kinetoterapia in tratamentul piciorului stramb congenital

Download Kinetoterapia in Tratamentul Piciorului Stramb  Congenital

Post on 29-Dec-2015

49 views

Category:

Documents

3 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

picior stramb congenital

TRANSCRIPT

  • UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IASI

    FACULTATEA DE FIZICA

    MASTER: FIZICA APLICATA IN KINETOTERAPIE SI

    RECUPERARE MEDICALA

    ANALIZA KINETOTERAPIEI IN TRATAMENTUL PICIORULUI

    STRAMB VARUS EQUIN CONGENITAL

    Student An I: Turbatu Petronel Cristian

    Pagina 1 din

  • CAPITOLUL 1

    INTRODUCERE

    Piciorul stramb congenital este una dintre cele mai frecvente malformatii ale nou-

    nascutului, frecventa sa fiind de 1 caz la 1000 de nou-nascuti.

    Termenul de picior stramb congenital corespunde malformatiei congenitale ce modifica

    orientarea piciorului in raport cu gamba. Exista 4 directii in care piciorul poate fi deviat in

    raport cu gamba:

    in extensie cu sprijin pe antepicior (equin);

    in flexie dorsala;

    in adductie (varus);

    in abductie ( valgus).

    Cel mai frecvent intalnit tip de picior stramb este piciorul varus-equin, acesta

    reprezentand 80-90% din totalul cazurilor de picior stramb, fiind mai frecvent intalnita la baieti.

    Afectiunea este cunoscuta nca din antichitate, ea constituind subiectul foarte multor

    studii de-a lungul anilor, etiopatogenia bolii ne fiind inca pe deplin elucidata.

    Este necesara cunoasterea aspectelor clinice si terapeutice ale piciorului stramb varus-

    equin congenital pentru ca instituirea tratamentului sa fie cat mai rapida. Cu ct diagnosticul

    este pus mai devreme cu atat tratamentul instituit precoce si corect condus va avea rezultate

    bune si foarte bune.

    Pagina 2 din

  • CAPITOLUL 2

    NOTIUNI DE ANATOMIE

    SI EMBRIOLOGIE

    NOTIUNI DE EMBRIOLOGIE

    Evolutia ontogenetica a aparatului locomotor repeta in mare evolutia filogenetica.

    Ovulul fecundat se divide in prima etapa in doua sfere: una clara care prin diviziune ulterioara

    va forma celulele ectodermului si o a doua cu aspect mai intunecat care prin diviziune

    ulterioara va forma celulele endodermului.

    Prin diviziune rapida se ajunge la stadiul de morula, apoi de blastula cand apare o

    cavitate centrala marginita de o membrana blastodermica alcatuita din doua foite de celule

    pavimentoase: una externa, ectodermul si o foita interna sau endodermul.

    Prin diviziune ulterioara intre cele doua apare o a treia foita embrionara numita

    mezoderm, si ea impartita in doua foite: una superficiala lama muscula cutanea care se ataseaza

    fetei interioare a ectodermului formand somatopleura si alta profunda lama fibrointestinalis

    care se ataseaza fetei exterioare a endodermului si formeaza splanhnopleura.

    Dupa fixarea la uter cu ajutorul anexelor embrionare (vezicula ombilicala, amniosul,

    alantoida etc), cele trei foite ale embrionului : ectodermul, endodermul si mezodermul

    contribuie, prin diviziunea lor, la formarea aparatelor embrionare.

    Aparatul locomotor se dezvolta din mezoderm, membrele putand fi considerate axe

    mezodermale acoperite de ectoderm.

    Catre a-3-a saptamana pe laturile corpului embrionului apare cate o proeminenta lineara

    dispusa in axa lunga a corpului denumita linia mamara care se termina la ambele capete cu cate

    o proeminenta in forma de paleta. Ele reprezinta viitoarele membre: mugurele toracic (n

    dreptul somitelor C4-C8 si T1) si mugurele pelvin (sub insertia cordonului ombilical, in dreptul

    tuturor somitelor lombare L1-L5 si sacrale S1, S2,S3).

    Catre saptamana a 5-a proeminentele sunt mai alungite si impartite in doua segmente:

    unul proximal si unul distal. Segmentele distale, care vor deveni mana sau picior, prezinta la

    marginea lor libera patru santuri longitudinale, care incep sa delimiteze forma degetelor. Pna

    in luna a-2-a degetele sunt unite printr-o membrana ceea ce face ca picioarele sau mainile sa

    aiba un aspect palmat. Uneori aceasta situatie embrionara se poate mentine si dupa nastere

    producand o diformitate congenitala ce poarta numele de sindactilie.

    Catre saptamana a 6-a segmentele proximale se mpart si ele in doua formand bratul si

    antebratul la membrul superior si coapsa si gamba la membrul inferior.. Aceste doua segmente

    se flecteaza, formand unghiuri deschise spre trunchi. La membrele superioare, coatele privesc

    Pagina 3 din

  • in afara, radiusul si policele inainte, cubitusul inapoi. La membrele inferioare, genunchii

    privesc inafara, tibia si halucele inainte iar peroneul inapoi.

