anatomia aparatului digestiv

Download Anatomia aparatului digestiv

Post on 03-Jul-2015

255 views

Category:

Documents

5 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Anatomia aparatului digestivAparatul digestiv cuprinde un grup de organe a caror functie principala este digestia. Segmentele tubului digestiv sunt: Cavitatea bucala Faringele Esofagul Stomacul Intestinul subtire Colonul si rectul Pe lnga aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde si o serie de glande anexe, ale caror secretii ajuta la digestia si absorbtia alimentelor: Glandele salivare Ficatul Pancreasul Cavitatea bucala Este primul segment al tubului digestiv. Functii: Digestiva Respiratorie Fonatie Intervine n mimica si n limbajul articulat. Ca localizare ocupa etajul inferior al craniului visceral. Este cuprinsa ntre: Fosele nazale, situate superior Regiunea superioara a gtului, situat inferior

Orificiul bucal sau gura prin care comunica cu exteriorul Faringele, cu care comunica prin istmul faringian. Cnd gura este nchisa, cavitatea bucala este virtuala, care devine reala cnd orificiul bucal este deschis sau cnd limba este aplicata pe planseul bucal. Este formata din 2 compartimente separate prin arcadele alveole-dentare. Vestibulul bucal, care are un perete antero-lateral, format de buze si obraji si un perete postero-medial, reprezentat de arcadele alveole-dentare. Peretii vestibulului prezinta urmatoarele tunici: pielea un strat conjunctiv, subcutanat la care se adauga o masa de grasime corpul adipos al obrazului sau bula Bichat; un strat muscular reprezentat de muschii mimicii; o tunica mucoasa ce contine glande salivare mici. Inervatia musculaturii este data de nervul facial sau perechea VII. Cavitatea bucala propriu-zisa este delimitata astfel: 3 Superior = bolta palatina, care o separa de fosele nazale care prezinta 2 portiuni: Palatul dur format n principal din oasele maxilare Palatul moale sau valul palatin o formatiune musculo-membranoasa mobila care se prelungeste posterior cu lueta sau uvula sau omusor. De la baza luetei pornesc arcurile palatine, anterior si posterior ntre care se gaseste amigdala sau tonsila palatina. 3 3 3 Inferior = planseul bucal, format n principal din muschi; la acest nivel se gasesc glandele salivare sublinguale. Antero-lateral= arcadele dentare Posterior = este reprezentat superior, de vaplul palatin si inferior istmul faringian, prin care cavitatea bucala se continua cu faringele.

Cavitatea bucala este ocupata n cea mai mare parte de limba organ musculo-membranos mobil situata pe planseul bucal. Limba are rol n: masticatie, deglutitie, supt, organ gustativ, n limbajul articulat.

Limba are doua portiuni: Verticala = radacina limbii, fixata pe mandibula si osul hioid pri 19219u2020t n muschi Orizontal = corpul limbii care este mobil

Limita de separatie dintre cele doua portiuni se observa pe fata superoposterioara a limbii sub forma unui sant = terminal, deschis anterior, de forma literei V. Fata inferioara a corpului limbii se fixeaza pe planseul bucal printr-o plica medicala mucoasa = frul limbii. Pe fata dorsala a limbii (care priveste spre bolta palatina) pna la santul terminal se gasesc papile linguale sau gustative cu rol n receptionarea senzatiilor gustative si tactile: Vrful limbii = gustul acid si dulce Marginile limbii = gustul acid, dulce si sarat Baza limbii = gustul amar Dintii sunt organe dure de culoare alba fixati n alveole si situati n arcade alveole-dentare. Au rol mecanic n digestia bucala, intervenind n sfarmarea si triturarea alimentelor. mpreuna cu muschii masticatori si articulatia temporomandibulara, alcatuiesc aparatul masticator. Au aspect si forme diferite n functie de rolul ndeplinit n masticatie: Incisivi = situati central pe arcada dentara, taie alimentele. Canini = situati lateral de incisivi, sfsie. Premolarii = situati lateral de canini, strivesc alimentele. Molarii = situati postero-lateral de premolari, strivesc alimentele. Omul are 2 dentitii: Temporara = dintii sunt mai mici, iar la nastere sunt ascunsi n alveole, sub mucoasa iar dupa vrsta de 6 luni perforeaza mucoasa si si fac aparitia. Dintii omonimi de pe arcada opusa si fac aparitia n acelasi timp = definitiva sau permanenta. nca de la vrsta de 5 ani, dintii permanenti, apr sub dinti de lapte si se apropie de alveole. Dintii de lapte si pierd mijloacele de fixare, radacinile se resorb si cad n aceeasi ordine n care au aparut. Formula dentara:

