finantele firmei

Download finantele firmei

Post on 27-Jun-2015

419 views

Category:

Documents

3 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

I.

CONTINUTUL FINANTELOR FIRMEI

Firma moderna si desfasoara activitatea ntrun spatiu financiar care i ofera instrumente si posibilitati de actiune specifice, dar care o supune unor constrngeri deosebite. Se poate defini obiectul gestiunii financiare sau al finantelor firmei prin raportarea la oportunitatile si constrngerile determinate de mediul financiar. Aceasta abordare a finantelor firmei permite sublinierea unei orientari care va reiesi din aceasta lucrare, aceea de a pune n evidenta influenta pe care o exercita asupra propriei activitati financiare, contextul intern si extern propriu fiecarei firme. Continutul si conditiile problemelor financiare la care trebuie sa faca fata firma, precum si solutiile care pot fi gasite, sunt legate n mod evident de caracteristicile mediului sau financiar, precum si de propriile sale caracteristici. Finantele firmei vor trebui adaptate sau cel putin nuantate n functie de situatiile n care se.aplica. Astfel, problemele puse finantelor firmei apar extrem de diferentiate, dupa cum este vorba, de exemplu: - de tratarea problemelor unei microntreprinderi dintr-o tara n curs de dezvoltare, aproape lipsita de orice suprastructura financiara; - de problemele de finantare a unei firme multinationale, care are acces la pietele internationale de capital; - de problemele de investitii ale unei firme industriale mijlocii aflata pe o piata bogata n lichiditati si n institutii care o pot finanta. 1.1 Obiectul finantelor firmei La o prima analiza, spatiul financiar n care isi desfasoara activitatea firmele constituie un ansamblu de procese legate de crearea, conservarea si circulatia banilor si a altor active financiare. Cu toate acestea, banii si celelalte active financiare nu constituie dect una din formele de manifestare ale sistemelor financiare complexe care pun n miscare, ntrun plan mai amplu, cinci ansambluri de componente, clar definite. 1.2. Sarcinile finantelor firmei Autoritatea si responsabilitatea la ultimul nivel (vrful piramidei) n firma revin actionarilor. Cum cei mai multi investitori cumpara actiuni la purtator n special pentru a-si mari averea si cum managerii firmei lucreaza pentru actionari, obiectivul managementului ar trebui sa fie maximizarea bogatiei proprietarilor. Directorii executivi ai companiilor, n general, fac declaratii care confirma acest obiectiv ca fiind obiectivul principal. Avutia actionarilor este direct afectata att de cursul de piata al actiunilor pe care le detin ct si de dividendele primite. Cursul de piata al actiunilor reflecta, printre alte lucruri, asteptarile privind dividendele ce se vor primi n viitor. Deoarece pretul actiunilor firmei reflecta cele doua aspecte ale bogatiei actionarilor, obiectivul managementului este sa maximizeze valoarea actiunilor firmei.

1.2.1. Maximizarea valorii firmei Chiar daca valoarea patrimoniului n prezent are o oarecare importanta, trebuie luate n considerare trei aspecte: 1) Valoarea firmei este actualizata, adica echivalentul prezent al rezultatelor viitoare preconizate. 2) n acest sens, valoarea nu este o marime fixata" ntro bogatie statica, ci o marime dinamica, inseparabila de procesul de valorificare a patrimoniului. Perceptiile legate de calitatea proiectelor desfasurate, de perspectivele lor viitoare n ceea ce priveste rezultatele, determina o reexaminare permanenta a valorii firmei. Asa se explica sensibilitatea evaluarii la informatiile noi care orienteaza anticiparile ntrun sens favorabil sau defavorabil. Astfel, cursul unei actiuni la bursa creste n mod constant odata cu anuntarea unui fapt susceptibil sa amelioreze perspectivele firmei care a emis-o (descoperirea unui nou procedeu, succesul comercial al unui produs, obtinerea unei piete importante pe termen mediu...). Dar cursul poate fi si n scadere, n urma anuntarii unui eveniment care nu este n sensul celor anticipate (miscari sociale, litigii, dificultati tehnice, catastrofe). 3) Evaluarea este sensibila la toate riscurile percepute ca susceptibile sa afecteze nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor preconizate. Aceste riscuri ar putea fi legate, fie de caracteristicile proprii firmei, fie de evolutiile mediului nconjurator. Perceperea unei agravari a riscului determina o depreciere a valorii firmei respective. 1.2.2. Mentinerea nivelului performantelor financiare Gestiunea financiara trebuie sa vegheze asupra mentinerii performantelor firmei la un nivel satisfacator. Formularile teoretice ale finantelor firmei enunta chiar principiul maximizarii rezultatelor. Dar majoritatea formularilor vorbesc de cautarea unui nivel satisfacator al rezultatelor pe termen mediu si lung, ca sarcina a gestiunii financiare. Cautarea unui anumit nivel al rezultatelor reflecta, pe de o parte, o constrngere majora suferita de firma si pe de alta, alegerea deliberata a proprietarilor si a conducatorilor sai. Firma foloseste resurse care implica un anumit cost. Ea trebuie sa-si plateasca diversii parteneri care furnizeaza aceste resurse, dobndind acesti bani din veniturile obtinute n activitatea sa. Gestiunea financiara trebuie deci sa verifice, mai nti, daca activitatea este destul de eficienta pentru a obtine veniturile care sa permita plata furnizorilor de resurse si, daca va fi cazul, sa asigure restituirea acestor resurse. Obtinerea de catre firma a unor rezultate defavorabile sau insuficiente va reflecta o risipire a resurselor, daunatoare, att pentru firma, ct si pentru furnizorii sai de fonduri si pentru economia nationala.