    La inceputul lunii a 3-a membrele superioare se roteaza la nivelul humerusului inafara

    cu 90 grade , coatele ajungand sa priveasca inapoi, fetele palmare inainte si policele inafara. In

    acelasi timp membrele inferioare se roteaza,la nivelul femurului inauntru cu 90 grade,

    genunchii ajung sa priveasca inainte, fetele plantare ale picioarelor inapoi, iar halucele

    inauntru. Acum dispare si membrana interdigitala.

    Pe fata palmara ca si pe cea plantara apar in dreptul extremitatii distale a

    metacarpienelor si a metatarsienelor si in dreptul falangei I , pernitele tactile ce au in structura

    aglomerari de receptori tactili.

    In luna a 3-a apar corpul metacarpienelor si metatarsienelor, corpul falangelor si corpul

    ischionului.

    In luna a 4-a apare corpul pubisului.

    Intre luna a 5-a si a 6-a apare corpul calcaneului.

    In luna a 7-a apare corpul talusului.

    In luna a 9-a, in vecinatatea nasterii, apar doua puncte de osificare: unul pentru epifiza

    distala a femurului si altul pentru epifiza proximala a tibiei denumite puncte Beqlard.

    Celelalte puncte de osificare apar dupa nastere: pentru epifizele oaselor lungi, pentru

    extremitatile metacarpienelor si metatarsienelor, extremitatile falangelor, pentru toate oasele

    carpiene si pentru toate tarsienele (cu exceptia corpului calcaneului si al talusului).

    Osteogeneza . Osul-organ, ca si celelalte organe ale aparatului locomotor, provine din

    mezenchim, tesut embrionar alcatuit din celule stelate, viitoare histiocite, care innoata in

    substanta fundamentala primitiva fluida. Prin anastomozarea acestor celule tinere apare primul

    tesut conjunctiv sub forma de tesut mucos reticulat. Functiile principale ale acestui tesut sunt de

    a conexa, de a lega celulele intre ele, de aceea poarta numele de tesut de colagen.

    Tesutul osos este tesut conjunctiv specializat alcatuit dintr-o parte organica si una

    minerala.

    In cursul osteogenezei histiocitele din tesutul mucos reticulat pot evolua pe linia

    formarii de celule mature:

    profibroblasti-fibroblasti-osteoblasti-osteociti-osteoclasti, pe aceasta schema

    realizandu-se osificarea fibroasa, predominenta la oasele plate si la nivelul periostului.

    Oaselor lungi le asigura cresterea in grosime;

    procondroblasti- condroblasti-osteoblasti- osteociti-osteoclasti, realizandu-se osificarea

    encondrala care predomina la oasele lungi.

    Pagina 4 din

  • Modelele cartilaginoase apar in viata intrauterina inainte de organizarea retelei

    vasculare a osului. Cartilagiul este lipsit de vase si se hraneste prin imbibitie. Cu timpul, incep

    sa se insinueze vasele sanguine. In punctele unde incep sa fie irigate de sange, apar punctele de

    osificareDigby, cel care a dat o lege: primul punct de osificare apare putin mai jos de terminatia

    arterei hranitoare, la un nivel ideal, acolo unde linia mediana se intalneste cu prelungirea

    directiei acelei artere.

    Aparitia punctelor de osificare, formand diafize si epifize de exemplu, corespunde si

    interventiei factorilor mecanici (dezvoltarea tensiunilor hidrostatice). Singurele teritorii ce

    raman cartilaginoase la copii si tineri si care continua sa se dezvolte sunt metafizele, unde

    continua sa functioneze cartilajele de crestere care asigura, pana la inchiderea lor, cresterea

    osului lung in lungime.

    Organizarea structurala a osului-organ se face sub influenta fortelor musculare iar

    trabeculele osoase incep sa se dispuna traiectorial numai dupa aparitia contractiilor musculare.

    Artrogeneza. Articulatiile provin din aceleasi modele sau mulaje cartilaginoase sau

    fibroase din care provin si oasele. La inceput sunt fixe (sinartroze) si sunt formate dintr-un

    conglomerat de celule mezenchimale asezate intre modelele fibroase sau cartilaginoase ale

    viitoarelor piese osoase. Pe masura aparitiei tesutului osos in aceste machete, zona dintre cele

    doua epifize pe cale de formare va suferi o transformare fibroasa, cartilaginoasa sau

    fibrocartilaginoasa si in ea se vor face miscari reduse, provocate de fortele mecanice (presiuni

    si tractiuni). Sinoviala se formeaza intre a 5-a si a 7-a saptamana, din tesutul mezenchimal, in

    cavitatile interzonale ale viitoarelor articulatii.

    Trecerea la articulatiile semimobile (amfiartroze) se face prin aparitia fortelor de

    forfecare in mijlocul articulatiilor unde apar mici cavitati umectate cu lichid. Cu cat fortele sunt

    mai intense, cu atat mai mult se va transforma mica despicatura centrala din amfiartroza intr-o

    cavitate virtuala ca in diartoza si mobilitatea va fi mai mare.

    De la aparitia si pana la desavarsirea cresterii, chiar si dupa aceea, articulatiile sufera

    modificari plastice continue.

    Nivelul de insertie al muschilor periarticulari are un rol preponderent in modelarea

    extremitatilor oaselor.

    Miogeneza. Muschii striati se formeaza de asemene