g bocsacult2015 bc2-15final.pm

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XI. NR. 2-3 (89-90) / 2015

IOAN CÃRMÃZAN,CETÃÞEAN DE

ONOARE ALJUDEÞULUI CARAª-

SEVERINBiblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa,

în urma discuþiilor cu diferiþi cetãþeni ai oraºuluiBocºa ºi la sugestia acestora, a propus domnuluipreºedinte Sorin Frunzãverde acordarea Titluluide Cetãþean de Onoare al judeþului Caraº-Severinregizorului ºi scriitorului bocºan IOANCÃRMÃZAN.

Astfel cã, potrivit expunerii de motive laproiectul iniþiat de preºedintele Sorin Frunzãverdeºi aprobat de membrii Consiliului Judeþean Caraº-Severin, prin Hotãrârea nr. 74 din 17.04.2015 i seconferã domnului BENONI-IOAN CÃRMÃZANtit lul de CETÃÞEAN DE ONOARE ALJUDEÞULUI CARAª-SEVERIN pentru meritedeosebite în promovarea intereselor judeþului.

Personal þin sã mulþumesc prietenilor noºtricare au venit cu propunerea ºi au semnat aceastãpropunere: FlorentinBocºan, pr. prof. dr.Ionel Petricã, pr. DoruMelinescu, CernescuFlor in , PotoceanNico lae , ªerbanTiberiu , CernescuGheorghe, prof. StelaBoulescu, Tiberiu Stoiaºi Brânzei Octavian,precum ºi Domnuluipreºed inte Sor inFrunzãverde care a fostde acord ºi a iniþiatacest proiect de sufletpentru bocºeni, dar înacelaºi timp, onorantpentru oraºul ºi judeþulnostru; mulþumiri se

cuvin ºi membrilor Consiliului Judeþean Caraº-Severin pentru acordul unanim.

Ioan Cãrmãzan este cunoscut ca una dintrepersonalitãþile culturale care a adus constribuþiiimportante la cultura ºi arta româneascã, laafirmarea oraºului ºi judeþului în circuitul naþionalºi universal de valori.

Scriitor ºi cunoscut regizor ºi scenarist, s-anãscut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez,jud. Timiº, din pãrinþi dascãli bocºeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familiala Bocºa (Caraº-Severin), spaþiul pe care IoanCãrmãzan îl considerã natal, deoarece aici creºte,aici învaþã, aici se formeazã, de aici porneºte înviaþã ºi în carierã. Bocºa este locul unde a copilãrit,ºi-a fãcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajuluiºi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cãrþi ºifilme.

Absolvent al Facultãþii de Matematicã aUniversitãþii din Timiºoara (1971), dupã ce a absolvitºi regia de film la I.A.T.C. Bucureºti (1978), s-aafirmat în cea de-a ºaptea artã cu o serie desuccese, între care filmele „Þapinarii” (1982), „Liºca”(1983),, „Sania albastrã” (1987), „Casa din vis” (1993),„Lotus” (2004), „Raport despre starea naþiunii” (2004),„Cu inima îndoitã” (2006), „Dragoste de mamã”(2006), „Margo” (2006), „O secundã de viaþã” (2009),„Oul de cuc” (2010), „Vlad nemuritorul” (2000), „Înfiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã” (2002),

„Orient Expres” (2004 –în colaborare cu SergiuNicolaescu), „Brâncuºi –din eternitate” (2014) -sunt titlurile filmelorcãrora le-a fost regizorºi unora scenarist. Areal izat º i f i lmedocumentare, între careunul despre Bocºa, darºi scurtmetraje, din care,din nou, unul esterealizat chiar la Bocºa,judeþul Caraº-Severin(„Negustorul de amintiri”– 2009) : „Locul influen-þeazã, lasã amprenteasupra celor care stau

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

într-o anumitã zonã”, spune profesorul ºi prozatorulTitus Suciu. „Încã student fiind la regie, NuþuCãrmãzan vine în Bocºa sã facã filmul de absolvire.Apoi, este primul cineast care a fãcut un film TataOancea; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, ºefulformaþiei Phoneix, pe dealurile din Bocºa unde facefilmãri, iar primul film de lung metraj – „Þapinarii” –îºi are originea tot la Bocºa. Primele imagini suntinspirate din Mãgura unde tatãl lui Nuþu Cãrmãzanfusese profesor.”

„Cãrmãzan este un fel de Bulgakov alRomâniei. Filmele lui sunt profund subversive, nupentru cã atacã comunismul, ci pentru cã-l ignorã.”(„Cineast Magazine”, New York).

În acelaºi timp s-a impus în literaturã princâteva cãrþi, douã dintre ele fiind inspirate chiarde oraºul ºi zona Bocºei: „Povestiri din Bocºa” ºi„Mica þiganiadã”.

„Ca regizor, a construit o lume fabuloasã. Caliterat, Ioan Cãrmãzan are o operã absolut importantãºi mãrturisesc cã fiecare relecturã îmi dovedeºteprofunzimile textului ºi îmi dovedeºte cât de moderneste Ioan Cãrmãzan” (prof. dr. Cãlin Chincea).

Ioan Cãrmãzan este, cum spunea ºi FãnuºNeagu, „un rãzvrãtit ºi aºa trebuie sã rãmânã”, care„vede lumea cu ochi de cineast ºi o repovesteºte cugândire de poet.”„Un scriitor care vine cu un spaþiuºi îl propulseazã în marea literaturã”, afirmãGheorghe Jurma.

Ioan Cãrmãzan este unul dintre cei maicontroversaþi regizori români, este scenarist, estescriitor, este profesor universitar, este membrufondator ºi preºedintele UARF (Uniunea Autorilorºi Realizatorilor de Film din România); din anul2005 este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, iar din anul 2008 este doctor încinematografie ºi media.

Membru al Consiliului Naþional al Audio-vizualului (2007); membru în Consiliul de Adminis-traþie al Centrului Naþional al Cinematografiei(2010); începând cu anul 1999 desfãºoarã o intensãactivitate didacticã universitarã: Facultatea de Artea Universitãþii „Hyperion”, Academia de Arte„Luceafãrul”, Universitatea de Arte Media PRO,Facultatea de Arte Plastice a Universitãþii de VestTimiºoara, Facultatea de Teatru ºi Televiziune aUniversitãþii „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca.

Moderator ºi realizator de emisiuni TVR(„De la A la... infinit”, „Academicienii”).

A pus în scenã spectacole de teatru (Pescãruºul– Cehov, Romeo ºi Julieta – Shakespeare); a realizatfime documentare pentru marele ecran sauteleviziunile din România, dar ºi pentru BBC,CNN ºi Channel 15.

A publicat urmãtoarele volume: „Povestiridin Bocºa”. Timiºoara, Facla, 1983 ºi ed. a II.aReºiþa, TIM, 2010; „Mica þiganiadã”, Reºiþa: Timpul,1998; „Cine-roman”, Iaºi: Junimea, 2002; „Roºu,galben ºi albastru”, Iaºi: Junimea, 2003; „Baladãpentru tatãl meu” (Balade à mon pére). Belgia,2003; „Elogiul intuiþiei”, Bucureºti: Fundaþia PRO,2008, „Filmul, nepot al Renaºterii”, Bucureºti:Editura Universitarã, 2011; „Zece povestiri”; Cluj-

Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”,Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; „Ceaþa albastrã”,Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2015.

A tradus din limba sârbã romanul „Criptãpentru Boris Davidovici” de Danilo Kiss (2007) ºidin limba francezã „Viaþa ºi opera lui PhilippeIgnace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline(2009).

Ioan Cãrmãzan este deþinãtorul unor Titluriºi distincþii ºi a numeroase premii: Marele Premiula Festivalul de la New York – filmul Þapinarii;„Tigrul de Aur” la Festivalul Internaþional deFilm de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeune sãrutã pe gurã; Marele Premiu la Festivalul defilm de la Teheran - filmul În fiecare zi Dumnezeune sãrutã pe gurã; Diploma de onoare la Festivalulde la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul IIla Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmulLiºca; Premiul special al juriului la FestivalulFilmului de la Costineºti – filmul Casa din vis;Premiul UCIN pentru cea mai bunã interpretare,Gheorghe Dinicã în rolul Cãpãlãu – filmul Casadin vis; Premiul UCIN pentru debut EcaterinaNazare, rol principal în filmul Liºca.

Ioan Cãrmãzan este Cetãþean de Onoare aloraºului Bocºa (2008) ºi al comunei Satchinez(2014).

Despre filmele regizorului Ioan Cãrmãzanscriitorul Ioan Pavel Azap se încumetã ºi realizeazão carte: „Oamenii de pãmânt ai lui Ioan Cãrmãzan”.Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014.

Despre pasiunile maestrului Cãrmãzan estesuficient sã amintim columbofilia cunoscut fiindfaptul cã maestrul este un împãtimit columbofiliscând butada „cel mai mare columbofil între regizoriºi cel mai mare regizor între columbofili”.

Prin activitatea sa, Ioan Cãrmãzan se alãturãmarilor oameni de culturã ai Caraº-Severinului .„Plin de har, inteligenþa sa, spiritul sãu profund,deschiderea cãtre lume, clarviziunea sa, putereade muncã sunt atributele unui om care s-a devotatunui ideal nobil, care s-a ridicat treptat spreînþelegerea ºi împlinirea lui” (Felicia Voinea, profesordin Bocºa).

Considerãm cã este momentul sã nemanifestãm ºi altfel recunoºtinþa faþã de maestrulIoan Cãrmãzan ºi faþã de aceastã muncã laborioasãa sa încununatã de realizãri de excepþie. Neraportãm la o personalitate care a dat întotdeaunaconsistenþã vieþii, care reprezintã un real modelîntr-o lume dominatã de superficialitate.

Aºadar, mulþumim tuturor celor care auacceptat propunerea venitã din partea unui grupde cetãþeni ai oraºului Bocºa ºi au acordatregizorului ºi scriitorului Ioan Cãrmãzanbinemeritatul Titlu de Cetãþean de onoare aljudeþului Caraº-Severin împlinind astfel un act dedreptate aºezând încã un nume de referinþã („urma”care rãmâne când toate cele trecãtoare dispar) peharta culturalã a judeþului nostru.

Felicitãri, Ioan Cãrmãzan, dragul nostru Nuþu,ºi mult succes în continuare!

GABRIELA ªERBAN


Poeta Ioana Cioancãº -5 ani de la plecareaspre „Casa soarelui”

GABRIELA ªERBAN

Cred cã tuturor ni se face dor câteodatã.Dor, mai ales de oamenii care au plecat. Care auplecat pentru o perioadã sau definitiv.

Mie adesea mi-e dor de diferiþi oameni.Culmea, mi-e dor ºi de oameni pe care i-amcunoscut puþin, pentru o perioadã scurtã de timp,dar care mi-au rãmas la suflet ºi, uneori, mi seface dor de ei ºi aº vrea sã-i aud, sã-i vãd. ªiatunci pun mâna pe telefon ºi sun, sau mã aºez înfaþa calculatorului ºi apelez la Facebook, sau îmibâzâi prietenii cu întrebãri ºi astfel îmi ostoiescdorul.

Dar atunci când mi se face dor de cinevaplecat… dincolo de cele pãmânteºti… nu-mi rãmânla îndemânã decât … amintirile. ªi e mai greu.Adicã, e un dor care doare…

Aºa mi se întâmplã ºi acum.În 8 august se împlinesc 5 ani de când poeta

Nela Cioancãº a plecat dintre noi. A plecat spre„casa soarelui” sã-ºi doarmã somnul liniºtit, sãasculte „pasul clipelor prin tot noianul de vremi” ºi„sã îngrãdescã ºi acolo cu slove un crâmpei deveºnicie”.

Am cunoscut-o pe poeta Ioana Cioancãº înanul 1997, iar dragostea pentru carte ºi cuvântulscris ne-a apropiat. Terminase volumul Întoarcereanumelui. Oraºul Bocºa în timp, era extrem de fericitãºi mulþumitã de colaborarea cu biblioteca bocºanãºi cu editura domnului Gheorghe Jurma, ºi reuºiseîntr-un fel sã treacã peste momente mai grele dinviaþa sa, momente de nemulþumire despre careînsãºi afirmã în prefaþa cãrþii: „… momente încare persoane care nu au realizat absolut nimictoatã viaþa m-au tratat cu o totalã lipsã de respect,cã dacã nu pot realiza nimic în culturã, nici nupreþuiesc munca celor care îºi risipesc zilele ºinopþile pentru a pune în luminã bogãþia culturalãa acestui oraº.” ºi mulþumea, cu generozitatea-ibine cunoscutã bibliotecii ºi directoarei de la aceavreme, Venusa Demenenco, pentru sprijin.

Ca tânãr bibliotecar ºi specialist în domeniu,era în sarcina mea sã mã ocup de organizareaevenimentului: editarea cãrþii ºi lansarea acesteia.Atunci am cunoscut-o mai îndeaproape pe IoanaCioancãº.

În apartamentul ticsit pânã la refuz de cãrþiºi cu scrumiere pline de chiºtoace de þigãri era în

mediul ei! Aici creea! Eratemplul ei! La primavedere am rãmas uimitã.Parcã eram în altã lume.Dar m-a adus repede cupicioarele pe pãmânt înmomentul în care adeschis uºa bucãtãriei ºimi-a arãtat oala cusarmale. Atunci amobservat º i parteapãmânteanã a apar-tamentului. Adora sã facãsarmale, iar pentrulansarea cãrþii sale s-a

oferit sã le facã singurã ºi sã le ofere cu maredrag prietenilor. Aparent, era un om dur; dincolode aparenþe se ascundea o sensibilitate extraordinarã.Iar versurile sale scot la ivealã aceastã sensibilitate.

De la acel moment, colaborarea noastrã acontinuat. Venea adesea la bibliotecã ºi… povestea.Era plãcut sã stai s-o asculþi. Povestea cu savoareapovestitorului înnãscut. De asemenea, devenisecolaboratoarea noastrã la realizarea revistelor „Bocºaculturalã”, „Gazeta Bocºei”, „Bocºa sportivã”, darºi pentru realizarea altor volume apãrute în seria„Bocºa – istorie ºi culturã”. Ne aºezam în curteabibliotecii (pentru cã în interior nu se fuma) ºi lao cafea (sau mai multe) ºi mult mai multe þigãri,dezbãteam tot felul de subiecte ºi ascultam diversesfaturi ºi poveºti. Sincer, mi-e dor de acele clipe…

Apoi problemele de sãnãtate n-au ocolit-o ºicurând s-a „transferat” (cum îi plãcea sã spunã)la Cãminul pentru persoane vârstnice Bocºa, undese simþea foarte bine, era foarte mulþumitã. Aicio vizitam adesea ºi mã bucuram cã o vedeamfericitã ºi mulþumitã: era bine îngrijitã ºi avea“regim special”. Managerul cãminului, dna. AncaPascu, cunoscând-o ºi ca profesor, dar mai ales cascriitor, i-a creeat toate condiþiile de scris încamera de la cãmin. Putea fuma în camerã, citeaextrem de mult ºi scria întruna. Îi duceam cãrþiºi reviste, îmi dãdea articole pentru „Bocºaculturalã”.

Toate acestea pânã în momentul în care avenit familia ºi a luat-o. M-am bucurat cã se aflalângã familie, dar m-am întristat pentru cã ºtiamcã n-am s-o mai vãd. Corespondenþa a continuatpânã într-o zi cînd… n-am mai primit veºti. Înschimb, dupã vreo lunã de la moartea sa, a venitcineva ºi mi-a adus acea veste : cã s-a stins. Într-ozi de august, acasã, la Comloº, s-a stins. A plecatdintre cãrþi „ca bucata de stâncã ce pleacã din vârfde munte/ ca sã pipãie legãtura dintre parfum ºiculoare/ la florile de câmp/ dupã ce a învãþat pe derost distanþa dintre pisc ºi pãmânt”…

In memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriam


Poetã, prozatoare ºi culegãtoare de folclorIoana Cioancãº s-a nãscut la 19 februarie 1939 înFitioneºti, jud. Vrancea ºi a murit la 8 august2010 la Comloºul Mare. Studii primare ºi gimnazialela Teremia Mare, liceale la Sânnicolaul Mare, jud.Timiº. Studii universitare: Facultatea de FilologieTimiºoara (1965). Dupã absolvirea facultãþiifuncþioneazã ca profesoarã de limba ºi literaturaromânã la Luncaviþa, jud. Caraº-Severin, iar din1973 la Grupul ªcolar din Bocºa pânã la pensionare.Debuteazã sub pseudonimul Nela Cioancãº cu poezia„La arie” în „Scânteia pionierului” 1953, iar debutulpropriu-zis în „Gazeta literarã” devenitã ulterior„România literarã”. A colaborat la reviste deliteraturã ºi culturã: „Luceafãrul”, „Orizont”, „Argeº”,„Flamura” etc. iar alãturi de revista „Bocºaculturalã” a fost încã de la primele numere pânãla sfârºitul vieþii.

Volume: Pasul clipelor. Timiºoara. Facla. 1982;Casa soarelui. Timiºoara. Facla. 1989; Ritmuri dinþara lui Iovan Iorgovan (volum colectiv). 1970;Trandafir cu creanga-n apã (volum colectiv). 1976;Povestiri. Reºiþa. Timpul. 1996; Întoarcerea numelui– oraºul Bocºa în timp. Reºiþa. Timpul. 1997.

Referinþe: Dicþionarul scriitorilor din Caraº-Severin/ Victoria I. Bitte... Reºiþa. Timpul. 1998;Fals dicþionar de literaturã bocºeanã contemporanã/Dimitrie Costa. Reºiþa. Timpul. 2001; Carte cuscriitori./ Dimitrie Costa. Reºiþa. TIM. 2006; Cãrãºenide neuitat X/ Petru Ciurea ºi Constantin Falcã.Timiºoara. Eurostampa. 2011; Biblioteca, între datorieºi pasiune. 60 de ani de lecturã ºi bibliotecã publicã laBocºa/ Gabriela ªerban. Reºiþa: TIM, 2013; revistaBocºa culturalã1

Sper sã ajung cât de curând la ComloºuMare sã aºez o floare la mormântul poetei IoanaCioancãº. Pânã atunci, în astfel de momente dedor, apelez la cãrþile ºi poeziile ei, la depãnareaamintirilor alãturi de prieteni ºi cunoscuþi comuniºi la transcrierea unor gânduri în astfel de pagini…

ªi am sã închei cu versurile poetei: „Nici onoapte/ nu mai cade de-a curmeziºul drumului/ ceduce de la mine spre soare,/ de la vorbe spre firulde iarbã/ ºi de la cãldura palmei/ spre bulgãrul depãmânt/ de când lumina ochilor tãi/ s-a prefãcut înizvor/ pentru sufletul meu/ care a împrumutat dela cocori/ numai zborul.”

1 ªerban, Gabriela. Bibliografia revistei „Bocºaculturalã”. 2000-2009. Reºiþa. TIM.2009 ºi ªerban,Gabriela. Bibliografia revistei „Bocºa culturalã”.2009 – 2013. Reºiþa. TIM, 2014

Educaþia cea de toate zilele

13.

Spuneam în episodul precendent al acesteirubrici cã dupã „obsedantul deceniu” dogmatic, cutoate atributele totalitarismului sovietic, a urmatdeceniul „dezgheþului” cultural 1961 – 1971 cândN. Ceauºescu dupã vizita în China a adus înRomânia aºa numita”minirevoluþie culturalã”maoistã, astfel cã treptat s-a revenit la totalitarismulde tip stalinist prãbuºit abia în 1989 cu preþulmultor vieþi omeneºti ºi cu secretele ce dãinuieîncã.

Revenind la perioada „dezgheþului cultural”sã spunem cã aceºti ultimi ani ai domniei luiGheorghiu Dej 1961 – ’65 ºi primii ai lui Ceauºescu1965 – 1971 ºi chiar încã doi-trei dupã ’71 a fostcea mai beneficã ºi pentru învãþãmânt, pentrueducaþie în general, în manuale au reapãrut valoriautentice, autorii cenzuraþi în obsedantul deceniu,chiar dacã nu cu capodoperele lor, noi autori careau explodat atunci precum Nichita Stãnescu,Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Fãnuº Neagu,Alexandru Ivasiuc, Dumitru Radu Popescu, AnaBlandiana, Nicolae Breban, Theodor Mazilu, etc.S-a tradus masiv din literatura universalãoccidentalã: Proust, Faulkner, Joyce, Camus, Th.Mann ºi mulþi alþii, astfel cã acum puteai citiautori de care ai auzit doar la Europa Liberã sauVocea Americii.

Sigur cã n-a fost o totalã libertate, odemocraþie autenticã, învãþãtura marxist-leninistãcontinuând sã fie cãlãuza pe drumul construiriisocialismului, cenzura, oficial desfiinþatã, mai operadin umbrã, dar mai cu seamã dupã „primãvara dela Praga” 1968, înãbuºitã de tancurile sovietice ºiale trupelor Tratatului de la Varºovia la creRomânia n-a participat, ba chiar s-a opus fãþiºprin discursul lui Nicolae Ceauºescu din 23 august1968, românii au respirat un aer de libertate ºisperanþã, de mândrie patrioticã adevãratã.

Acum dascãlii ostracizaþi ºi marginalizaþi,unii abia ieºiþi din închisorile comuniste, au revenitla catedrã ca Vladimir Streinu de exemplu, arãtându-ºi clasa, iar elevii ºi studenþii din acea perioadãau beneficiat din plin de cunoºtinþele ºi modelulacestora ca oameni de ºtiinþã, literaþi ºi dascãli.Astfel a apãrut o nouã generaþie de discipoli aiacestora care la rândul lor au creat discipoli careau rezistat ca Dascãli tãvãlugului presiunilor detot felul al „Epocii de Aur” împotriva culturii ºieducaþiei autentice.

În pofida tuturor aberaþiilor dogmatice ºi depolitizare a Educaþiei, ºcoala, prin slujitorii eiadevãraþi, de la miniºtri ºi pânã la învãþãtorii dinsate ori cãtune ºi-au fãcut datoria de fãuritoare deconºtiinþe ºi caractere ºi arãtam în episodul trecutcum se fãcea carte adevãratã atunci în anii 1950– 60. Cu atât mai mult în urmãtorul deceniu ºi

(Continuare în pag. 45)

DIMITRIE COSTA


AniversãriAniversãriAniversãriAniversãriAniversãri

Ada D.Cruceanu –

Doamnaculturii

cãrãºeneGabriela ªerban

Când vorbesc despre AdaD. Cruceanu nu-mi poate veniîn minte decât vestita sintagmã„doamnã de poveste”.

Povestea unui intelectualrafinat care ºi-a dedicat întreagaviaþã familiei ºi culturii.

Povestea unei doamne carea reuºit sã îmbine în modarmonios viaþa de familie cu aceeade om de carierã. Bineînþeles cãreuºita se datoreazã ºi soþuluidomniei sale, poetul OctavianDoclin, împreunã fãcând untandem de succes.

Ada D. Cruceanu,pseudonimul Adei Mire laChiseliþã, este un redutabil criticliterar ºi de artã, un veritabileseist ºi traducãtor.

S-a nãscut la Sibiu în 4mai 1950 ºi a muncit întreagaviaþã în Caraº-Severin, într-unBanat încãrcat de istorie, pe untãrâm cultural ºi spiritual carei-a oferit satisfacþii, dar, uneori,ºi durere.

Este absolventã a Facultãþiide Filologie a Universitãþii dinBucureºti ºi din 2001 este doctorîn filologie.

De-a lungul timpului adeþinut diverse funcþii între careºi cea de director executiv alDirecþiei pentru Culturã, Culteºi Patrimoniu Caraº-Severin,funcþie pe care ºi-a îndeplinit-ocu succes.

Colaboreazã la reviste deprestigiu precum: „Contempo-ranul”, „Cronica”, „Familia”,

„Limba românã”, „Orizont”,„Or ient Lat in” , „Steaua” ,„Tribuna”, „Viaþa Româneascã”etc., iar împreunã cu poetulOctavian Doclin realizeazã depeste 15 ani revista de artã,culturã ºi civilizaþie „Reflex”. Deasemenea, este secretarul Fun-daþiei Cultural-Sociale „OctavianDoclin” din Reºiþa cu o activitateremarcabilã.

Debuteazã publicistic înrevista „Cibinium” din Sibiu în1969 ºi editorial cu volumul „RaduStanca – dramaturgul” în 1992la editura Hestia din Timiºoara.

Sub semnãturã proprie îimai apar volumele:

Porunca Fiului, eseuasupra prozei lui Sorin Titel,Timiºoara, Editura Hestia, 1997º i Capete de pod , eseur i ,Timiºoara, Editura Anthropos,2001.

În colaborare, coautor,semneazã volume precum:

Contribuþii la presaromâneascã din Banat, Reºiþa,1979 ºi Faþã în faþã: publicisticã,douã volume apãrute la edituraMarineasa din Timiºoara înperioada 2012 – 2013.

Ca traducãtor îi gãsimsemnãtura pe multe º iimportante volume de versuri,în special. Între acestea amintim:

Gheorghe Costa, Aceastã


iarbã a tainei/ This grass ofmistery, Timiºoara, EdituraHestia, 1994;

Octavian Doclin, Climãt e m p e r a t – c o n t i n e n t a l ã /Temperate Continental Climate,Timiºoara, Editura Hestia, 1995;

E.A. Robinson, Tristramand Other Poems, Timiºoara,Editura Hestia, 1995;

Octavian Doclin, 47 Poemedespre Viaþã, Dragoste ºi Moarte/47 Poems about Life, Love andDeath, Reºiþa, Editura Timpul,1998;

Timiºoara. An ArtisticMonography, Timiºoara, EdituraAmarcord, 1999;

Octavian Doclin, Nata Ioanavrea pãpuºi. Reºiþa: Modus P.H.,2011

Adriana Weimer, Un cer decuvinte/ A sky of words .Timiºoara: Marineasa, 2012;

Octavian Doclin, NataIoana-i ºcolãriþã. Timiºoara:Marineasa, 2014

Din anul 1993 este membrual Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

Ada D. Cruceanu estedeþinãtoarea a unor premii ºidistincþii, însã acestea nu suntatât de numeroase pe cât armerita. Importante ºi relevantesunt premiile literare: PremiulFilialei Timiºoara a UniuniiScriitorilor din România (1993),Premiul pentru criticã literarãal al Festivalului Internaþionalde Poezie Emia (2001), Premiulde Excelenþã al Filialei Timiºoaraa Uniunii Scriitorilor din România(2002), Premiul Eminescu ºiTitlul de Cavaler al OrdinuluiCultural „Eminescu” (Oraviþa,2006).

Fin, dar incisiv criticliterar, remarcabil eseist, Ada D.Cruceanu se bucurã de-a lungulcarierei sale de cronici ºi referinþecritice semnate de importanþiautori: în periodice: Adrian DinuRachieru, „Meridianul Timiºoara”,nr. 8–9 , 1993 ; Al Piru ,„Dimineaþa”, nr. 28, 1993;Cornelia ªtefãnescu, „Jurnalulliterar”, nr. 37–40, 1993; MirceaPopa, „Literatorul”, nr. 9, 1994;

Carmen Blaga, „Semenicul”, nr.3, 1996; Cornel Ungureanu,„Orizont”, nr. 7, 1998; VictorCubleºan, „Steaua”, nr. 5–6, 1999;Olimpia iacob, „Convorbiriliterare”, nr. 2, 1999; Maria Aron,„Luceafãrul”, nr. 10, 2000;Ludmila Rotãraº, „Convorbiriliterare”, nr. 12, 2001, º.a.

În volume: Olimpia Berca,Dicþionar al scriitorilor bãnãþeni,Timiºoara, Editura Amarcord,1996; Tiberiu Chiº, Viorica Bitte,Nico lae Sârbu , Dicþionarulscriitorilor din Caraº-Severin,Reºiþa, Editura Timpul, 1998;Mihai Deleanu, Reºiþa filologicã,Reºiþa, Editura Timpul, 1999;Irina Petraº, Panorama criticiiliterare româneºti, Dicþionarilustrat, 1950-2000, Cluj-Napoca,Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2001;Who’s who în România, Bucureºti,Pegasus Press, 2002; DicþionarulGeneral al Literaturii Române,Academia Românã, Bucureºti,Editura Univers Enciclopedic,2004; Dicþionar al Scriitorilor dinBanat, coordonator AlexandruRuja , Timiºoara , Edi turaUniversitãþii de Vest, 2005; TitusCriºciu, Cei de lângã noi — portreteºi interviuri, Reºiþa, Editura Tim,2005; Cornel Ungurenu, SorinTitel interpretat de…, Reºiþa,Modus P.H., 2005; Aurel Sasu,Dicþionarul biografic al literaturiiromâne, Piteºti, Editura Paralela45, 2006, etc.

Despre omul Ada D.Cruceanu, despre acel „rafinatintelectual”, vorbeºte publicistulTitus Criºciu în volumul Portretulunei doamne, Reºiþa: Signum,2003, p. 22-23, titlu care mãduce din nou cu gândul lasintagma „doamne de poveste”.

Am încercat ca în câtevarânduri sã creionez profilul uneiastfel de doamne de poveste carese aflã în imediata noastrãapropiere ºi care, cu bucurie ºimândrie afirm, este unul dintrecei mai dragi ºi apropiaþi prieteniºi colaboratori ai biblioteciibocºene. Este omul care ne-a fostaproape mereu. Este intelectualulrafinat de care avem nevoie cutoþii în cariera ºi în activitateanoastrã, este femeia de succes,inteligentã ºi conºtiincioasã, fãrãa fi spectaculoasã, este per-sonalitatea culturalã femininã carepoate ºi trebuie sã constituie unmodel de modestie ºi dãruirepentru cei tineri ºi pentru noitoþi.

La mulþi ani, Ada D.Cruceanu, Doamna culturiicãrãºene!


A n u l2015 este recu-noscut scr i i -torilor bãnãþeniºi ca „Anul SorinTitel”, deoareceîn acest an suntomagiaþi 30 deani de lam o a r t e ascriitorului (înianuarie) ºi 80de ani de lanaºtere ( îndecembrie).

