RelaŃii internaŃionale RELAłIILE INTERNAłIONALE în epoca modernă şi contemporană DR. ION DIACONU

TABLA DE MATERII Capitolul I- INTRODUCERE ÎN TEORIA RELAłIILOR INTERNAłIONALE........................................p. SecŃiunea 1-Aspecte generale.........................................p. SecŃiunea a 2-a-ParticipanŃii la relaŃiile internaŃionale..............p. SecŃiunea a 3-a-Teorii privind relaŃiile internaŃionale...............p. Capitolul II- DE LA PACEA WESTFALICĂ-1648 LA CONGRESUL DE LA PARIS-1856.........................................p. SecŃiunea 1-RelaŃiile internaŃionale de la pacea westfalică la războaiele napoleoniene.....................................p. -Schimbări în raporturile de forŃe................................. p. SecŃiunea a 2-a-RevoluŃia franceză şi războaiele napoleoniene....................................................p. -Congresul de la Viena................................................p. SecŃiunea a 3-a-RelaŃiile internaŃionale de la Congresul de la Viena la pacea de la Paris(1856)..................p. -Afirmarea principiului naŃionalităŃilor......................p. Capitolul III-RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎN PERIOADA 1856-1920.........................................................p. SecŃiunea 1-Europa în a doua jumătate a secolului XIX.........p. -Noi dezvoltări pe linia principiului naŃionalităŃilor.........................................................p. -Redeschiderea chestiunii orientale......................... p. -Războaiele balcanice...............................................p. -AlianŃele de la finele secolului................................p. -Începutul organizării internaŃionale.........................p.

SecŃiunea a 2-a-Primul război mondial....................................p. -Negocierile de pace.................................................p. -Liga NaŃiunilor........................................................p. Capiolul IV-RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎN PERIOADA 1920-1940.....................................................p. SecŃiunea 1-De la război la criza economică generală.............p. -Eforturi pentru construirea unor structuri de securitate..............................................................p. -Eforturi pentru rezolvarea unor probleme de interes general......................................................p. SecŃiunea a 2-a-De la criza economică la al doilea război mondial................................................p. -Noi eforturi pentru crearea unor structuri de securitate........................................................... .p. -Eşecul securităŃii colective şi deteriorarea situaŃiei în Europa.................................................. p. -AmeninŃări serioase la adresa păcii începând cu anul 1936......................................... .p. -Preliminarii ale războiului.....................................p. Capitolul V-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL...................p. SecŃiunea 1-Războiul în Europa............................... p. -Raportul de forŃă la începutul războiului.... p. -Primii ani de război...............................................p. SecŃiunea a 2-a-Mondializarea războiului.................... ......p. -Intrarea URSS şi SUA în război..........................p. -Eforturi pentru ieşirea României din război..........p. -Ultimele zvârcoliri; stabilirea de către aliaŃi a organizării lumii după război...............................p. Capitolul VI-PERIOADA RĂZBOIULUI RECE..................p. SecŃiunea 1-Raporturile dintre state în perioada războiului rece.....................................................p.

-EvoluŃia raporturilor între puterile învingătoare..........................................................p. -Atitudinea superputerilor faŃă de aliaŃii lor........p. -Confruntarea economică.................................... p. -Principalele crize ale războiului rece.................p. -Alte conflicte...................................................... p. -AcŃiuni comune ale SUA şi URSS......................p. SecŃiunea a 2-a-Europa în perioada războiului rece........p. -Organizarea statelor în Europa de Vest..............p. -EvoluŃii ale Uniunii Europene...........................p. -Destinderea în Europa...................................... .p. SecŃiunea a 3-a-Lumea a III-a.........................................p. -Decolonizarea....................................................p. -Forme de organizare a statelor din lumea a treia...................................................... ..p. -Crizele din Orientul Mijlociu.............................p. SecŃiunea a 4-a-Eforturi spre organizarea internaŃională.p. -ONU şi alte organizaŃii în relaŃiile internaŃionale...................................................p. -ProtecŃia drepturilor omului............................p. Capitolul VII-CĂTRE O N OUĂ ORDINE MONDIALĂ.............p. SecŃiunea 1-Raporturile de forŃă după încetarea războiului rece...................................................p. -EvoluŃii după dispariŃia blocului Est-european....................................................p. -Globalizarea ....................................................p. -EvoluŃii în zona asiatică...................................p. SecŃiunea a 2-a-Europa după încetarea războiului rece.................................................p. -Noi perspective pentru securitatea euro-atlantică.......................................... p. -EvoluŃii spre organizare în Europa.................p. -EvoluŃii ale Uniunii Europene..................... p.

-OSCE în perioada post-război rece......... .p. SecŃiunea a 3-a- Conflicte ale perioadei post-război rece.................................................................p. SecŃiunea a 4-a-Preocupări în domeniul securităŃii; concepŃii şi strategii........................................p. -ONU în noile condiŃii.....................................p. -Noi abordări în domeniul securităŃii.............p. -Schimbările climatice...................................p.. -Crearea de tribunale internaŃionale...............p. CONCLUZII.....................................................................................p. BIBLIOGRAFIE...............................................................................p.

CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN TEORIA RELAłIILOR INTERNAłIONALE SecŃiunea 1-Aspecte generale Pornim de la concepŃia că teoria relaŃiilor internaŃionale trebuie să dezvolte acele structuri conceptuale, teze şi teorii care să faciliteze explicarea şi înŃelegerea fenomenelor şi evenimentelor din politica mondială, dar şi analiza lor în folosul clasei politice, al societăŃii civile şi al altor categorii interesate. Ea trebuie deci să aibă un rol explicativ, să ofere răspunsuri logice la aceste evenimente, dar şi interpretativ, să analizeze cauzele şi consecinŃele lor, să ofere un model conceptual pentru studierea relaŃiilor internaŃionale. Pornim de la abordarea istorică, deoarece aceasta dă un sens şi coerenŃă evenimentelor, le conferă statutul de fapte; în acelaşi timp evenimentele istorice nu sunt izolate; ele trebuie văzute în contextul lor social-econimic. Nu avem în vedere numai o prezentare a evenimentelor şi a diplomaŃiei legate de producerea lor, ci şi o analiză a forŃelor profunde , adică a mutaŃiilor economice şi sociale, a schimbărilor demografice a ideilor politice, a influenŃei mentelităŃilor colective asupra deciziilor politice. Nu avem în vedere să oferim reŃete sau prescripŃii pentru oamenii politici în acŃiunea lor, deoarece credem că, atunci când se iau decizii privind căile de urmat în raporturile internaŃionale, se au în vedere interesele naŃionale ale statului şi poziŃia altor state, situaŃia internaŃională în general, iar nu o teorie sau alta. Teoriile sau doctrinele au fost formulate de regulă după ce evenimentele s-au petrecut, pe baza lor, urmărind să li se dea o justificare sau o explicaŃie. 1.ApariŃia primelor comunităŃi umane mai mult sau mai puŃin organizate, a statelor în forme incipiente, a fost însoŃită de stabilirea între ele a unor raporturi, adesea conflictuale, dar şi de colaborare atunci când aveau interese comune. De-a lungul istoriei aceste raporturi s-au extins şi s-au diversificat; în prezent, ele se caracterizează printr-o mare varietate, practic în toate domeniile activităŃii umane. Ele formează o reŃea de legături din cele mai

diverse-economice, politice, juridice, culturale, ştiinŃifice, în domeniul educaŃiei, militare, diplomatice, religioase, sportive, interumane etc, enumerare care nu poate fi completă. RelaŃiile internaŃionale se caracterizează de asemenea prin complexitatea lor; ele se întrepătrund, se completează, se suprapun, se condiŃionează reciproc; statele procedează şi la ierarhizări ale raporturilor lor atât faŃă de acelaşi partener, cât şi faŃă de alte state în general, în funcŃie de interesele lor. O altă trăsătură importantă a relaŃiilor internaŃionale este stabilirea şi desfăşurarea lor în conformitate cu un ansamblu de norme, adoptate de înşişi participanŃii la aceste relaŃii pentru a reglementa conduita lor, norme care formează dreptul internaŃional. Desigur, normele dreptului internaŃional iau naştere, se modifică şi se abrogă în cadrul relaŃiilor internaŃionale, prin acordul de voinŃă şi prin practica subiectelor dreptului internaŃional, participante la aceste relaŃii. După adoptarea lor ca norme de drept internaŃional, ele creează obligaŃii pentru participanŃii la relaŃiile internaŃionale. Se asigură astfel o anumită ordonare a acestor relaŃii, un cadru instituŃional şi juridic de natură să le ofere cât mai mult posibil regularitate şi certitudine. Există cu certitudine tendinŃa de a menŃine o ordine internaŃională; cele mai multe guverne sunt de acord cu principiile şi instituŃiile după care trebuie să se conducă, prima dintre ele fiind suveranitatea de stat. InteracŃiunea lor cotidiană denotă o cultură diplomatică şi juridică comună. Dreptul internaŃional conferă acŃiunii statelor o anumită stabilitate. În majoritatea cazurilor guvernele respectă obligaŃiile lor juridice, chiar dacă uneori aceasta afectează interese politice imediate ale lor. Ele crează organizaŃii internaŃionale, le finanŃează şi îşi asumă răspunderi politice pentru funcŃionarea lor şi realizarea obiectivelor acestora. Ele se străduiesc să justifice acŃiunile lor cu referire la principiile NaŃiunilor Unite, să apere interpretarea dată de ele normelor în vigoare şi să promoveze regimuri de drept, prin aceasta exprimând importanŃa pe care o acordă exigenŃei de a le respecta. NoŃiunea de ordine internaŃională decurge din existenŃa însăşi a instituŃiilor, a normelor juridice, a valorilor şi practicilor care tind să confere raporturilor interstatale o anumită previzibilitate. De aceea, analiza relaŃiilor internaŃionale nu trebuie să neglijeze dimensiunea lor normativă şi instituŃională. Studierea şi cunoaşterea diferitelor aspecte ale relaŃiilor internaŃionale, mai ales a evoluŃiei lor istorice, a cauzalităŃii diferitelor evenimente şi schimbări care au intervenit în lume, prezintă interes mai ales

pentru descifrarea tendinŃelor care s-au conturat în evoluŃia raporturilor dintre state, pentru înŃelegerea actelor şi a poziŃiilor acestora în diferite momente ale istoriei, ca şi pentru stabilirea poziŃiei şi orientarea acŃiunii celor care angajează statele în viaŃa internaŃională. Desigur, diferite aspecte ale relaŃiilor internaŃionale sunt studiate de multe discipline, între care istoria, politologia, istoria doctrinelor politice, dreptul internaŃional, istoria diplomaŃiei, istoria militară, economia mondială şi altele. Având în esenŃă acelaşi obiect de studiu, şi anume mediul internaŃional, teoria relaŃiilor internaŃionale îşi propune să ia în considerare multe din constatările realizate de aceste discipline şi să analizeze factorii esenŃiali care au determinat cursul vieŃii internaŃionale, să descifreze sensul şi obiectivele angajării statelor şi altor actori în acŃiuni care au marcat relaŃiile internaŃionale, uneori pentru decenii. Teoria relaŃiilor internaŃionale operează cu concepte şi categorii cum sunt: interesul şi puterea în raportul lor cu normele de drept şi moralitatea internaŃionale, raporturile de forŃă în viaŃa internaŃională, subiectele(actorii) relaŃiilor internaŃionale şi ale dreptului internaŃional, principiile şi normele dreptului internaŃional, suveranitate, independenŃă şi cooperare internaŃională, dar şi interdependenŃă, securitate naŃională şi internaŃională, înarmări şi cursa înarmărilor, globalizare, ordine mondială şi noua ordine internaŃională şi altele. Aceşti factori s-au manifestat în forme şi cu ponderi diferite în diferite momente ale istoriei; de aceea, teoria relaŃiilor internaŃionale se împleteşte strâns cu istoria acestor relaŃii. De asemenea, ei au depins şi depind de evoluŃii pe care le cunoaşte viaŃa internă a statelor şi popoarelor, care nu pot fi ignorate în analiza evoluŃiei raporturilor internaŃionale. Acesta este contextul în care teoria relaŃiilor internaŃionale s-a dezvoltat ca disciplină distinctă şi în care o vom aborda în paginile ce urmează. 2.RelaŃiile internaŃionale sunt un concept multilateral şi pluridimensional. Ele au în primul rând o componentă economică, care a fost întotdeauna şi rămâne una din cele mai importante. Aceasta cuprinde elemente numeroase şi variate, mergând de la schimburile comerciale, la fluxurile de capitaluri şi tehnologii, la pieŃele de desfacere şi până la accesul la materii prime şi produse de bază. Ele îşi găsesc expresia în acorduri bilaterale, în aranjamente şi organisme regionale (de la cele mai simple, până la cele de integrare economică) şi în acorduri şi organizaŃii multilaterale, cum este OrganizaŃia Mondială a ComerŃului. RelaŃiile economice mondiale

au ca subiecte nenumăraŃi actori, în afară de state, mai ales societăŃile transnaŃionale şi organisme internaŃionale create de state pentru a reglementa diferite aspecte de interes comun (organismele de integrare, consilii pe produse de bază etc) Raporturile internaŃionale care se stabilesc în domeniul economic exprimă interesele statelor şi ale altor participanŃi la aceste raporturi. Un obiectiv fundamental al politicii externe a statelor a fost întotdeauna protejarea intereselor şi poziŃiilor lor economice. Astfel, protecŃia anumitor interese economice a fost şi este considerată uneori atât de importantă, încât factorii economici respectivi sunt incluşi între ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale a statului. ProtecŃia anumitor interese economice, cum este accesul la unele resurse naturale sau la unele pieŃe de desfacere, a devenit element al doctrinelor militare, de securitate şi apărare, alături de independenŃa politică şi integritatea teritorială a statului. Procesul globalizării, care în prezent cuprinde nu numai economia mondială, ci se extinde şi la alte sfere ale vieŃii internaŃionale, duce la creşterea ponderii factorilor economici în securitatea statelor. Este evident că nivelul dezvoltării economice reprezintă un element esenŃial al puterii în arena internaŃională. De el depind capacitatea unui participant de a-şi proiecta interesele economice şi politice în lume, inclusiv dincolo de frontierele sale, şi posibilităŃile de a-şi proteja şi promova aceste interese. Gradul de dezvoltare economică a statelor, a grupărilor de state, este un criteriu de bază al oricărei analize a raporturilor de forŃe. De aceea, statele au fost şi sunt preocupate de realizarea unui nivel cât mai ridicat de dezvoltare economică, de a Ńine pasul cu dezvoltarea altor state, uneori chiar prin mijloace imorale sau ilegale. 3.În al doilea rând, relaŃiile internaŃionale au o puternică dimensiune politică; ele reprezintă câmpul de manifestare a politicii externe a statelor. În toate domeniile în care acŃionează, statele urmăresc realizarea unor interese politice. Întrucât viaŃa internaŃională constă într-o întrepătrundere infinită şi variată de interese şi acŃiuni ale statelor şi ale unor actori născuŃi pe teritoriul statelor şi legaŃi de acestea, statele au un rol esenŃial în relaŃiile internaŃionale. Ele constituie principalii actori, creează cadrul în care şi regulile după care se desfăşoară raporturile internaŃionale. Politica externă a statelor poate fi definită ca un ansamblu de obiective şi acŃiuni menite să asigure protecŃia şi promovarea intereselor lor în relaŃiile internaŃionale. Principalul instrument al politicii externe a unui

stat este diplomaŃia, care dispune de o reŃea de structuri, atât în interiorul statului, cât şi ca reprezentanŃe în alte state. Politica externă şi diplomaŃia se desfăşoară în forme variate, mai mult sau mai puŃin instituŃionalizate, într-un cadru conturat de principiile şi normele dreptului internaŃional în scopul de a asigura o anumită ordonare a raporturilor internaŃionale. Este vorba de o reŃea densă de acorduri bilaterale, regionale şi multilaterale, de organizaŃii internaŃionale, la rândul lor regionale, subregionale şi universale, dar şi de alte raporturi cu vecinii şi cu alte state, de activităŃile menite să promoveze pacea şi securitatea internaŃională şi alte forme de participare la viaŃa internaŃională. Un loc esenŃial în politica externă a statului îl prezintă relaŃiile sale politico-diplomatice cu alte state, care asigură baza juridică a unor raporturi normale, ca subiecte ale dreptului internaŃional între care trebuie respectate principiile şi normele fundamentale ale dreptului. Istoria cunoaşte numeroase cazuri şi perioade în care relaŃiile politico-diplomatice între state au fost marcate de divergenŃe politice, de conflicte de interese şi ca urmare de nerecunoaştere ca subiecte suverane şi egale în drepturi, ceea ce a dus la limitarea uneori dramatică şi pentru mulŃi ani a raporturilor între statele în cauză, la o serie de dificultăŃi în relaŃiile internaŃionale. 4.O altă componentă importantă a relaŃiilor internaŃionale o constituie politica de securitate şi de apărare a statelor. Politica externă a statelor are de regulă obiective permanente, obiective pe termen mediu şi obiective imediate, chiar dacă statele nu le definesc cu claritate ca atare.. Politica externă a statelor acordă o însemnătate primordială protecŃiei unor valori fundamentale, între care în primul rând suveranitatea naŃională, unitatea şi integritatea teritorială şi independenŃa politică. ProtecŃia acestor valori conduce la stabilirea unei politici de securitate, bazată pe o analiză a mediului internaŃional, a capacităŃilor şi situaŃiei interne, a oportunităŃilor şi a ameninŃărilor la adresa securităŃii statului. Securitatea ar putea fi definită ca stare caracterizată prin lipsa pericolelor şi ameninŃărilor la adresa existenŃei unui stat şi a altor valori fundamentale pentru acesta. Cum însă în condiŃiile lumii contemporane practic nici un stat nu este la adăpost faŃă de asemenea pericole şi ameninŃări, este vorba mai curând de asigurarea măsurilor pentru a le evita pe cât posibil şi a putea răspunde în mod adecvat dacă se produc. De aceea, orice politică de securitate trebuie să definească modalităŃile şi mijloacele prin care statul respectiv poate face faŃă ameninŃărilor şi prin care poate valorifica oportunităŃile, inclusiv cadrul

intern necesar şi cadrul internaŃional adecvat. Între mijloacele la care un stat poate recurge în acest scop se înscriu în primul rând cele militare. Statele îşi stabilesc şi o politică de apărare, care ia în considerare riscurile decurgând din ameninŃările militare şi care este strâns legată de politica lor externă şi de securitate. În condiŃiile actuale, securitatea include însă mai multe dimensiuni: -cea militară, desigur, pentru eventualitaea în care statul ar face obiectul unei agresiuni armate sau unei ameninŃări cu folosirea forŃei armate; -cea politică, jucând un rol mult mai important, constând în asigurarea unei poziŃii internaŃionale active, în dialog şi cooperare cu alte state, mai ales cu cele care joacă rolul cheie în rezolvarea problemelor internaŃionale; -cea economică, având în vedere nu numai o economie eficientă, cu o participare semnificativă la schimburile internaŃionale, dar şi asigurarea resurselor necesare sau a accesului la acestea în condiŃii de siguranŃă; -cea socială, în sensul unei situaŃii interne care să excludă tulburări de natură să afecteze unitatea şi structurile statului; -cea ecologică, de natură să excludă situaŃii de poluare majoră care pot afecta sănătatea publică şi dezvoltarea normală a Ńării. O strategie şi o politică adecvate de securitate trebuie să conŃină mijloace de natură să răspundă tuturor acestor ameninŃări şi pericole, desigur Ńinând seama de gradul de expunere şi de vulnerabilitate determinat de condiŃiile concrete ale fiecărei Ńări. Este un fapt că după încheierea războiului rece securitatea naŃională a devenit un fenomen complex şi multidimensional, care nu mai poate fi redus la componenta militară, deşi aceasta rămâne relevantă; componenta economică a devenit din ce în ce mai importantă. 5.RelaŃiile internaŃionale prezintă în zilele noastre şi o componentă umană extrem de importantă. A doua jumătate a secolului XX este marcată de adoptarea unui număr de documente, mai ales tratate de aplicare universală, care consacră atât ansamblul drepturilor fundamentale ale omului-politice, civile, economice, sociale şi culturale, inclusiv drepturi specifice ale unor categorii de persoane(femei, copii, persoane care fac parte din minorităŃi şi altele), cât şi obligaŃia statelor de a coopera în acest domeniu şi mecanisme de cooperare, supraveghere şi control al punerii în aplicare a angajamentelor asumate. Între acestea, menŃionăm DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului (1948), Pactul internaŃional referitor la drepturile civile şi politice

(1966), Pactul internaŃional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale (1966), ConvenŃia pentru prevenirea şi pedepsirea genocidului(1948), ConvenŃia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială(1965), ConvenŃia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faŃă de femei(1979), ConvenŃia împotriva torturii(1984), ConvenŃia privind drepturile copilului(1990). Alte documente importante au fost adoptate pe plan regional: -în Europa, ConvenŃia din 1950 privind drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, urmată de o serie de protocoale adiŃionale, ca şi de convenŃii sectoriale adoptate în cadrul Consiliului Europei, Actul final de la Helsinki din 1975 şi alte documente subsecvente adoptate în cadrul ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (devenită OrganizaŃie, din 1994) ; în cadrul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale,adoptată în 2000 la ConferinŃa Interguvernamentală de la Nisa, cu modificările ulterioare; -în America , ConvenŃia inter-americană din 1969 privind drepturile omului, urmată de convenŃii sectoriale; -în Africa, ConvenŃia africană a drepturilor omului şi popoarelor din 1981, urmată de unele convenŃii sectoriale. Ca urmare a acestor documente şi mai ales a activităŃii ONU şi altor organisme internaŃionale pentru asigurarea aplicării lor şi combaterea încălcărilor, s-a constituit un sistem de protecŃie internaŃională a drepturilor omului. Ca urmare, respectarea drepturilor omului a devenit obiect de preocupare în sfera raporturilor dintre state, uneori condiŃie pentru dezvoltarea unor raporturi normale şi pentru cooperarea internaŃională în alte domenii. SecŃiunea a 2-a-ParticipanŃii la relaŃiile internaŃionale. 1.MulŃi autori consideră că în prezent ar acŃiona, ca participanŃi sau ca subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale, următoarele categorii: -statele; -organizaŃiile interguvernamentale; -organizaŃiile neguvernamentale; -persoanele fizice şi persoanele juridice, având cetăŃenia, respectiv naŃionalitatea unuia sau altuia din state. -alŃi actori care ocazional intră în raporturi intarnaŃionale. Precizăm de la început că facem o deosebire clară între subiecŃi participanŃi la relaŃiile internaŃionale şi subiectele dreptului internaŃional; dacă subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale sunt toŃi cei care participă într-o formă sau alta la raporturi internaŃionale, subiecte ale

dreptului internaŃional sunt numai acele entităŃi ale căror raporturi sunt reglementate direct de norme ale dreptului internaŃional. În această concepŃie, numai statele şi organizaŃiile interguvernamentale sunt subiecte ale dreptului internaŃional. Am tratat pe larg această problemă în Tratatul de drept internaŃional, vol.I, 2002. De asemenea, este necesar să remarcăm de la început că modalităŃile de participare a subiecŃilor relaŃiilor internaŃionale, ponderea şi semnificaŃia participării lor la raporturile internaŃionale sunt foarte diferite. Statele sunt principalii participanŃi la relaŃiile internaŃionale. În prezent există în lume aproape 200 state, dintre care 191 sunt membre ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, cea mai cuprinzătoare organizaŃie interguvernamentală. Statul continuă să aibă poziŃia centrală în desfăşurarea relaŃiilor internaŃionale, chiar dacă s-a amplificat participarea altor subiecŃi, uneori cu diminuarea corespunzătoare a rolului componentei statale. Spre deosebire de ceilalŃi subiecŃi, statele reprezintă popoarele, naŃiunile în întregul lor şi le pot angaja în mod obligatoriu în raporturile cu alte state şi popoare. Satele sunt principalele subiecte ale dreptului internaŃional, care participă la formarea normelor de drept, fie prin tratatele pe care le încheie, fie prin normele cutumiare care se formează în practica internaŃională a statelor. Nici un sta nu este în măsură să trăiască în autarhie completă; toate statele sunt constrânse să asigure dezvoltarea şi securitatea lor mizând pe schimburi economice, comerciale, pe raporturi monetare şi financiare cu alte state ale lumii, eventual pe alianŃe. Toate statele sunt implicate într-o reŃea densă şi complexă de interacŃiuni, care condiŃionează măsura în care ele pot face obiectul unor ameninŃări la adresa securităŃii lor şi pot răspunde acestora, limitele libertăŃii lor de acŃiune în diferite domenii, iar în plan economic nivelul şomajului şi al inflaŃiei, preŃul materiilor prime şi al produselor manufacturate pe care le exportă şi le importă, resurselepe care le poate consacra investiŃiilor, mărimea şi dobânda datoriei lor externe. Ele îşi asumă prin negocieri angajamente care necesită luarea de măsuri în plan naŃional şi internaŃional şi care conturează cadrul acŃiunii lor în raporturile internaŃionale. Satele au capacitate generală şi nelimitată de a participa la relaŃiile internaŃionale. Ele stabilesc, între ele şi cu alŃi participanŃi, raporturi

din cele mai diverse, de la cele mai angajante, prin tratate internaŃionale, până la aranjamente şi înŃelegeri politice, şi în toate domeniile-politic, militar, economic, social, cultural etc. Unii autori au insistat asupra reducerii rolului statelor în relaŃiile internaŃionale în condiŃiile actuale, fără a explica această situaŃie. Trebuie să observăm că dacă în condiŃii de război sau confruntare acută statul tinde să domine ansamblul vieŃii politice, economice şi sociale, pentru a putea concentra toate resursele disponibile în scopul apărării intereselor naŃionale, în condiŃii de pace şi de evoluŃie normală în raporturile sale cu alte state nu se impun aceleaşi cerinŃe. AlŃi actori- companii economice, asociaŃii de tot felul, persoane- pot să dezvolte relaŃii internaŃionale pe cont propriu, iar organizaŃiile interguvernamentale au câmp larg deschis pentru exercitarea funcŃiilor lor de dezvoltare a cooperării şi de soluŃionare a problemelor de interes general pentru state. Statele rămân însă principalii actori, ele stabilind regulile după care se desfăşoară şi participarea celorlalŃi actori la raporturile internaŃionale, precum şi obiectivele şi modul de funcŃionare ale organizaŃiilor interguvernamentale. Una din dezvoltările importante intervenite în relaŃiile internaŃionale, începând cu secolul XIX dar mai ales în secolul XX, este formarea şi acŃiunea unui mare număr de organizaŃii interguvernamentale, create de state prin tratate internaŃionale în vederea realizării cooperării dintre ele în domenii de interes comun. Din acest punct de vedere, societatea internaŃională se caracterizează şi prin instituŃionalizare. OrganizaŃiile interguvernamentale , ca asocieri de state în vederea realizării unor obiective stabilite de acestea, se află într-o situaŃie diferită de alŃi actori nestatali. Ele sunt create de state prin tratate şi au competenŃă funcŃională, în limitele obiectivelor pentru care au fost create. Se apreciază că ele completează şi potenŃează rolul statelor în relaŃiile internaŃionale.. Există organizaŃii cu vocaŃie de universalitate, în principiu deschise tuturor statelor: ONU, instituŃiile specializate, ca şi altele precum OrganizaŃia Mondială a ComerŃului, OrganizaŃia Mondială a Turismului, AgenŃia InternaŃională pentru Energia Atomică; altele au caracter regional sau subregional ( OSCE, Consiliul Europei, OSA, Liga Statelor Arabe, Uniunea Africană, NATO, ASEAN etc). Putem distinge organizaŃii care au ca obiect de activitate protecŃia securităŃii statelor membre (NATO), realizarea cooperării economice (OMC, unele instituŃii specializate, CEFTA, NAFTA, OCEMN), altele care urmăresc să înfăptuiască integrarea statelor membre (Uniunea Europeană, unele organizaŃii africane şi latino-americane).

Pentru realizarea obiectivelor lor, ele se angajează în raporturi internaŃionale, atât cu statele, membre şi nemembre, cât şi între ele şi cu alŃi participanŃi la viaŃa internaŃională. În limite stabilite prin tratatele constitutive şi prin decizii ulterioare, ele se pot angaja în raporturi juridice, dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii ca subiecte de drept internaŃional. Ele desfăşoară însă numeroase activităŃi de promovare a relaŃiilor şi cooperării internaŃionale: reprezintă forumurile privilegiate de negocieri între state, asigură examinarea unor probleme de interes major şi adesea stabilirea unor standarde de conduită a statelor membre , examinează diferende între state şi urmăresc reglementarea lor pe căi paşnice, urmăresc menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale şi acŃionează în acest scop în limitele competenŃelor atribuite. În cea mai mare parte, ele nu reprezintă un transfer de suveranitate din partea statelor membre; deciziile adoptate de ele au numai un caracter de recomandare pentru statele membre, cu excepŃia cazului când prin tratat li s-a acordat un caracter obligatoriu ( de exemplu deciziile Consiliului de Securitate, adoptate în cadrul capitolului VII din Carta ONU, în cazurile de ameninŃare sau încălcare a păcii şi securităŃii internaŃionale). Ca subiecte ale dreptului internaŃional, organizaŃiile interguvernamentale adoptă acte proprii, care le angajează în plan internaŃional şi care nu pot fi imputate statelor membre. Uniunea Europeană reprezintă un caz aparte, deoarece statele membre i-au transferat anumite atribuŃii de a acŃiona în locul lor în unele domenii, în raporturile cu alŃi parteneri. Desigur, Uniunea acŃionează în nume propriu şi angajează răspunderea sa internaŃională. Statele membre rămân însă cele care stabilesc competenŃele uniunii şi limitele integrării. Unele organizaŃii cu caracter politico-militar sunt bazate pe garanŃii de securitate pentru oricare stat membru, care ar face obiectul unui atac armat ( de exemplu, NATO). Chiar dacă obligaŃiile de a da ajutor unui aliat victimă a unui atac armat sunt prevăzute în sarcina celorlalte state membre, nu în sarcina AlianŃei ca atare, NATO a creat şi cadrul politic şi militar în măsură să decidă şi să dispună de forŃele armate necesare pentru a proteja un stat membru împotriva unui atac armat extern. Una din trăsăturile lumii contemporane o reprezintă transnaŃionalismul, existenŃa şi acŃiunea unor factori transnaŃionali, cum sunt organizaŃiile neguvernamentale, mişcările liberale, socialiste sau confesionale, companiile multinaŃionale, persoane individuale sau grupate sub diferite motive, dar şi grupările teroriste şi cele ale crimei organizate. OrganizaŃiile neguvernamentale, extrem de numeroase şi acŃionând în cele mai diverse domenii, de la protecŃia drepturilor omului,

la cele din domeniul mediului, până la cele religioase sau pacifiste, au o participare mereu mai activă în viaŃa internaŃională. Unele sunt legate de ONU sau de alte organizaŃii interguvernamentale, altele de activităŃile comerciale. Ele au influenŃat şi influenŃează politica statelor şi activitatea organizaŃiilor interguvernamentale, au determinat preocupări şi uneori evoluŃii în relaŃiile internaŃionale, dar nu pot adopta decizii sau acte cu caracter angajant pentru alŃi subiecŃi ai relaŃiilor internaŃionale. În ceea ce priveşte persoanele juridice, mai ales companiile naŃionale, multinaŃionale, transnaŃionale, care sunt subiecte de drept intern ale statelor în care sunt înregistrate, în contextul economiei moderne ele participă la raporturi internaŃionale tot mai intense. Desigur, contractele încheiate de ele stabilesc drepturi şi obligaŃii reciproce supuse regimului juridic stabilit de dreptul intern sau de norme ale dreptului comercial internaŃional, aşa cum convin părŃile la contract. Ele nu participă la elaborarea normelor de drept internaŃional. Ele exercită însă, mai ales companiile multinaŃionale, o influenŃă semnificativă în raporturile internaŃionale; activitatea lor reprezintă adesea în multe părŃi ale lumii o provocare pentru state. Prin mijloacele imense de care dispun, ele intervin adesea în activitatea statelor şi determină atitudinea acestora în soluŃionarea sau reglementarea anumitor probleme, în interesul lor; ele pot genera, în interesul lor, conflicte sociale şi schimbări în ordinea internă a statelor. Dintre marile companii multinaŃionale, menŃionăm: Airbus, Boeing, American Express, BMW, BP, Ford Motor Company, General Electric, IBM, Microsoft, Nokia şi altele. Ele controlează, în realitate, majoritatea ramurilor de producŃie, inclusiv tehnologiile de vârf. Schimburile internaŃionale implică tot mai mult persoane şi relaŃii private, generate de turism, imigraŃie, contacte profesionale sau intelectuale, transfer de idei, de imagini, de tehnologii de bunuri, ca parte a vieŃii cotidiene. Gradul de participare a persoanelor la raporturile internaŃionale depinde de dinamica societăŃilor interne, de măsura în care ele sunt deschise spre lume, de nivelul de cultură, de tradiŃii şi, desigur de resurse. Adesea, este o reflectare a nivelului de dezvoltare şi a raporturilor de putere existente între state. Participarea persoanelor fizice la raporturi internaŃionale are loc în cadrul juridic creat de state, ca subiecte de drept internaŃional, mai ales prin reglementări în domeniul protecŃiei drepturilor omului şi cel al protecŃiei victimelor conflictelor armate, dar şi în conformitate cu normele dreptului penal internaŃional privind răspunderea persoanelor pentru încălcări ale unor norme care potrivit tratatelor reprezintă infracŃiuni pe care

statele trebuie să le incrimineze şi să le pedepsească. De asemenea, persoanele fizice participă la raporturi internaŃionale, pe care le numim de drept internaŃional privat, atunci când intră în contact cu sisteme juridice ale altor state ( în probleme privind călătoriile, imigraŃia, educaŃia, raporturile de familie etc). La raporturile internaŃionale iau parte ocazional şi alŃi actori, uneori destul de importanŃi pentru evoluŃia evenimentelor şi a situaŃiei. Astfel, în perioada decolonizării, mişcările de eliberare naŃională, care s-au dezvoltat mai ales în Ńări din Africa, au stabilit raporturi internaŃionale, uneori foarte intense cu statele existente, între ele şi chiar cu puterea colonială, în special în faza finală a luptei lor. Ele au încheiat tot felul de înŃelegeri, chiar tratate, au fost recunoscute de organizaŃii internaŃionale şi au deschis reprezentanŃe oficiale în state şi pe lângă organizaŃiile respective. Au fost, din această categorie, Frontul NaŃional de Eliberare din Algeria, SWAPO în Africa de Sud, cele trei mişcări de eliberare din Angola şi altele. În prezent putem înscrie în această categorie OrganizaŃia de Eliberare a Palestinei, care nu este recunoscută ca stat, dar întreŃine raporturi cu numeroase state, inclusiv cu Statul Israel, a încheiat şi încheie tratate şi are reprezentanŃe cu statut diplomatic în multe Ńări. În Europa, au participat la raporturi internaŃionale Partidul Democratic Albanez şi Armata de Eliberare din Kosovo, iar în Irlanda de Nord Sinn Fein şi Armata Republicană Irlandeză, indiferent dacă această participări era legitimă şi dacă a fost recunoscută ca atare de statul pe teritoriul căruia ele s-au format şi de alte state. În aceeaşi categorie trebuie să înscriem şi beligeranŃii, forŃe armate disidente care se opun celor ale unui guvern, fie pentru a prelua puterea fie în scopuri separatiste; de regulă ele nu au o bază legală, dar pot intra în raporturi internaŃionale cu alte state, uneori chiar cu statul din care fac parte, mai ales în privinŃa respectării normelor privind protecŃia victimelor conflictelor armate. Mişcări separatiste există în prezent şi în alte state şi nu este exclusă , în anumite condiŃii şi în anumite momente, participarea lor la raporturi internaŃionale. 2. Fiecare din aceşti actori participă la raporturile internaŃionale prin reprezentanŃi sau direct, după caz. Astfel, statul este reprezentat în raporturile internaŃionale prin toate structurile sale şi la toate nivelurile, conform prevederilor sale constituŃionale. Desigur, nu toate organele participante la raporturi internaŃionale angajează din punct de vedere statul; au această capacitate şi li

se recunoaşte ca atare conform unei norme de drept internaŃional şeful statului, şeful guvernului şi ministrul afacerilor externe. În toate sistemele constituŃionale, şeful statului are funcŃii de reprezentare a statului în relaŃiile internaŃionale. ConstituŃia fiecărui stat stabileşte întinderea acestor atribuŃii. În cazul republicilor parlamentare, şeful statului are funcŃii preponderent reprezentative şi angajamentele pe care el şi le asumă au numai valoare politică. Numai guvernele acestor state le pot angaja obligatoriu. In cazul republicilor prezidenŃiale, şeful statului poate fi şi şeful executivului sau poate avea mari puteri executive, el putând angaja statul din toate punctele de vedere. O altă situaŃie o prezintă statele cu regim semi-prezidenŃial, în care şeful statului, fără a fi şeful executivului, este investit prin constituŃie cu atribuŃii de reprezentare externă care îi permit să angajeze statul. Parlamentul, deşi nu are atribuŃii de reprezentare a statului în relaŃiile cu alte state, participă sub diferite forme la relaŃiile internaŃionale. Parlamentele au contacte şi întâlniri cu organismele similare din alte state, sunt membre ale unor organisme internaŃionale, ca Uniunea Interparlamentară, adunările parlamentare ale Consiliului Europei, NATO, OSCE, OCEMN, ca şi la structuri şi activităŃi deschise parlamentelor naŃionale în cadrul Uniunii Europene. În acest cadru, parlamentele naŃionale se pronunŃă în nume propriu, în cele mai diverse probleme. Fără a angaja statele, documentele şi deciziile adoptate de ele pot influenŃa activitatea organismelor politice ale organizaŃiilor respective şi desigur politicile statelor membre. Desigur, parlamentele au şi atribuŃii de ordin intern în domeniul politicii externe, cum sunt ratificarea tratatelor, autorizarea unor acŃiuni ale statelor în acest domeniu, dar acestea fac parte din sistemul juridic intern, chiar dacă au efecte importante în plan internaŃional. De regulă executivul şi, în anumite condiŃii, structuri ale acestuia angajează statul în plan internaŃional din punct de vedere juridic. Guvernul este cel care iniŃiază negocieri cu alte state în vederea încheierii de tratate( uneori cu aprobarea preşedintelui), duce aceste negocieri şi semnează tratatele, uneori aprobă el însuşi asemenea tratate. Şeful guvernului şi ministrul afacerilor externe pot angaja direct statul, în timp ce alŃi miniştri au nevoie de împuterniciri speciale în acest scop. Extinderea diplomaŃiei la cât mai multe domenii ale vieŃii internaŃionale face necesară însă participarea unui mare număr de agenŃii ale statului la raporturile internaŃionale, chiar fără adoptarea de angajamente juridice sau pentru a le pregăti. Participă, de asemenea, la raporturi internaŃionale în numele statului misiunile diplomatice şi oficiile consulare deschise în alte state şi

misiunile pe lângă organizaŃiile internaŃionale, având desigur competenŃe de reprezentare limitate şi beneficiind de regimul stabilit prin dreptul diplomatic şi consular. OrganizaŃiile interguvernamentale sunt reprezentate, în raporturile internaŃionale la care participă, potrivit statutelor lor, de secretarul sau directorul general sau de alŃi funcŃionari împuterniciŃi în acest scop, uneori pe baza unui mandat acordat de organe ale organizaŃiei. AlŃi actori participanŃi la raporturile internaŃionale sunt reprezentaŃi potrivit statutelor şi voinŃei lor sau participă direct. Principalii subiecŃi ai raporturilor internaŃionale sunt statele, ca subiecte de drept internaŃional cu capacitate deplină. Fără a diminua rolul şi locul celorlalŃi actori, acest lucru este foarte important pentru structura relaŃiilor internaŃionale în ansamblul lor, deoarece statele sunt cele care definesc cadrul în care se desfăşoară cooperarea internaŃională, în plan internaŃional prin normele asupra cărora convin, iar în plan intern prin legile pe care le adoptă. 3.Principala motivaŃie a angajării statelor şi a celorlalŃi actori în raporturi internaŃionale o reprezintă interesele lor. În fapt, participarea la raporturi internaŃionale este rezultatul proiecŃiei unor interese dincolo de frontierele statelor, interese pe care statele sau alŃi actori consideră necesar să le promoveze în acest mod. De aceea, pentru a înŃelege scopurile şi obiectivele urmărite de state atunci când se angajează într-o acŃiune sau o relaŃie internaŃională, trebuie să desprindem şi să cunoaştem interesele urmărite de ele. Interesele statelor în relaŃiile internaŃionale pot fi extrem de variate, prin substanŃa lor-politice, militare, economice, culturale, social-umane şi altele; ele pot fi imediate, pe termen mediu, pe termen lung sau mai mult sau mai puŃin permanente; fiecare stat poate să acorde prioritate unuia sau altuia din interesele sale , în funcŃie de nevoi şi de momentul istoric, stabilind propria sa ierarhie de importanŃă Toate statele, indiferent de mărime, de nivel de dezvoltare sau de alŃi factori, au interese proprii privind relaŃiile cu alte state, din regiunea lor geografică sau din alte zone, în diferite domenii ale vieŃii internaŃionale. Interesele unui stat se raportează deci atât ratione personae, faŃă de statele cu care se doreşte stabilirea relaŃiei, cât şi ratione materiae, Ńinând seama de domeniul de interes. Adeseori, aceste interese sunt determinate de situaŃia internă din statul în cauză. Putem afirma că pentru România contemporană zonele de interes prioritar se concentrează spre Uniunea Europeană, Ńările vecine, Balcanii, regiunea Mării Negre, a Caucazului şi Mării Caspice, iar ca domenii majore de interes spre

protecŃia securităŃii şi dezvoltarea economică şi socială, cu tot ceea ce presupun aceste obiective. Orice stat îşi promovează interesele prin mijloacele pe care le alege sau le convine cu partenerii săi; alegerea şi folosirea acestor mijloace trebuie însă să respecte principiile şi normele dreptului internaŃional. Adeseori marile puteri şi-au bazat protecŃia intereselor lor nu numai pe ordinea internaŃională, ci şi pe mijloace economice şi financiare de care dispun, pe influenŃa politică şi chiar pe forŃele lor armate. Uneori, mari puteri, acŃionând individual sau în grup, au urmărit să-şi impună politica în anumite zone, considerându-le zone de influenŃă, cu încălcarea drepturilor suverane ale statelor în cauză, şi să stabilească raporturi de dominaŃie asupra acestor state şi de subordonare a voinŃei lor. Istoria relaŃiilor internaŃionale a cunoscut multe asemenea aranjamente, care au avut efecte îndelungate şi nefaste, ca de exemplu înŃelegerea de la Yalta dintre Stalin şi Churchill, care avea să ducă la divizarea Europei pentru aproape o jumătate de secol. Dacă statele şi ceilalŃi actori acŃionează în raporturile internaŃionale pentru realizarea intereselor lor, înfăptuirea acestor interese depinde, într-un mediu internaŃional dat, de capacitatea de a pune în mişcare mijloace suficiente în acest scop. Aceste mijloace constituie factorul putere, care joacă un rol esenŃial în raporturile internaŃionale. În ceea ce priveşte statul, ca participant la raporturile internaŃionale, se consideră în general că puterea poate fi analizată în funcŃie de parametrii următori: -nivelul de dezvoltare economică, resursele financiare, capacitatea ştiinŃifică şi tehnologică, resursele naturale; -forŃa militară, naŃională şi eventual de grup; -numărul şi calitatea populaŃiei, întinderea şi particularităŃile teritoriului; -poziŃia geografică şi potenŃialul geopolitic care decurge din aceasta; -activitatea diplomaŃiei sale, ca instrument al politicii externe, constând în calitate, capacitate de iniŃiativă şi de acŃiune, abilitatea de a folosi conjunctura internaŃională, inclusiv organizaŃiile internaŃionale; -capacitatea de a influenŃa centrele de putere internaŃionale în favoarea propriilor interese, prin lobby şi mass-media; -capacitatea serviciilor de informaŃii de a oferi informaŃii utile, pertinente, prelucrate şi interpretate cu promptitudine, în folosul propriilor interese;

-situaŃia socială şi politică internă, calitatea şi profesionalismul cu care sunt conduse treburile naŃionale. Ponderea acestor factori poate fi diferită de la stat la stat şi în diferite perioade istorice, după cum ei depind unii de alŃii şi pot fi combinaŃi în funcŃie de realităŃile fiecărui stat. Unii din aceşti factori sunt proprii şi altor actori ai raporturilor internaŃionale- nivelul dezvoltării economice şi tehnologice pentru companiile multinaŃionale, activitatea diplomatică pentru organizaŃiile interguvernamentale, capacitatea de a influenŃa centrele de putere internaŃionale practic pentru toŃi actorii. 4. ToŃi aceşti actori acŃionează şi interacŃionează în cadrul a ceea ce numim societatea internaŃională. Deşi statele rămân suverane pentru ordonarea dezvoltărr interne a fiecărei Ńări, influenŃele şi percepŃia societăŃii internaŃionale se fac tot mai mul simŃite; decizii majore de orientare economică sau politică sunt luate în cadru internaŃional; catastrofele şi conflictele externe sunt nu numai cunoscute imediat, dar au adesea efecte concrete asupra altor state şi popoare. Societatea internaŃională este esenŃialmente eterogenă; chiar şi cele aproape 200 state sunt foarte diferite ca mărime, nivel de dezvoltare, putere economică sau militară şi din multe alte puncte de vedere; ceilalŃi factori sunt şi mai eterogeni, iar participarea lor la raporturi internaŃionale este inegală de la stat la stat. Pe de altă parte există şi societăŃi internaŃionale parŃiale, cele regionale, caracterizate prin mai multă omogenitate, prin solidarităŃi mai puternice, ca urmare a proximităŃii geografice, a comunităŃii de cultură şi adesea de interese. Aceasta a dus şi duce la forme de cooperare mai intense, chiar de integrare economică şi politică, cu urmări importante în planul relaŃiilor internaŃionale. O trăsătură majoră a societăŃii internaŃionale este coexistenŃa unei pluralităŃi de state suverane. Din acest punct de vedere, iniŃial fiind numai interstatală şi limitată la Europa, societatea internaŃională a dobândit caracter de universalitate, cuprinzând în prezent, ca urmare a procesului decolonizării şi a dizolvării unor state multinaŃionale, aproape 200 state suverane. Societatea internaŃională nu dispune de mecanisme sau instanŃe de reglementare şi ordonare superioare statelor. De aceea, ea este în primul rând un cadru al relaŃiilor dintre state şi al manifestării politicii externe a statelor. Statele acŃionează ca factor imediat, în raporturile lor cu alte state şi în stabilirea normelor care tind să reglementeze aceste raporturi. Ele acŃionează totodată ca factor mediat, stabilind separat şi adesea în cooperare cu alte state cadrul juridic şi instituŃional în care participă la raporturile

internaŃionale ceilalŃi actori: condiŃiile schimburilor, accesul pe teritoriul lor, regimul străinilor şi protecŃia cetăŃenilor proprii, regimul investiŃiilor şi companiilor străine, competenŃele organizaŃiilor internaŃionale etc. Ca urmare, societatea internaŃională dispune de un sistem de norme din ce în ce mai detaliate stabilite de state, atât privind raporturile dintre ele, cât şi privind participarea la raporturile internaŃionale a celorlalŃi actori, chiar dacă aceste norme nu sunt totdeauna respectate şi existenŃa lor depinde de raporturile de forŃă dintr-o periadă sau alta. Este un fapt că raporturile de putere joacă un rol important în stabilirea acestor norme, determinând capacitatea statelor de a influenŃa soluŃiile care sunt propuse şi adoptate. În acelaşi timp, creşterea rolului organizaŃiilor universale şi globalizarea în tot mai multe domenii ale vieŃii internaŃionale au dus la creşterea rolului negocierilor cu participarea unui număr tot mai mare de state, ca formă permanentă de realizare a cooperării internaŃionale, la tendinŃa de generalizare a abordărilor multilaterale. Societatea internaŃională poate fi considerată astfel ca un ansamblu pluralist şi interdependent, în care acŃionează şi interacŃionează factori eterogeni, cu contribuŃii diferite, între care statul are rolul ordonator esenŃial. Istoria arată că raporturile dintre state au fost fie de armonie, fie de conflict, cu aternanŃe, reveniri şi răsturnări de situaŃii, în funcŃie de climatul existent în diferite perioade ale istoriei şi de opŃiunile deschise partenerilor. SecŃiunea a 3-a- Teorii privind relaŃiile internaŃionale. În spiritul celor spuse de la început, în sensul că teoriile şi concepŃiile privind relaŃiile internaŃionale urmăresc să explice evenimentele şi faptele petrecute, considerăm necesar să ne referim pe scurt la principalele concepŃii pe care autorii le-au dezvoltat în acest domeniu. Pornind de la actorii implicaŃi în raporturile internaŃionale şi de la rolul lor, întâlnim în lucrările privind relaŃiile internaŃionale trei abordări metodologice: cea sociologică, prin care ni se propune examinarea raporturilor internaŃionale în complexitatea lor, incluzând atât persoanele, şi grupurile, cât şi formele de grupare colectivă a acestora, adică statele, tinzând astfel să diminueze rolul statelor; cea instituŃionalistă, care ar restrânge studiul relaŃiilor internaŃionale la acŃiunea instituŃiilor sau ansamblurilor organizate; cea statalistă, care propune axarea studiului relaŃiilor internaŃionale pe evoluŃia raporturilor dintre state, ca factor determinant al istoriei omenirii. Din punctul de veder al factorilor care care au motivat desfăşurarea raporturilor internaŃionale de-a lungul istoriei, se consideră că

în evoluŃia relaŃiilor internaŃionale s-au manifestat două curente principale: realismul şi liberalismul sau idealismul; s-au adăugat, cu nuanŃe, neorealismul, neoliberalismul, constructivismul, postmodernismul, şcoala engleză, funcŃionalismul. Realismul analizează relaŃiile internaŃionale ca fiind dominate în principal de puterea politică, de putere în general. Ele s-ar stabili în esenŃă între state, mai ales între marile puteri. ReprezenanŃii săi pornesc de la prezumŃia că statul este principalul furnizor de securitate şi principalul actor în relaŃiile internaŃionale, mult mai important decât organizaŃiile internaŃionale guvernamentale şi neguvernamentale şi alŃi actori, este unitar şi acŃionează într-un sistem anarhic, în competiŃie cu alte state. În analiza lor, ei apelează la termeni ca balanŃa puterii, competiŃie, conflict, război, structură ierarhică, iar prin politică internaŃională înŃeleg lupta pentru putere şi consideră că puterea va domina în continuare sistemul relaŃiilor internaŃionale, iar competiŃia şi conflictul sunt fireşti. SusŃinătorii acestei teorii justifică acŃiunea fiecărui stat de a-şi asigura prin resurse proprii securitatea şi supravieŃuirea. Ca promotori ai acestui curent sunt prezentaŃi Otto von Bismarck, artizan al unităŃii germane în cadrul celui de al II-lea Reich, adept al teoriei echilibrului de forŃe, şi Henri Kissinger, secretar de stat al SUA, conducător al politicii externe a SUA în anii 70. Cel care i-a dat un contur mai complet, în anii de după al doilea război mondial, Hans Morgenthau, a dezvoltat ca teze principale ale neorealismului următoarele: continuitatea, în sensul că politica este guvernată de legi obiective şi raŃionale; câştigurile relative sau absolute, considerând că o bună politică externă este cea care reduce riscurile şi creşte beneficiile; suveranitatea poitică, statul naŃiune fiind privit ca punct de plecare pentru politica externă; raŃionalitatea, în sensul că trebuie acŃionat nu pe bază de principii, ci cum se consideră că este bine. Nu întâmplător se consideră că, dincolo de referirile istorice, concepŃiile realiste reflectă preocupările cercurilor conducătoare din SUA în contextul războiului rece de a da o justificare şi o dimensiune ştiinŃifică politicii externe americane. Criticii acestei teorii i-au reproşat caracterul conservator, cinismul şi pesimismul, faptul că ar descrie atitudini ale conducătorilor statelor ca urmare a percepŃiilor subiective ale acestora şi că ar pune accentul exclusiv pe factorul putere şi pe rolul exclusiv al statului, ceeea ce nu corespunde evoluŃiei contemporane. Liberalismul, numit şi idealism, situează în prim plan libertatea individului, ca valoare care trebuie protejată şi include, într-o analiză

complexă a relaŃiilor internaŃionale, statele care interacŃionează, organizaŃiile internaŃionale, societatea civilă; pentru idealişti, accentul cade pe mai mulŃi factori: valori morale, interes naŃional, putere şi independenŃă; ei susŃin că statul acŃionează în funcŃie de preferinŃe şi nu are interese naŃionale perpetue. În esenŃă, partizanii acestor concepŃii înfăŃişează societatea internaŃională ca un tot, ale cărui elemente autonome nu exclud solidaritatea în jurul unor valori ; ei pun accentul pe cooperare şi interdependenŃă. In loc de securitate, ei pun accentul pe libertate şi pace şi apelează la noŃiuni ca pacea, progresul, cooperarea. Sunt prezentaŃi ca promotori ai idealismului Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau şi mai recent fostul preşedinte al SUA Woodrow Wilson. Mai recent, unii din susŃinătorii acestui curent de gândire promovează o abordare federalistă în relaŃiile internaŃionale, pornind mai ales de la evoluŃiile din Europa. Cei mai mulŃi promovează însă o abordare sistemică, în sensul că societatea internaŃională ar fi o reŃea de relaŃii şi schimburi solidare, în care statele ar fi numai agenŃi, actori a căror libertate este numai aparentă, fiind condiŃionată şi canalizată de de existenŃa unui ansamblu organizat de relaŃii care le impune logica sa. Unii pornesc de la existenŃa şi creşterea rolului organizaŃiilor internaŃionale, mai ales a celor specializate sau tehnice, a căror multiplicare ar duce la un proces de integrare care ar marginaliza politicile tradiŃionale. Critica acestor teorii include ignorarea unor realităŃi, a ponderii factorului putere în viaŃa internaŃională, prezentarea unor tendinŃe sau aspiraŃii drept realităŃi. Neorealismul continuă abordarea realistă, adaptată la epoca actuală, dar iau în considerare unele din criticile aduse acestuia. Astfel, adepŃi ai neorealismului au adăugat ca elemente de analiză interdependenŃa dintre state şi efectele globalizării, ori au prezentat modele de schimbare sistemică a lumii pentru a stabili noi echilbre, dacă statele le consideră avantajoase. Ei consideră societatea internaŃională ca un ansamblu interdependent şi examinează şi atitudunea altor actori decât statele. Interesul naŃional al statelor nu este analizat numai în termeni de putere, ci include dimensiuni multiple-politice, economice, militare, culturale etc. CompetiŃia şi conflictul nu sunt singurele opŃiuni; li se adaugă cooperarea, în forme care pot fi mai avantajoase. Neorealismul pune accentul pe analiza constrângerilor structurale pe care statele le suferă şi care se impun comportamentului lor, determinându-le să acŃioneze, dar şi să coopereze.

Neoliberalismul porneşte de la preocuparea statelor de a coopera şi de la interdependenŃa dintre ele şi pune pe prim plan problema distribuŃiei resurselor şi vulnerabilitatea situaŃiei în acest domeniu. Constructivismul porneşte de la premisa că lumea, sistemul internaŃional actual, reprezintă o construcŃie socială, în care statul are rolul principal, iar interesele de stat sunt în principal definite de structuri sociale. AdepŃii acestei teorii consideră că securitatea poate fi asigurată fie printr-o abordare pe verticală-securitatea individului, a grupurilor relevante, a umanităŃii ca întreg, fie printr-o abordare orizontală, a problemelor politice, economice, sociale, umanitare, militare şi altora pe care le poate presupune o situaŃie. Postmodernismul îşi propune un obiectiv limitat, şi anume explicarea şi clarificarea situaŃiei existente, pentru a o face cunoscută; este mai curând o combinaŃie a celorlalte tipuri de analiză a relaŃiilor internaŃionale. Şcoala engleză utilizează concepte globale ca societate, ordine şi justiŃie internaŃionale şi promovează dialogul ca metodă prin care statele pot stabili reguli comune şi instituŃii şi pot construi o societate internaŃională bazată pe valori şi interese comune. Ordinea internaŃională ar putea fi impusă pe baza unor principii de bază, între care: respectul reciproc al suveranităŃii, neintervenŃia, respectarea obligaŃiilor asumate prin tratate. Promotorii acestor teze recomandă şi reconcilierea intereselor de stat cu cerinŃe ale ordinii solidare(respectarea dreprturilor omului, un anumit grad de organizare internaŃională, respectarea dreptului internaŃional). FuncŃionalismul porneşte de la realităŃile integrării europene, de la ideea că statele au interese comune, care dau cooperării lor o dinamică proprie; accentul este pus pe rolul Uniunii Europene, care ar duce la declinul naŃionalismului şi al statului naŃiune; se consideră că evoluŃia relaŃiilor internaŃionale ar fi determinată de cluburile de reflecŃie, de reŃele de influenŃă şi de reuniunile liderilor marilor puteri. O analiză mai atentă a esenŃei acestor teorii, Ńinând seama de evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în epocile modernă şi contemporană, la care ne vom referi în capitolele următoare, arată că fiecare din ele a izolat unul sau mai multe elemente ca obiect al analizei relaŃiilor internaŃionale, pe care l-a considerat determinant; acest mod de analiză nu poate fi însă generalizat nici în timp, nici în spaŃiu, la întreaga evoluŃie a relaŃiilor internaŃionale; dacă unele momente şi evoluŃii pot fi privite prin prisma doctrinelor realismului, altele poartă mai curând amprenta tezelor liberalismului; în orice caz, se impune luarea în consideraŃie a diferiŃilor factori în ansamblul

şi în intercondiŃionarea lor, pentru a asigura analiza completă şi corectă a evenimentelor şi schimbărilor în viaŃa internaŃională. x x x Pe baza conceptelor prezentate mai sus, ne propunem să examinăm în cele ce urmează principalele etape din evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în epocile modernă şi contemporană, până în zilele noastre. Avem în vedere nu o concepŃie prestabilită, ci mai curînd un rezultat al analizei acestei evoluŃii, ca metodă ştiinŃifică de natură să ne permită înŃelegerea fenomenelor petrecute, a resorturilor lor în politica statelor şi a consecinŃelor lor asupra vieŃii internaŃionale.

CAPITOLUL II DE LA PACEA WESTFALICĂ- 1648, LA CONGRESUL DE LA PARIS-1856. SecŃiunea 1-RelaŃiile internaŃionale de la pacea westfalică la războaiele napoleoniene 1.Pacea de la Westfalia din 1648, prin tratatele semnate la Osnabruck şi la Munster, a stabilit structuri teritoriale şi politice care vor dura până la Congresul de la Viena(1815), unele şi după aceea. Ea a pus capăt războiului de 30 de ani, început în 1618 prin răscoala anti-habsburgică din Boemia. Războiul s-a extins repede, devenind primul război continental în Europa, cuprinzând iniŃial statele germane, aflate în tabere opuse: cea catolică, sub conducerea Austriei, şi cea protestantă. Danemarca şi Suedia au intervenit succesiv de partea protestanŃilor, dar au fost înfrânte şi habsburgii şi-au restabilit autoritatea pe teritoriul Germaniei. A intrat apoi în război FranŃa de partea protestanŃilor, împotriva Imperiului Habsburgic. În aceeaşi tabără a participat în diferite momente şi principatul Transilvaniei, sub Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rakoczy, acesta din urmă sprijinit de Vasile Lupu şi Matei Basarab. Statele feudale din Germania şi Nordul Italiei erau grupate sub conducerea Sfântului imperiu roman de origine germană, condu de casa de Austria, care putea să domine Europa. În interiorul acestuia însă nu exista o conducere centralizată, datorită slabelor mijloace de comunicaŃie, feudalii considerând puterea împăratului ca nominală. Reforma( desprinderea de biserica catolică) a oferit prinŃilor rebeli ocazia să-şi afirme neatârnarea şi faŃă de împărat şi faŃă de papalitate. A fost un război distrugător, în urma căruia Europa centrală a fost devastată, iar combatanŃii epuizaŃi au trecut la negocieri de pace. Tratativele s-au desfăşurat între Imperiul habsburgic şi FranŃa la Munster( în zona catolică) şi între Imperiu şi Suedia la Osnabruck(în zona protestantă), ambele oraşe din Westfalia. Centrul Europei devenise un vacuum material şi uman; Războaiele şi pacea westfalică au întârziat reunificarea Germaniei cu câteva secole. Este important de reŃinut că cele două tabere care s-au înfruntat erau formate prima, sub steagul catolicismului, din Austria, Spania şi o serie de state germane catolice, conduse de Bavaria, iar cea de a doua,

sub semnul protestantismului, din Suedia, Danemarca, statele germane protestante şi FranŃa(deşi era catolică). Deşi războiul a fost purtat sub o motivaŃie religioasă, protagoniştii urmăreau scopuri naŃionale precise. Astfel, Casa de Austria urmărea unificarea Germaniei sub sceptrul Vienei prin recâştigarea pe plan religios a poziŃiilor pierdute în favoarea protestanŃilor, după reforma iniŃiată de Martin Luther în 1517. Danemarca urmărea să-şi păstreze poziŃiile pe care le avea în Germania, iar Suedia dorea extinderea posesiunilor teritoriale şi asigurarea unor interese comerciale în Germania. Participarea la război a Transilvaniei, sub Bethlen şi Rakoczy împotriva habsburgilor, urmărea consolidarea statutului aproape independent şi a poziŃiei internaŃionale a principatului faŃă de Austria. O atenŃie deosebită merită poziŃia FranŃei, care, deşi catolică, a sprijinit şi a iniŃiat alianŃele anti-habsburgice şi apoi a intervenit direct în război. Sub conducerea cardinalului Richelieu, prim ministru , FranŃa a impus prioritatea interesului de stat faŃă de alte preocupări, inclusiv cele religioase, ceea ce a dus la afirmarea unui principiu nou în politica externă a statelor, ce al raŃiunii de stat(raison d/Etat). Deşi cardinal al bisericii catolice, Richelieu a văzut în încercarea habsburgilor de a restabili religia catolică peste tot în Europa o ameninŃare la securitatea FranŃei, o manevră politică prin care se urmărea dobândirea supremaŃiei în Europa centrală şi a pus interesul naŃional al FranŃei mai presus de aspiraŃiile sale religioase. Aşa se explică şi încheierea unor alianŃe ale FranŃei catolice cu Danemarca, Olanda şi Suedia protestante, împotriva unor state catolice ca Austria şi Spania. Principiul raŃiunii de stat avea să domine politica statelor în Europa în secolele următoare. Un alt principiu stabilit în timpul războiului de 30 de ani şi apoi prin pacea westfalică a fost cel al echilibrului de forŃe între principalii actori ai vieŃii internaŃionale. Aceasta însemna formarea de coaliŃii suficient de puternice pentru a menŃine forŃe egale pentru a preveni dominaŃia unui stat asupra altora şi a evita sau limita conflictele. Tratatele de la Westfalia au pus, de asemenea, bazele concepŃiei suveranităŃii statelor naŃionale, ale unor norme privind suveranitatea statelor, egalitatea în drepturi şi neamestecul în treburile lor interne, care vor deveni treptat principii fundamentale ale dreptului internaŃional. Pornind de la motivaŃia religioasă a războiului şi dorind să stabilească independenŃa statelor din acest punct de vedere, atât faŃă de Sfântul imperiu german, cât şi faŃă de papalitate, aceste principii şi norme recunoşteau dreptul fiecărui stat de a se guverna potrivit intereselor şi

raŃiunii sale. Statele au devenit singurele sisteme politice legitimate, bazate pe teritoriu propriu şi guvern independent. A fost consacrată independenŃa Olandei şi a ConfederaŃiei cantoanelor elveŃiene, au fost stabilite norme privind protecŃia unor minorităŃi religioase, ca şi garanŃii colective ale independenŃei unor state( a Olandei de către FranŃa şi Suedia). Această evoluŃie în planul relaŃiilor internaŃionale a determinat şi apariŃia, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a unor concepŃii privind normele care să guverneze aceste relaŃii, care au marcat începerea formării dreptului internaŃional, aşa cum îl cunoaştem în prezent. Personalitatea proeminentă din acest punct de vedere a fost Hugo Grotius; se consideră că prin lucrarea De Jure Belli ac Pacis el a pus bazele dreptului internaŃional modern. El a fost şi exponentul intereselor olandeze în confruntarea cu Anglia privind navigaŃia pe mări şi oceane, prin lucrarea „De Mare Liberum”, răspuns la o lucrare scrisă de John Sheldon, „De Mare Clausum”. Tratatele westfalice au conturat structura Europei Centrale şi de Vest pentru aproape 100 de ani. Ele au marcat şi victoria monarhiilor împotriva papalităŃii, au însemnat recunoaşterea principiilor suveranităŃii şi egalităŃii statelor şi au introdus în politica mondială principiul echilibrului dintre puteri ca mijloc de menŃinere a păcii. 2.După pacea de la Westfalia a urmat un şir de conflicte militare în toată Europa, dar şi în afara continentului, mai ales pe mări şi oceane, opunând alianŃe diferite, cu schimbări neaşteptate de parteneri. Monarhii care conduceau statele în această perioadă urmăreau să-şi lărgească domeniile, să-şi asigure dominaŃia asupra unor zone cât mai întinse şi, desigur, să-i împiedice pe alŃii să dobândească prea mare putere. În această perioadă, războaiele FranŃei cu Spania, Olanda, Anglia şi Austria urmăreau hegemonia asupra continentului, cele ale Suediei în Nord Ńinteau spre dominarea totală a bazinului baltic, în centrul şi sud-estul Europei luptau pentru dominaŃie imperiile habsburgic şi otoman, iar pe mări şi oceane avea loc confruntarea dintre Anglia şi Olanda pentru supremaŃie navală. În această perioadă se conturează politica Angliei de a împiedica formarea oricărei dominaŃii pe continent, fie de către FranŃa prin câştiguri teritoriale noi sau prin unirea tronurilor francez şi spaniol sub acelaşi sceptru, fie de către Austria, în acelaşi mod. Totodată, Anglia începea formarea unui uriaş imperiu colonial şi pentru aceasta avea nevoie să domine mările şi oceanele. Vom întâlni în mod constant această politică a Angliei, de a împiedica orice dominaŃie pe continent.

