Livrările parŃiale trebuie să fie clar specificate în deschiderea AD, iar lipsa oricărei menŃiuni este interpretată ca o permisiune a acestor livrări;

o) transbordările prezintă un oarecare risc de deteriorare a mărfii pentru ordonator; de aceea, acesta decide dacă ele se vor efectua sau nu, deci dacă vor fi permise sau nepermise;

p) felul mărfii şi descrierea generală a acesteia trebuie specificate în cadrul AD prin intermediul unor parametri care să permită indicarea cu uşurinŃă după creditul documentar: natura, cantitatea, preŃul unitar, condiŃia de livrare (CIF, FOB etc.), modul de efectuare a controlului. În ceea ce priveşte mărimea

244 PublicaŃia nr. 500/1993, art. 42 a.

mărfii, se pot utiliza expresii similare cu circa, ce permit diferenŃe în plus sau în minus de 10%, la expediere modificându-se, evident, valoarea în aceeaşi proporŃie;

r) termenul de expediere a mărfii se stabileşte prin indicarea unei date finale, prelungirea termenului de valabilitate a creditului neacoperind termenul de expediere. Dovada încărcării pe mijlocul de transport se face prin conosament, documente de transport feroviar, rutier, fluvial etc.;

s) transportul mărfii are în vedere indicarea mijlocului sau a mijloacelor de transport utilizate (rutier, feroviar, fluvial, maritim, oceanic, aerian, combinat sau multimodal), precum şi indicarea precisă a locului de expediere şi a locului de destinaŃie (port, aeroport, gară, oraş, Ńară etc.);

ş) documentele de expediere şi de plată sunt expres arătate în acreditivul documentar, lipsa lor în conformitate cu prevederile din AD având drept consecinŃă refuzul de plată. Pentru a se evita şi alte neplăceri care să conducă la neplata AD sau la plata lui „cu rezerve”, este necesar să se precizeze şi numărul exemplarelor (de exemplu, factura în unele cazuri să fie emisă în 3, 4, 6 sau 10 exemplare). În principiu, este dorită o anumită ordine în care să fie trecute documentele, şi anume: factura comercială, documentul de transport, documentul de asigurare (socotite documente esenŃiale), certificatul de origine, certificatul de calitate şi de analize, lista pachetelor, greutatea, cambia cerută ş.a.;

t) termenul de prezentare a documentelor la banca plătitoare trebuie să precizeze intervalul de timp de la expedierea mărfii, în care documentele este necesar să fie prezentate la bancă. Dacă în AD nu se precizează o perioadă de timp, atunci documentele trebuie prezentate la bancă în 21 de zile de la data expediŃiei mărfii, atestată prin data de pe documentele de transport, fără însă a se depăşi valabilitatea AD;

Ń) plata comisioanelor bancare revine de drept importatorului, dacă partenerii nu au convenit altfel prin contract;

x) semnătura şi data sunt ultimele elemente pe care trebuie să le conŃină o cerere de deschidere a AD şi trebuie să fie date de către ordonatorul care a încheiat documentul în baza căruia banca emite AD.

22.5. Deschiderea acreditivului şi modalităŃi de utilizare a acestuia

Desfăşurarea unui AD normal, irevocabil şi confirmat, cuprinde două etape distincte, şi anume: deschiderea acreditivului şi utilizarea sa245.

Acreditivul se deschide de către banca emitentă (banca importatorului) la ordinul dat de către importatorul-ordonator, după ce părŃile contractante – cumpărătorul şi vânzătorul – au căzut de acord asupra condiŃiilor de livrare şi de plată. La primirea ordinului din partea importatorului-cumpărător, banca emitentă verifică dacă clientul său dispune de acoperirea necesară sub formă de active sau linii de credit. Ea verifică, de asemenea, ordinul de deschidere a AD cu scopul de a elimina, de comun acord cu clien-tul, eventualele puncte neclare sau confuze. Odată verificările terminate, banca emitentă trimite – prin curier, telex, telegramă sau SWIFT – acreditivul, băncii corespondente (banca exportatorului – vânzător) cu cererea ca exportatorul să fie înştiinŃat de primirea acreditivului, să confirme AD, autorizaŃia de a plăti, de a negocia sau accepta tratele emise de vânzător. În acelaşi timp, importatorul primeşte un aviz de execuŃie.

Banca corespondentă a expeditorului verifică între timp autenticitatea şi conŃinutul AD, ca şi solvabilitatea şi reputaŃia băncii emitente, dar şi riscurile Ńării importatorului (îi determină gradul de risc de Ńară). Dacă, în urma verificărilor, rezultatul este satisfăcător, banca corespondentă va confirma acreditivul. Însă, dacă această bancă refuză să acorde confirmarea, ea va putea totuşi notifica acreditivul beneficiarului (în calitatea sa de bancă notificatoare), dar fără propriul angajament. După aceea va trebui să comunice decizia sa şi băncii emitente.

La primirea AD, exportatorul va trebui să facă un atent control al conŃinutului acestuia. Dacă AD este diferit de contractul încheiat de el cu importatorul sau dacă include condiŃii pe care exportatorul nu le poate îndeplini, acesta trebuie să-i ceară importatorului – cumpărător să opereze cât mai rapid

245 Union de Banques Suisses, Manual de operaŃiuni documentare în comerŃul exterior, Editura

Logos, Chişinău, 1993, p. 18.

modificările necesare în dispoziŃia de deschidere a acreditivului, după ce au fost puse în prealabil de comun acord, iar banca emitentă modifică acreditivul.

După ce a primit notificarea privind deschiderea AD de la banca corespondentă, exportatorul

va obŃine şi va expedia, în termenul stabilit, documentele necesare pentru utilizarea acreditivului

(factura, documentul de transport, de asigurare, certificatul de garanŃie, de calitate, de greutate etc.).

Prezentarea documentelor va avea loc în condiŃiile convenite între părŃi şi la adresa prevăzută în AD.

Prezentarea documentelor trebuie să se facă în limita de timp prevăzută în acreditive, dar nu mai

târziu de 21 zile de la data încărcării mărfurilor în mijlocul de transport.

AD are, de drept, domiciliul de plată la banca emitentă, dar partenerii pot conveni ca domiciliul de plată să fie la banca exportatorului, aceasta devenind astfel nu numai bancă notificatoare, dar şi bancă plătitoare. Banca plătitoare (a exportatorului) efectuează plata cu condiŃia ca vânzătorul – exportator să fi prezentat în termenul stabilit documentele conforme, în set complet. Banca plătitoare (care este şi confirmatoare în acelaşi timp) va verifica documentele, după care va credita contul beneficiarului – exportator. La rândul său, banca confirmatoare va transmite documentele băncii emitente; paralel, ea debitează contul băncii emitente sau efectuează rambursarea prin intermediul unei instituŃii alese în prealabil (banca de rambursare). Aceasta înseamnă că banca corespondentă (care este şi plătitoare, şi confirmatoare) va cere băncii de rambursare să-i plătească sau să-i crediteze contravaloarea documentelor. Banca de rambursare este, în general, privită tot ca o bancă corespondentă între banca emitentă şi banca confirmatoare.

Dacă banca emitentă, în urma examinării documentelor, constată că acestea nu corespund condiŃiilor AD, atunci ea trebuie să informeze imediat banca confirmatoare prin intermediul oricărui mijloc de comunicare (telegramă, telex, fax etc.). Banca emitentă trebuie să specifice, în acelaşi timp, dacă înapoiază documentele sau dacă le pune la dispoziŃia băncii confirmatoare. În general, banca emitentă va lua legătura în acest timp cu cumpărătorul pentru a-l întreba dacă este dispus să accepte documentele, în pofida neregulilor constatate. Banca dispune de timp suficient pentru verificarea documentelor.

22.6. Tipuri de acreditive documentare

CondiŃiile proprii în care se desfăşoară fiecare tranzacŃie comercială internaŃională au determinat de-a lungul timpului adaptarea acreditivului la aceste condiŃii pentru a răspunde mai bine nevoii de facilitare a plăŃilor internaŃionale în condiŃii de maximă siguranŃă pentru exportator şi cu cheltuieli cât mai reduse pentru importator. Astfel, au fost create mai multe tipuri de acreditive documentare, urmărindu-se ca fiecare dintre ele să răspundă exigenŃelor arătate mai sus, imprimându-i-se acreditivului un caracter flexibil, adaptabil la nevoile şi condiŃiile partenerilor şi naturii mărfii.

a) Din punct de vedere al naturii operaŃiunilor, distingem: acreditive comerciale şi acreditive necomerciale. Acreditivele comerciale sunt cele al căror obiect este o operaŃiune comercială decurgând dintr-o vânzare prin export-import, dintr-o cooperare economică etc. Acreditivele necomerciale sunt cele al căror obiect îl reprezintă operaŃiunile necomerciale. În cele ce urmează ne vom ocupa numai de acreditivele documentare comerciale.

b) Din punct de vedere al naturii angajamentului, distingem: acreditive revocabile şi acreditive irevocabile. Acreditivele revocabile sunt acelea în care ordonatorul poate în orice moment, în perioada de valabilitate, să revoce total sau să modifice unele clauze din textul AD, în mod unilateral şi fără avizarea beneficiarului. Acreditivele irevocabile nu pot fi nici revocate, nici modificate, decât cu

acordul ambelor părŃi şi numai prin intermediul băncilor emitente şi plătitoare. PublicaŃia nr. 500/1993 prevede că orice acreditiv este irevocabil dacă nu se scrie expres că este revocabil.

c) Din punct de vedere al siguranŃei plăŃii, există: acreditive confirmate şi acreditive neconfirmate. Acreditivele confirmate sunt acele acreditive emise de către o bancă locală necunoscută prea bine celorlalŃi parteneri de afaceri şi pentru care beneficiarul AD respectiv, solicită în mod expres ca acreditivul respectiv, să fie confirmat de o bancă terŃă (confirmatoare) agreată de banca la care el, beneficiarul, îşi are deschis contul curent. Acreditivele neconfirmate sunt acelea ce se decontează între două bănci care prezintă suficientă garanŃie pentru ambii parteneri.

d) Din punct de vedere al domiciliului, distingem: AD domiciliate în Ńara vânzătorului – exportator, AD domiciliate în Ńara cumpărătorului – importator şi AD domiciliate într-o Ńară terŃă. Prin domiciliul acreditivului se înŃelege locul unde se face plata.

Acreditivul documentar domiciliat în Ńara exportatorului este cel în baza căruia exportatorul poate încasa contravaloarea mărfurilor dacă depune documentele în bancă, de regulă, la banca sa. Acreditivul documentar domiciliat în Ńara importatorului este acela în baza căruia exportatorul poate încasa contravaloarea mărfurilor exportate prin prezentarea documentelor solicitate în AD la ghişeele băncii din Ńara importatorului, adică la banca emitentă care, în acest caz, este şi banca plătitoare. Acreditivul documentar domiciliat într-o Ńară terŃă este acela în care banca notificatoare sau confirmatoare este situată în afara Ńării cumpărătorului, şi aceasta deoarece numai astfel partenerii se simt în siguranŃă deplină.

e) Din punct de vedere al clauzelor şi condiŃiilor de utilizare, distingem246: acreditive netransferabile şi acreditive transferabile în favoarea unui alt beneficiar.

f) AD reînnoibile tip revolving cu clauză de majorare automată se utilizează în cazurile când există contracte cu valori mari şi cu livrări eşalonate în timp, iar pentru a nu imobiliza în mod inutil sume importante de bani pe toată durata derulării acestui tip de AD, se autorizează banca emitentă să majoreze automat valoarea fiecărei plăŃi, însă numai atunci când valoarea documentelor depuse atinge acea valoare stabilită în prealabil. Pentru aceasta, băncii emitente i se remite o copie a contractului pentru ca ea să cunoască atât valoarea fiecărei plăŃi, cât şi termenele de plată.

g) AD cu clauză roşie („red-clause”) poartă această denumire, deoarece, în trecut, avea tipărit în interior cu roşu o clauză pentru a nu fi trecută cu vederea de către beneficiarul AD. Însă, o dată cu utilizarea mesajelor SWIFT, aceasta este menŃionată în mod obişnuit. Acest gen de acreditiv îi permite beneficiarului său să obŃină plata în avans a unei sume din AD, restul sumei fiind achitat atunci când acesta va prezenta documentele de livrare a mărfii. AD cu clauză roşie este utilizat ca o modalitate de finanŃare a exporturilor de către importator, deoarece, cu avansul primit, exportatorul fabrică marfa şi o expediază. Însă, între cele două părŃi trebuie să existe o relaŃie de încredere, deoarece importatorul îşi asumă anumite riscuri prin acest tip de AD.

h) Din punct de vedere al modului de stingere a obligaŃiei de plată, distingem247: AD cu plată la vedere şi AD cu plată diferată (amânată).

i) Din punct de vedere al utilizării combinate, distingem AD subsidiar („back-to-back”) şi AD cesionat 248. În ce priveşte AD subsidiar („back-to-back”), este vorba de două acreditive utilizate paralel: unul de export şi altul de import. Este vorba, de fapt, de un credit de import deschis pe baza unui credit de export. Exportatorul, nefiind el însuşi producătorul mărfurilor cerute de cumpărătorul străin, ci doar intermediarul între cei doi, va deschide, prin banca la care s-a deschis acreditivul extern, în favoarea sa, sau prin altă bancă, un alt acreditiv bazat pe acesta, în favoarea furnizorului real al mărfurilor. Banca importatorului, care are garanŃia acreditivului de export, îşi va recupera suma plătită furnizorului real din contravaloarea valutei încasate pe baza documentelor ce vor fi prezentate de

246 Mihai-Gheorghe Imireanu, op. cit., p. 97-100. 247 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura All, Bucureşti, 1998. 248 M. Năstase, ModalităŃi de plată folosite în schimburile economice internaŃionale, în: C.

Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982, p. 187-190.

beneficiarul acreditivului de export, întocmit de acesta pentru marfa care i-a fost pusă la dispoziŃie de furnizorul real.

Aşadar, utilizând două AD intercondiŃionate, în care clauzele au fost formulate potrivit intereselor firmei intermediare, iniŃiatoare a operaŃiunii de import-export, eficienŃa tranzacŃiilor astfel derulate a fost mult îmbunătăŃită prin evitarea creditelor necesare pentru plata importatorului249.

AD cesionat este acel AD în care beneficiarul său poate ceda o parte sau întreaga valoare a AD deschis în favoarea sa unei alte persoane terŃe. Astfel, acest acreditiv, prin specificul său, poate fi utilizat foarte bine de către producătorii exportatori care, prin cesionare, îşi pot achita subfurnizorii pentru diferite materiale sau subansamble livrate. Acest tip de AD este avantajos, deoarece el nu trebuie să poarte menŃiunea „transferabil”, putând fi folosit în acest caz orice gen de AD (cu plata la vedere, diferită, prin acceptare, prin negociere etc.).

De reŃinut este faptul că, deşi unele tipuri de AD prezintă o serie de dezavantaje, AD rămâne, totuşi, de departe, modalitatea cea mai sigură de plată, atât pentru exportator, cât şi pentru importator. Prin aceasta se şi explică de ce acreditivul deŃine ponderea principală în decontările internaŃionale (circa 70%).

22.7. Scrisoarea comercială de credit (L/C) şi elementele ei specifice

Scrisoarea comercială de credit este un document prin care o bancă se angajează în mod irevocabil faŃă de vânzător sau exportator să accepte şi să achite documentele care dovedesc expedierea mărfurilor contractate şi care corespund întocmai cu prevederile menŃionate în scrisoarea comercială.

Trăsăturile particulare ale scrisorii comerciale de credit, care o deosebesc de AD, sunt următoarele250:

� scrisoarea este un instrument de garantare că vânzătorului i se va deschide acreditivul; � banca emitentă (a importatorului – ordonator) sau chiar importatorul personal remite

scrisoarea de credit direct beneficiarului AD, adică exportatorului – vânzător; � scrisoarea comercială de credit este domiciliată în toate cazurile în străinătate (adică numai în

Ńara cumpărătorului – importator) şi documentele se plătesc de banca emitentă exportatorului – beneficiar al AD la primirea cambiei sau a biletului la ordin, precum şi a documentelor stipulate în AD de la el, toate acestea dovedind expedierea mărfii;

� fructificarea scrisorii de credit comercial se face prin intermediul cambiilor la vedere sau la termen, care sunt „trase” asupra băncii emitente a scrisorii şi se negociază de beneficiar la banca unde acesta îşi are contul de virament, prin mecanismul scontării;

� în cazul scrisorii de credit comercial intervin 2 contracte: primul între importator şi exportator, iar al doilea între importator şi banca emitentă a scrisorii de credit (letter of credit” – L/C). FaŃă de AD, deosebirea constă în aceea că prin L/C nu este precizat cel de al patrulea participant la mecanismul de plată, şi anume banca beneficiarului – exportator.

PărŃile implicate în derularea unei scrisori de credit comercial sunt următoarele: ordonatorul (este debitorul din contract, adică importatorul – cumpărător care solicită băncii sale să îl garanteze); banca emitentă (ea este garantul în acest proces, iar prin angajamentul asumat putem spune că a devenit debitorul principal în L/C); beneficiarul (este cel în favoarea căruia este emisă L/C şi este cel ce va cere plata în măsura în care ordonatorul nu-şi va fi îndeplinit obligaŃia garantată).

Obiectivele scrisorii de credit comercial sunt: restituirea avansului (dacă el a fost făcut), buna executare a contractului, plata contravalorii mărfurilor sau a serviciilor, precum şi a ratelor scadente etc.

Valoarea L/C este determinată ca în cazul oricărei garanŃii, adică în funcŃie de obiectul care face necesară garantarea, şi este reprezentată de suma maximă pe care banca se angajează să o plătească pentru obligaŃia garantată, dar care a fost neexecutată de către debitorul contractual.

Valabilitatea L/C este expres menŃionată în interiorul ei, sub forma unei date certe, până la care banca este angajată la plată.

249 Alexandru Deteşan, Dan Porojan, op. cit., p. 161. 250 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura All, Bucureşti, 1996, p. 359.

Scrisorile de credit comercial pot fi utilizate şi se pot referi la efectuarea plăŃilor de orice fel, la diminuarea automată a valorii pe măsura efectuării plăŃilor ş.a.m.d. Întotdeauna ele sunt supuse PublicaŃiei 500/1993 emisă de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris.

L/C se utilizează în special în Ńările anglosaxone, dar ultima PublicaŃie 500 a CCI de la Paris o asimilează acreditivului, iar iniŃialele L/C sunt deseori folosite pentru acreditiv.13

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 22

� Acreditivul documentar (AD) reprezintă angajamentul unei bănci de a plăti o sumă

determinată furnizorului unei mărfi sau al unei prestaŃii, contra remiterii, într-un termen fixat, a

documentelor care dovedesc că marfa a fost livrată sau că prestaŃia a fost efectuată.

� ParticipanŃii la acreditivul documentar sunt: a) ordonatorul AIP; b) bene-ficiarul AID; c) banca emitentă; d) banca corespondentă; e) banca aviza-toare/notificatoare; f) banca plătitoare; g) banca acceptată/trasă; h) banca negociatoare; i) banca confirmatoare.

� Elementele esenŃiale ale unui AD sunt: 1) sumele şi adresa băncii importatorului; 2) normele şi adresa băncii corespondente; 3) denumirea şi adresa ordonatorului AD; 4) denumirea, adresa şi contul curent al beneficiarului AD; 5) numărul de ordine al AD; 6) data deschiderii AD; 7) natura economico-juridică a AD; 8) valoarea AD; 9) baza de plată solicitată; 10) modul de transmitere a AD; 11) clauzele de utilizare a AD; 12) termenul de valabilitate al AD; 13) locul prezentării documentelor; 14) livrările parŃiale; 15) transbordările; 16) felul şi descrierea mărfii; 17) termenul de expediere a mărfii; 18) indicarea mijlocului/mijloacelor de transport a mărfii; 19) documentele de expediere şi de plată; 20) termenul de prezentare a docu-mentelor la banca plătitoare; 21) plata comisioanelor bancare; 22) semnătura şi data.

� AD pot fi, în raport de clauzele pe care le cuprind, de mai multe tipuri: comercial-necomercial; revocabil-irevocabil; confirmat-neconfirmat; cu domiciliul (plata) în Ńara importatorului sau în Ńara exportatorului; transferabil-netransferabil; cu clauză roşie; scrisoarea de credit comercială (L/C).

