UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

ORGANIZAłII INTERNAłIONALE

Suport de curs pentru studenŃii anului II

Lect. univ. drd. Roxana Alina Petraru

2012

2

Cuprins

Capitolul 1 ......................................................................................................................3 Introducere în studiul organizaŃiilor internaŃionale...........................................................3

Definirea principalelor concepte ..................................................................................3 Personalitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale ...................................................6 CompetenŃele şi răspunderea internaŃională a organizaŃiilor internaŃionale...................6 Structura organizaŃiilor internaŃionale ..........................................................................6 OrganizaŃiile internaŃionale- subiecte de drept internaŃional public ............................15 Drepturile organizaŃiilor internaŃionale ......................................................................16 Privilegii şi imunităŃi .................................................................................................16 Bibliografie: ..............................................................................................................17 Întrebări:....................................................................................................................17

Capitolul 2 ....................................................................................................................18 OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations)...............................................................18

InstituŃii specializate ONU.........................................................................................25 Bibliografie: ..............................................................................................................26 Întrebări/Teme de referat: ..........................................................................................26

Capitlul III OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)...................................27 Conducerea politică a alianŃei ....................................................................................28 Conducerea militară a alianŃei....................................................................................29 Conceptul strategic ....................................................................................................31 Scopul şi sarcinile alianŃei .........................................................................................34 De la apărarea naŃională la apărarea comună şi apărarea colectivă. Scurtă incursiune.34 Abordarea securităŃii pentru secolul al XXI-lea..........................................................43 Principalele direcŃii de acŃiune ale NATO..................................................................44 Bibliografie: ..............................................................................................................49

Întrebări/Teme de referat: ..............................................................................................49 Capitolul IV ..................................................................................................................50 Consiliul EUROPEI ......................................................................................................50

Structura Consiliului Europei.....................................................................................51 Bibliografie: ..............................................................................................................58 Întrebări/Teme de referat: ..........................................................................................58

Capitolul V....................................................................................................................59 OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe) ..............................59

Bibliografie ...............................................................................................................63 Întrebări/Teme de referat: ..........................................................................................63

Capitolul VI ..................................................................................................................64 Uniunea Europeană .......................................................................................................64

Bibliografie ...............................................................................................................70

3

Capitolul 1

Introducere în studiul organizaŃiilor internaŃionale

Definirea principalelor concepte

OrganizaŃiile internaŃionale sunt subiectele derivate ale dreptului

international, titulare de drepturi si obligatii in conformitate cu normele

internationale, instituite de state prin acorduri incheiate intre ele. OrganizaŃia

internaŃională este o asociaŃie de state, stabilită prin şi bazată pe un tratat, care urmăreşte

scopuri comune şi care are organe speciale proprii, îndeplinind funcŃii particulare în

interiorul organizaŃei.

Conform ConvenŃiei internaŃionale asupra reprezentării statelor în relaŃiile lor cu

organizaŃiile internaŃionale cu caracter universal (14 martie 1975) prin organizaŃie

internaŃională se înŃelege „o asociaŃie de state constituită printr-un tratat, dotată cu o

constituŃie şi organe comune şi având personalitate juridică distinctă de cea a statelor

membre.”1

OrganizaŃiile internaŃionale2 reprezintă un ansamblu structurat de participanŃi,

constituit pe baza unui acord, având o funcŃionare continuă în vederea atingerii unor

obiective comune, prin coordonarea resurselor şi acŃiunilor. Din definiŃia dată se pot

deduce elementele principale ale unei organizaŃii3:

♦ În primul rând, organizaŃia este un cadru organizat ce reuneşte mai mulŃi

participanŃi, care pot fi state (în cazul organizaŃiilor guvernamentale), asociaŃii private sau

particulare (în cazul organizaŃiilor neguvernamentale de tipul Amnesty International, de

exemplu).

1 MarŃian, Niciu, OrganizaŃii internaŃionale (guvernamentale), editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1994 2 Bonciu, F., Economie mondială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 143 3 Bal, A., Dumitrescu, S., Economie mondială, Editura ASE, Bucureşti, 2006, p. 167

4

♦ În al doilea rând, organizaŃia rezultă dintr-un act de voinŃă al participanŃilor,

manifestat într-un acord care îmbracă forma actului constitutiv, care poartă diferite

denumiri - Statut, Pact, Cartă, ConvenŃie etc .

♦ OrganizaŃia reprezintă un mecanism de coordonare a resurselor şi acŃiunilor în

vederea atingerii unor obiective.

♦ OrganizaŃia are o materialitate distinctă de cea a membrilor care o compun: un

sediu permanent, o structură organizatorică şi o autonomie funcŃională proprie.

OrganizaŃiile guvernamentale sunt asociaŃii de state, constituite printr-un tratat,

dotate cu un statut şi organe proprii, având o personalitate juridică distinctă de cea a

statelor care le compun. Există şi un drept al organizaŃiilor internaŃionale format din

normele cuprinse în actele lor constitutive, din cele cuprinse în tratatele încheiate de

statele membre, din normele proprii incluse în rezoluŃiile emise de organele organizaŃiei

şi din norme cutumiare .

O organizaŃie internaŃională este o „asociaŃie”, care poate fi statală (reunind mai

multe state) sau nestatală (reunind persoane fizice sau juridice cu naŃionalităŃi diferite).

Prima categorie poartă numele de organizaŃii internaŃionale inteerguvernamentale, iar

cealaltă de organizaŃii internaŃionale neguvernamentale.

OrganizaŃiilor internaŃionale li se recunoaşte calitatea de subiect de drept

internaŃional, dar aceasta nu este comparabilă cu aceea recunoscută statelor (ele nu

posedă nici supremaŃie teritorială), având personalitate limitată, necesară îndeplinirii

mandatului încredinŃat prin voinŃa statului.

Membrii organizaŃiilor internaŃionale se pot clasifica în două categorii: cei

originali şi cei admişi.

Cel mai adesea, organizaŃiile adoptă hotărâri cu drept de recomandare, care nu

creează obligaŃii directe din partea statelor. Unele din ele pot adopta şi hotărâri cu

caracter obligatoriu, recurgându-se şi la o serie de sancŃiuni pentru nerespectatrea

acestora. Pe de altă parte, dispoziŃiile conŃinute în reglementările interioare ale

organizaŃiilor (adoptate în virtutea dreptului lor de a se autoorganiza) au forŃă obligatorie

pentru statele membre, valoarea lor juridică fiind recunoscută de Curtea InternaŃională de

JustiŃie.

5

Congresele şi conferinŃele internaŃionale sunt reuniuni de delegaŃi ai diferitelor

state, convocate în scopul examinării unor probleme de interes comun, reuniuni la care

sunt puse faŃă în faŃă poziŃiile diplomatice ale statelor participante şi unde se organizează

discuŃiile necesare în vederea ajungerii la o înŃelegere prin care să se realizeze cooperarea

internaŃională.

Statul este un subiect de drept internaŃional care posedă următoarele

caracteristici: populaŃie, un teritoriu, un guvern, capacitatea de a intra în relaŃii cu alte

state4.

1. Caracteristicile organizaŃiilor internaŃionale

a. sunt fondate de către state şi funcŃionează prin voinŃa acestora. OrganizaŃiile

internaŃionale sunt subiecte de drept internaŃional, aceasta însemnând că au o

personalitate juridică (internă şi internaŃională) distinctă de cea a statelor

membre. Statele sunt considerate subiecte primare de drept internaŃional, cu

capacitate deplină, în timp ce organizaŃiile internaŃionale sunt subiecte derivate,

întrucât sunt create de către state iar capacitatea lor este limitată prin actul

constitutiv, la obiectul şi scopul pentru care au fost înfiinŃate.

b. actul constitutiv al organizaŃiei trebuie să reflecte acordul de voinŃă al statelor

membre fondatoare. De regulă, acest acord îmbracă forma unui tratat care în

majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire conŃine

angajamente mutuale şi impune statelor o anumită cooperare în cadrul

organizaŃiei şi cu organizaŃia însăşi. Prin tratatele constitutive se creează drepturi

şi obligaŃii reciproce, opozabile tuturor membrilor.

c. asocierea statelor în organizaŃii internaŃionale presupune urmărirea unor obiective

şi scopuri comune.

d. organizaŃia internaŃională trebuie să aibă o structură instituŃională proprie. Ea

trebuie să dispună de un număr de organe, cu funcŃionare periodică sau

permanentă, prin intermediul cărora să îşi poată desfăşura activitatea, conform

statutului.

4 Tratatul de la Montevideo, din 1933, încheiat între SUA şi statele latino – americane cu privire la drepturile şi obligaŃiile statelor

6

e. asocierea dintre statele membre trebuie să se stabilească şi să se desfăşoare în

baza normelor de drept internaŃional.

Principiile organizaŃiilor internaŃionale

În activitatea lor, organizaŃiile internaŃionale:

• Nu trebuie să încalce suveranitatea statelor membre

• Capacitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale este dependetă de voinŃa

statelor şi este limitată de prevederile tratatelor prin care au luat naştere

• Deciziile şi recomandările lor devin obligatorii numai în măsura în care sunt

acceptate de statele membre

Personalitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale

• personalitate juridică internă în ordinea statelor care le-au creat

• personalitate juridică internaŃională

CompetenŃele şi răspunderea internaŃională a organizaŃiilor internaŃionale

• competenŃă normativă

• competenŃă operaŃională- se referă la acŃiunile menite a acorda asistenŃă

economică, financiară, administrativă şi chiar militară

• CompetenŃa de control şi sancŃiune

Structura organizaŃiilor internaŃionale

Schema obişnuită a sistemului de organe al acestor organizaŃii cuprinde:

a) Un organ plenar sau o adunare plenară, ca organ suprem al organizaŃiei, în care

sunt reprezentate toate statele membre, prin delegaŃi ai parlamentelor naŃionale.

b) Un organ cu compunere restrânsă, ca entitate executivă, format din reprezentanŃi ai

guvernelor naŃionale

c) Un secretariat având sarcini executorii şi administrative.

7

Actul constitutiv al unei organizaŃii reprezintă un tratat multilateral la elaborarea

căruia participă toate statele fondatoare ale organizaŃiei. Regimul său juridic este supus

regulilor prevăzute în ConvenŃia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969), ConvenŃia

privind dreptul tratatelor încheiate între state şi organizaŃii internaŃionale sau între

organizaŃii internaŃionale (1986). Orice tratat şi, implicit, orice act constitutiv al unei

organizaŃii conŃine o structură tripartită:

a. Preambul – este partea introductivă a tratatului, în care sunt menŃionate statele

părŃi la tratat, considerentele pentru care a fost încheiat tratatul, principiile de bază

ale organizaŃiei, scopul pentru care a fost înfiinŃată.

b. Dispozitivul – reprezintă conŃinutul efectiv al tratatului, redactat pe articole, ce

conŃin obiectivele concrete ale organizaŃiei şi mijloacele prin care acestea se vor

realiza, angajamentele asumate de statele membre, structura organizatorică,

atribuŃiile organelor principale, modul lor de funcŃionare, procesul decizional,

modalităŃi de soluŃionare a diferendelor, posibilitatea aplicării de sancŃiuni în

cazul nerespectării angajamentelor, organismele abilitate să controleze aplicarea

tratatului.

c. Clauze finale, în care se prevăd data sau modalităŃile de intrare în vigoare a

tratatului, posibilitatea de aderare a altor state la tratat, posibilitatea de denunŃare a

tratatului şi de ieşire din organizaŃie, aplicarea geografică a tratatului, data, locul

semnării tratatului, limbile în care a fost adoptat, etc.

d. Semnăturile

Statutele organizaŃiilor internaŃionale cuprind în general următoarele prevederi:

• Obiectul şi scopul organizaŃiei

• Principiile care guvernează activitatea organizaŃiei

• Procedura de primire a noilor membri şi statutul acestora

• Drepturile şi obligaŃiile decurgând din calitatea de membru

• Sistemul organelor şi funcŃiile lor

• ModalităŃi de modificare ale statutului

8

Clasificări

A. Temporare

a. Prima generaŃie (sec.XIX) include formele incipiente de organizaŃii apărute în

contextul expansiunii unor sectoare ale vieŃii economice, al progresului ştiinŃific

şi tehnic, şi al dezvoltării comerŃului şi telecomunicaŃiilor, ce au determinat

impulsionarea şi diversificarea cooperării dintre state în cadrul relaŃiilor

internaŃionale. Exemple: Uniunea Telegrafiei InternaŃionale (1865), Uniunea

InternaŃională a Poştelor (1878) - devenite ulterior instituŃii specializate ale

O.N.U.- , sau comisiile create de către state pentru a reglementa un regim

internaŃional pentru folosirea fluviilor (de exemplu, Comisia pentru navigaŃia pe

Rin -1815 – sau pe Dunăre - 1856).

b. A doua generaŃie de organizaŃii internaŃionale este reprezentată de cele create în

perioada interbelică: Societatea NaŃiunilor, OrganizaŃia InternaŃională a Muncii.

Societatea NaŃiunilor a fost prima organizaŃie cu caracter general şi permanent.

Instituită în anul 1919, prin Pactul adoptat la ConferinŃa de pace de la Versailles,

ea a avut ca scop promovarea cooperării, realizarea păcii şi securităŃii prin

rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor, reducerea armamentelor, dezvoltarea

unor relaŃii juste între naŃiuni, respectarea dreptului internaŃional, menŃinerea

justiŃiei. ContradicŃiile din perioada premergătoare celui de–al doilea război

mondial, aplicarea discreŃionară a regimului internaŃional stabilit, în defavoarea

statelor mici, au dus la încetarea activităŃii organizaŃiei, desfiinŃată expres în anul

1946. In aceeaşi epocă au fost create OrganizaŃia InternaŃională a Muncii,

Comisia InternaŃională de NavigaŃie Aeriană (devenite ulterior instituŃii

specializate ale O.N.U.).

c. A treia generaŃie de organizaŃii s-a instituit după cel de–al doilea război mondial

o dată cu crearea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, prin Carta adoptată în anul 1945,

la San Francisco. In anii următori apar noi organizaŃii, la nivel universal sau

regional, cu activităŃi şi funcŃii diverse: alte instituŃii specializate ale ONU,

9

Uniunea Europei Occidentale, Consiliul Europei, iar mai târziu, OrganizaŃia

Statelor Americane, OrganizaŃia UnităŃii Africane etc

B. După alte criterii

a. După compoziŃia lor: organizaŃii universale - deschise aderării tuturor statelor

comunităŃii internaŃionale: exemple, O.N.U. şi instituŃiile sale specializate şi

organizaŃii regionale – în care participarea statelor e limitată la state dintr-un

anumit spaŃiu geografic: Consiliul Europei, OrganizaŃia Statelor Americane,

OrganizaŃia UnităŃii Africane, Liga Arabă etc.

b. După calitatea membrilor lor: organizaŃii guvernamentale, în care calitatea de

membru este deŃinută de către state şi organizaŃii neguvernamentale, formate

din persoane fizice, grupuri de particulari, asociaŃii naŃionale iar statutul

organizaŃiei e determinat de dreptul naŃional al statului unde îşi au sediul.

c. După specificul raporturilor dintre state, în cadrul organizaŃiei/instituŃiei, se

disting: organizaŃii de cooperare interguvernamentală (forma de cooperare

clasică), în care statele relaŃionează de pe poziŃii de egalitate, păstrând integritatea

suveranităŃii lor naŃionale (O.N.U., Consiliul Europei, O.S.C.E. etc) sau de

integrare, în care statele renunŃă la o parte din competenŃele suveranităŃii lor în

favoarea instituŃiilor comune, dotate cu puteri proprii şi ale căror decizii au

aplicare directă şi imediată în ordinea internă a statelor membre ( instituŃiile

Uniunii Europene)

d. După întinderea activităŃii lor: organizaŃii generale, cu competenŃă nespecializată

(ex. Consiliul Europei etc), şi organizaŃii sectoriale, cu vocaŃia de a facilita

cooperarea într-un sector tehnic particular (ex. instituŃiile specializate ale O.N.U.)

e. După natura obiectului lor de activitate: organizaŃii politice (ex. Consiliul

Europei), organizaŃii economico-financiare şi politice (instituŃiile Uniunii

Europene), organizaŃii de securitate, cooperare, apărare( N.A.T.O, U.E.O.,

O.S.C.E.)., organizaŃii ştiinŃifice, tehnice (instituŃii specializate ale ONU) etc

f. După posibilitatea de participare la organizaŃiile internaŃionale: organizaŃii

internaŃionale deschise şi organizaŃii internaŃionale închise

10

O clasificare a organizaŃiilor internaŃionale încadrează organizaŃiile regionale în

categoria criteriului geografic. Astfel, aceste organizaŃii s-au contituit în Europa, Africa,

Asia, America, Orientul Mijlociu.

1. În Europa funcŃionează un număr impunător de organizaŃii regionale, fiind

semnificative prin potenŃa şi complexitatea obiectivelor următoarele:

- Consiliul Europei;

- Uniunea Europeană;

- OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;

- Uniunea Europei Occidentale;

- OrganizaŃia Atlanticului de Nord.

2. ComunităŃile regionale din Africa au membrii care fac parte din diferite

organizaŃii, cum ar fi:

- Uniunea Africană (AU);

- Grupul łărilor din Africa, Pacific şi Caraibe (ACP);

- Comunitatea Economică a łărilor din Africa de Vest (ECOWAS);

- Comunitatea Monetară şi Economică a Africii Centrale (CEMAC);

- Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană;

- Comunitatea Est-Africană;

- Comisia Oceanului Indian.

3. Asia şi Pacific:

- AsociaŃia Statelor din Asia de Sud;

- Forumul Insulelor din Pacific;

- AsociaŃia Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională.

4. America:

- Comunitatea Andină (Pactul Andin);

- CARICOM;

- MERCOSUR;

- OrganizaŃia Statelor Americane;

- OrganizaŃia Statelor Est-Caraibiene;

- Grupul de la Rio.

5. Orientul Mijlociu: Liga Statelor Arabe.

11

În principiu, organizaŃiile internaŃionale sunt compuse din state suverane5.

