finantele institutiile publice
TRANSCRIPT
-Page
1
Cheltuielile publice şi conţinutul acestora
Cheltuielile publice
Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, ce se manifestă între stat, pe de-o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, militare, economice etc.
Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaţia lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut, reprezentând valoarea plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice în formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprimă o avansare de produs intern brut, reprezentând participarea statului la finanţarea formării brute de capital atât în sfera producţiei materiale, cât şi în sfera nematerială.
În concepţia modernă asupra finanţelor publice, cheltuiala publică este cercetată şi apreciată în primul rând prin prisma naturii sale; ceea ce contează nu este atât mărimea ei, cât mai ales efectele pe care le induce în viaţa social-economică.
Cu toate că cheltuielile publice pot fi considerate din punct de vedere economic ca fiind pozitive, negative sau neutre, se pune problema dacă pot fi considerate total sau parţial şi ca productive sau rentabile.
Timp îndelungat noţiunile de productivitate şi rentabilitate (eficienţă) au fost asociate doar cheltuielilor din domeniul privat. În prezent, datorită rolului extins al statului şi creşterii apreciabile a cheltuielilor publice, se pune tot mai insistent problema determinării caracterului productiv sau neproductiv al diferitelor tipuri de cheltuieli şi măsurarea eficienţei acestora.
Cheltuielile publice înglobează:
a) cheltuielile publice efectuate de administraţiile publice de stat din fondurile bugetare şi extrabugetare;
b) cheltuielile colectivităţilor locale (ale unităţilor administrativ-teritoriale);c) cheltuielile finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat;d) cheltuielile organismelor (administraţiilor) internaţionale finanţate din resursele
publice prelevate de la membrii acestora.
-
-Page
2
Cheltuielile publice totale se obţin prin însumarea cheltuielilor diferitelor categorii de administraţii publice, din care s-au dedus sumele reprezentând transferuri de resurse financiare între administraţiile publice. Un asemenea calcul conduce la determinarea cheltuielilor publice totale consolidate.
Cheltuielile publice totale consolidate înglobează:
1) cheltuielile administraţiei publice centrale (Cpc), care cuprind:
1.1) cheltuielile administraţiei publice centrale de la bugetul de stat (din bugetul guvernului);
1.2) cheltuielile finanţate din fondurile securităţii sociale (din bugetul asigurărilor sociale de stat);
1.3) cheltuielile administraţiei publice centrale finanţate din fonduri speciale.
2) cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare (Cpi),
finanţate de la bugetele acelor subdiviziuni: bugetele statelor, ale provinciilor şi ale regiunilor membre ale federaţiei (landurilor, cantoanelor);
3) cheltuielile colectivităţilor locale (Cpl), finanţate din bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale.
Suma acestora reprezintă totalul cheltuielilor publice neconsolidate, conform relaţiei:
∑j=1
n
C pj=C pt ,
în care:Cpj – cheltuielile publice (definite mai sus);
Cpt – cheltuielile publice totale neconsolidate.
j – numărul treptelor de bugete sau fonduri speciale.
Cheltuielile publice totale se stabilesc prin deducerea din această sumă a transferurilor dintre componentele sistemului de bugete, conform relaţiei
C ptc =C pt−T ig
în care:
C ptc
– cheltuielile publice totale consolidate;
-
-Page
3
T ig – transferuri între administraţiile publice centrale şi locale;
4) cheltuielile autorităţilor supranaţionale (sunt cheltuieli publice folosite în statele federale, deci nu în România).
Trebuie făcută distincţie între noţiunea de cheltuieli publice şi cea de cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice (aparatul de stat, instituţiile social-culturale, armată, ordine internă şi siguranţă naţională, cercetare ştiinţifică ş.a.), care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor pe seama veniturilor obţinute de acestea. Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Deci cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice, şi nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în bugetele definite în cadrul sistemelor de bugete, aprobate de organul legislativ sub forma creditelor bugetare. Delimitarea cheltuielilor bugetare în cadrul celor publice se bazează pe câteva principii:
efectuarea cheltuielilor bugetare este condiţionată de prevederea expresă şi aprobarea nivelului acestora de către parlament sau pe consiliile locale, după caz, în conformitate cu legile în vigoare;
nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite conform destinaţiilor pentru care s-au aprobat aceste sume;
efectuarea cheltuielilor este determinată de îndeplinirea condiţiilor legale, şi nu numai de constituirea (existenţa) resurselor băneşti;
finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau activităţilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale;
exercitarea controlului financiar preventiv şi acordarea vizei cu ocazia operaţiunilor de deschidere a finanţării de alocare şi utilizare a resurselor financiare publice.
Dimensionarea cheltuielilor publice şi repartizarea acestora pe destinaţii şi beneficiari rezultă direct din necesitatea satisfacerii nevoilor publice, prezentându-se din acest punct de vedere mai întâi ca o chestiune politică de maximă importanţă, apoi ca o chestiune economică de colectare a resurselor băneşti necesare acoperirii lor1.
1 Iulian Văcărel, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
-
-Page
4
6.2. Criterii de grupare a cheltuielilor publice
În ţara noastră, în condiţiile economiei de piaţă s-au produs modificări în ceea ce priveşte conţinutul şi structura cheltuielilor publice. Statul îşi îndreaptă fondurile sale pentru finanţarea acţiunilor social-culturale, administraţiei de stat etc. şi într-o mică măsură pentru finanţarea acţiunilor economice. Din bugetul statului se asigură direct, completarea resurselor financiare ale sectoarelor primare, energie, mine, geologie, petrol şi gaze.
Dimensionarea cheltuielilor publice şi repartizarea acestora pe destinaţii şi pe ordonatori de credite se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei de dezvoltare economică şi socială a ţării şi cu priorităţile imediat stabilite de autorităţile publice competente.
Cea mai mare parte a resurselor financiare ale statului este utilizată pentru plata bunurilor şi serviciilor achiziţionate de organele centrale şi locale ale administraţiei de stat şi ale instituţiilor de drept public, precum şi pentru plata de salarii, pensii şi alte drepturi băneşti cuvenite funcţionarilor publici, pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice, pentru acordarea de subvenţii diferitelor categorii de agenţi economici etc.
Abordarea structurii cheltuielilor publice necesită utilizarea mai multor criterii de grupare.2
Clasificarea cheltuielilor publice:
A. Criteriul instituţiilor (administrativ)
Cheltuieli publice la nivel:
central:
ministere; departamente; agenţii guvernamentale;
intermediar:
unităţi subordonate direct celor centrale;local:
municipii; oraşe; comune.
B. Criterii economice
După natura activităţilor finanţate:
cheltuieli curente:
2 Daniela Lidia Roman, Finanţe aplicate, vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
-
Criterii de grupare a cheltuielilor publice
-Page
5
pentru finanţarea activităţilor de întreţinere şi funcţionare a instituţiilor publice;
pentru transferarea de sume către anumite persoane (burse, alocaţii, ajutoare);
pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului (împrumuturi);cheltuieli de capital (de investiţii):
pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată (producţie materială şi nematerială);
pentru dezvoltarea patrimoniului public; pentru modernizarea patrimoniului public.
B.1. Clasificarea economică ONU a cheltuielilor publice:
Cheltuieli ce reprezintă un consum final de venit naţional: bunuri şi servicii publice (salarii bunuri materiale, servicii, alte achiziţii); dobânzi aferente datoriei publice; subvenţii de exploatare; alte transferuri curente; transferuri la alte niveluri ale bugetului naţional;
Cheltuieli ce reprezintă formarea brută de capital: investiţii brute; creşterea stocurilor de materiale; achiziţii de terenuri şi de active necorporale; transferuri de capital.
B.2. Clasificarea economică a cheltuielilor publice ale României conform prevederilor legii bugetare pe anul 2011:
TOTAL CHELTUIELI
01. CHELTUIELI CURENTE (01=10+20+30+40+50+51+55+57+59)
10 TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL
10.01 Cheltuieli salariale în bani
10.01.01 Salarii de bază
10.01.02 Salarii de merit
10.01.03 Indemnizaţie de conducere
10.01.04 Spor de vechime
10.01.05 Sporuri pentru condiţii de muncă
10.01.06 Alte sporuri
-
-Page
6
10.01.07 Ore suplimentare
10.01.08 Fond de premii
10.01.09 Prima de vacanţă
10.01.10 Fond pentru posturi ocupate prin cumul
10.01.11 Fond aferent plăţii cu ora
10.01.12 Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii
10.01.13 Indemnizaţii de delegare
10.01.14 Indemnizaţii de detaşare
10.01.15 Alocaţii pentru transportul la şi de la locul de muncă
10.01.16 Alocaţii pentru locuinţe
10.01.30 Alte drepturi salariale în bani
10.02 Cheltuieli salariale în natură
10.02.01 Tichete de masă
10.02.02 Norme de hrană
10.02.03 Uniforme şi echipament obligatoriu
10.02.04 Locuinţă de serviciu folosită de salariat şi familia sa
10.02.05 Transportul la şi de la locul de muncă
10.02.30 Alte drepturi salariale în natură
10.03 Contribuţii
10.03.01 Contribuţii de asigurări sociale de stat
10.03.02 Contribuţii de asigurări de şomaj
10.03.03 Contribuţii de asigurări sociale de sănătate
10.03.04 Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale
10.03.05 Prime de asigurare viaţă plătite de angajator pentru angajaţi
20 TITLUL II BUNURI ŞI SERVICII
-
-Page
7
20.01 Bunuri şi servicii
20.01.01 Furnituri de birou
20.01.02 Materiale pentru curăţenie
20.01.03 Încălzit, iluminat şi forţă motrică
20.01.04 Apă, canal şi salubritate
20.01.05 Carburanţi şi lubrifianţi
20.01.06 Piese de schimb
20.01.07 Transport
20.01.08 Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet
20.01.09 Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional
20.01.30 Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare
20.02 Reparaţii curente
20.03 Hrană
20.03.01 Hrană pentru oameni
20.03.02 Hrană pentru animale
20.04 Medicamente şi materiale sanitare
20.04.01 Medicamente
20.04.02 Materiale sanitare
20.04.03 Reactivi
20.04.04 Dezinfectanţi
CLASIFICAŢIA INDICATORILOR PRIVIND FINANŢELE PUBLICE
20.05 Bunuri de natura obiectelor de inventar
20.05.01 Uniforme şi echipament
20.05.03 Lenjerie şi accesorii de pat
20.05.30 Alte obiecte de inventar
-
-Page
8
20.06 Deplasări, detaşări, transferări
20.06.01 Deplasări interne, detaşări, transferări
20.06.02 Deplasări în străinătate
20.09 Materiale de laborator
20.10 Cercetare-dezvoltare
20.11 Cărţi, publicaţii şi materiale documentare
20.12 Consultanţă şi expertiză
20.13 Pregătire profesională
20.14 Protecţia muncii
20.15 Muniţie, furnituri şi armament de natura activelor fixe pentru armată
20.16 Studii şi cercetări
20.18 Plăţi pentru finanţarea patrimoniului genetic al animalelor
20.20 Reabilitare infrastructură program inundaţii pentru autorităţi publice locale
20.21 Meteorologie
20.22 Finanţarea acţiunilor din domeniul apelor
20.23 Prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi îngheţurilor
20.24 Comisioane şi alte costuri aferente împrumuturilor
20.24.01 Comisioane şi alte costuri aferente împrumuturilor externe
20.24.02 Comisioane şi alte costuri aferente împrumuturilor interne
20.24.03 Stabilirea riscului de ţară
20.30 Alte cheltuieli
20.30.01 Reclamă şi publicitate
20.30.02 Protocol şi reprezentare
20.30.03 Prime de asigurare non-viaţă
20.30.04 Chirii
-
-Page
9
20.30.06 Prestări servicii pentru transmiterea drepturilor
20.30.07 Fondul Preşedintelui/Fondul conducătorului instituţiei publice
20.30.08 Fondul Primului ministru
20.30.09 Executarea silită a creanţelor bugetare
20.30.30 Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii
30 TITLUL III DOBÂNZI
30.01 Dobânzi aferente datoriei publice interne
30.01.01 Dobânzi aferente datoriei publice interne directe
30.01.02 Dobânzi aferente creditelor interne garantate
30.02 Dobânzi aferente datoriei publice externe
30.02.01 Dobânzi aferente datoriei publice externe directe
30.02.02 Dobânzi aferente creditelor externe contractate de ordonatorii de credite
30.02.03 Dobânzi aferente creditelor externe garantate si/sau directe subîmprumutate
30.02.05 Dobânzi aferente datoriei publice externe locale
30.03 Alte Dobânzi
30.03.01 Dobânzi aferente împrumuturilor din fondul de tezaur
30.03.02 Dobânda datorată trezoreriei statului
30.03.03 Dobânzi aferente împrumuturilor temporare din trezoreria statului
30.03.04 Dobânzi la depozite şi disponibilităţi păstrate în contul trezoreriei statului
30.03.05 Dobânzi la operaţiunile de leasing
40 TITLUL IV SUBVENŢII
40.01 Subvenţii pe produse
40.02 Subvenţii pe activităţi
40.03 Subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif
40.04 Subvenţii pentru susţinerea transportului feroviar public de călători
-
-Page
10
40.05 Subvenţii pentru transportul de călători cu metroul
40.06 Acţiuni de ecologizare
40.07 Valorificarea cenuşilor de pirită
40.08 Subvenţii pentru dobânzi la credite bancare
40.09 Plăţi către angajatori pentru formarea profesională a angajaţilor
40.10 Fonduri nerambursabile pentru crearea de noi locuri de muncă
40.11 Prime acordate producătorilor agricoli
40.12 Subvenţii pentru completarea primelor de asigurare pentru factorii de risc din agricultură
40.13 Stimularea exporturilor
40.14 Susţinerea infrastructurii de transport
40.15 Sprijinirea producătorilor agricoli
40.16 Programe de conservare sau de închidere a minelor
40.17 Programe de protecţie socială şi integrare socio-pro-fesională a persoanelor cu handicap
40.18 Protecţie socială în sectorul minier
40.19 Plăţi pentru stimularea creării de locuri de muncă
40.30 Alte subvenţii
50 TITLUL V FONDURI DE REZERVĂ
50.01 Fond de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului
50.02 Fond de intervenţie la dispoziţia Guvernului
50.04 Fond de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor locale
51 TITLUL VI TRANSFERURI ÎNTRE UNITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
51.01 Transferuri curente
51.01.01 Transferuri către instituţii publice
51.01.02 Finanţarea de bază a învăţământului superior
51.01.03 Acţiuni de sănătate
-
-Page
11
51.01.04 Finanţarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap
51.01.05 Finanţarea aeroporturilor de interes local
51.01.06 Transferuri din Fondul de intervenţie
51.01.07 Transferuri din bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat
51.01.08 Transferuri din bugetul de stat către bugetul asigurărilor pentru şomaj
51.01.09 Transferuri privind contribuţii de sănătate pentru persoane care satisfac serviciul militar în termen
51.01.10 Transferuri privind contribuţii de sănătate pentru persoane care execută pedepse privative de libertate sau arest preventiv
51.01.11 Transferuri din bugetul de stat către bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
51.01.12 Contribuţia persoanelor asigurate pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii
51.01.13 Transferuri pentru lucrările de cadastru imobiliar
51.01.14 Transferuri din bugetele consiliilor judeţene pentru finanţarea centrelor de zi pentru protecţia copilului
51.01.15 Transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap
51.01.16 Transferuri din bugetul asigurărilor sociale de stat către bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
51.01.17 Transferuri din bugetul asigurărilor pentru şomaj către bugetul asigurărilor sociale de stat
51.01.18 Transferuri din bugetul asigurărilor pentru şomaj către bugetele locale pentru Finanţarea programelor pentru ocuparea temporară a forţei de muncă
51.01.19 Transferuri din bugetul asigurărilor pentru şomaj către bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
51.01.20 Transferuri din bugetul asigurărilor pentru şomaj către bugetul asigurărilor sociale de stat, repre-zentând asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru şomeri pe durata practicii profesionale
-
-Page
12
51.01.21 Transferuri din bugetul asigurărilor sociale de stat către bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuţia persoanelor aflate în concediu medical din cauză de accident de muncă sau boală profesională
51.01.22 Transferuri reprezentând cota-parte din tarifele de utilizare a spectrului
51.01.23 Vărsăminte efectuate către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din valorificarea creanţelor bugetare
51.01.24 Transferuri din bugetele consiliilor locale şi judeţene pentru acordarea unor ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale în situaţii de extremă dificultate
51.01.25 Programe pentru sănătate
51.01.27 Transferuri către bugetele locale din venituri din privatizare realizate de AVAS
51.02 Transferuri de capital
51.02.01 Finanţarea străzilor care se vor amenaja în peri-metrele destinate construcţiilor de cvartale de locuinţe noi
51.02.02 Finanţarea investiţiilor finanţate parţial din împru- muturi externe
51.02.03 Programul pentru pietruirea drumurilor şi alimen-tarea cu apă a satelor
51.02.04 Programul pentru construcţii de locuinţe şi săli de sport
51.02.05 Finanţarea elaborării şi/sau actualizării planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de urbanism
51.02.06 Retehnologizarea centralelor termice şi electrice de termoficare
51.02.07 Finanţarea studiilor de fezabilitate aferente proiec-telor SAPARD
51.02.08 Aparatură medicală şi echipamente de comunicaţii în urgenţă
51.02.09 Finanţarea acţiunilor privind reducerea riscului seismic al construcţiilor existente cu destinaţie de locuinţă
51.02.10 Plăţi în contul creditelor garantate şi/sau subîm-prumutate
51.02.11 Transferuri pentru reparaţii capitale la spitale
55 TITLUL VII ALTE TRANSFERURI
55.01 A. Transferuri interne
-
-Page
13
55.01.01 Restructurarea industriei de apărare
55.01.02 Sprijin financiar pentru activitatea Comitetului Olimpic Român
55.01.03 Programe cu Finanţare rambursabila
55.01.04 Fondul de garantare a împrumuturilor acordate întreprinderilor mici şi mijlocii
55.01.05 Programul de realizare a sistemului naţional antigrindină
55.01.06 Sprijinirea proprietarilor de păduri
55.01.07 Programe comunitare
55.01.08 Programe PHARE şi alte programe cu Finanţare nerambursabilă
55.01.09 Programe ISPA
55.01.10 Programe SAPARD
55.01.11 Cofinanţarea asistenţei financiare nerambursabile post aderare de la Comunitatea Europeană
55.01.12 Investiţii ale agenţilor economici cu capital de stat
55.01.13 Programe de dezvoltare
55.01.14 Fond Naţional de Preaderare
55.01.15 Fond Român de Dezvoltare Socială
55.01.16 Sprijinirea înfiinţării de noi întreprinderi şi susţi-nerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
55.01.17 Transferuri pentru programe şi proiecte de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
55.01.18 Alte transferuri curente interne
55.01.19 Vărsăminte la fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturile externe (doar pentru AVAS)
55.01.20 Vărsăminte la trezoreria statului din valorificarea activelor bancare şi creanţelor comerciale şi privatizare (doar pentru AVAS)
55.02.B. Transferuri curente în străinătate (către organizaţii internaţionale)