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) ordonatorul AD b) banca emitentă c) banca corespondentă d) banca avizatoare e) banca plătitoare f) banca trasă g) banca negociatoare

h) banca confirmatoare i) AD cu clauză roşie j) AD stand-by k) scrisoarea comercială de credit C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. ParticipanŃii la operaŃiunile prin acreditivul documentar (AD) 2. Mecanismul (momentele) derulării acreditivului documentar 3. Elementele esenŃiale ale unui AD 4. Tipuri de acreditive documentare clasificate după clauzele pe care le conŃin 5. Tipuri de AD din punct de vedere al naturii angajamentului bancar 6. Tipuri de acreditive documentare clasificate după natura operaŃiunilor 7. Deschiderea unui AD şi modalităŃi de utilizare a acestuia 8. Documentele utilizate în derularea unui AD 9. Scrisoarea comercială de credit şi elementele ei specifice D. Bibliografie obligatorie • Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. • Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃi internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998. • Mihai-Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1995. • Uniunea Băncilor ElveŃiene, Manual de operaŃiuni documentare în comerŃul exterior, Editura

Logoş Chişinău, 1993. • D. M. Paraschiv, Tehnica plăŃilor internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2004. • PublicaŃia nr. 500 – Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare, Camera de

ComerŃ InternaŃional, Paris, 1995.

CAPITOLUL 23

INCASOUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ 23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme

23.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar

23.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările

23.4. Eliberarea şi emiterea documentelor

23.5. Prevederi privind plata prin incaso

23.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso. Tehnici de atenuare şi contracarare a lor

Întrucât acreditivul documentar nu poate fi utilizat ca modalitate de plată în toate

contractele comerciale, sunt destul de frecvente cazurile în care partenerii externi solicită ca plăŃile să fie derulate prin incaso documentar, mai ales că pentru importator costurile sunt mai reduse. Acceptarea plăŃii prin incaso trebuie să se bazeze pe mai mulŃi factori, însă cel mai important dintre ei constă în încrederea, în bonitatea şi corectitudinea importatorului-cumpărător.

23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme

Conform PublicaŃiei nr. 522 a Camerei de ComerŃ InternaŃional de la Paris, prin incaso documentar ca modalitate de plată se înŃelege operaŃiunea de manipulare de documente comerciale şi financiare pe care o bancă comercială o efectuează pentru un client al său – expeditorul mărfii -, potrivit instrucŃiunilor primite de la acesta, cu scopul de a obŃine plata şi/sau acceptarea, de a elibera documente contra plăŃii şi/sau contra acceptării sau în alte condiŃii stipulate în mod expres (Art. 2 din PublicaŃia nr. 522).

Din definiŃia dată anterior se disting unele elemente esenŃiale, specifice mecanismului incasoului:

a) operaŃiunea este o simplă vehiculare de documente. În cadrul acestei operaŃiuni, responsabilitatea băncii se limitează în principal la transmiterea şi remiterea documentelor contra plăŃii sau acceptării unui efect de schimb. Spre deosebire de acreditiv, în cadrul căruia băncile sunt angajate, în cazul incasoului băncile nu au nicio obligaŃie să efectueze plata ele însele atunci când cumpărătorul nu vrea sau nu-şi poate îndeplini obligaŃiile de plată. Băncile nu răspund de întârzierile sau de pierderile care pot să apară în timpul transmiterii mesajelor sau documentelor, în afară de cazul în care au comis ele însele o greşeală gravă;

b) prin termenul de incaso documentar putem denumi şi documentul depus de exportator la bancă, care cuprinde instrucŃiunile complete şi exacte privind încasarea sau acceptarea documentelor prezentate de acesta băncilor implicate în relaŃia de încasare. Deci, exportatorul depune la banca sa dispoziŃia de încasare şi documentele comerciale şi financiare;

c) documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri: − documentele financiare, care pot fi prezentate spre acceptare sau plată; conform

PublicaŃiei nr. 522, acestea sunt cambiile (bills of exchange), biletele la ordin (promissory notes), cecurile (cheques) sau alte instrumente de plată similare utilizate pentru a obŃine suma de bani;

− documentele comerciale transmise, care pot include facturile, documentele de transport, documentele de valoare, documentele de asigurare, documentele reprezentând titlul de proprietate asupra mărfii sau alte documente similare251;

d) în funcŃie de documentele vehiculate, există două tipuri de incasouri: − incasoul simplu (clean collection) este acel tip de incaso în cadrul căruia se

vehiculează documente financiare neînsoŃite de documente comerciale; − incasoul documentar este incasoul în cadrul căruia putem întâlni situaŃia ca

documentele financiare să fie însoŃite şi de documentele comerciale, sau ca documentele comerciale să nu fie însoŃite şi de documentele financiare;

e) în funcŃie de siguranŃa pe care o conferă pentru vânzătorul-exportator, incasourile pot fi de două feluri, şi anume: garantate şi negarantate;

f) scopul operaŃiunii la incasoul documentar îl constituie transmiterea documentelor comerciale sau financiare de la beneficiar la plătitor contra plată, acceptare sau în alte condiŃii.

Mecanismul derulării incasoului permite în final obŃinerea unei plăŃi contra documente, de unde reiese caracterul documentar al plăŃii, indiferent de tipul incasoului, simplu sau documentar. Acest caracter documentar este mai pronunŃat în cadrul incasoului documentar, în sensul că importatorul efectuează plata nu contra mărfii, ci contra documentelor care atestă livrarea, potrivit condiŃiilor stabilite în contractul comercial internaŃional.

Băncile acŃionează numai în conformitate cu instrucŃiunile date prin ordinul de incaso, în concordanŃă cu „Regulile uniforme pentru incaso (RUI)”.Aceste reglementări sunt elaborate de către Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris pentru a veni în sprijinul celor care utilizează incasoul, dar şi pentru a evita neînŃelegerile referitoare la acesta. RUI sunt redate în întregime în cadrul PublicaŃiei nr. 522/1995, stabilind obligaŃiile şi responsabilităŃile tuturor părŃilor implicate în tranzacŃie pe care banca trebuie să le respecte.

Utilizarea incasoului documentar în relaŃiile de plăŃi externe se face în funcŃie de luarea în considerare a anumitor elemente esenŃiale, cum ar fi:

a) gradul de încredere reciprocă dintre parteneri, dat de derularea relaŃiilor tradiŃionale şi încrederea dintre părŃi, în cadrul cărora plata şi încasarea facturilor exprimate în valută nu au avut de suferit;

b) gradul redus de intensitate a cererii pe pieŃele externe pentru mărfurile ofertate de exportator;

c) situaŃia conjuncturală economică, financiară, politică etc. din Ńara plătitoare, care poate determina acceptarea sau neacceptarea acestui tip de decontare.

ParticipanŃii implicaŃi în cadrul tehnicii de decontare prin incaso: 1. Emitentul/ordonatorul/exportatorul-vânzător, trăgătorul („principal”) este cel ce

iniŃiază operaŃiunea, prin ordinul pe care îl dă băncii sale să încaseze contravaloarea documentelor. El este cel care emite şi apoi remite documentele, după ce a expediat marfa.

2. Banca din Ńara exportatorului, denumită şi bancă remitentă („remitting bank”), este cea care primeşte de la exportator documentele, însoŃite de instrucŃiunile privind încasarea, după care le remite băncii importatorului prin banca lui, trimiŃându-i totodată dispoziŃiile de lucru conform instrucŃiunilor ordonatorului şi practicii bancare.

3. Banca din Ńara importatorului, denumită şi bancă însărcinată cu încasarea („collecting bank”), este cea care primeşte documentele de la banca exportatorului şi se îngrijeşte de încasarea contravalorii mărfurilor şi/sau de acceptarea cambiilor din partea cumpărătorului.

4. Banca prezentatoare („presenting bank”) este cea care preia sarcina de a prezenta documentele şi de a obŃine încasarea în cazul în care operaŃiunea nu poate fi realizată direct de banca însărcinată cu încasarea.

251 Reguli uniforme pentru incaso, PublicaŃia nr. 522/1995, CCI, Paris.

5. Importatorul-cumpărător/trasul („drawee”), este cel care primeşte documentele vehiculate la incaso, le achită băncii sale şi apoi intră în posesia mărfurilor contractate.

După cum se poate observa, decontarea pe bază de incaso se realizează mult mai simplu decât cea prin acreditiv.

Băncile însărcinate cu incasoul trebuie să avizeze soarta incasoului în concordanŃă cu următoarele reguli:

1) toate avizările sau informaŃiile trimise de banca însărcinată cu încasarea către banca de la care s-au primit instrucŃiunile de incaso trebuie să conŃină detalii corespunzătoare, incluzând în toate cazurile referinŃa băncii remitente precizată în instrucŃiunile de incaso;

2) banca remitentă are responsabilitatea să instruiască banca însărcinată cu încasarea în ceea ce priveşte metoda prin care să fie date avizările. În lipsa unor asemenea instrucŃiuni, banca însărcinată cu încasarea va trimite avizările printr-o metodă aleasă de ea, pe cheltuiala băncii de la care a primit instrucŃiunile de incaso;

3) banca însărcinată cu încasarea trebuie să trimită fără întârziere avizul de plată băncii de la care a primit instrucŃiunile de incaso, conŃinând detalii asupra sumei sau sumelor încasate, comisioane şi/sau cheltuieli deduse, unde este cazul, şi forma prin care se efectuează plata;

4) banca însărcinată cu încasarea trebuie să trimită fără întârziere avizul de acceptare băncii de la care a primit instrucŃiunile de incaso;

5) banca prezentatoare trebuie să depună eforturi pentru a afla care sunt motivele de neplată şi/sau neacceptare şi să avizeze corespunzător banca de la care a primit instrucŃiunile de incaso;

6) este necesar ca banca prezentatoare să trimită fără întârziere avizul de neplată şi/sau neacceptare băncii de la care a primit instrucŃiunile de incaso. La primirea unei asemenea avizări, banca remitentă trebuie să dea instrucŃiuni corespunzătoare în privinŃa utilizării ulterioare a documentelor. Dacă banca prezentatoare nu primeşte asemenea instrucŃiuni în termen de 60 de zile de la avizul său de neplată şi/sau neacceptare, documentele pot fi returnate băncii de la care au fost primite instrucŃiunile de incaso fără nicio altă responsabilitate din partea băncii prezentatoare. În ceea ce priveşte obligaŃiile şi responsabilităŃile băncilor, ele trebuie să acŃioneze de bună-credinŃă şi să manifeste o grijă rezonabilă.

Privitor la răspunderea pentru fracŃiuni ale părŃilor instruite, băncile nu îşi asumă nicio obligaŃie sau responsabilitate dacă instrucŃiunile pe care le-au transmis nu au fost îndeplinite, chiar dacă ele au avut iniŃiativa alegerii băncii însărcinate cu încasarea conform art. 11. pct.1. al RUI 522. Băncile care apelează la serviciile unei alte bănci sau altor bănci în scopul de a da curs instrucŃiunilor emitentului/ordonatorului/trăgătorului o fac în contul şi pe riscul acestuia. O parte instruind o altă parte să presteze servicii, va fi legată şi va răspunde pentru garantarea (despăgubirea) părŃii instruite pentru toate obligaŃiile şi responsabilităŃile impuse de legile şi uzanŃele străine.

În ceea ce priveşte răspunderea pentru documentele primite, băncile trebuie să determine dacă aceste documente sunt conforme celor listate în instrucŃiunile de incaso şi trebuie să avizeze prin mijloacele de telecomunicare, sau prin alte mijloace de expediere, partea de la care au primit instrucŃiunile de incaso, dacă lipsesc documente. Nu sunt alte documente decât cele listate. Băncile nu au nicio obligaŃie ulterioară în această privinŃă. În cazul în care documentele nu par să fie listate, atunci banca remitentă va fi reŃinută de la disputarea tipului şi numărului de documente primite de către banca însărcinată cu încasarea. Băncile vor prezenta documentele aşa cum au fost ele primite, fără o examinare anterioară.

Privitor la răspunderea pentru autenticitatea documentelor, băncile nu îşi asumă nicio obligaŃie ori responsabilitate pentru forma, suficienŃa, acurateŃea, veridicitatea, falsificarea sau efectele legale ale oricărui document, sau pentru condiŃiile generale şi/sau particulare stipulate în documente sau suprapuse acestora. De asemenea, ele nu îşi asumă obligaŃia sau responsabilitatea pentru corectitudinea descrierii, calităŃii, greutăŃii, cantităŃii, stării, ambalării, livrării, valorii sau existenŃei mărfurilor reprezentate prin documente, sau pentru buna-credinŃă

sau pierderi în transmiterea oricărui mesaj, scrisori sau document, sau pentru întârzieri, mutilări sau alte erori de traducere şi/sau interpretare a termenilor tehnici. Băncile nu vor fi obligate sau făcute răspunzătoare pentru nicio întârziere rezultată din necesitatea de a obŃine clarificări cu privire la instrucŃiunile primite.

Privitor la forŃa majoră, băncile nu îşi asumă nicio obligaŃie sau responsabilitate pentru consecinŃele care decurg din întreruperea activităŃii lor, provocată de revoluŃii, tulburări civile, insurecŃii, războaie sau orice alte cauze ce se situează în afara controlului lor, sau datorită grevelor.

23.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar

IniŃiativa derulării plăŃii prin incaso documentar aparŃine creditorului, iar modul de derulare a unui incaso documentar trebuie să respecte anumite etape, care se prezintă în felul următor252:

1. Încheierea contractului comercial internaŃional între părŃi, prin care s-a stabilit ca plata să se efectueze printr-un incaso documentar.

2. Exportatorul expediază marfa în conformitate cu clauzele contractuale şi condiŃiile de livrare convenite.

3. În urma livrării mărfii, exportatorul este în posesia documentelor comerciale, de transport şi financiare în original, care atestă expediŃia mărfii, iar acest set de documente, împreună cu ordinul de încasare şi cu instrucŃiunile corespunzătoare, se depune ulterior la ghişeele băncii sale (banca remitentă) pentru a le transmite pentru încasare băncilor corespondente.

4. Documentele şi instrucŃiunile primite de la ordonator (exportator) sunt verificate de către banca acestuia (banca remitentă), după care sunt trimise băncii însărcinate cu încasarea sau, după caz, băncii prezentatoare.

5. Banca însărcinată cu încasarea sau banca prezentatoare va primi documentele, iar în funcŃie de instrucŃiunile cuprinse în acestea va informa importatorul de sosirea lor şi-l va invita la bancă să le plătească.

6. Importatorul îşi va da acordul băncii sale în sensul efectuării plăŃii documentelor. 7. În cazul plăŃii contra documente, banca importatorului plăteşte în contul acestuia,

debitându-l. 8. Banca importatorului, în acelaşi timp, efectuează plata prin creditarea băncii

exportatorului în valuta prevăzută în incaso. 9. Banca exportatorului confirmă avizarea creditării sale de către banca importatorului,

debitând-o în valuta respectivă. 10. Concomitent, banca exportatorului îl avizează pe acesta asupra încasării documentelor

remise de către el anterior, creditându-l. 11. După efectuarea plăŃii sau acceptarea cambiei, importatorul intră în posesia

documentelor. 12. Importatorul intrat în posesia documentelor în original, care atestă dreptul de proprietate

asupra mărfii, se va prezenta la vamă pentru a ridica marfa. 13. Etapa finală are loc atunci când suma încasată sau cambia acceptată este remisă

exportatorului prin intermediul băncilor implicate253.

Schema de derulare a unui incaso documentar 254

252 Mihai Gheorghe Imireanu, Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare – relaŃiile agenŃilor economici cu băncile, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1995, p. 134.

253 Alexandru Deteşan, Dan Porojan, PlăŃile, riscurile, eficienŃa în contractele comerciale internaŃionale, Editura Revista Economică, Bucureşti, 1980.

254 Florin Gruia, Tehnici financiare internaŃionale. Scheme şi modele, Bucureşti, 1997.

TRASUL

(Importatorul)

1 2

ORDONATORUL (Exportatorul)

7 6 5

3 9

BANCA ÎNSĂRCINATĂ CU ÎNCASAREA

sau/şi PREZENTATOARE (a importatorului)

4 7 8

BANCA

REMITENTĂ (a exportatorului)

Notă: 1. Încheierea contractului între părŃi. 2. Livrarea mărfurilor de către exportator, importatorului.

3. Remiterea documentelor de către exportator la banca remitentă. 4. Remiterea documentelor de către banca exportatorului, băncii prezentatoare. 5. Banca importatorului îl anunŃă pe acesta de sosirea documentelor şi îi cere să facă plata contra documente. 6. Importatorul achită contravaloarea mărfurilor băncii sale. 7. Banca importatorului îi înmânează acestuia setul de documente. 8. Banca prezentatoare efectuează plata către banca exportatorului.

9. Banca remitentă, la rândul ei, îl creditează pe exportator.

23.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările

Băncile sunt autorizate să acŃioneze doar în conformitate cu instrucŃiunile de incaso şi cu regulile prevăzute în RUI 522. Toate documentele care sunt trimise la incaso trebuie să fie însoŃite de instrucŃiuni de încasare, cu menŃiunea că incasoul este supus Regulilor Uniforme pentru incaso, cu instrucŃiuni complete şi precise.

Băncile nu vor lua în considerare nicio instrucŃiune primită de la orice altă bancă, alta decât cea de la care a primit Incasoul, şi nu vor examina documentele pentru a obŃine instrucŃiuni.

Conform RUI 522, InstrucŃiunile de incaso trebuie să conŃină următoarele informaŃii: 1) detalii despre banca de la care s-a primit incasoul: numele întreg al băncii, codul swift,

adresa completă, telefonul, telexul, faxul, adresa de e-mail; 2) detalii despre emitent (ordonator/trăgător), incluzând: numele întreg, adresa, telexul,

telefonul, faxul, adresa de e-mail; 3) detalii despre tras, incluzând: numele întreg, adresa sau domiciliul la care trebuie să se

facă prezentarea, telexul, telefonul, faxul, adresa de e-mail; 4) detalii despre banca prezentatoare, dacă ea există, incluzând: numele întreg, adresa, codul

swift, telexul, telefonul, faxul, adresa de e-mail; 5) suma şi valuta de plată a incasoului; 6) lista cu documentele anexate şi numărul de exemplare pentru fiecare document; 7) termenele şi condiŃiile referitoare la modalitatea de obŃinere a plăŃii şi/sau acceptării; 8) condiŃiile de eliberare a documentelor: plată şi/sau acceptare; alte termene şi/sau condiŃii. Este

responsabilitatea părŃii care emite instrucŃiunile de incaso să se asigure că termenele de eliberare a documentelor sunt clare şi lipsite de ambiguităŃi. În caz contrar, băncile nu vor fi răspunzătoare pentru consecinŃele ce decurg din aceasta;

9) spezele bancare care trebuie suportate, indicându-se dacă se renunŃă sau nu la ele; 10) dobânda, dacă este cazul, indicându-se dacă se poate renunŃa sau nu la ea, incluzând:

rata dobânzii, perioada şi baza de calcul aplicabilă; 11) forma de plată şi forma avizului de plată; 12) instrucŃiuni în caz de neplată, neacceptare şi/sau neconformitate cu alte instrucŃiuni.

InstrucŃiunile de incaso trebuie să conŃină adresa corectă şi completă a trasului ori a domiciliului la care trebuie să se facă prezentarea. Prezentarea este procedura prin care banca prezentatoare pune documentele la dispoziŃia trasului conform instrucŃiunilor.

Dacă adresa este incompletă sau incorectă, banca însărcinată cu încasarea, fără nicio responsabilitate din partea sa, poate încerca să afle adresa corectă.

Banca însărcinată cu încasarea nu este obligată sau nu este făcută răspunzătoare pentru nicio întârziere care decurge din furnizarea unei adrese incomplete sau incorecte. InstrucŃiunile de incaso trebuie să specifice perioada de timp în care trasul trebuie să ia o decizie.

Documentele trebuie prezentate trasului în forma în care au fost primite, exceptând cazul în care băncile sunt autorizate să aplice timbrele/ştampilele necesare, pe cheltuiala părŃii de la care s-a primit incasoul, numai dacă nu se prevede altfel, şi să facă orice andosări necesare, sau să aplice toate ştampilele sau elementele de identificare, sau simboluri obişnuite sau cerute de operaŃiunile de incaso.

Cu scopul de a da curs instrucŃiunilor emitentului/ordonatorului/trăgătorului, banca remitentă va utiliza banca nominalizată de acesta în calitate de bancă însărcinată cu încasarea. În absenŃa unei astfel de nominalizări, banca remitentă va utiliza orice bancă aleasă din proprie iniŃiativă, sau aleasă de altă bancă din Ńara unde are loc plata sau acceptarea, sau din Ńara în care trebuie îndeplinite alte termene şi condiŃii.

Documentele şi instrucŃiunile de incaso pot fi trimise direct de banca remitentă către banca însărcinată cu încasarea sau prin intermediul altei bănci, ca intermediar.

Dacă banca remitentă nu menŃionează o anumită bancă prezentatoare, banca însărcinată cu încasarea poate utiliza o bancă prezentatoare la alegerea sa.

