1

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

CONSTANłA SPECIALIZAREA DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

FORMA DE ÎNVĂłĂMÂNT: ZI, F.R., I.D.

DREPT PENAL

GENERAL

(SINTEZĂ PENTRU ANUL I, SEM I)

TITULAR DISCIPLINĂ: PROFESOR UNIVERSITAR

DR.GHEORGHE ALECU

E-MAIL: ghalecu@yahoo.com

TEL./FAX: 0241.545.015

PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII: MIERCURI: 1400 – 1600 SALA 301

2

CURSUL NR. 1

DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ŞI ŞTIINłĂ A DREPTULUI PENAL

Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept penal, ştiinŃa

dreptului penal , principiile şi trăsăturile sale esenŃiale .

Cuvinte cheie: drept penal, ştiinŃa dreptului penal

ConŃinut: pp. 2-11

Întrebări: 1-11

Test: T 1 - Î 1

Dreptul penal are legături cu: a. dreptul internaŃional penal, drept procesual penal ? b. dreptul procesual penal, dreptul familiei, dreptul civil, dreptul muncii,

dreptul constituŃional ? c. criminalistica, criminologie, penology, psihologia ?

1. Dreptul penal ca ramură de drept

1. NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal Pentru înŃelegerea dreptului penal, este necesar să cunoaştem premisele

existenŃei acestuia – criminalitatea – adică faptele comise de infractori prin care se vatămă sau se pun în pericol valori sociale fundamentale, pentru care sunt necesare măsuri energice de prevenire şi combatere.

Lupta împotriva infracŃiunilor – prin aplicarea de sancŃiuni împotriva celor ce săvârşesc asemenea fapte – constituie activitatea de constrângere penală sau de represiune penală, care devine o activitate socială necesară, fără de care apărarea valorilor fundamentale proteguite prin ConstituŃie şi legi nu s-ar putea realiza.

Termenul „penal” derivă de la cuvântul de origine latină „poena” (pedeapsă), deci de la sancŃiunea aplicabilă pentru săvârşirea unei fapte prohibite.

În literatura juridică denumirea „Drept penal” a fost privită în mai multe accepŃiuni:

Drept penal pozitiv – care cuprinde totalitatea normelor juridice se reglementează reacŃia socială faŃă de criminalitate la un moment dat, într-un grup social oarecare. Altfel spus prin Drept penal se înŃeleg acele rânduieli juridice care se găsesc în vigoare la un moment dat în legislaŃia unui stat.Dreptul penal

3

Drept penal obiectiv – constă în acea substanŃă juridică a regulilor de drept privitoare la reacŃia socială faŃă de criminalitate, adică ceea ce decurge ca îndatoriri, interdicŃii şi consecinŃe din normele care reglementează reacŃia socială. Aşadar, în această accepŃiune se înŃelege însăşi continuitatea normelor de drept penal.

Dreptul penal subiectiv – rezidă în aceea că statul (societatea) are drept de a emite norme juridice sancŃionate cu pedepse. De asemenea în doctrină expresia „drept penal” este folosită atât pentru a denumi dreptul penal ca ramură a sistemului nostru de drept, cât şi ca ştiinŃă a dreptului penal, ca ramură a ştiinŃelor juridice care studiază această ramură de drept.

În ceea ce ne priveşte considerăm că dreptul penal este alcătuit din partea generală şi partea specială a unei singure ramuri a sistemului dreptului public intern, care, deşi sunt strâns legate între ele prezintă totuşi unele particularităŃi la care vom face referire în cele ce urmează.

Partea generală a dreptului penal cuprinde normele penale generale, adică normele care reglementează în general lupta împotriva infracŃionalităŃii prin intermediul mijloacelor de drept penal. Aceste norme stabilesc scopul legii penale, arată modul cum se aplică aceasta în raport cu timpul şi spaŃiul, reglementează în general infracŃiunea şi formele acesteia, condiŃiile în care o persoană îşi angajează răspunderea penală şi modul cum se stabileşte această răspundere, fixează cadrul general al sancŃiunilor penale – atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, în lumina modificării legislative penale

În ceea ce priveşte partea specială a dreptului penal, aceasta cuprinde normele penale speciale, adică acele norme care, spre deosebire de cele generale, nu prevăd reguli aplicabile tuturor faptelor de pericol social, ci reglementează lupta împotriva infracŃionalităŃii, chiar prin stabilirea acelor fapte, precum şi a sancŃiunilor care se aplică celor care le săvârşesc. Aceste norme se regăsesc atât în partea specială a Codului penal, cât şi în legi speciale cu dispoziŃii penale.

Din cele ce preced putem defini dreptul penal (fără pretenŃia de a considera această definiŃie exhaustivă), ca fiind „ramura sistemului public intern care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează relaŃiile de apărare a valorilor sociale fundamentale” (suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia,proprietatea) precum şi stabilirea faptelor care constituie infracŃiuni (crime şi delicte cf. art. 3 n. C.pen.) şi a sancŃiunilor corespunzătoare, în scopul apărării ordinii de drept în România” .

Examinând definiŃia dreptului penal ca ramură de drept, identificăm trăsăturile acestuia şi anume:

a) Dreptul penal este o ramură distinctă autonomă. El are în acelaşi timp un dublu caracter – normativ şi sancŃionator. Normele dreptului penal se compun din două părŃi: un precept (praeceptus legis) care stabileşte conŃinutul legii şi o sancŃiune (sanctio legis) ce formează consecinŃa juridică în cazul în care violarea unui drept ar corespunde preceptului legii.

4

b) DefiniŃia ramurii dreptului penal stabileşte faptele (acŃiunile şi inacŃiunile) susceptibile să aducă atingere ori să pună în pericol valorile fundamentale, condiŃiile tragerii la răspundere penală, precum şi pedepsele şi alte sancŃiuni de drept penal care urmează să fie aplicate persoanelor care comit asemenea fapte;

c) Scopul dreptului penal este apărarea ordinii de drept împotriva criminalităŃii. Realizarea acestuia se face în principal pe calea prevenirii săvârşirii de infracŃiuni prin care să se pericliteze valorile fundamentale şi numai în subsidiar, pe calea constrângerii prin aplicarea sancŃiunilor prevăzute de lege pentru comiterea faptelor incriminate. De altfel, pedepsele aplicate, aşa cum vom vedea în capitolul destinat răspunderii penale, au un dublu scop: preventiv (faŃă de persoanele predispuse la săvârşirea unor fapte similare incriminate de legea penală) şi represiv ( faŃă de autorii faptelor deduse judecăŃii).

2. Necesitatea ocrotirii penale a valorilor esenŃiale ale societăŃii Sistemul de valori consacrat de ConstituŃia României din 19911 se bucură de

o poziŃie privilegiată în privinŃa ocrotirii juridice penale sub toate atribuŃiile sale – viaŃa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea fizică şi psihică, inviolabilitatea domiciliului, corespondenŃei, vieŃii intime etc.

Dreptul penal constituie instrumentul politicii penale a statului care prin normele sale, stabileşte conduita necesară evitării oricăror atingeri a valorilor sociale esenŃiale ale societăŃii protejate, cât şi reacŃia necesară împotriva infracŃiunilor în vederea restabilirii ordinii de drept şi securităŃii sociale.

3. Caracterele dreptului penal a) Caracterul autonom al dreptului penal rezidă în existenŃa propriilor

reglementări, a relaŃiilor de apărare socială care nu fac obiectul altei reglementări, aşa cum am menŃionat mai sus când am examinat trăsătura autonomiei dreptului penal ca ramură.

b) Caracterul de drept public Dreptul penal instituie raporturi de putere sau de autoritate între stat ca

subiect dominant, reprezentant al societăŃii, al puterii publice şi persoana fizică (sau juridică în lumina noului C.pen.) în cadrul cărora regulile de conduită sunt imperative pentru destinatarii legii penale.

c) Caracterul unitar al dreptului penal

1 Revizuită prin legea 429/2003, aprobată prin Referendumul NaŃional din 18-19 oct. 2003, Confirmat prin hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 3/22.X.2003, publicată în M. Of. P. I, nr. 767/31.X.2003.

5

Acest caracter derivă din caracterul unitar al dispoziŃiilor de drept penal privind infracŃiunea, pedepsele şi răspunderea penală, dispoziŃii cuprinse în Codul penal.

Caracterul unitar al dreptului penal român rezultă şi din dispoziŃiile art.262 al Codului penal în vigoare, respectiv 511 din noul C.pen. care prevăd în mod similar că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel

Legea Nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională2 în materie penală reprezintă o componentă importantă a Capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Cooperarea în domeniul justiŃiei administraŃiei şi afacerilor interne (JAI).

Această reglementare reprezintă o perfecŃionare şi amplificare a procedurilor prevăzute în legea 296/20013.

InstituŃia extrădării a făcut obiectul art.16 din noul C.pen. care prevede că aceasta poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenŃie internaŃională ori pe bază de reciprocitate.

4. Obiectul dreptului penal

În doctrina penală s-au conturat două concepŃii diferite cu privire la

întinderea relaŃiilor care alcătuiesc obiectul dreptului penal, ca ramură a dreptului şi anume relaŃiile de represiune penală4 respectiv relaŃiile de apărare socială – represive şi de conformare5.

În viziunea primei concepŃii, obiectul dreptului penal îl constituie relaŃiile de represiune penală care se stabilesc după săvârşirea infracŃiunii între stat şi infractor, prin care statul are dreptul şi obligaŃia să tragă la răspundere penală pe infractor, iar infractorul are obligaŃia să suporte pedeapsa.

Reproşurile aduse acestei opinii constau în aceea că se îngustează aria obiectului dreptului penal numai la relaŃiile sociale de conflict, ignorându-se în fapt funcŃia normativă, educativă şi preventivă a acesteia.

Conform celei de a doua concepŃii, obiectul dreptului penal are o construcŃie mai largă, cuprinzând pe lângă relaŃiile de represiune penală şi pe cele de apărare socială, care se nasc nu doar din momentul săvârşirii faptei interzise, ci din momentul intrării în vigoare a legii penale.

Altfel spus, relaŃiile sociale represive şi de conformare iau naştere din momentul adoptării legii penale între stat şi membrii societăŃii, având drept conŃinut dreptul statului de a pretinde o anumită conduită membrilor societăŃii – constând în abŃinerea de la săvârşirea anumitor activităŃi ilicite sau obligaŃia de a îndeplini anumite activităŃi şi corelativ, obligaŃia membrilor societăŃii de a se 2 Legea 302/2004 a fost publicată în M. Of. P. I nr. 594 din 1 iulie 2004. 3 Legea 269/2001 a fost abrogată prin Legea 304/2004. 4 I. Oancea op. cit. p.11.; M. Zolyneak – Drept penal. Partea generală Universitatea A.I. Cuza Iaşi vol. I 1993 p.6. 5 V. Dongoroz Drept penal 1939 p.28//C. Bulai – Manual de drept penal. Partea generală Ed. All. Bucureşti 1997 p.2.