S o r i nTitel, prozator,eseist, tradu-cãtor, prefaþator,este consideratca fiind cea mai importantã perso-nalitate literarã în proza Banatului.S-a nãscut în 7 decembrie 1935în localitatea Margina (Timiº) ºia murit în 17 ianuarie 1985 laBucureºti.

Debuteazã cu schi þaDrumul în revista „Tânãrulscriitor”, nr. 2, feb. 1957, iareditorial cu volumul Copacul,Bucureº t i : Edi tura pentruLiteraturã, 1963.

Colaboreazã la reviste deliteraturã importante din þarã ºipublicã volume de prozã, eseuri,prozã scurtã, scenarii de film,etc. De asemenea, îl gãsim înantologii ºi culegeri de prozãromâneascã.

- Reîntoarcerea posibilã:nuvelã. Bucureºti: Editura pentruliteraturã, 1966;

- Valsuri nobile ºisentimentale: schiþe ºi povestiri.Bucureº t i : Edi tura pentruliteraturã, 1967;

- Dejunul pe iarbã: roman.Bucureº t i : Edi tura pentruliteraturã, 1968;

- Noaptea inocenþilor:nuvele. Bucureºti: Eminescu,1970;

- Lunga cãlãtorie aprizonierului: roman. Bucureºti:Cartea Româneascã, 1971;

- Mi-am amintit de zãpadã:povestiri. Bucureºti: Eminescu,1973;

- Þara îndepãrtatã: roman.Bucureºti: Eminescu, 1974;

- Herman Melville. Fascina-þia mãrii: eseu . Bucureº t i :Albatros, 1975 (Contemporanulnostru);

- Pasiunea lecturii: cro-nici literare. Timiºoara: Facla,1976

- Pasãrea ºi umbra: ro-man. Bucureºti: Eminescu,1977;

- Clipa cea repede:roman. Bucureºti: CarteaRomâneascã, 1979;

- Femeie, iatã Fiul Tãu:roman. Bucureºti: CarteaRomâneascã, 1983;

- În cãutarea lui Cehovºi alte eseuri. Bucureºti: CarteaRomâneascã, 1984;

- Melancolie: roman.Bucureºti: Cartea Româneascã,1988;

- Þara îndepãrtatã:Pasãrea ºi umbra. Bucureºti:

Eminescu, 1989.

ANUL SORIN TITEL

- Bucãtãria de varã: scenariide film. Timiºoara: Marineasa,1997.

Donaþie

Deºi Bib l io teca „TataOancea” Bocºa nu se poate lãudacã ar deþine toate volumelesemnate de Sorin Titel, totuºise poate mândri cu câtevaexemplare pe care se af lãautograful scriitorului, precum ºicu unele volume care au aparþinutfamiliei acestuia.

În anul 2015 doamnaFelicia Gaºpar din Timiºoara,rudã apropiatã a scriitorului, adonat bibliotecii bocºene 520volume din biblioteca familieiTitel-Gaºpar.

Ne-a rãmas doar amintireaLa început de an obiceiul este sã ne fixãm pe subiecte menite

sã ne determine la paºi mai hotãrâþi ºi mai largi în realizarea celoranterior propuse. Viaþa, însã, ne obligã ca rãsfoind filele calendaruluisã nu trecem cu vederea peste date care au însemnat ceva pedrumul devenirii noastre. În 17 ianuarie 1985, ne-a pãrãsit celdespre care, un critic literar afirma: „Sorin Titel poate fi consideratvârful de lance al scriitorilor bãnãþeni”, cel puþin aºa îmi amintesceu ºi sper sã nu-i fi deturnat într-un fel sensul. Comemorãm, cualte cuvinte, 30 de ani de la trecerea în nefiinþã a scriitorului care,prin opera sa, a dus proza bãnãþeanã mult dincolo de spaþiul nostru.Pânã la a vorbi despre scriitor trebuie sã aruncãm o privire asupraanilor care i-au precedat consacrarea.

S-a nãscut în Marginea Fãgetului (localitatea Marginea, delângã oraºul Faget, în judeþul Timiº), la 7 decembrie 1935, fiu alnotarului Iosif Titel, care mai târziu avea sã se mute la Caransebeº,


acolo unde Sorin absolvã liceul. În toamna lui1954, reuºeºte admiterea la Institutul de ArtãCinematograficã – secþia regie film, dar dupã unan îl gãsim la Facultatea de Filologie, ambele dinBucureºti. În 1956, fiind student este exmatriculatpentru cã se solidarizeazã cu miºcarea studenþeascãdin Ungaria. Contrar aºteptãrilor, în 1957 îºi facedebutul cu schiþa „Drumul”, în Tânãrul Scriitor.Se pare cã lucrarea dospise cam mult în portofoliulrevistei, care a publicat-o pornind desigur de lavaloarea literarã care nu-i putea fi contestatã.

Urmeazã o perioadã de aproape 7 ani încare, reîntors la Caransebeº, este suplinitor delimba românã la ºcoala din Valea Timiºului, satcare înainte se numea Cârpa. Spre sfârºitulacestor ani, mai exact în 1963, publicã primacarte, volumul de schiþe „Copacul” la Editura pentruLiteraturã. În 1966, la aceeaºi editurã, îi aparenuvela „Reîntoarcerea posibilã” ºi continuã sãpublice, aproape anual, câte o carte de prozãscurtã sau roman, pânã în 1983 când publicãromanul „Femeie, iatã Fiul Tãu” ºi în 1984 „Încãutarea lui Cehov ºi alte eseuri”, ultimele cãrþitipãrite în timpul vieþii. În 17 ianuarie 1985, aºacum am mai spus, se stinge secerat de o boalãnecruþãtoare, în Bucureºtiul care-l adoptase.

Pentru mai deplina conturare a acestei schiþecomemorative trebuie menþionat cã în 1964, odatãcu absolvirea Facultãþii de litere din Bucureºti afost angajat la revista „Scrisul bãnãþean”, dinTimiºoara, iar din 1971 îl gãsim redactor la„România literarã”, din Bucureºti.

Dispariþia sa prematurã nu l-a scos însã dinactualitatea vieþii noastre literare, pentru cã postumîi apare romanul neterminat „Melancolie”, EdituraCartea româneascã, 1988 ºi scenarii de filmgrupate sub titlul „Bucãtãria de varã”, EdituraMarineasa, 1997 (de fapt dupã cãrþile sale se facfilme ºi proiecte de filme). În 1991, tatãl scriitorului,Iosf Titel, publicã „Viaþa lui Sorin Titel”, în paginilecãreia pe lângã date ºi momente importante dinviaþa lui, printre rânduri, se citeºte durereapãrintelui care ºi-a condus pe ultimul drum fiul.Incontestabila valoare a operei lui Sorin Titel esteevidenþiatã ºi de câþiva critici literari între careamintim pe: Adrian Dinu Rachieru, Ada.D.Cruceanu,Elisabeta Lesconi, Daniel Vighi, Elisabeta Roºca.Dar despre personalitatea lui Sorin Titel, ca scriitorpornit de pe plaiuri bãnãþene, vorbesc în primulrând cãrþile sale, apreciate nu numai de cititorisãi apropiaþi, ci ºi de înalte foruri care i-au decernatpremii ale Uniunii Scriitorilor, precum ºi premiulAcademiei Române. Tradus încã din timpul vieþii,a dus rodul spiritului bãnãþean, cãruia a recunoscutcã îi aparþine, ºi cititorilor în limbile francezã,germanã, polonã, olandezã, maghiarã º.a.

Fãrã sã-mi arog calitatea de critic literar,exprimându-mi doar opinia de cititor avizat, care aavut ºi ºansa de a-l prezenta la câteva întâlniriliterare, în mod cert nu greºesc cu nimic afirmândcã Sorin Titel este cel mai important scriitor pecare l-a dat Banatul pânã azi.

TITUS CRIªCIU

Colocviile revistei REFLEXBãile Herculane 2015

Tradiþionalele Colocvii „Reflex”, desfãºurateîn luna iunie la Bãile Herculane, a atras, ºi laaceastã ediþie, scriitori din þarã ºi din judeþ,reviste ºi edituri. Au fost prezentate cãrþi ºireviste, au avut loc recitaluri ºi s-au prezentatinteresante referate despre opera lui Sorin Titel,într-un meritat cadru aniversar care se numeºteANUL SORIN TITEL (puncte de vedere: CornelUngureanu, Adrian Dinu Rachieru, Al. Ruja,Maria Niþu, Adela Lungu-Schindler, Al. Dealº.a.). Poetul Octavian Doclin a asigurat programulºi atmosfera unei manifestãri literare apreciate.Nu au lipsit din program nici vizitele la BibliotecaOrãºeneascã „Nicolae Stoica de Haþeg” (cu donareaunor cãrþi ale autorilor prezenþi) ºi la librãria„Sabin Opreanu”.


Pentru cã ne-a plãcut foarte tare ºi amconsiderat important concursul naþional „Bãtãliacãrþilor” însã financiar nu ni l-am permis, elevi dela Liceul Teoretic„Tata Oancea”Bocºa îndrumaþi dedna prof. SteluþaBoulescu au propusbibliotecii publiceun parteneriat înorganizarea unuiconcurs similarce lu i naþ ional ,d e n u m i t„ Î n f r u n t a r e acãrþilor”.

S-au înscris14 elevi din claselea X-a ºi a XI-a ºif i ecare d intreaceºtia au pre-zentat ºi au propuso carte: ElevulDima dintr-a ºapteade Mihail Drumeº,Dama cu camelii deAl. Dumas, Hoþulde umbre de MarcLevy, Aventurile luiSherlock Holmes deSir Conan Doyle,Jar de Liv iuRebreanu, Fluturide Irina Binder,Sub aceeaºi stea/The fault in or starsde John Green,Manuscrisul gãsitla Accara de PauloCoelho, Accidentulde Nicholas Sparks,M i c u þ e l emincinoase deSarah Shepard,Mândrie ºi prejudecatã de Jane Austen, Carteagesturilor de Peter Collett sunt cãrþile prezentateºi recomandate, iar elevii au fost foarte convingãtoristârnind curiozitatea celor prezenþi.

Cartea lider s-a dovedit a fi cea propusã deMãdãlina Pintea, elevã în clasa a X-a, ºi anumevolumul Sub aceeaºi stea/ The fault in or stars deJohn Green, carte în limba englezã pe care Mãdãlinao recomandã „deoarece te poate învãþa multe

lecþii de viaþã. Citind aceastã carte realizezi cât deimportant este sã preþuieºti viaþa ºi persoaneledin jurul tãu.” Astfel, Mãdãlina Pintea a câºtigat

în acest concurs alÎnfruntãrii cãrþilortitlul de „Cititorulanului 2015”.

Dacã pe ceiprezenþ i i -aîncântat volumulprezentat deMãdãl ina , înaceeaºi mãsurãle-a atras atenþiaprezentarea AneiPodariu, elevã înc lasa a XI -a .Aceasta º i -aprezentat ºi ar e c o m a n d a tvolumul preferat –Fluturi al autoareiI r ina Binder.Aºadar, cea maibunã prezentareîn concursu lÎ n f r u n t a r e acãrþilor, Bocºa, ed.I, aparþine eleveiAna Podariu.

P u n c t a jfoarte bun auacumulat ºi ceilalþie lev i : Andre iG r e c u l e s c u ,Petronela Drãgan,S iby l le Jaba ,Naomi Mar iº ,Roxana Buzilã,Ana Rebeca Micºa,Mãdãlina Negrea,Lavinai Colto,Alexandra Pãianu,Emanuela Blocãu,

cu toþii meritã felicitaþi ºi premiaþi.Premierea a avut loc joi, 11 iunie 2015, ora

13.00, la sediul Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”Bocºa , iar premiile au constat în cãrþi primite îndar de la diverºi colaboratori.

GABRIELA ªERBANmanager Biblioteca Orãºeneascã „Tata

Oancea” Bocºa

ÎNFRUNTAREA CÃRÞILOR, Bocºa, ediþia I, 2015

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


Întâlnire frãþeascã la bibliotecã

Sâmbãtã, 18 aprilie 2015, BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea” din Bocºa a fost vizitatãde o delegaþie de tineri din localitatea Sãrcia dinSerbia.

Membrii Centrului de tineret Vasiova auîntâmpinat delegaþia condusã de pr. Ciprian Costiºde la Biserica Ortodoxã „Pogorârea Sfntului Duh” dinBocºa Montanã, cunoscut fiind faptul cã aceastãbisericã desfãºoarã de mai multã vreme un parteneriatcu comunitatea ortodoxã din Serbia, respectiv dinSãrcia, localitate poziþionatã lângã Zrenianin.

Aflatã în vizitã în parohia pr. Ciprian Costiº,delegaþia sârbã a poposit ºi la biblioteca bocºanã, darºi la Centrul de tineret Vasiova.

Aºadar, invitaþii s-au plimbat printre rafturile

Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa a fost întotdeauna ºi continuã sã fie o bibliotecãvie, deschisã tuturor celor pasionaþi nu doar de lecturã, ci ºi artã (plasticã, cinematograficã, etc.).

În acest sens Sala Biblionet gãzduieºte expoziþii permanente de carte, de artã cuprinzândlucrãri semnate de Viorel Coþoiu, Nicolae Potocean ºi Vasile Marcu, dar ºi proiecþii cinematografice,prilej cu care biblioteca este vizitatã în permanenþã, fie de persoane individuale, fie de grupuriorganizate.

Am reþinut în mod special vizita grupului din Banatul Sârbesc, de la Sãrcia din 18 aprilie2015, vizita grupului de poeþi din cadrul Festivalului internaþional de poezie din 31 mai 2015; vizitagrupului din Germania din 25 mai 2015, vizita grupului din New York din 10 – 15 iunie 2015;vizita grupului din Spania din 11 iulie 2015, dar ºi vizita unor personalitãþi precum istoricul NicolaeBocºan (Cluj Napoca), etnologul Tiberiu Groza (Cluj Napoca), scriitorul Adrian Georgescu (Bucureºti),prof. Peter Kneipp (Germania), muzicologul Constantin Tufan Stan (Lugoj), reporter Radu CiprianPop (Timiºoara) etc.

cu cãrþi, au rãsfoit paginile revistei „Bocºa culturalã”ºi au admirat lucrãrile pictorului Viorel Coþoiu dincadrul expoziþiei „Rãstignire prin culoare” organizatãîn sala Biblionet ºi a Centrului de tineret Vasiova.

ªi-au arãtat admiraþia pentru acest centrucultural (cum au denumit instituþia bibliotecii), darºi-au exprimat ºi curiozitatea cu privire la activitateaºi personalitatea lui Tata Oancea.

Oameni calzi, sociabili, au însoþit la Bocºaaproximativ 20 de tineri frumoºi ºi curioºi, dornicide a afla ºi a vedea cât mai multe.

Invitaþii au primit în dar revista „Bocºaculturalã”, semne de carte ºi alte însemne alebibliotecii bocºene ºi au plecat cu promisiunea caaceste întâlniri frãþeºti sã se amplifice, sã se dezvoltedin ambele pãrþi.

GABRIELA ªERBAN

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteVIZITE LA BIBLIOTECÃ


Festivalul naþional concurs deinterpretare vocalã a muzicii

populare româneºti„AURELIA FÃTU RÃDUÞU”ediþia a XXII-a, Bocºa 11-12

iunie 2015

Oraºul Bocºa a fost ºi este încã, una dinlocalitãþile Banatului istoric care ºi-a onoratînaintaºii, care îºi conservã tradiþiile, dar în acelaºitimp promoveazã tinerele talente. Diferitelemanifestãri culturale care au avut loc aici laBocºa au demonstrat în timp cã localitatea noastrãpoate fi numitã pe drept cuvânt „vatrã culturalã”.

Festivalul naþional concurs de interpretarevocalã a muzicii populare româneºti „Aurelia FãtuRãduþu” ajuns la ediþia a XXII-a s-a remarcat ºianul acesta prin calitate, ceea ce ne dã speranþecã suntem pe “drumul cel bun” al folcloruluiromânesc. Cele douã deziderate au fost atinse, pede o parte omagierea primei soliste profesioniste aBanatului, vocea de aur a Caraº-Severinului, AureliaFãtu Rãduþu, iar pe de altã parte promovareatinerilor interpreþi ai muzicii populare româneºti.

S-au prezentat la preselecþia organizatã lasediul Casei Orãºeneºti de Culturã din Bocºa unnumãr de 15 concurenþi din judeþeþele Caraº-Severin, Timiº, Hunedoara, Alba, Cluj, Mehedinþi,Dolj, Teleorman, reprezentând Banatul, Olteniaºi Ardealul, care ºi-au etalat calitãþile interpretativeîn faþa unui juriu format din specialiºti în domeniu,dar ºi în faþa unui public cald, iubitor ºi cunoscãtorde folclor românesc.

Prima zi a festivalului, pe lângã emoþiileconcurenþilor a adus ºi emoþiile bocºenilor la coteînalte, pentru cã spectacolul oferit a fost legat,într-un fel sau altul de Bocºa, pe scena festivaluluiurcând, dupã deschiderea fãcutã de Ansamblul„Bocºana” ,tineri soliºti din Bocºa sau cu originidin oraºul nostru (Petricã Prefus, Marilena CorinaDumitru), dar ºi o întîlnire de suflet, o predare aunei „ºtafete a cântecului românesc” de la doamnaAurelia Roºu-Popa – câºtigãtoarea primei ediþii afestivalului în anul 1977 – la tânãra GeorgianaNecºa – câºtigãtoarea locului I la ediþia a XXI-a.Bineînþeles cã acest regal folcloric a fost întregitde unul din cele mai cunoscute ansambluri folcloriceale Banatului, „Semenicul” alãturi de soliºtii vocaliDenisa Dreþcanu, Alin Turculescu ºi Maria Garaº.

Cea de-a doua zi a fost dedicatã laureaþilorediþiei a XXII-a, dar ºi a unor recitaluri de excepþie

a unor soliºti consacraþi ai Banatului, o parte dinei fiind membrii ai juriului acestei ediþii. Spectacolula fost deschis de Ansamblul „Bocºana”, urmat maiapoi de un moment festiv dedicat familiei celeiomagiate, dar ºi de recunoaºtere a unor persoanedin Bocºa, meritorii pentru buna desfãºurare amanifestãrii noastre. Regalul folcloric a fost oferitcu dragoste de cântec ºi tradiþii româneºti decãtre soliºtii: Liliana Savu Badea, Carmen PopoviciDumbravã, Petricã Miulescu Irimicã, Mirela Petrean,dar ºi de oaspeþii sosiþi din Timiºoara, Ansamblul„Pusta Banatului”, alãturi de Ciprian Cãpitãnescuºi Dolores Dongea.

Publicul bocºan, prezent în numãr mare încele douã zile ale festivalului, a demostrat cã estemare iubitor de folclor autentic, cã apreciazãeforturile tinerilor de-a pãstra nealteratã autenti-citatea cântecelor populare româneºti, cã ºtie sãrãsplãteascã munca artiºtilor, iar eforturileorganizatorilor de-a readuce festivalul acolo undeîi este locul, au dat roade, calitatea fiind dezideratulacestei ediþii.

Mulþumim tuturor bocºenilor (dar ºiprietenilor noºtri din alte localitãþi!) care au pusumãrul la derularea în bune condiþii a manifestãriiculturale bocºene, manifestare care a devenit oemblemã a Bocºei, oricare ar fi „rolul” pe carel-au avut.

Vã aºteptãm cu drag ºi la celelalte acþiunicultural-sportive ale Bocºei, indiferent de cine leorganizeazã, datoria noastrã fiind aceea de-a sprijininemijlocit pe cei care pãstreazã identitatea culturalãa oraºului ºi aduc un câºtig de imagine pentruBocºa.

Ioan LIUÞ- director festival

P.S.Alãturat vã supunem atenþiei programul

integral al festivalului.

PROGRAM FESTIVAL„AURELIA FÃTU-RÃDUÞU”

ed. a XXII-a BOCªA 11.06.-12.06.2015

JOI 11.06.2015ORELE 19,00 – Deschiderea oficialã a celei

de-a XXII-a ediii a Fest. Naþ. Conc. de InterpretareVocalã a Muzicii Populare Româneºti „Aurelia Fãtu-Rãduþu”, alocuþiuni ale oficialitãþilor locale ºijudeþene;

ORELE 19,15 – Program artistic susþinut deAnsamblul „Bocºana” al Casei Orãºeneºti de CulturãBocºa;

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


ORELE 19,30 – Concurs deinterpretare vocalã;

ORELE 21,00 – Spectacolsusþinut de câºtigãtorii ediþiei aXXI-a dar ºi de soliºti tineri sauconsacraþi din România.

VINERI 12.06.2015ORELE 19,00 – Program

artistic susþinut de Ansamblul„Bocºana” al Casei Orãºeneºti deCulturã Bocºa;

ORELE 19,15 – Premiereaconcurenþilor celei de-a XXII-aediþii a Fest . Naþ . Conc. deInterpretare Vocalã a MuziciiPopulare Româneºti „Aurelia Fãtu-Rãduþu”;

ORELE 20,30 – Spectacolde galã susþinut de ansambluri ºisoliºti din România. Îºi dauconcursul:

- Liliana SAVU-BADEA;

- C a r m e nP O P O V I C I -DUMBRAVÃ;

- P e t r i c ãMIULESCU-IRIMICÃ;

- Mirela PETREAN;- Ansamblul „Pusta

Banatului” din Ti-miºoara împreunã cusoliºtii DoloresDONGEA ºi CristianCÃPITÃNESCU.

PREZENTATORI:- Felicia STOIAN –

realizator emisiuni

fo l c lor i ce la TVRTimiºoara ;

- Dan LIUÞ –realizator emisiuni defolclor la Tv BanatReºiþa

ACOMPANIAZÃ orchestracondusã de prof. SebastianROªCA

JURIUL format din specialiºti îndomeniu are urmãtoareacomponenþã:- Preºedinte – Prof. GeluSTAN – realizator emisiuni demuzicã popularã la Radio RomâniaTimiºoara;- Membrii: - prof. GheorgheÞUNEA – manager C.J.C.P.C.T.Caraº-Severin;- Prof. Carmen Popovici-Dumbravã – profesor de cantopopular la ªcoala Popularã de Artedin Timiºoara;- Petricã Miulescu Irimicã –solist de muzicã popularã;- Dr. Daniela BÃCILÃ –realizator de emisiuni de muzicãpopularã la Radio RomâniaTimiºoara;- Prof. Liliana SAVU-BADEA – so l i s t de muz icãpopularã;- Prof.dr. Constantin STAN– profesor de muzicã la ªcoalaGimnazialã de Muzicã „FilaretBarbu” Lugoj, membru al U.C.M.R.

ORGANIZATORI- P R I M Ã R I AORAªULUI BOCªA;- C O N S I L I U LLOCAL AL ORAªULUIBOCªA;- C A S AORÃªENEASCÃ DECULTURÃ BOCªA;CU SPRIJINUL- C E N T R U L U IJUDEÞEAN PENTRUCONSERVAREA ªIP R O M O V A R E AC U L T U R I ITRADIÞIONALE CARAª-SEVERIN;- B A N C ARAIFFEISEN – AGENÞIABOCªA.

DIRECTOR FESTIVAL, Ioan LIUÞ

CÂªTIGÃTORII EDIÞIEI A XXII-AA FESTIVALULUI NAÞIONAL

CONCURS DE INTERPRETAREVOCALÃ A MUZICII

POPULARE ROMÂNEªTI„AURELIA FÃTU RÃDUÞU”

MARELE PREMIUCristian TOMONI – TimiºPREMIUL IDenisa DREÞCANU – Caraº-SeverinIulia BUCUR ROMAN – ClujPREMIUL IIIGabriel GORJANU – BucureºtiMENÞIUNEA IRoxana CHIRIÞÃ – TimiºMENÞIUNEA IICãtãlin Daniel CIUCÃ – DoljPREMIUL C.J.C.P.C.T. Caraº-SeverinIoan SURDU – Caraº-SeverinPREMIUL U.M.C.R.Elena Iuliana BELCEANU – ClujPREMIUL Televiziunii BANAT TVAlin TURCULESCU – Caraº-Severin


Zeno Vancea:Requiem – destinulunei capodopere amuzicii româneºti

Una din capodoperele muzicii româneºti deinspiraþie sacrã, Requiem (Muzicã la pomelniculunui erou), dedicatã unui general-erou lugojean,Dimitrie Petrescu Tocineanu – depotrivã muzicianamator cu certe disponibilitãþi exprimate în perioadainterbelicã – dupã moartea eroicã, în 1943, pefrontul de Est, a avut un destin ingrat, marcat desinuoase volte.

În memoriile sale (Jurnal, manuscris, colecþiaing. Dan Tocineanu, Bucureºti), militarul lugojeanmãrturisea cã fusese principalul iniþiator al fondãriiSocietãþii Filarmonice lugojene: „De când am venitla Lugoj, m-am ocupat mult de muzicã, dându-miconcursul la nenumãrate concerte ºi festivaluri,ºi, pentru cã am vãzut o mulþime de talente, care,adunate la un loc, ar putea înjgheba o orchestrãde elitã, am luat iniþiativa ºi, la 20 februarie, s-aorganizat o Societate Filarmonicã, în care am fostales ca vicepreºedinte. În fiecare lunã avea loccâte un concert, ale cãror programe se gãsesc înbiblioteca mea”. Protocolul de înfiinþare a SocietãþiiFilarmonice lugojene, prin care vechea instituþiedobândea un caracter instituþionalizat, în condiþiilenoilor realitãþi politice configurate dupã MareaUnire, fusese semnat în 27 februarie 1927.Evenimentul a fost precedat de o consfãtuire,convocatã de primarul Ioan Harambaºa („din proprieiniþiativã, dar ºi la îndemnul unor iubitori demuzicã”), care îºi propunea dezideratul fondãriiunei orchestre simfonice municipale în cadrul uneisocietãþi filarmonice, „indiferent de apartenenþanaþionalã, socialã ºi confesionalã a membrilor ei”,fiind delegat, în acest scop, ad-hoc, un comitetrestrâns (Maria Braniºte, pianistã, vãduva baritonuluiºi compozitorului caransebeºean Nicolae Popovici,soþia publicistului ºi omului politic Valeriu Braniºte,dirijorul Iosif Klein, Ion Vidu, Filaret Barbu º.a.),pentru pregãtirea lucrãrilor Adunãrii Generale,prezidat de Ioan Harambaºa, avându-l ca secretarpe Al. Vasilie, însãrcinat cu elaborarea statutelorºi cooptarea de membri. Trebuie menþionat cã oorchestrã (numitã „orchestrã de salon”) fusesedeja înfiinþatã la Lugoj de Wilhelm Schwach înjurul anului 1900, constituindu-se în nucleul unei

viitoare Societãþi Filarmonice ce activa pe lângãReuniunea Germanã de Cânt ºi Muzicã (LugoscherGesang- und Musikverein – cf. „SüdungarischerBote”, Lugoj, V, 27, 1903, 2-3, ºi V, 29, 1903, 3),dar care, dupã Unire – potrivit nefastului principiual discontinuitãþii în condiþiile unei prefaceri istoricemajore –, îºi încetase activitatea.

D. Petrescu Tocineanu (nãscut la Bârlad în1893), militar de carierã (participant activ pe frontulcelui de-al Doilea Rãzboi Balcanic, apoi combatantîn Primul Rãzboi Mondial ca ofiþer al ArmateiRomâne), venise la Lugoj, în 22 martie 1919, caataºat militar pe lângã Divizia 11 Colonialã Francezã.Între 1933 ºi 1936 a deþinut funcþia de preºedinteal Societãþii Filarmonice, „societate pe care, defapt, o conduceam din 1927, de la înfiinþare”(Jurnal). Violonist amator cu disponibilitãþiremarcabile, Tocineanu a activat, ani de-a rândul,la pupitrul I al Orchestrei Societãþii Filarmonice,implicându-se în intensa viaþã muzicalã lugojeanãca devotat membru în cvartetul de coarde alSocietãþii. A cãzut eroic, în 11 februarie 1943, pefrontul de Est (Abhazia, în Caucaz), în 18 februarie1943 fiindu-i acordat, post-mortem, de cãtre RegeleMihai, titlul de Cavaler al Ordinului „MihaiViteazul”.

25 de ani de la trecerea în lumea fãrã dor a lui Zeno Vancea

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile


Marcat profund de moartea colonelului-violonist, un reper în viaþa muzicalã a Lugojului,oraºul copilãriei sale, Zeno Vancea i-a dedicat unin memoriam muzical, o capodoperã a genului:Muzicã la pomelnicul unui erou (numitã înmanuscrisul autorului Requiem), pentru orchestrã,cor ºi soliºti vocali, un opus aflat în curs deelaborare în momentul dispariþiei tragice aconcitadinului sãu (proiectul fusese iniþiat în 1941-42), cu puþin timp înainte de a participa, sub nouatitulaturã – Muzicã la pomelnicul unui erou –, laediþia din 21 februarie 1943 a prestigiosului PremiuNaþional de Compoziþie „George Enescu”, unde aobþinut premiul I într-o companie selectã1.