55.02.01 Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale
-
-Page
14
55.02.02 Cooperare economică internaţională
55.02.04 Alte transferuri curente în străinătate
55.03 C. Contribuţia României la bugetul U.E.
55.03.01 Contribuţii din taxe vamale
55.03.02 Contribuţii din resursa bazată pe TVA
55.03.03 Contribuţii din resursa bazată pe VNB
55.03.10 Alte contribuţii
57 TITLUL VIII ASISTENŢĂ SOCIALĂ
57.01 Asigurări sociale
57.02 Ajutoare sociale
57.02.01 Ajutoare sociale în numerar
57.02.02 Ajutoare sociale în natură
59 TITLUL IX ALTE CHELTUIELI
59.01 Burse
59.02 Ajutoare pentru daune provocate de calamităţile naturale
59.03 Finanţarea partidelor politice
59.04 Sprijinirea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minori- tăţilor naţionale, altele decât cele care primesc Subvenţii de la bugetul de stat
59.05 Finanţarea unor programe şi proiecte interetnice şi combaterea intoleranţei
59.06 Producerea şi distribuirea filmelor
59.07 Sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora
59.08 Programe pentru tineret
59.09 Despăgubiri acordate producătorilor agricoli în caz de calamităţi naturale în agricultură
59.10 Fond la dispoziţia primului-ministru pentru sprijinirea comunităţilor româneşti de pretutindeni
-
-Page
15
59.11 Asociaţii şi fundaţii
59.12 Susţinerea cultelor
59.13 Contribuţia statului, pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Romane din afara graniţelor
59.14 Contribuţia statului la salarizarea personalului de cult
59.15 Contribuţii la salarizarea personalului neclerical
59.16 Promovarea imaginii şi intereselor româneşti peste hotare
59.17 Despăgubiri civile
59.18 Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor
59.19 Indemnizaţia de merit
59.20 Sume destinate finanţării programelor sportive realizate de structurile sportive de drept privat
59.21 Comenzi de stat pentru cărţi şi publicaţii
59.22 Acţiuni cu caracter ştiinţific şi social-cultural
59.23 Finanţarea Ansamblului „Memorialul victimelor comu- nismului şi al rezistenţei Sighet”
59.24 Finanţarea ansamblului „Memorialul revoluţiei – Decembrie 1989” din Municipiul Timişoara
70 70. CHELTUIELI DE CAPITAL (70=71+72)
71 TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE (71.01+71.02)
71.01 Active fixe (inclusiv reparaţii capitale)
71.01.01 Construcţii
71.01.02 Maşini, echipamente şi mijloace de transport
71.01.03 Mobilier, aparatura birotica şi alte active corporale
71.01.30 Alte active fixe
71.02 Stocuri
71.02.01 Rezerve de stat şi de mobilizare
72. TITLUL XI ACTIVE FINANCIARE
-
-Page
16
72.01 Active financiare
72.01.01 Participare la capitalul social al societăţilor comerciale
79. OPERAŢIUNI FINANCIARE (79=80+81)
80 TITLUL XII ÎMPRUMUTURI
80.01 Împrumuturi acordate pentru obiective aprobate prin convenţii bilaterale şi interguvernamentale
80.02 Împrumuturi pentru persoane cu statut de refugiat
80.03 Împrumuturi pentru instituţii şi servicii publice sau activităţi finanţate integral din venituri proprii
80.04 Împrumuturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj
80.05 Împrumuturi acordate pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea şi extinderea unor locuinţe
80.06 Microcredite acordate persoanelor fizice care desfăşoară activităţi pe cont propriu, aducătoare de venituri, în vederea întreţinerii materiale
80.07 Împrumuturi acordate pentru protejarea monumentelor istorice
80.08 Fondul de rulment pentru acoperirea golurilor temporare de casă
80.09 Împrumuturi acordate de agenţiile guvernamentale şi administrate prin agenţii de credit
80.30 Alte împrumuturi
81 TITLUL XIII RAMBURSĂRI DE CREDITE
81.01 Rambursări de credite externe
81.01.01 Rambursări de credite externe contractate de ordonatorii de credite
81.01.02 Rambursări de credite externe din fondul de garantare
81.01.05 Rambursări de credite aferente datoriei publice externe locale
81.01.06 Diferenţe de curs aferente datoriei publice externe
81.02 Rambursări de credite interne
81.02.01 Rambursări de credite interne garantate
81.02.02 Diferenţe de curs aferente datoriei publice interne
-
-Page
17
81.02.05 Rambursări de credite aferente datoriei publice interne locale
90 TITLUL XIV REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT
91.01 Rezerve
92.01 Excedent
93.01 Deficit
C. Criterii funcţionale
Criteriile utilizate sunt.
domeniile; ramurile; sectoarele de activitate.
C.1. Clasificaţia funcţională ONU
C.2. Clasificaţia funcţională a cheltuielilor publice ale României, în conformitate cu prevederile legii bugetare
D. Criterii de natură financiară
D.1. În funcţie de momentul efectuării:
Cheltuieli definitive: reprezintă punctul final al distribuirii resurselor financiare publice; reprezintă plăţi la scadenţe certe; atestă lichidarea completă a sarcinii statului – conform prevederilor
bugetare; cuprind şi cheltuieli curente; cuprind şi cheltuieli de capital; sunt ca posturi distincte în bugetele publice.
Cheltuieli temporare: ele nu reprezintă cheltuieli certe; sunt specifice trezoreriei; sunt gestionate separat prin trezoreria publică; ele nu figurează în bugetele publice.
Cheltuieli virtuale sau posibile: reprezintă cheltuieli pe care statul se obligă să le efectueze în anumite
condiţii (ex.: garanţiile acordate de stat pentru împrumuturi, în situaţia în care debitorii giranţi devin insolvabili).
-
-Page
18
Cheltuieli ce se vor efectua pentru acţiuni, obiective neprevăzute.
D.2. După forma de manifestare:
2.1 În funcţie de existenţa contraprestaţiei:
Cheltuieli cu contraprestaţii: privesc serviciile publice sau administrative; reprezintă încasarea unor sume datorate pentru anumite servicii
prestate de stat. Cheltuieli fără contraprestaţie:
reprezintă finanţare definitivă fără un contraserviciu din partea colectivităţii;
cheltuieli de transfer care au caracter: economic – către persoane juridice; social – către persoane fizice;
2.2 În funcţie de rambursabilitate:
Cheltuieli definitive – nu presupun restituirea fondurilor băneşti alocate de stat;
Cheltuieli provizorii – presupun rambursarea sau lichidarea obligaţiei de furnizare de produse sau servicii instituţiilor statului.
2.3 În funcţie de aria de manifestare
Cheltuieli speciale – acele cheltuieli destinate unui anumit sector economic sau social;
Cheltuieli generale – au în vedere influenţa tuturor cheltuielilor asupra: echilibrului general economic; conjuncturii economice.
2.4 În funcţie de rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale:
Cheltuieli reale (negative) – reprezintă un consum definitiv de produs intern brut şi cuprind: cheltuieli pentru întreţinerea aparatului de stat; cheltuieli pentru plata anuităţilor, dobânzilor, comisioanelor la
împrumuturile de stat; întreţinerea, dotarea armatei cu armament şi tehnică militară.
Cheltuieli economice (pozitive): reprezintă acele cheltuieli care conduc la crearea de valoare adăugată;
reprezintă o avansare de produs intern brut; cuprind investiţii ale statului.
E. Clasificaţia administrativă sau instituţională se utilizează la repartizarea fondurilor publice în cadrul clasificaţiei funcţionale, la nivelul ordonatorilor de credite principali (de gradul I), adică la nivelul instituţiilor publice autonome care nu sunt subordonate altor instituţii. Este de
-
-Page
19
competenţa acestora să asigure repartizarea cheltuielilor publice în cadrul clasificaţiei funcţionale şi economice la ordonatorii de credite bugetare de gradul II (secundari), iar aceştia, la rândul lor la ordonatorii de credite bugetare de gradul III (terţiari).
Înscrierea cheltuielilor publice în buget se efectuează conform principiului „cheltuielile sunt plafoane maxime”, deoarece nivelul cheltuielilor aprobate de Parlament, ca limită maximă, poartă denumirea de credit bugetar. Suma totală a cheltuielilor efectuate este formată din repartizarea resurselor financiare interne, la care se adaugă intrările de credite externe, conform relaţiei:
Cpt = Cp int + Crex,
în care,
Cpt – cheltuieli publice totale;
Cp int – programul celor publice stabilit pe baza resurselor interne;
Crex – intrări de credite externe.
La partea de cheltuieli, legea prevede şi deficitul, ca diferenţă între totalul cheltuielilor şi totalul veniturilor înscrise în buget. Calculul deficitului include, desigur, intrările de credite externe, care reprezintă angajamentele statului faţă de străinătate, pentru partea de cheltuieli neacoperită din resurse interne.
Relaţia de calcul a deficitului bugetar este:
- (Dt) = - (Da + Crex)
în care:
Dt – deficit total
Da – deficit anual
Crex – intrări de credite externe.
6.3. Factori care influenţează creşterea cheltuielilor instituţiilor publice
Categoriile de factori care conduc la creşterea cheltuielilor publice sunt:
-
Factorii de analiză şi tendinţe în evoluţia cheltuielilor publice
-Page
20
a) Factori demografici, care se referă la sporul natural al populaţiei şi la modificarea structurii acesteia pe vârste şi categorii socio-profesionale. În caz de creştere, o astfel de evoluţie determină creşterea cheltuielilor publice pentru învăţământ, sănătate, securitate socială, ordine publică etc.
b) Factori economici, referitori la dezvoltarea economiei. Pe lângă faptul că pe baza bugetului de stat se asigură finanţarea unor acţiuni economice strategice, redistribuirea resurselor financiare publice ajută la repararea prejudiciilor create de repartiţia concurenţială în economia de piaţă. Astfel, bugetul joacă un rol de filtru şi asigură redistribuirea pe principii mai echilibrate şi bazate pe eficienţă.
c) Factori sociali. Creşterea venitului mediu pe locuitor antrenează preocuparea statului, ca prin efort financiar, să aloce resurse categoriilor sociale cuprinse în sectorul public, inclusiv persoanelor în vârstă sau care necesită asistenţă socială.
d) Urbanizarea. Aceasta reprezintă un factor de creştere a cheltuielilor publice, antrenând resurse financiare pentru crearea şi dezvoltarea centrelor urbane şi pentru finanţarea unor unităţi publice caracteristice mediului respectiv.
e) Factori militari, care prin pregătirea sau purtarea de războaie, conduc la creşterea cheltuielilor legate de apariţia unor conflicte armate sau de eliminarea efectelor nefavorabile ale acestora pe plan economic sau social.
f) Factori de ordin istoric, care acţionează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor sporite de cheltuieli şi de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori, prin împrumuturi publice. La fel se explică şi programarea în timp şi spaţiu a fenomenului inflaţionist, creşterea sau preluarea de guvern a datoriilor contractate de la o guvernare la alta (guvernele care s-au succedat, reuşind mai mult sau mai puţin gestionarea cu eficienţă a resurselor financiare publice).
g) Factori politici, care contribuie la creşterea complexităţii sarcinilor statului contemporan.
Creşterea cheltuielilor publice face necesară gruparea unor state pentru a efectua împreună anumite cheltuieli de interes comun, cărora statele respective, luate în mod individual, nu le-ar putea face faţă; formarea unor organizaţi de securitate din state care au aceeaşi orientare politică, securizarea frontierelor, interconectarea la sisteme zonale de transport (infrastructura rutieră, feroviară sau a energiei electrice) ş.a.
Problemele de ordin financiar se referă la corelaţiile dintre tendinţele de creştere a cheltuielilor publice şi cele ale creşterii avuţiei naţionale şi a produsului intern brut. Punctul optim al acestui raport este atins atunci când avantajul social al creşterii cheltuielilor publice este depăşit de către inconvenientul social al prelevărilor publice. Astfel, perioada de prosperitate poate să fie folosită pentru reducerea cheltuielilor publice în vederea realizării de economii sau pentru rambursarea datoriei publice. Depresiunea generează creşterea nivelului cheltuielilor publice care pot să fie folosite pentru stimulare economică.
Problemele de ordin ştiinţific privesc dimensionarea corectă a cheltuielilor publice.
-
-Page
21
Referitor la politica bugetară a actualului Guvern se reţin următoarele acţiuni: reducerea cheltuielilor publice prin stabilirea unor norme privind cheltuielile de personal, materiale şi dotările instituţiilor publice centrale şi locale; sprijinirea dezvoltării economice al unor judeţe cu o situaţie deosebit de grea; acordarea de subvenţii şi prime pentru stimularea agriculturii; restituirea datoriei publice interne în scopul reducerii serviciului aferent acestuia, prin recuperarea creanţelor statului la nivel cât mai apropiat de valoarea lor nominală.
Nivelul cheltuielilor publice totale se apreciază pe baza următorilor indicatori:
volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală şi reală; ponderea cheltuielilor publice în PIB; volumul cheltuielilor publice care revin în medie pe locuitor.
Analiza cheltuielilor publice serveşte, printre altele, şi la caracte-rizarea politicii financiare a fiecărui stat în diferite perioade. Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa socială şi în economie presupune creşterea volumului cheltuielilor publice.
Indicatorul volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preţurile curente ale anului considerat, în moneda naţională) se notează Cp
n. Dar preţurile curente sunt influenţate de inflaţie şi, pentru exprimarea efortului financiar real, cheltuielile publice se recalculează în preţuri constante, care exprimă volumul cheltuielilor publice în expresie reală, care se notează cu Cp
r. Transformarea valorilor din preţuri curente în preţuri constante se efectuează cu ajutorul indicelui PIB deflator, care măsoară modificarea nivelului general al preţurilor în anul considerat, faţă de anul de bază.
Prin calcularea cheltuielilor publice reale (Cpr) pentru anul „t(0)” şi pentru anul „t(1)” se utilizează
următoarele relaţii de calcul:
Cp(0)r = Cp(0)
n : Ip(0),
unde:
Cp(0)r – cheltuielile publice nominale ale anului „t(0)”;
Ip(0) – indicele preţurilor, iar pentru anul „t(1)”.
Cp(1)r = Cp(1)
n : Ip(1),
unde:
Cp(1)r – cheltuielile publice nominale ale anului „t(1)”;
Ip(1) – indicele preţurilor.
-
Nivelul cheltuielilor publice
-Page
22
Indicatorul cheltuielilor publice în expresie reală sau nominală nu are putere de comparaţie internaţională.
Indicatorul care poate exprima o caracterizare a nivelului cheltuielilor publice în fiecare stat într-o anumită perioadă este ponderea cheltuielilor publice în PIB.
Astfel:
Cp/PIB = Cpn : PIBn x 100,
Cp/PIB = ponderea cheltuielilor publice în PIB;
Cpn = cheltuielile publice în expresie nominală;
PIBn = produsul intern brut exprimat în preţuri curente.
Mărimea acestor ponderi este legată de proporţia sectorului public în totalul activităţilor economico-sociale dintr-o ţară, precum şi de intensitatea folosirii cheltuielilor publice pentru sprijinirea sau influenţarea domeniilor de activitate în care statul este prezent sau intervine prin intermediul alocaţiilor bugetare.
Un alt indicator îl constituie cheltuielile publice medii pe locuitor, care se poate exprima în monedă naţională sau în una de circulaţie internaţională.
Relaţia de calcul este următoarea:
Cp/loc = Cpn : P,
unde: Cp/loc – cheltuielile publice medii pe locuitor;
Cpn – cheltuielile publice exprimate în preţuri curente;
P – populaţia (număr de locuitori).
Analiza cheltuielilor publice ale unei ţări poate fi efectuată atât din punct de vedere global, pe baza nivelului total al acestora, cât şi din punct de vedere al structurii lor, pe diferite categorii, în cadrul unui criteriu de clasificare adoptat (economic, funcţional ş.a.).
În acest scop este necesară stabilirea ponderii fiecărei categorii de cheltuielile publice în totalul acestora, pe baza relaţiei:
gsCpi=CpiCpt
×100
-
-Page
23
în care: gsCpi – ponderea cheltuielii publice „i”, în totalul cheltuielilor publice;
Cpi – cheltuiala publică „i” (cheltuielile componente în funcţie de criteriul de clasificare);
Cpt – cheltuieli publice totale.
Cu ajutorul acestui indicator se poate stabili în ce proporţie au fost orientate resursele financiare ale statului spre anumite obiective: sociale, administrative, economice.
Dinamica cheltuielilor publice
Dinamica cheltuielilor publice exprimă modificările care intervin în cuantumul şi structura acestora în decursul unui interval de timp.
Pentru o perioadă considerată, indicatorii dinamicii cheltuielilor publice sunt:
1) creşterea nominală şi reală a cheltuielilor publice în mărime absolută şi în mărime relativă;
2) modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB;3) modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice care revin pe un
locuitor;4) modificarea structurii cheltuielilor publice;5) indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi
creşterea PIB (coeficientul de devansare);6) elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB.
1) Creşterea nominală şi reală a cheltuielilor publice:
modificarea absolută: ΔCp
n(1−0)=Cp
n(1)−Cp
n(0 )
ΔCpr(1−0 )=Cp
r(1 )−Cp
r(0)
modificarea relativă:ΔCp
n(1−0 )
Cpn(0 )
×100sau Icpn
1/0 × 100 – 100
ΔCpr(1−0)
Cpr(0 )
×100sau Icpr
1/0 × 100 – 100
-
Dinamica cheltuielilor publice
-Page
24
2) Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB:
Δ (Cp /PIB )(1−0)=Cp1/ PIB1×100−Cp0 /PIB(0 )×100
3) Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice care revin pe locuitor:
Δ (Cp / loc)(1−0)=Cp / loc(1)−Cp / loc(0 )
4) Modificarea structurii cheltuielilor publice:
Δ ( gsCpi )(1−0)=gsCpi(1)−gsCpi(0)
În perioada considerată, ponderea grupărilor de cheltuieli în totalul acestora se modifică în funcţie de obiectivele urmărite.
5) Indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB, sau coeficientul de devansare (Ic sau Kd):
Kd = Icp(1/0) / IPIB(1/0),
unde:
Kd – coeficientul de corespondenţă între creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB, sau coeficientul de devansare a creşterii PIB de creşterea cheltuielilor publice.
Dacă Kd > 1, atunci cheltuielile publice cresc mai repede decât creşte PIB; dacă Kd < 1, atunci cheltuielile publice cresc mai încet decât creşte PIB.
6) Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB:
-
-Page
25
e=ΔCp(1−0 )/Cp(0 )
Δ PIB(1−0 )/ PIB(0 )
Prezentăm mai jos structura cheltuielilor prevăzute în bugetele locale în totalul cheltuielilor în perioada 2005-2009.