6

supune dispoziŃiilor legii penale.În ce ne priveşte, subscriem acestei opinii deoarece raporturile juridice de conformare (de cooperare) sunt predominante în societate, iar relaŃiile sociale de conflict reprezintă excepŃia de la regulă.

5. Scopul dreptului penal

Scopul dreptului penal în calitatea de principal instrument de realizare a

politicii penale este de a apăra societatea în ansamblu, membrii săi în particular împotriva oricăror fapte antisociale ce cad sub incidenŃa legii penale. Aşadar rolul activ al dreptului penal este de a apăra, consolida şi dezvolta societatea românească. „Legea penală apără împotriva infracŃiunilor România, suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”6.

6. Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept

Dreptul penal, ca ramură de sine stătătoare, are strânse legături cu alte ramuri

de drept care, fără a-i afecta autonomia, contribuie la realizarea eficientă a sarcinilor proprii. Între acestea vom examina doar câteva, cele mai semnificative.

a) Legătura cu dreptul constituŃional. Dreptul penal îşi interferează ocrotirea relaŃiilor sociale care apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii7.

b) Legătura cu dreptul procesual penal. Această legătură este determinată de faptul că dreptul penal - ca drept penal

substanŃial sau material - este transpus în viaŃă prin dreptul procesual penal, supranumit drept penal formal sau instrumental.

Dacă dreptul penal stabileşte faptele considerate infracŃiuni, sancŃiunile şi condiŃiile de tragere la răspundere penală, dreptul procesual penal reglementează căile, procedura de stabilire a răspunderii penale.

c) Dreptul penal are legături cu dreptul civil, în relaŃiile privind patrimoniul – incriminând infracŃiunile de furt, delapidare, înşelăciune, distrugere etc., şi aplicând sancŃiuni penale celor care comit astfel de fapte; dreptul penal ajută la apărarea dreptului de proprietate, atunci când sancŃiunile de drept civil sunt insuficiente.

d) Legăturile dreptului penal cu dreptul familiei sunt relevate prin incriminarea unor infracŃiuni unor fapte ca: abandonul de familie, relele tratamente aplicate minorilor, bigamia, adulterul. În acestea, dar şi în altele care nu au făcut obiectul enumerării, dreptul penal oferă sprijinul său ocrotirii legale a unor relaŃii ce fac obiectul de reglementare al dreptului familiei8.

6 A se vedea art.1 din Legea 301/2004 publicată în M. Of. P I nr.575/29.06.2004 7 I. Muraru – Drept ConstituŃional şi instituŃii politice Ed. Actami, Bucureşti 1998 p.16. 8 I. Oancea op. cit. p.26.

7

e) În privinŃa legăturii dreptului penal cu dreptul administrativ relevante sunt prevederile din dreptul penal ce reglementează infracŃiunule contra autorităŃilor statului – ultrajul, uzurparea de calităŃi oficiale etc.

2. ŞtiinŃa dreptului penal

1. NoŃiune. ŞtiinŃa penală şi ştiinŃa criminală ŞtiinŃa criminală este acel sistem de discipline care au drept obiect studiul

crimei şi al criminalităŃii ca fenomene naturale, sociale şi juridice. Acest termen este considerat mult mai adecvat şi mai exact decât termenul de ştiinŃă penală care are defectul de a nu exprima decât latura represivă şi reprezintă o parte mult prea îngustă din totalul problemelor criminalităŃii.

Examinând definiŃiile date ştiinŃei dreptului penal, putem conchide că

dreptul penal ca ramură a dreptului nu poate fi confundat cu ştiinŃa dreptului penal, aceasta din urmă având o sferă mai largă întrucât cuprinde teoriile, ideile şi concepŃiile privitoare la scopul şi principiile dreptului penal.

2. Obiectul ştiinŃei dreptului penal

ŞtiinŃa dreptului penal are ca obiect de studiu, dreptul penal în ansamblul său

de norme şi instituŃii juridice. Studiul asupra normelor şi instituŃiilor juridice penale priveşte cunoaşterea

riguroasă a reglementării şi a voinŃei legiuitorului apelându-se la analiza morfologică, anatomică a normei de drept penal realizată cu ajutorul interpretării.

În urma studiului efectuat se extrag elementele de omogenitate şi de uniformitate, sistematizându-se normele şi instituŃiile în conŃinutul principiilor fundamentale.

Studiul presupune un aspect critic care are ca obiect descoperirea imperfecŃiunilor dreptului, adică neconcordanŃa dintre forma şi conŃinutul lui, dintre finalitatea urmărită şi rezultatele opŃinute în practică. Acest studiu nu exclude, ci presupune, cercetarea atentă şi sistematică a practici judiciare penale pentru a constata modul cum au fost interpretate dispoziŃiile penale, iar când se constată că rezolvările date nu concordă cu legea se indică sensul exact al legii.

Din cele ce preced conchidem că ştiinŃa dreptului penal are misiunea de a descoperi evoluŃia fenomenului juridico-penal şi de a identifica împrejurările care determină crearea, modificarea şi aplicarea în practică, precum şi eliminarea din dreptul pozitiv a normelor şi instituŃiilor anacronice.

8

3. Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal

În privinŃa metodei raŃionale (logice) studiul se efectuează în toate ipostazele sale – exegetic, docmatic şi critic, aşa cum am menŃionat la obiectul ştiinŃei dreptului penal.

Metoda istorică se foloseşte pentru cercetarea condiŃiilor privind apariŃia, evoluŃia şi dispoziŃia normelor şi instituŃiilor de drept penal – Această metodă relevă substratul istoric şi social al categoriilor juridice supuse analizei.

Studiul comparativ al trăsăturilor ramurilor, instituŃiilor şi normelor penale aparŃinând diferitelor sisteme de drept asigură reliefarea obiectelor particulare şi a celor comune ale normelor penale.

Cercetarea sociologică concretă – asigură strângerea de informaŃii utile în legătură cu eficienŃa instituŃiilor dreptului penal (exemplu cu privire la aplicarea şi executarea pedepselor etc.).

Metoda experimentului – priveşte utilizarea experimentală a unor măsuri de combatere a criminalităŃii şi a unor modalităŃi de executare a sancŃiunilor de drept penal.

3. Principiile fundamentale ale dreptului penal

1. NoŃiunea şi sistemul principiilor fundamentale de drept penal

Principile fundamentale sunt ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat

întregul drept penal, întreaga activitate de luptă împotriva infracŃiunilor prin mijloace de drept penal. Aceste reguli de bază acoperă toate institiŃiile fundamentale ale dreptului penal şi anume: infracŃiunea, răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. Principiile fundamentale se deosebesc de principiile speciale, cum ar fi cele referitoare la aplicarea legii penale în spaŃiu şi în timp (teritorialitatea, personalitatea, universalitatea, legea penală mai favorabilă, neretroactivitatea legii penale etc.) care îşi au originea în primele, dar au o aplicabilitate mai redusă

Codul penal în vigoare şi noul Cod penal nu consacră un cadru legal distinct principiilor de drept penal aşa cum sunt prevăzute în Codul de procedură penală regulile de bază ale procesului penal (Cap. I art.2-8). Principiile fundamentale au totuşi o bază legală, fie că sunt expres formulate în lege, cum ar fi principiile cuprinse în art.2 C.pen. (legalitatea incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal) art.17 al.2 (infracŃiunea, singurul temei al răspunderii penale) art.72 respectiv 87 din noul C.pen. (privind regulile generale de individualizare a pedepselor) etc., fie că se desprind din examinarea conŃinutului normelor penale care configurează instituŃiile de bază ale dreptului penal.

9

2. Principiile fundamentale ale dreptului penal Principiul reacŃiei sociale împotriva infracŃiunilor Acest principiu capătă o relevanŃă tot mai mare întrucât dreptului penal, ca

ramură distinctă alături de celelalte ramuri de drept îi revine sarcina afirmării şi consolidării structurilor statale, a apărării suveranităŃii, independenŃei, unităŃii şi indivizibilităŃii statului.

Principiul legalităŃii Constituie cel mai important instrument de protecŃie juridică împotriva

arbitrariului şi abuzului. El a fost pentru prima dată afirmat în timpul RevoluŃiei burgheze din FranŃa, fiind consacrat în DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789. Acesta a fost reiterat în DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi cetăŃeanului adoptată de Adunarea Generală a ONU din 10 decembrie 1948 şi apoi în Pactul InternaŃional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de acelaşi organism la 16 decembrie 1966. Conceptualizarea acestui principiu ce exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta s-a făcut potrivit adagiilor latine: nullum crimen sine lege – nu există infracŃiune fără lege şi nula poena sine lege – nu există pedeapsă fără lege.

Principiul umanismului Acest principiu presupune că întreaga reglementare penală să pornească de la

interesele fundamentale ale omului. În dreptul penal principiul umanitar are două valenŃe: – pe de o parte, dreptul penal trebuie să asigure protecŃia persoanei fizice

prin incriminarea faptelor îndreptate împotriva ei şi a intereselor sale; – pe de altă parte, acest principiu vizează pe cei care au încălcat legea

penală, constrângerea penală având un caracter uman, respectându-se demnitatea infractorului, drepturile acestuia la asistenŃă juridică, medicală etc.

Principiul incriminării faptelor care prezintă un anumit grad de pericol

social Acest principiu este reglementat de art.17 din actualul C.pen. şi art.18 din

noul C.pen. şi prevede că „Fapta care prezintă pericol social în înŃelesul legii penale este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.1 C.pen. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”.

10

În mod implicit substanŃa acestui principiu rezultată şi din prevederile

art.181 din actualul C.pen. care conturează şi descrie noŃiunea faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.

Din analiza textelor prezentate mai sus se degajă regula potrivit căreia trebuie interzise sub sancŃiune penală numai acele acŃiuni şi inacŃiuni ce prezintă un grad de pericol social suficient de mare care să impună o reacŃie prin mijloace de drept penal împotriva făptuitorului, restrângând ilicitul penal doar la acele fapte care au un anumit grad de pericol social.

Principiul egalităŃii în faŃa legii penale Legea penală nu are o consacrare expresă a acestui principiu, însă egalitatea

în faŃa legii are o semnificaŃie aparte în condiŃiile statului de drept în care noua concepŃie de înfăptuire a justiŃiei are la bază excluderea privilegiilor, imunităŃilor şi inegalităŃilor de tratament în aplicarea legii penale.