În consonanþã cu travaliul componistic almentorului sãu, D. Petrescu Tocineanu era unconstant promotor, în urbea de pe Timiº, al creaþieiacestuia. În 20 august 1927, la Lugoj, a avut locun concert al cãrui program a fost alcãtuit, înexclusivitate, din creaþii semnate de Zeno Vancea,cu participarea Cvartetului Stojkovits–Tocineanu–Toth–Wisnovsky, a pianistei Clara Vojkicza (studentãla Academia de Muzicã din Budapesta, la clasaprof. Sándor Reschofsky) ºi a flautistului Gh.Vrãbiescu, precum ºi a artiºtilor lirici AngelaSzidon-Kardos, K. György Gábor, Carol Neumannºi Theodor Wallandt. A fost prezentatã o selecþiecuprinzând creaþii instrumentale ºi vocale: uncvartet de coarde (probabil o lucrare de ºcoalã),Patru lieduri pe versuri de Rainer Maria Rilke, ªaselieduri pe versuri de poeþi maghiari (ciclu care va fidistins cu premiul I, în 1938, de cãtre SocietateaLiterarã „Kemény Zsigmond” din Târgu Mureº),lieduri pe versuri de poeþi români, o piesã pentrusolo de pian ºi un septuor pentru coarde, flaut,clarinet ºi pian („Banater Bote”, Lugoj, XXIX, 68,1927, 3: Kompositionsabend Vancea). Referindu-sela stilul vancian, impregnat de sonoritãþile defacturã atonalã preluate din perioada acumulãrilorvieneze, Filaret Barbu dedica evenimentului ocronicã, emiþând unele aprecieri critice ºirecomandãri: „Muzica, în unele pãrþi, este chiardulce, apoi prezintã un mister, care este produsulatonalismului, cãci nu ajunge sã ºtii ce spune dinpunct de vedere tonal ºi armonic, ci trebuie sã-icauþi drumul nou, pentru a te împrieteni cu noiletendinþe cari au început sã se realizeze în muzicã.În unele piese (în afarã de lieduri) am observat ºio tendinþã spre muzica naþionalã româneascã, care,deocamdatã, se prezintã ca un fel de frescã fãrãînceput, nici sfârºit, fiind încã necesarã studiereafolclorului românesc, pentru ajungerea adevãratuluiscop. Numai în cazul acesta se va putea vedea cãmelodia, nefiind înglobatã în simetria ritmului,liniile ei se vor dezvolta melodioase ºi variate lainfinit” („Revista Corurilor ºi Fanfarelor Românedin Banat”, Lugoj, I, 2, 1927, 15-17: Cronicalugojanã, semnatã cu pseudonimul Filarmon).

Pierdut, parþial (primele trei pãrþi), în timpulrãzboiului (potrivit aserþiunilor lui Doru Popovici

– vezi Popovici 1966, 172), manuscrisul, recuperatcâteva decenii mai târziu (fiind vorba de o lucrarededicatã unui ofiþer al Armatei Române care luptasepe frontul de Est, Requiem, „prima lucrareromâneascã în acest gen muzical religios” – veziTimaru 2014, 155 –, a fost, pânã la Revoluþia din1989, o creaþie „de sertar”, indezirabilãreprezentanþilor cenzurii comuniste), a fostorchestrat ºi prezentat integral, în primã audiþieabsolutã, pe scena celei de-a IX-a ediþii aFestivalului „Cluj Modern” (10-15 aprilie 2011),graþie diligenþelor unui colectiv coordonat demaestrul Adrian Pop, rector al Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Opusul,structurat în cinci secþiuni (Introducere, Pe robulacesta mutat de la noi, Tu însuþi eºti fãrã de moarte,Veniþi sã dãm mortului ultima sãrutare, Ce este viaþa?floare, fum ºi rouã (potrivit lui Valentin Timaru,care include în demersul sãu analitic, ca secþiune,ºi Introducere – Sostenuto molto –, vezi Ibidem,143)2, a fost interpretat de Orchestra ºi CorulFilarmonicii „Transilvania” (sub bagheta lui NicolaeMoldoveanu, cu aportul maestrului de cor CornelGroza), cu colaborarea artiºtilor lirici Daniela Pãcurar(sopranã), Mãria Pop (alto), Ovidius ªiclovan (tenor)ºi Cristian Hodrea (bariton).

Rod al stãruinþelor muzicienilor clujeni,capodopera vancianã a putut pãtrunde, într-unepilog fericit, în conºtiinþa publicului melomanromânesc, fiindu i redatã întreaga expresivitate ºinuanþele spiritului liturgic ortodox la care visaZeno Vancea, marcat de tenebrele celei de-a II-aconflagraþii mondiale.

CONSTANTIN-T. STAN

Bibliografie

Angi 2014 = ªtefan Angi, Festivalul Cluj-Modern, Ediþia a IX-a, 10-15 aprilie 2011, în „Muzica”,Bucureºti, nr. 4.

Popovici 1966 = Doru Popovici, Zeno Vancea,în Muzica coralã româneascã, Editura Muzicalã,Bucureºti.

Timaru 2014 = Valentin Timaru, Zeno Vancea,în Stilisticã muzicalã, volumul II, tomul B, Reperestilistice în creaþia muzicalã de sorginte liturgicã,Editura MediaMusica, Cluj-Napoca.

Note1 Avem temeiuri sã prezumãm cã lucrarea nu

era finalizatã în toate detaliile, aspect ce avea sã fieconfirmat mai târziu, cu prilejul pregãtirii pentruinterpretarea, în 2009, în primã audiþie absolutã. Premiulal II-lea a fost obþinut de doi concurenþi: Roman Vlad(Simfonietta pentru orchestrã) ºi Gheorghe Dumitrescu(Uvertura eroicã), iar premiul al III-lea i-a fost atribuitlui Mircea Popa (Cvartet de coarde). Juriul a acordat ºidouã menþiuni onorifice: Didia Saint-Georges (menþiuneaI, pentru Sonatina pentru pian) ºi Eugen Radovici(menþiunea a II-a, pentru Poem pentru vioarã ºi pian).


2 ªtefan Angi (vezi Angi 2011, 41-44) deceleazãdoar patru secþiuni, subliniind, totodatã, aportulcolectivului coordonat de Adrian Pop în finalizareadetaliilor partiturii: „Compoziþia scrisã ºi terminatãnu a rãmas finisatã în toate detaliile sale mãrunte.Pregãtirea partiturii pentru concert a rãmas o datoriede onoare a urmaºilor. Aportul compozitorilor tinerisub îndrumarea maestrului Adrian Pop, precum ºicontribuþia coriºtilor la întregirea ºtimelor pentruasigurarea condiþiilor optime de interpretare în concertmeritã toate recunoºtinþa ºi preþuirea” (Ibidem).

Iosif Willerºi Zeno Vancea

Iosif Willer (1884-1972), descendent al uneifamilii de hughenoþi francezi, a fost o personalitateplurivalentã a Lugojului (rafinat muzician –compozitor, interpret, pedagog ºi muzicolog –, avocatºi politician) în prima jumãtate a secolului XX.Absolvent al Academiei de Muzicã din Budapesta(unde i-a avut colegi pe Béla Bartók ºi ZoltánKodály), dirijor la Teatrul din Kecskemét, localitateasa natalã, Willer s-a stabilit la Lugoj în anul 1908,la invitaþia subprefectului Aurel Issekutz, pentrua prelua con-ducerea coruluiºi a orchestreiR e u n i u n i iMaghiare deCânt ºi Muzicã(Lugosi MagyarDal - ésZeneegyesület).În cetatea luiVidu a fondat, înanul 1911 ,S o c i e t a t e apentru Muzicãde Camerã (cu-noscutã ºi subnumele deCercu l Ama-tor i lor deMuzicã de Camerã), din care mai fãceau parte dr.Ákos Fränkl (pianist) ºi Béla Janovitz (pianist ºicompozitor), iniþiind un proiect care viza invitareaperiodicã a unor personalitãþi muzicale ºi formaþiiinstrumentale camerale de prestigiu.

Între primii muzicieni care au poposit laLugoj s-au aflat Pablo Casals (1911 ºi 1912) ºiGeorge Enescu (1912, primul recital al mareluimuzician în Banat), melomanii lugojeni avândprivilegiul sã audieze, tot în anul 1912, ºi concertulCvartetului de Coarde „Waldbauer-Kerpely”. Dintr-un anunþ publicat în presa localã de expresiegermanã („Südungarischer Bote”, Lugoj, XIII, 90,

1911, 3: Musikleben in Lugos) aflãm cã membriiSocietãþii îl invitaserã pe pianistul Theodor Szántósã concerteze la Lugoj în 1 decembrie 1911, iaranul urmãtor, 1912, era aºteptat recitalul pianistuluivirtuoz Ernst Dohnányi, profesor la Academia deMuzicã din Berlin.

Înzestrat cu remarcabile disponibilitãþipedagogice, Willer a predat cu profesionalism lecþiide pian, vioarã ºi canto, între foºtii sãi elevinumãrându-se Traian Grosavescu, Filaret Barbu,Lelia Popovici (absolventã a Academiei de Muzicãdin Viena, fostã profesoarã de canto la Conservatorulde Muzicã din Cluj), Olga Costin (sora lui ZenoVancea), Clara Peia-Vojkicza (licenþiatã a Academieide Muzicã din Budapesta, pianistã-concertistã ºiprofesoarã la Conservatorul de Muzicã din Lugoj),Elisabeta Maria Toth (profesoarã de pian la ªcoalade Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj),Franz Metz (muzicolog, dirijor ºi organist la SanktPiuskirche din München, membru de onoare alU n i u n i iCompozitorilorº i Muz ico -log i lor d inR o m â n i a ) ,Florin Paul( p r i m - c o n -certmaistru laO r c h e s t r aS i m f o n i c ãRadio d inH a m b u r g ) ,Dana Paul -Giovaninetti( p i a n i s t ã -concertistã ºiprofesoarã laªcoala de Muzicã din Franconville, Franþa) º.a.

A cultivat relaþii de prietenie cu Zeno Vancea(1900-1990), cel care i-a facilitat admiterea înUniunea Compozitorilor ºi l-a încurajat cu obstinaþieîn elaborarea unor studii muzicologice care sãreflecte bogãþia vieþii muzicale lugojene, caracterizateprin exemplare interferenþe interetnice. În prezentamisivã, identificatã în Arhiva Vancea din Bucureºti,ne sunt oferite informaþii relevante privindconjunctura politicã marcatã de efectele nefasteale proletcultismului anilor ’50, tribulaþiile materialeale lui Willer ºi fina sa ironie faþã de realitãþilegroteºti impuse de noul regim.

„L[ugoj], [1]951 XI 22

Bunul meu prieten Zeno,

Nu ºtiu dacã ai aflat de scrisoarea ce mi-afost adresatã de Uniune [Uniunea Compozitorilor],Serviciul cadre, din noiembrie 21, cu nr. 1.734.Dupã o tãcere de mai multe luni, acum, de urgenþã,mã cheamã sã trimit urgent 3-4 compoziþii noi ºi,dacã am, ºi studii de muzicologie.


Poate îþi aminteºti cã tu, în luna mai, aiconsiderat cã e suficient dacã trimit douã melodiidin cele cunoscute ºi de tine (Das Grab ºi Înliniºte, melodie preferatã de Csutká al nostru[poreclã sub care era cunoscut Traian Grosavescu].

Trãind, pe bunã dreptate, cu gândul cã acestedouã melodii nu vor fi suficiente, am trimis ºi oFantezie pentru orgã. Dupã asta, tu ai dorit omelodie care sã corespundã actualei conjuncturi.Am compus, pe versurile lui Horváth Imre, cânteculmeu de pace, despre care te-ai pronunþat favorabilºi chiar mi-ai pus în vedere cã va fi prezentat laradio. Eu nu am asemenea ambiþii exagerate,chiar am convingerea cã atunci am sã aud acestcântec la radio, când degetul meu cel mare vacreºte cât arãtãtorul.

Acum doresc alte 3-4 compoziþii urgent. Nicinu-i trece prin minte tovarãºului de la cadre cãeu mã spetesc 54 de ore pe sãptãmânã cu eleviiºi cã la compoziþie numai atunci m-aº mai puteagândi, când noaptea târziu îmi termin activitatea,dacã aº mai gãsi atunci elasticitate în mintea ºidegetele mele sau dacã un mecena, mãcar parþial,m-ar elibera acum, la bãtrâneþe, de problemelemele acute de existenþã. ªi dacã, printr-o minune(prin neglijarea activitãþii mele de profesor), urgentaº compune 3-4 piese noi, nu sunt sigur cã nu-mivor cere, dupã o tãcere de 3 luni, alte 3-4 compoziþii– ad infinitum.

Fiind un suflet înþelegãtor, nu te-am deranjat,am înþeles tãcerea ta. Pentru mine, prietenia taeste o certitudine, o minunatã satisfacþie, felul încare s-a tratat ideea primirii mele ca membru,felul în care m-ai determinat. Cã succesul l-aicrezut mai uºor de atins, cã, dupã multe deceniide formare de generaþii, trebuia sã fie orecunoaºtere a muncii mele, în prag de bãtrâneþe,ai crezut cã va fi o rezolvare palpabilã a problemelormele, pentru toate acestea am un sentiment desatisfacþie înãlþãtor, pentru care a meritat sãtrãiesc!

Doar în piano te întreb: ºi-a dat seamaprietenul meu Tiberius [Brediceanu] cu ce creaþiinoi a reuºit sã-l mulþumeascã pe cel de la cadre?

Când te pregãteºti sã continui Suita liricã?Sãrutãri de mâini soþiei, cu vechea dragoste

te îmbrãþiºeazãWiller[P.S.] Simfonia bãnãþeanã este excelentã!

[Autorul epistolei se referã la Rapsodia bãnãþeanãnr. 2 pentru orchestrã, opus finalizat în anul 1950].

Obiectiv, din 4 piese nu se poate trage oconcluzie în legãturã cu calitãþile mele de muzician,este nevoie de kilograme de piese?”

CONSTANTIN-T. STAN

ªi totuºi existã credinþã!

Stãm de multe ori ºi ne gîndim lasensul vieþii noastre. Ne întrebãm cine suntem.De ce existãm ºi ce rost are viaþa noastrã.Fiecare clipã ce se scurge prin clepsidra timpuluise poate transforma într-un secol plin degânduri, plin de trãiri, plin de dorinþa de a neregãsi. ªi atunci, când totul pare inutil, cufundatparcã într-o întunecatã neputinþã, în sufletelenoastre se naºte lumina, speranþa, credinþa înDumnezeu ºi în Iisus Christos, în cel ce aales durerea pentru a ne dãrui nouã, oamenilor,iertarea.

Cele mai adânci sentimente de pace,fericire ºi mulþumire pe care aceastã credinþãle emanã nu pot fi simþite mai bine decât deo inimã simplã, caldã ºi nobilã, aºa cum esteinima unui copil.

De opt ani, avem privilegiul de a nebucura, prin concursul „Gânduri cãtreDumnezeu”, de creaþiile elevilor bocºeni dediferite confesiuni ºi vârste care au þesutpentru noi, cititorii, o ipostazã mirificã avieþii ºi a credinþei. Privindu-le desenele,citindu-le poeziile ºi eseurile, toate tristeþileunei lumi de multe ori bolnave ºi nedrepte serisipesc, lãsându-ne doar împlinire, emoþie,dragoste ºi încrederea cã forþa bineluidumnezeiesc va triumfa veºnic.

Aceste creaþii sunt o sãrbãtoare asufletului, care pot umple înlãuntrul nostruun gol al tristeþii, al neliniºtii sau alnemulþumirii. Ele ne ajutã sã evadãm dinegoism ºi deziluzie, ne risipesc gândurileîntunecate ºi ne poartã pe aripile regãsiriicredinþei. Sunt lucrãri încãrcate de talent, undar de care ne putem bucura ºi pentru carele mulþumim artiºtilor ºi celor care au fãcutsã existe ºi sã creascã acest minunat proiect.

Atâta timp cât sunt printre noi astfelde semeni care pun pasiune, dragoste, rãbdareºi un strop de miracol în ceea ce fac, credinþanu va dispãrea niciodatã pentru cã:

„Fãrã credinþã, omul rãmâne un simpluanimal raþional, care vine de nicãieri ºi se-ndreaptã cãtre nicãieri” Petre Þuþea

Prof. Stela Boulescu

(prefaþa volumului 8 al cãrþii Gânduricãtre Dumnezeu)


Spiritualitate ºi culturãSpiritualitate ºi culturãSpiritualitate ºi culturãSpiritualitate ºi culturãSpiritualitate ºi culturã

„Duhul ortodoxiei setransmite ºi bisericaeste vie; noi plecãm,

dar biserica continuãºi este important celãsãm dupã noi...”

Ziua de 26 iulie 2015 a fost pentru credincioºiiBisericii „Sf. Nicolae” din Bocºa Românã o ziistoricã, dupã cum afirma preotul paroh SilviuFerciug: „o zi istoricã pentru cã nu se întâmplã înfiecare duminicã astfel de sfinte ºi dumnezeieºtiliturghii sãvârºite alãturi de oameniºi preoþi deosebiþi.

Dincolo de titulaturi ºi meritedeosebite, pr. Ioan Sauca chiar este unom deosebit, un preot deosebit, cudragoste de Dumnezeu ºi oameni.Faptul cã astãzi este aici, pentru cãnu poate onora invitaþia din 19septembrie, aratã cã încã este alãturide noi cu inima, cu sufletul ºi alãturide parohia noastrã, alãturi de corulbisericii. Datoritã sfinþiei sale existãacest cor ºi anul acesta putem aniversa140 de ani de activitate neîntreruptã,pentru cã în anii ’80, aºa cum uniidintre dumneavoastrã ºtiþi, pãrintelea fãcut ca acest cor bisericesc sã seridice la un nivel superior prin ºtiinþaºi priceperea sfinþiei sale, pe atuncistudent la teologie.

De aceea vã mulþumim din toatãinima. Aºadar, astãzi putem spune cã ne-aþi predatoarecum ºtafeta sau cã ceea ce dumneavoastrã aþipregãtit acum treizeci ºi ceva de ani, astãzi noicontinuãm, deºi poate mai timid, însã tindem spreacel nivel profesionist al muzicii bisericeºti ºi corale.

Vã mulþumim din toatã inima ºi în semn dealeasã preþuire, respect ºi recunoºtinþã vã oferim îndar icoana Sfântului Ioan Botezãtorul, al cãrui numeîl purtaþi cu cinste.”

Credincioºii aflaþi în bisericã în aceastãduminicã au avut parte de doi preoþi excepþionaliºi de o slujbã de excepþie! Momente înãlþãtoare, opredicã plinã de înþelepciune, cântece religioase

ºi... multã pace ºi emoþie. Probabil emoþia reîntâlniriicelor mai în vârstã, dar, mai ales, emoþia întâlniriiunei importante personalitãþi.

Existã oameni care, prin muncã ºi harulcu care au fost dãruiþi de la Dumnezeu, reuºescîn viaþã, oameni despre reuºita cãrora se vorbeºte„prin sat”, despre a cãror activitate am auzit, dar... nu am avut prilejul sã-i cunoaºtem. De multeori ne întrebãm dacã aceºtia chiar existã cu adevãratsau sunt doar nume din ºi de pe cãrþi, mai alesatunci când personalitatea unora este atât deputernicã ºi activitatea lor atât de impresionantãîncât renumele le-o ia înainte.

Un astfel de om este preotul profesor doctorIoan Sauca, „fiu al Bocºei”, legat sufleteºte deBiserica Ortodoxã „Sf. Nicolae” din Bocºa Românã.

Ioan Sauca s-a nãscut la Valea Mare din

judeþul Caraº-Severin, a fãcut ºcoala generalã laBocºa, apoi Seminarul Teologic din Caransebeº.Urmeazã cursurile Facultãþii de Teologie din Sibiuºi cursurile de doctorat la Bucureºti, apoi la Genevaºi la Birmingham unde îºi ia dictoratul în filosofieºi teologie.

Profesor universitar, consilier la PatriarhiaRomânã, i se încredinþeazã de-a lungul timpului„înalte demnitãþi” în þarã ºi peste hotare: secretarexecutiv pentru studii ortodoxe ºi misionare încadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, directoral Institutului Ecumenic de la Bossey din cadrulUniversitãþii din Geneva, secretar general asociatal Consiliului Mondial al Bisericilor.


Pasionat de muzicã ºi înzestrat cu calitãþimuzicale, pr. Ioan Sauca înfiinþeazã ºi coordoneazãde-a lungul timpului mai multe coruri, între careºi pe cel bisericesc din Bocºa Românã. Între anii1977 – 1984, deºi foarte ocupat în clãdirea cariereisale teologice, îºi face timp ºi dirijeazã CorulBisericesc din Bocºa Românã, continuând tradiþiaºi predând, la plecarea sa din Bocºa, preotuluiPetru Pantiº un cor bun, profesionist, recunoscutîntre formaþiunile corale ale vremii.

Din când în când, când timpul îi permite,pr. prof. dr. Ioan Sauca revine la Bocºa sã seînchine în Biserica „Sf. Nicolae” ºi sã ascultevocile înãlþãtoare ale coriºtilor din stranã,majoritatea alþii decât cei pe care îi ºtia.

Acest lucru s-a întâmplat ºi în 26 iulie 2015,într-o duminicã toridã, când, profitând de o picãturãde rãgaz , pr. Ioan Sauca a poposit în biserica dinBocºa Românã pentru a sãvârºi Sf. Liturghieîmpreunã cu pr. Silviu Ferciug ºi a asculta glasuriledesãvârºite ale membrilor Corului Bisericesc„Armonia” la 140 de ani de activitate neîntreruptã,activitate la care a pus o picãturã de har ºi trudãºi dirijorul pr. Ioan Sauca.

Pentru cã în data de 19 septembrie 2015, laaniversarea oficialã a celor 140 de ani de activitatea corului bisericesc, preotul dirijor Ioan Sauca„din binecuvântate pricini” nu poate participa, aþinut sã onoreze totuºi invitaþia preotului SilviuFerciug în acest an aniversar ºi sã adresezepersonal felicitãri coriºtilor, credincioºilor, preotuluidirijor ºi coordonator, precum ºi sã oficieze oslujbã de pomenire pentru membrii ºi dirijoriicorului plecaþi dintre noi.

„Mã uit ºi nu mai cunosc multã lume ºi poatenici ei nu mã mai cunosc pe mine, ne-am schimbat”,afirma pr. Ioan Sauca în cuvântul de final adresatcredincioºilor. „ Vãd corul de-acolo, câþiva mai suntdintre cei pe care i-am cunoscut, dar mulþi au plecat,s-au dus în cimitir sus pe deal ºi-n împãrãþia luiDumnezeu. Ei au plecat, dar cântãrile au rãmas ºiduhul ortodoxiei se transmite ºi biserica este vie ºinoi plecãm, dar biserica continuã ºi este important celãsãm dupã noi.

Eu m-am format aici, în biserica aceasta, deaceea vin aici ca acasã, vin aici ca la rãdãcini, de aiciam plecat, aici m-am format, de aici mi-am luat sevaºi substanþa ortodoxiei noastre.”

ªi a încheiat prin a-l felicita pe Silviu Ferciug,preotul paroh, coleg dirijor ºi coordonator al coruluide care cu toþii suntem atât de mândri.

Evenimentul a fost într-adevãr unul istoricpentru Biserica „Sf. Nicolae” din Bocºa Românã ºipentru credincioºii acesteia, iar vocea caldã ºisfãtuitoare a preotului Ioan Sauca va rãsuna multãvreme în mintea ºi sufletul nostru.

GABRIELA ªERBAN

Spiritualitate ºi culturã

Manifestãri spirituale, spaþii generoase pentruaspiraþiile nobile ale tinerelor generaþii, acþiuni

pentru suflet, pentru viitor


Între Grãdina Ghetsimani ºihotelul Buj Al Arab*

Preotul Ion Petricã este duhovnic laMãnãstirea „Sfântul Ilie” Vasiova – loc binecuvântatîntru liniºtire sufleteascã ºi luminare spiritualã,nu doar pentru cei ce sãlãºluiesc în oraºul Bocºa,ci pentru oricine îºi poposeºte aici pasul de cãlãtor.Activitatea sa de înluminare creºtinã l-a fãcut sãgãseascã ºi aceastã cale spre sufletul omului - ceaa scrisului, complinind misia de apostolat.

Volumul „Meditaþii pentru contemporani”(publicat în prima ediþie în 2006), chiar prin titluindicã aceastã corelaþionare afectivã în gând ºivorbã între autor ºi destinatarul trudei saleduhovniceºti.

Pe lângã titlu - nod ºi semn al conþinutului,ºi coperta este, prin design, o „carte de vizitã”care codeazã intenþiile autorului ºi ideea centralãa conþinutului, cu imagini decodate explicit chiarîn „Cuvântul autorului la a doua ediþie”.

Icoana lui Iisus Hristos pe coperta I ºiimaginea Bisericii de lemn „Adormirea MaiciiDomnului” din satul Ersig, monument istoric, depe coperta IV, situeazã întreg conþinutul cãrþiiîntre douã simboluri: învãþãtura lui Hristos ºiNãscãtoarea Vieþii, consubstanþiale pentru ideeade dragoste ºi sacrificiu întru îndumnezeirea omului.

Vieþuirea întru Hristos, în care înãlþimeasupremã, spiritualã este în acea icoanã, este pusãîn evidenþã, în aceastã societate, prin opoziþie cuo altã faþetã a contemporaneitãþii, „o lume fãrãDumnezeu”, în care înãlþimile supreme sunt cãutateîn clãdiri, simboluri ale înãlþãrii materiale, turnulEiffel, hotelul Burj Al Arab ori clãdirea BurjKhalifa.

Cum omul e dotat cu liberul arbitru, poatealege între cele douã faþete, iar aceastã carte sevrea un ghid întru alegerea corectã, pentruîmplinire spiritualã.

Deºi e un erudit, cunoscãtor al unei vastebibliografii teologice, dorinþa autorului este nu dea da lucrãri de þinutã academicã, pentru specialiºtiîntru meditaþii metafizice ºi speculaþii filosofice,ori pentru teoreticieni ai dogmelor creºtine, trãitoriîntre cãrþi, ci sã exprime gânduri pentru sufletulomului simplu, pentru inima „vieþaºului” întruHristos. Exerseazã „teologie ca viaþã, nu ca exerciþiual raþiunii”, educativ, prin metoda învãþãrii prindescoperire ºi problematizare. Textele ºi-au împlinitrolul constructiv, dupã cum mãrturiseºte el în„Cuvânt lãmuritor”, dacã lecturile au fost incitanteºi provocatoare, dacã „au însemnat pentru cei ce

le-au citit momentele unei dezbateri interioare, prinnaºterea de întrebãri cu privire la problemele deactualitate”.

În discursul sãu pastoral evitã programatexprimarea artificializatã de formulãri academice,de gnoseologie teologicã de seminar, care sufocãmãrturisirea sincerã. Formularea e accesibilã,simplã dar densã („multum in parvo”), graþieexperienþei pe teren, de consiliere spiritualã. oride profesor de religie, când a fost în contact directcu oameni nevoiaºi ori cu tineretul în formare ºia experimentat cãi diverse de a-i sensibiliza întruHristos.

Aceastã manierã de abordare este mãrturisitãîn prefaþã, ca o profesiune de credinþã, o arspoetica. El considerã cã „adevãrata mãrturisire seface prin viaþa, prin felul tãu cât de cât sincer de avieþui” (. p. 10). Primii teologi nu îmbâcseau textulcu referiri la diverse alte lucrãri, ci trimiteridirect la „modul de viaþã”, la mãrturisiri, la teofanii.„Eu vreau sã vorbesc de la suflet la suflet ºi cuintelectualul ºi cu omul simplu” (p. 13).

Internetul ºi diverse cãrþi mondene incitã laun mod de viaþã fals, degradat, instinctual, lipsitde dimensiunea spiritualã a înãlþimii lui Hristos -care nu se poate nãrui nicicând ºi nici depãºi, pecând cele mai mari clãdiri din lume oricând se potnãrui ori pot fi depãºite de alte clãdiri, construitedin puterea zeului pãgân al Banului ºi gãzduindun alt zeu pãgân, al Sexului.

În abordãrile sale, urmãreºte un sincretismîntre creºtinism ºi ºtiinþã, întru reechilibrare întreviaþa biologicã, socialã, politicã, economicã, eclesialã,convins cã „doar creºtinul poate reechilibra cuadevãrat viaþa întregii planete”.

Foloseºte uneori chiar limbajul cotidian alstrãzii ori al Internetului, tocmai pentru a spuneacestei lumi adevãruri înveºmântate în logica ei ºicu propriile-i instrumente. Este de fapt o tendinþãgeneralizatã a bisericilor, impusã chiar ca strictnecesarã de evoluþia societãþii actuale, sã foloseascãsite-uri oficiale (de updatare a PR-ului, a relaþiilorcu enoriaºii). Referindu-se la Evul Mediu, vorbeºteastfel de preoþii care „instalaserã” în oameni „soft-ul” religiozitãþii programat de ei, iar oamenii îlurmau automat (p. 47).

Emblematicã este parabola fiului risipitor.Toþi suntem fii risipitori ai averii Tatãlui. În acestcontext, propovãduieºte dialogul cu Dumnezeu,care este în primul rând prin rugãciune.

Plastilina de lucru este o contemporaneitatecu douã moduri de viaþã diametral opuse: un modde viaþã creºtin ºi unul în care mai ales tineriitrãiesc „în pãcatele devenite «virtuþi»”. Meditaþiile

Cei din prCei din prCei din prCei din prCei din preajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...


sale pastorale sunt pentru ca viaþa omului sã fie„prin îndumnezeire”, „un urcuº duhovnicesc, carereprezintã asimilarea virtuþilor creºtine, începând culepãdarea de lume ºi cu pocãinþa”.(p.37) Doar cãmoralizarea sa, din perspectivã mireanã, în acesteaspecte, pare dusã la extremis, când vorbeºte delepãdarea de ispitele lumeºti, de „un mediu infect,însã (clubul internet ºi barul)”, de flagelultelevizorului ºi calculatorului etc.

Cuprinsul cãrþii aratã actualitatea temelorabordate, cãrora încearcã sã le ofere o soluþie, unrãspuns dilemelor.

Primã necesitate o constituie definirea luiDumnezeu, condiþia sine qua non a existenþeiumane, ca sã înþelegi cu cine trebuie sã trãieºtiînlãuntrul tãu. Discuþia se pune însã în alþi termeni(ca în gândirea lui Marc Aurelius): logica lumiicontemporane este alta faþã de logica lui Dumnezeu.De aceea, identificarea lui Dumnezeu cu „mânaraþiunii”, perceput prin simþuri ori conceput mental,e una mãrginitã, ininteligibilã. Acesta trebuie indicatcu „degetul credinþei”, prin experienþa misticã;aceasta este deasupra realului imediat. Dumnezeunu depinde de „mofturile omului”, sã i se justifice,ar însemna „sechestrarea infinitului de cãtre finit”(chiar dacã „finitul e cuprins în Infinit”) (p. 29).

Vorbind despre Maica Domnului, atinge ideeafeminitãþii ºi a tãcerii în religie.