Subiecte de drept internaŃional public, organizaŃiile internaŃionale nu sunt subiecte ale

ordinii internaŃionale dotate cu depline competenŃe politice şi juridice. Ele sunt o creaŃie a

statelor, iar înfiinŃarea lor răspunde necesităŃii realizării unor obiective.

1. Dobândirea calităŃii de membru într-o organizaŃie internaŃională

Această calitate se poate obŃine fie prin participarea la actul constitutiv, fie prin

aderarea ulterioară sau prin apariŃia de noi state.

Statele care au participat la conferinŃa care a elaborat şi adoptat actul constitutiv al

organizaŃiei internaŃionale poartă denumirea de membri „fondatori” sau „originari”.

Dobândirea calităŃii de membru prin aderare se face ulterior înfiinŃării organizaŃiei

şi presupune îndeplinirea de către statul candidat a unor anumite condiŃii care, în general,

diferă de la o organizaŃie la alta. Astfel, potrivit art.4 din Carta ONU pot deveni Membri

ai NaŃiunilor Unite toate celelalte state iubitoare de pace care acceptă obligaŃiile Cartei şi

care, după aprecierea OrganizaŃiei, sunt capabile şi dispuse să le îndeplinească.

Admiterea ca Membru al NaŃiunilor Unite a oricărui stat care îndeplineşte aceste condiŃii

se va face printr-o hotărâre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de

Securitate.

2. Pierderea calităŃi de membru poate să apară prin retragerea

voluntară, excludere, dispariŃia unui stat membru sau dizolvarea

unei organizaŃii.

Actele constitutive ale organizaŃiilor internaŃionale prevăd expres posibilitatea

încetării calităŃii de membru pri retragere voluntară, termenul în care are loc şi efectele

acestui act.

Excluderea unui stat din cadrul unei organizaŃii internaŃionale poate fi efectul

aplicării unei sancŃiuni sau a unei decizii a organizaŃiei prin care acesta se pune la adăpost

de eventualele situaŃii care o defavorizeză în planul relaŃiilor internaŃionale.

În cadrul discuŃiei despre membrii organizaŃiilor internaŃionale este util să

amintim şi:

5 Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p. 53

12

- membrii asociaŃi – calitate care este obŃinută de către un stat suveran în situaŃia

în acre îndeplineşte toate condiŃiile cerute pentru a deveni membru cu drepturi depline al

unei organizaŃii internaŃionale. Este cazul statelor dintr-o anumită zonă geografică care

sunt interesate în activitatea desfăşurată de o organizaŃie regională din altă zonă

geografică, şi al statelor care doresc participarea la o organizaŃie care impune condiŃii

speciale de admitere;

- observatorii – statut care se acordă de către organizaŃiile internaŃionale statelor

membre ale acesteia, dar care nu sunt membre ale unuia dintre organele cu compoziŃie

restrânsă ale acesteia, pentru a participa la lucrările respectivului organ; mişcărilor de

eliberare naŃională şi altor organizaŃii internaŃionale;

- participanŃii cu statut consultativ – statutul se acordă unor organizaŃii

neguvernamentale a căror activitate are tangenŃă cu cea a organizaŃiei

interguvernamentale ce acordă acest statut.

FuncŃionarea organizaŃiilor internaŃionale

1. Sesiunile

Marea majoritate a organelor organizaŃiilor internaŃionale nu îşi desfăşoară

activitatea în mod permanent, ci se întrunesc periodic. Aceste reuniuni poartă, în general,

numele de sesiuni. OrganizaŃiile internaŃionale îşi desfăşoară activitatea în sesiuni –

ordinare sau extraordinare - după o anumită procedură, iar deciziile şi hotărârile se iau în

conformitate cu normele înscrise în actul constitutiv aplicându-se regula consensului ,

unanimităŃii , votului ponderat ori majorităŃii.

O sesiune are o dată oficială de deschidere şi una de închidere şi se compune

dintr-o serie de şedinŃe care se pot Ńine de două sau de trei ori pe zi. Între două şedinŃe,

sesiunea se consideră a fi “adjourned”. În cazul în care lucrările unei sesiuni nu pot fi

reluate decât după o perioadă de timp mai lungă, se foloseşte formula închiderii şi apoi a

redeschiderii sesiunii.

Organele cu compunere restrânsă se reunesc de obicei la intervale mai scurte de

timp.

13

Cheltuielile prilejuite de organizarea acestor sesiuni se împart în două categorii:

administrative şi legate de participarea la lucrări a delegaŃiilor din Ńările membre. Dacă

primele sunt suportate din bugetul organizaŃiei, tratamentul celor din a doua categorie

este diferit. Astfel, unele organizaŃii plătesc costul transportului pentru cinci delegaŃie din

fiecare Ńară membră (ONU), alele suportă atât cheltuielile de transport cât şi diurna (FMI

şi BIRD), altele nu suportă nici transportul nici diurna pentru delegaŃiile participante la

lucrările organelor plenare, dar le suportă pe ambele pentru delegaŃii în organele

executive (UNESCO).

2. Conducerea reuniunilor

La fiecare sesiune se alege conducătorul lucrărilor. În situaŃia în care se convoacă

sesiuni speciale nu se mai procedează la alegerea unui nou preşedinte. Această funcŃie va

fi împlinită de şeful delegaŃiei statului a cărui cetăŃenie o avea ultimul preşedinte. Din

raŃiuni de timp, de multe ori, pentru funcŃia de preşedinte al diferitelor organe nu se mai

organizează alegeri. Astfel, reprezentanŃi ai Ńărilor membre prezidează lucrările prin

rotaŃie Ńinându-se cont de ordinea alfabetică a Ńărilor membre (Consiliul Europei,

Consiliul UE), de data intrării în organizaŃie (OPEC) sau de alte criterii.

Preşedintele conduce dezbaterile sesiunii, numeşte membri unor organe

subordonate (comisii, grupe de lucru), este mediator de dispute. De asemenea, de multe

ori, în cazul în care numărul voturilor pro şi contra sunt egale, votul preşedintelui este

decisiv. Preşedintele este ajutat de unul sau mai mulşi vicepreşedinŃi. În plus, la sesiunile

organelor subordonate, se alege sau se numeşte câte un raportor a cărui misiune este

aceea de a informa organele superioare asupra stadiului lucrărilor.

3. Ordinea de zi şi procedura

Proiectul ordinii de zi trebuie comunicat membrilor organizaŃiei înaintea

deschiderii oficiale a sesiunii pentru că pe această bază statele stabilesc delegaŃiile şi

mandatul lor. După alegerea biroului şi aprobarea ordinii de zi se trece la dezbaterile

generale care constau în declaraŃii ale şefilor de delegaŃii care au astfel ocazia de a

14

prezenta punctul oficial de vedere al statului pe care-l reprezintă cu privire la activitatea

organizaŃiei şi problemele de pe ordinea de zi. De obicei, timpul alocat pentru aceste

discursuri este limitat. Preşedintele sesiunii poate să închidă lista vorbitorilor sau să

închidă dezbaterea pe unul din punctele de pe ordinea de zi.

MoŃiunile de procedură se introduc prin aşa-numitele “chemări la ordine” care pot

fi ridicate de orice delegaŃie, în orice moment al dezbaterilor, cu condiŃia ca ele să se

refere la procedură şi nu la fond.

Actele organizaŃiilor internaŃionale pot purta diferite denumiri: rezoluŃii, decizii,

declaraŃii, hotărâri, recomandări, etc. Procesul de adoptare al acestor acte cuprinde

următoarele etape: iniŃiativa, negocierea şi redactarea textului hotărârii şi mecanismul

adoptării.

4. Bugetul organizaŃiilor internaŃionale

Bugetul reprezintă temeiul juridic în baza căruia vor fi colectate, respectiv plătite,

contribuŃiile statelor la cheltuielile organizaŃiei. Sursele de venit ale organizaŃiilor

internaŃionale provin din contribuŃiile statelor membre6, donaŃii (pot fi primite fie din

partea statelor, fie din partea particularilor ori chiar a altor organizaŃii internaŃionale şi pot

îmbrăca diferite forme - terenuri pentru sedii ori birouri, obiecte de artă, fonduri de carte,

chirii simbolice, împrumuturi fără dobândă şi chiar sprijin financiar nerambursabil etc. ),

plăŃi pentru servicii, taxe, contribuŃii voluntare (pentru finanŃarea diferitelor programe

internaŃionale sub egida NaŃiunilor Unite şi care pot proveni de la state membre,

nemembre şi alte surse), împrumuturi.

6 ContribuŃiile statelor membre reprezintă aproximativ 90 % din veniturile organizaŃiilor internaŃionale. In acest domeniu se operează potrivit unuia dintre cele trei sisteme: al cotelor egale, al opŃiunii claselor de contribuŃii şi al scării de evaluare sau repartizare. Cel mai răspândit principiu dintre cele enunŃate este cel al scării de evaluare. Potrivit acestui sistem, introdus şi folosit de ONU şi unele instituŃii specializate, fiecărui stat membru îi revine un anumit procent din cheltuielile organizaŃiei.

15

OrganizaŃiile internaŃionale- subiecte de drept internaŃional public

ApariŃia şi dezvoltarea organizaŃiilor internaŃionale a fost determinată de factori

istorici determinanŃi pentru dezvoltarea socială. Cei mai importanŃi factori sunt:

1. necesitatea de a fi prevenite conflictele generalizate sau regionale care să afecteze

populaŃia şi relaŃiile interstatale, precum şi prevenirea conflictelor şi rezolvarea pe

cale paşnică a diferendelor inetrnaŃionale

2. interdependenŃele care apar în procesul de dezvoltare al societăŃilor

3. noile probleme care afectează societatea nu pot fi rezolvate la nivel statal, soluŃiile

fiind posibile doar prin politici internaŃionale globale (Ispas, (2011), : 91). Statele

au suferit schimbări fundamentale în ce priveşte abordarea conflictelor,

negocierilor şi diplomaŃiei care reprezintă acum principalele valenŃe ale

organizaŃiilor internaŃionale.

Termenul de „organizaŃii internaŃionale” este relativ recent. Sintagma a apărut în

1867, fiind introdusă de James Lorimer ca înlocuitor pentru concepte precum „sindicatul

public internaŃional”, „biroul internaŃional” sau „comisia internaŃională”. Consacrarea

definitivă a termenului este datorată lucrării lui Walter Schücking „OrganizaŃiile lumii”,

publicată în anul 1908, şi a volumului „Uniunile internaŃionale publice” de Paul S.

Reinsch, din 1911.

ConvenŃia Ligii NaŃiunilor, semnată în anul 1924, recunoaşte indirect existenŃa

organizaŃiilor internaŃionale. Astfel, articolul 23 sugerează crearea unor organizaŃii

internaŃionale specializate, pentru promovarea cooperării internaŃionale, iar articolul 24

foloseşte concepte precum „birou internaŃional” sau „comisie internaŃională” pentru

organizaŃiile existente la acel moment, subliniind astfel, voluntar sau nu, importanŃa

creării unor noi organizaŃii internaŃionale. Ambele articole definesc vocaŃia de organizaŃie

universală a Ligii NaŃiunilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Preambulul

Cartei NaŃiunilor Unite, este recunoscută existenŃa unei organizaŃii internaŃionale propriu-

zise: semnatarii „stabilesc în acest fel o organizaŃie internaŃională numită NaŃiunile

Unite”

16

Dezvoltarea organizaŃiilor internaŃionale cunoaşte o explozie semnificativă

începând cu sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Dacă în 1978 existau 9810 de

organizaŃii internaŃionale, dintre care 280 organizaŃii interguvernamentale, în 1985

numărul acestora depăşeşte 24180 de organizaŃii, dintre care peste 3500 sunt organizaŃii

interguvernametale, iar în 1999 numărul acestora depăşeşte 50.000, organizaŃiile

interguvernamentale ajungând la peste 6400 de organizaŃi (Baloi, (2003), : 34). În aceste

condiŃii, statele se văd nevoite să renunŃe la hegemonia lor asupra spaŃiului internaŃional

şi să accepte apariŃia acestor noi subiecte de drept internaŃional public.

Deşi statele rămân în continuare entităŃile dominate ale sistemului de relaŃii

internaŃionale, organizaŃiile internaŃionale, create prin voinŃa statelor, joacă un rol

important în cadrul acestui sistem. FuncŃia cea mai importantă a acestora este de a furniza

mijloacele de cooperare între state în domenii în care acestea au interese comune (Ispas,

(2011), : 96). Cu toate acestea, realităŃile internaŃionale contemporane relevă necesitatea

de restructurare a organizaŃiilor internaŃionale. Rolul lor ca subiecte de drept internaŃional

public este, însă, clar conturat şi de necontestat.

Drepturile organizaŃiilor internaŃionale

• Dreptul de a încheia tatate internaŃionale

• Dreptul de legaŃie pasivă şi activă

• Dreptul de a prezenta reclamaŃii internaŃionale

• Dreptul de a avea un buget propriu şi o autonomie financiară

Privilegii şi imunităŃi • Inviolabilitatea localurilor organizaŃiei

• Imunitatea de jurisdicŃie

• Privilegii financiare şi fiscale

17

Bibliografie:

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

Întrebări:

1. PrecizaŃi conŃinutul noŃiunilor de stat, organizaŃii internaŃionale şi conferinŃe

internaŃionale

2. Care sunt principalele caracteristici ale organizaŃiilor internaŃionale?

3. RealizaŃi o clasificare a organizaŃiilor internaŃionale, precizând şi criteriile avute

în vedere.

4. Care este structura organizaŃiilor internaŃionale?

5. Care sunt subiectele dreptului internaŃional public?

18

Capitolul 2

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations)7

Numele de „NaŃiunile Unite” a fost adoptat în timpul

războiului, semnificând angajamentul a 26 de naŃiuni de a acŃiona împreună contra

puterilor Axei (Germania, Italia şi Japonia), mai târziu fiind reŃinut ca denumire a

organizaŃiei mondiale postbelice. Este vorba de DeclaraŃia NaŃiunilor Unite, semnată la 1

ianuarie 1942 la Washington D.C.Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are

192 de state membre8. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea

7 http://www.un.org/en/ sau http://www.onuinfo.ro/ 8 Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, FranŃa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela. 1946: Liga NaŃiunilor este desfiinŃată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia si Thailanda aderă la ONU. 1947: Pakistan si Yemen devin membri. 1948: Birmania devine membră. 1949: Israel aderă. 1950: Indonezia aderă. 1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka. 1956: Japonia, Maroc, Sudan si Tunisia aderă. 1957: Ghana si Malaezia aderă. 1958: Guineea aderă. 1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildes, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia si Togo. 1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone si Tanzania. 1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago si Uganda. 1963: Kenia si Kuweit aderă. 1964: Malawi, Malta si Zambia aderă. 1965: Gambia, Maldivele si Singapore aderă. 1966: Barbados, Botswana, Guyana si Lesotho aderă. 1967: Yemen aderă. 1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius si Swaziland aderă. 1970: Fiji aderă.

19

drepturilor omului, cooperarea internaŃională şi respectarea dreptului internaŃional. Sediul

central al organizaŃiei este situat în New York. Carta ONU a fost semnată la 26 iunie

1945 de reprezentanŃii celor 50 de Ńări. ONU a început să existe oficial la 24 octombrie

1945, când Carta a fost ratificată de China, FranŃa, Uniunea Sovietică, Marea Britanie,

Statele Unite ale Americii şi de o majoritate a celorlalŃi semnatari. Ziua ONU este

sărbătorită la 24 octombrie a fiecărui an.

Deşi dorinŃa României de a face parte din ONU a fost exprimată oficial încă din

1946, aderarea Ńării noastre a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea

generală a decis, prin rezoluŃia nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15

state.

Sediul principal al ONU se află la New York (United Nations Headquarters). Alte

două sedii majore se află la Geneva (United Nations Office at Geneva), în clădirea fostei

SocietăŃi a NaŃiunilor (Palais des Nations) şi la Viena (United Nations Office at Vienna),

în cadrul Vienna International Centre.

1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman si Emiratele Arabe Unite aderă. 1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul. 1973: Bahamas si Germania (atât de est cât si de vest) aderă. 1974: Bangladesh, Grenada si Guineea-Bissau aderă. 1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé si Príncipe si Suriname. 1976: Angola, Samoa si Seychelles aderă. 1977: Djibouti si Vietnam aderă. 1978: Dominica si Insulele Solomon aderă. 1979: Sfânta Lucia aderă. 1980: Sfântul Vincent si Grenadine si Zimbabwe aderă. 1981: Antigua si Barbuda, Belize si Vanuatu aderă. 1983: Sfântul Kitts si Nevis aderă. 1984: Brunei aderă. 1990: Liechtenstein si Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru. 1991: URSS dispare, Rusia mosteneste locul de membru permanent în Consiliul de Securitate. Sapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord si Coreea de Sud. 1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia si HerŃegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, CroaŃia, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. 1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco si Slovacia. 1994: Palau aderă. 1999: Kiribati, Nauru si Togo aderă. 2000: Tuvalu aderă. 2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. ElveŃia aderă de asemenea. 2006: Muntenegru aderă.

20

Carta9 prezintă drepturile şi obligaŃiile statelor membre şi stabileşte organele

principale şi procedurile ONU. Obiectivele ONU, conform Cartei, sunt următoarele :

Articolul 1

Scopurile Natiunilor Unite sunt urmatoarele:

• sa mentina pacea si securitatea internationala si, în acest scop: sa ia masuri

colective eficace pentru prevenirea si înlaturarea amenintarilor împotriva

pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor încalcari ale

pacii si sa înfaptuiasca, prin mijloace pasnice si în conformitate cu

principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea

diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o

încalcare a pacii;

• sa dezvolte relatii prietenesti între natiuni, întemeiate pe respectarea

principiului egalitatii în drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune

de ele însele si sa ia oricare alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii

mondiale;

• sa realizeze cooperarea internationala în revolvarea problemelor

internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în

promovarea si încurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie;

• sa fie un centru în care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre

atingerea acestor scopuri comune.