ConstituŃia României din 1991 (completată şi modificată în urma referendului din 18-19 oct. 2003) prevede în art.16 al.1 că „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice fără privilegii şi discriminări”.

Potrivit acestui principiu, toŃi membrii societăŃii se află într-o poziŃie egală faŃă de prevederile legii penale, atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridico-penale, cât şi în cea de destinatari ai exigenŃelor acestei legi.

Principiul egalităŃii în faŃa legii penale trebuie examinat în strânsă legătură cu principiul umanismului legii penale.

Principiul răspunderii penale personale Potrivit acestui principiu pot fi trase la răspundere penală numai persoanele

care au săvârşit o infracŃiune şi care sunt vinovate de aceasta (numai persoana care a suprimat viaŃa unei alte persoane va fi pedepsită, dar şi alte persoane care au determinat, ajutat în orice mod la săvârşirea acelei infracŃiuni).

Pedeapsa penală nu poate fi transferată niciodată altei persoane. Răspunderea penală personală este determinată de scopul pedepsei care impune ca măsurile de reeducare prin aplicarea unor sancŃiuni de drept penal să fie luate numai faŃă de persoana care a săvârşit o infracŃiune.

Principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală Legea penală, prin conŃinutul şi sancŃiunile prevăzute, asigură prevenŃia

generală, iar în măsura în care sunt pronunŃate pedepsele în cauzele penale concrete, se realizează prevenŃia specială pentru cel condamnat.

11

Luarea măsurilor de siguranŃă ca sancŃiuni de drept penal ce înlătură anumite stări de pericol remarcate cu prilejul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală constituie măsuri de prevenire a săvârşirii unor fapte similare. Prevenirea infracŃiunilor este şi o preocupare a statelor pe plan internaŃional, nu doar în plan intern.

INTREBǍRI: 1.NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal 2.Obiectul dreptului penal 3.Caracterele dreptului penal 4.Obiectul dreptului penal 5.Scopul dreptului penal 6.Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept 7.NoŃiunea de ŞtiinŃă penală şi ştiinŃă criminală 8.Obiectul ştiinŃei dreptului penal 9.Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal 10.Principiile fundamentale ale dreptului penal

12

CURSUL NR. 2

IZVOARELE DREPTULUI PENAL

Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal

Cuvinte cheie: izvor natural, izvor constitutiv, izvor formal, izvor istoric.

ConŃinut: pp. 12-15

Întrebări: 11-20

Test: T 2 - Î 1

Izvoare ale dreptului penal pot fi: a. ConstituŃia? a. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale ? b. Legile penale ?

d. a+b+c ?

1. NoŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal

1.1. NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal Pentru determinarea noŃiunii de izvor de drept al ramurii dreptului penal vom

examina conceptul de izvor de drept sub mai multe accepŃiuni, specifice teoriei generale a dreptului care distinge:

NoŃiunea de izvor natural (sursa socială) a dreptului rezidă din nevoile, cerinŃele şi aspiraŃiile vieŃii sociale. Pentru dreptul penal izvorul natural este reprezentat de necesitatea apărării valorilor sociale;

Izvorul constitutiv (sursa publică) al dreptului îl reprezintă voinŃa puterii publice, formată din reguli de conduită, fără ca acestea să poată deveni reguli de drept;

Izvorul formal (sursa juridică) a dreptului este actul în care se regăseşte exprimată voinŃa puterii publice, întrucât în acest act se exprimă conŃinutul regulilor de drept;

Izvoarele istorice ale dreptului, care după unii autori ar fi regulile juridice anterioare, după care s-a inspirat dreptul actual (precedentele juridice). În cazul acestora nu avem de-a face efectiv cu izvoare, ci doar cu materiale informative.

13

1.2. Specificul izvoarelor dreptului penal

Prin prisma formei pe care pot să o îmbrace izvoarele dreptului penal pot fi

numai legile. Potrivit prevederilor art. 73, alin. 1 din ConstituŃia României9, Parlamentul

adoptă legi constituŃionale, legi organice şi ordinare, iar la alin. 3, lit. h) se stipulează că “prin lege organică Parlamentul reglementează infracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.

Considerăm că prevederea art. 141 din Codul Penal actual, potrivit căreia prin “lege penală se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi şi decrete”, este criticabilă.

Specific izvoarelor dreptului penal este gradul mare de stabilitate, deoarece normele penale speciale sunt cuprinse în Codul Penal. În acest sens trebuie subliniată preocuparea legiuitorului de a realiza în viitorul Cod penal o unificare a majorităŃii normelor de incriminare cuprinse în legi speciale precum şi o resistematizare a părŃii speciale, plasând în Titlul I Crimele şi delictele contra persoanei.

2. Izvoarele dreptului penal

2.1. ConstituŃia României Legea fundamentală a Ńării reprezintă principalul izvor juridic pentru toate

ramurile dreptului nostru, inclusiv pentru dreptul penal şi datorită poziŃiei sale supraevaluate în ierarhia actelor normative.

Din ansamblul normelor constituŃionale fundamentale, o importanŃă deosebită o au capitolele II şi III din Titlul II care consacră drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor.

2.2. Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal

Legile penale au fost adoptate pentru a reglementa relaŃiile sociale ce se

statornicesc între oameni pentru impunerea unei conduite care să determine, pe de o parte, abŃinerea de la săvârşirea de infracŃiuni, iar, pe de altă parte, pentru a reglementa relaŃiile ce iau naştere după ce au fost săvârşite infracŃiuni.

Codul Penal în vigoare (cât şi structura nouă cuprinsă în Legea 301/2004) are o construcŃie bipartită: parte generală şi parte specială.

Partea generală cuprinde opt titluri: legea penală şi limitele ei de aplicare; infracŃiunea; pedepsele; înlocuirea răspunderii penale; minoritatea; măsurile de

9 ConstituŃia României (revizuită) – adoptată la 21 noiembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767/31.10.2003.

14

siguranŃă; cazuri care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele condamnării; înŃelesul unor termeni sau expresii în legea penală.

Partea specială a Codului Penal actual este structurată pe 10 titluri, pe genuri de infracŃiuni: infracŃiuni contra siguranŃei statului; infracŃiuni contra persoanei; infracŃiuni contra patrimoniului; infracŃiuni contra autorităŃii; infracŃiuni care aduc atingere unor activităŃi de interes public sau altor activităŃi reglementate de lege; infracŃiuni de fals; infracŃiuni la regimul stabilit pentru anumite activităŃi economice; infracŃiuni care aduc atingere unor relaŃii privind convieŃuirea socială; infracŃiuni contra capacităŃii de apărare a României; infracŃiuni contra păcii şi omenirii.

a) Legile penale complementare Numărul normelor complementare este în scădere deoarece este firesc ca

normele penale generale să fie introduse în Codul Penal b) Legile penale speciale Sunt izvoare ale dreptului penal şi cuprind norme care fie consacră o anumită

categorie de infracŃiuni sau reglementează răspunderea penală a unei anumite categorii de persoane, fie modifică pedepsele pentru unele fapte deja incriminate .

c) Legile speciale nepenale cu dispoziŃii penale Aceste legi sunt izvoare ale dreptului penal, deşi au un caracter mixt, fiind în

general legi nepenale, dar conŃinând şi dispoziŃii de drept penal.

3. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale În legătură cu caracterul de izvor de drept al tratatelor şi convenŃiilor

internaŃionale în doctrină s-au conturat două concepŃii: a) Prima le consideră drept izvoare directe ale dreptului penal deoarece,

după ratificare, ele devin aplicabile fără a mai fi necesar un alt act normativ special de introducere în ordinea internă a dreptului lor. În acest sens operează prevederile art. 11, alin. 2 din ConstituŃia României (revizuită în 2003) potrivit cărora “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern” (exemplificăm OrdonanŃa nr. 93/1999 de ratificare a Tratatului dintre România şi S.U.A. privind asistenŃa judiciară în materie penală semnat la Washington la 26.05.1999).

b) Sunt izvoare indirecte ale dreptului penal tratatele şi convenŃiile internaŃionale prin care statul român se angajează să incrimineze şi să sancŃioneze pe plan intern anumite fapte periculoase pentru întreaga umanitate, acestea purtând denumirea de infracŃiuni de drept internaŃional (exemple: ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi degradante adoptată la New York la 10.12.1984 de Adunarea Generală a O.N.U. şi ratificată de România prin Legea nr. 19/19.10.1990, iar prin Legea nr. 20/1990 pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi Codului de Procedură Penală s-au adus modificări

15

art. 117 Cod penal, care reglementează expulzarea şi a fost incriminată “tortura” prin dispoziŃiile art. 2671 Cod penal)10.

Potrivit prevederilor art. 20, alin. 2 din ConstituŃia României (revizuită), atunci când există neconcordanŃe între pactele şi tratatele internaŃionale privitoare la drepturile internaŃionale ale omului la care România este parte şi legile interne au prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii favorabile - situaŃie în care se face aplicaŃiunea dispoziŃiilor legislaŃiei noastre penale.

INTREBǍRI: 11.NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal 12.Specificul izvoarelor dreptului penal 13.Clasificarea izvoarelor dreptului penal 14.DefiniŃia şi prezentarea izvorului natural 15.DefiniŃia şi prezentarea izvorului constitutiv 16.DefiniŃia şi prezentarea izvorului formal 17.DefiniŃia şi prezentarea izvorului istoric 18.ConcepŃiile doctrinare despre Tratate şi ConvenŃii internaŃionale 19.DefiniŃia Tratatelor internaŃionale 20.DefiniŃia ConvenŃiilor internaŃionale

10 Noul Cod penal incriminează “expulzarea” în art. 135, iar “tortura” prin art. 175, lit. g), considerând-o “crimă contra umanităŃii”, infracŃiunea fiind cuprinsă în Titlul I, capitolul I “Crime şi delicte contra umanităŃii”.

16

CURSUL NR. 3

LEGEA PENALǍ - PRINCIPALUL IZVOR AL DREPTULUI PENAL

Obiective: informarea studenŃilor despre “Legea penală” , categoriile de legi penale,

normele juridice penale şi interpretarea legii penale

Cuvinte cheie: izvor natural, izvor constitutiv, izvor formal, izvor istoric.

ConŃinut: pp. 16-21

Întrebări: 21-27

Test: T 3 - Î 5

Normele juridice cuprinse în noul cod penal aprobat prin Legea 304/2004 sunt norme juridice: a.de drept penal execuŃional ? b.de drept penal material ?

c.de drept penal, iar în măsura în care se referă la executarea pedepsei, pot fi revendicate de dreptul execuŃional penal

1. NoŃiunea de lege penală În Titlul VIII al Codului Penal, art. 141 intitulat marginal “Legea penală” se

precizează că: prin “Lege penală” se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.

