vocatia psihologica - curs

8/15/2019 Vocatia Psihologica - Curs

1/136

Arhim. Conf. univ. dr. Teofil Tia

VOCAŢIA PSIHOLOGICĂ ŞIÎMPLINIREA DE SINE Elemente introductive de Psihologie Pastorală

Cluj-Napoca, 2015

1


2/136

Pe robul înţelept îl vor sluji oamenii liberi.

Οικετη σοϕω ελευθεροι λειτουργησουσιν.

Psihologia pastorală este o ramură a psiholo iei care are !n o"iectiv procesele psiholo ice inerente activită#ii pastorale. $a este o disciplină sectorială recentăteolo iei %care se ancorea&ă !n dialo ul tradi#ional interdisciplinar dintre teolo psiholo ie( consist)nd !naplicarea principiilor psihologice, a metodelor psiho-diagnostice şi psiho-terapeutice, precum şi a demersurilor experimentale de cercetare şi de interpretare psihologică, la întreaga serie de probleme privitoare la teologia şi practica pastorală.

*efini#ia aici propusă reu'e'te !ntr-o anumită măsură să delimite&esectorul propriu psihologiei pastorale, !ntruc)t defini#ia oricărei discipline psiholo ice tre"uiesă includă sectorul specific căruia i se adresea&ă %de e+emplu, psihologia religieistudia&ă fenomenele reli ioase ca e+perien#ă su"iectivă psihologia educaţieistudia&ă procesele psiholo ice inerente practicii educative etc.(. siholo ia pastorală interesea&ă deci de procesele psihologice care au loc într-un context pastoral 1 ,respectiv situaţiile în care sunt angajate două sau mai multe persoane una dintreacestea fiind de o"icei preotul păstor 2 !, într-un dialog care presupune relaţia cu "umne#eu.

siholo ul france& .-/. ohier a o"servat că reli ia a !nceput să utili&e&vederea reali&ării propriilor o"iective, tehnici ale psiholo iei acest u& este !n pr)nd practic, dar acesta presupune implicit o acceptare a conceptelor 'i teoriilo psiholo ice . n epoca contemporană, !n care oricare 'tiin#ă tre"uie să respire aerinter-disciplinarită#ii, teolo ia la r)ndul ei, cola"orea&ă cu alte 'tiin#e, prec

1 3 utem vor"i de un conte+t pastoral atunci c)nd se instaurea&ă o rela#ie inter-personală !ntre un preot 'i unmai multe persoane % su"iec#i pastorali (deschişi prezenţei transcendenţei . siholo ia pastorală ca nouădisciplină teolo ică a fost impusă de e+i en#ele concrete ale muncii păstorului de suflete. /em"rii clerului schema#i să facă fa#ă multor roluri !ntr-o societate democratică4 preo#i, profesori, asisten#i sociali, adminis jurnali'ti etc. *incolo de rolurile tradi#ionale , astă&i devine tot mai solicitat preotul !n calitatea lui de sfătcăruia credincio'ii să i se poată adresa !n momentele de cri&ă ale vie#ii lor %conflicte conju ale 'i familiale, majore de luat !n via#ă, doliu, pro"leme etc.( , cfr. 6iuseppe 7overni o, $a persona e l%a#ione del mediatore pastorale. &spetti personali,ed. 8T97, adova, 1::;, p. ;2 3$+istă o varietate de roluri sau de func#ii cărora tre"uie să le fa#ă facă cu competen#ă preotul4 prediduhovnic, păstor, !nvă#ător-profesor, or ani&ator, administrator.


3/136

psiholo ia=, sociolo ia 'i antropolo ia culturală. >aportul care se sta"ile'te !ntre psiholo ie5 'i teolo ie, arantea&ă pe de o parte,independenţacelor două 'tiin#e 'i speci)icul metodei de cercetare a fiecăreia, iar pe de altă parte permit o fertilăcola"orare !ntre speciali'tii acestora.

n istoria 'tiin#elor, putem vor"i despre e+isten#a a trei mari modele de rap

!ntre psiholo ie 'i teolo ie4modelul ierarhic (1) modelul utilizării funcţionale (!) şmodelul dialogului interdisciplinar (").rimul dintre aceste modele de raportare, celierarhic, este anacronic, !ntruc)t acesta considera teolo ia drept 'tiin#a supremă caoferă tuturor celorlalte 'tiin#e "a&ele ultime 'i cadrul ideolo ic suprem, !n limitcăruia ele !'i pot formula ipote&ele 'i teoriile. Astă&i nici un psiholo , ca adevăratde 'tiin#ă, nu ar mai accepta o astfel de limitare a li"ertă#ii sale de cercetare 'i de+perimentare. ericolul de a pune 'i a&i !n aplicare acest raport p)nde'te totu'i pspeciali'tii am"elor 'tiin#e, atunci c)nd ace'tia %fie ei psiholo i, fie teoloa"soluti&ea&ă %mai mult sau mai pu#in con'tient( propria 'tiin#ă, consider)nd-o unica cu adevărat 3'tiin#ifică 'i desconsider)ndu-le pe celelalte. Aceasta atitudi

!n )mfată face imposi"ilă o adevărată cola"orare !ntre aceste două 'tiin#e. *odelul utili#ării )uncţionaleeste foarte vechi. otrivit lui, o 'tiin#ă asumă

re&ultatele unei alte 'tiin#e, pun)ndu-le la "a&a cercetărilor din propriul sectorinteres, recunosc)nd validitatea metodei 'tiin#ifice a celeilalte 'tiin#e. n acest ca& do 'tiin#ă se consultă cu cealaltă, fără ca una să a"andone&e rolul ei de informatoarecealaltă pe cel de ascultătoare . otrivit acestui model !nsă, cele două 'tiin#e nu i!ntr-un autentic dialo , deoarece fiecare !'i acceptă definitiv rolul asumat din start.

*odelul dialogului interdisciplinar presupune ca cele două 'tiin#e să !'i schim"erolurile, fiecare devenind ascultătoare 'i respectiv informatoare . ?ine!n#elee+istă anumite condi#ii fără de care nu se poate instaura un adevărat dialinterdisciplinar !ntre teolo ie 'i psiholo ie4 !n primul r)nd, at)t teolo ul c)t psiholo ul tre"uie să renun#e la preten#ia că 'tiin#a !n care fiecare dintre ei specialist constituie unica raportare 'tiin#ifică validă la realitate !n al doilea r)speciali'tii celor două 'tiin#e tre"uie să fie "ilin vi , adică tre"uie să vor"ească 'i !n#elea ă, pe l)n ă lim"ajul 'tiin#ific al propriei 'tiin#e 'i pe al celeilalte, cunosc)nd!ntr-o anumită măsură metodolo ia 'tiin#ifică !n al treilea r)nd, cele două 'tiin#e tresă ai"ă un teren comun de interes, !n care să se !nt)lnească.

#erenul comun de interes at)t al teolo iei c)t 'i al psiholo iei !l constituieomul, am"ele fiind 'tiin#e antropolo ice, chiar dacă teolo ia este prin e+celen#ă= Astă&i, teolo ia se orientea&ă spre psiholo ie, sociolo ie 'i alte 'tiin#e, !ntruc)t de&voltarea acestora !nculturii contemporane este capa"ilă să ofere noi instrumente de !n#ele ere a mesajului lui *umne&eu pentru lde astă&i. Toate aceste 'tiin#e descoperă noi dimensiuni ale realită#ii umane, modifică perspectiva din care om prive'te pe sine !nsu'i 'i lumea !n care trăie'te, permi#)nd astfel o mai profundă 'i mai detaliată !n#ele er planului lui *umne&eu cu umanitatea contemporană.5 utem aprecia că 'i psiholo ia are nevoie de teolo ie !ntr-o anumită măsură. Aceasta pentru că 'i psiholo ia'tiin#ă antropolo ică,vehiculează o anumită viziune despre om şi lucrează cu o anumită teorie a valorilor$ deci,ea !nse'i este condi#ionată de o anumită antropolo ie 'i de o anumită etică, pe care cel mai adesea o !mprumdin cultura vremii !n care se de&voltă. @ri, !n ad)ncul culturii europene "ate o inimă !n mod inconfuncre'tină. 9ar psiholo ia, dacă dore'te să !n#elea ă !n profun&ime antropolo ia, etica 'i mentalitatea lumii modtre"uie să cercete&e "a&ele cre'tine ale culturii contemporane.


4/136

'tiin#ă teo-lo ică . Ceea ce le diferen#ia&ă este, de fapt, metoda de cercetare prfiecăreia. Aceste 'tiin#e vor răm)ne permanent distincte, dacă fiecare !'i va păstfidelitatea la propria metodă de cercetare.

1. Imagini fal ! al! lui Dumn!"!u#! $%on!a"& 'n u(#on)$i!n$ul omului #on$!m*o%an

+el inteligent îşi îndreaptă de)ectul privind de)ectul altuia. Ex vitio alterius sapiens emendat suum.

Imagini +!moni#! u(#on)$i!n$! +! *%! Dumn!"!uentru !nceput ne vom ocupa deimaginile false ale lui %umnezeu e&istente în

subconştientul contemporanilor noştri , ima ini frecvent !nt)lnite de către psiholo i, psihoterapeu#i 'i preo#i !n activitatea lor. e l)n ă 3dumne&eul pedepsitor3dumne&eul mor#ii , sunt des !nt)lnite ima inile unui 3dumne&eu conta"il 'i ale3dumne&eu al eficien#ei %care pretinde eficien#ă(. Au fost de asemenea !nima inile unui 3dumne&eu !n'elător , 3dumne&eu tiran sau dumne&eu 3dispre#uoameni . Toate aceste ima ini sunt corelate celei de"umne#eu aspru judecător care pune permanent la !ncercare oamenii, !i pedepse'te pentru păcatele lor prin tot felul suferin#e pe acest păm)nt, iar pentru lumea de dincolo conturea&ă perspectiva uve'nice os)nde.

Confi urarea !n mintea multora a ima inii unui *umne&eu care pedepse'temod ră&"unător este imputa"ilă uneidoctrine a m ntuirii patronată de logica dreptăţii punitive. 3@rdinea tul"urată de om prin revolta lui păcătoasă !mpotriva lui *umne& poate fi resta"ilită numai ra#ie unei pedepse corespun&ătoare . n lo ica p pedeapsă a doctrinei 3satisfac#iei din teolo ia romano-catolică de e+empl pedepsirea devine modul de resta"ilire a ordinii ontolo ice, prin intermediul cărfiecăruia !i vine dat ceea ce merită.

Această idee despre *umne&eu, specifică soteriolo iei catolice, a fost !nsu'ită cultura occidentală seculari&ată. *octrina 3satisfac#iei este complet străină soteriolo ia ortodo+ă. n @rtodo+ie tronea&ă ima inea unui *umne&eu defin părintele 7iluan Athonitul drept 3iu"irea care nu ne poate refu&a nimic .B Cu toateacestea, ima inea unui *umne&eu pedepsitor a pătruns 'i !n spa#iul ortodo+, odată!nsu'irea de acesta a culturii occidentale seculari&ate. resiunea acestui tip de cultasupra celei locale, est-europene a fost at)t de puternică !nc)t a ie'it "iruitoare asuprvechii culturi orientale !n care trona o ima ine despre un *umne&eu 3iu"ide&interesată fa#ă de oameni.

n teolo ia romano-catolică contemporană este !nsă !n act oschimbare fundamentală în paradigmele doctrinei m'ntuirii . Actualmente soteriolo ia romano-catolică nu se mai fundamentea&ă pe o 3dreptate divină pedepsitoare 'i ră&"unătoci este orientată spre iu"irea transformatoare, transfi uratoare 'i creatoare a l*umne&eu fa#ă de !ntrea a crea#ie. entru că 9isus ristos a e+perimentat iu"B Cuv. 7iluan Athonitul, ntre iadul de#nădejdii şi iadul smereniei,ed. *eisis, Al"a 9ulia, 1::=, p. 1=5.