Austria urmărea menŃinerea poziŃiilor sale în Germania şi a habsburgilor la tronul Spaniei, participând cu toată forŃa la războiul de succesiune. În răsărit, ea a reuşit să spargă asediul turc asupra Vienei în 1683 şi să obŃină mai multe victorii împotriva imperiului otoman. Se consideră că Austria era un caz de supra angajare strategică, urmărind menŃinerea unui teritoriu uriaş şi fragmentat, întins din Spania până în Estul Europei, pe care nu-l putea apăra. În urma păcii westfalice, FranŃa devenise puterea dominantă în Europa. Ea urmărea în continuare să-şi extindă teritoriile, pentru a obŃine frontiere naturale pe Pirinei şi Alpi, pe Rhin şi pe Canalul Mânecii; în Răsărit, urmărea să profite de slăbirea Imperiului habsburgic şi să încheie alianŃe cu Imperiul otoman, cu Rusia, Polonia, Suedia, astfel încât Austria să fie angajată în această parte a Europei. În Vest, a încheiat alianŃe când cu Olanda, când cu Anglia, dar a avut repetate războaie cu acestea. Cu Anglia, mai ales, războaiele au atins o virulenŃă deosebită în timpul războiului pentru succesiunea la tronul Spaniei şi s-au extins în Indii şi alte zone din afara Europei. FranŃa s-a implicat în cele 28 conflicte armate care au avut loc până la tratatele de la Utrecht, iar pe plan diplomatic şi politic s-a implicat sistematic în ansamblul raporturilor internaŃionale. FranŃa avea şi mijloacele să ducă o asemenea politică; statistici ale vremii relevă că FranŃa dispunea de o populaŃie mai numeroasă decât ceilalŃi actori şi mobiliza forŃe armate mult mai numeroase decât aceştia( 19 milioane locuitori în 1700 faŃă de 8 milioane în Austria şi 9 milioane în Anglia, cu o armată de 350 mii în 1710 faŃă de 100 mii a Imperiului habsburgic şi 75 mii a Angliei). Statisticile arată de asemenea o creştere semnificativă a populaŃiei şi a armatei Prusiei, care va ajunge să o depăşească pe cea a Austriei. În ceea ce priveşte flotele militare, va creşte continuu supremaŃia Marii Britanii. Au avut loc în continuare războaie între FranŃa şi Spania, respectiv FranŃa şi Olanda, care au dus la noi cuceriri teritoriale. FranŃa a obŃinut frontiera pe Pirinei, precum şi unele teritorii din łările de Jos , apoi Alsacia şi alte teritorii la dreapta Rhinului. Aeasta a determinat o mare alianŃă împotriva FranŃei( Liga de la Augsburg, în care au intrat Austria, Spania, Olanda, Savoia, Suedia, Anglia, numeroşi principi germani şi italieni); a urmat un război de 11 ani, care s-a încheiat cu pacea de la Ryswick(1697), prin care FranŃa renunŃa la łările de Jos, la Luxemburg şi la unele teritorii de la dreapta Rhinului, dar păstra Strasbourgul. În Est, în disputa pentru supremaŃie în zona Mării Baltice, Suedia a întreprins mai multe războaie în Polonia şi Germania, ca şi împotriva Rusiei, dar a fost silită să dea înapoi în faŃa alianŃei acestora. Totuşi, ca urmare a înfrângerii Rusiei, prin pacea de la Kardis(1661), Suedia

şi-a menŃinut cuceririle în Livonia( Letonia de astăzi), ceea ce a întârziat accesul Rusiei la Marea Baltică cu o jumătate de secol. Deşi Suedia devenise sub regele Gustav Adolf cel mai mare producător de oŃel şi cupru din Europa, datele de ansamblu privind populaŃia şi forŃele sale armate nu-i permiteau să devină o mare putere. Se consideră că acŃiunile sale în centrul Europei au fost un alt caz de supra-angajare strategică. Regatul Poloniei, format dintr-un conglomerat de teritorii, cu populaŃie neomogenă şi fără frontiere bine delimitate, a încercat să-şi extindă dominaŃia în multe direcŃii, dar avea duşmani: la Nord Suedia, la Vest Prusia şi Austria, la Sud Imperiul otoman, iar la Est Rusia. S-a angajat în multe războaie, mai ales împotriva Turciei, cu rezultate parŃiale. În 1683 a încheiat cu Austria o alianŃă, în urma căreia a sprijinit Austria în înlăturarea asediului otoman asupra Vienei, iar în 1684 a intrat în Liga Sfântă, împreună cu Austria şi VeneŃia, şi va fi parte la victoria de la Zenta împotriva otomanilor, semnând pacea de la Karlowitz. După pacea de la Westfalia, Austria şi-a canalizat expansiunea spre Sud-Est; înaintarea Austriei şi Rusiei spre Sud-Estul continentului a determinat ceea ce a fost denumită timp de peste două secole „chestiunea orientală”, a declinului şi prăbuşirii Imperiului otoman şi a succesiunii la posesiunile acestuia. După mai multe campanii anti-otomane, în 1687 Liga a provocat o înfrângere zdrobitoare turcilor la Mohacs, iar în 1688 a fost ocupat Belgradul. Înaintând spre Sud-Est, Austria a urmărit să-şi extindă dominaŃia asupra Banatului, Transilvaniei şi łării Româneşti. În 1686 Viena a obŃinut dreptul de a avea garnizoane la Cluj şi Deva, iar dîn în 1691 a fost adoptată Diploma Leopoldină, care garanta Transilvaniei un statut de autonomie în cadrul Imperiului habsburgic. Această Diplomă confirma privilegiile celor trei naŃiuni(unguri, saşi şi secui) şi drepturi pentru 4 religii(catolică, lutherană, calvină şi unitariană), dar nu şi pentru români, populaŃia majoritară în Transilvania şi nici pentru religia ortodoxă. În ciuda unei reveniri a Imperiului otoman şi a recuceririi Belgradului în 1690, turcii vor suferi o nouă grea înfrângere la Zenta, urmată de pacea de la Karlowitz din 1697, mediată de Anglia şi Olanda, încheiată prin mai multe tratate bilaterale cu Turcia. În stăpânirea Austriei au intrat Regatul Ungariei şi Transilvania, dar Timişoara rămânea în posesia Turciei; Polonia se angaja să evacueze Nordul Moldovei, dar redobândea teritoriile pierdute anterior în zone din Sudul şi Vestul Ucrainei. Imperiul otoman renunŃa la unele regiuni din DalmaŃia în favoarea VeneŃiei.

Pacea de la Karlowitz a însemnat începutul decăderii Imperiului otoman, extinderea poziŃiilor Austriei în Sud-Est şi intrarea Rusiei în scena politică a continentului. În Vest, începeau războaiele pentru ocuparea tronului Spaniei. Regele Spaniei desemnase ca succesor un nepot al regelui FranŃei, impunând condiŃii care menŃineau Regatul Spaniei separat. Parlamentul de la Paris a votat însă în 1701 pentru menŃinerea dreptului acestuia la tronul FranŃei. Aceasta ar fi însemnat extinderea dominaŃiei FranŃei pe continent. Au urmat mai multe războaie, timp de 10 ani, care au opus FranŃa „Marii AlianŃe de la Haga”. După mai multe înfrângeri suferite de francezi în Italia, łările de Jos şi în America de Nord, FranŃa a acceptat o reglementare prin negocieri. S-a ajuns la pacea de la Utrecht din 1713 între FranŃa pe de o parte şi Marea Britanie, Olanda, Savoia, Portugalia şi Prusia pe de altă parte şi la tratatul de la Rastadt din 1714 între FranŃa şi Austria. Regatul Spaniei rămânea separat, Austria dobândea łările de Jos şi posesiunile spaniole în Italia(Napoli, Milano, Sardinia), Anglia primea insulele Gibraltar şi Minorca în Spania şi unele insule în America de Nord, Savoia era recunoscută drept regat şi primea Sicilia, iar toate cuceririle FranŃei la dreapta Rhinului erau redate Sfântului imperiu german. Tratatele de pace de la Utrecht şi Rastadt au adus schimbări importante în raportul de forŃe pe continent şi în poziŃia diferiŃilor actori. Ele au marcat sfârşitul hegemoniei FranŃei pe continent. Se afirmau noi forŃe în Europa: Regatul Unit al Marii Britanii( după unirea cu ScoŃia în 1707), Rusia în Est şi Prusia în centrul Europei. Marea câştigătoare era Marea Britanie, care îşi întărea poziŃiile europene şi îşi forma un imens imperiu colonial. În Est, sub Petru I, Rusia reia încercările de a avea ieşire la Marea Baltică şi se va extinde spre Sud. Dacă la începutul secolului 18 lupta cu Suedia, până la sfârşitul secolului încorporase Ucraina, iar în timpul războiului de 7 ani era la marginile Berlinului şi participa la împărŃirea Poloniei. Războiul nordic, care a durat 21 ani, între Rusia, Polonia şi Danemarca, de o parte, şi Suedia, s-a încheiat prin pacea de la Nystadt(1721), cu înfrângerea Suediei, în urma căreia Rusia a ocupat o bună parte din Ńărmurile Mării Baltice şi început să-şi construiască o nouă capitală la Petersburg. În Sud, Petru I începe războaiele cu turcii, care vor avea mari consecinŃe pentru Ńările române. Astfel, Dimitrie Cantemir se aliază cu Petru I împotriva turcilor; printr-un tratat din 1711, erau fixate frontierele Moldovei între Dunăre şi Nistru, iar la Nord marginile Poloniei; în lupta de la Stănileşti, în 1711, oştile ruse şi moldovene sunt însă înfrânte şi Rusia încheie pacea cu Turcia în 1711 la Vadul Huşilor, confirmată prin tratatul

de la Adrianopole în 1713. Din 1713 Turcia introduce în Moldova, iar din 1716 şi în łara Românească, regimul fanariot. Schimbări în raporturile de forŃe. 1.În perioada dintre tratatul de la Utrecht şi revoluŃia franceză, au continuat războaie pentru schimbarea raportului de forŃe şi ocuparea de noi poziŃii importante în Europa. Noi războaie între Austria şi Turcia au dus noi înfrângeri ale Imperiului otoman şi ocuparea Belgradului, iar prin pacea de la Passarowitz(1718) intrau sub dominaŃia Vienei Banatul, zonele de Nord ale Serbiei şi Oltenia. Între Rusia şi Austria s-a încheiat tratatul din 1726, prin care se angajau să acŃioneze în comun pentru a împiedica revenirea pe continent a Suediei, să perpetueze starea de instabilitate în Polonia şi să se extindă în dauna Imperiului otoman. Această înŃelegere avea să aibă consecinŃe asupra soartei Poloniei şi a Turciei, ceea ce avea să influenŃeze direct şi soarta łărilor Române, care deveneau teatru de luptă între cele trei imperii. Austria şi Rusia au acŃionat împreună în criza dinastică din Polonia, când noul rege desemnat cu sprijinul FranŃei este înlăturat de trupele ruseşti, acŃiune sprijinită de Viena. Deşi trupele austriece suferiseră mai multe înfrângeri, pentru a evita intervenŃia Angliei în război FranŃa a acceptat încheierea păcii de la Viena(1735), acceptând ca rege al Poloniei persoana susŃinută de Austria, care însă renunŃa la unele teritorii în Italia. Rusia dorea să reia înaintarea sa spre Marea Neagră; ea va începe un nou război cu Turcia în 1735, iar Austria va intra şi ea în război. FranŃa a acordat sprijin diplomatic Turciei, convocând o conferinŃă diplomatică la Nemirovo(1737), la care participau cele trei imperii, dar şi FranŃa, Marea Britanie şi Olanda. PretenŃiile Rusiei includeau, între altele, neatârnarea łărilor Române sub protecŃia sa, iar ale Austriei să i se atribuie łara Românească până la DâmboviŃa şi o parte din Moldova. Pentru prima dată se ridica problema scoaterii łărilor române de sub suzeranitatea Turciei, desigur cu trecerea lor sub dominaŃia altor imperii. Negocierile au continuat, ca şi războiul; Rusia obŃinea succese, dar Imperiul habsburgic era în situaŃie dificilă. Când turcii au ajuns în faŃa Belgradului, s-a încheiat pacea de la Belgrad(1739), prin tratate separate . Prin tratatul cu Austria, se stabilea că Belgradul reintra sub stăpânire turcească, iar Banatul rămânea sub ce a Austriei; Oltenia reintra în graniŃele Tării Româneşti. Prin tratatul cu Rusia, aceasta renunŃa la cuceririle sale de la Vest de Bug, ca şi la

prezenŃa şi construirea de nave în Marea de Azov şi în Marea Neagră. Moldova primea înapoi cetatea Hotin. Tratatele de la Belgrad marcau o anumită revenire a PorŃii; ambiŃiile Austriei şi Rusiei spre Sud-Est erau stopate, ca urmare a acŃiunii FranŃei, care a acŃionat din nou pentru a menŃine echilibrul de forŃe pe continent. Un alt episod al confruntării pentru dominaŃie în Europa a fost succesiunea vieneză. Impăratul austriac emisese din 1713 „Pragmatica SancŃiune”, prin care deroga de la Legea Salică, în sensul că succesiunea la tron putea avea loc şi pe linie femeiască, pentru ca fiica sa Maria Tereza să-i poată succeda, prezervând toate domeniile habsburgilor. La moartea lui Carol al VI-lea, mai mulŃi alŃi prinŃi au pretins succesiunea la tron. Profitând de situaŃie, Prusia a ocupat Silezia, iar Spania a atăcat posesiuni austriece în Italia. S-a încheiat o alianŃă împotriva monarhiei habsburgice, trupele franco-bavareze invadând Austria. Maria Tereza, retrasă în Ungaria, a primit sprijinul nobilimii ungare; la sfatul Marii Britanii ea a acceptat cedarea Sileziei către Prusia, în schimbul ieşirii acesteia din alianŃă. Trupele austriece au reocupat Boemia şi au atăcat Bavaria. Marea Britanie a atăcat posesiunile franceze de peste mări. S-a format o nouă coaliŃie, în care intrau Austria, Anglia, Saxonia şi Sardinia OstilităŃile s-au încheiat prin pacea de la Aachen, în 1748; se recunoştea poziŃia Mariei Tereza ca împărăteasă a Austriei, se consacra apartenenŃa Sileziei la Prusia. Între FranŃa şi Anglia se restabilea statu-quo-ul teritorial de dinainte de război. Acest episod nu aducea mari modificări teritoriale, nici în raportul de forŃe pe continent, cu excepŃia apartenenŃei Sileziei la Prusia, care avea să ducă şi la schimbări în raporturile de forŃă între Austria şi Prusia. După 1748, Anglia a acŃionat pentru crearea unei alianŃe împotriva FranŃei, încheind în 1755 0 alianŃă cu Rusia şi în 1756 una cu Prusia. Rusia a denunŃat însă tratatul cu Anglia şi a încheiat alianŃa cu Austria. La rândul său, FranŃa s-a orientat spre o alianŃă cu Austria, în condiŃiile în care flota engleză o atăca pe cea franceză. Austria a propus FranŃei reluarea unei părŃi a łărilor de Jos, în schimbul sprijinului pentru recuperarea Sileziei. A urmat şi alianŃa între FranŃa şi Rusia, din 1756. Astfel a fost pregătit războiul de 7 ani(1756-1763). Anglia a dus războiul mai ales în America de Nord şi în India; ca urmare, Prusia a trebuit să înfrunte singură forŃele coaliŃiei. Deşi cu o armată mult mai puŃin numeroasă, regele Frederic cel Mare, prin superioritate în organizare, disciplină şi comandament a câştigat 7 din cele 10 bătălii. DefecŃiunea Rusiei, în 1761, ca urmare a venirii la tron a unui admirator al lui Frederic,

a salvat însă Prusia de la epuizare. În războaiele de peste mări, FranŃa pierdea Canada şi posesiunile sale din India. Războiul a luat sfârşit prin pacea de la Paris din 1763 între Anglia şi FranŃa, prin care se recunoştea pierderea Canadei şi a majorităŃii posesiunilor din India, deci FranŃa pierdea primul său imperiu colonial. Între Prusia şi Austria s-a încheiat tratatul de la Hubertsburg, prin care Silezia rămânea a Prusiei. FranŃa era marele perdant, iar Prusia devenea una din marile puteri ale continentului, deşi era ruinată . 2. În perioada următoare, principalele evenimente s-au desfăşurat în Europa de Est şi Sud-Est. Ele au fost pregătite de tratatul dintre Rusia şi Prusia din 1764. Rusia dorea alipirea teritoriilor ucrainene şi beloruse, aflate sub stăpânire poloneză, iar în Sud a Crimeei şi altor zone deŃinute de tătari. Prusia dorea sprijinul Rusiei împotriva Austriei şi recunoaşterea apartenenŃei teritoriilor ocupate anterior. Se stabilea ca teritoriile estice ale Poloniei să revină Rusiei, iar Pomerania poloneză să revină Prusiei. Aceasta din urmă se angaja să rămână neutră în cazul unui război între Rusia şi Turcia, chiar să acorde subvenŃii Rusiei. În aceeaşi perioadă, Prusia şi Austria iniŃiau negocieri privind participarea Austriei la o eventuală împărŃire a Poloniei. Marea Britanie se angajase într-un conflict în America, pe care îl va pierde. FranŃa nu reuşea să-şi recâştige poziŃiile în Polonia, iar alianŃa cu Austria pierduse din interes. Preocupate de avansul Rusiei spre Sud, cele două au îndemnat Turcia să înceapă ostilităŃile împotriva Rusiei. Războiul ruso-turc a început în 1768 şi a durat 6 ani; a fost denumit „războiul polonez”, deoarece cele două state îşi disputau mari teritorii din Polonia (Ucraina şi Lituania) şi pentru că acest război ducea la prima împărŃire a Poloniei, asupra căreia Rusia, Prusia şi Austria se înŃeleseseră deja. În acest context, s-a pus şi problema soartei Moldovei şi Munteniei. Au fost avansate diferite idei pe această temă: să fie atribuite Poloniei, în schimbul teritoriilor pe care le pierdea; să fie anexate la Rusia; să devină independente, sub protecŃia Rusiei; să treacă sub stăpânirea Rusiei pentru 25 ani, până când Turcia va plăti despăgubiri de război Rusiei, să fie retrocedate Imperiului otoman. Cel mai aprig adversar al trecerii Principatelor române sub stăpânirea Rusiei era Austria; tensiunea dintre cele două Ńări ameninŃa să escaladeze în conflict armat, în care să fie atrasă şi Prusia. Regele Prusiei a propus ca, în locul anexării principatelor dunărene, cele trei puteri să procedeze la împărŃirea Poloniei, care a avut loc în 1772, fără nici o opoziŃie din partea altor state. În legătură cu negocierile privind soarta principatelor dunărene, acestea încep să-şi cristalizeze propriile poziŃii, formulând

cerinŃe privind independenŃa, unirea, garanŃii europene, un tablou revendicativ care era adus la cunoştinŃa marilor puteri prin memorii şi o corespondenŃă susŃinută. Războiul ruso-turc s-a încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, în 1774. Potrivit acestui tratat, Hanatul Crimeei devenea independent, iar Rusia se angaja să nu intervină în treburile sale( Rusia va anexa Crimeea în 1783). Se asigura Rusiei ieşirea la Marea Neagră şi navigaŃia flotei sale comerciale prin strâmtori. Poarta se angaja să protejeze în mod constant religia creştină şi bisericile acesteia, iar reprezentantul Rusiei la Istanbul dobândea dreptul de a interveni în favoarea creştinilor. În ceea ce priveşte principatele dunărene, ele rămâneau sub suzeranitatea Turciei, dar interveneau unele condiŃii: ele aveau dreptul să aibă însărcinaŃi cu afaceri pe lângă Poartă, iar reprezentanŃii Rusiei puteau interveni în favoarea lor. Deşi se încheiase pacea, în 1775 Austria a obŃinut de la Turcia, prin presiuni diplomatice, Bucovina, cu cetatea Sucevei . Se constată în această perioadă o anumită apropiere între imperiile Ńarist şi habsburgic, urmărind împărŃirea Imperiului otoman. Rusia dorea restabilirea fostului imperiu bizantin, cuprinzând Grecia şi Ńările balcanice, iar la Nord până la Dunăre; Austria dorea partea de Vest a Balcanilor, inclusiv Serbia, cu Belgradul, Muntenegru şi Oltenia. FranŃa urma să fie atrasă în favoarea acestui plan, primind Egiptul. Între Dunăre şi Nistru se preconiza formarea unui stat tampon, cu denumirea vechii Dacii, cuprinzând Moldova şi Muntenia până la Olt. Austria nu accepta însă instalarea Rusiei la Istanbul şi în strâmtori, iar FranŃa nu dorea o prezenŃă habsburgică puternică în Balcani. În faŃa unei noi ameninŃări cu războiul, Turcia a acceptat pierderea Crimeei. În 1787, însă, incitată de Anglia şi FranŃa, Turcia a început un nou război pentru recuperarea Crimeei. Austria s-a raliat Rusiei şi Turcia a pierdut din nou. Ultimul sfert a secolului XVIII a însemnat apariŃia unei noi puteri, în emisfera vestică. În America de Nord, Anglia poseda 13 colonii; după renunŃarea de către FranŃa la prezenŃa sa în America de Nord, Anglia a decis să treacă o parte a cheltuielilor de război asupra coloniilor; noile taxe şi înăsprirea regimului de colectare a provocat revolta coloniştilor. În 1774 a avut loc un prim congres continental al coloniştilor, iar în 1775 primele ciocniri militare între ei şi trupele engleze. La al doilea congres al coloniştilor s-a hotărât crearea armatei proprii, condusă de George Washington; ulterior au declarat război Angliei. Deşi iniŃial se urmărea autonomia comercială şi independenŃa fiscală, declanşarea războiului a dus

la proclamarea independenŃei de stat în 1776. DeclaraŃia de independenŃă proclama pentru prima dată principiul suveranităŃii poporului. După izbucnirea războiului, FranŃa şi Spania au început să acorde sprijin coloniştilor. În 1778, după victoria americanilor de la Saratoga, s-a încheiat un tratat de alianŃă cu FranŃa, care a intrat în război împotriva Marii Britanii. Se consideră că acesta a fost factorul hotărâtor pentru victoria coloniştilor. FranŃei i s-au alăturat în 1779 Spania şi în 1780 Olanda; Rusia nu s-a lăsat antrenată în conflict şi a proclamat neutralitatea armată a navigaŃiei maritime. În aceste condiŃii, Anglia a început negocieri de pace cu SUA, în 1782 a fost semnat armistiŃiul, iar în 1783 pacea de la Versailles dintre Anglia şi FranŃa, prin care Anglia recunoştea independenŃa SUA. Războiul a adus Angliei înfrângerea şi pierderea unui imperiu în America de Nord, plus unele insule şi teritorii în Africa în favoarea FranŃei; aceasta din urmă a intrat însă în colaps economic şi politic, ceea ce a dus la revoluŃia din 1789, care deschidea un nou capitol în istoria Europei. SecŃiunea a 2-a- RevoluŃia franceză şi războaiele napoleoniene 1.RevoluŃia franceză şi războaiele care au urmat au răscolit profund continentul european şi au pus capăt sistemului relaŃiilor internaŃionale creat prin pacea westfalică. La 14 iulie RevoluŃia franceză a debutat prin asaltul asupra Bastiliei. Adunarea NaŃională Constituantă franceză adopta la Paris în august 1789 DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului, care mergea mai departe decât DeclaraŃia drepturilor din 1688 din Anglia şi DeclaraŃia de independenŃă americană din 1788. Proclamând că „oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi”, DeclaraŃia era o sfidare pentru cele trei puteri absolutiste: Rusia, Prusia şi Austria. RevoluŃia înlăturase monarhia, ceea ce era văzut ca o ameninŃare de cele trei monarhii. Anglia, pe de altă parte, avea interesul de a împiedica FranŃa să obŃină poziŃii dominante pe continent. Ca urmare, în decurs de 15 ani s-au format 6 coaliŃii anti-franceze. Supusă atacului trupelor austriece şi prusace, Adunarea Legislativă franceză proclama dreptul la autoapărare, ca normă a relaŃiilor internaŃionale. Trupele invadatoare au fost oprite la Valmy (septembrie 1792), apoi înfrânte. Armatele franceze au eliberat teritoriul naŃional, apoi au ocupat Savoia, Nisa şi malul stâng al Rhinului. Sub influenŃa RevoluŃiei franceze, belgienii s-au răsculat împotriva dominaŃiei habsburgice şi au

izgonit trupele austriece. Pentru a împiedica ocuparea Belgiei de către FranŃa, Anglia a sprijinit înăbuşirea răscoalei de către trupele austriece şi prusace. În răsărit, continuau acŃiunile pentru ocuparea de noi teritorii şi întărirea poziŃiilor. Astfel, Prusia încheia o alianŃă cu Polonia, pentru a prelua teritorii de la Austria. Anglia a sprijinit Austria, pentru a împiedica întărirea Prusiei. Austria, la îndemnul Angliei, a oprit războiul cu Turcia şi a încheiat pacea de la Şiştov(1791). AmeninŃând Turcia, Rusia a obŃinut , prin pacea de la Iaşi din acelaşi an, cedarea teritoriului dintre Bug şi Nistru şi cetatea Oceakov. În 1793 s-a ajuns la o a doua împărŃire a Poloniei între Rusia, Austria şi Prusia, iar în 1795, după ce insurecŃia poloneză a fost înfrântă de trupele ruseşti, la a treia împărŃire, Varşovia trecând sub dominaŃia Prusiei. Fiind astfel ocupate, cele trei puteri absolutiste nu şi-au putut folosi forŃele împotriva FranŃei republicane, în primii ani ai acesteia. După executarea lui Ludovic al XIV-lea şi hotărârea Parisului de a ocupa Olanda, în 1793, Anglia a format, printr-o mare acŃiune politico-diplomatică, o alianŃă din care făceau parte cele trei monarhii, Olanda, Spania, câteva state italiene şi germane. AmeninŃate din toate părŃile, trupele franceze s-au retras din Olanda, iar în aprilie 1793 ConvenŃia NaŃională a constituit Comitetul Salvării Publice, căruia i-a dat puteri nelimitate. Cele două aripi ale republicanilor, Girondinii şi Iacobinii, au intrat în conflict; Iacobinii, reprezentând orientarea radicală, au pus mâna pe întreaga putere; începea ceea ce s-a numit regimul terorii, îndreptat împotriva regaliştilor şi celor consideraŃi duşmani ai revoluŃiei. În plan extern, a fost proclamată o politică militantă şi ambiŃioasă; FranŃa a proclamat dreptul la războiul de eliberare a altor popoare împotriva regilor şi a afirmat rolul său de a sprijini lupta lor. Sub iacobini, FranŃa şi-a creat o armată de peste 750 mii oameni; trupele engleze şi germane care asediau cetatea Dunkerque au fost înfrânte, ca şi cele austriece la stânga Rhinului. În Sud, la Toulon, unde regaliştii erau sprijiniŃi de trupe şi nave engleze şi spaniole, FranŃa republicană era victorioasă sub comanda ofiŃerului de artilerie de 24 ani, Napoleon Bonaparte. Disensiunile interne din rândul iacobinilor au determinat însă schimbări şi în politica externă. În 1794 Robespierre şi apropiaŃii săi au fost decapitaŃi, iar în 1795 ConvenŃia NaŃională s-a autodizolvat. În locul ei s-a format Directoratul, care va guverna FranŃa în perioada 1795-1799. În 1795, coaliŃia anti-franceză s-a destrămat. Prin pacea de la Basel, Prusia, Olanda şi Spania au ieşit din război; FranŃa intra în

posesia łărilor de Jos austriece şi a părŃii din stânga Rhinului, iar Olanda devenea stat dependent de FranŃa, sub numele de Republica Batavia. Anglia, Austria şi Rusia continuau războiul împotriva FranŃei. Una din armatele franceze, trimisă împotriva Austriei, în Italia, sub conducerea lui Napoleon, a obŃinut victorii importante, care au dus la pacea de la Campo Formio(1797) şi la noi cuceriri. Pentru a lovi în interesele Angliei, Directoratul a autorizat preluarea unor colonii britanice, mai ales a Egiptului, de unde putea fi ameninŃată dominaŃia engleză în India. În 1798 a început campania din Egipt, pe care Napoleon l-a ocupat în urma unor victorii strălucite. Deşi flota franceză a fost distrusă de amiralul Nelson la Abukir, Napoleon a continuat campania în Orient, dar nu a reuşit să ocupe Accra (teritoriul Siriei de astăzi). O nouă coaliŃie anti-franceză, formată din Anglia, Austria, Rusia şi Turcia a adus francezilor înfrângeri peste tot, în timp ce Napoleon se afla în Orient. Ruşii sub comanda lui Suvorov au intrat în ElveŃia şi Italia, o armată anglo-rusă a invadat Olanda, iar austriecii se pregăteau să intre în Alsacia. 2. Aflând despre această situaŃie catastrofală, Napoleon a părăsit Orientul şi în noiembrie 1799, printr-o lovitură militară, a dizolvat Directoratul, înlocuindu-l cu Consulatul, el devenind Prim-consul, concentrând astfel întreaga putere în mâinile sale. Pe plan intern, perioada Consulatului(1799-1804) a adus în FranŃa o serie de reforme administrative, juridice, economice şi sociale profunde, între care Codul civil din 1804, numit „Codul lui Napoleon”, care consfinŃea în plan juridic o serie de cuceriri ale revoluŃiei, ca egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, toleranŃa religioasă, abolirea feudalismului şi emanciparea iobagilor. Aceste reforme duceau mai departe revoluŃia franceză; ele au fost impuse în toate Ńările care au intrat sub puterea lui Napoleon şi nu au mai fost anulate nici după restaurarea Burbonilor. În plan extern, Napoleon a decis să înfrângă mai întâi Austria; În 1800, trupele conduse de el au zdrobit armata austriacă la Marengo, iar după o nouă înfrângere la Hohenlinden(Germania), Austria a încheiat pacea separată cu FranŃa la Luneville(1801), în urma căreia treceau în stăpânirea FranŃei stânga Rhinului, łările de Jos austriece şi Italia. În acelaşi an s-a încheiat un tratat de pace cu Rusia, în 1802 tratate cu Anglia la Amiens şi apoi cu Turcia, prin care se recunoşteau toate cuceririle FranŃei de după 1792. În 1803 erau însă reluate ostilităŃile între FranŃa şi Anglia. Se forma o nouă coaliŃie împotriva FranŃei, cuprinzând Anglia, Austria, Rusia şi Suedia. Un complot pentru restaurarea Burbonilor îi oferă lui Napoleon, care

devenise Prim- consul pe viaŃă în 1802, prilejul de a se proclama împărat al FranŃei, la rugămintea Senatului, aprobată apoi prin votul majorităŃii poporului francez. Aflând de formarea noii coaliŃii, Napoleon se îndreaptă asupra Austriei, pe care o înfrânge la Ulm(1805) şi ocupă Viena; apoi zdrobeşte la Austerlitz trupele combinate austro-ruse. Austria este obligată să se retragă din coaliŃie şi să accepte un tratat de pace umilitor la Pressburg(Bratislava) din acelaşi an. În 1806 Napoleon hotăra constituirea unei confederaŃii a Rhinului , care cuprindea 27 state germane, sub protectoratul său, ceea ce însemna sfârşitul Sfântului imperiu roman de naŃiune germană. Ca răspuns, regele Prusiei i-a cerut ultimativ lui Napoleon să-şi retragă trupele în stânga Rhinului. Napoleon a pătruns rapid în Prusia şi a înfrânt trupele prusiene în luptele de la Jena şi Auerstadt la 14 octombrie 1806 şi apoi a intrat triumfal în Berlin. În 1807, Napoleon îi învinge pe ruşi la Friedland, după care se încheie tratatul de pace şi alianŃă cu Ńarul Alexandru I la Tilsit. Prusia era redusă la jumătate din întinderea sa anterioară, iar pe teritoriile care îi reveniseră după împărŃirea Poloniei a fost creat Marele Ducat al Varşoviei, subordonat FranŃei, care va exista până în 1814. Prin pacea de la Tilsit, FranŃa recunoştea Rusiei libertate de acŃiune completă în bazinul baltic şi în Sud-Estul Europei, în strâmtori şi în Asia Mică, iar Rusia adera la blocada contra Angliei, îi declara război şi îi închidea piaŃa. Încercarea lui Napoleon de a institui o blocadă completă împotriva Angliei l-a condus la ocuparea Portugaliei şi apoi a Spaniei. În Spania, trupele franceze au întâlnit o opoziŃie puternică şi îndelungată, sprijinită de englezi, care le-au silit să se retragă dincolo de Pirinei. În jocurile politice legate de menŃinerea dominaŃiei sale în Europa, Napoleon a inclus şi Principatele române, promiŃându-le când Austriei, ca o compensaŃie pentru pierderile suferite, când Turciei, pentru a o opune Rusiei, când Rusiei, care după un nou război cu Turcia(1806-1812) a obŃinut acordul lui Napoleon asupra frontierei pe Prut, ceea ce a însemnat ruperea Basarabiei din trupul Moldovei(tratatul ruso-turc din 1812). AlianŃa ruso-franceză începea însă să se clatine; Rusia a refuzat să încheie o alianŃă ofensivă împotriva Austriei şi nu şi-a respectat angajamentele privind blocada contra Angliei. Austria declara din nou război FranŃei, când aceasta era ocupată în Spania. A fost din nou înfrântă în bătălia de la Wagram, în 1809 pacea de la Schonbrun stabilea condiŃii grele. A fost punctul culminant al puterii lui Napoleon; situaŃia FranŃei începe să se deterioreze după ce, în 1810, anexează Olanda şi oraşele hanseatice-Hamburg, Bremen, Lubeck,

devenind şi putere la Marea Baltică. Se profila un conflict de mari proporŃii între Rusia şi FranŃa. În martie 1812 Napoleon a încheiat tratate cu Austria şi Prusia, iar în iunie , în fruntea unei armate de 600 mii oameni, a trecut râul Niemen, începând campania din Rusia. După o luptă crâncenă la Borodino, care nu a decis soarta războiului, Ruşii s-au retras, iar Napoleon a ocupat Moscova. După eşuarea tentativei de a negocia cu Rusia, a început retragerea armatei din Rusia. HărŃuită de trupele ruse şi decimată de o iarnă cumplită, armata franceză ajungea la Niemen doar cu 1/6 din efectivele sale. Napoleon a format în grabă o armată de 140 mii oameni, dar a fost înfrânt la Leipzig în octombrie 1813, iar în martie 1814 trupele austro-pruso-ruso-suedeze au intrat în Paris. La 6 aprilie Napoleon a abdicat şi pe tronul FranŃei a fost adus Ludovic al XVIII-lea. Napoleon era exilat pe insula Elba, lângă coastele Italiei. În martie 1814, Anglia, Rusia, Austria şi Prusia încheiaseră tratatul de la Chaumont prin care se obligau să nu încheie pace separată cu FranŃa, să continue lupta până la capitularea acesteia şi să o limiteze la frontierele sale din 1792. Napoleon a părăsit însă Elba şi, pe valul unui entuziasm popular, a revenit în Paris în martie 1815 şi a format o nouă armată. Aceasta a fost însă înfrântă la Waterloo de trupele engleze, germane şi olandeze, aflate sub comanda ducelui de Wellington. La 15 iunie Napoleon s-a predat englezilor, a fost exilat pe insula Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud unde va deceda în 1821. Congresul de la Viena. În toamna lui 1814 au început negocierile de la Viena, cu participarea multor regi, nobili şi militari. Principalii negociatori au fost însă Metternich pentru Austria, Castlereagh pentru Anglia, Hardenberg pentru Prusia, Nesselrode pentru Rusia şi Talleyrand pentru FranŃa. Actul final de la Viena va fi semnat şi de Suedia şi Portugalia. S-au impus Metternich, care a prezidat lucrările şi a avut un rol determinant în cristalizarea sistemului de raporturi internaŃionale pentru următoarele decenii, şi Talleyrand care, deşi reprezenta Ńara înfrântă, folosind contradicŃiile între celelalte puteri, a reuşit să menŃină statutul de mare putere al FranŃei, ceea ce îi va permite să fie primită ulterior în Concertul Europei, instituit prin acordurile de la Viena. Actul final şi cele 17 documente diverse, semnate la Viena, se caracterizează prin următoarele aspecte mai importante: a) Deşi Ńarul Alexandru I propusese Angliei stabilirea de regimuri constituŃionale în Europa şi angajamente privind renunŃarea la forŃă şi

recurgerea la arbitraj pentru rezolvarea disputelor, acordurile încheiate au dat expresie principiului echilibrului puterilor pe continent, susŃinut de Anglia, mai ales stabilirea unor aranjamente teritoriale şi a unei alianŃe permanente, care să facă imposibile intervenŃia şi presiunile FranŃei în Centrul Europei. b) FranŃa revenea la graniŃele anterioare revoluŃiei. Anglia ieşea din războaie întărită; îşi extindea imperiul colonial în Asia şi Africa, lua în stăpânire Malta şi insulele Ionice, putând astfel interveni mai des în treburile Imperiului otoman, şi îşi consolida statutul de primă putere maritimă în lume. Rusiei i se recunoştea stăpânirea asupra Finlandei şi a Ducatului Varşoviei; se crea un regat al Poloniei, subordonat Rusiei, Ńarul fiind şi regele Poloniei. Austria a fost de asemenea unul din marii câştigători ai războaielor napoleoniene: ea a incorporat teritorii ca Triest, Tirolul, DalmaŃia, Stiria, Lombardia, VeneŃia şi GaliŃia, întărindu-şi influenŃa şi autoritatea în Italia; soluŃiile adoptate privind viitorul Europei, impuse de Metternich, îi erau favorabile. Prusia se întărea, primind Westfalia, o parte a Saxoniei şi Marele Ducat al Poznaniei, ceea ce va stimula şi facilita viitoarele acŃiuni de unificare a Germaniei. Spania, nemulŃumită de Actul final, a refuzat să-l semneze. Era recunoscută independenŃa ElveŃiei, mărind teritoriul său de la 19 la 22 cantoane şi era consacrată neutralitatea ElveŃiei. Marii perdanŃi erau Polonia, care rămânea sub ocupaŃie rusă, austriacă şi prusacă, doar Cracovia fiind oraş liber şi neutru sub protecŃia Rusiei, şi Italia, care continua să fie divizată în 10 state distincte. c) Actele Congresului stabileau noi structuri ale echilibrului pe continent şi chiar proclamau şi urmăreau conştient acest echilibru. Un element central a fost constituirea ConfederaŃiei germane, formată din 34 state şi unele oraşe libere, cu o politică şi o strategie comună de apărare, cu o Dietă prezidată de Austria; era o creaŃie ingenioasă, prea puternică pentru a fi atacată de FranŃa şi pre slabă şi descentralizată pentru a-şi ameninŃa vecinii. Era preîntâmpinată unificarea Germaniei, dar şi ameninŃarea FranŃei. Era însă o primă etapă către unificarea Germaniei. d( Acest echilibru necesita noi structuri instituŃionale, pentru a-l menŃine. Congresul a dus la crearea a două structuri: Sfânta AlianŃă a celor trei-Rusia, Austria şi Prusia şi Cvadrupla AlianŃă, incluzând şi Marea Britanie. Cele patru puteri au hotărât să Ńină în viitor congrese „pentru a se consulta asupra intereselor lor comuneşi a examina măsurile adecvate pentru a asigura liniştea şi prospeitatea popoarelor şi menŃinerea păcii”. Sfânta AlianŃă grupa puteri absolutiste, conservatoare, care urmăreau să restaureze vechile dinastii înlăturate de Napoleon, reafirmau legitimitatea acestora şi

proclamau dreptul la intervenŃie externă împotriva revoluŃiei, oriunde s-ar produce( drept consfinŃit de Congresul de la Troppau, 1820), invocând precepte religioase. Metternich a transformat această idee într-un proiect care conducea la obligaŃia de a menŃine stau-quo-ul în Europa. O altă semnificaŃie a ei a fost de a introduce un element de constrângere morală în raporturile dintre marile puteri, pentru a evita conflictele între ele. Marea Britanie nu a acceptat două dintre ideile care stăteau la baza Sfintei AlianŃe: stabilirea unui drept general, chiar a unei obligaŃii de a interveni în afacerile interne ale altor state, şi asumarea angajamentului de a acŃiona împotriva unor ameninŃări definite în termeni abstracŃi. Ca urmare, Anglia a propus congrese ale miniştrilor de externe pentru trecerea în revistă a situaŃiei pe continent. A luat naştere astfel sistemul de congrese care se vor reuni anual, urmărind să stabilească consensul marilor puteri asupra problemelor care apăreau şi să le trateze pe bază multilaterală, ceea ce s-a numit Concertul Europei. Deoarece cele trei puteri absolutiste tindeau în fapt spre o guvernare a Europei, Anglia nu va mai participa la congrese după 1820. În viitor, Concertul Europei desemna mai ales manifestări ale Sfintei AlianŃe. e) În ciuda înŃelegerilor dintre aliaŃi, în ianuarie 1815 , între FranŃa, Austria şi Anglia s-a încheiat un acord secret împotriva Rusiei. Talleyrand, care-l iniŃiase, urmărea să destrame alianŃa de la Chaumont şi să oprească expansiunea teritorială a Rusiei, Austriei şi Prusiei. Putea să aibă loc un nou război, între aliaŃi, pe care însă revenirea lui Napoleon din insula Elba l-a oprit. Reglementările Congresului de la Viena au avut un impact major asupra sistemului relaŃiilor europene. Ele au marcat totodată dezvoltări importante în evoluŃia dreptului internaŃional. A urmat cea mai lungă perioadă de pace pe care Europa a cunoscut-o până atunci. Congresul de la Viena a pus bazele acŃiunii colective a celor cinci puteri europene, în cadru a ceea ce s-a numit Concertul European. A fost adoptat de asemenea Regulamentul cu privire la rangul reprezentanŃilor diplomatici. Actul final al Congresului de la Viena exprima pentru prima dată sentimentul apartenenŃei la o comunitate europeană, chiar dacă nu-i dădea o structură organizatorică.

SecŃiunea a 3-a-Europa, de la Congresul de la Viena la pacea de la Paris(1856). 1. Ordinea internaŃională stabilită la Viena avea să sufere, desigur, schimbări, inclusiv în raporturile de forŃe între marile puteri. Cu toate acestea, ea se va menŃine până la războiul Crimeei şi pacea de la Paris. Raporturile de putere erau determinate în această perioadă de mai mulŃi factori, între care : revoluŃia industrială în Europa şi crearea de reŃele comerciale şi financiare continentale şi transoceanice, axate mai ales pe Anglia; intensificarea războaielor coloniale şi împotriva popoarelor mai puŃin dezvoltate, însoŃite de penetrarea economică; creşterea puterii militare şi navale, ca urmare a tehnologiilor create de revoluŃia industrială. Cea mai dinamică economie din 1750 până în 1900 a fost cea a Marii Britanii, care a beneficiat de un start mai timpuriu al revoluŃiei industriale; la jumătatea secolului XIX, Anglia avea 53% din producŃia mondială de oŃel şi 50% din cea de cărbune, 1/5 din comerŃul mondial şi 2/5 din cel cu produse industriale şi 1/3 din flota mondială, creştea enorm puterea financiară a Ńării. SUA au obŃinut de asemenea succese foarte mari; în 1900 au ajuns să depăşească ponderea Marii Britanii în producŃia industrială a lumii; de asemenea, Germania avea să progreseze semnificativ, ajungând după unificare cu a treia producŃie industrială, după Anglia şi SUA. În schimb Austria şi Rusia se menŃin la nivele scăzute, datorită unor societăŃi conservatoare, cu raporturi economice învechite. FranŃa, în ciuda unei creşteri însemnate a producŃiei industriale pe locuitor, rămânea în 1900 la un procentaj modest din producŃia mondială. În aceeaşi perioadă, producŃia industrială a Ńărilor de pe alte continente a scăzut dramatic, scădere ilustrată mai ales de China şi India, în perioada în care se extindea sistemul colonial. Dacă în 1800 Europa ocupa 35% din suprafaŃa uscatului, în 1878 această cifră se ridica la 67%, iar în 1914 la 84%. Ca forŃe militare, Rusia întreŃinea în această perioadă cea mai mare armată, urmată de FranŃa şi Germania. Practic, în 1815 pe continent erau două forŃe militare: Rusia, ca forŃă terestră şi Marea Britanie, ca flotă militară şi comercială. În această perioadă are loc un nou val al colonizării, fie sub forma ocupaŃiei şi administrării directe (FranŃa în Algeria), fie sub forma unor acorduri de protectorat, de capitulaŃii, de concesiuni sau închirieri. De-a lungul secolului XIX puterile europene şi-au împărŃit practic Asia şi Africa; în America Latină orice proiecte de acest gen au fost blocate de doctrina

Monroe, lansată de preşedintele SUA în 1823, cerând statelor europene să nu considere continentul american ca obiect al unei colonizări viitoare. 2.Cel mai important obiectiv al Sfintei AlianŃe era împiedicarea unei noi revoluŃii în FranŃa şi menŃinerea reglementărilor teritoriale din 1815, astfel încât împiedice orice încercare a FranŃei de a modifica acest nou echilibru teritorial. Al doilea obiectiv, urmărit de puterile conservatoare, era de a menŃine structurile prerevoluŃionare şi de a le restabili unde fuseseră modificate. Aceasta însemna şi menŃinerea statu-quo-ului teritorial, căci multe din mişcările revoluŃionare vizau eliberarea naŃională a unor popoare aflate sub stăpânirea imperiilor austriac, rus şi turc şi formarea de state independente. Primele contradicŃii între marile puteri se vor manifesta în legătură cu aceste mişcări. Sfânta AlianŃă a Ńinut 4 congrese; la Aachen(Aix-la Chapelle), în 1818, cele 4 puteri au decis să retragă trupele de ocupaŃie din FranŃa, pe care au primit-o în sistemul creat de Congresul de la Viena; la Troppau în 1820, cu o continuare la Laibach(Liubliana) în 1821, fără participarea Marii Britanii, se adopta principiul intervenŃiei împotriva mişcărilor revoluŃionare, pentru păstrarea „ordinei legitime”, iar la Laibach erau dezavuate mişcarea lui Tudor Vladimirescu şi Eteria. În 1821 Austria intervenea în forŃă în regatele Neapole şi Piemont şi restabilea monarhia; Rusia şi Turcia au înfrânt Eteria şi mişcarea lui Tudor Vladimirescu. La Verona, în 1822, s-a prevăzut intervenŃia militară în Spania, pe care au efectuat-o trupele franceze; în 1828 FranŃa va interveni în acelaşi scop în Portugalia; Anglia şi FranŃa s-au opus intenŃiei Rusiei de a pune în discuŃie situaŃia Greciei, ca şi organizării unui congres pentru reglementarea conflictului turco-grec; de asemenea, nu s-a aprobat cererea FranŃei de a interveni în America de Sud împotriva mişcărilor de eliberare faŃă de Spania. AcŃiuni ale Sfintei AlianŃe vor continua şi după 1822, dar vor fi marcate de disensiuni tot mai puternice între puterile absolutiste şi Marea Britanie şi FranŃa. Marea Britanie va urmări constant menŃinerea statu-quo-ului teritorial şi a echilibrului de putere în Europa. Va urmări cu atenŃie mişcările FranŃei în Mediterana, cu deosebire în legătură cu Egiptul; va sprijini menŃinerea Imperiului habsburgic, pe care îl considera necesar pentru balanŃa de forŃe în centrul şi sudul Europei; va sprijini menŃinerea Imperiului otoman, ca obstacol important în calea pătrunderii Rusiei spre strâmtori, spre Balcani şi spre Orient. Ea va sprijini unele mişcări revoluŃionare care tindeau să slăbească Rusia, dar nu şi intervenŃia Rusiei în favoarea grecilor în 1821, pentru a evita pătrunderea Rusiei în Mediterana şi intervenŃia FranŃei în Spania sau în America de Sud, împotriva mişcărilor revoluŃionare. În acelaşi timp, Anglia a aprobat înfrângerea revoluŃiei din Imperiul habsburgic de

către trupele ruse, iar în 1850 nu s-a opus intervenŃiei trupelor austriece contra mişcărilor de emancipare din Italia. În schimb, a sprijinit lupta pentru independenŃa Greciei şi a cerut Turciei să o accepte, pentru a slăbi influenŃa Rusiei în Balcani. Va avea poziŃii oscilante şi contradictorii în legătură cu unirea Principatelor Române. Imperiul habsburgic dorea menŃinerea rezultatelor obŃinute la Viena. Acestea îi asigurau preponderenŃă în cadrul ConfederaŃiei germane, influenŃă decisivă în statele italiene şi înaintare strategică în Balcani. Urmărea menŃinerea echilibrelor stabilite, deoarece se afla în calea tuturor furtunilor, cu instituŃii aflate în contradicŃie cu ideile liberale care creşteau în intensitate, deoarece poziŃia sa era ameninŃată în Germania de Prusia, Rusia putea pretinde că sprijină populaŃiile de origine slavă din Balcani, iar FranŃa putea dori să-şi reia controlul în centrul Europei. De aceea, Metternich a urmărit să evite crizele ori să le îndepărteze de Austria şi să convingă pe aliaŃi că mişcările revoluŃionare sun cel mai mare pericol şi pentru ei. Rusia, a cărei poziŃie ieşise întărită, a fost un stâlp al ordinii create de Congresul de la Viena. Ea avea interese în Europa centrală şi de Vest, în Europa de Sud-Est, precum şi spre Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Îndepărtat. Se va afla alături de Austria în acŃiunea de înăbuşire a mişcărilor revoluŃionare din 1848, alături de Turcia în înfrângerea revoluŃiei lui Tudor Vladimirescu şi a Eteriei, Va dezvolta raporturi de colaborare cu SUA, încheind în 1824 un tratat prin care stabileau frontierele şi drepturile reciproce pe coasta de Vest şi Nord- Vest a Pacificului. Prioritară rămânea însă politica de extindere teritorială şi de dominaŃie pe seama Imperiului otoman. Prusia îşi consolidase statutul de stat independent. A fost activă în cadrul Sfintei AlianŃe, iar în cadrul ConfederaŃiei germane îşi va disputa prudent întâietatea cu Austria. După războiul Crimeei, în 1854, va încheia cu Austria şi ConfederaŃia germană un tratat care califica drept casus belli ocuparea îndelungată a Principatelor Române de către Rusia. FranŃa a urmărit să-şi depăşească statutul de Ńară învinsă, cu trupe străine pe teritoriul său; din 1818 a fost primită în Concertul Europei, dar va plăti trimiŃând o armată de 10 mii oameni în Spania pentru a pune capăt revoluŃiei, în ciuda opoziŃiei Angliei. Va pătrunde în Nordul Africii şi îşi va întări poziŃiile în Mediterana, va urmări să preia unele colonii spaniole în America de Sud, ceea ce va urgenta proclamarea doctrinei Monroe. Spre a nu rămâne izolată, va semna alături de Anglia, Rusia, Austria şi Prusia ConvenŃia din 1841 cu Imperiul otoman în problema strâmtorilor, care îndepărta Rusia de strâmtori şi FranŃa de malurile Nilului.

Imperiul otoman va continua să decadă, mai ales sub presiunea Rusiei. Prin recunoaşterea independenŃei Greciei, începea procesul de eliberare a popoarelor din această zonă şi de formare de state independente. Acest declin va fi numai temporar stopat prin înfrângerea Rusiei în războiul Crimeei. Statele Unite ale Americii se consolidează ca stat independent şi se extind. După două războaie cu Mexicul(1836, 1846-1848) au intrat în componenŃa SUA Texasul, New Mexico, California, Nevada, Utah, Arizona şi părŃi din Colorado şi Wyoming. Şi-au declarat hotărât opoziŃia faŃă de orice noi tentative ale puterilor europene de a-şi constitui colonii în America, proclamând doctrina Monroe în 1823. Concertul European, format în urma Congresului de la Viena, se va menŃine până în 1914, în ciuda războaielor care au mai avut loc, asigurând o stabilitate relativă pe continent. Mecanismul marilor congrese a permis formarea unor acorduri generale care excludeau dominaŃia unică şi urmăreau pe cât posibil să evite războiul între marile puteri. Afirmarea principiului naŃionalităŃilor. 1. Sfânta AlianŃă a înăbuşit multe din mişcările revoluŃionare, menŃinând regimuri conservatoare în unele Ńări europene. Cu toate acestea, ideile emancipării naŃionale a popoarelor aflate sub ocupaŃie străină, ale depăşirii rânduielilor feudale au continuat să se manifeste şi s-au reflectat treptat şi în relaŃiile internaŃionale. RevoluŃia franceză afirmase conceptul de stat-naŃiune, pacea westfalică stabilise principiul suveranităŃii cu privire la libertăŃile religioase, dar revoluŃiile franceză şi americană îl îmbogăŃiseră cu alte aspecte privind viaŃa internă a statelor şi relaŃiile lor internaŃionale. Ca urmare, se va afirma tot mai mult principiul naŃionalităŃilor, recunoscut complet după primul război mondial. Primii paşi l-au făcut naŃiunile sud-americane: Brazilia, Argentina, Peru, Bolivia, Columbia, Ecuador, Cuba, Chile şi-au proclamat independenŃa; au fost ajutate de conflictele între Anglia şi Spania, dintre FranŃa şi Spania, ca şi de opoziŃia SUA faŃă de colonialismul european, SUA urmărind de fapt stabilirea unei sfere de dominaŃie proprie în America de Sud. În Europa, în această perioadă procesul cunoaşte unele momente semnificative, dar se va încheia numai după primul război mondial. Italia va deveni stat unitar şi independent, înlăturând dominaŃia habsburgică, Germania se va reuni sub steagul Prusiei, după înfrângerea

Austriei şi apoi a FranŃei, Belgia, care la Viena fusese atribuită Olandei, se va răscula şi îşi va dobândi independenŃa, iar în Europa centrală şi de Sud-Est vor apare într-un proces îndelungat şi dificil multe state independente, pe ruinele celor trei imperii-otoman, habsburgic şi Ńarist. În Balcani, emanciparea popoarelor va fi rezultatul luptei lor împotriva imperiului otoman, împotriva dominaŃiei austriece şi a tentativelor Rusiei de a acapara această zonă, în condiŃiile intervenŃiei altor mari puteri europene care îşi promovau interese strategice proprii. Timp de câteva decenii se va afla astfel în atenŃia cancelariilor ceea ce s-a numit „chestiunea orientală”, care va cunoaşte evoluŃii multiple. Chestiunea orientală a repus în discuŃie echilibrul de forŃe; Anglia şi Austria erau interesate în menŃinerea statu-quo-ului în Balcani, contra înaintării Rusiei spre Constantinopole; de aceea, Anglia a acŃionat pentru recunoaşterea independenŃei Greciei. Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812 stipula autonomia Serbiei, deşi Poarta îşi menŃinea unele garnizoane pe teritoriul Serbiei şi continua să primească tribut. Mişcarea lui Tudor Vladimirescu, îndreptată împotriva regimului turco-fanariot şi a ordinii feudale, deşi a fost înfrântă, a avut semnificaŃia unei revoluŃii, ducând la înlăturarea regimului fanariot şi la restaurarea domniilor pământene şi atrăgând atenŃia asupra dorinŃei de emancipare a românilor. Ea se încadra în procesul revoluŃionar european, de eliberare naŃională şi socială. Grecia îşi va dobândi independenŃa printr-o luptă îndelungată; în 1822 o Adunare NaŃională de la Epidaur adopta DeclaraŃia de independenŃă; în 1826 la Petersburg a fost semnat un protocol anglo-rus, potrivit căruia Grecia urma să formeze un stat separat, cu administraŃie internă proprie, sub suzeranitate turcească. Era o primă decizie a unor mari puteri de desprindere a unui teritoriu din Imperiul otoman, pentru a forma un stat separat. În 1827 FranŃa s-a alăturat iniŃiativei anglo-ruse şi s-a încheiat tratatul de la Londra în problema greacă. La bătălia navală de la Navarino, în 1827, o escadră anglo-franco-rusă a zdrobit flota turcă, iar la ConferinŃa de la Londra din 1829 cele trei puteri recunoşteau independenŃa Greciei ca stat. Turcia a acceptat această situaŃie prin tratatul cu Rusia de la Adrianopol din 1829, în urma unui nou război ruso-turc. Războiul ruso-turc şi pacea de la Adrianopole au adâncit schimbarea raportului de forŃe în defavoarea Imperiului otoman şi au creat noi condiŃii pentru lupta de emancipare a popoarelor din Balcani. Războiul începea prin ocuparea łărilor române de către ruşi, tratatul restituia PorŃii cele două principate şi alte teritorii ocupate de Rusia, dar asigura deplina libertate a comerŃului pentru supuşii imperiului Ńarist pe posesiunile turceşti, precum şi libera trecere a mărfurilor ruseşti prin strâmtori.

În ceea ce priveşte Principatele Române, tratatul de la Adrianopole prevedea că ele rămâneau sub suzeranitatea Turciei, dar şi sub protectorat rusesc, sub ocupaŃie rusă drept gaj până la plata despăgubirilor de război de către Turcia; Rusia ocupa gurile Dunării, până la Sfântu Gheorghe; se reafirma autonomia lor administrativă, se renunŃa la domniile fanariote introduse de Turcia la sfârşitul secolului 18, se introduceau regulamentele organice elaborate de Rusia şi acceptate de Turcia şi era abolit monopolul otoman asupra comerŃului lor exterior. Rusia trebuia să fie consultată cu privire la destituirea domnitorilor. În ansamblu, era întărită prezenŃa şi influenŃa Rusiei în principate. IntenŃiile Rusiei de ocupare a celor două principate erau clare; dar cele două regulamente organice uniforme şi unitare au dus la un cadru juridic similar şi la pregătirea unirii pe calea legislaŃiei, administraŃiei şi justiŃiei; s-a refăcut armata, au fost create instituŃii culturale. A crescut influenŃa FranŃei, pe baze culturale, pregătind generaŃia de la 1848. Pacea de la Petersburg din 1834 a dus la retragerea trupelor ruse şi la revenirea sub steagul PorŃii; au urmat domniile regulamentare şi s-a format o boierime naŃională, educată în FranŃa, care îşi propunea să acŃioneze pentru independenŃă. Se înŃelegea tot mai mult situaŃia geopolitică a celor două Principate române, aflate la confluenŃa celor două imperii rivale-austriac şi Ńarist-şi faptul că stăpânirea otomană era răul cel mai mic. Profitând de atacul paşei din Egipt împotriva sultanului, Rusia şi-a trimis flota în strâmtori şi a sprijinit Turcia; în schimb, a obŃinut prin tratatul de la Unkiar-Iskelessi (1833) închiderea strâmtorilor pentru navele de război străine. Al doilea război între paşa din Egipt, Mehmet Ali, sprijinit de FranŃa, şi Turcia (1839-1840), va duce la o apropiere anglo-rusă, pentru a împiedica FranŃa să pătrundă în zonă şi pentru a proteja integritatea Imperiului otoman. Ca urmare, s-a încheiat convenŃia de la Londra între Anglia, Austria, Rusia, Prusia şi Turcia, prin care se recunoştea lui Mehmet Ali titlul de paşă ereditar, cu condiŃia să înceteze acŃiunile armate împotriva Imperiului otoman. Pentru a nu rămâne izolată, FranŃa a semnat această convenŃie, care stabilea şi un regim al strâmtorilor. Se prevedea închiderea strâmtorilor pentru trecerea navelor de război străine. Flota rusă rămânea izolată în Marea Neagră, iar Turcia era pusă sub protecŃia marilor puteri. Din nou Imperiul otoman supravieŃuia datorită sprijinului Angliei, FranŃei şi Austriei. 2. Cea mai mare sfidare pentru Sfânta AlianŃă vor fi revoluŃiile din 1848-1849, mai întâi în Sicilia şi la Milano, apoi în FranŃa, Austria (Praga,

Pesta), în Transilvania, Germania, łările Române. În Italia, revoluŃia a fost înfrântă de trupele austriece, în FranŃa ea a dus la răsturnarea monarhiei şi temporar instaurarea republicii, puterea fiind preluată de orientări burgheze conservatoare; în Germania revoluŃia a fost înfrântă de trupele prusace. Rusia a intervenit de partea Austriei contra revoluŃiei în Ungaria şi Transilvania; împreună cu Turcia, Rusia a trimis trupe pentru înfrângerea revoluŃiei în łările române; trupele lor vor rămâne în Principate până în 1851. Înfrângerea revoluŃiei în Austria a fost facilitată de poziŃiile naŃionaliste ale liderilor revoluŃiei ungare, care au refuzat să accepte revendicările celorlalte naŃionalităŃi-români, slovaci, sârbi, croaŃi- şi astfel au divizat forŃele. RevoluŃia a fost o reacŃie în lanŃ, care i-a dat caracter continental; ea a avut motivaŃie socială, contra feudalismului şi monarhiilor absolute, dar în unele Ńări şi naŃională-Italia, Austria şi Germania. Deşi înfrântă, revoluŃia din provinciile române a avut consecinŃe importante pentru poporul român; a ridicat marile probleme ale românilor: unitatea, independenŃa, democratizarea, reforma agrară, dezvoltarea economică, emanciparea robilor, a dus la maturizarea forŃelor sociale şi politice, a contribuit la crearea curentului favorabil năzuinŃelor româneşti, ducând la unire şi apoi la formarea statului independent. Au urmat restaurări; în FranŃa, Napoleon al III-lea şi-a arogat puteri dictatoriale şi s-a proclamat împărat, constituŃiile date în anii 1848-1849 au fost suspendate; totuşi, în Italia, în 1860, Italia centrală s-a unificat cu Piemontul şi apoi cu Sudul peninsulei. Folosind pretextul unui scandal izbucnit la Bethleem între catolici şi ortodocşi şi al unui acord între Turcia şi FranŃa privind protecŃia credincioşilor catolici în Imperiul otoman, Ńarul Rusiei, care se socotea protector al tuturor credincioşilor în Imperiu, a cerut sultanului să revină asupra acestui acord. Deoarece a fost refuzat, în 1853 Rusia a ocupat Principatele române pentru a 4-a oară în secolul 19, iar amiralul Nahimov a distrus flota turcă la Sinope. Ca urmare, a început războiul Crimeei; flota anglo franceză a pătruns în Marea Neagră şi trupe reunite anglo-franco-turce au debarcat în Crimeea; li s-au alăturat cele ale Sardiniei; Austria şi Prusia au rămas neutre, dar ostile Rusiei. Motivele religioase erau un pretext; Rusia dorea să ocupe strâmtorile şi Costantinopole. Negocierile de la Viena din 1854-1855 au eşuat, deşi Rusia şi-a retras trupele din Principate, care au fost ocupate de Austria în 1854; Rusia a acceptat noi negocieri doar după căderea Sevastopolului. S-a încheiat

pacea la Congresul de la Paris, la care au luat parte beligeranŃii, plus Austria şi Prusia. Tratatul încheiat prevedea restituirea teritoriilor ocupate şi respectarea integrităŃii Imperiului otoman; Poarta promitea să îmbunătăŃească soarta popoarelor aflate sub stăpânirea sa, indiferent de religie sau rasă; Marea Neagră era deschisă flotelor comerciale ale tuturor statelor; era interzisă prezenŃa navelor de război în apele mării şi în porturi, inclusiv ale statelor riverane; se prevedea comerŃul liber în porturi, fără îngrădiri; pe Dunăre, navigaŃia era declarată liberă, nesupusă nici unei taxe. Se forma Comisia Dunării, compusă din reprezentanŃii Austriei, FranŃei, Angliei, Turciei şi Sardiniei. A fost adoptată şi o declaraŃie asupra dreptului războiului maritim. Cele trei judeŃe de la Nordul Dunării-Cahul, Bolgrad şi Ismail-reveneau Principatului Moldovei. Protectoratul rus asupra Serbiei era înlocuit cu garanŃia puterilor contractante. Referitor la Principatele Române, se hotăra că ele rămâneau sub suzeranitatea Imperiului otoman şi sub garanŃia colectivă a puterilor contractante; Turcia se obliga să permită o administraŃie naŃională şi independentă, precum şi deplina libertate a legislaŃiei, comerŃului şi cultelor; o comisie a celor 7 puteri urma să revizuiască legile celor două principate, respectiv să înlocuiască regulamentele organice, pentru a pune bazele unei organizări moderne. Deoarece emigranŃii români cereau cu insistenŃă unirea Principatelor, dar Austria şi Turcia se opuneau, s-a hotărât convocarea unor Adunări ad-hoc, cu reprezentarea tuturor straturilor sociale, care să se pronunŃe asupra viitorului lor; doleanŃele lor urmau să fie examinate şi aprobate de puterile contractante. Erau germenii unirii şi ai independenŃei. Problema unirii Principatelor devenise astfel un subiect important al ConferinŃei; unirea era sprijinită de FranŃa, Rusia, Prusia şi Sardinia, iniŃial şi de Anglia, care însă ulterior şi-a retras sprijinul, datorită opoziŃiei categorice a Austriei şi Turciei. Congresul de la Paris dădea o lovitură puternică Rusiei, care accepta demilitarizarea Mării Negre, renunŃa la protectoratul exclusiv asupra Principatelor Române şi a Serbiei, ca şi la avantaje obŃinute prin tratate anterioare. De asemenea, marca creşterea prestigiului FranŃei în Europa şi angajarea puterilor occidentale pentru menŃinerea integrităŃii Imperiului otoman şi pentru a bara drumul Rusiei spre strâmtori şi Balcani, dar şi sfârşitul Sfintei AlianŃe. ¤ ¤ ¤ Raporturile de forŃe s-au schimbat de mai multe ori în această perioadă, în urma războaielor purtate de alianŃe adesea diferite; revoluŃia franceză a adus concepte şi abordări noi atât în plan naŃional, cât şi în planul

relaŃiilor internaŃionale şi a determinat dezvoltări, pe care Sfânta AlianŃă va încerca să le stopeze, dar nu va reuşi decât parŃial şi temporar. Avântul naŃionalităŃilor care îşi cereau dreptul la statalitate şi revoluŃiile din 1848 vor zdruncina din temelii sistemul imaginat la Viena în 1815 şi vor prefaŃa evoluŃiile din a doua jumătate a secolului. AtenŃia statelor se va deplasa adesea spre Estul continentului, unde se întrevede deja ciocnirea celor trei imperii-Ńarist, habsburgic şi otoman, pe seama popoarelor din această zonă. Crescuseră însă acumulări de forŃe în favoarea formării de state naŃionale unificate, care nu vor mai putea fi oprite.