În Codul Penal expresia de “Lege penală” este folosită nu numai în sensul la care am făcut referire în ultimul alineat, ci şi în sens restrâns, de act normativ emis Parlamentul României în baza art. 72, alin. 1 şi 3 lit. h din ConstituŃia României11.

Denumirea de “Lege penală” este atribuită unei simple norme juridice sub o dublă condiŃie: să aibă caracter penal şi să fie cuprinsă într-un act legislativ cu

11 “Parlamentul adoptă legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare. Prin lege organică se reglementează … infracŃiunile, pedepsele şi regimul juridic al acestora”.

17

caracter de lege, indiferent dacă acesta este o lege penală sau o lege extrapenală ce conŃine dispoziŃii cu caracter penal.

2. Categorii de legi penale Clasificarea legilor penale s-a făcut în mai multe categorii, în raport cu

anumite criterii unanim acceptate în doctrina juridică din Ńara noastră la care achiesăm şi pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

a) După întinderea domeniului de reglementare distingem legi penale generale şi legi penale speciale.

Prin legile penale generale înŃelegem acele legi care cuprind un ansamblu complet şi sistematizat de norme penale generale şi speciale ce conŃin majoritatea instituŃiilor de drept penal atât norme cu valoare de principiu, cât şi majoritatea normelor incriminatoare. Acestea sunt reprezentate de codurile penale.

Legea penală generală, având ponderea cea mai mare în cadrul legislaŃiei penale, constituie ceea ce se denumeşte în mod curent dreptul comun în materia dreptului penal.

Singura lege penală în Ńara noastră este Codul Penal care se caracterizează printr-un sistem unitar de norme, având o structură internă bine determinată cuprinzând două părŃi: una generală şi alta specială.

Legile penale ordinare sunt adoptate în condiŃii normale de luptă împotriva fenomenului infracŃional. Din această categorie fac parte Codul Penal şi majoritatea legilor speciale.

Legile penale excepŃionale apar în condiŃii deosebite de evoluŃie a fenomenului infracŃionalităŃii, provocate de unele situaŃii excepŃionale de origine naturală sau socială (calamităŃi, stare de război etc.). Din cauza contextului în care apar normele penale excepŃionale derogă de la dreptul comun, stabilind un regim sancŃionator mai aspru pentru anumite infracŃiuni, fie înăsprirea condiŃiilor de aplicare şi executare a pedepsei, fie incriminând în premieră fapte ce dobândesc un pericol social deosebit în situaŃia dată. Aceste legi penale excepŃionale sunt de regulă legi temporare, rămânând în vigoare atâta timp cât se menŃin situaŃiile excepŃionale ce au impus adoptarea lor.

b) După criteriul duratei de aplicare a legilor penale, acestea se împart în legi penale permanente (cu durată nedeterminată) şi legi penale temporare (cu durată determinată).

Legile penale permanente sunt acelea care în cuprinsul lor, nu au fixată durata de aplicare. Ele se caracterizează prin stabilitate şi durată îndelungată de acŃiune şi îmbracă forma legilor penale generale, cât şi a legilor penale speciale. Aceste legi vor fi înlocuite doar în momentul modificării structurale ale condiŃiilor ce le-au determinat.

Legile penale temporare au o durată limitată de aplicare, fixată prin textul de lege ce stabileşte data la care aceasta iese din vigoare (legi formal temporare), fie din împrejurările deosebite ce au impus adoptarea lor (cutremur, inundaŃii, alte

18

catastrofe naturale) care, odată încheiate, atrag autoabrogarea lor (legi temporare prin conŃinut).

Normele juridice penale

1. NoŃiunea şi structura normei juridice penale Normele juridice penale reprezintă o categorie de norme juridice care se

caracterizează prin conŃinutul şi structura lor specifică, prescriind reguli de drept penal, precum şi sancŃiunile aplicabile în cazul încălcării lor.

În general, normele juridice se compun din trei elemente: o ipoteză, o dispoziŃie şi o sancŃiune.

2. Categorii de norme penale

Criteriile de clasificare a normelor penale cunosc, în doctrină, o abordare

unanimă chiar dacă, aşa cum am subliniat mai sus, ele înglobează particularităŃi ce le impun caractere specifice. Astfel:

a) După conŃinutul şi sfera de aplicare deosebim norme penale generale şi norme penale speciale. DiferenŃa dintre aceste două categorii se realizează în funcŃie de conŃinutul şi sfera lor de incidenŃă.

Norme penale generale prevăd condiŃiile în care se nasc, se modifică şi se sting raporturile juridice penale. Toate aceste norme sunt cuprinse în partea generală a Codului Penal şi foarte rar în unele legi speciale. Ele sunt de cea mai largă aplicaŃie, fiind incidente în raport cu normele speciale.

ImportanŃa acestei clasificări rezidă în aceea că în caz de concurs între cele două categorii de norme, devine incidentă regula conform căreia normele speciale derogă de la cele generale potrivit adagiului latin “specialia generalibus derogant”.

b) După caracterul regulii de conduită se face distincŃia între norme prohibitive şi onerative.

Normele prohibitive conŃin ca regulă de conduită interzicerea de a săvârşi fapta descrisă în dispoziŃie, iar normele onerative conŃin de regulă îndatorirea de a săvârşi o anumită faptă sau de a acŃiona într-un anumit mod. Aceste norme se încalcă prin omisiune (exemple: infracŃiunile de nedenunŃare a săvârşirii unor fapte sau omisiunea sesizării unor fapte organelor judiciare).

Această clasificare a normelor penale stă la baza împărŃirii infracŃiunilor în comisive (corespunzătoare normelor prohibitive) şi omisive (corespunzătoare normelor onerative) ceea ce clarifică aspectele legate de vinovăŃie ca element al infracŃiunii, tentativă ş.a. Regulile pe care aceste norme le conŃin acŃionează odată cu acŃiunea normelor speciale.

19

c) În funcŃie de gradul de coeziune al normei juridice penale, în raport cu elementele sale componente, există:

Norme penale unitare sau complete – sunt acelea care cuprind toate elementele necesare incriminării şi sancŃionării unei fapte ca infracŃiune (ipoteză, dispoziŃie şi sancŃiune).

Normele cadru sau normele în alb – se caracterizează prin aceea că au în conŃinutul lor o dispoziŃie de incriminare cadru şi sancŃiunea corespunzătoare acestei incriminări, urmând ca prevederea faptelor prohibite să se facă ulterior în alte acte normative.

Normele de referire şi normele de trimitere Alcătuirea unei norme poate fi de manieră încât să se completeze cu o altă

normă fie din aceeaşi lege, fie din altă lege. Această completare poate avea loc în două moduri:

Pe cale de referire – adică una din norme se referă la cealaltă normă aşa încât prima (norma de referire) se completează prin a doua (norma complinitoare). În acest caz avem ceea ce se numeşte normă de referire.

Pe cale de trimitere – adică una din norme (norma de trimitere) adoptă în total o altă normă (norma împrumutată) şi, pentru a nu o mai repeta în conŃinutul său, face trimitere la acea normă , în acest caz având ceea ce se numeşte norma de trimitere.

Interpretarea legii penale

1. NoŃiunea şi necesitatea interpretării legii penale Interpretarea legii penale este o operaŃie logică, raŃională, de lămurire a

conŃinutului unei legi penale pentru aflarea şi explicarea înŃelesului real al legii potrivit voinŃei legiuitorului care a adoptat-o.

Necesitatea interpretării este justificată de faptul că, în procesul aplicării dreptului, organul de aplicare are întotdeauna un sistem de norme cu caracter general şi impersonal din care trebuie să selecteze norma care se aplică la cazul concret.

2. Felurile interpretării

Pentru interpretarea legii penale se folosesc în general aceleaşi procedee ca şi

la interpretarea oricărei alte legi. Interpretarea legii penale poate fi făcută de către legiuitor, de organul judiciar

sau de teoreticienii dreptului penal. În funcŃie de cel care face interpretarea vom avea: a) Interpretarea legală sau autentică Este opera legiuitorului în momentul când adoptă o anumită lege penală şi

constă în explicarea în conŃinutul acesteia a unor termeni, expresii sau situaŃii juridice care conferă o interpretare unitară (Titlul VIII al PărŃii generale a actualului Cod penal).

20

b) Interpretarea judiciară sau cauzală Se realizează de organele judiciare în activitatea de aplicare a dispoziŃiilor

legale la cazurile concrete cu care au fost investite spre soluŃionare. Această interpretare este obligatorie numai în cazul concret judecat definitiv.

c) Interpretarea doctrinară sau ştiinŃifică Aşa cum am arătat cu prilejul analizei necesităŃii interpretării, aceasta se face

de către teoreticienii dreptului penal care prin tratatele, cursurile, manualele, monografiile şi articolele sau lucrările publicate fac un examen teoretic al normelor penale şi al implicaŃiilor practice ce apar în procesul de aplicare.

3. Metode de interpretare

Teoria generală a interpretării legilor recunoaşte următoarele metode

principale de interpretare: a) Interpretarea literară, textuală sau gramaticală Această metodă constă în analiza conŃinutului şi sensului legii penale cu

ajutorul textului în care este exprimată acea normă penală. Ea se foloseşte atunci când apar unele imperfecŃiuni ce pot determina înŃelesuri diferite ale aceluiaşi text şi se face pe baza unui studiu etimologic (care exprimă înŃelesul cuvintelor), sintactic (cercetează funcŃiile cuvintelor în propoziŃie şi al propoziŃiilor în frază) şi stilistic (care vizează aflarea înŃelesului legii din întreaga construcŃie a textului lui).

b) Interpretarea logică sau raŃională Se face cu ajutorul demonstraŃiei logico-raŃionale, punându-se astfel în lumină înŃelesul unei dispoziŃiuni legale din raŃiunea legii, din intenŃia legiuitorului şi din spiritul vremii (perioada în care a fost adoptată). c) Interpretarea sistematică sau de corelaŃie

Urmăreşte stabilirea înŃelesului unei norme penale cu ajutorul legăturilor explicite sau implicite pe care le are cu alte norme penale cuprinse în aceeaşi lege sau în alte legi din sistemul dreptului pozitiv. Se relevă în acest fel principiile care guvernează şi se delimitează mai clar conceptul şi câmpul de aplicare al respectivei norme.

d) Interpretarea analogică, ce nu trebuie confundată cu interpretarea extensivă are scopul de a scoate în evidenŃă înŃelesul unei dispoziŃiuni de lege prin analogie cu o altă dispoziŃie cu caracter comun în care legiuitorul s-a pronunŃat în mod clar şi explicit.