23.4. Eliberarea şi emiterea documentelor

Dacă documentele sunt plătite la vedere, banca prezentatoare trebuie să efectueze prezentarea pentru plată fără întârziere. Pentru documentele plătibile la termen, banca prezentatoare trebuie, dacă este cerută acceptarea, să efectueze neîntârziat prezentarea pentru acceptare, iar în caz că este cerută plata, să prezinte documentele pentru plată nu mai târziu decât data scadenŃei respective.

În ceea ce priveşte eliberarea documentelor comerciale, incasourile nu trebuie să conŃină cambii plătibile la odată ulterioară, cu instrucŃiuni ca documentele comerciale să fie eliberate contra plată.

În cazul în care incasoul conŃine o cambie plătibilă la odată ulterioară, instrucŃiunile de incaso trebuie să precizeze dacă documentele comerciale vor fi eliberate trasului contra acceptare sau contra plată. În lipsa acestei precizări, documentele comerciale se vor elibera numai contra plată, iar banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare de nicio consecinŃă ce decurge din întârzierea în eliberarea documentelor.

Dacă incasoul conŃine o cambie plătibilă la odată ulterioară şi instrucŃiunile de incaso indică faptul că documentele comerciale vor fi eliberate contra plată, atunci documentele vor fi eliberate numai contra acestei plăŃi, iar banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare de nicio consecinŃă ce decurge din întârzierea în eliberarea documentelor.

Privitor la emiterea de documente, dacă instrucŃiunile băncii remitente prevăd ca fie banca însărcinată cu încasarea, fie trasul să întocmească (emită) documente de genul cambie, bilet la ordin, certificat de depozit, scrisori de angajament sau alte documente care nu au fost incluse în incaso, forma şi exprimarea unor asemenea documente trebuie să fie furnizate de banca remitentă; în caz contrar, banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare de forma şi expirarea unor asemenea documente.

Formele de plată prin incaso utilizate în mod frecvent sunt următoarele: documente contra plată; documente contra acceptare; documente contra scrisoare de angajare; documente contra mărfuri/servicii/executări lucrări.

23.5. Prevederi privind plata prin incaso

Conform art. 16 din RUI 522, sumele care trebuie plătite (mai puŃin comisioane şi/sau reduceri şi/sau cheltuieli, acolo unde este cazul), trebuie să fie puse la dispoziŃia părŃii de la care s-au primit instrucŃiunile de confirmare cu termenii şi condiŃiile incasoului, fără întârziere. Totuşi, dacă nu s-a stabilit altfel, banca însărcinată cu încasarea va efectua plata sumelor datorate numai în favoarea băncii remitente.

În cazul documentelor plătibile în moneda Ńării de plată (moneda locală), banca prezentatoare trebuie, numai dacă nu a fost instruită prin instrucŃiunile de incaso, să elibereze documentele către tras contra plăŃii în moneda locală, numai dacă aceasta este imediat disponibilă pentru utilizare în maniera specifică în instrucŃiunile de incaso.

Dacă documentele sunt plătibile în altă monedă decât cea a Ńării de plată, banca prezentatoare trebuie, numai dacă nu a fost altfel instruită prin instrucŃiunile de incaso, să elibereze documentele către tras contra plată în valuta desemnată, şi numai dacă o asemenea valută poate fi remisă imediat, în concordanŃă cu instrucŃiunile de incaso.

La incasoul simplu, plăŃile parŃiale pot fi acceptate în măsura şi în condiŃiile în care asemenea plăŃi sunt autorizate de legislaŃia în vigoare în locul de plată. Documentele financiare nu vor fi remise trasului decât după efectuarea integrală a plăŃii.

În cazul unui incaso documentar, plăŃile parŃiale vor fi acceptate numai dacă aşa se specifică prin instrucŃiunile de incaso. Totuşi, dacă nu a fost stabilit altfel, banca prezentatoare va elibera documentele trasului numai după plata integrală şi nu va fi responsabilă pentru consecinŃele apărute datorită întârzierii în eliberarea documentelor.

Conform art. 20 din RUI 522, dacă instrucŃiunile de incaso prevăd plata de dobândă şi trasul refuză să plătească această dobândă, atunci banca prezentatoare poate să elibereze documentele contra plată sau acceptare, fără a pretinde dobânda. În cazul în care această dobândă trebuie să fie percepută, instrucŃiunile de incaso trebuie să specifice rata dobânzii, perioada şi baza de calcul. Dacă instrucŃiunile de incaso precizează clar că plata dobânzii nu poate fi evitată şi trasul refuză să plătească această dobândă, banca prezentatoare nu va elibera documentele şi nu este responsabilă de nicio consecinŃă apărută din cauza oricărei întârzieri în eliberarea documentelor. Când plata dobânzii a fost refuzată, banca prezentatoare trebuie să comunice aceasta prin mijloace de telecomunicare sau prin alte mijloace de expediere băncii de la care a primit instrucŃiunile de încasare.

Dacă instrucŃiunile de incaso specifică faptul că spezele pentru incaso şi/sau comisioanele vor fi suportate de către tras şi trasul refuză să le plătească, banca prezentatoare poate elibera documentele contra plată sau acceptare fără a pretinde alte plăŃi. În astfel de cazuri, în care spezele şi/sau comisioanele vor fi evitate la plată, acestea vor fi în contul părŃii care a trimis instrucŃiunile de incaso şi pot fi reŃinute la încasare.

Când instrucŃiunile de incaso precizează clar că aceste speze şi/sau comisioane nu pot fi evitate la plată şi trasul refuză să le plătească, banca prezentatoare nu va elibera documentele şi nu este responsabilă de nicio consecinŃă ce decurge din orice întârziere în eliberarea documentelor. Atunci când plata spezelor şi/sau a comisioanelor de incaso a fost refuzată, banca prezentatoare trebuie să comunice aceasta, prin mijloace de telecomunicare, iar dacă acest lucru nu este posibil, prin alte mijloace de expediere, fără întârziere, băncii de la care a primit instrucŃiunile de încasare.

În toate cazurile când, în conformitate cu instrucŃiunile de incaso sau cu regulile uniforme, plata comisioanelor şi/sau spezelor şi/sau cheltuielilor trebuie suportată de emitent, banca însărcinată cu încasarea are dreptul să-şi recupereze rapid valoarea comisioanelor, spezelor şi cheltuielilor de la banca de la care a primit instrucŃiunile de incaso, iar banca remitentă are dreptul să recupereze de la emitentul/principal orice sume astfel plătite, împreună cu comisioanele, spezele şi cheltuielile sale, indiferent de soarta incasoului.

Băncile îşi rezervă dreptul să solicite plata cheltuielilor şi/sau spezelor în avans de la partea de unde a primit instrucŃiunile de incaso, pentru acoperirea costurilor ce decurg din încercarea de

îndeplinire a instrucŃiunilor şi, în funcŃie de primirea acestei plăŃi, îşi vor rezerva dreptul să nu dea curs instrucŃiunilor primite.

23.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso.

Tehnici de atenuare şi contracarare a lor

Ca orice modalitate de plată, incasoul prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje pentru ambele părŃi implicate. În cele ce urmează le vom prezenta pe cele mai importante, şi anume255:

1. Avantajele pentru importator sunt următoarele: • este mai convenabil pentru cumpărător, întrucât este mai puŃin costisitor; • importatorul este scutit de plata comisioanelor bancare, pe care, în acest caz, le suportă

exportatorul-vânzător; • importatorul-cumpărător are posibilitatea de a amâna plata sau acceptarea cambiei până la

sosirea mărfii; • dacă incasoul este de genul documente contra acceptare, atunci importatorul poate obŃine

marfa înainte ca plata să fie făcută. 2. Dezavantajele pentru importator sunt, în principal, următoarele: • importatorul nu are nicio garanŃie că va primi marfa la timp; • importatorul plăteşte sau acceptă documentele, neavând însă nicio garanŃie privind

condiŃiile pe care le întruneşte marfa; • odată ce a acceptat cambia, importatorul răspunde de marfă şi de plata cambiei la

scadenŃă; 3. Avantajele pe care le are exportatorul, dacă apelează la această modalitate de plată, sunt

următoarele: • decontarea prin incaso este mai sigură decât plata direct din cont deschis sau prin ordin de

plată; • finanŃarea operaŃiunii de export poate fi obŃinută prin utilizarea unei cambii, • în caz de neplată, exportatorul poate protesta (aceasta numai dacă documentele comerciale

sunt însoŃite de cambii); • la incaso, băncile pot să acorde reduceri pentru comisioanele şi dobânzile aplicate valorii

facturate; • exportatorul are un anumit grad de protecŃie, deoarece documentele sunt transmise pe

canal bancar. 4. Dezavantajele pentru exportator sunt: • referitor la condiŃiile de siguranŃă a plăŃii, incasoul se află pe locul al doilea, după plata

prin acreditiv documentar; • datorită erorilor sau altor neclarităŃi din documente, pot apărea întârzieri la plată; • dacă importatorul nu acceptă marfa, depozitarea acesteia îl poate costa pe exportator foarte

mult, până va găsi un alt cumpărător către care să o trimită; • costul protestului şi al altor acŃiuni de judecată, pe care le va întreprinde exportatorul,

ulterior, poate fi destul de ridicat; • dacă documentele sunt transmise contra acceptare, exportatorul pierde controlul asupra

mărfii odată cu acceptarea cambiei; • se poate întâmpla ca importatorul să nu poată sau să nu dorească să facă plata cambiei la

scadenŃă. Din cele prezentate reiese clar că fiecare partener trebuie să-şi cunoască bine atât avantajele,

cât şi dezavantajele atunci când utilizează această modalitate pentru decontarea tranzacŃiilor, astfel încât să se poată ajunge la o înŃelegere satisfăcătoare pentru ambele părŃi.

255 Institutul Bancar Român, Metode de finanŃare şi decontare în comerŃul internaŃional,

Bucureşti, 1999.

Riscurile care pot surveni între momentul expedierii mărfii şi cel al încasării contravalorii sale sunt următoarele256:

1) riscul întârzierii plăŃii, datorat faptului că circuitul documentelor nu este precis stabilit ca durată, oferindu-i astfel importatorului posibilitatea de a întârzia el însuşi să se prezinte pentru preluarea documentelor contra plată;

2) riscul ca importatorul să nu plătească marfa din diferite motive: marfa nu îi convine calitativ; au apărut oferte mai avantajoase pentru acelaşi gen de marfă; marfa pe piaŃă se află într-o conjunctură slabă; situaŃia valutară din momentul respectiv afectează negativ solvabilitatea importatorului; importatorul-cumpărător se află într-o situaŃie financiară precară;

3) riscul diminuării încasării pentru exportatorul-vânzător datorat urmă-toarelor evenimente care pot surveni:

– deprecierea mărfii în perioada de întârziere, ceea ce face să-i scadă valoarea şi, implicit, preŃul;

– apariŃia unor cheltuieli suplimentare ale exportatorului, legate de mani-pularea, staŃionarea, redirijarea şi protecŃia mărfii;

– neluarea în calculul de eficienŃă a exportului, a dobânzilor pe care vânză-torul-exportator trebuie să le plătească băncii care i-a finanŃat operaŃiunea comer-cială până în momentul încasării;

4) riscul pierderii mărfii de către exportator, care poate apărea fie ca urmare a faptului că marfa a fost expediată direct pe adresa unui compărător de rea-credinŃă, care şi-o însuşeşte, o vinde şi apoi refuză plata, fie pentru că perioada de staŃionare a mărfii în antrepozite sau pe mijlocul de transport depăşeşte limitele legale impuse de reglementările vamale, fie deoarece costurile de stocare şi de protecŃie a mărfii depăşesc valoarea mărfurilor.

Pentru toate aceste riscuri, practica atestă existenŃa unor măsuri de evitare, atenuare şi contracarare:

a) includerea în contractul încheiat între părŃi a unor clauze de garantare a plăŃii pentru exportatorul-vânzător, sub forma unei scrisori de garanŃie bancară, pe care o prezintă cumpărătorul. În acest fel, banca îşi asumă obligaŃiile de plată dacă documentele sunt în bună regulă. Prin aceasta, incasoul capătă caracteristicile unui acreditiv;

b) apelarea la operaŃiunea de vinculare, păstrând astfel controlul asupra mărfii exportate prin expedierea ei pe numele unui tranzitor, la dispoziŃia cumpărătorului;

c) alegerea plăŃii mărfii prin incaso numai în relaŃiile cu parteneri cunoscuŃi, siguri şi de o bonitate şi seriozitate de necontestat;

d) poziŃia mărfii pe piaŃă trebuie să fie puternică, iar preŃurile competitive, pentru ca interesul importatorului pentru această tranzacŃie să fie mai mare;

e) includerea în preŃul mărfii a unei marje acoperitoare, echivalentă cu dobânda pe perioada estimată a întârzierii la plată;

f) derularea paralelă de contracte comerciale cu mărfuri similare pe aceeaşi piaŃă; g) în baza întocmirii contractului, exportatorul poate pune următoarele clauze: plata prin utilizarea

efectelor comerciale (cambii, bilete la ordin); plata unui avans etc. Acestea sunt doar o parte, şi anume cea mai importantă, a măsurilor care pot fi luate pentru

combaterea eventualelor efecte negative ale utilizării incasoului ca modalitate de plată la export.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 23

� Prin incaso documentar ca modalitate de plată se înŃelege operaŃiunea de manipulare de documente comerciale şi financiare pe care o bancă comercială o efectuează pentru un client al său – expeditorul mărfii –, potrivit instrucŃiunilor primite de la acesta, cu scopul de a obŃine plata şi /sau

256 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998.

acceptarea, de a elibera documente contra plăŃii şi/sau contra acceptării sau în alte condiŃii stipulate în mod expres.

• ParticipanŃii implicaŃi în cadrul tehnicii de decontare prin incaso sunt: 1) emitentul; 2) banca din Ńara exportatorului; 3) banca din Ńara importatorului; 4) banca prezentatoare; 5) trasul.

� Avantajele pentru importator la plata prin incaso: 1) este o modalitate mai puŃin costisitoare; 2) nu se plătesc comisioane bancare; 3) se poate amâna plata până la sosirea mărfii; 4) se poate obŃine marfa înaintea plăŃii.

� Dezavantajele pentru importator la plata prin incaso: 1) nu există garanŃia primirii mărfii; 2) nu pot fi verificate condiŃiile pe care le întruneşte marfa; 3) odată acceptată cambia, importatorul răspunde de marfă şi de plata cambiei la scadenŃă.

� Avantajele exportatorului dacă apelează la această modalitate de plată prin incaso: 1) decontarea e mai sigură; 2) pentru finanŃare se poate utiliza o cambie; 3) exportatorul poate protesta în caz de neplată; 4) băncile pot acorda reduceri pentru comisioanele şi dobânzile aplicate valorii facturate; 5) exportatorul are un anumit grad de protecŃie, pentru că documentele sunt transmise prin canal bancar.

� Dezavantajele utilizării incasoului pentru exportator se referă la: 1) siguranŃa plăŃii; 2)

întârzieri la plată; 3) neacceptarea mărfii de către importator; 4) pierderea controlului asupra mărfii; 5) importatorul să nu poată sau să nu dorească să facă plata cambiei la scadenŃă.

� Riscurile la plata prin incaso pot fi evitate, atenuate sau contracarate dacă se iau următoarele măsuri: a) apelarea la operaŃiunea de vinculare; b) plata să se facă numai în relaŃiile cu parteneri cunoscuŃi şi siguri; c) poziŃia mărfii pe piaŃă trebuie să fie puternică, iar preŃurile competitive; d) includerea în preŃul mărfii a unei marje acoperitoare; e) derularea paralelă de contracte comerciale cu mărfuri similare pe aceeaşi piaŃă; f) exportatorul poate pune anumite clauze în contract.

� Incasoul poate fi: simplu şi documentar. B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) incaso simplu b) incaso documentar c) speze bancare d) operaŃiunea de vinculare C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Tipuri de incaso 2. Mecanismul (momentele) derulării plăŃilor prin incaso documentar

3. Principalele instrucŃiuni cuprinse în ordinul de încasare din cadrul incasoului documentar 4. Regulile uniforme privind plăŃile prin incaso 5. ParticipanŃii implicaŃi în cadrul tehnicii de decontare prin incaso 6. Riscurile care apar în plata prin incaso 7. Avantajele alegerii metodei de decontare prin incaso 8. Tehnici de atenuare şi contracarare a riscurilor ce apar la plăŃile prin incaso D. Bibliografie obligatorie

• D. M. Paraschiv, Tehnica plăŃilor internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998. • Mihai-Gheorghe Imireanu , Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1995. • PublicaŃia nr. 522, Reguli uniforme privind incaso, CCI, Paris, 1995.

CAPITOLUL 24

ORDINUL DE PLATĂ – MODALITATE DE DECONTARE INTERNAłIONALĂ

24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri

24.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată

Aşa cum s-a subliniat în capitolele anterioare, una din cele mai importante clauze dintr-un contract comercial internaŃional este modalitatea de decontare utilizată pentru reglementarea operaŃiunilor de

import/export. Alături de acreditivul documentar şi incasoul documentar, în Ńara noastră ordinul de plată reprezintă una din principalele modalităŃi de decontare practicate în comerŃul internaŃional. Alegerea uneia sau alteia dintre aceste modalităŃi de decontare depinde de mai multe criterii, între care foarte importante sunt bonitatea partenerului, încrederea existentă între importator şi exportator, costurile de operare, riscul de Ńară, uzanŃa internaŃională pentru produsul sau serviciul respectiv. Din punctul de vedere al tehnicii bancare şi complexităŃii operaŃiunilor, ordinul de plată este modalitatea de decontare

cea mai simplă, fiind urmat, în ordine, de incasoul documentar şi acreditivul documentar. Aderarea la sistemul SWIFT şi reŃelele largi de conturi de corespondent în majoritatea Ńărilor lumii permite băncilor comerciale să efectueze transferuri rapide şi să primească plăŃi în şi din orice parte a

globului.

24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri

Ordinul de plată reprezintă instrucŃiunile date de un client – ordonator – băncii sale de a efectua din contul său plata unei sume de bani în favoarea altei persoane, denumită beneficiar. În general, plata sumei de bani de către ordonator în favoarea beneficiarului se face ca urmare a datoriei pe care ordonatorul o are faŃă de beneficiar dinaintea declanşării plăŃii (în urma unui import de marfă, prestării unui serviciu etc.). Recurgerea la ordinul de plată poate avea loc şi în cazul în care plata se realizează înaintea livrării mărfii sau prestării serviciului (plata se efectuează în avans). Pe lângă ordonator şi beneficiar, derularea plăŃilor internaŃionale prin ordin de plată presupune existenŃa a cel puŃin două bănci: banca ordonatorului, la care ordonatorul dă dispoziŃia privind efectuarea plăŃii, şi banca beneficiarului (plătitoare), cea la ghişeele căreia se achită suma de bani beneficiarului. În situaŃia în care banca ordonatorului şi banca beneficiarului nu au conturi de corespondent, în derularea ordinului de plată se interpun şi alte bănci. De cele mai multe ori, beneficiarul încasează suma de bani în termen de două zile lucrătoare.

Sumele pe baza cărora are loc transferul de bani pot proveni din disponibilităŃile existente în conturile

ordonatorului, prin încasarea de la ordonator (depunere în numerar) sau din linia de credit pe care

banca ordonatorului poate să o deschidă în favoarea acestuia.

Principala caracteristică a ordinului de plată este revocabilitatea, în sensul că dispoziŃia de plată dată de ordonator băncii sale poate fi modificată sau anulată în orice moment până când plata este efectuată în favoarea beneficiarului.

La fel ca în cazul acreditivului documentar, şi în cazul ordinului de plată operaŃiunea este iniŃiată de importator (ordonator), care stabileşte regulile. Spre deosebire însă de acreditiv, unde angajamentul de plată către beneficiar este al unei bănci (banca emitentă, la care, dacă acreditivul este confirmat, se adaugă şi banca confirmatoare), în cazul ordinului de plată, angajamentul de plată către exportator nu mai este al unei bănci, ci al ordonatorului, ceea ce prezintă riscuri majore pentru exportator. În funcŃie de condiŃiile pe care beneficiarul trebuie să le îndeplinească pentru a intra în posesia sumei de bani corespunzătoare ordinului de plată, acesta poate fi simplu şi documentar. Ordinul de plată simplu presupune că beneficiarul poate încasa suma de bani respectivă fără nicio condiŃie. Din această cauză, în practica internaŃională, ordinul de plată simplu este cunoscut şi sub denumirea de ordin de plată curat (clean payment of order). De obicei, ordinul de plată simplu se practică în relaŃie cu parteneri de încredere, în cazul tranzacŃiilor de valori mici sau pe plan intern257. Dimpotrivă, aşa cum sugerează şi denumirea, ordinul de plată documentar înseamnă că beneficiarul, pentru a primi suma de bani, trebuie să prezinte anumite documente pe care ordonatorul le-a indicat în ordinul de plată în momentul transmiterii acestuia către banca ordonatoare. Astfel, ordinul de plată documentar, la fel ca şi acreditivul documentar sau incasoul documentar, poate fi inclus în categoria generică a plăŃilor documentare, care se caracterizează prin faptul că, pentru a intra în posesia banilor care li se cuvin, exportatorii trebuie să prezinte în bancă anumite documente. Din cauza faptului că încasarea sumei de bani de către beneficiar este condiŃionată de remiterea unor documente, în practică, ordinul de plată documentar este cunoscut şi sub denumirea de ordin de plată condiŃionat.

