Piciorul stramb la copil

Piciorul stramb reprezinta o anomalie congenitala observata de cele mai multe ori la nastere. Este unul dintre cele mai frecvente defecte ale nou-nascutului. Anomalia poate avea grad diferit (moderat sau sever) si poate afecta unul sau ambele picioare

Piciorul stramb se trateaza de catre medicul ortoped chiar din primele zile de viata! Succesul depinde de cat de repede va intra bebelusul sub ingrijirea medicului specialist.

Cum se manifesta?

Pozitia anormala a picioruselor apare in diverse variante (varus equin, talus valgus, metatarsus varus). Ele pot fi strambe, curbate, cu laba piciorului indoita catre interior.

Nu apare durerea, iar fara tratament apar complicatiile in lant de natura:- functionala: platfus (aplatizarea boltei plantare), un picior mai scurt decat celalalt, nedezvoltarea muschilor piciorului afectat- estetica: deformari pregnante

De ce apare?

Cauza piciorului stramb nu se cunoaste cu siguranta. Pana nu demult era incriminata si pozitia copilului in uter, teorie la care se renunta din ce in ce mai mult.

Banuielile cercetatorilor vizeaza:- factori genetici: pentru ca anomalia apare deseori in familii in care au mai existat asemenea cazuri, frecventa mai mare la baieti- asocierea cu alte malformatii (spina bifida)- factori de risc care au actionat in primele 3 luni de sarcina: fumatul activ sau pasiv in timpul sarcinii, consumul de alcool sau de medicamente ce nu au fost prescrise de medic.

De ce este important tratamentul imediat?

Cu cat copilasul inainteaza in varsta, cu atat defectele se accentueaza si antreneaza afectarea si altor segmente osoase, articulare, musculare sau vasculare. Acestea vor

deveni evidente atunci cand bebe va incepe sa mearga. Tratamentul tardiv nu da rezultate extraordinare.

Chiar din primele zile de viata sau chiar ore, medicul ortoped ar trebui consultat pentru a initia tratamentul corespunzator:

TRATAMENT ortopedic si fizioterapie:- 1.Metoda Ponseti : saptamanal se efectueaza manevre de punere si mentinere a piciorului in pozitia corecta prin intermediul aparatului gipsat si al atelelor. Tratamentul dureaza cateva saptamani.

Majoritatea picioarelor varus equin pot fi corectate la varsta frageda intr-o perioada de 7-9 saptamani prin manipulare blanda si imobilizare in gips. Tratamentul se bazeaza pe intelegerea corecta a anatomiei functionale a piciorului si a raspunsului biologic al muschilor, ligamentelor si oaselor la schimbarile de pozitie obtinute in urma manipularilor si imobilizarii gipsate.

Formele grave se intalnesc in mai putin de 5% din cazuri (picioare scurte si dolofane cu ligamente foarte rigide, cu un sant adanc in talpa si deasupra calcaiului. Acesti copii au nevoie de tratament special si este posibil sa aiba nevoie de corectie chirurgicala. Rezultatele sunt mult mai bune atunci cand chirurgia poate fi evitata. Chirurgia piciorului varus equin este invariabil urmata de formarea de tesut cicatricial, rigiditate si slabiciune musculara, devenind din ce in ce mai severe si conducand la infirmitate dupa varsta adolescentei.

Tratamentul trebuie sa inceapa in primele 2 saptamani de viata, pentru a profita de avantajul elasticitatii ligamentelor si tendoanelor. Tratamentul consta in elongarea acestor structuri prin manevre blande de manipulare, efectuate saptamanal; dupa fiecare sedinta de manipulare piciorul este imobilizat in gips pentru a mentine corectia obtinuta. Astfel, oasele deplasate sunt aduse gradual in pozitia corecta.