4. Rezultatele şi limitele interpretării

În urma interpretării legii penale prin metodele arătate mai sus rezultă existenŃa următoarelor tipuri de interpretare:

a) Interpretarea declarativă

21

Întălnim o astfel de interpretare atunci când textul interpretat exprimă exact ceea ce legiuitorul a vrut să reŃină prin acea lege.

b) Interpretarea restrictivă Apare atunci când în urma procesului de interpretare se constată că legea

spune mai mult decât a vrut legiuitorul. c) Interpretarea extensivă Intervine atunci când norma penală incriminată exprimă mai puŃin în raport cu

intenŃia legiuitorului. Interpretarea legii penale nu constituie un scop în sine, ci se face în vederea

cunoaşterii şi înŃelegerii sensului real al normei.

INTREBARI:

21. NoŃiunea de lege penală 22.Categorii de legi penale 23.Normele juridice penale 24.Interpretarea legii penale

25. Felurile interpretării 26. Metode de interpretare 27.Rezultatele şi limitele interpretării

22

CURSUL NR. 4

APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP

Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală

Cuvinte cheie: timp, teritoriu, persoane.

ConŃinut: pp. 22-29

Întrebări: 28-35

Test: T 4 - Î 1

Care sunt principiile aplicării legii penale în timp ? a. principiul activităŃii legii penale? b. principiul personalităŃii legii penale? c. principiul realităŃii legii penale? d. principiul universalităŃii legii penale?

1. ConsideraŃii generale

1. NoŃiunea aplicării legii penale

Aplicarea legii penale se face în principal prin executarea de bună voie de către cei cărora li se adresează, prin respectarea obligaŃiilor impuse prin aceste dispoziŃii şi în subsidiar prin aplicarea sancŃiunilor penale faŃă de cei care nu respectă obligaŃiile imperative ale legii.

Prin aplicarea legii penale întelegem executarea sau îndeplinirea îndatoririlor pe care ea le prevede ce pot avea loc, fie de bună voie, fie silit, în cazul săvârşirii unor fapte interzise.

2. Elementele în raport cu care se aplică legea penală

Atunci când examinăm aplicarea legii penale trebuie să avem în vedere elementele care fixează limitele acesteia – timpul şi spaŃiul – dar şi celelalte elemente fără de care nu ar fi posibilă aplicarea legii penale – subiecŃii – persoanele, destinatarii sau beneficiarii prevederilor Legii şi faptele acestora.

23

Timpul aplicării legii penale este unul dintre elementele esenŃiale în raport cu care se stabileşte întinderea Legii penale. Acesta este determinat de legiuitor şi durează din momentul intrării în vigoare a legii edictate de Parlament până la ieşirea din vigoare care poate fi diferită în raport de prevederile ConstituŃiei şi a legii.

SpaŃiul – Având în vedere că Legea penală română are forŃă obligatorie pe teritoriul pe care îşi exercită suveranitatea, statul nostru – prin lege – stabileşte corelaŃia între valorile şi relaŃiile sociale pe care acesta le reglementează şi limitele teritoriului.

Persoanele – Prin legea penală se stabileşte sfera persoanelor care pot fi subiecte de drept penal, adică acelea care se află fie în calitate de destinatari, fie ca beneficiari ai prevederilor sale.

Faptele – Aşa cum am subliniat anterior în cazul raportului juridic de conformare, întotdeauna raportarea se face la faptele prevăzute şi interzise sub sancŃiune penală, iar ipoteza raportului juridic de conflict are în vedere fapta concretă care a generat acest raport.

2. Aplicarea legii penale în timp

1.NoŃiunea aplicării legii penale în timp

Aplicarea legii penale în raport cu timpul ridică probleme privind determinarea legii incidente, deci aplicabile în reglementarea relaŃiilor de apărare socială la un moment dat.

În contextul pregătirii României în vederea integrării în Uniunea Europeană, pentru armonizarea completă a legislaŃiei în conformitate cu acquis-ul comunitar, asistăm la o permanentă mişcare a legislaŃiei - în general - şi a legislaŃiei penale - în special, la adoptarea şi punerea în vigoare a unor legi şi la abrogarea altora, la succesiunea unor legi penale care reglementează în chip diferit aceleaşi relaŃii de apărare socială12.

2. Principiul activităŃii legii penale în timp

Potrivit art.10 din actualul C.pen. şi (art.4 din noul C.pen.) „Legea penală se

aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. EficienŃa în timp a Legii penale, începe cum este şi firesc după momentul

intrării sale în vigoare, moment când dobândeşte caracter obligatoriu şi durează până în clipa când este scoasă din vigoare (care poate avea loc prin mai multe modalităŃi: abrogare, modificare, ajungerea la termen sau încetarea condiŃiilor care 12 Legea 301/2004 publ. în M. Of. P I 575/29.06.2004 şi Legea 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor judiciare dispuse în cursul procesului penal care urmau să intre în vigoare la 29 iunie 2005. Măsura intrării în vigoare a fost amânată până la 1 septembrie 2006 prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 58 din 23.06.2005 publ. în M.Of. P I nr.552/28.06.2005. Noile legi reglementau în chip diferit de actuala legislaŃie penală în vigoare multe dintre instituŃiile dreptului penal la care vom face referiri în cele ce urmează.

24

au determinat edictarea unei legi excepŃionale ori schimbarea condiŃiilor social-politice care au fundamentat la un moment dat apariŃia unei legi).

Acest principiu îşi găseşte sorgintea în ConstituŃia României care în art.23 al.12 prevede că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiŃiile şi în temeiul legii”.

3.Durata şi limitele aplicării legii penale în timp

Durata de aplicare, aşa cum am mai menŃionat, reprezintă intervalul de timp

cuprins între momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare a legii penale. Intrarea în vigoare se concretizează în două modalităŃi: a) la data expresă prevăzută în lege (se practică de obicei în dispoziŃiile

finale ale legilor organice). b) la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conf. art.78 din

ConstituŃia României). Intervalul de 3 zile poate fi mai mare dacă legea prevede expres, în funcŃie de întinderea ei şi de necesitatea de a fi studiată şi cunoscută de către autorităŃile executive, de cele judecătoreşti si de populaŃie.

Ieşirea din vigoare a legii penale. ModalităŃile ieşirii din vigoare a Legii penale, adică a încetării efectelor

juridice ale acesteia sunt multiple. Abrogarea este cauza principală de scoatere din vigoare a unei legi şi constă

în încetarea activităŃii legii penale prin diferite tehnici legislative. Aceasta poate fi: abrogarea expresă – atunci când legiuitorul foloseşte o clauză generală cum ar fi: „se abrogă orice dispoziŃii contrare acestei legi” „se abrogă la data intrării în vigoare a altei legi care se stipulează în mod expres”.

Cât priveşte abrogarea tacită sau implicită, aceasta operează atunci când, deşi a apărut o nouă lege care reglementează aceleaşi relaŃii sociale, nu se precizează expres că legea veche va fi scoasă din uz.

4. Concursul de legi penale în timp

Concursul de legi penale constă în coexistenŃa a două sau mai multe legi

penale care reglementează concomitent, dar în mod diferit, aceleaşi instituŃii de drept penal.

Legea specială apare după legea generală şi creează un regim special, impunând anumite reguli ce urmează să se aplice cu privire la unele situaŃii şi pentru un anumit timp.

DispoziŃiile legii speciale sunt derogatorii de la prevederile legii generale ale cărei prevederi rămân în continuare în vigoare.

Atât C.pen. actual în art.362 cât şi Noul C.pen în art.511 prevăd că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale dacă legea nu mai prevede altfel”.

Din interpretarea ultimei teze a textului de mai sus „afară de cazul când legea dispune altfel” constatăm că se referă la cazurile speciale pe care le creează

25

concursul de legi penale. Rezultă că în cazul concursului de legi penale se aplică legea specială în defavoarea celei generale sau cea excepŃională în raport cu cea specială şi cea generală13.

5. Extraactivitatea legii penale

Extraactivitatea legii penale rezidă în extinderea eficienŃei legii penale în

timp prin instituirea unor derogări de la activitatea legii acordându-i eficienŃă atât înainte de momentul intrării în vigoare a legii (retroactivitatea legii), dar şi după ieşirea din vigoare a legii penale (ultraactivitatea legii).

Dacă principiul activităŃii legii ar fi avut un caracter absolut s-ar fi ajuns la imposibilitatea rezolvării unor cazuri în practică pe de o parte, iar pe de altă parte la nerealizarea scopului şi eficienŃei unor anumite legi penale.

6. Retroactivitatea legii penale Retroactivitatea este o excepŃie de la principiul activităŃii legii penale care

constă în faptul că, în unele împrejurări, anumite legi penale îşi extind eficacitatea în trecut, dincolo de momentul intrării lor în vigoare.

În doctrina penală, a fost recunoscută de marea majoritate a autorilor de drept penal, intervenŃia acestei excepŃii în următoarele situaŃii:

a) Legea penală în conŃinutul căreia se prevede expres că urmează să se aplice unor fapte săvârşite anterior intrării ei în vigoare indiferent dacă legea penală nouă este mai gravă.

O asemenea lege cu caracter retroactiv nu mai poate exista în prezent deoarece ConstituŃia interzice aplicarea retroactiv a legii penale care nu este mai favorabilă.

b) Legea interpretativă – Aceasta formează corp comun cu legea interpretată, ceea ce implică intrarea în vigoare odată cu legea interpretată şi nu de la publicarea legii interpretative.

c) Legea penală de dezincriminare în conŃinutul căreia se prevede că o anumită faptă sau anumite fapte nu mai constituie infracŃiun, sunt scoase în afara ilicitului penal.

În contextul schimbărilor condiŃiilor social-economice şi politice este posibil ca o anumită faptă ce a fost incriminată şi sancŃionată de legiuitor să fie scoasă în afara sferei ilicitului penal prin dezincriminare (abolitio criminis).

Aplicarea acestui principiu a născut numeroase controverse în privinŃa aplicării retroactive a normei de dezincriminare.

Pentru clarificarea aplicării principiilor retroactivităŃii legii penale dezincriminatoare vom face câteva explicaŃii comparative între prevederile actualului C.pen. şi ale noului C.pen., ca şi în condiŃiile prelungirii termenului de punere în aplicare a acestuia din urmă la 1 septembrie 2006.

13 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.40.

26

În Codul penal actual legiuitorul a alocat principiilor retroactivităŃii şi neretroactivităŃii două articole (11 şi 12) iar noul C.pen. a cuprins ambele reguli într-un singur articol (art.4 al 1şi 2).

