finantele afacerilor

Download Finantele Afacerilor

Post on 06-Jul-2015

274 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

UAICUniversitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Finantele AfacerilorAmortizarea Capitalului Imobilizat in Active Corporale si Necorporale

Student : Briscaru Cristian Ionut Nr. Matricol 31040701PM101941 Master Complementar Iasi ID Administrarea Afacerilor Anul 1

-2011-

Amortizarea activelor imobilizate

Activele imobilizate , ca rezultanta a procesului de investire sunt reflectate la valoarea contabila neta determinate ca o diferenta , in functie de suma bruta a activelor imobilizate , stabilita in functie de costul investitiilor si suma amortismelor , datorita deprecierii in timp a activelor imobilizate . Amortismele apar ca o micsorare a valorii bunurilor destinate sa serveasca intreprinderii o perioada in timp mai indelugata si care se consuma treptat . Particularitatea rotatiei activelor imobilizate consta in aceea ca ele participa la mai multe cicluri de productie , pe perioada mai multor ani si in mod treptat isi transfera o parte din valoarea lor asupra noilor utilitati create cu acestea , ca urmare a uzurii lor . Temeiul economic sau baza amortizarii activelor imobilizate o constituie asadar uzura acestora. Uzura este un process complex , concretizat in scaderea treptata a utilitatii actvelor imobilizate , fie ca urmare a utilizarii sau neutilizarii , fie ca urmare a aparitiei de active imobilizate mai ieftine , sau cu parametrii tehnicofunctionali superiori . In legatura cu procesul uzurii activelor imobilizate trebuie facute doua clarificari : 1) Fiind un process de depreciere a activelor imobilizate datorat utilizarii sau timpului , ori aparitiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic , uzura nu afeceaza intreaga masa a activelor imobilizate ci numai e cele supuse deprecierii . Astfel, din categoria imobilizarilor necorporale, nu se supune procesuluide uzura si, implicit, de amortizare, fondul comercial (de comert) alinterprinderii, deoarece nu se concretizeaza in elemente de patrimoniu,ci inelemente nemateriale, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului interprinderii : clientela, vadul comercial, debuseele, reputatiaconducerii.Din categoria imobilizarilor corporale, nu se uzeaza terenurile,deoarece potentialul lor de reproducere este considerat infinitiv.Deasemenea,nu se supun uzurii si amortizarii toate

imobilizarilefinanciare,eventualele subvalori inregistrate la valorificarea acestorainfluentand direct rezultatul final al int 10210c22k erprinderii.Rezulta ca, uzuraeste caracteristica in principal mijloacelor fixe : cladiri, constructii speciale,masini, utilaje, aparate de masura, mijloace de transport, etc, care constituie ponderea imobilizarilor in interprinderile industriale, de constructii, transport,comert.2)

Uzura activelor imobilizate imbraca doua laturi : uzura fixa sau materiala ca urmare a utilizarii sau a timpului si uzura morala, caurmare a perimarii datorita evolutiei tehnicii si productivitatii muncii inramurile economice producatoare de active imobilizate, respectiv aparitiei demijloace fixe superioare functional sau realizarii acelorasi tipuri,dar la preturimai mici .

Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii mijloacelor fixe,fiind determinata de intensitatea folosirii acestora in produsele de fabricatie precum si de actiunea unor factori naturali.Intensitatea cu care se produce uzurafizica este o rezultanta a unui complex de factori, si anume : gradul de solicitarea mijloacelor fixe, modul de pastrare si folosire a acestora, conditiile concreteexistente in diferite ramuri economice.Determinarea ritmului si uzurii fizice nuconstituie o dificultate aparte pentru interprinderile romanesti, deoarecelegiuitorul a prevazut posibilitatea deducerii legale a amortismentului ca sicheltuiala de exploatare in functie de gradul de utilizare al acestora, iar conditiile de mediu specifice : umed, coroziv, s-au avut in vedere in stabilireaduratei de folosinta a mijloacelor fixe. Asupra mijloacelor fixe, insa, actioneaza si uzura morala si, ca atare, proportiile si ritmul pierderii si al transmiterii valorii lor in produsele defabricatie sunt mai mari si, de aceea, trebuie sa fie reflectate in procesul deamortizare.Uzura morala, in fapt, nu modifica marimea fondului de amortizarecare se alimenteaza succesiv, ci scurteaza duratele de functionare a mijloacelor fixe.

Uzura, fie fizica sau morala, determina pierderea treptata a valoriimijloacelor fixe, in timp ce forma lor fizica specifica ramane, in general,neschimbata pana la scoaterea lor din functiune datorita efectuarii regulate areparatiilor capitale.Are loc, asadar, o separare in timp intre reproducereavalorii mijloacelor fixe si reproductia valorii de intrebuintare, particularitatecare sta la baza procesului obiectiv al amortizarii lor.