=


5/136

Tatălui p)nă la moarte, $l !i cheamă pe to#i oameniisă iasă din spirala răzbunăriiinvit'ndu i să intre în *mpărăţia+ în care este suverană iubirea.D

9u"irea autentică nu ia !n considerare principiul echivalen#ei sau al compensa%3*au pentru ca să primesc !n schim" (.; 'ubirea divină nu este în mod simpluremunerativă, ci !l prime'te 'i !l acceptă pe om a'a cum el este. *umne&eu va ac#ion

!n virtutea iu"irii sale infinite chiar 'i la judecata finală 'i nu va #ine cont pedepsisau răsplătind doar de un trecut pietrificat !n clipa mor#ii !n mod ireversi"il. $l va purifica pe oameni prin revelarea misterului său intim, prin invitarea tuturor de participa la iu"irea sa divină.

Nu arareori situa#iile dificile, "olile, moartea, handicapul, cri&ele de orice felvia#ă sunt percepute 'i interpretate de unii oameni ca fiindefecte ale dreptăţii punitivesau răzbunătoare+ a lui %umnezeu., C)nd e+perien#ele ne ative sunt !n#elese 'iinterpretate !n lumina *umne&eului-iu"ire, omul se poate !ntre"a4 Ce pot !nvă#aaceastă e+perien#ă traumatică din via#a meaE Ce mesaj pot să tra din aceastaEacest aspect, 3dreptatea necru#ătoare a lui *umne&eu poate con#ine !n sine un aconsidera"il pentru a continua cu av)nt drumul spre o 3via#ă a"undentă .

Tre"uie deci să luăm !n considerare toate aspectele vie#ii noastre, chiar 'i cene ative,în lumina imaginii globale a lui %umnezeu ce se desprinde din revelaţia l %umnezeu.Citind cu aten#ie 7f)nta 7criptură, nu ne este reu să desprindem diFechiul Testament o ima ine despre un *umne&eu Tată aspru, a resiv 'i violent, ca pretinde evreilor să treacă prin ascu#i'ul să"iei pe to#i locuitorii păm)ntului Cana!nchinători la idoli.10 e de altă parte !nsă, această ima ine tre"uie s-o corelăm celeneotestamentare, conturate de /)ntuitorul 9isus ristos, care ne-a spus 3ultimucuv)nt privitor la adevărata identitate a lui *umne&eu Tatăl.

'maginile demonice ale lui "umne#eu se reali#ea#ă şi se stabili#ea#ă atuncic nd / în mod absolut inconştient /sunt absolutizate emoţional anumite interpretări ale lui %umnezeu ast)el înc t una dintre acestea ajunge să domine un individ, )ără sămai )ie niciodată relativi#ată, integrată sau deschisă spre realitatea complexă şi globală a autenticului "umne#eu, +are este un "umne#eu al vieţii şi al iubirii.Ceea cese e+perimentea&ă !n situa#iile dificile din via#a unui om este interpretat mai mu "a&a sentimentului dec)t al ra#iunii.

D Fia#a 'i faptele /)ntuitorului devin astfel punctul de referin#ă 'i criteriul de judecată privitor la păcat, 'i !nacela'i timp manifestă unnou mod de a concepe iubirea lui "umne#eu, ce vrea să se e+tindă la to#i oamenii 'i lavia#a lor socială. A se vedea !n acest sens 6iordano 8rosini,(eologia oggi. 0na sintesi aggiornata e attuali##ata,

ed. *ehoniane, ?olo na, 1::B, cu precădere capitolele 'l peccato originale%111-1 0( 'i $a gra#ia di +risto%p.1; -20;(.; $+presia 3*ăruind vei do")ndi a fost totu'i cu mare ecou !n lumea ortodo+ă, e+prim)nd !nsă adevărulrealită#ile materiale concrete pot fi transferate !n lumea valorilor spirituale eterne. ărintele Nicolae 7teihardchiar un volum astfel intitulat, apărut !n edi#ia a patra la editura *acia, Cluj Napoca, 2000.: 3*acă se privesc !nsă lucrurile mai !n profun&ime, se va vedea că, pe l)n ă c)teva elemente ine+plica"ile, emulte fapte, e+terne sau interne, care suntconsecinţe ale unor comportamente sau moduri de viaţă înrădăcinateîn cuvintele sau în mesajele cheie negative ale oricărei persoane umane ,Garl 8rielin sdorf, *a "io non e% cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io,ed. 7an aolo, /ilano, 1::5, p. BB.10 A se vedea !n acest sens 6urie 6eor iu Cristian Tia, "espre m ntuirea su)letului în era post-industrială,ed.9nfo, Craiova, 2000, p. 1:.

5


6/136

/en#ionăm acum că ima inea despre *umne&eu poate firezultatul unei e&perienţe emotive sau o simplă achiziţie intelectuală. rin educa#ie reli ioasă, omul poate do")ndi cuno'tin#e despre *umne&eu, ajun )nd să cunoască multe lucruri des$l, dar aceasta nu este o cunoa'tere reală a 7a, !ntruc)t constituie o simplă 3instruc#iteoretică. Adevărata ima ine despre *umne&eu este cea do")ndită !n urma un

e+perien#e emotive, adică a unor trăiri duhovnice'ti. Chiar dacă un om, din punctvedere teoretic, acceptă 'i mărturise'te că *umne&eu este "un, drept, sf)nt, iu"itor, es posi"il ca el să nu 3creadă realmente acest lucru, !ntruc)t mărturisirea lui nu ere&ultatul unei e+perien#e interioare, duhovnice'ti. n acest ca&, !n momentul !nomul se va confrunta cu o cri&ă profundă !n via#ă, ima inea teoretică despre*umne&eu 3"un se va di&olva rapid, se va & udui din temelii, iar el va răm)nima inea despre *umne&eu do")ndită !n trecut, !n copilărie, !n urma unor e+perieemotiv-sentimentale. @mul este minte 'i inimă, ra#iune 'i sentiment, 'i acesteam)ndouă au c)te un cuv)nt reu de spus !n conturarea ima inii despre *umne&eunui individ.

Cu facilitate se uită adeseori că diferitele ima ini ale lui *umne&eu sunt doni'te "ucă#i dinimensul şi grandiosul mo#aic3icoană repre#ent ndu-l pe "umne#eu,mo&aic destinat să răm)nă pentru totdeauna incomplet, !ntruc)t !nsă'i e+isten#a ve'na omului este un spa#iu de continuă revelare a lui *umne&eu omului, niciodneajun )ndu-se ca omul, fiin#ă creată, să cunoască e+haustiv 8iin#a necreată.

Dumn!"!ul #a%! ,u+!#& )i *!+!* !)$!9ma inea demonică a lui 3*umne&eu care judecă 'i pedepse'te , stăp)ne'te d

păcate !n min#ile 'i sim#irile multora. $ste judecătorul amenin#ător pe care psihanalT. /oser !n volumul său -nto&icarea cu %umnezeu+ !l descrie astfel44oi trebuie săne temem dar şi să-l iubim pe "umne#eu .11

Fom !ncerca să lecturăm 'i anali&ăm c)teva mărturisiri care de&văluie hido'enunei astfel de ima ini despre *umne&eu, precum 'i ene&a acesteia.

N-am fost niciodată altceva decât unul dintre cei şapte fraţi şisurori ai părinţilor mei şi cred că expresia care de neşte perfectsituaţia mea este: „unul între atâţia”. Cu alte cuvinte eu capersoană n-am fost niciodată altceva decât un anonim deşi sespune că !u m-ai c"emat pe nume şi te-ai #ândit în mod special lamine. $entru tatăl meu de exemplu eu existam % ca de altfel toţiceilalţi fraţi ai mei % doar ca o vie con rmare a potenţei luicon&u#ale şi forti care a conceptului de „sine”. 'n ciuda aeruluiautoritar ce-l avea şi a (ravurii pe care o manifesta în profesie caom era sla( şi frământat de an#oase. )cesta pro tând deautoritatea sa de tată nu a pierdut nici o oca*ie să-mi frân#ăspinarea în (ătăi. !oate mi&loacele erau pentru el le#itime în11 Garl 8rielin sdorf, *a "io non e% cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io,ed. 7an aolo, /ilano, 1::5, p. 1:.

B


7/136

atin#erea scopului pe care-l avea şi făcea totul % declara el % „înnumele lui +umne*eu” şi pentru (inele nostru. Ce ne(unie,

Ni l-a (ă#at pe #ât pe +umne*eu cu &oarda şi (astoanele şi totcu (astonul ne smul#ea şi „declaraţia păcatelor”. frică mortală măcuprindea când se apropia seara şi % în mod special eu cel ce

tre(uia să devin preot % tre(uia să în#enunc"e* înaintea lui pentrua-i mărturisi ne(uniile din cursul *ilei. a sfârşit primeam do*acorespun*ătoare de (astoane pe spate sau în palme. +e câte ori n-am primit o pedeapsă ar(itrară şi nedreaptă provocată de distracţiamamei mele care îi spunea totul. !re(uia să sufăr totul fără să(ene cie* de vreo apărare din partea cuiva în timp ce !u

+umne*eule al (ătăilor şi al (at&ocoririi mele erai pro(a(ilspectator la toate acestea râ*ând cu sarcasm în aşteptarea de a

face din mine un preot (un şi supus. Ca al şaptelea născut eramdator să complete* numărul „sfânt” de şapte copii.

$ână acum am cre*ut întotdeauna că tu eşti „(unul +umne*eu”care înţele#e nevoile mele căruia îi pot încredinţa suferinţele şi„crucea” mea care mă primeşte cu (unătate şi milă care măc"eamă pe nume şi în apropierea cărui pot să mă manifest aşa cumrealmente sunt cu toată forţa şi slă(iciunile mele. +ar acum te-amidenti cat cu adevărat... eşti mult mai rău decât propriul meu tată...el cel puţin a recunoscut că a fost un tiran tu în sc"im( m-ai înşelatîntr-o manieră perversă şi infamă proclamându-mi-te tată (un şimilostiv. 'n realitate eşti !u cel care m-ai persecutat anulat şi ne#atpentru că tatăl meu însumi mă pedepsea în numele tău.

a picioarele tale leapăd acum partea din viaţa mea pe care tuai ruinat-o căci restul de acum încolo îl iau în propriile mele mâini. 'mi pare rău de anii în care te-am servit tiran nemilos... /i când mă#ândesc că în ciuda incertitudinilor a du(iilor şi a fricii pe careuneori le experimentam continuam să te proclam „(unul păstor”,

'ncepând din copilărie m-ai a(andonat în mre&ele acelui lup odioscare era tatăl meu ce a vrut să mă omoare şi să mă distru#ă. +ar am supravieţuit şi de acum înainte doresc să-mi trăiesc propriaviaţă. 0ai (ine fără tine +umne*eu capricios şi arţă#os, 0ulţumesclui +umne*eu... că mi s-au desc"is la vreme oc"ii...”

/ărturisirea aceasta este luată !ntr-un moment de ma+imă trăire emotivă, de3răfuială cu *umne&eu. Autorul ei trăie'te o profundă cri&ă determinată de radicopo&i#ie !ntre ima inea teoretică a lui *umne&eu pe care o avea %*umne&eu "un,sf)nt, iu"itor( formată din copilărie ca urmare a educa#iei reli ioase primite, e+perien#a lui de via#ă, !ncep)nd din copilărie, care !i releva un *umne&eu rece, disdispre#uitor, 3r)&)nd cu sarcasm de nefericirea oamenilor.