Capitolol III RelaŃiile internaŃionale în perioada 1856-1920. SecŃiunea 1-Europa în a doua jumătate a secolului XIX. Prăbuşirea sistemului Sfintei AlianŃe a fost urmată de aproape două decenii de conflicte: războiul Piemontului şi FranŃei contra Austriei în 1859, războiul dintre Prusia şi Danemarca pentru Schleswig-Holstein din 1864, războiul austro-prusian din 1866, războiul franco-prusian din 1870; în urma acestuia din urmă, FranŃa şi-a pierdut poziŃia predominantă în Europa. Anglia continuă extinderea imperiului său colonial: în 1857 obliga Persia să recunoască independenŃa Afganistanului, ocupa Delhi şi împreună cu FranŃa Cantonul; împreună cu FranŃa şi Spania intervenea în Mexic(1861-1862) pentru a înăbuşi războiul civil. La rândul său, FranŃa a sprijinit Sardinia contra Austriei şi a obŃinut Nisa şi Savoia, a anexat Cochin-China în 1862 şi şi-a stabilit protectoratul asupra Cambodgiei(1863). În această perioadă, Marea Britanie pare să nu mai urmărească menŃinerea echilibrului pe continent; aceasta a permis reunificarea Germaniei şi revenirea Rusiei în Europa de Sud. Prin unirea Principatelor se formează statul român, care obŃine şi independenŃa în ciuda tuturor opoziŃiilor. 1.Unirea Principatelor Române. În 1857, sub presiunea celorlalte puteri, Austria şi-a retras trupele din Principate; împreună cu Turcia, ea urmărea cu hotărâre să împiedice unirea. În Moldova, forŃele anti-unioniste au falsificat alegerile, în dauna Partidei NaŃionale; Turcia a refuzat anularea lor; în această situaŃie, FranŃa, Rusia, Prusia şi Sardinia au rupt relaŃiile diplomatice cu Poarta. În 1857 s-a ajuns la un compromis între FranŃa şi Anglia privind evoluŃiile viitoare: Anglia se obliga să obŃină anularea alegerilor din Moldova, iar FranŃa renunŃa la planul unei uniri depline pentru una parŃială, în sensul că Principatele păstrau cele mai multe instituŃii separate. După anularea de către Turcia a alegerilor din Moldova, noile alegeri au adus victoria partidei unioniştilor; în septembrie 1857 şi în Muntenia alegătorii se pronunŃau în mare majoritate în favoarea partidei naŃionale. Divanul ad-hoc din Moldova vota în decembrie 1857 un document în 5 puncte: unirea sub numele de România, domn străin ereditar, neutralitatea şi inviolabilitatea frontierelor noului stat, o singură adunare

legislativă şi garanŃia colectivă a puterilor europene. Divanul din Muntenia a votat în 1858 acelaşi document. În 1858, ConferinŃa celor 7 puteri garante adopta un act cu caracter de constituŃie pentru Principate, care înlocuia regulamentele organice; se menŃinea suzeranitatea PorŃii, se recunoştea dreptul la unire, dar fiecare trebuia să-şi aleagă domnitorul său, domn pământean, se prevedeau guverne, administraŃii şi organe legislative separate; nu se accepta denumirea România, ci Principatele Unite; se accepta o armată unică, iar la Focşani se crea o comisie de unificare a legilor şi o curte de casaŃie unică. Se recunoştea egalitatea în faŃa legii, rangurile boiereşti erau desfiinŃate, dar legea electorală era mai restrictivă decât cea din 1857 pe baza căreia fuseseră alese divanurile ad-hoc. Era o constituŃie mult mai puŃin liberală, care lăsa multe probleme nerezolvate. Prin acte de maturitate naŃională şi înŃelepciune politică, românii au rezolvat problema unirii prin alegerea ca domn, la 5 şi 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza, act care ocolea în mod abil prevederile stabilite de puterile europene la Paris; faŃă de refuzul puterilor europene, românii au început să aplice tactica faptului naŃional împlinit. La ConferinŃa puterilor europene din 1859, Austria şi Turcia au cerut anularea alegerii lui Cuza, căci unirea contravenea tuturor intereselor lor; celelalte puteri şi-au dat acordul şi au cerut sultanului să aprobe investitura. FaŃă de ruperea relaŃiilor consulare de către Austria şi Turcia, Cuza a răspuns că supuşii austrieci vor fi trataŃi ca supuşii români, iar Turciei nu-i va mai plăti tribut. După o lună, Austria a reluat relaŃiile consulare. Era un act de abilitate politică şi demnitate naŃională; Austria nu se putea opune, după ce fusese înfrântă în Italia, iar Turcia a trebuit să se alăture. La reluarea ConferinŃei în septembrie 1859, toate puterile recunoşteau alegerea lui Cuza. Unirea era un fapt împlinit. Statutul internaŃional al României devenise o problemă a echilibrului european şi era legat de Dunăre, care trebuia să aparŃină Europei; aceasta justifica la gurile Dunării un stat, România unită şi liberă. Cel mai important sprijin a fost acordat de FranŃa, cu implicarea directă a lui Napoleon al III-lea; era la mijloc simpatia pentru o naŃiune înrudită prin originea latină, dar şi înŃelegerea unor raŃiuni şi interese proprii, ca element de opoziŃie faŃă de Austria şi Rusia. Anglia a acceptat târziu unirea; ea urmărea blocarea apropierii FranŃei de Rusia, dar coopera cu FranŃa în China, dorea menŃinerea Imperiului otoman, dar nu voia un nou conflict pentru a-l apăra. Rusia a sprijinit unirea, ca obstacol în calea politicii anexioniste a Austriei. Prusia şi

Sardinia sprijineau unirea românilor, ca precedent pentru unificarea Germaniei şi Italiei. A fost necesară folosirea cu abilitate a intereselor celorlalte puteri, a schimbărilor în raportul de forŃe, pentru a înlătura opoziŃia austro-turcă; a fost un pas de însemnătate istorică pentru cucerirea independenŃei şi apoi formarea statului unitar român. Noi dezvoltări pe lina principiului naŃionalităŃilor. În SUA, care se îndreptau spre dezmembrare ca urmare a conflictului între Nordul liberal şi Sudul adept al sclavajului, a avut loc războiul civil între 1861-1865, care a înlăturat un obstacol major în evoluŃia SUA spre a dobândi statutul de mare putere. În Japonia, avea loc depăşirea shogunatului şi începea epoca Meiji; Japonia se deschidea spre lume şi începea epoca modernizării, îndreptându-se spre un loc propriu între marile puteri. În Europa, Sardinia obŃinuse importante succese militare şi mai ales politico-diplomatice; în 1858, primul ministru al regatului Sardinia-Piemont şi Napoleon al III-lea se angajează să pornească război contra Austriei, pentru a obŃine Lombardia şi VeneŃia, FranŃa primind Nisa şi Savoia, iar în 1859 se încheie alianŃa militară. Prin tratatul de neagresiune cu Rusia, FranŃa obŃinuse neutralitatea acesteia; ConfederaŃia germanică nu avea obligaŃia de a interveni, deoarece Austria începuse ostilităŃile. Trupele franceze au obŃinut victorii în 1859 la Magenta şi Solferino. Pacea preliminară de la Villafranca prevedea crearea unei confederaŃii italiene sub preşedinŃia onorifică a papei, cu VeneŃia ca parte a confederaŃiei, dar şi în cadrul Austriei. Lombardia era cedată FranŃei. Italienii au fost nemulŃumiŃi; printr-un tratat franco-sard, FranŃa a cedat Lombardia, primind Nisa şi Savoia. Mai multe ducate italiene s-au alăturat Sardiniei, iar acŃiunea lui Garibaldi a dat un puternic impuls unificării. În 1861, parlamentul italian a proclamat pe Victor Emanuelle ca rege al Italiei. În 1863 a izbucnit o puternică răscoală a polonezilor contra dominaŃiei ruse; FranŃa, Anglia şi Austria au luat poziŃie în favoarea răsculaŃilor, dar Prusia a semnat o convenŃie cu Rusia, promiŃând să o sprijine. FranŃa a propus un nou congres pentru a discuta situaŃia, dar Anglia s-a opus, pentru ca şi alte elemente ale statu-quo-ului să nu fie repuse în discuŃie. Rusia a putut astfel să lichideze răscoala fără intervenŃie din afară. În 1862 Bismarck devenea cancelar al Prusiei şi anunŃa obiectivul unificării Germaniei „prin foc şi sabie”.După încorporarea ducatului Schleswig la Danemarca, trupele Prusiei şi Austriei au ocupat şi Holstein şi

în 1864 au pătruns în Danemarca. Prin tratatul de pace din 1864, Danemarca a cedat cele două regiuni; Schleswig revenea Prusiei, iar Holstein Austriei. În 1866, Prusia a încheiat o alianŃă cu Italia; Austria începea un război pe două fronturi; trupele austriece au obŃinut mai multe victorii contra Italiei, dar au suferit o grea înfrângere din partea Prusie la Sadowa în 1866. Sub presiunea Rusiei, s-a dizolvat ConfederaŃia germanică şi s-a format ConfederaŃia germană de Nord, condusă de Berlin; Austria era exclusă din ConfederaŃie şi pierdea Holstein şi Silezia; printr-un tratat de pace austro-italian, VeneŃia revenea în componenŃa Italiei. În Principate, Cuza se dovedise a fi energic; s-au efectuat reforme profunde; legea electorală, secularizarea averilor mânăstireşti aparŃinând unor comunităŃi religioase străine, pe baza căreia s-a recuperat 1/4 din teritoriu şi s-a făcut reforma agrară, legea instrucŃiunii publice, legea privind organizarea administrativ-teritorială, reorganizarea armatei; în 1862 s-a constituit un parlament şi un guvern unice, cu capitala la Bucureşti; s-a realizat astfel în fapt unirea, care a fost recunoscută şi de marile puteri şi au fost puse astfel bazele statului român modern. A fost adoptată în 1866 şi o constituŃie, pe care puterile europene nu au acceptat-o pentru că întărea puterea domnitorului; a urmat un plebiscit care a sancŃionat constituŃia şi puterile europene au trebuit să o recunoască. Turcia a acceptat emiterea de paşapoarte şi dreptul de a refuza intrarea cetăŃenilor turci în Ńară. Măsurile lui Cuza au dus la desăvârşirea unirii şi au pregătit practic atingerea obiectivului independenŃei. Cuza a sprijinit mişcările contra imperiilor: polonezii în Rusia, ungurii în Austria, sârbii şi bulgarii în Imperiul otoman. Aceasta nu era pe placul marilor puteri. Domnia lui Cuza a fost scurtă; o conspiraŃie ostilă l-a silit în 1866 să abdice şi să părăsească Ńara, care va fi condusă timp de trei luni de un guvern provizoriu. Acesta a organizat un referendum, care a hotărât alegerea unui principe străin, Carol de Hohenzolern. Puterile europene au protestat, susŃinând că nu un plebiscit, ci adunările trebuiau să decidă. Plebiscitul dovedise însă o extraordinară unitate de voinŃă. Puterile europene se opuneau, deoarece vedeau în alegerea unui domn străin un factor de întărire a tânărului stat român. Convocată în aceste scop, Adunarea ignora deciziile ConferinŃei de la Paris şi în 1866 decidea invitarea lui Carol şi proclamarea lui drept Carol I. O împrejurare favorabilă a fost victoria Prusiei asupra Austriei, ceea ce a făcut ca Turcia să piardă sprijinul celor două şi să recunoască pe Carol. Acesta a domnit 48 ani şi a avut un rol important în edificarea României moderne.

Înfrântă în Nord şi în Sud, Austria a fost obligată în 1866 să accepte crearea monarhiei dualiste austro-ungare, pentru a-şi menŃine dominaŃia asupra altor popoare. În februarie 1867, dieta de la Budapesta restabilea constituŃia din 1848, anula autonomia Transilvaniei şi proclama alipirea ei la Ungaria; împăratul Austriei era încoronat şi rege al Ungariei; ca urmare, timp de 51 ani se va alătura Germaniei, va căuta să-şi menŃină dominaŃia în Sud-Estul Europei şi se va opune constituirii de state naŃionale independente. În Transilvania, Ungaria a adoptat măsuri dure de maghiarizare: în 1868, legea naŃionalităŃilor, prin care recunoştea o singură naŃiune în stat; în 1874 legea electorală, prin care instituia un cens scăzut la oraşe şi ridicat la sate; în 1878 legea privind delictul de agitaŃie contra naŃiunii; în 1896 se hotăra maghiarizarea numelor satelor şi oraşelor; legi şcolare, culminând cu legea Aponyi din 1917 care impunea limba maghiară; în 1917 se dădea drept de vot numai cunoscătorilor de limbă maghiară. Românii din Transilvania s-au opus constant dualismului şi regimului stabilit. Conjunctura internaŃională a favorizat unificarea Germaniei; după victoria contra Austriei, Anglia o vedea ca o contrapondere faŃă de FranŃa, iar Rusia ca sprijin în vederea revizuirii clauzelor tratatului de la Paris. Încercarea FranŃei de a crea, împreună cu Austria şi Italia, un front contra Prusiei, a eşuat. Şi FranŃa şi Prusia doreau să se pună capăt sistemului instaurat de Metternich; din motive diferite, ambele doreau o nouă ordine în Europa. FranŃa făcuse un mare salt; economia sa se dezvoltase mult, ca şi sistemul bancar; ea a acŃionat pentru slăbirea Austriei, dar nu a înŃeles că prin aceasta favoriza unificarea Germaniei; şi-a înstrăinat Anglia prin ocuparea Nisei şi a Savoiei; a sacrificat alianŃa cu Rusia, sprijinind independenŃa Poloniei; a fost port-drapelul autodeterminării în Europa, între monarhi ostili. A urmat războiul franco-prusac; pretextul a fost o telegramă care relata convorbirea regelui Prusiei cu ambasadorul francez, referitoare la numirea unui prinŃ de Hohenzollern pe tronul Spaniei; pentru germani, a apărut că ambasadorul FranŃei insultase pe rege (ca urmare a modificării telegramei de către Bismarck), iar pentru francezi, ca un afront adus ambasadorului FranŃei. Cum aceasta a fost publicată la Paris de ziua naŃională, la 14 iulie, FranŃa a declarat război Prusiei. Armatele prusiene, mai bine echipate, au obŃinut victorie după victorie; în septembrie 1870, Napoleon a căzut în captivitate la Sedan, împreună cu o întreagă armată. A urmat asediul Parisului. În ianuarie 1871, Wilhelm I s-a încoronat ca împărat al Germaniei la Versailles. S-a încheiat un armistiŃiu, apoi pacea de la Frankfurt, prin care FranŃa pierdea Alsacia şi

Lorena, se obliga să plătească despăgubiri 5 milioane franci, iar trupe germane rămâneau pe teritoriul francez până la plata lor; vor fi retrase în 1873. FranŃa renunŃa la monarhie şi s-a instaurat republica. Aceasta va mai trece prin înfrângerea Comunei din Paris(martie-mai 1871). DiplomaŃia lui Napoleon al III-lea a eşuat nu din lipsă de idei, ci pentru că nu a stabilit o ordine a priorităŃilor şi nu a apreciat corect unele momente. Cancelarul Bismarck a cântărit de fiecare dată situaŃia, şi-a menŃinut toate opŃiunile deschise şi a exploatat orice acŃiune favorabilă, fără a fi constrâns de prejudecăŃi sau ideologii. Germania devenea puterea dominantă pe continent. O nouă concepŃie se va impune în politica externă-Realpolitic, o politică pe baza raŃiunii de stat, dar care aducea ca noutate folosirea oricăror ocazii favorabile pentru a realiza interesul naŃional, fără a Ńine seama de concepŃii şi ideologii conservatoare sau revoluŃionare. Redeschiderea chestiunii orientale. Profitând de războiul franco-prusian, Rusia a denunŃat clauzele Tratatului de la Paris privind demilitarizarea Mării Negre; în 1871 o conferinŃă a puterilor europene a anulat aceste clauze. Rusia a reluat pregătirile pentru o nouă acŃiune în Sud-Estul Europei. Austria, alungată din centru şi din Italia, se concentra spre aceeaşi zonă. În 1873 împăraŃii Rusiei, Germaniei şi Austro-Ungariei se angajau să menŃină structura teritorială existentă în zonă şi să rezolve de comun acord diferendele privind chestiunea orientală. În 1875 a izbucnit o răscoală a populaŃiei din Bosnia-Hertzegovina contra ocupaŃiei turceşti; era sprijinită de Serbia şi Muntenegru; Rusia o sprijinea, fără a participa; România se declara neutră. O primă încercare de a pune capăt răscoalei, în 1875, la Viena, cu participarea puterilor europene, a eşuat, răsculaŃii refuzând să depună armele. În 1876 izbucnea răscoala în Bulgaria, pe care Turcia a înăbuşit-o în sânge; România a sprijinit-o. În 1876, Kogălniceanu înainta Tuciei şi puterilor europene cele 7 revendicări: recunoaşterea denumirii România; aceleaşi drepturi pentru trimişii români la Constantinopole ca şi pentru trimişii altor Ńări;inviolabilitatea teritoriului României; delimitarea insulelor pe Dunăre, la graniŃa cu Turcia; recunoaşterea paşapoartelor româneşti; încheierea de convenŃii privind comunicaŃiile , poştale, de extrădare cu Turcia, acestea însemnau recunoaşterea României ca stat independent. Puterile garante nu au sprijinit aceste cereri, iar Turcia le-a refuzat. Aceasta a întărit convingerea

că nu prin mijloace diplomatice se va obŃine recunoaşterea independenŃei statului rimân. În 1876 Serbia şi Muntenegru declarau război Turciei; războiul nu a început în favoarea lor, deşi Rusia se declara neutră, ea îi ajuta pe sârbi; autorităŃile române au permis trecerea ajutorului; Primul ministru Ion Brătianu s-a întîlnit cu împăratul Franz Iosif la Sibiu şi cu Ńarul Alexandru II la Livadia(Crimeea) şi a insistat pentru o convenŃie militară privind trecerea trupelor,care să garanteze integritatea teritorială a statului român. ConvenŃia a fost semnată la Bucureşti în 1877; se permitea trecerea trupelor ruse spre Balcani; Rusia se obliga să menŃină şi să apere integritatea teritorială şi să respecte drepturile politice ale României. În 1876, o conferinŃă a puterilor europene, care urmărea aplanarea conflictului, a eşuat. Printr-o convenŃie secretă ruso-austro-ungară, Austria promitea neutralitate în caz de război ruso-turc; Rusia obŃinea acordul ca Serbia şi Muntenegru să ia parte la război,dar accepta ocuparea Bosniei-Hertzegovina de Austria; se accepta crearea de state independente, fără a se crea un mare stat slav. O conferinŃă a reprezentanŃilor Angliei, Austro-Ungariei, Germaniei, FranŃei, Italiei şi Rusiei semna un protocol prin care cerea Turciei să îmbunătăŃească situaŃia popoarelor creştine din imperiu şi să aplice reforme în Bulgaria şi Bosnia-Hertzegovina. Turcia a respins protocolul. În aprilie 1877, Rusia a declarat război Turciei; în mai trupele ruseşti au trecut Dunărea; după bombardamentele turceşti la Calafat, România intra în război, iar pe 9 mai parlamentul român proclama independenŃa statului. Turcia a respins această declaraŃie, dar nici celelalte puteri nu au acceptat-o. Chiar Rusia cerea ca independenŃa să fie confirmată de jure, adică de marile puteri. România era gata să participe la război, dar marele duce Nicolae a respins cu aroganŃă. În iulie, însă, fiind în pericol să fie înfrânt de turci la Plevna, a cerut participarea armatei române. Aceasta a reuşit să ocupe GriviŃa şi Rahova, ceea ce a dus la capitularea armatei turceşti a lui Osman Paşa., apoi a continuat la Vidin şi Smârdan. România a contribuit cu mari jertfe umane şi materiale la înfrângerea Turciei în acest război. Rusia s-a comportant apoi ca şi când România, armata română nu ar fi luat parte la război. Rusia a făcut cunoscute celorlalŃi doi împăraŃi pretenŃiile sale faŃă de Turcia: un stat bulgar mare, autonomia Bosniei-Hertzegovina sub jurisdicŃia Austriei, independenŃa României, Serbiei şi Muntenegru, reluarea celor trei judeŃe din Sudul Basarabiei, ocuparea unui număr de cetăŃi în Caucaz, despăgubiri. Acestea contraveneau mai multor tratate: cel de la Paris, care cerea să fie supusă marilor puteri orice măsură care afecta imperiul otoman;

convenŃia cu Austro-Ungaria, care prevedea să nu se creeze un mare stat slav; convenŃia cu România, care prevedea respectarea integrităŃii statului român. În 1878, Rusia începea negocieri cu Turcia; nu a acceptat România la negocieri. S-a semnat tratatul de pace de la San-Stefano, prin care se recunoştea independenŃa României, Serbiei şi Muntenegru, se prevedea crearea principatului autonom al Bulgariei, cu ieşire la Marea Neagră şi Marea Egee, cu prezenŃa trupelor ruseşti până la formarea armatei bulgare, plata unei despăgubiri de 1,5 miliarde ruble, cedarea unor cetăŃi şi teritorii în Caucaz şi a sangeacului Tulcea, pe care să-l ofere României în schimbul celor trei judeŃe din Nordul Dunării. România nu era de acord să piardă cele trei judeŃe, chiar primind Dobrogea; de asemenea, nu era de acord cu menŃinerea căilor de comunicaŃie pe teritoriul său pentru trupele ruse din Bulgaria. S-a ajuns la o stare de tensiune; Ńarul a ameninŃat cu ocuparea Ńării şi dezarmarea armatei; a primit un răspuns demn şi curajos; au fost aduse trupe ruse în jurul capitalei, au fost tipărite texte şi proclamaŃii ale autorităŃilor ruse privind introducerea stării de asediu în Bucureşti; armata română a ocupat dispozitiv pe linia Calafat-Craiova-Slatina-Piteşti-Târgovişte, pentru a se opune. În decembrie 1877, Turcia a adresat un apel marilor puteri, cerând încetarea războiului şi încheierea păcii; Anglia a declarat că nu va accepta ocuparea de către Rusia a capitalei Turciei şi a peninsulei Galipoli; FranŃa s-a alăturat; România a încercat să obŃină sprijin pentru menŃinerea integrităŃii sale teritoriale. Celelalte mari puteri şi-au exprimat dezacordul faŃă de tratatul de la San-Stefano; Anglia a trecut la pregătiri de război contra Rusiei, trimiŃându-şi flota în estul Mediteranei. Anglia era în conflict cu Rusia în Asia Centrală, datorită expansiunii ruseşti spre Oceanul Indian; Rusia ocupase mai multe principate la frontiera cu Afganistan; Germania a îndemnat la moderaŃie. A fost convocat Congresul de la Berlin din iunie 1877, sub conducerea lui Bismarck; au participat puterile europene ale epocii; România, Serbia şi Grecia au fost admise doar pentru a-şi prezenta poziŃiile. Congresul a confirmat recunoaşterea independenŃei României, Serbiei şi Muntenegru; a acordat Rusiei cele trei judeŃe din Sudul Basarabiei; a hotărât că Dobrogea, insulele din Delta Dunării şi insula Şerpilor reveneau României;se crea principatul autonom al Bulgariei la Nord de Balcani, la Sud rămânea Ńinutul Rumeliei, sub suzeranitatea Turciei; Bosnia-Hertzegovina intra sub administrarea Austro-Ungariei; Cipru revenea Angliei; Rusia primea Batumi şi alte cetăŃi în Caucaz.

Rusia ieşea întărită, dar era nemulŃumită, considerând că acest Congres a fost o coaliŃie contra ei, că i-au fost răpite avantajele obŃinute la San Stefano.; Germania prevenise un război între Rusia şi Austro-Ungaria; din nou Imperiul otoman era salvat,deşi era încă o etapă spre declin; FranŃa şi Anglia îŃi vedeau apărate interesele în Mediterana şi Nordul Africii. România rămânea traumatizată de experienŃa cooperării cu Rusia, de ingratitudinea şi cinismul acesteia, frustrată faŃă de indiferenŃa Europei şi de atitudinea lui Bismarck, care nu ascundea că România îl interesează la fel de mult ca un pahar de bere gol. Congresul nu şi-a propus şi nu a reuşit să rezolve definitiv şi durabil problemele popoarelor balcanice. Războaiele balcanice. Procesul emancipării popoarelor balcanice nu se încheiase. În Macedonia continuau tulburările contra Turciei. Bulgaria şi Serbia urmăreau să-şi adjudece porŃiuni cât mai mari din ea, dacă Turcia ar pierde controlul. Grecia era de asemenea interesată. Turcia era ocupată cu războiul cu Italia din 1911 pentru Tripolitania. Rusia dorea crearea unei federaŃii balcanice şi revizuirea statutului strâmtorilor, pentru a permite trecerea navelor ruse. În 1908, Austro-Ungaria a încălcat tratatul de la Berlin şi a ocupat Bosnia Hertzegovina, afectând statu-quo-ul în Balcani; Bulgaria s-a unit cu Rumelia şi s-a proclamat regat; aceasta modifica drastic raportul de forŃe în regiune. Sofia era preferată României în regiune, deoarece în Austro-Ungaria trăiau trei milioane de romîni. În 1911 s-au încheiat o alianŃă sârbo-bulgară şi o convenŃie militară; Bulgaria a încheiat o alianŃă şi cu Grecia în 1912, ambele îndreptate contra Turciei. În 1912 a început războiul; aliaŃii au înregistrat succese; era asediat Adrianopole, iar Constantinopole era în pericol. Turcia a cerut armistiŃiu. La tratativele preliminare de la Londra au apărut neînŃelegeri între aliaŃi; Turcia a profitat pentru a rupe tratativele. În 1913 a reizbucnit războiul. Austria era gata să intre în război contra Serbiei, pentru a împiedica o victorie care favoriza lupta tuturor slavilor. Rusia nu dorea ocuparea Constantinopole de bulgari. La presiunea marilor puteri au încetat luptele. La 30 mai s-au semnat preliminarii de pace, prin care Turcia ceda unele teritorii, iar situaŃia Albaniei şi a insulelor din Marea Egee urma să fie stabilită de marile puteri. Aceste preliminarii au exacerbat disputa dintre Serbia şi Bulgaria cu privire la Macedonia. România a adoptat iniŃial o poziŃie de neutralitate activă; puterile centrale erau preocupate de menŃinerea alianŃei; România a cerut rectificarea

frontierei dobrogene; Austro-Ungaria nu era de acord. În final a fost admisă cedarea Silistrei către România. Tratatul cu Tripla AlianŃă a fost prelungit în 1913 prin tacită reconducŃie. Evenimentele din Macedonia au dus la intervenŃia României, căci mulŃi aromâni erau deja la Bucureşti, ca urmare a tendinŃelor de împărŃire între Grecia şi statele slave. AlianŃa bulgaro-sârbo-greacă s-a destrămat; în iulie 1913 se încheie un acord sârbo-grec. În iunie, Bulgaria a atăcat Grecia şi Serbia. România a propus Austro-Ungariei să asigure Serbiei o ieşire la Adriatica; Austro-Ungaria ameninŃa cu ruperea relaŃiilor dacă intervine o alianŃă cu Serbia. Rusia şi FranŃa au stăruit la Bucureşti pentru a mobiliza armata şi a pătrunde adânc în Bulgaria; a fost capturat un corp de armată bulgar; Sofia era ameninŃată; în iulie au încetat ostilităŃile şi au început tratativele la Bucureşti. Bulgaria a cedat Serbiei o parte din Macedonia, Greciei Sudul acesteia şi o parte din Tracia de Vest; Turcia relua Tracia de Est cu Adrianopole, iar România primea Dobrogea de Sud, pe linia Turtucaia-Ecrene. Concertul European a reuşit şi în această perioadă, mai curând prin mijloace empirice, să gestioneze declinul şi dezmembrarea Imperiului otoman şi să limiteze consecinŃele şi rivalităŃile conflictuale care au eezultat din aceasta. De asemenea, a reuşit să stabilească la Congresul de la Berlin din 1888 unele norme comune cu privire la competiŃia colonială în Africa, inclusiv interzicerea traficului de sclavi. AlianŃele de la finele secolului. În această perioadă se ajunge la o reorganizare a relaŃiilor internaŃionale: s-au format două centre de putere-Tripla AlianŃă, formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia şi Tripla Antantă, formată din Anglia, FranŃa şi Rusia. Germania devenise cel mai puternic stat de pe continent; va avea iniŃiativa reorganizării relaŃiilor: în 1879 va încheia tratatul de alianŃă cu Austro-Ungaria, îndreptat contra Rusiei; în 1882 va determina Italia să adere la acesta, cu ascuŃiş împotriva FranŃei; a reînnoit însă şi alianŃa celor 3 împăraŃi în 1872, pentru a nu trezi suspiciuni Rusiei. Germania va urmări în mod constant să împiedice un conflict între Rusia şi Austro-Ungaria, care ar fi obligat-o să intre în război cu Rusia. Urmărea izolarea FranŃei, dar încuraja tendinŃe expansioniste ale FranŃei în Africa de Nord, pentru a o

opune Angliei şi Italiei. S-a angajat în achiziŃii coloniale în Africa, China, Pacific, Orient, ceea ce a creat disensiuni cu Anglia şi FranŃa. Italia a fost atrasă în Tripla AlianŃă, fiind nemulŃumită că FranŃa ocupase Tunisia; ea se angaja la neutralitate în caz de război între Austria şi Rusia şi să sprijine Germania în cazul unui atac din partea FranŃei. Bismarck a menŃinut timp de 20 de ani pacea pentru noul imperiu german, evitând războiul între marile puteri. A fost demis de împărat în 1890; aceasta va schimba complet politica germană; echilibrul puterii a fost înlocuit cu cursa înarmărilor , menită să ducă la supremaŃie prin război. Austro-Ungaria considera ca arenă firească de expansiune Balcanii, ceea ce ducea la un conflict cu Rusia, care considera că misiunea ei firească este spre Balcani, spre popoarele slave Anglia urmărise să joace rolul de protector al echilibrului pe continent; după unificarea Germaniei, aceasta dobândise capacitatea de a domina continentul, în timp ce preocupările Angliei vizau FranŃa, deoarece ambiŃiile lor coloniale se ciocniseră, precum şi Rusia, care înainta spre strâmtori, spre Persia şi India. Politica Angliei s-a dovedit depăşită, căci Germania devenise un pericol nu numai pentru echilibrul european, dar şi pentru interese directe ale Angliei. De aceea, ea se va apropia treptat de FranŃa şi Rusia. FranŃa va fi obsedată de dorinŃa de revanşă contra Germaniei şi de recuperarea Alsaciei şi Lorenei; şi-a extins posesiunile coloniale în Africa, Pacific, Asia de Sud-Est; s-a apropiat şi de Rusia, iar după confruntarea cu Anglia în Egipt, a ajuns la înŃelegeri şi cu Londra. SUA rămâneau izolate faŃă de evoluŃiile din Europa; s-au angajat într-o politică de expansiune în Pacific, ocupând în 1893 Hawai, în 1898, după un război cu Spania, au ocupat Guam, Porto Rico, Filipine şi Cuba; ultimele două au devenit apoi independente, dar sub influenŃa SUA. Japonia intrase într-un proces de modernizare, pregătindu-se să intre în rândul marilor puteri; în 1894, împreună cu China, intervine în Coreea; apoi a intrat în război cu China şi, ca urmare a păcii de la Shimonoseki, a ocupat Taiwanul şi unele porŃiuni din Sudul Manciuriei. România căuta să-şi consolideze statutul de stat independent, devenind regat din 1881. La negocierile privind regimul Dunării din 1883, de la Londra, pentru prelungirea activităŃii Comisiei europene a Dunării, România nu a fost admisă ca participant cu drepturi depline, ci doar ca invitat, ca urmare a opoziŃiei Austro-Ungariei şi Germaniei. Ca urmare, România nu a participat şi a declarat că nu se va socoti obligată prin deciziile adoptate. ConferinŃa a prelungit mandatul Comisiei pentru 21 ani. De asemenea, a hotărât extinderea jurisdicŃiei Comisiei de la GalaŃi la

Brăila, a favorizat interesele Rusiei pe Chilia şi a stabilit un regulament de navigaŃie şi poliŃie fluvială pe porŃiunea Brăila-PorŃile de Fier; România a trimis o notă de protest, subliniind că refuză să recunoască aceste prevederi. Având proaspătă experienŃa amară a anilor 1877-1878 şi considerând pericolul pe care-l reprezenta Rusia, pentru care România se afla în drumul spre Istanbul, oamenii politici români au căutat alianŃe. Germania apărea ca mare putere în măsură să protejeze România; în acelaşi timp, se urmărea o atitudine mai favorabilă a Austriei în problemele Dunării. În 1883, s-a semnat tratatul de alianŃă între România şi Austro-Ungaria, la care în aceeaşi zi a aderat Germania; se prevedea caracterul defensiv al alianŃei; părŃile promiteau să-şi dea ajutor când una ar fi fost Ńinta unui atac neprovocat; obligaŃia faŃă de Austria viza numai un atac în zonele limitrofe României(Serbia, Rusia); părŃile îşi promiteau să se consulte în caz de ameninŃare, iar în caz de război să nu încheie pace separată. ParŃial, se rezolva şi problema Dunării, în sensul că deşi Comisia Europeană a Dunării continua să funcŃioneze, s-a acceptat ca România să exercite controlul pe porŃiunea Turnu Severin-GalaŃi. Deşi era nepopular, acest tratat a fost considerat ca o necesitate, o garanŃie pentru statul român. Deoarece alianŃa dintre Germania şi Austro-Ungaria era îndreptată doar împotriva Rusiei, Austria refuzând să includă FranŃa, Germania a atras Italia, promiŃându-şi ajutor în cazul unui atac din partea FranŃei sau a altor două mari puteri. Tripla AlianŃă a fost reînnoită în 1887, 1891, 1896, 1902 şi 1912. Se adăugau două convenŃii, Italia cu Austro-Ungaria, care viza Balcanii şi menŃinerea statu-quo-ului, şi Italia cu Germania, care viza FranŃa. În 1887, la insistenŃele lui Bismarck, s-a încheiat Antanta Mediteraneană între Italia şi Marea Britanie; se recunoşteau interesele Angliei în Egipt şi ale Italiei în Tripolitania şi Cirenaica. Ideea era de a izola FranŃa. În Germania, după demiterea lui Bismarck, a fost adoptată concepŃia conform căreia Germania putea duce un război pe două fronturi, fie de a se apăra pe două fronturi, fie de a avea iniŃiativa şi a obŃine rapid victoria pe un front, pentru ca apoi să se concentreze asupra celuilalt; s-au adăugat ideea atacului prin Belgia, pentru a ocoli linia Maginot, şi cea privind pregătirea unei flote de război puternice. Aceste idei vor domina gândirea şi pregătirea militară germană privind I-ul război mondial. De partea cealaltă, pactul de reasigurare cu Rusia nu a mai fost reînnoit; în 1891, Rusia a încheiat un acord politic cu FranŃa prin care conveneau să se consulte în orice probleme care ar ameninŃa pacea generală; în caz de pericol sau dacă una era ameninŃată cu agresiunea, cele două urmau să mobilizeze în acelaşi timp forŃele lor, dacă un stat din Tripla

AlianŃă mobiliza. În 1894 s-a încheiat şi o convenŃie militară, în care se prevedeau şi efectivele care urmau să intre în luptă, în caz de agresiune din partea unui stat din Tripla AlianŃă. Aversiunea Rusiei a crescut mai ales după ce Bulgaria a ales un prinŃ german(1885). łarul va refuza reînnoirea angajamentului său în cadrul alianŃei celor trei împăraŃi; Bismarck a căutat o înŃelegere bilaterală, un acord secret cu Rusia, angajându-se să nu se opună ca Rusia să ajungă la Constantinopole, să sprijine creşterea influenŃei Rusiei în Bulgaria şi să nu sprijine extinderea Austriei în Balcani pe seama Rusiei. În 1887 alianŃa celor trei devenea imposibilă datorită suprapunerii alianŃelor secrete. Începeau era alianŃelor rigide şi cursa înarmărilor; conceptul de echilibru european devenea rigid şi concertul european înceta să mai existe; cele două alianŃe au optat pentru cursa înarmărilor şi mobilizare rapidă. Concertul european se va reuni din nou la Berlin în 1885 cu privire la chestiunile coloniale din Africa şi la Algesiras în 1906, cu privire la rivalităŃile franco-germane în Maroc. Începutul organizării internaŃionale. În secolul XIX s-au format primele organizaŃii internaŃionale. Astfel, după ce Actul final de la Viena din 1815 a proclamat libertatea de navigaŃie pe fluviile internaŃionale, deoarece a devenit evident că unele activităŃi aveau caracter internaŃional şi nu puteau fi asigurate de state individual. În 1831, prin tratatul da la Manheim a fost creată Comisia Centrală a Rhinului cuprinzând statele riverane acestui fluviu şi Marea Britanie, pentru a trata problemele de interes comun, privind pentru început navigaŃia fluvială. Acest model a fost urmat, cu modificările decurgând din situaŃia specifică, în 1856 prin crearea Comisiei internaŃionale privind navigaŃia pe Dunăre. Cele două organisme fluviale au suferit o serie de adaptări, inclusiv în ceea ce priveşte membrii lor, datorită evoluŃiilor politice pe continent, dar există şi în prezent. A urmat stabilirea unei serii de organizaŃii internaŃionale deschise statelor de pe toate continentele, pentru organizarea şi reglementarea unor servicii de interes universal. Astfel, în 1865 a fost creată Uniunea telegrafică universală, înlocuită în 1932 prin Uniunea InternaŃională a TelecomunicaŃiilor; în 1874 a fost creată Uniunea Poştală Universală, în 1875 Uniunea pentru ProtecŃia ProprietăŃii Industriale, iar în 1883 Uniunea pentru ProtecŃia ProprietăŃii Literare şi Artistice ; în 1907 a fost creat Oficiul internaŃional de igienă publică . Aceste organizaŃii au fost create prin tratate

între state, au cunoscut o evoluŃie constantă, au primit statute şi au adoptat reglementări succesive în domeniile lor de activitate, iar după crearea ONU au devenit instituŃii specializate, ca organizaŃii cu vocaŃie de universalitate. ConferinŃele de pace de la Haga din 1899 (la care au participat şi SUA şi Mexic) şi din 1907(la care vor participa 16 state latino-americane şi două state africane) au adoptat unele convenŃii privind reglementarea paşnică a diferendelor şi protecŃia victimelor de război. A fost creată totodată Curtea Permanentă de Arbitraj, care funcŃionează şi în prezent. În această perioadă apar şi primele organizaŃii internaŃionale neguvernamentale, între care un loc aparte a revenit AsociaŃiei InternaŃionale a Muncitorilor creată în 1864 şi cele de a doua AsociaŃie InternaŃională a Muncitorilor creată în 1889. Sistemul internaŃional începea astfel să se organizeze, iar Concertul european a demonstrat necesitatea unei forme de organizare care să acŃioneze pentru menŃinerea păcii. SecŃiunea a 2-a- Primul război mondial 1.România începuse să se îndepărteze de Tripla AlianŃă. DiplomaŃii austrieci constatau că la Bucureşti nu se arătau gata să asiste Austro-Ungaria în caz de război şi că statutul juridic al românilor din Transilvania era cauza; se arăta că politica şovinistă maghiară era cauzaŞ la presiunea Berlinului, au avut loc negocieri între contele Tisza şi Comitetul executiv al Partidului NaŃional Român din Transilvania, fără rezultat. łarul Nicolae II a vizitat România în 1914; a fost considerat un act politic cu o deosebită semnificaŃie; a fost urmat de ministrul de externe rus, pe care Brătianu l-a dus în vizită în Transilvania. Cu toate acestea, România a rămas în expectativă în 1914; România a ales neutralitatea, refuzând să urmeze alianŃa; ieşirea din această situaŃie s-a datorat factorului naŃional; ea aştepta momentul cel mai potrivit pentru a interveni, în vederea realizării dezideratului naŃional; ambele tabere au făcut presiuni pentru a o atrage în război de la început. Armata română era insuficient înarmată şi instruită; opinia publică, cercurile politice, erau categoric pentru alianŃa cu Antanta, în vederea eliberării Transilvaniei şi Bucovinei. Romînia a invocat faptul că tratatul de alianŃă prevedea asistenŃă dacă Austria era atăcată; dar Austria atăcase Serbia şi nu informase România. Era al doilea mare pas spre desprinderea de Tripla AlianŃă. Antanta urmărea alcătuirea unei uniuni româno-bulgaro-greceşti, pentru a sprijini Serbia şi a contracara Turcia. Puterile centrale preconizau o

alianŃă bulgaro-româno-turcă, împotriva Serbiei. Rusia dorea ca, sprijinind Serbia şi Bulgaria, să ajungă la Istanbul. În septembrie 1914, Turcia a închis strâmtorile şi în noiembrie a declarat război Antantei. Rusia încerca să menŃină Bulgaria alături de ea, promiŃând compensaŃii în Macedonia sârbească, iar Serbiei CroaŃia şi Slovenia. Bulgaria nu a acceptat. Grecia avea de apărat teritorii contra Turciei şi Bulgariei şi dorea eliberarea populaŃiei greceşti din Turcia şi insulele din Marea Egee; era încă neutră, dar avea un tratat de alianŃă cu Serbia dacă Bulgaria atăca una din ele. Italia se declara neutră, aşteptând, deşi înclina către Antantă, pentru recuperarea teritoriilor italiene din Austro-Ungaria; avea interese şi în Adriatica, Mediterana de Est şi Marea Egee. Fiecare alianŃă făcea promisiuni: Germania promitea României Basarabia, Sudul Bucovinei, şi concesii românilor din Transilvania şi insista pe lângă Austro-Ungaria să facă schimbări radicale pentru românii din Transilvania; Budapesta a refuzat. Rusia şi FranŃa promiteau Transilvania. Presiunea Rusiei a crescut, după intrarea trupelor sale în GaliŃia;în 1914 s-a încheiat o convenŃie româno-rusă, prin care Rusia garanta integritatea teritorială a României şi recunoştea drepturile sale asupra provinciilor din Austro-Ungaria locuite de români; în ce priveşte Bucovina, se prevedea că principiul naŃionalităŃilor urma să fie baza delimitării între România şi Rusia; România se obliga, până la intrarea în război, să păstreze o neutralitate binevoitoare. ConvenŃia era secretă. România a urmărit acceptarea clauzelor şi de celelalte puteri ale Antantei, precum şi garanŃii politico-militare. Rămânea incertitudinea politicii Bulgariei, urmărind să evite a lupta pe două fronturi. 2. În Vest războiul stagna; în Est Rusia a cedat în faŃa ofensivei germane, a produs retragerea generală, cedând Varşovia, Litovsk, Vilnius; la sfârşitul lui 1915, începea o nouă ofensivă rusă, fără mari rezultate. În anul 1915 Anglia şi FranŃa forŃau Dardanelele, dar debarcarea corpului expediŃionar franco-englez la Galipoli a fost un dezastru. Rusia a pus din nou problema Istanbul şi a strâmtorilor, cerând încorporarea lor la imperiul său. După debarcarea la Galipoli, Italia a semnat un tratat secret cu Antanta, crezând în victoria uşoară a acesteia, a denunŃat tratatul cu Tripla AlianŃă şi a declarat război Austro-Ungariei. Intrarea Italiei în război a fost un eşec pe plan militar. Guvernul român rămânea neutru în ciuda presiunilor; se opunea tranzitului de armament german către Turcia, dar permitea tranzitul către Serbia. După dezastrul din GaliŃia, Rusia insistă pentru intrarea României în luptă, recunoaşte graniŃele cerute de Brătianu, cu condiŃia ca România să

intre în război în 5 săptămâni. Brătianu a cerut un acord cu Antanta în întregime şi încheierea unei convenŃii militare; dezastrul din GaliŃia era de asemenea proporŃii, că guvernul român a amânat încheierea acordurilor. În fapt erau promisiuni, căci interesele erau diferite;Anglia dorea o Austrie puternică, pentru a nu fi absorbită de Germania; de asemenea, Anglia dorea o Ungarie puternică pentru a rezista Germaniei şi considera exagerate pretenŃiile României. Rusia dorea ca România să primească Transilvania, rămânând în termeni ostili cu Austro-Ungaria. Negocierile cu Rusia relevau interese diferite. Rusia voia să acŃioneze în Nordul Moldovei, cerând României să asigure linia Dunării; România voia să elibereze teritoriile ocupate de români în Austro-Ungaria şi cerea ca Rusia să acŃioneze în Bulgaria. În septembrie 1915, Bulgaria a încheiat un acord cu Turcia, s-a angajat să mobilizeze şi să înceapă războiul contra Serbiei; intrarea Bulgariei în război a dus la ocuparea Serbiei în întregime şi a determinat pe anglo-francezi să deschidă frontul din Salonic, care însă a început printr-un eşec. Puterile Antantei promiteau trupe numeroase în Balcani, dar era evident că nu puteau să le asigure; Austro-Ungaria şi Germania aveau în vedere să atace România, dar ofensiva de la Verdun a amînat acest plan.. În februarie 1916, armata germană declanşa puternica ofensivă de la Verdun, care va dura până la sfârşitul anului; în iunie, situaŃia FranŃei devenise critică; generalul Brusilov a declanşat ofensiva în GaliŃia, obligând armata austro-ungară să părăsească CernăuŃi şi linia Siretului; francezii şi englezii au declanşat o puternică ofensivă pe Somme, pentru a slăbi presiunea la Verdun; războiul rămânea unul de uzură. Concentrarea de trupe la frontiera româno-bulgară a grăbit negocierile; trimişi români au negociat strâns recunoaşterea viitoarelor frontiere şi participarea ca partener egal, ca şi declararea războiului doar contra Austro-Ungariei; se cerea intrarea în război până la 1 august, dar momentul nu era prielnic;se exagera slăbiciunea armatei austro-ungare; ofensiva lui Brusilov slăbise, frontul se stabiliza. Brătianu a refuzat să atace la Sud de Dunăre şi a cerut să nu se încheie pace separată. La 8 august principiile erau acceptate, conform cererilor române. ConvenŃia militară conŃinea obligaŃii în favoarea României, care nu au fost respectate(ofensivă la Salonic la 7 august, ofensivă rusă în Bucovina, trei divizii ruse în Dobrogea, materiale şi muniŃii-300 tone pe zi). România nu a intrat în război în momente mai favorabile datorită tergiversării aliaŃilor cu privire la clauzele teritoriale şi militare; la 16 august, forŃele puterilor centrale nu erau angajate, fronturile erau stabilizate; aceasta a permis aruncarea unor importante forŃe germane contra României, care a

fost lăsată aproape singură contra unor forŃe uriaşe din Nord şi din Sud. Germania urmărea , prin înfrângerea României, să stabilească legătura strategică directă cu Bulgaria şi Turcia şi să stopeze livrările de cereale şi petrol românesc către Antanta. 3. Intrarea României în război a degajat frontul aliat de la Verdun, a facilitat victoria aliaŃilor la Carso, a scăzut presiunea pe frontul rus;armata franco-britanică a ocupat o zonă în Bulgaria, dar acŃiunea la Salonic începea târziu, după ce trupele turco-bulgaro-germane începuseră forŃarea Dunării. Rusia a trimis în Dobrogea doar ¼ din ce promisese; în Bucovina ofensiva rusă s-a oprit în septembrie, ceea ce a obligat armata română să se retragă pentru a apăra trecătorile. În loc să acorde ajutor, generalii ruşi au propus abandonarea Olteniei şi Munteniei de Vest şi reducerea frontului; Trupe ruseşti au început să vină masiv numai după ce Bucureştiul fusese abandonat şi frontul se apropia de Moldova; se considera că trebuie apărată linia CarpaŃii orientali-Siret-Dunăre; materialele de război soseau cu întârziere şi descompletate. În retragere, România a distrus toate instalaŃiile petroliere de pe Valea Prahovei. În Rusia se discuta încheierea unei păci separate cu puterile centrale, pe seama împărŃirii României. Puterile centrale nu au reuşit distrugerea României; România a reuşit să supravieŃuiască şi a dat un ajutor de prim ordin Antantei. Antanta a respins în decembrie 1916 propunerile de pace ale puterilor centrale şi a trimis propriile sale propuneri, între care evacuarea teritoriului României şi respectarea drepturilor naŃionalităŃilor, inclusiv ale românilor. RevoluŃia burghezo-democrată din Rusia din februarie 1917 nu aducea o schimbare în concepŃia Rusiei; era promovat principiul naŃionalităŃilor doar pe teritoriul altora. În perioada februarie-iunie, s-a procedat, cu ajutorul masiv al FranŃei în material şi instructori, la reorganizarea armatei române; în martie 1917 regele a promis pământ Ńăranilor, iar guvernul a pus în discuŃia parlamentului reforme agrară şi electorală. La Moscova prevala tendinŃa spre o pace imediată, fără anexiuni. SituaŃia evolua în defavoarea Austriei; de aceea, ea căuta o pace separată în Vest, dar era refuzată. În vara lui 1917, la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz armata română obŃinea victorii strălucite, oprind înaintarea armatelor puterilor centrale. Deşi armata rusă era în degringoladă, trupele române au stabilizat frontul, au barat drumul armatelor puterilor centrale spre Rusia , ca şi întoarcerea forŃelor acestora spre frontul francez. În urma dizolvării trupelor ruse şi a ocupării Kievului de armata germană, România încheia armistiŃiul la Focşani şi preliminarii de pace la Buftea, în februarie 1918.

După 7 noiembrie, data Marii RevoluŃii din Rusia şi adoptarea Decretului asupra păcii, Rusia sovietică semna armistiŃiul cu puterile centrale la Brest-Litovsk; trupele ruseşti din Moldova s-au ridicat contra generalilor; aceştia au încheiat armistiŃiul cu Mackensen. Pentru armistiŃiul de la Focşani s-a primit asentimentul aliaŃilor, care recunoşteau că România şi-a îndeplinit angajamentele şi că obligaŃiile asumate înainte de intrarea în război vor fi menŃinute. În 1918, Antanta cerea României să reia luptele; Brătianu a refuzat, arătând că este în joc existenŃa României ca stat; atitudinea sa era influenŃată de cele 14 puncte ale preşedintelui american Wilson, care prevedeau menŃinerea Austro-Ungariei, cu autonomia popoarelor respective, cu excepŃia Poloniei, care trebuia să devină independentă. În ce priveşte România, în concepŃia preşedintelui american era necesară doar retragerea trupelor puterilor centrale. SUA nu erau legate de promisiunile făcute României în 1916. În februarie 1918, Rusia sovietică accepta pacea cu puterile centrale, ca şi armate germane şi austro-ungare pe teritoriul său, ceea ce permitea încercuirea României. În plus, Rada ucraineană avea pretenŃii asupra teritoriilor româneşti. În faŃa ameninŃării directe cu dispariŃia şi împărŃirea statului român, a fost semnat tratatul de la Bucureşti(dictatul de la Bucureşti); acesta prevedea demobilizarea armatei, menŃinerea a 6 divizii ale armatei austro-ungare în România, cedarea lanŃului CarpaŃilor, cedarea Dobrogei de Sud şi a unei fâşii din judeŃul ConstanŃa; restul Dobrogei devenea condominium al Bulgariei, Turciei şi puterilor centrale; se lăsa României doar o cale de acces spre ConstanŃa; bogăŃiile treceau sub controlul puterilor centrale; România se angaja să plătească despăgubiri oneroase; misiunea militară franceză trebuia să plece. Acest tratat nu a fost proclamat de rege, deci juridic nu a intrat în vigoare. Valoarea lui imediată a fost că existenŃa României ca stat a fost salvată. Şefii de stat ai Antantei nu au recunoscut acest tratat, declarând nule şi neavenite clauzele sale. PoziŃia SUA s-a schimbat însă în mai-iunie 1918; nu mai era favorabilă Austro-Ungariei; se recunoştea deschis necesitatea desfiinŃării acestui imperiu şi a constituirii de state independente. 4.În iulie 1918 începea a doua bătălie de pe Marna, frontul german era străpuns şi în septembrie începea ofensiva generală a forŃelor Antantei..Tot în septembrie, armata franco-engleză a rupt frontul bulgar şi a declanşat o ofensivă fulger. Bulgaria a capitulat în aceeaşi lună. Turcia a fost învinsă în Siria şi a semnat armistiŃiu la Mudros în octombrie. Armata franco-britanică

ajunsese prin Serbia la Dunăre. Ultimele încercări ale împăratului Austro-Ungariei de a-şi salva imperiul, prin manifestul din octombrie 1918, care menŃinea Transilvania în Ungaria, au eşuat. În octombrie, Cehoslovacia se proclama independentă, în noiembrie şi Ungaria, care însă nu renunŃa la Transilvania, în noiembrie şi Polonia, ca şi Austria şi Statul sârbo-sloveno-croat; la 1 decembrie, Adunarea populară de la Alba Iulia decreta unirea Transilvaniei cu România; Basarabia în martie şi Bucovina în octombrie adoptaseră aceeaşi decizie. În august, puterile centrale hotărâseră să redeschidă campania cu România, să o ocupe complet; ofensiva din Balcani a pus capăt acestor pregătiri. În aceste condiŃii, Mackensen a propus revizuirea clauzelor tratatului de la Bucureşti, în problema Dobrogei, cu condiŃia ca România să ratifice tratatul şi să nu intervină de partea aliaŃilor în ultima fază a războiului. În noiembrie, guvernul Marghiloman a fost demis de rege, iar noul guvern, condus de generalul Coandă, a dizolvat parlamentul şi a declarat nule şi neavenite toate actele guvernului precedent, mai puŃin reintegrarea Basarabiei. Guvernul francez a cerut reintrarea în acŃiune a armatei române şi joncŃiunea cu armata de la Dunăre a lui Berthelot. În noiembrie 1918, generalul Eremia Grigorescu a cerut lui Mackensen să părăsească teritoriul României; armata germană se va retrage după ce armata franco-britanică a trecut Dunărea. Semnarea armistiŃiului cu Germania la Compiegne, la 11 noiembrie 1918, găsea România alături de aliaŃi; se prevedea renunŃarea la tratatele de pace de la Bucureşti şi Brest Litovsk şi la tratatele complementare acestora. Armatele române s-au oprit pe Mureş, deoarece armistiŃiul cu Ungaria prevedea Mureşul ca linie de oprire a luptelor; totuşi, cu concursul lui Berthelot, armata română a intrat în Cluj în noiembrie. AliaŃii nu au lăsat armata română să elibereze łara Crişurilor şi Banatul. S-a pus de nenumărate ori întrebarea care a fost cauza primului război mondial; au fost date multe răspunsuri; este evident că au fost cauze multiple: fragilitatea imperiului austro-ungar, ameninŃat în mod constant cu dizolvarea ca urmare a agitaŃiei diferitelor naŃionalităŃi menŃinute cu forŃa în această închisoare a popoarelor, cu care Germania era aliată; adâncimea antagonismului franco-german, în legătură cu anexarea Alsaciei şi Lorenei în 1870; dorinŃa Austro-Ungariei de a reduce la tăcere Serbia, văzută ca o ameninŃare pentru stabilitatea sa; opoziŃia crescândă între Marea Britanie şi Germania, ca urmare a ambiŃiilor maritime şi coloniale ale acesteia din urmă; funcŃionarea automată a alianŃelor, de o parte Germania şi Austro-Ungaria şi de altă parte FranŃa, Marea Britanie şi Rusia. Au fost deci cauze

multiple, chiar dacă începutul operaŃiunilor militare a fost marcat de uciderea prinŃului moştenitor al tronului austriac de către un student sârb. Războiul a lăsat însă urme adânci, care vor marca relaŃiile internaŃionale în următorii 20 ani. Negocierile de pace. 1.AliaŃii începeau deja să se dezică de angajamentele luate, susŃinând că tratatul din 1916 nu mai poate constitui baza reglementărîî chestiunilor teritoriale, deoarece România l-a anulat prin capitularea din 1918 şi numai ConferinŃa de pace va decide. La ConferinŃa de pace, Brătianu, redevenit prim ministru, va stărui pentru intrarea sub autoritatea statului român a întregului teritoriu al Transilvaniei şi a Banatului şi anularea armistiŃiului de la Belgrad( care stabilea linia de separare pe Mureş). Abia în martie 1919 Consiliul Militar Interaliat va cere Ungariei retragerea trupelor sale pe linia oraşelor Satu Mare-Oradea-Arad, fără a preciza că aceste oraşe revin României. În iunie Consiliul Suprem Interaliat comunica hotărârea sa cu privire la frontierele româno-ungară şi româno-iugoslavă, recunoscând de drept unirea cu România a Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului şi Banatului. Actul de la 1 decembrie a fost penultimul act, cel mai semnificativ, care a pus cancelariile în faŃa faptului împlinit. România devenea un stat de mărime mijlocie, ceea ce i-a permis să ducă o politică externă activă. Existau însă interese diferite ale marilor puteri şi ale statelor mici; continua politica discuŃiilor secrete, a planurilor de împărŃire a lumii, a zonelor de influenŃă. Cele 4 mari puteri aliate(SUA se retrăseseră de la ConferinŃă) au hotărât nu numai soarta învinşilor, ci şi a statelor mici aliate, lăsând nerezolvate probleme care vor duce la deteriorarea relaŃiilor internaŃionale, a sistemului de securitate imaginat de ele. Anglia şi FranŃa s-au confruntat intens în probleme esenŃiale ale aranjamentelor de pace. Ele aveau ca obiective comune: păstrarea statu-quo-ului stabilit ca urmare a destrămării imperiilor Ńarist, german, şi austro-ungar; repararea distrugerilor războiului;pedepsirea crimelor şi criminalilor de război;asigurarea progresului paşnic al omenirii. FranŃa urmărea, pe lângă recuperarea Alsaciei şi Lorenei, încorporarea celei mai mari părŃi a imperiului colonial german şi a celui otoman, fixarea frontierei pe Rhin, ocuparea regiunii Saar şi detaşarea Renaniei de Germania. Anglia dorea contracararea hegemoniei FranŃei pe continent şi extinderea posesiunilor sale coloniale pe seama celor germane.

Italia urmărea să obŃină propriul imperiu colonial, ceea ce nu i-a reuşit la ConferinŃă şi va deveni preocuparea dominantă pentru Musolini. Japonia a plecat de la conferinŃă frustrată pentru rolul minor ce-i fusese rezervat în ce priveşte Extremul Orient. SUA erau marele câştigător; deveneau cea mai mare putere economică şi financiară a lumii şi sperau că îşi vor stabili controlul politic asupra problemelor internaŃionale, prin intermediul Ligii NaŃiunilor; în curând însă se vor retrage. În ce priveşte România, s-a pus problema dacă mai era considerată aliat, având în vedere că a încheiat tratatul de la Bucureşti; nu a fost acceptată ca participant la negocierea tratatului de pace cu Germania, în ciuda evidenŃei; a fost admisă ca stat cu interese limitate, doar la 8 comitete din cele 58 ale conferinŃei; i s-au acordat prin tratatul de la Versailles doar 1% din despăgubirile ce i s-ar fi cuvenit; l-a primit doar cu o zi înainte să-l semneze şi a trebuit să acŃioneze pentru a nu fi în aceeaşi situaŃie faŃă de tratatele cu Austria şi Bulgaria. Atât textele tratatelor, cât şi liniile frontierelor au fost stabilite fără consultarea statelor în cauză. Astfel, linia frontierei cu Ungaria a fost stabilită fără consultarea şi fără participarea României; a fost diferită de linia convenită prin tratatul din 1916. În primul proiect de statut al Ligii NaŃiunilor se înscrisese o clauză generală privind soluŃionarea democratică a problemei minorităŃilor. S-a opus Anglia. Ca urmare, statele mici au fost obligate să încheie convenŃii, să înscrie în constituŃiile lor acest principiu şi să accepte supravegherea internaŃională. In ciuda demersului comun al României, Poloniei, Cehoslovaciei, Serbiei şi Greciei, li s-a comunicat că s-a creat o comisie care să determine garanŃiile necesare pentru protecŃia minorităŃilor în noile state şi cele care au obŃinut sporiri teritoriale. S-au stabilit garanŃii pe care Polonia să le asigure evreilor şi s-a decis să se impună României aceleaşi obligaŃii. România s-a opus alături de celelalte state mici, cerând clauze aplicabile tuturor statelor membre ale Ligii şi tratament egal; România s-a opus şi clauzelor privind controlul de către puterile aliate a comerŃului şi tranzitului, pentru a proteja interesele locuitorilor diferiŃi de majoritate. Brătianu a părăsit ConferinŃa după ce a semnat tratatul de la Versailles, a refuzat să-l semneze pe cel cu Austria, care conŃinea aceste clauze şi şi-a dat demisia în faŃa presiunilor marilor puteri. Folosind tratatele privind minorităŃile, statele învinse, mai ales Germania şi Ungaria, au acŃionat pentru revizuirea tratatelor de pace. Au apărut divergenŃe între FranŃa şi Anglia, Italia a părăsit ConferinŃa, au apărut rezerve ale SUA faŃă de tratatul de la Versailles; ca

urmare, s-a acceptat modificarea sau omiterea unor clauze din tratatul asupra minorităŃilor. Consiliul a adresat un ultimatum României: dacă nu semna tratatul cu Austria şi pe cel privind minorităŃile, urmau să fie retrase misiunile diplomatice de la Bucureşti; totuşi, Consiliul Suprem a acceptat suprimarea clauzelor privind privilegii speciale pentru evrei, saşi şi alŃii şi a acceptat recunoaşterea expresă în text că Bucovina aparŃine României; ca urmare, România a semnat tratatele. În 1920 la Paris s-a semnat şi tratatul prin care se recunoştea plebiscitul de la Chişinău din 27 martie 1918 şi unirea Basarabiei cu România. Tratatul nu a fost însă ratificat de Japonia; a fost ulterior principalul obiect de dispută cu URSS. 2.Prin tratatele de pace a fost creată Liga NaŃiunilor, organism care îşi propunea să acŃioneze pentru menŃinerea păcii şi rezolvarea diferendelor prin mijloace paşnice. Pactul Ligii NaŃiunilor era parte a Tratatului de la Versailles, deci legat de existenŃa şi aplicarea acestuia, ceea ce a deveni una din slăbiciunile sistemului creat. Pactul Ligii a prevăzut o succesiune de proceduri (procedură de arbitraj, reglementare judiciară sau examinare de către Consiliul Ligii, urmată de o perioadă de trei luni în care recurgerea la război nu era legală) prin care se urmărea evitarea războiului, fără a-l interzice. De la început Liga a avut dificultăŃi ca urmare a retragerii SUA, a absenŃei URSS şi a controverselor repetate între Anglia şi FranŃa. URSS va deveni membru al Ligii în 1934, dar va fi exclusă în 1939, după ce a invadat Finlanda. Apoi vor părăsi Liga Germania, Italia şi un număr de alte 14 state, mai ales cele latino-americane.În 1939 erau membre numai 44 state, din cele 70 state independente. Liga NaŃiunilor a contribuit la rezolvarea unor conflicte secundare, cum au fost cele dintre Polonia şi Lituania cu privire la Vilnius(1920), dintre Finlanda şi Suedia cu privire la insulele Aaland(1921) sau între Grecia şi Bulgaria(1925). Ea a eşuat să rezolve litigiul Chaco dintre Paraguai şi Bolivia(1928-1935) şi a avut numai un rezultat parŃial în conflictul Leticia dintre peru şi Columbia(1932-1934). În ce priveşte alte conflicte, în care au fost implicate mari puteri, Liga se va dovedi, după cum vom vedea, neputincioasă. Totuşi, Liga NaŃiunilor a fost un forum de dezbateri şi a prevăzut un mecanism de garanŃii pe care unii oameni politici s-au străduit să-l facă efectiv. A fost creată totodată Curtea Permanentă de JustiŃie InternaŃională, care a primit competenŃe importante în sistemul de securitate colectivă imaginat de autorii tratatelor de pace şi în ansamblu a fost un început reuşit de jurisdicŃie internaŃională, care va fi continuat de Curtea InternaŃională de

JustiŃie după 1945. Au fost create de asemenea Biroul InternaŃional al Muncii, care va deveni după 1945 OrganizaŃia InternaŃională a Muncii şi o serie de alte organizaŃii interguvernamentale tehnice. Sub influenŃa noului stat sovietic, a luat fiinŃă InternaŃionala a treia comunistă, care a urmărit să acŃioneze prin partidele comuniste din diferite state să promoveze obiective ale URSS. Ea a funcŃionat în paralel cu InternaŃionala partidelor socialiste. Au luat fiinŃă numeroase alte organizaŃii neguvernamentale cu caracter profesional şi tehnic (în domenii ca medicina, ştiinŃele juridice, artele şi altele) , a căror implicare în relaŃiile internaŃionale în perioada dintre cele două războaie a fost destul de slabă. ¤ ¤ ¤ Este perioada care a schimbat complet harta Europei, prin formarea multor state noi şi reîntregirea altora, dar şi prin implicarea directă a unor state din afara Europei, mai ales a SUA şi Japoniei. Primul război mondial a fost o confruntare fără precedent, care a marcat profund nu numai frontierele, ci şi strategiile şi psihologia mulŃimilor. A apărut o nouă formă de organizare social-politică, într-un singur dar mare stat întins pe o mare suprafaŃă din Europa şi Asia; deşi nu va avea urmări imediate, sistemul comunist din URSS va marca ulterior istoria mondială timp de câteva decenii. Primul război nu a rezolvat conflictele care l-au generat, ci a creat falii şi mai profunde între statele din Europa. A determinat însă preocuparea pentru o organizare internaŃională care să promoveze şi la nevoie să asigure raporturi paşnice între state; chiar dacă structura internaŃională imaginată de cei care au negociat tratatele de pace din 1919-1920 nu s-a dovedit eficientă, a fost un experiment util, pe care s-au întemeiat multe eforturi şi multe speranŃe şi pornind de la care se va încerca înfăptuirea acestui obiectiv în a doua jumătate a secolului XX.