În aceastã privinþã este un paradox: MaicaDomnului, deºi e figurã centralã în Bisericã, înScripturã beneficiazã de puþine date concrete, este„Tãcuta din Evanghelie”, deoarece „cuvintele lepãstreazã în inima sa” (Luca, 2,19). Anul bisericescîncepe însã cu marele praznic împãrãtesc la 8septembrie (Naºterea Maicii Domnului) ºi se încheiela 15 august (Adormirea Maicii Domnului), pentrucã, nãscându-l pe Hristos, ea a nãscut „Calea,Adevãrul ºi Viaþa.”

Autorul mai scrie desprestatutul icoanelor - iconoclas-mul ºi lumea contemporanã,despre Sfânta Tradiþie ºisfinþenia vieþii cotidiene, princomuniunea cu sfinþii fiecãreizi din calendar, despre omulcare e pãrtaº la Sfânta Treime,deci prin naºtere relaþional, nusingur, când Dumnezeu a suflatDuhul Sfânt asupra sa etc.

Cititorul vizat este maiales tineretul , iar bazaeducaþiei religioase este morala- un set de norme care sãîndrume viaþa spre cunoaºtereaºi practicarea binelui.

Este adeptul pãrerii luiJ.J. Rousseau, cã binele estesãdit aprioric în om, dar trebuieexperimentat ºi desãvârºit.Pare însã ceva utopic, într-osocietate care urmeazã ineluc-

tabil cursul tehnologiei alienizante. W. Golding, în„Împãratul muºtelor”, demonstra cã mai puternice Rãul, ca instinct primar. ªi întreaga istorieomenirii stã mãrturie pentru triumful distopiilorºi eºecul utopiilor.

Scopul cãrþii rãmâne însã nobil ºi frumos,întru împlinirea dorinþei sale „ca lumea sã fie maibunã, sã fie ancoratã cu adevãrat în tumultul valoriloresenþiale ºi purificate ale vieþii, trasând conturulformei frumoase, al existenþei binecuvântate”(p. 13).

Chiar dacã uneori, copleºit de realitateavieþii, îºi simþea meditaþiile pastorale fãrã de folos,intelectualul fiind considerat „un cerºetor de lux”,credinþa îl redresa, îºi recontextualiza datoria de„slujire a lui Dumnezeu”. Misia sa e simþitã nu ca„manipulare ori persuasiune” care creeazã ca sprijin„un substrat moral fãrã fundament real” (p. 124),cum o taxeazã cei de rea credinþã, ci ca „un dardivin”, „o tainã”, prin care, omului contemporan ce„se complace în bâjbâialã”. îi aratã viaþa adevãratã,mergând la „esenþa lucrurilor”.

MARIA NIÞU

* Preot Ion Petricã,Meditaþii pentrucontemporani, Ed. Nepsis/Eurobit, Timiºoara, 2010,ed. a 2-a rev.

Învãþãtura creºtinã careghideazã bunul mers al lumii ºi

pe fiecare dintre noi

Pr. Ion Petricã publicã o carte* care îldezvãluie în ipostaza preotului, dar experienþaeste în acelaºi timp a asistentului social, a dascãluluiºi înainte de toate a omului. Prin eseurile teologiceºi articolelele cuprinse în paginile cãrþii ne întâlnim


cu o întreagã învãþãturã, ºi în acelaºi timp cuzbaterile, slãbiciunile omului din zilele noastrecare încearcã sã înþeleagã ºi sã se înþeleagã.Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi. Scurte eseuri lagânduri de ieri prezentate azi expune o viziuneretroactivã, ea cuprinde articole publicate de autortimp de doi ani (între 2006 ºi 2008) în presa localãcãrãºeanã.

Unul dintre obiectivele cãrþii mãrturisit încãdin titlu e „tâlcuirea” „cuvintelor vechi” pentruomul timpurilor actuale. Etica creºtinã, ortodoxãchiar, e cheia ce orienteazã modul de gândire al„tâlcuitorului de cuvinte”. Preotul Ion Petricã aduceîn discuþie litera Scripturii în lumea contemporanã,adevãruri permanente ce aparþin în egalã mãsurãtrecutului, prezentului ºi viitorului. În linii maricartea e structuratã pe douã secþiuni. Prima,Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi, realizeazãlegãtura dintre prezent ºi trecut, dintre omulzilelor noastre ºi adevãrurile biblice transmise dinvremuri vechi, iar urmãtoarea, Gânduri de azifolositoare vieþii de mâine, asigurã coeziunea dintreprezent ºi viitor. Centrul de iradiere e prezentul,omul contemporan e vizat în raport cu istoria dincare devine parte integrantã. Adevãrul singur,imuabil subþiazã limitele dintre prezent, trecut ºiviitor.

În prima parte, eseistul adoptã o atitudinemai degrabã didacticistã, oarecum cliºeizatã: îngeneral porneºte de la un citat, de la câtevacuvinte pe care încearcã sã le lãmureascã pentrucititorii sãi. Structura discursului e argumentativã,autorul venind cu motivaþii bine susþinute deexemple preluate din lecturi, din experienþã ºiobservaþie personalã. Forma ca ºi dimensiunileacestor articole, aºa cum au fost ele impuse deziarele în care urmau sã fie publicate, suntpercepute deseori ca o barierã în exprimare. Pede altã parte, autorul mãrturiseºte cã de multeori resimte greutatea formulãrii ideii prin cuvântulcare nu-i ajunge pentru a transmite înþelegerilesale. Cu toate acestea, printr-un limbaj limpede,pe înþelesul tuturor, turnat într-o formã concisã,preotul Ion Petricã reuºeºte sã împãrtãºeascãadevãruri esenþiale pe înþelesul fiecãruia.

Dupã cum mãrturiseºte autorul în Pre-doslovie, temele pe care le ia în discuþie i-au fostsugerate fie de lecturi, fie din evenimentele pecare le-a întâlnit în preajma sa, în viaþa de zi cuzi. Atunci când e vorba de citate de la careporneºte, sursele sunt dintre cele mai diverse: dela feþe bisericeºti la cunoscuþi gânditori: PãrinteleDumitru Stãniloaie, Cuviosul Siluan Athonitul,Arhimandritul Sofronie, Sfântul Ioan Scãraru, PetreÞuþea, Jean Yves Lacoste, dar ºi filosoful materialistFeuerbach. De multe ori emisiunile vãzute latelevizor, ziarele, revistele, mediul online,întâmplãrile cotidiene, o amintire rãtãcitã de cândera mic, vorbele unei rugãciuni sau ale unui

colind uitat devin pretext pentru discursul eseistic.Ideile puse în discuþie îi apar spontan în minte,uneori îºi aminteºte de un scurt citat, dar adaugãcu o oralitate care îl deconspirã pe omul din el„nu mai reþin pagina de unde am luat expresia”(p. 36). Nu mai primeazã rigurozitatea ºtiinþificã,ci dorinþa ºi bucuria transmiterii unui conþinut.

Ca o constatare cu caracter general avolumului, amintim aceea cã societatea în caretrãim tinde spre laicizare. Omul contemporanîncearcã sã raþionalizeze credinþa, sã caute dovezifizice care sã probeze existenþa lui Dumnezeu. Or,atrage atenþia preotul Ion Petricã, aceasta esteuna dintre principalele ispite care trebuie ocolite:„lumea prosperã, iar cunoaºterea din ce în cetinde sã fie tot mai înaltã, astfel încât explicaþiamitologicã sã nu-ºi mai aibã rostul. Cu toateacestea, trãirea credinþei reprezintã un adevãr,aºezarea ei doar la nivel intelectual va rãci esenþaei” (p. 116). Omul a devenit independent, s-aîndepãrtat de Bisericã, de Dumnezeu ºi trãieºteconsecinþele acestei înstrãinãri. În noul cadru elnu mai înþelege rosturile credinþei decât lasuprafaþã, acþionând de cele mai multe ori mecanic.În acest context cartea ne reaminteºte ce înseamnãbiserica, botezul, icoana, postul, sfânta liturghie,care e semnificaþia sãrbãtorilor. Preotul atrageatenþia cã „Omul fiinþeazã cu adevãrat dacã esteîn Dumnezeu” (p. 25). Omul zilelor noastre, ca ºicel dintotdeauna trebuie sã înþeleagã cã Bisericanu e o formã vizibilã, o instituþie, ci „trupulcomunitar al Domnului” (p. 33), „totalitateacredincioºilor lui Hristos ºi în Hristos” (p. 34).

Atitudinea nu e una de superioritate, preotulIon Petricã nu blameazã omul contemporan ºifelul în care înþelege el sã se raporteze la lume.Vina e asumatã în egalã mãsurã de el, ca preot.Spre exemplu, atunci când constatã cã timpul pecare îl trãim nu mai e nãscãtor de colinde, îºiasumã la rândul lui dojana: „am preocupãri carenu mã îndeamnã la bucuria colindei” (p. 104).Fãrã sã uite niciodatã învãþãtura biblicã, omulîncearcã cu sinceritate sã se autoanalizeze ºi sãproblemetizeze contexul social, economic, politic,cultural în care trãieºte. Neliniºtile, îndoielelilesunt împãrtãºite cu sinceritate, întreaga experienþãe filtratã printr-o lupã subiectivã. Fãcând o paralalãîntre viaþa creºtinã ºi etica occidentalã, ºi încercândsã caute cauzele stãrii în care trãim ca ortodocºiîn Europa de Est, el mãrturiseºte: „Nu ºtiu câþidintre dumneavoastrã vor fi de acord cu cele pecare vi le voi prezenta în scurtul meu eseu. Însã,indiferent de pãreri, eu vreau sã-mi exprim gândulºi crezul” (p. 131). Vorbind despre copiii care nu semai roagã, preotul mãrturiseºte cã nu cautã sãacuze pe nimeni pentru asta, ci „mã uimesc eumai întâi!” (p. 101). Atunci când aduce în discuþiefaptul cã omul zilelor noastre e atras de senzaþiitari, de teribilismul care îi creeazã impresia de


virtute, ignorând minunile copleºitoare pe carele-a fãcut Hristos, se întreabã retoric: „Aº vrea sãstrig, dar cui?” (p. 140). Însemnãrile CuviosuluiSiluan Athonitul îl umplu de umilinþã, pentru cãîºi dã seama cât e de departe de cele aºezate pehârtie de stareþ.

Cartea dovedeºte, pe de o parte, o credinþãsincerã care se vrea împãrtãºitã, pe de altã parteo culturã impresionatã pentru cei aproximativ 30de ani câþi avea în momentul scrierii acestoreseuri preotul Ion Petricã. Trimiterile curg lamodul firesc înspre domenii dintre cele maineaºteptate: picturã, literaturã, muzicã, filosofie,fizicã, geneticã, dar ºi spre emisiunile de radio ºiteleviziune, presa tabloidã, cãrþi, filme. Preotul nue rupt de viaþa lumii pe care o observã fãrãmânie, ci cu detaºarea celui ce are un punct stabilde înþelegere. Învãþãtura creºtinã e o trãirepermanentã care ghideazã bunul mers al lumii,firul roºu care ar trebui sã ne cãlãuzeascã pas cupas pe fiecare dintre noi. E singura soluþie cepoate garanta armonia în lumea tot mai haoticãîn care trãim. E acesta ºi argumentul suprem cea stat la temelia publicãrii acestei cãrþi: „Vin cu onouã carte din dorinþa de a mãrturisi, în continuare,tuturor semenilor mei, cã fãrã Dumnezeu lumeaexperimenteazã nimicul ca existenþã” (p. 13).

ADELA LUNGU-SCHINDLER

* Pr. Ion Petricã, Cuvinte vechi tâlcuite întimpuri noi. Scurte eseuri la gânduri de ieriprezentate azi, Editura Agnos, Sibiu, 2009.

Sf. Sofia

Lumina credinþeiPlânge cu lacrimi

De durere peste zidulAcoperit de schele

În timp ce Fecioara MariaSperanþa din pereteleCatedralei ne salutã

Cu un cãldurosBUN VENIT!

Poemul tremurã ca un copilÎn braþele mamei

ªi cãlãtorul cu lacrimi în ochiDevine acel personaj de basm

Care ºi plânge ºi râdeLa picioarele lui Dumnezeu.

Iulian Barbu

„Ascultã, priveºte ºi taci!Ascultã, sã-nveþi sã vorbeºti,Priveºte, sã-nveþi sã clãdeºtiªi taci, sã-nþelegi ce sã faci...!”

Între legendã ºi istorie.Pelerinaj în Þara Haþegului

Zi canicularã a verii, 7 iulie 2015 este ziuadespre care tinerii ºi credincioºii Bisericii ortodoxe„Naºterea Maicii Domnului” din Vasiova vor vorbimultã vreme de acum înainte.

Deºi soarele a fost dogorâtor, pelerinajulîntreprins de pr. Doru Melinescu împreunã cuCentrul de Tineret Vasiova ºi câþiva dintre enoriaºiibisericii a fost deosebit de relaxant ºi plãcut. ªinici n-ar fi putut fi altfel, þinând cont de traseulpropus ºi obiectivele vizate.

Dis de dimineaþã, cele 50 de suflete aupornit într-un pelerinaj între legendã ºi istorie,pãstrând totuºi o deosebitã încãrcãturã spiritualã.Pãrintele Doru Melinescu a gândit un astfel depelerinaj dorind sã ofere tinerilor, dar ºi credincioºilormai puþin tineri, pe lângã relaxare ºi plãcereacãlãtoriei, cât mai multã informaþie, noi cunoºtinþe,precum ºi prilejul de a cunoaºte oameni deosebiþi,de a auzi lucruri interesante ºi atractive, dar maiales de a se închina în locuri sfiinþite de Dumnezeu,în locuri alese, din care rugãciunea este mult maiaproape de cer.

Firesc pentru pelerinajul pornit, primul popasa fost la Ulpia Traiana Sarmisegetusa, fostacapitalã a Daciei romane, un loc încã plin de tainepentru mulþimea de vizitatori.

Nu departe, a urmat un alt popas, la Hãþãgel,locul în care pr. Doru Melinescu stabilise o întâlnirecu PS Daniil Stoenescu, Episcopul românilor dinVoivodina ºi Timoc, luminat preot ºi importantãpersonalitate a culturii române. În grãdina sa,într-un cadru mirific, pe malul unui râu de munteºi la umbra unor copaci strãjuiþi de pietre, PSDaniil a evocat întâmplãri ºi discuþii ale sale cupreotul Arsenie Boca, pe care a avut bucuria ºiºansa de a-l cunoaºte încã din 1979. De asemenea,cu bucurie ne-a prezentat ºi cel mai recent volumal sãu: „Liturghie pe mormântul Pãrintelui Arsenie”,o carte de texte literar-religioase „izvorâte dindogoarea rugãciunii de foc a Preacuviosului Pãrinteluinostru Arsenie Boca, a cãrei intensitate ºi altitudine„de 49 de colþi” am simþit-o adeseori!” afirma PSDaniil.

Dupã numeroase poveºti ºi discuþii, întrebãriºi rãspunsuri, pelerinajul a continuat la BisericaSfîntul Nicolae din Densuº, cea mai vechebisericã româneascã în care ºi astãzi au loc slujbe

pelerinaj


religioase, deºi se aflã în proces de restaurare.George Cãlinescu spunea despre aceasta cã e „obisericã bizarã fãcutã din marmori ºi coloane culesede la Sarmisegetusa.”

Cert este cã biserica încântã prin frumuseþe,iar aerul misterios nu face decât sã amplificeîncãrcãtura spiritualã.

Am lãsat în urmã poveºtile ºi poveþele PSDaniil, rugãciunile rostite în Biserica Sf. Nicolaede la Densuº ºi ne-am îndreptat spre CastelulCorvinilor sau Huniazilor, cum este cunoscut decãtre tinerii noºtri, cetatea medievalã a Hunedoarei,unul dintre cele mai importante monumente dearhitecturã goticã din România. De altfel, CastelulHuniazilor este considerat unul dintre cele maifrumoase castele din lume, fiind situat în „top 10destinaþii de basm din Europa”.

Frumuseþea castelului, care dateazã din sec.al XV-lea, ridicat pe o stâncã la poalele cãreiacurge un pârâu, ne-a cucerit. Este o clãdireimpunãtoare, prevãzutã cu turnuri, bastioane ºiun donjon ºi, transformat în muzeu, castelul atragemulþime de turiºti din toate colþurile lumii.

Dupã ce ne-am rãcorit între zidurile casteluluilui Ioan de Hunedoara, dar ºi în afara acestuia, pela tarabele comercianþilor, am purces spre punctulculminant al pelerinajului nostru: MãnãstireaPrislop, mormântul pãrintelui Arsenie Boca.

Mãnãstirea Prislop este aºezatã într-una dintrecele mai frumoase ºi pitoreºti regiuni din þaranoastrã, în „Þara Haþegului” ºi poalele MunþilorRetezat. Aici se odihneºte pãrintele Arsenie Boca,acesta prorocind cã locul va deveni unul de pelerinaj.Mormântul pãrintelui Arsenie de la MãnãstireaPrislop constituie azi unul dintre cele maiimportante locuri de pelerinaj din þarã, poatechiar cel mai cãutat loc.

Înarmaþi cu rãbdare ºi bunãcuviinþã ne-amîndreptat spre mormântul pãrintelui pentruînchinare. Însã pelerinajul nostru a decurs într-unritm firesc ºi nesperat de rapid, ceea ce ne-asurprins plãcut. Am urcat în chilia Sfântului Ioande la Prislop, ne-am închinat la mormântul pãrinteluiArsenie Boca, ne-am plecat genunchii ºi frunþileîn mãnãstire ºi am bãut din apa vie a acestui locmagnific. Ne-am umplut sufletele de bucurie ºiam mulþumit Domnului pentru reuºita acesteizile. Am plecat spre casã mai încrezãtori, maiîmpãcaþi ºi cu gânduri bune ºi smerite. Iar versurilepoetului parcã ne picurau în auz:

„Iar când cu ochii spre cerTe-ntrebi ce-ai putea sã mai faciAscultã, priveºte ºi taci!...”

GABRIELA ªERBAN


Biblioteca Orãºeneascã„Tata Oancea” Bocºa înparteneriat cu Centrul de TineretVasiova au organizat cea de-aVIII-a ediþie a Concursului decreaþii literar-artistice „Gânduricãtre Dumnezeu”.

Chiar dacã în acest anparticipanþii la concurs au fostîn numãr mai redus, doar 53,îmbucurãtor este faptul cã aufost mult mai buni. În concluzie,au participat doar cei foarte buni.

Juriul a fost format dincadre didactice, preoþi ºi artiºtiplastici, iar notarea s-a dovedit afi una dificilã, lucrãrile prezentatefiind foarte reuºite .

În 29 aprilie 2015, începândcu ora 13.00, la sediul biblioteciibocºene a avut loc premiereaconcurenþilor. Dna. prof. StelaBoulescu (Liceul Teoretic „TataOancea” Bocºa), preºedintelejuriului, dar ºi membrii – prof.Manuel Laþcu (ªcoala Gimnazialãnr. 1 Bocºa), prof. Cristina Vârdãu(Liceul Teologic Baptist Reºiþa),prof. Adrian Sperneac (Bocºa),

pr.dr. Ionel Petricã, pr. CiprianCostiº, pr. Doru Melinescu, pr.Caius Negrea, pr. Gheorgheªtefan, pr. Silviu Ferciug, artistplastic Viorel Coþoiu ºi pictorulNik Potocean – cu toþii s-austrãduit sã noteze cât mai corectlucrãrile prezentate la cele douãsecþiuni, iar diferenþierea înatribuirea premiilor au fãcut-osutimile din notare.

Este prima ediþie la carenu au fost oferite premii departicipare. Toate lucrãrile au fostbune ºi foarte bune fiindrecompensate cu premii ºimenþiuni, ceea ce înseamnã cãtoate se vor regãsi în paginilevolumului 8 al cãrþii „Gânduricãtre Dumnezeu”.

Pentru premierea con-curenþilor organizatorii au apelatdin nou la parteneri precum:ANBPR Caraº-Severin ºi BibliotecaJudeþeanã „Paul Iorgovici”,Direcþia pentru Culturã Caraº-Severin, Humanitas Bocºa, CruceaRoº ie Caraº -Sever in º iTransprotector Bocºa.

De altfel, premiile au fostînmânate de prof. Stela Boulescu,preºedintele juriului, ºi dra. ClaraMaria Constantin, managerulBibliotecii Judeþene „PaulIorgovici”, prietenã ºi importantãcolaboratoare a bibliotecii bocºene.

Gabriela ªerban

„Gânduri cãtre Dumnezeu” la ediþia a VIII-a


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente„Crucii Tale ne

închinãm,Hristoase!”

În sãptãmâna Floriilor, EpiscopiaCaransebeºului a pornit, ºi în acest an, uncolind duhovnicesc prin oraºele eparhiei,dãruind credincioºilor impresionante concerteprepascale.

Pentru prima datã aceºti oameniminunaþi au poposit ºi la Bocºa, oraºulnostru fiind printre cele alese de PreasfinþitulPãrinte dr. Lucian, episcopul Caransebeºului.

Miercuri, 1 aprilie 2015, Bocºa a fostgazda unui excepþional concert oferit deEpiscopia Caransebeºului cu binecuvântareaPS Pãrinte dr. Lucian Mic.

În deschiderea evenimentului auîncântat publicul ºi invitaþii Corul „Armonia”al Bisericii Ortodoxe „Sf. Ierarh Nicolae”de la Bocºa Românã condus de pr. SilviuFerciug ºi secondat de Corul de copii BocºaRomânã.

Pr. Daniel Alic, consilier cultural alEpiscopiei Caransebeºului, a rostit cuvântulde deschidere ºi scopul evenimentuluiintitulat generic „Crucii Tale ne închinãm,Hristoase!” ºi desfãºurat în mai multelocalitãþi din judeþul Caraº-Severin.

Au urcat pe scena Casei de Culturãdin Bocºa Corul Catedralei EpiscopaleCaransebeº, Corul „Tibiscum” al Facultãþiide Teologie Caransebeº ºi Corul EpiscopieiCaransebeºului, voci înãlþãtoare, oferind unconcert prepascal de înaltã þinutã ºi imensãîncãrcãturã spiritualã.

Pricesne ºi cântãri bisericeºtiinterpretate de voci divine au înnobilatsufletul ºi inima celor care au participat înnumãr mare la acest eveniment de excepþie.

În încheiere, PS Pãrinte dr. Lucian arostit un cald ºi emoþionant cuvânt deînþelepciune ºi a rãsplãtit rãbdarea publiculuicu flori ºi iconiþe.

Iar credincioºii au cerut binecuvântareºi au mulþumit Preasfinþiei Sale pentruaceastã minunatã dupã amiazãpremergãtoare Praznicului Floriilor ºiSãrbãtorii Sãrbãtorilor – Învierea Domnului.

GABRIELA ªERBAN

Sãrbãtoarea Floriilor laBocºa

,,Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întrunumele Domnului, Împãratul lui Israel” (Ioan 12,13)

Intrarea triumfalã în Ierusalim constituie ultimaetapã a dramaticei cãlãtorii ce L-a adus pe Domnuldin Galileea spre încununarea operei Sale mântuitoarepe crucea de pe Golgota. Mulþimea care îi ieºiseMântuitorului în întâmpinare împreunã cu cei care-Lînsoþeau venind dinspre Betania, I-au alcãtuit oprocesiune mãreaþã ºi entuziastã, îi aºterneau în calecrenguþe înverzite ºi haine. Cu ramuri de finic înmâini Îl aclamau stigând:,, Osana! Binecuvântat esteCel ce vine întru numele Domnului, Împãratul luiIsrael!”, ,,Osana” care înseamnã ,,Mântuieºte!”Manifestarea mulþimii avea o semnificaþie profundã,ea însemna recunoaºterea lui Iisus Hristos ca fiinddrept ,,Cel ce vine”, adicã Mesia, Împãratul Pãcii,despre care au vorbit proorocii.

La Biserica ,,Sf. Ierarh Nicolae” din BocºaRomânã, Duminica Floriilor a fost sãrbãtoarea cu oîncãrcãturã spiritualã deosebitã pentru întreagacomunitate, zi în care, cu mare emoþie, am pãºitîmpreunã cu Domnul spre Ierusalim. Bucurie ne-auadus credincioºii care au venit în numãr foarte marela Sf. Liturghie ºi s-au Împãrtãºit, dar mai ales copiiide la ºcolile si grãdiniþele din parohie care au împodobitsfânta slujbã cu glasurile lor cristaline interpretândpricesnele specifice Postului Mare. În glas de toacãau recitat versuri care amintesc de Rãstignirea LuiIisus, de Cruce ºi de Maica Domnului înlãcrimatãpentru suferinþa Fiului ei iubit. În mâinile firave decopil au þinut ramuri de salcie, lumânãri ºi flori,rememorând evenimentul intrãrii Mântuitorului înIerusalim. De asemenea, aceºti minunaþi tineri aupovestit cu multã evlavie momentele importantereferitoare la Patimile, Jertfa ºi Învierea Lui Hristos,arãtând folosul duhovnicesc al postului ºi rugãciunii,dar ºi importanþa Sf. Spovedanii ºi a Sf. Împãrtãºanii,absolut necesare pentru mântuirea noastrã. La finalulSf. Liturghii am îngenuncheat în faþa sfântului altar,iar pãrintele a rostit o rugãciune de mulþumire pentrutoate darurile primite de la Dumnezeu.

În cuvântul sãu, pãrintele paroh Silviu Ferciuga adus mulþumiri ºi i-a binecuvântat pe toþi ceiprezenþi la sfânta bisericã ºi a oferit anafura, iconiþe,pliante, reviste ºi ramuri de salcie sfinþite, în acelaºitimp a îndemnat la meditaþie ºi nevoinþã în SãptãmânaSf. Pãtimiri ale Domnului. În aceste zile sã ne înnoim


sufletele cu Pocãinþaadevãratã, astfel sã nefacem pãrtaºi Cinei celeide Tainã primind cuvrednicie hrana vieþiiveºnice - Sf. Euharistie,viaþa noastrã sã devinãIerusalim sfânt în careMirele Hristos sã intreaducându-ne Bucuria,Pacea ºi Lumina Sf. SaleÎnvieri!

Mulþumim lu iDumnezeu pentru clipeleminunate pe care le-amtrãit la acest Praznicmãrit ºi luminat!

Prof. LIANAFERCIUG

Scurt istoric alcorului din Bocsa

Romana

În anul 1870 s-a înfiinþatîn Bocºa Românã un grup vocal,al elevilor, la unison condus deînv. Petru Emil.

În anul 1875, înv. Ion Tinaînfiinþeazã un grup coral bãrbãtescpe douã voci, care peste câþivaani va fi dirijat de înv. DimitriePruneº.

Începând cu 1887 va luafiinþã Reuniunea de cor bãrbãtesc,care în anul 1902 devineReuniunea de cântãri ºi muzicãsub conducerea pr. Petru Vuc,iar în 1912 formaþia devine cormixt.

Din anul 1912 întâlnim laBocºa a doua formaþie coralãnumitã Societatea muzicalã subbagheta Dr. Gheorghe Vucu.

În anul 1928 înv. CornelPancan devine dirijorul Reuniuniide cântãri ºi muzicã, iar din 1932corul devine Liga Temperanþa,iar în 1929 Nicolae Mureºan estenoul dirijor al Societãþii muzicale.

Începând cu anul 1940 celedouã coruri fuzioneazã sub numeleAstra, dirijori fiind înv. CornelPancan ºi Nicolae Mureºan.

Dupã 1952 la conducerea

corului s-au succedat maimulþi dirijori: Ion Vuia, PetruFlorei, Mihai Vuc, Ioan Saucaº.a.

În anul 1990 seînfi inþeazã Corul Ligi iTineretului Ortodox Bocºa subbagheta lui Petru Pantiº, iarîn 1994 corul va primi numeleArmonia, dirijor fiind prof.Nicolae Petriºor.

Începând cu anul 1997dirijorul corului este pr. SilviuFerciug, cor care activeazãºi astãzi.

Corul este înscris înAsociaþia Naþionalã Coralãdin România ºi activeazã încadrul Bisericii Ortodoxe Sf.Nicolae din Bocºa Românã.Participã la numeroasefestivaluri ºi concerte atât înþarã cât ºi în strãinãtate, ºiîn fiecare duminicã dãrãspunsurile la Sf. Liturghie.

Anul acesta, 2015, în19 septembrie, va avea locaniversarea celor 140 de anide activitate neîntreruptã acorului din Bocºa Românã,ocazie cu care se va lansaMonografia corului, lucrareîn curs de editare.

Dirijor, pr. ParohSILVIU FERCIUG

Editura TIM Reºiþa

La 140 de ani de la înfiinþarea,Corul Bisericesc din BocºaRomânã îºi prezintã istoriaîntr-o monografie bogatã,bine documentatã, exemplarãpentru studierea vieþiimuzicale ºi religioase dinBanat.

CORUL BISERICESC DINBOCªA ROMÂNÃ -

monografie 1875-2015Autori: Silviu Ferciug ¬ Liana

Ferciug ¬Dorel ViorelCherciu

Corul bisericesc din Bocºa Românã aniverseazã 140 de ani de existenþã


Rãstignirea princuloare

Despre picturalui Viorel Coþoiu

Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºaºi Centrul de tineret Vasiova al Bisericii Ortodoxe„Naºterea Maicii Domnului” a organizat în perioada6 – 30 aprilie 2015 o expoziþie de picturã pe temãreligioasã, lucrãrile purtând semnãtura artistuluiViorel Coþoiu.

„Rãstignirea prin culoare” se intituleazãexpoziþia reprezentativã pentru sãptãmâna patimilor,artistul redând într-un mod original ºi deosebit deinteresant durerea, patimile Domnului nostru IsusHristos, rãstignirea, suferinþa credincioºilor, dar ºinepãsarea pãcãtoºilor.

Organizatorii au gândit acest proiect în pragde sãrbãtori pascale, la început de sãptãmânã apatimilor care în acest an au coincis cu sãptãmâna„ªcoala altfel”. Astfel cã elevi, cadre didactice ºiutilizatori ai serviciilor bibliotecii au fost beneficiariievenimentului, vernisarea expoziþiei desfãºurându-sedupã Sãrbãtoarea Învierii Domnului – în 23 aprilie,de ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtãtorul debiruinþã, dar ºi de Ziua Bibliotecarului.