D


8/136

Autorul suferă profund pentru faptul că nu a fost recunoscut niciodată ca persoană unică, irepeta"ilă, cu o identitate precisă, ci a fost considerat 3unul dintre 'apte fra#i , 3unul !ntre at)#ia , venit pe lume nu pentru el !nsu'i, ci 3pentru a compnumărul sf)nt de 'apte copii . $l nu a fost iu"it 'i stimat pentru el !nsu'i, !n calitatea lude dar al lui *umne&eu oferit părin#ilor, ci mai mult acceptat, pentru că superst

spunea că numărul 3'apte este sf)nt, 'i deci a avea 'apte copii poate să aducă noroc.9ma inea unui *umne&eu judecător punitiv i s-a format autorului acesmărturisiri !n copilărie, !n urma unor e+perien#e traumatice, iar peste această ima inau suprapus ulterior ima inile teoretic impuse de-a lun ul procesului educativ, dacestea din urmă fiind re&ultatul unei instruc#ii teoretice, iar nu a unor e+perieinterioare, s-au pră"u'it !ntr-un moment de cri&ă e+isten#ială4 $ână acum amcre*ut întotdeauna că tu eşti „(unul +umne*eu” care înţele#enevoile mele căruia îi pot încredinţa suferinţele şi „crucea” meacare mă primeşte cu (unătate şi milă care mă c"eamă pe nume şi înapropierea cărui pot să mă manifest aşa cum realmente sunt cutoată forţa şi slă(iciunile mele. (Aceasta este ima inea teoretică, po&itivădespre *umne&eu, do")ndită !n urma educa#iei reli ioase reali&ate !n 'coală.( +ar acum te-am identi cat cu adevărat... eşti mult mai rău decâtpropriul meu tată... %Aceasta este ima inea demonică a lui *umne&eu, idolcăruia i s-a !nchinat continuu fără să-'i dea seama, ima ine do")ndită !n urma une+perien#e emotive traumatice, 'i care a rămas semnificativă pentru restul vie#ii(.12

&ceastă imagine demonică despre "umne#eu se ascunde întotdeauna după oimagine aparent po#itivă despre "umne#eu. *emascarea acestei false ima ini despre*umne&eu de o"icei are loc !ntr-o fa&ă ce anticipea&ă descoperea 3formulei marespectiv a mesajului 3cheie mo'tenit de la părin#i. Cu această oca&ie interesa#ii asă pună !n ura demonului mesajele ne ative primite de la părin#i 'i con'tienti&eulterior acest lucru %3transfer (. Adesea se o"servă 'i o anumită coresponden#ă caracteristicile părin#ilor 'i acelea a demonilor.112 3Tendin#a a atri"ui evenimentelor neplăcute din via#ă %'i realită#ilor care le cau&ea&ă( scopul de a pindividul pentru vreo trans resiune comisă, a fost numită de unii psiholo i 3animismul pedepsei . Animirecompensei tinde !n schim" să atri"uie evenimentelor fericite %'i realită#ilor po&itive care le cau&ea&ă( inta proteja individul 'i de a-l premia pentru "una sa conduită. @ mentalitate a-reli ioasă atri"uie faptul de pedepsit unor for#e indistincte, confu&e, oculte, sau unui destin implaca"il, !n timp ce o mentalitate reliatri"uie totul lui *umne&eu. C)nd se de&voltă un animism reli ios eneral,Dumn!"!u ! $! -&"u$ #a *oli i $ullumii, sau ajutorul umanită#ii !n ca& de nevoie , 9"idem, p. 2 .1 3$+perien#a psiho-terapeutică ne !nva#ă că pentru a lupta !mpotriva tul"urărilor de natură psiholo ică avdispo&i#ie un sin ur mijloc4a descoperi adevărul despre istoria unică şi irepetabilă a copilăriei noastre. Nu

putem să schim"ăm nici măcar o vir ulă din trecutul nostru, nici 'ter e traumele suferite !n copilărie. utem să anali&ăm mai de aproape evenimentele trecutului care au fostmemorizate în fiinţa noastră, pentrua le aducedin subconştient în conştient.$ste o !ntreprindere dificilă, dar este unica care ne va da posi"ilitatea de a scăpdin captivitatea invizibilă şi crudă a copilăriei 'i de a ne transforma dinvictime inconştiente ale trecutului !nindivizi responsabilicare !'i cunosc realmente istoria 'i s-au conciliat cu ea. /ajoritatea persoanelor ac#ionea&din nefericire e+act invers. Nu vor să rememore&e nimic din trecutul lor 'i fără să-'i dea seama, astfel scondamna#i să fie !ncontinuu influen#a#i 'i condi#iona#i de propriul trecut, trăiesc din anumite puncte de !ntr-o situa#ie infantilă ne lijată. Nu 'tiu să evite pericolele care c)ndva erau reale, dar care de mult timp nu sunt. 7unt condi#iona#i de amintiri incon'tiente 'i de sentimente reprimate, care,at't timp c't răm'n însubconştient şi nu sunt analizate refle&iv şi emotiv condiţionează tot ceea ce ei fac. Acestea condi#ionea&ă nudoar via#a individului ci 'i ta"u-urile unei societă#i. *n copilărie îşi afundă rădăcinile întreaga e&istenţă a unui

;


9/136

@ 'i mai a resivă ima ine ne ativă despre *umne&eu avem atunci c)nd el ee+perimentat caun %umnezeu arbitrar un despot care înainte de toate estimprevizibil , condamn)nd fără motiv tot astfel cum oferă !n mod ar"itrar 'i clemen#sa. @mul este deci la dispo&i#ia sa. ersoanele !n această situa#ie reu'esc cu mdificultate să se perceapă ca destinatari a promisiunilor "i"lice ale lui *umne&eu 'i d

aceea au mare nevoie de si uran#e 'i certitudini rituale, cu care să poată să-l manipul pe *umne&eul cel capricios. n această situa#ie, postul, ru ăciunea, participaresluj"e, constituie 3tehnici de manipulare a divinului.1=

Alte persoane aflate !n o"iectivul cercetărilor psiho-pastorale, au !ncercat o"#ină !ndurarea judecătorului prin acte auto-punitive. /)nia acumulată pentru faptude a nu putea fi a'a precum 'i-au ima inat, nu o revărsau !n e+terior asupra lu*umne&eu sau asupra semenului, ci asupra lor !n'i'i4„$entru că nici alţii şi nici

+umne*eu nu mă consideră demn de a trăi nici de a iu(it măpedepsesc şi mă distru# pe mine însumi”. Hi su" aspect reli ios deci, ei !'iconfi urea&ă via#a !ntr-o astfel de manieră !nc)t recad !n po&i#ia ne ativă o"i'n„Nu merit să trăiesc nici să u iu(it. C"iar şi +umne*eu nu facealtceva decât să mă tolere*e”.

7itua#ia devine mai dificilă c)nd persoanele persecutate de această ima ine ativă a lui *umne&eu se refu ia&ă !n a'a-&isaasce#ă negativă. n radicala lor ne!ncredere fa#ă de udecătorul cel nemilos ce nu cunoa'te !ndurarea, ce vreaumilească păcătosul 'i să-l facă să plătească pentru păcatele sale,acest tip de persoane se pedepsesc pe ele însele, )ndind că astfel plătesc cu anticipa#ie pre#ul cerut o f pentru a putea continua să trăiască, pentru a evita loviturile lui dureroase 'i pedepsesale cr)ncene4„1ămâi în an#oasele şi depresiile tale perseverea*ă înele nu te în#ri&i de cau*ele lor. 'n faţa tronului ceresc acestea vor conta ca pedeapsă de&a reali*ată vor trecute în contul iertăriitale”.

@ altă modalitate pentru a se sustra e severului 'i periculosului *umne& judecător esteacela de a lua distanţele faţă de l. *umne&eu este considerat de acesttip de persoane un "ătr)n cu "ar"a al"ă, care nu este ca&ul să fie luat !n serios. $lcreat lumea, dar nu se mai !n rije'te de lume, ci a a"andonat-o !n voia pierdutădestinului. Nu demonstrea&ă nici un fel de aten#ie nici fa#ă de oameni, nici fa#mersul societă#ii, astfel !nc)t devine justificată o stare de totală suspiciune4 37ă!ncredere doar !n tine !nsu#i, dacă nu vrei să ajun i să te sim#i !n'elat 'i a"andonatI

om. $+perien#ele copilărieisupravieţuiesc în inconştient cu o intensitate e&traordinară. &perienţeltraumatice ale fiecărui copil răm'n învăluite în obscuritate ascunsă răm'n'nd şi cheia+ de înţelegere aîntregii vieţi ulterioare+.Cfr. Alice /iller, 'l dramma del bambino dotato e la ricerca del vero se%. 2iscrittura econtinua#ione,ed. ?ollati ?orin hieri, Torino, 1::D, p. 12.1= 3Ja urma urmelor, acest tip de persoane cred, dar cu mari re&erve. Acest tip de comportament se na'te c persoanele au e&perimentat în copilăria lor c't de dureros de periculos şi de dezamăgitor este să depinzalţii . *e aceea au !nvă#at să-'i trăiască e+isten#a !ntr-o manieră independentă, astfel !nc)t să nu depindănimeni , Garl 8rielin sdorf, *a "io non e% cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io, ed. 7an aolo, /ilano, 1::5, p. 2D.

:


10/136

@ altă variantă a lui *umne&eu este 3*umne&eul Tată sever 'i omnipotent , cdispune după "unul său plac de fiii săi, !n fa#a căreia omul poate doar să manifeo"edien#ă. 7pirala distructivă a auto-pedepsirii 'i a refu&ului vie#ii va putea fi !nfrnumai !n momentul !n careunilaterala imagine a lui %umnezeu cel crud care judecăva fi demascată ca demonică şi substituită cu imaginile pozitive ale lui %umnezeu din

revela#ia "i"lică. /)ntuitorul relevă un tată milostiv care se ră"e'te la !nt)lnirea cufiul cel risipitor. Condi#ie deci pentru vindecare 'i m)ntuire este credin#a că *umne&vrea să vindece via#a omului !n ciuda tuturor deficien#elor 'i imperfec#iunilor, 'i-i ia

re'elile astfel ca el să poată re!ncepe o nouă via#ă. omul tre"uie să se predea !ntrea a sa via#ă !n m)inile 7ale. n măsura !n care, prin intermediul credin#ei, acdevine realitate, se va sim#i eli"erat 'i nu va mai avea nevoie să oscile&e !ntre aurepro'uri distructive 'i preten#ii morale e+cesive.

Dumn!"!ul mo% ii$ste un demon care nu na'te via#a, ci moartea, 'i p)nă !n clipa !n care nu vin

demascat ca 3duh rău este capa"il să-'i e+ercite imensa sa influen#ă distructivă, toc pentru că este !n mod incon'tient considerat un 3duh "un , dătător de via#ă. Aceaima ine demonică despre *umne&eu !#i achi&i#ionea&ă forma 'i !'i e+ercită infl!ntr-o str)nsă cone+iune cu deci&iile părin#ilor !n special a mamei privitoare la sau moartea copilului %aceasta !ncep)nd de la &ămislire(. *uhul rău se folose'te cel mult de mesajele ce ne au via#a 'i dreptul la via#ă al copilului transmise de către maca de e+emplu4 3Tu nu tre"uie să trăie'tiI 3$ra mai "ine dacă nu te-ai fi născutmeri#i să trăie'ti .15

Psihologia prenatală confirmă faptul că e+perien#ele esen#iale 'i atitudinilefundamentale vi&avi de via#ă !ncep !ncă din momentul !n care copilul este !n smatern 'i că nimic nu este pierdut din e+perien#ele ne ative sau po&itive trăite !n perioadă. ntre mamă 'i copil are loc, de atunci, o interac#iune intensă 'i comple+ă,doar fi&iolo ică ci 'i psihică. 3 n perioada prenatală copilul participă la univesentimental al mamei. 7tările mamei de tensiune, de stres, frică, durere 'i ru'ine, scomunică copilului nenăscut prin intermediul a nenumărate canale .

$ste deose"it de importantă deci atitudinea po&itivă a mamei fa#ă de propstare de raviditate. Copiii nedori#i sunt mult mai mult e+pu'i la riscul să fie născ prematur, "olnavi, su"de&volta#i. A fi nedorit poate duce chiar la stări profudepresive, la comportamente nevrotice, la "oli psiho-somatice. 8emeile ce 'i-au refu&cu anticipa#ie propriul copil, nu sunt capa"ile să-i transmită acestuia certitudinea că eiu"it 'i "ine venit pe această lume. Nu se poate deci de&volta !n el !ncrederfundamentală indispensa"ilă pentru ca el să se poată a"andona total mamei chestiunile ce #in de via#ă 'i de moarte. /eacţiile emotive ambivalente ale mamei carese manifestă în grija şi protecţia e&cesivă şi apoi se pot transforma în severit

15 3 rin această referin#ă reli ioasă, mesajele mortificante primesc un caracter a"solut. $+emple tipice de un emo#ional 'i adesea incon'tient al vie#ii, transformat ulterior !n acceptare 3din dra oste de *umne&eu ,ultimii copii din căsătoriile credincio'ilor practican#i %copiii 3de "a"ă ( atunci c)nd prevenirea na'terilorconsiderată un păcat la fel de mare ca 'i 3refu&ul datoriei conju ale , Garl 8rielin sdorf, *a "io non e% cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io,ed. 7an aolo, /ilano, 1::5, p. 10B.