II.

ANALIZA FINANCIARA

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de sanatatefinanciara" a firmei, la ncheierea exercitiului contabil. n sens larg, analiza financiara este un instrument managerial care ajuta conducerea firmei sa nteleaga trecutul si prezentul n vederea fundamentarii viitoarelor obiective strategice

de mentinere si de dezvoltare a firmei, ntrun mediu concurential. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale unor parteneri economici si financiarbancari interesati n realizarea unor actiuni de cooperare cu firma respectiva. Analiza financiara urmareste sa puna n evidenta punctele tari si slabe ale gestiunii financiare si sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultatilor existente, dar si sa evalueze capacitatea firmei de a-si asigura finantarea dezvoltarii si de a satisface exigentele actionarilor sai ct si a celorlalte colectivitati interesate n buna sa functionare (creditori, consumatori, salariati etc). Astfel, partenerii externi (bancile, detinatorii de titluri, furnizorii etc.) susceptibili de a fi afectati de riscul de faliment, sau de insolvabilitate, recurg adesea la studiul echilibrului financiar ncercnd sa detecteze principalele simptome ale disfunctionalitatilor, dat fiind ca dezechilibrele fragilizeaza stabilitatea firmei. Conducatorii firmei, precum si anumiti parteneri externi interesati de rezultatele viitoare ale acesteia (detinatorii de actiuni sau potentialii investitori), orienteaza analiza catre studiul performantelor, evolutia lor si perspectivele viitoare ale acestora. Analiza echilibrului financiar al firmei ntro maniera generala, echilibrul evoca ideea de armonie ntre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce n domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. Dar, resursele si utilizarile reflectate n bilant fiind variatele "preteaza la diferite conceptii privind echilibrul. Astfel, notiunea de echilibru financiar va fi prezentata n functie de doua conceptii de elaborare a bilantului: patrimoniala si functionala. Dezvoltarea conceptiei patrimoniale privind echilibrul financiar necesita prezentarea unor aspecte referitoare la bilant si conceptul juridic al patrimoniului. 2.1. Bilantul si notiunea de patrimoniu Sub aspect juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala, respectiv ansamblul drepturilor si angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat. Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate si cele de creanta si confera titularilor o putere asupra bunurilor (drepturi de proprietate), sau posibilitatea obtinerii unor prestatii din partea altor persoane (drepturi de creanta). Drepturile de proprietate se concretizeaza n posibilitatea utilizarii bunurilor n scopul consumului, productiei, sau fructificarii acestuia pentru obtinerea unor venituri . n general, o firma detine anumite drepturi de proprietate asupra unui ansamblu variat de bunuri materiale cum sunt terenurile, cladirile, stocurile de marfuri, de materii prime, de produse finite, ct si nemateriale reprezentate de brevete, licente, marci de fabrica si alte elemente necorporale. Drepturile de creanta, adica drepturi asupra tertilor, constau n angajamente contractate de anumiti parteneri, cum sunt clientii a caror termene de plata, convenite n avans, au o scadenta ulterioara livrarii bunurilor sau serviciilor, precum si debitorii firmei, n calitatea

lor de beneficiari ai unor mprumuturi, pentru angajamentele de rambursare n viitor a capitalului si costului aferent acestuia sub forma de dobnda. Drept urmare, conturile de imobilizari, clienti si debitori corespunzatoare drepturilor de proprietate si de creanta se vor regasi n activul bilantului. Angajamentele patrimoniale corespunzatoare obligatiilor pe care firma trebuie sa le onoreze la o anumita scadenta, sunt nregistrate n pasivul bilantului. Capitalurile proprii exprima valoarea drepturilor pe care proprietarii le detin asupra firmei, cu toate ca angajamentele de remunerare si de rambursare luate de aceasta fata de proprietarii sai sunt, n general, nesigure. Astfel, proprietarii nu beneficiaza de nici o garantie ferma care sa le asigure recuperarea fondurilor investite si nici de o certitudine n ceea ce priveste data unei eventuale recuperari. n legatura cu remunerarea capitalurilor investite, exista riscul "de nedistribuire a dividendelor, n ipoteza n care rezultatele obtinute de firma vor fi slabe. n compensar