Viorel Coþoiu s-a nãscut la 19 septembrie1962 în Reºiþa. Este absolvent al Academiei deArte Timiºoara – clasa de picturã a prof. RomulNuþiu, promoþia 1996 ºi are studii de picturãbisericeascã cu profesorii Gheorghe Coºtiurin,Andrei Rãileanu ºi Dan Caceu. Este membrutitular al Filialei UAP Reºiþa. Picteazã ºirestaureazã artã bisericeascã, iar din 1999 estecolaborator al Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”Bocºa.

Prin 1998 – 1999 primesc un telefon de laMiticã Jacotã, bocºean stabilit la Timiºoara, careîmi propunea organizarea unei expoziþii pictoruluiViorel Coþoiu, bocºean de asemenea, tânãr absolvental Facultãþii de Arte Plastice din Timiºoara. Acceptcu plãcere ºi cu uimire, fiindcã nu auzisem despreacest pictor, iar Miticã Jacotã mi l-a descris cafiind un talent excepþional, un mare artist îndevenire, stârnindu-mi curiozitatea.

Din prima clipã l-am îndrãgit pe Viorel. Dinmomentul în care a deschis uºa bibliotecii, cupletele în vânt, cu un aer aiurit, îmbrãcat într-untrenchcoat de culoare închisã, uºor dezordonat ºi

cu buzunarele burduºite de poze. Fotografii ºiþigãri. Fotografii ale lucrãrilor, fotografii de laexpoziþiile susþinute în Timiºoara. Am fost plãcutimpresionatã. Nu mã pricep la picturã, dar ... mi-aplãcut ceea ce am vãzut. Am descoperit o altfel deartã, o altfel de picturã. Un altfel de artist.

I-am arãtat sala în care puteam organizaexpoziþia – din pãcate un spaþiu nu prea generos,sala fiind frumoasã, dar micã. Însã Viorel a acceptatbucuros, deoarece voia sã expunã ºi la el acasã, laBocºa.

Nu mai reþin detalii, dar îmi amintesc cãtablourile lui Viorel au creat un impact vizualexcepþional! Descoperiserãm cu toþii o altfel depicturã! Descoperiserãm un artist!

Expoziþia s-a bucurat de succes (unele tablouris-au ºi vândut), iar colaborarea cu Viorel Coþoiu acontinuat. ªi au urmat alte expoziþii ºi alte lucrãri,iar în 2008 i-am propus scriitorului ºi reporteruluide la TVR Timiºoara, Vasile Bogdan, sã realizezeun reportaj prezentându-l ºi promovându-l astfelpe acest artist autentic al Bocºei – Viorel Coþoiu.

În toamna anului 2008 apare, sub egidaBibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa, primulvolum al cãrþii „Bocºa din inimã” semnat de VasileBogdan, volum în care, alãturi de Tiberiu Bottlik,Constantin Lucaci, Filip Matei, Vasile Gaidoº, seregãseºte ºi Viorel Coþoiu. De altfel, materialelepublicate în acest volum sunt reportajele realizate


de TVR Timiºoara ºi Vasile Bogdan la Bocºa înperioada 2000 - 2008.

Iatã cã, la 16 ani distanþã de la primaexpoziþie personalã la Biblioteca din Bocºa, ViorelCoþoiu ne propune un noi evenimente. Noi expoziþii,mai bogate decât prima, mai generoase în tematicã;dupã „Atelier”, evenimentul din ianuarie 2015 carea deschis seria expoziþiilor de artã de la bibliotecã,acum, în prag de sãrbãtori pascale, o expoziþieîndrãzneaþã: „Rãstignire prin culoare”

Mulþumim, Viorel Coþoiu! Mulþumim pentrugenerozitatea ta, pentru prietenia ta ºi pentrufaptul cã eºti atât de aproape de noi.

Referinþe: Bocºa din inimã/ Vasile Bogdan.Reºiþa. TIM. 2008; Întâlniri cu destine: interviuri/Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Cãrãºenide neuitat XVIII/ Petru Ciurea ºi ConstantinFalcã.Timiºoara: Eurostampa, 2012.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/viorel-cotoiu—”nu-gasesti-niciunde-ceea-ce-poti-gasi-in-interiorul-tau”-289527; VasileBogdan, Reportaj – portret de artist: Viorel Coþoiu,TVR Timiºoara, 2008; Biblioteca, între datorie ºipasiune. 60 de ani de bibliotecã ºi lecturã publicã laBocºa/ Gabriela ªerban. Reºiþa: TIM, 2013; CorneliuAntim ºi Cãlin Chincea, Portofoliu Viorel Coþoiu înForma: revistã de artã editatã de Filiala Deva aU.A.P. România, nr. 16/ 2014, p. 124-125; Artistulplastic Viorel Coþoiu ne invitã în „Atelier”/ Gabrielaªerban în: Bocºa culturalã anul XVI, nr. 1 (88)/2015.

GABRIELA ª[email protected]

Expoziþie, vizitatori, bucuriile artei - fotografii cu prieteni din Bocºa, Reºiþa sau Spania, care au apreciatlucrãrile pictorului Viorel Coþoiu


O manifestare jubiliarã cu mulþioaspeþi ºi participanþi: „Zilele

Literaturii Germane la Reºiþa”,organizate pentru a XXV-a oarã

ERWIN JOSEF ÞIGLA

Când am organizat, în iunie 1991, pentru primaoarã „Zilele Literaturii Germane la Re;iþa”, aproapenici unul dintre noi nu îºi putea închipui cã aceastãmanifestare va ajunge la cea de a XXV-a ediþie, cãacest gen de manifestãri va avea o astfel de longevitate.Astãzi, calendarul cultural al germanilor din Româniaar fi mult mai sãrac dacã nu ar exista „Zilele LiteraturiiGermane la Reºiþa”, manifestarea în ansamblul ei fiindconsideratã ca unul dintre cele mai importante astfelde proiecte în spaþiu ºi timp.

„Zilele Literaturii Germane la Reºiþa”, ediþia aXXV-a, s-au desfãºurat în perioada 17 - 20 aprilie2015, cu participare internaþionalã, invitaþii veninddin România, Slovenia, Germania ºi Austria.

Debutul manifestãrii a avut loc vineri, 17 aprilie2015, la ora 11,00, la galeria Direcþiei pentru CulturãCaraº-Severin, în centrul Reºiþei, prin vernisajul expoziþieidocumentare „Eminescu la Viena“ a omului de culturãDorel T. Uºvad (Timiºoara / Viena). Expoziþia a cuprinsdocumente, medalii, insigne, produse filatelice, hãrþi ºiilustrate vechi, toate în legãturã directã sau indirectãcu perioada lui Eminescu de la Viena. La vernisaj auvorbit directoarea Direcþiei pentru Culturã, dr. LiubiþaRaichici, scriitoare ºi ea de limbã sârbã ºi românã,eminescologul reºiþean ºi editorul, prof. Gheorghe Jurma,criticul de artã ºi literaturã, dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã,precum ºi autorul expoziþiei documentare. Vernisajul afost moderat de Erwin Josef Þigla. În galerie se aflauprezenþi, pe lângã oaspeþii deja sosiþi la „Zilele LiteraturiiGermane la Reºiþa”, oameni de culturã reºiþeni interesaþide tematica expoziþiei.

Deschiderea oficialã a „Zilelor Literaturii Germanela Reºiþa”, a acestei întâlniri unicat în spaþiul românesc,a avut loc anul acesta, pentru a doua oarã în seriacelor 25 de astfel de evenimente, la Centrul Social„Frédéric Ozanam“ al Asociaþiei Caritative „SfântulVincenþiu de Paul” din Reºiþa, începând cu orele 16,00,prin vernisajul expoziþiei de artã plasticã „Aparentdespre nori” a artistului plastic timiºorean DumitruPopescu. Prezentarea personalitãþii artistului ºi aoperelor expuse a fost fãcutã de cãtre criticul de artãºi literaturã reºiþean, dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã.

Dupã cuvintele de salut adresate de organizatorulprincipal, Erwin Josef Þigla, s-a prezentat plicul filatelicocazional cu ºtampila aferentã ediþiei a XXV-a a„Zilelor Literaturii Germane la Reºiþa” ºi, nu în ultimulrând, revista „Echo der Vortragsreihe” („EcoulAsociaþiei”), ediþia specialã nr. 91, cu titlul „Cãrþi alegermanilor din România, cãrþi germane din România1990 - 2015”, numãr care în anul acesta a apãrut în422 de pagini ce cuprind 2.157 de titluri de cãrþi, cu186 de titluri mai multe ca în ediþia din anul precedent.Apariþia acestui numãr a fost posibilã datoritã implicãriifinanciare a organizaþiei naþionale a Forumului Democratal Germanilor din România.

La deschidere a fost totodatã evidenþiat, printrealtele, faptul cã participarea unora dintre invitaþiaproape cã este parte integrantã a acestei instituþii a„Zilelor Literaturii Germane la Reºiþa”. Astfel,scriitoarea timiºoreanã Edith Guip-Cobilanschi a fostaici anul acesta pentru a 22-a oarã, reprezentantulMinisterului Culturii din Bucureºti, prof. Carol König,pentru a 18-a oarã, dr. Annemarie Podlipny-Hehn dinTimiºoara ºi distinsul scriitor german din Sibiu, JoachimWittstock, pentru a 17-a oarã, iar braºoveanca dr.Carmen Elisabeth Puchianu pentru a 16-a oarã, pentrua-i aminti numai pe cei mai statornici.

Un cuvânt de salut la deschidere a adresat celorprezenþi poetul reºiþean Octavian Doclin, care a înmânatorganizatorilor, din partea revistei „Reflex”, o diplomãde merit pentru cei 25 de ani de activitate în slujbaliteraturii germane din România.

La deschidere au participat, printre alþii, pãrinteleprotopop ortodox român al Reºiþei, Petru Berbentia,preotul evanghelic al Banatului Montan, Egon Wonner,precum ºi directorul Liceului „Diaconovici - Tietz“Reºiþa, prof. Boris Vatzulik.

Cuvintelor de salut de la deschidere le-a urmatlectura autoarei Nora Iuga din Bucureºti, având moto-ul „Ich hatte ein schönes Leben“ („Am avut o viaþãfrumoasã“). Binecunoscuta autoare bucureºteanã a fostanul acesta pentru a ºasea oarã la Reºiþa, prezenþa eifiind un mare câºtig pentru întreaga manifestare.

În continuare, autorul Benjamin Józsa din Sibiua citit texte inedite dintr-un viitor roman, sub titlul„Der Graphiker, das Schwein. Momente und Originale“(„Graficianul, porcul. Momente ºi originale”), autorulfiind la a doua participare la „Zilele Literaturii Germanela Reºiþa”.

Coordonatoarea cenaclului literar de limbãgermanã „Stafette” („ªtafeta“) din Timiºoara, HenrikeBrãdiceanu-Persem, a citit, în continuare, poezie ºiprozã scurtã din ciclul „Lesezeit“ („Timp pentru lecturã“).

Prima prelegere din aceastã ediþie a avut titlul„Mythos und Wirklichkeit in Adam Müller-GuttenbrunnsRoman «Der große Schwabenzug»” („Mit ºi realitate in romanullui Adam Müller-Guttenbrunn «Marele val de imigrare aºvabilor în Banat»”) ºi a fost prezentatã de prof. univ. dr.Hans Dama din Viena, Austria, care a participat anulacesta pentru a ºasea oarã la manifestare.

Cea de a doua ºi ultima prelegere din aceastãprimã zi a purtat titlul „Quo vadis, deutsche Literaturtage“(„Quo vadis Zilele Literaturii Germane“), susþinutã de dr.Carmen Elisabeth Puchianu din Braºov. Prin intermediulacesteia, autoarea ºi germanista a fãcut un scurt bilanþal celor 25 de ediþii, dar mai ales a conturat ideidespre cum ar putea sã evolueze în timp aceastãmanifestare tradiþionalã de la Reºiþa.

Manifestarea literarã din cea de a II-a zi, sâmbãtã,19 aprilie 2015, a debutat la ora 9,30 la BibliotecaGermanã „Alexander Tietz“, cu prelegerea „Mythos HertaMüller” („Mitul Herta Müller“), susþinutã de prof. univ. dr.András F. Balogh (Cluj Napoca), acesta fiind prezentpentru prima oarã la Reºiþa.

I-a urmat apoi prezentarea de carte ºi lecturaautoarei Dagmar Dusil din Bamberg, Germania, dinvolumul ei, apãrut în anul 2014, la Editura „Buchverlagfür die Frau” din Leipzig, Germania: „Blick zurückdurchs Küchenfester“ („Privire înapoi prin geamulbucãtãriei”). Dagmar Dusil, având adânci rãdãcini înTransilvania, s-a aflat pentru a treia oarã la Reºiþa.


A urmat o prezentare de carte datoratã dr.Annemarie Podlipny-Hehn din Timiºoara. Dânsa aprezentat volumul „Stafette“ („ªtafeta”), a 22-a antologiea cenaclului literar german cu acelaºi nume dinTimiºoara, volum apãrut la Editura „Cosmopolitan Art“din Timiºoara în anul trecut, în 2014. Balthasar Waitzdin Timiºoara a prezentat în continuare volumul „Banat.Gedichte“ („Banat. Poezii”) de Hans Dama (Viena, Austria),apãrut la Editura „Pollischansky“ din Viena, în anul2015, prezentarea fiind urmatã de lectura autorului.

Prima parte a celei de a doua zile s-a încheiat cuprelegerea „Über Ironie und Witz als Humor” („Despreironie ºi gluma ca umor”), prezentatã fiind de EdithGuip-Cobilanschi (Timiºoara), care a continuat cu olecturã din cartea ei, apãrutã în 2014 la Editura„Cosmopolitan Art“ Timiºoara: „Immer nur lächeln,niemals betrübt“ („Întotdeauna doar zâmbind, niciodatãtristã”).

Vernisajul expoziþiei de artã plasticã „Priveliºti”a artistei timiºorene Annemarie Podlipny-Hehn a fãcutdebutul celei de a doua pãrþi a acestei zile de sâmbãtã,19 aprilie. Expoziþia a fost prezentatã de cãtre criticulde artã ºi literaturã reºiþean dr. Ada Cruceanu-Chisãliþã.Apoi, Annemarie Podlipny-Hehn a donat toate lucrãrileexpuse doritorilor prezenþi în salã.

Decanul literaturii germane din România, sibianulJoachim Wittstock, a citit în continuare, sub moto-ul„Rätselhaft wie der Schnee: ein Todesfall. Prosafragment“(„Enigmatic ca zãpada: un caz de moarte. Fragment deprozã”).

A urmat o prezentare de carte. Veronika Haring(Maribor, Slovenia) a prezentat antologia apãrutã în2014: „Vezi med ljudmi. 13. Zbornik kulturnega društvanemško govoreèih •ena MOSTOVI = ZwischenmenschlicheBindungen. 13. Sammelband des KulturvereinsDeutschsprachiger Frauen BRÜCKEN“ („Legãturiinterumane. Cea de-a 13-a antologie a AsociaþieiCulturale a Femeilor Germane PODURI“), urmatã fiindde lecturi literare cu urmãtorii autori din Maribor,Slovenia: Ana Marija Pušnik ºi Aleš Tacer.

Pentru a doua oarã a fost organizat în cadrul„Zilelor Literaturii Germane la Reºiþa” un spectacol deteatru în limba germanã. Începând cu orele 20,00, laPalatul Cultural Reºiþa, sediul actualului „Teatru deVest”, a putut fi vizionatã premiera reºiþeanã a piesei„Pflegefall” („Caz de întreþinere“) de ºi cu CarmenElisabeth Puchianu ºi Robert Gabriel Elekes, alias„Duo Bastet“ din cadrul Universitãþii „Transilvania“Braºov. În salã s-au aflat oaspeþii participanþi la „ZileleLiteraturii Germane la Reºiþa” ºi etnici germani dinReºiþa. Talentul celor doi protagoniºti a fost apreciatcu ropote de aplauze.

Cea de-a treia zi a „Zilelor Literaturii Germanela Reºiþa”, duminicã, 19 aprilie 2015, a debutat dinnou la Centrul Social „Frédéric Ozanam“. De dataaceasta, autoarea Dagmar Dusil (Bamberg, Germania)a citit din volumul ei, care va apãrea anul acesta laEditura „Honterus” din Sibiu, sub titlul „Transitschatten“(„Umbre de tranzit”).

Balthasar Waitz din Timiºoara a prezentat încontinuare cartea apãrutã în 2014 la Editura„Cosmopolitan Art“ Timiºoara: „Kulturspiegel. Beiträgezur Kulturlandschaft einer Vielvölkerregion“ („Oglindãculturalã. Contribuþii la spaþiul cultural al unei regiunimultietnice“) a autoarei dr. Annemarie Podlipny-Hehn

din Timiºoara, urmat fiind de o lecturã a autoarei.În ultima parte a dimineþii literare, dr. Cosmin

Dragoste din Craiova a prezentat cartea apãrutã în2014 la Editura „Cosmopolitan Art“ Timiºoara: „mitschwalben am hut“ („cu rândunici la pãlãrie“), autorfiind Balthasar Waitz (Timiºoara). Autorul BalthasarWaitz a citit apoi din aceastã carte a sa.

Ca ºi în anii precedenþi, a urmat o excursieliterarã în Banatul Montan. Anul acesta invitaþii aufost însoþiþi pe drumurile judeþului pânã la locul intrãriiDunãrii în România, la Baziaº. Tot aici s-a vizitat ºimânãstirea ortodoxã sârbã a sfântului Sava de laBaziaº, ridicatã în secolul XIII. Excursia pe malurileromâneºti ale Dunãrii s-a încheiat la Coronini, de aicireîntorcându-se cu toþii la Reºiþa.

Debutul celei de a patra zile a manifestãrii aavut loc luni, 20 aprilie 2015, la ora 10,00, la LiceulTeoretic „Diaconovici - Tietz” din Reºiþa, cu o prezentarede carte pentru clasele a III-a ºi a IV-a, secþia germanã.Autorul, Aleš Tacer din Maribor, Slovenia, a prezentatcartea sa „Wunderbaum und Zauberlöffel“ („Pomul cuminuni ºi lingura magicã“), apãrutã în 2014 în cadrulAsociaþiei Culturale a Femeilor Germane „Poduri“, ºia citit fragmente din aceasta. Au fost prezenþi elevi ºicadre didactice, iar ineditul prezentãrii l-a fãcut faptulcã autorul a fost ajutat în lectura sa de elevii prezenþi.Toþi cei prezenþi au primit în cadrul acestei întâlniricâte o carte, pentru care copiii s-au bucurat enorm.Tot în cadrul aceluiaºi liceu, de la aceeaºi ora, autoareaDagmar Dusil din Bamberg, Germania, a citit pentruclasele V -VI, secþia germanã. Interactivitatea acesteilecturi a fost beneficã atât pentru autoare, cât ºipentru elevii prezenþi. Înainte de ambele întâlniri cucititorii-elevi, oaspeþii din Slovenia ºi din Germania aufost primiþi de cãtre directorul Liceul Teoretic„Diaconovici - Tietz”, prof. Boris Vatzulik.

Aºa s-a încheiat ºi cea de a XXV-a ediþie a„Zilelor Literaturii Germane la Reºiþa”, o manifestarejubiliarã cu mulþi oaspeþi din România, Slovenia,Germania ºi Austria, cu lecturi, cu prezentãri de cãrþi,cu expoziþii de artã plasticã ºi documentare, dar ºi cudiscuþii interesante dupã fiecare punct din program, cugânduri concrete în ceea ce priveºte viitorul acesteimanifestãri la Reºiþa. Dar ºi numãrul mare al reºiþenilorprezenþi de-a lungul celor patru zile a fost de bunaugur pentru reuºita manifestãrii.

Acum trei ani spuneam cã la 25 de ani de „Zileale Literaturii Germane la Reºiþa” va trebui sã negândim la un concept nou, sau, poate, chiar laabandonarea proiectului derulat pânã în prezent. Acesteidei i-au frapat pe mulþi dintre participanþi, punându-i pe gânduri. Telefonatele, e-mail-urile, scrisorile primite,dar ºi discuþiile cu caracter oficial sau privat aucondus la unison la concluzia cã aceastã manifestaretrebuie sã continue la Reºiþa. Prin urmare, aceastã ceade a XXV-a ediþie care s-a desfãºurat aici, pe malulBârzavei, nu a fost ultima. Cum se va desfãºura însãîn viitor, la aceasta trebuie sã ne mai gândim împreunã.Important însã este, acum, cã „Zilele Literaturii Germanela Reºiþa” vor continua.

La sfârºit, un cuvânt de mulþumire tuturor celorcare au contribuit la reuºita celei de a XXV-a ediþii a„Zilelor Literaturii Germane la Reºiþa”, care s-adesfãºurat între 17 ºi 20 aprilie 2015 în BanatulMontan, ºi sperãm la o nouã întâlnire în anul 2016.


Versuri de VASILE MARCU

La lumina îngãlbenitãCiteam o carteªi din când în cândMai încãlzeam paharulPresupus gol.

***

E rece casa.Caloriferul a îngheþatMã uit la lumânareDoar ea ºi euConsumãm... ne consumãmSau poate existãm.

***

Pe glob eu am un loc micDoar cât mineNu sunt fix!Nu sunt definitivSunt în pericolSunt inflamabilMã pot topiÎmi place cã suntCum am venitªi pot pleca.

***Nu micã mi-a fost mirareaCând noaptea pe lunãGreierii se gâdilã ºi sunãPe floarea de mãrCe rouã dimineaþaCând albinele ºi fluturiiNecatr adunã.

***Nu mi-a fost teamãCând am ieºitÎn vãzul lumiiªi am strâns în braþeLuminã ºi adevãrAm spus soareTe iubescVino în zoriVino la prânzVino la sfinþit.

***

Pe un clãbucBroscoiul cel isteþCu cãrare în pãrul creþFace scandalCu un peºte chiorCu platful la picior.

Blue AngelsBy Anca Ion, Portland, Oregon

As the summerprogresses, we findourselves here in theNorthwest with manyfestivals, and manymore summeractivities to attend.This year, I wasfortunate to finally seethe Air show, in thetown of Hillsboro,Oregon. After 15 years,it was a given that Ihad to attend. Theshow took place in thespace provided by the Hillsboro/s small airport. The sunwas up and early, warning us with its hot and scorchingrays. So, John, Lee, Chris, Kasia and I, dressed for a hotday, sun glasses and sun hats, chairs to sit down, weembarked for our destination. Chris and Kasia live withinwalking distance of the airport, and due to a lot of policeand police cadets, parking was limited. We were allowedto bring into the campus only so many things, umbrellaswere not allowed( but we did find out that the rest of thepopulation did bring their own umbrellas), no watercoolers were allowed, or weapons, which it was impliedalready. As the sun was making the day unbearable andbaking us like lobsters, we tried to find refuge under thebig oning for the airplanes fueling. We slather ourselveswith sunscreen, but it felt like we never had enough.Being 4 months pregnant, was making it a bit hard, andmy friends illness was giving her troubles, needless tosay it did not help our hot day. Walking around and seeall the booths that were displaying some of the latest in technology, Intel had the new drones that you could fly,and Chris gave it a shot, also they had a 3 D printer,that made pieces of plastic, it took a long time for aanimal shape to take place but it did happened. Johntook Lee to see all the army things they had displayed.Each section of the Department Of Defense had a boothin display for things to try or if young men wanted tojoin to fight for their country. Lee was interested in themechanics of machines and tanks. I should mention herethat, Blue Angels are aircrafts belonging to the NavyFlight Squadron. Their home unit is based at Pensacola,Florida, but during the winter times, the pilots train inCalifornia. The current aircrafts are Hornets F/A-18.These machines are modified as are only used for aerialdemo, and not combat, so no gun machines are attached,and the pilots do not wear the G force suits, as the suitswould inflate and deflate and interfere with the sticksitting in the middle of the pilot’s legs. So instead, the



PÂNZARUL „DACHIA“ ªI CÃPITANULPETRE BÂRLÃDEANUL-MORUNU. ÎNTÂM-PLÃRI PE MAREA NEAGRÃ. TAINELE UNUIHAGIU, O FURTUNÃ, DE NEªTE OSTROVENIªI ALTE ÎNTÂMPLÃRI CURIOASE

8

Mârzea trãieºte un rãstimp ciudat în care seîntâmplã lucruri ciudate în afara obiºnuitelor luiostãºeºti. Se pregãtise pentru o înfruntare sângeroasãcu echipajul lui Vasalli. Cu atât mai nemiloasã cucât atamanul Feodor Prosacov se pornise sã rãzbunetoate fecioarele ºi nevestele cazace robite de Maltezde când bântuie þãrmurile Mãrii Negre. De cândse cumpãrã de la nogai în târgul de robi alCrâmului. Se vede scos în afara clipei stãpânitã deacest staroste de ostroave, bãlþi, pãpuriºti, plauriºi lotromani slobozi, fugiþi de prin rãzãºiile belitede dãbilarii Ducãi Vodã. Staroste care vorbeºteitaliana ca pe apã. Dupã ce Vasalli i-a spusstarostelui cã a vâslit pe galere, i-a cercetatîncheieturile mâinilor. În licãrul luminii argintii avãzut semnul cãtuºelor. Cine este de fapt PaisieBâcu? Închinãtorul din Frãþia Peºtelui? DACHIAsloboade ancora din babord. Îuruitul lanþului spargeliniºtea pãrelnicã aºternutã peste apã. Dubasurilecãzãceºti moleazã remorcile care sunt trase labordul pânzarului. Se aud chemãrile cazacilor depe þãrm. Dubasurile se scurg neauzit spre maluldrept. Cuºme cu funduri roºii. Feþe bãrboase. Apascurgându-se de pe pana lopeþilor. Catargulîncurcându-se în crengile sãlciilor.

– Manoel, chemã Vasalli.– Da, stãpâne!– Ridicã semnul!Marinarii desculþi, înarmaþi cu muschetoane,

sãbii ºi securi de abordaj rânduiþi în amândouãbordurile stau nemiºcaþi la posturile de luptã. Doitrãgãtori se caþãrã în arboradã, lângã veghea dingabie. Acel Manoel pare un vraci la chemareacãruia ies din pântecele navei alþi marinari aducânddouã vergi în formã de cruce ºi cinci fânare. Abiaatunci vede Mârzea tipsiile cu jãratec de lângãafetele tunurilor. Sunt opt tunuri. Câte trei înfiecare bord. Unul la prova. Altul la pupa. Tunariistau îngenunchiaþi lângã afete. Cineva aprindefânarele de la un fitil arzând cu flacãrã gãlbuie.Crucea este prinsã cu o saulã. I se agaþã cele cinci

fânare. Albe la capetele vergilor. Roºu cel de lamijloc. Crucea luminoasã este ridicatã la cea dintâivergã a catargului mare.

– Dumnezeule, spune starostele Paisie Bâcu.De la bordul DACHIEI se aude un ramãt

surd. Apoi un pocnet sec de sâneaþã. Apoi seridicã la mãr un prapor mare, galben, cu ciucuride aur lucind sub poleiala blândã a lunii. Vãzduhulse umple de fâlfâitul miilor de pãsãri stârnite dedetunãtura sâneþii.

La bordul pânzarului DACHIA, Morunulbântuie duneta, bocãnind cu piciorul de lemn. Seopreºte. Priveºte crucea. Ba dintr-un bord, ba dincelãlalt. Îºi reia umbletul. Mormãie. Îºi prefirãbarba albã printre degete. Barba Dinas ºi IlieBârlãdeanu cerceteazã Gozo.

– Straºnic cãpitan, Maltezul, ºopteºte BarbaDinas.

– Este al Sfântului Ioan, au este o înºelãtorie?– Dupã cum îºi þine corabia, zic cã este…Echipajul stã ciucure în borduri. Pe þapapiile

sarturilor. Gata de abordaj. Cu ghiara de pisicã lamânã. Morunul îºi trece privirea peste femeileadunate la pupa. Peste rãzboinicii Iglisiei carele-au luat la mijloc.

– Carahagi!– Poruncã.– Stinge fitilul. Vezi sã nu ne faci pulbere!Cineva, la prova, râde nechezat. Carahagi

este stãpânul focului grecesc ºi al meºteºugurilorsarazine care aºezate la linia de plutire ºi explodate,fac gãuri de apã cât sã intre o cãmilã.

„Asta era, îºi spune Morunul. Am ºtiut-o,dar n-am crezut-o. ªi semne am avut. Când n-aprimit lupta în largul Lesbosului. Deºi erau acoloGozo, Camino ºi Sliema. Navigau în ºir, aveauvântul în vele ºi Dachia îl avea dinainteatraversului, Gozo s-a rupt din formaþie ºi Vasallii-a urat mare bunã ºi vânt din pupa. Blestemat sãfiu pentru nechibzuinþa mea. Nu oare spre Patmoszburau corãbiile lui Vasalli, acolo unde cufundaseel cele cinci butoiaºe la piciorul stâncii SfântulIoan Botezãtorul în spatele contrafortului submarinºtiut de ieromonahul Tihon, slujitorul Iglisiei dininsula cãlugãraºilor? Cele cinci butoiaºe cu þechinide aur ºi dubloni ºi guldeni pentru care semnasepe trata Companiei LA ESPERANZA ºi câþi dinstãpânii marilor companii din Levant ºi Mediteranaapuseanã ºtiau ca el cine stã în spatele CompanieiLA ESPERANZA! A fost Maltezul cu adevãrat celcare a prãdat caicul ZAMFIRA, aruncându-i echipajulîn mare? Când „cei ºtiuþi“ i-au încredinþat tocmailui cele cinci butoiaºe sã le scoatã cu scufundãtoriºi sã le ducã peste mare la Alexandria – Eghipetuluipentru lucrãrile de tainã ale Iglisiei? Pentru cãMaltezul le-a scos. Ia spus-o Tihon, pirat morovlahscãpat de el de sub ºtreangul dogelui pe care l-acãlugãrit chiar în magaziile Casei îmbrãcându-l înstraie monahale ºi lãsându-l la Patmos sã vegheze

RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –


asupra tainei de sub stânca Sfântului IoanBotezãtorul?!“

La GOZO se coboarã crucea luminoasã pânãla jumãtatea înãlþimii dintre punte ºi verga mare.