Structura principalelor cheltuieli ale bugetelor locale în totalul cheltuielilor bugetelor locale din România
(2005-2009)
- % -
Explicaţii 2005 2006 2007 2008 2009Cheltuieli de personal 40,34 38,86 32,71 36,27 38,47Bunuri şi servicii 28,31 25,02 22,39 22,53 19,61Dobânzi 0,87 1,51 2,13Subvenţii 20,86 6,97 5,51 4,94 5,29Transferuri între unităţi 5,56 5,61 6,30Alte Transferuri 2,56 3,19 2,79 3,14Proiecte cu finanţare fonduri nerambursabile 0,77
Asistenţă socială 4,69 7,83 7,65 6,94Alte cheltuieli 7,64 1,51 1,62 1,13Cheltuieli de capital 10,49 14,26 20,43 17,08 14,87Operaţiuni financiare 0,82Plăţi efectuate în anii precedenţi şi recuperate 0,53
Totalul cheltuielilor 100 100 100 100 100
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice – Sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale pe anii 2005-2009
-
-Page
26
Structura cheltuielilor bugetelor locale în anul 2005
40.34
28.31
20.86
10.49
Cheltuieli de personalBunuri şi serviciiSubvenţii Cheltuieli de capital
Structura cheltuielilor bugetelor locale în anul 2006
38.86
25.02
6.97
2.56
4.69
7.64
14.26
Cheltuieli de personal Bunuri şi servicii
Subvenţii Alte Transferuri
Asistenţă socială Alte cheltuieli
Cheltuieli de capital
-
-Page
27
Structura cheltuielilor bugetelor locale în anul 2007
32.71
22.39
0.870000000000002
5.51
5.563.19
7.83
1.51
20.43Cheltuieli de personal
Bunuri şi servicii
Dobânzi
Subvenţii
Transferuri între unităţi
Alte Transferuri
Asistenţă socială
Alte cheltuieli
Cheltuieli de capital
Structura cheltuielilor bugetelor locale în anul 2008
36.27
22.531.51
4.94
5.61
2.79
7.65
1.62
17.08
Cheltuieli de personal Bunuri şi servicii
Dobânzi Subvenţii
Transferuri între unităţi Alte Transferuri
Asistenţă socială Alte cheltuieli
Cheltuieli de capital
-
-Page
28
Structura cheltuielilor bugetelor locale în anul 2009
38.47
19.612.13
5.29
6.3
3.14
0.770000000000002
6.94
1.13
14.87
0.820000000000001 0.53 Cheltuieli de personal
Bunuri şi servicii
Dobânzi
Subvenţii
Transferuri între unităţi
Alte Transferuri
Proiecte cu finanţare fonduri nerambursabile
Asistenţă socială
Alte cheltuieli
Cheltuieli de capital
Operaţiuni financiare
Plăţi efectuate în anii precedenţi şi recu-perate
Structura cheltuielilor bugetelor locale, pe capitole, în totalul cheltuielilor bugetului general consolidat
(2006-2009)- (%) -
Anii
Servicii publice generale
Ordine publică
Învăţă-mânt
Sănătate
Cultură, recreere, religie
Asigurări, asistenţă socială
Servicii, dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape
Trans-porturi
Alte cheltuieli
Total
2006 11,61 0,91 34,20 0,53 6,11 12,62 11,07 21,13 1,82 100
2007 13,25 1,20 31,83 0,51 6,85 16,45 11,60 17,68 0,64 100
2008 13,97 1,50 31,17 0,60 7,53 15,59 11,56 17,19 0,89 100
2009 14,52 1,64 31,47 1,12 7,67 15,88 13,36 13,52 0,82 100
2009/2006
%
125,06 180,22 92,02 213,21 125,21 125,83 120,69 63,98 45,05 x
-
-Page
29
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice – Sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale pe anii 2006-2009.
6.4. Reguli generale privind execuţia cheltuielilor instituţiilor publice
În bugetele entităţilor publice sunt stabilite şi aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar după clasificaţia economică şi funcţională şi pe surse de finanţare.
„Credit bugetar – sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni”.3 Din această definiţie rezultă că sumele aprobate în bugetele locale la partea de cheltuieli reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui exerciţiu. Pentru acţiunile multianuale, în bugetele locale se înscriu distinct creditele de angajament şi creditele bugetare.
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează să fie ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui exerciţiu bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate.
Cheltuielile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale ca şi cheltuielile oricărei instituţii publice sunt supuse unor reguli procedurale foarte severe datorate dublei presiuni ce se exercită asupra lor: toată lumea vrea mai mult; nu se pot întinde mai sus decât în limita veniturilor şi eventualelor finanţări bugetare.4
Execuţia cheltuielilor bugetare are la bază următoarele reguli generale:5
creditele bugetare sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi. Ele vizează finanţarea bugetară, definitivă şi gratuită;6
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe tot anul bugetar; creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de
finanţare, excepţie fac cheltuielile de personal; cheltuielile de personal nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;
3 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr. 618/18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
4 Costantin Roman, Gestiunea financiară a instituţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti, 2006.5 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr. 618/18 iulie 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.6 Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003.
-
-Page
30
creditele bugetare aprobate pentru un capital nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capital;
virările de credite de la un capital la alt capital al clasificaţiei bugetare şi de la un program la altul se aprobă de către consiliul local/judeţean, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite şi se pot efectua înainte de angajarea lor, începând cu trimestrul al treilea al anului bugetar;
virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capital bugetar, inclusiv între programele aceluiaşi capital care nu contravin legislaţiei privind finanţele locale, legii bugetului de stat sau legii de rectificare a bugetului de stat sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate şi se pot efectua începând cu trimestrul al treilea al anului bugetar;
propunerile de virări de credite bugetare trebuie să fie însoţite de justificări şi detalieri necesare privind execuţia până la sfârşitul anului bugetar a capitolului şi subcapitolului clasificaţiei bugetare şi a programului de la care se disponibilizează, precum şi a capitalului şi a subdiviziunii clasificaţiei bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare;
fondurile externe nerambursabile au caracter previzionar şi se derulează conform acordurilor încheiate cu partenerii externi. Aceste fonduri vor fi încasate într-un cont distinct, în afara bugetului local/judeţean, şi vor fi cheltuite numai în limita disponibilităţilor existente în acest cont şi în scopul în care a fost acordat.7
În cadrul execuţiei cheltuielilor bugetare pot apărea unele situaţii deosebite care se soluţionează prin intermediul consiliilor locale/judeţene:
în cazul în care se desfiinţează sau se amână unele sarcini, în baza unor dispoziţii legale sau din alte cauze, ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii creditelor bugetare afectate şi de a propune consiliilor locale/judeţene anularea creditelor respective. Cu creditele bugetare anulate se majorează fondurile de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului local/judeţean.8
în situaţia în care, în timpul execuţiei bugetare pe baza dispoziţiilor legale au loc treceri de instituţii, acţiuni sau sarcini în finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale, se vor transfera de la bugetul de stat sumele necesare, iar consiliile locale/judeţene vor aproba modificările intervenite în structura bugetelor proprii şi ale instituţiilor publice subordonate.
Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative care să confirme angajamentele contractate sau din convenţii, primirea bunurilor materiale, prestarea
7 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr. 618/18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
8 Idem.
-
-Page
31
serviciilor, executarea lucrărilor, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare etc.9
Execuţia bugetelor la oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea de contabil.
Efectuarea cheltuielilor publice se poate realiza prin plăţi în numerar sau virament din iniţiativa autorităţilor sau instituţiilor publice. Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea autorităţii sau instituţiei publice.
Operaţiile implicate la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice locale, în legătură cu executarea cheltuielilor bugetare sunt grupate în mai multe etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.
Angajarea – reprezintă actul care generează obligaţii unei autorităţi sau instituţii publice de a plăti o sumă de bani unui terţ, pe baza unui act juridic (contract, hotărâre judecătorească, decizie, hotărârea consiliului local/judeţean etc.). Angajarea este consecinţa deciziei luate în mod deliberat de un organ al administraţiei publice.10
Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme şi anume: angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global. Angajarea cheltuielilor bugetare trebuie să se facă totdeauna în limita disponibilului de credite bugetare.
Angajamentul legal este o fază în procesul execuţiei cheltuielilor bugetare, reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta obligaţii pe seama fondurilor publice.
El are o serie de caracteristici:11
angajamentele legale trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnate de ordonatorii de credite;
angajamentele legale iau forma unui contract de achiziţie, comandă, convenţie, contract de muncă, act de control, acord de împrumut etc., ce reprezintă proiecte de angajament legale care sunt aprobate de ordonatorul de credite doar după ce acesta a primit viza de control financiar preventiv propriu sau delegat. Pentru primirea vizei de control financiar preventiv, angajamentul legal este însoţit de o propunere de avizare a unei cheltuieli bugetare;
angajamentele legale trebuie să respecte principiile bunei gestiuni financiare, ale economicităţii şi eficienţei cheltuielilor publice;
9 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr. 618/18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
10 Iulian Văcărel şi colect., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008.11 Tatiana Moşteanu (coord.), Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti 2003, p. 67.
-
-Page
32
angajamentele legale se efectuează în tot cursul anului bugetar, astfel încât să existe certitudinea că bunurile şi serviciile ce fac obiectul angajamentelor vor fi livrate sau prestate şi se vor plăti în exerciţiul bugetar respectiv.
Angajamentele bugetare legale se semnează de către ordonatorul de credite şi se transmit compartimentului de contabilitate pentru înregistrare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii şi individuale. Angajamentele provizorii se referă la cheltuieli administrative ce se efectuează în mod repetat, în cursul unui exerciţiu bugetar, materializate în bugetele previzionale, ordonatorul de credit având obligaţia să verifice ca acestea să nu fie depăşite de valoarea angajamentelor legale individuale. În cazul angajamentelor legale individuale aprobate până la sfârşitul anului, acoperite din aceste angajamente legale provizorii nu trebuie avizate de persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv. Viza de control financiar preventiv este necesară doar pe angajamentele legale individuale ce depăşesc valoarea angajamentelor legale provizorii.
Angajamentul bugetar este orice act prin care autoritatea competentă afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate. El are o serie de caracteristici:
este necesară punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în cursul exerciţiilor precedente, de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate. Pentru respectarea acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii în limita creditelor bugetare aprobate precedă angajamentul legal;
ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără a verifica dacă au fost rezervate fonduri publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale;
valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie să fie depăşită de valoarea angajamentelor legale şi nu trebuie să fie mai mare decât creditele bugetare aprobate, cu excepţia celor multianuale.
Angajamentele bugetare pot fi individuale şi globale.
Angajamentul bugetar individual este angajamentul specific unei anumite operaţiuni noi care urmează să se efectueze. Acesta se prezintă pentru viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Angajamentul bugetar global este angajamentul bugetar provizoriu care priveşte cheltuieli curente de natură administrativă, (cheltuieli de protocol, cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, cheltuieli de deplasare, etc.) care se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar.
-
-Page
33
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind angajamentul individual şi global, prin care se confirmă existenţa unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-se destinaţia stabilită în buget.
Propunerile de angajament însoţite de toate documentele justificative aferente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv, în vederea acordării vizei, urmând ca la sfârşitul anului să se analizeze modul de realizare a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale aferente acestuia este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Dacă nu se constată diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele definitive este avizat (semnat şi ştampilat) angajamentul bugetar global care devine definitiv. În cazul în care se observă diferenţe semnificative, se hotărăşte includerea în viitor a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor globale, în categoria angajamentelor bugetare individuale. După vizarea angajamentelor bugetare de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv, acesta este semnat de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare.
Lichidarea reprezintă a doua etapă a execuţiei cheltuielilor bugetare. În această fază se verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se determină condiţiile de exigibilitate ale angajamentelor pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective (bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicită de ordonatorul de credite să efectueze lichidarea cheltuielilor.
Ordonanţarea cheltuielilor bugetare reprezintă o fază în procesul execuţiei cheltuielilor bugetare, în care se confirmă că livrările de bunuri şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi efectuată.12 Este faza prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie contabilului public (trezoreriei) să efectueze plata.13
Primele trei faze ale execuţiei cheltuielilor bugetare se realizează în cadrul instituţiei publice. Răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor îi revine ordonatorului de credite bugetare sau persoanei delegate să exercite această calitate.
Plata cheltuielilor publice este efectuată de contabilul public prin unităţile trezoreriei la care au deschise conturi entităţile publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate prin buget.
Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Efectuarea plăţilor în limita creditelor bugetare aprobate se face numai pe bază de acte justificative întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.
12 Costantin Roman, Gestiunea financiară a instituţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti, 2006.13 Iulian Văcărel şi colect., Finanţe publice, ediţia a 6-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008.
-
ta
-Page
34
Execuţia de casă a bugetelor locale este un mecanism în continuă mişcare. Asupra ei pot acţiona factori interni şi externi perturbatori, care impun conducătorilor adoptarea unor măsuri de regularizare.
6.5. Cheltuielile instituţiilor publice privind stocurile
Stocurile cuprind bunuri cumpărate şi deţinute pentru a fi revândute, inclusiv, de exemplu, mărfuri cumpărate de către o entitate şi deţinute pentru a fi revândute, sau pământ sau alte imobilizări corporale deţinute pentru a fi vândute. Stocurile cuprind de asemenea producţia de bunuri finite, producţia în curs de execuţie care este realizată de entitate. Stocurile includ de asemenea materii prime şi alte materiale care sunt în curs de aşteptare pentru a fi utilizate în procesul de producţie şi materiale cumpărate sau produse de către o entitate, care sunt păstrate pentru a fi distribuite unor terţi fără nicio contravaloare cerută sau pentru un preţ nominal; de exemplu, manualele de educaţie publicate de către o autoritate în domeniul sănătăţii pentru a fi donate şcolilor. În multe entităţi din sectorul public stocurile vor avea legătură cu prestarea de servicii mai degrabă decât cu bunurile cumpărate şi deţinute pentru a fi revândute sau cu cele manufacturate pentru a fi vândute. În cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costurile serviciului, pentru care entitatea nu a recunoscut încă venitul conex (îndrumări asupra recunoaşterii venitului pot fi găsite în IPSAS 9 „Venituri din tranzacţii de schimb”).
Stocurile în sectorul public includ:
a) muniţie;a) materii prime consumabile;b) materiale pentru întreţinere;c) piese de schimb pentru imobilizările corporale, altele decât cele care sunt
abordate în Standardele privind imobilizările corporale;d) rezerve strategice (de exemplu, rezerve energetice);e) stocări de monedă neemisă;f) rezerve poştale deţinute pentru vânzare (de exemplu, timbre);g) producţie în curs de execuţie, inclusiv: materiale pentru cursuri
educaţionale/de pregătire; servicii pentru clienţi (de exemplu, servicii de audit), dacă acele servicii sunt vândute la preţuri obiective într-o tranzacţie obiectivă;
h) pământ/proprietate deţinut(ă) pentru vânzare.Atunci când guvernul controlează drepturile de a crea şi a emite diverse active, inclusiv timbre poştale şi monedă, aceste elemente de stoc sunt recunoscute ca stocuri. Nu sunt raportate la valoarea nominală a elementelor similare la începutul perioadei şi costul elementelor similare cumpărate sau produse în timpul ei dar sunt evaluate la costul lor de imprimare sau de emitere.
Atunci când un guvern menţine rezerve strategice din diverse resurse, cum ar fi rezerve energetice (de exemplu, petrol), pentru a fi utilizate în caz de urgentă sau în alte situaţii (de
-
Stocuri
Stocurile în sectorul public
-Page
35
exemplu, dezastre naturale sau alte urgente de apărare civilă), acele rezerve sunt recunoscute ca stocuri în contextul acestui Standard şi sunt tratate în conformitate.
Evaluarea stocurilor
Stocurile ar trebui evaluate la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea netă realizabilă. Stocurile ar trebui evaluate la cea mai mică valoare dintre cost şi costul actual de înlocuire atunci când sunt deţinute:
a) pentru a fi distribuite fără nici o contravaloare percepută sau la un preţ nominal; sau
b) pentru a fi consumate în procesul de producţie bunurilor care vor fi distribuite fără nici o contravaloare percepută sau la un preţ nominal.
Costul stocurilor ar trebui să cuprindă toate costurile cumpărării, costurile prelucrării şi alte costuri care apar pentru aducerea stocurilor în prezenta locaţie sau la prezenta condiţie.
Costul cumpărării stocurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (altele decât cele care sunt ulterior recuperabile de către entitate de la autorităţile fiscale), şi transportul, costurile de manipulare şi alte costuri care pot fi direct atribuite achiziţionării bunurilor finite, materialelor şi resurselor. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse atunci când se determină costurile de cumpărare.
Costurile de cumpărare pot include diferenţe din conversia valutară care apar direct din achiziţionarea recentă a stocurilor facturate într-o monedă străină, în situaţiile permise de tratamentul alternativ aprobat din IPSAS 4 „Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar”. Aceste diferenţe din conversia valutară se limitează la cele care rezultă dintr-o depreciere sau devalorizare gravă a unei monede care nu se poate acoperi deloc în practică împotriva riscului şi care afectează datoriile ce nu vor putea fi achitate, şi apare dintr-o achiziţie recentă a stocurilor.
Costul prelucrării stocurilor
Costurile prelucrării stocurilor includ costurile direct legate de unităţile de producţie, cum ar fi munca directă. Ele includ de asemenea o alocare sistematică a cheltuielilor indirecte de producţie fixe şi variabile care sunt angajate în transformarea materialelor în bunuri finite. Cheltuielile indirecte de producţie sunt acele costuri indirecte de producţie care sunt legate de unităţile de producţie, cum ar fi munca directă. Ele includ de asemenea o alocare sistematică a cheltuielilor indirecte de producţie fixe şi variabile, care sunt angajate în transformarea materiilor prime în producţie finită. Cheltuielile indirecte fixe de producţie sunt acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, neţinând cont de variaţia volumului producţiei, cum ar fi deprecierea şi întreţinerea clădirilor fabricilor şi a echipamentului şi costul gestionării şi administrării. Cheltuielile indirecte variabile de producţie sunt acele costuri indirecte de
-
Evaluarea stocurilor
Costul stocurilorCostul de achiziţie
Costul prelucrării stocurilor
-Page
36
producţie care variază direct sau aproape direct cu volumul producţiei, cum ar fi materiile prime indirecte şi munca indirectă.
Alocarea cheltuielilor fixe indirecte de producţie asupra costurilor de prelucrare este bazată pe capacitatea normală a facilităţilor de producţie. Capacitatea normală este producţia care se aşteaptă a se obţine pe parcursul unui număr mediu de perioade sau sezoane în condiţii normale, luând în calcul pierderea de capacitate care rezultă din întreţinerea planificată. Nivelul curent al producţiei poate fi utilizat dacă aproximează capacitatea normală. Valoarea cheltuielii indirecte alocate fiecărei unităţi de producţie nu este crescută în urma unei producţii scăzute sau a unei fabrici inactive. Cheltuielile indirecte nealocate sunt recunoscute ca fiind cheltuială în perioada în care sunt angajate. Cheltuielile variabile indirecte sunt alocate fiecărei unităţi de producţie pe baza utilizării efective a facilităţilor de producţie.