În realizarea obiectivelor de mai sus, ONU şi membrii săi trebuie să acŃioneze în

conformitate cu următoarele principii:

• egalitatea suverană a tuturor statelor membre;

• îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform Cartei;

• soluŃionarea diferendele internaŃionale prin mijloace paşnice;

9 Acest act constitutiv al organizaŃiei se compune din 111 articole dispuse în 19 capitole, act semnat de 51 de membri.

21

• abŃinerea de a recurge la ameninŃarea cu forŃa sau folosirea ei împotriva

integrităŃii teritoriale ori independenŃei politice a vreunui stat sau în orice alt mod

incompatibil cu scopurile ONU;

• statele membre trebuie să acorde OrganizaŃiei asistenŃă în orice acŃiune pe care

aceasta o întreprinde în conformitate cu Carta ONU şi să se abŃină de a da ajutor

vreunui stat împotriva căruia ONU întreprinde o acŃiune preventivă sau de

constrângere;

• nici o prevedere a Cartei nu autorizează OrganizaŃia să intervină în chestiuni care

aparŃin esenŃial competenŃei interne a fiecărui stat.

Sistemul ONU este format din şase organe principale: Adunarea Generală,

Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea

InternaŃională de JustiŃie, Secretariatul, precum şi agenŃii specializate, programe şi

fonduri de dezvoltare.

Adunarea Generală este organul principal deliberativ al ONU cu cele mai

importante atribuŃii fiind reglementată în Cartă în capitolul IV. Adunarea Generală a

ONU are următoarele atribuŃii:

• face recomandări în orice chestiune care intră în cadrul Cartei sau care se referă la

puterile şi funcŃiile vreunuia din organele prevăzute în Cartă;

• iniŃiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării politice

internaŃionale, dezvoltarea şi codificarea dreptului internaŃional, respectarea

drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului şi colaborarea internaŃională în

domeniile economic, social, cultural, educaŃional şi al sănătăŃii;

• face recomandări pentru menŃinerea păcii în orice situaŃie care ar fi de natură să

pericliteze relaŃiile dintre state; cere şi analizează rapoartele Consiliului de

Securitate şi celorlalte organe ale ONU;

• adoptă bugetul NaŃiunilor Unite şi contribuŃia anuală a statelor membre; membrii

nepermanenŃi ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic şi social

şi acei membrii ai Consiliului de Tutelă eligibili;

• alege împreună cu Consiliul de Securitate judecătorii CurŃii InternaŃionale de

JustiŃie;

• la recomandarea Consiliului de Securitate numeşte Secretarul general.

22

Adunarea generală ONU are următoarele comitete10:

• Comitetul pentru Dezarmare şi Securitate InternaŃională

• Comitetul pentru Probleme Economice şi Financiare

• Comitetul Social, Umanitar şi Cultural

• Comitetul Politic Special şi de Tutelă

• Comitetul pentru Probleme Administrative şi de Buget

• Comitetul Juridic

• Comitetul General, compus din Preşedinte, cei 21 de VicepreşedinŃi ai Adunării şi

liderii celor şase comitete procedurale, la care se mai adaugă şi Comisia pentru

depline puteri.

Adunarea Generală este formată din reprezenanŃii tuturor statelor membre ale

organizaŃiei. DelegaŃiile sunt formate din cel mult 5 membri şi 5 supleanŃi, dar fiecare stat

membru are un singur vot. Adunarea se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare şi

adoptă, în general, otărâri cu caracter de recomandare. Hotărârile obligatorii sunt cele

care se referă la buget, la alegerea Secretarului General, la primirea de noi membri sau la

sancŃionarea statelor membre.

Procedura de vot în Adunarea Generală se realizează pe de o parte, pentru

problemele importante cu votul a 2/3 din membrii votanŃi şi prezenŃi (art.18 pct.3 din

Cartă), iar pe de altă parte pentru alte domenii cu majoritatea simplă. Din punct de vedere

juridic aceste hotărâri sunt simple recomandări.

Consiliul de Securitate este organ principal, deliberativ restrâns al ONU căruia

Carta i-a conferit responsabilitatea principală în menŃinerea păcii şi securităŃii

internaŃionale, prima sa întrunire având loc la 16 ianuarie 1946. Consiliul a fost creat

pentru a promova pacea şi securitatea internaŃională. Consiliul de Securitate se compune

din 15 membri dintre care 5 sunt membri permanenŃi – China, FranŃa, FederaŃia Rusă,

Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii şi 10 sunt membri nepermanenŃi aleşi de

Adunarea Generală, pentru mandate de 2 ani, astfel: 5 locuri pentru statele din Africa şi

Asia, 2 pentru America Latină, 1 pentru Europa de Est şi 2 pentru Europa de Vest şi

celelalte. Aşadar, menŃinerea păcii trebuie asigurată de înŃelegerea şi concertarea între cei

cinci membri permanenŃi, în special între SUA şi Rusia.

10 Primele şase sunt comitete procedurale

23

Hotărârile sale în probleme de fond se adoptă cu votul afirmativ a cel puŃin 9

membri, printre care trebuie să se afle şi voturile celor 5 membri permanenŃi. Hotărârile

în chestiuni de procedură sunt adoptate tot cu votul afirmativ a 9 membri, indiferent de

votanŃi.

Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) este organul principal al ONU care are

responsabilitatea principală în promovarea cooperării internaŃionale în domeniile social,

cultural şi umanitar.

Consiliul este compus din 54 de membri aleşi de Adunarea Generală pentru un

mandat de 3 ani, 18 dintre ei fiind aleşi în fiecare an. Mandatele sunt alocate pe regiuni

astfel: 14 pentru Africa, 11 pentru Asia,13 pentru Europa de Vest şi altele, 10 pentru

America Latină şi Caraibe şi 6 pentru Europa de Est. Îşi desfăşoară activitatea în sesiuni

ordinare care se Ńin de 2 ori pe an.

Consiliul de Tutelă se preocupă de regimul internaŃional al tutelei. Ca urmare a

obŃinerii independenŃei de către statele membre ONU, această instituŃie şi-a pierdut

utilitatea.

Curtea InternaŃională de JustiŃie are sediul la Haga şi aplică, în realizarea

misiunilor sale:

• ConvenŃiile internaŃionale recunoscute în mod expres de statele în litigiu

• Cutuma

• Principiile generale de drept

• JurisprudenŃa

• Doctrina

Curtea este compusa dintr-un corp de judecatori independenti, alesi indiferent de

cetatenia lor dintre persoane cu înalte calitati morale care îndeplinesc conditiile cerute în

tara lor pentru numirea în cele mai înalte functii judiciare sau care sunt juristi cu o

competenta recunoscuta în materie de drept international. Curtea este alcatuita din

cincisprezece membri, printre care nu pot fi doi cetateni ai aceluiasi stat. Persoana care,

în legatura cu alcatuirea Curtii, ar putea fi considerata ca cetatean al mai mult decât unui

singur stat va fi socotita ca cetatean al statului în care îsi exercita în mod obisnuit

drepturile civile si politice.

24

Numai statele pot fi parti în cauzele supuse Curtii. În competenta Curtii intra toate

cauzele pe care i le supun partile, precum si toate chestiunile prevazute în mod special în

Carta Natiunilor Unite sau în tratatele si conventiile în vigoare. Toate deciziile Curtii se

iau cu majoritatea de voturi a judecatorilor prezenti. Decizia Curtii nu are forta

obligatorie decât între partile în litigiu si numai pentru cauza pe care o solutioneaza.

O cerere de revizuire a hotarârii poate fi înaintata Curtii numai daca se întemeiaza

pe descoperirea unui fapt de natura sa exercite o influenta decisiva si care pâna la

pronuntarea hotarîrii era necunoscut atât Curtii, cât si partii care cere revizuirea, fara ca

aceasta necunoastere sa se fi datorat neglijentei partii. Procedura de revizuire se va

deschide printr-o hotarâre a Curtii care sa constate expres existenta noului fapt,

recunoscând ca prin caracterul sau acesta deschide calea revizuirii si declarând cererea

admisibila pentru acest motiv. Curtea poate sa conditioneze deschiderea procedurii de

revizuire de executare în prealabil a hotarârii. Cererea de revizuire trebuie facuta în

termen de sase luni de la descoperirea noului fapt. Nici o cerere de revizuire nu va putea

fi facuta dupa expirarea unui termen de zece ani de la data hotarîrii.

Curtea poate da un aviz consultativ asupra oricarei chestiuni juridice, la cererea

oricarei institutii autorizate prin Carta Natiunilor Unite sau în conformitate cu dispozitiile

Cartei sa faca o asemenea cerere. Chestiunile asupra carora se solicita avizul consultativ

al Curtii vor fi expuse Curtii într-o cerere scrisa cuprinzând o formulare precisa a

chestiunii asupra careia se cere avizul, însotita de toate documentele care ar putea sluji la

elucidarea chestiunii.

Secretariatul este ultimul organ principal al ONU, aşa cum rezultă din

prevederile art.7 din Cartă şi este alcătuit din Secretarul General şi personalul necesar

organizaŃiei.

Secretariatul ONU este compus din funcŃionari internaŃionali care îşi desfăşoară

activitatea fie la sediul central al organizaŃiei în New York, fie la birourile regionale ale

organizaŃiei.

Secretariatul are atribuŃii de la administrarea operaŃiunilor de menŃinere a păcii

până la medierea disputelor internaŃionale, pregăteşte studii asupra problemelor care fac

obiectul ONU, organizează conferinŃe internaŃionale sau urmăreşte măsura în care

deciziile organelor ONU sunt puse în aplicare.

25

Secretari Generali ai ONU

1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)

1953-1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)

1961-1971 U Thant (Birmania)

1972-1981 Kurt Waldheim (Austria)

1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)

1992-1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)

1997-2006 Kofi Annan (Ghana)- laureat al Premiului Nobel pentru Pace

2007 Ban Ki-moon (Coreea de Sud)

InstituŃii specializate ONU

InstituŃiile specializate reprezintă organizaŃii internaŃionale, constituite de state

prin tratat („acord interguvernamental”), cu personalitate juridică distinctă de a ONU,

având atribuŃii şi competenŃe circumscrise unor domenii specifice. - instituŃiile

specializate au personalitatea juridică distinctă. Unele instituŃii au fost înfiinŃate anterior

creării OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, legătura cu aceasta stabilindu-se prin acorduri între

instituŃie şi ECOSOC. Membrii instituŃiilor specializate pot fi state membre sau

nemembre ONU.

Într-o încercare de enumerare a acestor instituŃii, amintim: Uniunea Poştală

Universală (UPU), Uniunea InternaŃională a TelecomunicaŃiilor (UIT), OrganizaŃia

AviaŃiei Civile InternaŃionale (OACI), OrganizaŃia Meteorologică Mondială (OMM),

OrganizaŃia Maritimă InternaŃională (OMI), OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM),

OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS), Fondul Monetar InternaŃional (FMI), Banca

InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD), AsociaŃia InternaŃională pentru

Dezvoltare (AID), Societatea Financiară InternaŃională (SFI), AgenŃia de Garantare a

InvestiŃiilor Multilaterale (MIGA), Fondul InternaŃional pentru Dezvoltare Agricolă

(FIDA), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, Cultură şi ŞtiinŃă (UNESCO),

OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale (OMPI), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite

26

pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI), OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie

şi Agricultură (FAO)

Bibliografie:

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

Întrebări/Teme de referat:

• AnalizaŃi scopurile şi principiile ONU, aşa cum reies din Carta ONU

• MenŃionaŃi care sunt principalele caracteristici ale reformei ONU începută în 1997

• Organizarea şi funcŃionarea ONU

• ONU şi securitatea în perioada globalizării

• Banca mondială, instituŃie specializată ONU

• FMI, instituŃie specializată ONU

• OrganizaŃia internaŃională a muncii, instituŃie specializată ONU

• OrganizaŃia mondială a sănătăŃii, instituŃie specializată ONU

• OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO)

• OrganizaŃia mondială a proprietăŃii intelectuale, instituŃie specializată ONU

27

Capitlul III OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost înfiinŃată

prin Tratatul Atlanticului de Nord din 1949, la care se face referire în mod obişnuit ca

Tratatul de la Washington.

Conducerea AlianŃei se realizează printr-o structură complexă, cuprinzând

organisme civile şi militare care au rolul de a asigura coordonarea activităŃilor, elaborarea

planurilor de apărare colectivă, realizarea infrastructurii necesare aplicării acestora şi

încheierea acordurilor privind programele de pregătire şi exerciŃii comune.

Cartierul General al NATO se găseşte la Bruxelles şi este atât sediul politic al

AlianŃei, cât şi locul de dislocare permanentă a Consiliului Atlanticului de Nord. Aici se

află birourile următoarelor structuri:

• ale reprezentanŃilor permanenŃi şi ale delegaŃiilor naŃionale – fiecare stat membru

este reprezentat la Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador (reprezentant

permanent), care este asistat de o delegaŃie naŃională;

• Secretariatul internaŃional – personalul acestuia, provenind din statele membre ale

AlianŃei, depind de Secretarul General şi se subordonează exclusiv intereselor

organizaŃiei, pe toată durata mandatului (care, în general, se întinde de la trei la

patru ani);

• Secretarul General;

• reprezentanŃii militari naŃionali – ofiŃeri superiori, reprezentanŃi direcŃi ai şefilor

de Stat Major; aceştia formează Comitetul Militar în sesiune permanentă;

• Preşedintele Comitetului Militar;

• Statul Major InternaŃional;

• alte agenŃii ale NATO.

Obiectivul principal este şi rămâne garanŃia colectivă contra oricărei agresiuni

armate. De-a lungul timpului de la cei 12 membri originari, organizaŃia a crescut numeric

28

la 2811.

Summit-ul NATO de la Madrid, din iulie 1997, a dus procesul de extindere şi

reformă la un stadiu crucial. Astfel, şefii de stat şi de guvern au invitat Republica Cehă,

Ungaria şi Polonia să înceapă discuŃiile de aderare la NATO. De asemenea, s-a aprobat

promovarea unei politici a “uşilor deschise” în ceea ce priveşte aderările viitoare. Cu

prilejul Summit-ului de la Madrid s-a semnat Carta care a stabilit principiile pentru

dezvoltarea relaŃiilor NATO-Ucraina. În domeniul adaptării interne summit-ul de la

Madrid a evidenŃiat progresul realizat în clădirea IdentităŃii Europene de Securitate şi

Apărare în interiorul AlianŃei.

A urmat summit-ul NATO de la Washington din 1999. Cu acest prilej s-a hotărât

întărirea Programului de Parteneriat pentru Pace (PpP), dezvoltarea IdentităŃii de

Securitate şi Apărare Europeană (ESDI) în cadrul AlianŃei. O dată cu admiterea Cehiei,

Ungariei şi Poloniei s-a hotărât iniŃierea unui Plan de AcŃiune pentru Aderare, care

constituie manifestarea practică a politicii “uşilor deschise” şi angajarea unui parteneriat

cu Rusia prin Actul fondator NATO-Rusia.

Summit-ului istoric de la Praga a marcat aderarea României, Bulgariei, Sloveniei,

Slovaciei şi łărilor Baltice. Ambele extinderi, prilejuite de summitul de la Madrid (1997)

şi Praga (2002), au înlăturat definitiv divizarea artificială a Europei şi au creat un nou

spaŃiu strategic de apărare şi securitate.

În prezent NATO are 28 de membri. Noii membri NATO realizează o consolidare

a centrului Europei (Slovenia, Slovacia), precum şi a flancului nordic (łările Baltice),

respectiv sudic (România, Bulgaria).12

Conducerea politică a alianŃei

Consiliul Atlanticului de Nord este cea mai înaltă autoritate politico-militară a

AlianŃei, care dispune de puteri politice efective, având dreptul de luare a deciziilor. Este

compus din reprezentanŃii permanenŃi (ambasadori) ai statelor membre, dar de două ori

pe an se întruneşte la nivel de miniştri ai afacerilor externe. Preşedintele Consiliului este

11 http://www.nato.int/cps/en/natolive/nato_countries.htm 12 http://www.nato.int/cps/en/SID-E8E41921-B0517BF3/natolive/nato_countries.htm

29

Secretarul General. Conducerea militară aliată este reprezentată de către Preşedintele

Comitetului Militar. În cadrul Consiliului, hotărârile sunt adoptate prin consens.

Secretarul General are obligaŃia de a promova şi de a conduce procesul de

consultări şi de luare a deciziilor în cadrul AlianŃei. Având în subordinea sa Secretariatul

internaŃional şi fiind principalul purtător de cuvânt al AlianŃei, Secretarul General este,

aşa cum arătam, Preşedintele Consiliului Atlanticului de Nord, dar şi al Comitetului

pentru planificarea apărării şi al Comitetului pentru planificarea nucleară (printre altele).

Departamentul pentru probleme politice se află în subordinea Secretarului

General adjunct pentru probleme politice şi cuprinde două direcŃii13:

• DirecŃia politică, care are drept activitate pregătirea dezbaterilor politice ale

Consiliului, redactarea de note şi rapoarte asupra problemelor politice (care sunt

supuse atenŃiei Secretarului General şi Consiliului), menŃinerea legăturii cu

delegaŃiile Ńărilor membre şi cu reprezentanŃii partenerilor de cooperare, precum şi

cu alte organizaŃii internaŃionale (guvernamentale şi neguvernamentale),

elaborarea de poziŃii şi/sau propuneri comune în domeniul dezarmării şi al

controlului armamentelor;

• DirecŃia economică, care are un rol consultativ în privinŃa chestiunilor economice

care prezintă pentru NATO consecinŃe politice sau legate de domeniul apărării.

Departamentul planificare şi politica de apărare se află în subordinea Secretarului

General adjunct pentru planificare şi politică de apărare. Şi el este alcătuit din două

direcŃii:

• DirecŃia pentru planificarea forŃelor armate, care răspunde de politica de apărare;

• DirecŃia pentru planificare nucleară, care are ca obiectiv coordonarea elaborării

politicii de apărare în domeniul nuclear, precum şi a lucrărilor Grupului pentru

planificarea nucleară.