Practic, metoda Ponseti presupune 5 saptamani de gips (manipulare 1-2 minute apoi gips de la baza coapsei pana la varful degetelor, cu genunchiul la 90-100 de grade, schimbat la 1 saptamana, cu corectia progresiva a deformarilor; primul gips are un aspect paradoxal, parand a agrava deformarea - este gipsul "anticavus", cel mai important pentru corectie. In cazul picioarelor foarte rigide pot fi necesare 8-9 gipsuri dar nu mai mult de atat.Dupa primele 5 saptamani de tratament piciorul poate fi adus in rotatie externa de 60-70 de grade. In acest moment se face tenotomia percutana de tendon ahilean cu anestezie locala; tendonul ahilean este sectionat in totalitate printr-o incizie minima

de 3-5 mm, vindecarea tendonului fiind completa la 3 saptamani de la tenotomie. Aceasta interventie este necesara in 85% din cazuri.Imediat dupa interventie se pune gips cu piciorul in pozitie de maxima corectie (rotatie externa 60-70 de grade, flexie dorsala 20 de grade) pentru 3-4 saptamani.

Dupa aceste 9 saptamani de gips se incepe utilizarea ortezei de abductie; orteza trebuie purtata 23 de ore pe zi in primele 3 luni, apoi doar in timpul somnului pana

la varsta de 3-4 ani; renuntarea la orteza inseamna recidiva bolii in proportie de >80%, deci orteza este ABSOLUT INDISPENSABILA reusitei tratamentului pe termen lung.Orteza de abductie este reprezentata de 2 ghete fixate pe o bara; ghetele sunt rotate extern la 60 de grade pentru piciorul varus equin si la 45 de grade pentru piciorul sanatos. Lungimea barei este reglata astfel incat sa fie egala cu distanta dintre umeri (distanta biacromiala).Rolul ortezei este de a mentine piciorul in pozitie corectata, rotat extern si in flexie dorsala; ghetele fara bara nu au nici o eficienta, la fel si orteza glezna-picior, pentru ca tine piciorul drept, cu dorsiflexie neutra.

Toate ortezele care respecta principiile de mai sus sunt eficiente; diferenta intre diversele modele o face insa usurinta in utilizare si acceptarea ei de catre copil. Orteza imaginata de dr. Ponseti impreuna cu ortoprotezistul John Mitchel este alcatuita din sandale de piele moale si talpa de plastic care se muleaza pe piciorul copilului, facand-o foarte confortabila si usor de utilizat.

Cateodata, in ciuda ortezarii corecte poate sa apara recidiva. In acest caz este necesara o operatie de mica amploare ce consta in transferul unui tendon (tibialul anterior) de la locul normal de insertie (metatarsianul I) pe cuneiformul extern.

Rezultatele proaste raportate de multe clinici arata ca incercarile de corectie a piciorului varus equin au fost inadecvate, datorita unei tehnici vicioase. Fara o intelegere completa si precisa a anatomiei si cinematicii piciorului normal si a piciorului varus equin, este imposibil de corectat diformitatea. Manipularile si gipsurile incorecte agraveaza mai degraba decat amelioreaza piciorul varus equin, facand dificila sau chiar imposibila orice incercare de tratament ulterior.

Tratamentul recidivelorTimp de multi ani, ortopezii specializati in metoda Ponseti au fost neincrezatori in posibilitatea obtinerii unor rezultate bune in cazurile neglijate sau in cazurile operate si recidivate. Totusi, studii recente arata ca metoda Ponseti este eficienta si in cazurile mai sus mentionate. Cel mai in varsta copil tratat Ponseti pentru recidiva postchirurgie avea 10 ani in momentul tratamentului. Pana in acest moment au fost tratati zeci de copii cu varus equin neglijat sau recidivat, la varste mari (peste 2 ani), in toata lumea.Diferentele fata de tratamentul Ponseti “clasic”:

numar mai mare de gipsuri (10 sau mai multe) manipulare timp de 5-10 minute inainte de aplicarea gipsului

fiecare gips este mentinut timp de 2 saptamani

pentru a contracara redoarea (“intepeneala”) articulara produsa de perioada lunga de mobilizare, copilului i se va permite sa calce pe gips