Noul Cod penal nu a mai păstrat prevederea anterioară a art.12 al. 2 potrivit căreia legea nouă care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative se aplică infracŃiunilor ce nu au fost definitiv judecate până la data intrării sale în vigoare.

NemenŃinerea acestei prevederi s-a bazat pe faptul că aceasta contravenea principiului neretroactivităŃii legii, consacrat în ConstituŃia României prin modificarea art.15 al.2 (în urma revizuirii ConstituŃiei), text care stipulează că: „Legea dispune pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”.

La intrarea în vigoare a noului C.pen. vor fi dezincriminate multe fapte penale între care exemplificăm: insulta, adulterul, vagabondajul etc, ceea ce denotă că legea penală prin această tehnică scoate din sfera ilicitului penal anumite fapte devenind o lege penală mai favorabilă, aceasta înscriindu-se în parametrii legali ai prevederilor art.15 al.2 din ConstituŃie.

Din cele de mai sus rezultă că Legea dezincriminatoare retroactivă este (sau trebuie să fie) o lege penală mai favorabilă. Deci lato sensu legea penală care dezincriminează este o specie de lege penală mai favorabilă14.

O altă situaŃie ce se va crea prin punerea în vigoare a noului Cod penal este aceea a incriminării unor noi fapte (ex novo) cum ar fi fapta de remuneraŃie injustă, incriminarea unor fapte ce pot fi comise de persoanele juridice etc. În asemenea cazuri se va aplica neretroactivitatea legii penale care incriminează.

d) Legile care prevăd măsurile de siguranŃă şi educative. Conform noului C.pen. nu mai pot exista datorită eliminării art.12 al.2 din Codul penal actual.

e) O altă lege cu caracter retroactiv este legea mai favorabilă la care am făcut referiri exprese la general, mai sus.

Fiind o excepŃie de la principiul aplicării legii penale active şi de la principiul neretroactivităŃii legii, aplicarea legii penale mai favorabile (practic extraactivitatea legii) este admisă numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Considerăm că noŃiunea de extraactivitate şi noŃiunea de aplicare a legii penale mai favorabile au aceeaşi sferă de incidenŃă, adică au aceeaşi extensiune din perspectiva legislaŃiei penale în vigoare. Ambele privesc numai situaŃii tranzitorii: retroactivitatea legii penale dezincriminatoare, retroactivitatea legii penale mai favorabile când aceeaşi faptă are un regim juridic diferit în cuprinsul diferitelor legi penale succesive, retroactivitatea legii penale interpretative mai favorabile.

SituaŃiile tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale în timp, denumite de unii autori15 „conflicte ale legilor penale în timp”, se referă la ipotezele în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea ei, intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracŃiune.

Aplicarea legii mai favorabile infracŃiunilor nedefinitiv judecate.

14 M. A. Hotca op.cit. p.22. 15 V. Dobrinoiu, William Brânză op. cit. p.101.

27

În asemenea cazuri s-a pus problema legii aplicabile – legea veche sub care s-a născut raportul juridic penal sau legea nouă sub imperiul căreia trebuie să se judece.

În dreptul nostru penal s-a admis soluŃia că dintre cele două legi – în conflict – să se aplice legea mai blândă (mitior lex) adică legea mai favorabilă infractorului indiferent dacă aceasta este cea veche sau cea nouă.

Dacă legea penală veche este mai favorabilă aceasta se aplică ultraactiv (adică după ieşirea ei din vigoare), iar dacă este mai blândă legea nouă atunci se va aplica aceasta – retroactiv.

Această soluŃie este prevăzută, fără diferenŃieri atât în Codul penal în vigoare (art.13 al.1) cât şi în noul C.pen. (care va intra în vigoare la 1 septembrie 2006) în art.6 al. 1 în modul următor: „în cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă”.

Dacă însă fapta este incriminată de ambele legi penale (atât cea veche cât şi cea nouă) legea mai favorabilă se poate determina după mai multe criterii unanim acceptate de autorii de drept penal16 şi anume:

1) după condiŃiile de tragere la răspundere penală, legea ce prevede condiŃiile mai uşoare va fi mai blândă. (de exemplu legea care prevede necesitatea plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale sau anumite cazuri de stingere a răspunderii etc. va fi mai favorabilă decât aceea care nu cere astfel de condiŃii);

2) după condiŃiile de incriminare, legea care condiŃionează incriminarea unei fapte de săvârşirea ei în anumite împrejurări de timp, de loc etc. este mai favorabilă decât aceea care nu cere asemenea condiŃii pentru incriminare, încât prima limitează posibilitatea de tragere la răspundere a persoanei ce săvârşeşte astfel de fapte;

3) după condiŃiile de pedepsire, acea lege care prevede o pedeapsă mai uşoară ca natură sau ca durată este mai favorabilă decât legea care prevede o pedeapsă ca natură sau ca durată mai grea;

4) după termenul de prescripŃie, este mai favorabilă legea care prevede un termen mai scurt decât cea care prevede un termen mai lung.

Aplicarea legi penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Potrivit prevederilor Codului penal actual (art.14 al 1-5) şi ale noului C.pen.

(art.7 al.1-5) legea penală mai favorabilă se poate aplica şi asupra pedepselor definitive. Singura deosebire dintre cele două regementării constă în schimbarea denumiri marginale prin excluderea cuvântului „obligatorie” din textul art.14 al actualului Cod. Celelalte diferenŃe vor fi dictate de schimbările sistemului sancŃionator (prin apariŃia unor sancŃiuni de drept penal neprevăzute în legislaŃia veche).

16 I.Oancea op. cit. p.129//C. Bulai op. cit. p.241//M. Zolyneak op.cit. p.232//C. Mitrache op.cit. p.67//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.4.

28

FaŃă de situaŃia expusă în ultimul alineat considerăm inutilă reproducerea integrală a textului art.14 al.1-5 respectiv art.7 al.1-5 din Codul penal actual, respectiv din noul C.pen..

7. Ultraactivitatea legii penale În doctrina penală s-a statuat că: „ideii de retroactivitate se opune

ultraactivitatea legii penale”. Legea penală în vigoare ca şi noul C.pen. nu foloseşte noŃiunea de

ultraactivitate ci doar noŃiunile de retroactivitate şi neretroactivitate. După cum am văzut retroactivitatea legii penale înseamnă aplicarea acesteia unor fapte care s-au săvârşit înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aplicare justificată de argumentul că legea nouă este mai favorabilă infractorului. În opoziŃie cu retroactivitatea, ultraactivitatea ar însemna aplicarea legii penale unor fapte comise după ieşirea ei din vigoare.

Doctrina juridică şi practica judiciară au reŃinut că o ultraactivitate propriu-zisă ar fi imposibil de conceput17 deoarece o lege penală care a ieşit din vigoare nu poate produce efecte după ieşirea din vigoare. O atare lege (care a ieşit din vigoare) ar putea cel mult să producă efecte asupra faptelor comisiei în timpul cât era în vigoare. Asemenea efecte se produc întotdeauna în cazul legii vechi dar mai favorabile infractorului (pentru acelaşi motiv pentru care şi legea nouă mai favorabilă retroactivează18 sau în cazul legilor temporare sau excepŃionale (pentru motive legate de eficienŃa acestor legi).

În legătură cu ultraactivitatea legilor penale temporare sau excepŃionale pentru faptele comise în timpul cât aceste fapte erau în vigoare, considerăm că aceasta nu se justifică întrucât prin acestea este instituit un regim derogator care corespunde situaŃiei care a impus adoptarea unor asemenea legi.

Dacă nu ar exista posibilitatea ultraactivităŃii ar însemna că cei care au săvârşit faptele sub imperiul legilor menŃionate să fie urmăriŃi şi judecaŃi după ieşirea lor din vigoare, conform dreptului comun, ceea ce ar fi în totală neconcordanŃă cu principiile şi scopul dreptului penal deoarece faptele prevăzute în legile temporare sau excepŃionale pot nici să nu fie prevăzute în legile penale sau să fie prevăzute cu nişte sancŃiuni nesemnificative. Dacă aceste legi nu ar fi ultraactive s-ar încuraja faptele infractorilor de sustragere de la urmărirea penală şi de la judecare până când legile vor ieşi din vigoare.

Noul C.pen. defineşte, spre deosebire de actualul C.pen., noŃiunea de lege penală temporară, dorind să înlăture interpretările multiple ce ar putea apărea în practică în continuare. Conform definiŃiei normative „Legea penală temporară este legea care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaŃiei temporare care a impus-o” (art.9 al.2 din noul C.pen.).

17 George Antoniu op.cit. şi în Revista de drept penal nr. 4/2001 p.13//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.44. 18 A se vedea S.II infra 2.4. Concursul de legi penale.

29

DefiniŃia legii penale temporare, deşi nu se regăseşte în actualul C.pen., rezultă din doctrina anterioară adoptării noului C.pen., din clasificările legilor penale, în raport de criteriul duratei lor, în legi permanente şi legi temporare.

Calificarea unei legi ca fiind temporare se face prin verificarea conŃinutului acesteia sau a situaŃiei care a făcut necesară adoptarea sa. Dacă legea cercetată conŃine o normă de autoderogare sau edictarea ei a fost determinată de o situaŃie specială, ea este o lege temporară.

Sunt legi penale temporare legile excepŃionale, dar şi legile obişnuite (ordinare) care prevăd data ieşirii lor din vigoare. Legile excepŃionale sunt cele adoptate în situaŃii de război, cutremur şi alte calamităŃi naturale, iar legile penale obişnuite sunt legile penale care reglementează situaŃiile tranzitorii sau relaŃiile sociale determinate de situaŃii temporare19 (exemplu Decretul - Lege nr. 5/1989 privind urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracŃiuni).

Din cele ce preced putem conchide că alături de legea penală mai favorabilă mai sunt ultraactive şi legile temporare sau excepŃionale.

ÎNTREBǍRI :

28. Principiul activităŃii legii penale în timp 29. Cum şi în ce situaŃii se aplică legea penală mai favorabilă

30. Durata şi limitele aplicării legii penale în timp 31. Concursul de legi penale în timp 32. Extraactivitatea legii penale 33. Retroactivitatea legii penale 34. Ultraactivitatea legii penale

19 M. A. Hotca op.cit. p.28. Nu sunt considerate legi temporare Legile electorale, chiar dacă acestea conŃin incriminări legate de desfăşurarea alegerilor. Ele, deşi se aplică pentru faptele săvârşite doar pe durata alegerilor, nu ies din vigoare odată cu terminarea alegerilor.