Conducerea militară a alianŃei

Comitetul Militar este cea mai înaltă autoritate militară din cadrul AlianŃei, fiind

răspunzător în faŃa Consiliului Atlanticului de Nord, a Comitetului pentru planificarea

13 www.nato.int

30

apărării şi a Grupului de planificare nucleară. PreşedinŃia de onoare a Comitetului Militar

revine, pe rând, fiecărei Ńări, anual, în ordinea alfabetului englez. Preşedintele prezidează

reuniunile şefilor de Stat Major şi ale Comitetului Militar în sesiune permanentă. De

asemenea, el reprezintă Comitetul la reuniunile Consiliului Atlanticului de Nord, ale

Comitetului pentru planificarea apărării şi ale Grupului pentru planificarea nucleară. Are

şi un important rol public, fiind principalul purtător de cuvânt pe probleme militare.

Comitetul Militar este ajutat în activitatea sa de Statul Major militar internaŃional

integrat, alcătuit din personalul militar detaşat de state şi din personal administrativ civil.

În fruntea Statului Major se află un director cu rangul de general cu trei stele. Propunerile

pentru ocuparea funcŃiei vin din partea Ńărilor membre, dar numirea se face de către

Comitetul Militar. Directorul poate fi cetăŃean al oricărui stat aliat, mai puŃin din Ńara din

care provine Preşedintele Comitetului Militar. Fiind organul executiv al Comitetului

Militar, Statul Major internaŃional are ca misiune vegherea asupra executării în bune

condiŃii a directivelor şi hotărârilor Comitetului Militar. În plus, trebuie să întocmească

planuri, să execute studii şi să recomande politica de urmat în probleme de natură

militară.

ForŃele militare ale NATO se află sub comanda Consiliului Atlanticului de Nord

şi sunt astfel structurate încât să asigure apărarea eficientă a teritoriului statelor membre

în cazul unor ameninŃări şi să-şi aducă o contribuŃie sporită la gestionarea crizelor14.

În funcŃie de zona de plasare geografică, aceste forŃe se află în subordinea a două

comandamente strategice:

• Comandamentul Suprem Aliat al Atlanticului;

• Comandamentul Suprem Aliat al Europei, care, începând cu 1994, a preluat şi

responsabilităŃile Comandamentului Aliat al Canalului Mânecii.

În mare, forŃele aliate se împart în trei categorii:

• forŃe de reacŃie imediată şi rapidă – forŃele de reacŃie sunt acele forŃe terestre,

aeriene şi navale polivalente şi extrem de mobile, menŃinute la un înalt nivel de

pregătire şi disponibile în termen scurt pentru a asigura o reacŃie militară în caz de

criză;

14 idem

31

• principalele forŃe de apărare – au în compunere forŃe terestre, aeriene şi navale din

armata activă mobilizabilă, apte să asigure apărarea în caz de ameninŃare cu forŃa

sau în caz de agresiune; sunt alcătuite din unităŃi multinaŃionale şi naŃionale cu

niveluri diferite de pregătire; cele aflate la nivelul superior de pregătire pot fi

folosite în gestionarea crizelor;

• forŃele de întărire – forŃele aliate trebuie astfel organizate încât potenŃialul lor

militar să poată fi mărit în caz de nevoie, prin întărirea, reconstituirea forŃelor sau

mobilizarea rezerviştilor; prin urmare, forŃele întărite sunt menŃinute la diferite

niveluri de pregătire şi de disponibilitate.

Conceptul strategic

În 1989 a început în Europa un proces de schimbare politică fundamentală, care

avea să ducă la terminarea divizării ideologice şi militare a continentului. OrganizaŃia

Tratatului de la Varşovia s-a dizolvat în 1990, pentru ca în anul următor însăşi Uniunea

Sovietică să sufere un proces de implozie.

Repercusiunile internaŃionale ale acestor evenimente şi implicaŃiile lor pentru

viitoarele aranjamente de securitate de pe continentul nostru au avut un impact profund

asupra AlianŃei, dându-i posibilitatea să-şi ajusteze structurile şi politicile la noile

condiŃii, dar să-şi menŃină funcŃia de bază de a asigura securitatea statelor membre.

Transformarea structurilor şi politicilor NATO a fost iniŃiată de şefii de stat şi de

guvern la reuniunile la nivel înalt de la Londra, în iulie 1990, şi întărite prin hotărârile

luate la Roma, în noiembrie 1991, şi Bruxelles, în ianuarie 1994.

Conceptul strategic adoptat la Reuniunea la vârf din 1991, de la Roma, combina o

abordare extinsă a securităŃii, bazată pe dialog şi cooperare, cu menŃinerea capacităŃii de

apărare colectivă a NATO. El stabilea cooperarea cu noi parteneri din Europa Centrală şi

de Est şi din fosta URSS, ca parte integrantă a strategiei AlianŃei.

Conceptul prevedea, de asemenea, reducerea dependenŃei faŃă de armele nucleare

şi introducea schimbări majore la nivelul forŃelor integrate ale NATO, folosirea sporită a

forŃelor multinaŃionale, crearea unui Corp de ReacŃie Rapidă multinaŃional şi adaptarea

32

aranjamentelor şi procedurilor de planificare a apărării (în concordanŃă cu cerinŃele

privind gestionarea crizelor şi menŃinerea păcii).

Conceptul strategic a fost actualizat cu ocazia Summit-ului de la Washington, din

1999. Noul concept strategic formulează ca obiective generale:

• confirmarea principiilor fundamentale ale AlianŃei (indivizibilitatea apărării,

apărarea colectivă, capabilitatea nucleară etc.) şi a importanŃei relaŃiei

transatlantice;

• reflectarea evoluŃiei şi a experienŃelor AlianŃei din 1991 până în 1999 şi

„legitimizarea“ lor conceptuală (adaptarea internă şi externă a AlianŃei, relaŃiile

speciale cu Rusia si Ucraina, participarea la misiunile de menŃinere a păcii etc.);

• stabilirea orientărilor strategice adecvate pentru începutul secolului al XXI-lea

(conceptul strategic trebuie să fie valabil cel puŃin 15-20 de ani) şi a

instrucŃiunilor corespunzătoare ForŃelor AlianŃei;

• întărirea capacităŃii de reacŃie a AlianŃei cu privire la noile ameninŃări şi riscuri de

securitate, inclusiv terorismul, extinderea ariei de interes strategic şi

fundamentarea conceptuală a unor noi sarcini (de securitate) şi a unor noi tipuri de

misiuni şi obiective care derivă din ele.

La sarcinile fundamentale ale organizaŃiei se adaugă apărarea securităŃii şi

stabilităŃii membrilor săi şi, implicit, a întregii regiuni euroatlantice. Se introduce

conceptul de „equal security“ (securitate egală) pentru membrii AlianŃei. Acest concept

permite aliaŃilor ca, indiferent de deosebirile circumstanŃiale sau de capacitatea militară,

să-şi atingă prin efort colectiv interesele naŃionale de securitate legate de regiunea

euroatlantică. Astfel, sarcinile fundamentale ale AlianŃei sunt: securitatea, consultarea

trans-atlantică în probleme de securitate, apărarea, gestionarea crizelor şi parteneriatul.

Documentul reafirmă caracterul defensiv al AlianŃei.

Dacă în a doua jumătate a secolului XX conceptul de securitate a fost privit ca

referindu-se în mod exclusiv la relaŃiile de securitate militară, astăzi asocierea

tradiŃională a securităŃii cu apărarea militară se pare că nu mai corespunde noilor

indicatori ai mediului de securitate naŃionali şi internaŃionali. Acest lucru s-a datorat,

îndeosebi, schimbărilor ce au intervenit determinând o modificare a reprezentărilor

33

sociale asupra securităŃii, sfera de cuprindere a conceptului ajungând să se extindă mult

dicolo de problemele militare, spre aspecte non-militare.

Mai mult, în ultimii 20 de ani s-a ajuns la concluzia că securitatea naŃională nu

poate fi asigurată numai prin mijloace militare, ci şi prin elemente non-militare, prin

respectarea democraŃiei, a statului de drept şi a drepturilor omului şi prin implemenatrea

economiei de piaŃă. În plus, s-a mai demonstrat15 că orice încercare de impunere a

statului în sistemul relaŃiilor internaŃionale doar prin putere militară, în ultimă instanŃă, îl

destabilizează.

Astfel, atât adepŃii pozitivismului împarŃiŃi în două tabere (cei care abordau

securitatea din prisma relaŃiei dintre stat şi dimensiunea militară a acesteia şi cei care

doreau să lărgească agenda de securitate prin analiza atât a aspectelor militare, cât şi a

celor non-militare) cât şi constructiviştii (care optau pentru ideea că lumea este un produs

al interacŃiunilor sociale şi poate fi măsurată şi analizată cu mijloace ştiinŃifice) au

îcercat, fără a reuşi, să găseacă o metodologie pertinentă de analiză a securităŃii. ApariŃia

postmodernismului a adus o nouă pespectivă în studiile de securitate considerând ca, de

fapt, lumea este rezulatul interacŃiunilor sociale. Studiile contemporane au fost cele care

au adus în prim plan dihotomia militar-nonmilitar, Barry Buzan remarcându-se în acest

sens, el facând o distincŃie clară între dimensiunile militară şi cele nonmilitare.

Până de curând, ameninŃările militare erau percepute ca fiind principalul tip de

ameninŃare la adresa securităŃii şi asta datorită faptului că acŃiunea de forŃă determină

pierderi ireparabile pentru baza organizaŃională a statelor atacate, dar şi pentru existenŃa

populaŃiei acestora. Din această cauză, ameninŃările militare s-au situat în centrul

preocupărilor specialiştilor în securitate. Deasemenea, ameninŃarea militară afectează nu

numai dimensiunea militară a securităŃii, dar şi celelalte dimensiuni politice, economice,

sociale şi de mediu.

15 Moştoflei, Constantin, Dolghin, Nicolae, Studii de securitate şi apărare, vol. 1, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2003, p. 201

34

Scopul şi sarcinile alianŃei

Scopul esenŃial al NATO stabilit prin Tratatul de la Washington din 1949 este de

a apăra libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare.

Realizarea acestui Ńel poate fi pusă în primejdie de riscurile unor crize şi conflicte care ar

putea afecta securitatea spaŃiului euroatlantic. De aceea, AlianŃa nu asigură numai

apărarea membrilor săi, dar contribuie şi la pacea şi stabilitatea în regiune. Sarcinile

fundamentale de securitate ale AlianŃei:

• asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe instituŃii

democratice şi soluŃionarea paşnică a diferendelor;

• transformarea organizaŃiei într-un forum de consultări între aliaŃi pe orice

problemă care ar afecta interesele lor vitale;

• descurajarea şi apărarea împotriva oricărei ameninŃări de agresiune la adresa

oricărui stat membru NATO.

În vederea întăririi securităŃii şi stabilităŃii spaŃiului euroatlantic, AlianŃa este

pregătită să contribuie, de la caz la caz şi prin consens, la prevenirea eficientă a

conflictelor şi la angajarea activă în managementul crizelor, inclusiv prin operaŃiuni de

răspuns la crize, să promoveze pe scară extinsă parteneriatul, cooperarea şi dialogul cu

alte Ńări din spaŃiul euroatlantic, în scopul creşterii transparenŃei, încrederii reciproce şi a

capacităŃii de acŃiune comune cu AlianŃa.

De la apărarea naŃională la apărarea comună şi apărarea colectivă. Scurtă incursiune

Apărarea reprezintă o activitate umană complexă. Din punct de vedere

conceptual, se poate constata că a avut o evoluŃie constantă de-a lungul timpului. În

prezent, ea acoperă domenii diverse. În sens larg, termenul apărare desemnează

„ansamblul măsurilor şi dispoziŃiilor de orice natură care are drept obiect asigurarea, în

orice moment, în orice împrejurare şi împotriva oricărei forme de agresiune, a securităŃii

35

şi integrităŃii teritoriului, cât şi viaŃa populaŃiei”16. Cu alte cuvinte, această noŃiune se

referă la acŃiunile şi măsurile pe care le adoptă fiecare stat în parte, pentru protejarea

vieŃii cetăŃenilor săi, a bunurilor şi teritoriului naŃional, pentru garantarea independenŃei şi

unităŃii statale.

În general, apărarea presupune posibilitatea ca ceea ce aparŃine cuiva (viaŃă,

bunuri, teritoriu, atribute etc.) să fie ameninŃat cu schimbarea statutului de până atunci. În

afara existenŃei unui risc sau ameninŃări la adresa a ceva sau a cuiva nu se poate vorbi de

apărarea celor puse în pericol, iar riscurile şi ameninŃările, posibile şi probabile, privind

drepturile şi libertăŃile cuiva (individ, grup, comunitate, stat) se află într-o continuă

transformare sub acŃiunea complexă a unei palete largi de factori sociali, economici,

militari, culturali etc. Deci, se poate afirma că apărarea este un termen cu o evoluŃie

dinamică, ca urmare a nevoii de adaptare continuă a sa la realitatea cotidiană aflată, la

rândul său, într-o permanentă schimbare. În acelaşi timp, mutaŃiile produse atât în plan

intern (schimbarea de regim politic în unele state europene, renunŃarea de către acestea la

apartenenŃa la o alianŃă politico-militarăşi orientarea către alta şi demersurile de aderare

la UE), cât şi extern (încetarea Războiului Rece, dispariŃia Pactului de la Varşovia,

destrămarea URSS, lărgirea NATO şi a UE) vor amplifica şi intensifica căutările statelor

de a-şi construi şi dezvolta un sistem adecvat de apărare şi securitate naŃională prin

integrarea voluntară într-un sistem validat de apărare colectivă.

Apărarea comună şi apărarea colectivă sunt două concepte care apar tot mai

frecvent în dezbaterile referitoare la prevenirea riscurilor şi ameninŃărilor la adresa

securităŃii individului uman, dar şi a comunităŃilor cărora acesta aparŃine. Utilizarea lor,

atât în vorbirea curentă, cât şi în lucrări specifice domeniului, face dovada acordării unor

înŃelesuri câteodată apropiate, alteori uşor diferite.

În literatura de specialitate, deşi nu se face o delimitare tranşantă între apărarea

comună şi apărarea colectivă, analiza conŃinutului diferitelor texte referitoare la această

temă lasă însă să se întrevadă existenŃa unor diferenŃe semnificative17. Astfel, apărarea

16 Cf. Glosar de termeni şi expresii prvind angajarea operaŃională a forŃelor, Bucureşti, Editura AISM, 2002, p. 21, Agresiune-folosirea forŃei armate de către un stat împotriva suveranităŃii, integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice a altui stat sau orice alt mod incopatibil cu Carta NaŃiunilor Unite (art. 1). 17 Bulletin d’Information de l’Observatoire Europeen de Securite, nr. 6 (iunie) 2003 şi nr. 8 (ianuarie) 2004; Sanjose Roca, Monica, L’identite europeenne de securite et de defense în http://www.nato.int/acad/felow/97-99/sanjose.pdf, 30 martie 2008.

36

comună înseamnă constituirea unor structuri adecvate (civile şi militare) de către mai

multe state sau de o uniune de state, încadrarea lor cu personal calificat pentru tipul de

sarcini ce li se poate încredinŃa, instrumente potrivite scopului propus (de la computere la

armament), acte normative care să reglementeze activitatea specifică, toate prin efortul

uman, material şi financiar al tuturor membrilor organizaŃiei respective. De asemenea,

conducerea acestei structuri revine în totalitate organizaŃiei interstatale care a constituit-o.

Altfel spus, apărarea comună implică constituirea (cu aportul şi prin voinŃa tuturor

statelor participante) a instrumentelor - instituŃii, resurse umane, materiale, financiare şi

informaŃionale, acte normative juridice - destinate să le protejeze interesele fundamentale,

să le apere teritoriul, independenŃa şi suveranitatea.

Specific apărării comune este şi faptul că structura militară constituită în acest

scop se află sub comanda organelor Uniunii şi nu a fiecărui stat membru. În plus,

structura destinată apărării comune este permanentă, ea fiind gata oricând să-şi exercite

rolul pentru care a fost creată. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Uniunea

Europeană, care vrea să-şi constituie şi o structură militară proprie pe care să o

întrebuinŃeze atunci când este necesar să se implice consistent şi sistematic în activităŃi

cum ar fi: apărarea teritoriului său, a independenŃei şi a intereselor sale fundamentale;

gestionarea unor crize din zonele sale de interes strategic; soluŃionarea unor conflicte de

pe continentul european şi din alte regiuni ale lumii18.

Într-un anume fel, apărarea comună, prin conŃinut, sarcini, modalităŃi de

soluŃionare a problemelor ivite datorită provocărilor mediului de securitate intern şi

internaŃional, se substituie apărării naŃionale al cărei rol, în timp, îl preia integral. De fapt,

acest concept derivă din voinŃa şi acordul statelor ce doresc să organizeze în comun

sistemul securităŃii şi apărării intereselor naŃionale fundamentale. Practic, în acest

context, tendinŃa este ca, în timp, uniunea statelor care îşi constituie structuri destinate

apărării comune să dobândească tot mai mult caracteristicile definitorii ale unei naŃiuni şi

să se comporte ca atare atât pe plan intern, cât şi ca actor internaŃional. Desigur, apărarea

comună, cel puŃin deocamdată, nu pune în discuŃie existenŃa armatelor naŃionale, ca

instituŃii fundamentale ale statului de drept în Ńările care alcătuiesc uniunea statală

respectivă şi nici apartenenŃa lor la o alianŃă politico-militară credibilă. În acest context,

18 L’Union Europeenne et la prevention de conflits, în http://www.grip.org/, 3 mai 2008.

37

se pot da drept exemplu raporturile dintre NATO şi UE care, cel puŃin în domeniul

securităŃii şi apărării colective, se completează reciproc. O Uniune Europeană capabilă să

acŃioneze pe scena internaŃională, inclusiv prin mijloace militare, nu face astfel

concurenŃă AlianŃei Nord-Atlantice, ci, dimpotrivă, întăreşte credibilitatea şi eficacitatea

contribuŃiei europenilor la această organizaŃie.