– Rãspunde-i, Barba Dinas! Sã fie binevenit!...Lãsaþi scara de pisicã! Oamenii sã rãmânã deveghe.

– Eu ce fac, cã mi-ai luat vântul din vele?– Rãmâi unde eºti Papahagi. Vegheazã ºi tu!Barba Dinas coboarã praporul galben pânã

la verga zburãtorului. De la „Gozo” rãzbate pe apãun glas puternic.

– DACHIA fi binevenitã în împãrãþia stufului.Pace þie stãpâne Bârlãdeanu! Cãpitanul Vasallicoboarã în luntre.

– Ahooo! Rãspunde echipajul „Dachiei” laporunca lui Barba Dinas.

Peste apele Dunãrii se-mbujoreazã zaimfulstrãveziu al ceþii de dimineaþã…

9

Când Vasalli Maltezul încalecã copastia lapuntea din mijloc, Barba Dinas îi lumineazã faþacu un fânar.

– Nu este Vasalli, îi strigã Barba Dinas,Morunului, a cãrui siluetã se zugrãveºte deasupradunetei. În clipã îi pune jungherul în beregatã.

Vasalli îi impinge mâna. Încalecã copastia.Spune în levantinã:

– Celãlalt nu este Vasalli! Dã-mi slobod!...Fãrã sã aºtepte rãspunsul, fãrã sã-l bage în seamãpe Barba Dinas ºi nici pe cei doi corãbieri carelipãie pe punte cu securile de abordaj ridicate,Vasalli Maltezul pãºeºte spre piciorul scãrii careduce la dunetã.

– La loc! porunceºte Morunul. Mã aflu la unceas de cumpãnã, îºi spune. M-am cam prins înnãvoadele de mine împletite. Deci Vasalli nu esteVasalli. Barba Dinas nu se poate înºela. Se simtemulþumit cã femeile dorm. Cã cei din Frãþii staula pupa învãluiþi în tãcerea ostãºeascã pe care aupãstrat-o pe toatã vremea cât a schimbat semnalecu Gozo.

– Ilie!– Poruncã, tatã!– Sã vedem ce este cu acest Vasalli care nu

este Vasalli.Ilie Bârlãdeanu se desprinde dintre cei din

Frãþii. Coboarã scara pe urmele Morunului.– Barba Dinas. La sfat! Domniile voastre,

oºtenilor, veghiaþi. Papahagi!– Stãpâne?!– Nu se apropie nimic de DACHIA.– Satana, stãpâne!Luna scãpãtatã spre asfinþit aruncã umbra

dunetei peste cei doi Bârlãdeni, poleind cu argintpuntea din mijloc. Maltezul îºi lãsase pãlãria cuplasa de þânþari la Gozo. Morunul îl preþãluieºte

dintr-o privire. Parcã l-ar mai fi vãzut undeva. LaStanbul nu. Altundeva. Poate la Samos. Saualtundeva în insule.

– Dacã eºti Vasalli maltezul fii binevenit laDACHIA, spune.

– Sunt Vasalli Maltezul cel adevãrat. Mdina!– Bugibba, rãspunde Morunul tresãrind,

deschide portiera cursivei ºi cu o plecãciune uºoarãîl pofteºte pe bãrbatul înalt cu pãrul împletit încoadã legat cu basma roºie, cu pieptul vânjos golsub ilicul negru, ale cãrui broderii de fir aruncãsclipiri aurii, purtând ºalvari verzi ºi dupã obiceiulcorãbierilor din Malta, fiind desculþ. Deci, nu s-aînºelat. Vasalli a dat parola celor din Crucea deMalta. Atunci cine i-a abordat caicul ZAMFIRA?Cine i-a aruncat echipajul în carmacele pescarilorde la Sfântul Gheorghe… Morunul deschide uºacabinei. Barba Dinas agaþã fânarul în cârlig. VasalliMaltezul cuprinde cu privirea cabina-salon.

– Navã regalã, spune într-o malti italienizatã.– Navã voievodalã, Vasalli… ªedeþi… Barba

Dinas?Barba Dinas se pleacã peste masa de

palisandru scrutând figura bãrbatului. De atâþiaani cãutat. A celui cãruia i-a juruit rãzbunarea.Prin casnele carmacelor. Pe care de atâtea ori l-avisat agãþat în carmace ºi dus la parâmã în siajulDACHIEI. Vasalli îi susþine privirea. Zâmbeºte.

– Nu este acela, stãpâne!– Pe Dumnezeu?– Pe credinþa cãtre tine!– Rânduieºte cele de cuviinþã… ªi vegheazã!Barba Dinas se duce la cheson. Scoate un

clondir de Murano, albãstrui, pocale persieneºtidin argint, încrustat cu olmazuri, o chesea cu icoede nisetru, lipii, aºterne o faþã de in, aduce cuþiteºi iese neauzit.

– Acela este Hamad! Cãlugãrul sardinezsperjur ºi renegat. Care mi-a luat numele. ªinumirea navei. Sabia, ochiul ºi voinþa lui Daud.Care este sabia, ochiul ºi voinþa cavalerului PierreClaude de Brosse. ªi blestematei lui companii denegoþ ºi navigaþie „Mistral“, spune Vasalli,scoþându-ºi icrele de nisetru pe o lipie din caremuºcã lacom.

– ªi care tulburã lucrãrile Crucii de Malta,ºopteºte Morunul, fãcându-i semn fiului sãu sãtoarne vinul de Chios…

– Iatã-ne în plinã tainã, îºi spune cãpitanulMârzea ªoimul, stând alãturi de cel numit deVasalli monsieur Guillaume, ºi de Carmela Bonnici,don´ Martinez. Soarele sãltat peste brâul de salciipoleieºte cu aur fuioarele de ceaþã strãvezie carese ridicã deasupra apelor, stuhãriilor ºi pãdurii depe Ostrov. Pãsãretul s-a zburãtãcit cu fâlfâitzgomotos de aripi, gâlceavã cârâitoare, chemãri ºirãspunsuri aspre. Cormorani ºi egrete, stârci albiºi bâtlani într-o învãluire rotitoare de stoluriînvãlmãºite, rãsfrângând din aripi lumina trandafirie


a preceasului de ziuã. O pereche de lebede pluteºteca-n vis într-un ochi de apã dincolo de GOZO. Decum l-a vãzut pe acest Guillaume-Martinez, starostelePaisie Bâcu ia fãcut semn tainic, el înþelegând cãostroveanul este mult mai mult decât ceea cepare. Este un fel de desfãtare ascunsã sã desluºeascãviaþa în toatã bogãþia ei vãzutã; dar mai alesnevãzutã. S-o pipãie cu tãiºul sabiei, dar ºi cu celcutezãtor al gândului. Sã-i soarbã miresmele. Sãse încânte cu miile ei de culori ºi sunete. Din calalui GOZO se aud bufnituri. Scrâºnete. Poruncidate când turceºte, când într-un amestec ciudat deitalianã, arãbeascã ºi altã limbã lui necunoscutã.ªtie cã se mutã încãrcãtura de la prova spre pupa.Galiota îºi ridicã bompresul spre linia sãlciilor.Corãbierii goi pânã la brâu, cu laþele legate încoadã, cu cercei în urechi, rostogolesc în borduributoiaºe ºi butoaie pline cu apã pe care-o deºartãîn saborduri. Un pui de harap purtând ºalvariroºii, ilic din mãtase verde ºi turbran alb urcã ladunetã cu tipsii pe care le trece femeii, iar femeianumai zâmbet, de parcã ar sluji oaspeþi dragi, iade pe tipsii castronaºele de alamã în care abureºteo supã groasã, minestra repetã femeia, le dãlinguri de argint, la care atamanul Teodor Prosacovmârâie, scoþându-ºi din tureatcã lingura de lemnde tei, bate trei cruci pravoslavnice ºi se pune peleorfãit acea minestra, fierturã din toate legumeletârguite la Chilia, dreasã cu belºug de ardei iuþicare le lãcrimeazã ochii ºi-i face sã tuºescã.

– Ne arde bojocii, ºerpoaica, sã nepedepseascã pentru cã-i hrãpim zâniºoarele. Ce-aºimai tãvãli-o, ºoimule, sã-ºi spele pãcatele. Of,Nimfodora, porumbiþa mea… Porumbiþa mea…

Atamanul sughiþã, îºi face cruce peste gurã,are urechile ºi grumazul roºii. S-a liniºtit o clipãatamanul când corãbiereasa a deschis oblonul dela uºa ferecatã, chemând-o blând pe fatã. Fatavãzându-ºi pãrintele a izbucnit într-un hohot deplâns, chemându-l mereu: tãicuþã, tãicuþule, tãicuþulmeu, mântuirea mea, izbãvitorule. S-au auzit alteþipete. Alte bocete. Apoi ciripit de glasuri. Râsete.Ieºeau miresme dulci de mosc ºi de levãnþicã dinacea cabinã ºi starostele l-a domolit aspru peatamanul care voia sã spargã lacãtul, sã-ºi poatãîmbrãþiºa odorul. Femeia le-a spus cã doar cãpitanulare cheile de la lacãt. Atunci s-a arãtat acestGuillaume-Martinez purtând un fânar cu geamalbastru, spunând cu italianã, cã dacã pânã acumnu s-a dat glas armelor, totul se va lãmuri sprepaguba nimãnui ºi spre folosul tuturor. Aºa cãatamanul liniºtit, leorfãie din castronaº fierturaminestra, lãcrimeazã ºi-l ascultã cuviincios pestarostele ostrovenilor fãrã sã înþeleagã o iotã,pãrându-i-se cã starostele îl mustrã pe tãlian, orce-o fi el cu surtucul lui albastru, dacã nu cumvava fi fiind cel care a cumpãrat roabele. La gândulãsta pidosnic atamanului i se umflã o vânã latâmple. Îl trece pe strãin prin lama albastrã a

privirii. Cum stã turceºte pe perna din pielemoale de cãmilã, aºazã castronelul pe tipsia înfloritã,îºi ºterge lingura de ºalvarii roºii cu lampas azuriu,o vârã în tureatca cismelor de safian cãrãmiziu,îºi scoate luleaua, punga cu tutun ºi cãutândamnarul îi spune lui Mârzea.

– Pentru Doroºenko…La care cãpitanul râde din senin, tãindu-i

vorba, pentru cã Guillaume-Martinez s-a oprit dinvorbire, cercetându-l pe atamanul cãruia el îispune ucraieneºte:

– Hei, batã-te sã te batã… ce mai facefratele meu de cruce Steopca? Tot mai hâlhãreºteceairurile nogailor?

Menahem ben Scharuch se nãscuse laAstrahan din nobleþea rãmãºiþelor celui de al 13-lea trib, pe tatãl lui l-au tãiat cazaaxii lui Hmelldupã ce au înfrânt ºleahta la Pilauce prin 1649, pecând el studia Tainele la Praga ºi Doroºenko estehatman legat prin scrisori cu rabi Isaac MoseºIsrailovici. Nu-l cheamã Steopca. ªi nici nu batestepa dupã furtiºaguri. Îl aþinteºte pe Mârzea,care tot râzând:

– Mai þii minte atamane când ne-ai gãsit pemine ºi pe Steopca, goi, goluþi pe malul Nistrului?Ne scãldam, veneam în peþit la Rãscãieþi ºi ne-aufurat fecioraºii de tãtari hainele, tarhatul, armeleºi caii?

– Mai þin minte, diavole! Cum sã nu þin? Cãdacã nu-i prindeam noi pe furi, vã duceaþi în peþitgoi ca dracii, mormãie atamanul, fãcându-se îngând ghiuj bãtrân ºi fãrã minte, cã ºi-a dat drumulla meliþã ºi de când a vãzut-o pe GOZO parcã aturbat. I-ar descãpãþâna pe toþi spurcaþii ãºtia…Ar lua muierea cu el în stuf ºi sã se descurcestarostele cã la el în stãrostie se vede cã-s altelegiuiri decât la Praguri. Pufãie din lulea, slobozindun nor albãstrui ºi înecãcios de fum. Porumbiþalui e aici. Nu-i mai plânge inimioara. Rãvaºulcãtre rohmistrul Cantemir e cusut la locul lui ºidacã Morunul l-a primit pe Vasalli la corabie secheamã cã ºtie el Morunul ce face. Guillaume-Martinez hotãrãºte pe loc ca de la Istanbul sã-iscrie rabinului Isaac Moses Israilovici pentru a-lþine sub Ochiul lui Iehova pe acest oºtean cu chipde tãtar…

– Cât mi-ai vândut din ale tale, Vasalli?– Atâta cât se cuvine, cãpitane! ªi cât sã

nu-mi primejduiesc capul!– Te temi cã te vând?– Mã tem sã nu mã vând. Oamenii tãi sã

vegheze magaziile companiei MISTRAL. ªi GaliotaMISTRAL. Acum este pe þãram, la Sariyer.

– La marangozeria, genovezului?– Acolo!– Am vãzut-o, spune Ilie Bârlãdeanu. Îi bat

câlþi. O cãlãfãtuiesc. Îi schimbã artimonul.– Pe banii care-i varsã genovezului, o dãm

la apã noi. Nou, nouþã.


– MISTRAL n-o sã-ºi dezvãluie tainele tocmaicelor de la „Casa Bârlãdeanu ºi Fiii“, ilustrissime.

– Lumineazã-ne, Vasalli! Ce nu ºtim noi ºiºtii tu!

– Dupã care îþi vine rândul sã mã luminezi,ilustrissime!

– Zi-mi cãpitane.O boare de luminã diafanã ºterge ocheþii

cabinei. Cei doi Bârlãdeni ascultã povestirea luiVasalli. Un Vasalli cu ochi limpede ºi mintecuprinzãtoare. Dar mai ales un Vasalli cunoscãtoral tainelor cumplite ºi al lucrãrilor de tainã carese ascund dincolo de zidurile, donjoanele, clopotniþeleºi ieghemoniconul cetãþii Ioaniþilor, cetatea LaValetta. Crucea de Malta este o frãþie de tainã aaragonezului Nicholas Cotoner, încã dinainte de afi ales mare maestru al ordinului, a cãrei faþãvãzutã este compania de negoþ, LA ESPERANZA.Vasalli spune cã regele Franþei are în La Valettao altã frãþie de tainã Crinul Alb, a cãrei faþãvãzutã este compania MISTRAL.

– Regele Franþei este prietenul sultanului,Vasalli. Mã dumiresc. Flotele sarazinilor le þinpartea, pustiind porturile ºi coastele hispaniole.Robindu-le oamenii. Sãrãcindu-le negoaþele înMediterana.

– ªi-n Atlanticos. În Mar del Nort, cãpitane.– Unde-ai dus butoiaºele pe care le-am

cufundat la piciorul stâncii Sfântul Ioan Botezãtorul?întreabã Morunul ºi dintr-o datã lucrurile i se parlimpezi ºi înfricoºãtoare. Iglisia joacã deopotrivãcartea marelui maestru al Ioaniþilor, care luptã încredinþã împotriva piraþilor sarazini, încercând sãuºureze apãrarea Hispaniei dinspre mare, ca sã-ºipoatã întoarce armele împotriva Franciei; dar ºipe cartea regelui frânc care-i uºureazã sultanuluilupta cu Viana, rãzboindu-se cu Habsburgul prinÞãrile de Jos ºi spre Dunãrea de Sus.

– Am jurat pe cruce, cãpitane!– Þine-þi jurãmântul! Îi cunosc pe cei ai

Crinului Alb?– Pe cei de la Istanbul, îi ºti prea bine.– Pe cei din Levant?– Fereºte-te de Kosmas Mandakas.– Navlositorul din Iraklionul Cretei?– El!– ªi-n Malta?– Dacã i-aº ºti pe toþi, însumi m-aº fi pãzit.Cu un gest scurt Maltezul îºi descoperã

pieptul voinic, arãmiu. O urmã cumplitã albã, cumarginile zimþate îl brãzdeazã de sub þâþa stângãpânã la umãr.

– M-a tãiat cãpitanul Bartolomeo Cassarpândindu-mã la hanul Castiliei ºi de Leon. Te-amvãzut în La Valetta. Eram cel care þi-a vândutºiragul de perle de Marea Roºie ºi voi doi v-aþiîntâlnit acolo cu Paraskevas Siriotul.

Morunul se ridicã.– Atunci eºti ºi kir Krassogeorgis?!– Când mi se porunceºte, cãpitane!

EDITH GUIP COBILANSCHI

Scriu doamnele, scriudeºi e toamnã

Doamnele mele scriu ºi scriu...unele cu cernealã violetã, altele cu grai viuDespre anii însoriþi dar trecãtori,despre teutoni, despre neamuri bogate ºi vioricare au cântat pe clar de lunã,despre vorbe nerostite, despre o veste bunã.

Fericite, când aud laude doritealeargã la cenacluri, biblioteci, zoritepentru a auzi refrenul demult visat„A fost minunat! A fost minunat!”Dar ce vã tot minunaþi de atâta scris?În viaþa lor nimic nu s-a omisCe-a mai rãmas la acest asfinþitUn lung suspin, melancolic ºi tãcut?Scrieþi, doamnelor, scrieþi!Vã admir pe toate; sunteþi minunate!

(Doamna Ardeleanu de la Uniunea Scriitorilor ascris o carte foarte sentimentalã „Teutonul”)

Da, s-a dus „dulcea minune”

Da, te-ai dus dulce minune,ascunzând în faldurile fustei meleorice gând înaripat spre steleca sã nu afle, o Doamne, lumea toatãcã tu m-ai iubit odatã.Când o fatã ºi frumosul, rãsfãþatã,ºi-nþeleaptã ºi cuminteurma drumul drept al vieþiiºi privind aºa-naintenici c-a observat sfiosul juneîntre-un rãsãrit ºi-un soare-apune.Dar ce bucurie mare când eu cu tot am sãrãcit,Iarã tu, pe cãrãri întortochiate te-ai chivernisitªi cu vile, cu cãsuþe ºi cu Lia, Mia ºi Vetuþa,Cu-o nevastã incolorã – sãrmãnuþa.Bine cã m-am înãlþat în ºea,Trec cãlare peste proºti ºi peste voiGoi la minte ºi la suflet goi.Bine cã te-ai dus „dulce minune”Cât s-ar fi bucurat „liota de prieteni”Care într-o zi ar fi aflat cã un calÎnaripat, calul visului poetic,Calul meu la a ta poartã stã legat.


DORU POPOVICI

Epitaf

Aici doarme neotrubadurul„Dorul Popovici”, venitDin paradisiacul Caraº-Severin...De 80 de ani,De când a venit pe lumeEl ºi-a trecut viaþa în pãcat...Dar, prin lirismul fremãtãtorAl operelor sale,Femeia frumoasãLa dimensiune de mitA înãlþat-o,Ca dupã aceeaSã se roage Celui de SusSã-l ierteªi sã nu-l arunceÎn torentul de foc...

I se iartã greºelileÎntr-o viaþã în careS-a dãruit,Risipindu-se,Deoarece a fost generos,Cu o inimã mare,Cât o ºarã în sãrbãtoare,Iar în momente de singurãtateªi narcotizantã inspiraþieA înþeles cã„Arta e nostalgia lui Dumnezeu”...A cântat,Ca un emigrant, resemnat,În þara lui, pe care,„Luminãtoare fântânã”A socotit-o,Hulit de mediocritãþiªi mult apreciatDe puþini „oameni între oameni”...A murit senin, precum ciobanul mioritic,ªtiind cã lumea Euterpei,Pe fond sufletesc daco-roman,Relevã eufonia tainicã a luneiÎn nopþile limpideDe Sânziene...

Sensul unui triumvirat Poemul se dedicã maestrului SorinFrunzãverde

Eminescu, creatorul nemurit de popor,Moºtenire ne-a lãsat,Acel „fãrã pereche” poem „Luceafãrul”,Simbol al setei de absolutA omului de geniu,Nefericit în viaþa terestrã,Indignând pe toþi cei ce auVocaþia spiritului retrogradConvins fiind cã,Nu o datã,Cei ce împing societatea înainteCu laºitate sunt strãpunºi de ascuþitepumnalePe la spate...

Brâncuºi,Înþeleptul de la Hobiþa,„Columna fãrã sfârºit” creat-a,Ca o miºcãtoare expresie a recunoºtinþeieternePentru toþi eroii neamuluiCare ºi-au sacrificat viaþaCa înlãturate pentru totdeauna sã fieNedreptãþile sociale ºi naþionaleNetezind calea ce duceSpre proclamarea independenþei þãrii.


Enescu, orfeu moldav,Venit din Liveniul mioritic,Aproape de mirificul IpoteºtiDin „spaþiul poeziei eminesciene”,Capodopera „Oedip” ne-a dãruit,Reliefând cu tulburãtoarea mãiestrie,Cã „fericit este cel durat la suflet”Cu el fiind bunãînvoirea între popoare.

Eminescu ºi Luceafãrul,Brâncuºi ºi Coloana infinitã,Enescu ºi Oedip...Sunt avuþiile româneºti de nepreþuit,Prin care neamul nostru,Dãruit frumosului liber,Se-aratã-n simfonia popoarelorCu sufletul înalt ºi drept,Cu inima inundatã-n duioºieªi dezmierdatã de o nestãvilitã iubire deoameni,În concordanþã cu o þarã,Unde doina ºi dorul înnobileazãTot ce-i îngemãnat cu binele ºi adevãrul.În timp ce freamãtul cosmic al codrilornoºtri milenariTãlmãceºte balada mereu schimbãtoarelorlucruri,Luceafãrul,Coloana infinitãªiOedip enescianulÎºi continuã drumu-n veºnicie,Odatã cu eternitatea poporului românªi ne vine a spune:Istoria omeniriiIstoria capodoperelor este!

Popescu Adrian Nicolae, 36 de ani, dinSuceava, de profesie medic primarmedicinã de familie, cocheteazã culiteratura ºi publicã în diverse reviste dinþarã, precum ºi participã la numeroaseconcursuri de literaturã. Deºi nu s-aîncadrat în condiþiile regulamentuluiConcursului nostru de prozã scurtã ed. I,totuºi a participat cu câteva lucrãri, unadintre acestea o publicãm în paginile ceurmeazã.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Steve, Bill ºi vrejul de fasole

- Steve! Hei, Steve!- Ce este?, îi rãspunse acesta într-un târziu,

citindu-i-se buimãceala pe chip.- Steve, trezeºte-te! Am murit, mãi! Suntem

morþi…am ajuns în rai!La auzul unor asemenea cuvinte, Steve

considerã cã sosise momentul sã deschidã ochii ºisã vadã pe viu cum aratã raiul. Se fãcea cã eraupe o plajã cu nisip fin ºi auriu, în faþa lor valurilemãrii aduceau cu ele briza rãcoroasã, iar înjur…totul gol: toþi ºi toate! Plimbându-se de mânã,întinºi pe cearºafuri albe ºi rogojini sau aruncându-se în marele albastru… Parcã era altfel princãrþile sfinte! Ziceau ceva de lapte, miere ºi îngericu harfã…Ceva îi scãpa…Nimeriserã probabili într-un rai pregãtit special pentru temerari ca ei, aºa,mai pãcãtoºi, …ori…

Migrena cruntã ce le strângea amânduroraencefalul ca într-o menghinã le dãdu de înþeles cãla intrare Sfântul Petru nu le pusese fiola.

- Bunã, bãieþi. Sunteþi în regulã?, se auzi ovoce pronunþând o englezã destul de consonanticã…

Întorcând capul, Bill zãrise un chip destulde familiar ce le zâmbea de deasupra capetelor lorîngreunate. În mintea sa, începuserã sã se derulezehaotic o pleaidã de flash-uri, reprezentând fragmentede amintiri ale zilei anterioare. Figura pe care ovedea inversatã cu o sutã optzeci de grade, apãreaºi ea, izolatã, cu destule erori de conexiune înaceastã înºiruire ciudatã. Totuºi, îi era dator acestuisemi-cunoscut cu un rãspuns. Logica nu-l pãrãsiseîncã ºi îi sugera cã ar fi bine cumva, discret sãafle cine este…

- Oarecum…Tu ce faci? Unde-ai fost pânãacum?

- Vã cãutam…Aveam emoþii cã…cine ºtie?...voistrãini, nu cunoaºteþi Vama. Pânã la urmã am zissã vã caut ºi aici, la despuiaþi.

Se fãcea luminã…Astrul zilei rãsãrise demult pe cer, prãjindu-i doar pe jumãtatea de corpsimetricã celeia pe care adormiserã; însã acum se

Concursul nostru de

prozã scurtã


Sã vorbim corect româneºte!

Rubricã de prof. STELA BOULESCULiceul Teoretic „Tata Oancea“ Bocºa

Pentru o scriere ºi o rostire corectã, esteimportant sã ºtim care este originea cuvintelor ºia expresiilor din limba noastrã.

Interesante sunt substantivele comuneprovenite din nume proprii. Un astfel de exemplueste termenul pantalon (< fr. pantalon). El aintrat în vocabularul limbii române abia în 1826,fiind prezent în lucrarea lui Dinicu Golescu,Însemnare a cãlãtoriei mele. La origine,pantalon este legat de numele unui sfânt dinsecolul al IV-lea, San Pantalone, patronul Veneþiei.De-a lungul timpului, a ajuns sã fie folosit chiarca poreclã pentru veneþieni. Termenul pantalonare totodatã legãturã cu un personaj din Commediadell’ arte – Pantalone – un bãtrân desfrânat ºizgârcit care purta pantaloni strâmþi.

Un alt substantiv comun ce aminteºte deunul propriu este sandvici/sendviº. El este legatde numele John Montagu, al IV-lea conte Sandwich,care era un mare jucãtor de cãri, încât cu greuie’ea din joc pentru a mânca ceva. Într-o bunã zi,el ºi-a rugat sluga sã punã mâncarea între douãfelii de pâine pentru a nu se sustrage de la joc.Prietenilor ºi oaspeilor le-a plãcut atât de multacest aperitiv încât l-au rãspândit departe depãmânturile contelui.

Limbajul gastronomic este presãrat cunumeroase cuvinte provenite din nume proprii.

- Savarina îºi primeºte denumireade la Anthelme Brillat-Savarin (1755-1826), magistrat,gastronom ºi scriitor francez, cunoscut pentrufaimoasa replicã: „Spune-mi ce mãnânci ca sã-þispun cine eºti”.

- Prãjitura Joffre are ºi ea o povesteinteresantã.

În 1920, la invitaþia Regelui Ferdinand ºi aReginei Maria, celebrul mareºal francez JosephJacques Césaire Joffre, cunoscut ºi ca Papa Joffre,sosea la Bucureºti, trimis fiind pentru a-l decorape regele României cu „Medalia militarã francezã”.

Pentru a onora vizita ilustrului oaspetefrancez, celebrul cofetar, Grigore Capºa, furnizoral Casei Regale, a creat o prãjiturã de ciocolatã acãrei formã cilindricã o sugera pe cea a caschetelormilitare franceze. ªi pentru cã mareºalul sufereade diabet, maestrul cofetar cu studii la Paris apreparat o prãjiturã nici prea micã, nici preamare, pentru a putea fi consumatã fãrã riscuri decel în onoarea cãruia fusese inventatã.

hotãrî sã facã ziuã ºi în minþile celor doi studenþilondonezi, veniþi în vacanþã pe meleagurile mioritice.Vãzuserã la televizor cã însuºi prinþul Charles erafermecat de frumuseþile acestor þinuturi,îndemnându-ºi supuºii sã cunoascã ºi ei aceastãmicã þãriºoarã: Rãumenia. Nice country! Mai delicatera sã afle unde nimeriserã. Goliciunea „îngerilorfãrã aripi”, gardul din sârmã ghimpatã ºi celedouã borne zugrãvite în culorile drapelului a douãþãri vecine îi poziþionã geografic, inteligenþa lorsfidând orice impregnaþie bahicã, discofort abdominalsau urmã de insolaþie…Vama Veche! ºiGelu…proprietarul chipului familiar, cu care seîmprieteniserã în Gara de Nord, nãzuind împreunãcãtre aceeaºi destinaþie.

- Hai, mergem sã mâncãm ceva? Nu vã efoame dupã o noapte sub cerul liber?

Atunci realizarã ºi ei… Greutatea capetelorîmbibate în bere pânã târziu în noapte le erasprijinitã de rucsacul imens în care-ºi înghesuiserãtoate cele necesare unei vacanþe de vis. Inclusivcortul pe care nu mai apucaserã sã-l instaleze,rãvãºiþi fiind de bucãtãria autohtonã, omniprezentãîn orice colþ al þãrii cu formã de peºte: „Mitch”-acelaºi nume ca al fratelui mai mic al lui Bill,„smolºi” ori „litãlºi” cu muºtar ºi cartofi prãjiþi,toate acestea stropite cu litri de bere…rece! Într-adevãr, se impunea reºarjarea acumulatorilor,înainte de orice consum oricât de minor al energieimetabolismului bazal.

Imaginea unui rocker al vârstei a treia,etalat în toatã splenodarea sa pe un Harley atentlustruit, sorbind dintr-o conservã cu fasole ºi cârnaþiafumaþi le dãdu de înþeles cã trebuia amânatãorice alimentare, impunându-se ridicarea ancoreiºi asemeni predecesorilor Columb sau Magellan sãexploreze noi teritorii pentru campare. Sângeleenglezesc, natura conservatoare a arboreluigenealogic le sugerase în subconºtient cã se impunea descoperi preþ de câteva valuri înspre nord altelocuri, încã acoperite ºi poate mai pãmânteºtidecât Eden-ul în care nimeriserã fãrã de ºtire…

O lecturã obligatorie: cãrþile lui Vasile Bogdan,Bocºa din inimã...