10


11/136


12/136

vedere po*itiv ascunde în spate ceva ne#ativ. /i va totdeaunaaşa,”

/ul#i caută o cale de ie'ire din disperarea lor prin intermediul unorcomportamente for#ate, care ar tre"ui să-i proteje&e !n fa#a atacurilor acestui dumnal mor#ii. $ste vor"a de o"icei despre per)ecţionism6al#ii preferă să trăiască o

3e+isten#ă cataleptică !n o"scuritatea mor#ii, !n morm)nt, !n ropa#i de vii . He+istă pericolul ca, ced)nd unui distructiv instinct de ră&"unare, să se asume accriteriu de fond4 3să uci&i pentru a nu fi ucis .

!amara călu#ăriţă (olnavă de anorexie se declară „o icănedorită în mod a(solut”. 0ama ei prin comportamentul cotidian îitrimitea astfel de mesa&e: „)r fost mult mai (ine dacă tu nu ai

fost: „'n#roapă-te tu pe tine însăţi pentru ca eu să nu am nici ovină”. Născută în afara căsătoriei !amara era considerată „ ică apăcatului” şi era considerată o ruşine pentru părinţi”. 6ntrarea ei înmănăstire a interpretat-o ca o tentativă inutilă de a #ăsi si#uranţă şi

căldură într-un „sân matern” şi astfel de a expia păcatul şi ruşineape care o aruncase asupra părinţilor. Ceea ce se impunea era de fapt oconfruntare clarificatoare cu trecutul. 'n ela(orarea ima#inii despre

+umne*eu ea spuse: „+umne*eu este de fapt unicul meu punct despri&in. 7ără 8l eu nu aş nimic. 'ncercând printr-o repre*entarecorporală să-şi exprime starea interioară ea se înc"ipuia a#ăţatădisperat de #âtul lui +umne*eu. Curând înţelese că şi în privinţa lui

+umne*eu ea experimenta mai multă neîncredere de câtă încrederealtfel nu s-ar ţinut atât de strâns de el.

$+perien#a confirmă că to#i aceia care, deja !n p)ntecul mamei, au oscilat !nvia#ă 'i moarte fiind destinatari ai unor sentimente confu&e, oscilante !ntre afirmărivie#ii 'i presiuni ale mor#ii, ace'tia trăiesc 'i supravie#uiesc, chiar fără să-'i dea seam!n um"ra mor#ii 'i sti mati&a#i de aceasta.10 8rica mortală a acestor persoane 3nedoritese reflectă adesea !n visele lor4 amenin#ări cu moartea, drumuri fără nici o ie'imorminte 'i prăpăstii a"isale, scene de e+ecu#ie capitală, etc.


13/136

mesajele contrare vie#ii, urmate de op#iunea con'tientă pentru via#a promisă *umne&eu.1

+e&a din pântecele mamei mele m-ai damnat morţii/i astfel tre(uii să-mi conduc existenţa ca într-un mormânt:

în#ropată de vie.!u mi-ai ales în locul meu părinţii ce mi-au dat viaţa mamă denaturată ce vroia să mă constrân#ă să mă auto-

avorte* $entru ca ea să e fără nici o pată pe conştiinţă9 Nu pot decât să numesc toate acestea perversitate sadism.Ce să mai *ic de acel tată infam ce a a(u*at de mine...

'n această lume rece a datoriilor &alonată de #âfâielile morţiiunt as xiată inima mea s-a făcut de piatră.

$entru a supravieţui am îndeplinit toate datoriile cerute detoţi pentru toţiCu excepţia celor către mine însămi: căci acestea ar fost

e#oism.

+e ce m-ai făcut să cred că aceasta era voinţa ta;m-ai condus la ruină în loc să-mi de folos.

0-ai făcut să confund întunericul cu luminaşi c"iar şi a*i trăiesc în o(scuritate.

+e câte ori m-ai înşelat trădat şi de*amă#it 'n timp ce eu disperată mă ţineam a#ăţată la #âtul tău. )vând atâta nevoie de un spri&in în an#oasa mortală ce-o

experimentam. )i exploatat fără ruşine frica mea de moarte/i m-ai „dresat” spre (ine: să slu&esc multora să mă las

„a(u*ată de mulţi”.

0i-ai dat şi sentimente;entimentele erau rele şi inimile de piatră în această lume în

care m-ai trimis.C"iar şi astă*i eu sunt încă în du(iu dacă am sau nu o inimăcare să e capa(ilă de iu(ire.

!u cauţi fructul în ramul de smoc"in ? 7ără să iei în considerare dacă este sau nu anotimpul propice

fructelor 1; Garl 8rielin sdorf, *a "io non e cosi%, p. B2.

1


14/136

!u ai doar pretins aşteptat şi dorit să recolte*i )colo unde nu ai semănat./i cred că !u ai fost acela care m-ai inspirat

ă nu *ic „Nu” niciodată nimănui decât mie însămi. )stfel am devenit ceea ce sunt: cu adevărat nimic de excepţie

sau demn de a lăudat. escroc"erie, +e nenumărate ori am experimentat că tu

înşeli!re*eşti false speranţe propui false idealuri

+ar nu lumine*i pe om în momentul oportun. /i ce (ine esteacesta;

8u nu cred că este virtute aceea care se edi că doar pe durereşi pe suferinţă

/i aceasta cu atât mai mult dacă suferinţa şi durerea se potevita 'ntrucât nu aduc un folos nimănui. Nici măcar în ul tău cel preaiu(it cruci cat nu-mi este posi(il

să recunosc iu(irea. 0ie-mi pare totul ar(itrariu.

'n această credinţă deformată am îm(ătrânit 6ar forţele acum îmi sunt cu adevărat slă(ite. 6ar acum când trupul şi inima-mi sunt o(osite

1ecunosc că am parcurs o stradă #reşită $entru întrea#a mea viaţă." dacă aş putut să evolue* într-o altă direcţie

+acă nu aş fost atât de naivă.!ot *elul meu n-are importanţă dacă cel de acasă sau din

mănăstire Nu a fost cu adevărat luat în serios nici fructi cat.

+ar cum cre*i că mă simt acum ca o marionetă trădată şiumilită;

$iosul psalmist nu-şi pune între(ări similare. )ceia care îndră*nesc să se ridice împotriva ta sunt repede

cali caţi „sân#eroşi şi sacrile#i”. 8şti tu duşmanul meu duşman mortal; unt eu duşmanca ta

victima ta; +e mii de ori eu mă între( mii de cuvinte îmi a&un# drept

răspunsuri

1=


15/136

e-am învăţat pe toate dar nu-mi a&un# la inimă.

8ste oare acest o(scur a(is locul în care mi-ai promis să i cumine;

8şti oare acum întru mine;

@@@!e simt aproape în profun*imea suAetului meu.!u eşti +umne*eul meu şi părintele meu cel (unCare m-a însoţit c"iar dintru început.!u nu împarţi moarte. !u dăruieşti viaţa. )&ută-mă pentru ca

să pot crede aceasta.

ărin#ii care refu&ă copilul !i transmit acestuia nu doar mesaje ne atoarevia#ă, dar 'i un ol de sens !n raport cu via#a. este enera#ii sunt trăite 'i trimma+ime ca aceasta4„ a urma urmelor viaţa nu are nici un sens9 este

doar c"in frământare o(oseală şi nefericire suporta(ilă doar dacăpriveşti recompensa ce a fost promisă pentru lumea de dincolo”. 0imo*a o femeie de B2 de ani suferea de atacuri de panicăputernică noaptea care a&un#eau până la tensiunea unei an#oaseexistenţiale ce-i crea sentimentul de moarte. +e o(icei erau asociateunor şocuri cardiace care îi *#uduiau întrea#a parte superioară acorpului ind însoţite de vise lu#u(re. 0imo*a era fructul „a(solutnedorit” al unei căsătorii de necesitate. ) reuşit să depăşeascăcâteva tentative de avort voite de mamă şi de tată care vroiau „săse descotorosească de (astard pentru a nu constrânşi să secăsătorească”. +upă naşterea prematură a fost încredinţată(unicilor şi apoi reprimită în casă pe la patru ani pentru a se în#ri&ide alţi frăţiori mai mici sosiţi între timp. 8a a suferit multemaltratări corporale resemnându-se făcându-se utilă şi refu#iindu-se într-o lume fantastică „pe lân#ă (unul +umne*eu”. +e la

*ămislire rămase expusă presiunilor de moarte făcute de părinţii ei. a sfârşit #ăsi po*iţia ei c"eie: „moartă vie”.

n perspectiva psiholo iei pastorale, demonii operea&ă utili&)nd 'i făc)nd promesajele de moarte ale părin#ilor, determin)nd oamenii la o op#iune pentru moarte, cce se traduce adesea !ntr-o via#ă mi&era"ilă, continuată precar doar prin strate isupravie#uire.12 Chiar 'i mesajele 3cheie 'i cuvintele 3cheie care !n mod direct parnu avea nici o le ătură cu moartea, pot să con#ină din 3veninul acesteia4 cuv1: 3Capacitatea de adaptare a copiilor 3nedori#i %de părin#i pe lume( se de&voltă !ntr-at)t !nc)t acetransformă !n adevărate 3mame %confiden#i, sfătuitori, sus#inători( ai propriilor lor mame 'i !n ajutători casumă responsa"ilitatea fra#ilor mai mici. i dezvoltă o sensibilitate specială pentru semnalele inconştiente alenevoilor altora.*rept consecin#ă, vor ale e !n marea majoritate meserii de ajutoare a altora. n formare perfec#ionarea acestei sensi"ilită#i fine care o vreme l-a ajutat pe copil să supravie#uiască 'i care !l !mpinadult să !m"ră#i'e&e o profesie destinată a ajuta pe al#ii se află rădăcinile tul"urărilor interioare. 0ceastăsensibilitate îl determină pe copilul ajuns adult să caute să şi satisfacă aspiraţiile neîmplinite în copilărie persoane substitutive+cfr. Alice /iller, 'l dramma del bambino dotato e la riceca del vero se%,ed. cit., p. 2D.

15


16/136

precum 3fiu mult dorit , 3micul meu diamant , 3marele meu or oliu , 3sensul mele , e+primă fără du"iu o atitudine po&itivă fa#ă de copil, dar care !n via#a conadesea semnifică o determinare din e+terior 'i o asimilare a 3fiului , fapt ce fadificilă o evolu#ie a identită#ii lui personale.

Dumn!"!ul #on$a(il )i l!gali $*umne&eul conta"il este un demon privat de sentimente 'i fără inimă, u3dumne&eu ro"ot care ia !n calcul orice eroare 'i orice re'eală pe care omul o comorice violare a le ii, 'i o !nre istrea&ă pentru contul final din &iua de apoi4 3Atuncdeschisă cartea !n care totul este semnat, pentru judecata lumii .34

nsu'i sim"olul ochiului este adesea perceput ca o amenin#are sau un contra"u&iv din cau&a u&ului impropriu care i s-a făcut !n educa#ia reli ioasă.„0amamea mi-a repetat întotdeauna că +umne*eu vede şi ascultă toatecunoaşte c"iar şi #ândurile cele mai ascunse”. C"iar dacă nimeni nuva vedea niciodată păcatele tale +umne*eu le cunoaşte şi te vapedepsi”. n acest mod mul#i copii do")ndesc o asemenea frică de păcat, !nc)t crescrupulo'i.+u o ast)el de ba#ă educativă, a )i creştini poate să însemne sclavia într-o pădure sălbatică plină de precepte şi de porunci încurcate, care niciodată nu vor putea )i integral împlinite.*e aici re&ultă deci că oricum ai proceda, vor răm)ne multeconturi deschise, care la r)ndul lor vor enera sim#ăminte de culpă 'i pot transformvia#a !ntr-un iad.