„Apărarea colectivă reprezintă angajamentul tuturor organizaŃiilor în vederea

promovării intereselor fundamentale ale statelor de a se apăra reciproc de o agresiune

exterioară. OrganizaŃia de apărare colectivă are ca principal scop apărarea tuturor

membrilor de orice acŃiune externă”19. AlianŃa Nord-Atlantică, ex-Tratatul de la

Varşovia, OrganizaŃia Tratatului din Sud-Estul Asiei (SEATO) sunt exemple de

asemenea organizaŃii. Ele au la bază o convenŃie în care este stipulată apărarea reciprocă

în cazul în care un stat membru este ameninŃat sau este deja subiect al unui atac militar

din partea altui stat sau grup de state din afara tratatului. De exemplu, AlianŃa Nord-

Atlantică constituie fundamentul apărării colective a membrilor săi şi, totodată, şi-a

demonstrat şi capacitatea de a se adapta pentru a juca un rol util în serviciul menŃinerii

păcii, în domeniul gestionării crizelor. Această capacitate este reflectată în noul concept

strategic al NATO adoptat la întâlnirea la nivel înalt de la Washington (mai 1999) care,

menŃinând locul central al misiunilor numite „articolul 5” (apărare colectivă),

integreazăşi misiuni „în afara articolului 5”, de tipul menŃinerea sau restabilirea păcii.

În acest cadru, se impune făcută observaŃia că tensiunile şi conflictele dintre statele

membre ale aceleiaşi alianŃe politico-militare nu se rezolvă prin sprijin militar acordat

uneia sau alteia dintre părŃile implicate, ci prin utilizarea altor modalităŃi, de regulă

nonmilitare.

Sintetic, apărarea colectivă presupune, în mod cumulativ, următoarele norme20:

-reciprocitate între statele membre în ceea ce priveşte susŃinerea militară în caz de atac de

către un alt stat sau uniune de state, schimb de informaŃii despre o eventuală agresiune

militară asupra unuia din statele membre ale organizaŃiei politico-militare;

-contribuŃia fiecărui stat membru cu resurse umane, materiale şi financiare pentru

susŃinerea unei misiuni

19 Analiza securităŃii internaŃionale, în http://www.studiidesecuritate.ro, 4 aprilie 2008 20 Moştoflei, Constantin, DuŃu, Petre, “Apărare colectivă şi apărare naŃională”, în Studii de securitate, nr. 2, p. 85.

38

-constituirea de forŃe militare naŃionale care intră în subordinea unei conduceri militare a

organizaŃiei doar pe timpul îndeplinirii misiunii respective; în restul timpului, structura

militară se întoarce la „bază”, adică în Ńara de origine;

-negocierea nivelului, mărimii şi naturii efortului de apărare. După adoptarea deciziei în

acest domeniu se trece la transpunerea ei în practică prin metode proprii de către fiecare

Ńară;

-obligativitatea tuturor statelor membre de a participa la apărarea colectivă. Această

participare este dimensionată în raport cu puterea economică şi militară, cu populaŃia şi

suprafaŃa Ńării respective;

-consens în adoptarea hotărârilor. Odată adoptate, acestea devin obligatorii pentru toŃi

membrii organizaŃiei. De fapt, utilizarea acestei tehnici în luarea deciziilor presupune

asumarea voluntară şi conştientă de către fiecare stat membru a responsabilităŃii ce derivă

din statutul şi rolul său în cadrul respectivei organizaŃii politico-militare.

Într-un fel, apărarea colectivă reprezintă o traducere în mediul militar a

principiului „toŃi pentru unul şi unul pentru toŃi”, adică se acordă sprijinul militar şi de

altă natură oricărui membru necondiŃionat, indiferent de rolul şi contribuŃia sa la

activitatea organizaŃiei politico-militare.

Totodată, apărarea colectivă exprimă atitudinea responsabilă a statelor respective

faŃă de protejarea şi promovarea intereselor lor naŃionale. Raportarea realistă la

posibilităŃile individuale de apărare a teritoriului naŃional, a independenŃei, a populaŃiei

determină căutarea unor soluŃii viabile, iar apărarea colectivă este una dintre acestea. De

altfel, practica socială a probat suficient acest lucru. De asemenea, apărarea colectivă

poate fi percepută ca o activitate umană conştientă, voluntară şi cu o dinamică specifică,

proiectată şi realizată cu sprijinul cetăŃenilor, atât în calitatea lor de contribuabili, cât şi de

participanŃi direcŃi în structurile civile şi militare cu competenŃe în domeniu.

Apărarea colectivă presupune existenŃa posibilităŃii evoluŃiei sale în timp, în

sensul perfecŃionării, a adaptării flexibile la modificările mediului de securitate, atât sub

aspectul organizării, cât şi al strategiei de urmat.

În acelaşi timp, apărarea colectivă presupune constituirea unor structuri militare

adecvate provocării căreia trebuie să i se răspundă la un moment dat, dar şi a unor

mecanisme de decizie eficace. La rândul său, aceasta implică o atitudine similară a

39

statelor implicate faŃă de pericolele şi ameninŃările cărora trebuie să le răspundă adecvat,

fie că este vorba de ameninŃarea teroristă, fie de soluŃionarea unui conflict în zona sau

regiunea lor de responsabilitate.

Totodată, apărarea colectivă semnifică conştientizarea de către cei interesaŃi a

rolului de garant al integrităŃii lor teritoriale, a independenŃei pe care şi-l asumă

organizaŃia cu o asemenea misiune. În plus, acceptarea statutului de membru al unei

organizaŃii politico-militare cu astfel de competenŃe presupune renunŃarea la unele

atribute ale suveranităŃii naŃionale şi transferul lor către instituŃia transnaŃională care şi-a

asumat responsabilitatea apărării colective21. De altfel, astăzi, când fenomenul

globalizării se extinde asupra tuturor domeniilor de activitate umană, această renunŃare nu

mai pare de neacceptat, aşa cum era percepută cu câteva decenii în urmă.

În concluzie, se poate afirma că cele două noŃiuni -apărare comună şi apărare

colectivă -sunt diferite ca natură, conŃinut, dimensiuni, angajament şi consecinŃe politice,

sociale, psihosociale, militare, economice etc. pentru statele implicate.

Starea actuală şi tendinŃele de evoluŃie ale mediului de securitate regional şi

internaŃional impun tot mai mult statelor lumii să se orienteze către organizarea unei

apărări colective în faŃa riscurilor şi ameninŃărilor tot mai diverse, ca natură, conŃinut,

frecvenŃă şi intensitate, îndeosebi din partea unor actori nonstatali.

Apărarea colectivă se poate considera un sistem, având în vedere trăsăturile

definitorii, structura, obiectivele urmărite, modalităŃile utilizate pentru atingerea eficace a

scopurilor stabilite. Ea este definită de un ansamblu coerent de caracteristici esenŃiale.

Printre acestea se numără:

-caracterul voluntar. Acesta semnifică faptul că opŃiunea statelor pentru acest sistem de

apărare a intereselor naŃionale fundamentale este una liber consimŃită. Fiecare stat

participant la o asemenea modalitate de apărare a ales, în mod conştient şi liber, o astfel

de variantă. Aderarea unui stat la o asemenea organizaŃie este benevolă, nu obligatorie

sau forŃată. Ea se face prin metode şi mijloace cunoscute de toŃi cei interesaŃi;

-selectivitatea. OpŃiunea unui stat pentru apărarea colectivă devine realitate dacă şi

numai dacă sunt îndeplinite o serie de norme şi criterii stabilite de organizaŃia care şi-a

asumat responsabilitatea unui astfel de demers de interes general şi benefic total, în egală

21 Ibidem, p. 88.

40

măsură, pentru toŃi participanŃii. Altfel spus, accesul la sistemul apărării colective este

condiŃionat de satisfacerea cumulativă de către solicitant a unui set de criterii - politice,

sociale, militare, economice - riguros definite în statutul respectivei organizaŃii;

-caracterul deschis. Sistemul apărării colective este unul deschis, adică acceptă integrarea

în rândurile sale şi a altor state care îndeplinesc criteriile de aderare şi se angajează să le

respecte. Este cazul organizaŃiei politico-militare NATO care, după terminarea

Războiului Rece, a acceptat să se lărgească prin primirea de noi membri, fapt ce a permis

şi altor state, printre care şi România, să beneficieze de avantajele apărării colective în

domeniul prezervării intereselor naŃionale;

-permisivitatea. Dobândirea de către un stat a calităŃii de participant la un sistem de

apărare colectivă nu este restrictivă în ceea ce priveşte posibilitatea acestuia de a stabili

relaŃii în domeniul apărării naŃionale, atât cu un alt membru al organizaŃiei respective, cât

şi cu oricare stat independent şi suveran. Un exemplu în acest sens îl constituie relaŃiile

franco-germane în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea. Ambele state sunt membre ale

AlianŃei Nord-Atlantice, care are printre scopurile sale şi apărarea colectivă a Ńărilor ce o

compun, dar această calitate nu a constituit un obstacol în calea stabilirii unor relaŃii

preferenŃiale între ele privind apărarea şi susŃinerea intereselor lor;

-caracterul organizat. Această trăsătură se referă la faptul că apărarea colectivă este

întotdeauna rezultanta activităŃii unei organizaŃii politico-militare constituită tocmai în

acest scop. În acest sens, un exemplu edificator şi convingător îl reprezintă AlianŃa Nord-

Atlantică, constituită în 1949 prin semnarea Tratatului de la Washington de către unele

state democratice pentru a răspunde corespunzător ameninŃării militare sovietice.

Articolul 5 al Tratatului menŃionat stipulează obligaŃia statelor semnatare de a-şi acorda

asistenŃă în cazul unui atac extern. Deci, se poate afirma că aceste state au optat pentru o

apărare colectivă ce revine unei alianŃe politico-militare, care are capacitatea de a

organiza activităŃile specifice prezervării intereselor lor fundamentale;

-temeiul juridic. Apărarea colectivă are o puternică justificare juridică. Pe de o parte, ea

este un tratat între două sau mai multe state întocmit în strictă conformitate cu normele

dreptului internaŃional. Pe de altă parte, fiecare stat, înainte de a adera la acest sistem de

apărare, supune dezbaterii şi aprobării parlamentului Ńării documentul de aderare. Deci, şi

41

din punctul de vedere al normelor juridice interne, participarea la apărarea colectivă este

aprobată legal;

-legitimitatea. Această trăsătură porneşte de la prevederile articolului 51 al Cartei

NaŃiunilor Unite, care stabileşte dreptul naŃional la apărare individuală sau colectivă a

tuturor statelor membre ONU22. Prin urmare, alegerea oricărei forme de apărare a unui

stat împotriva unei agresiuni externe este legitimă. OpŃiunea unui stat pentru apărarea

individuală (naŃională) sau apărarea colectivă depinde de o serie de factori interni şi

internaŃionali, dar în ambele cazuri este o activitate legitimă;

-descurajarea. ExistenŃa unui sistem de apărare colectivă are şi rolul de a descuraja

potenŃialii atacatori (un stat sau un grup de state, o organizaŃie politico-militară). Cel care

ar dori să atace cu forŃe militare un alt stat va avea suficiente reŃineri dacă „victima” este

parte componentă a unui sistem de apărare colectivă. Agresorul ştie că riposta va fi dată

de sistem şi nu doar de statul atacat. Acest lucru îl va determina să renunŃe la intenŃia sa

războinică şi să caute alte căi pentru atingerea scopurilor sale.

Aceste caracteristici ale apărării colective produc o serie de efecte (economice,

politice, sociale, militare, culturale) pentru statele care sunt parte ale acestui sistem de

promovare şi prezervare a intereselor naŃionale. Desigur, nu toate au urmări benefice, în

egală măsură, pentru toŃi cei implicaŃi în sistem.

În plan economic, apărarea colectivă poate contribui la ridicarea ratingului unui

stat, la sporirea încrederii investitorilor străini strategici în stabilitatea mediului de afaceri

din Ńara respectivă, la îmbunătăŃirea schimburilor de bunuri şi servicii cu parteneri

externi. Aceasta este posibil întrucât participarea statului la un sistem de apărare colectivă

este percepută atât în Ńară, cât şi în afara sa, ca o garanŃie a seriozităŃii şi existenŃei unor

rezultate economice pozitive, a stabilităŃii politice şi sociale, a climatului psihosocial

destins în comunităŃile umane, a bunelor relaŃii de vecinătate.

Sub aspect politic, apărarea colectivă exercită o influenŃă pozitivă semnificativă în

respectarea principiilor statului de drept şi ale economiei de piaŃă, a drepturilor omului, a

libertăŃilor democratice. Un stat care nu dovedeşte, în mod constant, prin tot ceea ce

întreprinde, în interior şi în afara sa, că este promotor al valorilor democratice, al

22 Office of Information and Press, Manualul NATO, Bruxelles, 2001, p. 353.

42

libertăŃilor umane, în general, nu poate spera ca cererea sa de aderare la un sistem de

apărare colectivă să fie acceptată.

Social, calitatea de participant la un sistem de apărare colectivă se reflectă în

îmbunătăŃirea coeziunii şi solidarităŃii umane, atât la nivelul comunităŃilor locale, cât şi al

grupurilor profesionale, politice, de muncă, al optimizării consensului naŃional, al sporirii

solidarităŃii naŃionale.

Din punct de vedere militar, participarea unui stat la un sistem de apărare

colectivă generează o serie de avantaje. În primul rând, se rezolvă optim problemele

referitoare la apărarea naŃională. Practic, cu eforturi umane, financiare şi materiale, la fel

sau mai mici ca în cazul organizării apărării naŃionale în mod individual, se obŃin

rezultate superioare pe toate planurile - de la formarea şi instruirea personalului la dotarea

cu mijloace de luptă moderne. În al doilea rând, armata naŃională se reorganizează,

derulând un proces multilateral, complex şi continuu de reformă, care astfel o face

compatibilă şi interoperabilă cu armatele celorlalte state cuprinse în sistemul de apărare

colectivă. În al treilea rând, prezervarea şi promovarea intereselor naŃionale se realizează

în condiŃii mult mai bune decât în cazul organizării apărării naŃionale în mod individual.

Aceasta pentru că răspunderile privind apărarea revin unei organizaŃii mai puternice din

punct de vedere militar decât exclusiv statului respectiv. În fine, armata naŃională îşi

poate crea acele structuri specializate de care apărarea colectivă are nevoie. De exemplu,

România are ca forŃe destinate pentru apărarea colectivă, potrivit „ForŃei Obiectiv 2007

revizuită fundamental”23, următoarele: forŃe sub comanda NATO; forŃe destinate NATO

şi UE; forŃe nominalizate pentru NATO şi alte forŃe pentru NATO. În acest fel, costurile

pentru apărare se menŃin la un nivel acceptabil pentru contribuabili, fapt ce se va reflecta

în atitudinile favorabile exprimate de opinia publică şi de mass-media faŃă de instituŃia

militarăşi activitatea specifică acesteia.

În plan cultural, participarea Ńării la sistemul de apărare colectivă oferă

posibilitatea ca unii cetăŃeni civili şi militari, care vor lucra în diferite structuri ale 23 După primirea invitaŃiei de aderare la NATO, România a parcurs un intens proces de reevaluare şi adaptare a forŃelor sale Armate. Având la bază Directiva Ministerială a AlianŃei „NATO Ministerial Directive” şi Angajamentele de la Praga privind capabilităŃile (Prague Capabilities Commitments-PCC), Statul Major General a decis demararea unei ample reevaluări a Programului “ForŃa Obiectiv 2007”. CerinŃele acestuia sunt impuse de misiunile ForŃelor Armate din România; contribuŃia la securitatea României pet imp de pace; apărarea României şi a aliaŃilor săi; promovarea stabilităŃii şi securităŃii regionale şi globale; sprijinirea autorităŃilor locale şi centrale în situaŃii de urgenŃă.

43

sistemului de apărare colectivă, să vină în contact direct cu alte culturi şi civilizaŃii.

Astfel, este posibil să se producă un schimb de valori şi cunoştinŃe între reprezentanŃi

statelor membre care se întâlnesc pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice apărării

colective. În plus, toŃi participanŃii vor folosi o limbă de circulaŃie internaŃională pentru a

comunica. Şi acesta este un bun prilej de cunoaştere reciprocă şi interinfluenŃare între

culturi şi psihologii naŃionale diferite24.

Desigur, este posibil ca apărarea colectivă, în afara efectelor menŃionate anterior,

toate cu valoare pozitivă, să aibă şi unele consecinŃe mai puŃin favorabile unuia sau altuia

dintre statele membre. Un exemplu l-ar putea constitui transferul către instituŃii

transnaŃionale a unor atribute proprii suveranităŃii naŃionale. La fel, nu este exclus ca

percepŃia populaŃiei privind necesitatea eforturilor pentru apărare să fie una negativă,

dacă se are în vedere aparenta lipsă a ameninŃărilor, mai ales a celei de tip militar la

adresa securităŃii naŃionale. De asemenea, este posibil ca utilitatea participării unor

structuri militare româneşti la misiuni de apărare colectivă, în alte spaŃii decât cel

naŃional, să nu fie înŃeleasă de către toŃi contribuabilii. În plus, sistemul apărării colective

poate adopta, pe plan intern şi extern, măsuri diverse ca natură şi conŃinut pe care, în mod

normal, statul respectiv nu le-ar fi luat.

Abordarea securităŃii pentru secolul al XXI-lea

AlianŃa este angajată într-o abordare extinsă a securităŃii, recunoscând importanŃa

factorilor politic, economic, social şi de mediu, suplimentar dimensiunii indispensabile a

apărării.

łelul colectiv al NATO este de a edifica o arhitectură de securitate europeană

pentru care contribuŃiile AlianŃei, la securitatea şi stabilitatea spaŃiului euroatlantic, şi a

celorlalte organizaŃii internaŃionale sunt complementare şi se consolidează reciproc, atât

prin adâncirea relaŃiilor între Ńările euroatlantice, cât şi prin gestionarea crizelor.