Blocarea costurilor, şi a celor variabile şi a celor fixe, angajate în modernizarea terenurilor nemodernizate deţinute pentru vânzare, în zone rezidenţiale sau comerciale, ar putea include costuri care se leagă de poziţionarea terenului, de drenare, de instalarea ţevilor pentru conectarea la serviciile publice etc.
Un proces de producţie poate să rezulte în mai mult de un produs care să rezulte simultan. Acesta este cazul, de exemplu, la producţia produselor comune sau când există un produs principal şi un produs rezidual. Atunci când costurile de prelucrare pentru fiecare produs nu sunt identificabile în mod separat, ele sunt alocate între produse pe o bază rezonabilă şi unitară. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea relativă a vânzărilor fiecărui produs, fie la stadiul procesului de producţie, atunci când produsele pot fi identificate separat, fie la încheierea producţiei. Cele mai multe produse reziduale, prin natura lor sunt neimportante. Atunci când acesta este cazul, ele sunt de cele mai multe ori evaluate la valoarea netă realizabilă, şi această valoare este dedusă din costul produsului principal. Prin urmare, valoarea contabilă a produsului principal nu este foarte diferită de costul său.
Alte costuri sunt incluse în costul stocurilor doar în măsura în care ele sunt angajate pentru a aduce stocurile în locaţia lor prezentă şi în condiţia lor prezentă. De exemplu, ar fi potrivită includerea cheltuielilor indirecte, care nu se leagă de producţie sau a costurilor designului produselor pentru anumiţi clienţi, în costul stocurilor.
Exemple de costuri excluse din costul stocurilor şi recunoscute ca fiind cheltuieli în perioada în care au fost angajate sunt:
a) cantităţi anormale de materiale, muncă irosite sau alte costuri de producţie;
b) costuri de depozitare, cu excepţia situaţiei când costurile sunt necesare în procesul de producţie înainte de un alt stadiu al producţiei;
c) cheltuieli administrative indirecte care nu contribuie la aducerea stocu-rilor la locaţia şi la condiţia lor prezentă;
-
Alte costuri incluse în costul stocurilor
-Page
37
d) costuri de vânzare.În situaţii rare, costurile împrumutului sunt incluse în costul stocurilor. Aceste circumstanţe sunt identificate în tratamentul alternativ permis din IPSAS 5 „Costurile îndatorării”.
Costul stocurilor unui prestator de servicii
Costul stocurilor unui furnizor de servicii este compus în primul rând din costurile muncii şi din alte costuri cu personalul direct angajat în prestarea serviciului, inclusiv personalul de supraveghere, plus cheltuielile indirecte care îi pot fi atribuite. Costurile muncii neangajate în prestarea serviciului nu sunt incluse. Costurile cu munca şi alte costuri care sunt legate de vânzări şi de personalul general administrativ nu sunt incluse, dar sunt recunoscute ca fiind cheltuieli în perioada în care sunt angajate.
Tehnicile de evaluare a costului stocurilor, cum ar fi metoda costului standard sau metoda cu amănuntul, pot fi folosite pentru uşurarea muncii dacă rezultatele lor aproximează costul. Costurile standard iau în considerare nivelurile normale ale materiilor prime şi ale resurselor, ale muncii, eficienţei şi utilizării capacităţii. Ele sunt regulat revizuite şi, dacă este necesar, revizuite în lumina condiţiilor curente.
Costul elementelor de stoc care nu se pot, în mod obişnuit, înlocui unul pe celălalt şi cel al bunurilor şi serviciilor produse pentru proiecte speciale ar trebui alocate folosind identificarea specifică a costurilor lor individuale.
Acesta este un tratament potrivit pentru elemente care sunt distribuite pentru un proiect specific. Totuşi, identificarea specifică a costurilor nu este potrivită atunci când există un număr mare de elemente de stocuri care se pot schimba de obicei între ele. În aceste situaţii, metoda de selectare a acelor elemente care rămân în stocuri ar putea fi utilizată pentru a obţine efectele predeterminate asupra surplusului net sau deficitului perioadei.
O entitate ar trebui să utilizeze aceeaşi formulă pentru cost pentru toate stocurile care au aceeaşi natură şi utilitate pentru entitate. Pentru stocurile cu o natură sau o utilitate diferită (de exemplu, anumite mărfuri utilizate într-un segment şi acelaşi tip de mărfuri utilizate într-un alt segment) pot fi justificate diferite formule pentru cost.
Costul stocurilor ar trebui alocat utilizând metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO) sau formulele costului mediu ponderat.
Formula FIFO consideră că elementele de stoc care au fost cumpărate primele sunt vândute primele, şi în consecinţă elementele care rămân în inventar la sfârşitul perioadei sunt cele care au fost cel mai recent cumpărate sau produse. Conform formulei costului mediu ponderat, costul fiecărui element este determinat din media ponderată a costurilor elementelor similare la începutul perioadei şi costul elementelor similare cumpărate sau produse în timpul perioadei.
-
Tehnici de evaluare a costului privind stocurile
Formule de determinare a costului privind stocurile
-Page
38
Media poate fi calculată periodic sau pe măsură ce este primit fiecare transport adiţional, depinzând de situaţia entităţii.
Costul stocurilor poate să nu fie recuperabil dacă aceste stocuri sunt avariate, dacă au devenit în întregime sau parţial învechite sau daca preţul lor de vânzare a scăzut. Costul stocurilor poate să nu fie recuperabil atunci când costurile estimate care vor fi angajate la efectuarea vânzării, schimbului sau distribuţiei au crescut. Practica de a reduce valoarea contabilă a stocurilor mai jos de cost până la valoarea realizabilă netă este în conformitate cu părerea că activele nu ar trebui să fie reportate la o valoarea mai mare decât viitoarele beneficii economice sau decât potenţialul de servicii care se aşteaptă a fi realizate din vânzarea, schimbul, distribuţia sau utilizarea lor.
Valoarea contabilă a stocurilor este de obicei redusă, pentru a fi egală cu valoarea realizabilă netă, depinzând de la element la element. În anumite situaţii, totuşi, ar putea fi potrivită gruparea unor elemente similare sau conexe. Acesta ar putea fi cazul elementelor de stoc care au scopuri sau întrebuinţări finale similare şi care nu pot fi evaluate separat de celelalte elemente în acea linie de producţie. Nu este potrivită reducerea valorii contabile a stocurilor pe baza unei clasificări a stocurilor, de exemplu, bunuri finite, sau pe baza tuturor stocurilor dintr-o anumită activitate, ori pe baza segmentului geografic. Prestatorii de servicii acumulează în general costuri pentru fiecare serviciu pentru care poate fi cerut un preţ de vânzare separat. De aceea, fiecare astfel de serviciu este tratat ca element separat.
Estimările valorii realizabile nete sunt bazate pe cea mai concludentă dovadă disponibilă la momentul în care se fac estimările. Dovada trebuie să fie concludentă pentru valoarea de stocuri care este de aşteptat a se realiza. Aceste estimări iau în considerare fluctuaţiile de preţ sau de cost care sunt legate direct de evenimente care apar după sfârşitul perioadei, în măsura în care astfel de evenimente confirmă condiţii care există la sfârşitul perioadei.
Estimările valorii realizabile nete iau de asemenea în considerare scopul pentru care este deţinut stocul. De exemplu, valoarea realizabilă netă a cantităţii de stoc deţinute pentru a susţine vânzările entităţii sau contractele de prestări de servicii este bazată pe preţul contractului. Atunci când contractele de vânzare sunt pentru mai puţin decât cantitatea de stocuri deţinută, valoarea realizabilă netă a diferenţei în plus este bazată pe preţurile generale de vânzare (îndrumări asupra tratamentului provizioanelor sau al datoriilor contingente, cum ar fi cele care apar din contracte ferme de vânzare în plus faţă de cantităţile de stocuri deţinute şi din contracte ferme de cumpărare, pot fi găsite în IAS 37 „Provizioane, datorii contingente şi active contingente”).
Nu li se reduce valoarea contabilă sub cost materiei prime şi altor resurse deţinute pentru utilizarea în producerea stocurilor, dacă se aşteaptă ca produsele finite în care vor fi încorporate să fie vândute, distribuite sau schimbate la/peste cost. Totuşi, când o scădere a preţului materialelor indică faptul că valoarea realizabilă netă va fi depăşită de costul produselor finite, valoarea contabilă a materialelor este scăzută pentru a egala valoarea realizabilă netă. În astfel de
-
Valoarea realizabilă netă
-Page
39
situaţii, costul de înlocuire a materialelor ar putea fi cea mai bună evaluare disponibilă a valorii lor realizabile nete.
În fiecare perioadă se realizează o nouă evaluare a valorii realizabile nete.
O entitate din sectorul public poate deţine stocuri ale căror beneficii economice viitoare sau al căror potenţial de servicii nu sunt direct legate de abilitatea lor de a genera intrări de fluxuri nete de trezorerie. Aceste tipuri de stocuri apar atunci când un guvern a hotărât să distribuie anumite bunuri gratis sau la un preţ nominal. În aceste cazuri, viitoarele beneficii economice sau viitorul potenţial de servicii al stocurilor, pentru scopurile raportării financiare, sunt reflectate de valoarea pe care entitatea ar fi trebuit să o plătească pentru a dobândi beneficiile economice sau potenţialul de servicii dacă acestea i-ar fi fost necesare pentru a-şi atinge obiectivele. Atunci când beneficiile economice sau potenţialul de servicii nu pot fi dobândite de pe piaţă, trebuie făcută o estimare a costurilor de înlocuire.
Atunci când stocurile sunt vândute, schimbate sau distribuite, valoarea contabilă a acelor stocuri ar trebui recunoscută ca fiind cheltuială în perioada în care este recunoscut venitul conex. Dacă nu există nici un venit conex, cheltuiala este recunoscută atunci când bunurile sunt distribuite sau atunci când se prestează serviciul conex. Valoarea oricăror scăderi ale valorii contabile a stocurilor şi toate pierderile din stocuri trebuie recunoscute ca fiind o cheltuială în perioada în care apare scăderea valorii contabile sau pierderea. Valoarea oricărei inversări sau oricărei scăderi a valorii contabile a stocurilor ar trebui recunoscută ca fiind o reducere în valoarea stocurilor recunoscute ca fiind cheltuială în perioada s în care apare inversarea.
Procesul de recunoaştere a valorii contabile a stocurilor vândute, schimbate sau distribuite ca fiind o cheltuială are drept rezultat corelarea costurilor cu veniturile. Pentru un prestator de servicii, momentul în care stocurile sunt recunoscute ca fiind cheltuieli în mod normal apare atunci când sunt oferite serviciile sau atunci când sunt facturate serviciile pentru care este plătit.
Unele stocuri pot fi alocate unor alte conturi de activ, de exemplu, stocurile utilizate ca o componentă a imobilizărilor corporale construite în regie proprie. Stocurile alocate unui alt activ în acest fel sunt recunoscute ca fiind o cheltuială în timpul vieţii utile a acelui activ.
6.6. Studiu aplicativ privind costurile totale ale educaţiei unui elev (costul standard)
Ne propunem să tratăm unele aspecte pe care le îmbracă teoria, fundamentarea şi utilizarea costurilor totale ale educaţiei pentru un elev preşcolar, venind astfel în ajutorul celor care studiază problema şi au misiunea rezolvării ei.
-
Distribuirea bunurilor fără contravaloare percepută sau la preţ nominal
Recunoaşterea ca o cheltuială
-Page
40
Aplicarea unor strategii educaţionale în şcoli pe termen scurt, mediu şi lung trebuie să fie un atribut al guvernului, şi orice întârziere va avea repercusiuni de nebănuit. Strategiile educaţio-nale în procesul de aplicare concretă vor genera consumuri mari de resurse financiare, care va trebui să fie prevăzute din timp cu mijloace adecvate, cum ar fi costurile totale ale educaţiei/elev preşcolar. Aceste costuri reprezintă, după părerea noastră, instrumente autentice de previziune, fără de care orice proces educaţional preşcolar sau şcolar se desfăşoară la întâmplare, cu un volum de resurse dimensionat empiric şi fără posibilitatea de stratificare a etapelor educaţionale în strânsă corelaţie cu nevoia de integrare a unui tânăr în viaţa activă şi societate, în general.
Costul total al educaţiei pentru un elev preşcolar reprezintă, după părerea noastră, efortul financiar normal, neîmpovărător, pe care societatea umană îşi propune să-l suporte de la o etapă la alta pentru educarea prin grădiniţă şi şcoală a unui tânăr normal, sănătos fizic şi mental, care, după ieşirea din procesul educaţional, să poată fi integrat în societate fără riscul de a nu fi acceptat de către aceasta, datorită unor devieri de comportament sau unei slabe pregătiri profesionale. Denumirea de cost presupune desigur o anumită sumă de bani pe care societatea o alocă pentru un tânăr de la înscrierea sa în grădiniţă şi până la absolvirea ultimului nivel de şcolarizare din cadrul ariei de vârstă a minoratului (3 ani-18 ani). Deci, pentru determinarea costului total al educaţiei, este necesar să folosim ca segment de vârstă minoratul. Acest segment are următoarele componente:
nivelul preprimar – costul total al educaţiei/preşcolar (Ctp); nivelul primar – costul total al educaţiei/elev din primar (Ctpr); nivelul gimnazial – costul total al educaţiei/elev din gimnazial (Ctg); nivelul liceal – costul total al educaţiei/elev din liceu (Ctl); nivelul profesional – costul total al educaţiei/elev din profesional (Ctpf); alte niveluri (complementar, postliceal etc.) – costul total al educaţiei
pentru un elev de la alte niveluri (Cta).Deci costul total al educaţiei pentru un elev preşcolar (Ct) este egal cu suma costurilor totale cu educaţia unui tânăr care parcurge nivelurile educaţionale prezentate mai sus, astfel:
Ctl = (Ctp + Ctpr + Ctg + Ctl + Cta) / Nei sau
Ctll = (Ctp + Ctpr + Ctg + Ctpf +Cta) / Nei,
în care:
Ctl – reprezintă costul total al educaţiei unui elev preşcolar, pentru un tânăr care începe procesul educaţional în grădiniţă şi-l finalizează prin liceu sau chiar şcoală postliceală;
Ctll – reprezintă costul total al educaţiei unui elev preşcolar, pentru un tânăr care începe procesul educaţional în grădiniţă şi-l finalizează prin şcoala profesională sau complementară. Fiecare dintre componentele Ct, pe niveluri educaţionale, are o structură de genul:
-
-Page
41
Cti = (Mi + Vi + Cspeci) / Nei,în care:
i – nivelul educaţional (preprimar, primar);
Mi – cheltuieli materiale şi de capital;
Vi – cheltuieli de personal şi burse;
Cspeci – cheltuieli speciale;
Nei – număr elevi preşcolari.
În expresie matematică, M, V şi Cspec pot avea următoarele structuri:
M = m + cap,în care:
m – cheltuieli materiale (titlul II din clasificaţia economică);
cap – cheltuieli cu investiţiile (titlul VII din clasificaţia economică).
V = p + b,în care:
p – cheltuieli de personal (titlul I din clasificaţia economică);
b – cheltuieli cu bursele (titlul V din clasificaţia economică).
Cspec = c + bac + o + man + achelt,
în care:
c – cheltuieli cu examenul de capacitate;
bac – cheltuieli cu bacalaureatul;
o – cheltuieli cu olimpiadele şi concursurile şcolare;
man – cheltuieli cu manualele şcolare;
achelt – alte cheltuieli cu elevii preşcolari.
Introducând în formula iniţială relaţiile de mai sus, putem determina relaţia de bază a costurilor totale educaţionale cu care se poate opera în instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe fiecare nivel educaţional, astfel:
-
-Page
42
Cti = (Mi + Vi + Cspeci) / Nei == (mi + capi + pi + bi + ci + baci + oi + mani + achelti) / Nei
Această formulă poate fi folosită pentru determinarea costului total al educaţiei pentru un preşcolar sau elev atât la nivel de unitate de învăţământ, cât şi, prin însumare, la nivel naţional.
Deci strategiile educaţionale pot fi promovate la toate nivelurile de organizare şi funcţionare a învăţământului, dar cele mai importante sunt cele stabilite la nivel naţional, deoarece beneficiază de o anumită voinţă, care poate determina atât eradicarea unor lipsuri materiale cunoscute, cât şi alocarea unor resurse suplimentare pentru modernizare. Strategiile educaţionale bazate pe costuri urmăresc de regulă menţinerea unei anumite finanţări a învăţământului preuniversitar, astfel încât proporţionalitatea alocării de resurse să fie sesizată în toate elementele de structură ale costului total al educaţiei.
Eficacitatea este definită prin calitatea unei acţiuni de a produce rezultatele scontate, o opţiune favorabilă, aşteptată. Eficacitatea cheltuielilor publice exprimă o dimensiune optimă a unui raport determinat între eforturile financiare (consumul de resurse financiare publice) şi efectele comensurabile sau estimative, obtenabile pe obiectivele finanţate din fonduri publice.
În condiţiile în care nevoile publice reclamă bunuri publice de valori ridicate, în continuă creştere şi diversificare, iar resursele financiare nu sporesc la fel de rapid, se creează un decalaj de ritm, care conduce la o stare permanentă de insuficienţă a resurselor necesare, fenomen ce se petrece în condiţiile în care, în mod conştient, guvernul procedează la trierea şi ierarhizarea nevoilor sociale şi, respectiv, la diminuarea cheltuielilor publice, în funcţie de mai multe criterii: prioritate, oportunitate, eficacitatea cheltuielilor publice, calitatea serviciilor publice, standardele internaţionale.
Eficacitatea cheltuielilor publice ocupă din ce în ce mai mult loc printre criteriile de selectare a alternativelor proiectelor de dimensionare a volumului acestora, în vederea cuprinderii în legile bugetare anuale.
Aprecierea eficacităţii cheltuielilor publice este de competenţa factorilor de decizie politică şi a celor executivi, de coordonare a procesului de utilizare a fondurilor alocate. Pe parcursul acestui proces pot fi găsite soluţii de reducere la minimum a costurilor, a investiţiilor sau a cheltuielilor curente privind serviciile publice.
În aplicarea metodelor de evaluare a indicatorilor înscrişi în bugetul anual, ca şi a celor cuprinşi în programe având un orizont de timp mediu sau lung, cel mai important obiectiv de atins trebuie să fie eficacitatea utilizării resurselor. În acest fel, metodele aplicate pot influenţa în mod real decizia financiară a instituţiei publice, la care se adaugă şi puterea de amendament a parla-mentului. Acest aspect relevă echilibrul dintre puterea legislativă şi cea executivă. Intervenţiile
-
Eficacitatea sistemului naţional de instruire
-Page
43
ulterioare făcute cu ocazia rectificării legii bugetare, pe baza unor ajustări în cursul unui exerciţiu, trebuie să se apropie şi mai mult de criteriul eficienţei cheltuielilor.