abductia maxima inainte de tenotomie va fi de 30-45 de grade si nu 70, ca la copilul mic; gradul limitat de abductie nu compromite rezultatul tratatmentului in cazul copilului mare

cateodata este necesar ca alungirea tendonului ahilean sa se faca prin chirurgie deschisa (nu percutan ca la copilul mic), mai ales in cazurile plurioperate

orteza de abductie va fi purtata 16-18 ore pe zi in primele 6-8 saptamani, apoi timp de 12 ore, in timpul noptii, pe o perioada de 4 ani

kinetoterapia este absolut indispensabila pentru mentinerea rezultatului corectiei in cazurile neglijate sau recidivate

Caz clinic (prin amabilitatea dr. Alexandru Thiery)Pacient de sex masculin, in varsta de 2 ani si 6 luni la debutul tratamentului Ponseti. Pacientul a fost tratat de la nastere prin imobilizari gipsate pe o perioada de 1 an, intercalate de perioade de kinetoterapie. A fost operat de 3 ori (3 alungiri deschise de tendon ahilean). Deformarea nu a fost niciodata corectata. S-a prezentat pentru tratament Ponseti in situatia clinica ilustrata mai jos, la varsta de 2 ani si 6 luni:

Tratamenul Ponseti a constat in 9 gipsuri; in momentul unei abductii de 50 de grade s-a intervenit chirurgical la nivelul tendonului ahilean: alungire in “Z”, rezectia

tesutului cicatricial de fibroza, gel antifibrotic local; s-a obtinut o flexie dorsala de 15 grade. Pacientul poarta orteza Ponseti si urmeaza un program strict de kinetoterapie. Particularitatea cazului a constat in corectia extrem de dificila a cavusului sever. Rezultatul clinic in momentul indepartarii ultimului gips este ilustrat mai jos:

2 Metoda franceza : piciorul este adus in pozitia normala si mentinut pana ziua urmatoare cu ajutorul unor benzi adezive. Frecventa acestei manevre scade dupa doua luni cand se repeta la circa trei zile pana la varsta de 6 luni. Corectarea este sustinuta prin atele si exercitii.

• se apeleaza la tratamentul chirurgical daca:- tratamentul neoperator nu a dat rezultate- defectul este deosebit de accentuat- copilul este mai mare de cateva luni

De multe ori, mai ales in cazul in care tratamentul a fost amanat, nu este suficienta o singura operatie.

Nu exista mamica care atunci cand isi vede prima data copilul, sa nu intrebe daca totul este in regula, daca are cinci degetele la fiecare manuta, daca e sanatos, aude, vede.

In toata aceasta demonstratie atat de naturala a instinctului tau matern, adauga inca ceva: forma picioarelor. Daca ai posibilitatea de a primi vizita unui ortoped in maternitate chiar dupa nastere, nu ezita sa ceri acest lucru.

In cazul in care nu este posibil, alaturi de medicul pediatru care iti va vedea micutul in primele zile de cand te-ai intors acasa, apeleaza si la un consult ortopedic.

INTERVENTIE CHIRURGICALA IMAGINI:

Fig. 2. Incizie uşor arcuată cu concavitate medial în lungul reliefului marginii laterale a tendonului ahilian

 

Fig. 3. Se disecă şi se orintează tendonul reperând traseul viitoarei tenotomii

 

A. În piciorul equin pur tenotomia ahiliană se efectuează în “Z” frontal.

B. În picorul varus equin spastic, tenotomia se efctuează în “Z” sagital.

 

 

Fig. 4. Se orientează piciorul în unghi drept pe gamba suturând tendonul cu piciorul în uşoară hipercorecţie

 

Fig. 5. Imobilizarea ghipsată postoperatorie se va menţine 30 zile\

Netratat, piciorul stramb varus equin produce disabilitate majora, mersul este anormal, cu sprijin pe fata dorsolaterala a piciorului.