Capitolul IV RelaŃiile internaŃionale în perioada 1920-1940. SecŃiunea 1-De la război la criza economică generală. Această perioadă se caracterizează prin: sfârşitul supremaŃiei europene în relaŃiile internaŃionale; acŃiuni pentru realizarea securităŃii colective, care însă au eşuat; stabilirea primei organizaŃii internaŃionale cu vocaŃie generală şi universală. IntervenŃia americană la sfârşitul războiului demonstrase importanŃa militară a SUA, iar cea a preşedintelui Wilson la negocierile pentru crearea Ligii NaŃiunilor rolul lor diplomatic. Puterea economică SUA se făcea de asemenea simŃită. Japonia a devenit partener al principalelor puteri învingătoare şi va începe să concureze serios puterile europene în zona asiatică. URSS va ieşi treptat din izolare, va începe un proces de industrializare şi va folosi orice prilej pentru a reveni în jocul politic pe continent. ConcepŃia de securitate colectivă se baza pe sistemul Ligii NaŃiunilor şi presupunea solidaritatea membrilor acesteia, mai ales a principalelor puteri, pentru a se opune oricărei ameninŃări cu războiul. Solidaritatea a fost însă de la început parŃială şi slabă, iar diferitele încercări, mai ales ale FranŃei de a încheia alianŃe care să suplinească angajamentele clare, nu au dat rezultate. La sfârşitul primului război se formau noi state naŃionale: Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Polonia, Austria, Ungaria, iar România îşi întregea teritoriul cu provincii locuite în majoritate de români, după dispariŃia celor 4 imperii; cel otoman, cel Ńarist, cel austro-ungar şi cel german. State mici sau mijlocii, care nu au fost tratate ca egali la masa tratativelor de pace, deşi unele din ele înduraseră greul războiului alături de aliaŃi, dar cu dinamismul naŃiunilor renăscute şi motivate de voinŃa de a supravieŃui, ele vor juca un rol important în istoria Europei dintre cele două războaie mondiale. FranŃa este puterea militară continentală, deşi a suferit pierderi importante; ea va rămâne în mod constant preocupată de problema germană şi va căuta soluŃii pentru a împiedica revenirea Germaniei la poziŃii de forŃă. Imediat după conferinŃa de pace, Anglia şi SUA au refuzat să semneze un pact de garanŃii cu FranŃa, care va fi în mod constant în căutare de alianŃe.

Anglia va tinde mereu spre compromis, spre a evita o hegemonie continentală în Europa, dar fără a se izola. Ea nu dorea încercuirea Germaniei cu alianŃe, pentru a nu provoca resentimente şi revolte. A refuzat constant să-şi asume angajamente faŃă de statele orientale, aliate cu FranŃa. A pornit de la convingerea că Germania se va mulŃumi să-şi promoveze interesele prin mijloace diplomatice, fără a recurge la forŃă. A acceptat paritatea navală cu SUA, având nevoie tot mai mult de cooperarea SUA în afara Europei; în plus, dominioanele se manifestau tot mai independent şi trebuia să Ńină seama de voinŃa lor. În Germania, din 1923, după ce FranŃa şi Belgia au ocupat zona Ruhrului pentru a obliga Germania să-şi plătească datoria de război fixată de comisia de reparaŃii la 132 miliarde mărci aur, guvernul german condus de Gustav Stresemann adoptă politica executării obligaŃiilor asumate, cu obiectivul net de a primi capitaluri şi a reface economia Ńării. El va cere în mod constant reducerea reparaŃiilor şi eliminarea altor constrângeri impuse prin tratatul de pace. În SUA au prevalat tendinŃele izolaŃioniste; ca urmare, va lua parte la puŃine din evenimentele importante pentru evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în această perioadă. Japonia, nemulŃumită de rolul care i-a fost acordat la conferinŃa de la Paris, se va orienta rapid spre o politică expansionistă în Asia . Italia se va arăta de asemenea tot mai nemulŃumită de rezultatele păcii şi se va orienta spre expansiune în Balcani şi în Africa. URSS este confruntată în primii ani cu dificultăŃi datorită luptei cu alb-gardiştii, apoi cu intervenŃia FranŃei şi Marii Britanii, apoi cu războiul cu Polonia. Va recurge la noua politică economică, la capitaluri şi specialişti străini, la reorganizarea forŃelor productive şi va relua treptat relaŃiile economice şi financiare cu alte state. Noua politică economică este abandonată în 1927 de Stalin, care pune pe prim plan industria grea şi colectivizarea agriculturii. În primii ani de după război au înregistrat succese regimurile fasciste: în Ungaria în 1920 regimul hortist, în Italia cel fascist în 1922, în Bulgaria regim de dreapta în 1923,în Portugalia în 1926 şi în Polonia din 1925 regimul autoritar al generalului Pilsudski. In problema reparaŃiilor, Anglia, care dorea ca Germania să-şi reia un loc important în viaŃa economică a continentului, va susŃine mereu reducerea sumei pretinse Germaniei. Aceasta va complica timp de 10 ani relaŃiile franco-britanice. Suma stabilită de comisia de reparaŃii a fost mult redusă faŃă de cea cerută de FranŃa; Germania a acceptat-o, dar a cerut un moratoriu; FranŃa a răspuns prin ocuparea Ruhrului împreună cu Belgia, apoi

a acceptat să supună problema unui comitet internaŃional de experŃi. Germania a răspuns prin rezistenŃa pasivă, greve şi încetarea producŃiei, ceea ce a dus la uriaşe pierderi economice. Un prim plan privind plata graduală a datoriei externe, planul Dawes, a fost acceptat şi executat şi a permis deblocarea situaŃiei şi eliberarea Ruhrului în 1925. Eforturi pentru construirea unor structuri de securitate. În 1925 se semnează Pactul renan; Germania, FranŃa şi Belgia se angajau să nu recurgă la nici un atac sau invazie, să nu recurgă la război între ele, decât dacă acŃiunea ar fi decisă de Liga NaŃiunilor. Acest statut se aplica la frontiere, dar şi la zona renană demilitarizată. Era plasat sub garanŃia individuală şi colectivă a Angliei şi Italiei, dar nu privea şi statele orientale. Ca urmare, FranŃa semnează tratate de asistenŃă cu Cehoslovacia şi Polonia. Acesta era sistemul Locarno. FranŃa obŃinea promisiunea de asistenŃă armată a Angliei, dar renunŃa să impună cu forŃa respectarea tratatului de la Versailles, cu excepŃia cazului când Liga NaŃiunilor ar fi decis sancŃiuni. Germania a devenit membră a Ligii NaŃiunilor; apoi a revendicat evacuarea anticipată a zonei renane, ca şi suprimarea misiunii militare care controla dezarmarea germană. Apoi a oferit un angajament pe termen lung pentru plata reparaŃiilor; în 1929 s-a adoptat planul Young, privind eşalonarea pe 59 ani a datoriei, dar cu reducere cu 17%. În 1929, Germania revendica teritoriul Saar şi cerea, în schimbul dezarmării sale, o limitare generală a armamentelor. Germania tindea deci să obŃină treptat eliminarea restricŃiilor impuse. Rusia sovietică a obŃinut, prin tratatul de la Rapallo din 1922, reluarea relaŃiilor diplomatice şi comerciale cu Germania; în 1924 a fost recunoscută de statele occidentale, din motive economice. La ConferinŃa de la Genoa din 1922, în centru dezbaterilor au stat problemele financiare; delegaŃia rusă a încercat să obŃină deschiderea de credite; pentru aceasta, a acceptat plata eşalonată pe termen lung a datoriei anterioare anului 1914, fără dobânzi, iar firmelor le-a oferit concesii. A obŃinut apoi reluarea relaŃiilor comerciale prin acorduri bilaterale, încheiate în 1924 cu FranŃa, Italia şi Anglia. În Europa de Est au fost avute în vedere două soluŃii posibile, Ńinând seama de fărămiŃarea statală: crearea unei federaŃii danubiene, incluzând şi Austria, sau crearea unui sistem de alianŃă între Cehoslovacia, România şi Yugoslavia, pentru a menŃine statu-quo-ul teritorial; ideea alianŃelor s-a copt

deja în anii 1920-21, contra restaurării monarhiei austro-ungare; în 1920, Cehoslovacia şi Yugoslavia îşi promiteau asistenŃă armată dacă Ungaria ar recurge la un atac armat; în 1921 se încheie tratate similare între România şi Cehoslovacia, respectiv România şi Yugoslavia; cele trei state au anunŃat intenŃia de a se opune cu forŃa restaurării monarhiei duale. Se crea astfel Mica Antantă. FranŃa a ezitat; ea vedea ca pion al unei confederaŃii Ungaria; chiar s-a promis Ungariei revizuirea frontierelor stabilite la Trianon, dacă acordă companiilor franceze partea dominantă în căile ferate; chiar Briand favoriza o confederaŃie dunăreană, cu vechea dinastie austriacă în măsură să se opună expansiunii germane. Mica Antantă nu era însă asigurată în afară: Yugoslavia contra Italiei, Cehoslovacia contra Germaniei şi România contra URSS; în plan economic, ele nu au putut realiza o colaborare economică, începând cu reducerea tarifelor. Ungaria a intrat în conflict cu vecinii. Ea a fost însă sprijinită de Italia, care urmărea să contracareze FranŃa. Au fost acordate Italiei facilităŃi economice, ceea ce va menŃine acest sprijin. Italia urmărea stabilirea controlului asupra Adriaticii şi a influenŃei în Mediterana; prin negocieri va obŃine de la Yugoslavia Fiume; Albania va cădea sub influenŃa Italiei, datorită problemelor interne; Italia a profitat de divergenŃele dintre Grecia şi Turcia privind transferul de populaŃii între ele( de la Smirna în Grecia şi din Tracia în Turcia), dintre Grecia şi Yugoslavia privind statutul portului liber Salonic, dintre Bulgaria şi Yugoslavia privind Macedonia. În Mediterana, continuă supremaŃia Angliei; se dezvoltă însă naŃionalismul musulman, mai ales după victoria lui Ataturk; ca urmare a victoriilor militare contra Greciei, Turcia redevine stăpână pe tot teritoriul său( pe coasta de răsărit a Mării Egee Smirna şi Anatolia, iar în Europa Adrianopole şi Tracia Orientală), iar capitulaŃiile sunt anulate. Tratatul de la Sevres este înlocuit prin cel de la Lausanne în 1924, care recunoştea ceea ce Turcia obŃinuse prin forŃa armelor. Turcia încheie acoerduri cu Italia şi URSS. Marea Britanie începe să aibă dificultăŃi în Egipt, Afganistan, Sudan, Iran, iar FranŃa în Maroc, Tunisia şi Siria. Marea Britanie menaja interesele Italiei, contra FranŃei. În Orient, SUA şi Marea Britanie au iniŃiat în 1921 un acord al tuturor celor 9 puteri interesate, pentru menŃinerea porŃilor deschise şi respectarea suveranităŃii Chinei, pentru a contracara tendinŃele expansioniste ale Japoniei.

În America Latină au loc mai multe intervenŃii armate ale SUA în statele din Caraibe şi din Sud; au loc şi conflicte locale(Chile-Ecuador-Bolivia); constatând că Liga NaŃiunilor nu se implică să rezolve problemele lor, statele respective se vor îndepărta de organizaŃie. Totuşi, statele latino-americane insistă pentru respectarea dreptului la neintervenŃie şi în 1931 SUA vor anunŃa o nouă politică în regiune, cea de bună vecinătate. Încă din primii ani ai Ligii, devenea evident că neparticiparea SUA făcea iluzorii sancŃiunile economice. De aceea, FranŃa va încerca să completeze Pactul Ligii cu un Protocol privind reglementarea paşnică a conflictelor care să impună statelor membre să coopereze loial şi eficient la aplicarea de sancŃiuni, chiar militare, dacă Consiliul Ligii adopta o asemenea decizie; în 1924 protocolul a fost adoptat de Adunarea Ligii, dar venirea conservatorilor la putere în Anglia a dus la respingerea lui. În 1927, FranŃa propune SUA încheierea unui pact care să scoată războiul în afara legii; SUA propun lărgirea lui pentru a se aplica tuturor statelor, astfel ca toate să rezolve litigiile lor prin mijloace paşnice. Tratatul prevedea ca excepŃie doar războiul contra unui stat care încalcă pactul Ligii sau pactul Locarno. A fost semnat în 1928 de toate statele, inclusiv SUA, URSS, Germania şi Japonia, cunoscut ca pactul Briand-Kellogg. Acest tratat condamna recurgerea la război pentru reglementarea diferendelor internaŃionale şi prevedea că reglementarea diferendelor nu va fi urmărită decât prin mijloace paşnice. În 1930, Briand sugerează crearea unei uniuni, apoi a unei federaŃii europene, dar Germania vede în aceasta un mijloc de a menŃine frontierele orientale; URSS vede un bloc anti-sovietic; Anglia vede o ameninŃare a poziŃiei sale coloniale şi a relaŃiei cu SUA; multe alte state au rezerve. Eforturi pentru rezolvarea unor probleme de interes general. Problema dezarmării se va pune după acordul de la Locarno, din 1925; Consiliul Ligii a creat o comisie pregătitoare; până în 1930, comisia nu a stabilit decât un cadru, nişte principii, dar fără să se refere la efective sau armamente, şi fără un control internaŃional, datorită divergenŃelor; nici URSS şi Germania nu-l acceptă, dar nici Polonia, România şi statele baltice, care condiŃionează de acceptarea URSS. Nici guvernele francez şi englez nu s-au pus de acord, nici opinia publică nu le impune să depună eforturi. Ca urmare, Liga nu asigura nici securitate colectivă, nici dezarmare. În această perioadă, România s-a concentrat, ca membru activ al Ligii, pe problemele dezarmării şi securităŃii colective, incriminării

războiului de agresiune cooperării politice, economice şi culturale între naŃiuni. A acŃionat mai ales pentru menŃinerea statu-quo-ului. În problema incriminării războiului de agresiune, a fost prima Ńară care a propus la Geneva şi a incriminat în legea naŃională , în 1928, războiul de agresiune şi propaganda de război. În 1932, juristul român Vespasian V.V. Pella a prezentat un Memorandum preconizând încheierea unui acord în acest domeniu. Memorandumul a fost adoptat la Comitetul pentru dezarmare în 1932. Pella preconiza incriminarea atât a actelor comise de state, cât şi a celor comise de persoane. Problema a fost reluată la ConferinŃa pentru reducerea şi limitarea armamentelor în 1933, când au fost adoptate două convenŃii privind definirea agresorului( denumite şi convenŃiile Titulescu-Litvinov), care au fost semnate de URSS şi state din Europa de Est, inclusiv România, Turcia, Afganistan, Estonia. România s-a pronunŃat pentru înfăptuirea concomitentă a dezarmării şi securităŃii. Nicolae Titulescu, ministru de externe, artizan al multor tratate şi acŃiuni în favoarea menŃinerii statu-quo-ului , a integrităŃii teritoriale şi a independenŃei statului român, de două ori preşedinte al Adunării Ligii, a contribuit la discuŃiile aprinse privind agresiunea Italiei contra Etiopiei, agresiunea Japoniei în China, criza economică şi altele. Cu privire la datoria către SUA, puterile europene urmăreau să stabilească o legătură între aceasta şi datoria de război germană; SUA au refuzat; FranŃa susŃinea că efortul financiar era participarea SUA la război; SUA vor reduce din datorie, dar recurg ca mijloc de constrângere la refuzul de a acorda noi credite; disputa durează până în 1929, când parlamentul francez ratifică acordul privind datoria, fără clauza de legătură cu datoria germană. ConferinŃa economică internaŃională din mai 1927, iniŃiată de Consiliul Ligii, îşi propunea să pregătească o reducere a tarifelor vamale, cauza stagnării în Europa fiind existenŃa barierelor vamale, a contingentelor şi protecŃionismului. ConferinŃa va avea rezultate slabe, nişte recomandări neesenŃiale-să reducă tarifele prea ridicate care dăunează schimburilor; statele nu doreau reducerea tarifelor, pentru a nu afecta industriile, a nu creşte şomajul. Apar evident semne de precaritate, în afară de slăbiciunile sistemului de securitate, eşecul în domeniile dezarmării şi cooperării economice: existenŃa unor sisteme politice complet opuse-comuniste, fasciste şi democraŃii parlamentare; şomajul atinge cifre alarmante; politica economică a SUA, care crea iritări, deşi Europa îşi refăcuse partea sa în schimburile economice mondiale, imperialismul economic şi financiar devenind tot mai

apăsător, căci SUA împiedicau exporturile europene. În 1929, însă, criza economică din SUA se va extinde la toată lumea. SecŃiunea a 2-a-De la criza economică la al II-lea război mondial. Criza economică şi financiară gravă, izbucnită în SUA în 1929, se propagă în anii 1930-1932 în Europa şi în Extremul Orient, în unele Ńări durând până în 1935. A fost o criză de supraproducŃie industrială în SUA, în paralel cu creşterea producŃiei industriale şi agricole în Europa, ceea ce a dus la reducerea importurilor. Pentru a menŃine prosperitatea, s-a recurs la credite supradimensionate, ceea ce a dus la speculaŃii bursiere, apoi la scăderea şi prăbuşirea valorilor, la reducerea producŃiei în industrie şi în agricultură, la şomaj masiv. În Europa, criza a început mai ales acolo unde erau investite masiv capitaluri americane-Austria, Germania, Anglia; băncile americane şi-au retras capitalul, ceea ce a restrâns creditul; uniunea vamală a Austriei cu Germania din 1931 a accelerat dificultăŃile, ducând la retragerea imediată a capitalurilor; băncile germane nu au mai putut face faŃă, iar guvernul a trecut la controlul schimburilor. Aceasta a atins şi băncile engleze care investiseră masiv în Germania; în 1931 guvernul englez a renunŃat le etalonul aur şi a devaluat lira sterlină. Şomajul a ajuns la 43,7% în Germania, la 22% în Anglia şi la 15 milioane în SUA. Criza a dus la slăbirea marilor democraŃii europene şi la creşterea izolaŃionismului SUA şi a favorizat succesul ideologiilor totalitare, al regimurilor politice favorabile politicii de forŃă şi revizuirii frontierelor în Europa. În viaŃa economică triumfă naŃionalismul; fiecare stat vrea să-şi protejeze producŃia, economia; cresc taxele vamale, scad importurile, se devaluează moneda, pentru a favoriza exportul. În SUA din 1933 se trece la un program de economie dirijată-inflaŃie monetară, pentru a creşte preŃurile, intervenŃia guvernului pentru a controla producŃia în unele sectoare, controlul repartiŃiei materiilor prime, politica marilor lucrări, salariu minim, program de asigurări sociale, protecŃionism vamal. În FranŃa din 1936 se iau măsuri similare; Anglia recurge la dezvoltarea unor relaŃii comerciale cu zonele coloniale pe baza unor preferinŃe imperiale. Germania din 1933 şi Italia din 1934 se orientează spre autarhie economică. Japonia a fost lovită mai puternic de criză, prin reducerea exporturilor spre SUA. ConferinŃa economică din 1933 dovedeşte că nu există sentimentul unor interese economice comune.

În ianuarie 1933 Hitler vine la putere în Germania, cu un program naŃional-socialist, publicat în Mein Kampf în 1924. Obiectivele erau redresarea Germaniei, asigurarea purităŃii rasei pentru coeziunea naŃională, distrugerea organizaŃiilor sociale sau catolice, prioritatea intereselor de grup, suprimarea libertăŃilor individuale şi împiedicarea opoziŃiei, conducerea societăŃii de o elită care să instaureze o nouă ordine, organizarea vieŃii economice şi sociale de guvern. Aceasta apare ca mijloc pentru a duce o politică de expansiune teritorială în forŃă; într-o primă etapă eliminarea obligaŃiilor stabilite prin tratatele din 1919, a limitării armamentelor, a demilitarizării renane, apoi crearea de mijloace de existenŃă pentru rasa germană. Un prim obiectiv era reunirea populaŃiilor de origine germană, cei din Austria, apoi cei din Est, apoi spaŃiu vital în Europa de Est; accentul cădea pe Rusia; pentru aceasta, era necesară alianŃa cu Italia, neutralitatea Angliei, poate alianŃa cu ea; distrugerea puterii militare a FranŃei; desigur, aspecte ale acestui plan au fost modificate, dar esenŃialul a rămas. Guvernul fascist italian dorea să joace un rol în Europa danubiană şi pentru aceasta să împiedice o confederaŃie locală sau extinderea germanismului; dorea să domine Mediterana, dar va trebui să menajeze interesele britanice; dorea colonii; va ocupa Libia în 1928, se va pronunŃa pentru revizuirea tratatelor din 1919 şi în acest scop a propus un directorat al celor 4-cu FranŃa, Marea Britanie şi Germania; FranŃa l-a respins, ca urmare a îngrijorării Poloniei şi Micii Antante. Italia a început să se înarmeze. Politica franceză a oscilat între menŃinerea demilitarizării zonei renane şi refacerea armatei franceze cu armament ofensiv şi căutarea unei apropieri de Germania, prin renunŃarea la alianŃe în Est, lăsând Germaniei posibilitatea de a se extinde spre Est şi Sud; cauza au fost însă preocupările economice şi financiare, căci criza economică a venit în FranŃa mai târziu şi s-a prelungit; rolul de jandarm era costisitor; se adăuga conflictul intern între dreapta şi stânga, pacifişti şi fermi; de aceea, guvernele succesive vor renunŃa la iniŃiative în politica externă, luând doar poziŃii de refuz. Marea Britanie era preocupată mai mult de probleme interne, de criza economică şi financiară; se punea problema reorganizării relaŃiilor economice, a unui regim preferenŃial pentru colonii, a facilităŃilor pentru industrii, a susŃinerii producŃiei agricole, abandonând liberalismul; se obŃin rezultate importante, ajungând în 1934 la producŃia din 1929. Până în 1936, cercurile britanice nu credeau că Hitler ar fi gata să ducă o politică de expansiune teritorială; se considera că pretenŃiile germane pot fi satisfăcute în marea lor majoritate şi astfel se înlătură pericolul de război. Pentru a pacifica spiritele, credeau în concesii acordate Germaniei în zona dunăreană

şi au amânat angajamente faŃă de FranŃa, au evitat orice părea o coaliŃie contra Germaniei. Abia în 1936 Anglia acordă FranŃei şi Belgiei promisiunea de asistenŃă în caz de agresiune germană. Apoi se revine la politica de liniştire a Germaniei prin concesii şi satisfacŃii la revendicări rezonabile. Faptul că nu a sprijinit hotărât FranŃa a dus la reînarmarea Germaniei şi la reocuparea Renaniei, la slăbirea sistemului de securitate al Ligii. Erau considerate învechite alianŃele FranŃei cu Mica Antantă, iar conceptul de securitate colectivă o invenŃie menită să asigure hegemonia franceză. Abia la finele lui 1938 Anglia va renunŃa la această politică. În SUA problemele interne domină, cele externe rămân în plan secund. Franklin Roosevelt va relua ideile pe care le-a susŃinut în 1920; opinia publică se opunea oricărei intervenŃii, amintindu-şi pe cea din 1917-1918, atribuită grupurilor de interese economice şi financiare; în 1935-1937 au fost adoptate legi de neutralitate, care loveau în interesele Angliei şi FranŃei, deoarece Germania era oricum blocată spre Vest. Noi eforturi pentru crearea unor structuri de securitate. URSS este confruntată, între anii 1930-1933, cu expansiunea japoneză în Est şi pericolul german la Vest; de aceea, în 1934 va adera la sistemul de securitate al Ligii NaŃiunilor; apoi se îndreaptă spre înarmări şi caută alianŃe; în 1933 are loc ăncheierea unui pact de neagresiune cu Italia şi reluarea relaŃiilor diplomatice cu SUA, în 1934 se încheia pactul franco-sovietic. România a creat Mica Antantă în 1926 şi ÎnŃelegerea Balcanică în 1934; la baza Micii Antante erau tratatele de alianŃă din 1920-21; era o organizaŃie defensivă, instrument regional de apărare a statu-quo-ului. Cu Polonia, de asemenea, în 1921 au fost semnate o convenŃie de alianŃă şi una militară, şi-au încetat valabilitatea în 1926, ca urmare a încheierii tratatului de garanŃie între cele două Ńări. Din 1930 Mica ÎnŃelegere a avut şi statut, iar din 1933 şi un pact de organizare, care prevedea ca scop şi intensificarea raporturilor lor economice, cu scopul de a deveni o zonă de stabilitate. În 1934 la Atena a fost semnat pactul ÎnŃelegerii Balcanice, între România, Grecia, Turcia şi Yugoslavia; au fost făcute demersuri şi pe lângă Bulgaria să participe, dar Germania şi Italia au făcut presiuni să nu participe; se prevedea garantarea reciprocă a frontierelor în Balcani; părŃile se angajau

să se sprijine dacă una din ele rea obiect al unei agresiuni din partea unui stat balcanic. Se urmărea şi împiedicarea expansiunii puterilor fasciste în zonă. În 1933, România a încheiat şi o convenŃie militară cu Turcia, iar în 1935, când aveau loc lupte interne în Grecia şi cercurile militare revanşarde din Bulgaria ameninŃau să intervină,a avertizat că , în cazul atăcării Greciei, forŃele armate române vor intra automat în acŃiune. Din 1930, problema optanŃilor a fost legată de cea a reparaŃiilor orientale şi occidentale; s-a creat un fond agrar pentru plata optanŃilor, format din renta de împroprietărire depusă de România, Cehoslovacia şi Yugoslavia, din creanŃele pe care marile puteri le aveau ca reparaŃii datorate de Ungaria, pe care le-au cedat fondului agrar. România a urmărit şi încheierea unui tratat cu URSS de neagresiune sau de asistenŃă, în 1934, în contextul restabilirii relaŃiilor diplomatice; acesta a eşuat datorită divergenŃelor privind menŃionarea Basarabiei. În 1936, la Montreux, se încheia un protocol cu URSS privind obligaŃia ajutorului reciproc în vederea respingerii agresorului; se avea în vedere încheierea unui pact; Titulescu a propus amânarea semnării lui până în septembrie 1936; apoi au avut loc schimbări în politica externă la Moscova şi la Bucureşti. Eşecul securităŃii colective şi deteriorarea situaŃiei în Europa. În această perioadă încep eşecurile securităŃii colective; în septembrie 1931 Japonia începe o ofensivă militară în Manciuria, ocupând-o în întregime; China a refuzat negocieri cât timp se menŃine ocupaŃia şi s-a adresat Ligii NaŃiunilor; Japonia a debarcat trupe în Shanghai, pe care le-a retras după 3 luni de lupte şi după medierea engleză; apoi în 1932 Japonia a creat statul Manciukuo, ca protectorat al său, pe care l-a recunoscut şi i-a garantat frontierele. La Liga NaŃiunilor, a fost menajată poziŃia Japoniei, evitându-se conceptul de agresiune şi adresând numai recomandări. Totuşi, se refuza recunoaşterea Manciukuo şi se cerea retragerea trupelor japoneze pe o linie unde erau din 1905. Japonia s-a retras din Ligă. Liga nu a declarat Japonia ca stat agresor, a adoptat doar sancŃiuni care nu afectau situaŃia de pe teren; era un eşec patent, un semn de neputinŃă. Anglia, deşi avea mari interese în zonă, a fost indecisă; fără SUA sancŃiunile economice nu aveau şanse; de asemenea, Anglia se temea că într-un conflict armat nu ar fi putut apăra Hong-Kong şi concesiunile din Shanghai. SUA s-au mulŃumit să declare că nu vor recunoaşte Manciukuo.

Se dovedea astfel că Liga NaŃiunilor nu putea aplica o măsură de constrângere dacă era confruntată cu un act de agresiune comis de o mare putere. Italia începuse din 1923 expansiunea în Africa de Est, prin garnizoane şi colonii în Somalia şi Eritreea; urmărea materii prime, debuşeu pentru emigrare şi poziŃii cheie pe malul oceanului; în acest scop va încheia un tratat de prietenie cu Yemen în 1926. Etiopia s-a opus proiectelor economice italiene, a refuzat concesionarea unei căi ferate, a favorizat printr-un acord din 1930 importul de produse japoneze şi prefera capitalurile americane; un incident între o trupă italiană şi una etiopiană a adus litigiul în faŃa Ligii, Etiopia fiind membră; Italia a refuzat arbitrajul şi a respins competenŃa Ligii. Aceasta afecta însă interesele FranŃei(era anihilat rolul bazei militare de la Djibouti), dar mai ales ale Angliei, căci agricultura în Egipt depindea de apele Nilului Alb, care izvora din Etiopia. FranŃa avea însă nevoie de cooperarea Italiei în Europa Centrală, iar Anglia nu era pregătită să se opună. Abia în 1935 Italia întâmpina opoziŃia hotărâtă a angliei şi FranŃei, la ocuparea totală a Etiopiei. La Liga NaŃiunilor se aplică Italiei doar sancŃiuni minore-se interzic exporturile de arme şi împrumuturi; nu se aplică blocada, nici embargou petrolier, care ar fi oprit ofensiva italiană, deoarece SUA, principalul furnizor, rămâneau neutre Politica sancŃiunilor a eşuat, deci; FranŃa nu a reuşit să menajeze Italia, ceea ce va face ca aranjamentul de la Stresa să cadă, iar Anglia nu a dus sancŃiunile până la capăt. În condiŃiile crizei, Germania a căutat anularea reparaŃiilor, pe care a obŃinut-o cu ajutorul Angliei şi SUA, interesate mai mult de datoria comercială. Tratatul de la Lausanne din 1932 a pus capăt regimului reparaŃiilor. În 1931, Germania şi Austria au decis să stabilească o uniune vamală; s-au opus FranŃa şi Anglia, care nu era însă decisă; Anglia a propus să se ceară avizul CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională; Curtea declara că uniunea vamală era contrară angajamentelor asumate; apoi Anglia a cerut Germaniei să renunŃe la proiect şi a avut câştig de cauză, deoarece Germania avea nevoie urgentă de un credit din partea Băncii Angliei. La ConferinŃa pentru dezarmare, Germania a obŃinut în 1932 egalitatea în drepturi, în condiŃii de securitate; Anglia a insistat şi FranŃa a cedat. În 1933, Germania a cerut aplicarea imediată a egalităŃii; FranŃa a cerut o perioadă de încercare de 4 ani; Germania a părăsit ConferinŃa de dezarmare. În problemele dezarmării, poziŃiile Italiei, Angliei şi FranŃei erau divergente; FranŃa acceptase egalitatea, dar punea accentul pe controlul

internaŃional, având în vedere forŃele paramilitare germane; FranŃa nu a acceptat nici propuneri de compromis, crezând că Germania nu le va respecta, dar nu s-a opus prin măsuri clare reînarmării Germaniei şi nu a luat măsuri interne de înarmare. Germania a încercat să liniştească temerile Poloniei; în 1934 guvernul german declara că nu va recurge în nici un caz la război pentru a reglementa litigiile cu Polonia şi nu va interveni în dificultăŃile dintre Polonia şi minoritatea germană; Polonia a făcut o declaraŃie similară. Prin acest aranjament, a fost dezarticulat sistemul de alianŃe al FranŃei; se pare că Polonia nu credea prea mult în alianŃa cu FranŃa; ea urmărea să îndrepte Germania spre Europa dunăreană. În Saar, potrivit tratatului de la Versailles populaŃia trebuia să decidă prin referendum dacă se alătură Germaniei, FranŃei sau se menŃine regimul internaŃional; votul din 1935 a dat 90% în favoarea revenirii la Germania. În Austria, majoritatea nu era de acord cu unirea cu Germania; viaŃa politică era însă divizată; în 1934 are loc un conflict armat între miliŃiile socialiste şi guvernul creştin-democrat; armata guvernamentală a folosit artileria; în acelaşi an cancelarul Dolfuss adopta o constituŃie autoritară; partidul nazist a pregătit asasinarea lui Dolfuss în 1934, dar majoritatea continua să refuze unirea. Italia a susŃinut mult timp independenŃa Austriei; protocoalele de la Roma din 1934 cu Austria şi Ungaria acordau preferinŃe la importul produselor austriece, dar cuprindeau şi o promisiune de consultări. La anunŃarea loviturii de stat din Austria din 1935, Italia a mobilizat câteva divizii pe Brenner, dar guvernele francez şi englez nu s-au asociat. Deoarece acŃiunea germană în Austria era o ameninŃare directă pentru pace, încălca grav tratatele şi modifica profund echilibrul de forŃe, FranŃa a încercat prin alianŃe s-o contracareze. În 1935, FranŃa, Italia ş Anglia au încheiat o înŃelegere să se opună oricărei repudieri unilaterale a tratatelor care ar pune în pericol pacea în Europa; Italia a primit unele concesiuni şi rectificări de frontieră în Africa; se pare că Laval a promis şi să nu se intereseze de soarta Etiopiei. Dar Anglia nu s-a angajat deschis privind Austria; în ce priveşte Etiopia, Anglia declara că va accepta numai avantaje economice pentru Italia, iar în caz de război va recurge la Liga NaŃiunilor. Acest dezacord a făcut dificilă o acŃiune comună în problema Austriei. În 1935, FranŃa a încheiat pactul de asistenŃă mutuală cu URSS în caz de atac armat neprovocat. Acest Pact era văzut nu ca un o alianŃă directă, căci pentru aceasta trupele sovietice trebuiau să treacă prin Polonia sau România; era mai curând un avertisment, un mod de a reduce angajamentele

FranŃei la Est; nu era însoŃit de o convenŃie militară, pe care URSS o dorea, dar FranŃa a amânat-o, căutând de fapt o negociere cu Germania. În 1935, Italia întâmpina opoziŃia hotărâtă a FranŃei şi Marii Britanii în legătură cu agresiunea sa în Etiopia; ca urmare, frontul de la Stresa, pentru protecŃia Austriei, cade; s-au aplicat Italiei doar sancŃiuni minore, interzicând exporturile de armament şi acordarea de împrumuturi; nu s-a aplicat blocada, nici embargoul petrolier, care ar fi oprit ofensiva italiană, deoarece SUA erau principalul furnizor şi rămâneau neutre. Politica sancŃiunilor a eşuat; FranŃa nu a reuşit să menajeze Austria, iar Anglia nu a mers cu sancŃiunile până la capăt. FranŃa a refuzat o convenŃie militară cu Rusia, deoarece dreapta franceză tindea să lase Germaniei mâinile libere la Est; în plus, Polonia şi România făceau cunoscut că nu vor acorda trupelor sovietice drept de trecere. Motivul principal a fost teama cercurilor de dreapta că o colaborare cu URSS va facilita formarea frontului popular, prin colaborarea socialiştilor cu comuniştii. Germania va creşte relaŃiile sale comerciale cu statele dunărene, va dubla, chiar tripla schimburile cu acestea, cumpărând materii prime şi produse agricole; treptat, aceste state au intrat în spaŃiul economic german. În 1935, prin acordul cu Marea Britanie, Germania obŃine ca flota sa de război să fie de 35% di cea britanică. Folosind ca pretext contradicŃia dintre pactul de la Locarno Ńi tratatul franco-sovietic, Germania a pus capăt demilitarizării Renaniei; în 1936, Germania a trimis unele trupe acolo şi a propus un pact de neagresiune; FranŃa putea răspunde cu forŃa; Germania nu ar fi putut face faŃă; FranŃa s-a refugiat într-un răspuns diplomatic şi a trimis problema la Liga NaŃiunilor; a acceptat astfel încălcarea tratatului de la Versailles şi a pierdut garanŃia de securitate; ca urmare, nu va mai putea ajuta pe aliaŃii săi din Est. FranŃa nu a putut conta nici pe sprijinul Poloniei, nici al Marii Britanii; se considera că nu este un act de agresiune contra FranŃei; Marea Britanie a făcut apeluri la FranŃa să nu ia nici o iniŃiativă militară. Cauza a fost însă indecizia, divizarea şi ezitarea în cercurile politice franceze, dorinŃa cercurilor conservatoare de a păstra relaŃia cu Londra. Această situaŃie a impresionat puternic Ńările din Estul Europei; Germania dădea o nouă lovitură sistemului tratatelor existente, fără opoziŃie a puterilor occidentale. łările din Est au fost supuse unor presiuni şi ameninŃări puternice ale puterilor fasciste şi ale grupărilor de dreapta interne; aceasta a dus la slăbirea alianŃelor ; de acum, cercurile conducătoare

române vor căuta să evite un conflict cu Germania cât timp FranŃa şi Anglia nu erau dispuse să apere cu forŃa armelor statu-quo-ul. SituaŃia economică dificilă a împins aceste state spre comerŃ cu Germania, mare consumatoare de cereale şi produse petroliere, care plătea chiar preŃuri mai mari; România prezenta un interes din ce în ce mai mare. Pentru distrugerea Micii Antante, Yugoslavia a încheiat în 1937 un tratat cu Bulgaria, după cel cu Germania; Grecia, Turcia şi România au cerut Yugoslaviei să confirme că noul tratat nu afectează obligaŃiile asumate; Yugoslavia a refuzat şi a încheiat un pact şi cu Italia, ceea ce o îndepărta complet de Mica Antantă. Criza internaŃională din 1935-36 a dat o grea lovitură Ligii NaŃiunilor şi principiului securităŃii colective; statele din grupul Oslo( Ńările nordice şi alte state mici) vor declara în 1936 că nu mai consideră obligatoriu sistemul de sancŃiuni al Ligii; începea dezintegrarea Micii Antante; se anunŃă Axa Berlin-Roma. AmeninŃări serioase la adresa păcii începând cu anul 1936. 1)Războiul civil din Spania are cauze interne; în 1931 se instaurase republica, ameninŃată în 1933 de o opoziŃie formată din aristocraŃie, armată şi cler; în 1936 câştigă alegerile Frontul popular;fasciştii şi monarhiştii pregătesc o lovitură de stat; o insurecŃie armată condusă de Franco începe în Marocul spaniol şi apoi trece în Spania; în 6 săptămâni ocupă jumătate di Spania; în noiembrie 1936 eşuează în faŃa Madridului; va dura până în 1939, când toată Spania este ocupată. Acest război devine un eveniment grav, pentru că cele două părŃi sunt sprijinite de 4 mari state europene cu armament sau voluntari, ceea ce ameninŃă să degenereze în conflict între ele. În acelaşi timp este şi un conflict ideologic;guvernul italian se declara deschis gata să împiedice menŃinerea Frontului popular la putere; URSS dorea bararea fascismului spaniol. Italia urmărea însă şi baze militare în insulele Baleare, ameninŃând dominaŃia engleză în Gibraltar. Germania era favorabilă insurecŃiei, ca o potenŃială ameninŃare pentru FranŃa şi imediat pentru a-şi asigura importuri de minereuri de fier, aramă, pirită, necesare industriei sale militare. Anglia şi

FranŃa aveau interese în zonă: să menŃină securitatea căilor maritime, să împiedice revendicarea Gibraltar. La începutul crizei, doar Italia şi Germania sunt active, sprijinind insurecŃia; URSS se alătură mai mult teoretic guvernului republican;FranŃa declară neutralitatea, cu condiŃia ca şi alŃii să fie neutri. Neutralitatea s-a dovedit însă o ficŃiune, căci Italia a acordat sprijin masiv, inclusiv 50-60 mii militari. Germania a oferit material, dar şi aviatori, artilerişti şi o divizie de 14 mii oameni, în schimbul promisiunii de a primi materii prime şi de a accepta participarea capitalului german în exploatările miniere. URSS a acordat ajutor limitat la câteva avioane şi mici contingente armate. Fără a acorda ajutor, FranŃa a lăsat să treacă voluntari şi material de război. Marea Britanie a respectat neutralitatea, cu scopul de a preveni escaladarea conflictului. În esenŃă, politica de neintervenŃie a favorizat victoria lui Franco. Franco nu a cedat baze nici Italiei, nici Germaniei; de asemenea, el nu s-a legat de axa Berlin-Roma, deşi în 1939 va adera la Pactul Anti-comintern şi a semnat cu Germania un tratat de prietenie; el a declarat că va rămâne neutru în caz de război european. Criza spaniolă nu aduce mari pericole nici pentru FranŃa, nici pentru căile maritime internaŃionale; ea a creat însă o criză morală şi a demonstrat că guvernele englez şi francez erau gata de orice sacrificii pentru a evita un război general. 2. În Orient, după criza internă din Japonia, în 1937 vin la putere naŃionaliştii intransigenŃi; în perioada 1932, criza economică gravă s-a datorat politicii vamale britanice, boicotului produselor japoneze de către China, măsurilor de protecŃie luate de alte state faŃă de produsele industriale japoneze; la fel, au fost reduse exporturile de mătase în SUA. Cercurile naŃionaliste japoneze doreau preponderenŃă şi în Sud, în Borneo, în zone producătoare de petrol, cauciuc şi cositor. Japonia a acŃionat pe etape, cucerind câte o poziŃie; în 1937, ca urmare a unui incident minor, se declanşează o ofensivă generală în China; sunt cucerite Pekin, Shanghai, Nankin; în 1938 valea Xang-Tse, Canton, tot litoralul Chinei de Sud, dar fără a distruge voinŃa de rezistenŃă a lui Cian-kai-şi şi a comuniştilor chinezi, care încetaseră războiul civil pentru a se opune Japoniei. Guvernul chinez voia să înceapă un efort de industrializare, cu capitaluri englez şi american, ceea ce ar fi făcut din China un concurent serios . În 1937, Anglia a decis să acorde Chinei credite pentru a construi căi ferate. Japonia dorea să organizeze Asia de Sud sub conducerea şi în beneficiul său; din 1934 anunŃase că se va opune obŃinerii de asistenŃă

tehnică şi financiară de către China, un fel de doctrină Monroe; apoi denunŃase acordurile care limitaseră armamentele navale; SUA şi Anglia nu au reacŃionat. URSS nu avea în vedere să sprijine pe Cian-kai-şi; ea semnase un tratat de asistenŃă mutuală cu Mongolia în 1936. După semnarea de Germania şi Japonia a Pactului Anti-comintern în 1936, URSS se simte vizată; ea sfătuieşte pe comunişti să colaboreze cu Cian-kai-şi contra japonezilor. ReacŃia altor puteri este însă anemică; la Liga NaŃiunilor este condamnată acŃiunea Japoniei, fără a o declara agresor( pentru a nu aplica sancŃiuni); puterile occidentale nu au oprit nici acordarea de credite şi furnizarea de material militar. Doar URSS angajează forŃe timp de 10 zile, contra forŃelor japoneze, la frontiera cu Manciukuo şi propune sancŃiuni pe care Marea Britanie le respinge. În esenŃă, toate puterile doreau să-şi păstreze forŃele pentru situaŃia din Europa. 3. Expansiunea germană în Europa Centrală. În martie 1938 Germania îşi alipeşte Austria, iar în septembrie anexează zona SudeŃilor din Cehoslovacia, contând pe neintervenŃia puterilor europene. Hitler îşi prezenta de fiecare dată pretenŃiile ca fiind ultimele, ceea ce a dus în eroare multă lume. În Austria, Hitler impune în 1938 prezenŃa unui naŃional-socialist în guvernul Schuschnigg; în Cehoslovacia, încurajează pe separatişti să ceară autonomie, până la dreptul la autodeterminare; când întâmpină rezistenŃă, ameninŃă cu folosirea forŃei, contând pe faptul că alte puteri nu vor interveni. FaŃă de Austria, Marea Britanie nu-şi asumase nici o răspundere; URSS nu sprijinea partidul creştin-social la putere; doar FranŃa declarase că nu va tolera Anschlussul, ca şi Italia. În final, Italia îl va accepta, fără a se opune, după ce a căutat un acord cu Anglia: Marea Britanie nu a reacŃionat, a acceptat faptul împlinit şi a comunicat Austriei că nu o poate proteja. S-a considerat că nu merita un război. Anexarea Austriei a creat o situaŃie nouă; Germania devenea vecină cu spaŃiul dunărean; România era convinsă că Germania doreşte petrolul său; ultima conferinŃă a Micii Antantei a dat asigurări Cehoslovaciei doar dacă Ungaria o atăca. România rezista cererilor Berlinului de a extinde exportul în compensaŃie şi limita exportul de petrol şi cereale. Anglia şi FranŃa slăbiseră relaŃiile cu România; Anglia mai ales dorea să evite ca Germania să se simtă încercuită. Germania urmărea să lege România cât mai strâns, pentru a conta pe neutralitatea României, în caz de conflict cu

Cehoslovacia. România a încercat o înŃelegere cu Polonia şi Cehoslovacia, dar cercurile poloneze s-au opus,urmărind să câştige teritorial de pe urma dezmembrării Cehoslovaciei. Totuşi, în vara lui 1938 România a permis trecerea unor avioane ale URSS în Cehoslovacia, iar Marele Stat Major lua măsuri în vederea ajutorării Cehoslovaciei. Un trimis sovietic la Bucureşti a discutat posibilitatea trecerii trupelor sovietice spre Cehoslovacia; guvernul român s-ar fi arătat favorabil, fără a face public acest lucru; s-a stabilit continuarea negocierilor pentru încheierea aranjamentului. PoziŃia României depindea însă de angajarea FranŃei şi Angliei în apărarea Cehoslovaciei. România cunoştea faptul că Anglia şi FranŃa se pregăteau să cedeze, iar Cehoslovacia va urma politica lor, iar Ungaria şi Polonia se pregăteau să participe la împărŃirea Cehoslovaciei. RelaŃiile cu Ungaria, Polonia şi Bulgaria măreau pericolul unei agresiuni contra României. În ceea ce priveşte Cehoslovacia, guvernul s-a resemnat să cedeze SudeŃii sub presiunea Angliei şi FranŃei; Anglia nu se angajase să o protejeze; FranŃa se angajase prin tratatul de alianŃă din 1925. URSS avea tratat de alianŃă cu FranŃa din 1935, dar se angajase să dea asistenŃă dacă FranŃa îşi Ńine angajamentul. FranŃa nu o face, iar Cehoslovacia nu a cerut URSS asistenŃă. În FranŃa, guvernul şi parlamentul aprobă renunŃarea la această alianŃă şi acordul de la Munich; motivul a fost că nu are mijloacele necesare şi că alte state nu o vor sprijini. Polonia încheiase un acord cu Germania în 1934, promiŃând neintervenŃia; URSS avea armata în reorganizare şi nu putea trece trupe contra Germaniei, fără acordul Poloniei şi României; ambele s-au opus; Anglia era gata să ajute FranŃa doar dacă era în pericol, dar nu într-o acŃiune contra Germaniei şi era preocupată să evite războiul. SUA rămâneau spectator. Între conducătorii cehi erau divergenŃe; primul ministru Hodgea dorea să evite războiul. A urmat Munich, opera anglo-franceză, determinată de convingerea că un război în 1937 ar fi fost dus în condiŃii incerte şi dificile. Se spera că cu aceasta expansiunea germană se va opri; FranŃa dorea să câştige timp. În realitate, s-a câştigat foarte puŃin, poate doar pentru forŃele aeriene, dar s-a pierdut enorm- un potenŃial industrial uriaş, dispariŃia unei armate de 30 divizii, supremaŃia asupra statelor agricole balcanice care depindeau de piaŃa germană. În plus, Rusia devine neîncrezătoare în politica franceză, considerându-se eliminată de la marile decizii. Ca urmare, se formează marele Reich de 80 milioane locuitori, cu zone industriale noi, şi se distruge sistemul de alianŃe francez. A crescut prestigiul Germaniei în Ńările dunărene; Ungaria va obŃine prin arbitraje impuse de Germania şi Italia părŃi din Cehoslovacia şi apoi din România,

Bulgaria a cerut recuperarea Dobrogei. Fapt este că celelalte puteri au lăsat Germania să-şi crească potenŃialul de război şi să ocupe teritorii şi poziŃii dominante în Europa Centrală. 4. Începând din 1936, marile state europene s-au angajat în cursa înarmărilor. În Germania Hitler a impus un ritm rapid,pentru a-şi construi instrumentele unei politici de forŃă;armata a crescut în 1938 la 1,5 milioane soldaŃi, plus 405 mii paramilitari; se adaugă o nouă doctrină militară bazată pe rolul aviaŃiei şi folosirea masivă a tancurilor, ca şi pe controlul partidului nazist asupra armatei; se dezvoltă metalurgia, dar şi producŃia de sintetice şi cauciuc artificial, are loc o redistribuŃie geografică a centrelor metalurgice; operează educaŃia militară şi încadrarea tineretului; Hitler fixase la 4 ani perioada în care Germania va fi gata de război dacă cineva se va opune expansiunii sale. În Italia, organismele democratice rămase au fost desfiinŃate,armata a fost refăcută, a fost lansat programul de înarmări şi modificată doctrina militară, ca şi în Germania. În Rusia, procesul de industrializare i-a asigurat şi un potenŃial de război; se constatau o bună artilerie şi tancuri robuste; societatea sovietică trecea însă prin crize: procese politice, procesul Tukhacevski, general acuzat de un complot fascist, care a dus la epurări în armată, mai ales epurarea ofiŃerilor superiori şi înlocuirea lor cu comandanŃi din războiul civil care nu cunoşteau noile strategii şi tactici. FranŃa traversa din 1934 o criză internă; într-o primă fază este creată de ligile de extremă dreaptă, apoi în 1936 se formează un guvern al Frontului popular; în 1936 începea un program de înarmări, dar executarea lui este dificilă, datorită situaŃiei economice, financiare şi sociale; în esenŃă, burghezia industrială avea mai multe temeri faŃă de pericolul bolşevic decât de fascismul german;mare parte a opiniei publice nu era preocupată de situaŃia externă; statul major rămânea ataşată tacticilor primului război mondial, crezând încă în fortificaŃii; era o strategie de apărare, care nu Ńinea seama de obligaŃiile de asistenŃă ale FranŃei faŃă de alte state. Marea Britanie beneficia de stabilitate politică şi socială; programul de înarmări va începe însă să fie aplicat eficient abia în 1939. Se dezvolta deci o inegalitate în materie de armamente. Preliminarii ale războiului.

SituaŃia diplomatică a evoluat de asemenea; momentul cel mai important este axa Belin-Roma, cu prelungiri spre Japonia şi apoi spre Yugoslavia; Germania avea un interes clar; mai puŃin Italia, căci îşi sacrifica interesele în Austria şi Balcani. A fost rezultatul politicii mediteraneene a Italiei fasciste. În 1938 încă Italia ezita să se alieze cu Germania, deşi Axa se crease în 1936, dar îndreptată contra URSS, ca şi aderarea Japoniei în 1937. Acordul Germaniei cu Japonia era îndreptat contra URSS şi SUA, pentru a îndrepta atenŃia lor spre Pacific. Yugoslavia a lichidat în 1937 litigiul său cu Italia; ea stabilise legături comerciale strânse cu Germania, datorită sancŃiunilor contra Italiei, care au redus exporturile către aceasta, fără o compensaŃie. Deja în octombrie 1938 Germania reclama reglementarea problemelor germano-poloneze, şi anume restituirea Dantzig, concesionarea unui coridor, a unei căi ferate, aderarea la pactul Anti-comintern; în schimb, promitea sprijin pentru a provoca ruperea Ucrainei sovietice. Ungaria a fost atrasă de partea Germaniei prin promisiunea de a distruge Mica Antantă şi a elimina FranŃa din Sud-Estul Europei; Hitler s-a angajat să sprijine Ungaria contra Cehoslovaciei. Italia, de asemenea, se angajase ferm de partea Ungariei contra manevrelor anti-revizioniste ale Micii Antante şi să sprijine toate revendicările sale teritoriale. Italia a încercat să obŃină dominaŃia asupra Tunisiei, printr-un statut al italienilor stabiliŃi acolo, sau să obŃină posesiunea asupra Djibouti; răspunsul FranŃei a fost categoric, iar Anglia s-a asociat FranŃei. Sistemul de securitate colectivă dispăruse, practic nu mai oferea securitate nimănui;de vină erau guvernele, care doreau să evite riscuri imediate şi indiferenŃa opiniei publice; aceasta obliga la alianŃe tradiŃionale; afirmarea solidarităŃii franco-britanice era de cea mai mare importanŃă. Dar Marea Britanie nu-şi asuma angajamente în Europa Centrală; aceasta crea incertitudini asupra situaŃiei în care FranŃa ar fi atăcat Germania în scopul apărării unui aliat din Est, căci garanŃia engleză se referea doar la frontiera franceză. Anglia dorea o negociere cu Germania; era gata să dea satisfacŃii În problemele privind pe germani şi în probleme economice coloniale, cu condiŃia opririi politicii de expansiune cu forŃa. FranŃa şi Anglia vor căuta sprijin; Cehoslovacia, redusă la 10 milioane locuitori, cu mari pierderi industriale, nu mai avea o armată puternică; după ocuparea zonei renane, Belgia vrea să evite să fie antrenată într-un război între marii săi vecini. În 1936, regele Leopold denunŃă tratatul cu FranŃa şi Germania şi declară că rămâne în afara alianŃelor; în 1937 primeşte promisiunea Germaniei că va respecta inviolabilitatea şi integritatea teritoriului său dacă se va opune trecerii de trupe străine.

Marea Britanie şi FranŃa obŃin în Mediterana o situaŃie mai bună, în Egipt şi Turcia; în schimbul independenŃei, Egiptul contractează o alianŃă perpetuă cu Anglia şi acceptă o garnizoană la Canalul de Suez; Turcia încheie un acord cu Turcia şi obŃine în schimb alt statut al strâmtorilor, care anulează demilitarizarea acestora şi existenŃa unei comisii internaŃionale; De asemenea, Turcia încheie un acord de prietenie cu FranŃa, obŃinând autonomie pentru zona Alexandrette. Rusia nu a obŃinut garanŃii din partea Angliei şi FranŃei, deşi era gata să revină la principiul securităŃii colective. SUA, care puteau juca rolul esenŃial, votează legi de neutralitate, menite să restrângă relaŃiile comerciale cu beligeranŃii, în caz de război. Deşi Franklin Roosevelt înŃelege şi declară că SUA nu pot accepta agresiunea şi nu pot rămâne în afara războiului, presa şi opinia publică rămân izolaŃioniste. În 1939, Hitler se decide să distrugă Cehoslovacia; el împinge pe separatiştii slovaci să proclame independenŃa şi autoriză Ungaria să ocupe Rusia subcarpatică; la 14 martie impune preşedintelui Hacha să semneze la Berlin o convenŃie care predă soarta poporului ceh în mâinile lui; a doua zi ocupă Praga proclamă protectorat german asupra Boemiei şi Moraviei. Totodată, reafirmă pretenŃiile sale asupra Poloniei, dă ordin să fie ocupat teritoriul Memel(Lituania) şi impune României semnarea unui acord economic care îi asigură livrările de petrol şi cereale. Italia decide anexarea Albaniei; Anglia şi FranŃa răspund viguros; Germania şi Italia vor replica prin semnarea unui tratat de alianŃă; Anglia şi FranŃa declară că vor acorda asistenŃă Poloniei şi promit asistenŃă Greciei şi României, dacă fac obiectul unei agresiuni; Anglia încheie un tratat de asistenŃă reciprocă cu Turcia. Nerespectarea acordului de la Munich este percepută în Anglia ca un act îndreptat spre dominaŃie continentală, deci ca o ameninŃare a poziŃiei sale în lume. În martie 1939, Anglia propune FranŃei, URSS şi Poloniei să-şi promită să reziste la orice acŃiune care ar ameninŃa independenŃa politică a oricărui stat european. Polonia continua să refuze aderarea URSS la frontul de garanŃii de teama că trupele sovietice vor rămâne; totuşi, FranŃa şi Anglia propun URSS un tratat de alianŃă contra unei agresiuni germane; URSS cere ca garanŃia să se refere nu numai la Polonia şi România, ci şi la Finlanda şi Ńările baltice. OpoziŃia Poloniei este însă principalul motiv al refuzului. Nu este sigur că Rusia, care se simŃea protejată de garanŃia dată Poloniei şi România, nu avea în vedere şi o apropiere de Germania sau o negociere cu aceasta.

Solicitări ale României la Londra de a obŃine garanŃii şi ajutor militar nu au fost acceptate. Germania a impus României tratatul economic din martie 1938; totuşi se spera că garanŃiile politice franco-britanice acordate Poloniei, Greciei şi României, ca şi negocierile care aveau loc cu URSS, vor organiza în Balcani un front de rezistenŃă. România era gata să încheie un tratat de asistenŃă şi colaborare cu URSS; cooperarea puterilor occidentale cu URSS era însă factorul decisiv împotriva expansiunii germane. România a cerut precizări cu privire la natura garanŃiilor; Anglia garanta doar independenŃa statului, nu şi integritatea teritorială, ceea ce încuraja revizionismul ungar şi bulgar; garanŃiile vizau doar cazul agresiunii, dar admiteau modificări de frontiere pe cale paşnică. Pactul de oŃel-alianŃa între Germania şi Italia a fost semnat în mai 1939; se prevedea că dacă una din ele este antrenată în întreprinderi de război cealaltă o va susŃine cu toate forŃele şi că vor acŃiona pentru a-şi asigura spaŃiul vital. În aprilie 1939 Germania cere din nou Poloniei restituirea Dantzig, un coridor cu cale ferată şi şosea cu extrateritorialitate. Polonia acceptă coridor, dar fără extrateritorialitate. Germania încurajează Senatul Dantzig să formeze un corp de voluntari, îi înarmează şi susŃine un război de nervi contra guvernului de la Varşovia. Polonia declară că va rezista, iar FranŃa şi Anglia o încurajează. Anglia şi Polonia au ezitat să încheie alianŃa cu Rusia. La negocierile de la Moscova, din august 1939, Rusia ceruse baze de plecare în teritoriul polonez, pe care Polonia le refuză; ca urmare, Rusia suspendă negocierile pe 21 august. Urmează lovitura de teatru: la 23 august, URSS şi Germania încheie Pactul de neagresiune, denumit şi Ribbentrop-Molotov, care stabilea colaborarea contra Poloniei; într-o anexă secretă se prevedea şi împărŃirea acesteia, ca şi trecerea în zona de influenŃă rusă a Basarabiei şi statelor baltice. Germania realiza astfel obiectivul de a rezolva problema poloneză fără război pe două fronturi, de a primi din Rusia materii prime şi alimentare , făcând inutilă blocada care ştia că va urma. Se ajungea însă la un contact direct cu URSS şi i se lăsau acesteia multe din teritoriile pe care le avusese înainte de 1919. URSS a luat drept motiv refuzul Poloniei; obŃinea multe teritorii, se apropia de Europa Centrală, ceea ce FranŃa şi Anglia nu-i puteau oferi. DorinŃa sa era de a vedea războiul angajat în Vest, un război lung, poate de a câştiga timp, poate de a evita dominaŃia Germaniei asupra întregii Polonii, poate să nu aibă şi Germania şi Japonia ca duşmani. Evident, URSS nu avea încredere în puterile occidentale; nivelul redus al delegaŃiilor acestora a făcut-o să creadă că este vorba doar de o tatonare.

Germania a profitat rapid de acordul cu URSS, crezând că nu va urma un război, ci o blocadă; dar FranŃa şi Anglia au declarat deschis decizia lor, iar Italia şi-a declarat neutralitatea. Anglia a negociat ea însăşi chestiunea Dantzig şi problema unui coridor cu Germania, cerând însă să abandoneze alte cuceriri; Germania a cerut să vină un negociator polonez cu împuterniciri; acesta a fost trimis, dar fără împuterniciri; Germania a anunŃat ruperea negocierilor, ia la 1 septembrie trupele germane intrau în Polonia. La 3 septembrie Anglia şi FranŃa intrau în război. Ele nu au mai acceptat al doilea Munich. Eşecul negocierilor puterilor occidentale cu URSS a năruit edificiul de securitate de care depindea existenŃa Ńărilor din Europa de Est. ¤ ¤ ¤ Este una din perioadele cele mai controversate din istoria omenirii, marcată de încercările tot mai insistente ale puterilor învinse în război de a-şi recâştiga poziŃiile, chiar teritoriile şi de incapacitatea celorlalte state de a se opune tendinŃelor revizioniste, curentului militarist şi războinic care a câştigat treptat teren şi forŃă. A fost perioada în care au fost formulate şi puse în practică teoriile rasiste, cele mai inumane cunoscute vreodată privind relaŃiile dintre popoare, dintre oameni în general. Europa a fost din nou centrul războaielor şi conflictelor, chiar dacă acestea s-a întins apoi şi în multe alte părŃi ale lumii. Au existat desigur multe momente în care guvernele, oamenii politici puteau opri această evoluŃie, dar nu au găsit fie sprijinul altor state, fie al propriei opinii publice, marcată de ororile primului război, fie curajul de a acŃiona.