Eficacitatea cheltuielilor se realizează atunci când:
este posibilă alegerea alternativei celei mai puţin costisitoare în raport cu rezultatul final al serviciului public, pentru care se doreşte creşterea cantitativă a serviciului public;
modernizarea din punctul de vedere al producerii serviciului public, în vederea sporirii la maximum a utilităţii la consumator, utilitate dată de satisfacţia performanţelor;
sporirea la maximum a utilităţii la consumator, comportând şi latura economică (cel mai mic preţ plătit şi cel mai mic cost în utilizare);
puterea de previziune din cadrul unui orizont de timp stabilit.Eficacitatea rezultatelor sistemului naţional de instruire publică
Termenul de „eficacitate”, aplicat rezultatelor sistemului naţional de instruire publică, poate fi interpretat ca totalitatea efectelor determinate de sistem (incluzând politicile de instruire publică şi reformele sistemului) asupra stării de instruire publică a populaţiei. Atunci când se analizează ţintele şi strategiile pentru îmbunătăţirea eficacităţii unui sistem, trebuie diferenţiate patru tipuri de eficacitate:
eficacitatea populaţională, reprezentând capacitatea politicii de reformă a programelor de a produce îmbunătăţiri măsurabile ale stării de instruire a populaţiei;
eficacitatea atribuibilă, definită ca diferenţa dintre rezultatele obţinute la grupurile influenţate sau neinfluenţate de respectivele programe;
eficacitatea populaţională atribuibilă (impactul), exprimând numărul de persoane ce ar avea de câştigat în urma aplicării programului;
eficacitatea relativă, care exprimă proporţia rezultatelor dintre cei influenţaţi şi cei neinfluenţaţi de program.
Aprecierea eficacităţii şi a impactului programelor este posibilă prin folosirea indicatorilor de instruire sau a factorilor înrudiţi cu aceştia.
Indicatorii pot fi împărţiţi în categorii legate de politicile de instruire. Pentru planificarea şi evaluarea instruirii sunt utilizaţi numeroşi indici ce vizează intrările. Aceşti indici pot fi clasificaţi după cum urmează:
a) condiţiile social-economice (nivelul de trai al populaţiei);b) caracteristicile stării de sănătate a populaţiei;c) indicii care evidenţiază gradul de asigurare a populaţiei cu servicii de
instruire.
-
-Page
44
1) Indicatori de politică educaţională:
preocuparea la cel mai înalt nivel politic; alocarea resurselor adecvate pentru instruirea primară; gradul de echitate în
distribuţia resurselor; gradul de implicare a comunităţii; stabilirea celor mai bune măsuri organizatorice şi manageriale; manifestarea practică a implicării politice internaţionale.
2) Indicatori economici şi sociali:
sporul populaţiei; bugetul naţional sau produsul naţional brut; distribuţia veniturilor; gradul de ocupare a forţei de muncă; gradul de alfabetizare a populaţiei adulte; condiţiile de locuit, exprimate prin numărul de persoane pe cameră.
3) Indicatori ai asigurării instruirii publice:
disponibilitate; accesibilitate fizică; accesibilitate economică şi culturală; utilizarea serviciilor; indicatori de apreciere a calităţii instruirii.
4) Indicatori de acoperire la nivelul asistenţei primare:
nivelul de cultură medicală; accesul la apă curentă în locuinţă sau la mică distanţă de aceasta, în
spaţiile de învăţământ; facilităţi igienice în locuinţă sau în imediata apropiere a acesteia; accesul copiilor la serviciile locale de îngrijire; accesibilitatea medicamentelor esenţiale pe tot parcursul anului; accesul la instituţiile de specialitate; procentul populaţiei, de diverse categorii, ce lucrează în asistenţa
medicală primară şi în instituţiile specializate.5) Indicatori ai stării de instruire:
procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul preşcolar; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul primar; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul gimnazial; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul liceal; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul profesional; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul postliceal; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul superior; procentul de cuprindere a generaţiei în învăţământul postuni-versitar.
6.7. Metode de evaluare economică a eficienţei activităţilor de instruire
-
Definiţii
-Page
45
În DEX eficienţa economică este definită drept calitatea de o obţine efecte economice utile, iar în Dicţionarul de economie politică eficienţa este definită ca o expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obţinute şi efortul sau cheltuiala făcută pentru obţinerea lui.
Termenii de eficienţă şi eficacitate nu sunt noi, ei fiind folosiţi încă din antichitate. Ambele cuvinte provin din latină: eficienţă derivă din efficere = a efectua, iar eficacitatea din efficas, efficacis = care are efecte dorite.
Se formulează şi o altă definiţie, astfel: categoria economică de eficienţă exprimă relaţia de cauzalitate între efectele rezultate din desfăşurarea unei activităţi şi efortul ocazionat de aceasta. Se apreciază că cea mai cuprinzătoare definiţie a eficienţei este dată de prof. univ. dr. Petre Jica. Acesta atribuie noţiunii de eficienţă patru sensuri, şi anume:
1. un sens foarte larg în care eficienţa este definită ca fiind calitatea unei activităţi, acţiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive, care se exprimă prin compararea efectelor cu eforturile;
2. un sens larg în cadrul căruia se includ efectele directe şi cele conexe, respectiv efortul direct şi conex. Avem de a face deci cu eficienţa absolută, care nu presupune comparaţia cu alte alternative ale acţiunii respective;
3. un sens restrâns care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect să fie acceptabil în comparaţie cu alte raporturi ale activităţii sau cu alte variante sau cu un regim normat de eficienţă;
4. un sens forte restrâns care reprezintă abordarea cea mai sintetică şi mai completă a noţiunii de eficienţă, abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natură şi timp cu efectele obişnuite, de asemenea echivalate ca natură şi timp.14
Eficienţa reprezintă maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate.
Studierea eficienţei activităţilor de instruire prin analize economice determină utilizarea tehnicilor specifice de cuantificare a acţiunilor respective de către specialiştii din domeniu.
Tehnicile de cuantificare rezultă din opţiunile bugetare şi din necesitatea raţionalizării lor prin programele de instruire adoptate la nivel naţional. Tehnicile de cuantificare se bazează pe teoria axiologică, pe scara valorilor supuse analizei, pe instrumentele de comparare a mai multor decizii posibile şi ierarhizarea valorică a acestora. Alegerea unei anumite tehnici de cuantificare şi a anumitor criterii axiologice de comparaţie condiţionează rezultatele evaluării şi determină strategiile din domeniul instruirii.
Tehnicile de cuantificare sunt diverse, dar se bazează pe aceleaşi principii. Ansamblul criteriilor este definit astfel încât să prezinte consecinţele fiecărei strategii supuse evaluării. Alegerea criteriilor trebuie să conducă la realizarea unor comparaţii între efectele strategiilor analizate. De exemplu, dacă se iau în considerare consecinţele economice şi cele educaţionale ale unei 14 Petre Jica, Determinarea eficienţei progresului tehnico-ştiinţific şi a calificării, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1980.
-
Tehnici de cuantificare
-Page
46
strategii, atunci criteriile pot fi cheltuielile cu aplicarea strategiei, respectiv probabilitatea educării la un anumit nivel. Strategia X este preferabilă strategiei Y, după criteriul economic, dacă volumul cheltuielilor de aplicare a strategiei X este mai mic decât cel al strategiei Y, şi invers.
Desigur că cea mai mare dificultate o constituie prezentarea căilor de urmat pentru a compara strategiile de instruire. Stabilirea criteriilor utilizate constituie nomenclatorul de evaluare a strategiilor pentru întregul proces de analiză. Nomenclatorul de evaluare se elaborează pentru fiecare studiu, în raport cu problemele de rezolvat. Procesele economice de evaluare a activităţii de instruire implică următoarele aspecte:
elaborarea tehnicilor de cuantificare, apelând la metodele statistice, calculul probabilităţilor, metodele econometrice;
stabilirea strategiei optime în raport cu criteriul de evaluare adoptat, prin transformarea scărilor valorice specifice fiecărei strategii analizate într-o ierarhie globală (combaterea preferinţelor).
Adoptarea criteriilor de evaluare face apel la problematica tridimensională a analizei economice:
dimensiunea temporal-tehnică a actualizării; dimensiunea calitativă – indicatorul „calitatea instruirii”; dimensiunea combinată, temporală şi calitativă.
Metodele de evaluare economică a eficienţei activităţilor de instruire se referă la studiul comparativ eforturi-efecte, la analiza complexă a raportului costuri-avantaje prin:
metoda cost-beneficiu; metoda cost-eficacitate; metoda cost-utilitate.
Metoda cost-beneficiu
Metoda stabileşte legăturile funcţionale dintre costul unei activităţi de instruire şi efectele sale, exprimate în unităţi monetare. La aplicarea metodei se stabileşte nomenclatorul care exprimă toate criteriile, în forma valorică. Pentru fiecare criteriu de analizat se calculează diferenţa dintre situaţia de referinţă şi cea specifică strategiei (activităţii) evaluate (în valoare absolută). Costurile se determină prin însumarea valorilor absolute ale diferenţelor, pentru criteriile cu situaţii de referinţă preferate de strategie.
Beneficiile se stabilesc prin însumarea valorilor absolute ale diferenţelor, pentru criteriile a căror strategie este preferabilă situaţiilor de referinţă. Alegerea strategiei preferabile este posibilă prin două procedee:
1) procedeul cost-beneficiu în mărime absolută, care constă în opţiunea pentru strategia care conduce la beneficiul cel mai mare, adică diferenţa cea mai ridicată dintre beneficiu şi cost;
2) procedeul cost-beneficiu în mărime relativă, care constă în opţiunea pentru strategia al cărei raport cost-beneficiu este cel mai mic.
-
Metode de evaluare a eficienţei
-Page
47
Metoda cost-eficacitate
Metoda stabileşte relaţiile dintre costul activităţilor de instruire şi efectele acestora, exprimate în unităţi fizice. Această metodă porneşte de la stabilirea unui nomenclator care exprimă un criteriu în unităţi fizice (criteriul de eficacitate) şi criterii în unităţi valorice. Criteriile în unităţi valorice (monetare) sunt grupate într-unul singur, şi anume câştigul din strategia considerată în raport cu strategia de referinţă (conform metodei anterioare).
Metoda cost-utilitate
Această metodă stabileşte relaţiile dintre costurile activităţilor de instruire şi efectele acestora, exprimate în variabile calitative. Se obţine un nomenclator cu criterii nemonetare, cum este cazul costului aferent unui număr de ani de instruire şi al calităţii instruirii. Rezolvarea acestei probleme conduce la construirea unei funcţii de utilitate în raport cu:
numărul anilor de instruire câştigaţi; calitatea instruirii.
Modelarea matematică
Aplicarea modelării matematice în fundamentarea deciziilor privind conducerea activităţilor economice şi sociale înregistrează succese remarcabile, făcând obiectul de studiu al specialiştilor din domeniu. Numeroasele încercări de a aplica modelarea matematică în economie, şi cu atât mai mult în politica educaţională, nu au condus la rezultatele scontate, impunându-se apelarea la modelarea procedurală. Strategiile adoptate în sfera educaţională se pot descompune în succesiuni de evenimente ale căror forme de manifestare diferă în raport cu răspunsul individului la strategia aplicată.
Evaluarea acestor strategii implică luarea în considerare a tuturor evenimentelor, precum şi a incertitudinilor ce decurg din răspunsurile individuale la fiecare eveniment. Soluţiile la aceste probleme de evaluare a rezultatelor diferitelor strategii sunt date de aplicarea metodelor specifice teoriei probabilităţilor:
a) metoda arborelui decizional soluţionează poziţiile intermediare ale evenimentelor posibile, afectate de anumite probabilităţi de manifestare. Metoda se foloseşte pentru alegerea strategiei cu cele mai mari avantaje, riscurile cele mai scăzute, costuri minime sau cel mai bun raport cost-avantaj. Metoda este folosită prioritar pentru stabilirea speranţei matematice a câştigului asociat unei strategii care vizează grupuri sociale. Dificultatea metodei constă în estimarea probabilităţii de manifestare a fiecărui eveniment;
b) metoda Markov este specifică teoriei probabilităţilor şi modelează evoluţia în timp a populaţiei ce traversează un număr dat de stări;
c) metoda Monte Carlo utilizează tehnicile de mărimi aleatorii pentru a rezolva problemele non-aleatorii, cum este cazul unor calcule integrale sau al estimării distribuţiilor unor variabile necunoscute. Metoda se bazează pe capacitatea de a reproduce elementul aleatoriu pornind de la reguli algebrice sau
-
Evaluarea activităţilor de instruire prin modelare
-Page
48
formule matematice, ajungând la anumite elemente certe (numere pseudoale-atorii), considerate ca realizări ale variabilelor întâmplătoare urmând o lege dată. Metoda Monte Carlo s-a extins, fiind frecvent aplicată o dată cu utilizarea largă a computerelor şi datorită importanţei simulării distribuţiilor pe eşantioane de indivizi sau pe populaţie în ansamblul său.
Modelarea econometrică
Ca demers ştiinţific al identificării, explicării şi prevederii fenomenelor economice, econometria aplicată în învăţământ are rolul de a modela informaţiile specifice activităţilor educaţionale. Astfel, se creează, se evaluează şi se structurează elementele proprii acestui domeniu social.
Punctul de început îl constituie cunoaşterea exactă a conceptelor economice care se manifestă în sistemul educaţional, stabilirea concretă a noţiunilor operante şi precizarea modalităţii de evaluare. Fiecare noţiune economică trebuie să fie explicată şi asociată cu eficienţa educaţională şi economică, fiind preferabile analizele pe niveluri de instruire.
Modelarea statistică
Analiza datelor statistice se bazează pe un mare volum de informaţii şi pe studii multidimensionale, relevând aspectele descriptive prin sintezele de date furnizate. Utilizând procedeele de evaluare statistică, se pot pune în evidenţă fenomenele latente rezultate din acţiunea simultană a mai multor factori de influenţă. Datele statistice prelucrate corespunzător permit construirea de modele economice performante ale activităţilor educaţionale, superioare celor ce nu se bazează pe observaţii. Cele mai importante instrumente de lucru folosite în evaluările statistice sunt analizele comportamentelor principale şi analizele coresponden-ţelor dintre componente.
Modelarea organizaţională
Evaluarea organizaţională conduce la stabilirea directă a îmbunătăţirii eficacităţii sistemului de instruire prin optimizarea muncii în această sferă socială. În mod corespunzător, corectarea disfuncţionalităţilor necesită, conform procedurilor organizatorice, divizarea muncii până la nivelul mişcărilor elementare şi aplicarea mecanismelor de coordonare.
Metoda de evaluare organizaţională a activităţilor educaţionale consideră că ineficienţa sistemului se datorează lipsei de coerenţă între elementele diferite ale sistemului. Evaluarea organizaţională nu este destinată numai furnizării unui diagnostic al slabei funcţionări, ci propune soluţii de eliminare a disfuncţionalităţilor şi de integrare în programe naţionale. Evaluările organizaţionale se referă la analiza calitativă a relaţiilor existente între diferitele centre care alcătuiesc sistemul. Aceste relaţii pot fi de autoritate, de colaborare, de comunicare sau de schimb, potrivit normelor specifice de organizare. Metoda constituie un instrument original de evaluare şi dificil de manevrat prin caracterul său general.
-
-Page
496.8. Studiu aplicativ privind finanţarea învăţământului preuniversitar din România
Costul standard – instrument de fundamentare a bugetului instituţiei publice
-
Costul standard – instrument de fundamentarea bugetului
-Page
50
Proiectul de buget pentru următorul an financiar se elaborează de directorul unităţii de învăţământ împreună cu şeful compartimentului financiar-contabil, se dezbate şi este avizat în Consiliul de administraţie şi se înaintează Consiliului local.
A. Finanţarea de bază
Structură Surse / criterii / fundamentarea) Cheltuieli de personal didactic,
nedidactic şi auxiliar aferent desfăşurării în bune condiţii a procesului de învăţământ;
b) Cheltuieli pentru perfecţionarea personalului didactic;
c) Cheltuieli pentru procurarea manualelor şcolare acordate în mod gratuit elevilor din învăţământul preuniversitar obligatoriu;
d) Dotări cu mijloace de învăţământ corespunzător curriculum-ului şcolar;
e) Cheltuieli materiale şi pentru servicii curente;
f) Cheltuieli pentru asigurarea unor facilităţi de transport pe calea ferată acordate elevilor şi cadrelor didactice.
SURSE▫ Buget de stat;▫ Buget local;▫ Bugetul consiliului judeţean
(fondul de echilibrare al bugetelor locale);
▫ Venituri proprii;▫ Surse externe
CRITERII▫ Numărul de elevi ai unităţii
de învăţământ
FUNDAMENTARE▫ Indicatori de bază:
- Cost standard/elev;- Coeficienţi de diferenţiere pe
medii, niveluri, profiluri şi filiere de învăţământ
Bugetul se elaborează pe baza următorilor indicatori:
Pentru finanţarea de bază:
▪ număr de elevi, preşcolari pe mediul rural-urban, niveluri, profile şi filiere de învăţământ preşcolar cu program normal, prelungit sau săptămânal, primar, gimnazial, liceal, după caz;
▪ nivelul costului standard/elev aprobat de Ministerul Cercetării, Tineretului şi Sportului reprezentând costul standard pe un elev din învăţământul gimnazial, dintr-o şcoală gimnazială cu 500 elevi din mediul urban;
▪ coeficienţii de diferenţiere ai costului standard/elev în funcţie de: mediul rural-urban, nivelul de învăţământ: preşcolar (săptămânal, prelungit, normal), primar, liceal – pe profiluri şi filiere.
Fb=C s×∑ Ei×k j×krui
-
-Page
51
Fb – volumul de fonduri pentru finanţarea de bază;Cs – costul standar/elev în învăţământul gimnazial mediul urban;
Ei – numărul de elevi şcolarizaţi în nivelul/profilul „i” de învăţământ;
kj – coeficientul de diferenţiere pe niveluri/profiluri/ filiere de învăţământ;
Fb – volumul de fonduri pentru finanţarea de bază;i1...n – nivelul/profilul/filiera de învăţământ;
krui – coeficientul de diferenţiere pentru mediul rural/ urban aferent nivelului/profilului/filierei „i” de învăţământ.