În funcŃie de poziŃia pe care se situează băncile celor doi parteneri, ordinele de plată pot fi emise – din punctul de vedere al băncii ordonatorului şi primite – din punctul de vedere al băncii beneficiarului.

Pentru a veni în sprijinul clienŃilor ordonatori şi a facilita procesul de preluare a datelor, băncile pun la dispoziŃia ordonatorilor formulare standardizate, ce cuprind o serie de câmpuri pe care aceştia trebuie să le completeze în funcŃie de datele concrete din contractele comerciale internaŃionale încheiate cu partenerii externi. Mai mult chiar, având în vedere că, în prezent, s-a generalizat transferul banilor şi mesajelor prin sistemul SWIFT, formularele puse la dispoziŃie de bănci ordonatorilor pot indica inclusiv numărul câmpurilor corespunzătoare din mesajul SWIFT aferent ordinului de plată. Dezvoltarea tehnologică şi progresele înregistrate în ultimii ani au condus chiar la extinderea principiilor SWIFT şi la clienŃii nebancari, în sensul că formularele pe suport hârtie pot fi înlocuite cu formate electronice. Astfel, în condiŃiile actuale, clienŃii ordonatori au posibilitatea să ordone plăŃile la extern şi prin sistem computerizat – electronic banking, fără să se deplaseze la sediile băncii. Pe lângă rapiditate, tehnologiile moderne în domeniu permit autentificarea transmisiilor de date, conferind siguranŃă maximă şi confidenŃialitate tranzacŃiilor efectuate. BineînŃeles, pentru a beneficia de aceste servicii, clienŃii ordonatori trebuie să dispună de infrastructura necesară (calculator, modem, conectare la Internet etc.). Principalele instrucŃiuni (elemente esenŃiale) cuprinse într-un ordin de plată sunt:

1) denumirea ordonatorului (inclusiv adresa, telefonul, faxul, adresa de e-mail); 2) denumirea băncii (sucursalei, agenŃiei) la care ordonatorul are deschise conturile; 3) suma care urmează a fi transferată la extern, cu indicarea acesteia în cifre şi litere, precum

şi a valutei de plată; 4) numărul contului din care urmează a se efectua plata;

257 În Ńara noastră, principalele reglementări ale Băncii NaŃionale a României privind ordinul de

plată pe plan intern sunt: Regulamentul nr. 8/19.08.1994 privind ordinul de plată; Normele-cadru nr. 15/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie; Normele-tehnice nr. 16/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie.

5) banca beneficiarului. Pentru a se uşura procesarea datelor, pe lângă denumirea şi adresa băncii beneficiarului, clienŃii pot indica şi codul SWIFT al acesteia;

6) beneficiarul plăŃii: denumire, adresă, numărul contului bancar (date importante pentru a se evita transferul banilor într-un cont eronat; numărul exact al contului bancar al beneficiarului poate fi luat, de exemplu, din factura comercială);

7) instrucŃiuni privind transferul internaŃional al fondurilor: transfer letric, transfer prin telex sau transfer prin SWIFT. Date fiind neajunsurile pe care le prezentau primele două modalităŃi de transfer, în prezent cea mai utilizată este transferarea fondurilor prin intermediul SWIFT, sistem caracterizat prin viteză mare de transmitere a mesajelor, siguranŃă, standardizare, costuri relativ mici etc.;

8) date referitoare la documentele care trebuie prezentate de beneficiar pentru a încasa suma de bani (în cazul ordinului de plată documentar);

9) detalii privind plata (scopul plăŃii). De obicei, pentru a înlesni beneficiarului identificarea plăŃii, se scriu numărul şi data facturii (sau facturii proforma);

10) instrucŃiuni cu privire la spezele şi comisioanelor bancare (cine suportă aceste costuri). Practica bancară şi comercială din domeniu evidenŃiază faptul că, de obicei, fiecare partener suportă spezele şi comisioanele din Ńara sa, respectiv, ordonatorul suportă comisioanele băncii ordonatoare, iar beneficiarul plăteşte comisioanele băncii sale.

Prezentarea sintetică a acestor instrucŃiuni (elemente esenŃiale) este redată în tabelul nr.1.

În Ńara noastră, transferurile valutare se supun reglementărilor Băncii NaŃionale a României. Pentru a efectua plăŃi în valută către nerezidenŃi, clienŃii băncilor comerciale sunt obligaŃi să completeze formularul „DispoziŃie/declaraŃie de plată externă (DPE)”, pus la dispoziŃie de banca prin intermediul căreia se efectuează plata (banca ordonatorului). Acest formular se utilizează atât pentru ordonarea unei plăŃi, cât şi pentru declararea unei plăŃi efectuate în cadrul unui acreditiv. Completarea acestui formular are importanŃă şi pentru elaborarea balanŃei de plăŃi. Forma „DispoziŃiei/declaraŃiei de plată externă (DPE)” (schema 1) a fost redactată de Banca NaŃională a României în cadrul reglementărilor sale privind raportarea statistică a unor operaŃiuni valutare258.

Tabelul nr.1

Elementele esenŃiale ale ordinului de plată

1. Denumirea ordonatorului 2. Denumirea băncii ordonatorului 3. Suma în valută care urmează a fi plătită (în cifre şi litere) 4. Contul ordonatorului din care se va efectua plata 5. Banca beneficiarului 6. Beneficiarul plăŃii 7. InstrucŃiuni privind transferul fondurilor (letric, prin telex, prin SWIFT) 8. Documentele care trebuie prezentate de beneficiar (în cazul ordinului de plată

documentar) 9. Detalii privind plata 10. InstrucŃiuni cu privire la spezele şi comisioanele bancare.

Să considerăm, de exemplu, cu titlu ipotetic, că firma G.H.L. Impex SRL, din Bucureşti,

str. Lalelelor 12 are de efectuat prin ordin de plată transferul sumei de 5.000 USD în favoarea firmei I.T. Pavimenti SpA din Milano, Via Nazionale 22. Suma de 5.000 USD reprezintă contravaloarea exportului de gresie efectuat de firma italiană cu factura n. 197 din 03.06.2005. Cele două firme au

258 Norma nr. 2/30.01.2004 privind raportarea statistică la Banca NaŃională a României a unor

operaŃiuni valutare, Publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I nr. 127 din 12.02.2004, cu rectificările din „Monitorul Oficial al României”, Partea I nr. 225 din 15.03.2004.

conturile deschise la băncile EuroInvest Bank România şi, respectiv, U.S.M. Banca di Sviluppo din Milano. Rambursarea va avea loc prin intermediul băncii International Bank din New York, Financial Street 34.

După ce a primit instrucŃiunile de plată de la ordonator, banca ordonatorului transmite băncii beneficiarului mesajul SWIFT standardizat, utilizat pentru transferul banilor prin ordinele de plată în care beneficiarul este un client nebancar. Fiecare bancă are un cod, care permite identificarea.

Schema 1. Formularul „DispoziŃie/declaraŃie de plată externă (DPE)”

Schema 1 (continuare)

Mesajul SWIFT transmis de banca ordonatorului (din România), băncii beneficiarului (din

Italia) cuprinde o serie de date cum ar fi: − adresa SWIFT a băncii ordonatorului; − tipul mesajului; − adresa SWIFT a băncii care primeşte mesajul; − numărul tranzacŃiei în evidenŃele băncii ordonatorului; − data valutei (an, lună, zi) – de exemplu, 2005.06.25; − codul valutei – USD; − suma de plată – 5.000; − denumirea ordonatorului – G.H.L. Impex SRL, Str. Lalelelor 12, Bucureşti; − denumirea beneficiarului – I.T. Pavimenti SpA, Via Nazionale 22, Milano; − banca prin intermediul căreia se va efectua plata – International Bank, Financial Street 34,

New York; − detalii privind comisioanele şi spezele bancare – fiecare partener suportă spezele şi

comisioanele bancare în Ńara sa; − detalii privind plata – plata reprezintă contravaloarea facturii n. 197 din data de 03.06.2005. Din motive didactice şi pentru simplificare, denumirile câmpurilor SWIFT şi conŃinutul

acestora au fost redactate în limba română, însă în relaŃiile de plăŃi internaŃionale şi în sistemul SWIFT se utilizează limba engleză.

Fiecare câmp din mesajul SWIFT are un număr şi o denumire distinctă şi conŃine informaŃii precise privind efectuarea plăŃii. De asemenea, unele câmpuri sunt obligatorii, pe când altele sunt opŃionale, nefiind obligatorie completarea lor. În prima categorie se includ, de exemplu:

− referinŃa băncii ordonatorului. Această menŃiune trebuie să fie unică, având importanŃă pentru identificarea operaŃiunii;

− data valutei, codul valutei, suma. Prin data valutei se înŃelege data la care se va executa plata, respectiv, anul, luna, ziua. Pentru a se evita orice ambiguitate, fiecare valută are un cod unic, standardizat (de exemplu, pentru dolarul american se utilizează USD);

− clientul ordonator, cel care iniŃiază plata; − beneficiarul sumei de bani. În categoria câmpurilor opŃionale sunt incluse, de exemplu, informaŃii referitoare la alte

bănci care se interpun în efectuarea transferului de bani, în unele cazuri specifice, când banca ordonatorului şi banca beneficiarului nu sunt în relaŃii de cont259.

259 A se vedea http:// www.swift.com, SWIFT USER HANDBOOK March 2005 edition.

24.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată

Din punctul de vedere al tehnicii bancare, mecanismul de derulare a ordinului de plată simplu nu prezintă un grad sporit de complexitate. Băncile celor doi parteneri contractuali nu-şi asumă niciun angajament de plată, rolul lor rezumându-se la simplul transfer al banilor conform instrucŃiunilor primite. Din această cauză, costurile bancare asociate acestei modalităŃi de decontare sunt reduse, iar mecanismul derulării operaŃiunii este relativ simplu (schema 2):

1) între importator şi exportator se încheie contractul comercial internaŃional în care se prevede decontarea mărfii prin ordin de plată simplu;

2) exportatorul livrează marfa şi întocmeşte setul de documente aferent mărfii livrate (factura, documentul de transport etc.);

3) importatorul dă instrucŃiuni băncii sale să efectueze plata prin ordin de plată, indicând: suma care urmează a fi transferată; contul din care se va efectua plata; beneficiarul plăŃii; banca beneficiarului; instrucŃiuni privind transferul internaŃional al fondurilor; detalii privind plata; data la care trebuie efectuată plata; instrucŃiuni cu privire la spezele şi comisioanele bancare;

4) la primirea ordinului de plată, banca importatorului verifică dacă acesta are disponibilităŃi în contul pe care l-a indicat şi, în caz afirmativ, urmează instrucŃiunile din ordinul de plată: debitează contul importatorului cu suma corespunzătoare şi transferă banii respectivi prin circuit bancar în contul beneficiarului. Transferul banilor de la banca importatorului la banca beneficiarului urmează un traseu mai mare sau mai mic în funcŃie de relaŃia care există între banca importatorului şi banca beneficiarului, respectiv, dacă acestea sunt în relaŃie de cont sau nu. În cazul în care cele două bănci sunt în relaŃie de cont, există două situaŃii:

a) banca importatorului are cont deschis în evidenŃele băncii exportatorului (beneficiarului). În acest caz, banca importatorului îşi dă acordul ca banca beneficiarului să-i debiteze contul deschis la ea cu suma înscrisă în ordinul de plată;

b) banca beneficiarului are cont deschis în evidenŃele băncii importatorului. În această

situaŃie, banca importatorului va credita contul băncii beneficiarului deschis la ea cu suma corespunzătoare ordinului de plată şi va comunica băncii beneficiarului că a virat banii în contul său.

Dacă banca importatorului şi banca beneficiarului nu sunt în relaŃie de cont, circuitul bancar este mai mare, presupunând intervenŃia mai multor bănci.

Schema 2. Mecanismul derulării plăŃii prin ordin de plată simplu

Aşa cum s-a subliniat, spre deosebire de ordinul de plată simplu, ordinul de plată

documentar presupune că beneficiarul, pentru a încasa suma de bani respectivă, trebuie să prezinte în bancă anumite documente. De multe ori, în relaŃiile comerciale internaŃionale, ordinul de plată documentar se utilizează în cadrul contractelor comerciale complexe în care se prevede plata de către importator a unui avans. De obicei, acordarea avansului se face contra prezentării de către beneficiar a unei chitanŃe, din care reiese că a încasat banii respectivi, şi a unei scrisori de garanŃie bancară de restituire a avansului, emisă de banca sa sau de o bancă de prim rang. Caracterul documentar al ordinului de plată constă tocmai în prezentarea de către beneficiar a chitanŃei de încasare a banilor şi scrisorii bancare de restituire a avansului.

În principiu, mecanismul simplificat al derulării unui ordin de plată documentar implică parcurgerea următoarelor etape (schema 3):

1) încheierea contractului comercial internaŃional între importator şi exportator prin care se stabileşte reglementarea unei obligaŃii prin ordin de plată documentar;

2) importatorul (ordonatorul) transmite băncii sale dispoziŃia de plată externă, precizând documentele pe care beneficiarul trebuie să le depună la bancă pentru a încasa suma de bani respectivă;

3) pe baza instrucŃiunilor primite de la clientul ordonator, banca ordonatorului întocmeşte mesajul SWIFT prin care transmite ordinul de plată documentar băncii plătitoare (banca beneficiarului);

4) după primirea ordinului de plată şi verificarea autenticităŃii mesajului (pe baza unor chei de control), banca beneficiarului îl avizează pe exportator cu privire la condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a intra în posesia sumei de bani. În practică, scrisoarea de notificare a băncii beneficiarului trimisă exportatorului poate fi însoŃită de fotocopia mesajului SWIFT primit de la banca ordonatorului;

5) beneficiarul prezintă băncii sale documentele solicitate prin ordinul de plată documentar, după care banca plătitoare îi achită suma de bani;

6) simultan, banca plătitoare remite documentele băncii ordonatorului şi are loc acoperirea plăŃii;

7) banca ordonatorului debitează contul acestuia cu suma înscrisă în ordinul de plată şi îi remite documentele primite de la beneficiar.

IMPORTATOR

ORDONATOR

EXPORTATOR

BENEFICIAR

BANCA

IMPORTATORULUI

BANCA

BANCA

EXPORTATORULUI

BANCA

Aşa cum s-a menŃionat, în practică, ordinul de plată documentar poate fi utilizat, de

exemplu, în cadrul unui contract comercial complex care prevede livrarea unei mărfi de valoare mare şi plata de către importator a unui avans. Avansul de 10-15% din valoarea mărfii poate să fie efectuat prin ordin de plată documentar, restul plăŃii urmând a se realiza după livrarea mărfii prin acreditiv documentar. Pentru încasarea sumei de bani înscrise în ordinul de plată documentar, ordonatorul poate solicita prezentarea de către beneficiar a unei chitanŃe în care să se precizeze că suma de bani încasată reprezintă avansul de 10-15% din valoarea mărfii. În situaŃia când importatorul nu are încredere în exportator şi doreşte să aibă siguranŃa că îşi va recupera avansul în cazul în care exportatorul nu livrează marfa şi refuză să restituie suma de bani primită, el poate solicita prezentarea, pe lângă chitanŃă, a unei garanŃii bancare de restituire a avansului emisă de banca exportatorului. BineînŃeles, solicitarea scrisorii de garanŃie bancară de restituire a avansului are ca efect creşterea costurilor de operare.

Schema 3. Mecanismul simplificat al derulării unui ordin de plată documentar

Din cele prezentate anterior, reiese că în relaŃiile internaŃionale, ordinul de plată poate fi

utilizat atât de sine stătător, cât şi în schemele de plată complexe (în care plata are loc în mai multe momente), în combinaŃie cu alte modalităŃi de decontare (acreditivul documentar şi incasoul documentar)260.

260 Pentru dezvoltări privind ordinul de plată a se vedea: Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii

valutar financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Arnett, Joseph, International trade and its financing în Harvey Poniachek (ed.) „International Corporate Finance”, Unwin

IMPORTATOR ORDONATOR

EXPORTATOR

BENEFICIAR

BANCA

IMPORTATORULUI

BANCA PLĂTITOARE BANCA

BENEFICIARULUI

1

Dacă plata acoperă un import de marfă sau prestarea unui serviciu, exportatorul îşi asumă riscul ca plata să nu se efectueze. În vederea măririi garanŃiei de plată, exportatorul poate pretinde o scrisoare de garanŃie bancară, care însă presupune costuri suplimentare. O altă strategie pentru exportator constă în expedierea mărfurilor pe adresa unei bănci agreate de banca exportatorului (după obŃinerea acordului acesteia) sau a unui depozit de mărfuri din staŃia de destinaŃie, cu indicaŃia ca mărfurile să fie eliberate numai contra dovezii de efectuare a plăŃii, procedură numită vinculaŃie261. Şi de data aceasta însă apar costuri suplimentare pentru exportator.

În Ńara noastră, în ultimul timp, decontarea mărfii prin ordin de plată a început să deŃină o pondere mare în ansamblul modalităŃilor de decontare, dat fiind faptul că relaŃiile comerciale şi necomerciale dintre partenerii români şi partenerii din străinătate se bazează tot mai mult pe încredere reciprocă, iar costurile de operare, respectiv, comisioanele şi spezele bancare sunt reduse. În sprijinul acestei afirmaŃii vine şi faptul că mecanismul de derulare a operaŃiunilor este relativ simplu. De asemenea, se impune a menŃiona şi că, în prezent, majoritatea băncilor comerciale sunt membre ale sistemului SWIFT şi dispun de o largă reŃea de conturi de corespondent în multe Ńări ale lumii, ceea ce le permite să efectueze transferuri rapide şi să primească plăŃi în şi din orice parte a globului.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 24

� Alături de acreditivul documentar şi incasoul documentar, ordinul de plată constituie una din principalele modalităŃi de decontare utilizate în comerŃul internaŃional.

� Alegerea uneia sau alteia din aceste modalităŃi se face în funcŃie de mai multe criterii, între care pot fi menŃionate: gradul de încredere dintre cei doi parteneri contractuali; bonitatea partenerului; uzanŃa pieŃei pentru produsul sau serviciul respectiv; experienŃa de lucru acumulată; riscul de Ńară; costurile implicate; operativitatea.

� Din acest punct de vedere, ordinul de plată reprezintă cea mai simplă tehnică de decontare, constând în transferul banilor de la ordonator la beneficiar prin intermediul conturilor bancare pe care aceştia le au deschise la băncile lor.

� PărŃile implicate în derularea unui ordin de plată sunt: ordonatorul, beneficiarul, banca ordonatorului şi banca beneficiarului. În situaŃia în care banca ordonatorului şi banca beneficiarului nu au conturi de corespondent, pe lângă aceste bănci se pot interpune şi alte instituŃii bancare.

� Principala caracteristică a ordinului de plată este revocabilitatea, în sensul că ordonatorul plăŃii poate modifica sau anula ordinul de plată în orice moment până la efectuarea plăŃii către beneficiar.

� Alături de această caracteristică trebuie menŃionat şi faptul că iniŃiativa operaŃiunii aparŃine ordonatorului, care trebuie să dispună de fondurile necesare.

Hyman, Boston, London, Sydney, Wellington, 1989; Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1996; Ioan Popa (coord.), TranzacŃii comerciale internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1997; Ilie Mihai, Tiberiu-IonuŃ Mihai, Trade finance-finanŃarea comerŃului, Editura Economică, Bucureşti, 2002; Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

261 Ioan Popa (coord.), TranzacŃii comerciale internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 220-221.

� După modul în care beneficiarul poate încasa suma înscrisă în ordinul de plată,

acesta poate fi simplu şi documentar. � Ordinul de plată simplu înseamnă că beneficiarul poate să primească suma de

bani cuvenită fără nicio condiŃie, în timp ce ordinul de plată documentar presupune că beneficiarul trebuie să prezinte la bancă anumite documente precizate de ordonator în instrucŃiunile de plată.

� În funcŃie de poziŃia pe care se situează băncile celor doi parteneri, ordinele de plată pot fi emise – din punctul de vedere al băncii ordonatorului şi primite – din punctul de vedere al băncii beneficiarului.

� În prezent, în condiŃiile generalizării sistemului SWIFT, în majoritatea cazurilor, transferul fondurilor prin ordin de plată se face prin intermediul acestei tehnici moderne, caracterizată prin: siguranŃă; standardizare; rapiditate; costuri relativ reduse; fiabilitate; recunoaştere internaŃională etc.