Dintii temporari (de lapte) erup de la 6 luni pna la 2 ani, sunt n numar de 20 cte 10 pe fiecare arcada, dupa urmatoarea formula, pentru jumatate de arcada: Dintii permanentii apar succesiv ntre 6 13 ani. Ultimul molar sau de minte apr mai trziu ntre 13 si 35 ani. Dintii permanenti sunt n numar de 32, cte 16 pe fiecare arcada dupa urmatoarea formula, pentru jumatate de arcada. Premolarii nlocuiesc molarii temporari. Glandele salivare sunt glandele anexe ale cavitatii bucale, intervenind n procesul digestiei prin procesul lor de secretie, saliva. Saliva are afectiune mecanica de mbinare a bolului alimentar (astfel l ajuta sa alunece spre faringe) si actiune chimica prin enzima pe care o contine, ptialina sau amilaza salivara. Se mpart n: Glande salivare mici = raspndite n peretii cavitatii bucale, n mucoasa si limba. Glandele salivare mari: glanda parotida, glanda submandibulara si sublinguala. Glandele salivare sunt glandele tubolo-acinoase, al caror canal excretor se deschide la suprafata mucoasei bucale sunt glande exocrine. Faringele Este un organ musculo-membranos la nivelul caruia se intersecteasza calea respiratorie si digestiva. Faringele este situat: Anterior coloanei cervicale Posterior de : fosele nazale, cavitatea bucala, laringe. Limita superioara o formeaza baza craniului, iar cea inferioara corespunde orificiului superior al esofagului n care se continua, si care este reprezentata de un plan orizontal ce trece prin vertebra a VI-a cervicala. Faringele are forma unui jgheab deschis anterior. Este mpartit n trei etaje, n functie de organele cu care comunica anterior: Nazo-faringe sau rinofaringe sau epifaringe Buco-faringe sau orofaringe sau mezofaringe Laringo-faringe sau hipofaringe

n structura sa intra de la exterior la interior: Tunica externa, de nvelis sau adventicea faringelui Tunica musculara, formata din muschi constrictori, dilatatori si ridicatori ai faringelui Tunica submucoasa Tunica mocoasa Esofagul Esofagul este segmentul tubului digestiv cuprins ntre faringe si stomac. Limita superioara este reprezentata de planul care trece prin vertebra C6. Limita inferioara se gaseste la nivelul cardiei, orificiul prin care esofagul comunica cu stomacul. n functie de regiunile prin care trece esofagului I se descriu 3 portiuni: Esofagul cervical, pna la orificiul superior al toracelui (apertura toracica superioara). Aceasta are: Anterior = traheea, Posterior = coloana cervicala Lateral lobii glandei tiroide si pachetul vasculo-nervos al gtului (artera carotida, vena jugulara si nervul vag). Esofagul toracal, pna la diafragm. El strabate mediastinul posterior; este intersectat de arcul aortic. Esofagul abdominal, pna la cardia. El strabate diafragmul prin hiatusul esofagian. Esofagul are o lungime medie de 25 cm. n structura esofagului intra urmatoarele tunici: Tunica mucoasa la interior, care contine glande care secreta mucus. Tunica submucoasa, groasa, care determina formarea unor plici longitudinale ale mucoasei. Tunica musculara cuprinde un strat extern cu fibre longitudinale si unul intern cu fibre circulare. Contractia alternativa a fibrelor longitudinale si circulare determina miscarile peristaltice, necesare bolului alimentar spre stomac.

Tunica externa sau adventicea, este reprezentata la nivelul portiunii abdominale a esofagului, de seroasa peritoneului visceral. Stomacul Stomacul este un organ abdominal al tubului digestiv situat ntre esofag si duoden. Este asezat n etajul superior al cavitatii abdominale, ntre diafragm, ficat, colon transvers si peretele abdominal, ocupnd loja gastrica. Stomacul este mentinut n pozitia sa de: esofag, pediculi vasculari, ligamente si peritoneu, care l leaga de organele vecine, si presiunea abdominala. Configuratia externa a stomacului Zone de protectie a stomacului la peretele abdominal ocupa: O parte din epigastru Cea mai mare parte a hipocondrului stng n ortostatism, la examenul radiologic, stomacul are forma de crlig O portiune lunga, verticala O portiune scurta, orizontala, orientata spre dreapta. Stomacul are 2 fete, 2 margini si doua extremitati: Fetele stomacului sunt una anterioara si una posterioara, orientate n plan frontal: 3 Marginile stomacului: Dreapta sau mica curbura cu concavitatea spre dreapta si superior. Stnga sau marea curbura, cu convexitatea spre stnga si inferior. 3 Extremitatile stomacului: Superioara = orificiul cardia Inferioara = orificiul piloric prin care se continua cu duodenul Anatomo functional, stomacul are 2 portiuni: Verticala sau digestiva care se mparte n: fundul sau fornixul stomacului, situat deasupra planului orizontal care trece prin cardia. Aceasta reprezinta camera cu aer a stomacului care nu se umple cu alimente si a doua parte corpul stomacului = pna la incizura angulara.

Orizontala sau de evacuare care cuprinde: antrul piloric si canalul piloric. Structura stomacului cuprinde cele 4 tunici ntlnite la tubul digestiv: 1. 2. Seroasa reprezentata de peritoneul visceral. Musculara, formata din fibre musculare netede dispuse n trei straturi: Longitudinal, extern Circular, mijlociu Care la nivelul pilorului formeaza sfincterul piloric. Oblic, internMuschii stomacului imprima peretilor acestuia doua tipuri de miscari:

Peristaltice, de naintare a continutului gastric spre pilor. 3. 4. Submucoasa, care contine reteaua vasculo nervoasa a stomacului si plexul nervos vegetativ Meissner. Mucoasa, care captusesete fata interna a organului are o grosime de aproximativ 2 mm.

Mucoasa formeaza numeroase cute sau plici mucoase care sunt mai ccentuate cn stomacul este gol sau cnd se contracta. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu de nvelis cilindric simplu, un aparat gla