Coeficienţi de diferenţiere pe nivele, filiere, profile şi pe mediu (urban/rural) (Ki)
Nivelul, filiera, profilul Rural UrbanGrădiniţă cu program normal 0,95 0,83Grădiniţă cu program prelungit 2,04 1,77Grădiniţă cu program săptămânal 3,49 3,03Scoală primară 0,83 0,82Şcoala gimnazială 1,01 1,00Şcoala gimnazială de arte şi muzică X 1,51Liceu teoretic 1,29 1,22Liceu tehnologic 1,33 1,28Liceu vocaţional teologic 1,58 1,47Liceu vocaţional pedagogic X 1,46Liceu vocaţional sportiv X 1,64Liceu vocaţional de artă X 1,93Şcoala de arte şi meserii 1,05 1,03
Fişa pentru proiecţia bugetară la nivelul unităţii şcolare
A. FINANŢAREA DE BAZĂ
• Indicatori de bază:▪ Costul standard/elev (Cs): 1.900 lei/elev, preşcolar/an;▪ Număr de elevi pe nivele, filiere, profile şi pe mediu (urban/rural).Număr de elevi – 312 în învăţământul primar;
332 în învăţământ gimnazial, total elevi 644 a) 1 900 lei × 0,82 × 312 = 486.096 leib) 1.900 lei × 1,00 × 332 = 630.800 lei
-
-Page
52
Total = 1.116.896 lei
c) Cheltuieli pentru manuale şcolare gratuite 644 elevi × 23,75 lei /elev = 15.300 lei
d) Cheltuieli pentru facilitarea transportului pe calea ferată = 54.150 lei
TOTAL finanţare de bază = 1.186.346 lei
B. Finanţarea complementară
Structură Surse / criterii / fundamentarea) Cheltuieli de capital;b) Cheltuieli cu cofinanţarea unor
programe naţionale de reabilitare a infrastructurii şcolare realizate cu finanţare externă;
c) Cheltuieli cu bursele elevilor;d) Cheltuieli cu subvenţionarea
activităţii cantinelor şi internatelor şcolare;
e) Cheltuieli pentru finanţarea unor programe naţionale de sprijin al elevilor - programul „Laptele şi cornul”, „Rechizite şcolare” etc;
f) Cheltuieli pentru asigurarea facilităţii acordate elevilor şi cadrelor didactice pentru transportul auto;
g) Cheltuieli pentru activităţi cultural-educative.
SURSE▫ Buget de stat; ▫ Buget local;▫ Bugetul consiliului judeţean
(fondul de echilibrare al bugetelor locale);
▫ Venituri proprii.
CRITERII▫ Starea, dispersia, mărimea şi
dotările unităţii de învăţământ;▫ Necesarul de burse sociale şi
alte forme de sprijin social pentru elevi.
FUNDAMENTARE▫ Note de fundamentare şi devize
de cheltuieli şi/sau indicatori de consum, pe tipuri de cheltuieli
Pentru finanţarea complementară necesarul de fonduri se calculează ca sumă a cheltuielilor ce trebuie acoperite în anul financiar pentru fiecare categorie de activităţi/domenii care intră în sfera acestei forme de finanţare, după următoarea formulă:
Fc=∑ Fci
Fc = fondul aferent finanţării complementare;
Fci = fondul necesar acoperirii cheltuielilor din domeniul „i” de activitate.
-
-Page
53
Finanţarea complementară
a) Achiziţionare autoturism = 30.000 lei
b) Cheltuieli cu bursele elevilor
50 elevi × 50 × 8 luni = 20.000 leic) Program „lapte şi corn”
30 × 312 elevi × 8 luni = 74.880 leid) Facilităţi transport auto
634 elevi × 40 lei = 25.360 leie) Activităţi cultural-educative şi sportive
concursuri internaţionale = 4.500 lei cercul de pictură = 1.800 lei cercul de tradiţii = 3.000 lei
Total e) = 9.300 lei
TOTAL finanţare complementară = 168.840 lei
C. Finanţarea suplimentară
Structură Surse / criterii / fundamentarea) Cheltuieli generate de
şcolarizarea elevilor aparţinând minorităţilor naţionale;
b) Cheltuieli determinate de necesitatea atragerii şi menţinerii în învăţământ a copiilor şi tinerilor de vârstă şcolară care manifestă tendinţe de abandon şcolar;
c) Cheltuieli generate de prezenţa în şcoală a unor elevi cu probleme sociale deosebite;
d) Cheltuieli necesare pentru stimularea elevilor cu capacităţi creative şi de învăţare deosebite;
SURSE▫ Buget de stat; ▫ Buget local;▫ Bugetul consiliului judeţean
(fondul de echilibrare al bugetelor locale);
▫ Venituri proprii, surse externe.
CRITERII▫ Numărul de elevi beneficiari de
finanţare suplimentară
FUNDAMENTARE▫ Programe de finanţare
suplimentară aprobate de Direcţia
-
-Page
54
e) Cheltuieli determinate de şcolarizarea elevilor cu dizabilităţi de învăţare.
învăţământ a CJ cu avizul consiliilor locale;
▫ Coeficienţi de corecţie exprimaţi ca procente aplicate costului standard/elev
Pentru finanţarea suplimentară necesarul de fonduri aferent acestei categorii de finanţare se calculează pentru fiecare activitate finanţată suplimentar pe baza indicatorilor de cheltuieli corespunzători specificului acestei activităţi. Necesarul de fonduri pentru finanţarea suplimentară Fs se calculează după următoarea formulă:
FS = CS × Σ ESI × KSI
Fs – fondul necesar finanţării suplimentare
Esj – numărul de elevi care beneficiază de categoria „i” de activitate ce va fi finanţată
Cs – costul standard/elev
Ksj – coeficientul de corecţie ce se aplică costului standard/ elev pentru domeniul de activitate finanţat suplimentar
Coeficienţii de corecţie pentru calculul finanţării suplimentare
Categorii de elevi pentru care se aplică coeficientul de corecţie
Valoarea coeficientului (procent aplicat costului standard/elev) Ps
Observaţii
Elevi aparţinând minorităţilor rrome 3,07%
Se aplică acest coeficient doar în cazul în care există programe orientate pentru aceşti elevi
Elevi cu dizabilităţi de învăţare 2,59%
Se aplică în cazul în care există în unitate elevi cu diferite tipuri de handicap
-
-Page
55
Elevi aparţinând grupurilor defavorizate 6,31%
Se aplică acest coeficient doar în cazul în care există programe orientate pentru aceşti elevi (rechizite şcolare, „Bani de liceu” etc.)
Elevi cu nevoi educaţionale speciale 0,68%
Se aplică în cazul în care există în unitate elevi cu performanţe deosebite sau elevi care au eşecuri şcolare şi pentru care sunt aprobate programe suplimentare
Elevi cu nevoi sociale deosebite
▫ Zona de risc mare 0,65%
▫ Zona de risc mediu 0,43%
▫ Zona de risc mic 0,21%
Se alege coeficientul în funcţie de zona de risc în care se află unitatea respectivă (zona de risc se stabileşte de către Direcţia Judeţeană de Statistică
-
-Page
56
Categorii de cheltuieli sau indicatori implicaţi în calculul coeficienţilor de corecţie
Denumirea coeficientului de corecţie
Categorii de cheltuieli/indicatori implicaţi
Elevi aparţinând minorităţilor rrome
▫ Elaborarea de materiale didactice adaptate la nevoile grupului de elevi rromi;
▫ Achiziţionarea şi elaborarea de carte pentru profesorii de sprijin/itineranţi şi profesorii de limba rromani, precum şi realizarea de traduceri în/din limba rromani;
▫ Asigurarea şcolilor în cauză cu meditatori şcolari, cadre didactice de sprijin şi profesori de limba rromani;
▫ Reabilitarea spaţiilor de învăţământ în aşa fel încât acestea să fie percepute de către elevii rromi ca o „şcoală a şanselor egale”;
▫ Dotarea cu echipamente şi materiale speciale necesare: mobilier, materiale educaţionale, aparatură electronică etc.
Elevi cu dizabilităti de învăţare
▫ Efectuarea de pregătire suplimentară în afara orelor de curs cu elevii din această categorie;
▫ Crearea unei baze materiale alocate în scopul asigurării condiţiilor necesare adaptării la cerinţele impuse învăţământului de masă;
▫ Cheltuieli suplimentare de perfecţionare în vederea pregătirii corespunzătoare a cadrelor didactice
Elevi aparţinândgrupurilordefavorizate
▫ Asigurarea unităţilor şcolare în cauză cu mediatori şi cadre didactice de sprijin, itinerante;
▫ Asigurarea de mese calde elevilor aflaţi în această situaţie;
▫ Facilităţi de transport, în sensul suportării de către bugetele consiliilor locale a cheltuielilor cu transportul elevilor la sediul unităţii şcolare;
▫ Asigurarea cadrului instituţional (cursuri de învăţământ cu frecvenţă redusă şi învăţământ comasat) pentru elevi care fac parte din grupurile defavorizate;
▫ Crearea unei baze materiale atractive prin folosirea unor mijloace moderne de învăţământ;
-
-Page
57
Denumirea coeficientului de corecţie
Categorii de cheltuieli/indicatori implicaţi
▫ Constituirea în unităţile şcolare a unor centre de consiliere destinate elevilor cu probleme şi familiilor din care provin copiii defavorizaţi
Elevi cu nevoieducaţionalespeciale
▫ Organizarea de programe de sprijinire a acestor copii – pregătire suplimentară în afara orelor de curs;
▫ Asistarea acestor copii de către unele cadre didactice la efectuarea temelor după orele de curs cu asigurarea unei mese calde;
▫ Elaborarea de materiale didactice adaptate la nevoile specifice acestei categorii de elevi;
▫ Cheltuieli de perfecţionare a cadrelor didactice;▫ Organizarea unor parteneriate: şcoala de la care
provin elevii în cauză cu alte instituţii
Elevi cu nevoi sociale deosebite
▫ Indicatori determinaţi de rata şomajului;▫ Indicatori determinaţi de gradul de sărăcie;▫ Indicatori determinaţi de numărul beneficiarilor de
protecţie socială;▫ Indicatori determinaţi de venitul mediu pe locuitor
Finanţare suplimentară:
a) Programe vizând reducerea abandonului şcolar
1.900 × 0,91 × 2,59% × 5 elevi = 224,0 lei
b) Programe pentru grupuri defavorizate
1.900 × 0,91 × 6,31% × 50 elevi = 5.455 lei
c) Programe pentru stimularea elevilor premiaţi la olimpiade
1.900 × 0,91 × 0,68% × 63 elevi = 740 lei
TOTAL finanţare suplimentară = 6.419 lei
Proiectul de buget al şcolii avizat de Consiliul de administraţie este înaintat Consiliului local însoţit de:
▫ nota de fundamentare a necesarului de fonduri pentru finanţarea de bază;
-
-Page
58
▫ note de fundamentare necesarului de fonduri aferente finanţării complementare şi programele de finanţare, fiecare pe fiecare domeniu/activitate;
▫ note de fundamentare a necesarului de fonduri aferente finanţării suplimentare însoţită de programele respective şi devizul fiecărui program.
Consiliul local primeşte proiectele de buget de la unităţile de învăţământ. Consiliul local analizează şi corecteză, după caz, proiectele ţinând cont de:
▫ respectarea programului de dezvoltare al şcolii, a cifrei de şcolarizare pe niveluri, profiluri şi filiere, avizate de consiliul de administraţie şi aprobate de instituţiile competente;
▫ aprobările pentru proiectele de dezvoltare şi modernizare a şcolii;▫ programele de finanţare complementară şi suplimentară aprobate prin
lege sau alte instituţii competente, inclusiv consiliul local;▫ proprietăţile de dezvoltare locală.
Inspectoratul şcolar judeţean centralizează proiectele de buget ale tuturor unităţilor de învăţământ, calculează costurile pe elev şi coeficienţii de alocare (avizate la nivel local).
Necesarul de fonduri pentru învăţământ, fundamentat pe forme de finanţare şi pe surse de provenienţă a fondurilor (venituri proprii ale bugetului local, subvenţii/alocaţii din unele venituri ale bugetului de stat, fondul de echilibrare a bugetelor locale, devine proiect de buget pentru învăţământ, inclus în proiectul bugetului local.
Proiectul de buget pentru învăţământ este însuşit de consiliul local.
Proiectul de buget al consiliului local este înaintat la consiliul judeţean însoţit de notele de fundamentare pentru fiecare formă de finanţare (de bază, complementară şi suplimentară)
Consiliul judeţean
primeşte proiectele de buget ale consiliilor locale; calculează coeficienţii de alocare pe localităţi a costurilor pe elevi,
folosind aceeaşi metodologie pe care au folosit-o consiliile locale pentru unităţile de învăţământ;
fundamentează necesarul de fonduri pentru învăţământ, pe cele trei forme de finanţare ce va fi solicitat de la bugetul de stat, precum şi volumul de fonduri necesar pentru a fi alocat pentru învăţământ din fondul de echilibrare al bugetelor locale.
Necesarul de fonduri pentru învăţământ al judeţului (însoţit de documentele privind modul de fundamentare) se înaintează Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar), Ministerului Finanţelor Publice.
-
-Page
59
Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, Consiliile judeţene, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Minis-terului Finanţelor Publice verifică dacă la elaborarea bugetului:
s-a respectat nivelul costului standard/elev; s-au aplicat coeficienţii de corecţie corespunzători; s-au aplicat coeficienţii de diferenţiere conform structurii populaţiei
şcolare; există erori de fundamentare a bugetului, din punct de vedere al
calculelor sau al respectării principiilor finanţării.Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuni-versitar propune nivelul de fonduri pentru învăţământ alocabile de la bugetul de stat pe forme de finanţare de bază, complementară şi suplimentară, şi coeficienţii de alocare pe judeţe a fondului aprobat prin lege, pentru învăţământ.
Necesarul de fonduri la nivel naţional însuşit de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor pe cele trei forme de finanţare şi coeficienţii de alocare aprobaţi pe judeţe, se comunică Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului include în proiectul de lege a Bugetului de stat indicatorii reprezentând necesarul de fonduri pe cele trei forme de finanţare.
Cum se alocă fondurile?
De la Bugetul de stat către Consiliile judeţene alocarea se face pe baza coeficienţilor de alocare (calculaţi de Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar şi însuşiţi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice) pentru fondurile de la bugetul de stat pe cele trei forme de finanţare.
Fondurile pentru finanţarea complementară şi suplimentară se alocă pe baza programelor de finanţare aprobate de entităţile de decizie de la nivelele local, judeţean, central şi numai pentru acele programe care vor fi finanţate nemijlocit prin şcoli sau prin consiliul local/ judeţean.
Fondurile pentru finanţarea complementară şi suplimentară realizată prin Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului/Inspectoratele Şcolare Judeţene se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Consiliile judeţene:
▫ alocă fondurile primite de la bugetul de stat consiliilor locale pentru finanţarea de bază, utilizând costul standard/elev şi coeficienţii de alocare pe fiecare localitate;
▫ alocă sumele din fondul de echilibrare a bugetelor locale pe baza indicatorilor stabiliţi pentru învăţământ de legea finanţelor publice;
-
-Page
60
▫ alocă fondurile pentru finanţarea de bază din fondul de echilibrare a bugetelor locale pe baza coeficienţilor de diferenţiere şi alocare calculaţi în faza de proiectare bugetară;
▫ alocă fondurile pentru finanţarea complementară şi supli-mentară numai pe baza programelor de finanţare aprobate.
Dacă alocarea către consiliile locale a fondurilor, inclusiv a celor de echilibrare, se va realiza fără implicarea consiliilor judeţene, se procedează după aceeaşi metodă, cu deosebirea că atribuţiile tehnice conferite consiliilor judeţene sunt preluate de Direcţiile generale judeţene ale finanţelor publice.
Finanţarea consiliilor locale pentru unităţile de învăţământ se realizează din:
▫ bugetul de stat prin consiliul judeţean;▫ fondul consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor locale.
Fondurile sunt alocate pe cele trei forme de finanţare. Consiliul local adaugă la fondurile primite, din venituri proprii, fonduri pentru finanţarea de bază, complementară şi suplimentară. Fiecărei şcoli i se alocă o sumă globală pe baza costului standard pe elev şi a coeficienţilor de alocare pe şcoli, calculaţi la nivelul localităţii, conform formulei de calcul:
Fasi = Cml × ka × NEj × ki
unde:
Fasi – fondul alocat şcolii „i";
Cmi – costul pe elev la nivel de localitate;
ka – ponderea fondului aprobat de consiliul local faţă de fondul propus de şcoala;
NEj – numărul de elevi din şcoala „i”;
ki – coeficientul de alocare a costului pe elev al şcolii „i” faţă de costul pe elev pe localitate.
Fondurile pentru finanţarea complementară şi suplimentară care se suportă direct de la bugetul local rămân în bugetul acestuia. Fondurile pentru finanţarea complementară şi suplimentară aferente programelor realizate se şcoală se alocă acesteia în cuantumul aprobat. Toate fondurile aprobate pentru bugetul şcolii sunt prevăzute ca sumă globală.
Consiliul local calculează suma globală pentru alocare. Fondurile primite reprezintă un procent din necesarul de fonduri pentru învăţământ solicitat în proiectul de buget.
În cazul în care fondul pentru învăţământ alocat este mai mic decât cel proiectat, repartizarea fondurilor se face proporţional cu numărul de elevi din fiecare unitate de învăţământ, pe baza
-
-Page
61
costului pe elev aprobat pe localitate şi a coeficienţilor de alocare pe şcoli, calculaţi la nivelul localităţii.
Bugetul propriu al unităţii de învăţământ este alcătuit din suma globala alocată, la care se adaugă veniturile proprii prevăzute a se realiza. Bugetul propriu întocmit este avizat de Consiliul de administraţie al şcolii, aprobat de consiliul local. În urma aprobării bugetului, ordonatorul de credite trece la executarea bugetului.
Consiliul de administraţie al şcolii analizează şi avizează proiectul de buget întocmit de ordonatorul de credite (director), care propune solicitarea de fonduri bugetare în sumă de: 1.462.305 lei.
Cost total elev/şcoală este de 2.271 lei.
2.6. Probleme rezolvate (indicatori de dimensionare a cheltuielilor publice)
-
-Page
62
Problemă rezolvată 1
Se dau următoarele date referitoare la cheltuielile bugetului de stat al României pe anul 200415:
- milioane lei -
Indicatori Valoare
Cheltuieli de personal 54.204.609
Bunuri şi servicii 40.484.216
Dobânzi 40.814.800
Subvenţii 24.680.847
Transferuri 121.732.623
Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă
96.008.393
Cheltuieli de capital 29.235.246
Împrumuturi acordate 207.670
Rambursări de credite 37.720.664
Să se determine:a) Cheltuielile curente;b) Cheltuielile publice totale;c) Structura cheltuielilor totale.
Rezolvarea) Determinarea cheltuielilor curente16:
Ccrt = % ⇒
Ccrt = 377.925.488 mil. lei
+ cheltuieli de personal + 54.204.609 mil. lei
+ bunuri şi servicii + 40.484.216 mil. lei
+ subvenţii + 24.680.847 mil. lei
+ dobânzi + 40.814.800 mil. lei
15 Sursa datelor: www.insse.ro pentru datele privind execuţia bugetului de stat pe anul 2004. 16 Se va folosi clasificarea conform legii bugetului de stat prezentată anterior.