Obiectivele tratamentului constau in corectarea diformitatii cu mentinerea mobilitatii si a fortei musculare. De-a lungul timpului, tratamentul

chirurgical a jucat un rol primordial, dar rezultatele acestuia pe tremen lung s-au dovedit a fi cel putin modeste. Desi s-a obtinut imbunatatirea aspectului piciorului, acesta a devenit rigid si dureros in decadele a doua si a treia de viata.

Revolutia in tratamentul piciorului stramb varus equin a realizat-o dr. Ignacio Ponseti, prin metoda care-i poarta numele. Aceasta presupune corectarea secventiala a componentelor deformarii prin manipulari si aplicarea de aparate gipsate succesive urmate in unele cazuri de o mica interventie chirurgicala la nivelul tendonului achilean si purtarea unor orteze speciale.

Cel mai ades corectia se obtine dupa aplicare a 5-7 aparate gipsate , dar ea trebuie mentinuta prin purtarea ulterioara a ortezelor, pe tot parcursul zilei in primele 3 luni si doar in cursul noptii pana la varsta de 3 ani.

Desi este ideal ca tratamentul prin metoda Ponseti sa inceapa in primele 7-10 zile de viata, el poate fi aplicat si la varste mai mari cu rezultate foarte bune.

Se realizeaza tratamentul piciorului stramb varus equin prin metoda Ponseti de catre medici instruiti in acest sens prin cursuri efectuate in tara si strainatate. Vom prezenta in imaginile de mai jos aspectul unui picior stramb varus equin tratat .

PVE initial

PVE congenital dupa primulaparat gipsat

PVE congenital la sfarsitultratamentului

PVE congenital la varsta mersului

Genu varum şi genu valgum

Talus valgus, genu varum, genu valgus

 

Talus valgus (tal valg)

"Talus valgus" reprezinta deviatia plantei spre partea exterioara a piciorului si este destul de frecventa la copiii de varsta mica, de obicei  sub 4 ani. Tal valg este o anomalie de pozitie a piciorului care se intalneste uneori si la copiii mari, ca de exemplu la copiii de varsta scolara. Corectia de tal valg se va face chiar si fara gheata ortopedica, cu ajutorul sedintelor de kinetoterapie si masaj, aceste metode fiind sinurele care pot ajuta la disparitia acestui reflex gresit de postura si de mers. Cel mai des intalnim tal valg la nou-nascut, caz  in care piciorul este pliat pe fata antero-laterala a tibiei cu tendonul ahilean intins si anormal de lung. Se spune ca este un defect secundar pozitiei intrauterine insa, nu s-a demonstrat ca aceasta anomalie s-ar datora pozitiei piciorului in viata intrauterina.

  Inca din primele zile de cand este pus un diagnostic cert, talus valgus se corecteaza cu ajutorul unor programe specializate de gimnastica medicala. Pentru cazurile mai grave de talus valgus se recomanda purtarea unei ghete ortopedice. Pentru pacienti care nu se pot deplasa la cabinetele noastre pentru gimnastica medicala (kinetoterapie), avem o echipa de kinetoterapeuti care se deplaseaza la domiciliul pacientului.

    In concluzie, nu trebuie sa intram in panica deoarece daca se vor  folosi kinetoterapia, masajul si, acolo unde este cazul, gheata ortopedica,  anomalia se va corecta in timp, in interval decateva luni sau chiar ani, in functie de gradul deviatiei. Corectia este progresiva si lenta, iar la un moment dat nici nu se va observa ca a suferit vreodata de talus valgus. Exista insa si deviatii complexe si de mare amplitudine, care, chiar daca sunt rare, necesita corectie speciala (orteze) si, cateodata, chiar interventie chirugicala. Mentinerea legaturii cu medicul ortoped I cu kinetoterapeutul este cea mai buna solutie deoarece acestia sunt  singurii in masura sa formuleze un punct de vedere adecvat in raport cu problema copilului.