� În condiŃiile actuale ale evoluŃiei tehnologiei, clienŃii ordonatori au posibilitatea să ordone plăŃile la extern şi prin sistem computerizat – electronic banking, ceea ce presupune că pot efectua tranzacŃiile mai rapid şi în condiŃii de siguranŃă, fără să se deplaseze la sediile băncii.

� Întrucât, în cazul ordinului de plată, băncile nu-şi asumă angajamentul de plată, această modalitate de decontare este recomandată a fi utilizată în situaŃia în care importatorul şi exportatorul au deplină încredere unul în celălalt.

� Principalele modalităŃi prin care exportatorul poate să-şi diminueze riscul de neîncasare a plăŃii importului efectuat sau serviciului prestat sunt scrisoarea de garanŃie bancară şi procedura numită vinculaŃie.

� Printre avantajele decontării prin ordin de plată se numără costurile reduse şi tehnica relativ simplă a derulării operaŃiunii.

� În ultimul timp, în Ńara noastră, decontarea mărfii prin ordin de plată a început să deŃină o pondere importantă în ansamblul modalităŃilor de decontare.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) Ordin de plată simplu b) Ordin de plată documentar c) Ordin de plată emis d) Ordin de plată primit e) PărŃile implicate în derularea ordinului de plată f) Caracteristici ale ordinului de plată g) Mecanismul derulării plăŃii prin ordin de plată simplu h) Mecanismul derulării plăŃii prin ordin de plată documentar

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ordinul de plată – concept 2. ParticipanŃii implicaŃi în derularea unui ordin de plată 3. Caracteristici ale ordinului de plată 4. Categorii de ordine de plată 5. Ordonarea plăŃilor la extern prin sistem computerizat (electronic banking) 6. MenŃiunile (elementele esenŃiale) cuprinse într-un ordin de plată

7. Principalele etape din mecanismul de derulare a unui ordin de plată simplu 8. Principalele etape din mecanismul de derulare a unui ordin de plată documentar 9. Riscuri ale decontării plăŃii prin ordin de plată. GaranŃii utilizate 10. Utilizarea ordinului de plată în România

D. Bibliografie obligatorie

• Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, Capitolul 7, Paragraful 7.4., Editura Economică, Bucureşti, 2003.

• Ilie Mihai, Tiberiu-IonuŃ Mihai, Trade finance – finanŃarea comerŃului, Partea a II-a, Capitolul 4, Paragraful 4.2.3.1., Editura Economică, Bucureşti, 2002.

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Capitolul VI, Editura All, Bucureşti, 1996.

• Ioan Popa (coord.), TranzacŃii comerciale internaŃionale, Capitolul 6, Paragraful 2.1., Editura Economică, Bucureşti, 1997.

• Banca NaŃională a României, Reglementări privind ordinul de plată, 1994.

SecŃiunea a III-a

GARANłII INTERNAłIONALE

CAPITOLUL 25

GARANłII, PLĂłI ŞI GARANłI

25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor

25.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile

25.3. Reglementări juridice privind garanŃia

25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor

Schimburile internaŃionale se află sub incidenŃa a numeroşi factori imprevizibili, expresie a caracterului complex al acestora, a evoluŃiilor contradictorii ce au loc pe piaŃa mondială. Prin urmare, în derularea relaŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională, procesul decizional are în vedere condiŃiile de risc şi incertitudine. În acest context, factorii de risc au o deosebită importanŃă atât pentru importator, cât şi pentru exportator.

Riscul reprezintă probabilitatea de obŃinere a rezultatelor nefavorabile într-o acŃiune viitoare exprimată în termeni probabilistici. În opinia altor autori, prin risc, în accepŃiunea largă, se înŃelege posibilitatea apariŃiei unei pierderi în cadrul unei tranzacŃii economice internaŃionale (import, export, cooperare) sau a obŃinerii unui profit mai redus decât cel scontat, ca rezultat al producerii unor evenimente, fenomene imprevizibile262.

În domeniul comercial, riscul reprezintă un eveniment viitor posibil a cărui producere poate provoca pierderi materiale. Riscul, ca o categorie socială, economică, politică sau naturală, se caracterizează prin multiple trăsături, între care menŃionăm: este un eveniment incert, dar posibil, originea sa aflându-se în incertitudine; este un eveniment păgubitor; efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate; apare în procesul activităŃii umane, sociale, economice, politice şi în raporturile dintre om şi natură.

Având în vedere faptul că riscurile sunt numeroase şi diversificate, prezentăm următoarele surse de risc:

• Riscul economic, cauzat de schimbări în activitatea economică sau de diverse testări ale pieŃei şi tehnologiei.

• Riscul în afaceri, care include următoarele categorii de risc: riscul economic şi riscul datorat inflaŃiei, acŃionând ca factori generatori ai riscului. Astfel, riscul economic cuprinde tot ceea ce cauzează incertitudine în solduri şi în costurile de operaŃii, în cantităŃile şi preŃurile produselor unor firme; altfel spus, cauzează incertitudine în operarea profitului. Riscul datorat inflaŃiei afectează performanŃele unei firme (exportatorului) şi este legat de felul în care sunt finanŃate acŃiunile firmei.

• Riscul financiar, cauzat de împrumutul pe care îl face firma şi de faptul că veniturile şi afacerile firmei pot fluctua, cauzând dificultăŃi la dobânda împrumutului.

• Pentru evitarea sau atenuarea acestor riscuri, practica internaŃională a concentrat domeniul riscului la trei aspecte:

• Analiză: să identificăm riscurile existente şi să evaluăm consecinŃele posibile directe şi indirecte.

262 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998, p. 282.

• Reducere: să prevenim riscurile pentru a le diminua sau pentru a le elimina. Să ne asigurăm în raport cu apariŃia noilor riscuri şi să atenuăm efectele neprevăzute prin acŃiunea mijloacelor de protecŃie, prin întocmirea unor programe de protecŃie corespunzătoare.

• FinanŃare: să stăpânim ansamblul costurilor şi pierderilor potenŃiale acceptate. Pentru a fi „actorul” celor trei aspecte, un manager al riscului trebuie să fie în acelaşi timp

un bun tehnician şi economist, un bun jurist (cunoaşterea legislaŃiei şi/sau a uzanŃelor specifice anumitor domenii, în general, şi a legislaŃiei din Ńara partenerului, în special), un om de afaceri care să negocieze totul Ńinând cont de de multiplele cerinŃe pe care le presupune cunoaşterea aprofundată a pieŃei externe. Rolul lui este acela de gestionar al riscului.

Termenul de garanŃie este folosit pentru a desemna orice tranzacŃie în care o persoană garantează pentru obligaŃiile asumate de o altă persoană. Acest termen este abordat în literatura de specialitate în variante asemănătoare. Astfel, DicŃionarul de economie defineşte garanŃia ca un ansamblu de mijloace juridice de garantare a obligaŃiilor prin afectarea unui bun al debitorului sau chiar al altei persoane în scopul asigurării executării obligaŃiei asumate. GaranŃia dă dreptul creditorului ca, în caz de neexecutare a obligaŃiei de către debitor, să ceară scoaterea la licitaŃie a bunurilor sau hârtiilor de valoare, astfel încât din sumele încasate să se achite obligaŃia faŃă de creditor263.

În acelaşi timp, DicŃionarul de relaŃii economice internaŃionale înŃelege prin garanŃie angajamentul unei persoane (garant) de a îndeplini o obligaŃie asumată de o altă persoană (debitorul principal) faŃă de un terŃ (beneficiar), în cazul în care debitorul principal nu-şi îndeplineşte obligaŃia264.

Aceste definiŃii ne permit să apreciem că prin garanŃie, în sens larg, se înŃelege orice metodă, instrument sau angajament, accesoriu contractului comercial internaŃional, pus la dispoziŃia sau emis în favoarea unui titular de drepturi, în virtutea contractului încheiat, capabil să asigure respectivului beneficiar realizarea certă a drepturilor garantate sau despăgubirea bănească corespunzătoare pentru daunele provocate de neutilizarea acestor drepturi.

GaranŃia include: cauŃiunea, angajamentul de plată reperatoriu şi documentele prin care se garantează moralitatea (buna-credinŃă, solvabilitatea etc. a unei persoane).

GaranŃiile se împart, din punct de vedere juridic, în: a) GaranŃii reale: gaj, ipotecă, privilegiile creditorului de a-şi încasa creanŃa cu prioritate

faŃă de alŃi creditori ş.a. b) GaranŃii personale: – CauŃiune sau fidejusiune. Este un contract prin care o persoană, numită fidejusor, se

obligă faŃă de creditorii altei persoane să execute obligaŃia acestuia. Fidejusorul poate invoca: − beneficiul de discuŃie, adică îl plăteşte pe creditor dacă acesta nu se poate îndestula

de la debitorul garantat; − beneficiul de diviziune, care se referă la diviziunea plăŃii între mai mulŃi garanŃi,

pentru una şi aceeaşi datorie. Fidejusiunea nu se aplică în cazul garanŃiei cambiale prin aval. c) GaranŃii de solidaritate. Când îşi asumă o obligaŃie identică cu obligaŃia debitorului

garantat, garantul devine codebitor.

25.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile

În cadrul garanŃiilor se disting trei părŃi implicate:

263 DicŃionar de economie (coord.: NiŃă Dobrotă), Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 226. 264 DicŃionar de relaŃii economice internaŃionale, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 290.

• Ordonatorul garanŃiei, care este debitorul principal. El este cel căruia partenerul de contract (beneficiarul) i-a solicitat o garanŃie şi, drept urmare, trebuie să i-o ofere. În consecinŃă, ordonatorul solicită unei terŃe persoane – garantul – o garanŃie.

• Beneficiarul garanŃiei este cel în favoarea căruia garantul emite garanŃia. Beneficiarul execută garanŃia dacă ordonatorul, ca debitor principal, nu şi-a îndeplinit obligaŃia asumată.

PoziŃia de beneficiar sau ordonator o pot avea atât exportatorul, cât şi importatorul. Deseori, în cadrul aceluiaşi contract, ambii parteneri se află în dubla ipostază de beneficiar şi ordonator.

• Garantul este debitorul secundar, cel care, în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de către debitorul principal, le îndeplineşte el, cu caracter reparatoriu.

La îndeplinirea obligaŃiilor ordonatorului, garantul se poate angaja în două moduri: • să îndeplinească întocmai obligaŃiile contractuale (să livreze marfa, să repare utilajul etc.),

aceasta fiind reparaŃia fizică, sau • să îl despăgubească băneşte pe beneficiarul garanŃiei pentru neîndeplinirea obligaŃiilor

debitorului principal, aceasta fiind reparaŃia bănească. Întrucât reparaŃia fizică presupune complicaŃii deosebite (să găsească alt producător de utilaje etc.), ea este mai rar utilizată, cea preferată în practică fiind reparaŃia bănească.

În schimburile internaŃionale, orice persoană fizică sau juridică ce dispune de un patrimoniu poate fi garant. Astfel, în practică, pot apărea următoarele categorii de garanŃi:

1) În condiŃiile în care partenerul de contract poate separa într-o formă legală o parte din avutul său (bunuri, active financiare, depozite bancare) şi să o pună nemijlocit şi necondiŃionat la dispoziŃia beneficiarului, el poate fi garant.265 Deşi presupune costuri mai reduse decât alte forme de garantare, acceptarea partenerului în calitate de garant implică riscul, în cazul falimentului, al includerii garanŃiei în masa activelor falimentare.

2) Orice firmă, companie industrială, comercială nelegată de raportul contractual, în măsura în care patrimoniul său îndeplineşte condiŃiile cerute, poate fi garant. Acceptarea unui astfel de garant este deseori legată de reparaŃia fizică, mai rar de cea bănească.

3) În Ńările dezvoltate, societăŃile de asigurare apar, deseori, în postura de garanŃi, deoarece: au patrimoniu cunoscut, sunt specializate în acoperirea riscurilor etc. Un dezavantaj îl prezintă procedura mai greoaie de executare a acestor garanŃii, care reclamă timp pentru constatarea daunelor de către agent.

În domeniul creditelor de export, asigurarea acestora este realizată de instituŃii de asigurare specializate în asigurarea creditelor. În alte cazuri, instituŃiile specializate în finanŃarea exporturilor îndeplinesc simultan cele două activităŃi – finanŃarea şi asigurarea creditelor de export.

4) O dată cu participarea crescândă a Ńărilor în curs de dezvoltare la comerŃul internaŃional a crescut frecvenŃa apariŃiei în postura de garant a statului, reprezentat prin şeful statului, guvern, banca centrală, ministerul finanŃelor etc. Deşi, teoretic, aceste garanŃii prezintă maxim de securitate, practic, ele sunt privite cu rezervă şi evitate, deoarece există dificultatea delimitării patrimoniului garantului, cunoaşterii reglementărilor juridice privind competenŃa reprezentanŃilor statului de a se angaja prin garanŃii faŃă de străinătate, dificultăŃi privind modul de executare etc. În caz extrem, sunt acceptate şi garanŃii emise de stat, ele reprezentând, în fond, o recunoaştere, în mod oficial, a unei datorii ce va fi onorată în viitor. GaranŃiile emise de stat îmbracă forma unui document cu caracter solemn, care conŃine angajamentul statului.

5) În ultimii ani, sunt utilizate tot mai des garanŃiile oferite de companiile tip holding constituite din diferite entităŃi cu personalitate juridică proprie care se garantează reciproc, reducând considerabil falimentul. 265 Garant – persoană fizică sau juridică ce garantează personal (cu prestigiul său) sau cu bunurile sale obligaŃiile asumate de un debitor faŃă de creditor. Garantul este un intermediar între un creditor şi un debitor, când acesta din urmă nu prezintă suficientă credibilitate.

Garantul vânzătorului emite garanŃii pentru restituirea avansului, asigurarea bunei funcŃionări a instalaŃiilor, asigurarea bunei executări a contractului, participarea la licitaŃie, asigurarea service-ului în perioada de garanŃie tehnică etc.

Garantul cumpărătorului emite garanŃii pentru: deschiderea de acreditive, plata contravalorii mărfii, plata dobânzilor scadente şi a dobânzilor aferente etc.

6) InstituŃiile bancare şi financiare ocupă primul loc în ierarhia preferinŃelor privind selectarea garanŃilor. OperaŃiunile de plăŃi şi credite efectuate de bănci reclamă desfăşurarea permanentă a unor activităŃi de studiere a situaŃiei economico-financiare a clientelei, culegere de informaŃii complete despre aceasta, efectuarea de analize financiare şi de credit. Aceste activităŃi, în acelaşi timp, sunt facilitate şi de rolul băncilor în admiterea şi manipularea resurselor financiare proprii şi ale clientelei.

Paralel cu activităŃile de plăŃi şi credite, băncile dezvoltă şi o gamă largă de servicii de garantare pe care le oferă clienŃilor. Încrederea de care se bucură băncile, în calitate de garanŃi, are la bază:

� existenŃa unui patrimoniu suficient de binecunoscut de părŃi, conjugat cu politica expertă de administrare a activelor şi obligaŃiilor caracteristice activităŃii bancare;

� bonitatea şi seriozitatea, recunoscute ca atribute fundamentale ale instituŃiilor bancare în respectarea angajamentelor de plată asumate;

� facilităŃile complementare oferite de bănci în efectuarea transferurilor bancare şi a altor servicii financiare;

� posibilităŃile oferite de bănci de a-şi determina clienŃii pentru contul cărora emit garanŃii să-şi onoreze obligaŃiile contractuale, creând astfel un climat de încredere a întregului complex de relaŃii de garantare;

� existenŃa reŃelei bancare, bazată pe relaŃiile de corespondent existente la nivel internaŃional, face posibilă cunoaşterea fiecărei bănci (cu care o bancă se află în relaŃii de corespondent), garantarea interbancară, relaŃii de comunicaŃii şi control reciproc, mai ales în ce priveşte autenticitatea înscrisurilor bancare.266

25.3. Reglementări juridice privind garanŃia

Din punct de vedere juridic, legislaŃiile naŃionale în materie de garanŃii sunt foarte diferite, ceea ce în relaŃiile de garantare în comerŃul internaŃional are o importanŃă deosebită. În acest context, o persoană care contractează o obligaŃie (de a plăti o sumă de bani, de a livra o marfă sau a presta un serviciu etc.) răspunde de îndeplinirea obligaŃiei asumate cu propriul patrimoniu. Astfel, obligaŃia asumată prin contract de exportator şi de importator este o obligaŃie principală. De exemplu, obligaŃia principală a exportatorului este de a livra marfa, iar a importatorului, de a achita preŃul, fiecare fiind în raport cu partenerul în poziŃia dublă de debitor/creditor principal.

În virtutea contractului comercial, partenerii sunt obligaŃi, în primul rând, să-şi îndeplinească obligaŃiile asumate. GaranŃia cerută suplimentar dă naştere unei a doua relaŃii obligaŃionale, secundare, dar egală ca valoare şi formă, respectiv, numai dacă obligaŃia iniŃială asumată nu a fost îndeplinită, se apelează la executarea garanŃiei.

Indiferent de natura obligaŃiilor garantate, garanŃia sau instrumentul de garantare utilizat trebuie să răspundă următoarelor cerinŃe:

− existenŃa unui patrimoniu independent de relaŃia contractuală, suficient de mare şi cert în timp pentru a acoperi obligaŃia garantată;

− garanŃia să fie astfel concepută încât să asigure beneficiarului ei şi posibilitatea de a o executa fără ca debitorul să se poată opune acestei executări;

− beneficiarul garanŃiei să aibă asigurată posibilitatea utilizării nestânjenite a rezultatului executării garanŃiei (transferul valutar al fondurilor).

Partenerul de contract solicitat să ofere o garanŃie suplimentară privind îndeplinirea obligaŃiei asumate prin contract are, în principiu, două posibilităŃi: poate garanta cu bunurile sale materiale şi financiare pe care, sub forma ipotecii, gajului, depozitului bancar etc., le pune la dispoziŃia partenerului, acestea constituind garanŃiile reale; poate apela la o terŃă persoană – numită garant – care să-şi asume obligaŃia că va achita datoria sau va despăgubi băneşte, în cazul în care cel pentru care garantează nu îşi îndeplineşte obligaŃia asumată. Instrumentul garantării pot fi, în acest caz, scrisoarea de garanŃie bancară, garanŃia caselor de asigurare, avalul cambial etc., acestea făcând parte din grupa garanŃiilor personale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUATOEVALUARE

266 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998, p. 288.

A. Sinteza capitolului 25

� În procesul derulării relaŃiilor economice internaŃionale se au în vedere condiŃiile de risc şi incertitudini. Riscul este un eveniment viitor, incert, dar posibil. Din punct de vedere al naturii şi surselor, deosebim: riscul economic, riscul în afaceri şi riscul financiar.

� Pentru evitarea sau atenuarea riscurilor, participanŃii la schimburile economice internaŃionale trebuie să aibă în vedere necesitatea analizării şi evaluării tranzacŃiei, să prevină în scopul atenuării şi eliminării riscurilor, să evalueze ansamblul costurilor şi pierderilor potenŃiale. Deci, omul de afaceri trebuie să gestioneze riscurile.

� Instrumentul de care face uz o firmă având perspectiva declanşării unui risc este garanŃia. GaranŃiile pot fi grupate în: garanŃii reale (gaj, ipotecă ş.a.), garanŃii personale (cauŃiune sau fidejusiune) şi garanŃii de solidaritate, când garantul devine codebitor.

� ParticipanŃii la un proces de garanŃie pot fi: ordonatorul garanŃiei (debitorul principal); beneficiarul garanŃiei în favoarea căruia garantul emite garanŃia; garantul este debitorul secundar în cazul în care debitorul principal nu-şi îndeplineşte obligaŃiile, iar el se obligă pentru reparare. ReparaŃia prejudiciului poate fi fizică sau sub formă bănească.

� GaranŃii pot fi o firmă mare care se angajează la reparaŃie fizică, societăŃile bancare şi societăŃile de asigurare care se angajează pentru reparaŃia bănească. Băncile ocupă primul loc printre garanŃii preferabili, întrucât se bucură de un patrimoniu cunoscut, de bonitate şi seriozitate recunoscute ş.a.

� CerinŃele unei garanŃii: să fie patrimoniu independent de tranzacŃie, garanŃia să poată fi exercitată fără ca debitorul să se poată opune, beneficiarul să aibă posibilitatea utilizării nestânjenite a rezultatului executării garanŃiei.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) debitor principal b) debitor secundar c) reparaŃie d) ordonator e) beneficiar f) garant g) societate de asigurare 3. Categorii de reparaŃii 4. PărŃile implicate într-un proces de garanŃie

D. Bibliografie obligatorie

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Capitolul 11, Editura ALL, 1998. C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Categorii de risc în tranzacŃiile economice internaŃionale 2. Tipurile de garanŃi • Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Capitolul 5, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

CAPITOLUL 26

SCRISORI DE GARANłIE BANCARĂ ŞI ALTE GARANłII PERSONALE

26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie bancare

26.2. Tipuri de garanŃii bancare

26.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare

26.4. Alte garanŃii personale

26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie bancară

Scrisoarea de garanŃie bancară se defineşte prin înscrisul documentar emis de o bancă prin care aceasta se angajează, condiŃionat sau necondiŃionat, să plătească o sumă determinată de bani la cererea prezentată de beneficiar.