Je ile divine 'i păcatele nu mai sunt deci vă&ute !n sens po&itiv, ca o călău&ajutor pentru o via#ă reu'ită, ci ca instan#e autonome de control ale unui super-$u ca!n numele lui *umne&eu, declară omul vinovat 'i !l condamnă. n acest sens, chia psalmii 'i ru ăciunile pot să do")ndească un caracter de amenin#are, ca de e+emp prima parte a psalmului 1 ;4 3 "oamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. (u ai cunoscut şederea mea şi scularea mea6 (u ai priceput g ndurile mele de departe. +ărarea mea şi )irul vieţii mele (u le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai vă#ut. +ă încăeste cuv nt pe limba mea. 7i iată, "oamne, le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult. *inunată este ştiinţa (a, mai presus de mine. Este înaltă şi n-o pot ajunge. 0nde mă voi duce de la "uhul tău, şi de la )aţa (a unde voi )ugi8 "e măvoi sui în cer, (u acolo eşti. "e mă voi coborî în iad, de )aţă eşti. "e voi lua aripilemele de dimineaţă şi de mă voi aşe#a la marginile mării, şi colo m na (a mă va povăţui şi mă va ţine dreapta (a ...!. 4u sunt ascunse de (ine oasele mele, pe care le-ai )ăcut întru ascuns, nici )iinţa mea pe care ai ur#it-o ca în cele mai de jos ale păm ntului. cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii (ăi şi în cartea (a toate sevor scrie. 9i de #i se vor săv rşi şi nici una din ele nu va )i nescrisă ...!. +ercetea#ămă "oamne, şi cunoaşte inima mea6 încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. 7i ve#i deeste calea )ărădelegii în mine şi mă îndreptea#ă pe calea cea veşnică.

20 52K dintre participan#ii la testele psiho-pastorale au descoperit !n ei !n'i'i această ima ine despre *umne&un controlor o"sedat, 3marele 8rate care te prive'te , ochiul care vede totul 'i penetrea&ă, 3le alistul prudenttrece totul cu preci&ie !n contul vie#ii , 3poli#istul planetar , 3caracati#a cu tentaculele sufocante8rielin sdorf, *a "io non e cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io, p. 12 .

1B


17/136

$ovestea unui preot alta*ar de D= de ani extrem descrupulos este un ca* paradi#matic pentru persoanele că*utevictimă ale unui „dumne*eu conta(il”. $ărintele alta*ar care eraextrem de deprimat şi disperat îşi expuse istoria vieţii care era

plină de traume. Ca ultim născut era un copil nedorit: „un incidentpentru că nu am fost atenţi” cum îi spusese mama lui. $entru eacare avea atunci BB de ani #raviditatea şi naşterea au fost extremde di cile. +upă ce l-a adus la existenţă a tre(uit să mai petreacăcâteva *ile în spital şi ca urmare a naşterii moşteni o parali*ie

facială pe care ea o considera extrem de deformantă. 'n timpulsarcinii a fost şi o(iectul unor #lume din partea vecinilor miraţi de

faptul că „la acea vârstă se mai au încă nevoi sexuale şi se mai poaterămâne însărcinată”. 'i era deci ruşine şi se îm(răca astfel încât săse vadă cât mai puţin starea ei de #raviditate. 7ăcu această

promisiune lui +umne*eu: „+acă va (ăiat va tre(ui să-ţi aparţinăo +oamne ca preot”. 'n căutarea po*iţiei c"eie alta*ar recunoscu că această

consacrare în sânul mamei ei a fost dacă nu un avort premeditat oîndepărtate mascată de autentica devoţiune. !atăl ţăran şi omcredincios comentă astfel vestea surpri*ă a sosirii lui pe lume:„Cum a putut să se întâmple una ca aceasta; +ar nu te neliniştidra#ă îl primim pe copil ca pe un dar al lui +umne*eu. 5nde s-ausăturat cinci copii acolo este loc pentru încă unul”. 0area pro(lemăpentru alta*ar era că mama lui pe tot parcursul copilăriei sale îl

considera responsa(ilul (olii ei şi pretindea recunoştinţă pentru„toate câte a făcut şi suportat pentru el”. 'n primii ani ai vieţii alta*ar a fost extrem de (ulversat de o

alternare continuă de atenţii speciale şi de refu*uri. $e de o partemama - poate din cau*a conştiinţei încărcate % îl umplea cu #in#aşiişi săruturi viciindu-l pe de alta era severă şi îl educa într-o certămanieră pentru a face din el „un (un preot”. a trei ani primi ostraşnică (ătaie pentru că nu era capa(il să se ţină curat.

Dumn!"!ul !fi#i!n !i 5#a%! *%!$in+! !fi#i!n &6


18/136

depus eforturi uria'e pentru a asi ura fiilor lor un viitor luminos, pentru ca ei 3trăiască !ntr-o situa#ie mai "ună dec)t a noastră . $i concreti&au un model de via# punea pe primul plan munca, eficien#a 'i succesul. Cu toate că !ncercau să facă to pentru fiii lor, pu#ini părin#i 'i-au dat seama cătocmai c nd aceştia erau neglijaţi, privaţi de timp, de grijă şi de iubirea necesarăerau priva#i de esen#ialul vie#ii. n

societatea actuală, această tendin#ă eficientistă continuă să fie dominantă4 eade&voltă plec)nd de la 'coală, profesie, via#ă privată etc.rivitor la !ntre"area referitoare la priorită#ile părin#ilor lor, mul#i intervieva#

răspuns4 3C)t produci, at)t valore&i 3/unca este totul !n via#ă , 3/unca !ndulcevia#a , 3/unca este cel mai "un medicament 4 3$ficien#a 'i succesul fac valoarea uom . 8oarte adesea aceste principii devenite slo ane erau afi'ate la vedere pe pere#astfel, enera#ii de-a r)ndul le-au asimilat ca criteriu al propriei valori4Eu valore#numai în măsura în care sunt e)icient şi am succes .

$. $riLson atra e aten#ia asupra faptului că această strate ie de supravie#ucorespun&ătoare dumne&eului eficien#ei, se instaurea#ă deja în )ragedă copilărie, întimpul )a#ei autonomiei copilului, după principul contra-schimbului ţi dau, pentca tu să-mi dai !.Acelora cărora chiar din copilărie le-a fost inoculat acest modeeficientist 'i de succes, vor plăti scump pentru aten#iile 'i cadourile 3cumpărate de părin#i4 scrupulo&itate, perfec#ionism, diferite constr)n eri. Toate sunt consecin# pedagogiei e)icienţei. 'ndependenţa şi autonomia persoanei sunt în mod special puse în pericol c nd mama reproşea#ă copilului propriile atenţii şi aşa-numita dragoste ca pe o datorie de contra-schimb!1 , pretin# nd eternă recunoştinţă apel nd la porunca a patra. 4u sunt puţini aceia care su)eră de puternice remuşcări pentru că au re#istat laaceastă identi)icare datorie-gratitudine pentru a-şi apăra dreptul la propria viaţă.7urprinde !n urma cercetărilor psiho-pastorale că numărul primilor-născu#i caradoptat această strate ie de supravie#uire fundamentată pe eficientism 'i succes ee+trem de mare. Au tre"uit foarte de timpuriu să-'i asume responsa"ilitatea altor fra#surori, să cola"ore&e pentru a-'i c)'ti a stima altora 'i dreptul la via#ă4 o pretene+a erată care i-a !mpiedicat să ai"ă o copilărie li"eră 'i fără )nduri. 'n faţao(li#aţiei de a prea de timpuriu activi şi responsa(ili (ăieţii deîndată ce cresc se refu#ia*ă ca reacţie în lene şi sedentarism întimp ce fetele de o(icei rămân dele principiului e cienţei. )cest tipde femei vor a&un#e să aducă pe lume mulţi copii par neo(osite şise consumă mult în favoarea altora dar mai apoi se simt sin#ure şi21 3Adaptarea la nevoile părin#ilor conduce adesea la formarea 3falsului sine . 9ndividul de&voltă o atitudi

strate ie !n care se limitea&ă să apară a'a cum al#ii a'teaptă, cum 3tre"uie să fie, 'i se identifică totalmentsentimentele pe care le arată. Adevăratul său 3sine nu poate să de de&volte. ărin#ii de fapt au ăsit !n falsal copilului o confirmare pe care o căutau, 'i copilul, care nu a putut să-'i construiască o si uran#ă propriedepinde !n mod con'tient, 'i ulterior !n mod incon'tient, de părin#i. Neput)nd să se a"andone&e sentiment proprii 'i neav)nd e+perien#a acestora,el nu şi cunoaşte adevăratele nevoi şi este alienat de sine însuşi lama&imul grad posibil.n această situa#ie, nu poate să se separe de părin#i, 'i va depinde 'i ca adult dconfirmările persoanelor care repre&intă părin#ii, precum 3partenerul , rupul sau 3fiii . /o'tenire de la păsunt amintirile incon'tiente, refulate, care ne constr)n să ascundem !n profun&ime adevăratul 3sine !nnoastră !n'ine. 8apt pentru care solitudinea e&perimentată în casa părinţilor mai t'rziu va fi urmată de izolareîn noi înşine+cfr. Alice /iller, 'l dramma del babino dotato e la ricerca del vero se%, p. 25.

1;


19/136

i*olate su( toate aspectele. C"iar dacă pot po*itive în activitatealor şi în auto-dăruirea de sine în existenţa lor unilaterală şiexclusivă în favoarea altora nu #ăsesc timp pentru ele înselepentru propria viaţă. e lipseşte deci o iu(ire de sine autentică sprecare ar putea să se oriente*e iu(irea neţărmurită faţă de semen.

Cuvintele-cheie ale unor astfel de persoane sunt4)ără valoare , gunoi ,re)u#at , copil model , exploatat , aruncat la coş , lichidat etc.Cel care a fost crescut cu această filosofie a eficien#ei transferă proprii

e+perien#e asupra lui )ndindu-se că 'i iu"irea 7a tre"uie c)'ti ată 'i meritată prieficien#ă, cu efort 'i chin. n coresponden#ă cu aceste po&i#ii 3cheie ne atiformea&ăimaginile demonice ale idolilor e)icienţei , care sunt ne-sătuli şi trăiesc ca para#iţi pe spatele oamenilor. n scrierile auto"io rafice, !n vise, 'i !n special !n po&i#iile cheie, ace'ti demoni !'i relevă toată monstruo&itatea. călu#ăriţă de DEde ani scrie: „)cest +umne*eu exploatator pro tă fără pudoare depersoanele pe care le-a sedus lăsându-se servit în sc"im(ul iu(irii

ce pretinde că o împarte. 8ste imposi(il să-l mulţumeşti şi pretindetot mai mult”9 )lţii îl percep pe acest +umne*eu ca pe un vampir cesu#e sân#ele ce a(soar(e toată ener#ia vitală după ce „recită”partea prietenului afecţionat după ce l-a făcut pe om dependent. 'nrepre*entarea trupească a acestui dumne*eu apare de o(icei unpersona& ce şade pe un &ilţ imens care nu învredniceşte de nici oprivire pe om până ce acesta nu depune la picioarele sale tri(utulo(li#atoriu. +oar atunci îi aruncă o privire îi acordă o oarecareatenţie pentru o clipă şi apoi din nou îşi orientea*ă privirea în altăparte. )lţii se repre*intă pe ei înşişi în #enunc"i în timp ce oferă casacri ciu e cienţa şi succesul lor. +umne*eu acceptă cu în#ăduinţăaceste oferte pentru ca apoi să privească cu un nou interesaltundeva pentru a-i reînnoită oferta.

Această spirală perversă a 3eficien#eiMpremiului nu poate nicidecum să conla un concept po&itiv despre propria valoare. ersoana răm)ne tot timpul determindin e+terior 'i depinde de aten#iile lui *umne&eu 'i ale altora. C)nd mai apoi, apfrustrările, nu răm)ne altă solu#ie dec)t să devină tot mai eficient, dacă vrea să fo"iectul unor tot mai mari aten#ii.33

*emascarea demonicului dumne&eu al eficien#ei este dificilă atunci c)nd, raunei peda o ii cre'tine fals !n#eleasă, fie !n familie, fie !n catehe&ă, fie !n semina )ost ideali#ată în mod unilateral abnegaţia şi absoluti#ată ca virtute iubireade#interesată de semen.*e aici ma+ima4 39u"e'te-l pe semen mai presus de orice, da

22 3@ variantă specială a temei 3eficien#ă 'i succes esteactivismul spiritual,foarte răsp)ndit !n mediile reli ioase'i adesea confundat cu iu"irea de semen. 'ntr-un curs frecventat de călu#ăriţe-stareţe provenitede pe şase continente ecare a făcut o listă cu priorităţile din cursul unei *ile normale.

7oarte multe maici au fost mirate să o(serve că între priorităţi nu apăreau acele valoricare pentru ele ar tre(uit să e foarte importante ca de exemplu timp re*ervatru#ăciunii liniştii meditaţiei sau ntelor !aine” cfr. Garl 8rielin sdorf, *a "io non e cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io, p. 125.