AlianŃa încearcă să întărească securitatea şi stabilitatea euroatlantică prin:

• păstrarea legăturii transatlantice;

24 Moştoflei, Constantin, DuŃu, Petre, op. cit., p. 89.

44

• menŃinerea unor capabilităŃi militare eficace şi suficiente pentru descurajare şi

apărare, pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni ale NATO;

• dezvoltarea IdentităŃii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul AlianŃei, o

capacitate completă pentru gestionarea cu succes a crizelor;

• continuarea procesului de deschidere faŃă de noi membri şi urmărirea constantă a

relaŃiilor de parteneriat, cooperare şi dialog cu celelalte Ńări ca parte a abordării

problemelor de securitate euroatlantică prin cooperare, inclusiv în domeniul

controlului armamentelor şi dezarmării.

Principalele direcŃii de acŃiune ale NATO

Ataşamentul NATO faŃă de legătura transatlantică este indispensabil. AlianŃa este

angajată într-un parteneriat puternic şi dinamic între Europa şi America de Nord în

sprijinul valorilor şi intereselor pe care le au în comun. Securitatea Europei şi a Americii

de Nord este indivizibilă.

MenŃinerea unei capabilităŃi militare adecvate în vederea acŃiunii colective pentru

apărarea comună rămâne punctul central al obiectivelor de securitate ale AlianŃei. O

astfel de capabilitate, împreună cu solidaritatea politică, rămâne esenŃa capacităŃii

AlianŃei de a preveni orice încercare de a face uz de forŃă sau de intimidare şi garantează

faptul că o agresiune militară directă împotriva AlianŃei nu ar putea avea sorŃi de izbândă.

Summituri Nato

În 2008 a avut loc summitul NATO de la Bucureşti25. Din declaraŃia summitului

cităm26:

“1. Noi, şefii de stat şi de guvern ai Ńărilor membre ale AlianŃei Nord-Atlantice, ne-am

întâlnit astăzi pentru a extinde AlianŃa şi pentru a întări în continuare capacitatea noastră

de a răspunde actualelor şi noilor ameninŃări de securitate specifice secolului XXI. Am

evaluat progresele semnificative pe care le-am făcut în ultimii ani pentru transformarea 25 Vezi şi cronologia relaŃiilor România Nato http://www.mae.ro/node/5346 26 Pentru textul integral al declaratiei vezi şi http://www.summitbucharest.ro/ro/doc_201.html

45

NATO, convenind că acesta este un proces care trebuie să continue. Recunoscând

valoarea durabilă a legăturii transatlantice şi a NATO ca for esenŃial de consultări pe

tema securităŃii între Europa şi America de Nord, ne-am reafirmat solidaritatea şi

coeziunea, precum şi angajamentul asupra viziunii comune şi valorilor democratice pe

care le împărtăşim, cuprinse în Tratatul de la Washington. Principiul indivizibilităŃii

securităŃii aliate este fundamental. O apărare colectivă solidă a populaŃiilor, teritoriului şi

forŃelor noastre este scopul central al AlianŃei şi rămâne sarcina de securitate cea mai

importantă pe care o avem. Ne reiterăm încrederea în obiectivele şi principiile Cartei

NaŃiunilor Unite.

2. Astăzi am decis să invităm Albania şi CroaŃia să înceapă discuŃiile de aderare pentru a

se alătura AlianŃei. Felicităm aceste Ńări pentru istorica lor realizare, obŃinută prin ani de

muncă asiduă şi prin angajamentul demonstrat faŃă de securitatea noastră comună şi

valorile NATO. Aderarea acestor noi membri va întări securitatea tuturor din spaŃiul

euro-atlantic şi ne va aduce mai aproape de Ńelul nostru comun al unei Europe întregite,

libere şi paşnice. Securitatea euro-atlantică şi internaŃională este strâns legată de viitorul

Afganistanului ca stat paşnic, democratic, care respectă drepturile omului şi este lipsit de

ameninŃarea terorismului. Din acest motiv, ForŃa InternaŃională de AsistenŃă pentru

Securitate (ISAF), mandatată de NaŃiunile Unite, incluzând actualmente 40 de naŃiuni,

reprezintă principala noastră prioritate. Conlucrând cu afganii, am realizat progrese

semnificative, însă recunoaştem că provocările rămase necesită eforturi suplimentare.

Nici noi şi nici partenerii noştri afgani nu vom permite extremiştilor şi teroriştilor să

recâştige controlul asupra Afganistanului sau să-l utilizeze ca bază a terorismului care ne

ameninŃă pe toŃi. împreună cu partenerii noştri din ISAF şi cu implicarea directă a

preşedintelui Karzai, vom emite o declaraŃie privind Afganistanul. Această declaraŃie

stabileşte o viziune clară bazată pe patru principii: angajamentul comun şi ferm, pe

termen lung; sprijinul pentru întărirea conducerii şi responsabilităŃii afgane; abordarea

cuprinzătoare din partea comunităŃii internaŃionale, care să unească eforturile civile şi

militare, precum şi participarea şi cooperarea sporită cu vecinii Afganistanului, în special

cu Pakistanul. Ne exprimăm satisfacŃia faŃă de anunŃurile făcute de aliaŃi şi parteneri

privind contribuŃiile cu noi forŃe şi alte forme de sprijin, care demonstrează o dată în plus

hotărârea noastră; orice alte contribuŃii suplimentare vor fi binevenite. Salutăm, totodată,

46

numirea ambasadorului Kai Eide ca reprezentant special al secretarului general al

NaŃiunilor Unite pentru Afganistan şi şef al Misiunii de AsistenŃă a NaŃiunilor Unite în

Afganistan (UNAMA), care va aduce un plus de dinamism şi coerenŃă eforturilor

comunităŃii internaŃionale. Salutăm apropiata ConferinŃă de la Paris care va evalua

progresele înregistrate şi va întări eforturile internaŃionale în vederea continuării

implementării Strategiei - cadru pentru Afganistan ("Afganistan Compact").

11. Aşa cum ne demonstrează experienŃele din Afganistan şi Balcani, comunitatea

internaŃională are nevoie să conlucreze mai strâns şi să aibă o abordare cuprinzătoare

pentru a răspunde cu succes provocărilor de azi şi de mâine la adresa securităŃii. O

implementare eficientă a abordării cuprinzătoare necesită cooperarea şi contribuŃia

tuturor actorilor importanŃi, inclusiv a organizaŃiilor neguvernamentale şi organismelor

locale relevante. în acest sens, este important ca toŃi actorii internaŃionali majori să

acŃioneze într-un mod coordonat, aplicând un larg spectru de instrumente civile şi

militare printr-un efort concertat, care Ńine cont de mandatele şi atuurile fiecăruia. Am

aprobat un Plan de acŃiune care cuprinde un set de propuneri pragmatice de dezvoltare şi

implementare a contribuŃiei NATO la abordarea cuprinzătoare. Aceste propuneri au

scopul de a îmbunătăŃi aplicarea coerentă a instrumentelor NATO de gestionare a crizelor

şi de a întări cooperarea practică la toate nivelurile, cu alŃi actori, după caz, inclusiv

propuneri privind sprijinul pentru stabilizare şi reconstrucŃie. Acestea se referă la domenii

precum planificarea şi conducerea operaŃiilor; instruire şi educaŃie; amplificarea

cooperării cu actori externi. însărcinăm Consiliul în Sesiune Permanentă să implementeze

acest Plan de AcŃiune cu prioritate şi să îl menŃină permanent în atenŃie, Ńinând seama de

toate evoluŃiile relevante şi de lecŃiile învăŃate.

14. RelaŃiile NATO-UE acoperă o gamă largă de probleme de interes comun privind

securitatea, apărarea şi managementul crizelor, inclusiv lupta împotriva terorismului,

dezvoltarea de capabilităŃi militare coerente şi care se susŃin reciproc, precum şi

planificarea urgenŃelor civile. Cooperarea noastră de succes în Balcanii de Vest, inclusiv

în operaŃiunea UE Althea prin aranjamentele Berlin plus, contribuie la pacea şi

securitatea din regiune. în spiritul aceloraşi valori comune şi interese strategice, NATO şi

UE cooperează şi vor continua să conlucreze în operaŃiuni-cheie de gestionare a crizelor.

Recunoaştem valoarea pe care o aduce o apărare europeană mai puternică şi mai capabilă,

47

în măsură să furnizeze capabilităŃi cu care să răspundă provocărilor cu care atât NATO,

cât şi UE se confruntă. De aceea, sprijinim eforturi care să se susŃină reciproc pentru

atingerea acestui scop. Succesul unor astfel de eforturi prezente şi viitoare, necesită un

angajament sporit pentru a asigura metode eficiente de conlucrare. Prin urmare, suntem

hotărâŃi să îmbunătăŃim parteneriatul strategic NATO-UE, conform celor agreate de

ambele noastre organizaŃii, pentru o cooperare mai strânsă şi o eficienŃă sporită, precum

şi pentru a evita duplicări inutile, într-un spirit de transparenŃă şi cu respectarea

autonomiei celor două organizaŃii. O Uniune Europeană mai puternică va contribui în

continuare la securitatea noastră comună.

28. Reamintim că parteneriatul NATO-Rusia a fost conceput ca un element strategic

pentru întărirea securităŃii în spaŃiul euro-atlantic, întemeiat pe principii, valori şi

angajamente fundamentale, inclusiv democraŃia, libertăŃile civile şi pluralismul politic.

Privind în urmă, la istoria de peste un deceniu, am dezvoltat un dialog politic şi proiecte

concrete pe o gamă largă de subiecte de securitate internaŃională, unde avem obiective şi

interese comune. Deşi suntem preocupaŃi de recentele declaraŃii şi acŃiuni ruseşti, pe

subiecte cheie de securitate şi de interes comun, precum Tratatul privind ForŃele

ConvenŃionale din Europa (CFE), suntem pregătiŃi să continuăm să lucrăm cu Rusia, ca

parteneri egali în domenii de interes comun, aşa cum este prevăzut în DeclaraŃia de la

Roma şi în Actul Fondator. Trebuie să ne continuăm eforturile comune în lupta împotriva

terorismului şi în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor

de transport al acestora. îndemnăm Rusia să se angajeze activ în ofertele importante de

cooperare care i-au fost prezentate. Considerăm că discuŃiile bilaterale Statele Unite -

Rusia cu privire la apărarea antirachetă şi CFE, printre alte teme, pot aduce o contribuŃie

importantă în acest domeniu. Considerăm că potenŃialul Consiliului NATO-Rusia (NRC)

nu este pe deplin realizat şi rămânem pregătiŃi să identificăm şi să urmărim oportunităŃi

pentru acŃiuni comune în format 27, reamintind principiul independenŃei deciziilor şi

acŃiunilor NATO sau ale Rusiei. Reafirmăm Rusiei că politica uşilor deschise a NATO şi

eforturile prezente, precum şi cele viitoare privind apărarea antirachetă a NATO sunt

menite să ofere un răspuns mai bun faŃă de provocările de securitate cu care toŃi ne

confruntăm şi reiterăm faptul că, departe de a reprezenta o ameninŃare pentru relaŃia

noastră, acestea oferă oportunităŃi de a aprofunda cooperarea şi stabilitatea.

48

37. Proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninŃare crescândă pentru populaŃia,

teritoriul şi forŃele AlianŃei. Apărarea antirachetă este parte a unui răspuns mai amplu de

contracarare a acestei ameninŃări. De aceea, recunoaştem contribuŃia substanŃială pe care

planificata dislocare în Europa a capabilităŃilor de apărare antirachetă ale SUA o aduce

protecŃiei AliaŃilor împotriva rachetelor balistice cu rază lungă de acŃiune. Explorăm

modalităŃi de conectare a acestor capabilităŃi cu eforturile curente ale NATO în domeniul

apărării antirachetă, ca o cale de a ne asigura că ele vor constitui parte integrantă a

oricărei arhitecturi viitoare a sistemului NATO de apărare antirachetă. Având în vedere

principiul indivizibilităŃii securităŃii AliaŃilor, precum şi pe cel al solidarităŃii NATO,

însărcinăm Consiliul Nord-Atlantic în Sesiune Permanentă să dezvolte opŃiuni pentru o

arhitectură cuprinzătoare a sistemului de apărare antirachetă care să asigure acoperirea

tuturor teritoriilor şi populaŃiilor aliate care nu sunt acoperite altfel de sistemul american,

în scopul reevaluării lor la summit-ul NATO din 2009, în vederea fundamentării oricărei

decizii politice viitoare.”

În 2009, summitul a avut loc la Baden-Baden şi Kehl, Germania, şi în Strasbourg,

FranŃa.

MenŃionăm şi summitul din 2010, care a avut loc la Lisabona. Summitul NATO-

Rusia a dus la un nou concept de securitate- scutul antirachetă. Sistemele terestre de

rachete urmează a fi instalate pana in 2015 în Polonia, Romania sau în ambele Ńări. In

2018 vor fi aduse drone capabile sa elimine amenintari aeriene, iar pana in 2020 ar urma

sa fie instalate sisteme cu raza mai lunga de actiune, care sa contracareze eventuale

rachete intercontinentale. Acestea vor fi sustinute de sisteme radar puternice, precum cel

din Fylingdales din North YorkshireRusia s-a declarat de accord cu instalarea unor astfel

de dispozitive în Europa. În cadrul aceleiaşi întâlniri membrii NATO au decis retragerea

trupelor din Afganistan. Având la bază respectarea universală a articolului 5 din Tratat,

care precizează că: „PărŃile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora

dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva

tuturor”, NATO a declarat ca apărarea anti-rachetă reprezintă o bază de competenŃă a

AlianŃei, în perioada imediat următoare adoptării noului plan strategic.

49

Bibliografie:

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

Întrebări/Teme de referat:

• NATO şi securitatea

• România şi NATO

• Obiectivele NATO

• Noul concept de securitate în viziunea NATO. Lisabona 2010

50

Capitolul IV

Consiliul EUROPEI27

Consiliul Europei este o organizaŃie internaŃională cu sediul la

Strasbourg, creată la 5 mai 1949 de 10 state: Belgia, Danemarca, FranŃa, Irlanda Italia,

Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Suedia. În prezent are 47 de state

membre. România a devenit membră a Consiliului Europei la data de 7 octombrie 1993,

odată cu depunerea instrumentului de aderare la Statutul OrganizaŃiei. În prealabil,

Parlamentul României dobândise statutul de invitat special la Adunarea Parlamentara (1

februarie 1991), un statut similar fiind obtinut şi de Guvernul României ca urmare a

aderării la ConvenŃia culturală europeana (19 decembrie 1991).

România este reprezentata în Comitetul Miniştrilor de ministrul afacerilor externe,

iar în Adunarea Parlamentară de o delegaŃie formată din 10 reprezentanti şi 10 supleanŃi.

DelegaŃia română la Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale din Europa are o

compoziŃie similară. De asemenea, România este reprezentată de un judecător la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt engleza şi franceza. Germana,

italiana şi rusa sunt utilizate ca limbi de lucru.

27 http://www.coe.int/

51

Obiectivele Consiliului Europei

Conform Statutului Consiliului Europei28, scopul Consiliului Europei este de a realiza o

mai mare unitate între membrii săi pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi

principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului lor

economic şi social. Acest scop va fi promovat prin organele consiliului, prin discutarea

chestiunilor de interes comun şi prin încheierea de acorduri şi adoptarea unor acŃiuni

comune în domeniile economic, social, cultural, ştiinŃific, juridic şi administrativ, precum

şi prin salvgardarea şi respectarea pe mai departe a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale

ale omului. Participarea membrilor la lucrările Consiliului Europei nu va afecta

activitatea acestora în cadrul O.N.U. şi a altor organizaŃii sau uniuni internaŃionale la care

ele sunt părŃi. Chestiunile referitoare la apărarea naŃională nu Ńin de competenŃa

Consiliului Europei.

Principalele obiective ale acestei organizaŃii internaŃionale sunt:

• Protejarea drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a suprematiei dreptului;

• Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si diversitatii

culturale ale Europei;

• Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea europeana:

discriminarea minoritatilor, xenofobia, intoleranta, bioetica si clonarea umana,

terorismul, traficul de fiinte umane, crima organizata si coruptia,

cibercriminalitatea, violenta contra copiilor etc.;

• Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa prin sustinerea reformelor politice,

legislative si constitutionale.

Structura Consiliului Europei

a) Comitetul Miniştrilor

Comitetul Miniştrilor este principala instanŃă de decizie. Fiecare stat membru este

reprezentat în Comitet de ministrul de externe sau de reprezentantul permanent al

guvernului (delegaŃii miniştrilor). Comitetul studiază urmările care se dau recomandărilor

Adunării parlamentare şi Congresului puterilor locale şi regionale ale Europei, ale

28 Disponibil la http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=4&inline=

52

propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi ale conferinŃelor miniştrilor

specializaŃi. Adoptă programul de activităŃi şi bugetul Consiliului Europei.

DiscuŃiile în cadrul Comitetului Miniştrilor privesc toate subiectele politice de

interes comun, cu excepŃia problemelor de apărare: aspectele politice ale integrării

europene, dezvoltarea cooperării, apărarea instituŃiilor democratice şi protecŃia drepturilor

omului, altfel spus toate problemele care necesită identificarea unor soluŃii de nivel

european.

Miniştrii exercită preşedinŃia Comitetului pe rând, pe o durată de şase luni.

Schimbările de preşedinŃie se efectuează în mod tradiŃional în mai şi în noiembrie.

Miniştrii de externe ai statelor membre se reunesc cel puŃin de două ori pe an pentru a

trage concluzii asupra cooperării europene şi actualităŃii politice, şi pentru a impulsiona

politica necesară activităŃilor OrganizaŃiei.

Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub formă de

recomandări sau fac obiectul unor convenŃii şi acorduri europene obligatorii din punct de

vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. Comitetul Miniştrilor adoptă de asemenea

declaraŃii sau rezoluŃii privind probleme politice de actualitate.

În caz de încălcare gravă a obligaŃiilor sale statutare, Comitetul Miniştrilor poate

suspenda dreptul de reprezentare al unui stat membru, să-l invite să se retragă, şi chiar să

decidă că acesta a încetat să aibă calitatea de membru al OrganizaŃiei.