Genu valgum 

     Genu valgum mai este cunoscut si sub numele de  “picioare in X”. Aceasta deformare a picioarelor incepe sa se observe la varsta de 3-4 anisori si este foarte des intalnita, mai ales la fetite. Jumatate dintre fetitele de 4 ani au  “picioarele in X”. Cateodata este atat de putin evident incat parintii nu-si dau seama. De cele mai multe ori, ligamentele slabe ale genunchiului sunt de vina, insa este posibil ca genu valgum sa fie provocat si de traumatisme, rahitism, fracturi si tulburari de crestere osoasa. Daca genu valgum nu se corecteaza pana la cinci ani este necesar un controlul medical, care va stabili despre ce este vorba. Medicul va examina picioarele copilului, pentru un diagnostic corect va cere o radiografie si eventual alte analize. In cazul in care se dovedeste ca genu valgum este rezultatul unei alte boli ca de exemplu rahitismul, aceasta trebuie tratata si in acelasi timp se vor reface si piciorusele. Corectarea oricaror deformari osoase este foarte importanta pentru ca aceasta nu este posibila decat pana la o anumita varsta. In cazul “picioarelor in X” se deformeaza si mersul deoarece cel mic nu va putea sa mearga normal fara a-si lovi genunchii intre ei.

Genu valgum este o deviatie a gambei catre exteriorul axei membrului inferior, cu proeminenta genunchiului in interior. Atunci cand un copil cu genu valgum sau “picioare în X” sta în poziţie verticala, genunchii se ating între ei, dar nu şi gleznele. Aceasta afectiune se intalneste mai des la fete decat la baieti, din cauza pelvisului lor mai larg. Genu valgum sau picioare in „X” apare mai frecvent la copiii supraponderali ale caror oase si articulatii in dezvoltare trebuie sa suporte o greutate mai mare. Daca copilul este suprapoderal, aceasta stare poate forta picioarele si va trebui purtat un dispozitiv ortopedic pentru a reduce oboseala

piciorului şi pentru a împiedica subtierea marginii interne a incaltamintei. Aceasta forma de picioare in “X” poate continua si dupa varsta de 4 ani, insa se indreapta pana la varsta de 7 ani daca se face kinetoterapie. Daca starea apare dupa ce copilul ajunge la varsta şcolară, medicul va face unele teste pentru a exclude unele boli de articulatii ale genunchiului care poate cauza picioare în forma de „X” cum ar fi poliartrita reumatoida juvenila, rahitismul şi infectiile. Daca un traumatism nu este identificat poate cauza picioare in forma de „X” asimetrice. Pentru picioarele în forma de „X” in stare grava, pot fi tratate cu ajutorul unor centuri care sunt pastrate si noaptea. In general copii cu picioare in formasevera de „X” au picioarele plate, deoarece greutatea lor cade pe marginea interna a piciorului si a gleznei. Operatia este necesara in unele cazuri pentru fete la varsta de 10 ani sau 12 ani la baiyti inainte de terminarea cresterii, insa nu inainte de a incerca tratamentul cu kinetoterapie. In multe cazuri, picioarele se corecteaza numai prin kinetoterapie.

  Aceasta afectiune se observa la varsta cand copilul incepe sa mearga. Este foarte des intalnita, o fetita din doua, are picioarele in  X  la varsta de patru ani. Ea apare spre doi ani, se accentueaza pana la patru ani si se remite prin kinetoterapie. Cel mai des intalnit genu valgum este simetric. Laxitatea (sabiciunea) ligamentelor genunchiului copilului mic este cauza principala a acestei afectiuni, apoi rahitismul si mai rar traumatismele, fracturile sau tulburarile de crestere osoasa, situatie in care deviatia este asimetrica impunandu-se un examen radiologic si ortopedic. In cazul in care dupa varsta de cinci ani deformarea persista si copilul are dificultati la mers sau distanta dintre glezne depaseste 10 cm, tratamentul chirurgical devine inevitabil.