Scrisorile de garanŃie sunt emise de către un garant, de regulă o bancă sau o companie de asigurări, pe contul

vânzătorului sau cumpărătorului, în raport cu obligaŃia de plată sau de prestare a unor servicii. Este vorba de

garanŃia care i se dă cumpărătorului că vânzătorul îşi va îndeplini obligaŃiile sale de livrare contractuale. Dacă

acestea nu sunt îndeplinite, garantul urmează să plătească cumpărătorului o sumă de bani determinată, drept

compensaŃie. Suma poate fi cuprinsă între 1% şi 100% din valoarea contractului garantat. GaranŃia poate fi dată şi

în contul cumpărătorului dacă vânzătorul are de îndeplinit o obligaŃie, de exemplu, să restituie avansul.

De cele mai multe ori, scrisorile de garanŃie sunt emise de bănci, de unde şi denumirea cotidiană de scrisoare de garanŃie bancară. Banca emitentă a scrisorii de garanŃie îi cere exportatorului sau importatorului, după caz, să semneze în prealabil un document prin care să fie autorizată să debiteze contul acestuia cu orice sumă plătită în cadrul garanŃiei acordate. În comerŃul internaŃional, scrisorile de garanŃie sunt cerute în legătură cu companiile comerciale externe.

În situaŃia în care piaŃa este dominată de cumpărător (buyer’s market), în multe cazuri, furnizarea unei scrisori de garanŃie este o condiŃie contractuală fundamentală.

Sunt cerute scrisori de garanŃie, în mod frecvent, de către firmele din Orientul Mijlociu, unele organizaŃii internaŃionale, precum Banca Mondială, Fondul de Dezvoltare European, organizaŃiile de achiziŃii guvernamentale din Ńările în curs de dezvoltare, cumpărătorii majori de mărfuri şi servicii din zona petroliferă a Mării Nordului etc.

Dacă garanŃia este dată de o bancă, i se cere vânzătorului (sau cumpărătorului, după caz) să semneze o contra indemnizaŃie (counter indemnity), care autorizează banca să-i debiteze contul cu orice sumă plătită în cadrul garanŃiei.

Deci, banca, prin garanŃia bancară, nu garantează fapte, ci preia o obligaŃie de plată, cu titlu reparatoriu, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui angajament asumat prin contract. În acelaşi timp, obligaŃia de plată asumată de bancă este accesorie obligaŃiei debitorului principal, care s-a obligat la o anumită prestaŃie prin contractul comercial.

GaranŃia bancară are la bază instituŃia cauŃiunii, ea făcând parte din categoria garanŃiilor personale. În esenŃă, aceasta presupune garantarea de către un terŃ, cu propriul patrimoniu, a obligaŃiei debitorului faŃă de creditul său.

Privită în ansamblu, garanŃia bancară are caracteristicile unui contract de garanŃie, ce este un contract autonom prin care banca se obligă să plătească beneficiarului o sumă de bani, dacă garantatul nu-şi îndeplineşte anumite obligaŃii expres înscrise în actul de constituire a contractului (de regulă, sub formă de scrisori de garanŃie bancară). Ea are la bază trei raporturi juridice: un raport juridic fundamental, dintre persoana garantată şi beneficiarul garanŃiei, născut dintr-un contract de vânzare-cumpărare, exporturi complexe etc. sau dintr-o ofertă (participare la licitaŃie), pentru a cărui executare partea debitoare se obligă să procure părŃii creditoare o garanŃie bancară; al doilea raport juridic se naşte între persoana garantată şi o bancă comercială, prin care aceasta se obligă să garanteze beneficiarului garanŃiei că persoana garantată îşi va îndeplini obligaŃia asumată prin contractul fundamental; al treilea raport juridic – care este contractul propriu-zis, de garanŃie bancară – se încheie între banca garantă şi beneficiarul garanŃiei şi se materializează printr-o scrisoare de garanŃie în care sunt cuprinse toate elementele contractului; acestea sunt: denumirea şi sediul persoanei garantate; termenul de valabilitate; clauze speciale privind condiŃiile de plată. Obiectul contractului îl poate constitui orice obligaŃie pe care şi-o poate lua o parte dintr-un contract fundamental, cele mai frecvente garanŃii fiind date cu privire la: rambursarea creditului comercial acordat cumpărătorului; restituirea avansului primit de vânzător; participarea la licitaŃie; buna executare a obligaŃiilor de furnituri complexe etc. GaranŃiile bancare, după modul de executare a plăŃii, pot fi cu clauză la prima cerere sau cu o clauză de condiŃionare a plăŃii în funcŃie de prezentarea de către beneficiar a unor documente – de regulă, o hotărâre de arbitraj sau judecătorească – din care să rezulte că persoana garantată nu şi-a executat obligaŃia asumată. Primul tip de garanŃie – la prima cerere – prezintă avantajul că beneficiarul nu este obligat să dovedească neîndeplinirea obligaŃiei de către persoana garantată, banca garantă putând refuza plata numai în condiŃiile în care dovedeşte vădita rea-credinŃă a beneficiarului; în cadrul celui de-al doilea tip de garanŃie, beneficiarul este Ńinut să producă întocmai înscrisurile doveditoare267. Dată fiind autonomia contractului de garanŃie bancară, în raport cu contractul fundamental care l-a generat, este indicat ca el să cuprindă toate elementele definitorii proprii, fără vreo trimitere la

267 „Reguli uniforme privind garanŃiile la cerere”, PublicaŃia nr. 458/1995, CCI., Paris.

acesta din urmă. Beneficiul dreptului discuŃiunii, diviziunii specifice cauŃiunii, trebuie exclus din contract, prin clauze exprese.

Scrisoarea de garanŃie bancară se caracterizează prin aceea că este: a) un contract consensual, întrucât contractul de garanŃie se formează prin acordul de voinŃă al părŃilor (garant şi beneficiar), fără să fie necesară îndeplinirea unor formalităŃi sau remiterea unui bun, obiect; b) este un contract unilateral, deoarece cel care se obligă este numai garantul (banca, creditorul), beneficiarul neavând nici o obligaŃie faŃă de garant; c) este un contract cu titlu gratuit; d) este un contract subsidiar, întrucât însoŃeşte obligaŃia principală (din contract) şi este determinat de acesta.

În materie de garanŃii bancare, problema fundamentală este legată de sistemul de drept care guvernează garanŃia respectivă. Practica a dovedit că în materie de garanŃii rămân suverane: dreptul naŃional (al garantului) şi practica bancară. Ca urmare a sporirii schimburilor comerciale internaŃionale se constată rolul tot mai important al garanŃiilor în derularea tranzacŃiilor internaŃionale, fapt ce a determinat Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris, precum şi alte organisme internaŃionale să se preocupe de uniformizarea practicilor în materie de garanŃii. În acest sens, în 1978, CCI-Paris a elaborat Reguli uniforme pentru garanŃiile contractuale, ce au avut ca principal obiectiv să rezolve problemele legate de executarea abuzivă, necinstită a garanŃiilor, încercând să stabilească un cadru juridic cu privire la dreptul beneficiarului garanŃiei privind solicitarea executării garanŃiei268.

Aceste reguli au fost completate în 1992 de CCI-Paris cu un nou document, denumit Reguli Uniforme pentru GaranŃiile de Cerere, care a devenit aplicabil din ianuarie 1995. Astfel, în prezent, în materie de garanŃii sunt valabile ambele categorii de reguli.

Preocupările Camerei de ComerŃ InternaŃional şi Comisiei de Tehnici şi Practici din cadrul CCI-Paris în materie de garanŃii sunt călăuzite de ideea uniformizării practicilor, dar şi a recunoaşterii acestor Reguli la nivelul comunităŃii bancare internaŃionale, aşa cum s-a întâmplat, în materie de acreditive, cu PublicaŃia 500.

Fiind un act juridic cu implicaŃii patrimoniale, garanŃia bancară trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu anumite condiŃii de fond şi de formă, care să permită utilizarea ei conform scopului urmărit.

Cu toată diversitatea de reglementări naŃionale în materie, garanŃiile bancare conŃin întotdeauna anumite elemente esenŃiale, între care: banca (garantă); părŃile implicate; obiectul garanŃiei; valoarea garanŃiei; forma de angajament a băncii; condiŃiile şi modul de plată; valabilitatea garanŃiei; clauza de legislaŃie; clauza de identificare ş.a.

26.2. Tipuri de garanŃii bancare

Diversitatea scrisorilor de garanŃie bancară este determinată de obiectul obligaŃiei fundamentale garantate.

ObligaŃia astfel garantată, din punct de vedere al conŃinutului economic, poate reprezenta contravaloarea unor

mărfuri vândute, lucrări efectuate, servicii prestate, în cazul contractelor cu plata la vedere; un credit acordat

debitorului, în cazul contractului cu plata eşalonată în timp; penalizări, în cazul în care debitorul în relaŃia de

garantare nu şi-a îndeplinit în totalitate sau parŃial obligaŃiile contractuale convenite etc.

În principiu, orice obligaŃie asumată prin contract poate constitui obiectul unei scrisori de garanŃie bancară. Aşa cum s-a arătat, atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul pot fi, deopotrivă, în cadrul aceluiaşi contract, şi beneficiar şi ordonator de garanŃie. Mai mult, oricare ar fi tipul angajamentului bancar (cauŃiune, solidaritate, solidaritate cu renunŃare expresă la beneficii şi excepŃii), obiectul garanŃiei se circumscrie specificului activităŃii garantului. Deşi, în principiu, garantul se poate angaja, alături sau în locul debitorului principal, să execute în favoarea creditorului (beneficiarului garanŃiei) orice fel de obligaŃii, în cazul în care

268 „Reguli uniforme privind garanŃiile contractuale”, PublicaŃia nr. 325, CCI, Paris.

debitorul nu le-a executat el însuşi la termenul convenit, în cazul garanŃiilor bancare, băncile nu se angajează decât pentru garantarea unor obligaŃii băneşti ale debitorului, respectiv, plata unei sume de bani.

Scrisorile de garanŃie sunt în practică de mai multe tipuri: 1. Scrisorile de garantare a participării la licitaŃie (Teander sau Bid Bonds)

Banca emitentă garantează că ofertantul va participa la licitaŃie şi va accepta contractul în cazul în care licitaŃia îi

va fi adjudecată. De regulă, garanŃia reprezintă cam 5% din valoarea prezumtivă a contractului. Organizatorul

licitaŃiei are interesul ca ofertanŃii să nu se retragă de la licitaŃie spre a nu compromite licitaŃia prin retragerea unui

mare număr de oferte. Orice retragere va fi sancŃionată cu plata garanŃiei, ca şi refuzul de acceptare a contractului

adjudecat.

2. Scrisorile de garantare a întreŃinerii echipamentului în exploatare Prin aceasta se garantează că vânzătorul va întreŃine în exploatare echipamentul livrat pe o perioadă

de timp determinată contractual. Dacă se abate de la această obligaŃie, el va fi sancŃionat cu suma consemnată în scrisoarea de garanŃie.

3. Scrisori de garanŃie de plată a sumelor reŃinute (Retention Bonds) Cumpărătorul poate conveni prin contract ca anumite sume din preŃul bunurilor livrate sau al lucrărilor

executate de vânzător să fie reŃinute de bancă până la terminarea îndeplinirii obligaŃiilor de către exportator, urmând ca sumele să-i fie restituite, dacă contractul a fost respectat. Prin scrisori de garanŃie, banca se angajează să returneze sumele respective exportatorului în caz de bună execuŃie sau să le pună la dispoziŃia cumpărătorului.

4. Scrisori de garanŃie la cerere Acestea se mai numesc şi scrisori de garanŃie necondiŃionată, fiind la discreŃia cumpărătorului. Banca

va plăti automat la cererea cumpărătorului, chiar şi atunci când pretenŃiile cumpărătorului nu sunt justificate. Numai în cazuri cu totul de excepŃie, un vânzător va accepta o astfel de scrisoare, în fapt, numai atunci când preŃul obŃinut este îndestulător şi poate acoperi suma consemnată în scrisoarea de garanŃie, drept compensaŃie pentru neconformitate.

5. Scrisori de garanŃie condiŃionată Acestea se subdivid în: – scrisori condiŃionate care cer evidenŃă documentară; – scrisori de garanŃie care nu cer evidenŃă documentară. Primele nu pot fi luate în seamă de bancă decât dacă reclamantul, respectiv, cumpărătorul prezintă

documente atestatoare eliberate de un organ neutru. Nu sunt agreate de firmele din Orientul Mijlociu. Celelalte diferă puŃin de scrisorile necondiŃionate. În fapt, în conŃinutul lor trebuie precizate împrejurările când pot fi aplicate, cum ar fi, de exemplu, omisiuni din partea vânzătorului. Sunt susceptibile de confuzii.

6. CauŃiunea prealabilă a exportatorului de participare la licitaŃie Această cauŃiune constă în obligaŃia pe care şi-o ia exportatorul, prin intermediul instituŃiei garante,

de a plăti o anumită sumă de bani, în cazul în care îşi retrage oferta, după ce aceasta a fost acceptată, sau renunŃă la semnarea tranzacŃiei. Durata acestui gen de cauŃiune este scurtă.

7. CauŃiunea de bun sfârşit dată de producător Este o cauŃiune de bună realizare, de bună execuŃie a comenzilor primite de producători şi, de regulă,

reprezintă până la 10% din valoarea acestor comenzi. Se acordă pe termen scurt. În contract este necesar să se precizeze modul de verificare şi atestare a bunei execuŃii, raŃional şi obiectiv, spre a se evita situaŃia în care cumpărătorul, sub pretext de execuŃie necorespunzătoare, face din cauŃiune un mijloc de reducere a preŃului269.

8. CauŃiunea pentru rambursarea avansurilor

269 Simona Gaftoniuc, Practici bancare internaŃionale, Editura Economică, 1995.

În cazul în care un exportator primeşte o comandă pentru echipamente, maşini, utilaje etc., de valoare importantă, este uzual să primească în avans 15-20% din valoarea tranzacŃiei spre a avea siguranŃă că respectiva comandă nu va fi anulată de cumpărător, sub diverse motive şi forme, fără să suporte prejudicii materiale. Avansul, pe de altă parte, îi completează producătorului resursele financiare necesare în etapa iniŃială, caracterizată prin eforturi sporite de aprovizionare şi de organizare a producŃiei comandate.

Cumpărătorul, pentru a avea siguranŃă că exportatorul nu se va retrage după încasarea avansului, obŃine o cauŃiune bancară care să-l protejeze contra riscului probabil, de nerambursare a avansului plătit, în cazul anulării contractului.

9. GaranŃia rambursării fondurilor atrase pe credit în procesul de montaj sau exploatare GaranŃia rambursării o acordă o bancă din Ńara antreprenorului, băncii din Ńara beneficiarului de

lucrări, care-l finanŃează pe antreprenor cu fondurile necesare. Dacă, de exemplu, un antreprenor se angajează să execute lucrări de construcŃii-montaj în străinătate, el are două alternative: să utilizeze bani din Ńara sa, dacă legislaŃia naŃională îi permite să scoată pe garanŃie aceşti bani, sau să împrumute bani de la o bancă din Ńara unde execută lucrările. Această din urmă alternativă este cea mai răspândită. Antreprenorul fiind însă un necunoscut în Ńara beneficiarului, banca de la care solicită împrumutul are nevoie de o garanŃie din partea unei bănci corespondente din Ńara antreprenorului, care să poată acoperi eventualul risc de nerambursare a împrumutului. De exemplu, dacă un antreprenor thailandez, angajat în Arabia Saudită să execute lucrări în domeniul prospectării petrolului, are nevoie de bani, el se poate împrumuta la o bancă din Arabia Saudită, care îi acordă împrumutul, pe baza garanŃiei date de la o bancă din Bangkok, că va plăti la scadenŃă, în cazul în care antreprenorul nu-şi va îndeplini obligaŃia de rambursare la termenul fixat.

10. GaranŃii acordate de antreprenor băncii finanŃatoare Antreprenorul se angajează ca o anumită cotă lunară (5%) din preŃul încasat de la beneficiar pentru

lucrări executate să fie reŃinută de banca finanŃatoare pentru acoperirea garanŃiilor de bună execuŃie pe care ea le acordă, de rambursare a avansurilor şi a costurilor. Aceste reŃineri i se restituie antreprenorului la un an după terminarea lucrărilor, dacă lucrările decurg normal.

11. Scrisoare de garanŃie de performanŃă (Performance Bonds) Banca garantează că serviciile şi marfa vor respecta standardele convenite contrac-tual. În caz

contrar, se va plăti de către vânzător o penalizare stipulată (circa 10%) în scrisoare. 12. Scrisoarea de garanŃie de plăŃi în avans (Advance Payments Bonds) InstituŃia garantă se obligă să returneze orice avans plătit, dacă mărfurile şi serviciile nu sunt

conforme contractului. 13. Scrisoarea de credit stand-by (Letter of Credit Stand By) Această scrisoare este o alternativă la scrisoarea de garanŃie bancară. Se emite în favoarea

exportatorului. Prin aceasta, banca îi promite plata unei sume de bani, în anumite condiŃii. Este mai mult decât o scrisoare de garanŃie, fiind şi o modalitate de plată în cadrul creditului documentar. Are întotdeauna o dată de expirare definită. Din punct de vedere al modului de executare a scrisorii de garanŃie, se disting: scrisori de garanŃie condiŃionate şi scrisori de garanŃie necondiŃionate.

14. GaranŃii în afara celor legate de finanŃarea propriu-zisă Un exemplu de asemenea garanŃii constă în angajamentul de plată pe care şi-l asumă o bancă garantă

de a plăti autorităŃii vamale o sumă echivalentă cu nivelul taxelor vamale de care marfa importată, spre a fi reexportată sau încorporată într-un produs destinat exportului, a fost scutită, în cazul în care exportul nu mai are loc. Se are în vedere preîntâmpinarea evaziunii de la plata taxelor interne, respectiv, situaŃia în care producătorul, după ce a obŃinut scutirea de taxe vamale sub motivaŃia efectuării exportului, schimbă destinaŃia şi desface marfa pe piaŃa internă.

O altă formă constă în garanŃia acordată de exportator, licenŃiatorului, adică o bancă corespondentă a exportatorului se angajează să plătească licenŃiatorului o anumită sumă în cazul în care exportatorul, deşi a obŃinut autorizaŃia necesară, nu mai efectuează export270.

15. GaranŃia de bună funcŃionare

270 Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994.

Este o variantă a garanŃiei de bună execuŃie şi acoperă riscul de funcŃionare defectuoasă în perioada de garanŃie tehnică sau de nefuncŃionare.

Uzual, valoarea garanŃiei se cuprinde între 5-20% din valoarea obiectivului contractat. 16. GaranŃia de plată Acoperă obligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul contractual. Se disting: – GaranŃia pură de plată. Banca se angajează să-l plătească pe exportator de cele mai multe ori, în

anumite condiŃii, când importatorul nu este în măsură să plătească. – Garantarea incasoului documentar. Se face pe bază de cambie avalizată; prin operaŃiune

vinculară; pe bază de scrisoare prin care banca se angajează să plătească în locul importatorului valoarea integrală a importului efectuat de acesta. Plata se va face către exportator la un anumit număr de zile, convenit, de la depunerea documentelor.

– GaranŃia pentru aval înscrisă pe cambie sau pe bilet la ordin. – GaranŃia de plată a ratelor scadente dintr-o vânzare pe credit (frecvent se garantează prin rate

avalizate). 17. GaranŃia de deschidere a creditului documentar Are ca scop substituirea temporară a creditului documentar sau, in extremis, chiar înlocuirea

creditului documentar.

26.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare

În cadrul relaŃiilor obligaŃionale create de derularea contractului comercial referitor la garanŃia bancară, există

anumite momente esenŃiale ce permit funcŃionarea normală a mecanismului. Ele se referă la solicitarea emiterii

unei garanŃii, cererea de plată şi încheierea tranzacŃiei de garantare.

Aşa cum se ştie, ordonatorul garanŃiei poate fi, deopotrivă, exportatorul sau importatorul, în funcŃie de riscul de asigurat (obiectul garanŃiei).