Capitolul V Al doilea război mondial. Al doilea război mondial a fost determinat de actele guvernului german, expresie a unei politici definite deja în 1924, în Mein Kampf; s-a susŃinut şi că necesităŃile economiei germane, după criza din 1929-1933, au determinat expansiunea, având nevoie de debuşee şi piaŃa mondială fiind relativ închisă, iar înarmarea rapidă provocase o criză financiară. În realitate, expansiunea economică pare să fi fost instrumentul voinŃei de dominaŃie, nu cauza acesteia. Pregătirile Germaniei pentru declanşarea războiului, actele de forŃă care au dus la extinderea teritoriului său în dauna unor state vecine şi stabilirea unor raporturi de dominaŃie faŃă de Ńările mici din Europa Centrală şi de Sud-Est, au devenit posibile ca urmare a pasivităŃii FranŃei şi Marii Britanii; FranŃa a ezitat din 1935 între fermitate şi concesii; ea depindea de forŃa militară şi de alianŃa cu Anglia; nu a luat poziŃii de forŃă fără a se asigura de sprijinul britanic. Anglia nu a încurajat FranŃa în acte de opoziŃie fermă faŃă de Germania;; dimpotrivă, a cerut tot timpul moderaŃie şi acceptarea revendicărilor repetate ale Germaniei, în speranŃa că sunt ultimele. SUA rămâneau în izolare. Lipsa unei alianŃe cu URSS a permis Germaniei să ducă războaie separate cu fiecare. Au fost numeroase erori de calcul şi de politică, datorită obiectivelor politice diferite şi curentelor psihologiei colective din statele Europei occidentale. Al doilea război mondial a fost rezultatul rivalităŃii şi antagonismelor dintre marile puteri în lupta pentru hegemonie şi împărŃirea lumii în zone de influenŃă, în cadrul căreia s-au distins tendinŃele revanşarde şi hegemonice ale Germaniei, Italiei şi Japoniei; aceste tendinŃe au fost încurajate de politica de toleranŃă a Angliei şi FranŃei, care a culminat cu sacrificarea Cehoslovaciei. SecŃiunea 1-Războiul ăn Europa. Raportul de forŃe la începutul războiului. La începutul războiului, forŃele poloneze sunt slab echipate; cele franceze nu sunt echipate pentru o mare operaŃie ofensivă, neavând blindate

şi foarte puŃine avioane; cele engleze sunt nesemnificative, principalul efort de înarmare fiind făcut pentru artileria antiaeriană şi aviaŃia de vânătoare. La începutul războiului, România şi-a declarat oficial neutralitatea; guvernul reuşea astfel să menŃină pacea şi integritatea teritoriului; teama creştea însă după ce la 17 septembrie trupele sovietice au invadat Polonia, care era împărŃită pentru a 4-a oară. Totuşi, România a deschis frontiera pentru importante contingente militare polone(80 mii), pentru guvern şi tezaurul polonez În trei săptămâni armata poloneză este scoasă din luptă; intervenŃia rusă a vizat numai să ocupe partea de răsărit, aşa cum se stabilise prin pactul germano-sovietic din 1939. Evenimentele s-au succedat apoi în defavoarea României; în iunie 194o guvernul sovietic a trimis un ultimatum şi la 28 iunie a ocupat Basarabia şi Nordul Bucovinei; a urmat dictatul de la Viena din 30 august 1940, în baza căruia Ardealul de Nord trecea la Ungaria şi tratatul de la Craiova din 7 septembrie, când Dobrogea de Sud a fost încorporată la Bulgaria. După 26-28 iunie 1940, România a renunŃat la garanŃiile franco-britanice. În august 1940, după negocieri bilaterale la care Ungaria cerea 60 mii km pătraŃi, din 62 mii cât avea Ardealul, românii au fost convocaŃi la Viena, unde Hitler a hotărât ca România să cedeze 45 mii km pătraŃi. Consiliul de coroană a acceptat acest ultimatum, cu opoziŃia lui Carol, Maniu, Iorga şi A.C.Cuza. În mai 1940, armata germană avea superioritate netă pe frontul de Vest; cea franceză era încă slabă, bazându-se pe poziŃiile defensive, până când Anglia va da un concurs mai mare. ForŃele olandeze şi belgiene ar fi putut face diferenŃa, dar vor fi eliminate de la primul şoc; economia germană era mai bine plasată, cu o industrie mai modernă; singura problemă era cea a aprovizionării, în condiŃiile blocadei; primea încă cele necesare din URSS, România şi Yugoslavia. În Anglia, moralul era ridicat, opinia publică era decisă. În Germania, opinia publică accepta regimul, chiar tacit, dacă nu deschis, în faŃa succeselor; exista o opoziŃie din partea comuniştilor, a catolicilor şi protestanŃilor, tot mai puŃin din partea unor grupuri militare;cât timp erau perspective de victorie, erau siguri că nu au nici o şansă. În FranŃa, psihologia colectivă tindea spre lipsă de iniŃiativă şi de dinamism, spre un sentiment pacifist, care prefera calea diplomatică; era un sentiment de oboseală, planurile militare erau defensive, se perpetua o situaŃie de epuizare demografică şi economică, după primul război. Statele majore francez şi britanic nu credeau în victorie imediată, dar credeau în eficienŃa blocadei; Germania, dimpotrivă, trebuia să acŃioneze pentru o victorie rapidă.

Italia dispunea de forŃe armate, dar avea o economie mediocră, depinzând de aprovizionări externe; dacă devenea beligerantă, urma o blocadă aproape totală. Guvernul nu putea dispune de sprijinul opiniei publice pentru un mare efort naŃional. URSS dispunea de mari resurse umane şi materiale; putea pune în linie forŃe armate importante. SUA au o poziŃie excepŃională, ca primă putere industrială; din 1939 au acceptat să vândă Angliei şi FranŃei, în ciuda legilor neutralităŃii. Japonia menŃine în China zonele ocupate, dar nu se poate extinde în zonele din interior, neavând mijloace de transport; dispune de forŃe armate excelente, inclusiv o marină de război mai puternică decât cea a SUA; economic, depinde de importuri din SUA şi din Indiile olandeze; opinia publică rămâne fidelă datoriei naŃionale. În Est, Turcia încheie în 1939 un acord de alianŃă cu Anglia şi FranŃa, promiŃându-şi asistenŃă reciprocă dacă Turcia este atăcată de o putere europeană, respectiv dacă cele două sunt atăcate în Mediterana sau dacă vor aplica garanŃiile acordate Greciei sau României. Statele nordice anunŃau în 1939 că vor rămâne neutre; neutralitatea lor a fost în pericol, când URSS a cerut Finlandei o mare rectificare de frontieră; Suedia nu s-a angajat în război alături de Finlanda contra URSS, dar a acordat Finlandei ajutor în armament şi credite, a permis trecerea de voluntari; Suedia a rămas principalul furnizor de minereu de fier către Germania. Norvegia se afla într-o situaŃie mai dificilă; a pus la dispoziŃia Angliei o parte a marinei sale comerciale, iar pe de altă parte permitea livrarea minereului de fier către Germania prin portul Narvik. Anglia şi FranŃa vor pune în discuŃie această atitudine; în 1940 FranŃa a cerut Suediei drept de trecere pentru un corp expediŃionar de 50 mii oameni pentru a sprijini Finlanda contra URSS, condamnată de Liga NaŃiunilor ca agresor. Suedia a refuzat; la fel Norvegia. Anglia şi FranŃa au cerut Suediei să oprească exportul de minereu către Germania , au decis aşezarea de mine în apele norvegiene şi ocuparea porturilor norvegiene şi suedeze; au cerut de asemenea să trimită un corp expediŃionar în Norvegia; cele două state au refuzat; Anglia s-a opus unei acŃiuni în Nord contra URSS. După aşezarea de mine în apele Norvegiei, a avut loc ofensiva germană în Norvegia , ocuparea coastei şi a portului Narvik. Suedia şi-a proclamat neutralitatea, pentru a nu fi şi ea ocupată; Germania şi-a realizat planul, ocuparea Norvegiei, dar a respectat Suedia, deoarece URSS făcuse cunoscut că neutralitatea Suediei prezintă pentru ea un interes vital. Umbra URSS a dictat deci atitudinea beligeranŃilor în Ńările nordice.

URSS rămânea în ezitare, dar cerea Germaniei în schimbul materiilor prime produse industriale şi armament. Belgia rămâne teritoriu de preocupare; Germania nu dorea să atace linia Maginot, iar FranŃa să atace linia Siegfried. În august 1939, Germania anunŃa că va respecta neutralitatea Belgiei; la fel fac şi Anglia şi FranŃa; Belgia nu a acceptat nici aranjamente practice militare comune cu FranŃa şi Anglia, pentru a fi ajutată dacă Germania ar atăca. În mai, Belgia a cerut asistenŃă abia după încălcarea frontierei de către trupele germane. Trupele franceze şi britanice nu şi-au putut organiza apărarea. Probabil regele Belgiei spera să scape de catastrofă. Italia comunicase la 2 septembrie că ea nu este beligerantă; ea se uita mai curînd spre Mediterana şi spre Balcani; ea a favorizat în CroaŃia mişcarea naŃionalistă contra Yugoslaviei; opinia publică italiană era în majoritate contra intrării în război; această tendinŃă slăbeşte în 1940 după victoria Germaniei în Norvegia. După ocuparea Poloniei, Italia doreşte pacea şi încearcă să medieze; după ce în octombrie FranŃa şi Anglia refuză, apare clar că va fi un război de durată. Musolini reafirmă nebeligeranŃa armată. El urmărea momentul bun, fără a se gândi la teritorii franceze sau britanice. Abia la 26 mai, după căderea FranŃei, el crede că a sosit momentul. Primii ani de război. La 10 mai are loc ofensiva germană prin teritoriile Belgiei şi Olandei; la 18 mai, forŃele franco-britanice sunt rupte în două; armata belgiană capitulează, corpul englez şi câteva divizii franceze sunt blocate la Dunkerque; după 15 mai, după ruperea frontului stabilit rapid pe Somme, guvernul francez trebuie să ia decizii imediate; devine evident că nu se putea rezista. Se discută fie armistiŃiu, fie trecerea guvernului în Africa de Nord, ceea ce ar permite FranŃei să rămână beligerantă cu forŃele care-i rămân, ori să ceară Germaniei condiŃiile de pace. Preşedintele Consiliului doreşte transferul guvernului în Africa de Nord, pentru a respecta angajamentul faŃă de Anglia, rămânând aliată în afara continentului; comandantul armatei declară însă că nu poate asigura apărarea nici în Africa de Nord şi că populaŃia nu poate fi lăsată expusă inamicului. Se cere şi opinia Marii Britanii; se adresează un apel şi SUA; Marea Britanie acceptă armistiŃiul, cu condiŃia ca flota de război să treacă în porturile britanice; apoi propune o uniune franco-britanică, pentru a garanta apărarea intereselor franceze până la capăt; SUA au răspuns că opinia publică nu permite angajarea în conflict; Marea Britanie a refuzat să

angajeze aviaŃia sa de vânătoare în FranŃa; deplasarea în Africa era un act de încredere în voinŃa Angliei şi în eficacitatea mijloacelor sale de luptă. În guvernul francez majoritatea a ezitat mult timp; când generalul Petain, ministrul de război, a ameninŃat că se retrage dacă nu se acceptă armistiŃiul, preşedintele Consiliului a demisionat, fără a vedea dacă este în minoritate; el ar fi putut remania guvernul, excluzând pe Petain, a cărui propunere a prevalat, el fiind numit prim ministru. Germania a acceptat armistiŃiul cerut de guvernul francez la 17 mai; ar fi putut ocupa FranŃa până la Mediterana; aceasta ar fi dus la instalarea guvernului francez în Africa de Nord, Germania ar fi trebuit să administreze direct teritoriul continental, iar flota ar fi fost pusă la dispoziŃia Angliei; a lăsat guvernului francez speranŃa de a recăpăta flota la încheierea păcii. Coastele franceze ale Mediteranei rămân în afara ocupaŃiei; se interzice prezenŃa armatei germane în Africa de Nord, căreia Germania nu i-a acordat importanŃă; numai după eşecul ofensivei aeriene contra Angliei şi renunŃarea la debarcare apare importanŃa Africii de Nord. La Londra, la 18 mai generalul De Gaulle conjură pe francezi să nu accepte armistiŃiul; la 30 iunie, el anunŃă formarea unui Consiliu pentru apărarea coloniilor franceze şi proclamă voinŃa de a readuce FranŃa în război. Creează mişcarea „FranŃa Liberă”, care obŃine ralierea celor mai multe teritorii din Africa occidentală şi centrală şi a micilor colonii din Pacific; este flacăra rezistenŃei franceze. În România, în septembrie 1940 generalul Antonescu a format guvernul, iar în octombrie trupe germane de instructori au venit în Ńară; după episodul luptei cu legionarii, pe care i-a anihilat cu acordul guvernului german, Antonescu a devenit conducătorul statului, într-un regim de tip dictatorial. La sfârşitul anului 1940, România a semnat pactul Anti-comintern, iar la 20 iunie 1941 a intrat în război contra URSS, reîncorporând teritoriile pierdute şi participând la campanie până în Caucaz şi la Stalingrad. Marea Britanie a rezistat atacului german; ofensiva aeriană începută la 9 august nu a dat rezultate, pentru a permite o operaŃie de debarcare; la 17 septembrie planul de debarcare este amânat; Germania va încerca să pună capăt rezistenŃei engleze prin bătălia Atlanticului, să paralizeze prin submarine livrările americane, iar în Mediterana să ajungă la Suez şi să taie căile prin care primea petrol din Orientul Mijlociu. Până în iunie 1941 Anglia rămâne singură în faŃa Germaniei. Din septembrie 1940, Germania acordă importanŃă Mediteranei. Anglia nu a contat pe Turcia, care nu a vrut să sprijine nici Grecia; Turcia refuză şi Germaniei dreptul de trecere şi acceptă doar un pact de neagresiune. Spania putea ocupa un loc strategic; putea oferi Germaniei baze

în Atlanticul de Vest, putea permite atacarea Gibraltar, ca şi a Africii de Nord; Anglia s-a folosit de presiunea economică; SUA au comunicat Spaniei că nu-i vor mai acorda nici un sprijin economic şi financiar dacă va sprijini Germania. Germania a insistat pe lângă Franco, oferind atacul asupra Gibraltar; Franco a cerut armament şi cereale; el va refuza mereu solicitările germane; se pare că nu era convins că Anglia va pierde războiul şi se temea că imediat arhipelagurile spaniole vor fi ocupate de englezi. Germania va încerca să angajeze FranŃa în războiul contra Angliei în iunie 1940, după acŃiunea în forŃă a escadrei engleze în Mediterana contra navelor franceze; armistiŃiul prevedea că vor fi retrase în porturi şi dezarmate; ele ar fi căzut astfel sub controlul Germaniei şi Italiei; Germania declarase doar că nu avea intenŃia de a le folosi contra Angliei. Ca urmare, Anglia a luat măsura distrugerii unor mari nave franceze; guvernul francez a cerut Germaniei atenuarea unor condiŃii ale armistiŃiului, ceea ce a dus la amânarea dezarmării navelor franceze; guvernul francez îşi păstra deci flota de război; Germania cere în schimb dreptul de a folosi aeroporturi în Maroc şi de a folosi nave comerciale franceze; guvernul de la Vichy a cerut amânarea aplicării acestor solicitări. În esenŃă, FranŃa nu a acceptat să participe la război contra Angliei; Petain accepta o colaborare economică, dar nu concesionarea de baze aeriene sau navale, ori agresiunea contra Angliei; se pare că ministrul Laval a promis Germaniei o expediŃie în Africa de Nord contra lui De Gaulle, dar Petain l-a demis. Majoritatea politicienilor refuzau colaborarea cu Germania. Un nou ministru de externe francez promitea Germaniei dreptul de a folosi portul francez Beyrouth, aeroportul din Siria şi Bizerta în Tunisia, dar guvernul francez refuza să ratifice acest acord şi cerea, în schimb. eliberarea prizonierilor de război , reducerea cheltuielilor de ocupaŃie, un statut pentru Alsacia şi Lorena care să elimine conflicte viitoare şi abandonarea pretenŃiilor la colonii franceze. Germania nu le-a acceptat. Germania nu a făcut nimic pentru a-şi atrage colaborarea FranŃei; în Lorena a decis expulzarea a 500 mii oameni şi a continuat demontarea uzinelor; Hitler nu a forŃat nota nici pentru un guvern favorabil, pentru a nu provoca ralierea tuturor coloniilor în Africa de Nord la De Gaulle. El pregătea războiul contra Rusiei şi nu dorea să imobilizeze divizii în FranŃa, acorda importanŃă redusă şi Mediteranei; nici la Berlin nu exista un acord cu privire la colaborarea cu FranŃa; marina o dorea, chiar cu abandonarea Alsaciei şi Lorenei; Petain s-a văzut cu Hitler, dar totodată dădea asigurări Londrei că nu va lua parte la ostilităŃi contra ei, că nu va da Germaniei flota de război, nici baze militare aeriene sau navale.

Amiralul Darlan, noul şef al guvernului, a acceptat însă protocolul de la Paris, oferind baze în Siria şi Tunisia; el conta pe o situaŃie mai bună la încheierea păcii şi dorea să evite condiŃii de pace dezastruoase. Politica Vichy a neglijat valorile morale şi sentimentul naŃional, dar nu a cedat în probleme esenŃiale, a fost neutralistă, nu progermană; Petain a practicat aşteptarea, ceea ce i s-a permis datorită existenŃei Mişcării FranŃa Liberă şi ameninŃării de a ralia Africa de Nord. În Atlantic, bătălia era în toi, în primăvara lui 1941; Anglia pierde în câteva luni 412 nave; SUA abandonaseră treptat neutralitatea; în septembrie 1940 anunŃau că vor ceda Angliei 50 distrugătoare de tip vechi, apoi în octombrie promiteau că vor livra în lunile următoare 12 mii aparate de aviaŃie; în martie 1941, Congresul SUA autoriza guvernul să fabrice ori să obŃină, pe baza bugetului federal, material de război şi produse de apărare de orice fel care să fie puse la dispoziŃia statelor a căror protecŃie prezintă interes pentru securitatea SUA, adică a Angliei; acestea puteau fi vândute, dar şi închiriate, împrumutate, chiar fără plată; totuşi, marina comercială americană nu participa la navigaŃie în zone de luptă; apoi, în aprilie 1941 SUA extind zona de securitate unde patrulau navele sale de război la toată partea occidentală a Atlanticului, apoi anunŃă că aceste patrule vor proteja convoaiele de nave comerciale spre porturile engleze. De asemenea, SUA au acŃionat pentru ca Germania să nu ocupe Africa de Nord; au avut loc negocieri de stat major cu Anglia, apoi cu Brazilia şi Uruguay pentru a se opune unei debarcări italo-germane în America Latină; au cerut Portugaliei să apere insulele Azore contra unui atac german. Are loc şi înarmarea SUA; guvernul american a înŃeles, după căderea FranŃei, că este în interesul SUA să nu lase Anglia să cadă; Roosevelt a fost lent, Ńinând seama de psihologia colectivă, încă izolaŃionistă; el va insista încă mulŃi ani să convingă că interesele comerciale ale SUA sunt ameninŃate; dar şi exportatorii americani încep să simtă că se reduc exporturile; se adaugă raidul crucişătorului german Bismarck în Nordul Atlanticului; preşedintele SUA era convins că va trebui să recurgă la arme, dar nu a forŃat nota, pentru a nu fi respins de Congres. SecŃiunea a 2-a-Mondializarea războiului. Intrarea URSS şi SUA în război. La 22 iunie 1941 URSS este atăcată şi intră în război; Hitler semnase din decembrie 1940 planul Barbarossa, prin care îşi propunea să

învingă Rusia într-un război rapid, înainte de a încheia războiul cu Anglia, deşi apropiaŃii săi îl sfătuiseră să amâne ori să renunŃe. Din iunie 1940 antagonismul între Germania şi URSS se manifesta acerb pentru zone de influenŃă; URSS obŃinuse Basarabia şi Bukovina de la România, în iulie ocupase Estonia şi Letonia, în august Lituania; Germania a încercat să îndrepte Rusia spre Persia, Oceanul Indian, spre strâmtorile Mării Negre; Rusia dorea un pact de asistenŃă cu Bulgaria şi o bază în strâmtori; în ianuarie şi februarie 1941, Germania a trimis trupe în România şi Bulgaria. În Yugoslavia, în martie 1941 un guvern militar decidea să reziste Germaniei şi semna un tratat de prietenie cu URSS; dar trupele germane au ocupat Yugoslavia în 10 zile. URSS abandona de fapt Balcanii, nefiind în măsură să se opună Germaniei. Hitler considera necesar să elimine Rusia, pentru a putea apoi învinge Anglia, ori să o lase fără un sprijin continental; aceasta ar fi permis Japoniei să se extindă în Pacific şi să angajeze mai adânc SUA; se conta pe resursele materiale din URSS; se conta pe un război de 4 săptămâni şi pe ridicarea unor populaŃii din Ńările baltice şi Ucraina, care îşi vor proclama independenŃa. URSS nu era pregătită să reziste atacului, nu crezuse în informaŃiile privind pregătirile germane ; ofensiva germană a progresat repede în Ucraina , bazinul DoneŃk, în Nord până la Leningrad, iar în centru în noiembrie până în apropierea Moscovei; dar o ofensivă rusă în decembrie degaja Moscova şi obliga la o retragere de 100 km; iarna va paraliza apoi operaŃiile. Politica germană nu a avut succes nici în Ńările baltice, nici în Ucraina, mai ales datorită rigorilor impuse( rechiziŃii de bunuri şi forŃă de muncă); furniturile engleze şi americane sunt slabe la început; abia în august 1941 guvernul iranian permitea tranzitul, iar în septembrie SUA au promis să furnizeze în fiecare lună 400 avioane şi 500 tancuri. SUA şi Anglia au semnat la 11 august 1941 Carta Atlanticului, exprimând voinŃa de a distruge tirania nazistă şi de a organiza un sistem de securitate colectivă; totuşi, poporul american nu era convins să intre în luptă. Japonia a pus capăt acestei ezitări; la 8 decembrie 1941 a angajat războiul cu SUA, prin atacul de la Pearl Harbour; Germania şi Italia au declarat război SUA la 11 decembrie; Japonia profitase de căderea Olandei şi FranŃei pentru a se extinde în Indochina şi în Indiile olandeze; SUA au încercat să se opună prin mijloace economice, interzicând exportul de produse metalurgice şi maşini, apoi de petrol, apoi îngheŃând bunurile japoneze în SUA; într-o negociere directă, SUA au ceru Japonie să renunŃe la politica de expansiune în China; Japonia nu a acceptat şi a continuat

ocuparea de teritorii în Sudul Chinei. Se avea în vedere şi ocuparea Siberiei Orientale; Japonia era însă supusă embargoului american şi trăia pe stocuri, nu mai avea petrol; de aceea, s-a hotărât să înceapă războiul. SUA doreau să menŃină deschise căile maritime în Est şi pentru Anglia şi în interes propriu; priveau cu îngrijorare stabilirea de baze japoneze în Indochina; de asemenea, refuzau să abandoneze China din motive economice; totuşi, în anii 1940-1941 SUA au ezitat şi au continuat să vândă Japoniei ŃiŃei, dorind să evite al doilea front în Est, fiind angajate în Atlantic. În iulie 1941, sancŃiunile americane se înăspresc, după intrarea URSS în război, căci scăzuse presiunea asupra Marii Britanii; obiectivul era de a obliga Japonia să negocieze, dar condiŃiile erau foarte riguroase, iar Japonia mersese deja destul de departe. Războiul era aşteptat, dar nu se credea că va începe cu atacul de la Pearl Harbour; se pare că Roosevelt a decis o politică mai dură, pentru a determina Japonia să facă primul pas şi a elimina rezistenŃa opiniei publice americane. Japonia va continua politica de cuceriri: în decembrie debarcarea la Hong-Kong, Guam şi Malacca, în 1942 la Manilla, în Singapore, apoi în Indiile olandeze şi în arhipelaguri apropiate Australiei. La sfârşitul anului 1941, Anglia, SUA şi URSS formează o alianŃă cu resurse uriaşe; Germania şi Japonia continuau să aibă succese; din toamna lui 1942 se produce răsturnarea strategică; în noiembrie are loc debarcarea anglo-americană în Africa de Nord, ceea ce pregătea victoria în Mediterana şi ofensiva în Europa; tot în noiembrie, are loc contraofensiva rusă la Stalingrad cu pierderea unei mari armate germane; începea declinul ofensivei germane; în februarie 1943 bătălia navală din insulele Salomon deschidea seria contraofensivei americane în Pacific. Cele 3 puteri încep să se gândească la bazele păcii viitoare; nici o clipă nu s-a pus problema de a asocia Comitetul francez de eliberare şi Guvernul polonez de la Londra; Comitetul francez conducea toate zonele franceze de peste mări; ambele participau la efortul militar. Între cele trei puteri care luptau contra Germaniei şi Japoniei exista însă multă neîncredere: concepŃii sociale şi politice diferite, cererea catolicilor americani de a se restabili libertatea cultelor în Rusia, amintirea pactului sovieto-german, deschiderea celui de al doilea front; în plus; fiecare se temea de o pace separată a celuilalt cu Germania. În prima fază SUA şi Anglia acordă asistenŃă în material; Stalin a ridicat problema unui al doilea front şi a cerut asigurări privind scopul războiului; prevederi din Carta Atlanticului, referitoare la dreptul popoarelor la autodeterminare şi renunŃarea la avantaje teritoriale, nelinişteau URSS. De aceea, Stalin a cerut o întrevedere; în decembrie 1941 deja făcea cunoscute

revendicările URSS-restabilirea influenŃei în Ńările baltice, frontiera în Polonia pe linia Curzon; dar guvernul polonez de la Londra susŃinea, din iunie 1941, că doreşte frontiera din 1921, cu 200 km la Est. În decembrie 1941 guvernul sovietic semnează Pactul NaŃiunilor Unite, care reia Carta Atlanticului, căci pe front situaŃia redevenea gravă şi cere insistent deschiderea celui de al doilea front. În mai 1942 Anglia promite Rusiei o colaborare completă pe termen de 20 ani, iar SUA îi acordă beneficiile legii privind împrumuturile; se promite un al doilea front, dar are loc debarcarea în Africa. Stalin avea temerea că se dorea epuizarea forŃelor URSS. Succesul de la Stalingrad deschide o nouă etapă; URSS devine mai insistentă cu privire la scopurile războiului şi la al doilea front. Teama de a vedea URSS acceptând o pace separată cu Germania explică deciziile Angliei şi SUA din 1943; în ianuarie, la Casablanca, ele anunŃă intenŃia de a impune Germaniei o capitulare necondiŃionată, declaraŃie menită să-l asigure pe Stalin. URSS a încercat un contact cu Germania la Stocholm, dar pretenŃiile Moscovei au făcut imposibilă negocierea. Anglia şi SUA se înŃeleg în mai 1943 să discute cu URSS despre scopurile războiului; înfrângerea Italiei era iminentă; urma cea a Germaniei, ceea ce deschidea pentru URSS mari opŃiuni; se punea problema de a limita scopurile sovietice. Ele au încercat să convingă guvernul polonez de la Londra să accepte linia Curzon, promiŃându-i teritorii în Germania; polonezii au refuzat. În noiembrie-octombrie 1943 a avut loc la Moscova prima conferinŃă a celor trei puteri, la nivelul miniştrilor afacerilor externe, care convin în principiu să creeze după război o organizaŃie a naŃiunilor unite. S-a decis de asemenea crearea unei comisii consultative europene cu privire la Germania, care să reglementeze problemele militare şi politice(capitulare, ocupaŃie). Din ianuarie 1944, FranŃa va face parte din comisie. La conferinŃa la nivel înalt a celor trei mari puteri de la Teheran, în noiembrie 1943, revendicările sovietice sunt prezentate şi au succes; promisiunea unei debarcări în Normandia în mai 1944, eliminarea unui al doilea front în Balcani, refuzul unei federaŃii dunărene, anexarea Ńărilor baltice şi divizarea Germaniei, mutarea Poloniei la Vest până la Oder, Lvov revenind URSS. La conferinŃa celor trei de la Moscova din 1944, Churchill a propus influenŃă sovietică în România de 90%, 75% în Bulgaria, 50% în Ungaria şi Yugoslavia, iar în Grecia 90% influenŃă engleză. SUA nu au aderat la acest târg, dar nu au făcut nimic pentru a-l modifica; la Yalta în 1945 l-au acceptat. Această înŃelegere pe seama popoarelor din zona Europei Centrale şi de Sud a rezistat 50 de ani, cu excepŃia încercării URSS de a

instala un guvern comunist în Grecia în 1946. Viitorul Poloniei a rămas incert, dar a fost ocupată de forŃele sovietice în 1944, care au format un Consiliu NaŃional. În 1944 are loc debarcarea din Normandia, acompaniată de pătrunderea armatelor ruse în Balcani. Eforturi ale României pentru ieşirea din război. După Stalingrad, în România opoziŃia şi chiar guvernul Antonescu au început să caute sustematic căi de ieşire din război şi de alianŃă cu NaŃiunile Unite. În 1942-1944, încercările pe cale diplomatică la Lisabona, Madrid, Berna, Cairo şi Stockholm s-au dovedit infructuoase, deoarece sferele de influenŃă fuseseră stabilite la Moscova şi Teheran. Astfel, la sfârşitul lui 1943, Antonescu cerea ministrului român la Stockholm să discute cu ambasadorul sovietic pentru a vedea condiŃiile de armistiŃiu ale URSS; i s-a răspuns că se va respecta suveranitatea şi independenŃa statului şi va fi sprijinit să recapete Ardealul de Nord; guvernul Antonescu nu a răspuns. În februarie 1944 era trimis la Cairo Barbu Ştirbei, fost prim-ministru, pentru a se informa asupra principiilor de bază pentru ieşirea din război; guvernul sovietic a interpretat că se renunŃă la negocierile directe. România credea încă într-un front occidental în Balcani şi în sosirea trupelor occidentale la Dunăre. În aprilie 1944, la Cairo şi la Stockholm, guvernul sovietic a stabilit condiŃiile armistiŃiului; se cerea capitularea trupelor române din Crimeea şi Chişinău, apoi lupta contra Germaniei, restabilirea frontierei din iunie 1940, repararea pagubelor şi înapoierea prizonierilor, ca şi libertatea de mişcare pentru trupele sovietice. Guvernul Antonescu a respins condiŃiile, dar a menŃinut contactele şi a transmis noi propuneri, alte propuneri au fost trimise de Maniu, în numele opoziŃiei. În iunie, guvernul sovietic a acceptat propunerea ca pentru a deveni neutră România să elibereze prin mijloace proprii teritoriul naŃional şi să trimită la Moscova o delegaŃie pentru semnare. Guvernul sovietic a propus ca fostul premier Tătărescu să vină la Moscova pentru a discuta condiŃiile armistiŃiului. Se pare că Mihai Antonescu şi Gr. Niculescu Buzeşti nu i-au comunicat lui Tătărescu şi nu au dat curs propunerii. Actul de la 23 August a însemnat demiterea lui Antonescu şi a guvernului, încetarea operaŃiunilor contra URSS şi a puterilor aliate, întoarcerea armelor contra puterilor Axei şi a schimbat total raportul de forŃe în Balcani şi Europa. România devenea a 4-a putere militară a alianŃei şi a contribuit la scurtarea războiului cu 6 luni.

În decurs de 8 zile, armata română a curăŃat teritoriul, a luat prizonieri 6 divizii, a eliberat la Est un front de peste 1000 km, a păstrat intacte căile de comunicaŃie, întreprinderile industriale şi câmpurile petroliere, porturi şi depouri şi navigaŃia pe Dunăre. Armata Roşie a înaintat la 31 august într-o zonă eliberată, intrând în luptă doar în centrul şi Vestul Transilvaniei. Deşi războiul încetase de 20 zile, abia la 12 septembrie s-a semnat armistiŃiul. Actul de la 23 August a fost un act intern, cu mari consecinŃe; a pus toate statele în faŃa faptului împlinit; s-a avut în vedere evitarea capitulării necondiŃionate; proclamaŃia regelui afirma că este opŃiunea liberă a poporului român de a ieşi din război şi a se alătura coaliŃiei. Cu aceasta, întreaga rezistenŃă germană în Balcani s-a prăbuşit. România a cerut la Moscova statut de aliat sau cel puŃin de co-beligerant; convenŃia de armistiŃiu, semnată abia la 12 septembrie, deşi armata sovietică fusese primită la Bucureşti cu flori , armata română trecuse total de partea aliaŃilor şi curăŃise teritoriul Ńării de trupele germane, a fost însă un dictat; se stabileau despăgubiri de 300 milioane dolari, plătibili în 6 ani; erau supuse controlului comunicaŃiile, corespondenŃa diplomatică, publicaŃiile; nu s-a acceptat eliminarea formulei „înfrângerea României în război”, nici obligaŃia de a retrage trupele sovietice după încetarea ostilităŃilor, nici propunerea de a cere despăgubiri Germaniei, nici de a lăsa generalilor români comanda armatei; armata sovietică a continuat să dezarmeze unităŃi ale armatei şi să le ia prizonieri până în octombrie 1944. Deşi se evita formula „capitulare necondiŃionată, era un statut de Ńară învinsă; convenŃia definea statutul internaŃional al României până la tratatul de pace, depăşind cadrul unei convenŃii de armistiŃiu; se prevedea arestarea şi judecarea criminalilor de război, se instituia o comisie aliată de control cu sediul la Bucureşti; erau considerate nule şi neavenite hotărârile arbitrajului de la Viena referitoare la Nordul Transilvaniei, urmând a fi restituite României sub condiŃia confirmării prin tratatul de pace. Ultimele zvârcoliri; stabilirea de către aliaŃi a organizării lumii după război.

Războiul se terminase practic între noiembrie 1942 şi ianuarie 1943, când Rommel a abandonat Egiptul şi Libia, Eisenhower a debarcat în Africa de Nord şi Von Paulus a capitulat la Stalingrad. Marile puteri aliate au insistat însă pentru capitularea necondiŃionată a Germaniei, pentru a realiza un pact între ele cu privire la urmările războiului, a nu încheia pace separată şi a elimina puterea militară a Germaniei. Totodată, aceasta făcea inutilă căutarea originilor şi responsabilităŃilor războiului, le absolvea în faŃa istoriei de propriile greşeli. În februarie 1945 are loc conferinŃa la nivel înalt a celor trei piteri de la Yalta; se decide împărŃirea Germaniei în 3 zone, plus una franceză, prelevată din cele anglo-americane; se decide modificarea statutului de la Montreux al strâmtorilor, pentru a Ńine seama de interesele URSS; se decide intrarea URSS în război contra Japoniei, după capitularea Germaniei, cu restabilirea drepturilor şi intereselor pierdute în 1904( teritoriul Port-Arthur, căi ferate şi partea meridională a Sahalin, insulele Kurile şi o parte de influenŃă în Coreea). De asemenea se adoptau decizii privind convocarea unei conferinŃe pentru constituirea ONU şi principiul unanimităŃii marilor puteri în Consiliul de Securitate al acesteia şi se adopta o declaraŃie asupra Europei, conform căreia soarta oricărui treritoriu fost satelit al Axei intra în răspunderea comună a celor trei guverne; FranŃa era invitată să se asocieze. Problema poloneză nu este rezolvată; occidentali cer ca în guvernul polonez să fie reprezentat şi Comitetul de la Londra, pentru a organiza alegeri; se acceptă, dar fără a le acorda aceeaşi pondere ca şi comuniştilor; practic, Polonia era abandonată. Prăbuşirea Germaniei va duce la modificarea radicală a raporturilor între cele trei state. Preşedintele SUA a fost criticat pentru politica privind Polonia, pentru beneficiile acordate URSS în Est; harta războiului modificase însă situaŃia în Europa, iar în Orient războiul continua, arma atomică nu fusese încă testată în februarie 1945. SUA şi Anglia au dorit să evite riscuri şi de aceea au fost puse în situaŃii defavorabile. Stalin a urmărit să transforme puterea militară în putere politică, în timp ce Roosevelt se concentra în ultimii săi ani creării ONU, ca armă puternică împotriva revenirii la izolaŃionismul SUA. La 25 iulie 1943 Musolini este înlocuit; noul guvern caută să obŃină imediat armistiŃiul; îl va obŃine la 3 septembrie. Italia nu se înŃelesese cu Germania; în loc să atace Malta, începuse ofensiva balcanică în Grecia, apoi a avut nevoie de ajutorul german; italienii în majoritate nu doreau războiul; opoziŃia s-a dezvoltat mai ales după debarcarea aliaŃilor în Africa de Nord; mareşalul Badoglio a convins pe rege să-l debarce pe Musolini; la

10 iulie aliaŃii au debarcat în Sicilia; Marele consiliu a restabilit puterile regelui şi parlamentului; Musolini a demisionat şi a fost arestat, eliminarea lui era necesară pentru a face pace; regimul fascist nu mai era sprijinit. Badoglio a trebuit însă să aştepte debarcarea anglo-americanilor în peninsulă, pentru a cere armistiŃiul, deoarece putea fi răsturnat de germani. În august 1943 se cere Italiei să capituleze fără condiŃii; la 3 septembrie guvernul semnează armistiŃiul şi se angajează să execute toate condiŃiile aliate; armistiŃiul este Ńinut secret, urmând să intre în vigoare în ziua debarcării; este însă făcut public, trupele anglo-americane debarcă la Napoli şi Roma este ocupată de trupele germane; guvernul se refugiază la Brindisi; la 16 septembrie Musolini este eliberat de trupele germane şi formează un nou guvern în Nordul Italiei; Italia devine câmp de luptă. Prin amânarea deciziei, guvernul italian pierdea pe toate planurile. În Yugoslavia s-au format din 1941 forŃe de rezistenŃă, conduse de Tito în CroaŃia, ca şi forŃe sârbe; în Grecia s-a constituit Frontul NaŃional de Eliberare, iar în Albania din 1942 un Comitet de Eliberare. Mişcările de eliberare din Yugoslavia şi Grecia devin mai active după căderea Italiei. În Ungaria şi România nu exista o opoziŃie deschisă. În Ungaria, Horthy a încercat să ia contact cu Anglia în 1942; în 1943 la Istanbul un trimis ungar anunŃa că se poate întoarce contra Germaniei, când trupele anglo-americane vor interveni în Europa dunăreană. Antonescu căuta de asemenea înŃelegeri cu SUA şi Anglia şi le cerea să facă pace separată cu Germania, contra pericolului rus. Guvernul român propune Angliei un armistiŃiu în septembrie 1943, dar i se spune că trebuie să-l propună URSS. Ungaria cere şi ea să negocieze cu Anglia şi SUA. Harta războiului precipitase lucrurile. Germania a replicat prin ocuparea Ungariei la 19 martie 1944; România şi Bulgaria nu se grăbeau, deoarece li se cerea să –l ceară Rusiei şi ştiau că nu pot conta pe Anglia şi SUA. Abia în august 1944, după ce aliaŃii ajung la Paris şi armata rusă rupsese frontul în Moldova, Antonescu este arestat şi se semnează armistiŃiul la 12 septembrie; la 26 august Bulgaria declară neutralitatea, iar la 12 septembrie semnează şi ea armistiŃiul. La 15 octombrie Horthy declara presei că este gata să semneze armistiŃiul; este înlăturat de forŃele germane; abia la 25 ianuarie Ungaria se va putea detaşa de Germania. Hitler conta pe arme noi: rachete şi avioane fără pilot; dar ele au venit prea târziu; aliaŃii au bombardat uzinele; oricum, se dovedise că ele nu erau decisive. Hitler a refuzat negocieri cu URSS în 1943 şi a respins condiŃiile sovietice de pace; el a refuzat negocieri şi cu anglo-americanii, până la debarcare; a dorit negocieri numai la începutul lui 1945, când contra- ofensiva în Ardeni a fost respinsă. Răspunsul a fost că nu se negociază cât

timp Hitler rămâne în fruntea guvernului. În martie el a încercat să capituleze fără condiŃii doar pe frontul de Vest, ceea ce a produs nelinişte ruşilor; acŃiunea a eşuat. Singura tentativă în Germania a fost atentatul din iulie 1944 contra lui Hitler; poporul german nu era gata să accepte sau să susŃină o acŃiune contra lui Hitler; era obişnuinŃa de a se supune. Japonia, după bătălia navală de la insulele Salomon, în februarie 1943, îşi vede căile maritime în pericol; din vara lui 1944 apar semnele înfrângerii: criza transporturilor maritime, ruinarea flotei maritime după bătălia Filipinelor, bombardamentele aeriene americane; în aprilie, succesul american în insula Okinawa a agravat situaŃia sa strategică; preşedintele Truman a cerut capitularea necondiŃionată; ultimatumul din 26 iulie a rămas fără răspuns; a urmat la 6 şi 9 august lansarea bombelor atomice la Hiroşima şi Nagasaki; la 10 august Japonia a cerut pace şi la 2 septembrie a semnat capitularea. Şefii armatei au refuzat constant încetarea războiului şi negocierea păcii; împăratul nu a intervenit mult timp, fiind în pericol de a fi răsturnat; în august, însă, a tranşat, cerând doar ca monarhia să nu fie pusă în pericol. În capitalele acestor state, voinŃa câtorva oameni politici a decis; opinia publică nu a dat impulsuri decisive. ConferinŃa de la Potsdama din iulie-august 1945 a ratificat poziŃiile cucerite pe teren; aliaŃii s-au aflat în divergenŃă cu privire la multe probleme; cu privire la Germania s-a hotărât dezarmarea, demilitarizarea, distrugerea partidului nazist,abolirea legilor naziste, judecarea criminalilor de război, împărŃirea între cele trei puteri a marinei de război şi comerciale germane. Este acceptată provizoriu linia Oder-Neisse ca frontieră între Germania şi Polonia. S-a prevăzut crearea unui consiliu al miniştrilor de externe pentru negocierea tratatelor de pace, care vor fi semnate la 10 februarie 1947 cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda; se poate spune că această conferinŃă a marcat sfârşitul alianŃei şi începutul războiului rece. La sfârşitul acestui război, Europa suferise pierderi materiale şi umane uriaşe; Germania era ocupată şi nu mai exista ca stat; Italia rămânea ca stat cu pierderi economice mari, dar cu industriile esenŃiale în funcŃiune. Deşi capitulase fără condiŃii, puterile occidentale i-au permis să devină cobeligerantă, iar în plan intern au acceptat alianŃa cu orice lideri anti-germani, chiar foşti aliaŃi ai lui Musolini şi comunişti. FranŃa a suferit diviziuni şi ameninŃări grave; Mişcarea FranŃa liberă a reuşit să refacă unitatea Ńării şi să plaseze statul între puterile victorioase; deşi a suferit pierderi umane şi materiale mai mici, situaŃia era dificilă; guvernul a reuşit însă în câteva săptămâni să preia conducerea administrativă.

Prin tenacitatea sa, Marea Britanie a avut un rol important în formarea coaliŃiei ; opinia publică a susŃinut decis efortul de război; a suferit pierderi umane mai mici ca în primul război mondial, dar bazele puterii sale sunt atinse; a pierdut mult tonaj comercial, a pierdut stăpânirea mărilor, are o datorie de 4 miliarde dolari. URSS a pierdut 10% din populaŃie; industria a suferit pierderi uriaşe, ca şi agricultura; a dobândit însă o creştere considerabilă a puterii, şi-a extins dominaŃia dincolo de ce avea în 1939, prin noi teritorii, dar şi prin controlul asupra democraŃiilor populare, prin ocuparea a 1/2 din Germania şi a unei părŃi din Austria. SituaŃia cea mai gravă este în Yugoslavia şi Polonia; Yugoslavia a pierdut 10,8% din populaŃie şi a suferit pierderi materiale uriaşe. Polonia a pierdut 22% din populaŃie, economia este ruinată şi are de construit un stat pe un teritoriu nou. Grecia a suferit de asemenea foarte mult; a pierdut flota comercială şi face faŃă unei penurii alimentare grave. SUA sunt marele beneficiar; au suferit pierderi umane de 300 mii oameni, dar marina comercială şi aviaŃia au crescut mult, ca şi producŃia; în 1945 reprezentau 50% din potenŃialul energetic al lumii; la fel, statele din America Latină şi Canada au realizat mari beneficii din vânzarea de materii prime. InfluenŃa SUA în America Latină şi Canada sunt dominante, ca şi investiŃiile, ceea ce va duce în 1947 la hegemonia financiară americană. În SUA se considera că trebuie să-şi asume răspunderea directă în relaŃiile politice internaŃionale şi în organizarea păcii. În China, în 1949 trupele comuniste obŃin victoria definitivă asupra celor ale Kuomintangului; este proclamată Republica Populară Chineză, ceea ce însemna o schimbare importantă a raporturilor de forŃe, cel puŃin pentru început în zona asiatică. URSS a recunoscut în 1949 guvernul RPChineze; relaŃiile dintre cele două mari state vor fi destul de strânse până în 1958; în 1950 s-a încheiat un tratat de prietenie, alianŃă şi ajutor reciproc, URSS va trimite mii de specialişti pentru a sprijini dezvoltarea Chinei şi va promite chiar sprijin pentru a produce propriile arme nucleare. În colonii începea lupta pentru a elimina dominaŃia europeană şi a dobândi independenŃa; Marea Britanie recunoaŃte independenŃa completă a dominioanelor, care participaseră la război: Canada, Australia, Noua Zeelandă; în alte zone elanul luptei de eliberare este susŃinut de un sentiment religios( India, China, statele arabe). În Vietnam se proclamă Republica Vietnam; în Indonezia, Sukarno declară independenŃa; în 1947 India devine stat independent; în Irak se dorea eliminarea mandatului britanic, în Siria a celui francez.

În 1944 s-a creat Liga Arabă; tratatul va fi semnat în 1945, după alăturarea Arabiei Saudite; membrii Ligii şi-au promis măsuri pentru a respinge agresiunea contra unuia din ei. Egiptul a cerut recunoaşterea independenŃei. Constatăm declinul Europei; se profilează două superputeri, o polarizare a lumii; apare ideea organizării unei uniuni europene; între cele două superputeri există o opoziŃie fundamentală: URSS urmărea să-şi consolideze dominaŃia în zonele ocupate da armata roşie şi să o extindă sprijinind partidele comuniste din alte Ńări; SUA au decis să sprijine reluarea vieŃii economice în Europa , pentru a nu cădea în mâna comuniştilor. În acest scop a fost prezentat în 1947 planul Marshall. URSS a respins planul Marshall şi a obligat statele dependente de ea să-l refuze şi să formeze o economie după modelul sovietic, consacrând astfel divizarea Europei. Statele Europei occidentale au eliminat partidele comuniste din guvernele lor, care se opuneau planului. Aceasta va grăbi formarea celor două blocuri antagoniste. ¤ ¤ ¤ Din nou se modifică harta Europei, dar şi a altor zone ale lumii, mai ales a Asiei. Nu este vorba numai de modificări teritoriale, ci şi ideologice, determinate de evoluŃia războiului, care a unit în lupta împotriva puterilor Axei state cu puŃine elemente în comun şi cu multe diferenŃe social-economice şi politice profunde. Aceste diferenŃe îşi vor pune amprenta asupra relaŃiilor internaŃionale în perioada următoare, vor determina diviziunea cea mai adâncă pe care omenirea a cunoscut-o vreodată. Deciziile luate de puterile alianŃei în timpul războiului vor domina mulŃi ani raporturile dintre state. Crearea ONU va da speranŃe, unele din ele neîmplinite, dar va oferi cadrul pentru dialog, cooperare şi mai ales manifestare pentru multe state, pe care anii de război şi slăbirea principalelor state coloniale le-au trezit la viaŃă.

Capitolul VI Perioada războiului rece. Avem în vedere perioada 1947-1962, care prezintă unele trăsături distincte; ea va fi marcată de eforturile pentru organizarea internaŃională, dar mai ales de o serie de crize care au afectat relaŃiile între state, mai ales între cele două blocuri, iar unele direct relaŃiile sovieto-americane. Este perioada care se caracterizează printr-o tensiune şi confruntare permanentă între cele două blocuri, care însă nu se transformă în conflict armat; este diferenŃa dintre războiul rece şi cel „cald”; această perioadă este caracterizată prin teamă şi neîncredere, ceea ce face ca nimeni să nu se simtă în securitate. Cele două superputeri s-au confruntat uneori direct, dar cel mai adesea încercând fiecare să-şi extindă zona de influenŃă şi să se opună încercărilor de acest fel ale celeilalte. SecŃiunea 1-Raporturile dintre state în perioada războiului rece. EvoluŃia raporturilor între puterile învingătoare. Victoria puterilor aliate a fost repede urmată de contradicŃii, datorită intereselor divergente; s-a ajuns la perioada războiului rece, care caracterizează perioada de la 1946 după unii analişti până la începutul destinderii, la începutul anilor 1970, după alŃii până în 1990. Perioada de după 1945 nu seamănă cu raporturile tradiŃionale în Europa-istorie a rivalităŃilor între mari puteri, urmate de războaie, apoi pregătiri şi revanşe. Se apreciază că SUA şi URSS şi-au creat sisteme de tip imperial, prin care urmăreau să-şi promoveze interesele. Această perioadă este caracterizată ca o lume bipolară, în care s-au confruntat două superputeri, SUA şi URSS, cu interese globale şi cu capacităŃi, inclusiv nucleare, de a proiecta şi proteja aceste interese la nivel planetar. În jurul lor s-au polarizat grupuri de state, care au format alianŃe politico-militare.

La sfârşitul războiului, URSS îşi calculase cu grijă riscurile, păstrând numai ceea ce putea controla; astfel, în Finlanda nu a impus un regim politic, ci o politică externă de neutralitate; în Austria, acceptarea independenŃei în 1955 şi încetarea ocupaŃiei au fost condiŃionate de asemenea de o politică de neutralitate; în ce priveşte Grecia, a respectat înŃelegerea cu Churchill, sprijinind pe comunişti doar prin interpuşi; în Yugoslavia, după schisma cu Tito a lansat numai anatema ideologică, fără a lua alte măsuri. Tito dorea constituirea unei federaŃii balcanice, formată din Yugoslavia, Bulgaria şi Albania, condusă de la Belgrad; Stalin a reacŃionat şi în 1948 a decis în Komintern expulzarea Uniunii Comuniştilor Yugoslavi; aceasta a consolidat unitatea comuniştilor yugoslavi, dar a creat pentru peste 5 ani relaŃii de încordare între Yugoslavia şi statele aliate URSS din zonă: Bulgaria, România, Ungaria, Albania. În 1947, SUA au lansat doctrina Truman, de sprijinire a popoarelor libere împotriva unor minorităŃi şi a presiunilor externe; aceasta viza situaŃia din Grecia şi Turcia faŃă de ameninŃarea comunistă şi faŃă de cererile sovietice de a obŃine baze militare în strâmtorile Mării Negre. A fost începutul politicii SUA de îndiguire(containment) a promovării intereselor URSS în state din afara zonei stabilite în timpul războiului. La 5 aprilie 1949 se constituia NATO, format iniŃial din 12 state, apoi altele. În 1949, în zonele ocupate de cele trei puteri occidentale s-a format Republica Federală a Germaniei, urmată de proclamarea R.D.Germane, în zona ocupată de URSS. La 5 mai 1955, ca răspuns la admiterea Germaniei în NATO, se constituia OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia (formată iniŃial din 8 state , apoi 7, după retragerea Albaniei), cu un comandament unificat, un comitet militar consultativ şi organe subsidiare. Între cele două grupări au fost raporturi de confruntare în toate domeniile; în domeniul politic, confruntarea Est-Vest viza dominaŃia pe continent şi în lume în general, un sistem fiind bazat pe democraŃie şi pluralism politic, celălalt pe conducerea partidului unic; în plan economic, era o competiŃie între două sisteme social-economice- în Vest economia de piaŃă, în Est economie centralizată. În plan ideologic, era o competiŃie între două tipuri de societate: capitalism şi socialism; de aceea, confruntarea avea un pronunŃat caracter ideologic, între două ideologii opuse, cea marxistă şi cea liberală. Pe plan militar era o confruntare între două mecanisme militare, formate din armate naŃionale integrate în forŃe armate ale blocurilor. Fiecare alianŃă acorda garanŃii de securitate membrilor săi contra unui atac din afară,

considerat atac împotriva tuturor. Aceasta a dus la o cursă fără precedent a înarmărilor; marile puteri au introdus în arsenalele lor armele nucleare şi pe cele cu hidrogen; în 1945 bombele nucleare fuseseră folosite de SUA la Hiroşima şi Nagasaki; URSS avea să experimenteze propriile arme nucleare în 1949; SUA s-au dotat cu bomba cu hidrogen în 1952, iar URSS în 1953; Marea Britanie, cu ajutorul SUA va avea cele două arme din 1952, respectiv 1957; FranŃa va construi propriul arsenal nuclear din 1960)bomba atomică) şi 1968(bomba cu hidrogen), iar China în 1964, respectiv în 1967; au fost dezvoltate şi armele chimice şi bacteriologice, precum şi mijloace de transportare a lor la Ńintă, rachetele cu rază scurtă, medie şi intercontinentale, aviaŃia reactoare, radarul, laserul, mijloace ultra moderne de comunicaŃie, ceea ce face vulnerabil orice punct de pe glob. Această dezvoltare a armelor de distrugere în masă a dus la strategia clasică a disuaziunii, în sensul că fiecare mare putere nucleară dispune de forŃe care sunt în măsură să producă distrugeri inacceptabile altei puteri, chiar după o primă serie de lovituri nucleare. Între cele două grupări a existat un conflict permanent, adesea violent, dar foarte rar direct şi mai curând pentru menŃinerea imperiilor în limitele stabilite sau în zone externe, pentru extinderea dominaŃiei. Autorii explică această situaŃie prin teama bazată pe ignoranŃa reciprocă sau prin „fatalite des positions”, printr-o proiecŃie de intenŃii agresive şi suspiciuni reciproce. În aceste condiŃii nu se putea crede într-o pace durabilă. În 1947 preşedintele SUA Harry Truman a lansat doctrina „îndiguirii”, a opoziŃiei faŃă de orice acŃiune de extindere a influenŃei şi dominaŃiei URSS, care apoi va viza şi China comunistă. La iniŃiativa SUA, în perioada războiului rece au fost create şi alte grupări militare, îndreptate tot împotriva tendinŃelor expansioniste ale URSS, dar şi împotriva Chinei, după ce în 1947 comuniştii au luat puterea în această mare Ńară din Asia, în urma unui îndelungat război cu naŃionaliştii sprijiniŃi de puterile occidentale. Astfel, în 1954 a fost creată OrganizaŃia Tratatului Asiei de Sud- Est(OTASE), cuprinzând SUA, Australia, Noua Zeelandă, Filipine, Pakistan, Thailanda, FranŃa şi Marea Britanie. FranŃa s-a retras din OTASE în 1967, Pakistanul în 1972, dizolvarea acestei alianŃe fiind proclamată oficial în 1977. În 1955 s-a format Pactul de la Bagdad, compus din Turcia, Irak, Pakistan, Iran şi Marea Britanie, înlocuit în 1959 de CENTO (OrganizaŃia Centrală a Tratatului), după defecŃiunea Irakului. După retragerea Iranului în 1979, urmată de cea a Pakistanului şi a Turciei, CENTO şi-a încetat existenŃa şi cu aceasta orice sistem de alianŃă occidental în zonă. În zona Pacificului de Sud, în 1955 a fost creat ANZUS, format din Australia, Noua Zeelandă şi SUA; şi acesta a întâmpinat dificultăŃi ca urmare a opoziŃiei Noii

Zeelande faŃă de armele nucleare, refuzând prezenŃa în porturile sale a navelor purtătoare de asemenea arme. În 1985 manevrele în Pacificul de Sud au fost anulate din acest motiv, iar SUA au suspendat garanŃia de securitate faŃă de Noua Zeelandă, ceea ce făcea pactul inutil. În 1996, au fost stabilite relaŃii militare de cooperare între SUA şi Australia. Unele din aceste alianŃe nu erau întemeiate pe valori comune şi au devenit inacceptabile pentru unele state din regiunile respective ca urmare a creşterii influenŃei mişcării de nealiniere şi a principiilor stabilite de aceasta. A avut loc totodată în mod evident o erodare a alianŃelor (cu excepŃia NATO, care a avut în continuare un inamic, iar după aceea a ştiut să se adapteze la schimbări); participarea unor state la asemenea alianŃe a devenit dificilă, în condiŃiile creşterii rolului şi ponderii unor state ca RPChineză şi India în zonele respective, ale dezvoltării unor mişcări de masă împotriva armelor nucleare şi ale ostilităŃii marcate a unor state din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală faŃă de SUA şi alte state occidentale. Atitudinea superputerilor faŃă de aliaŃii lor. În atitudinea faŃă de aliaŃi, ambele superputeri au desconsiderat statele mici şi au cerut aliaŃilor subordonare, exercitându-şi fără menajamente poziŃia conducătoare. SUA au trebuit să facă faŃă unor manifestări de nesupunere din partea unor aliaŃi. FranŃa a excelat adoptând măsuri şi poziŃii care nu conveneau SUA, şi anume: încheierea în 1963 a unui pact de reconciliere cu Adenauer, crearea propriei arme nucleare în 1964, recunoaşterea Chinei comuniste, retragerea ofiŃerilor din comandamentul flotei aliate din Mediterana şi Marea Mânecii, retragerea trupelor franceze din toate comandamentele NATO şi desfiinŃarea bazelor militare de pe teritoriul său în 1966, care a dus şi la retragerea FranŃei din organizaŃia militară a NATO, fără a ieşi din alianŃă şi la deplasarea sediului NATO de la Paris la Bruxelles, respingerea aderării la ComunităŃile europene a Angliei, pe care o considera cal troian al SUA; FranŃa a criticat raporturile existente în raporturile monetare internaŃionale, care se bazau pe dolar ca principală monedă de rezervă şi a condamnat intervenŃia americană în Republica Dominicană din 1965. SUA au răspuns prin interzicerea exportului de computere puternice menite să sprijine FranŃa să pună la punct propria bombă cu hidrogen, ceea ce a întârziat eforturile acesteia. Din 1964, FranŃa a recunoscut RPChineză şi a început să dezvolte raporturile cu URSS şi alte Ńări est-europene.