 

Genu varum

 Deviatia gambei  spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminenta genunchiului in afara se numeste genu varum. Genu varum se poate observa atunci cand copilul incepe sa mearga. La fel ca si genu valgum, genu varum reprezinta o etapa normala din dezvoltarea unui copil.In aceasta situatie gleznele se ating intre ele insa nu si genunchii neindoiti. In mod normal, la nastere, gambele sunt curbate din cauza modului in care acestea sunt indoite in spatiul ingust din uter. De cele mai multe ori gambele raman adesea curbate aproape 2 ani. Daca genu varum sau picioarele in forma de „paranteza” raman asa sau se agraveaza dupa varsta de 3 ani, trebuiesc neaparat examinate de medic. Atunci cand un picior este mai curbat decat celalalt, aceasta se poate datora unui traumatism sau unei probleme de crestere.Cateodata, motivul pentru care picioarele par curbate este distributia grasimii pe picioarele copilului.

  Genu varum apare la copii pana la varsta de 18 luni, iar daca sunt trecuti de aceasta varsta, el poate fi consecinta unei boli osoase (rahitism). Genu varum nu doare iar daca tratamentul chirurgical este necesar, acesta consta in plasarea unei agrafe pe tibie de partea externa a cartilajului de conjugare (placa cartilaginoasa situata la extremitatile unui os, asigurand cresterea lui). In aceasta situatie oasele cresc cu o viteza normala pe partea interna a genunchiului, mai putin repede pe partea externa, ceea ce permite obtinerea unei corectii progresive. Se poate prescrie purtarea unei centuri noaptea pentru corectarea defectului. Se recomanda corecţia chirurgicala doar daca alte metode esueaza. Exista cazuri rare in care picioarele în forma de „paranteza” sunt cauzate de rahitism sau boala Blount. In aceasta boala,

tibia se curbeaza in afara nefiind prinsa bine de genunchi si pot aparea probleme severe ale articulaţiei genunchiului. Aceasta afectiune tinde sa apara mai frecvent la copiii supraponderali, mici de statura sau care au mers de la o varsta mica. Aceasta boala este mult mai intalnita la fetite decat la baieti si poate fi corectata prin operatia partii superioare a tibiei.

La adult, genu varum se poate datora unui genu varum infantil netratat sau  unei sechele de fractura. Formele grave sunt tratate chirurgical, prin osteotomie ce consta intr-o sectionare osoasa, urmata de o corectie a axei si de o fixare a osului in cauza. Dupa aceasta interventie chirurgicala, nu este obligatoriu sa se urmeze o imobilizare in aparat gipsat. In cazul in care deformarea picioarelor este foarte evidenta si nu dispare, pana la varsta de 3 ani, este posibil ca cel mic sa sufere de rahitism, cea mai frecventa dintre cauzele genu varum. In acest caz daca se va trata rahitismul va disparea si deformarea picioruselor. In cazul in care, dupa ce a fost tratat rahitismul si deformarea picioruselor inca mai persista, este posibil ca medicul sa va recomande interventia chirurgicala. In urma cu 20 de ani se considera ca picioarele strambe le au numai acei copii care nu sunt infasati bine si carora nu li se leaga strans picioarele. S-a dovedit ca acest mit nu era adevarat ci din contra, legarea stransa a picioruselor poate avea efecte foarte neplacute, putand sa modifice unghiul dintre femur si bazin si, de asemenea, poate sa influenteze negativ articulatia soldului. Este indicat ca piciorusele sa fie mai degraba departate, sa aiba loc ca sa le miste daca vrea si in nici un caz nu trebuie sa ne facem griji ca bebelusul ar ramane «cracanat» de la scutec sau de la port-bebe. Prin acest procedeu de legare a picioarelor strans se forteaza apropierea coapselor si poate avea drept consecinta modificarea unghiului pe care femurul il face cu bazinul (nornal de aprox. 130 de grade) iar pe de alta parte modifica articulatia soldului.