Comitetul Miniştrilor veghează, de asemenea, la punerea în practică efectivă a

convenŃiilor şi acordurilor încheiate între statele membre. Această responsabilitate

priveşte în special convenŃiile esenŃiale cum sunt cele ce privesc drepturile omului,

(ConvenŃia europeană a Drepturilor Omului, Carta socială europeană, ConvenŃia

europeană pentru prevenirea torturii, ConvenŃia-cadru pentru protecŃia minorităŃilor

naŃionale) şi care au prevăzut existenŃa unor mecanisme de control.

b) Adunarea parlamentară

Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a fost prima adunare europeană

creată în istoria continentului nostru. Constituită din delegaŃiile a 40 de parlamente

naŃionale, ea rămâne una dintre cele mai importante adunări europene.

Adunarea abordează subiecte de actualitate şi teme cu caracter prospectiv care au

legătură îndeosebi cu problemele societăŃii şi chestiunile de politică internaŃională.

53

Deliberările sale joacă un rol important în orientarea activităŃilor Comitetului Miniştrilor.

În plus, ele se repercutează prin intermediul parlamentarilor pe lângă parlamentele

naŃionale şi exercită astfel o influenŃă asupra guvernelor naŃionale.

Textele adoptate de Adunare oferă orientări Comitetului Miniştrilor, guvernelor,

parlamentelor şi partidelor politice naŃionale. În genere, Adunarea se reuneşte de patru ori

pe an, la Strasbourg, oraş desemnat în acest sens în mod simbolic ca reprezentând

"reconcilierea postbelică între popoare şi naŃiuni", cunoscut fiind faptul că se află situat la

zona de frontieră a FranŃei cu Germania, în regiunea Alsacia, teritoriu disputat de-a

lungul secolelor de cele două state.

c) Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale ale Europei

Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale ale Europei este compus din

reprezentanŃi ai tuturor statelor membre şi care formează Camera autorităŃilor locale şi,

respectiv, Camera regiunilor. El îşi desfăşoară lucrările într-o singură sesiune plenară

anuală la Strasbourg. RaŃiunea constituirii sale a fost de a consolida, în acest mod,

structurile democratice de bază, îndeosebi în noile democraŃii.

d) Secretariatul general

Secretariatul general este alcătuit din circa 1300 de funcŃionari europeni şi are

menirea de a asista tehnic toate organele şi organismele ce se reunesc sub egida

Consiliului Europei.

În 2009, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ales în funcŃia de

Secretar General pe Thorbjørn Jagland (Norvegia) pentru un mandat de cinci ani.

Conform declaraŃiei secretarului general, planul strategic de acŃiune al Consiliului

Europei are următoarele priorităŃi29:

• definirea cu statele membre a rolului şi responsabilităŃilor Consiliului Europei şi

stabilirea unui mandat clar al OrganizaŃiei;

• întărirea normelor democratice şi asigurarea că statele membre le respectă;

• examinarea securităŃii şi criminalităŃii în statele membre, în special corupŃia,

spalarea de bani, cybercriminalitatea, traficul de fiinŃe umane, traficul cu droguri;

• avansarea de programe specifice privind drepturile omului, democraŃia, refugiaŃii,

coeziunea socială, cultura şi problemele de mediu;

29 Vezi şi http://www.coe.int/T/SECRETARYGENERAL/SG/

54

• elaborarea de noi iniŃiative vizând lupta contra terorismului internaŃional;

• lupta contra torturii şi tratamentelor degradante;

• combaterea rasismului, antisemitismului şi islamofobiei;

• promovarea egalităŃii şi tratamentelor echitabile fără deosebire de sex, etnie,

convingeri religioase sau politice;

• tratarea de o manieră justă şi echitabilă a tuturor Ńărilor, indiferent de mărime,

bogaŃie sau locaŃie geografică;

• construirea unor relaŃii mai eficace cu Uniunea Europeană, NaŃiunile Unite,

OSCE şi organizaŃiile regionale şi neguvernamentale; evaluarea rezultatelor

acŃiunilor întreprinse pentru îmbunatăŃirea eficacităŃii şi vizibilităŃii Consiliului

Europei.

ConvenŃia europeană a drepturilor omului

ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de DeclaraŃia

Universală a Drepturilor Omului şi de DeclaraŃia Americană a Drepturilor şi Îndatoririlor

Omului.

ConvenŃia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor Fundamentale,

elaborată în cadrul Consiliului Europei30, deschisă pentru semnare la Roma la 4

noiembrie 1950, a intrat în vigoare în septembrie 1953. De la intrarea în vigoare a

ConvenŃiei, dezvoltări importante au intervenit ca urmare a adoptării unui număr de

treisprezece protocoale adiŃionale. Protocoalele 1, 4, 6, 7, 12 şi 13 au adăugat drepturi şi

libertăŃi celor consacrate de convenŃie. Protocolul 2 a conferit CurŃii puterea de a emite

avize consultative. Protocolul 9 a deschis petiŃionarilor individuali posibilitatea de a-şi

prezenta cauza în faŃa CurŃii, sub rezerva ratificării instrumentului respective de către

statul acuzat şi a acceptării de către un Comitet de filtrare. Protocolul 11 a restructurat

mecanismul de control. DispoziŃiile acestui Protocol au asigurat creşterea noului sistem,

în special prin aceea că a permis accesul direct în faŃa CurŃii al persoanelor fizice şi

juridice aflate sub jurisdicŃia statelor contractante. Celelalte Protocoale se refereau la

organizarea instituŃiilor înfiinŃate de ConvenŃie şi la procedura de urmat în faŃa acestora.

30 Primul act major al Consiliului Europei

55

La 1 octombrie 2009 a intrat în vigoare Protocolul nr. 14bis cu privire la ConvenŃia

Europeană a Drepturilor Omului. Protocolul nr. 14bis urmăreşte eficientizarea activităŃii

Curtii Europene a Drepturilor Omului, în contextul cresterii numărului de cauze pe rolul

acesteia. Acest Protocol, care include două proceduri specifice31 privind numărul de

judecători care examineaza cererile şi decide cu privire la admisibilitatea lor în fond, a

fost aplicat ca o măsură temporară până la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14.

Alexander Konovalov, ministrul rus al Justitiei, a ratificat Protocolul nr. 14 la ConvenŃia

europeană a drepturilor omului cu ocazia conferinŃei privind viitorul CEDO, care a avut

loc la Interlaken, ElveŃia, în 18-19 februarie 2010. La aceasta au participat ministrii

responsabili pentru drepturile omului din cele 47 de state membre ale Consiliului

Europei. De altfel, prima cauză în care a fost analizată admisibilitatea în raport cu acest

protocol a fost cauza Adrian Mihai Ionescu vs. Romania din data de 1 iunie 201032.

Astfel, de la intrarea în vigoare a Protocolului numărul 14, a apărut un nou criteriu de

admisibilitate a cererilor formulate la CEDO: „Curtea declară inadmisibilă orice cerere

individuală introdusă în aplicarea articolului 34 dacă consideră că:

a. cererea este incompatibilă cu prevederile ConvenŃiei sau Protocoalelor sale, în

mod vădit nefondată sau abuzivă; sau

b. reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu excepŃia faptului dacă

respectarea drepturilor omului garantate de ConvenŃie şi Protocoalele sale nu cer în mod

obligatoriu examinarea fondului cererii şi cu condiŃia de a nu respinge din acest motiv

nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanŃă judecătorească

internă”.33

Pe plan intern, CEDO a fost ratificată prin legea nr. 30/1994, publicată în

Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994. Textul ConvenŃiei, modificat prin Protocolul

31 - completul judecătorului unic, care are competenŃa să respingă o cerere ca inadmisibilă (până acum această competenŃă revenea unui complet alcătuit din trei judecători); - completul format din trei judecători poate să admita şi să soluŃioneze cauza cu privire la cereri vădit întemeiate precum şi în cele în care exista o jurisprudenŃă clară, aşa numitele cauze repetitive (aceste cazuri erau de competenŃa camerele cu şapte judecători sau Marii Camere) 32 Comunicatul CEDO poate fi citit la http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=870659&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649 33 Protocolul numărul 14

56

11 la CEDO, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, a fost ratificat de România prin legea

nr. 79/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 13 iulie 1995.

JurisprudenŃa este ansamblul hotărârilor definitive pronunŃate de către un organ

jurisdicŃional (european sau naŃional), iar justiŃiabilitatea reprezintă capacitatea normelor

de garantare a drepturilor persoanei de a fi suficient de concrete pentru a putea da

efectivitate enunŃului normativ în cazul unor împrejurări specifice prin care a trecut

persoana care se consideră victimă a violării drepturilor omului. Hotărârile CEDO

constituie un model de interpretare şi aplicare a legii prin claritatea şi coerenŃa

raŃionamentelor, prin consecvenŃa şi predictibilitatea interpretării normelor ce consacră

drepturile şi libertăŃile fundamentale pe care le are fiecare cetăŃean34. Pevederile

ConvenŃiei şi ale protocoalelor sale adiŃionale nu pot fi interpretate şi aplicate corect

decât prin raportare la jurisprudenŃa CurŃii. Din această cauză, Corneliu Bîrsan35 afirmă

că normele cuprinse în ConvenŃie şi în protocoalele sale adiŃionale alcătuiesc, împreună

cu jurisprudenŃa organelor sale, un bloc de convenŃionalitate.

ConvenŃia vizează asigurarea de către state a respectării Drepturilor Omului,

Statului de drept şi principiilor DemocraŃiei pluraliste. Acceptarea sa, inclusiv jurisdicŃia

obligatorie a CurŃii şi caracterul obligatoriu al hotărârilor sale, este în prezent o condiŃie

de a fi membru al Consiliului Europei. În prezent, ConvenŃia este parte integrantă a

sistemului juridic intern al Statelor membre. Respectarea sa este asigurată şi de Uniunea

europeană, cu toate că problema aderării Uniunii la sistemul de protecŃie stabilit de către

Consiliul Europei rămâne a fi deschisă. Din punct de vedere practic, succesul ConvenŃiei

se explică în mare parte prin mecanismul său de control dezvoltat, care a făcut posibilă o

garantare concretă şi eficientă a drepturilor şi libertăŃilor pe care le enunŃă.

Executarea hotărârilor CurŃii este un aspect al mecanismului instaurat de

ConvenŃie încă destul de puŃin cunoscut publicului, dar care este de o importanŃă capitală.

Dacă ConvenŃia se prezentă ca unul din elementele cheie ale arhitecturii politice

europene, oare aceasta nu se datorează chiar faptului că executarea fiecărei hotărâri

34 Cazurile României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SelecŃiuni 2005-2006), Bucureşti, 2006, p. 5 35 Bîrsan, Corneliu, ConvenŃia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi şi

libertăŃi, editura CH. BECK, 2005, p. 103

57

individuale ce constată că un Stat a încălcat ConvenŃia constituie obiectul unui control

atent şi sistematic din partea altor State reunite în cadrul Comitetului Miniştrilor?36

Articolul 1 al ConvenŃiei consacră obligaŃia de a respecta drepturile omului de

către părŃilor contractante. În general, ConvenŃia se aplică, deci, cetăŃenilor statelor

contractante, dar nu este necesar de a stabili o legătura juridică stabilă precum

“cetăŃenie”, “reşedinŃa” sau “domiciliul”; este suficient ca statul să poată exercita o

anumită putere asupra celui interesat. Aceasta explică faptul că deşi 45 de State sunt

membre ale ConvenŃiei Europene, până astăzi cetăŃeni din peste 150 de Ńări au depus

cereri la Comisia Europeană a Drepturilor Omului sau la Curtea europeană a Drepturilor

Omului.

Exercitarea drepturilor şi libertăŃilor recunoscute de ConvenŃie37 trebuie să fie

asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie,

opinii politice sau orice alte opinii, origine naŃională sau socială, apartenenŃa la o

minoritate naŃională, avere, naştere sau orice altă situaŃie.

În caz de război sau de alt pericol public ce ameninŃă viaŃa naŃiunii, orice înaltă

parte contractantă poate lua măsuri care derogă38 de la obligaŃiile prevăzute de ConvenŃie,

în masura strictă în care situaŃia o cere şi cu condiŃia ca aceste măsuri să nu fie în

contradicŃie cu alte obligaŃii care decurg din dreptul internaŃional39. Orice înaltă parte

contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul

general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au

determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al

Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la

care dispoziŃiile convenŃiei devin din nou aplicabile.

Drepturile şi libertăŃile definite de ConvenŃie şi de protocoalele sale determină

competenŃa materială.

36 Vezi rezoluŃia Adunarii Parlamentare (2000)1226 din 28 septembrie 2000 37 Articolul 14 al ConvenŃiei. Vezi şi Principiul egalităŃii, consacrat în art. 16 alin. (1) ConstituŃia României: „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, se înfăŃisează ca o regulă esenŃială pentru toate societăŃile moderne şi democratice şi art. 10 al DeclaraŃiei

Universale a Drepturilor Omului precizează că: „orice persoană are dreptul în deplină egalitate, ca litigiul său să fie examinat în mod echitabil şi în mod public de un tribunal independent şi imparŃial. 38 DispoziŃia nu îngăduie nicio derogare de la articolul 2, cu excepŃia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolul 3, articolul 4 paragraful 1 si articolul 7. 39 Articolul 15 al ConvenŃiei

58

Bibliografie:

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală, editura Didactică şi Pedagogică,

2007

• Manolache, Octavian, Drept comunitar. InstituŃii comunitare, All Beck, 1999

Întrebări/Teme de referat:

• Structurile principale ale Consiliului Europei

• AtribuŃiile Consiliului Europei

• CEDO şi importanŃa sa în protecŃia drepturilor omului

• Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Structură şi atribuŃii

• AtribuŃiile comisarului pentru drepturilor omului

59

Capitolul V

OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe)40

OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa41 (OSCE) a apărut în

anul 1973, iniŃial sub numele de ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Cunoscută ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog

şi negocieri multilaterale între Est şi Vest.

Istoria CSCE se împarte în două perioade:

- Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a

Cartei de la Paris pentru o nouă Europă), în care CSCE a funcŃionat ca un proces de

conferinŃe şi reuniuni periodice.

- EvoluŃiile pe planul securităŃii europene apărute în anii ‘90 au impus

schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul instituŃional al

procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia. ConferinŃa la nivel înalt de la

Budapesta, 1994, a hotărât adoptarea denumirii de OrganizaŃie pentru Securitate şi

Cooperare în Europa (OSCE).

OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.), forumul în care

se regăsesc toate Ńările Europei, alături de Canada şi Statele Unite, reprezintă un element

cheie al arhitecturii europene de securitate.

La 3 iulie 1973 s-au deschis lucrările ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în

Europa, cu participarea a 35 de state europene (fără Albania, dar cu SUA şi Canada). La

început a fost un proces de consultare politică, un forum multilateral de dialog şi

negociere, fără structuri permanente, care încercă să organizeze destinderea pe continent.

Statele membre au semnat la 30 iulie 1975 în capitala Finlandei, "Actul final de la

Helsinki", document prin care sunt stabilite: principii fundamentale, destinate să stea la

baza relaŃiilor, dintre state; măsuri de creştere a încrederii în domeniul militar; hotărârea

statelor membre de a continua examinarea şi elaborarea unei metode general acceptabile

pentru reglementarea paşnică a disputelor; măsuri în privinŃa respectării drepturilor 40 http://www.osce.org/ 41 Popescu, A., Jinga, I., OrganizaŃii europene şi euroaltantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 156

60

omului şi a libertăŃilor fundamentale; o bază de cooperare în domeniul economic,

cultural, al ştiinŃei şi al tehnologiei.

Conform Actului final de la Helsinki, s-a hotarât continuarea şi aprofundarea

procesului CSCE. În acest scop, a funcŃionat până în 1990 sub forma unor reuniuni şi

conferinŃe, stabilind o serie de norme şi angajamente şi analizând periodic felul cum sunt

implementate acestea: Belgrad (‘77-’78), Madrid (‘80-’83), Viena (‘86-’89). Dupa 1990

CSCE este forumul în care se stabilesc primele negocieri în materie de securitate

europeană.

La întâlnirea la vârf de la Paris, din noiembrie 1990, se adoptă „Carta pentru o

noua Europa", care marchează sfârşitul formal al razboiului rece şi începutul

instituŃionalizării CSCE42. Tot acum, statele membre în cele doua alianŃe militare

semnează "Tratatul asupra forŃelor armate convenŃionale in Europa" (CFE) care limitează

forŃele convenŃionale în Europa, de la Atlantic la Urali.

Şefii de stat şi de guvern din Ńările participante la CSCE au adoptat la finalul

reuniunii de analiză din iulie 1992 la Helsinki, DeclaraŃia intitulata "Provocările

schimbării". Documentul precizeaza că CSCE este un acord regional în spiritul cap.8 al

Cartei ONU şi reflectă acordul la care se ajunsese asupra întăririi instituŃiilor CSCE,

asupra elaborării unei structuri de alarmare rapidă, de prevenire a conflictelor şi de

gestionare a crizelor (cuprinzând misiuni de anchetă şi misiuni de raportori). Cu acelaşi

prilej se hotărăşte crearea, la Viena, a unui forum CSCE pentru cooperarea în domeniul

securităŃii, Forum care, în noiembrie 1993, a adoptat 4 documente importante privind

măsurile de stabilizare a situaŃiilor de criză localizate, principiile pe care să se bazeze

transferurile de arme convenŃionale, planificarea apărării, precum şi contactele şi

cooperarea pe plan militar.

La finalul conferinŃei de analiză a CSCE din 1994 de la Budapesta este adoptat

documentul intitulat "Spre un parteneriat real într-o era noua" care cuprinde: schimbarea

de nume a CSCE, devenită de la 1 ianuarie 1995, Organizatia pentru Securitate şi

Cooperare în Europa (OSCE); continuarea dezvoltării mijloacelor CSCE în materie de

42 Carta nu are caracterul unui act cu valoare constituŃională, ci reprezintă un program de perspectivă în construirea Europei pe doi piloni principali: revenirea la valorile democraŃiei occidentale şi dezvoltarea instituŃională. Transformarea CSCE în OSCE, care a avut loc în 1994, a determinat şi importante mutaŃii calitative.