Alte dificultăŃi au apărut ca urmare a ocupării de către Turcia a Ciprului de Nord, atât Grecia cât şi Tturcia fiind nemulŃumite de comportamentul SUA. Pentru câteva luni, Grecia se va retrage din alianŃă, iar Turcia a preluat controlul bazelor americane de pe teritoriul său, ca urmare a embargoului american asuprqa vânzării de arme către cele două Ńări; în 1978 Congresul american a revocat embargoul, dar Turcia şi-a rezervat dreptul de a exercita un anumit control asupra bazelor americane. Mai târziu, Spania a decis, în urma unui referendum din 1986, să părăsească structura militară integrată a NATO, revenind însă în 1997. SUA au mizat însă pe poziŃia lor de lider, pe forŃa economiei lor, pe poziŃia dolarului; au fost presiuni uneori foarte puternice, dar nu au apelat la forŃa armată împotriva unui aliat. Europa comunitară a devenit însă tot mai unită şi un rival economic tot mai puternic pentru SUA. Treptat, statele europene au cerut să aibă răspunderi mai mari în definirea politicilor care interesează ansamblul lor, inclusiv în cadrul NATO. SUA se simŃeau destul de puternice să rezolve disputele cu aliaŃii prin mijloace politice şi economice; de asemenea, au fost capabile să tolereze o anumită diversitate de poziŃii în cadrul alianŃei, care izvora din comunitatea de valori, inclusiv cele democratice. După venirea la putere a lui Hruşciov, URSS a şters unele dispute inutile pe care le avea din timpul războiului; în 1955 a retras trupele din Finlanda, a restituit baza navală de la Perkala şi a eliberat prizonierii de război; în schimb, Finlanda a ales neutralitatea; tot în 1995 a fost acceptată independenŃa Austriei şi trupele străine, inclusiv cele sovietice, s-au retras din această Ńară, în schimbul proclamării neutralităŃii; URSS a restabilit relaŃii normale cu Yugoslavia, iar în 1957 a retras trupele din România. Cu toate acestea, deşi a folosit şi presiuni politice şi economice, URSS a recurs şi la forŃa armelor. În iunie 1953, trupele sovietice au înăbuşit o grevă a muncitorilor la Berlin; apoi a încetat regimul de ocupaŃie în Germania de Est, menŃinând însă trupele sovietice; în 1956 armata sovietică a înăbuşit în sânge revoluŃia din Ungaria, când Imre Nagy a denunŃat tratatul de la Varşovia şi a cerut ca Ungaria să fie neutră. La începutul anilor 60 fiecare „democraŃie populară” aplica , pe cât posibil, căi naŃionale: în Ungaria o dictatură luminată, în România una românizată. Brejnev le-a tolerat. În Cehoslovacia, însă, o parte a clasei politice cerea reforme mai profunde; Dubcek a lansat teza „socialismului cu faŃă umană”, fără a exprima dorinŃa să părăsească alianŃa cu celelate state din Europa de Est, şi a cerut sprijinul liderilor comunişti români şi yugoslavi, care i l-au acordat în vizite şi manifestări de solidaritate. La 21

august 1968 însă 200 mii soldaŃi sovietici şi un mic contingent al trupelor tratatului de la Varşovia(fără participarea României) au invadat Cehoslovacia. Această lovitură nu a avut repercusiuni grave în raporturile Est-Vest. URSS a formulat ceea ce s-a numit doctrina Brejnev, concepŃia suveranităŃii limitate a Ńărilor socialiste, în sensul dreptului oricărui stat socialist de a interveni într-o altă Ńară frăŃească, dacă socialismul este în pericol. AcŃiunea militară de la Praga a pus capăt politicii de reforme adoptată de guvernul cehoslovac; România s-a opus, cu riscul ocupării Ńării de către trupele tratatului de la Varşovia. În 1980, în timpul unor mari greve la Gdansk, trupele sovietice se pregăteau să intervină; numai proclamarea legii marŃiale în Polonia a împiedicat intervenŃia. România s-a opus din nou intervenŃiei. URSS avea conştiinŃa propriilor slăbiciuni şi nu avea încredere în aliaŃi. În plus, din anii 60 URSS intrase în conflict cu China cu privire la relaŃiile din sistem şi nu dorea să accepte abateri. În plan politic, partidele comuniste din URSS, din unele Ńări est-europene şi unele partide comuniste din Ńări occidentale (Italia, FranŃa) au format în 1947 Biroul Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti (Cominform), prin care se urmărea subordonarea mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale. Hruşciov a renunŃat la Cominform la sfârşitul anilor 60; au fost convocate în continuare conferinŃe ale partidelor comuniste, la care PCUS a urmărit fără succes să obŃină condamnarea comuniştilor chinezi pentru abateri de la ideologia comunistă, aceste conferinŃe marcând mai ales independenŃa unor partide comuniste(cele francez, spaniol şi italian, dar şi cele român şi yugoslav). În toată această perioadă, deci, blocul construit de URSS a demonstrat o anumită fragilitate, a arătat slăbiciuni care se vor intensifica în timp. Confruntarea economică. Fără a fi o criză gravă, pe plan economic confruntarea a fost la fel de profundă; se părea că se vor forma pieŃe paralele şi opuse. În Vest, s-a acŃionat pentru refacerea economică, consolidarea şi extinderea principiilor economiei de piaŃă; URSS a impus un tip de economie de comandă, centralizată; în 1947 lua fiinŃă GATT, ca organizaŃie economică occidentală; tot în direcŃia economiei de piaŃă acŃionau FMI şi BIRD. În 1947, SUA au lansat planul Marshall, ca program de ajutorare a refacerii economice a Ńărilor continentului; deşi viza acordarea unui ajutor economic pe termen lung pentru reconstrucŃia şi dezvoltarea Europei şi nu

era însoŃit de condiŃii, planul presupunea cooperarea între statele beneficiare şi eliminarea conflictelor. Repartizarea ajutorului, care era destinat şi Germaniei, deşi învinsă, presupunea înŃelegerea între statele europene şi deschidea calea spre interdependenŃa economică a acestora şi strînse relaŃii cu SUA. Această sarcină a fost încredinŃată OECE, care şi-a continuat activitatea până în 1962, când s-a transformat în OrganizaŃia de Cooperare şi Dezvoltare Economică, cu alte obiective. Planul Marshall a asigurat unui număr de 19 state din Europa occidentală în perioada 1947-1952 o sumă de 13 miliarde dolari. Moscova a respins propunerea de participare la acest plan, respingând şi ideea unei organizaŃii care să coordoneze la nivel continental aplicarea acestui plan. Nu vor participa nici statele din Est, inclusiv Yugoslavia şi Finlanda. În 1948, 16 state occidentale au creat OECE, pentru administrarea planului Marshall; pe baza creditelor americane, Ńările occidentale atingeau în 1952 nivelul producŃiei antebelice. Planul Marshall a divizat Europa; URSS a replicat prin impunerea unor sisteme economice similare cu al său. În 1949 s-a format Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, asociaŃie de state care avea ca obiectiv principal coordonarea planurilor naŃionale, ca răspuns la crearea în Vest a OrganizaŃiei Europene de Cooperare. Tentativele ulterioare de a transforma CAER într-o organizaŃie supranaŃională, prin impunerea unui plan unic, s-au lovit de opoziŃia României. Ca urmare, cele două părŃi ale Europei au evoluat diferit; sistemul economic bazat pe proprietatea privată, profit şi regulile pieŃei, cu spiritul de competiŃie şi eficienŃă necesar, a asigurat o dezvoltare remarcabilă a lumii occidentale, un mediu favorabil progresului ştiinŃei şi tehnicii şi treptat şi o componentă socială, în unele state foarte avansată. Sistemul economiei centralizate era eficient în mobilizarea resurselor umane şi materiale, asigura o distribuŃie mai echitabilă a produsului social evitând discrepanŃele şi polarizarea excesivă, dar planificarea birocratică şi centralizarea îngrădeau libertatea de iniŃiativă a agenŃilor economici, a forŃelor pieŃei, iar statul ca manager era slab, favoriza risipa, birocraŃia şi corupŃia. URSS îşi refăcuse economia distrusă, avea o creştere economică susŃinută, dar ponderea sa scădea, iar calitativ eficienŃa era mult redusă. Cu eforturi mari, URSS se menŃinea la nivel în cursa înarmărilor, dar aceasta era epuizantă. Se apreciază că URSS a cedat în „supra angajarea strategică”, într-o angajare politică, militară şi economică pe plan extern care depăşea capacităŃile sale. A avut loc în această perioadă şi o adevărată revoluŃie tehnico-ştiinŃifică, fiecare alocând resurse uriaşe; occidentul a reuşit mai

bine să îmbine cercetarea ştiinŃifică cu cea aplicativă, să aplice rezultatele cercetării în domeniul militar în sectorul civil; URSS a avut realizări de răsunet-primul satelit, primul zbor în cosmos, dar avansul occidentului se va manifesta imediat şi pe scară largă. URSS avea nevoie de cooperarea cu SUA şi Europa occidentală în plan economic şi tehnologic, de schimburi comerciale şi transfer de tehnologii, pentru a rămâne competitivă, inclusiv în domeniul militar. Programul lui Gorbaciov viza reformarea sistemului politic(glasnosti) şi a celui economic(perestroica). A fost un fiasco, deoarece a blocat funcŃionarea sistemului care exista, fără să-l modifice. Unii analişti susŃin că modul defectuos de concepŃie şi de conducere a reformei să eşueze. Se face referire la evoluŃia Chinei, care a trecut la reforme profunde, mai ales în domeniul economic, de la un sistem comunist rigid, fără colapsul sistemului. În perioada războiului rece au existat, în fapt trei grupe de state: Ńările dezvoltate cu economie de piaŃă, care au beneficiat de o periadă de înflorire fără precedent şi de extinderea schimburilor internaŃionale, cele dezvoltate cu economie centralizată care s-au refăcut după război dar au stagnat şi au fost marginalizate în schimburile internaŃionale şi cele în curs de dezvoltare, a căror participare la schimburile internaŃionale s-a redus constant, cu excepŃia producătorilor de ŃiŃei, şi din care multe s-au afundat în sărăcie. Principalele crize ale perioadei războiului rece. Omenirea a stat sub semnul primejdiei unui război nuclear care putea să pună capăt civilizaŃiei şi vieŃii pe pământ. S-a reuşit evitarea unui război mondial nuclear, dar au avut loc circa 150 conflicte locale, care au produs victime şi daune materiale. Cel mai adesea, în spatele acestor conflicte, în zonele subdezvoltate ale globului a stat confruntarea Est-Vest, în ultimă instanŃă cea dintre URSS şi SUA. Chiar când asemenea conflicte aveau surse locale, ele deveneau componente ale confruntării globale, fiecare superputere sprijinind una din părŃi. Au existat însă câteva crize grave care au creat pericolul unui al treilea război mondial : a)Războiul din Coreea; în peninsula coreeană se formaseră două state- RPDCoreeană şi Republica Coreea, ca urmare a ocupării zonei de Sud până la paralela 38 de către SUA şi a celei din Nord de URSS; se instalaseră două regimuri: în Nord un regim totalitar, iar în Sud un regim autoritar şi corupt, dar opus comuniştilor. După retragerea trupelor sovietice din partea

nordică şi a celor americane din Sud, ambele părŃi urmăreau unificarea Coreei prin forŃă şi se pregăteau de război. La 25 iunie 1950 trupele Nordului au trecut paralela 38 şi au ocupat Seoul; Coreea de Sud a cerut ajutorul SUA, care au obŃinut autorizarea Consiliului de Securitate pentru o intervenŃie militară sub steagul ONU, ca urmare a absenŃei URSS la o şedinŃă a Consiliului (în semn de protest faŃă de ocuparea locului Chinei de Taiwan). Trupele americane şi sud-coreene, împreună cu contingente din alte Ńări sub steagul ONU, au respins pe cele ale Nordului; când devenise iminentă victoria lor şi au ajuns la frontiera chineză, au intrat în luptă trupe de voluntari chinezi; s-a ajuns la un război de proporŃii şi la o criză profundă în raporturile Est-Vest. În SUA s-a discutat şi posibilitatea folosirii armei nucleare împotriva Nordului, ca şi a trecerii frontierei chineze, dar factorul politic s-a opus. După 3 ani de ostilităŃi s-a ajuns la încheierea unui armistiŃiu în 1953, paralela 38 devenind linia de separaŃie. SUA au înregistrat pierderi de jumătate din pierderile suferite în al doilea război mondial. Cele două state coreene vor evolua diferit; Coreea de Sud va deveni în scurt timp o putere industrială şi treptat un stat democratic; RPD Coreeană a fost şi rămâne încă o dictatură comunistă, care a dezvoltat mai ales o industrie de armament din ce în ce mai perfecŃionat, din când în când punându-se problema dacă intenŃionează să producă arme nucleare, ceea ce a dus la negocieri repetate, întrerupte şi iar reluate, în care SUA au făcut apel la China pentru a stopa ambiŃiile nucleare ale RPD Coreene. În 1953, la încheierea războiului coreean, era clar că China devenise o mare putere, hotărâtă să joace un rol, mai ales în zona învecinată; era clar că arma atomică avea o valoare mai mult plitică decât militară; era evident de asemenea că URSS era prudentă şi nu risca o încercare de forŃă în urma căreia ar fi putut pierde ceea ce cucerise; de atunci nu a mai abandonat Consiliul de Securitate. b) Războiul din Vietnam. În 1941 Vietnamul era ocupat de japonezi; administraŃia franceză a revenit după război, dar mişcarea naŃională de eliberare declanşată contra japonezilor a continuat. În 1954, după ani de luptă şi victoria vietnamezilor la Dien-Bien-Phu, s-a încheiat pacea de la Paris; se formau două state- RD Vietnam în Nord şi Republica Vietnamul de Sud, separate de paralela 17. Acordurile de la Paris prevedeau că cele două state se vor reuniprin alegeri comune în doi ani; guvernul din Sud era deja confruntat cu opoziŃia Vietcong, sprijinit de Nord. În condiŃiile opoziŃiei fundamentale faŃă de

comunism, SUA au preluat rolul de garant al Republicii din Sud. China şi URSS sprijineau Vietnamul de Nord. A urmat războiul între cele două state vietnameze; un incident în Golful Tonkin, când o navă de patrulare americană a fost atăcată de nave nord-vietnameze(nava transmitea date aviaŃiei de la Saigon), a dus la intervenŃia masivă a SUA, care au trimis până în 1965 184 mii militari, cu promisiunea de a trimite 200 mii. În SUA a crescut însă opoziŃia faŃă de acest război; au început dezertări, migrarea a mii de studenŃi în alte Ńări, pentru a nu fi încorporaŃi. În 1968 începeau negocieri pentru a pune capăt războiului, deşi acesta continua. În 1969, guvernul american a început să practice apropierea faŃă de Cnina; a fost suspendat embargoul comercial faŃă de China; în 1972 a avut loc vizita lui Nixon la Beijing. A început un joc al rivalităŃilor între SUA, China şi URSS, care a slăbit ajutorul acordat Vietnam. Cu toate acestea, încercarea SUA de a ieşi din război fără a pierde poziŃii a eşuat, a urmat încheierea acordurilor de la Paris din 1973, dar războiul s-a încheiat abia în 1975, prin retragerea trupelor americane şi unificarea Vietnam sub autoritatea Hanoiului; SUA au pierdut 30 mii militari, Vietnamul peste 3 milioane oameni. Războiul a lăsat urme adânci, de ordin social-psihologic în SUA, a creat un sindrom de care toŃi preşedinŃii americani au trebuit să Ńină seama. Pentru depăşirea acestuia, SUA au procedat practic la o reconstrucŃie a forŃelor armate, pe baza unor arme care reduc riscul pentru personalul american, în ideea că un război poate fi dus de la distanŃă, numai contra obiectivelor militare. c)Crizele Berlinului. Berlinul fusese împărŃit în 4 zone de ocupaŃie, ca şi Germania; deşi la Potsdam se hotărâse păstrarea unei anumite unităŃi, cele trei zone occidentale s-au unificat în mai 1948 din punct de vedere economic şi s-a reintrodus marca germană. În iunie 1948, URSS instituia blocada Berlinului de Vest, urmărind unificarea întregului Berlin sub autoritatea trupelor de ocupaŃie sovietice. SUA şi Anglia au realizat un pod aerian prin care Berlinul de Vest era aprovizionat; blocada Berlinului a fost ridicată la 9 mai 1949 şi statu-quo-ul a fost menŃinut. În mai 1949 în zonele occidentale de ocupaŃie s-a format RFGermania, iar în octombrie 1949, în zona de ocupaŃie sovietică, RDGermană. A doua criză a Berlinului a avut loc în 1958, când URSS a anunŃat că intenŃionează să înceteze acordul celor 4 referitor la statutul Berlinului şi a adresat un ultimatum ca în 6 luni Berlinu să fie demilitarizat şi neutralizat şi să devină oraş liber ; dacă nu, a anunŃat că va încheia un tratat de pace

separat cu RDGermană, cu care puterile occidentale vor trebui apoi să negocieze; puterile occidentale au respins încercarea. URSS a propus reunuficarea celor două germanii într-o confederaŃie şi încheierea unui tratat de pace, cu o Germanie neutră. Negocierile între cele 4 puteri învingătoare în al doilea război mondial, în 1958 la Geneva şi la Camp David, în 1960 la la Paris şi în 1961 la Viena, s-au încheiat fără rezultat. Criza s-a încheiat după trei ani, prin ridicarea în 1961 de către Germania de Est a zidului Berlinului, simbol al divizării continentului. Obiectivul era de a opri exodul propriilor cetăŃeni spre Vest. A devenit o frontieră respectată. d) Criza rachetelor din Cuba. În Cuba, în 1959 în urma unei insurecŃii se instala regimul condus de Fidel Castro, sprijinit de SUA, contra dictatorului Batista; Cuba se va apropia însă de URSS, deoarece SUA nu acceptau independenŃa unui stat mic în regiune; SUA vor deveni ostile, vor suspenda importurile de zahăr cubanez, apoi vor institui embargoul comercial, vor rupe relaŃiile diplomatice şi vor sprijini diferite tentative de răsturnare a lui Castro, principala fiind invazia de la goful Porcilor din aprilie 1961. Între iulie şi octombrie 1961, URSS a instalat în Cuba baterii de rachete defensive, apoi ofensive cu rază medie de acŃiune, care în caz de conflict puteau lovi o parte importantă a teritoriului SUA; pentru SUA era o destabilizare enormă în echilibrul nuclear; a urmat o criză gravă. SUA au instituit blocada navală contra Cubei şi au adresta un ultimatum cerând URSS să-şi retragă instalaŃiile; era cea mai gravă confruntare; forŃele armate au fost puse în alertă, nave sovietice cu alte rachete navigau spre Cuba; în final, criza a fost dezamorsată, URSS acceptând să-şi retragă rachetele, în schimbul angajamentului SUA de a nu invada Cuba. S-a adăugat un acord separat privind demontarea rachetelor Jupiter ale SUA din Turcia şi Sudul Italiei. SUA şi-au păstrat baza militară de la Guantanamo, dar au acceptat independenŃa Cubei. S-a instalat firul roşu Washington-Moscova. Cuba a rămas sub regim comunist, până de curând a lui Fidel Castro, în ciuda embargoului economic stabilit de SUA, care au încercat fără succes să atragă în această operaŃiune şi statele vest-europene. A fost criza cea mai dramatică a acestei perioade, narcând de fapt sfârŃitul perioadei războiului rece. Ea a arătat şi pericolele actelor voluntare determinate de ambiŃii, dar şi condiŃionarea acŃiunii diplomatice de rivalitatea nucleară. Alte conflicte.

Alte conflicte militare au avut caracter local, fără implicarea celor două superputeri şi fără să pună in pericol în mod real pacea şi securitatea lumii: războaiele din Orientul Mijlociu(la care ne vom referi mai departe), cel dintre China şi India, războaiele indo-pakistaneze, războiul dintre China şi Vietnam, cel dintre Argentina şi Marea Britanie pentru insulele Falkland(Malvinas). În 1961, după ce China anulase autonomia Tibetului, au avut loc lupte între trupele chineze şi cele indiene în zona de frontieră; India a cerut ajutorul SUA; după ce americanii au livrat Indiei o flotă de avioane de transport, China a proclamat armistiŃiu şi şi-a retras trupele în propriul teritoriu. Au fost însă şi conflicte interne în zona fiecăreia din cele două superputeri; astfel, deşi în 1947 se încheiase tratatul de la Rio, care afirma principiul solidarităŃii contra oricărui atac împotriva unui stat american şi se stabilise ca politică sprijinirea dezvoltării economice a tuturor Ńărilor, SUA au intervenit în Guatemala în 1951, determinate de compania United Fuit Company care deŃinea 40% din terenul arabil al Ńării şi se opunea unei reforme de distribuire a pământului necultivat Ńăranilor, în 1965 în Republica Dominicană pentru a împiedica venirea la putere a unui preşedinte considerat prea progresist, în 1973 au sprijinit opoziŃia pentru răsturnarea regimului Allende în Chile, în 1883 au trimis trupe în Grenada, apoi au sprijinit opoziŃia armată contra guvernului sandinist în Nicaragua şi au trimis trupe în Panama pentru a aresta pe preşedintele Ńării, deoarece din această Ńară proveneau droguri în tranzit din Columbia. URSS s-a mulŃumit să facă protestele de rigoare faŃă de aceste acte. La fel, în cazul războiului dintre SUA şi Vietnam URSS a condamnat implicarea SUA, dar nu a intervenit. La rândul său, URSS a intervenit în 1953 la Berlin pentru a înăbuşi o revoltă populară, în 1956 la Budapesta pentru a înăbuşi revoluŃia ungară, în 1968 la Praga pentru a bloca reformele democratice, iar în 1980 a ameninŃat cu intervenŃia în Polonia, în condiŃiile grevei prelungite din portul Gdansk. În acest context, în 1979 URSS trimitea trupe în Afganistan, pentru a sprijini guvernul Babrak Karmal împotriva mişcării islamiste; opoziŃia va fi puternic sprijinită de SUA, Pakistan, Iran şi China; războiul a durat 10 ani şi s-a încheiat după venirea la putere a lui Gorbaciov cu retragerea trupelor sovietice, care au suferit mari pierderi, şi cu victoria talibanilor. Aceştia vor instala imediat un regim totalitar, bazat pe preceptele fundamentalismului islamic şi vor intra repede în conflict cu alte state, inclusiv cu SUA. ReacŃia părŃii americane a fost mai vie în legătură cu acŃiunea militară în Afganistan şi cu situaŃia din Polonia, dar nu a luat decât forma embargoului cerealier

timp de un an şi a embargoului privind materialul necesar construirii gazoducului siberian, care a durat mai puŃin de un an. Un alt conflict în această perioadă a fost declanşat în 1980 de Irak, împotriva Iranului pentru a controla regiunea Shatt al Arab, la confluenŃa fluviilor Tigru şi Eufrat; Saddam Husein a fost puternic sprijinit de SUA şi alte puteri occidentale, dar şi de URSS, împotriva unui regim iranian condus de islamişti şi care intrase în conflict cu SUA. Era începutul unui plan de stabilire a hegemoniei în zona Golfului, pe care Saddam Husein îl va continua după încetarea războiului rece. Războiul dintre Irak şi Iran a durat 8 ani şi s-a încheiat în 1988, când Iranul a acceptat un armistiŃiu la cererea ONU Un alt conflict care trebuie menŃionat este cel privind insulele Falkland(Malvine), deŃinute de Anglia din 1843, dar revendicate de Argentina. În 1982, guvernul Galtieri a ocupat insulele; o rezoluŃie a Consiliului de Securitate a cerut Argentinei să-şi retragă forŃele. Londra a refuzat să negocieze şi a hotărât recucerirea insulelor, trimiŃând o flotă în acest scop; în iunie forŃele argentiniene s-au predat. A fost un conflict inutil, pentru un teritoriu fără importanŃă pentru Argentina, iar Anglia a trimis flota pentru a recuceri insule locuite de păstori şi pescari. S-a dovedit însă că Anglia rămâne o orgolioasă putere militară. În Argentina puterea a fost preluată de civili şi democraŃi. Astfel, în perioada războiului rece ambele superputeri au înregistrat pierderi, cele mai grave fiind cea a SUA în Vietnam şi cea a URSS în Afganistan; se consideră că a avut loc un declin al imperiilor, ca urmare a oboselii economice, datorită cheltuielilor militare excesive, dar fără îndoială datorită ridicării altor centre de putere, mai ales economice şi datorită luptei hotărâte a popoarelor pentru exercitarea drepturilor lor suverane. Se consideră că în prezent FederaŃia Rusă, ca stat mediu, îşi caută identitatea; ar exista apeluri la reluarea controlului imperial, dar aceasta ar însemna costuri uriaşe, ca şi tensiuni şi pericole. Între URSS şi China au apărut la sfârşitul anilor 50 divergenŃe, la început mascate sub haina ideologică, apoi din ce în ce mai deschise; erau probleme teritoriale, de frontieră, moştenite din perioada Ńarismului; URSS începuse să se înŃeleagă cu puterile occidentale şi lansase teza coexistenŃei paşnice a statelor cu sisteme sociale diferite, ceea ce China considera o trădare. În 1959, URSS a refuzat să dea Chinei planurile pentru construirea armei atomice, apoi a acordat credite Indiei, cu care China era în conflict şi şi-a retras specialiştii din China. Începea dezvoltarea masivă a Chinei, în cadrul „marelui salt înainte”, care era o sfidare pentru Moscova în plan economic şi ideologic.

Hruşciov a încercat în 1961 să condamne ideologic linia politică chineză în cadrul mşcării comuniste internaŃionale, dar nu a reuşit. În mai multe rânduri au avut loc incidente de frontieră; URSS a sprijinit Vietnam, în ciocnirile acestuia cu China, atît direct cât şi în legătură cu Cambodgia. Erau desigur şi conflicte vechi, era şi o opoziŃie între două modele diferite de dezvoltare, deşi ambele sub conducerea partidelor comuniste, dar era mai ales începutul exercitării de către China a unui rol independent în relaŃiile internaŃionale, ca mare putere în devenire. Era totodată contestarea hegemoniei şi a iceologiei URSS în plan internaŃional, care se va dovedi un alt factor contributor la dizolvarea blocului creat de URSS. În ce priveşte SUA, se apreciază că ar avea loc un declin lent, o fragmentare a dominaŃiei imperiale, marcată prin reducerea controlului în diferite zone, prin reducerea dominaŃiei economice şi dezvoltarea unor noi poli de putere, care nu mai ascultă de SUA; SUA nu ar fi abandonat vocaŃia imperială, prin faptul că preşedinŃii succesivi au acceptat misiunea SUA de democratizare, liberalizare şi globalizare în lume, astfel ca lumea să semene tot mai mult cu SUA. AcŃiuni comune ale SUA şi URSS. După primele conflicte în care erau să fie implicate direct, ambele părŃi au învăŃat însă lecŃia; s-a luat cursul unei destinderi, al unor măsuri de control al înarmărilor nucleare. Ele au început să se pună de acord asupra unor reguli ale jocului; au început redactarea unui cod nuclear, a unui cod spaŃial, negocierile de dezarmare. Secretarul de stat american John Foster Dulles a formulat concepŃia politicii”pe marginea prăpastiei”, în sensul de a duce confruntarea până la un punct critic, după care să se revină la negocieri; criza rachetelor a fost cea mai riscantă partidă „pe marginea prăpastiei”. Cele două mari puteri au acŃionat împreună pentru încheierea unor tratate internaŃionale în domenii în care aveau interese comune, fie pentru a reduce confruntarea în plan internaŃional, inclusiv între aliaŃii lor sau alte state, fie pentru a preveni sau limita accesul altor state la anumite tipuri de armamente, care ar fi făcut mai dificil controlul evenimentelor şi le-ar fi putut implica fără voia lor în conflicte. Aceasta a produs adesea nemulŃumirea unor aliaŃi, ca de exemplu în grupul occidental a FranŃei iar în Est a Chinei(faŃă de tratatele de interzicere a experienŃelor nucleare şi de neproliferare). In acest sens, în 1959 cele două mari puteri au determinat încheierea Tratatului Antarcticii, care era recunoscută ca zonă demilitarizată, destinată

cercetărilor ştiinŃifice; în 1963 au stabilit un sistem de comunicare directă(telefonul roşu), pentru a preveni erori în aprecierea activităŃilor militare; în 1963 au încheiat împreună cu Marea Britanie tratatul de interzicere a experienŃelor cu arme nucleare în atmosferă, în spaŃiu şi sub apele mării; în 1967 au determinat încheierea tratatului privind principiile referitoare la activităŃile statelor în materie de explorare şi folosire a spaŃiului cosmic, inclusiv Luna şi corpurile cereşti; în 1968 au insistat pentru încheierea tratatului de neproliferare a armelor nucleare, la care FranŃa şi China au devenit părŃi din 1992; în 1971 a fost încheiat tratatul prin care se interzice plasarea armelor nucleare şi a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor, ca şi în subsol, în afara apelor teritoriale; în 1972 a fost semnată convenŃia privind interzicerea fabricării şi stocării de arme biologice şi a celor cu toxine; în 1977 s-a încheiat convenŃia care interzice tehnici de modificare a mediului în scopuri ostile, iar în 1980 o convenŃie privind interzicerea sau limitarea folosirii unor arme care produc efecte traumatice sau lovesc fără discriminare. Cele două superputeri au încheiat şi o serie de tratate bilaterale, pentru reducerea riscurilor şi a confruntării. În 1972 au fost încheiate un acord care limita pentru 5 ani dezvoltarea de armamente nucleare ofensive(rachete şi submarine) şi acordul privind rachetele anti-rachetă(acordul ABM), prin care erau autorizate numai două sisteme de apărare anti-rachetă, reduse la unul din 1974; acest tratat a fost denunŃat de SUA în 2001. Un alt tratat semnat în 1979 a stabilit limite cantitative şi calitative ale armamentelor nucleare de care dispuneau URSS şi SUA. Se apreciază că în istoria relaŃiilor Est-Vest conduita actorilor a fost întotdeauna determinată de percepŃia pe care fiecare bloc o avea despre securitatea sa, în raport cu acŃiunile prezumate ale celuilalt, pornind de la emoŃii bazate pe experienŃe anterioare. SecŃiunea a 2-a-Europa în perioada războiului rece. Organizarea statelor în Europa de Vest. În Vest, în 1948 a fost semnat pactul de la Bruxelles(Anglia, FranŃa, Belgia şi Olanda) de cooperare economică, socială şi culturală, dar şi militară, apoi s-a format NATO. În 1954 URSS cerea să se alăture NATO, dar a fost respinsă de SUA şi Anglia.

Planul Marshall şi NATO consacrau prezenŃa permanentă şi poziŃia dominantă a SUA în Europa. Statele europene au căutat să-şi creeze şi propriile lor structuri; în 1949 se constituia Consiliul Europei, organism politic care va juca un rol important în promovarea valorilor democratice şi a respectării drepturilor omului pe ciontinent. În cadrul Consiliului a fost adoptată în 1950 ConvenŃia europeană privind drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi a fost creată Curtea Europeană a drepturilor Omului, instanŃă competentă să judece plîngeri ale persoanelor contra statelor şi să adopte decizii obligatorii; au fost adoptate şi alte documente importante, prin care Consiliul a contribuit la promovarea democraŃiei şi statului de drept în Europa. Mai ales după 1990, Consiliul a contribuit la restabilirea democraŃiei în statele est-europene; în prezent, Consiliul Europei numără 41 state din Europa şi din zona fostei URSS şi continuă activitatea sa în domeniile protecŃiei drepturilor omului, promovării democraŃiei, inclusiv a democraŃiei locale şi altele înrudite. La sfârşitul războiului exista o gândire federalistă europeană; exista totodată convingerea că războaiele europene avuseseră în principal cauze economice; războiul rece a adăugat necesitatea şi urgenŃa unui asemenea demers; ca urmare, europenismul şi preocuparea pentru pace şi pentru dezvoltarea economică au fost unite într-o strategie unică de Jean Monet, autor al planului privind piaŃa europeană a cărbunelui şi oŃelului, răspuns la conflictul franco-german permanent pentru materii prime şi produse industriale cu puternic impact militar. Ca urmare, în 1951 un număr de 7 state din Europa occidentală formau CECO, prin tratatul de la Paris, prima organizaŃie de integrare, cu elemente de supranaŃionalitate, cu obiectivul de a coordona şi controla producŃia de cărbune şi oŃel în cele 7 state, dar mai ales în Germania, deci de a asigura pacea; în 1957 s-au format Comunitatea Economică Europeană şi EURATOM, prin tratatele de la Roma, cu elemente de supranaŃionalitate în mai multe domenii; cele trei organisme şi-au unit instituŃiile printr-un tratat din 1967; apoi procesul de integrare va evolua în două direcŃii: extindere, prin aderarea altor noi state europene, în prezent fiind 27 state membre; aprofundarea integrării, prin adăugarea de noi domenii, după uniunea vamală piaŃa unică, apoi uniunea economică şi monetară, crearea Uniunii Europene, începuturile politicii externe şi de securitate comună, apoi şi de apărare comună, cooperarea în domeniile poliŃiei şi justiŃiei. Ca răspuns la crearea ComunităŃii Europene, în 1959, la Stockholm s-a creat A.E.L.S, cuprinzând Austria, Suedia, ElveŃia şi Finlanda, la care s-au alăturat Danemarca, Anglia, Norvegia şi Portugalia, care apoi s-au retras, în perspectiva aderării la CEE, ca şi Austria, Suedia şi Finlanda. Ulterior s-a

format SpaŃiul Economic European, ca zonă a liberului schimb, cuprinzând statele membre ale Uninii Europene, ElveŃia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda. Fiecare etapă a integrării europene a fost atinsă cu eforturi, după lungi tratative, pentru a depăşi adesea puternice rezerve , iniŃial ale FranŃei, apoi ale Marii Britanii. Politica acesteia în ComunităŃile europene în primii ani a dovedit că nu aderase pentru a promova integrarea, ci pentru a o frâna şi a-i controla dezvoltarea. Germania şi FranŃa au înŃeles că se pot controla reciproc numai dacă vor coopera pentru a crea instituŃii în care niciuna să nu prevaleze asupra celeilalte. Marea Britanie a încercat să împiiedice unele faze ale integrării, dar fără să rişte izolarea; ea a acceptat în final marile etape ale Uniunii Europene, deşi unele numai parŃial(de exemplu uniunea economică şi monetară). Tratatele succesive de la Maastricht 1992, Amsterdam 1997, Nisa 2001 şi Lisabona 2007 au perfecŃionat acest sistem unic de relaŃii, transformând Uniunea Europeană într-un actor global al scenei internaŃionale şi prima putere comercială a lumii. Ca urmare, Europa occidentală a devenit unul din polii de putere economică în lume, alături de America de Nord, Japonia şi în creştere China şi India. La nivelul planetei, sfera economiei de piaŃă s-a extins; ordinea economică a evoluat spre afirmarea principiilor economiei de piaŃă, care se vor impune treptat şi în economiile centralizate.; acestea au fost atrase irezistibil în circuitul mondial de valori, într-o diviziune internaŃională a muncii care va face tot mai necesare reforme economice şi politice în Est şi va duce la răsturnările revoluŃionare din anii 90, care au pus capăt războiului rece. Destinderea în Europa. La începutul anilor 70, începea în Europa o nouă fază a procesului de destindere, de data aceasta cu participarea unui număr mai mare de state. După ce în anii 50 RFGermania refuzase orice relaŃii cu RDGermană şi chiar cu alte state care stabileau relaŃii cu aceasta(doctrina Hallstein), ca urmare a venirii social-democraŃilor vest-germani la guvern aceştia au promovat o nouă politică(Ostpolitik); urmând o politică a paşilor mici, R.F.Germania a încheiat tratate politice cu URSS şi Polonia, a recunoscut RDGermană şi frontiera Oder-Neisse; politicienii germani au contat pe pătrunderea economică şi comercială pe pieŃele din Est, pe contacte umane, pe menŃinerea şi cultivarea unităŃii culturale şi afective a

poporului german. În 1971 este încheiat şi un acord cvadripartit(URSS, SUA, FranŃa şi Marea Britanie) cu privire la Berlin, prin care se asigura libera circulaŃie a persoanelor şi bunurilor către Berlinul de Vest pe teritoriul RDGermane, se admitea existenŃa legăturilor juridice, econimice şi financiare ale Berlinului de Vest, dar nu şi integrarea lui în RFGermania. În 1972 a fost încheiat tratatul fundamental între cele două state germane, care nu făcea nici o referire la naŃiunea germană; în 1973 ambele state germane au fost primite în ONU. Începea perioada care a fost denumită şi cea a coexistenŃei paşnice, care a reprezentat nu numai o concepŃie, ci şi o realitate, o inovaŃie în relaŃiile internaŃionale marcate de confruntare şi tensiune, pornind de la voinŃa protagoniştilor relaŃiilor Est-Vest de a întemeia raporturile între statele respective pe alte baze decât confruntarea sistematică, neîncrederea şi suspiciunea reciprocă. Acest concept se regăseşte atît în programul mişcării de nealiniere, descris pe scurt la ConferinŃa de la Bandung din 1955, cât şi în propunerile liderilor sovietici, iar în Ńările occidentale este cunoscut mai mult sub denumirea de destindere. Obiectivele urmărite erau însă parŃial diferite: pentru URSS, să se renunŃe la folosirea forŃei şi să se dezvolte cooperarea între state cu sisteme sociale diferite; pentru statele nealiniate, să existe un climat de pace generalizată în care să înceapă procesul lor de dezvoltare econimică şi socială; pentru statele occidentale, o cooperare economică de natură să dezvolte comerŃul cu Ńările est-europene şi să favorizeze circulaŃia de idei şi persoane, în esenŃă liberalizarea Ńărilor Europei de Est. O etapă importantă în viaŃa continentului european a fost marcată de ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Ńinută în perioada 1972-1975. Ideea unei conferinŃe privind securitatea şi cooperarea în Europa fusese lansată de URSS în anii 50, cu obiectivul de a opri unele evoluŃii în Vestul Europei, mai ales acceptarea RFGermaniei în organisme politico-militare. Începutul coexistenŃei poaşnice, dezvoltările care au avut loc, mai ales cu implicarea celor două state germane, au făcut posibilă la începutul anilor 70 reluarea eforturilor în această direcŃie. Principalele state participante aveau însă din start interese diferite; URSS urmărea confirmarea frontierelor stabilite după al doilea război mondial, deci a sferei sale de influenŃă. SUA şi alte state occidentale urmăreau adoptarea unor măsuri pentru slăbirea regimurilor totalitare, deschiderea frontierelor, extinderea contactelor umane şi promovarea respectării drepturilor omului. Interesele unor state mici şi mijlocii, a statelor neutre şi nealiniate de pe continent, dar şi ale unor state ca România, Erau ca pe continent să se dezvolte relaŃii de tip nou, bazate pe respectarea principiilor dreptului internaŃional, mai ales pe nerecurgerea la forŃă şi la

ameninŃarea cu forŃa şi neamestecul în treburile interne, pe respectarea egalităŃii suverane a statelor. În acest scop, trebuiau stabilite de la început reguli ale jocului care să permită o negociere reală şi să evite soluŃii impuse de un grup restrâns. De la început, la propunerea României au fost adoptate reguli de procedură privind: participarea independentă, în condiŃii de egalitate a tuturor delegaŃiilor la dezbaterea oricăror probleme; desfăşurarea conferinŃei în afara alianŃelor militare; consensul în adoptarea tuturor deciziilor, în sensul absenŃei unei obiecŃii din partea oricărui stat participant; conducerea lucrărilor conferinŃei de reprezentanŃii tuturor statelor, prin rotaŃie şi desfăşurarea reuniunilor acesteia în diferite state participante, prin rotaŃie. Cu respectarea acestor reguli, care stau şi astăzi la baza activităŃii OSCE, negocierile au dus la adoptarea unui document substanŃial, Actul final al ConferinŃei, semnat de şefii de stat şi de guvern ai celor 35 state participante la Helsinki, la 1 august 1975. Actul final cuprinde: principii ale relaŃiilor dintre statele participante, adăugând la cele adoptate deja în cadrul ONU respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului; măsuri menite să ducă la întărirea respectării unora din aceste principii, mai ales a nerecurgerii la forŃă şi la ameninŃarea cu forŃa; măsuri în domeniul creşterii încrederii şi securităŃii în domeniul militar; măsuri pentru dezvoltarea cooperării în domeniile comerŃului, cooperării industriale, ştiinŃei şi tehnologiei, mediului, transporturilor şi în alte domenii, măsuri pentru extinderea contactelor umane, a schimburilor de informaŃii şi a cooperării culturale şi în domeniul educaŃiei; prevederi pentru a asigura continuarea eforturilor în toate aceste domenii. Documentele adoptate cuprind o serie de elemente noi în toate aceste domenii, mai ales în ceea ce priveşte principiile relaŃiilor dintre statele participante, cooperarea economică şi extinderea contactelor umane; aspectele militare ale securităŃii sunt însă tratate superficial; ele au fost încredinŃate din 1973 altui forum, cel de la Viena, ConferinŃa privind reducerea reciprocă şi echilibrată a forŃelor în Europa(MBFR), care nu va accepta norme democratice de lucru, se va desfăşura de la bloc la bloc şi se va închide fără nici un rezultat în 1989. Au urmat reuniuni general-europene la Belgrad, 1978, Madrid, 1980, şi Viena, 1986-1989, precum şi ConferinŃa de la Stockholm din 1986 pentru măsuri de încredere şi securitate şi pentru dezarmare în Europa şi o serie de reuniuni de experŃi pentru examinarea unor teme speciale stabilite de ConferinŃă sau de reuniunile general-europene. Deşi în aceste reuniuni a continuat confruntarea mai ales ideologică Est-Vest şi rezultatele au fost minore, s-a instaurat astfel un for de dezbateri

care, fără a rezolva marile probleme ale securităŃii şi cooperării pe continent, a menŃinut dialogul, a antrenat opinia publică în sprijinul unor idei şi mai ales a favorizat evoluŃii spre democratizare şi respectarea drepturilor omului în statele participante, care alături de alte cauze îşi vor produce efectele prin căderea regimurilor totalitare. O serie de state din Europa, mai ales cele din Est, au început să dezvolte raporturi cât mai strânse atât cu state occidentale, chiar din alianŃa atlantică, dar şi cu Mişcarea de nealiniere şi Grupul 77, înŃelegând că o Ńară este cu atât mai liberă în viaŃa internaŃională, cu cât politica sa are mai multe faŃete şi are interlocutori mai numeroşi(a fost cazul României în anii 1968-1980). În această perioadă şi relaŃiile dintre biserici au evoluat; dacă în anii 1947-48 biserica catolică i-a excomunicat pe comunişti, în anii 1960-63 a acceptat că religia putea coexista cu organizări sociale diferite şi a început dialogul cu statele din Europa de Est şi cu bisericile din acestea. În ciuda perioadei de destindere, un episod interesant îl prezintă criza rachetelor cu rază medie de acŃiune. Militarii sovietici considerau acordurile de limitare a armamentelor strategice ca o îngheŃare periculoasă a a unei situaŃii favorabile SUA; ca urmare, URSS a început să fabrice rachete cu rază medie de acŃiune SS 20, capabile să lovească Europa occidentală. Cancelarul german a denunŃat această situaŃie şi a cerut instalarea de arme de acelaşi tip în Europa occidentală, care să ameninŃe URSS; dezbaterea în Europa occidentală a durat trei ani şi s-a lovit de o puternică rezistenŃă a mişcărilor pacifiste, care îşi avea sursa în respingerea armelor nucleare şi respingerea războiului din Vietnam; mişcările studenŃeşti de la sfârşitul anilor 60 şi cele pacifiste înlocuiau marile ideologii prin pace, care devenea o valoare în sine, iar statele care o puneau în pericol deveneau duşmani; însuşi clerul s-a alăturat noii „religii”. În 1979, NATO a luat decizia de amplasare a rachetelor cu rază medie de acŃiune în Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia şi Italia. Abia în 1987, după ce Gorbaciov prezentase la întâlnirile cu Reagan un plan de denuclearizare a lumii, SUA şi URSS au ajuns la acordul pentru eliminarea din Europa a tuturor rachetelor cu rază medie de acŃiune; a fos posibilă după aceea limitarea armamentelor strategice, reducerea forŃelor convenŃionale în relaŃiile în interiorul blocurilor militare. Climatul Est-Vest s-a deteriorat însă serios în perioada 198o-1985, datorită dificultăŃilor interne tot mai mari ale URSS şi imobilităŃii conducerii sale, ca şi datorită noilor concepŃii în politica externă a SUA: preşedintele Carter a promovat principii morale şi respectarea drepturilor omului, iar preşedintele Carter a lansat ideea privind „imperiul răului” şi strategia

scutului anti-rachetă; ambele puneau URSS în dificultate, prima din punct de vedere ideologic, cea de a doua implicând o nouă cursă a înarmărilor, căreia nu-i putea face faŃă. Toată perioada de destindere se caracterizează prin accentul pus de cele două superputeri pe relaŃia directă între ele, fără implicarea aliaŃilor: această atitudine va lăsa însă o mai mare libertate de acŃiune celorlalte state din alianŃe. Cele două superputeri se vor confrunta numai prin interpuşi, în lumea a treia, ca de exemplu în Angola, unde un contingent cubanez va sprijini MPLA, susŃinută de URSS, împootriva UNITA, susŃinută de Ńările NATO. În acelaşi timp, între statele membre ale celor două alianŃe s-au dezvoltat intense raporturi de colaborare, ceea ce va pregăti momentul reluării raporturilor normale după eliminarea piedicilor ideologice şi de bloc. SecŃiunea a 3-a-Lumea a treia. FaŃă de existenŃa statelor care au format cele două alianŃe militare şi faŃă de orientarea puternic ideologică a politicii lor în diferite domenii, celelalte state, mai ales cele de pe continentele african, asiatic şi latino-american au fost denumite ca formând „lumea a treia ”, cu toate că între ele au existat şi există mari deosebiri care cu greu fac posibilă tratarea lor unitară. Chiar formele de organizare la care unele din ele au recurs nu au fost în măsură să creeze, după cum vom vedea, ansambluri coerente. Folosim acest concept pentru simplificarea prezentării în linii mari a evoluŃieiacestor state în perioada războiului rece. Decolonizarea. Este şi perioada procesului de decolonizare. Numeroase popoare din Africa şi Asia au urmat exemplul Egiptului şi Cubei, au fost influenŃate de retorica anti-imperialistă a URSS şi anti-colonialistă a mişcării de nealiniere, lansată prin DeclaraŃia de la Bandung din 1955. Procesul decolonizării a fost declanşat mai ales după adoptarea DeclaraŃiei 1514 de către Adunarea generală a ONU la 14 decembrie 1960; în anii 60-70 şi-au proclamat independenŃa peste 80 state noi, începând cu Ghana în 1960, urmată de nigeria, Niger, Senegal, Volta Superioară, Coasta de Fildeş, camerun, Mali, Ciad, Togo, Dahomez, Gabon, Republica Centr-africană, cele două state Congo, Ruanda, Burundi, Tanganika, Uganda,

Madagascar, Somalia şi altele, ceea ce va schimba raportul de forŃe în cadrul ONU. Decolonizarea se dsfăşoară într-un context politic şi ideologic nou; pentru motive diferite, SUA şi URSS vor sprijini acest proces. Decolonizarea era văzută de puterile occidentale ca punct final al unei opere de civilizare a lor; de aceea, doreau ca noile state să se organizeze după modelul lor; pentru URSS, decolonizarea era rezultatul unei lupte de eliberare antiimperialiste şi noile state trebuiau să se organizeze după modelul democraŃiilor populare. Fiecare mare putere a încercat să obŃină prietenia şi fidelitatea noilor state. La sfârşitul războiului, SUA ceruseră puterilor coloniale europene să favorizeze independenŃa coloniilor; era un demers cu accente moralizatoare, dar era mai ales calea pentru ca SUA, cu puterea lor economică, să aibă un rol proeminent în noile state. Pentru URSS decolonizarea înseamnă slăbirea grupului puterilor occidentale şi posibilitatea de a căuta să-şi extindă influenŃa, pe baze ideologice, dar şi cu mijloace economice şi militare. Ca urmare, noile state s-au înscris în evoluŃii şi procese de dezvoltare politică şi economică diverse, majoritatea în direcŃia unei economii de piaŃă, dar cu puternice elemente ale implicării statului, unele spre o economie de tip centralizat, unele sub influenŃa marilor puteri, căutând cele mai bune căi pentru consolidarea independenŃei lor, pentru începerea unui proces de dezvoltare. Cu resurse şi posibilităŃi diferite, ele nu au evoluat la fel; deşi au depus eforturi pentru a depăşi starea de dezvoltare, ponderea lor în economia mondială a scăzut continuu; multe au fost implicate în conflicte şi au alocat fonduri tot mai mari pentru înarmări. Procesul decolonizării a fost marcat de numeroase conflicte, în multe cazuri cu participarea indirectă a marilor puteri şi uneori cu implicarea unor state vecine. Cea mai gravă dintre ele a avut loc în Algeria, unde FranŃa a înfruntat din 1954 un război de guerilă sângeros şi îndelungat, condus de Frontul de Eliberare NaŃională, complicat şi de criza internă din FranŃa, datorată în principal existenŃei a peste 1 milion de francezi în Algeria; revenirea la putere a generalului De Gaulle a adus pacea, prin încheierea acordurilor de la Evian din 1962. În alte zone, au avut loc mişcări separatiste: în Zair( Katanga) şi în Nigeria(Biafra), Bangladesh s-a desprins de Pakistan cu sprijinul Indiei, Eritreea s-a desprins de Etiopia, mult mai târziu, în 2002 Timorul de Est s-a desprins de Indonezia; în state recent formate, unele conflicte au fost determinate de dictaturi militare(Liberia, Sierra Leone, Uganda); în alte state

au avut loc conflicte etnice sângeroase şi repetate, care au ameninŃat să creeze adevărate crize internaŃionale( în Ruanda, Burundi, Sudan). În Rhodezia, populaŃia albă minoritară a proclamat în 1965 independenŃa statului, sub conducerea sa şi a rezistat până în 1979, în ciuda sancŃiunilor aplicate de comunitatea mondială. În aceeaşi perioadă, omenirea a fost confruntată cu regimul colonialist şi rasist cel mai dur, cel de apartheid, instaurat în Africa de Sud din 1948; sancŃiunile limitate şi aplicate fără convingere de Ńări occidentale au făcut ca acest regim să dureze până la începutul anilor 90. În Angola, după proclamarea independenŃei în 1975 a început războiul civil între cele două facŃiuni-MPLA şi UNITA, fiecare sprijinită de alŃii, care s-a transformat într-un război între voluntari străini-forŃe cubaneze şi trupe înarmate de Africa de Sud. În anii 1977-1978 Somalia a invadat zona Ogaden, teritoriu al Etiopiei, care din 1977 avea un regim marxiste fiind sprijinită de URSS. Începând din 1975 Cambodgia, condusă de khmerii roşii, lansează atacuri contra Vietnamului, care se transformă în război deschis şi duc la ocuparea Cambodgiei de către Vietnam în 1979 şi la instalarea unui regim pro-vietnamez. Forme de organizare ale statelor din lumea a treia. În afara confruntării Est-Vest, în această perioadă s-au manifestat în viaŃa internaŃională şi confruntarea Nord-Sud, prin mişcarea de nealiniere şi grupul celor 77 al Ńărilor în curs de dezvoltare, în afara blocurilor, mai ales în opoziŃie cu ele şi cu politicile de bloc. O puternică manifestare a solidarităŃii afro-asiatice a avut loc în 1955, la conferinŃa de la Bandung, iniŃiată de Ńările grupului de la Colombo (Birmania, India, Indonezia, Pakistan şi Ceylon), cu participarea a 29 state, aproape toate fostele colonii şi protectorate, dar şi China, Japonia, Zugoslavia şi Egipt, care a adoptat cele 5 principii ale coexistenŃei paşnice, dar mai ales un ton anti-colonialist; treptat, mişcarea avea să dobândească dimensiuni mondiale; au adoptat statut de neutralitate şi nealiniere şi un număr de state europene care se vor comporta ca atare la ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Mişcarea de nealiniere va fi fondată la reuniunea de la Belgrad, în 1961. Noile state independente înŃeleg tot mai mult pericolele pe care le crează pentru ele sistemul bipolar: pericolul de război la care sunt expuse datorită confruntării celor două blocuri şi riscul de înfeudare politică faŃă de unul sau altul din acestea. Statele membre îşi propun să practice o politică

independentă bazată pe coexistenŃă paşnică, să nu aparŃină niciunei alianŃe militare cu o mare putere, să nu facă parte din pacte militare colective şi să nu accepte baze militare străine pe teritoriul lor. Mişcarea de nealiniere s-a manifestat de asemenea ca forŃă a decolonizării, pentru creşterea rolului statelor mici şi democratizarea relaŃiilor internaŃionale, a promovat dezarmarea şi creşterea rolului ONU. Mişcarea nu s-a exprimat niciodată unitar şi coerent; statele membre aveau în numeroase probleme poziŃii diferite sau divergente; erau moderaŃi şi radicali, erau state cu poziŃii mai apropiate de ale unui a sau altuia din blocuri. Mişcarea de nealiniere nu s-a instituŃionalizat, nu a creat organe sau structuri. ConferinŃele mişcării au avut loc la Belgrad-1961, Cairo-1964, Lusaka-1970, Alger-1973, Colombo-1976, Havana-1979, New-Delhi, 1983, Harare- 1986, Belgrad-1989, Djakarta-1992, Cartagena(Columbia)-1995, Durban-1998, Kuala-Lumpur-2003. Ea a adoptat adesea o tendinŃă antiimperialistă, vizând SUA, mai rar URSS, de care s-a simŃit mai apropiată, îndeosebi prin politica de copexistenŃă paşnică. Începând din 1970 ea a acordat prioritate problemelor economice, ale subdezvoltării. Mişcarea de nealiniere a impus mult timp agenda sesiunilor ONU, prin numărul statelor membre şi cu sprijinul statelor Est-europene. Ea nu a putut împiedica războaie din cele mai sângeroase între unii din membrii săi: India şi Pakistan, Iran şi Irak. Deşi a încercat, nu a reuşit să împiedice implicarea statelor din cele două blocuri, a URSS şi SUA în litigiile dintre membrii săi. Grupul celor 77 s-a constituit în 1964, la prima ConferinŃă a ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare din Ńări în curs de dezvoltare; a acŃionat pentru promovarea unor politici de sprijinire a dezvoltării şi pentru depăşirea subdezvoltării; în 1974 a iniŃiat o sesiune specială a Adunării generale a ONU pentru crearea unei noi ordini economice internaŃionale; deşi multe din ele erau favorabile economiei de piaŃă, noua ordine economică internaŃională afirma dreptul suveran de a dispune de resursele lor naturale şi a le folosi pentru dezvoltarea naŃională, susŃinea reforma sistemului internaŃional injust de preŃuri, cerea preŃuri juste la materiile prime, sprijinirea dezvoltării industriilor manufacturiere şi sprijin financiar internaŃional pentru dezvoltare. După primul şoc petrolier din 1973, Grupul celor 77 va pune tot mai insistent, începând cu sesiuhnea Adunării generale din 1974 problema preŃurilor la materiile prime, a foarfecii preŃurilor dintre acestea şi produsele industriale, a dezvoltării propriilor lor industrii manufacturiere, a ajutorului public pentru dezvoltare. De asemena, s-a pus din ce în ce mai mult problema reducerii sau a anulării datoriei Ńărilor în curs de dezvoltare, care a căpătat proporŃii astronomice.

Eforturile Mişcării de nealiniere şi ale Grupului celor 77 au fost în multe privinŃe opuse liniei promovate de statele occidentale; ele au fost sprijinite de Ńările socialiste, mai ales în tendinŃele lor anticolonialiste şi antiimperialiste. Grupul celor 77, care în ansamblu se confunda cu mişcarea de nealiniere, a determinat adoptarea unor documente repetate privind edificarea unei noi ordini economice internaŃionale, a unei Carte a drepturilor şi îndatoririlor economice, precum şi proclamarea în cadrul ONU a unor decenii ale dezvoltării. De exemplu, deceniul 61-70 îşi propunea creşterea PIB ului acestor Ńări cu 5% anual; deceniul 71-80 se pronunŃa pentru schimburi echitabile, schimbări în structura economiei mondiale prin negocieri globale şi angajamente ale Ńărilor dezvoltate de a aloca 0,7% din PIB pentru asistenŃă Ńărilor slab dezvoltate; deceniul 1991-2000 propunea o strategie a dezvoltării economiei mondiale, de natură să elimine sărăcia şi foametea, să dezvolte resursele umane, să crească capacitatea instituŃională a Ńărilor în curs de dezvoltare, să rezolve problemele populaŃiei şi ale protecŃiei mediului. În anii 1991-2000 au avut loc marile conferinŃe organizate de ONU, în care grupul a încercat să promoveze aceste obiective: conferinŃa privind mediul şi dezvoltarea, Rio de Janeiro, 1992; conferinŃa mondială privind drepturile omului, Viena, 1993; conferinŃa privind populaŃia şi dezvoltarea, Cairo, 1994; conferinŃa privind situaŃia femeii, Beijing,1995;conferinŃa privind dezvoltarea socială, Copenhaga, 1995; conferinŃa privind aşezările umane, Istanbul, 1996; conferinŃa împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranŃei legate de acestea, Durban, 2001. Rezultatele au fost însă departe de aşteptări: preferinŃe comerciale pentru exportul unor produse, ajutoare economice acordate individual, conform deciziei fiecărei Ńări dezvoltate(Ńările nordice fiind cele care acordă ajutoarele cele mai substanŃiale), acorduri de cooperare şi asistenŃă ale Uniunii Europene cu state din Africa, Pacific şi Caraibe(acordurile succesive de la Lome, primul în 1975, apoi de la Cotonou, din 2000), pentru unele Ńări în curs de dezvoltare ştergerea sau reducerea unei părŃi din datoria externă. Dimensiunea economică a fost principalul criteriu în opoziŃia Nord-Sud, fără a fi devenit un conflict de natură să pună în pericol pacea şi securitatea lumii. Această opoziŃie s-a bazat pe o situaŃie obiectivă, a inegalităŃii economice, moştenită din perioada colonialistă, a fragilităŃii economice şi politice a acestor Ńări, care au insistat pentru restructurarea ordinii economice şi stabilirea unor norme şi mecanisme economice care să permită un proces de dezvoltare economică şi eliminarea decalajului care le

separă de lumea dezvoltată. Aceasta presupunea tocmai cooperarea şi extinderea schimburilor cu Ńările dezvoltate. Măsurile asupra cărora s-a convenit pînă în prezent nu au dat rezultate; decalajele economice au crescut, iar sărăcia în unele Ńări în curs de dezvoltare, mai ales în Africa, s-a extins. Raportul PNUD pentru anul 1999 arată că 20% din populaŃia lumii deŃine 86% din produsul brut, 76% din liniile telefonice şi aproape 70% din comerŃul mondial; în 2005, cele 30 state membre ale OCDE reprezentau 18% din populaŃia lumii , 86% din produsul intern brut 75% din schimburile comerciale şi 90% din fluxurile de investiŃii. Rundele de negocieri succesive care au avut loc-runda Tokio, runda Uruguay-au dus numai la adoptarea unor noi angajamente, mai ales privind reducerea tarifelor vamale, puŃin relevante pentru Ńările slab dezvoltate.ConferinŃa de la Doha din 2001 a suscitat unele speranŃe, dar conferinŃa de la Cancun din 2003 a eşuat cu privire la politicile agricole, Ńările dezvoltate neacceptând reducerea subvenŃiilor acordate agricultorilor lor. Desigur, unele din ele s-au desprins în ultimii 40-50 ani, au realizat un proces de dezvoltare susŃinut şi se pot compara cu Ńările dezvoltate(China, Coreea de Sud, Indonezia, Malaezia, Thailanda, Singapore, Argentina, Brazilia, Mexic, Turcia), dar 49 din ele rămâneau încă la nivelul anului 2000 la 100 dolari venit anual pe locuitor. În contextul mişcării de nealiniere, la iniŃiativa statelor mici şi mijlocii din unele zone geografice s-au constituit, în perioada războiului rece, zone de pace şi zone libere de arme nucleare, urmărind tocmai prevenirea acŃiunii sau a stabilirii unor baze militare ale blocurilor sau ale marilor puteri. Astfel, în 1971 a fost adoptată o DeclaraŃie a Adunării generale a ONU privind Oceanul Indian ca zonă de pace; asemenea propuneri au fost avansate şi cu privire la Mediterana, Asia de Sud-Est, America de Sud, dar nu au fost adoptate. În ceea ce priveşte zonele denuclearizate, în 1967 a fost încheiat tratatul privind interzicerea armelor nucleare în America Latină şi în zona Caraibelor; în 1985 a fost încheiat tratatul cu privire la zona liberă de arme nucleare din Pacificul de Sud, în 1995 tratatul privind zona liberă de arme nucleare din Asia de Sud, iar în 1996 tratatul privind continentul african ca zona liberă de arme nucleare. Dacă primele două tratate au vizat prevenirea instalării de arme nucleare sau a efectuării de experienŃe cu acestea de către marile puteri în cele două zone, ultimele două au vizat mai ales preocupările unor state din zonă de a-şi produce sau a obŃine propriile arme nucleare. Ambele blocuri au tins să influenŃeze poziŃiile Mişcării de nealiniere şi ale Grupului 77, să le determine să acŃioneze alături de ele, dar nu au reuşit. În perspectivă istorică, cele două grupări de state au avut un

impact limitat asupra politicii mondiale, deoarece dinamicile pe care ele le-au introdus în dezbatere au fost în final surclasate de confruntarea Est-Vest şi apoi de impunerea valorilor Vestului, ca urmare a prevalării acestuia în raportul de forŃe. Reformarea relaŃiilor economice mondiale nu a reuşit, ca de altfel nici dezarmarea; măsurile care s-au luat în plan economic au fost limitate, atât cât au dorit Ńările dezvoltate, Ńinând seama de interesele lor; dezarmarea s-a limitat la ce au dorit marile puteri; reformarea ONU a rămas un exerciŃiu diplomatic util pentru afirmarea Ńărilor mici şi mijlocii. Totuşi, Mişcarea de nealiniere şi Grupul 77 au fost factori de putere şi de echilibru în viaŃa internaŃională; au grupat numeroase state în jurul unor valori şi idei comune; uneori au fost grupuri de presiune puternice şi credibile, care au fost luate în considerare. Prin căutarea de soluŃii la probleme acute, prin abordările teoretice şi dezbaterea de idei legate de aceste căutări,au depăşit cadrul îngust al dialogului între cele două blocuri. Au adus contribuŃii semnificative la adâncirea cunoaşterii umane, la dezvoltarea ştiinŃelor economice şi politice, la teoria şi practica dezvoltării. A fost evitată într-o măsură însemnată uniformizarea în spatele blocurilor militare, au oferit o altă opŃiune unui mare număr de state şi popoare, au refuzat dominaŃia, uneori au reuşit să protejeze unii membri. Se apreciază că a permis multor state mici şi mijlocii să se exprime în plan internaŃional şi să-şi promoveze mai bine interesele, săşi articuleze împreună poziŃiile faŃă de statele dezvoltate. Mişcarea de nealiniere a supravieŃuit încetării confruntării blocurilor militare şi continuă, deşi nu mai are aceeaşi influenŃă ca anterior; ea încearcă să se adapteze, să deblocheze unele situaŃii ori să adopte o atitudine de compromis, ca de exemplu la conferinŃa de la Kuala Lumpur în problema terorismului, dar mai ales să se ocupe în continuare de problemele sub-dezvoltării, rămânând port-parolul lumii slab dezvoltate în acest domeniu. Lumea a treia a avut influenŃa sa în raporturile internaŃionale; marile puteri au trebuit adesea să-i suporte şantajele, să ajute unul sau altul din state pentru a nu cădea în braŃele celeilalte puteri; uneori, marile puteri s-au văzut constrânse în acelaşi scop să sprijine regimuri contrare propriei lor ideologii; au avut loc schimbări de alianŃe şi politici, adsesa la iniŃiativa Ńărilor lumii a treia. Dacă perioada confruntării Nord-Sud a fost depăşită prin dispariŃia Tratatului de la Varşovia, opoziŃia Nord-Sud, respectiv starea de subdezvoltare a unei mari părŃi a omenirii, rămâne pe agenda relaŃiilor internaŃionale, ca factor generator de riscuri şi pericole pentru toate statele

lumii pe care le generează în mod curent sărăcia, şi anume migraŃia ilegală, criminalitatea, dar şi dezorganizarea, căderea structurilor sociale şi terorismul. Dezvoltarea economică a acestor Ńări este în interesul economiei mondiale, căci ele sunt deŃinătoare ale multor resurse naturale, sunt pieŃe de desfacere virtuale, iar datoria externă uriaşă pe care o acumulează, dacă nu este plătită, poate afecta stabilitatea financiară a creditorilor. Crizele din Orientul Mijlociu. Întreaga perioadă post-belică a fost marcată de crizele şi conflictele din Orientul Mijlociu, în principal de conflictul israelo-arab: La sfârşitul primului război mondial, lumea arabă a fost divizată în mai multe state, iar aşezarea unui mare număr de evrei europeni în Palestina a dus la resentimente naŃionaliste; adăugăm preocuparea pentru controlul resurselor de ŃiŃei, sprijinirea regimurilor conservatoare şi menŃinerea unor trupe străine în zonă. În 1947 Anglia s-a retras din Palestina, datorită mişcării de gherila care începuse, fără a încheia un aranjament de succesiune. Ca urmare a discuŃiilor de la ONU, în 1947 s-a ajuns la soluŃia împărŃirii Palestinei şi a formării a două state: Israel şi Palestina. Statul Israel şi-a proclamat independenŃa, sprijinit de URSS. Statele arabe nu au acceptat însă această soluŃie şi în mai 1948 armatele arabe au atăcat zona israeliană; ele au fost înfrântede armata israeliană, dotată în principal cu armament cehoslovac şi teritoriul Palestinei a fost împărŃit astfel: Israel a primit o parte, Iordania a primit Cisjordania(Malul de Vest) şi o parte din Jerusalem, iar Egiptul fâşia Gaza. Peste 1 milion de arabi palestinieni au devenit refugiaŃi. În continuare, evoluŃia situaŃiei în regiune a fost dominată de războiul rece; SUA au stabilit o cooperare strânsă cu Iran şi Turcia, au început să sprijine substanŃial Israel, pentru a împiedica pătrunderea URSS în zonă; URSS a sprijinit naŃionalismul arab, a sprijinit Egiptul în criza Suezului din 1956. În 1967, Egiptul a decis să ceară retragerea forŃelor ONU de la frontiera cu Israel şi să închidă strâmtoarea Tiran şi portul israelian Eilat; SUA au refuzat să acorde Egiptului un credit pentru construirea unui baraj pe Nil; Nasser s-a orientat spre URSS şi aliaŃii săi, a răspuns prin naŃionalizarea compniei anglo-franceze a canalului de Suez şi a stabilit un comandament militar unic cu Siria şi Iordania; a urmat atacul surpriză al Israelului, pentru a ocupa Canalul; trupele statelor arabe care au intervenit au fost înfrânte; Israelul a ocupat peninsula Sinai, în Siria o parte din înălŃimile

Golan, din Iordania Jerusalimul de Est şi Cisjordania. FranŃa şi Anglia au intervenit, cerând oprirea luptelor şi retragerea trupelor din zona Canalului, debarcând forŃe ale lor ped teritoriul Egiptului.. Au intervenit SUA şi URSS, care doreau să înlocuiască vechile puteri coloniale, cerând încetarea luptelor. URSS a adresat un ultimatum Angliei, FranŃei şi Israel ameninŃat chiar cu trimiterea forŃelor sale în Egipt. Anglia a înŃeles că nu mai putea continua; FranŃa a fost frustrată, dar nu a mai continuat; începea lupta de gherilla în Algeria, care a dus la revenirea la putere a generalului De Gaulle şi la începutul independenŃei FranŃei faŃă de SUA. ONU va trimite la frontiera dintre Egipt şi Israel ForŃa de urgenŃă care va rămâne încă mult timp în zonă. Această criză a demonstrat că FranŃa şi Marea Britanie nu mai puteau acŃiona fără sprijinul SUA şi că relaŃia celor două superputeri nu putea fi ignorată. Treptat, SUA au devenit aliatul Israelului; prima acŃiune majoră a fost invazia militară americană în Liban din 1958, împotriva mişcării pan-arabe. În Egipt, preşedintele Sadat a înŃeles că prin negocieri nu poate obŃine modificarea situaŃiei şi a pregătit ofensiva contra Israel; în octombrie 1973, trupe israeliene au pătruns în Sinai şi au distrus 3oo tancuri , iar cele siriene au pătruns în Golan; apoi israelienii au trecut la contra-atac; cele două maru puteri au început să livreze armament; israelienii au trecut canalul şi au încercuit o armată egipteană în sinai. Atunci SUA şi URSS au cerut încetarea ostilităŃilor; câteva zile au fost din nou „pe marginea prăpastiei”. Al 4-lea război israelo-arab, declanşat de Egipt în 1973, a dus la reocuparea unei părŃi din Sinai. Războiul îi slăbise pe ambii combatanŃi şi Kissinger a putut negocia acordul de pace de la Camp David; Egiptul a recunoscut Israelul şi a obŃinut retrocedarea Sinai şi ulterior, în urma unui arbitraj, portul Akaba. Începea şi revolta integrismului islamic contra regimurilor reformatoare arabe. Pentru prima dată, în cursul acestui război a fost folosită arma petrolului. Dacă în anii 50 a fost vorba doar de naŃionalizări şi s-au găsit soluŃii prin împărŃirea beneficiilor între companiile petroliere şi guvernele din Orient, în 1973, odată cu începerea războiului a crescut de circa 4 ori preŃul barilului de petrol şi s-a vorbit de „şocul petrolier” 1973-1974; ca urmare, a crescut loby-ul arab în Ńările occidentale. După ce în 1978 Israelul ocupase o parte a teritoriului libanez, în 1982 a invadat Libanul, pentru a pune capăt atacurilor mişcărilor integriste şi ale grupărilor palestiniene; în 1984 au fost comise atrocităŃile de la Sabra şi Shatila şi Israelul a apărut ca responsabil al măcelului; FranŃa, Anglia, Italia şi SUA au trimis contingente pentru a evacua 4000 palestinieni din taberele

asediate, dar au devenit ostateci pentru atentate; după un asemenea atentat, SUA şi-au retras contingentul lor. În 1985 Siria a obŃinut controlul asupra Libanului, iar Israleul şi-a retras trupele de la Beirut; a continuat însă să ocupe o zonă a Libanului de Sud, fără a elimina OEP şi a trebuit să lupte în continuare contra palestinienilor şi mişcărilor integriste. în 1984; în 2000, Israelul a fost obligat să părăsească Libanul. Siria a rămas dependentă de ajutorul militar şi sprijinul diplomatic al URSS; la fel Libia; Irak a început un război contra Iranului în anii 80, fiind sprijinit de SUA şi alte state occidentale. Au avut loc două „intifade” (războiul pietrelor), rezistenŃă palestiniană faŃă de ocupaŃia israeliană, în 1987 şi în 2000, care a pus Israelul în situaŃia de a avea ca opoziŃie o populaŃie de origine arabă în interiorul teritoriului său, deoarece devenise un stat binaŃional. Guvernele conservatoare au încercat să reprime intifada şi au favorizat instalarea colonilor în teritoriile ocupate, dând impresia că vor să le păstreze. Atunci SUA au ameninŃat cu retragerea ajutorului, comunicând că acesta nu poate fi folosit pentru iniŃiative care îndepărtau orice perspective de pace. După 1967, OEP începuse însă să crească ca forŃă independentă de statele arabe, au avut loc chiar conflicte cu Iordania, Libanul; treptat, a fost recunoscut ca forŃă independentă şi legitimă; aceasta a dus la negocierile de pace de la Madrid din 1991, începute din iniŃiativa SUA, apoi în urma unor negocieri secrete la acordul de la Oslo şi cel de la Washington din 1993, prin care se accepta autonomia palestiniană şi un lung şir de negocieri care puteau duce în fapt lacrearea unui stat palestinian, într-o reglementare finală a conflictului. Principalele probleme a căror rezolvare a împiedicat ajungerea la un acord şi care nici astăzi nu sunt rezolvate sunt statutul Jerusalimului şi revenirea refugiaŃilor palestinieni la locurile de origine. Preşedintele SUA, Clinton a mediat un nou acord la finele secolului, între Arafat şi Itzak Rabin, rămas fără rezultat. Conflictul va cunoaşte multe dezvoltări, între care construirea de către Israel a unui zid pentru a se proteja contra atacurilor palestiniene, condamnată apoi de Curtea InternaŃională de JustiŃie, egvacuarea zonei Gaza în 2005 evacuarea coloniilor evreieşti din zonele palestiniene. A fost stabilită o foaie de parcurs pentru negocieri, care implică participarea unui cvartet(SUA, Rusia, UE şi ONU), dar negocierile nu au progresat prea mult. După moartea lui Arafat, în mişcarea pentru eliberarea Palestinei cunoaşte dificultăŃi ca urmare a rivalităŃii dintre grupările Hamas, predominantă în zona Gaza şi Al Fatah, predominantă în Cisiordania.