-
-Page
63
+ transferuri +121.732.623 mil. lei
+ cheltuieli aferente programelor cu + 96.008.393 mil. lei
finanţare rambursabilă
Prin urmare, cheltuielile curente au valoarea de 377.925.488 mil. lei.
b) Calculul cheltuielilor totale:CT =C
crt+C
cap+OP
în care:
CT = Cheltuieli publice totale; Ccrt = Cheltuieli curente;
OP
= Operaţiuni financiare; Ccap = Cheltuieli de capital;
OP = Împrumuturi acordate + Rambursări de credite
= 207.670 mil.lei + 37.720.664 mil. lei = 37.928.334 mil. lei
Vom avea:CT =C
crt+C
cap+OP
CT =377 .925 . 488 mil . lei +29 .235 . 246 mil . lei +37 .928 .334 mil . lei =445.089 . 068 mil . lei
Valoarea cheltuielilor totale prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2004 este de 445.089.068 mil. lei.
c) Determinarea structurii cheltuielilor publice totale, respectiv cât la sută din totalul cheltuielilor totale reprezintă cheltuielile curente, cât la sută din cheltuielile totale reprezintă
-
-Page
64
cheltuielile de capital, cât la sută din cheltuielile totale reprezintă împrumuturile acordate şi cât la sută din cheltuielile totale reprezintă rambursările creditelor are la bază calculele efectuate la punctele anterioare, astfel:
CT =Ccrt
+Ccap
+OP
Vom avea:
pCcrt /CT=CcrtCT
x100,
pCcap /CT=CcapCT
x 100,
pOP /CT=OPCT
x100
în care:pCcrt /CT= Ponderea cheltuielilor curente în cheltuielile
publice totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă cheltuielile curente;
pCcap /CT= Ponderea cheltuielilor de capital în cheltuielile publice totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă cheltuielile de capital;
pOP/CT= Ponderea operaţiunilor financiare în cheltuielile publice totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă împrumuturile acordate şi rambursările de credite la împrumuturile acordate (respectiv operaţiunile financiare);
CT = 445.089.068 mil. lei
p Ccrt /CT=CcrtCT
×100⇒ pCcrt /CT=377 .925.488 mil . lei445.089.068 mil . lei
×100=84,91%
p Ccap /CT=CcapCT
×100⇒ pCcap /CT=29 . 235. 246 mil . lei445. 089. 068 mil . lei
×100=6 ,57 %
p OP /CT= OPCT
×100⇒ pOP /CT=37 .928 . 334 mil . lei445. 089 .068 mil . lei
×100=8 ,52 %
Verificare: 84,91% + 6,57% + 8,52% = 100%
-
-Page
65
În concluzie se poate spune că 84,91% din cheltuielile publice totale reprezintă cheltuielile curente; 6,57% din cheltuielile totale reprezintă cheltuielile de capital; 8,52% din cheltuielile totale reprezintă împrumuturile acordate şi rambursările de credite, plăţile de dobânzi şi comisioanele la credite. Structura cheltuielilor totale este redată şi în figura nr. 2.3.
Figura nr.2.3: Structura cheltuielilor publice totale ale bugetului de stat
cheltuieli curente85%
cheltuieli de capital7%
operațiuni finanicare9%
Chart Title
Problemă rezolvată 2
Se dau următoarele date referitoare la cheltuielile bugetului de stat al României, pentru anii 1998 şi 1999:
- milioane lei -Indicatori Valoare în
1998Valoare în 1999
Cheltuieli de personal 16.801.271 19.162.513
Bunuri şi servicii 9.823.449 7.036.486Dobânzi 20.177.680 23.948.00
0Subvenţii 2.979.216 3.712.156Transferuri 26.446.492 30.383.77
1Rezerve 3.671.552 3.732.114Cheltuieli de capital 10.189.032 6.666.576Împrumuturi acordate 2.454.844 730.945Rambursări de credite 3.054.264 4.522.250
-
-Page
66
Determinaţi:a) Valoarea cheltuielilor publice totale în 1998 şi în 1999;b) Structura cheltuielilor publice totale în 1998 şi în 1999;c) Creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice totale;d) Creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice totale.
Rezolvarea) Calculul cheltuielilor totale:
CT=Ccrt
+Ccap
+OP
Folosim aceleaşi notaţii ca în problema rezolvată nr.1.
Determinarea cheltuielilor curente (analog problemei precedente):
Pentru anul 1998
Ccrt = % ⇒
Ccrt = 79.899.660 mil. lei
+ cheltuieli de personal + 16.801.271 mil. lei
+ bunuri şi servicii + 7.036.486 mil. lei
+ subvenţii + 3.712.156 mil. lei
+ dobânzi + 23.948.000 mil. lei
+ transferuri + 30.383.771 mil. lei
+ rezerve + 3.732.114 mil.lei
Pentru anul 1999
Ccrt = % ⇒
Ccrt = 87.975.040 mil. lei
+ cheltuieli de personal + 19.162.513 mil. lei
+ bunuri şi servicii + 9.823.449 mil. lei
+ subvenţii + 2.979.216 mil. lei
+ dobânzi + 20.177.680 mil. lei
-
-Page
67
+ transferuri + 26.446.492 mil. lei
+ rezerve + 3.671.552 mil. lei
Determinarea operaţiunilor financiare (analog problemei precedente):
OP = Împrumuturi acordate + Rambursări de credite
Pentru anul 1998:
OP = 2.454.844 mil lei + 3.054.264 mil lei = 5.509.108 mil lei
Pentru anul 1999:
OP = 730.945 mil lei + 4.522.250 mil lei = 5.253.195 mil lei
Pentru anul 1998:CT 1998= 79 . 899.660 mil lei + 10 .189 .032 mil lei + 5.505 .108 mil lei = 95 .597 .800 mil lei
Pentru anul 1999:CT 1999= 87 . 875. 040 mil lei + 6 .666 .576 mil lei + 5.253 .195 mil lei = 99 . 894. 811 mil lei
Prin urmare, cheltuielile publice totale în 1998 erau de 95.597.800 mil. lei, iar în 1999 se previzionează la valoarea de 99.894.811 mil. lei.
b) Structura cheltuielilor publice totale se realizează analog problemei rezolvate 1, astfel:
CT =Ccrt
+Ccap
+OP
Vom avea:
pCcrt /CT=CcrtCT
x100,
pCcap /CT=CcapCT
x 100 ,
pOP/CT=OPCT x100
în care:
-
-Page
68
pCcrt /CT= Ponderea cheltuielilor curente în cheltuielile totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă cheltuielile curente;
pCcap /CT= Ponderea cheltuielilor de capital în cheltuielile totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă cheltuielile de capital;
pOP/CT= Ponderea operaţiunilor financiare în cheltuielile totale arată, în expresie procentuală, cât din suma totală a cheltuielilor reprezintă împrumuturile acordate şi rambursările de credite la împrumuturile acordate;
Pentru anul 1998:CT 1998= 95 .597 .800 mil lei
pCcrt /CT=CcrtCT
×100 ⇒ pCcrt /CT=79.899 .660 mil . lei95.597 .800 mil . lei
×100=83,58%
pCcap /CT=CcapCT
×100⇒ pCcap /CT=10 .189. 032 mil . lei95.597 .800 mil . lei
×100=10,66%
pOP /CT=OPCT
×100 ⇒ pOP /CT=5 .509. 108 mil . lei95 . 597.800 mil . lei
×100=5,76%
Verificare: 83,58% + 10,66% + 5,76% = 100%
Pentru anul 1999:
CT = 99.894.811 mil. lei
pCcrt /CT=CcrtCT
×100⇒ pCcrt /CT=87. 975.040 mil . lei99.894 .811 mil . lei
×100=88,07%
pCcap /CT=CcapCT
×100 ⇒ pCcap /CT= 6. 666.576 mil . lei99 .894 .811 mil . lei
×100=6,67%
pOP /CT=OPCT
×100⇒ pOP/CT=5.253 .195 mil . lei99 . 894 .811 mil . lei
×100=5,26%
Verificare: 88,07% + 6,67% + 5,26% = 100%
-
-Page
69
Figura nr.2.4: Modificarea structurii cheltuielilor publice totale ale bugetului de stat al României, în 1999 faţă de 1998.
ponderea cheltuielilor curente în cheltuielile totale
ponderea cheltuielilor de capital în cheltuielile totale
ponderea operațiunilor financiare în cheltuielile totale
0.00 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00
19991998
În concluzie se poate observa că ponderea cheltuielilor curente în cheltuielile publice totale a crescut, de la 83,58% la 88,07%, în anul 1999; ponderile cheltuielilor de capital în cheltuielile publice totale au scăzut, de la 10,66% la 6,67%, în anul 1999, în timp ce ponderea operaţiunilor financiare a rămas oarecum constantă în jurul valorii de 5%. (5,26% în anul 1999). Modificarea structurii cheltuielilor totale se poate observa şi din figura nr. 2.4.
c) Pornind de la valorile cheltuielilor totale calculate pentru anii 1998 şi 1999 vom deduce creşterea nominală absolută:
Cna
=CT1999
−CT1998
în care:CT
1998 = Valoarea cheltuielilor totale în 1998;
CT1999 = Valoarea cheltuielilor totale în 1999;
Cna = Creşterea nominală absolută a cheltuielilor totale în
1999 faţă de 1998;
Cna
=CT1999
−CT1998
= 99 .894 .811 mil lei − 95 .597 .800 mil lei
= 4 .297 .011 mil lei
-
-Page
70
Creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice totale în 1999 faţă de 1998 este de 4.297.011 mil. lei.
d) Pentru a putea calcula creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice totale în 1999 faţă de 1998, ne vom ajuta de calculele efectuate la punctul 1, astfel:
Cnr
=CT1999−CT 1998
CT 1998×100
sau
Cnr
=CT1999CT1998
×100−100
în care:CT
1998 = Valoarea cheltuielilor totale în 1998;
CT1999 = Valoarea cheltuielilor totale în 1999;
Cnr
=Creşterea nominală relativă a cheltuielilor totale în 1999 faţă de 1998;
Cnr
=CT 1999−CT1998
CT 1998×100⇒C
nr= 4. 297. 011 mil . lei
95. 597 .800 mil . lei×100=4 , 49 %
în ambele cazuri,creşterea nominală relativă este de 4,49%.
-
-Page
71
Problemă rezolvată 3
Se dau următoarele date referitoare la statul X:Indicatori V
aloareu.m.
Cheltuielile bugetului de stat 280 mld euro
Cheltuielile bugetului securităţii sociale
40 mld euro
Cheltuielile bugetelor locale 200 mld euro
Transferuri între bugete 50 mld euro
Produs intern brut 680 mld euro
Stabiliţi:a) Volumul cheltuielilor publice totale consolidate;b) Ponderea cheltuielilor publice totale consolidate în produsul intern brut.
Rezolvarea) Cheltuielile publice totale consolidate se determină conform formulei
prezentate anterior în partea de început a acestui capitol, astfel:
CPTC=∑i=1
n
CPi+ C
r-T- R
unde:
CPTC
= Cheltuielile totale publice consolidate;
CPi
= Cheltuielile publice ale bugetului i (în cazul de faţă i = 1,2,3);
Cr
= Intrări anuale de credite externe în fiecare buget;
T = Transferuri între bugetele administraţiilor publice centrale şi cele locale sau între ale bugete din sistem.
R = Rambursări anuale de credite externe, mai puţin dobânzile.
-
-Page
72
Având în vedere că în enunţul problemei nu se fac referiri la intrările anuale de credite externe şi nici la rambursările anuale de credite externe, formula de calcul devine:
CPTC=∑i=1
n
CPi
-T
Prin urmare, vom avea:
CPTC = ( CP1 + CP2 + CP3 ) - T
în care:CP1
= Cheltuielile bugetului de stat;
CP2
= Cheltuielile bugetului securităţii sociale;
CP3
= Cheltuielile bugetelor locale;
Deci:CPTC = (280 mld euro + 40 mld euro + 200 mld euro) – 50 mld euro = 470 mld euro
b) Pentru a calcula ponderea cheltuielilor publice totale consolidate în produsul intern brut vom folosi rezultatul de la primul punct, astfel:
pCPTC / PIB=CPTCPIB
×100
PIBCPTCp = Ponderea cheltuielilor publice totale consolidate în produsul intern brut;
pCPTC/PIB=CPTCPIB x100⇒ p CPTC/PIB=470 mld . euro
680 mld .euro×100=69,12 %
-
-Page
73
Problemă rezolvată 4
Se dau următoarele date referitoare la statul X:
Indicatori Valoare în n-1
valoare în n
u.m.
Cheltuielile bugetului de stat
281 510 mld euro
Cheltuielile fondului securităţii sociale
40 108 mld euro
Cheltuielile bugetelor locale 173 302 mld euro
Transferuri între bugete 50 90 mld euro
Produs intern brut 670 1.400 mld euro
Indicele preţurilor de consum (în anul n-2 = 100)
111,2 115,6 %
Determinaţi:a) Cheltuielile publice totale consolidate, în n-1 şi în n;b) Creşterea reală absolută a cheltuielilor publice totale consolidate;c) Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice totale consolidate; d) Coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice totale consolidate în raport cu
produsul intern brut;e) Coeficientul de concordanţă dintre creşterea cheltuielilor publice totale consolidate faţă
de creşterea produsului intern brut.
Rezolvarea) Calculul cheltuielilor publice totale consolidate va folosi aceeaşi formulă şi
aceleaşi notaţii ca în problema precedentă:
CPTC=∑i=1
n
CPi
-T
în care:C
P= Cheltuielile totale publice consolidate;
-
-Page
74
TCC
Pi
= Cheltuielile publice ale bugetului i (în cazul de faţă i = 1,2,3);
T = Transferuri între bugete;
CPTC = ( CP1 + CP2 + CP3 ) - Tîn care :
CP1
= Cheltuielile bugetului de stat;
CP2
= Cheltuielile fondului securităţii sociale;
CP3
= Cheltuielile bugetelor locale;
Pentru anul n-1:CPTC = ( 281 mld euro + 40 mld euro + 173 mld euro) – 50 mld euro
= 444 mld euroPentru anul n:CPTC = (510 mld euro + 108 mld euro + 302 mld euro) – 90 mld euro = 830 mld
euro
b) Pentru determinarea creşterii reale absolute trebuie, mai întâi, să determinăm cheltuielile publice totale consolidate reale (recalculate în funcţie de indicele preţurilor de consum), astfel:
Cra=CPTCnr −CPTCn−1
r
CPTC r=CPTCI
în care:
CPTC
= Cheltuielile publice totale consolidate;
CPTCr
= Cheltuielile publice totale consolidate reale, în funcţie de indicele preţurilor de consum;
I = Indicele preţurilor de consum;CPTC
n−1r= Cheltuielile publice totale consolidate reale aferente anului n-1, recalculate în funcţie de indicele preţurilor de consum;
-
-Page
75
CPTCnr= Cheltuielile publice totale consolidate reale aferente anului n, recalculate în funcţie de indicele preţurilor de consum;
Cra= Creşterea reală absolută a cheltuielilor publice
totale consolidate.
Vom avea, pentru anul n-1:
CPTCn−1r =
CPTCn−1In−1
=444 mld .euro111,2 %
=399,28 mld .euro
Pentru anul n:
CPTCnr =
CPTCnIn
=830 mld . euro115,6 %
=717,99 mld .euro
Creşterea reală absolută se determină:C
ra=CPTC
nr −CPTC
n−1r
C
ra = 717,99 mld euro – 399,28 mld euro = 318,71 mld euroRezultă că, creşterea reală absolută a cheltuielilor publice totale consolidate, în
anul n faţă de anul n-1 este de 318,71 mld euro.
c) Pentru calculul creşterii reale relative ne vom folosi de calculele efectuate la punctul anterior:
Crr
=creşterea reală relativă.
Crr
=CPTCn
r−CPTCn−1r
CPTCn−1r
×100
Crr
=CPTCn
r −CPTCn−1r
CPTCn−1r ×100=717,99 mld . euro−399,28 mld . euro
399,28 mld . eurox100=79,82 %
d) Calculul coeficientului de elasticitate a cheltuielilor publice totale consolidate în raport cu produsul intern brut:
e=
CPTCn−CPTCn−1CPTCn−1
PIBn−PIBn−1
PIBn−1
-
-Page
76
în care:
e = Elasticitatea cheltuielilor publice totale consolidate în raport cu produsul intern brut (în anul n faţă de anul n-1);
CPTCn = Valoarea cheltuielilor publice totale consolidate în n;
CPTCn−1 = Valoarea cheltuielilor publice totale consolidate în
n-1;PIBn−1
= Valoarea produsului intern brut în anul n-1;
PIBn = Valoarea produsului intern brut în n;
Vom avea:
e=
CPTCn−CPTCn−1
CPTCn−1PIBn−PIBn−1
PIBn−1
=
830 mld . euro−444 mld . euro444 mld .euro
1400 mld . euro−670 mld .euro670 mld . euro
=0,8691,09
=0,797
Această valoare a elasticităţii, subunitară, arată că cheltuielile publice totale consolidate sunt inelastice (elasticitate inelastică) în raport cu produsul intern brut, respectiv modificarea cheltuielilor publice totale consolidate este mai redusă decât modificarea produsului intern brut. Dacă valoarea elasticităţii ar fi fost egală cu 1, atunci cheltuielile publice totale consolidate s-ar fi modificat în aceeaşi proporţie cu modificarea produsului intern brut, respectiv ar fi avut loc o elasticitate unitară (proporţională); dacă valoarea elasticităţii ar fi fost supraunitară, atunci cheltuielile publice totale consolidate ar fi fost elastice în raport cu produsul intern brut, iar la o modificare a acestuia, cheltuielile publice totale consolidate ar fi crescut mai rapid.
e) Calculul coeficientului de concordanţă dintre creşterea cheltuielilor publice totale consolidate faţă de creşterea produsului intern brut:
k=
CPTCnCPTCn−1
PIBn
PIBn−1
în care:
-
-Page
77
k = Coeficientul de concordanţă dintre creşterea cheltuielilor publice totale consolidate faţă de creşterea produsul intern brut;
CPTCn = Valoarea cheltuielilor publice totale consolidate în n;
CPTCn−1 = Valoarea cheltuielilor publice totale consolidate în n-1;
PIBn−1 = Valoarea produsului intern brut în anul n-1;
PIBn = Valoarea produsului intern brut în n;
Vom avea:
k=
CPTCnCPTCn−1
PIBn
PIBn−1
=
830 mld . euro444 mld . euro
1400 mld .euro670 mld .euro
=1,8692,09
=0,894
Această valoare subunitară (0,894) a coeficientului de concordanţă (k), subunitară (0,894) arată că ritmul de creştere al produsului intern brut devansează ritmul de creştere al cheltuielilor publice totale consolidate. Dacă valoarea coeficientului de concordanţă ar fi fost supraunitară, atunci se realiza o devansare de către creşterea cheltuielilor totale publice consolidate a ritmului de creştere a produsului intern brut; dacă coeficientul de concordanţă avea valoarea egală cu 1, atunci ritmurile de creştere ale celor doi indicatori ar fi fost egale.