1:


20/136

nu te iu"i pe tine !nsu#i . @ educa#ie reli ioasă unilaterală spre altruism, !n numeledumne&eu al eficien#ei, nu #ine cont de faptul că 3po#i lepăda falsul sine numai c)nd e+istă 3un adevărat sine .37 n radicalitatea 'i unilateralitatea ascetică, o astfel deformulare reli ioasă poate avea efecte auto-distructive !n plus, constituie unul motivele tendin#ei cresc)nde de autoreali&are narcisistă 'i individualistă, tip

timpurilor noastre.38

*upă ce o persoană 'i-a e+aminat 'i re-ela"orat !ntre trecutul, are posi"ilitatede a da !n mod con'tient o altă intona#ie vie#ii. Acum se poate !n deplină cuno'tin#cau&ă pe de o parte să se păstre&e aspectele po&itive ale principiului 3eficien#ăde altă parte, să se identifice 'i să contra"alanse&e aspectele ne ative cu elemencorective. *e aceea este necesară o disciplinată dra oste de sine, care pretinde anummomente de lini'te 'i calm, perceperea propriilor nevoi 'i dorin#e.

8xerciţiul corporal care i-a a&utat pe mulţi a discerne spiriteleeste următorul: un #rup formea*ă un cerc în &urul lui )ntonio celinvadat de (oala e cienţei. 8l stă în centrul #rupului şi toţi îşi întindmâinile spre el într-un act de cerere şi ru#ăciune pentru ca )ntoniosă le satisfacă dorinţa. Cu paşi lenţi el mer#e de la unul la altul şile pune în mâini ceva sim(olic însoţind #estul cu o scurtă privire.

+ar mai apoi mersul lui )ntonio devine tot mai rapid până cândprins de ameţeli se opreşte. 'ntrea(ă: „Ce s-ar întâmpla dacă aţicontinua să faceţi acest tur în continuare; $resupun că aş cădea &os

fără suAare. /i ce ar face atunci ceilalţi; Cred că m-ar a(andona &ospentru simplul fapt că eu nu le mai pot oferi nimic nu le mai pot de nici o utilitate.

$+emplul relevă !n mod dureros tendin#a autodistructivă a unei iu"iri de sine f!n#eleasă, neechili"rată de o autentică iu"ire de sine4 3o iu"ire de semen carerădăcină este doar o formă de a se pune pe sine !nsu'i !n centru, o !nv)rtire !n jurul t!nsu#i, care nu mul#ume'te pe nimeni, nici pe cine dă, nici pe cine prime'te .

2 3/omentul esen#ial al terapiei psiho-spirituale este con'tienti&area 'i e+perimentarea emotivă a faptului!ntrea a 3iu"ire pe care a 3achi&i#ionat-o !n copilărie cu at)ta dificultate 'i renun#)nd la e+primarea propsine nu-l privea de fapt pe individul care era el !n realitate. Admira#ia era pentru 3presta#ii nu pentru co 'bidem, p. 2 .2=

38oarte complicată a fost confruntarea clarificatoare cu idolul eficien#ei de către preo#ii 'i implica#i e+ceactivită#i pastoral-administrative, careinterpretau apariţia unor simptoame de boală psiho-somatică ca pe oparticipare la patimile lui :ristos .*emonul eficien#ei, !n mod incon'tient adorat, poate asuma 'i o conota#ie

ma ică4 iată, de e+emplu, ce scrie doamna >o+ana4 3 "oar activismul îmi poate obţine de la "umne#eu un premiude recunoaştere. Cu c)t mai mare este efortul meu, cu at)t mai mare va fi recompensa.+hiar şi "umne#eu estecondiţionat de această lege a lui a da şi a primi .n fond, harul 'i m)ntuirea tre"uiescmeritate . Ne!ncrederea incon'tientă a acestor persoane !n raport cu *umne&eu, este astfel că, prin spirala eficien#e poate ajun e la prăpastia auto-distru erii , cfr. Garl 8rielin sdorf, *a "io non e cosi%. 2icerca di psicoterapia pastorale sulle immagini demoniache di "io, p. 12;.

20


21/136


22/136

'i sentimentele fundamentale corespondente ei %'i pe care continui să sprijine'ti !n situa#iile dificile, pentru a-#i continua via#a pe mai departe(.

B. Care era atitudinea părin#ilor tăi privitoare launiversul interior al sentimentelor E 'i manifestau sentimenteleE %de e+emplu4 m)nia, "ucutriste#ea, frica, pl)nsul, etc.(. *acă da, !n ce modE Care erau sentimente

predominanteE ărin#ii tăi 'tiau să admită slă"iciunile, neputin#ele 'i erorile taAcceptau criticaE 9ertauE redomina !n ei !ncrederea sau ne!ncredereaED. Care era rela#ia dintre părin#ii tăiE *e e+emplu4 indiferentă, tensionată, deta

caldă, cordială, rece, fidelă, a resivă, tandră, !ncre&ătoareE Cum era rela#iaapropiere sau de distan#ăE

;. Care era atitudinea părin#ilor tăi privitor latrup, la sexualitate8Cum te-auinformat !n privin#a acesteiaE Cum ai perceput pe tatăl 'i pe mama ta !n calitde "ăr"at 'i de femeieE Cu judeci caracteristicile lor feminine 'i masculineE

:. *in partea părin#ilor tăi ai primit cu precăderelaude sau mai cu seamă criticăne ativă 'i repro'uriE 0i fost iubit pentru tine însuţi sau dacă nu, prinintermediul căror 3presta#ii ai reu'it să o"#ii 'i să c)'ti i aten#ia necesarăE e+emplu, ra#ie docilită#ii, capacită#ii de adaptare, succesului de la 'coală, "refu&ului, etc.(.

10. ărin#ii se influen#au reciproc sau erau condi#iona#i mai mult din e+teriorEcalifici ideea de 3sine pe care o aveau părin#ii tăiE Cum se comportau păritău !n situa#ie de conflict sau de cri&ăE

11. Care era sensul vie#ii pe care-l proclamau părin#ii tăiE Ce priorită#i aveauEera lucrul cel mai important pentru eiE $numera#i 5-10 dintre priorită#ile lor %distin e !ntre dorin#e 'i realită#i(

12. 7crie#i principiile 'i criteriile de via#ă mai semnificative ale părin#ilor tăi. e+emplu4

- 3Falore&i at)t c)t reu'e'ti să produci- 3Tre"uie neapărat !n via#ă să ai succesI- 3/unca e cel mai important lucru !n via#ă- 3Tre"uie să e+i'ti doar pentru ceilal#i- 3Tre"uie să-i iu"e'ti pe semenii tăi mai mult dec)t pe orice, dar

nu te iu"i pe tine !nsu#i- 3Fia#a este fără nici un sens- 3Tre"uie să te 'tii "ucura de via#ă- 3$ "ine c)teodată să trăie'ti 'i pe spinarea altora- 3


23/136

1=.3e importanţă avea credinţa în viaţa părinţilor tăi2 Cum practicau ei credin#aE$rau !ncre&ători !n *umne&eu sau trăiau totu'i cu sentimentul fricii de posi"lui m)nieE

15. Ce ima ine despre *umne&eu %con'tientă sau nu( demonstrau că au părin#iincearcă să descrii sumar ima inea incon'tientă a lui *umne&eu %corespond

po&i#iei tale 3cheie (.1B. Cum se comportau părin#ii tăi !n postura lor de părinţi E $rau de preferin#ăcordiali, iu"itori, fideli, con'tien#i de propriile responsa"ilită#i sau avaor olio'i, deta'a#i de toate, imprevi&i"ili !n ac#iuniE

1D.+um ai reuşit să-i manevre#i pe părinţii tăi şi deopotrivă cum te-au manipulat ei pe tine8 *e e+emplu, cu sentimente de culpa"ilitate, de critică, de retra ere !sine, false complimente, amenin#ări, "oli, etc.E

1;. +e-ţi plăcea mai mult la mama taE *ar la tatăl tăuE Ce detestai 'i urai mai multla eiE %ma+imă o"iectivitate(

1:. $+pune sintetic mesajele ne ative cele mai puternice care chiar 'i astă&i limitea&ă 'i-#i o"stacolea&ă e+isten#a 'i evolu#ia normală

20.Atitudinea fundamentală a părin#ilor tăi era preponderent po&itivă sau ne atn favoarea vie#ii sau dimpotrivăE Conciliantă sau nuE Cum te manifestai t

copilărie !n această direc#ieE21. Cum e+primau părin#ii tăidragostea de %umnezeu dragostea de semen

dragostea de sineE3are dintre acestea trei era cea mai neglijatăE22. Ce "ilan# sintetic ai putea da asupra vie#ii 'i succesului mamei tale 'i a tatăl

tăuE *ar asupra vie#ii taleE %inscrip#ie fune"ră(.2 . *upă moarte, ce cre&i că va &ice lumea despre mama ta, tatăl tău, 'i despre t

!nsu#iEAcum re-parcur e#i cu aten#ie răspunsurile de pe st)n a pa inii %părin#

confrunta#i-le cu cele de pe partea dreaptă, reflect)nd cu aten#ie4- n care puncte eunu )ac altceva dec t să-mi imit părinţiiE Ce

atitudini, comportamente, norme, principii de via#ă, moduri de crede, ima ini ale lui *umne&euam moştenit în mod conştient de la ei8

- *e c)nd am ajuns la maturitate, care dintre aceste lucruri le-amaprofundat, revă&ut, reformulat 'i deci !n mod con'tient acceptade la părin#ii mei %sau le-am modificat !n propria mea via#ăE(

- *upă această confruntare, anali&ea&ă care sunt punctel pro"lematice !n căutarea propriei tale identită#i 'i credin#e puncte ce !ntr-o manieră su"stan#ială !#i o"stacolea&ă e+isten#a

; OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

2


24/136

8. Dinami#a * i9ologi#& a +ialogului +u9o-ni#! #

'l est plus )acile de paraître digne des emplois


25/136

în profunzime frăm'ntările şi rănile interioare fiind plin de sensibilitate faţă ddrama fiecărei oi+ păstorite.

Această acceptare afectivă a persoanei cunoa'te multiple aspecte4a( n primul r)nd, aaccepta persoana, a'a cum ea se pre&intă la !nt)lnirea cu

noi, ca persoană li"eră, accept)ndu-i continuu pro resele 'i limitele pe care ea !nsă'i

fi+ea&ă !n cursul dialo ului. *ialo ul pastoral %care adeseori !ncepe din ini#iativacare cere ajutorul( se va putea desfă'ura doar accept)nd li"ertatea interlocutorului 'iva fi mutilat de îndată ce păstorul va e&ercita o anumită presiune (directă sau indirec pentru a forţa intimitatea interlocutorului.!5

"( 0 înţelege persoana !n unicitatea ei de e+cep#ie, insu"stitui"ilă, !nunicitatea destinului ei providen#ial %fapt ce tre"uie să i se facă cunoscut(. 0 înţelege6nu este în această privinţă sinonim în mod necesar cu 6a aproba6. nseamnă, de fapt,a vedea pre#entul aşa precum îl vede şi-l percepe interlocutorul, a-l citi în luminatrecutului pentrua-i identifica valoarea proiectată !n viitor.

Aceasta este deci atitudinea de fond pe care tre"uie să o ai"ă păstorul4 săaccepte pe interlocutorul său a'a precum este, să lase să se maturi&e&e raportul pastcu acesta !n ritmul pe care acesta !l decide 'i !n plus să-l facă con'tient de aceasacceptare.