Problema palestiniană s-a împletit astfel cu alte conflicte şi litigii între statele arabe şi Israel, uneori potenŃându-le, alteori devenind mai dificil de soluŃionat, datorită intercondiŃionărilor care se fac de oponenŃi şi blocajelor care rezultă din acestea. Pentru marile puteri, a devenit obiect al războiului rece, al rivalităŃilor, fiecare urmărind să-şi sprijine protejaŃii şi în orice caz să împiedice pătrunderea celuilalt. În strânsă legătură cu războaiele din Orientul Mijlociu şi cu evoluŃia situaŃiei din această zonă, au avut loc şi crizele petrolului. În 1973, apoi în 1979, Ńările membre ale OrganizaŃiei łărilor Exportatoare de Petrol au decis în mod colectiv să crească în mod considerabil preŃul petrolului brut, punînd în dificultate Ńările occidentale, mai ales cele europene şi Japonia, lipsite de această resursă. Prin căderea Şahului, în Iran s-a instaurat un regim teocratic, în care statul este condus de islamişti şi după preceptele islamice. Modelul iranian a tins să fie urmat şi de forŃe politice din alte state unde populaŃia este de religie islamică; în Liban a avut loc un război civil, în Egipt şi Algeria s-au manifestat mişcări fundamentaliste, care au recurs şi recurg încă la acte teroriste; atât în Orientul Mijlociu, cât şi în alte zone, s-a înregistrat o creştere a curentului islamist, cu tendinŃe fundamentaliste, care respinge statul modern. Fundamentalismul este tendinŃa de a întoarce timpul şi a reveni la o ordine socială anterioară; a fost legat uneori de religie. Exemple de abordări de acest fel: procesul maimuŃelor în SUA, integrismul islamic în Iran. Unele din mişcările integriste, ca şi alte grupări, au recurs la începutul secolului XXI la acte teroriste din cele mai grave. Este un fapt bine cunoscut că SUA au înarmat gherilele islamiste să lupte contra URSS în Afganistan, iar după aceea ele au acŃionat şi acŃionează contra SUA. Atacurile de la 11 septembrie 2001 contra SUA au fost cele mai grave de acest gen; ele au marcat un moment de răscruce în raporturile internaŃionale, cu consecinŃe importante în relaŃiile dintre state. Urmate de cele din Marea Britanie şi Spania, ele au determinat schimbări radicale în abordarea problemelor securităŃii, atât de către NATO, cât şi de state luate individual. Pentru prima dată de la înfiinŃarea sa NATO a aplicat articolul 5 referitor la apărarea comună împotriva unui atac armat contra unui stat membru. În octombrie, SUA au declarat operaŃiunea Enduring Freedom, respectiv au atăcat şi au ocupat Afganistanul, cu sprijinul trupelor altor state membre ale NATO. Ocuparea Ńării de către NATO nu a rezolvat însă problema terorismului Al-Qaida, iar în Afganistan continuă încă rezistenŃa talibanilor.

În legătură cu aceste acŃiuni, NATO a început şi operaŃiunea Active Endeavour în zona Mediteranei, constând în prezenŃa navelor NATO (împreună cu cele ale unor state partenere, între care Rusia şi Ucraina) şi acŃiunea acestora pentru a preveni acŃiuni teroriste. SecŃiunea a 4-a- Eforturi spre organizarea internaŃională. ONU şi alte organizaŃii în relaŃiile internaŃionale. Marile puteri din coaliŃie erau preocupate să prevină repetarea condiŃiilor care duseseră la război; s-a cristalizat ideea că era necesară o organizaŃie care să aibă răspunderea pentru menŃinerea păcii şi securităŃii. Se estima că eşecul Ligii NaŃiunilor avea două cauze: a)se baza pe principiul securităŃii colective , asigurarea securităŃii urmând să se realizeze prin contribuŃia tuturor; s-a dovedit că interese diferite duceau la atitudini diferite; ca urmare, a apărut ideea ca un număr de state să aibă acest rol; b) SUA s-au retras din liga NaŃiunilor; acum, în noua organizaŃie, aveau să rămână şi se credea că vor avea un rol preponderent, ieşind din război cel mai puternic stat. Fuseseră create BIRD şi FMI(1944), FAO(1945), UNESCO(1946), OrganizaŃia InternaŃională a ComerŃului(1947) al cărei statut nu a fost ratificat, urmată de GATT. ConferinŃa de la Dumbarton Oaks(august-septembrie 1944) a miniştrilor de externe ai celor 4 state a elaborat un proiect, apoi ConferinŃa de la San Francisco din aprilie-iunie 1945, cu participarea a 51 state, a adoptat textul Cartei ONU, semnată la 26 iunie. Carta ONU postulează principiile după care trebuie să se conducă statele membre şi organizaŃia, şi anume: nerecurgerea la forŃă şi la ameninŃarea cu forŃa împotriva integrităŃii teritoriale şi independenŃei politice a statelor; egalitatea suverană; neintervenŃia în treburile interne ale altor state; dreptul popoarelor la autodeterminare; reglementarea paşnică a diferendelor; cooperarea între state; respectarea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate. Aceste principii au fost reafirmate şi dezvoltate prin numeroase documente adoptate de ONU, între care în primul rând DeclaraŃia privind principiile referitoare la principiile dreptului internaŃional care

guvernează relaŃiile prieteneşti şi cooperarea între state conform Cartei ONU, adoptată de Adunarea generală în 1970. Carta întemeiază menŃinerea păcii şi securităŃii pe competenŃa acordată Consiliului de Securitate, format iniŃial din 11 state membre şi ulterior din 15 state, de a examina orice diferende sau situaŃii care pot pune în pericol pacea şi securitatea internaŃională, orice act de rupere a păcii sau de agresiune şi de a adopta măsuri, inclusiv de constrângere-mergând până la folosirea de măsuri de forŃă, cu mijloace puse la dispoziŃie de statele membre- împotriva statelor în cauză. Deciziile Consiliului se iau cu majoritate de 9 voturi, inclusiv voturile afirmative ale celor 5 membri permanenŃi ai Consiliului(SUA, URSS, Anglia, FranŃa şi China). În consecinŃă, un vot negativ al unuia din membrii permanenŃi împiedică adoptarea unei decizii şi deci acŃiunea Consiliului; aceasta va fi una din slăbiciunile majore sistemului imaginat. După peste 60 ani de la semnare, Carta ONU rămâne principalul document al dreptului internaŃional, la temelia ordinii juridice internaŃionale. Carta nu a suferit modificări majore(doar mărirea numărului membrilor Consiliului de Securitate şi ai Consiliului Economic şi Social); activitatea ONU a cunoscut desigur dezvoltări, s-a extins la noi domenii, OrganizaŃia adaptându-se la cerinŃele cooperării internaŃionale, în măsura în care statele membre au fost de acord. Alte documente juridice au completat baza juridică a relaŃiilor dintre state, majoritatea adoptate în cadrul ONU, unele ca tratate internaŃionale, ratificate de state, altele ca recomandări şi procesul continuă. În cadrul ONU a avut loc mai ales o operă de codificare a dreptului internaŃional, de importanŃă capitală, având la bază lucrările Comisiei de Drept InternaŃional, dar şi ale altor organisme din cadrul ONU, inclusiv conferinŃe ad-hoc convocate de OrganizaŃie. Astfel, au fost adoptate între altele convenŃiile asupra dreptului mării din 1958(marea liberă, marea teritorială şi zona contiguă, platoul continental şi protecŃia resurselor mării), activitate completată în 1982 prin ConvenŃia asupra dreptului mării, care tratează ansamblul problemelor din acest domeniu. În 1961 a fost adoptată ConvenŃia privind relaŃiile diplomatice, în 1963 ConvenŃia privind relaŃiile consulare, în 1969 ConvenŃia privind dreptul tratatelor, tot în 1969 ConvenŃia privind misiunile speciale, în 1978 ConvenŃia privind succesiunea statelor în domeniul tratatelor, în 1983 ConvenŃia privind succesiunea statelor în domeniile bunurilor, arhivelor şi datoriilor, iar în 1997 ConvenŃia privind folosirea căilor de apă internaŃionale în alte scopuri decât navigaŃia. Alte tratate adoptate în domeniul drepturilor omului tot în cadrul ONU vor fi menŃionate mai departe.

ONU a fost forul în care au fost discutate cele mai multe din crizele şi situaŃiile care au marcat evoluŃia lumii în această perioadă; nu toate au fost rezolvate în cadrul sau prin acŃiunea ONU; unele sunt încă nerezolvate; a oferit însă cadrul de manifestare şi exprimare pentru toate statele lumii, pentru aproape jumătate din ele forul care a promovat şi a sprijinit accesul lor la independenŃă. ONU a trebuit să trimită forŃe de menŃinere a păcii sau de separare a forŃelor în numeroase state, ori misiuni de restabilire a situaŃiei după conflict: în Ńări africane, în legătură cu conflicte post-coloniale, etnice sau de alt ordin-Congo, Ruanda, Burundi, Sierra Leone, Liberia, Angola şi altele, în zona fostei Yugoslavii, în Orientul Mijlociu, în unele Ńări din Asia de Sud-Est. În cooperare cu ONU funcŃionează un număr de 13 instituŃii specializate şi alte organizaŃii care au de asemenea vocaŃie de universalitate (AgenŃia InternaŃionale de Energie Atomică, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului şi OrganizaŃia Mondială a Turismului). OrganizaŃia a creat numeroase agenŃii şi organe subsidiare, pentru negocieri sau examinarea diferitelor probleme. Între acestea menŃionăm ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare, Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu, UNICEF, PNUD, Programul Alimentar Mondial, Înaltul Comisar al ONU pentru RefugiaŃi, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisia de Drept InternaŃional, Comisia NaŃiunilor Unite pentru dreptul comercial internaŃional şi altele. Au fost create şi organizaŃii regionale, răspunzând unor interese şi preocupări comune. În 1945 a fost creată Liga Arabă, în 1948 OrganizaŃia Statelor Americane şi mai târziu, în 1963 OrganizaŃia UnităŃii Africane, devenită Uniunea Africană din 2002, în 1967 ASEAN, cuprinzând în prezent 10 state sud-asiatice, în 1985 AsociaŃia sud-asiatică de cooperare regională(SAARC), formată din 7 state din zonă, inclusiv India şi Pakistan . În Europa s-au creat ca organiuaŃii regionale, cu atribuŃii diferite, Consiliul Europei în 1949,care cuprinde în prezent 47 state din Europa, dar şi din zona asiatică din fosta URSS, NATO în 1949, Pactul de la Varşovia în 1955, ca organisme de integrare europeană Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului şi mai tîrziu Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, iar în Est din 1949 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. Au fost create şi organizaŃii care cuprind state de pe mai multe continente, fără a avea vocaŃie de universalitate. În această categorie includem desigur NATO, dar şi OCDE, creată în 1961, pentru a înlocui OECE, care cuprinde 30 state dezvoltate economic, OrganizaŃia ConferinŃei Islamice creată în 1979 formată din 57 state în care religia islamică este

dominantă, Comunitatea Statelor Independente, creată în 1991 în procesul dizolvării URSS şi OrganizaŃia internaŃională a Francofoniei creată în 1996. O serie de organizaŃii regionale sau sub-regionale de integrare economică s-au dezvoltat, mai ales în Africa şi America(Comunitatea Economicăa statelor din Africa de Vest, creată în 1975, cuprinzând 15 state, acordul nord-american de liber schimb-NAFTA, cuprinzând SUA, Canada şi Mexic, MERCOSUR, creat în 1961 de Argentina, Brazilia, Paraguai şi Uruguai şi altele. Aceste organizaŃii au jucat şi joacă, cu diferenŃe notabile, un rol important în raporturile internaŃionale. Ele au drept funcŃiuni coordonarea şi dezvoltarea cooperării între statele membre pentru rezolvarea problemelor de interes comun, rezolvarea prin mijloace paşnice a diferendelor dintre statele membre şi elaborarea şi promovarea unor norme de conduită în raporturile reciproce. Ele pot acŃiona, în funcŃie de voinŃa statelor membre, pentru transformări în relaŃiile internaŃionale. Desigur, contribuŃia fiecăreia din ele la îndeplinirea acestor funcŃiuni este diferită de la o organizaŃie la alta, în funcŃie şi de mandatul acestora şi de mulŃi alŃi factori. OrganizaŃiile care au fost create pentru a realiza integrarea statelor membre au atribuŃii şi activităŃi diferite, având în vedere competenŃele încredinŃate de statele membre de a exercita în locul lor şi cu forŃă obligatorie pentru ele anumite atribuŃii, rămânând însă sub controlul statelor membre. Perioada ONU este şi cea a proliferării fără precedent a organizaŃiilor neguvernamentale în cele mai diverse domenii. Cea mai veche organizaŃie de acest gen este Crucea Roşie InternaŃională, creată în 1863. Perioada ONU este însă cea a multiplicării fără precedent a acestora, în cele mai diverse domenii. Atât ONU, cât şi organizaŃiile regionale au dezvoltat proceduri de recunoaştere şi acreditare a organizaŃiilor care doresc să coopereze cu ele şi au asociat treptat aceste organizaŃii la activitatea lor. Cele mai cunoscute sunt cele din domeniile umanitar, al promovării drepturilor omului şi al protecŃiei mediului. Există câteva mii de astfel de organizaŃii, printre cele mai cunoscute fiind ConfederaŃia InternaŃională a Sindicatelor Libere (CFSL), Greenpeace, Medici fără frontiere, Amnesty InternaŃional, Human Rights Watch, Comitetul catolic contra foamei în lume. Alte organizaŃii au ca domeniu de activitate sportul(de exemplu Comitetul Olimpic InternaŃional), religia(Consiliul ecumenic al bisericilor), ştiinŃele(Comitetul Pugwash), sindicatele(CFSL), politica(InternaŃionala socialistă), armata(FederaŃia mondială a foştilor combatanŃi), economia(Clubul de la Roma creat în 1968, cuprinzând oameni de afaceri şi cercetători în domeniu, Clubul de la Madrid al foştilor şefi de stat şi de guvern, creat în 2001) şi altele.

Unele din aceste organizaŃii au înregistrat succese prin campanii publice organizate în domeniile lor, cerând acŃiuni din partea statelor şi organizaŃiilor interguvernamentale: campania pentru reducerea datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare, campania pentru interzicerea minelor anti-personal, cea pentru crearea CurŃii Penale InternaŃionale. Unele din aceste organizaŃii sau grupări ale lor, cum este Forumul social mondial, au ales ca Ńintă globalizarea şi reuniuni ale statelor dezvoltate sau ale unor organisme internaŃionale, încercând chiar să împiedice organizarea şi desfăşurarea lor(Seattle 1999, împotriva unei reuniuni a OMC). Unele din acestea devin grupuri de presiune faŃă de state(Amnesty International în domeniul drepturilor omului), altele practică cu mult succes o diplomaŃie discretă(Comitetul InternaŃional al Crucii Roşii); majoritatea acŃionează pe lângă ONU şi alte organizaŃii guvernamentale pentru a pune pe agendă şi a examina problemele din sfera lor de activitate, devenind un interlocutor şi un colaborator permanent pentru acestea. De asemenea, organizaŃiile neguvernamentale permit persoanelor individuale să aibă acces la scena internaŃională, prin difuzarea informaŃiei provenind de la acestea, prin preluarea şi promovarea preocupărilor lor, formarea unei opinii publice internaŃionale, a ceea ce numim societatea civilă mondială. PrezenŃa şi acŃiunea lor au devenit utile, chiar necesare în unele domenii, o prezenŃă care nu poate fi ignorată şi care obligă statele şi organizaŃiile interguvernamentale să trateze anumite probleme de interes global, ca de exemplu protecŃia mediului. ProtecŃia drepturilor omului. Promovarea şi respectarea drepturilor omului ca preocupare universală reprezintă o altă dezvoltare importantă a perioadei analizate, sub auspiciile ONU, prin schimbările fundamentale aduse în viaŃa persoanelor şi a comunităŃilor. Carta ONU a inclus în 1945 respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului ca obiectiv al OrganizaŃiei şi ca obiect al cooperării internaŃionale dintre state. DeclaraŃia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea generală a ONU în 1948 a avut un impact uriaş asupra evoluŃiei raporturilor internaŃionale. Urmată şi dezvoltată de un mare număr de tratate internaŃionale , care acoperă întreaga gamă a persoanelor şi a domeniilor vieŃii omului- cele două pacte din 1966 privind drepturile politice şi civile, respectiv economice, sociale şi culturale, convenŃia pentru prevenirea şi pedepsirea genocidului din 1948, convenŃiile privind eliminarea

discriminării rasiale, a discriminărilor faŃă de femei, a discriminării în învăŃământ, convenŃia privind drepturile copilului, convenŃia împotriva torturii – DeclaraŃia universală a dus la crearea unui adevărat sistem de protecŃie a drepturilor omului. Un rol important a revenit organismelor propriu-zise ale ONU-Comisia pentru drepturile omului, înlocuită din 2006 de Consiliul drepturilor omului, Sub-comisia pentru promovarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi desigur Consiliul Economic şi Social şi Adunarea generală, dar şi comitetelor de experŃi create prin tratate, care au misiunea de a examina rapoartele statelor părŃi şi de a le adresa recomandări pentru ca situaŃia din Ńările lor să fie conformă cu obligaŃiile asumate. O evoluŃie semnificativă a avut loc şi în plan regional, prin adoptarea de tratate cum sunt ConvenŃia europeană din 1950 privind drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, ConvenŃia inter-americană din 1961 privind drepturile omului şi ConvenŃia africană din 1981 privind drepturile omului şi popoarelor. Prin aceste tratate au fost create şi curŃi pentru drepturile omului, care au competenŃa de a examina plângeri ale persoanelor referitoare la pretinse încălcări ale drepturilor omului de către state şi de a pronunŃa decizii obligatorii pentru state, inclusiv sancŃiuni. Un mecanism pentru protecŃia drepturilor omului se dezvoltă şi în cadrul Uniunii Europene, desigur în limitele competenŃelor acesteia, prin recent adoptata Cartă a drepturilor fundamentale, a cărei valoare juridică a fost recunoscută prin tratatul semnat la Lisabona în noiembrie 2007. Respectarea drepturilor omului a devenit astfel obiect de preocupare a tuturor statelor, criteriu de referinŃă pentru multe evoluŃii în relaŃiile dintre state, domeniu al cooperării internaŃionale, înŃelegând prin aceasta şi preocuparea ca toate statele să respecte angajamentele asumate. Respectarea drepturilor omului a devenit şi o cerinŃă a oricăror reglementări internaŃionale, în orice alt domeniu; acest lucru a apărut evident în domenii cum sunt dezarmarea şi controlul armamentelor, explorarea şi folosirea spaŃiului cosmic, protecŃia mediului, folosirea apelor mărilor şi a apelor interioare. ProtecŃia drepturilor omului a devenit un proces de extindere treptată a zonelor în care drepturile omului sunt recunoscute şi înfăptuite şi de consolidare şi dezvoltare a sistemelor de protecŃie. În acest context s-a ridicat din nou problema minorităŃilor, desigur fără intensitatea cu care s-a pus după primul război mondial. Totuşi, şi acum au apărut pretenŃii la statute de autonomie, la separatism, chiar la autodeterminare; problema s-a ridicat şi se ridică mai ales în foste state multinaŃionale din Europa-URSS şi RSF Yugoslavia, unde populaŃii care erau majoritare s-au regăsit, după dezmembrarea acestor state, în

minoritate în noile state; aceste populaŃii au acceptat cu greutate sau deloc statutul de minoritate, au tins să se separe şi chiar au format mici unităŃi teritoriale separate, cu sprijinul altor state(Transnistria, Abhazia, Nagorno-Karabah). Aceasta a provocat crize şi conflicte locale, unele încă nerezolvate, punând în pericol securitatea regională şi globală. În plan juridic, au fost elaborate standarde internaŃionale în cadrul ONU şi mai ales în Europa privind drepturile specifice ale persoanelor care fac parte din minorităŃi de a folosi limba proprie, de a beneficia de cultura proprie şi de a practica şi profesa religia lor, de a-şi păstra tradiŃiile. Cel mai important document în această privinŃă este ConvenŃia cadru pentru protecŃia minorităŃilor naŃionale, adoptată de Consiliul Europei în 1995, ratificată în prezent de 36 state. Aceasta înseamnă că se recunoaşte minorităŃilor statutul specific, de minorităŃi, şi persoanelor care fac parte din minorităŃi drepturi specifice alături de drepturile de care se bucură toŃi cetăŃenii unui stat, dar nu un drept la separare sau autodeterminare, care aparŃine numai popoarelor. Desigur, documentele adoptate şi activitatea desfăşurată au purtat mult timp pecetea confruntării Est-Vest; uneori s-au folosit standarde diferite, unele probleme au fost abordate fragmentar, au fost contrapuse unele categorii ale drepturilor omului altora-cele politice şi civile celor economice, sociale şi culturale. AcŃiunea pentru promovarea şi respectarea lor a dus însă la extinderea democraŃiei în lume, a determinat eforturi ale statelor, ale forŃelor democratice contra regimurilor totalitare. În Europa, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare a determinat o dinamică a drepturilor omului, care a contribuit substanŃial la prăbuşirea comunismului, a regimurilor totalitare. ¤ ¤ ¤ În această perioadă omenirea s-a aflat de mai multe ori pe marginea prăpastiei. Confruntarea s-a dat în principal între cele două superputeri şi blocurile politico-militare create de ele şi a cuprins toate domeniile relaŃiilor internaŃionale. Confruntarea nu a încetat, deŃi au apărut perioade în care adversarii, tot mai conştienŃi de ameninŃarea armelor nucleare de care fiecare dispunea, au căutat să promoveze o anumită înŃelegere şi destindere, fără să renunŃe la poziŃiile lor de bază. Au apărut însă şi s-au manifestat alte forŃe politice-mişcare de nealiniere, Ńările în curs de dezvoltare, China, Uniunea Europeană, iar disciplina din interiorul blocurilor a fost treptat tot mai slabă. Nevoia de cooperare economică şi interdependenŃa crescândă şi-au spus tot mai mult cuvântul, depăşind diviziunea dintre cele două blocuri. Fără a-şi asigura o dezvoltare paşnică şi ordonată, societatea internaŃională a cunoscut o organizare accentuată în multe domenii, prin

crearea sistemului de organizaŃii cu vocaŃie de universalitate legate de ONU, a reuşit să adopte principiile şi normele de conduită care domină şi astăzi relaŃiile dintre state, a creat un sistem complex de protecŃie a drepturilor omului, impunând această tematică în relaŃiile internaŃionale.

Capitolul VII Către o nouă ordine mondială. Războiul rece a divizat Europa timp de peste 40 ani în două tabere ostile ceea ce a structurat ansamblul relaŃiilor internaŃionale. Acest antagonism nu s-a redus la conflicte de interese politice şi economice tradiŃionale El a vizat şi fundamentele şi finalităŃile politicii şi s-a exprimat în concepŃii antagonice privind libertatea, drepturile şi viaŃa în societate, inclusiv politica internă a statelor. Conflicte ideologice au mai existat-războaie religioase războaiele care au urmat revoluŃia franceză din 1789, conflictele privind naŃionalităŃile-dar antagonismul Est-Vest a avut dimensiuni planetare, marcând toate aspectele politicii internaŃional. Chiar şi după războiul rece, politica internaŃională reflectă o puternică eterogeneitate ideologică, politică şi culturală. Statele au regimuri diferite, guvernele lor nu au aceeaşi concepŃie asupra dreptului, moralei şi sensului istoriei. Renaşterea conflicteloretnice şi a naŃionalismelor ostile, creşterea fundamentalismelor religioase constituie noi manifestări ale acestei eterogeneităŃi. Scena internaŃională prezintă, de asemenea, mari disparităŃi economice şi sociale, de la opulenŃă la sărăcia extremă, care exacerbează conflictele între guverne şi între comunităŃi, în disputa pentru repartizarea resurselor şi determină concepŃii divergente în politica internaŃională. SecŃiunea 1-Raporturile de forŃe după încetarea războiului rece. EvoluŃii după dispariŃia blocului Est-european. Încetarea războiului rece s-a produs prin dispariŃia unuia din centrele de putere, URSS şi blocul Est european; după lansarea de către Gorbaciov în anii 1985-1987 a planului de reforme economice, politice şi sociale în URSS, în vara anului 1989 în Europa Centrală şi de Est au avut loc schimbări cu semnificaŃia unor revoluŃii, care au dus la înlăturarea regimurilor totalitare prin forŃe democratice şi reformiste. În Polonia, prin alegeri, guvernul comunist a fost înlocuit de un guvern condus de reprezentanŃii sindicatului „Solidaritatea”; au urmat prin schimbări la nivelul guvernelor, Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria, chiar dacă noile guverne erau formate din comunişti, reformişti şi alte forŃe politice; în urma unor evoluŃii dramatice, după ce grupuri mari de germani au trecut în partea federală prin

Ungaria şi apoi prin Cehoslovacia spre Austria, guvernul R.D. Germane a cedat şi în noaptea de 9-10 noiembrie 1989 zidul Berlinului a fost deschis şi demolat de populaŃie; în România, a avut loc revoluŃia mai puŃin paşnică din decembrie 1989, care a înlăturat dictatura ceauşistă şi a deschis calea democratizării Ńării. Ca urmare, şi structurile care legau aceste Ńări de URSS s-au desfiinŃat; la 28 iunie 1990 era dizolvat CAER, iar la 1 iulie şi-a încetat valabilitatea tratatul de la Varşovia. DispariŃia acestui centru de putere însemna şi prăbuşirea sistemului politic, economic şi ideologic pe care îl reprezenta. În acelaŃi timp, în Vest a avut loc reunificarea Germaniei, în fapt absorbŃia părŃii de Est în cadrul constituŃional vest-german pe baza tratatului de uniune din 31 august 1990 (precedat de un tratat de uniune monetară, economică şi socială), care devenea cea mai populată şi cea mai puternică Ńară din Europa centrală şi de Vest. Treptat, URSS acceptă şi participarea noii Germanii la NATO. Un tratat încheiat de cele 4 puteri de ocupaŃie cele două state germane a înregistrat reunificarea şi restaurarea suveranităŃii Germaniei, desigur cu unele condiŃii: renunŃarea la arma nucleară, recunoaşterea frontierei Oder-Neisse şi angajamentul de a nu staŃiona forŃe ale NATO sau armament nuclear pe teritoriul fostei RDA. Un tratat separat între RFGermania şi Polonia a recunoscut încă odată frontiera pe Oder- Neisse şi a garantat inviolabilitatea acesteia. Germania ieşea astfel din al doilea război mondial fără un tratat de pace, reconstruită progresiv şi paşnic, apoi emancipată. SituaŃia geopolitică a lumii este astfel profund schimbată, ceea ce va determina abordarea în alŃi termeni a problemelor stabilităŃii şi securităŃii. Această schimbare este total diferită de cele cunoscute anterior în Europa, ca urmare a unor războaie distrugătoare. Ea a creat dintr-odată a situaŃie de instabilitate şi incertitudine, deşi situaŃia evolua demult în această direcŃie. Se apreciază că factori ideologici, politici, dar mai ales economici şi tehnologici au determinat căderea regimurilor comuniste, dislocarea blocului răsăritean şi apoi dizolvarea URSS. 1.După terminarea războiului rece, lumea devine unipolară, în sensul că există o singură superputere şi o singură alianŃă politico-militară, ale cărei forŃe şi dimensiuni fac din ea o putere fără rival; dar această situaŃie nu poate rămâne fără reacŃii şi fără răspuns; ca urmare, lumea tinde să devină multipolară. De altfel, o asemenea analiză schematică, pornind de la o lume unipolară, bipolară sau multipolară, este simplificatoare: Ea nu acoperă în întregime complexitatea şi cauzalitatea relaŃiilor internaŃionale; ea cuprinde desigur o parte de adevăr, căci sfârşitul războiului rece a avut consecinŃe; dar

fiecare criză sau eveniment produse după aceea a corespuns unor situaŃii particulare, cu semnificaŃii proprii şi nu trebuie privite şi analizate neapărat prin prisma raporturilor dintre marile puteri. În afară de cele trei centre de putere(America de Nord, Uniunea Europeană şi Japonia), FederaŃia Rusă şi China sfidează direct sau indirect poziŃia de superputere a SUA şi aspiră la rangul de puteri globale. Rusia străbate o perioadă de dificultăŃi, dar are imense resurse naturale; prin înfăptuirea reformelor începute poate ajunge una din economiile cele mai puternice din lume. Rămâne o mare putere militară, mai ales nucleară, şi dispune de importante capacităŃi de creaŃie tehnico-militară; este membru permanent al Consiliului de Securitate şi a fost admisă în Grupul celor 7. China traversează o perioadă de mari creşteri economice, cu o populaŃie de peste 1,3 miliarde şi devine una din marile economii ale lumii; armata chineză poate deveni o forŃă redutabilă; este şi ea membru permanent al Consiliului de Securitate; nu acceptă poziŃia de hegemonie a SUA şi se pronunŃă pentru o lume multipolară;promovează cooperarea cu Rusia, inclusiv în domeniul militar; deşi nu este o alianŃă, poate deveni o provocare strategică la adresa SUA şi una credibilă a NATO. Un număr de state au capacităŃi de mari puteri regionale, care le permit să se exprime în plan mondial; India, cu 1 miliard locuitori, o economie dinamică şi capacităŃi importante în ramuri de vârf ale ştiinŃei şi tehnicii, dispune de arma nucleară şi de forŃe armate convenŃionale, de o industrie de apărare proprie; Pakistanul dispune şi el de arma nucleară; alte state cu veleităŃi sunt Indonezia în Pacificul de Sud, Egipt şi Nigeria în Africa, Brazilia şi Argentina în America Latină. În Europa, Germania, FranŃa, Anglia şi Italia au individualitatea şi interesele lor în politica europeană şi mondială. Ele nu reprezintă sfidări la adresa SUA, cu excepŃia Chinei, Rusiei şi parŃial a Indiei, dar prezenŃa şi manifestările lor în relaŃiile internaŃionale sunt semne ale multipolarităŃii. Putem vorbi de o stratificare la nivelul sistemului mondial al statelor; există 8 state mari şi puternic industrializate; urmează o serie de state europemne şi Canada, puternic dezvoltate; apoi circa 75 state cu o dezvoltare medie, din Asia şi America Latină; apoi circa 50 state, cele mai sărace. Mişcarea de nealiniere a fost marginalizată, şi-a pierdut mult poziŃia şi rolul de factor de echilibru de forŃe; dispariŃia blocului din Est a lăsat-o fără câmp de acŃiune. În ce priveşte grupul 77, intensificarea procesului globalizării, creşterea ponderii companiilor transnaŃionale şi

dominaŃia puterilor occidentale prin sistemul economic şi financiar au redus mult influenŃa sa în stabilirea ordinii economice mondiale. Ca urmare a transformărilor survenite în Europa, au loc realinieri de poziŃii ale statelor, noi căutări de structuri de securitate; unele state trec în alte sfere de influenŃă, are loc căutarea unor noi echilibre de forŃe. Are loc şi o fragmentare crescândă a Ńărilor în dezvoltare; unele din ele cunosc o creştere economică rapidă(cele din Asia de Sud-Est), altele renunŃă la modelul de economie centralizată şi optează pentru economia de piaŃă. Unele din ele sunt lovite de puternice crize economice şi financiare: Filipine-1987, Mexic-1994-1995, Ńările sud-asiatice-1997-1999, Turcia-1999- Argentina-2000, pe care le vor depăşi cu mari eforturi. Sfârşitul războiului rece înseamnă şi triumful economiei de piaŃă; se generalizează rapid procesul globalizării, prin deschiderea pieŃelor, transferul de capitaluri şi tehnologii, internaŃionalizarea comunicaŃiilor şi circulaŃia extinsă a persoanelor. În Europa NATO s-a extins, primind noi state membre, practic toată Europa centrală şi de Est, având acum 26 membri şi tendinŃa de a primi alte state, din Balcanii de Vest. Aceasta garantează securitatea statelor respective şi reduce posibilitatea de presiune şi de influenŃă a altora asupra lor; de asemenea, NATO îşi construieşte structuri de securitate mai la răsărit, ceea ce nu poate să nu suscite preocupări ale Rusiei. În Africa, sfârşitul războiului rece a dus la dezagregarea unor structuri care depindeau de URSS. În Etiopia, reducerea ajutorului sovietic, o mişcare secesionistă şi succese militare ale adversarilor au dus la căderea guvernului pro-sovietic; un acord semnat în 1988 între Angola, Cuba şi Republica Sud-Africană a dus la retragerea trupelor cubaneze din Angola, dar şi la independenŃa Namibiei, cu prezenŃa unei importante misiuni civile şi militare a ONU; MPLA şi UNITA au semnat apoi în 1991 un acord de pace, care nu a fost respectat deoarece MPLA a câştigat alegerile din 1992. În 1990, Somalia a rămas fără guvern, după un război de 11 ani cu Etiopia pentru Ogaden; în 1992 o serie de state occidentale au trimis un corp expediŃionar pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare; după o ambuscadă dezastruoasă pentru armata americană, SUA şi-au retras contingentul lor; celelalte state au urmat şi operaŃiunea ONU în Somalia, s-a încheiat fără a pune capăt luptelor între facŃiunile rivale. În Africa de Sud, după un acord între guvernul alb şi partidul lui Nelson Mandela, legalizat din 1990, începe un proces de tranziŃie, care va duce la înlăturarea regimului de apartheid. În 1991 s-a cerut Secretarului general al ONU să facă propuneri privind rolul ONU în crize regionale; în 1992, Boutros Boutros Ghali a

prezentat „Agenda pentru pace”, prin care a propus crearea unui corp de contingente ale Ńărilor membre gata să desfăşoare operaŃiuni în momentul deciziei Consiliului de Securitate, sau compus din forŃe rezervate, care să se reunească la nevoie. Propunerea a fost primită cu răceală de multe state, inclusiv de marile puteri. Au continuat eforturi în domeniul dezarmării. În 1993 a fost semnat tratatul privind interzicerea producerii, stocării şi folosirii armelor chimice, prin care statele părŃi se obligă să distrugă stocurile existente; a fost creată o organizaŃie internaŃională care să verifice aplicarea acestui tratat. În 1997 a fost semnată la Ottawa convenŃia privind interzicerea producerii, stocării şi transferului minelor anti-personal. În 1995 a fost prelungită pe termen nelimitat validitatea tratatului de neproliferare a armelor nucleare, iar în 1996 a fost adoptat tratatul privind interzicerea totală a experienŃelor nucleare. Conflictele din Africa (Ruanda, Zair-devenit RDCongo, Liberia, Sierra Leone, mai recent în Sudan şi Ciad), precum şi reacŃia faŃă de propunerea Secretarului general, au dovedit că nici o putere nu risca viaŃa soldaŃilor săi pentru a impune pacea într-o regiune în care nu avea interese şi nu se punea problema unor zone de influenŃă. De asemenea, a devenit clar că SUA nu se angajau în soluŃionarea oricăror crize regionale, dacă nu aveau interese directe. În plus, SUA nu tolerau ca forŃele lor armate să se afle sub comanda ONU. A crescut numărul conflictelor interne şi internaŃionale; interdependenŃa dintre state s-a intensificat, luând forma globalizării, cu efectele sale pozitive şi negative, inclusiv în planul securităŃii. Au apărut noi pericole la adresa securităŃii. Globalizarea. Globalizarea tinde să devină un fenomen universal; ea accentuează interdependenŃele, dar face lumea mai vulnerabilă, creează mai multe incertitudini. Globalizarea înseamnă extinderea peste frontiere a efectelor unor procese şi fenomene economice, sociale şi în multe alte domenii, răspândirea la scară mondială a unor moduri comune sau similare de producŃie, tehnologice, de management, a unor structuri sociale, politice, economice, culturale, a sistemelor de valori. Procesul globalizării ridică problema raportului dintre civilizaŃii, ca temă centrală a relaŃiilor internaŃionale. În lucrarea sa „Ciocnirea

civilizaŃiilor”, Samuel Huntington defineşte civilizaŃia în principal prin religie, cultură şi limbă, alăturând etnicitatea;el distinge civilizaŃiile chineză, japoneză, islamică, ortodoxă, catolică, occidentală, latino-americană, africană. El formulează opinia că raportul între civilizaŃii are impact asupra relaŃiilor internaŃionale, determinând inclusiv starea de război şi pace. SusŃine că marile diviziuni vor fi de ordin cultural şi ciocnirea de civilizaŃii va domina politica mondială. El ignoră faptul că aceste conflicte, chiar motivate cultural, au loc pe fundalul decalajelor de dezvoltare economică, tehnologică,social-umană, pe fundalul schimbărilor provocate în raportul de forŃe, în redistribuirea centrelor de putere. Principalul promotor al globalizării este sectorul economic-financiar, dominat de companiile transnaŃionale, băncile şi bursele de valori, care acŃionează pentru a-şi subordona politica statelor în sfera relaŃiilor internaŃionale; la începutul secolului XXI există peste 4 mii companii transnaŃionale, cu peste 250 mii firme afiliate. Ele domină producŃia de bunuri şi servicii, comerŃul internaŃional, fluxurile de capital. Economia reală a devenit dependentă de simboluri şi supra-simboluri; informaŃia economică circulă în timp real, capitalul la fel, în jocuri speculative; doar 10% sunt tranzacŃii economice propriu-zise. Au loc acŃiuni speculative, care folosesc orice dezechilibru macro-economic, de exemplu o supraevaluare a monedei naŃionale, destabilizând economii naŃionale pe zone întregi ale planetei. În 1995, banca Barings era falimentată de un funcŃionar obscur din Singapore, a urmat criza din Mexic, din avuŃia căruia acŃiunile speculative au scos 500 miliarde dolari, în câteva ore. A venit apoi rândul Asiei de Sud-Est. CirculaŃia rapidă a valorilor supra-simbolice duce în final la transfer nelegitim de valori reale, la sărăcirea unor Ńări, a unor zone întregi. EvoluŃia procesului globalizării este legată şi de creşterea şi înflorirea societăŃilor transnaŃionale. În 2003 erau recenzate 70 mii asemenea societăŃi, cu 690 mii filiale în străinătate. Cele mai mari erau General Motors(SUA), Vodafone(Anglia) şi Ford(SUA), urmate de 4 companii petroliere(British Petroleum, Exxon, Royal Dutch Shell şi Total). Ca urmare a forŃei lor economice, societăŃile transnaŃionale ele au ajuns să joace un rol de prim plan în raporturile internaŃionale. SocietăŃile transnaŃionale tind să-şi subordoneze politicul, acŃiunile guvernelor, ca urmare a puterii lor de negociere; uneori intervin şi statele de origine ale acestor societăŃi şi diplomaŃia se adaugă presiunilor economice directe; sunt cunoscute presiuni în favoarea unor mari companii- de exemplu din partea SUA pentru ca unirea Boeing cu McDonell Douglas să fie

acceptată în Uniunea Europeană. Ele tind să domine pieŃele mondiale, să controleze preŃurile şi mişcările de capitaluri Modalitatea cea mai amplă de realizare a dominaŃiei lor este orientarea spre o liberalizare rapidă şi totală a comerŃului, prin OrganizaŃia Mondială a ComerŃului; egalitatea pe piaŃă a unor parteneri inegali duce la adâncirea decalajelor. Dereglementarea, eliminarea mijloacelor de protecŃie face ca globalizarea să aibă ca efect creşterea discrepanŃelor. De aceea, companiile sunt contra rolului regulator al statului, dar reclamă reglementări care să le servească interesele. S-a constatat totodată că societăŃile transnaŃionale pot contribui, prin investiŃiile pe care le fac în Ńări în curs de dezvoltare, la creşterea angajării în muncă în aceste Ńări, la transferul unor unităŃi economice şi a unor activităŃi de cercetare-dezvoltare şi de marketing, la transferul de tehnologie şi la deschiderea accesului la unele pieŃe internaŃionale. Ele sunt din ce în ce mai atente la protecŃia mediului, ca şi la unele probleme sociale şi culturale în aceste Ńări. Globalizarea poate deveni unul din principalii factori ai adâncirii discrepanŃelor între Ńările dezvoltate şi cele subdezvoltate; datele din rapoartele BIRD confirmă aceasta; în 20 ani PIB al Ńărilor dezvoltate s-a triplat(doar 16% din populaŃie), iar al Ńărilor slab dezvoltate(60% din populaŃie) s-a dublat; fără China şi India, PIB-ul lor a stagnat. Are loc o polarizare crescândă a lumii, în ce priveşte dezvoltarea economică; adăugând şi elemente calitative-nivelul capitalului financiar, capacitatea ştiinŃifică şi tehnică, gradul de angajare în revoluŃia din informatică şi comunicare, aceste tendinŃe se amplifică. DiscrepanŃele ating şi dimensiuni ale însăşi existenŃei popoarelor-spirituale, culturale, confesionale, etnice, valorice, afectând direct relaŃiile internaŃionale; uriaşa concentrare de putere şi bogăŃie este în emisfera nordică, la omul alb, în zona creştinismului, cu mici excepŃii-Japonia, Coreea de Sud, Singapore. În această zonă sunt şi cele mai avansate forme de integrare-Uniunea Europeană, NAFTA, aranjamentele bilaterale SUA-Japonia, Coreea de Sud, Israel. Gravitatea conflictului provine nu numai din deosebiri obiective şi ritmuri diferite de dezvoltare, ci şi din tendinŃa unor reprezentanŃi ai civilizaŃiei unde se concentrează puterea de a considera civilizaŃia lor superioară, a o promova şi extinde; Huntington atribuie civilizaŃiei occidentale vocaŃii universale şi acceptă orientarea spre promovarea valorilor ei pe seama altor civilizaŃii. Această orientare capătă uneori accente radicale, fundamentaliste.

Aceasta nu rămâne la nivelul concepŃiilor , ci se traduce în confruntare, cu toate consecinŃele pentru securitate şi pacea lumii. În plan intern, în diferite state globalizarea este însoŃită de o serie de fenomene negative, chiar dacă este uneori dificil a stabili o legătură de la cauză la efect cu acestea: creşterea tendinŃelor separatiste şi naŃionaliste, ca reacŃie la globalizare; încălcări ale drepturilor omului la nivel statal; disparităŃi economice şi sociale, atât între state, cât şi în interiorul acestora; uniformizarea şi standardizarea extremă, care tind să afecteze pluralismul şi diversitatea culturală; recurgerea la proceduri nedemocratice pentru soluŃionarea problemelor. A apărut şi opoziŃia la globalizare, îmbrăcând forme diverse; sunt cunoscute marile manifestaŃii antiglobalizare de la Madrid 1994, cu oaczia celei de a 50-a aniversări a FMI şi BIRD, de la Seattle în 1999, cu ocazia reuniunii OMC, de la Genova din 2002, ocazionată de Summitul G8; au apărut forme de organizare a acestei opoziŃii, ca World Social Forum; sunt criticate politicile FMI. Globalizarea şi societăŃile multinaŃionale au devenit realităŃi obiective, dacă nu indispensabile; ele trebuie canalizate astfel încât globalizarea economică şi activitatea acestor societăŃi să fie un factor pozitiv, favorabil dezvoltării în toate Ńările lumii. Aceasta presupune reglementări şi acŃiuni coordonate, atât la nivelul statelor, cât şi al organizaŃiilor interguvernamentale. În cadrul ONU s-a încercat elaborarea unor coduri de conduită pentru societăŃile transnaŃionale dar fără succes datorită poziŃiilor diferite ale statelor. În plan internaŃional au fost însă elaborate unele coduri care cuprind mai ales norme tehnice adresate tuturor actorilor implicaŃi; menŃionăm în această categorie: declaraŃia tripartită a OIM din 1977 privind practicile întreprinderilor multinaŃionale şi politica socială; codul de conduită al întreprinderilor europene care au filiale în Africa de Sud, adoptat de Comunitatea Economică Europeană în 1977, pentru combaterea apartheidului; codul de conduită asupra practicilor comerciale restrictive, adoptat de ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare în 1980; codul de conduită privind practicile comerciale referitoare la producŃia de lapte matern, adoptat de OMS în 1981; codul privind comercializarea şi folosirea pesticidelor, adoptat de FAO în 1985; codul pentru protecŃia consumatorilor, adoptat de ONU în 1986. Cel mai semnificativ este codul de conduită pentru societăŃile multinaŃionale, adoptat în 1976 de Consiliul de Miniştri al OCDE, revizuit după aceea, ultima dată în 2000, cuprinzând recomandări privind respectarea drepturilor omului, protecŃia mediului şi a consumatorului şi lupta împotriva corupŃiei, având în

vedere că majoritatea societăŃilor de acest gen provin din Ńările dezvoltate membre ale OCDE. Mai recent, sub influenŃa organizaŃiilor neguvernamentale şi a campaniilor de boicot iniŃiate de acestea, unele societăŃi transnaŃionale au stabilit ele însele coduri de conduită, ca de exemplu interzicând recurgerea la furnizori care folosesc mână de lucru forŃată, a copiilor, sau care încalcă libertăŃile sindicale. Asemenea coduri au fost adoptate de companii ca Levi, Disnez, Mattel, Nike, Adidas, Reebock. De asemenea, s-a impus ideea unui parteneriat cu societăŃile transnaŃionale, pentru rezolvarea problemelor. În 2000, sub egida ONU a fost stabilit un Pact mondial pentru promovarea preluării de către marile întreprinderi a soluŃionării problemelor ridicate de globalizare; prin acest Pact 1200 de întreprinderi s-au angajat să respecte o serie de norme privind drepturile omului, drepturi sociale şi protecŃia mediului. Se încearcă astfel să se adopte recomandări privind activitatea societăŃilor multinaŃionale, să moralizeze această activitate; nu există încă norme obligatorii, cu excepŃia celor naŃionale, din care puŃine s-au dovedit suficiente. La ConferinŃa de la Cancun din 2003 nu a putut fi încheiat un acord multilateral asupra investiŃiilor, datorită opoziŃiei Ńărilor în curs de dezvoltare, de teama de a-şi vedea limitată capacitatea de negociere. CompetiŃia pentru investiŃii străine şi în ansamblu problematica dezvoltării, dar şi puterea şi atitudinea societăŃilor transnaŃionale şi a statelor lor de origine au împiedicat până în prezent adoptarea de norme obligatorii în plan internaŃional, deşi fenomenul globalizării ar face necesare asemenea norme. Globalizarea se manifestă şi sub forma unor forumuri , structuri informale de coordonare şi examinare a cerinŃelor de cooperare economică între statele participante. În 1989 are loc primul Forum de cooperare economică Asia-Pacific(APEC), la nivel înalt, cu participarea unui număr de 12 state; Forumul se va extinde apoi la 21 state participante, inclusiv China şi Rusia; obiectivul propus este de a crea o zonă de liber schimb pentru Ńările cele mai dezvoltate în 2010 şi în 2020 pentru celelalte. Ca răspuns în 1996 a fost creat Forumul Europa-Asia, cu participarea unei reprezentanŃe a Comisiei Uniunii Europene, a membrilor ASEAN, a Chinei, Japoniei şi Coreei de Sud. În 1995 a început la Barcelona un proces de cooperare euro-mediteraneană,cu participarea statelor membre ale UE şi a 10 state din Sudul Mediteranei. Probleme mondiale sunt de asemenea examinate în grupuri de state: G7, apoi G8, apoi G20, prin invitarea unor Ńări dezvoltate din grupul celor 77. EvoluŃii în zona asiatică.

La sfârşitul secolului XX şi începutul noului mileniu, dezvoltări importante au avut loc în zona Asiei de Sud-Est. Teoria „dominoului”, invocată de SUA pentru a interveni în Vietnam se dovedise falsă. După victoria Vietnamului de Nord a urmat un război cu China, care s-a prelungit 10 ani. În 1978 trupe chineze şi cambodgiene au invadat Vietnamul; de Nord; în 1979 vietnamezii au ocupat Pnom Penh, cu sprijinul tacit al SUA. În septembrie 1989 Vietnamul a părăsit Cambodgia, în 1990 facŃiunile cambodgiene au făcut pace, dar khmerii roşii au continuat să ocupe o parte din Ńară. Ei vor accepta să se unească cu armata regulată sau dezarmeze câŃiva ani mai târziu. Mult mai important este însă saltul economic pe care l-au înregistrat statele din această regiune. Datorită resurselor naturale (Indonezia), ajutoarelor japoneze(Coreea de Sud), poziŃiei geografice şi tradiŃiei comerciale(Singapore), unele din aceste Ńări au început să crească economic în ritmuri foarte înalte. Deşi izolat în plan internaŃional, Taiwanul a crescut de asemenea impetuos. Ca şi în Japonia, persistenŃa unor valori tradiŃionale şi a ierarhiilor sociale a devenit factor de progres şi dinamism economic; sistemele politice rămâneau autoritare, dar economia a devenit foarte dinamică. China reprezintă un caz aparte, cu implicaŃii mult mai mari în planul relaŃiilor internaŃionale. După falimentul politicii industriale de tip sovietic şi eşecul reformelor lui Mao şi ale revoluŃiei culturale, Deng Siao Pin a lansat proiectul celor 4 modernizări, înŃelegând prin aceasta o eliberare treptată a energiilor economice, invitarea capitalurilor străine, promovarea formării de noi cadre tehnice şi profesionale, stimularea participării individuale la dezvoltarea Ńării, slăbirea controlului statului asupra aparatului productiv, liberalizarea unor sectoare ale econonmiei, acordarea autonomiei regiunilor mai întreprinzătoare. Prin acordurile dijn 1991 şi 1999, a fost delimitată frontiera cu Rusia, iar în 1996 a fost creat Grupul de la Shanghai, cuprinzând China, Rusia, Kazahstan, Kirghistan şi Tadjikistan având ca obiectiv cooperarea în probleme de frontieră, în materie de securitate şi luptă contra terorismului, transformat apoi în organizaŃie, la care se alătură Uzbekistan. În 1984 a încheiat acordul cu Anglia pentru retrocedarea Hong-Kong; apoi a obŃinut retrocedarea Macao de la Portugalia; au apărut şi opoziŃii, contestaŃii, mai ales din partea studenŃilor dornici de libertate, a unor categorii sociale defavorizate de dezvoltarea inegală; demonstraŃiile au fost zdrobite de forŃele armate în iunie 1989, în puiaŃa Tian-An-Men; aceasta

nu a oprit însă reformele , care au dus la răsturnarea tuturor echilibrelor dintr-o societate comunistă. Au apăru noi categorii sociale dinamice, dar şi fenomene negative: inflaŃie, corupŃie, exod al populaŃiei spre oraşe,inegalităŃi sociale şi regionale; au fost însă conciliate centralismul şi rolul partidului comunist cu economia de piaŃă. Astăzi China dispune de o economie înfloritoare, cu un ritm de dezvoltare fără precedent şi prelungit; China înregistrează an de an uriaşe excedente comerciale, mai ales în relaŃia cu SUA, ceea ce i-a permis să modernizeze sectoare importante ale economiei şi să fie competitivă. A devenit şi o putere militară, exportatoare de armament în multe zone ale lumii. Mare consumatoare de energie şi având nevoie de tot mai multŃiŃei şi gaz natural, China a devenit un important actor pe piaŃa mondială a energiei, a încheiat acorduri cu Rusia privind livrarea de gaze naturale şi ŃiŃei în zona Siberiei şi investeşte masiv în noile perimetre potenŃial bogate în petrol, ca de exemplu în Golful Guineei, pe coasta de Vest a Africii. Fără a intra în confruntare cu SUA, China tinde să-şi extindă zona de influenŃă în Asia de Sud-Est, să pătrundă pe cât mai multe pieŃe şi să-şi asigure accesul la resursele de materii prime tot mai necesare ritmului ei înalt de dezvoltare. Treptat, China s-a integrat în jocul internaŃional, păstrându-şi specificitaŃile şi devenind o mare putere economică. India s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20-30 ani; a devenit putere nucleară, este a doua Ńară cea mai populată din lume, a dezvoltat o puternică industrie în domeniul informaticii şi în alte domenii şi tinde să joace un rol de lider în zona Asiei de Sud-Est şi un rol tot mai important în problemele mondiale. În ciuda disparităŃilor economice şi sociale, poate să devină de asemenea o mare putere mondială. Japonia, după 1945, s-a orientat spre dezvoltare economică şi cucerirea de pieŃe; a fost a doua modernizare, după epoca Meiji;practic, japonezii şi-au propus cucerirea economică a lumii. SUA au început să ceară Japoniei să-şi asume răspunderi internaŃionale mai mari, dar Japonia a rezistat, rămânând pe teren economic, cu o strategie extensivă şi protecŃionistă. SUA au creat Japonia modernă şi au trebuit să suporte consecinŃele concurenŃei economice a aqcesteia: energia japoneză, extraordinara combinaŃie de metodă, precizie, perseverenŃă, etică a muncii şi disciplină socială. Şi aici a început însă o criză politică şi constituŃională, dublată de o recesiune economică; structurile politico-sociale arhaice şi rigide au intrat în contradicŃie cu o economie dinamică, a urmat criza economică, depăşită în u,

prin eforturi consimŃite atît de clasa politică, cât şi de marile industrii japoneze. Economia japoneză rămâne a doua mare economie a lumii, dar tinde să fie depăşită de cea chineză, cu care este într-o concurenŃă acerbă pe toate pieŃele lumii ultimii ani. Continent care adăposteşte peste jumătate din populaŃia lumii şi a înregistrat un uriaş salt economic în ultima jumătate de secol, care ocupă un loc tot mai important în producŃia şi comerŃul mondiale, Asia concentrează din ce în ce mai mult atenŃia şi preocupările cercurilor politice din marile state din zonă şi ale celor din afară. Satele din zonă vor fi tot mai mult implicate în relaŃiile internaŃionale. SecŃiunea a 2-a-Europa după încetarea războiului rece. Noi perspective pentru securitatea europeană. Încetarea războiului rece a pus omenirea într-o nouă situaŃie privind menŃinerea păcii şi securităŃii. Prăbuşirea regimurilor comuniste, divizarea URSS, dispariŃia tratatului de la Varşovia şi reunificarea Germaniei însemna sfârŃitul ordinii teritoriale stabilite după al doilea război mondial; Europa revenea la situaŃia în care fiecare frontieră putea fi contestată şi fiecare minoritate putea deveni iredentistă. Reformele din URSS şi revoluŃiile din statele Est europene au deschis calea spre o nouă abordare în relaŃiile Est-Vest. La începutul anului 1990, miniştrii de externe ai Ńărilor NATO exprimau hotărârea de a folosi condiŃiile istorice care decurgeau din schimbările petrecute în Europa şi adresau un mesaj de prietenie şi cooperare.. În acelaşi an, la Londra, Ńările NATO au adoptat o declaraŃie asupra unei alianŃe transformate, gata să stabilească legături de cooperare cu Ńările din Europa de Est. În noiembrie 1990, după întâlnirile dintre Gorbaciov şi Bush din Malta şi de la Washington, statele participante la CSCE s-au reunit şi au adoptat „Carta de la Paris pentru o nouă Europă”, care proclama sfârşitul erei de confruntare şi divizare a Europei şi reafirma principiile adoptate în Actul final de la Helsinki. Tot atunci, statele membre ale NATO şi Tratatului de la Varşovia semnau o declaraŃie potrivit căreia nu mai erau adversare şi vor dezvolta noi relaŃii de parteneriat; ele au semnat şi tratatul privind forŃele convenŃionale în Europa, punând sub control şi limitând mişcările de arme convenŃionale în Europa. În martie 1990, Ungaria îşi anunŃa intenŃia de a se retrage din Tratatul de la Varşovia; Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria au creat Grupul de

la Vişegrad, structură care să le permită să promoveze poziŃii comune în politica externă; în martie era dizolvată structura militară a tratatului de la Varşovia, iar la 1 iulie înceta valabilitatea tratatului. În URSS începea procesul de descompunere. Alegerile pentru sovietele republicane au confirmat tendinŃele autonomiste, mai ales în zona baltică şi în Caucaz. Fenomenul cel ma grav a fost însă autonomismul rus; Boris ElŃân, ca preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Ruse, a început să revendice prioritatea legilor republicane asupra celor federale; a început o luptă pe care celelalte republici au exploatat-o pentru a-şi revendica independenŃa. Până la sfârşitul anului 1990, sprijinit de forŃe conservatoare, Gorbaciov s-a opus, apărând unitatea URSS. A iniŃiat mai multe proiecte de „uniune” a statelor suverane, care însă nu au fost adoptate. În iulie 1991, FederaŃia Rusă a recunoscut independenŃa Lituaniei; la 19 august a avut loc o lovitură de stat nereuşită contra lui Gorbaciov; la Moscova, ElŃân a condus acŃiunea împotriva puciştilor şi a preluat puterea; la 26 august Ńările membre ale ComunităŃilor Europene recunoşteau independenŃa celor trei state baltice, iar la 17 septembrie acestea erau primite în ONU. În câteva săptămâni toate republicile şi-au proclamat independenŃa. Printr-un referendum organizat la 17 martie 1991 se constatase că 76% din participanŃi erau pentru menŃinerea URSS; dar la 1 decembrie, un referendum organizat în Ucraina arăta că 90% erau pentru independenŃa Ucrainei. La 8 decembrie conducătorii Rusiei, Ucrainei şi Belarus hotărau crearea unei ComunităŃi a Statelor Independente care să înlocuiască URSS. La 21 decembrie 11 din republicile care formaseră URSS decideau, la Alma-Ata, formarea CSI, iar la 25 decembrie ultimul preşedinte al URSS demisiona. URSS înceta să existe, iar FederaŃia Rusă se prezenta la ONU şi în alte organizaŃii ca succesoarea sa. Au apărut astfel Ucraina, ca nouă putere nucleară şi maritimă, două puteri petroliere-Kazahstan şi Azerbaidjan, au apărut state preponderent musulmane, vecine cu Turcia, Iran, Pakistan. În afara FederaŃiei Ruse, ruşii erau peste 25 milioane, între care 10 milioane în Ucraina, iar în Crimeea două treimi din populaŃie. S-au creat toŃi factorii de tensiune care se vor manifeta în anii următori: criza privind împărŃirea flotei din Marea Neagră, Crimeea, posesia armelor nucleare, cererea statelor baltice ca trupele ruse să fie retrase, războaie de secesiune în mai multe părŃi ale fostei URSS. Astfel, în 1992 Nagorno-Karabah, enclavă autonomă în teritoriul Azerbaidjanului, şi-a proclamat independenŃa, ceea ce a provocat războiul între Armenia, sprijinită de diaspora sa din străinătate şi indirect de Rusia, şi Azerbaidjan, care va dura până în 1994, când a intervenit un armistiŃiu; Armenia a ocupat

o parte din teritoriul locuit de azeri, ceea ce a provocat exodul populaŃiei azere; cele două state sunt şi astăzi în stare de război. În Georgia, Abhazia şi Osetia de Sud, două regiuni locuite de minorităŃi au cerut separarea de statul georgian şi au început conflicte militare cu acesta; sprijinite de Rusia, ele au obŃinut o separare de fapt care continuă şi în prezent, fără a-şi proclama independenŃa şi fiind practic menŃinute cu sprijinul unităŃilor ruse staŃionate pe teritoriul respectiv. OstilităŃile s-au încheiat prin armistiŃii în 1994 în Abhazia şi în 1992 în Osetia de Sud. Şi aici populaŃia georgiană a trebuit să-şi părăsească locuinŃele şi să se refugieze. În Republica Moldova, proaspăt declarată stat independent, provincia situată la Est de Nistru a ales de asemenea calea separatismului, refuzând să accepte limba noului stat şi conducerea de la Chişinău. Războiul a fost mult mai sângeros, cu participarea armatei a 14-a ruse rămasă în această zonă de partea separatiştilor, care conduc acest teritoriu după reguli proprii, în afara oricărui cadru acceptat în relaŃiile internaŃionale şi continuă să reclame independenŃa, dar aceasta nu este recunoscută nici de Rusia. Teritoriul fostei URSS devenise astfel una din regiunile cele mai instabile. RRRusia a sprijinit însă tendinŃele separatiste respective, pentru a-şi menŃine puncte de influenŃă şi control în afara frontierelor sale. Mult mai complicate şi cu consecinŃe mai grave au fost însă războaiele cecene. În 1991, un general al armatei sovietice, de origine cecenă, a proclamat independenŃa acestei republici, care reprezintă poarta Rusiei spre Caucaz, dar şi o zonă bogată în gaz natural şi de tranzit pentru resursele de ŃiŃei dinspre Marea Caspică. Rusia a trimis armata în 1994, pentru a readuce la ordine regiunea cecenă. După 2 ani de lupte, preşedintele Boris ElŃin a înŃeles că era un război fără sfârşit. În 1996, armata rusă s-a retras, negociatorii ruşi ai armistiŃiului lăsînd cecenilor perspectiva independenŃei. Conducătorii militari ceceni au început să acŃioneze pentru un mare stat islamic în Nordul Caucazului, iniŃiind infiltrarea de grupuri armate şi incursiuni militare în zonele vecine. Una din aceste incursiuni în Daghestan, în 1999, a oferit Rusiei ocazia de a începe al doilea război cecen; la conducerea Rusiei se afla de acum Vladimir Putin. OperaŃiunile militare sŃau desfăşurat cu multă brutalitate, au dus practic la distrugerea oraşului Groznîi, capitala Ceceniei şi la un mare număr de refugiaŃi. Au continuat încă mulŃi ani luptele împotriva gherilei cecene, care a recurs la acte teroriste sângeroase nu numai în zonă, ci şi în alte părŃi ale Rusiei, inclusiv la Moscova. Comunitatea Statelor Independente, cuprinzând toate statele formate după dizolvarea URSS (mai puŃin cele trei state baltice), creată în 1991 la iniŃiativa noilor lideri ai republicilor rusă, ucraineană şi belorusă, de

fapt ca un succedaneu al acesteia, a evoluat ca o asociere de state cu legături slabe, în ciuda unui mare număr de convenŃii încheiate şi a stabilirii unei serii de structuri şi organisme, inclusiv a reuniunilor la nivelul şefilor de stat ; încercările de stabilire a unei uniuni au eşuat; principala divergenŃă a fost între Rusia, care dorea o coordonare politică mai strânsă sub conducerea sa, şi Ucraina, sprijinită de alte state, care insistau pentru o zonă a liberului schimb comercial, contând pe livrarea produselor lor în FederaŃia Rusă. La sfârşitul lui 1991, Yugoslavia s-a dizolvat în urma unor războaie dintre Belgrad şi unele republici, la care ne vom referi ulterior. La sfârşitul lui 1992, Cehoslovacia s-a dizolvat pe cale paşnică, datorită divergenŃelor economice, căci în Slovacia predomina industria de armament, care nu mai avea perspective şi nu putea fi privatizată, ceea ce guvernul de la Praga începuse cu alte ramuri ale industriei. Eforturi spre organizare în Europa. 1.În aceste noi condiŃii, NATO s-a aflat în căutarea unei noi identităŃi; dispariŃia tratatului de la Varşovia nu a atras şi dizolvarea sa; a continuat ca alianŃă fără inamicul tradiŃional. Apar noi provocări şi ameninŃări pentru securitatea statelor, între care tensiuni generate de mişcări separatiste sau de grupuri extremiste pe baze etnice sau religioase, tensiuni etnice între populaŃia majoritară şi cea de altă origine etnică, chiar în Ńări dezvoltate, cazuri de încălcare gravă a drepturilor omului.Se consideră că principalele ameninŃări la adresa securităŃii internaŃionale sunt: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele care există încă în unele zone ale lumii, instabilitatea statală în unele Ńări, crima organizată în toate dimensiunile sale transfrontaliere: traficul de droguri, de fiinŃe umane, de arme, de bani; fluxurile masive de migraŃie ilegală. A continuat cursa înarmărilor; marile puteri şi-au modernizat arsenalele. SUA au început să acŃioneze pentru a se înzestra cu un sistem de arme anti-rachetă, care să le protejeze faŃă de atacuri provenind de state considerate adversare, ca Iran şi Coreea de Nord; aceasta a produs neliniştea europenilor şi opoziŃia URSS, care a susŃinut că se încalcă tratatul privind sistemele anti-rachetă limitate din 1972 şi se declanşează o nouă cursă a înarmărilor. În Europa însă a dispărut posibilitatea unui război major între două blocuri, cu arme de distrugere în masă. NATO trebuia să-şi redefinească rolul în noile condiŃii; va face acest lucru urmând două linii de acŃiune: raporturi noi cu fostele state membre ale tratatului de la Varşovia; elaborarea

unui nou concept de securitate care să-i permită să îndeplinească noi misiuni. În acest sens, în decembrie 1991 se constituia Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic, la care erau reprezentate 16 state membre ale NATO şi 9 state foste membre ale tratatului de la Varşovia, inclusiv Rusia; Finlanda era invitată ca observator. Şi-a fixat ca obiectiv întărirea securităŃii pe continent, prin promovarea stabilităŃii în Europa de Est; a Ńinut reuniuni periodice, examinând probleme concrete ale securităŃii pe continent. În 1994, NATO crea Programul pentru pace (PfP), deschis statelor membre ale NATO şi fostelor state membre ale tratatului de la Varşovia , dar şi altor state; s-au alăturat Suedia, Finlanda, Austria şi ElveŃia. PfP a realizat cooperarea între statele participante în întreprinderea de acŃiuni comune în scopuri umanitare, pentru asistenŃă în caz de dezastre etc. În acest scop a realizat acŃiuni de pregătire, inclusiv între organismele militare, beneficiind de logistica NATO, de structuri adiacente NATO şi sub conducerea sa. Se extindeau astfel funcŃiile NATO dincolo de cele privind apărarea statelor membre către acŃiuni de interes comun legate de securitatea continentului; se prevedeau consultări, dacă unul din state ar percepe situaŃii care ar crea pericole potenŃiale pentru securitatea sa. Prin aceasta a crescut influenŃa politică a NATO; totodată, PfP a reprezentat şi un cadru de pregătire pentru ca unele state să devină membre. În centrul şi Sud-Estul Europei au fost create mai multe organizaŃii internaŃionale, expresie a nevoii de cooperare după o perioadă în care acest lucru nu era posibil decât în anumite limite. Au luat fiinŃă astfel IniŃiativa Central Europeană(ICE), grupând Italia, Austria şi state central şi Sud-Est europene, Acordul privind comerŃul liber în zona Europei Centrale(CEFTA), grupând Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România şi Bulgaria, OrganizaŃia pentru Cooperare Economică în zona Mării Negre (OCEMN),Procesul de Cooperare Sud-Est Europeană(SEECP), Procesul de stabilitate şi bună vecinătate în Sud-Estul Europei(Procesul Royaumont), IniŃiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei(SECI), Reuniunile Miniştrilor Apărării din Sud-Estul Europei(SEDM), Procesul de Cooperare Dunăreană(DCP). Între acestea, menŃionăm procesul de Cooperare Sud-Est Europeană, structură regională, care şi-a propus în principal să sprijine şi să favorizeze integrării europene a statelor din zonă. A început prin organizarea unor reuniuni ale miniştrilor afacerilor externe, prima în 1966 la Sofia. Are ca document de bază Carta relaŃiilor de bună vecinătate, stabilitate şi cooperare în Europa de Sud-Est, semnmată la Bucureşti la 12 februarie 2000. Statele participante la SEECP sunt Albania, Bulgaria, Grecia,