61

prevenire a conflictelor şi de gestionare a crizelor; un cod de conduită asupra aspectelor

politico-militare ale securităŃii.

Summitul de la Lisabona din 1996, prin documentul "Un model de securitate

comun şi cuprinzător pentru Europa sec. XXI" prezintă provocarile la adresa securităŃii

statelor membre şi posibilităŃile de cooperare pentru preintâmpinarea lor.

La Istambul, în ianuarie 1999 au fost adoptate "Carta pentru securitatea europeană" şi

alte documente referitoare la măsurile de încredere şi securitate, precum şi la reducerea

forŃelor armate convenŃionale in Europa.

Astazi OSCE este o organizaŃie paneuropeană de securitate, care în rândul celor

55 de state membre (54 + Iugoslavia suspendată în 1992) include toate statele europene,

SUA, Canada şi fostele republici sovietice din Asia Centrala. Este concepută pentru a

servi drept instrument de primă instanŃă pentru avertizarea din timp şi prevenirea

conflictelor, gestionarea conflictelor şi reconstrucŃia post-conflict în Europa43. Regulile

de bază sunt egalitatea membrilor şi consensul în adoptarea deciziilor.

OSCE este structurată astfel:

• Consiliul Permanent, alcătuit din reprezentanŃii statelor membre ale organizaŃiei;

se reuneşte săptămânal la Viena, pentru a dezbate şi lua decizii în toate domeniile

aferente OSCE;

• Consiliul Superior; dezbate periodic aspectele de natură politică;

• Consiliul Ministerial, reunirea miniştrilor de externe;

• Preşedintele în exercitiu al OSCE, respectiv ministrul de externe al Ńării

desemnate, asistat de precedentul şi urmatorul; deŃine întreaga responsabilitate a

activităŃii executive a organizaŃiei;

• Secretarul general al OSCE actioneaza in calitate de reprezentant al presedintelui

in exercitiu, pe care il sprijina in toate activitatile destinate sa duca la indeplinirea

obiectivelor OSCE. Secretariatul mai include: Centrul de Prevenire a Conflictelor,

Departamentul de Administratie si Operatiuni si Coordonatorul activitatilor OSCE

in domeniul economic si cel al mediului.

43 Nicolae Paun, Istoria constructiei europene, Editura Fundatia pentru Studii Europene, 1999, p.53

62

• Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului; joaca un rol important

in monitorizarea alegerilor si dezvoltarea de institutii nationale electorale sau de

aparare a drepturilor mentionate.

• Inaltul Comisar pentru Minoritatile Nationale (functie ocupata acum de olandezul

Max van der Stoel); are un rol important in semnalarea din timp si prevenirea

conflictelor, prin recomandari si rapoarte incurajeaza mentinerea unei politici a

nonconfruntarii.

• Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Media; urmareste indeaproape

evenimentele din aceasta sfera de activitate si reactioneaza promt fata de orice

incarcare a principiilor organizatiei si angajamentelor statelor participante, in ce

priveste libertatea de opinie si cea a presei.

• Adunarea Parlamentara; alcatuita din 300 de reprezentanti ai tuturor tarilor

membre; isi desfasoara sesiunea anuala in luna iulie; dezbate teme de larg interes

si adopta rezolutii si recomandari specifice profilului OSCE.

• Curtea de Conciliere si Arbitraj prin care statele semnatare ale Conventiei pot

supune atentiei o problema in divergenta, urmând ca aceasta sa fie reglementata

de Tribunalul de Arbitraj sau de Comisia de Conciliere.

OSCE si-a stabilit urmatoarele prioritati:

• consolidarea valorilor comune ale statelor membre si ajutarea lor in construirea

societatii civile democratice, bazate pe suprematia legii;

• prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si readucerea pacii in zonele

de conflict;

• surmontarea unor deficite, ori numai presupuse, ale starii de securitate a statelor

membre si prevenirea unor noi destructurari ale acestora, prin promovarea unui

sistem regional de securitate bazat pe cooperare.

Instrumentele la dispozitia organizatiei sunt:

• misiunile de informare a raportorilor OSCE;

63

• misiunile sau alte activitati similare in teren, ca instrument principal pentru

prevenirea pe termen lung a conflictelor , managementul crizelor, rezolvarea

conflictelor si revenirea la normalitate;

• reprezentantii personali ai presedintelui executiv, desemnati a-l asista in

rezolvarea unor situatii survenite in diverse regiuni;

• grupurile de conducere, pentru indeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete in

domeniul prevenirii conflictelor, managementului crizelor si rezolvarii disputelor;

• mecanismele pentru rezolvarea pasnica a conflictelor;

• actiunile de mentinere a pacii

Bibliografie

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

Întrebări/Teme de referat:

• OSCE şi problema securităŃii

• Organele de conducere OSCE

• România şi OSCE

64

Capitolul VI

Uniunea Europeană

Scurt istoric al Uniunii Europene

19 septembrie 1946- Churchill lansează un apel la reconciliere franco-germană şi la

unitatea continentului

5 iunie 1947- Planul Marshall (propune Europei ajutorul Statelor Unite, declarând

război foamei, sărăciei, disperării, haosului)

7-11 mai 1948- se defăşoară la Haga Congresul Europei care propune crearea unei

Adunări Europene Constituante

27 iunie 1947- ConferinŃa de la Paris- înfiinŃarea OrganizaŃiei Europene de

Cooperare Economică (OECE)

9 mai 1950- Planul Schumann

18 aprilie 1951- înfiinŃarea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului- CECO

(sunt considerate incompatibile cu piaŃa comună a cărbunelui şi oŃelului şi vor fi abolite

următoarele taxe: 1. taxa la import şi la export, ori axele având efect echivalent şi

restricŃiile cantitaive privind circulaŃia produselor, 2. măsurile şi practicile discriminatorii

între producători, între cumpărători şi între consumatori, în special în privinŃa preŃurilor şi

condiŃiilor de livrare, ori a tarifelor şi condiŃiilor de transport, 3. ajutoarele acordate de

către stat ori taxele speciale impuse de către stat, în orice formă ar fi ele, 4. practicile

restrictive care tind spre împărŃirea şi exploatarea pieŃei.). Tratatul desemnează o Înaltă

Autoritate care să asigure realizarea obiectivelor. Sunt înfiinŃate: Comitetul Special de

Miniştri, o Adunare comună şi o Curte de JustiŃie. CECO a fost creat pentru o perioadă de

50 de ani şi şi-a încetat efectele în 2002.

65

Membrii CECO- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda44

1955- CoferinŃa de la Messina- se hotărăşte înfiinŃarea unei comisii care să propnă

soluŃiile integrării progresive. Urmarea- ConferinŃa de la Roma.

25 martie 1957- ConferinŃa de la Roma- se semnează Tratatul ComunităŃii Economice

Europene (CEE) şi Tratatul ComunităŃii Europene a Energei Atomice (EUROATOM)

CEE si-a stabilit ca obiectiv, "instituind o piata comuna si apropierea progresiva a

politicilor economice ale statelor membre", crearea fundamentelor "unei Uniuni din ce in

ce mai stranse intre popoarele europene". In acest scop, s-a prevazut libera circulatie a

marfurilor si protectia acestora fata de exteriorul Comunitatii prin tarife vamale comune,

libera circulatie a persoanelor si capitalului, protectia liberei concurente. De asemenea, s-

a urmarit armonizarea politicilor economice ale statelor membre, stabilirea unor politici

sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe;

apoi, progresiv CEE a primit noi competente in domeniul apararii mediului inconjurator,

al politicii sociale si regionale, in domeniile educatiei, cercetarii si tehnologiei. Asadar, in

conceptia tratatului din 1957, CEE se sprijina pe doi piloni: piata comuna si apropierea

progresiva a politicilor economice.

Membrii CEE- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda

Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) dispune de un drept de

optiune asupra mineralelor, materiilor brute si materialelor fisionabile speciale produse

pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de

securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel incat acestea sa nu fie folosite in

scopuri militare. In acest sens, orice intreprindere care manipuleaza materiale nucleare

este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia

materialelor destinate nevoilor de aparare. Euratom urmareste promovarea utilizarii

energiei atomice in scopuri pasnice si dezvoltarea industriei nucleare.

Membrii EUROATOM- Belgia, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda

1965- Bruxelles- Tratatul pentru instituira unei Comisii unice şi a unui

Consiliu unic (reunirea instituŃiilor comunitare)

Celor şase state fondatoare s-au alăturat: Marea Britanie, Irlanda şi

Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi

44 BENELUX- uniune economică compusă din Belgia, Olanda şi Luxemburg

66

Suedia (1995), Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă,

Slovacia, Slovenia, Ungaria (2004), Bulgaria şi România (2007)45.

7 februarie 1992- Tratatul de la Maastricht privind instituirea Uniunii

Europene (intră în vigoare la 1 noiembrie 1993)- semnat de Belgia, Danemarca,

FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia

şi Spania, la care au aderat apoi încă 15 state (în 1995: Austria, Finlanda şi Suedia, în

2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia,

Slovenia şi Ungaria, în 2007: Bulgaria şi România).

Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană are la bază trei piloni:

Pilonul I: ComunităŃile Europene, înglobând cele trei comunităŃi existente:

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), Comunitatea Europeană a

Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), a

cărei denumire este schimbată în Comunitatea Europeană;

Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună

Pilonul III: Cooperarea în domeniul JustiŃiei şi al afacerilor interne.

Nivelurile de cooperare sunt diferite. Dacă în primul pilon, instituŃiile jucau un rol

important în luarea deciziilor, în foarte multe domenii fiind luate prin majoritate

calificată, în cadrul pilonilor al doilea şi al treilea, cooperarea instaurată este de tip

interguvernamental, rolul instituŃiilor UE rămânând limitat.

Documentul include un preambul, urmat de şapte titluri:

- Titlul I include prevederi comune referitoare la ComunităŃi, politica externă şi

de securitate comună şi cooperarea judiciară;

- Titlul II conŃine amendamente la Tratatul de instituire a ComunităŃii Economice

Europene (Tratatul CEE);

- Titlul III – amendamente la Tratatul CECO;

- Titlul IV – amendamente la Tratatul CEEA;

- Titlul V introduce prevederi referitoare la politica externă şi de securitate

comună (PESC);

- Titlul VI include prevederi despre cooperarea în domeniul justiŃiei şi afacerilor

interne (JAI);

45 27 de membri

67

- Titlul VII conŃine prevederi finale.

Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Europeană poate adopta acŃiuni în

şase noi domenii: educaŃie şi pregătire profesională; cultură; tineret; protecŃia

consumatorilor; reŃele transeuropene; politica industrială.

De asemenea, sunt extinse competenŃele comunitare în domeniul social.

Protocolul social, cu toate că nu a fost semnat de către Marea Britanie, este anexat la

Tratat. Astfel, Statele Membre (cu excepŃia Marii Britanii) au adoptat dispoziŃii comune

privind promovarea ocupării forŃei de muncă, îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi viaŃă,

protecŃie socială, dialog social, dezvoltarea resurselor umane, combaterea excluderii pe

piaŃa muncii.

Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului European. Este creată o nouă

procedură decizională: procedura de codecizie, în cadrul căreia legătura dintre

Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri este mai strânsă, iar raporturile între cele

două instituŃii mai echilibrate. De asemenea, Parlamentul European are un rol în

procedura de confirmare a Comisiei Europene. Durata mandatului Comisiei Europene a

fost extinsă de la patru la cinci ani. În cadrul Consiliului de Miniştri, este extinsă

folosirea votului în majoritate calificată la majoritatea deciziilor adoptate prin procedura

de codecizie şi la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare. Articolul 17 al

Tratatului instituind Comunitatea Europeană (fostul articol 8) stipulează că este cetăŃean

al Uniunii Europene orice persoană având naŃionalitatea unuia dintre Statele Membre,

conform legilor în vigoare în statul respectiv. CetăŃenia europeană nu înlocuieşte

cetăŃenia naŃională, ci vine în completarea acesteia, adaugând noi drepturi:

- dreptul de liberă circulaŃie şi de stabilire în Statele Membre;

- dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terŃ (stat care nu este membru al Uniunii

Europene) de protecŃie consulară din partea autorităŃilor diplomatice ale unui alt Stat

Membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanŃă diplomatică sau

consulară în statul terŃ respectiv;

- dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European şi în cadrul alegerilor locale în

statul de rezidenŃă;

- dreptul de petiŃionare în Parlamentul European;

68

- dreptul de a depune, la Ombudsmanul European, o reclamaŃie cu privire la funcŃionarea

defectuoasă a instituŃiilor comunitare.

Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice şi monetare în trei

etape:

- prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea circulaŃiei capitalurilor;

- etapa a doua – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai largă coordonare a politicilor

economice, în scopul de a reduce inflaŃia, rata dobânzilor şi fluctuaŃiile schimburilor

valutare, precum şi de a limita deficitele şi datoria publică a statelor. Aceste criterii

trebuie să asigure convergenŃa economiilor statelor membre necesară trecerii la moneda

unică. Trecerea este pregătită de Institutul Monetar European.

- etapa a treia – crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 şi înfiinŃarea Băncii

Centrale Europene.

În baza mecanismului de cooperare politică stabilit prin Actul Unic European, al

doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaurează o politică externă şi de securitate

comună care permite adoptarea unor acŃiuni comune în politica externă. Deciziile trebuie

luate în unanimitate, iar măsurile însoŃitoare prin vot în majoritate calificată.

În domeniul securităŃii, Tratatul defineşte o politică al cărei obiectiv final este

apărarea comună, cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO). Statele Membre pot

totuşi continua acŃiunea la nivel naŃional, cu condiŃia ca aceasta să nu contravină

deciziilor luate în comun. Două tipuri de acte pot fi folosite în domeniul PESC: poziŃii

comune (Statele Membre sunt obligate să aplice politici naŃionale conforme cu poziŃia

Uniunii referitor la un anumit aspect) şi acŃiuni comune (activităŃi operaŃionale ale

Statelor Membre).

Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita şi a face mai sigură libera

circulaŃie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. Deciziile sunt luate în unanimitate

şi fac referire la următoarele domenii:

- politica de azil;

- reguli de trecere a frontierei externe a ComunităŃii şi întărirea controlului;

- imigrarea;

- combaterea traficului de droguri;

- combaterea fraudei la nivel internaŃional;

69

- cooperarea judiciară în materie civilă;

- cooperarea judiciară în materie penală;

- cooperarea vamală;

- cooperarea poliŃienească.

Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul acestui pilon: poziŃii comune (poziŃia

UE referitoare la anumite aspecte), acŃiuni comune (instrument care decide o acŃiune

coordonată) şi convenŃii (de exemplu, Europol a fost înfiinŃat printr-o convenŃie, semnată

în 1995).

2 octombrie 1997- a fost semnat Tratatul de la Amsterdam (a intrat în vigoare la 1

mai 1999)46

Tratatul a extins drepturile Parlamentului European în sensul coparticipării

acestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja specificat în Tratatul de

la Maastricht, aducând parlamentul la acelaşi nivel cu Consiliul de Miniştri. Prin Tratatul

de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins în

toate domeniile în care Consiliul de Miniştri hotărăşte cu o majoritate calificată. ExcepŃie

face de la această regulă politica agrară – domeniul cel mai costisitor al UE.

Drepturile Parlamentului European au fost extinse şi în procesul de desemnare a

membrilor Comisiei Europene: Parlamentul nu numai că trebuie să fie de acord cu

numirea membrilor acesteia, ci şi cu numirea preşedintelui comisiei.

11 decembrie 2000- a fost semnat Tratatul de la Nisa47

• Tratatul modifică Tratatul de la Amsterdam.

• In 2009 a intrat in vigoare tratatul de la Lisabona48

Nota:

Versiunea consolidata a Tratatului UE si a Tratatului privind functionarea UE49

46 http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/11997D/word/11997D.doc 47 http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/12001C/word/12001C.doc 48 http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:RO:HTML 49 http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2010:083:SOM:RO:HTML

70

Întrebări/Teme de referat

• AnalizaŃi principalele etape ale construcŃiei UE

• Care sunt principalele instituŃii UE?

• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Maastricht?

• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Amsterdam?

• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Nisa?

• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Lisabona?

• Organizarea Parlamentului European

• Compunerea, funcŃionarea şi atribuŃiile Consiliului European

• AtribuŃiile şi funcŃionarea Comisiei Europene

• Tribunalul de primă instanŃă

• DezvoltaŃi principalele idei ale planului Marshall

• Dimensiuni ale cetăŃeniei europene

Bibliografie

• Miga-Beşteliu, Raluca, OrganizaŃii internationale interguvernamantale, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2006

• Geamănu, Grigore, Dreptul internaŃional contemporan, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1975

• Rusu, Ioan, OrganizaŃii şi relaŃii internaŃionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,

2002

• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex,

Bucureşti,1996

• Ionescu, Nicolae, OrganizaŃii internaŃionale, Editura Lumina Lex, 2000

• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,

2001

71

• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. ConstrucŃie. InstituŃii. Drept., editura All

Beck, 2005

• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală, editura Didactică şi Pedagogică,

2007

• Manolache, Octavian, Drept comunitar. InstituŃii comunitare, All Beck, 1999

• Fontaine, Pascal, ConstrucŃia europeană de la 1945 până în zilele noastre,

Institutul European, 1998

• Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Universul juridic, 2008

• Jinga, I, Popescu, A, DicŃionar de termeni comunitari, Lumina Lex, 2000

• Voicu, Marin, Uniunea Europeană înainte şi după Tratatul de la Lisabona,

Univers Juridic, 2009

• Popescu Birlan, Liliana, ConstrucŃia Uniunii Europene, CH-Beck, 2009

• Vataman, Dan, Drept comunitar european, Universul Juridic, 2009

72

Teme de referate/ discuŃii organizate în cadrul grupelor de seminar

1. Liga Statelor Arabe

2. OrganizaŃia Uniunii Africane

3. OrganizaŃia Statelor Americane

4. AsociaŃia Statelor din Sud-Estul Asiei

5. OrganizaŃia Latino-Americană de Energie

6. Pactul Andin

7. Comunitatea Est-Africană

8. Banca Asiatică pentru Dezvoltare