În demersul său, agentul economic, în calitate de ordonator sau beneficiar de garanŃie, trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

– în textul contractului comercial internaŃional este necesar să fie inclusă clauza privitoare la garanŃie. De reŃinut este faptul că prin garanŃie nu se poate garanta decât o obligaŃie contractuală, respectiv, prin garanŃii nu se pot corecta sau completa omisiuni contractuale;

– în practică, întrucât garanŃia este un document accesoriu contractului comercial, conŃinutul acesteia (text, clauze) se negociază o dată cu contractul comercial. În relaŃia cu partenerul de contract, ordonatorul va contacta banca care îl serveşte; tot în etapa premergătoare solicitării emiterii garanŃiei bancare, în cazul că agentul economic este ordonator, acesta trebuie să se informeze asupra cerinŃelor băncii privind emiterea de garanŃii şi costul emiterii garanŃiei; în final, textul garanŃiei bancare trebuie să reflecte cele stipulate prin contractul comercial şi experienŃa băncilor în materie de emitere de garanŃii. Deşi în practică apar diferenŃe de la bancă la bancă privitor la cerinŃele de îndeplinit de ordonatorul unei garanŃii, în principiu, aceste cerinŃe sunt: băncile emitente de garanŃii angajează în această acŃiune propriul patrimoniu şi, de aceea, sunt foarte atente şi selective cu solicitanŃii; ele acceptă emiterea de garanŃii, în primul rând, pentru proprii clienŃi, întrucât au posibilitatea controlului fondurilor rulate în conturile lor; prezentarea contractului comercial în baza căruia se emite garanŃia şi a proiectului de garanŃie propus şi solicitat de ordonator; ordonatorul trebuie să fie pregătit să prezinte o garanŃie reală sau personală prin care să ofere băncii o certitudine pentru situaŃia în care banca, executând garanŃia, va fi în măsură să-şi recupereze fondurile de la ordonator. Aceste garanŃii, în funcŃie de reglementările fiecărei bănci, pot fi: principalii indicatori economici şi financiari ai firmei; depozitul bancar într-un cont al solicitantului; alte garanŃii ce pot fi oferite de

solicitant şi acceptate de bănci pot îmbrăca forma: ipotecă; gaj fără deposedare; cesiunea creanŃelor de încasat; completarea unei cereri angajament prin care solicitantul garanŃiei şi banca emitentă îşi delimitează clar obligaŃiile. În urma aprobării date de conducerea de resort a băncii, banca emite garanŃia şi o transmite beneficiarului, informând, în acelaşi timp, ordonatorul de acŃiunea sa.

Prin plata/executarea garanŃiei se înŃelege ansamblul activităŃilor legate de cererea de plată formulată de beneficiarul garanŃiei băncii garante şi reglementarea de către bancă a acestei cereri.

În practică, în majoritatea cazurilor, beneficiarul garanŃiei nu este pus în situaŃia de a solicita executarea garanŃiei sau, altfel spus, partenerii îşi respectă obligaŃiile asumate prin contractul comercial. Îndeplinirea obligaŃiei garantate prin contract (obligaŃie principală) atrage după sine încetarea obligaŃiei de plată a băncii (obligaŃie secundară). De altfel, emiterea unei garanŃii bancare, prin însuşi acest act, oferă protecŃie întregii afaceri din cel puŃin trei puncte de vedere: emiŃând o garanŃie, banca face dovada capacităŃii clientului ei de a-şi îndeplini obligaŃia asumată prin contract. O bancă nu emite o garanŃie decât după ce a verificat temeinic solvabilitatea şi capacitatea tehnică a clientului ei; ordonatorul garanŃiei este motivat să îşi îndeplinească obligaŃia contractuală, deoarece, în caz contrar, în urma executării garanŃiei, va trebui să restituie băncii suma plătită de aceasta; beneficiarul garanŃiei are certitudinea că, dacă partenerul de contract nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos obligaŃiile contractuale, va fi despăgubit băneşte de banca garantă.

În situaŃia în care apare cererea de plată/executare justificată a garanŃiei, beneficiarul garanŃiei constată că partenerul de contract nu şi-a îndeplinit obligaŃia asumată sau a îndeplinit-o defectuos. Înainte de a proceda la executarea garanŃiei, beneficiarul garanŃiei poate fi sau nu interesat în a contacta partenerul pentru a afla cauzele întârzierii sau îndeplinirii defectuoase a obligaŃiei de plată.

Cererea de plată a garanŃiei presupune îndeplinirea anumitor cerinŃe de formă şi de fond. Astfel: cererea de plată se face în scris; cererea scrisă poate fi făcută numai de beneficiarul garanŃiei şi semnată de acesta; iscălitură recunoscută ca autentică de banca prin care se vehiculează documentele sau de o altă bancă de prim rang din Ńara beneficiarului; la cererea scrisă se anexează obligatoriu toate documentele care sunt specificate în textul garanŃiei; cererea de plată trebuie să parvină la sediul băncii garante în cadrul valabilităŃii garanŃiei; prin cererea de plată nu se poate solicita o sumă mai mare decât valoarea garanŃiei.

La primirea cererii de plată a garanŃiei şi a documentelor însoŃitoare, banca garantă procedează la verificarea lor cu atenŃie. Documentele prezentate trebuie: să concorde întocmai cu condiŃiile şi termenele garanŃiei; să concorde între ele, în sensul ca informaŃiile conŃinute de un document să nu contrazică informaŃiile din alt document.

În urma verificării cererii de plată şi a documentelor prezentate pot apărea două situaŃii: a) plata garanŃiei; b) refuzul plăŃii garanŃiei. În cazul în care cererea de plată şi toate documentele sunt în bună ordine, banca garantă efectuează

plata. În practică, acest lucru implică, în principal, trei activităŃi: banca garantă informează în scris beneficiarul privind efectuarea plăŃii şi, după caz, solicită restituirea garanŃiei; creditează contul beneficiarului cu suma solicitată; anunŃă ordonatorul de plata garanŃiei şi acŃionează pentru recuperarea sumei de la acesta.

Dacă cererea de plată şi documentele sunt corespunzătoare celor precizate în textul garanŃiei, banca efectuează plata. Eventuale obiecŃii ale ordonatorului care ar fi determinate de relaŃia contractuală de bază nu afectează angajamentul de plată al băncii. Problema se rezolvă pe cale comercială, direct între cei doi parteneri de contract.

Banca garantă, în urma controlului efectuat, poate refuza plata garanŃiei. Motivele sunt multiple şi diverse: documentele sunt incomplete, informaŃiile conŃinute de acestea se contrazic, suma solicitată depăşeşte valoarea garanŃiei, cererea de plată a ajuns după expirarea valabilităŃii garanŃiei etc. În acest caz, banca comunică de îndată beneficiarului decizia sa, Ńinându-i documentele la dispoziŃie. Procedura urmată de către beneficiar, într-un asemenea caz, diferă în funcŃie de motivul refuzului: va prezenta rapid (în cadrul valabilităŃii) alte documente în bună ordine; va contacta ordonatorul, cerând modificarea garanŃiei.

Privitor la controlul documentelor de către băncile garante, acestea nu îşi asumă nici o obligaŃie sau responsabilitate pentru forma, caracterul, autenticitatea etc. ale niciunui document prezentat şi nici pentru

buna-credinŃă sau omisiunile vreunei persoane implicate în emiterea acestor documente. Tot aşa cum băncile nu au nici o responsabilitate pentru conse-cinŃele ce decurg din întârzierea sau pierderea documentelor pe parcursul transmiterii lor.

Cererea de plată/executare abuzivă sau de rea-credinŃă. După cum s-a arătat, garanŃia bancară este independentă în raport cu contractul comercial, iar ca tendinŃă generală, acestea sunt emise într-o formă abstractă. În acest context, beneficiarul garanŃiei are dreptul, pentru despăgubirea bănească, să se adreseze deopotrivă ordonatorului sau garantului fără nici o prioritate prestabilită. De aceea, cel mai adesea, pentru garant este dificilă, de altfel nici nu cade în sarcina sa, verificarea bunei-credinŃe a cererii de plată primite.

În toate astfel de situaŃii, băncile sunt îndreptăŃite să refuze plata, chiar dacă angajamentul lor de plată este irevocabil şi necondiŃionat. Cum fraudele în materie de cerere de plată a garanŃiilor sunt numeroase, atât băncile, cât şi ordonatorii de garanŃii devin tot mai prudenŃi. Preîntâmpinarea unor astfel de situaŃii se poate avea în vedere încă de la redactarea textului unei garanŃii bancare. Astfel, chiar dacă garanŃia este la cerere sau independentă, executarea garanŃiei trebuie să fie condiŃionată de prezentarea, alături de cerere, a unui document doveditor.

Modificarea garanŃiei iniŃial emise priveşte valoarea garanŃiei (se solicită mărirea ei), valabilitatea garanŃiei (se solicită prelungirea valabilităŃii) etc.

De remarcat că procedura modificării garanŃiilor este aceeaşi cu cea a emiterii. Pentru modificarea unei garanŃii trebuie să fie de acord toate cele trei părŃi interesate – ordonator, garant, beneficiar; modificarea devine irevocabilă de la data emiterii modificării, modificarea intră în vigoare la data emiterii; ordonarea modificării nu o poate face decât ordonatorul (chiar dacă aceasta este dorinŃa beneficiarului); dacă modificarea solicitată este respinsă, ea nu are efect şi rămâne în vigoare garanŃia în prima sa formă, nemodificată.

O garanŃie încetează să mai aibă efect prin: expirare, în cazul în care nu s-a primit cererea de plată, la data valabilităŃii, precizată în textul garanŃiei, sau înainte de această dată, dacă evenimentul precizat în garanŃie pentru expirarea acesteia s-a produs; prin plată, indiferent de dispoziŃiile privind expirarea valabilităŃii cuprinse în textul garanŃiei, la data la care cererea de plată a beneficiarului a fost satisfăcută; prin anulare, independent de dispoziŃiile referitoare la expirarea valabilităŃii, în măsura în care beneficiarul restituie garanŃia băncii garante sau îi prezintă declaraŃia scrisă privind eliberarea de răspundere. În ambele situaŃii, garantul este eliberat de răspundere, chiar dacă, în cazul declaraŃiei scrise, beneficiarul nu i-a restituit garanŃia. O garanŃie poate fi anulată şi ca urmare a distrugerii sau modificării în mod intenŃionat a conŃinutului său, legea aplicabilă putând prevedea şi alte situaŃii; prin forŃa legii, în acest caz, se au în vedere sechestrul, frauda sau reaua-credinŃă dovedită etc.

Pentru toate aceste situaŃii, o garanŃie încetează să mai fie valabilă, indiferent dacă este sau nu returnată băncii garante. Păstrarea documentului de către beneficiar nu conferă acestuia nici un drept suplimentar în raport cu obligaŃia de plată încorporată în garanŃie.

De regulă, în finalul textului garanŃiei, băncile cuprind prevederea potrivit căreia aceasta trebuie returnată. Restituirea originalului garanŃiei la banca garantă prezintă importanŃă şi pentru ordonator, întrucât acesta va fi obligat să plătească comision băncii garante.

26.4. Alte garanŃii personale

În mod concret, contractul de garanŃie personală, prin care o persoană se obligă să execute prestaŃia debitorului, garantând cu propriul patrimoniu în cazul în care acesta nu a îndeplinit-o, a cunoscut o permanentă diversificare, legată, pe de o parte, de simplificarea procedurilor, iar pe de altă parte, de adaptarea legislaŃiilor naŃionale la cerinŃele determinate de specificul tranzacŃiilor internaŃionale. Pot fi amintite: garanŃia comună a băncii şi contrac-torului, scrisoarea de credit (acreditivul) stand-by, garanŃia caselor de asigurare, avalul bancar.

A. GaranŃia comună a băncii şi contractorului Este o variantă a garanŃiei solidare, reglementată în dreptul civil, şi este utilizată cu precădere în Ńările

de drept anglo-saxon.

GaranŃia solidară în comerŃ are ca scop să ofere posibilitatea înlocuirii prestaŃiei obiect al obligaŃiei principale (de contract) cu prestaŃia similară a garantului. În timp, şi această garanŃie a evoluat către acceptarea ideii de reparaŃie bănească a daunelor cauzate prin neîndeplinirea obligaŃiei principale. În acest mod, s-a creat posibilitatea ca băncile să poată emite garanŃii în această formă, cunoscută în prezent sub numele generic de bond (engleză = legământ).

GaranŃia comună a băncii şi contractorului nu se deosebeşte esenŃial de scrisoarea de garanŃie bancară, în cadrul căreia, aşa cum s-a arătat, banca garantă îşi poate declara chiar solidaritatea cu ordonatorul, cu aceleaşi efecte juridice. Tratarea ei separată este necesară, deoarece textul care exprimă o astfel de garanŃie, în mod uzual, este eliptic, creaŃie a dreptului de origine anglo-saxonă.

Astfel, în garanŃia comună a băncii şi contractorului se regăsesc toate elementele pe care le implică o garanŃie bancară, cu excepŃia formulei de angajament.

Formula de angajament a băncii este enunŃată sub forma unei declaraŃii de solidaritate comună a băncii garante şi a debitorului principal în îndeplinirea obligaŃiei contractuale, iar prevederile privind condiŃiile şi modul de executare a garanŃiei nu sunt enunŃate direct, ci prin condiŃiile în care garanŃia se consideră stinsă.

GaranŃia băncii şi a contractorului, care, în esenŃă, este tot garanŃia băncii pentru îndeplinirea de către partenerul de contract a obligaŃiilor sale, prezintă dezavantajul procedurii relativ greoaie de executare. Dreptul comercial de tip anglo-saxon obligă beneficiarul garanŃiei să execute, mai întâi, debitorul principal şi abia după aceea să se adreseze garantului.

B. Scrisoarea de credit (Letter of credit stand-by) 271 Este o modalitate tehnică de plată şi o garanŃie de plată, emisă de o bancă, din dispoziŃia şi pe contul

ordonatorului (în multe cazuri acesta fiind cumpărătorul). Plata se face numai contra documentelor stipulate în scrisoare.

Redăm în cele ce urmează procedura emiterii şi realizării creditului documentar pe bază de scrisoare de garanŃie.

a) Ordonatorul (cumpărătorul) dă instrucŃiuni băncii sale (banca cu care întreŃine relaŃii de cont) să deschidă (emită) o scrisoare de credit comercial în favoarea beneficiarului (vânzătorului), în scopul de a-i plăti marfa expediată, contra prezentării documentelor comerciale nominalizate (documentul de transport, factura etc.).

b) Banca emite scrisoarea şi o trimite direct beneficiarului; prin ea., banca îi cere să tragă asupra sa o cambie plătibilă la vedere sau la termen, după caz.

În scrisoare sunt menŃionate documentele pe care beneficiarul trebuie să le prezinte pentru încasarea preŃului şi modul de realizare a creditului: prin plată imediată sau diferată, prin acceptare sau prin negociere.

c) Beneficiarul expediază marfa unui cărăuş care îi eliberează documentul ce atestă că marfa a fost încărcată în mijlocul de transport convenit, pentru expediere.

d) Beneficiarul emite cambia pe care o trimite însoŃită de documentul de transport şi de alte documente comerciale, contractual convenite între ordonator şi beneficiar, la o bancă corespondentă a băncii emitente, din Ńara sa sau dintr-o Ńară terŃă accesibilă, sau chiar direct băncii emitente.

În setul de documente se introduce, deci, şi cambia trasă asupra băncii emitente. e) Banca primitoare a scrisorii de credit comercial îl plăteşte pe beneficiar contra prezentării tratei

plătibile la vedere şi a documentelor specificate în scrisoare. Într-o a doua ipostază, trata acceptată este restituită beneficiarului, acesta urmând să o încaseze la scadenŃă de la banca respectivă. În a treia ipostază, trata acceptată de bancă este negociată, adică este vândută acestei bănci la o valoare convenită.

f) Banca plătitoare remite documentele băncii emitente, care la rândul ei le remite cumpărătorului contra ramburs. În cazul plăŃii la termen pe bază de trată acceptată sau negociată, cumpărătorul va plăti trata la termenul respectiv prin aceeaşi reŃea bancară.

271 Stand-by are sensul de gata de plată aşa cum se prezintă şi de plată garantată. Etimologic, vine

de la cuvântul german der Beistand, care înseamnă asistenŃă. Prevederile din CCP 500 se referă şi la scrisorile stand-by, în limita aplicabilităŃii lor.

Scrisoarea de credit poate să fie la ordin sau la purtător, ceea ce îi dă dreptul beneficiarului să o transfere unui terŃ.

În practica plăŃilor internaŃionale se întâlneşte, în afară de scrisoarea de credit comercial, şi scrisoarea de credit necomercial. Aceasta este emisă de o bancă şi adresată unei alte bănci, când se prezintă sub formă simplă, sau mai multor bănci, când se prezintă sub formă de circulară, cu menŃiunea că prezentatorul scrisorii poate încasa, în calitate de beneficiar, în întregime sau în tranşe, suma specificată în schimbul unei chitanŃe. Prezentatorul poate trage un cec sau o cambie asupra băncii respective.

C. Avalul bancar asupra efectelor de comerŃ Avalul bancar este forma legală prin care se constituie şi se consemnează obligaŃia asumată de o

persoană (avalist) de a garanta plata cambiei, independent de obligaŃiile din lanŃul raportului cambial. Întrucât în relaŃii combinate pot exista mai mulŃi debitori (trasul acceptat ca debitor principal, giranŃii şi trăgătorul, ca debitori prin regres), avalul poate fi dat pentru fiecare dintre debitori în parte: de regulă, se precizează care dintre debitori este beneficiarul avalului (avalizat).

Dacă nu se face o menŃiune specială în acest sens, avalul se prezumă dat pentru contul trăgătorului. Prin aval, avalistul îşi asumă obligaŃia necondiŃionată de a garanta plata în locul celui avalizat. Ca atare, el poate fi executat corespunzător poziŃiei pe care o are în obligaŃia cambială cel pentru care a dat avalul direct, în cazul trasului, sau în regres, pentru trăgător sau giranŃi.

Simpla semnătură pe faŃa cambiei poate constitui un aval; în cazul avalizării pe spatele cambiei, trebuie făcută menŃiunea „pentru aval în contul firmei X”, urmată de semnătură. Avalistul care plăteşte cambia dobândeşte atât drepturile avalizatului, cât şi pe ale acelora ŃinuŃi către acesta din urmă în temeiul cambiei. Avalul facilitează circulaŃia cambiilor prin garantarea suplimentară a obligaŃiilor cambiale, înlesnind mobilizarea fondurilor reprezentate de cambie prin scont, forfetare etc.

D. GaranŃia caselor (societăŃilor) de asigurare Bazate pe ideea garantării unei obligaŃii de către o companie terŃă faŃă de relaŃia contractuală,

numeroase firme din Ńările dezvoltate, în acoperirea riscurilor de diferite feluri, şi-au orientat tot mai mult atenŃia spre casele de asigurare, ca potenŃiali asiguratori ai riscurilor contractuale.

În prezent, garanŃiile privind acoperirea diferitelor riscuri, emise de societăŃi/case specializate în asigurări ocupă un loc important în comerŃul internaŃional.

GaranŃiile emise de casele de asigurări îmbracă două forme: poliŃa de asigurare şi scrisoarea de garanŃie.

PoliŃa de asigurare. La baza emiterii acesteia stă contractul de asigurare ca document încheiat între societatea de asigurare şi beneficiarul asigurării. Deci, spre deosebire de celelalte tipuri de garanŃii prezentate, prin care garantul acoperea obligaŃiile debitorului, de data aceasta însuşi beneficiarul asigurării cere acoperirea obligaŃiilor debitorului.

AgenŃii economici sunt implicaŃi direct sau indirect în problema obŃinerii unei poliŃe de asigurare, în principal, în următoarele situaŃii:

1) în calitate de exportatori, când vând o marfă pe credit şi optează pentru această formă de asigurare (varianta simplă a creditului furnizor); 2) în calitate de exportatori, când vând marfa pe credit, dar doresc, în contul mărfii vândute pe credit în valută, să obŃină un credit în lei pentru finanŃarea sau prefinanŃarea exportului respectiv; 3) în calitate de importatori (debitori), când un partener străin vinde pe credit; 4) varianta importatorului sub forma creditului cumpărător, când o bancă din Ńara exportatorului străin acordă un credit direct importatorului român (sau băncii sale – linie de credit), iar acest credit incumbă întotdeauna o poliŃă de asigurare. Indiferent de variantă, în final, apare necesară o scrisoare de garanŃie bancară.

Avantajul principal al poliŃei de asigurare a riscurilor contractuale este acela al independenŃei contractului de asigurare de contractul comercial din care izvorăsc obliga-Ńiile asigurate. PoliŃa de asigurare joacă rolul de a asigura interesele beneficiarului cu condiŃia contractării tuturor riscurilor de acoperit. Alt avantaj al poliŃei de asigurare îl constituie faptul că este un document negociabil. Aceasta înseamnă că creditul poate transmite creanŃa de încasat asupra debitorului, unui terŃ, fără probleme complicate din punct de vedere legal.