Macedonia, Serbia şi România, iar din 2001 şi Bosnia-HerŃegovina. Principalul for politic al SEECP este reuniunea la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern; au loc de asemenea reuniuni anuale ale miniştrilor de externe şi ale funcŃionarilor superiori din aceste ministere. CroaŃia participă ca observator, Republica Moldova ca invitat special şi ca invitaŃi organizaŃii internaŃionale ca UE, OSCE, ICE, OCEMN, Consiliul Europei, ONU, CEE-ONU, OMC, BERD, Banca Mondială, Banca Europeană de InvestiŃii. Rămâne de văzut cum va evolua cooperarea balcanică după proclamarea independenŃei Kosovo, în condiŃiile în care acesta nu este recunoscut ca stat de unele state din zonă, iar altele vor insista pentru acceptarea acestuia în organismele balcanice. 2.Extinderea NATO în această perioadă, prin aderarea unor state din Europa Centrală şi de Est, marchează în mod substanŃial evoluŃia alianŃei; hotărârea de a primi aceste state s-a luat în anii 92-93, pe baza concepŃiei că este o alianŃă deschisă(art.10 din tratatul de la Washington). Au fost formulate următoarele criterii pentru admiterea în NATO: -înfăptuirea de reforme care să asigure dezvoltarea democratică, statul de drept, respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale; -înfăptuirea de reforme care să ducă la existenŃa unei economii de piaŃă; -existenŃa unor relaŃii bune cu statele vecine; -realizarea controlului civil asupra forŃelor armate; -asigurarea interoperabilităŃii forŃelor armate naŃionale cu armatele Ńărilor NATO, ca şi pe planul organizării şi înzestrării cu armament. Rusia a fost împotriva extinderii NATO văzând în aceasta un pericol pentru securitatea sa; dar Rusia nu s-a putut opune voinŃei statelor din Europa Centrală şi de Est şi nu putea înfrunta NATO. AlianŃa a Ńinut seama de sensibilităŃile Rusie; PfP a fost o perioadă de temporizare, extinderea s-a făcut pe etape, iar raporturile Rusiei cu NATO au fost consacrate într-un Act fondator din 1997, pe baza căruia s-a creat un Consiliu NATO-Rusia, asigurând Rusiei un dialog constant şi consultări cu alianŃa, precum şi o prezenŃă la comandamentul NATO. La 26 mai 2006 s-a încheiat un nou acord privind unele relaŃii de cooperare între NATO şi FederaŃia Rusă. A fost prevăzută admiterea statelor interesate în valuri; pentru primul val au fost preferate Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria, care au şi fost invitate la Summit-ul de la Madrid din 1997. documentul de la Madrid nominaliza România şi alte state pentru al doilea val de extindere, acesta a fost stabilit la Praga în 2002, România devenind membră a NATO în 2004. România şi alte state din Europa de Est erau, după dispariŃia tratatului de la Varşovia, pe care ele au dorit-o, într-un vid de securitate;

Ńinând seama de zona în care erau situate şi de experienŃa lor istorică, ele nu au optat pentru un statut de neutralitate, deşi existau precedente de state neutre care deveniseră membrii ai UE fără a fi membri ai NATO. Argumentul de bază era evoluŃia imprevizibilă din spaŃiul fost sovietic şi faptul că structurile euro-atlantice erau singurele considerate în măsură să asigure pacea şi securitatea pe continent şi să le apere securitatea. Extinderea NATO are consecinŃe profunde şi de durată asupra situaŃiei politice şi securităŃii europene, inclusiv posibila apariŃie a unei noi diviziuni a continentului. A rămâne în afara alianŃei poate provoca însă nu numai frustrări, dar şi rămânerea într-o zonă gri, caracterizată adesea ca zonă de instabilitate. ExperienŃa a arătat că existenŃa unor frontiere garantate şi a altora negarantate a dus la instabilitate şi conflicte. România a participat de la început la activităŃile COCONA, a semnat PfP şi s-a manifestat activ în programele respective; opŃiunea pentru NATO a fost sprijinită de toate forŃele politice. Pregătirea s-a desfăşurat în paralel cu eforturile de integrare în UE; erau direcŃii fundamentale în în politica externă,menite să promoveze interese fundamentale ale poporului român, inclusiv cele de securitate. În 1999 s-a adoptat Strategia de securitate naŃională a României, pe baza opŃiunii clare de aderare la NATO şi UE. În 2001 partidele politice au semnat DeclaraŃia pentru aderarea NATO, subliniind că România este pregătită să promoveze şi să apere valorile democratice care stau la temelia comunităŃii nord-atlantice. Integrarea presupune, desigur, angajamente şi obligaŃii, dar rămâne câmp de manifestare şi de exprimare a voinŃei; nu este vorba de o sumă mecanică, care acŃionează orbeşte; România va putea să nu să se lase antrenată în acŃiuni politico-militare contrare intereselor sale, aşa cum fac şi alte state membre ale alianŃei sau ale UE. În paralel cu extinderea, s-a pus şi problema evoluŃiei conceptului strategic al ONU, în special pentru a integra prevenirea conflictelor şi gestiunea crizelor, menŃinerea legăturii transatlantice şi dezvoltarea identităŃii europene de securitate şi de apărare în cadrul NATO, apoi pentru a face faŃă noilor ameninŃări la adresa securităŃii, mai ales terorismului şi diseminării armelor de distrugere în masă. În acelaşi context s-a pus şi problema raporturilor NATO cu Uniunea Europei Occidentale, din ce în ce mai mult cu Uniunea Europeană, şi cu OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. UEO s-a constituit în 1954, cu participarea FranŃei, Germaniei, Italiei, Angliei şi Ńărilor din Benelux, după ce FranŃa refuzase crearea unei ComunităŃi Europene de Apărare, cu refacerea armatei germane; participarea Germaniei la UEO a fost acceptată cu condiŃia de a nu avea o armată de

peste 12 divizii, a nu avea un stat major general propriu, a nu produce şi a nu achiziŃiona armament nuclear, chimic sau bacteriologic şi de a nu produce anumite armamente ofensive. Aceste restricŃii vor fi ridicate în 1986, cu excepŃia celei privind armele nucleare, chimice şi bacteriologice. UEO îşi propunea să contribuie la integrarea politică, economică şi militară a Europei occidentale; avea şi clauze de asistenŃă militară contra agresiunii. O bună perioadă a avut ca rol numai dezvoltarea mecanismului de consultări, competenŃele sale în domeniul militar fiind preluate de NATO. Din 1984 a fost reactivată, la iniŃiativa FranŃei, ca urmare a reuniunii de la Roma a miniştrilor apărării. În 1990 au fost primite ca membri Spania şi Portugalia, iar în 1992 Grecia. În 1992, miniştrii de externe şi cei ai apărării ai statelor membre au adoptat DeclaraŃia de la Petersberg, care stabilea misiunile pe care UEO le va întreprinde: misiuni umanitare şi de salvare,misiuni de menŃinere a păcii, misiuni de menŃinere a păcii, misiuni de prevenire şi de gestiune a crizelor. Va evolua ulterior în strânsă legătură cu dezvoltarea comunităŃilor europene; va fi considerată, după 1992, ca braŃul înarmat al Uniunii Europene şi pilon european al NATO; a adoptat o atitudine deschisă faŃă de statele Europei de Est; în 1994 acestea deveneau „parteneri asociaŃi” ai UEO. La începutul secolului XXI practic UEO s-a integrat în structurile comunitare, în componenta de securitate şi apărare a UE. La reuniunea Consiliului de miniştri al UEO de la Marsilia din 2ooo s-a decis ca organizaŃia să-şi înceteze activitatea de gestionare a crizelor, rămânând doar depozitara garanŃiei din tratatul de la Bruxelles contra unei agresiuni în Europa şi ca din 2001 Uniunea Europeană să preia funcŃiile active ale UEO. Dezvoltarea politicii externe şi de apărare a Uniunii Europene şi crearea forŃelor sale proprii a făcut necesare noi eforturi pentru coordonarea politicilor de securitate ale NATO şi Unuinii Europene. EvoluŃii ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană de asemenea a întreprins un vast proces de extindere (în 1973 Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca; în 1981 Grecia; în 1986 Spania şi Portugalia; în 1995 Austria, Finlanda şi Suedia; în 2004 Malta, Cipru, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia şi Lituania, iar în 2007 România şi Bulgaria), numărând în prezent 27 state membre, continuă negocieri de aderare cu CroaŃia şi Turcia şi pregăteşte, prin acorduri de asociere şi programe de asistenŃă, aderarea altor state. Depăşirea războiului rece a dat impulsuri procesului de integrare regională şi sub-regională, ca modalitate de adâncire a cooperării economice şi de

asigurare a stabilităŃii politice, a unor relaŃii de încredere şi bună vecinătate. Au luat fiinŃă organisme sub-regionale ,ca OCEMN, CEFTA, Consiliul statelor riverane la Marea Baltică, ICE, Pactul de stabilitate Sud-Est european şi altele. Pe alte continente s-au format Uniunea Africană, care îşi propune să realizeze integrarea pe etape, în termen de 34 ani, Comunitatea Andină şi Mercosur în America Latină, NAFTA în America de Nord şi altele mai puŃin ambiŃioase. Uniunea Europeană a dezvoltat şi perfecŃionat sistemul unic de instituŃii-Parlamentul European, organism ales prin vot universal de cetăŃenii UE, cu competenŃe largi mai ales în domeniile legislativ şi bugetar, Consiliul de miniştri, care reprezintă guvernele statelor membre, Comisia Europeană, formată din comisari desemnaŃi de guverne şi aprobaŃi de Parlament, care reprezintă interesul general comunitar, şi Curtea Europeană de JustiŃie, organism judiciar cu largi competenŃe de a judeca orice cauze privind aplicarea tratatelor şi a dreptului comunitar în general. S-a format şi se dezvoltă dreptul comunitar, ca ordine juridică integrată în sistemele juridice naŃionale ale statelor membre, dar care primează faŃă de legile naŃionale şi este de aplicare directă pe teritoriul statelor membre. Curtea are un rol deosebit în asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a dreptului comunitar. În ultimii ani s-a pus problema reformării interne a UE, ca urmare a extinderii la 27 state membre şi a noilor probleme pe care le ridică procesul integrării. Uniunea se dezvoltă ca uniune de state, cu elemente de confederaŃie; unele state membre se pronunŃă pentru o uniune de state suverane care cooperează în cadrul comunitar într-o dinamică sta-uniune, care să le permită să-şi păstreze individualitatea şi specificul; altele se pronunŃă pentru o structură federativă, numită adesea Statele Unite ale Europei, ceea ce ar presupune şi un guvern, un preşedinte cu poziŃie de şef de stat ales prin vot direct. Politica externă şi de securitate comună este un domeniu pe care Uniunea l-a abordat mai târziu;este încă un proces interguvernamental, în care se adoptă acŃiuni şi poziŃii comune; Uniunea tinde să dobândească şi o anumită independenŃă şi libertate de mişcare în problemele europene de securitate şi apărare, fără de care este incompletă şi nu ar fi un factor de luat în seamă; în acest scop s-au făcut paşi spre constituirea unor forŃe armate europene, iniŃial sub denumirea IdentităŃii Europene de Apărare în cadrul NATO, apoi ca unităŃi şi forŃe care pot fi folosite şi ca forŃe participante la acŃiuni ale NATO, dar şi în acŃiuni ale Uniunii Europene, cum s-a spus separabile, dar nu separate. O politică comună de apărare presupune şi programe ample de dezvoltare a industriei de apărare, un alt factor de

independenŃă; Uniunea Europeană a făcut unii paşi , este drept numai în unele domenii, şi în această direcŃie. Necesitatea unei reforme apare şi în domeniile pieŃei agricole comune, care cuprinde masive subvenŃii acordate fermierilor, fondurilor structurale, al bugetului şi contribuŃiilor diferitelor state. Moneda unică, Euro, nu a dus la o mai strânsă coordonare a politicilor economice, bugetare şi fiscale; pactul de stabilitate convenit în acest domeniu în 1995 a fost pus în dificultate ca urmare a deficitelor Germaniei şi FranŃei. Marea Britanie, Danemarca şi Suedia rămân încă în afara sistemului şi se apreciază că Euro nu a ajuns încă să concureze dolarul ca monedă de rezervă. O problemă importantă a apărut cu privire la ponderea şi locul Germaniei în instituŃiile şi în funcŃionarea Uniunii în general; există preocuparea celorlalte state să nu i se acorde un rol preponderent. După primirea celor 12 state mici şi mijlocii, a apărut posibilitatea constituirii unor majorităŃi formate din aceste state şi a punerii statelor mari în minoritate; pentru a răspunde acestei eventualităŃi, s-a adoptat principiul dublei majorităŃi, în sensul că nu este necesară numai majoritatea voturilor prevăzută de tratat, ci şi o majoritate a populaŃiei Uniunii, pentru luarea unor decizii în probleme importante. Tratatul de la Nisa a soluŃionat unele din aceste probleme, de exemplu pe cea a compoziŃiei Comisiei europene; aceasta va fi formată până în 2014 din câte un comisar din fiecare stat membru, apoi va fi formată dintr-un număr de comisari reprezentând 2/3 din statele membre, numiŃi prin rotaŃie. Alte probleme au fost rezolvate prin Tratatul de reformă, semnat de şefii de stat şi de guvern ai celor 27 state membre la 13 decembrie, la Lisabona, inclusiv cea a votului cu dublă majoritate. Tratatul de la Lisabona, ultimul din seria tratatelor care au jalonat integrarea europeană, urmează a fi ratificat şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009. România a devenit membru al UE începând cu 1 ianuarie 2007, după negocieri laborioase, începute în 1999. Mai întâi s-a pus problema respectării criteriilor stabilite de Uniune, la Copenhaga în 1993 şi la Madrid în 1995, privind respectarea principiilor democraŃiei reprezentative, respectarea drepturilor omului şi protecŃia minorităŃilor, iar în domeniul economic existenŃa unei economii de piaŃă funcŃionale, a capacităŃii de a face faŃă presiunii concurenŃei şi de a-şi asuma obligaŃiile care decurg din aderare. Negocierile s-au încheiat în decembrie 2004, iar tratatul de aderare a fost semnat la 25 aprilie 2005; tratatul prevede obligaŃiile României de a respecta acquis-ul comunitar-tratatele şi normele comunitare adoptate până la data când va deveni parte, precum şi clauze tranzitorii, acordând României

unele termene până la care va adopta măsuri pentru aplicarea unora din obligaŃiile care decurg din calitatea de membru. De la 1 ianuarie 2007 România face deci parte din marea familie a statelor europene membre ale Uniunii. Aceasta pune Ńara noastră într-o altă situaŃie politică şi economică, având noi obligaŃii în plan internaŃional, dar o poziŃie nouă, mult întărită, ca urmare a apartenenŃei la o grupare economică şi politică de această anvergură. OSCE în perioada post-război rece. OSCE, până în 1994 CSCE, creată pe baza Actului final semnat la Helsinki la 1 august 1975, este o structură de promovare a securităŃii prin cooperare, grupează în prezent 57 state, la statele semnatare ale Actului final din 1975 adăugându-se statele formate ca urmare a dizolvării URSS, Yugoslaviei şi Cehoslovaciei şi acoperind o zonă geografică întinsă pe continentele Europa şi America de Nord, iar cu Rusia, până la Vladivostok. Activitatea sa, până în 1990, a contribuit la erodarea politicilor de bloc, iar componenta umană a contribuit la subminarea şi prăbuşirea sistemelor totalitare. La summitul CSCE de la Paris, din 1990, au fost adoptate, în acelaşi timp cu Carta pentru o nouă Europă, unele tratate importante în domeniul militar, cum sunt Tratatul privind forŃele armate convenŃionale în Europa (care a stabilit o reducere a armamentelor clasice terestre şi aeriene în centrul Europei şi un sistem de verificare), pe care Rusia a anunŃat recent că îl denunŃă, ca urmare a plasării unor forŃe ale NATO mai aproape de graniŃele sale. Au fost semnate, de asemenea Tratatul privind regimul de cer deschis şi Documentul privind armele mici şi armamentele uşoare. Un acord din 1992 s-a referit la reducerea în zona Europei centrale a efectivelor militare, iar un alt acord din 1999 a prevăzut o reducere suplimentară de 10% a armamentelor. Au fost puse şi bazele instituŃionalizării procesului, convenindu-se asupra reuniunilor periodice la nivelul şefilor de stat şi de guvern, ale miniştrilor afacerilor externe şi ale unui comitet al înalŃilor funcŃionari, asupra unui secretariat permanent, a unui centru pentru prevenirea conflictelor şi aq unui birou pentru alegeri libere. Din 1992 se reuneşte Adunarea parlamentară a CSCE, iar în 1992 a fost semnatun acord prin care au fost create un tribunal de arbitraj şi o

comisie de conciliere pentru reglementarea diferendelor între statele participante. În 1994, la summitul de la Budapesta aceste structuri au fost oficial stabilite, ca şi denumirea de OrganizaŃie pentru Securitatea şi Cooperarea în Europa; totodată, a fost adoptat Codul de conduită privind aspectele militare ale securităŃii. În 1999, summit-ul OSCE de la Istanbul a adoptat Carta asupra syecurităŃii europene, care prevede creşterea rolului organizaŃiei în operaŃiunile de menŃinere a păcii, cooperarea cu alte organizaŃii, crearea unor Echipe pentru Cooperare şi AsistenŃă de Specialitate Rapidă(REACT) pentru a acorda asistenŃă civilă în teren şi alte măsuri practice de natură să dezvolte capacităŃile sale de acŃiune în operaŃiunile pe care le întreprinde. În prezent, rolul OSCE în materie de securitate vizează mai ales prevenirea conflictelor, gestiunea crizelor şi reconstrucŃia post-conflict; acordă o atenŃie deosebită promovării instituŃiilor democratice şi protecŃiei drepturilor omului. În acest scop, se distinge prin trimiterea de misiuni în statele membre, pentru a le sprijini; asemenea misiuni au fost trimise în Kosovo, Bosnia Hertzegovina, Macedonia, Sandjak, Georgia, Republica Moldova, Estonia,Tadjikistan, Nagorno-Karabah şi Cecenia. Este evident că preocupările sale coincid cu unele din cele de pe agenda NATO; între ele s-au stabilit raporturi de colaborare, nu de subordonare; OSCE rămâne însă o structură care promovează securitatea prin mijloace politico-diplomatice, în timp ce NATO dispune şi de mijloace militare. Atât NATO, cât şi UE, având mijloace militare şi economice importante, tind însă să marginalizeze OSCE, să-i atribuie un rol subaltern, limitat. FederaŃia Rusă susŃine însă că OSCE trebuie să fie cea mai importantă organizaŃie de menŃinere a securităŃii în Europa şi a propus chiar un Consiliu de Securitate la nivel european. O serie de dificultăŃi au apărut în ultimii ani în funcŃionarea OSCE, deoarece FederaŃia Rusă, folosind regula consensului şi sprijinită de unele state din Asia Centrală, consideră că organizaŃia se ocupă exclusiv de situaŃii din fosta URSS şi din Europa de Est, ignorând situaŃii similare din Europa occidentală; este o reacŃie la faptul că SUA şi UE tind să dirijeze activitatea OSCE în direcŃii conforme cu politica lor externă şi dispun de o majoritate de sprijin. SecŃiunea a 3-a- Conflicte ale perioadei post-război rece. În această perioadă au apărut conflicte în care au fost implicate mari puteri; în 1990 Irakul a invadat Kuweitul, urmărind să obŃină resurse

petroliere mai mari şi o ieşire la mare mai largă: Se pare că Saddam Husein a crezut că sfârşitul războiului rece îi dădea, ca putere regională, mai mare libertate de acŃiune. SUA au reacŃionat cu duritate, deoarece nu puteau accepta ca o mare regiune petrolieră să cadă în mâinile unei puteri cu care era în conflict şi pentru că era prima ocazie de a modela noua ordine internaŃională. Consiliul de Securitate a condamnat ocupaŃia şi a cerut retragerea forŃelor irakiene; a urmat riposta unei coaliŃii de state, inclusiv state arabe, în ianuarie 1991, autorizată de Consiliul de Securitate al ONU, care a eliberat Kuweitul, dar nu a afectat regimul Saddam Husein; Irakul a bombardat Israelul, pentru a transforma războiul în conflict arabo-israelian, dar Israelul nu a reacŃionat; forŃele americane au rămas în zonă, iar Irak şi Kuweit nu s-au reconciliat. SUA nu au dorit să ducă războiul până la răsturnarea lui Saddam Husein, pentru a nu provoca dislocarea statului prin separarea Kurzilor şi ŞiiŃilor, creind dificultăŃi pentru Turcia şi oferind Iranului posibilităŃi de a-şi extinde influenŃa în zonă. Prin rezoluŃia Consiliului de Securitate 687 din 1991, au fost impuse Irakului numeroase obligaŃii, în materie de frontieră, de dezarmare, de despăgubiri, ca şi un embargou economic şi financiar. Pe de altă parte, destrămarea URSS a deschis conflicte între foste republici (Armenia şi Azerbaidjan) sau în interiorul lor (Georgia, Republica Moldova, FederaŃia Rusă). În 1991 începeau războaiele din Yugoslavia, care se vor întinde pe un deceniu. 1. În acest context, cazul Kosovo merită o atenŃie deosebită, ca moment distinct în procesul reaşezării raporturilor de forŃe în Europa. ConstituŃia yugoslavă din 1974 acorda autonomie Kosovo şi Voivodinei; erau tratate chiar la egalitate cu cele 5 republici, având prin rotaŃie preşedinŃia federaŃiei; după moartea lui Tito şi eşecul autogestiunii, au apărut tendinŃe separatiste, centrifuge; încercarea Belgradului de a le opri cu forŃa a eşuat. Alegerile organizate în 199o au adus la putere în republici formaŃii politice care doreau independenŃa; referendumuri organizate în acelaşi an confirmă această tendinŃă. CroaŃii şi slovenii au cerut autonomie totală, în timp ce Belgradul a anulat autonomia Kosovo şi a Voivodinei. Slovenia şi-a proclamat independenŃa la 25 iunie 1991, urmată de CroaŃia, Bosnia şi Macedonia. Guvernul federal a reacŃionat violent; în Slovenia războiul a durat 3 săptămâni, în CroaŃia mai mult, până ce sârbii au ocupat Kraina şi Slavonia, la care au renunŃat însă după lupte crâncene cu o armată croată dotată de unele din statele vest-europene. TendinŃele centrifuge ale Sloveniei şi CroaŃiei au fost în mod evident sprijinite din afară de unele state europene; a fost decisivă recunoaşterea lor de Germania şi alte state

europene la sfârşitul anului 1991. O conferinŃă europeană pentru pace, transformată apoi în conferinŃă internaŃională pentru pace în fosta Yugoslavie, nu a dus la rezultate. În Bosnia a urmat războiul între cele trei grupuri naŃionale: sârbi, musulmani şi croaŃi, care a devenit tot mai dur şi a dus la împărŃirea Ńării, în ciuda prezenŃei unor forŃe ale ONU şi a medierii UE. Separarea Bosniei-Hertzegovina a fost sprijinită de state islamice. După semnarea Acordului de la Dayton în 1995, trupele NATO au preluat misiunea de a stabiliza situaŃia în această Ńară. Consiliul de Securitate a autorizat, prin rezoluŃia 1088 din 1996, forŃa de stabilizare condusă de NATO(SFOR) să aplice prevederile militare ale acordului de la Dayton(separarea şi cantonarea forŃelor şi asigurarea unui climat stabil pentru alegerile care urmau să aibă loc). Misiunea NATO a încetat în 2004, fiind înlocuită de misiunea ALTHEA, a Uniunii Europene. ForŃe ale NATO au fost trimise şi în Macedonia, de asemenea înlocuite cu forŃe ale Uniunii Europene în 2003. Radicalizarea albanezilor din Kosovo s-a petrecut, de asemenea, în condiŃiile unor semnale de sprijin primite din afară. În 1989 Guvernul federal de la Belgrad a abrogat autonomia albaneză, a declarat limba albaneză neoficială, a modificat programele şcolare. Albanezii au încercat prin rezistenŃă paşnică să-şi câştige independenŃa;În 1996 însă s-a format Armata de eliberare a Kosovo, care a început să atace poliŃia sârbă şi treptat a ajuns să controleze circa 40% din teritoriu; a urmat reacŃia forŃelor sârbe şi moartea a câteva mii de albanezi; acŃiunile poliŃiei sârbe de a prelua zonele controlate de AEK au dus, între 1998-1999, la epurare etnică. Negocierile de la Rambouillet nu au dus la rezultate; Belgradul nu a acceptat propunerea occidentalilor de a-şi retrage forŃele, în schimbul încetării operaŃiunilor A.E.K., urmând să aibă loc un referendum după trei ani. Au avut loc, desigur, încălcări grave ale drepturilor omului de ambele părŃi, purificare etnică, acte teroriste; asemenea situaŃii trebuie însă rezolvate de comunitatea internaŃională conform principiilor dreptului internaŃional şi cu implicarea mecanismelor ONU; ele nu trebuie să reprezinte prilejuri sau pretexte pentru a impune unor state prin forŃă idei şi poziŃii ale unor mari puteri. IntervenŃia militară a NATO a culminat cu bombardamentele asupra Yugoslaviei, timp de aproape trei luni; NATO a acŃionat cu de la sine putere, deoarece rezoluŃia Consiliului de Securitate nu a autorizat folosirea forŃei contra Yugoslaviei. Pentru statele din Europa Occidentală motivarea acŃiunii a fost oprirea represiunilor la care era supusă populaŃia albaneză în Kosovo, a epurării etnice şi evitarea acuzaŃiilor de incapacitate care le –au fost

adresate cu ocazia crizei bosniace; pe această bază s-a susŃinut că acŃiunea ar fi justificată politic şi moral, dar ea nu a fost întemeiată pe Carta ONU. Pentru SUA a fost totodată ocazia de a arăta că fără intervenŃia lor nu puteau fi rezolvate problemele în Europa. Rusia, China şi opinia publică din multe Ńări s-au opus bombardării Yugoslaviei, iar pe teren situaŃia a continuat să fie încordată. RezoluŃia 1244 a Consiliului de Securitate a stabilit ca măsuri retragerea forŃelor yugoslave, preluarea controlului de forŃe sub controlul ONU, o administraŃie a ONU pentru probleme militare şi civile; scopul prevăzut era o autonomie substanŃială, cu respectarea integrităŃii RFYugoslavia; se prevedea că linia politică de urmat în viitor era „standarde înainte de statut”. Belgradul şi-a retras trupele; s-au instalat trupe ale ONU de menŃinere a păcii şi o administraŃie civilă a ONU. Deşi rezoluŃia Consiliului de Securitate a sprijinit integritatea teritorială a Yugoslaviei, la 17 februarie 2008 a avut loc declararea unilaterală a independenŃei Kosovo, situaŃie care echivalează cu ruperea unui teritoriu locuit de o minoritate dintr-un stat suveran, situaŃie neacceptată de Serbia şi de alte state, inclusiv unele state din Balcani. În Consiliul de Securitate nu a fost luată nici o decizie în această privinŃă, rezoluŃia 1244 rămânând formal în vigoare.Aceasta arată precaritatea situaŃiei, care poate fi sursă de noi conflicte, deşi multe state, inclusiv SUA şi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au recunoscut noul stat. Nu a fost elaborată o constituŃie a noii formaŃii statale, nu există „standarde” la care aceasta să se angajeze privind protecŃia drepturilor omului, a minorităŃilor care trăiesc în zonă. Cazul Kosovo ar trebui să nu se mai repete şi să nu fie în nici un caz un precedent. Nu este exclusă însă posibilitatea ca grupări separatiste din alte zone ale globului să invoce acest caz ca precedent pentru ca şi ele să-şi declare unilateral independenŃa şi să pretindă să fie recunoscute ca state, cu riscu de a provoca noi conflicte. 2.AcŃiunea militară a SUA şi Marii Britanii contra Irakului, începută în 2003 şi aflată încă în curs, impune de asemenea o analiză atentă. SUA au pus în discuŃie în Consiliul de Securitate al ONU situaŃia din Irak, încercând să obŃină autorizarea unei acŃiuni de forŃă împotriva lui Saddam Hussein; au invocat drept motive găzduirea şi sprijinirea de către guvernul irakian a unor grupări teroriste Al- Qaida, care pregăteau atacuri teroriste contra statelor occidentale şi existenŃa unor facilităŃi şi eforturi de a produce arme de distrugere în masă( deşi inspectori ai ONU pe teren nu au dovedit că ar exista asemenea instalaŃii). Consiliul de Securitate nu a fost în

măsură să adopte o decizie; au urmat bombardamentele asupra Irakului şi apoi ocuparea acestuia. Nici unul din argumentele utilizate de SUA pentru a declanşa acŃiunea militară nu s-a dovedit întemeiat; preocupările care au prevalat în 2001 nu au mai fost luate în considerare; au urmat ani de confruntări cu forŃe interne de rezistenŃă irakiene şi între suniŃi şi şiiŃi, care nu s-au încheiat nici după 5 ani de la ocuparea Irakului; armata americană a pierdut peste 3 mii oameni şi perspectiva de a se desprinde din acest focar nu se întrevede. Conflictele inter-etnice(arabi şi kurzi) şi inter-confesionale( şiiŃi şi suniŃi) rămân încă deschise şi soluŃiile promovate de coaliŃie, ca şi de noul guvern irakian nu par să le fi atenuat. Se adaugă intervenŃii şi influenŃe din afară(Iran, Turcia, Siria, Arabia Saudită). A apărut fenomenul de oboseală, insatisfacŃie şi lipsă de convingere a altor state participante la forŃele din Irak şi a început retragerea şi reducerea forŃelor pe bază de decizii unilaterale(Spania, Italia, Bulgaria şi chiar Marea Britanie). A fost o acŃiune care nu se întemeiază pe Carta ONU; spre deosebire de 1991, nici un stat arab nu participă direct la acŃiunea militară din Irak; state membre ale NATO ca FranŃa, Germania şi Belgia s-au opus şi ca urmare nici în NATO nu s-a putut lua o decizie: s-au opus şi membri ai Consiliului de Securitate, între care Rusia şi China. Aceasta a produs o anumită criză la nivelul ONU şi al NATO şi în general în sistemul relaŃiilor internaŃionale, care a lăsat urme adânci, deşi SUA s-au străduit să liniştească statele vest-europene şi opinia publică mondială. De asemenea, a cristalizat opoziŃia între statele membre ale UE care vor să acŃioneze mai ales în cadrul NATO-Marea Britanie, Italia, state din Europa centrală şi de Est-şi cele ca FranŃa şi Germania, care urmăresc să dezvolte capacităŃi de acŃiune proprii ale UE. SecŃiunea a 4-a-Preocupări în domeniul securităŃii; concepŃii şi strategii ONU în noile condiŃii. ONU funcŃionează intr-un context diferit de cel în care a fost creată, dar funcŃionează la fel, deşi parcurge un proces de adaptare la noile realităŃi; este singura instituŃie de menŃinere a păcii cu vocaŃie de universalitate, formată din 192 state membre. Numărul mare de conflicte locale inter-etnice, inter-religioase şi altele a făcut să se dezvolte funcŃia de menŃinere a păcii. Totodată, ONU încearcă să mobilizeze comunitatea internaŃională

pentru protecŃia mediului şi a drepturilor omului; rămâne o speranŃă pentru multe popoare. SUA şi alte puteri occidentale au faŃă de ONU o poziŃie ambivalentă; pe de o parte doresc să o angajeze în direcŃia stabilirii unei noi ordini care să consacre supremaŃia Vestului în treburile internaŃionale, pe de altă parte are loc o marginalizare a ONU tocmai în domeniul menŃinerii păcii şi securităŃii, SUA manifestând preferinŃa pentru acŃiuni ale NATO sau chiar individuale. De asemenea, manifestă tendinŃa de a crea centre de decizie în afara ONU: G7, G8, acum G20, sau în fosta Yugoslavie, pentru coordonarea poziŃiilor marilor puteri, Grupul de legătură-SUA, Anglia, FranŃa, Germania, Italia şi Rusia, ocolind Consiliul de Securitate. Structura Consiliului nu este adecvată realităŃilor internaŃionale; Germania şi Japonia sunt printre statele puternice, care nu sunt membri permanenŃi; aspiră şi India, al doilea stat ca populaŃie şi mare putere în ascensiune; aceste aspiraŃii se pot împlini doar prin reforma ONU. Sesiunea mileniului din noiembrie-decembrie 2000, cu participarea multor şefi de state şi guverne, a reafirmat valabilitatea principiilor Cartei , a normelor pe baza cărora funcŃionează toate organele din sistemul ONU. DeclaraŃia Mileniului, adoptată prin rezoluŃia 55/2 din 19 septembrie 2000 afirmă următoarele: „Noi ne angajăm să sprijinim toate eforturile pentru a susŃine egalitatea suverană a statelor, respectul pentru integritatea lor teritorială şi independenŃa lor politică, rezolvarea diferendelor prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiŃiei şi legii internaŃionale, dreptul la autodeterminare a popoarelor care sunt încă sub dominaŃie colonială şi ocupaŃie străină, neintervenŃia în treburile interne, respectul faŃă de drepturile omului şi drepturi egale pentru toŃi, cooperarea în soluŃionarea problemelor internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar”. Numeroase documente europene, inclusiv recente-cel adoptat de Summit-ul OSCE de la Istanbul, Carta pentru securitate europeană, reafirmă ataşamentul faŃă de principiile Cartei ONU, ale Actului final, ale Cartei de la Paris din 1990. Cu toate acestea, se încearcă diminuarea importanŃei respectării principiului neintervenŃiei; se susŃine că s-ar impune, în anumite condiŃii, un drept la ingerinŃă pentru protecŃia drepturilor omului, problemă care ar ieşi de sub jurisdicŃia statelor şi ar trece sub răspunderea comunităŃii internaŃionale. În acelaşi scop se încearcă ierarhizarea principiilor, susŃinând că respectarea drepturilor omului ar fi un principiu supraordonat faŃă de celelalte, ceea ce este contrar documentelor ONU şi ale OSCE. Aceste tentative sunt direct legate de manifestările politicii de forŃă.

Noi abordări privind protecŃia securităŃii. În noile condiŃii, fiind pus să acŃioneze într-o lume diferită, NATO şi-a propus redefinirea rolului său, ceea ce a necesitat adoptarea unui nou concept strategic. În anii 50-60 exista conceptul de „ripostă masivă”, ulterior denumit şi „distrugere reciprocă”(MAD), bazat pe riposta masivă la un atac din partea URSS; după criza rachetelor din Cuba, în 1967 NATO a adoptat conceptul strategic al „ripostei flexibile”, care presupunea angajarea folosirea mijloacelor militare, inclusiv a armelor nucleare, în funcŃie de amploarea şi natura atacului din partea Estului; acest concept va rămâne în vigoare până la încetarea războiului rece. La Summit-ul de la Roma, din 1991, se elabora un nou concept strategic; acesta includea menŃinerea capacităŃii de apărare împotriva unui atac armat, dar şi acŃiunea de promovare a securităŃii în întreaga Europă prin cooperare cu partenerii din Est; ulterior, acest concept a inclus şi acŃiuni militare în afara teritoriului statelor membre, care urmăreau menŃinarae securităŃii pe continent, dar care nu erau răspuns la un atac armat contra unuia din ele; motivaŃia noii concepŃii era că securitatea europeană este indivizibilă şi orice conflict apărut pe continent poate pune în pericol şi securitatea statelor membre. În lumina acestui conflict, NATO a intervenit militar în unele conflicte din spaŃiul yugoslav, mai întâi în Bosnia Hertzegovina, apoi în Kosovo. IniŃial se presupunea că angajarea în operaŃiuni dincolo de aria sa de acŃiune va avea loc la solicitarea ONU, deoarece nu era un act de autoapărare; aşa a avut loc angajarea NATO în Bosnia-Hertzegovina; apoi NATO a început să acŃioneze singur, fără conducerea acŃiunii de către Consiliul de Securitate. După câŃiva ani, pentru a evita situaŃia în care ONU nu ar putea lua o decizie, au apărut cazurile în care NATO a hotărât să acŃioneze fără un mandat al ONU. Se consideră că Summit-ul NATO de la Washington, din 1999, a hotărât în acest sens, deşi formularea folosită pentru a redefini conceptul strategic, în fapt a redefini raporturile dintre NATO şi ONU, este ambiguă, referindu-se la cooperarea cu ONU în acŃiunile de menŃinere a păcii. Dar potrivit Cartei nu este vorba de cooperare, ci de răspundere pentru luarea deciziei, care revine Consiliului de Securitate, după care desigur se pune problema cooperării cu toŃi cei care pot concura la îndeplinirea ei.. DificultăŃile vor apare cu ocazia declanşării celui de al doilea război contra Irakului în 2003, când nu s-a putut obŃine o autorizare a Consiliului de Securitate şi nici în cadrul NATO nu s-a realizat consensul pentru o

acŃiune militară contra regimului de la Bagdad, ca urmare a vetou-lui opus de FranŃa şi Belgia, sprijinite de Germania; SUA, împreună cu unii aliaŃi au recurs la o acŃiune militară unilaterală. Începutul secolului XXI a fost marcat de evenimentele teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA, 11 martie 2004 la Madrid, 1 septembrie 2004 la şcoala din Beslan, FederaŃia Rusă, din 7 iulie 2005 la Londra şi altele în Egipt, Turcia şi Pakistan. Acestea au plasat terorismul în primul plan al ameninŃărilor contra securităŃii şi au determinat adoptarea unor politici şi acŃiuni, atît de către state individual cît şi de alianŃe şi organisme internaŃionale, care aveau să influenŃeze profund relaŃiile internaŃionale. În primul rînd NATO a invocat pentru prima dată articolul 5 din Tratatul de la Washington, considerînd actul terorist ca un atac armat care conferă dreptul la autoapărare individuală şi colectivă; Consiliul de Securitate a adoptat de asemenea o rezoluŃie în acest sens; pe această bază s-a declanşat operaŃiunea militară contra regimului talibanilor în Afganistan, cu participarea forŃelor NATO şi ale altor state, care a dus la înlăturarea guvernului condus de aceştia, dar nu şi la stabilizarea acestei Ńări; operaŃiunea în Afganistan continuă, fără a se întrevedea un rezultat care să permită desprinderea forŃelor NATO din zonă. Consiliul NATO a reŃinut ca principale riscuri şi ameninŃări ale securităŃii, cu ocazia summit-ului de la Washington din 1999, următoarele: -posibilitatea apariŃiei unor crize regionale la periferia alianŃei, susceptibile de a evolua rapid; -confruntarea unor Ńări din regiunea euro-atlantică şi din zonele învecinătate cu grave dificultăŃi economice, sociale şi politice; -instabilităŃi locale sau regionale, ca urmare a unor rivalităŃi etnice şi religioase, litigii teritoriale, violări ale drepturilor omului sau dezmembrări ale statelor, care pot evolua spre crize punând în pericol stabilitatea regională şi pot genera conflicte armate care se pot extinde în statele vecine, inclusiv în Ńări membre ale NATO; -extinderea unor puternice forŃe nucleare în exteriorul alianŃei; -proliferarea armelor nucleare, bacteriologice şi chimice şi a vectorilor de utilizare a acestora; -răspândirea la scară mondială a tehnologiei de vârf care poate servi la producerea unor noi sisteme de armamente ofensive şi defensive foarte performante; -posibilitatea unor state, dar şi a unor adversari alŃii decât statele, de a executa operaŃiuni de perturbare a sistemelor informaŃionale ale alianŃei;

-acte teroriste, de sabotaj, proliferarea crimei organizate, blocarea aprovizionării cu resurse vitale, mari mişcări necontrolate ale populaŃiei, rezultate din conflicte armate. Consiliul NATO a adoptat în aprilie 2004 DeclaraŃia cu privire la terorism, semnată de miniştrii de externe. De asemenea, reuniunile NATO la nivel înalt de la Praga din 2002 şi Istanbul din 2004 au adoptat strategia de securitate a alianŃei în afara spaŃiului euro-atlantic, respectiv a apărării statelor membre contra terorismului oriunde în lume unde o cer interesele statelor membre. Aceasta extinde fără limite aria de acŃiune a alianŃei. Pe această bază se desfăşoară operaŃiunea Active Endeavour, în Marea Mediterană, constând în prezenŃa navelor militare ale unor state membre ale alianŃei şi partenere (inclusiv Rusia şi Ucraina) care pot controla orice nave pentru a verifica dacă transportă armament, explozivi sau alte substanŃe care pot fi folosite în scopuri teroriste. SUA au invocat lupta împotriva terorismului şi în cazul acŃiunii militare din Irak în 2003. Este evident că după 11 septembrie 2001 SUA sunt tentate să recurgă tot mai mult la acŃiunea militară unilaterală şi să repună în discuŃie multilateralismul, atunci când nu pot obŃine o decizie în cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi chiar când nu obŃin acordul în cadul Consiliului NATO. În ciuda acŃiunilor militare din Kosovo şi Afganistan, unitatea din cadrul NATO pare să fie mai slabă. Modul cum au decurs şi decurg operaŃiunile în Afganistan şi Irak şi daunele pe care acestea le-au adus prestigiului puterii americane ar trebui să determine revenirea la o abordare multilaterală a crizelor şi acŃiunilor de răspuns, cel puŃin în cadrul NATO. Uniunea Europeană a adoptat de asemenea în 2003 o Strategie de securitate, care prevede posibilitatea acŃiunii cu orice mijloace în sprijinul unui stat membru contra atacurilor teroriste, dar pe teritoriul acestuia. În martie 2004, Consiliul European a adoptat DeclaraŃia privind combaterea terorismului, cuprinzând asigurarea că statele membre vor acŃiona împreună în situaŃia în care unul din ele va fi victima unui atac terorist, cu mobilizarea tuturor mijloacelor disponibile, inclusiv cele militare. Strategia Uniunii prevede posibilitatea unei acŃiuni militare în afara teritoriului statelor membre, dar pe baza principiilor Cartei ONU, în cadrul unei abordări multilateraliste. Uniunea Europeană consideră, potrivit documentului denumit „”A Secure Europe in a Better World”, adoptat în 2003, ca principale ameninŃări la adresa securităŃii statelor membre următoarele categorii de acte: -terorismul, Europa fiind Ńintă şi bază pentru astfel de ameninŃări;

-proliferarea armelor de distrugere în masă, riscul potenŃial cel mai serios; -conflictele regionale, atât cele din imediata vecinătate, cât şi cele din zone mai îndepărtate; -instabilitatea statală, constând în proasta guvernare, corupŃie, abuzul de putere, instituŃii slabe, conflicte civile care slăbesc autoritatea din interior, ceea ce poate duce la state eşuate; -crima organizată, Europa fiind un obiectiv principal pentru aceasta, cu manifestări transnaŃionale: trafic de droguri, de fiinŃe umane, de arme, bani, migraŃia ilegală. Obiectivele urmărite de Uniunea Europeană sunt: contribuŃia la stabilitatea şi buna guvernare în vecinătatea apropiată; edificarea unei ordini internaŃionale bazată pe un multilateralism eficient; un răspuns adecvat vechilor şi noilor ameninŃări. Tratatul Uniunii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 cuprinde prevederi importante, care pot avea efecte pe termen lung privind participarea Uniunii Europene la raporturile internaŃionale, inclusiv în probleme de securitate şi apărare, în Europa şi în întreaga lume. Tratatul extinde competenŃa Uniunii la toate chestiunile privind securitatea Uniunii, inclusiv definirea treptată a unei politici comune de apărare care poate conduce la o apărare comună şi prevede în acest scop asigurarea unei capacităŃi operaŃionale bazată pe mijloace civile şi militare, la care Uniunea poate reucrge în cadrul misiunilor în afara sa pentru a asigura menŃinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităŃii internaŃionale, în conformitate cu principiile Cartei ONU. Misiunile la care Uniunea poate recurge includ acŃiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenŃă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menŃinere a păcii, misiunile forŃelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaŃiunile de stabilizare după încetarea conflictelor. Se prevede de asemenea că, în cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membresun obligate să îi acorde ajutor şi asistenŃă prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Este o clauză de asistenŃă mutuală a statelor membre împotriva unui atac armat din afară. Între SUA şi statele membre ale Uniunii Europene există o puternică relaŃie transatlantică, bazată pe aceleaşi valori democratice, pe interese comune şi pe experienŃa comună a cooperării de peste 50 ani în cadrul NATO; acestea sunt mai puternice decât divergenŃe sau abordări diferite care pot apareîn legătură cu o situaŃie sau alta. Securitatea Europei

depinde încă din multe puncte de vedere de relaŃia transatlantică, iar SUA au nevoie, pentru promovarea intereselor lor globale, de cooperarea principalelor state europene. Este, prin urmare, interesul comun ca NATO şi Uniunea Europeană să coopereze în problemele menŃinerii securităŃii în Europa şi în plan global Unele organizaŃii internaŃionale care se ocupă şi de menŃinerea securităŃii în zonele geografice respective(OSCE, ASEAN) au acceptat o abordare cuprinzătoare a securităŃii, cu privire la mai multe domenii ale vieŃii internaŃionale în care pot apare ameninŃări la adresa securităŃii, şi anume: -securitatea politică, care poate fi ameninŃată de instabilitate politică internă, de eşecul statului de a îndeplini funcŃii esenŃiale, de acte de terorism, de încălcări grave ale drepturilor omului şi alte situaŃii de acest gen; -securitatea economică, faŃă de care ameninŃări pot fi discrepanŃele de dezvoltare regională, limitarea accesului la resurse naturale, crizele economice şi financiare internaŃionale, dezastrele naturale etc; -securitatea ecologică, pentru care ameninŃări pot proveni din accidente industriale sau dezastre naturale, activităŃi umane de încălcare gravă a normelor de protecŃie a mediului, schimbările climatice globale, distrugerea condiŃiilor vieŃii în diferite regiuni ale pământului; -securitatea socială, care poate fi ameninŃată prin conflicte între minorităŃi şi majoritate, disparităŃi sociale marcate, suprapopulare, crima organizată sub toate formele sale, corupŃia pe scară largă, epidemiile şi alte acŃiuni care produc tulburări sociale. OSCE a adoptat, de asemenea, la cea de a 9-a reuniune a consiliului ministerial de la Bucureşti din decembrie 2001 o decizie şi un plan de acŃiune privind combaterea terorismului. În cadrul ONU a fost recent formulat conceptul de „securitate umană”; în acest scop a fost creată în 2000, încadrul Reuniunii la nivel înalt a Mileniului Comisia privind securitatea umană; pornind de la drepturile omului, de la strategii umane şi securitate umană, Comisia a reafirmat importanŃa multilateralismului şi a respins categoricacŃiunea unilaterală pentru soluŃionarea diferendelor. Comisia a cerut de asemenea controlul armamentelor, pentru a garanta securitatea persoanelor. De asemenea, o serie de documente internaŃionale se referă la „securitatea democratică”, în sensul că regimurile democratice sunt în măsură să asigure o bună guvernare şi condiŃii interne de stabilitate şi pace socială, deci de securitate, iar în plan internaŃional să dezvolte raporturi de cooperare, înŃelegere şi respect reciproc cu alte state.

Schimbările climatice. În această perioadă capătă o acuitate tot mai mare tratamentul schimbărilor climatice care încep să afecteze sănătatea planetei, a oamenilor, ca şi în general procesul dezvoltării. ConferinŃa de la Rio din 1992 a adoptat ConvenŃia cadru privind schimbările climatice; aceasta va fi completată în decembrie 1977 prin Protocolul de la Kyoto. Acest Protocol prevedea obligaŃia Ńărilor industriale de a reduce emisiunile de gaze poluante cu cel puŃin 5,2% în perioada 2008-2012 faŃă de nivelul din 1990, prin măsuri interne, dar şi prin recurgerea la piaŃa „drepturilor de a polua” de la Ńările care se situează sub nivelul anului 1990 şi prin transfer de tehnologie către Ńările în curs de dezvoltare. Prin ratificarea Protocolului de către Rusia, acesta va intra în vigoare în 2004, dar fără participarea SUA, principalul poluator al planetei (după unele date peste 20% din gazele poluante), care l- au semnat dar nu l- au ratificat. O nouă conferinŃă privind schimbările climatice, Ńinută la Montreal în 2005, a stabilit organizarea de negocieri pentru prelungirea Protocolului de la Kyoto dincolo de 2012 când urma să expire, participarea Ńărilor care se află în proces intens de dezvoltare la angajamentele respective, într-o măsură mai mică decât Ńările dezvoltate, extinderea transferului de tehnologii nepoluante către Ńările în curs de dezvoltare, reinserarea SUA în dialogul pe termen lung pe baza ConvenŃiei privind schimbările climatice, care prevede constrângeri mai restrânse ca Protocolul de la Kyoto. Cu ocazia cele de a doua reuniune la nivel înalt asupra Pământului de la Johannesburg din 2002, care a adoptat un plan de acŃiune, societăŃile multinaŃionale au convenit de asemenea să contribuie la o dezvoltare durabilă în lume. Schimbările climatice sunt de natură să producă şi indirect multiple ameninŃări la adresa stabilităŃii şi securităŃii în lume. Un studiu al Uniunii Europene, prezentat de Înaltul reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună al UE, arată că în perspectiva anului 2020 schimbările climatice vor reduce dramatic cantitatea de hrană şi apă în diferite zone, vor produce dezastre naturale şi vor submina stabilitatea politică în Ńări vecine sărace. Astfel, în Nordul Africii şi în zona sub-sahariană seceta şi cultura intensivă vor duce la pierderea a 75% din pământul arabil; delta Nilului poate fi ameninŃată de creşterea nivelului apei mării şi de salinizare, ducînd

la pierderea a 12-15% din suprafaŃa arabilă şi afectând 5 milioane oameni. Aceasta va duce la mari mişcări migratorii spre Europa, iar în zonele respective la litigii cu privire la teritorii şi la sursele de apă, va putea exacerba tensiunile sociale, economice şi religioase şi la radicalizarea unor grupuri sociale. Inclusiv în zona Arcticii,topirea gheŃarilor va putea duce la o competiŃie acerbă pentru exploatarea resurselor. Se apreciază că ridicarea temperaturii cu 2 grade Celsius este de natură să ameninŃe două miliarde de oameni în Asia de Sud, care trăiesc în tr-o zonă de 60 km de coastă. Alte zone vor suferi de asemenea de lipsă de apă şi reducerea producŃiei agricole. Şi în cadrul ONU se apreciază că scimbările climatice vor produce milioane de „migranŃi ai mediului” în jurul anului 2020 şi vor deveni unul din factorii determinanŃi ai acestui fenomen. Uniunea Europeană îşi propune să adopte măsuri pentru reducerea emisiunilor de carbon cu 20% până în anul 2000. Chiar şi cu aceste măsuri, studiul UE apreciază că va fi dificil de evitat creşterea temperaturii cu 2 grade Celsius. Schimbările climatice sunt considerate în cel mai bun caz ca un factor de multiplicare a tensiunilor şi ameninŃărilor existente. Statele , organizaŃiile internaŃionale guvernamentale şi neguvernamentale, alŃi actori, publicul larg sunt tot mai mult convinse de pericolele pe care le prezintă poluarea mediului planetei şi schimbările climatice, inclusiv pentru securitatea statelor. Trebuie să constatăm că nu au fost încă adoptate măsurile şi angajamentele ferme în acest scop. Prevalează încă inerŃia şi preocuparea pentru realitatea economică imediată, preocuparea egoistă pentru ca industriile naŃionale să rămână competitive, în dauna generaŃiilor viitoare, care ar putea moşteni o planetă mult mai săracă şi mai puŃin ospitalieră. Crearea unor tribunale penale internaŃionale. În cadrul ONU , având în vedere comiterea unor crime grave împotriva populaŃiei civile şi a altor persoane, în cursul unor conflicte locale, în această perioadă s-a pus şi problema pedepsirii persoanelor vinovate de asemenea crime, reamintind de sancŃionarea criminalilor de război după al doilea război mondial. Prin rezoluŃia Consiliului de Securitate 827 din 1993, a fost creat Tribunalul penal internaŃional pentru urmărirea persoanelor responsabile de încălcări grave ale dreptului internaŃional umanitar comise pe teritoriul fostei

Yugoslavii după 1 ianuarie 1991; acesta este competent să judece încălcări grave ale ConvenŃiilor din 1949 privind protecŃia victimelor de război, alte acte de încălcare a regulilor şi obiceiurilor războiului, acte de genocid şi crime contra umanităŃii(vizând populaŃia civilă). Tribunalul a judecat unele persoane, între care şi pe Miloşevici, fostul preşedinte al Yugoslaviei, şi îşi continuă activitatea. Prin rezoluŃia 955 din 1994, a fost creat Tribunalul penal pentru Ruanda, pentru urmărirea persoanelor responsabile de genocid şi alte încălcări grave ale dreptului internaŃional umanitar comise pe teritoriul Ruandei şi a cetăŃenilor ruandezi responsabili de genocid şi alte asemenea încălcări comise pe teritoriul statelor vecine, în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 1994. Acest tribunal a judecat şi condamnat unele persoane urmărite pentru asemenea fapte şi îşi continuă activitatea. În urma unor eforturi de peste 10 ani, după primirea unui proiect al Comisiei de drept InternaŃional, o conferinŃă convocată de ONU la Roma în 1998 a adoptat Statutul CurŃii Penale internaŃionale, care a intrat în vigoare în 2002, după ratificarea de 60 state. CPI este un tribunal permanent, competent să judece orice persoane vinovate de genocid, crime contra umanităŃii şi crime de război; nu se bucură de imunitate nici şefii de stat sau alŃi demnitari, nici agenŃii diplomatici. Curtea va fi competentă să judece şi crime de agresiune, după ce se va adopta o definiŃie a agresiunii comisă de persoane de către o conferinŃă a statelor părŃi. Curtea a început urmărirea penală împotriva unor persoane din Zair( acum Republica Democrată Congo) şi alte state africane, dar nu a pronunŃat până în prezent nici o condamnare. Statutul CPI a fost ratificat până în prezent de peste 100 state; nu a fost ratificat de SUA, China, Rusia şi de statele arabe( cu excepŃia Iordaniei); SUA se opun jurisdicŃiei CPI şi încearcă să evite aplicarea acesteia faŃă de cetăŃenii americani; în acest scop SUA au încercat adoptarea unor rezoluŃii ale Consiliului de Securitate, dar în ultimii ani fără succes; de asemenea, au semnat numeroase acorduri bilaterale, pentru ca cetăŃenii americani să nu fie predaŃi CPI; puŃine astfel de acorduri au fost ratificate şi au intrat în vigoare. Curtea Penală InternaŃională este sprijinită cu putere de statele membre ale Uniunii Europene, mai ales de Germania şi FranŃa. Este o expresie a poziŃiei Uniunii Europene în favoarea multilateralismului in relaŃiile internaŃionale, faŃă de unilateralismul susŃinut şi practicat de SUA. Această divergenŃă de poziŃii a apărut recent şi în cadru Consiliului de Securitate, la discuŃiile privind încălcări ale drepturilor omului comise în Sudan(Darfour), dar a fost depăşită, dând în competenŃa CPI, prin decizie a Consiliului, cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului în această Ńară.

Este un pas pozitiv, de natură să ducă la creşterea rolului şi importanŃei CurŃii ca instanŃă mondială de judecare a celor mai grave încălcări ale dreptului penal internaŃional. Curtea Penală InternaŃională poate fi privită tot ca un instrument menit să acŃioneze, inclusiv prin existenŃa sa, pentru a preveni acte de agresiune şi alte încălcări grave ale drepturilor omului, dintre care multe au pus în pericol securitatea internaŃională şi a pedepsi persoanele care se fac vinovate de iniŃierea şi producerea lor. ¤ ¤ ¤ Omenirea se află în prezent în situaŃia existenŃei unei singure mari superputeri şi a unei singure mari alianŃe militare; există însă o evoluŃie certă spre o lume multipolară; state ca India, China, Rusia, dar şi Brazilia, Nigeria şi altele tind să determine evoluŃiile în zonele lor geografice. Totodată, Uniunea Europeană, care reuneşte în prezent 27 state, fiind prima putere economică mondială, începe să devină şi o putere politică şi militară. Alte probleme şi alte ameninŃări ale securităŃii-terorismul, conflictele etnice şi religioase, schimbările climatice, poluarea accentuată a planetei, subdezvoltarea unei mari părŃi a omenirii şi sărăcia extremă, fac însă necesară cooperarea tuturor, căci nici o Ńară nu le poate rezolva şi nu se poate proteja singură. Există multe incertitudini privind dezvoltarea omenirii în anii care vin. Deşi există mai multă uniformitate în jurul economiei de piaŃă şi al circulaŃiei fără precedent a bunurilor, persoanelor şi ideilor, rămân încă multe elemente de conflict şi confruntare care pot provoca răsturnări de situaŃii şi suferinŃe umane, care pot pune în pericol pacea şi securitatea tuturor statelor.

CONCLUZII Prima întrebare pe care şi-o pune cititorul sau autorul, după ce a trecut în revistă fapte şi evenimente , unele din cele mai grave, care au schimbat faŃa omenirii, timp de peste 4 secole, este dacă există o ştiinŃă a relaŃiilor internaŃionale sau în realitate o istorie aplicată la o latură a existenŃei umane, pe care încercăm să o înŃelegem cât mai bine. O a doua întrebare, cui prodest, este dacă evenimentele pot fi prevăzute şi controlate în dinamica lor sau oamenii sunt prinşi în hăŃişul lor implacabil, dacă statele se conduc după concepŃii şi doctrine politice, sau concepŃiile sunt construite de teoreticieni, după producerea evenimentelor. Se pare că ceea ce putem face este să limităm efectul surprizelor prin analize complexe şi atente, să oferim decidenŃilor modele de conduită, poate cu predilecŃie pe cele negative, în speranŃa că nu vor repeta erorile trecutului. Lumea de astăzi este una în continuă schimbare; au dispărut imperii, ceea ce nu este o noutate; s-au format noi state, pentru că formarea statelor naŃionale nu se încheiase nici după primul, nici după al doilea război mondial; probabil că se vor mai forma în continuare noi state. La sfârşitul războiului rece a avut loc o explozie a sentimentului naŃional, a identităŃilor; comunităŃi etnice, religioase, dar mai ales mixte, şi-au cerut dreptul la mai multă autonomie, dacă nu independenŃă, mai ales acolo unde legăturile politice, ideologice sau altele care uneau populaŃiile respective au slăbit şi unde s-a dezvoltat conştiinŃa că interesele de grup pot fi mai bine apărate separat. Este greu de prevăzut ce se va întâmpla cu noile state; potrivit experienŃei istorice, unele se vor consolida, altele se vor uni cu state mai puternice, altele se vor integra în conglomerate economice şi politice, aşa cum arată o tendinŃă mai recentă. Se apreciază că a început o etapă de recompunere şi restructurare a zonelor atinse de colapsul comunismului şi de procesul decolonizării, desigur cu influenŃe asupra celorlalte state şi asupra relaŃiilor internaŃionale în general. Dacă pericolul unui nou război mondial pare să fie îndepărtat, există şi vor exista în continuare conflicte; din păcate, comunitatea internaŃională nu are mijloace să le prevină, iar gestionarea lor lasă de dorit, făcând adesea obiectul conflictelor de interese străine de părŃile în conflict. A doua temă de preocupare o reprezintă migraŃia de populaŃii de la Sud către Nord, din America de Sud către SUA şi Canada, din Africa şi Asia către Europa, datorată atât creşterii demografice inegale, cât şi creşterii discrepanŃelor economice între Ńările bogate şi cele sărace. S-a format o

conştiinŃă umanitară în Ńările bogate, care face ca guvernele acestora să nu poată ignora mizeria din lumea a treia. Pe de altă parte, ele nu pot nici să acŃioneze decisiv pentru dezvoltarea Ńărilor sărace, care ar deveni concurenŃi eficienŃi în schimburile comerciale, nici nu pot deschide porŃile fără a produce convulsii sociale. Ca urmare, Ńările dezvoltate sunt silite să adopte jumătăŃi de măsură, atât în ce priveşte finanŃarea unor activităŃi economice în Ńările sărace, cât şi în ce priveşte admiterea unei anumite migraŃii a forŃei de muncă. DeŃinerea resurselor de energie şi controlul asupra acestora va constitui în continuare o preocupare majoră a principalelor puteri industriale şi a statelor cu ritmuri înalte de dezvoltare industrială. Aceasta are ca efect, pentru statele din zonele în care se găsesc aceste resurse, că vor putea face obiectul presiunilor, chiar al conflictelor şi că trebuie să ducă o politică extrem de înŃeleaptă pentru a nu deveni câmp de confruntare, cu toate consecinŃele care decurg din aceasta. Ele nu trebuie însă nici să exagereze avantajele pe care le au ca deŃinători ai purtătorilor de resurse, de exemplu majorând fără temei preŃurile, deoarece noi surse de energie pot fi dezvoltate, reducând importanŃa celor pe care le deŃin. Poluarea mediului şi schimbările climatice constituie, de asemenea, pericole de care statele nu par să fie destul de conştiente , sau nu pot să acŃioneze pentru a le reduce datorită constrângerilor economice; cerinŃa de a acŃiona în acest domeniu se va impune tot mai mult pe măsură ce pierderile umane, economice, ecologice şi altele vor fi mai importante decât avantajul economic al industriilor şi activităŃilor poluante; aceasta poate deveni obiect de confruntare în plan internaŃional, cât timp percepŃiile şi interesele statelor vor fi diferite. În perspectivă, deci , multe semne şi elemente de incertitudine; fiecare stat va încerca să se pună la adăpost, fie prin forŃe proprii, fie prin alianŃe sau participare la organisme de integrare economică şi politică. Problema se pune de a avea mecanismele prin care pot fi gestionate paşnic şi fără prea multe convulsii toate aceste elemente de dezordine în viaŃa internaŃională. Este evident că marile puteri nu pot accepta un organism supranaŃional şi că nu se vor angaja să gestioneze, cu riscuri umane şi financiare majore, situaŃii din zone fără interes pentru ele. ONU rămâne singura entitate universal acceptată, căreia îi pot fi încredinŃate misiunile neplăcute, când nu se doreşte ori nu se poate acŃiona direct. ONU nu poate însă asigura ordinea mondială; ea poate reduce starea de încordare, poate preveni şi aplana conflicte dacă statele îi vor acorda capacitatea şi mijloacele necesare pentru a controla apariŃia şi

evoluŃia conflictelor; evoluŃia raporturilor de forŃă şi a dezvoltării economice a statelor poate determina mai multă ordine, dar poate provoca şi mai multă dezordine în viaŃa internaŃională.

BIBLIOGRAFIE -Constantin-Gheorghe Balaban, Securitatea şi dreptul internaŃional; Provocări la început de secol XXI, 2006, Editura C.H.Beck; -A. Băloi, Analiza securităŃii internaŃionale: delimitare conceptuală,în Studii de securitate , nr.1(2), 2004; -Vasile Buga, Apusul unui imperiu; URSS în perioada Gorbaciov; 1985-1991, Academia Română, Institutul pentru studiul totalitarismului, 2007; -Fred Halliday, The Middle East in International Relations,2005, Cambridge; -Histoire des relations internaŃionales, publiee sous la direction de Pierre Renouvin, Les crises du XXe siecle, tome VIIe, I. De 1914 a 1929; tome VIIIe, II.De 1929 a 1945, Ed. Hachette, 1957, 1958; -Adrian Năstase, România şi noua arhitectură mondială, 1996, AsociaŃia Română pentru EducaŃie Democratică; -Gheorghe Onişoru, RelaŃii internaŃionale, 2007, Editura FundaŃiei România de Mâine; -Mioara şi Ion Porojan, Convulsiile sfârşitului; DiplomaŃi români la Moscova, 2007, Editura Semne; -Aurel Preda, Tratat de relaŃii internaŃionale şi contemporane(1648-1947), Lumina Lex, 2001; -Donald J. Puchala, Theory and History in International Relations, 2003, New-York; -Sergio Romano, 5o de ani de istorie mondială, 1995, Editura FundaŃiei Culturale Române(traducere 1999); -Sergio Romano, Le grand desordre mondial, 1989-2001, Editions des Syrtes, 2002; -Pierre de Senarclens, Johan Ariffin, La politique internationale, 2006, 5-e edition, Edition Armand Colin; -Serge Sur, Relations internationales, 4-eme edition, Librairie generale de droit et de jurisprudence, 2006; -Josiane Tercinet, Relations internationales, Presses universitaires de Grenoble, 2006; -Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale moderne, 2000, Editura FundaŃiei România de Mâine; -Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale contemporane, 2001, Editura FundaŃiei România de Mâine;

-Constantin Vlad, DiplomaŃia secolului XX, 2006, FundaŃia Europeană Titulescu.