30

CURSUL NR. 5

APLICAREA LEGII PENALE ÎN ÎN SPAłIU

Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală

Cuvinte cheie: spaŃiu, teritoriu, persoane

ConŃinut: pp. 30-35

Întrebări: 35-39

Test: T 5 - Î 4

Persoanei declarate “non grata” i se poate cere să părăsească teritoriul ? a. numai dacă este cetăŃean român ; b. numai dacă este apatrid ; c. numai dacă este străin ; d. numai în anumite condiŃii ;

Aplicarea legii penale în spaŃiu, în opinia multor autori20, constă în

activitatea de traducere în viaŃă a prescripŃiilor sancŃionatoare ale legii penale în raport cu locul comiterii diferitelor infracŃiuni – pe teritoriul României sau în străinătate – de către cetăŃeni români sau străini.

În vederea realizării scopului Legii penale actualul C.pen. (în art.3-9 C. Pen.), dar şi noul C.pen. în art.10-16 reglementează în mod similar, cu unele diferenŃieri (la care vom face referiri pe parcursul tratării acestui subiect), principiile: teritorialităŃii legii penale române (art. 3 şi respectiv 10); personalităŃii legii penale; (art.4 respectiv 11); realităŃii legii penale (art.5 respectiv 12); universalităŃii legii penale (art.6 şi respectiv art.13).

Deasemenea legea penală reglementează excepŃiile de la principiile enumerate mai sus (în art. 7 şi 8 din actualul C.pen. şi respectiv art. 14 şi 15 din noul C.pen.) referitoare la modul cum se aplică legea penală română în raport cu convenŃiile internaŃionale şi cazurile imunităŃilor de jurisdicŃie.

Reglementarea aplicării în spaŃiu a legii penale române este completată cu instituŃia extrădării art.9 şi respectiv 16 din noul C.pen.21. 20 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.48// V. Dobrinoiu, William Brânză op. cit., p.53. 21 Prin Legea 302 din 28 iunie 2004 publ. în M.Of. al României P I nr. 594 din 1 iulie 2004 care a intrat în vigoare la 60 zile de la publicare, Lege care priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materi penală s-a statuat că începând

31

Indiferent de modul de abordare al materiei supuse analizei considerăm că legiuitorul penal român (atât în 1968 pentru actualul C.pen., cât şi în 2004 pentru noul C.pen.) a promovat concepŃia potrivit căreia finalitatea normelor ce reglementează aplicarea legii penale în raport cu spaŃiul permite organizarea activităŃii de represiune penală, pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, în aşa fel încât oriunde s-ar fi săvârşit o faptă penală să existe posibilitatea de a trage la răspundere penală pe făptuitor.

Realizarea acestui obiectiv este condiŃionată de înŃelegerea şi colaborarea internaŃională între toate statele, iar în plan legislativ consacrarea principiilor menite să asigure inevitabilitatea aplicării legii penale în raport cu spaŃiul şi promovarea instituŃiei extrădării22.

Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României

Principiul teritorialităŃii legii penale Este principiul de bază potrivit căruia se face aplicarea legii penale în raport

cu locul săvârşirii infracŃiunii. Aceasta îşi găseşte consacrarea juridică în art.3 din actualul C.pen. şi respectiv art. 10 al.1 din noul C.pen. în care se prevede că: „Legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”.

Potrivit acestei dispoziŃii se înŃelege că Legea penală se aplică în exclusivitate tuturor infracŃiunilor comise pe teritoriul Ńării, indiferent de calitatea făptuitorului – cetăŃean român sau străin, persoană fără cetăŃenie domiciliat în Ńara noastră sau în străinătate.

Întrucât normele penale au drept scop apărarea în primul rând a suveranităŃii, independenŃei şi unităŃii statului este normal ca autoritatea lor în spaŃiu să se extindă atât cât se întinde suveranitatea de la care emană şi o ocrotesc.

Pentru determinarea incidenŃei Legii penale, potrivit principiului teritorialităŃii vom trece în cele ce urmează la explicarea noŃiunilor de „teritoriul łării – teritoriu României conform art.10 al.2 al noului C.pen. şi „infracŃiune săvărşită pe teritoriul łării”.

NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale are o arie mai mare decât aceea

de teritoriu în sens geografic. Deşi Legiuitorul a definit în mod principiul teritorialităŃii legii penale atât în

actualul C.pen. cât şi în noul cod, ceea ce diferenŃiază cele două coduri este aşezarea definiŃiilor şi conŃinutul expresiilor „teritoriul României” şi „infracŃiunea

cu data integrării în U.E., preconizată la 1 ianuarie 2007 dispoziŃiile în materie de extrădare prevazute de Legea 296/2001 privind extrădarea vor fi înlocuite cu dispoziŃiile privind cooperarea cu statele membre ale U.E. 22 R.M.Stănoiu, op.cit., p.53.

32

săvârşită pe teritoriul României” care în actualul Cod îşi găsesc reglementarea în art.142 şi 143 C.pen., iar în noul C.pen. în al.2 şi 3 din art.10 ce defineşte principiul teritorialităŃii legii penale.

Noul C.pen. foloseşte expresia „teritoriul României în loc de teritoriul Ńării şi respectiv „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României, în loc de „infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării” cum este în actualul Cod.

Din definiŃia legală a teritoriului rezultă că acesta cuprinde întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia.

Terminologia diferită folosită de noua reglementare are la bază evoluŃia legislaŃiei incidente în privinŃa regimului juridic al teritoriului. Aceasta se referă la reglementările cuprinse în Legea 17/1990 modificată prin Legea 36/2002 şi cele ale OUG. 105/2001 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue a României, zona economică etc.

SuprafaŃa terestră sau întinderea de pământ vizează suprafaŃa cuprinsă între frontierele politico-geografice ale statului nostru.

Apele interioare situate între frontierele de stat sunt alcătuite atât din apele curgătoare (pârâuri, râuri, fluvii) cât şi din apele stătătoare (lacuri naturale, glaciare, vulcanice, de acumulare, bălŃi, heleştee) precum şi apele maritime interne.

Subsolul este alcătuit din zona subterană având ca întindere înlăuntrul frontierelor de stat (cu o adâncime practic limitată la posibilitatea reală a omului de exploatare în condiŃiile tehnicii actuale).

SpaŃiul aerian este spaŃiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele statului şi deasupra apelor interioare şi mării teritoriale până la limita spaŃiului cosmic.

ConstituŃia României din 1991 (revizuită în 2003) prevede în art. 3 al.2 că „Frontierele Ńării sunt consfiinŃite prin legea organică cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaŃional”.

NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării Actualul C.pen. prevede în art.142 că se consideră infracŃiuni săvârşite pe

teritoriul Ńării actele comise pe oricare din elementele definite de Legea penală în articolul menŃionat inclusiv dacă au fost săvârşite pe o navă sau aeronavă română aflate în afara apelor teritoriale sau a spaŃiului aerian al României.

Noul C.pen. folosind o altă terminologie, aşa cum am mai menŃionat, prevede că „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României (şi nu al Ńării) şi atunci când a fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română, precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc”.

33

Din definiŃia legală de mai sus, infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României în următoarele situaŃii:

a) atunci când infracŃiunea este săvârşită în întregime pe teritoriul Ńării (în sensul art.142 din C.pen. şi art.10 al.2 din noul C.pen.).

b) Când infracŃiunea este comisă în întregime pe o navă sau aeronavă română aflată în primul caz în afara apelor maritime interioare şi a mării teritoriale şi în al doilea caz aflată în afara spaŃiului aerian al României.

c) Când pe teritoriul definit de art.142 C.pen. şi respectiv art. 10 al.2 din noul C.pen.sau pe o navă sau aeronavă română aflată în străinătate s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii.

Aceasta din urmă situaŃie este cunoscută sub denumirea de regula sau teoria „ubicuităŃii” sau a „desfăşurării integrale” potrivit căreia infracŃiunea se consideră săvârşită pretutindeni unde s-a comis fie numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracŃiunii.

În aplicarea teoriei ubicuităŃii în doctrină au apărut două controverse: – dacă fapta a fost începută în străinătate şi rezultatul s-a produs în Ńară.

ToŃii autorii au fost de acord că infractorul va fi pedepsit în Ńară ca şi cum întreaga acŃiune s-ar fi desfăşurat în Ńară;

– dacă fapta a început în Ńară şi s-a terminat în străinătate. Părerile sunt împărŃite în trei şi anume – unii autori au considerat că fapta va rămâne nepedepsită în Ńară, alŃii că va fi pedepsită numai ca o tentativă şi alŃii că va fi pedepsită ca şi cum ar fi fost săvârşită integral în Ńară (opinie care este legală şi corespunde principiului ubicuităŃii la care raliem.

ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale Restrângerile aplicării principiului teritorialităŃii legii penale sunt prevăzute

în mod expres în ConstituŃia României art.72 al.2, art.84 al.2 şi 109 al.2, din Codul penal (art.8 din din Codul penal actual art.15 din noul C.pen.) şi în ConvenŃiile internaŃionale.

a) O primă restricŃie se referă la faptele prevăzute de legea penală săvârşite de persoana care se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală.

Art.18 din Codul penal (respectiv art.15 din noul C.pen.) prevede: „Legea penală nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de reprezentanŃi diplomatici ai statelor străine sau alte persoane, care, în conformitate cu ConvenŃiile internaŃionale, nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român”.

ConvenŃia de la Viena din 1961 prevede că persoana agentului diplomatic este inviolabilă. Agentul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală a statului acreditat.

Această imunitate de jurisdicŃie priveşte inviolabilitatea localului ambasadelor sau legatelor statelor străine aflate în Ńara noastră. Aceasta înseamnă că autorităŃile române nu pot pătrunde în incinta acestora fără aprobare.

Imunitatea penală nu este fără limite. Deşi statul acreditar nu poate urmări sau judeca pe un agent diplomatic ce a săvârşit o infracŃiune, îl poate declara

34

„pesona non grata” şi îi poate cere să părăsească teritoriul sau poate solicita statului acreditant să-l judece după propriile legi.

Deasemenea reprezentanŃii diplomatici au obligaŃia, potrivit normelor de drept internaŃional, să predea pe acei infractori care s-ar refugia în localurile reprezentanŃilor.

b) O altă restricŃie care constituie excepŃie de la principiul teritorialităŃii legii penale constă în imunitatea prezidenŃială, parlamentară şi guvernamentală.

Imunitatea prezidenŃială consacrată de art.84 al.2 din ConstituŃia României (revizuită) Preşedintele României se bucură de imunitate în condiŃiile art.72 al.2 din ConstituŃie (care prevede imunitatea parlamentară). CompetenŃa de judecată revine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Imunitatea Parlamentară. DeputaŃii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică penală pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului (art.72 al.1 ) ei pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată pentru faptele care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi, fără încuviinŃarea camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată se pot face numai decătre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaŃie şi JustiŃie. În caz de infracŃiune flagrantă, deputaŃii şi senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi percheziŃiei în cazul în care camera sesizată constată că nu există temei pentru reŃinere, va dispune imediat revocatrea acestei măsuri (art.72 al.2).