0naliză psihologică7Ioana are 25 de ani, este prima născută într-o familie cu trei

copii. Murindu-i mama, rămâne cu tatăl şi cu doi fraţi. Cu patru luniîn urmă i-a murit şi tatăl. Ioana, mai întâi prin scrisoare, apoi printelefon, a dorit o întâlnire cu preotul "pentru a or!i despre reli ie şidespre moartea tatălui meu". #e pre$intă la casa paro%ială şi esteprimită de părintele &%elasie, suplinitorul părintelui Ioan, paro%ultitular. Iată, după câte a formule de curtoa$ie, începutulcon ersaţiei' >F

9oana4 +oream atât de mult să vă vor(esc $ărinte pentruaceasta: de când a murit tatăl meu viaţa mi-a devenit extrem dedi cilă. a început aş fost în stare de orice pentru a-l a&un#e petata din urmă... 8 atât de simplu: se în#"it câteva dia*epame şi sedispare repede într-o lume fără urmă. +ar iată


26/136

momentul în care tăcerea devine inoportună , aridă, parali#antă, pun nd în di)icultateinterlocutorul , 'i tre"uie intuit acest moment !n func#ie de interlocutor, iar nu !n func#de noi !n'ine. 7tatisticile ne arată că !n cinci ca&uri din &eceintervenţia preotului este prematură, precipitată, din cau&a stării de tensiune pe care păstorul !nsu'i oe+perimentea&ă4 arde de dorin#a de a vor"i, de a interveni, pentru că adeseori el !

nu este suficient de familiari&at cu sensi"ilitatea universului interior uman.9ndicăm diferite răspunsuri pe care un preot le-ar da !n acest ca&4 1 =. )ţi făcut foarte (ine că nu aţi dat curs acestei idei9 1 >. 7etiţa mea toţi tre(uie câteodată să suportăm situaţii

similare9 1 2. !atăl dumneavoastră şi-a trăit propria viaţă iar

dumneavoastră tre(uie să v-o trăiţi la rândul dumneavoastră pe adumneavoastră,

1 B. /i atunci ce aţi făcut; 1 D. 'n mod cert aţi trecut printr-o situaţie extrem de

di cilă9 ncercăm acum să anali#ăm posibilele implicaţii ale )iecărui răspuns şi să

identi)icămnuan#ele psiholo ice care a)ectea#ă po#itiv sau negativ calitatea dialogului pastoral.

1 =. )ţi făcut foarte (ine că nu aţi dat curs acestei idei9$lementul esen#ial al acestei interven#ii demonstrea&ă oatitudine critică.

9oana 3a făcut "ine ... . 9mediat ea !'i va da seama că se află !n fa#a unuia cc'ntăreşte din punct de vedere moral ceea ce ea zice. $l lecturează realitatea prin grila seacă a unei morale legaliste. Hi pro"a"il că va resim#i o u'oară dificultate deacum !nainte !n a manifesta ac#iuni, )nduri sauidei care vor trebui să treacă princiurul critic al preotului predispus spre anali&ă critică 'i judecată. $+presia folosită nudemonstrea&ă deloc o acceptare inte rală a 9oanei.

Tre"uie să fie clar că !n dialo ul pastoralnu este vorba de o excluderecompletă a atitudinii critice, care )ace parte integrantă şi de drept din )uncţia demărturisire pastorală. reotul repre&intă 'iordinea obiectivă de valori şi datoriimorale.7u"liniem !nsă că acesta nu este răspunsul cel mai fericit acum, ci dimpotriveste !n contrasens cu conte+tul4 9oana nu vor"ea !n mod serios de sinucidere, făcea o alu&ie, pentru a evidenţia intensitatea dramei ei interioare. >ăspunsul preotuluidemonstrea&ă că a !n#eles re'it sensul cuvintelor 9oanei, nereu'ind să o"serealitatea !n comple+itatea ei. oate a rămas "locat de alu&ia la sinucidere, sau poateo"osit 'i plictisit,a găsit o uşoară fugă în atitudinea moralistului banal.

1 >. 7etiţa mea toţi tre(uie câteodată să suportăm situaţiisimilare,

n primul r)nd, preotul folose'te aici un ton dee&cesivă afectivitate paternădemonstrat de discuta"ilul termen feti#o . Acest răspuns este nociv afectat de tend

2B


27/136

generali#atoare.Căut)nd să calme&e, să !ncuraje&e, preotul enerali&ea&ă, "anali&at)tea alte persoane au suferit acelea'i pro"leme.

$ste adevărat că uneori,o e&presie generalizatoare poate avea un efecttranchilizant . Tre"uie !nsă "ine conte+tuali&ată o astfel de e+presie !ntruc)t nu esoportună !ntotdeauna. n ca&ul nostru, 9oana nu a avut !ncă timpul să se e+prim

răspunsul preotului îi reprimă acesteia av'ntul în e&teriorizarea propriilor stărinterioare. n plus, orice interven#ie care tinde să enerali&e&e poartă cu sine un teribil coeficient de banalizare5 /ul#i al#ii !naintea voastră, au avut aceea'i dificultate nueste ca&ul să vă alarma#i cu alte cuvinte, 37unte#i un ca& comunI . 9ar credincisentimentul de a fi, neacceptat, ne!n#eles 'i tratat superficial. Chiar de la !nceprăspunsul preotului nu )ace altceva dec t să ignore şi să nege ceea ce este unic în situaţia dată. *atoria preotului ar fi aceea de a accepta 'i de a invita %sau măcar a creconte+tul pentru ca( persoana să vor"ească mai mult despredrama ei interioară.*esi ur această eroare pastorală nu este fatală, rela#ia pastorală nu este compromdefinitiv, dar pretinde să fie corectată, pentru carelaţia duhovnicească dintre cei doi să se maturi#e#e progresiv.

1 2. !atăl dumneavoastră şi-a trăit propria viaţă iar dumneavoastră tre(uie să v-o trăiţi la rândul dumneavoastră pe adumneavoastră,

9ată din noutendinţa spre s)aturi, spre îndemnuri, cu alte cuvinte, o predică.9orbăria multă a păstorului vrea să mascheze lipsa lui de vibraţie interioară l problemele e&puse. $+istă infinite răspunsuri din cate oria acestuia, unele de o rar profun&ime teolo ică4 rin !ncercarea pe care a#i suferit-o prin moartea tatălui, descoperi sensul vie#ii sau4 Tre"uie să vă a"andona#i !n "ra#ele 'i voi*umne&eu sau4 ristos cel !nviat ne !nva#ă să acceptăm at)t moartea altora, c)ta noastră . Toate aceste răspunsuri sunt adevărate, au o deose"ită valoare !n teorie, se+acte din punct de vedere teolo ic, sunt su"lime, sunt poate chiar pretinse de moartatălui 9oanei.


28/136

tendin#ă !nnăscută !n această direc#ie(, nu va putea determina pro resul conversa#ise va demonstra a fi incapa"il de a !ncropi o rela#ie pastorală profundă.

Această interven#ie invită credincioasasă se concentreze pe o e&punere aacţiunii evit'nd astfel versantul sentimentelor , preotul demonstr)nd-'i !nclina#iile3activiste . $+istă 'i alte răspunsuri cu valoare 'i aspect de !ntre"are4 oate dori#i

mi vor"i#i mai mult despre ceea ce a#i sim#it atunci . Această invita#ie presorientea&ă spre sectorul sentimental 'i emotiv % ceea ce a#i sim#it (, dar va fi lipinciden#ă po&itivă4 9oana a venit tocmai pentru a discuta despre aceasta, iar cuvi preotului nu !m"o ă#esc deloc raportul de prim contact ce se sta"ile'te !ntre ei.

1 D. 'n mod cert aţi trecut printr-o situaţie extrem dedi cilă...

Cuvinte simple, primitoare 'i plină de căldură, dotate de o afec#iunsurprin&ătoare. >ecitind cuvintele 9oanei, ne vom da seama de faptul căea a fost nudoar ascultată ci şi acceptată şi înţeleasă în profunzimea dramei ei interioardincolo de cuvintele pe care le-a rostit. reotul a !n#eles ceea ce ea !ncerca să comu!ntr-un mod imprecis %cu o sinistră alu&ie la o posi"ilă sinucidere(, a identificat see+act al cuvintelor ei, a reflectat cu e+actitate asupra lor, cu calm 'i fără e+a eraAceasta estetehnica esenţială a oricărei comunicări reale între oameni5 re)lecţiaduhovnicească.

entru a reu'i să reflecte&i duhovnice'te cu adevărat, este necesară permanentă aten#ie, o deschidere afectivă deose"ită 'i o disponi"ilitate menta perpetuă spre ceilal#i, disponi"ilitate pe care pu#ini oameni reu'esc să o do")ndeascăsă o men#ină. ste vorba de a asculta ceea ce a fost spus şi de a penetra cu intuiţia fiecare moment al dialogului tonalitatea afectivă a ceea ce se spune.

$ste evident cărăspunsul preotului nu are nimic absolut în el însuşi , e+ist)ndalte nenumărate e+presii diferite, reflect)nd aceea'i acceptare afectuoasă4 Nu v-revenit !ncă din această e+perien#ă 'ocantă sau A#i trecut printr-o perioadăadevărat roa&nică n ca&ul dumneavoastră, pierderea tatălui a fost o !nceradevărat teri"ilă .

8voluţia dialo#ului:ncurajată de răspunsul preotului %>. 5(, 9oana va continua cu mai mult

dialo ul, fiind puternic marcată faptul că a fost acceptată. >? „)cum lucrurile puţin s-au mai aşe*at. +ar nu mai ştiu în ce

să cred şi nici la ce să mă #ândesc. !otul era clar până nu a murittatăl meu. 8u sunt credincioasă părinte dumneavoastră ştiţi asta9dar am impresia că credinţa mea nu a avut niciodată fundamenteputerniceG.

@"servăm aici că, !n loc să a'tepte de la preot o !ncurajare, ea !nsă'i asi ură că acum lucrurile s-au mai a'e&at . e l)n ă aceasta,din proprie iniţiativăaduce în discuţie imediat aspectul religios al dramei sale. 4iind acceptată în suferinţaei psihologică nu se opreşte aici ci înfruntă direct problema credinţei ei %umnezeu. @ face !nsă tem)ndu-se de un repro' din partea preotului4 $u su

2;


29/136

credincioasă, părinte, dumneavoastră 'ti#i asta... . *in nou este deci necesară interven#ie realmente pastorală, care să eviden#ie&eo acceptare integralăa ei de către preot. 9ată deci interven#ia pastorală4

1 =. G unteţi acum într-o stare de îndoială şi deincertitudine...G

>ăspunsul preotului este perfect din punctul de vedere al acceptării po&iticare ne interesea&ă aici. Preotul acceptă integral ceea ce ea s a limitat a zice doar cureticen#ă. e neprevă&ute deci, sim#indu-se !n#eleasă, 9oana continuă conversadescrie mai !n detaliu situa#ia ei psiholo ică 'i spirituală.

2? +a e adevărat sunt în îndoială. 0ă îndoiesc de tot de viaţăde mine însămi. Nu cred că aş putea să trăiesc sau să acţione* camai înainte. Nu mai am încredere în nimic pentru a putea face faţăvieţii. Nu cred că aş mai putea crede cum am făcut-o în trecut.


30/136

*acă recitim cu aten#ie răspunsurile preotului % n mod cert, a#i tr printr-o situa#ie e+trem de dificilă *umneavoastră sunte#i acum !ntr-o sta!ndoială 'i de incertitudine... Hi astfel a#i sim#it nevoia să vor"i#i despre toate lucruri cu cinevaI ( o"servăm că doar !n c)teva minute,aceste trei răspunsuri au creat o atmosferă de încredere pentru că erau integral orientate spre interlocutor sp

nevoile aspiraţiile şi situaţia lui concretă.!:

3onversaţia pastorală cu -oana a progresat rapid spre obiectivul ei religio pentru că atitudinea interioară a păstorului a fost corectă. entru a aprecia cu maimultă o"iectivitate importan#a acestei atitudini, este suficient să fie pusă !n confruntcu alte răspunsuri posi"ile. Fom e+amina doar patru, alese dintre cele mai curent!ncerc)nd să le anali&ăm din punctul de vedere al implica#iilor psiholo ice e+istent

=. per că nu veţi rămânea prea mult timp în du(iile pecare le aveţi acum...

Această formulă ar fi constituito adevărată catastrofă psihologică. 9oana ar fi pierdut dreptul de a avea 'i de a-'i manifesta propriile pro"leme. reotul se pune primul plan %3sper ( morali&)nd 'i enerali&)nd !n acela'i timp. Nu ar fi ăe+presie mai "ună dec)t aceasta dacă 'i-ar fi propus să !ncheie discu#ia cu 9oana !n minute 'i s-o trimită acasă.

>. 7iico credinţa este un dar al lui +umne*eu pe care noi n-avem dreptul să-l punem la îndoială.

Această formulă pare !nceputul unui semitratat de teolo ie sau o predică. *inciden#a acestor formule asupra viitorului reli ios al 9oanei pare cu adevărat ne lijAcest răspuns, din punct de vedere o"iectiv adevărat, nu comportă nici cel mai mindiciu de !n#ele ere a situa#iei dramatice a 9oanei. *eci !n de'ert a folosit preotermenul 3fiico , care are o clară trimitere la discuta"ila preten#ie de paternitate pe unii păstori 'i-o aro ă.