 

Kinetoterapia la copii

Kinetoterapia este o solutie pentru problemele de sanatate ale copiilor, utilizand exercitii specifice fiecarei afectiuni in parte, fiind cunoscut deja faptul ca miscarea reprezinta un mod de viata sanatos si armonios. Kinetoterapia se bazeaza pe principiul miscarii sistematizate sub forma de exercitii fizice. Domeniul cuprins in specialitatiile medicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei este extrem de

vast si vizeaza atat prevenirea imbolnavirilor (kinetoprofilaxie), dar mai ales restabilirea starii de sanatate. Contraindicatiile apar doar in bolile in care copilul este intr-o situatie de risc vital, insa sunt foarte rare. Evolutia motorie a copiilor care beneficiaza de kinetoterapie in mai toate cazurile, este favorabila. Exista situatii in care apar dificultati in activitatea motrica a copilului si evolutia este lenta sau problematica, iar in aceste cazuri, kinetoterapia are mijloace specifice de interventie, mentinând mobilitatea motrica a copilului.

 

Principii si metode

 Kinetoterapia impune reguli stricte de aplicare ce tin in acelasi timp si de copil, si de kinetoterapeut. Foarte important este respectarea principiului „primum non nocere“, adica in primul rand sa nu faci rau. Principiile de baza in kinetoterapie sunt : regula „non durerii“ alaturi de cea a gradarii efortului. Salile de tratament sunt amenajate pentru kinetoterapia copiilor, prin crearea unui cadru adecvat varstei reprezentand un principiu motivant pentru ca micutii sa nu se plictiseasca, sa poata percepe terapia ca pe o joaca. Un factor esential in procesul de tratament il reprezinta abilitatile kinetoterapeutului care prin inventivitate si creativitate, utilizeaza exercitiile kinetoterapeutice in adevarate ore de joaca, iar copiii devin motivati pentru a reveni la tratament.

 Kinetoterapia la copii si bebelusi se foloseste in urmatoarele cazuri: gimnastica pentru combaterea obezitatii, gimnastica si masaj pentru o gama larga de afectiuni ca de exemplu malformaţii congenitale cum ar fi: picior stramb, displazii de şold, deviatii de coloana vertebrala, paralizii cerebrale sub toate formele clinice, paralizii periferice etc.

 Efectele kinetoterapiei sunt strict fiziologice  prin formarea unor noi programe motorii corecte, mentinerea mobilitatii articulare, mentinerea troficitatii tesuturilor in jurul articulatiilor, normalizarea tonusului muscular. Prin aceste miscari are rolul de a antrena intregul corp in miscare si de a pregati organismul copilului pentru efort. Prin kinetoterapie se pot trata afectiuni ale aparatului locomotor la copii: luxatiile congenitale de sold, platfusul sau asa-zisii „ genunchi in X “, tal valg ( talus valgus), genu varum, genu valgum etc. Daca este executata de un profesionist, kinetoterapia are menirea sa redea copilului potentialul motric la

varsta cronologica prin: imbunatatirea mobilitatii articulare, refacerea imaginii kinestezice din aria motorie (centrul de comanda al miscarilor), tonifierea musculaturii. Kinetoterapia nu poate face minuni fara o ortezare adecvata dearece doar posturarea mentine foloasele obtinute prin kinetoterapie

TORTICOLIS

Torticolisul este o afectiune cunoscuta sub numele de "gat stramb", in care capul pacientului este inclinat. Barbia este indreptata spre unul din umeri, in timp ce capul este inclinat spre celalalt umar.

La inceput apare o senzatie de discomfort si rigiditate a gatului, apoi capul se inclina intr-o parte datorita contractiei spastice unilaterale a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului limiteaza miscarile de rotatie a capului.

Uneori, aceasta contractura este asociata cu cea a muschilor de la nivelul umarului din partea opusa sau poate aparea un spasm muscular in jurul gurii. Durerea se instaleaza in muschii cervicali si de-a lungul unor linii de pe piept si spate. Simptomele dispar in timpul somnului.

Clasificare

Exista mai multe tipuri de torticolis:

1. Torticolis banal - care apare dupa o miscare brusca si fortata a gatului, dupa o pozitie inadecvata in timpul somnului. Idealul este, fie ca dormim pe o parte sau pe spate, ca perna pe care dormim sa urmeze linia axei gatului. Daca avem probleme cervicale e necesara o perna consistenta.