Dezavantajul principal al poliŃei de asigurare constă în modul de executare specific societăŃilor de asigurare, care presupune expertiza agentului, la cererea beneficiarului, în vederea determinării daunei şi întinderii ei etc., ceea ce presupune, în primul rând, timp până la încasarea despăgubirii.

GaranŃia caselor de asigurare. Casa de asigurări emitentă în raporturile de garantare nu apare în calitatea sa de firmă specializată de asigurare, ci ca simplu garant, acoperind cu patrimoniul său obligaŃiile contractuale. Între primele tipuri de garanŃii emise de casele de asigurare au fost cele legate de garantarea rambursării creditelor, ca reacŃie la tendinŃele manifestate în acest domeniu, executare simplă şi rapidă. Astfel, s-au eliminat dezavantajele poliŃei de asigurare, legate de procedura greoaie de executare şi totodată s-au diversificat serviciile oferite, inclusiv din punct de vedere al obiectului garanŃiei. Asemenea garanŃii, aşa cum rezultă din practică, sunt mai ieftine decât cele bancare.

GaranŃia caselor de asigurare, în esenŃă, are toate caracteristicile unei scrisori de garanŃie bancară şi este aplicabilă tuturor cazurilor în care se poate aplica. Se constată, în acest sens, o creştere a ponderii caselor de asigurare în calitate de garant.

Utilizarea/acceptarea unor astfel de garanŃii fără inconveniente, alături de problemele de ansamblu pe care le pune orice tip de garanŃie, presupune: forma şi conŃinutul garanŃiei casei de asigurare să corespundă celor general-acceptate în materie de garanŃii bancare; patrimoniul casei de asigurări să fie suficient şi să ofere date certe privind posibilităŃile de acoperire materială a creanŃelor în orice condiŃii.

E. GaranŃia statului Amplificarea rolului statului în viaŃa economică este din ce în ce mai întâlnită în situaŃia în care statul

apare în schimburile internaŃionale ca partener de contract sau garant. În acest context, garanŃia statului este oferită în acoperirea obligaŃiilor comerciale faŃă de străinătate în următoarele situaŃii: operaŃiunea comercială este contractată de către o firmă, companie deŃinută total sau parŃial de stat; compania contractată execută operaŃiunea la cererea expresă a statului, ca angajat sau mandatar al acestuia; scopul operaŃiunii iniŃiale, în fapt, este de interes privat, dar prezintă concomitent un interes deosebit pentru stat în legătură cu dezvoltarea economică a Ńării.

Practica a demonstrat că statul îşi oferă garanŃia, având la bază diferite raŃiuni: evitarea costurilor unei garantări obŃinute din sectorul bancar privat; dificultatea de a găsi un garant pentru operaŃiuni de valori foarte mari cu întindere îndelungată în timp; existenŃa unui sistem bancar şi/sau instituŃional dezvoltat, cu plafoane de garantare relativ reduse, ale cărui garanŃii nu sunt acceptate de partenerii străini etc.

GaranŃiile statului se prezintă, în general, sub forma unui înscris solemn, conŃinând angajamentul statului de a plăti sau de a face să se plătească suma garantată în condiŃiile contractuale stabilite.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 26

���� Prin garanŃia bancară, banca preia o obligaŃie de plată, un titlu reparatoriu, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui angajament asumat de debitorul principal. GaranŃia bancară este un contract unilateral, beneficiarul neavând nici o obligaŃie; este un contract subsidiar, întrucât el întăreşte obligaŃia principală cuprinsă în contractul comercial internaŃional.

���� Elementele esenŃiale ale unei garanŃii bancare sunt: banca garantă, beneficiarul, debitorul principal, obiectul garanŃiei, valoarea garanŃiei, forma de angajament al băncii, condiŃiile şi modul de plată, clauza de legislaŃie, clauza de identificare etc. Orice obligaŃie asumată prin contract de către o bancă poate constitui obiectul unei scrisori de garanŃie bancară.

���� Scrisorile de garanŃie cunosc în practică următoarele forme: scrisoare de garantare a participării la licitaŃie, scrisoare de garantare a întreŃinerii echipamentului în exploatare, scrisoare de garanŃie de plată a sumelor reŃinute, scrisoare de garanŃie la cerere, scrisoare de garanŃie condiŃionată, cauŃiunea prealabilă a exportatorului de participare la licitaŃie, cauŃiunea pentru rambursarea

avansurilor, garanŃia de rambursare a creditelor, scrisoarea de garanŃie de plăŃi în avans, garanŃia de bună funcŃionare, garanŃia de plată, garanŃia de deschidere a acreditivului.

���� Cererea de plată a garanŃiei presupune îndeplinirea unor cerinŃe de formă şi de fond. O garanŃie încetează să mai aibă efect prin: expirare, în cazul în care nu s-a primit cererea de plată la data valabilităŃii; prin plată; prin anulare,

���� GaranŃia comună a băncii şi contractorului este o garanŃie solidară, prin care se enunŃă, sub forma unei declaraŃii, solidaritatea comună a băncii garante şi debitorului principal în îndeplinirea obligaŃiei contractuale. Dreptul anglo-saxon obligă beneficiarul garanŃiei să execute mai întâi debitorul principal şi abia după aceea să se adreseze garantului.

���� Avalul bancar asupra efectelor de comerŃ constituie o altă formă a garanŃiilor personale. ���� GaranŃia caselor (societăŃilor) de asigurare îmbracă două forme: poliŃa de asigurare şi

scrisoarea de garanŃie.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) cauŃiune b) garanŃie fizică şi garanŃie bănească c) scrisoare de garanŃie bancară d) poliŃa de asigurare e) garanŃia caselor de asigurare f) garanŃie la cerere g) garanŃie condiŃionată h) avalul C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Conceptul şi elementele scrisorii de garanŃie bancară 2. Caracteristicile scrisorii de garanŃie bancară din punct de vedere econo-mic şi juridic 3. Tipuri de garanŃii bancare 4. GaranŃiile societăŃilor de asigurare 5. Solicitarea, emiterea şi executarea unei scrisori de garanŃie bancară D. Bibliografie obligatorie

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998. • LuminiŃa Roxin, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică, Bucureşti, 1997. • Ion Turcu, OperaŃiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

1994.

CAPITOLUL 27

GARANłIILE REALE

27.1. Concept şi clasificare

27.2. Ipoteca

27.3. Gajul

27.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute

27.5. Depozitul bancar

27.6.VinculaŃia

27.1. Concept şi clasificare

GaranŃiile reale sunt modalităŃi tehnico-juridice prin care un anumit imobil sau mai multe bunuri imobile sunt afectate pentru a asigura pe creditorul obligaŃiei îndeplinite că debitorul îşi va executa obligaŃia corelativă asumată. Aceste garanŃii, în principiu, prezintă avantajul că bunurile afectate sunt sustrase de la urmărirea lor către creditori, asigurând astfel plata creanŃei garantate. În cazul executării silite, creditorul, în favoarea căruia a fost constituită garanŃia, va fi plătit în întregime şi numai diferenŃa revine chirografarilor.

GaranŃiile reale se clasifică în: garanŃii reale cu deposedarea debitorului de bunul afectat (gajul), mai puŃin întâlnite în comerŃul internaŃional, şi garanŃii reale fără deposedarea debitorului, dintre care ipoteca este cel mai frecvent întâlnită. Într-o altă abordare, în grupa garanŃiilor reale mai pot fi incluse depozitul bancar şi rezervarea dreptului de proprietate.

27.2. Ipoteca

Ipoteca este o garanŃie reală imobiliară care constă într-un drept real, accesoriu al creditorului, constituit asupra bunurilor imobile aparŃinând debitorului, care are obligaŃia unei plăŃi la scadenŃă.

Ipoteca, sintetic, este o garanŃie reală, imobiliară, constând dintr-un drept real accesoriu asupra unui imobil al debitorului. Garantarea plăŃii prin ipotecă, în esenŃă, constă în aceea că dacă la scadenŃă debitorul (cumpărătorul, importatorul) nu achită contravaloarea mărfurilor/creditelor primite, creditorul (exportatorul, vânzătorul) în favoarea căruia a fost construită ipoteca poate cere vânzarea bunului, iar din suma obŃinută să-şi acopere creanŃa.

Obiect al ipotecii îl poate constitui atât un bun imobil al debitorului, proprietatea sa: imobil, clădire, fabrică, teren etc., cât şi însuşi bunul vândut asupra căruia se constituie ipoteca.

Ipoteca, spre deosebire, de gaj nu-l deposedează pe proprietar de bunul ipotecat. Acest atribut are valoare comercială întrucât proprietarul îşi păstrează toate drepturile de proprietate, inclusiv dreptul de dispoziŃie, care încetează în momentul deschiderii procedurii de executare silită.

Apelul la ipotecă în practica internaŃională apare cel mai frecvent în cazul creditelor furnizor, când exportatorul direct acordă credit prin mărfurile vândute, urmând să-şi recupereze ratele scadente în viitor (3, 5, 8 ani etc.).

Ipoteca este utilizată frecvent în Ńările cu economie de piaŃă; în relaŃiile externe ale Ńării noastre, ipoteca este folosită la garantarea exporturilor româneşti de nave, construcŃii de obiective industriale şi civile etc.

Garantarea creanŃei prin ipotecă este asigurată printr-un bun imobiliar (clădire, teren) din patrimoniul debitorului anume desemnat în acest scop. Dacă la scadenŃă debitorul nu plăteşte datoria, creditorul în favoarea căruia a fost constituită ipoteca poate cere vânzarea la licitaŃie a imobilului respectiv, iar din preŃul obŃinut să îşi acopere creanŃa.

Acordul de voinŃă al părŃilor în acest sens este inclus într-un act autentic (actul de ipotecare) şi înregistrat în registrul de proprietăŃi imobiliare. Prin această procedură, beneficiarul este asigurat că bunul nu va fi înstrăinat.

Pentru beneficiar, acceptarea ipotecii, ca modalitate de garantare, impune precizarea anumitor aspecte:

� ipoteca să fie de gradul I, deoarece, în caz de faliment, cel care deŃine acest tip de ipotecă se îndestulează primul la masa credală faŃă de ceilalŃi creditori;

� valoarea bunului ipotecat să fie cel puŃin egală cu pretenŃia beneficiarului şi să păstreze valoarea în timp;

� durata în timp a bunului să fie certă până în momentul stingerii obligaŃiei ce a generat ipoteca;

� bunul să fie asigurat împotriva tuturor riscurilor, iar poliŃa de asigurare să fie andosată la ordinul beneficiarului;

� să se cunoască legislaŃia naŃională a debitorului în materie de proprietate şi transfer valutar. Există Ńări în care legea interzice ca străinii să aibă proprietăŃi; în alte Ńări este interzis transferul valutar al sumelor dobândite pe teritoriul lor de străini etc. De aceea, beneficiarul fie că solicită o altă modalitate de garantare, fie că obŃine dreptul de liberă utilizare şi transfer valutar etc. Până la scadenŃă, imobilul ipotecat rămâne în posesia debitorului, care îşi menŃine asupra lui toate drepturile de proprietate. Imobilul se înstrăinează numai la scadenŃă, dacă debitorul nu şi-a îndeplinit obligaŃia, prin executare silită.

Principalul dezavantaj al ipotecii este dificultatea transformării rapide a valorii imobiliare în bani.

27.3. Gajul

Gajul este o modalitate de garantare a îndeplinirii obligaŃiilor contractuale, prin remiterea de către debitor, creditorului său, a unui bun mobil, corporal sau incorporal (aflat în circuitul civil), care serveşte drept garanŃie. În cazul în care nu va fi onorat la scadenŃă, bunul gajat poate fi valorificat de către creditor.

Una din problemele acestui tip de garantare, ca de altfel şi în cazul ipotecii, este rapiditatea cu care poate fi transformat în bani lichizi. Din aceste considerente, în comerŃul internaŃional o tot mai mare răspândire o are practica gajării hârtiilor de valoare, efectelor de comerŃ, care sunt uşor negociabile, dar care pot fi incerte ca venit (scade cursul hârtiilor de valoare etc.).

Termenul de gaj este folosit în trei accepŃiuni: contract de gaj; dreptul real de gaj izvorât din astfel de contracte; bunul care constituie obiectul dreptului de gaj.

Contractul de gaj prezintă următoarele caracteristici: este accesoriu, deoarece prezumă existenŃa unei obligaŃii principale, pe care o garantează, şi urmează soarta acesteia privind existenŃa şi stingerea sa; este unilateral, întrucât creează obligaŃii numai în sarcina creditorului gajist (de a păstra bunul şi de a-l restitui după ce obligaŃia debitorului a fost îndeplinită); este real şi constitutiv de drepturi reale, deoarece nu ia naştere decât prin remiterea bunului dat în gaj. În comerŃul internaŃional, bunurile gajate se depun, în general, în depozite sau magazii generale contra unui titlu de depozit – recipisa warrant, care reprezintă marfa pe numele depunătorului sau al persoanei arătate de depunător272.

Warrantul se predă creditorului gajist. Conosamentul, valorând titlu de proprietate asupra mărfii, poate fi predat creditorului cu titlul de gaj. Prin derogare de la dreptul civil, dreptul comerŃului internaŃional prevede, alături de gaj cu deposedare, şi posibilitatea gajului fără deposedare (bunul gajat rămâne în posesia debitorului).

Gajul fără deposedare are o mai mare răspândire în comerŃul internaŃional, deoarece facilitează creditul fără a împiedica circulaŃia bunurilor gajate.

În comerŃul internaŃional se practică frecvent gajarea titlurilor de credit, care, fiind negociabile, se pot transforma uşor în lichidităŃi. În momentul plăŃii integrale a datoriei, inclusiv a eventualelor dobânzi şi a cheltuielilor ce revin debitorului, dacă este cazul, încetează şi contractul de gaj. În caz de neplată la scadenŃă a datoriei, creditorul gajist are dreptul să se despăgubească din valoarea bunului primit în gaj, cu prioritate faŃă de ceilalŃi creditori, respectând formalităŃile prescrise de lege în acest sens.

27.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute

Partenerii de contract pot conveni asupra includerii în contractul comercial internaŃional a unei clauze prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de proprietate asupra mărfii până în momentul când debitorul îşi achită toate ratele scadente. Astfel, vânzătorul încearcă să dobândească o garanŃie că debitorul îşi va achita datoria. Utilizarea acestei clauze presupune luarea în consideraŃie a următoarele aspecte:

− cunoaşterea perfectă a legislaŃiei din Ńara importatorului privind dreptul de proprietate şi de transfer valutar în cazul în care exportatorul ar fi silit să îşi recupereze banii prin revânzarea mărfii;

− necesitatea obŃinerii unei poliŃe de asigurare pe toată perioada creditării pentru a avea certitudinea că marfa supravieŃuieşte în timp şi în bune condiŃii;

− în cazul în care se recuperează marfa şi aceasta nu poate fi valorificată pe piaŃa locală a Ńării respective, se pune problema cheltuielilor de revânzare sau de readucere în Ńară;

− includerea unei astfel de clauze în contract presupune, în acelaşi timp, realizarea unei corelaŃii (prin calcule) între ritmul şi mărimea plăŃii ratelor şi diminuarea în timp a valorii utilajului, respectiv, ratele încasate valoric mai mult, la un moment dat, decât valoarea utilajului în acel moment.

272 Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 1998.

Reuşita folosirii acestei clauze este legată de calităŃile particulare ale mărfii exportate. Sunt maşini şi utilaje care foarte greu pot fi vândute la a doua mână (trebuie luat în considerare şi faptul că se uzează nu numai fizic, dar şi moral). Altele, cum sunt instalaŃiile petroliere, pot fi vândute de două, chiar şi trei ori. În acelaşi timp, rămâne dezavantajul imposibilităŃii transformării rapide a mărfii în bani, în cazul executării clauzei.

27.5. Depozitul bancar

Depozitul bancar este o garanŃie sub formă de fonduri plasate într-o instituŃie de credit (bancă comercială, casă de economii, cooperativă de credit sau alte instituŃii financiare cu drept de a primi depozite), care pot fi eliberate fie la vedere (depozite la vedere) sau la termen (depozite la termen).

Fondurile plasate într-un depozit bancar reprezintă un credit pe care deponentul îl face băncii, reprezentând dreptul deponentului de a retrage o sumă echivalentă de la bancă. Depozitele sunt remunerate de bancă cu dobândă.

Principalul avantaj al acestui tip de garantare îl constituie simplitatea şi rapiditatea executării ei de către beneficiar. Are, însă, dezavantajul imobilizării fondurilor.

În cazul contractelor pe durată îndelungată şi cu livrări eşalonate, importatorul poate constitui un depozit bancar, denumit stand-by, egal cu valoarea unei tranşe livrate de exportator. Dacă, la termenul convenit, debitorul nu achită marfa, este utilizat depozitul stand-by, iar livrările continuă numai după reîntregirea depozitului. Prin depozitul stand-by, fondurile imobilizate sunt relativ mici – la valoarea unei tranşe. Ca urmare, suma dobânzilor neîncasate la sumele imobilizate este mai mică decât costul unei garanŃii. Dezavantajul acestei tehnici este că, în caz de faliment al debitorului, disponibilul din cont este înglobat în masa activelor falimentare.

Acest dezavantaj nu apare în cazul depozitului bancar escrow, ce reprezintă un angajament între beneficiar, bancă şi depozitar prin care are loc o înstrăinare de patrimoniu cu clauză suspensivă, respectiv, angajamentul de plată are efect în momentul în care beneficiarul depozitului a îndeplinit anumite condiŃii prestabilite (a exportat marfa).

27.6. VinculaŃia

VinculaŃia este o modalitate de plată combinată folosită în relaŃiile internaŃionale, respectiv, o modalitate de asigurare împotriva riscului de neplată la incaso şi care presupune livrarea mărfii de către exportator pe adresa unei bănci sau a unui depozit din străinătate, şi nu direct pe adresa importatorului.

La primire, banca sau firma depozitară avizează importatorul şi îi pune marfa la dispoziŃie, după ce acesta achită contravaloarea ei şi remite exportatorului suma încasată sau îi transferă suma în cont, reŃinându-se comisionul bancar, cheltuielile de înmagazinare şi alte cheltuieli determinate de vinculaŃie. VinculaŃia se foloseşte în cazul decontărilor prin incaso, care în acest caz poartă denumirea de incaso vinculat.

Prin vinculaŃie, exportatorul acordă credit importatorului pe perioada de la expedierea mărfurilor până la încasarea preŃului convenit.

VinculaŃia este o cale eficientă de diminuare a riscurilor de neplată, dar implică o procedură relativ greoaie şi costisitoare.

Practica relaŃiilor internaŃionale demonstrează că rezultatele utilizării acestor tehnici şi metode de către firme sunt superioare atunci când, pentru fiecare produs exportat sau importat, firma îşi defineşte o strategie de evitare sau aplatizare a riscurilor subordonată politicii sale generale. Elaborarea unei strategii privind acoperirea riscurilor de către firmele ce desfăşoară activitate de comerŃ exterior presupune stabilirea mai multor variante de acŃiune, pe momentele importante ale derulării contractului; pentru fiecare variantă avută în vedere a fi aplicată, trebuie să se estimeze realist implicaŃiile posibile, astfel ca orice eveniment de pe piaŃă sau reacŃie a partenerului să găsească

pregătită firma respectivă; mai mult decât atât, să se asigure în continuare eficienŃa acŃiunii întreprinse273.

ÎNDREPTAR PENTRU AUTOEVALUARE A. Sinteza capitolului 27

���� GaranŃiile reale sunt modalităŃi tehnico-juridice prin care un anumit imobil sau mai multe bunuri imobile sunt afectate pentru a asigura pe creditorul obligaŃiei îndeplinite că debitorul îşi va executa obligaŃia corectivă asumată. GaranŃiile reale se clasifică în garanŃii reale, cu deposedarea debitorului de bunul afectat (gajul), şi garanŃii reale, fără deposedarea reală a debitorului (ipoteca).

� Principalele garanŃii reale sunt: ipoteca, gajul, rezervarea dreptului de proprietate, depozitul bancar şi vinculaŃia.

B. Concepte şi termeni de reŃinut

a) garanŃia reală b) ipoteca c) gajul d) rezervarea dreptului de proprietate e) depozitul bancar f) vinculaŃia C. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. GaranŃii reale cu deposedarea debitorului de bunurile sau valorile cu care garantează 2. GaranŃia reală fără deposedarea debitorului de bunurile cu care garantează D. Bibliografie obligatorie

• Mariana Negruş, PlăŃi şi garanŃii internaŃionale, Capitolul 15, Editura ALL, Bucureşti, 1998.

• Reguli uniforme privind garanŃiile contractuale, PublicaŃia nr. 325 CCI – Paris.

• Reguli uniforme privind garanŃiile la cerere. PublicaŃia nr. 523 CCI – Paris.

273 LuminiŃa Roxin, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.