VASILE C. IONIÞÃ

Îºi au ºi ele, cuvintele,soarta lor

Titlul acestui articol traduce celebrul adagiuatribuit pe rând când lui Ovidiu, când lui Marþial,parafrazând de fapt latinescul „Habent suafatalibelli”, acesta referindu-se la cãrþi, dar dictonul/titlul se justificã ºi în cazul cuvintelor unui idiom.ªi denumirea rubricii pe care o inaugurez cu acestarticol este împrumutatã de la Anton Pann, „celînþelept ca un proverb”. În cei 12 ani cât am fostcolaboratorul postului de Radio reºiþean am iniþiatºi am susþinut sãptãmânal o astfel de rubricãspunând ascultãtorilor poveºti despre cuvinte ºiîndrãznesc sã afirm cã s-a bucurat de succes cãciadesea primeam sugestii de la unii ascultãtori ºiodatã cu acestea ºi aprecierile lor.

„Poveºtile” erau formulate accesibil ferindu-mãsã le formulez cu scorþoase argumentepseudosavante. ªi tot aºa voi proceda ºi în ciclulde poveºti despre cuvinte propuse revistei „Bocºaculturalã”. De fiecare datã îi voi provoca pe cititoricu afirmaþii asemãnãtoare celor douã pe care lefac în acest articol inaugural.

De pildã, nu pot lãsa neexplicatã o afirmaþiepotrivit cãreia cuvântul românesc caraghios estede sorginte turceascã ºi cã la origine însemna,potrivit cuvintelor turceºti kara göoz, „ochi negri”.Cum, Doamne iartã-mã, pot susþine o asemeneaaberaþie, mai ales când mã gândesc la câte scrisorii-am scris unei purtãtoare a doi ochi negri ºi buzeroºii, aºa cum era la modã pe atunci cânteculrusesc „oci ciornâie, gubi krasnâie”, respectiv „ochinegri, buze roºii”, dar ºi romanþa româneascãdespre „doi ochi negri, douã stele/ sunt iubireavieþii mele”.

Turcii nu s-au comportat doar ca niºtecuceritori barbari când atacau þãrile româneºti,dovadã cã n-au dãrâmat bisericile sau nu le-autransformat în grajduri de cai, cum au fãcut alþiprovoslavnici cuceritori sau le-am dãrâmat noiînºine într-o anumitã vreme. În perioadele derãgaz, când turcii hãlãduiau prin bâlciuriletârgurilor, cãscau ochii la jocul celor douã pãpuºi;Vasilache ºi Mãrioara, ºi râdeau spunând în limbalor: „kara göos(uite, au ochii negri)”. Bãºtinaºiiauzeau ºi au crezut cã cele douã vorbe suntdenumirea celor douã pãpuºi ºi, în percepþia lor,turcescul „kara göos” însemna „nostim”, „caraghios”.Întâmplãri de acest fel sunt cu zecile, ca sã nu ziccu sutele, în toate limbile. Referindu-ne la limba

româneascã, afirm doar, rãmânând sã vã spunaltãdatã poveºtile corespunzãtoare cã vorba cravatãe înruditã cu etnonimul croat , cã ciudatul animalaustralian, cel care þopãie cu puiul în marsupiu(traista de sub burtã) se numeºte cangur, dar înlimba bãºtinaºilor vorba înseamnã nu înþeleg,º.a.m.d.

Trec la a doua provocare. Regretatul poetGheorghe Azap îmi scria în una din numeroaselescrisori ca rãspuns la tot atâtea din partea mea cãcitise undeva o trãznaie despre cuvântul dezmierdatºi anume cã acesta se înrudeºte cu francezulmerde. Pudice, sursele noastre lexicografice nugloseazã echivalentul românesc. Constatându-iabsenþa m-am dus la dezmierdat ºi cu aceastãocazie am aflat cã înseamnã (sã vã mai spun?) ºicã provine dintr-un latinesc neatestat în scrisdismierdare, în care este evident latinescul merdacare stã la baza merde „excrementele umane ºiale altor animale”, potrivit dicþionarului francezLEXIS. Tot aici, lexicografii care au trudit înalcãtuirea LEXIS-ului dau cu lux de amãnuntetoþi derivaþii care s-au format ulterior intrãriicuvântului latin merde atestat în anul 1220, înlimba francezã...Las cititorii sã desluºeascã singuricorespondenþii româneºti ai derivaþilor, citând, -incomplet, precizez – din LEXIS. Mai întâi despremerde. Se spune aºa despre unele „lucruri fãrãvaloare”; se spune cã nu vezi în faþa ochilor decât„merde”, nu valoarea obiectului; tot merde se cheamãvremea rea (rece, ploioasã, etc.); merde i se spuneºi dezordinei pe care o lasã cineva; se mai spunemerde (sau caca, adaugã LEXIS) de gâscã la cevacare are culoarea gãinaþului gâºtei, între galben ºiverde; merde are ºi o valoare adjectivalã, cãci sespune „Merde!” ºi adaugi (în traducere, evident)„el nu vine la întâlnire!” ªi constat cã „ciudatesunt cãile cuvintelor”, cãci acelaºi merde, interjecþie,redã surpriza plãcutã sau admiraþia cf. „Merde! Cejucãtor formidabil!” Târziu, pe la 1400, e consemnatîn scris ºi merdeux, -euse (ºi aici gãsiþi corespondentulromânesc când e vorba despre un prunc sauscutecele acestuia). Am þinut sã dau ºi acest sens,cãci el ne apropie de înnobilatul dezmierdat, aºacã vã rog sã-l reþineþi. Evident, ºi o afacere poatefi merdeuse; când un film nu e excelent, nicimãcar acceptabil, e merdique. Aþi reþinut chestiacu gãinaþul gâºtei? Adaug ºi adjectivul compus dinmerde ºi oie „gâscã” adicã merdoie ceea ce înseamnãcã ceva are culoarea între galben ºi verde. Ce,parcã româneºte nu se spune (vã rog sã mãscuzaþi cã mã abat de la regula pe care mi-amimpus-o) despre culoarea unei rochii, de exemplu,


Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbei


Contribuþia vlãdiciiElie Miron Cristea ladezvoltarea culturii

româneºti. Etapesemnificative

Pr.dr. VALENTIN BUGARIU

1. Miron Cristea – profil enciclopedic. Primulpatriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fostnu numai un slujitor al altarului strãmoºesc,ci ºi al culturii tradiþionale româneºti: autoral unor monografii, culegãtor de folclor literarºi muzical, întemeietor de muzeu etnografic.

Vlãdica Elie Cristea a vãzut lumina zilei la18 iulie 1868 într-o familie de þãrani din cãtunulUrseni1, Topliþa Românã, jud. Harghita. Casafamiliei Cristea era pe malul drept al Mureºului,spre vest faþã de aºezarea actualã a MãnãstiriiSfântul Ilie2. Familia Cristea însã nu era originarãdin Topliþa Românã, ci din satul Potoc, azi Deleni,comuna Ideciu-Bãi, jud. Mureº3. În veacul al XVIII-lea este amintit un oarecare Vasile Cristea, iobagajuns ,,birãu domnesc”, un fel de vãtaf pe moºiabaronului Kemeny, pedepsit de baron este exilat laTopliþa. Aici s-a nãscut ºi George Cristea, tatãlpatriarhului, participant la revoluþia condusã deAvram Iancu ºi Domniþa care au format o familietimp de 65 de ani (1859-1929). George ºi DomniþaCristea au avut cinci fete ºi trei bãieþi: Ileana,moartã la trei ani, Maria, cãsãtoritã cu preotulIoan Rusu din Viile Tecii, Ileana, mãritatã cuDumitru Antal4, þãran din Topliþa, Paraschivadecedatã la 4 ani, Elvira cãsãtoritã la Bucureºti.Cei trei bãieþi ai soþilor Cristea au fost: Todericãºi Leon morþi de mici ºi Elie, cãlugãrit cu numelede Miron5. Din aceastã primã etapã a vieþii avempuþine date, ºtim de faptul cã viitorul arhiereu îºiajuta pãrinþii la munca câmpului, mai ales lacositul ºi adunatul fânului dar avem dovezi despreportul sãu cu cãmaºã cusutã în casã, cu cioreci, cusuman ºi cãciulã6.

Despãrþirea de pãrinþi ºi plaiurile natale s-aprodus numai în momentul plecãrii în 1883 laGimnaziul Grãniceresc din Nãsãud, de acum valurilevieþii îl vor purta în alte locuri decât Topliþanatalã. Ajuns la liceul din Nãsãud va fi coleg cupoetul George Coºbuc aflat în ultima clasã deliceu. Personalitatea poetului va marca ascensiuneatânãrului Elie pentru totdeauna, versurile poetuluiardelean se vor regãsi în cuvântãrile ºi predicileviitorului prelat. Într-o predicã þinutã în 1931,

patriarhul le-a vorbit credincioºilor despre urã,mânie ºi rãzbunare, încheindu-ºi cuvântul cuversurile celui din Hordou: ,,Mânia în oamenii ceibuni/ Se naºte moartã, se topeºte;/ În cei ca mineun ceas trãieºte;/ În semidocþi trãieºte luni,/ Treiani în proºtii cei din gloatã,/ Iar în miºei viaþatoatã”7. Pe meleaguri nãsãudene s-a dezvoltat însufletul elevului Cristea ºi iubirea faþã de limbaromânã ºi tradiþiile poporului din care se nãscuse.În timpul studiilor liceale s-a dezvoltat în viitorulteolog de mai târziu ºi gustul pentru literaturã. Înnr. 33 din anul 1887 al revistei ,,Familia” dinOradea a apãrut prima sa schiþã literarã intitulatãProsit!, în care se ocupã de strãnutul la diferitepopoare ºi explicã pentru ce românul, când strãnutãcineva, îi zice: ,,Sã-þi fie de bine!”, ,,Noroc!”,,,Sãnãtate!” sau ,,Prosit!”8. Tot în 1887, adicã înultima clasã de liceu Elie Cristea a fost ales ºipreºedinte al Societãþii ,,Virtus Romana Rediviva”,în cadrul acestei Asociaþii a þinut mai multeconferinþe între care amintim pe cea mai valoroasã:Naºterea ºi dezvoltarea jocurilor, în genere, precumºi lãþirea jocurilor naþionale româneºti.

În toamna anului 1887 Elie Cristea s-a înscrisla Seminarul Andreian din Sibiu, aici a devenitpreºedintele Societãþii de lecturã ,,Andrei ªaguna”,funcþie pe care a pãstrat-o pânã la finalizareastudiilor în 1890. În timpul studiilor teologiceavem un al doilea articol semnat de Elie, de astãdatã despre Electricitate ºi rolul ei în economia vieþii,apãrut în ,,Familia”, nr. 29/18889.

Dupã absolvirea teologiei sibiene a fostnumit învãþãtor-director la ªcoala elementarã dinOrãºtie pentru anul ºcolar 1890-1891. A dorit sã-ºi continue studiile la o universitate europeanãera vizat Cernãuþiul, apoi Budapesta. La insistenþelelui Ion Popescu, profesorul de pedagogie de laSeminarul sibian pe lângã mitropolitul MironRomânul tânãrul teolog primeºte din parteaSocietãþii ,,Transilvania” o bursã pentru a puteaurma cursuri în cadrul Facultãþii de Litere ºiFilosofie a Universitãþii Regale din Budapesta.Însuºirea principalã a învãþãmântului superiorbudapestan era interdisciplinaritatea, astfel cã doarîn Facultatea de Filosofie erau înglobate atâtºtiinþele umane (istoria, filozofia ºi limbile), cât ºimatematica, chimia, ºtiinþele naturale etc. Tot încadrul acestei facultãþi funcþiona ºi Catedra delimba românã din 186310. Ajuns student al Catedreide limba românã ºi-a însuºit ºi celelalte disciplinedeschizându-i astfel un orizont enciclopedic cãutatde tânãrul Cristea din primii ani de ºcoalã. Totaici a fost ales membru ºi conducãtor al Societãþiiliterare ,,Petru Maior” al studenþilor români dinUniversitate. Dintr-un raport al societãþii pe anul1891/92 aflãm cã Elie Cristea a citit într-o ºedinþãliterarã a societãþii o lucrare intitulatã Câteva

CrCrCrCrCredinþã ºi spiritualitateedinþã ºi spiritualitateedinþã ºi spiritualitateedinþã ºi spiritualitateedinþã ºi spiritualitate


îndrumãri pentru susþinerea ºi promovarea sãnãtãþiila copii11 în care a dezvoltat principiile pedagoguluiºi medicului englez John Locke (1632-1704). Întimpul studiilor a organizat în demnitatea depreºedinte banchetul festiv în onoarea profesoruluiAlexandru Roman cu prilejul serbãrii jubileului de30 de ani al dascãlului de limba românã de laUniversitate. Cu prilejul acestei serbãri, Elie Cristeadã frâu liber simþãmintelor sale naþionale. ªi-aînceput discursul cu un citat din poezia lui GeorgeSion (1822-1892), intitulatã Limba româneascã: ,,Multe dulce ºi frumoasã/ Limba ce vorbim,/ Altã limbã-armonioasã/ Ca ea nu gãsim...”. A fãcut referire la,,Testamentul” lui Ienãchiþã Vãcãrescu despre,,Creºterea limbei româneºti/ ªi-a patriei cinstire”12.În anul 1895 îºi susþine teza de doctorat 13 cutema: Eminescu. Viaþa ºi opera. Studiu asupra unorcreaþii mai noi din literatura românã, 78 p..

Reîntors de la studii, a fost pentru maimulþi ani secretar eparhial (1895-1902), apoi ,,asesorconsistorial” (consilier, 1902-1909) la ArhiepiscopiaSibiului, un timp redactor la ,,Telegraful român”(1898-1900). În timpul cât a stat la Sibiu ºi-acontinuat activitatea publicisticã. Acum imprimãun volum închinat profesorului sãu, AlexandruRoman (1826-1897). Material pentru viaþa ºiactivitatea lui, Sibiu, 1897, 66 p., apoi Proverbe,maxime, idiotisme, colectate din graiul românilor dinTransilvania ºi Ungaria, Sibiu, 1901, 279 p., dar ºilucrãri care aparþin spaþiului bisericesc:Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Miron Românul, (1898),66 p., Iconografia ºi întocmirile din internul bisericeirãsãritene, (1905), 300 p., Catedrala mitropolitanãdin Sibiu. Istoricul zidirii, (1908), (îi aparþin p. 45-195). Tot la Sibiu, pe tãrâm cultural a fost între1905 ºi 1910 director al Despãrþãmântului IVSibiu al Astrei ºi membru în Comitetul Central alAsociaþiei. Împreunã cu poetul Octavian Goga,Cristea a scos noua publicaþie a Astrei, revistasãptãmânalã ,,Þara noastrã”, cu subtitlul ,,Foaiepoporalã a Asociaþiunii pentru literaturã românãºi cultura poporului român”, care a apãrut la Sibiuîntre 1907-1909, apoi la Cluj între 1922-1938. Pentrutoate aceste merite culturale ºi religioase, ElieCristea a fost distins în 1906 cu ordinul ,,CoroanaRomâniei”14. Pe tãrâm bisericesc tânãrul Elie Cristeaa fost tuns în monahism pe 23 iunie 1902 lamãnãstirea Hodoº-Bodrog de lângã Arad, dearhimandritul Augustin Hamsea, stareþul mãnãstirii,primind numele de Miron, apoi în 1903 a primitdarul preoþiei ºi din 1908 a fost ales protosinghel.

La 21 noiembrie a fost ales episcop alCaransebeºului. Dosarul alegerii l-a cerut arhiduceleFrancisc Ferdinand, cãci eram omul lui de încredere,din clerul ortodox. Dr. Vaida Voievod, ce sta prinViena, tot mereu interpela pe adjutantul lui: ,,Ce-i cu alegerea lui Dr. Cristea”.Adjutantul odatã îirãspunde: ,,Nu vã faceþi griji. Am pe birou scrismare cu creionul roºu: Dr. Cristea episcop laCaransebeº. Nu uit”. Relaþia asta mi-a stricat la

Budapesta ºi mai tare. Are legãturi ºi cu Bucureºtiulºi cu Viena. Cum e mai rãu. Astfel fiind a III-aalegere la Caransebeº ºi fiind strâmtoraþi, mi-acerut încã Apponyi o declaraþie, cã fiind episcopnu voi lucra contra legilor ºi integritãþii Statuluiungar. Parcã presimþeam. I-am spus, cã de sine seînþelege, cã episcopii ºi toþi cetãþenii trebuie sãobserve legile15.

Dupã unirea de la Alba-Iulia, în 1919 a fostales mitropolit primat, iar din 1925 patriarh alBisericii Ortodoxe Române. Greutatea începutuluia cãzut pe umerii celui dintâi patriarh, acesta nua rãmas numai un om de culturã, ci a devenit unorganizator, un lucrãtor, arhitect, legiuitor, meºtertipograf, dascãl de ºcoalã nouã. Odatã venit laBucureºti a gãsit reºedinþa rãvãºitã de rãzboi ºi delipsa unei administraþii eficiente, totul fiinddãrãpãnat, o bombã germanã cãzuse chiar pepalat. Aproape cã-þi vine greu sã-þi imaginezi astãzicum va fi arãtat atunci Dealul Mitropoliei! Depildã, cerdacul de lângã paraclis era închis cuferestre ºi coloanele nu se mai vedeau. Restaurareas-a terminat în 1923. Jos grajduri, priveliºtea estecea mai tristã. Grajduri rele, rupte, proptite. Grajdul–deºi din zid bun- neglijat, fãrã uºi, fãrã nimic,totul rupt. Se þineau acolo porci, cai, vaci. Eralângã parlament ºi o grãdinã de vreo douã pogoane,plinã de bãlãrii, brusturi, urzici, oþelari. În 1921-1922 a refãcut-o ºi a recoltat legume de ºase miide lei. A plantat acolo ºi 200 de altoi. Avea ºi oserã. În grãdinã a plantat liliac altoit, trandafiri ºibrazi16.

Organizator al Bisericii Ortodoxe, subpãstorirea sa s-au înfiinþat mai multe instituþii aleBisericii: Tipografie, Seminar Teologic, Institut Biblic,Cãmin preoþesc, publicaþii bisericeºti, a precizatlocul ºi rolul religiei ca materie de învãþãmânt.Tipografia a fost instalatã la Cernica în care aufost publicate cãrþile de cuvântãri ale patriarhului,revista ,,Biserica Ortodoxã Românã” care ºi-a reluatapariþia în 1921, revista ,,Apostolul” a ArhiepiscopieiBucureºtilor. În sprijinul preoþilor vãduvi a pusbazele unui cãmin preoþesc care funcþioneazã ºiastãzi, pentru tineri a pus la Cernica bazele unuiSeminar Teologic deschis în 1929 care a dat Bisericii:ierarhi, stareþi, profesori de teologie, preoþi. Oaltã realizare care dureazã ºi astãzi este InstitutulBiblic Ortodox în cadrul cãruia a apãrut Bibliasinodalã (1926), în îngrijirea lui Nicodim Munteanu,Gala Galaction ºi Vasile Radu.

Cea mai importantã ipostazã a patriarhuluiMiron a fost cea de arhitect, de la plãnuita Catedralãa Mântuirii Neamului, la emblema Patriarhiei.,,Eu aveam gata ceva emblemã, dar era numai oîncercare. Spre a o complecta, am dat directivepictorului Costin Petrescu, ca –pe baza lor- sã sefacã un proiect. La mijloc era un vultur cu aripiledesfãºurate ºi cu o cruce în gurã. Aveam încã dinArdeal un proiect <<cu crucea în cioc>>. ªi fiindcãºi vulturul din emblema þãrii are în cioc cruce,


ceea ce e foarte lãudabil, cãci ridicã caracterulcreºtin al þãrii, era absolut necesar sã nu fievulturul cu crucea în cioc. Dar Regele Ferdinandnu înþelegea ce cautã <<vulturul>> în emblemaPatriarhiei. Atunci i-am explicat cã vulturul esimbolul arhieriei17.

Ca legiuitor s-a preocupat de Legea ºi statutulde organizare a Bisericii Ortodoxe Române, deunificarea bisericeascã pe baza Statutului ºagunian,de ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangulde Patriarhie (1925). Pe tãrâm naþional s-au înfiinþatnoi episcopii: Episcopia Oradiei, Episcopia Vadului,Feleacului ºi Clujului, Episcopia Maramureºului ºicea a românilor ortodocºi din America. Pentruclerici, patriarhul a creat ,,Asociaþia generalã aclerului român ortodox”, instituþie patronatã decreatorul ei. Pe plan interortodox, patriarhul Mirona propus organizarea unui Sinod ecumenic care sãdezbatã urmãtoarele probleme: combaterea sectelor,reforma calendarului, revizuirea unor momenterituale, oganizarea unor instituþii de propagandãortodoxã, recãsãtoria preoþilor vãduvi, ridicareastãrii monahismului oriental18.

În viaþa politicã, patriarhul a fãcut parte dinregenþã între anii 1927-1930, iar în 1938-1939 afost prim-ministru19. A trecut la cele veºnice pe 6martie 1939 fiind înmormântat în catedralapatriarhalã din Bucureºti.

Note1 Locul naºterii a devenit ºi pseudonim literar,

tânãrul Elie semneazã cu apelativul Elie Dinurseni.2 Ilie ªandru, Patriarhul Miron Cristea,

Editura ,,Grai Românesc” a Episcopiei Ortodoxe aCovasnei ºi Harghitei, Miercurea Ciuc, 2008, p.34. (Se va prescurta în continuare PatriarhulMiron...).

3 Ilie ªandru, Patriarhul Miron..., p. 29.4 Tatãl arhiereului Emilian Antal Târgo-

viºteanul (1894-1971), nepotul patriarhului Miron.5 Ilie ªandru, Op. cit., p. 32-33.6 Op. cit., p. 47.7 Miron Cristea, Pastorale, predici ºi cuvântãri,

vol. IV, Tipografia Cãrþilor bisericeºti, Bucureºti,1938, p. 204.

8 Ion Rusu Abrudeanu, Dr. Miron Cristea,Ediþie nouã, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,2009, p. 46.

9 Ion Rusu Abrudeanu, op. cit., p. 46.10 Maria Berényi, Culturã româneascã la

Budapesta în secolul al XIX-lea, f. ed., Giula, 2000,p. 61. (Se va prescurta în continuare Culturãromâneascã la Budapesta...).

11 Aceastã conferinþã a fost publicatã în foiþa,,Telegrafului român” (N-rele 9, 10, ºi 11) din1896.

12 Ilie ªandru, Patriarhul Miron..., p. 56-57.13 În literatura de specialitate, teza de doctorat

este mult disputatã, unii cercetãtori înclinã sã oîncadreze filologiei: Ion Rusu Abrudeanu, AntoniePlãmãdealã (în primele scrieri), Ilie ªandru, MirceaPãcurariu în manualul de I.B.O.R, este rezervatîn cealaltã lucrare, Dicþionarul teologilor români(1996), unde menþioneazã reuºita lui Cristea subnumele tezei, neîncadrând-o specialitãþii. Ceilalþicercetãtori înclinã teza spre filosofie: RomulusCândea, Gheorghe Cotoºman ºi Gheorghe ªora.Elie Cristea nota: ,,În Budapesta m-am apucatserios de studii; am cercetat prelegerile, am adunatmaterial pentru tema de Dr., pe care am conceput-o în luna Decemvrie 1894. Dupã primirea tezeiam cerut termen, ºi ca sã nu mã amâne cuverbalul pânã la finea lui Iunie, am cerut pe 3/15Maiu, când avea decanul câteva ore disponibile.Suportând cu succes examenul, am fost imediatpromovat la gradul de Dr. philosophae, adecã înSâmbãta proximã. Universitari români au fostmulþi de faþã. [...]” (Gh. Cotoºman, Contribuþii laIstoria vieþii româneºti din Transilvania la fineaveacului al XIX-lea. Însemnãri inedite ale PreaFericitului Patriarh Miron, în ,,Anuarul AcademieiTeologice Ortodoxe Române din Caransebeº” (1939-1940), Tipografia Diecezanã, Caransebeº, 1940, p.14. Cercetând teza putem opinia cã lucrarea seîncadreazã prin conþinut filologiei, autorul abordândistoria literarã, lingvistica ºi stilistica, noþiunilefilozofice prezente sunt teoretice, introductive. Esteo lucrare filologicã susþinutã la Facultatea deFilozofie care i-a conferit titlul academic. Lucrareadin pãcate a rãmas netradusã pânã în 1984, cândmitropolitul Ardealului, Antonie Plãmãdealã opublicã în româneºte în volumul Pagini dintr-oarhivã ineditã. Documente literare, Editura Minerva,Bucureºti, 1984. Traducerea mitropolitului Antonieeste redatã ºi în volumul Doi ardeleni despre MihaiEminescu: Vasile Goldiº ºi Elie Miron Cristea, EdituraViaþa arãdeanã, Arad, 1999, scris de Gheorgheªora ºi Iulian Puicã. O a doua traducere a textuluiierarhului Cristea este realizatã de Maria Roºca(1997), Dr. Elie Cristea, Luceafãrul poeziei româneºtiMihai Eminescu, Ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de....,Editura Ginta Latinã, Bucureºti).

14 Ilie ªandru, Patriarhul Miron..., p. 108-109.

15 Antonie Plãmãdealã, Contribuþii istoriceprivind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea,documente, însemnãri ºi corespondenþe, TiparulTipografiei Eparhiale, Sibiu, 1987, p. 324. (Se vaprescurta în continuare Contribuþii istorice...).

16 Antonie Plãmãdealã, Contribuþii istorice…,p. 80.

17 Antonie Plãmãdealã, op. cit., p. 376.18 Op. cit., p. 21.19 Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe

Române, vol. III, Editura Institutului Biblic ºi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti,1994, p. 429.


Spiritualitate ºi culturãortodoxã

In memoriam ArhimandritTãnase Petroniu, stareþulSchitului Prodromu de pe

muntele Athos1914-2011

În data de 22.02. 2015 s-au împlinit patruani de la plecarea din aceastã lume a fostuluistareþ al Schitului Prodromu de pe Muntele Athos,pastorul obºtei monahale româneºti de aici.

Nãscut în localitatea Fãrcaºa de pe ValeaBistriþei moldoveneºti în anul 1914, s-a dedicat detimpuriu monahismului românesc absolvind cursurileSeminarului Teologic de la Mãnãstirea Cernica,concomitent cu cele ale Facultãþilor de Matematicãºi Filosofie din cadrul Universitãþii bucureºtene.

În timpul studiilor de la Cernica s-a aflatprintre membrii miºcãrii spirituale „Rugulaprins”dintre care meritã amintiþi: Andrei Scrima,Benedict Ghius, Teoctist Arpaºu, Nicolae Bortaºiu,alþi monahi ºi preoþi, dar ºi intelectuali ai vremii.

În urma emiterii Decretului 410/1959 decãtre autoritãþile comuniste, foarte mulþi dintrepreoþii ºi monahii consacraþi au fost nevoiþi sãtrãiascã ºi sã activeze în condiþii de clandestinãtateîn incinta puþinelor mãnãstiri rãmase în activitate,precum Slatina, Sihãstria ºi Neamþ, aºa cum afost cazul cãlugãrului Tãnase Petroniu.

Dupã încetarea persecuþiilor religioase înjurul anului 1964, datoritã calitãþilor sale ºi acunoºtinþelor dobândite, cãlugãrul Tãnase Petroniudevine secretarul particular al Mitropolitului NicodimMunteanu.

Dorinþa arzãtoare a monahului TãnasePetroniu a fost întotdeauna aceea de a merge peMuntele Athos unde sã încerce revigorarea ºicontinuarea tradiþiilor multiseculare ale ortodoxieiromâneºti de aici.

Ca vieþuitor al Mãnãstirii Neamþ, TãnasePetroniu primeºte în anul 1978 din partea PatriarhieiRomâne, drept sarcinã de „ascultare”, sã meargãla Schitul Prodromul din „Grãdina Maicii Domnului”pentru a contribui la reorganizarea activitãþii celor19 cãlugãri de aici.

La sosirea sa în Grecia, schitul se afla într-o avansatã stare de degradare fizicã, singurelebunuri ale cãlugãrilor de aici fiind hrana in suficientãºi hainele primite din þarã.

Prin exemplul sãu personal, râvna, credinþaºi multã muncã într-un timp istoric relativ scurt,aproximativ 30 de ani, schitul s-a transformatîntr-o adevãratã mãnãstire, cu nimic mai prejosdecât cele greceºti, ruseºti, sârbeºti, bulgãreºtisau georgiene.

Întrebat fi ind cum a reuºit aceastãtransformare în bine a schitului, pãrintele TãnasePetroniu a rãspuns cã numai printr-o credinþã

fermã ºi neabãtutã în Dumnezeu, o muncãnecontenitã, ziua ºi noaptea, post, rugãciune ºiodihna strict necesarã a fost posibil acest lucru.

În anul 2008 când am ajuns la Prodromu,schitul dispunea de o Bisericã centralã din piatrãbine îngrijitã ºi întreþinutã, biblioteca deosebit devaloroasã în care se pãstreazã cãrþi ºi documentedeosebit de valoroase pentru cultura ºi spiritualitateapoporului român, sala de mese (Trapeza), numeroaseateliere ºi chilii în care-ºi desfãºoarã activitateacei 25 de cãlugãri existenþi atunci, aducþiune deapã, curent electric, icoane, odoare ºi moaºteleunor sfinþi veneraþi cu evlavie atât de cãtrevieþuitorii schitului, cât ºi de pelerinii veniþi aici.

În momentul în care l-am cunoscut, deºiavea deja 94 de ani, pãrintele Tãnase Petroniu,dând dovadã de o imensã experienþã monahalã ºilaicã, fãcând ºi susþinând unele judecãþi de valoareprofunde atât de naturã monahalã cât ºi filosoficã.Abordând locul ºi importanþa cãlugãrilor, pãrintelePetroniu a fãcut o analizã mai mult sau mai puþinpertinentã.

Prima cerinþã obligatorie pentru orice cãlugãreste sã trãiascã o viaþã simplã ºi sãrãcãcioasã, sãrespingã ºi sã nu accepte niciodatã ºi sub nicioformã sã se îndepãrteze de viaþa duhovniceascãdeoarece, mai devreme sau mai târziu, dacã nurespectã aceste principii, viaþa monahalã ºi inclusivcãlugãrii vor dispãrea în mod inevitabil.