2. Torticolis muscular congenital - prezent de la nastere, cauzat de o dezvoltare insuficienta a muschiului responsabil de extensia gatului: sterno-cleido-mastoidian. In acest caz, torticolisul este permanent si nedureros. Nu se cunoaste cauza scurtarii muschiului sterno-cleido-mastoidian. Unii medici considera ca muschiul poate fi intins sau rupt in timpul nasterii. Leziunea produce hemoragie care apoi se absoarbe, ducand la aparitia unei cicatrici ce scurteaza muschiul. Unele cazuri de

torticolis congenital sunt produse de o afectiune osoasa a partii superioare a maduvei spinarii (coloana cervicala). Aceasta afectiune este cunoscuta ca malformatie congenitala a coloanei cervicale.

Este important ca parintii, imediat ce au observat prezenta torticolisului, sa consulte un medic, deoarece si alte afectiuni pot cauza aceasta pozitie vicioasa. Medicul va examina copilul, va face o anamneza (istoric) minutioasa a nasterii, va indica o radiografie a coloanei cervicale pentru a decela eventuale probleme osoase si va analiza soldurile copilului. Dezvoltarea anormala a soldurilor ( displazia de sold ) apare la 1 din 5 copii cu torticolis congenital.

3. Torticolis spasmodic - de cauza necunoscuta, este clasificat printre distonii ( boli in decursul carora contracturile provoaca pozitii anormale ale corpului ). Se observa accese de dureri si de redoare a gatului, in timpul carora survin contracturi succesive. Capul poate fi in rotatie (torticolis), in inclinatie pe o parte (laterocolis), in flexie spre in fata (antecolis) sau in extensie spre spate (retrocolis).

4. Torticolis simptomatic - nu este decat unul dintre simptomele unei boli cauzale. Multe leziuni ale coloanei vertebrale cervicale sau ale regiunii cefei pot provoca un torticolis.

Tratament

Torticolisul obisnuit sau banal dispare in mai putin de 3 zile dupa odihna si dupa administrare de medicamente analgezice si miorelaxante (decontracturante musculare), in pomada sau pe cale orala.

Tratamentul torticolisului congenital este necesar pentru a preveni cresterea asimetrica a copilului si pentru a corecta mobilitatea limitata a gatului si capului. Torticolisul congenital este tratat prin exercitii fizice menite sa intinda muschiul gatului. Fizioterapeutul va invata parintii aceste exercitii, astfel incat sa poate fi efectuate la domiciliu de cateva ori pe zi. Exercitiile fizice pot fi incluse si in joaca, prin plasarea jucariilor sau a altor obiecte in anumite locuri ce solicita copilul sa indrepte capul spre ele, intinzand astfel muschiul gatului. Daca starea copilului nu se amelioreaza in 2 sau 3 luni atunci trebuie contactat medicul, deoarece poate

exista si alta problema sau este necesara interventia chirurgicala pentru intinderea si alungirea muschiului. Chiar daca torticolisul congenital nu este produs de scurtarea muschiului gatului, ci de o anomalie a coloanei cervicale, si aceasta poate fi tratata in unele cazuri.

Tratamentul torticolisului spasmodic consta in kineziterapie, care vizeaza intarirea muschilor antagonisti muschilor atinsi. Acesteia i se adauga acelasi tratament de baza ca si pentru torticolisul banal sau injectii locale, cu doze infime, de toxina botulinica (botulismul fiind o intoxicatie alimentara caracterizata prin paralizii); se obtine astfel paralizia muschilor prea activi.

Tratamentul torticolisului simptomatic este cel al durerii si al contracturii, ca pentru un torticolis banal, completat cu tratamentul, uneori chirurgical, al cauzei, daca ea este cunoscuta.Acupunctura poate avea efecte excelente in cazurile de torticolis.

 

Orteza cervical-colar

GENU VARUM-GENU VALGUS

TORTICOLIS TRATAMENT-MONTAREA CASTII