-
-Page
78
Problemă rezolvată 5
Se dau următoarele date ale bugetului general al statului X:
Indicatori (in milioane euro) 2008 2009
Cheltuielile bugetului de stat 88.800 90.120
Cheltuielile bugetelor locale 49.400 49.200
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat 33.600 40.500
Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru şomaj 1.450 2.360
Cheltuielile fondului naţional de asigurări sociale de sănătate
16.150 15.320
Cheltuielile bugetului trezoreriei statului 480 870
Credite externe 290 340
Transferuri intre bugete 26.100 37.870
Rambursări de credite 3.880 4.160
Indicele preturilor de consum (2007 = 100), % 104,48 105,27
Produs intern brut 503.950
505.570
Determinaţi:a) Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice total consolidate în anul 2009 faţă de anul
2008;b) Coeficientul de concordanţă a cheltuielilor publice total consolidate in anul 2009 faţă de
anul 2008;c) În anul 2009 faţă de anul 2008 se doreşte ca creşterea nominală absolută a cheltuielilor
publice total consolidate să fie doar 200 milioane euro. Totodată singurele cheltuieli care sunt admise să crească în anul 2009 faţă de anul 2008 sunt cheltuielile bugetului de stat, restul componentelor cheltuielilor publice total consolidate rămân la nivelul anului 2008. Care este procentul cu care vor creşte cheltuielile bugetului de stat în anul 2009, peste nivelul anului 2008?
Rezolvare:a) Cheltuielile publice total consolidate se determină potrivit relaţiei:
-
-Page
79
CPTC=∑i=1
n
CPi+ Cr -T- R
unde:
CPTC
= Cheltuielile totale publice consolidate;
CPi
= Cheltuielile publice ale bugetului i (în cazul de faţă i = 1,2,3);
Cr
= Intrări anuale de credite externe în fiecare buget;
T = Transferuri între bugetele administraţiilor publice centrale şi cele locale sau între ale bugete din sistem.
R =
Rambursări anuale de credite externe, mai puţin dobânzile.
∑i=1
n
CPi= % Cheltuielile bugetului de stat + Cheltuielile bugetelor locale + Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat + Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru şomaj + Cheltuielile fondului naţional de asigurări sociale de sănătate +
Cheltuielile bugetului trezoreriei statului
Pentru anul 2008:
∑i=1
n
CPi= 88.880 mil euro + 49.400 mil euro + 33.600 mil euro + 1.450 mil euro + 16.150 mil euro + 480 mil euro
= 189.880 mil euroPentru anul 2009:
∑i=1
n
CPi=
90.120 mil euro + 49.200 mil euro + 40.500 mil euro + 2.360 mil euro + 15.320 mil euro + 870 mil euro
= 198.370 mil euro
Determinarea cheltuielilor publice total consolidate (CPTC).Pentru anul 2008:CPTC = 189.150 mil euro + 290 mil euro – 26.100 mil euro – 3.880 mil euro
= 160.190 mil euro
Pentru anul 2009:
-
-Page
80
CPTC = 198.370 mil euro + 340 mil euro – 37.870 mil euro – 4.160 mil euro= 156.890 mil euro
Determinarea creşterii reale relative (C
rr )
Crr
=CPTCn
r−CPTCn−1r
CPTCn−1r
×100
şiCPTC n
r=CPTCn
I n
în care:
Crr = Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice
total consolidate;CPTC n
r = Cheltuielile publice totale consolidate reale pentru anul n. Aceste cheltuieli raportate la indicele preţurilor de consum dintr-o perioadă dată exprimă valoarea reală a cheltuielilor din acea perioadă;
CPTCn
= Cheltuielile publice totale consolidate în anul n;
In
= Indicele preţurilor de consum în anul n, faţă de un an considerat an de bază când indicele este 100, de regulă un an anterior anului luat în calcul;
CPTC 2008r =
CPTC 2008
I 2008=160 .190 mil euro
1,0448=153.321 ,21 mil euro
CPTC 2009r =
CPTC 2009
I 2009
=156. 890 mil euro1,0527
=148. 836 ,33 mil euro
Crr
=CPTC 2009
r −CPTC 2008r
CPTC 2008r
×100=148. 836 , 33 mil euro - 153.321,21 mil euro153.321,21 mil euro
x 100
=−2.93%
Rezultă o creştere negativă de 2,93% în anul 2009.
b) Determinarea coeficientului de concordanţă:
-
-Page
81
k=
CPTC 2009CPTC 2008
PIB2009
PIB2008
=
156.890 mil euro160.190 mil euro505.570 mil euro503. 950 mil euro
=0 ,9781 , 003
=0 ,975
Rezultă că ritmul de creştere al produsului intern brut devansează ritmul de creştere a cheltuielilor publice total consolidate.c) Determinarea procentului de creştere a cheltuielilor bugetului de stat în condiţiile în care
creşterea nominală a cheltuielilor publice total consolidate este de 200 milioane euro, iar restul componentelor rămân la nivelul anului 2008.
crestere=cresterea data in enuntul punctului c )
Cbs 2008x 100=200
88. 800 x 100=0 ,23 %
Cu alte cuvinte, cheltuielile bugetului de stat vor creşte cu 0,23% în anul 2009.
Problemă rezolvată 6
Se dau următoarele date referitoare la bugetul general al statului X:
Indicatori (milioane u.m.) 2010 2011
Transferuri 65.050 79.420
Operaţiuni financiare 2.680 4.020
Cheltuieli de personal 44.340 46.810
Subvenţii 7.830 8.220
Rezerve 1.000 1.100
Cheltuieli de capital 23.220 23.850
Dobânzi 1.890 2.110
Bunuri şi servicii 33.220 36.140
Curs de schimb u.m./euro 1,2467 1,2489
-
-Page
82
Produs intern brut 503.950 510.650
Indicele preturilor de consum (2009 = 100), % 103,48 104,67
Populaţia (milioane locuitori) 20,01 20,08
Determinaţi:
a) Creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice totale în euro pe locuitor anul 2011 faţă de anul 2010;
b) Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice totale în anul 2011 faţă de 2010;c) Dacă menţinem valoarea operaţiunilor financiare şi a cheltuielilor de capital la cele
programate pentru anul 2011 cu cât ar trebui să reducem valoarea cheltuielilor curente programate pentru 2010, pentru ca în anul 2011 valoarea cheltuielilor totale să rămână la nivelul anului 2010?
Rezolvare:
a) Pentru a afla creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice totale în euro pe locuitor, trebuie să le determinăm mai întâi:
Cna=CT 2011− CT 2010CT =C
crt+C
cap+OP
în care:
CT = Cheltuieli totale; Ccrt =
Cheltuieli curente;
OP
= Operaţiuni financiare; Ccap
=Cheltuieli de capital;
CT neuro /loc=
CT n
csn
locn unde: CT n = cheltuielile totale în anul n;
CT neuro /loc
= cheltuielile totale în anul n exprimate în euro pe locuitor;
csn = cursul de schimb în anul n; locn = populaţia în anul n;
-
-Page
83
Pentru anul 2010:
CT =Ccrt
+Ccap
+OP
Ccrt = % ⇒
Ccrt = 153.330 mil. u.m
+ cheltuieli de personal + 44.340 mil. lei
+ bunuri şi servicii + 33.220 mil. lei
+ subvenţii + 7.830 mil. lei
+ dobânzi + 1.890 mil. lei
+ transferuri + 65.050 mil. lei
+ rezerve + 1.000 mil. lei
CT = 153.330 mil u.m. + 23.220 mil u.m. + 2.680 mil u.m =179.230 mil u.m.
CT 2010euro/loc=
CT 2010
cs2010
loc2010=
179.230 mil u .m1,2467 u .m/euro
20 ,01 mil locuitori=7.184 ,58 euro/loc
Pentru anul 2011:
CT =Ccrt
+Ccap
+OP
Ccrt = % ⇒
Ccrt = 173.800 mil. u.m
+ cheltuieli de personal + 46.810 mil. lei
+ bunuri şi servicii + 36.140 mil. lei
+ subvenţii + 8.220 mil. lei
+ dobânzi + 2.110 mil. lei
+ transferuri + 79.420 mil. lei
-
-Page
84
+ rezerve + 1.100 mil. lei
CT = 173.800 mil u.m + 23.850 mil u.m + 4.020 mil u.m =201.670 mil u.m.
CT 2011euro/loc=
CT 2011
cs2011
loc2011=
201. 670 mil u. m1,2489 u .m/euro
20 ,08 mil locuitori=8. 041,74 euro/ loc
Cna=CT 2011− CT 2010=8. 041,74 euro/loc - 7 .184,58 euro/loc = 857,15 euro/loc
b) Determinarea creşterii reale relative a cheltuielilor totale, în 2011 faţă de 2010:
Crr
=CT n
r−CTn−1r
CTn−1r
×100
şiCT n
r=CT n
I n
în care:
Crr = Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice total
consolidate;CT n
r = Cheltuielile publice totale consolidate reale, pentru anul n, în funcţie de indicele preţurilor de consum;
CTn
= Cheltuielile publice totale consolidate în anul n;
In
= Indicele preţurilor de consum în anul n;
CT 2010r =
CT 2010
I 2010
=179 .230 mil u. m .1,0348
=173.202 ,55 mil u .m .
CT 2011r =
CT 2011
I2011
=201.670 mil u .m .1,0467
=192 .672, 21 mil u .m .
-
-Page
85
Crr
=CT 2011
r − CT2010r
CT 2010r
×100=192.672 ,21 mil u .m . − 173.202,55 mil u . m .173. 202,55 mil u .m .
x 100
=11 , 24 %
c) Vom determina modificarea cheltuielilor în 2011 dacă valoarea cheltuielilor totale în 2011 rămâne la nivelul celei din 2010, şi doar valoarea operaţiunilor financiare şi a cheltuielilor de capital rămâne la nivelul iniţial programat pentru anul 2011.
CT2011 = CT2010 = 179.230 mil u.m.
C crt2011conditie
= cheltuielile curente care vor fi determinate pentru anul 2011, conform condiţiei din enunţ;
179 .230 mil u .m=C crt 2011conditie+23.850 mil u . m + 4 .020 mil u . m
C crt2011conditie=151 .360 mil u .m .
Modificarea cheltuielilor curente conform condiţiei din enunţ se determină astfel:
Ccrt2011
conditie−Ccrt201 0
Ccrt201 0
x 100= 151. 360 mil u .m −153. 330 mil u .m153 .330 mil u .m
x 100=−1 , 28 %
Rezultă că în anul 2011, dacă se menţin condiţiile din enunţul de la punctul c), valoarea cheltuielilor curente se va reduce cu 1,28%.
-
-Page
86
2.7. Evoluţia cheltuielilor publice ale bugetului general al României în perioada 2006 – 2010
Pentru a putea realiza o analiză a cheltuielilor bugetului general consolidat al României ne vom folosi de datele privind execuţia bugetară, date publicate pe site-ul www.mfinante.ro (aparţinând Ministerului Finanţelor Publice), de pe site-ul www.bnro.ro şi de pe site-ul www.insse.ro. Analiza evoluţiei cuantumului cheltuielilor publice ale României foloseşte indicatorii arătaţi prin intermediul problemelor rezolvate, prezentate anterior. Valorile aferente anilor luaţi în analiză provin din indicatorii execuţiei bugetare publicaţi pe site-ul www.mfinante.ro .
Tabel nr.2.1: Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat al României, în perioada 2006 – 2010, milioane lei
Indicatori 2006 2007 2008 2009 201017
Cheltuieli totale 112.626,3
136.556,5
189.121,7
193.025,4
177.316,2
Cheltuieli curente
- Cheltuieli de personal- Bunuri şi servicii- Dobânzi- Subvenţii- Transferuri- Cheltuieli aferente
programelor cu finanţare rambursabilă
99.869,4
21.057,0
22.744,8
2.489,7
7.429,4
46.148,4
-
122.127,8
25.588,9
25.835,1
2.739,7
6.873,7
61.090,4
-
166.371,3
43.344,5
33.225,5
3.893,3
7.835,6
78.071,8
-
172.340,9
46.710,7
28.835,0
6.061,8
7.215,4
81.427,5
2.090,4
162.918,1
39.373,8
25.349,5
6.873,0
5.925,1
83.922,2
1.474,5
Cheltuieli de capital 12.717,0
14.410,4
23.203,4
23.175,3
14.775,2
Operaţiuni financiare 40,0 18,3 9,6 9,4 193,4
17 Realizări la 01 noiembrie 2010, www.mfinante.ro
-
-Page
87
Plăţi efectuate în anii precedenţi şi recuperate în anul curent
- - -462,7 676,3 - 570,3
Sume alocate din bugetul de stat şi neutilizate de Eximbank18
- - - -1.823,8 -
Produs intern brut 335.900 390.800 513.959 505.503 511.581
Ponderea cheltuielilor publice totale consolidate în produsul intern brut, %
33,53 34,94 36,80 38,18 34,66
Sursa: www.mfinante.ro
Aşa cum se poate observa din tabelul nr.2.1 şi din figura nr.2.5 cuantumul cheltuielilor bugetului general consolidat a continuat să crească până în anul 2009. Din anul 2009 pe seama măsurilor de reducere a cheltuielilor publice prevăzute de politica financiară în vederea încercării de susţinere a acestora din veniturile publice, reduse ca urmare a crizei economice globale, nivelul cheltuielilor, în mărime nominală este mai mic. Acest lucru se reflectă şi în ponderea acestora în produsul intern brut (34,66% în 2010 faţă de 38,18% în anul 2009). În cadrul cheltuielilor totale ponderea cea mai mare o deţin cheltuielile curente. În cadrul cheltuielilor curente ponderea cea mai mare o deţin cheltuielile de personal, exceptând transferurile de la bugetul de stat către alte bugete.
Figura nr.2.5: Structura economică cheltuielilor bugetului general consolidat al României, exprimate în lei, pe perioada 2006 – 2010
18 Conform art.35 și 36 din ordonanţa Guvernului nr.19/2009.
-
-Page
88
2006 2007 2008 2009 2010-50,000.00
0.0050,000.00
100,000.00150,000.00200,000.00
Cheltuieli curenteCheltuieli de capitalOperațiuni financiarePlăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curentSume alocate din bugetul de stat și neutilizate de EximbankCheltuieli curente
Sursa: pe baza datelor din tabelul nr.2.1.
Tabel nr.2.2: Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat al României, în perioada 2006 – 2010, milioane lei/euro
Indicatori 2006 2007 2008 2009 2010
Cheltuieli totale
lei 112.626,3 136.556,5 189.121,7 193.025,4 177.316,2
euro31.955,3 40.918,3 51.354,1 45.550,6 42.132,9
Cheltuieli curente
lei 99.869,4 122.127,8 166.371,3 172.340,9 162.918,1
euro28.335,8 36.594,8 45.176,5 40.669,5 38.711,7
Cheltuieli de capital
lei 12.717,0 14.410,4 23.203,4 23.175,3 14.775,2
euro 3.608,2 4.318,0 6.300,6 5.469,0 3.510,8
Operaţiuni financiare
lei 40,0 18,3 9,6 9,4 193,4
euro 11,4 5,5 2,6 2,22 46,0
Plăţi efectuate în anii precedenţi şi
lei - - - 462,7 - 676,3 - 570,3
euro -125,5 -159,6 -135,5
-
-Page
89
recuperate în anul curent
Eximbank19 lei - - - -1.823,8 -
euro - 430,4
Curs de schimb 1 euro = … 1 leu20
3,5245 3,3373 3,6827 4,2376 4,2085
Sursa: pe baza datelor din tabelul nr. 2.1.
Figura nr.2.6: Structura economică cheltuielilor bugetului general consolidat al României, exprimate în euro, pe perioada 2006 – 2010
2006 2007 2008 2009 2010-10,000.000.00
10,000.0020,000.0030,000.0040,000.0050,000.00
Cheltuieli curenteCheltuieli de capitalOperațiuni financiarePlăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curentSume alocate din bugetul de stat și neutilizate de Eximbank
Sursa: pe baza datelor din tabelul nr.2.1.
Tabel nr.2.3: Creşterea cheltuielilor bugetului general consolidat al României, pe perioada 2006 – 2010
Indicatori / ani 2006 2007 2008 2009 2010
Cheltuieli publice total consolidate (mil lei)
112.626,3 136.556,5 189.121,7 193.025,4 143.709,9
Indicele total preţurilor de consum (decembrie 2005 =
104,87 111,76 118,81 124,44 133,64
19 Sume alocate din bugetul de stat și neutilizate de Eximbank, conform art.35 și 36 din ordonanţa Guvernului nr.19/2009.20 Media cursului de schimb pentru anii 2008, 2009 şi 2010, conform www.bnro.ro și www.insse.ro.
-
-Page
90
100)21 - %
Creşterea nominală absolută a cheltuielilor C
na=CTn− CTn−1
2007 vs. 2006
2008 vs. 2007
2009 vs. 2008
2010 vs. 2009
23.930,20 52.565,20 3.903,70 -49.315,50
Creşterea nominală relativă a cheltuielilor
Cnr
=CT n− CT n−1
CT n−1∗100
2007 vs. 2006
2008 vs. 2007
2009 vs. 2008
2010 vs. 2009
21,25% 38,49% 2,06% -25,55%
Creşterea reală absolută a cheltuielilor
Cra
=CT nr− CT n−1
r
2007 vs. 2006
2008 vs. 2007
2009 vs. 2008
2010 vs. 2009
14.791,17 36.992,67 -4.064,71 -47.580,14
Creşterea reală relativă a cheltuielilor
Crr=CT n
r− CT n−1r
CT n−1r ∗100
2007 vs. 2006
2008 vs. 2007
2009 vs. 2008
2010 vs. 2009
13,77% 30,28% -2,55% -30,67%
Notă: Cna = creşterea nominal absolută; Cnr = creşterea nominal relativă;
Cra = creşterea real absolută; Crr = creşterea real relativă; CT = cheltuielile publice total consolidate;
CTr = cheltuieli publice total consolidate, exprimate în funcţie de indicele total al preţurilor de consum;
Figura nr.2.7: Creşterea nominală relativă şi reală relativă a cheltuielilor bugetului general consolidat al României, în perioada 2006 – 2010
21 Sursa: https://statistici.insse.ro/ipc/
-
-Page
91
2007 vs 2006 2008 vs 2007 2009 vs 2008 2010 vs 2009
-20.00
-10.00
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
creștere reală relativă creștere nominală relativă
Sursa: pe baza datelor din tabelul nr.2.3.
Figura nr.2.8: Creşterea nominală relativă a cheltuielilor bugetului general consolidat al României, determinată la valoarea lor în lei, şi la valoarea lor în euro, în perioada 2006 – 2010
2007 vs 2006 2008 vs 2007 2009 vs 2008 2010 vs 2009
-20.00
-10.00
0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
70.00
creștere nominală relativă, în lei creștere nominală relativă, în euro
Sursa: pe baza datelor din tabelul nr.2.3.
-
-Page
92
-