Într-o obºte cãlugãreascã sau monahalã,cumpãtarea este condiþia obligatorie, nesocotireaei fiind consideratã ca un sprijin acordat Diavolului,principalul adversar în lupta dusã de cãtreDumnezeu ºi monahi împotriva lui.

În scurta perioadã în care m-am aflat laProdromu am constat faptul cã pãrintele TãnasePetroniu a fost un adevãrat exemplu de urmatpentru toþi, în ciuda aparenþelor de om dur ºiintransigent în primul rând cu sine ºi apoi cuceilalþi, nu a fãcut rãu nimãnui ºi niciodatã,cerând doar acele lucruri pe care însuºi le fãcuseanterior.

Participând la slujba de noapte, specificãaºezãmintelor monahale, care s-a þinut între orele2.00 – 8.00, am fost profund miºcat de faptul cãdeºi vârsta ºi boala îi permiteau sã stea pe scaunuldin stranã case odihneascã, a stat întreaga slujbãîn picioare rugându-se alãturi de ceilalþi cãlugãriºi mireni.

Pânã în ultimele momente ale vieþii, pãrinteleTãnase Petroniu a refuzat orice fel de ajutor dinpartea cuiva, ocupându-se personal de toateproblemele gospodãreºti din chilia sa, inclusivspãlarea hainelor personale.

Un alt principiu de bazã al vieþii monahaleeste acela al vieþuirii obligatorii în mãnãstire sauschit ºi limitarea cu maxima responsabilitate apãrãsirii obºtei.

Din anul 1978 ºi pânã în anul 2008 pãrintelePetroniu a plecat o singurã datã din obºtea pecare a condus-o la cererea Patriarhului Bartolomeu,cu care a fãcut o vizitã la Bucureºti, ca invitat alPatriarhiei Române. A acceptat aceastã deplasarepe care a considerat-o ca pe o „ascultare” cerutãde cãtre un înalt ierarh.


Crezul sãu în aceastã problemã a fost cãfiecare cãlugãr nu trebuie sã-ºi pãrãseascã obºtea,sã-i ducã viaþa rugându-se permanent în chilia sa,sã înveþe în permanenþã ºi sã se roage pentrumântuire.

Virtutea principalã a oricãrui cãlugãr era înviziunea pãrintelui Petroniu smerenia, oferindcelorlalþi ºi în aceastã direcþie exemplul sãu. Amcunoscut aceastã calitate excepþionalã a sa într-oîmprejurare aparent banalã pentru mulþi dintremireni.

Dupã ce s-a terminat servirea mesei înTrapezã de cãtre cãlugãri ºi pelerini, la ieºire, petrepte, au aºteptat stareþul ºi duhovnicul schitului,care cu o deosebitã evlavie i-au binecuvântat petoþi cei care ieºeau de acolo.

Alãturi de smerenie, pãrintele Petroniu adat dovadã în toatã viaþa sa de modestie ºiînsingurare asumându-ºi responsabilitatea pentrutoate lucrurile mai puþin bune fãcute de oricaremembru al obºtei, considerându-se singurul vinovat.

În afara meritelor sale de necontestat castareþ al schitului, pãrintele Petroniu m-aimpresionat în mod plãcut în legãturã cu experienþasa ºi în domeniul filosofiei ºi psihologiei.

Din punct de vedere filosofic, pãrintelePetroniu considera faptul cã la baza tuturor relelorºi necazurilor cotidiene se aflã grija pentruproblemele lumeºti, neglijându-se aspectele spiritualeºi credinþa.

Oamenii nu sunt deplin conºtienþi cã toateacestea sunt trecãtoare, depãºirea lor putându-serealiza prin mai multã muncã ºi mai puþinã odihnã,lucruri pe care le-a susþinut ºi realizat în întreagasa viaþã.

Cunoscând faptul cã înainte cu puþin timpGeorge Becali a oferit un ajutor în bani obºtei dela Prodromu pe care pãrintele Petroniu i-a refuzatpoliticos dar ferm, l-am întrebat ce l-a determinatsã refuze, lucru de neînþeles chiar ºi pentru destulde mulþi preoþi din România actualã. Rãspunsulsãu a fost deosebit de reliefant:

„Un cãlugãr adevãrat nu trebuie sã se dedicetreburilor lumeºti. Adevãrata sa menire este aceeade a sta de vorbã cu Dumnezeu, renunþarea laacest dialog ºi acceptarea, mãcar în parte, aconstrucþiilor din piatrã, va face ca duhul sfânt sãse ducã de la el, transformându-l în piatrã.”

Pãrintele Petroniu a transmis celor prezenþicã cei care acceptã lucrurile pãmânteºti îndetrimentul celor sufleteºti, spirituale, le vor pierdeîn mod inevitabil pe ambele.

În opinia sa ” cãlugãrii care acceptã bani îºiasumã un risc major, acela de a pierde grijaacordatã de cãtre Dumnezeu, devenind slujitoriiDiavolului care nesocoteºte modestia ºi hãrnicia.”

Consecvent acestui crez, pãrintele Petroniua fost toatã viaþa sa un luptãtor ºi adversarneîmpãcat al Diavolului cu ispitele sale, rugându-se cu evlavie ºi puternic pentru salvarea tuturoracelora care au pãcãtuit într-un fel sau altul, fiindsincer dezamãgit ºi supãrat atunci când nu areuºit sã-l învingã pe Diavol.

Pe baza experienþei sale îndelungate, pãrintele

Petroniu a recomandat tuturor care au vrut sã-lasculte, credinþa în Dumnezeu ºi în MaicaDomnului, ocrotitoarea Athosului.

Abordând problematica lumii contemporane,pãrintele Petroniu s-a referit la modelele economiceºi sociale existente, fãcând comparaþie între modelulUE ºi modelul Athos. A reproºat modelului UElipsa abordãrii unor probleme de interes major,rolul ºi importanþa lui Dumnezeu pentru oameni,dar ºi a creºtinismului în condiþiile în care unnumãr foarte mare dintre aceºtia sunt creºtini.

A atacat foarte dur ºi a contestat vehementproblema ecumenismului, dând ca exemplu gestulmitropolitului Nicolae al Banatului, acuzându-l deîndepãrtarea de la credinþa ortodoxã româneascãautenticã.

Înþelegerea ºi pacea universalã sunt posibileîn viziunea sa dacã s-ar aplica modelul Athosuluiunde trãiesc laolaltã cãlugãri din Grecia, Rusia,România, Serbia, Bulgaria sau Georgia în condiþiileîn care de sute de ani nu s-au înregistrat neînþelegerisau încercãri de nesocotirea identitãþii lor naþionalesau încercãri de asimilare forþatã.

În timpul discuþiilor purtate cu pãrintelePetroniu timp de mai multe ori din zi ºi dinnoapte, l-am rugat sã facã unele precizãri înlegãturã cu cele mai cunoscute preocupãri alemirenilor, respectiv moarte, viaþa veºnicã ºi iadul.

Despre moarte, pãrintele Petroniu consideracã aceasta este o etapã din existenþa omului, carenu trebuie sã-l sperie, acceptând-o ºi pregãtindu-se din timp pentru ea. Din punct de vederespiritual, moartea este o continuare a vieþii înplan spiritual, spiritul fiind cel care va trãi veºnic.

În virtutea ortodoxiei româneºti, pregãtireapentru moarte a omului se face în mai multeetape ale vieþii sale. Iertarea pãcatelor, credinþasincerã ºi solicitarea ajutorului lui Dumnezeu,spovedania ºi împãrtãºirea.

În timpul Judecãþii la care va fi supusfiecare om, pãcatele neiertate vor conta foartemult, determinante pentru a ajunge file în Rai, fieîn Iad. „Chinurile Iadului” sunt, în viziunea pãrinteluiPetroniu, încercãrile la care sunt supuºi oamenii,devenite grele privaþiuni care în aceastã fazã numai pot fi satisfãcute sau realizate, cãutarea lorstând la baza suferinþelor Iadului.

Recunosc faptul cã pânã am ajuns pe MunteleAthos ºi am luat contact cu viaþa athonitã, aveamo anumitã idee în legãturã cu sistemul de valoricare guverneazã viaþa, unele dintre ele aparentsuperioare, am constatat cã adevãratele valoripentru om sunt cele morale ºi spirituale.

Cred cã încã mai avem multe de învãþat dela modelele spirituale athonite care se bazeazã pemuncã, mod de viaþã auster, credinþã sincerã ºiprofundã în Dumnezeu, rugãciune continuã, aºacum le-am perceput eu în locul numit „GrãdinaMaicii Domnului” alãturi de oameni numiþi, pebunã dreptate, „sfinþi în viaþã”.

MIHAI ILIE SURU


încã doi-trei ani dupã aceea. Exista sistemul deînvãþãmânt preuniversitar cu 4 clase obligatorii,ciclul al II-lea, clasele V-VII, iar din 1962 V-VIII,cu examen de absolvire; liceul teoretic cu profilelereal-uman, liceul industrial, pedagogic, sanitar, dearte ºi ºcoala profesionalã.

Se spunea în epoca aceea cã elevii cei maibuni merg la liceu unde se intra prin concurs, iarceilalþi la ºcoala profesionalã unde intra toatãlumea. Fals. Nu intra toatã lumea, iar la anumiteprofiluri ca: electricieni, strungari, etc. se intra cuexamen de admitere din matematicã ºi fizicã,exigent. Veneau la ºcoala profesionalã ºi destuielevi foarte dotaþi intelectual ºi serioºi, din motivemateriale, copii sãraci veniþi sã-ºi facã un rost înviaþã, iar ºcoala profesionalã, pe lângã cazare ºimasã gratuitã, le oferea ºi haine, încãlþãminte,manuale, rechizite ºcolare ºi foi de drum gratuitsã meargã în vacanþe acasã. Trebuiau sã încheieun contract cu întreprinderea tutelarã prin carese obligau ca la absolvire sã lucreze aici 4 -5 ani,altfel trebuiau sã plãteascã 4-5.000 lei contravaloareacontractului ori dacã erau exmatriculaþi în timpulºcolarizãrii, regulamentul ºcolar fiind foarte exigent.Astfel cã, de voie, de nevoie, trebuiau sã fieserioºi ºi disciplinaþi.

Pe lângã obiectele de studiu de specialitatepe care le fãceau cu ingineri-profesori, în primiidoi ani fãceau trei zile din ºase pe sãptãmânã ºimatematicã, fizicã, chimie, ºtiinþe politice, limbaºi literatura românã, iar celelate trei zile erau depracticã în ateliere-ºcoalã, unde aplicau cele învãþatela clasã. În anul al III-lea practica o fãceau înîntreprinderea tutelarã unde urmau sã se angajezedupã absolvire, câte patru zile pe sãptãmânã, iarîn celelalte douã de ºcoalã fãceau numai disciplinetehnice de specialitate plus organizarea ºiplanificarea producþiei. Aºa au ieºit adevãraþiimeseriaºi de acum 40 – 50 de ani dupã caretânjim azi. Mulþi dintre ei urmau apoi liceul laseral, iar la absolvire unii chiar o facultate oriºcoli de maiºtri. Nu numai Politehnica, ci ºifacultãþi umaniste.

Aceasta pânã în 1974 când ministrulînvãþãmântului de atunci în spiritul minirevoluþieiculturale maoiste începute ºi la noi, a transformatºcolile profesionale în licee industriale, apoi înGrupuri ºcolare industriale. Aºa a început declinulînvãþãmântului profesional. Liceul era de patruani încheiat cu bacalaureat ºi certificat de înaltãcalificare, deºi, în fapt, calificarea profesionalã aacestor absolvenþi era inferioarã celor cu ºcoalãprofesionalã. Aceasta deoarece numãrul orelor despecialitate ºi de practicã în atelierele ºcoalã eramai redus ponderea având-o disciplinele teoretice.Pe lângã cele amintite deja mai fãceau istorie,geografie, biologie, douã limbi moderne, etc. ªinici interesul ori seriozitatea de a învãþa meserienu mai erau ca a celor de la ºcoala profesionalã,ei aspirând cãtre învãþãmântul superior.

O scurtã perioadã, cele douã forme deînvãþãmânt profesional au mers în paralel, durataºcolii profesionale reducându-se la 1,5 – 2 ani.Apoi, dupã ce s-a generalizat învãþãmântul dezece ani, aºa-numita treaptã I, cei mai buni dãdeauexamen de admitere pentru treapta a II-a, ceilalþicontinuând la ºcoala profesionalã de 1 – 1,5 ani cupractica în întreprindere.

Liceul seral înfiinþat odatã cu transformareaºcolii profesionale în liceu industrial a fost laînceput de patru ani, începând cu clasa a IX-a,apoi de cinci ani, dar începând cu clasa a XI-a,ºcoala profesionalã echivalând cu clasele a IX-a ºia X-a, ceea ce nu prea corespundea realitãþii ºirezultatele s-au vãzut în calitatea absolvenþilor.Cei mai buni absolvenþi de liceu seral i-a datliceul teoretic cu ani în urmã, dar acele liceeteoretice cu toate formele aveau sã se transformeîn licee industriale la începutul deceniului al 9-lea, dupã 1980 în judeþe mai rãmânând douã-treiîn oraºele mari pe lângã liceele pedagogice care s-au pãstrat ºi eventual unul sanitar ori de artãunde era concurenþã foarte mare ºi intrau numaicei mai buni elevi.

Procesu l de degradare a ca l i tã þ i iînvãþãmântului s-a accentuat ºi a atins cotealarmante dupã 1980 când anul ºcolar începea cupractica în agriculturã la recoltat de porumb,cartofi, fructe etc. neintrându-se la clasã decâtatunci când se termina recoltatul, pe la sfârºitullui octombrie ºi chiar mai târziu, iar primãvara lacurãþitul pajiºtilor, parcurilor, etc. plus muncãpatrioticã la sortatul legumelor în depozite, curãþenieîn Avicole, etc. ºi cum nu se pierdea suficienttimp de la cursuri ºi instruire practicã cu acestea,c mai venit ºi „Cântarea României” plus „Daciada”cu toate etapele: pe ºcoalã, oraº, judeþ, zonã, þarãla care era mobilizatã toatã suflarea ºcolilor.

Când sã mai faci ºi carte? În timpul ce mairãmânea, foarte puþin, când profesorii trebuiau sãparcurgã ºi programa, sã ºi evalueze ( erau treitrimestre cu trei lucrãri scrise, teze, ce trebuiaucorectate la timp ca sã aibã elevul posibilitatea sã-ºi corecteze media. Totul era un compromis, fiindcãse fãcea de mântuialã, sã fie fãcut dacã vineinspecþia.mai era ºi presiunea de sus sã nu laºicorigenþi ori repetenþi cã ºi promovabilitatea intraseîn întrecerea socialistã: cu cât aveai promovabilitatemai bunã ºi cu medii câz mai mari, cu atât eraimai apreciat de cãtre superiori ºi invers. În felulacesta nota, consideratã pe bunã dreptate salariulelevului pentru cantitatea ºi calitatea muncii lui,nu mai rãsplãtea aceasta, primea un salariunemeritat. Învãþaþi aºa încã din ºcoalã, aceºtiabsolvenþi nu mai ºtiau nici carte, nici meserie ºinici nu-i interesa sã ºtie, au ajuns activiºti departid, UTC, etc. „muncitori cu gura” cum sespunea, care veneau sã-i controleze, sã-i umileascãpe dascãli, sã le dea indicaþii preþioase, etc.

Dar aceasta nu este totul. Va urma.

Educaþia cea de toate zilele

(Urmare din pag. 4)


Ecoul Mioritic

ªi azi când simt mirosul de drob de mielîmi aduc aminte de colinele noastre, de vãile ºimunþii plini cu turme de oi ºi stâne. Mergeamla cules de fragi ºi cãpºuni sãlbatici care creºteaudin abundenþã în pãmântul îngrãºat de oi, apoidãdeam de câte o colibã în care intram ºiobservam curios obiectele trebuincioase la celede zi cu zi ºi la prepararea produselor dinlapte. De araci stãteau atârnate una lânga altabrânza, urda ºi caºul din care se scurgea zãrul.Mama mergea întotdeauna dis-de-dimineaþã lapiaþa de peste drum ca sã cumpere urdã proaspãtãºi smântânã. Primãvara, când se topeau zãpezileºi rãsãreau ghioceii, apãreau ciobanii în piaþãsã vândã miei. Era o nebunie pentru un copilca mine tot acest spectacol în care se intersectauvocile oamenilor cu glasuri de animale ori ciripitde pãsãrele. Era zarvã mare ºi toþi se târguiau,ca în final sã vezi oameni cu feþe fericite ºiîmpãcate pentru câºtig si pentru o masãîmbelºugatã de Paºte, provizii pentru ciobani,fluiere ºi opinci noi, bundiþe ºi podoabe pentruciobãniþe.

Noi, românii trãim de mii de ani înarmonie cu pãmântul. SUNTEM PE ACESTEMELEAGURI CARPATINE DINAINTE DEÎNGHEÞURI (întrebaþi-l pe Zamolxe care nespune cã suntem legaþi de perioada anilor deaur ai omenirii). Venim din eternitate ºi mergemîn ea. Lucian Blaga îi spunea lui Mircea Eliadecã noi, românii, nu putem fi decât o culturãminorã: „Cultura româneascã este o culturãminorã, având ca «vârstã adoptivã» copilãria.”Desigur cã marii filozofi ai omenirii judecãmaturitatea unui neam prin prisma intelectualã.Însã, dacã e sã ascultãm ce ne spune PetreÞuþea despre un laureat Nobel ºi o bãtrânã dela þarã, «În faþa lui Dumnezeu, bãtrâna e om, iarlaureatul dihor, ºi el aºa moare,» putem afirmacã existã o maturitate culturalã în ‘ignoranþa’omului simplu, pe care acesta din urmã nu ovede sau nu e antrenat sã o recunoascã. Culturaunui neam se maturizeazã prin osmozã,moºtenindu-se din tatã în fiu, lucru care lipseºteîn vest datoritã distrugerii nucleului familial.Aborigenii din Australia nu au limbã scrisã. Eiîºi transmit de cincizeci de mii de ani culturape cale oralã, prin cântec ºi dans, prin obiceiuriºi tradiþie. Dintotdeauna pãrinþii au crescutîmpreunã cu bunicii ºi copiii, mecanism princare cultura s-a transmis, in timp ce în vest,membrii unei familii sunt încurajaþi sã trãiascã

separat ºi independent, tãindu-se astfel firulcontinuitatii. De aceea, în vest avem spaþiifragmentare sau specializate ºi ca atare elesunt rupte de evoluþie, nu au timp de maturizareca ºi cel Mioritic. În ziua de azi se observãtãierea acestui cordon ombilical cultural în cazulnoilor generaþii.

Emigraþii ºi-au pãstrat identitatea datoritãacestei continuitãþi ancestrale. Tradiþiile culturaleau fost conservate mii de ani, impregnate înADN-ul românului precum vremurile în ineleledin trunchiul copacilor. Eu am supravieþuit înoccident datoritã limbii ºi a culturii pãrinþilor ºistrãmoºilor mei. A mã ruga lui Dumnezeu înlimba pãrinþilor mei a fost un dialog imaculatcu Creatorul, pe când în englezã ar fi fost unspectacol Shakespearian. Forþa cuvântului înlimba pãrinþilor are un efect vindecãtor.Emigranþii români au reþinut spaþiul Mioriticprin limba lor, prin mâncãruri ºi muzicã, prinîmbrãcãminte ºi contribuþii la spaþiul noii þãri.Am creat familii noi, case de culturã, cluburiculturale ºi sportive, ºcoli în limba românã,biserici, ziare ºi reviste ºi chiar biblioteci, amînfiinþat posturi de radio ºi televiziune în limbaromânã. Am organizat expoziþii ºi festivaluri ºiam ieºit la serbãri câmpeneºti invitând musafiridin alte culturi. Am pãstrat legãtura cu þaramamã prin Departamentul românilor depretutindeni ºi am realizat acþiuni ºi schimburide experienþã cu instituþii de acasã.

Ca român adevãrat nu te poþi lipsi despaþiul Mioritic. Asta ar însemna sã te laºipurtat de vântul nemilos al timpului ºi vremurilorcare, încet, dar sigur te va dezrãdãcina. Pentrumine, ar însemna sã-mi amputez o parte dinviaþã ºi din suflet. Sunt unii care spun cã ei nusunt români ºi îi cred. Ei nu aparþin acestuineam, au fost plantaþi printre noi! Iar cei carenu înþeleg maturitatea culturalã a neamului lordin mândrie sau presiune comunitarã suntdestinaþi unei evoluþii culturale cicatrizate sauîn cel mai trist caz, deformate.

În balada Mioriþa, ciobanul care nurãspunde la violenþã cu violenþã dã dovadã demare maturitate ºi înþelepciune umanã, dãdovadã de continuitate ombilicalã din etern ºiînspre etern, deslipindu-se de ceilalþi doi carenu sunt decât pãpuºile artificiale ale timpuluitrãit, lipsiþi de etern ºi divin. Aceastã maturitatese vede în casele emigranþilor români prinfotografiile pãrinþilor ºi bunicilor noºtri, în portºi loc, în zâmbetul ºi sclipirea din priviri, încântecul ºi îndeletnicirile noastre, în atitudineafaþã de cei din jur, în creativitatea ºi contribuþianoastrã la societate, în gândurile ºi rugãciunilenoastre.

Spaþiul mioritic este în fiecare cuvânt


românesc care îmi iese din gurã ºi în acelmoment mã simt ocrotit. Sunt acasã împreunãcu pãrinþii mei. Spaþiul Mioritic este legea divinãa creaþiei ºi continuitãþii vieþii ºi neamului.Spaþiul Mioritic este legãtura dintre cer ºipãmânt. Spaþiul mioritic este perfecþiunea naturii,pentru mine. Când am deschis ochii la sânulmamei, Dumnezeu a fost inspirat sã creezepãmântul cu spaþiul Lui mioritic. E un cântecde leagãn, o adiere de vânt, o mireasmã defloare ºi un dor.

Dacã nu ar fi fost limba românã, aº fimurit de mult în exil.

Ben TODICA / 2015

Versiune in EnglezaThe «Mioritic space» in ExileEven today when I feel the lamb haggis smell I

remember our hills and valleys, and the mountainswith sheep and folds. I used to pick wild strawberrieswhich abundantly grew on the land enriched by sheep,then I would find some shepherd’s hut where I wouldcuriously observe everyday objects used in the milkproducts’ preparation. Cheese, cottage cheese and curdwould hang on stakes to strain.

Mother used to go early in the morning acrossthe street, to the farmers’ market, for fresh cheese andcream. In spring, when the snow would melt andsnowdrops would appear, the shepherds would come tosell lambs. It was an amazing site for me, as a child,all that spectacle of intersecting human voices, animalsounds and bird chirping.

In tumult and clamor, people would heavilynegotiate and one could see in the end happy facesafter a good deal and the prospect of a rich Eastertable; but one could also see provisions for shepherds,flutes and traditional shoes, jackets and jewels forshepherdesses.

We, Romanians, have been living for thousandsof years in harmony with the land. We have inhabitedthe Carpathian region long before the ice age (askZalmoxis who says we go back to the golden age ofmankind). We come from eternity and walk alongsideit. Lucian Blaga told Mircea Eliade that “The Romanianculture is a minor culture since it has adopted the‘childhood age.’” Of course, the big philosophers judgethe maturity of a nation from an intellectual perspective.

But if we listen to Petre Tutea’s story about aNobel prize winner and an old countryside woman -“Before God, the old woman is a human being, whilethe Nobel prize winner is a ferret, and will die a ferret”– we can affirm the existence of a cultural maturity inthe ‘ignorance’ of the everyday man, a maturity he maynot see or recognize. The culture of a nation maturesthrough osmosis and is inherited from father to son, atradition that lacks in the West due to the traditionalfamily’s loss. The Australian Aborigines have no writtenlanguage. They have orally transmitted their culturefor about fifty thousand years through songs, dances,customs and traditions. Grandparents always lived with

their grand-children, a way of passing on the culture,while in the West, family members are encouraged tolive separately and independently, severing the threadof continuity. This is why the West has fragmentary orspecialized spaces cut off from evolution and unable tomature as in the case of the Mioritic space. Nowadays,we assist at the cut of the cultural umbilical cordbetween generations.

The immigrants have held on their identitybecause of cultural continuity. Cultural traditions werepreserved for thousands of years, impregnated into theRomanians’ DNA such as rings in trees’ trunks. I survivedin the West because of the language and culture of myparents and ancestors. Praying to God in my parents’language is an immaculate dialog with the Creator,while in English it would be a Shakespearian spectacle.The ancestral word has healing properties. Romanianimmigrants retained the Mioritic space through language,food, music, and clothing. In the new country, wecreated new families, cultural and sport clubs, Romanianschools and churches, journals and magazines and evenlibraries, as well as radio and TV channels. We organizedexhibits and festivals, and communal outdoor gatheringswith guests from other cultures. We preserved the linkwith our country of origin through the Department forRomanians Abroad and accomplished exchanges withhome institutions.

A true Romanian cannot ignore the Mioriticspace. This would mean to allow oneself be slowly andsurely uprooted. For me, it would mean to amputatea part of my life and soul. Some affirm they are notRomanians and I believe them. They do not belong tothe Romanian nation, they were just planted amongus! Those who do not understand the cultural maturityof our people because of pride or social pressures arefated to grow incomplete or deformed.

In the ballad “Miorita,” the shepherd rejectsviolence, showing great maturity and wisdom; heestablishes an umbilical link between his place ofeternity and universal eternity, distinguishing himselffrom his companions who remain artificial puppets oftime, incapable of connecting with the eternal and thedivine. This maturity is present in our Romanianimmigrant houses through the pictures of parents andgrand-parents, their clothing and places, their smileand eye sparkle, though our songs, occupations, socialbehavior, our creativity and contributions to society,our thoughts and prayers.

The Mioritic space manifests itself in everyRomanian word I am saying, and in those moments Ifeel protected. I am again home with my parents. TheMioritic space is the divine law of creation and of ourpeople’s continuity. The Mioritic space is the bondbetween sky and earth. The Miortic space is nature’sflawlessness. When I opened my eyes at my mom’sbreast, God was inspired to create the earth with ITSMioritic space. The Mioritic space is a lullaby, a wind’sbreeze, a flower’s scent, it is nostalgia.

Without the Romanian language, I would havedied a long time ago in exile.

Ben TODICA / 2015


pilots just tense their muscles, to prevent the bloodrushing from their heads causing them to passout.

The show and their inverted maneuvers werepretty cool, and it made it look easy but its not.The six planes, have flown into diamond shape,dispersing and meeting again up in the air. Theirtanks were equipped with smoke oil for theperformance. The routine is mapped according tothe forecast, if its clear sky, a high show will beperformed, if its dark and grey, a low show, and fora limited visibility, a flat show will be added. Thegroup performance is completed at lower speeds, asthe solos are performed at higher speeds, withtighter corner, and sharp turns. Their blue andyellow insignia was designed in 1946, when theSquadron was formed. The show was really good,the hot day did not make it easy, but we know fornext time what to expect. These pilots, are amazingin their ability to fly, control the big birds, andmaintain safety. I love it, and I have gain a newrespect for pilots around the world. Cheers to BlueAngels!

cromatic greu de definit, cã are o culoare cãcãnie?În francezã se atribuie calificativul unei expoziþiiprost concepute cã e o adevãratã merdier. Cineîndrîzneºte ºi poate sã gãseascã un corespondentromânesc pentru o astfel de situaþie? Au confraþiinoºtri întru latinitate ºi un verb cu alt sensdecât cel numit în termeni medicali a defeca,când este vorba de ceva care nu a reuºit. ªiromâneºte am auzit spunându-se într-un astfelde caz cã „X a c...t-o!” ªi, în sfârºit, am ajuns laun derivat cu prefix apropiat de dezmierdatulnostru: démerder (se) „a se descurca, a scãpa debucluc”. Daþi-mi voie sã fac o parantezã... Limbaromânã are cuvântul bucluc provenit din turcã(cf. bokluk). Însã bãnãþenii au împrumutat dingraiurile sârbocroate vorba bucliuc „gunoi degrajd”, dar ºi sârbii sau croaþii au luat cuvântultot de la turci, schimbându-i sensul. Franceziimai au un substantiv (care e ºi adjectiv)démerdard cu varianta démerdeur, - euse, aºanumindu-se „cel/ cea care se descurcã”. În preajmaanului 1300 se menþioneazã în scris, în francezã,emmerder tradus „souiller”, adicã „cel care semurdãreºte, se mânjeºte, ba chiar zicându-seaºa ºi celui care se dezonoreazã”. Ar mai ficâteva nuanþe ale unor derivaþi, dar n-aº vreasã vã fac capul calendar franþuzesc, aºa cã revinla dezmierdatul romanului. Mamele, când îºicurãþau pruncii, ºtergându-i, spãlându-i, o fãceaucu atâta dragoste ºi gingãºie descãcându-i (n-amîncotro, trebuie s-o zic) îi dezmierdau. Ce-aº maiputea spune? Poate sã îngroº un pic gluma ºisã-mi mai amintesc încã o datã (a câta oarã încei 83 de ani, vreo 70 cât au trecut de-atunci) decea „cu ochii negri” pe care n-am apucat s-odezmierd, cãci mi-a luat-o altul înainte. Atunciam suferit, dar dacã aº fi ºtiut ºi sensul originaral dezmierdatului, n-aº mai fi suferit atâta.

Într-o poveste viitoare vã voi spune povesteaºi de ce denumirea generalã în limba românã aorganului sexual bãrbãtesc e de origine latinã,pe când cea a organului femeiesc e slavã.

Moº Ioniþã de pe Nergãniþã(Aºa mi s-a adresat Înalt Preasfinþitul

Mitropolit Nicolae Corneanu în ultimascrisoare primitã de la IPSS înainte de a seîmbolnãvi...)

Povestea vorbei

Blue Angels

Cristian Buicã ºi Dinu Olãraºu într-un concert demuzicã folk la Bocºa

Urmare din pag. 31

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

În fotografia din stânga: Grigore Vasilescuîmpreunã cu Glory ºi Maya din New York învizitã la biblioteca „Tata Oancea” din Bocºa.

(Urmare din pag. 39)

g bocsacult2015 bc2-15final.pm

Documents