2. 4reţi să spuneţi că c"iar de pe timpul în care tatăldumneavoastră era în viaţă credinţa dumneavoastră nuera puternică; sau: Ce înţele#eţi prin expresia: „Credinţamea nu era puternică;”

Aceste două e+presii demonstrea&ă o pseudo-acceptare de către preotinterlocutorului. Asupra 9oanei cade responsa"ilitatea unei situa#ii pe care preotul !ndoială, "un teolo a perceput-o !ntr-o lumină radical intelectualistă. Cine de fapt putea spune dacă credin#a 9oanei, din timpul vie#ii tatălui ei, era o credin#ă realăE ce să se pună acum această pro"lemă psiho-teolo ică, mai !nainte de a se fi crecadrele necesareE

2; Chiar 'i din punct de vedere ramatical, cele trei răspunsuri denotă o atitudine 'i o tehnică corectă4 !ncepcu termenul dumneavoastră , demonstr)nd astfel că centrul de interes al păstorului !l constituie interlocut?ine!n#eles că nu poate fi completamente e+clus din dialo ul pastoral pronumele 3eu . >e uli artificiale de

en nu sunt deloc utile. Cercetările psiholo ice dovedesc !nsă că persoanele 3pline de sine 'i e ocenfolosesc cu e+trem de mare frecven#ă fra&e !n care fac referin#ă la ei !n'i'i. ntr-o epocă !n care critica liutili&ea&ă semantica pentru a pune !n eviden#ă lumea interioară a marilor autori, nu este nepotrivit să in preo#ii să se perfec#ione&e utili&)nd cu competen#ă, !n folos pastoral, formele moderne de e+aminare a con

0


31/136

B. )ţi putea să-mi explicaţi în ce mod v-au venit acestedu(ii;

Aparent, acesta ar fi un răspuns po&itiv, cel pu#in su" aspectul modului direca pune !ntre"area. $a e+primă !n#ele ere, interes fa#ă de pro"lema 9oanei, perspectiva este psiholo i&antă 'i intelectuală, fiind mai compati"ilă cu un e+am

psiho-terapeutic dec)t cu un colocviu pastoral. %e altfel este întotdeauna mai bine cacredinciosul să se e&plice de la sine graţie instaurării între preot şi credincios a urelaţii de comuniune interioară dec't să fie solicitat direct.

D. /i astfel aţi simţit nevoia să vor(iţi despre toate acesteacu cineva,

ărintele 6helasie s-a demonstrat un "un păstor numai !n măsura !n care a reu's-o pre ătească pe 9oana să se !ndrepte spre Acela care poate să fie ăstorul inteultim 'i suprem.

Conclu*iiAm !nt)lnit aici principalele o"stacole !n calea acceptării po&itive51. atitudinea

critică$ !. moralizarea+ sau îndemnurile morale abstracte$ ". generalizarea catinde să diminueze specificitatea şi unicitatea cazului$ ;. interogatoriul intelectu(sau psihologic).

$+perien#a demonstrea&ă că acest tip de anali&ă ajută !n mod eficace pe prcare doresc realmente să-'i !m"unătă#ească propria ac#iune pastorală, cu condi#ia să nu se abandoneze unei v'nători de prescripţii proceduri sau tehnici psihologi pre confecţionate. Chiar 'i o metodă psiholo ică at)t de eficientă ca 3răspunsuduhovnicesc refle+iv răm)ne privată de eficacitate c)nd nu e+istă din partea preotucapacitatea de a-l percepe pe celălalt a'a cum acesta se percepe el pe el !nsu'i %empa'i de a avea o atitudine de receptivitate necondi#ionată !n raport cu ceilal#i. Aceatehnică, ca toate tehnicile folosite !n rela#iile inter-umane, este insuficientă 'i chdăunătoare dacă nu este fundamentată pe o atitudine de 3ospitalitate duhovnicească

Atitudinea deschisă este pastorală prin e+celen#ă. $a invită pe fiecare să iasă solitudine, să se e+plice, să se vadă 'i să se accepte !n fa#a altei fiin#e umane. Aceatitudine devine tot mai pre#ioasă !n educa#ia de masă. *acă pu#in c)te pu#in, aceacceptare po&itivă a celuilalt ar dispărea din epoca noastră tehnolo i&atăcomputeri&ată, fiin#a umană ar suferi o traumă catastrofală 'i s-ar rătăci definitiv.

II. R! *on a(ili$a$!a +i%!#$i-&; fun# ia * i9o;+i%!#$i-& ;

recum orice alt om, preotul în dialogul pastoral pledează ; cu fapta 'i cucuv)ntul - pentru anumite valori . 8ără a avea preten#ia că reu'e'te !ntotdeauna !n modadecvat să depună mărturie cu propria via#ă, oricum, prin haina sa preo#ească propcon'tiin#elor adevăruri reli ioase 'i imperative morale care solicită ade&iuncredincio'ilor4 3/er i, dar să nu mai păcătuie'tiI a spus /)ntuitorul, fără să maiadau e vreo condamnare.

1


32/136

*e o deose"ită importan#ă este decidimensiunea spiritual educativă %!n planmoral 'i reli ios(a dialogului pastoral . *e altfel, aceasta este misiunea pe care preotulo reali&ea&ă, !n mod spontan, cel mai des 'i pe care majoritatea credincio'ilor o pretde la el. *ificultatea esen#ială !n e+ercitarea acestei func#ii o constituie armoni&arecu celelalte două4 acceptarea inte rală 'i intermedierea.

8unc#ia directivă a dialo ului pastoral nu tre"uie nicidecum să prevale&e asucelorlalte 'i va tre"ui să #ină seama de următoarele principii41. *ialo ul pastoral nu se reali&ea&ă niciodată !ntre doi po

asimetrici dintre careunul este superiorul ce deţine puterea de acomanda sau de decizie asupra comportamentului altora< !n for#a unei pretinse e+i en#e de o"edien#ă reli ioasă. e l)n ă aceasta, de cele mmulte ori dialo ul pastoral %spre deose"ire de spovedanie( nu ia !n aten păcate 'i nici pro"leme de con'tiin#ă a căror mod de solu#ionare să fievident. *ialo ul pastoral presupuneo căutare atentă şi o selecţie prudentă între multe şi diferite moduri a acţiona. n această căutare !ndoi, preotul tre"uie să aplicestrategia clarificărilor < e+amin)nd!mpreună cu credinciosul diferitele solu#ii posi"ile 'i accepta"ileoferindu-i curaj 'i contri"uind su"stan#ial la maturi&area luduhovnicească, fără a eroda autonomia deciziilor interlocutorului său.

ăstorul care dore'te să fie un autentic păstor, !n sensul spiritual 'ireli ios al termenului, va tre"ui să se a"#ină de la a !mpăr#i 3sfaturi .

3. *ialo ul pastoral nu tre"uie nicidecum să se "a&e&e pconstr'ngere morală sau presiune psihologică, nici măcar acolo undevalorile morale par a impune o anumită linie de conduită. Păstorul propune iar nu impune. l mizează pe farmecul irezistibil al %uhul


33/136

ericolul !i p)nde'te !n special pe preo#ii care sunt !nclina#i a aveaoatitudine dominatoare autoritară şi paternalistă= !n jurul acestora va

ravita mul#imea imensă a scrupulo'ilor 'i a temperamentelor sla"e carde-a"ia a'teaptă o oca&ie pentru a se eli"era 3de ei !n'i'i , pentru a evitastfel 3povara responsa"ilită#ii !naintea lui *umne&eu %3povară

tre"uie să o simtă orice om devenit adult din punct de vedere psiholo icA treia e+i en#ă a func#iei psiho-directive a dialo ului pastoral este daceea de a dezvolta autonomia psihologică a credinciosului dar îasemenea direcţie înc't el să se supună tot mai mult planului divin 'isă adopte ca punct de referin#ă iu"irea lui *umne&eu. 7copurile cartre"uiesc atinse prin această func#ie sunt41. *ncurajarea credinciosului pentru ca să ia în mod liber deciziile necesare$ !.


34/136

morţiş că eu, un creştin ortodo8 practicant, tre!uie să-mi dau ul la#eminarul *eolo ic din Iaşi, adică la peste trei$eci de minute demers cu trenul, şi aceasta fără ca el să ai!ă certitudinea ocaţieisale preoţeşti. 4u cred că această perspecti ă nu îmi o!li ă delocconştiinţa. )umnea oastră, ce mă sfătuiţi9 2E

Fom anali&a deci diferite moduri de a răspunde la această !ntre"are.=. Nu cred că preotul dumneavoastră a vrut să facă din aceasta oo(li#aţie de conştiinţă.

>. Nu sunt la curent cu pro(lematica. 0ai daţi-mi câteva informaţiireferitoare la eminarul de la 6aşi. Cunoaşteţi profesorii; au pepărintele director;

2. 'mi dau seama. 8ste o pro(lemă clasică când se vor(eşte de unviitor seminarist. 0ulţi alţi elevi s-au #ăsit întro situaţieasemănătoare. $e (a*a experienţei lor vom putea re*olvapro(lema.

B. Ceea ce #ândesc eu nu este cu adevărat important. Ceea cecontea*ă este ceea ce #ândiţi dumneavoastră şi soţiadumneavoastră,

D. +umneavoastră vă aAaţi deci în faţa unei deci*ii importante pecare tre(uie s-o luaţi iar părerea dumneavoastră nu coincide cucea a paro"ului. /i atunci v-aţi "otărât să cereţi sfatul (ătrânuluidumneavoastră profesor de reli#ie,

7ă !ncercăm deci să identificăm inspira#ia ascunsă %'i tehnica implicită( c pare să dinami&e&e fiecare răspuns4=. Nu cred că preotul dumneavoastră a vrut să facă din aceasta o

o(li#aţie de conştiinţă.ăstorul )nde'te clar 'i vor"e'te după cum )nde'te. $l riscă să fie cate ori

fără să-'i dea seama. *e fapt ce 'tie el despre inten#iile parohuluiE /ăspunsul săutrădează dorinţa de a rezolva el însuşi problema. Credinciosului nu-i mai răm)ne dec)tsă-i e+pună detaliile pro"lemei4 răspunsurile vor veniI


35/136

continuă !n această direc#ie, este foarte pro"a"il căcredinciosul cur'nd se va autoizola pasiv pe banca interogaţilor .

2. 'mi dau seama. 8ste o pro(lemă clasică când se vor(eşte deun viitor seminarist. 0ulţi alţi elevi s-au #ăsit întro situaţie

asemănătoare. $e (a*a experienţei lor vom putea re*olvapro(lema.G!n!%ali"a%! #! ;a% +o%i a fi o 'n#u%a,a%!.ăstorul se laudă cu e+perien#a sa,

simplifică pro"lema, enerali&)nd-o, orientea&ă spreo soluţie care însă nu va ţine cont de singularitatea cazului de caracterul său personal 'i poate de dimensiunea reli ioasăa pro"lemei. n ciuda formulei la plural 3vom putea re&olva pro"lema , este evfaptul că solu#ia la pro"lemă pare să vină doar de la păstorI

B. Ceea ce #ândesc eu nu este cu adevărat important. Ceea cecontea*ă este ceea ce #ândiţi dumneavoastră şi soţiadumneavoastră.

E?*li#a i! $!o%!$i#&influen#ată ne ativ de apelul direct la o temă pe care

credinciosul nu a introdus-o %37o#ia dumneavoastră (. Jocul de solu#ionare al carăm)ne !n păstor, ca 'i !n precedentele două răspunsuri. *e altfel, ideea acestuia diurmă este e+actă. *ar ar fi mult mai oportun să fie pus credinciosul !n situa#ia de aconvin e sin ur, concret, că 3ceea ce contea&ă nu este ceea ce )ndesc eu .

D. 4ă aAaţi deci în faţa unei deci*ii importante pe care tre(uie s-o luaţi iar părerea dumneavoastră nu coincide cu cea aparo"ului. /i atunci v-aţi "otărât să cereţi sfatul (ătrânuluiprofesor de reli#ie,

Tripticul%!fl!?i! 516< in$!$i"a%! 536 )i #la%ifi#a%! 576a situa#iei este evid

vocatia psihologica - curs

Documents