Notiunea de amortizare poate fi folosita cu mai multe intelesuri.Astfel,in sens larg, ea este o reducere inversabila, repartizata pe o perioadadeterminata a sumei anumitor posturi de bilant.Astfel, prin aceasta ezprimareeste inteleasa amortizarea unui imprumut, respectiv stingerea treptata aimprumutului pe calea rambursarii sumei imprumutate pe perioada de timpconvenita in contractul de credit sau amortizarea activelor imobilizate,respectiv recuperarea treptata a valorii acestora prin introducerea in costurile produselor sau serviciilor si in incasarea pretului sau tarifului acestora.

Aceasta definitie delimiteaza notiunile de amortizare si provizion.In timp ce amortizarea este reducerea inversibila datoratadeprecierii, provizionului este reducerea valorii unui element de activ(stocuride materii prime, produse finite, creante fata de clienti) datorate unor cauzecare nu pot fi judecate ca ireversibile(cresteri de preturi, cresteri ale cursului deschimb valutar).Totodata, amortizarea este caracteristica atat unor elemente deactiv (imobilizari necorporale si corporale sau chiar obiecte de inventar) cat siunor elemente de pasiv(imprumuturile contractate) pe cand provizioanele seconstituie numai pentru elementele de activ.

La randul ei, amortizarea activelor poate fi abordata diferit.Astfel, potrivitaceluiasi autor, pot fi desprinse trei conceptii de amortizare : juridicocontabila, economica si financiara.

In abordarea juridico-contabila ,amortizarea este procesul de depreciere aactivelor imobilizate.Este vorba deci de amortizarea depreciere.In aceastaconceptie, amortizarea este un proces de corectie a valorii activelor imobilizateca urmare a deprecierii suferite in cursul timpului.Deci, amortizarea este procesul prin care se comensureaza ritmul si amploarea uzurii fizice si morale aimobilizarilor necorporale si corporale in scopul stabilirii valorii reale aacestora, scopul principal fiind asigurarea sinceritatii datelor din bilant fata decreditori si terti.In aceasta abordare, amortizarea are un caracter pasiv, eaconstatand pierderea de valoare suferita de active, ca urmare a treceriitimpului.Dar, in acelasi timp amortizarea are si un caracter obligatoriu, pentru areflecta creditorilor si tertilor interprinderi gradul de uzura al activelor imobilizate.Aceasta are o tenta relativa, pentru ca, daca in functie de gradul deuzura si valoare de inlocuire se poate stabili valoare de piata a celor mai multor active imobilizate, exista o serie de imobile a caror valoare creste cutimpul.Este vorba de anumite monumente arhitectonice cu folosirecomerciala(ex. Cladirile unor hoteluri realizate in anumite stiluri arhitectonicecaracteristice perioadelor anterioare).

In abordarea economica , amortizarea este procesul de repartizare aconsumului de capital pe o perioada data.Este vorba, deci, de amortizarearepartitie.In aceasta conceptie, amortizarea este considerata ca un procedeu care permite repartizarea costului unei investiti pe durata estimate de exploatare aei.Se pune, deci, accent pe cheltuielile de exploatare care trebuie sa fie grevate,in fiecare exercitiu, cu o cota parte din valoarea activelor imobilizate utilizatein procesul economic.Insa, trebuie remarcat faptul ca sarcina corespunzatoareamortizarii care influenteaza cheltuielile de exploatare este de o natura diferitafata de alte elemente ale acestora, aceasta neinsemnand, practic, o plata cumeste cazul materiilor prime, consumurilor energetice, cheltuielilor cu salari careintra in componenta costurilor de fabricatie.

In abordarea financiara, amortizarea este o tehnica de reinnoire a imobilizarilor.Este vorba ,deci, de amortizare-reinnoire.Amortizarea are caobiectiv crearea surselor de care are nevoie interprinderea pentru a-si mentinecapacitatea de productie, respectiv pentru a asigura reinnoirea identica aactivelor imobilizate.Insa, aceasta aptitudine a amortizarii este dovedita

doar daca intreprinderea desfasoara o activitate rentabila, pentru ca amortizarea, caatare, nu este creatoare de resurse.Mai mult, amortizarea permite reproductiasimpla (identica) a activelor imobilizate numai daca preturile raman stabile o perioada de timp indelungata, lucru greu de realizat intr-o economie de piatasensibila la toate influentele externe: criza energetica, modificari ale puterilor de cumparare ale monedelor, tendinta de crestere a salariilor.

Reiese, deci, ca amortizarea este un proces complex de cuantificare auzurii fizice si morale si de exprimare a unei anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de operatiuni ce constau in: Stabilirea amortismentului fiecarui exercitiu ; Inregistrarea lui in costurile de fabricatie ; Recuperareamdin sauserviciului ; incasarea pretului sau tarifului produsului

Afectarea lui pe destinatia legala.

Daca, de regula, amortizarea incearca sa comensureze cat mai exact ritmul si amploarea uzurii activelor imobilizate, in anumite perioade sau cazuriritmul si marimea amortizarii pot sa difere de cele ale uzurii, ea fiind si uninsrtument al politicii financiare a statului si, respectiv, agentului