Imunitatea membrilor Guvernului României. Numai Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să

ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate prin Legea răspunderii ministeriale (Lege organică) care stabileşte pedepsele ce se aplică acestora pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor.

c) InfracŃiunile săvârşite de personalul armatelor străine în timpul staŃionării sau trecerii pe teritoriul României.

Această regulă este unanim admisă în dreptul internaŃional. În cazul în care personalul acestor trupe săvârşeşte infracŃiuni pe teritoriul Ńării noastre care este convenită prin convenŃiile bilaterale între statele interesate.

d) InfracŃiunile săvârşite la bordul aeronavelor militare sau guvernamentale.

Eventualele infracŃiuni săvârşite la bordul lor nu cad sub jurisdicŃia statului român şi nici faptele săvârşite pe teritoriul român de persoanele care fac parte din echipajul sau personalul specializat al acestei nave şi aeronave pe timpul cât s-au aflat în porturi sau aeroporturi ori în apele maritime interioare sau în marea teritorială.

Ele reprezintă statele cărora le aparŃin şi se află pe teritoriul Ńării noastre cu aprobarea Guvernului român.

35

e) InfracŃiunile săvârşite la bordul unor nave străine aflate în trecere prin marea teritorială ori pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României.

Acestă excepŃie în Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al zonei contigue a României în condiŃiile stipulate în art.17 al.2 şi art.25 din aceeaşi lege pentru navele militare străine.

Aceste excepŃii sunt de strictă interpretare legea devenind incidentă numai în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de aceasta.

ÎNTREBǍRI :

35. Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României 36. Principiul teritorialităŃii legii penale 37. NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale 38. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării 39. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale

36

CURSUL NR. 6

APLICAREA LEGII PENALE ROMÂNE UNOR INFRACłIUNI SĂVÂRŞITE IN STRĂINĂTATE

Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală

Cuvinte cheie: . Extrădare, persoane străine, apatrizi

ConŃinut: pp. 36-44

Întrebări: 40-46

Test: T 6 - Î 1

Extrădarea este : a. un act unilateral ? b. bivalent? c. un act bilateral, politic ? d. juridic ?

Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate

NoŃiuni preliminare După cum am văzut, principiul teritorialităŃii priveşte doar aria infracŃiunilor

care se comit pe teritoriul României. Pentru asigurarea unei eficienŃe sporite în lupta contra infracŃionalităŃii,

Legea penală română conŃine dispoziŃii care se pot aplica în spaŃiu şi dincolo de limitele teritoriului românesc potrivit următoarelor principii subsidiare: principiul personalităŃii, al realităŃii şi al universalităŃii.

Principiul personalităŃii legii penale Acest principiu este consacrat legal în art.4 din Codul penal în vigoare şi în

art.19 din noul C.pen. În esenŃă, reglemenarea acestuia constă în prevederea că legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării, dacă făptuitorul este cetăŃean român sau fără cetăŃenie care are domiciliul în Ńară.

Noul C.pen. prevede, pe lângă cele două condiŃii care rezultă din definiŃia principiului, şi incidenŃa conduitei dublei incriminării prin formularea în ultima teză a art.11 a precizării conform căreia „dacă fapta este prevăzută ca infracŃiune şi de legea Ńării unde a fost săvârşită”.

37

Noua reglementare reintroduce această conduită care era prezentă în Codul penal din 1937. Aceasta prezintă o dublă importanŃă – fapta săvărşită pe teritoriul statului străin să aibă teritorialitatea sa naturală, guvernată de suveranitatea statului pe teritoriul căreia se află valorile ocrotite de legea penală şi în al doilea rând exclude posibilitatea creării unor situaŃii discriminatorii între cetăŃenii români aflaŃi pe teritoriul altor state şi celelalte persoane care se găsesc pe aceste teritorii. (exemplu: nu va constitui infracŃiune de deŃinere ilegală de arme fapta unui cetăŃean român comisă pe teritoriul unui stat care permite portul de arme în condiŃii mult mai permisive de cât legea română).

Principiul realităŃii legii penale Acest principiu mai este denumit în unele lucrări principiul protecŃiei reale

sau al cetăŃeniei pasive23. Codul penal consacră acest principiu în art.5 al.1şi 2, iar noul C.pen. în

art.12 al.1şi 2. Noul C.pen. a extins sfera de aplicare a regulii realităŃii penale, incluzând pe lângă infracŃiunile prevăzute în vechea reglementare şi alte infracŃiuni „orice infracŃiuni contra unui cetăŃean român şi infracŃiunile săvârşite contra persoanelor juridice de naŃionalitate română”.

Pe de altă parte, noul C.pen. restrânge domeniul de aplicare prevăzut de Codul penal în vigoare limitând incidenŃa principiului realităŃii exclusiv la faptele pedepsite cu „detenŃiunea pe viaŃă şi detenŃiunea severă” (înlăturând vătămarea gravă a integrităŃii sau sănătăŃii unui cetăŃean român).

Pentru realizarea acestui principiu se cer întrunite următoarele condiŃii: – infracŃiunea să fi fost săvârşită în întregime în străinătate; – fapta să constituie infracŃiune în baza legii române (fără condiŃia dublei

incriminări); – infracŃiunea să fie îndreptată împotriva securităŃii naŃionale a statului

român, contra unui cetăŃean român sau împotriva unei persoane juridice române; – făptuitorul să fie cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu are

domiciliul în România; – infracŃiunea săvârşită să fie sancŃionată cu pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă

sau detenŃiunii severe. Noul C.pen. nu prevede prezenŃa în Ńară a infractorului, el putând fi judecat

şi în lipsă. Dacă infractorul a fost judecat şi condamnat în străinătate pedeapsa sau

partea din pedeapsă executată în străinătate şi arestul preventiv vor fi deduse din pedeapsa aplicată de Legea română.

23 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.60.

38

Principiul universalităŃii legii penale Principiul universalităŃii Legii penale este consacrat în art.6 din Codul penal

în vigoare (respectiv art.13 din noul C.pen.) în care se arată că „legea penală se aplică oricăror altor infracŃiuni (cu excepŃia celor prevăzute de art.5 al.1 respectiv 12 al.1 noul C.pen.) săvârşite în afara teritoriului Ńării de către un cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază în România (respectivul „nu are domiciliul în Ńară”) dacă:

– fapta este prevăzută ca infracŃiune în legea penală a Ńării unde a fost săvârşită;

– făptuitorul se află în Ńară. Prevederile acestui principiu stabilesc incidenŃa legii penale române asupra

oricărei infracŃiuni comise în străinătate dacă făptuitorul este cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie şi se află pe teritoriul Ńării noastre.

Această reglementare se justifică pe de o parte prin necesitatea de a sancŃiona infracŃiunile săvârşite în străinătate de către cetăŃenii străini îndreptate împotriva intereselor statului nostru sau ale cetăŃenilor români (altele decât cele sancŃionate în temeiul principiului realităŃii), iar pe de altă parte prin necesitatea de a coopera cu alte state în lupta împotriva criminalităŃii, prin sancŃionarea oricărui infractor aflat pe teritoriul Ńarii noastre, împiedicând astfel ca acesta să-şi găsească un loc de refugiu descurajând fenomenul infracŃional internaŃional.

Pentru aplicarea principiului universalităŃii Legii penale se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii:

a) săvârşirea unei infracŃiuni, alta decât cele pentru care s-ar aplica legea penală română potrivit principiului realităŃii legii penale;

b) infracŃiunea să fie săvârşită în străinătate în totalitatea ei (fără implicarea principiului teritorialităŃii potrivit criteriului ubicuităŃii – începerea sau executarea faptei);

c) să existe dubla incriminare – fapta să fie prevăzută ca infracŃiune – atât de legea noastră penală cât şi de a Ńării unde a fost săvârşită;

d) să fie săvârşită de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în România;

e) infractorul să se afle pe teritoriul României venit de bună voie pe teritoriul Ńării noastre.

Pentru infracŃiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui cetăŃean român sau contra unei persoane juridice române făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obŃinut extrădarea lui.

Acest principiu nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracŃiunea, există o clauză ce împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal şi executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.

Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată parŃial, iar instanŃele noastre vor recunoaşte hotărârea străină, ele vor dispune să execute pedeapsa sau restul de pedeapsă pronunŃată în străinătate.

39

Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise

în străinătate. Aplicarea Legii penale române potrivit principiului realităŃii şi universalităŃii

examinate anterior se realizează potrivit art.7 din Codul penal (art.14 din noul C.pen.) care prevede că „dispoziŃiile cuprinse în art. 5 şi 6 (respectiv 11-13 din noul C.pen.) se aplică „dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională la care România este parte”.

Din textul Codului penal se observă că statul nostru îşi asumă obligaŃiile de a acŃiona pentu reprimarea unor infracŃiuni ce periclitează comunitatea internaŃională pe baza convenŃiilor internaŃionale care dobândesc calitatea de legi speciale, acŃionând cu prioritate în raport cu prevederile legi generale.

Extrădarea

NoŃiunea şi natura juridică a extrădării În condiŃiile în care criminalitatea transnaŃională organizată a dobândit o

amploare din ce în ce mai mare, lupta împotriva infracŃionalităŃii a determinat statele să-şi acorde asistenŃă juridică reciprocă cooperând la descoperirea, reŃinerea şi condamnarea celor care au încălcat legea penală.

Pentru a îngrădi tendinŃa unor infractori de a scăpa de răspundere penală, prin refugierea dintr-o Ńară în alta după săvârşirea unor infracŃiuni pe teritoriul unui stat sau altul, s-a recurs la realizarea unei instituŃii care să stopeze acest fenomen – extrădarea.

Extrădarea este un act juridic bilateral intervenit între două state pe baza căreia un stat - pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat – îl remite la cererea altui stat pentru a fi judecat sau pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat de către instanŃele judecătoreşti ale acelui stat.

În raport cu finalitatea sa, extrădarea este un act de asistenŃă juridică internaŃională reciprocă care se acordă numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate24.

Extrădarea este un act bilateral. Aceasta implică cererea de extrădare din partea statului solicitant şi predarea infractorului de către statul pe teritoriul cărui acesta se refugiază (stat solicitat).

Aşa cum am menŃionat în definiŃie, extrădarea este o instituŃie juridică ce are un pronunŃat conŃinut politic, fiind rodul voinŃei liber exprimate a statelor, respectându-se suveranitatea şi independenŃa lor.

InstituŃia extrădării este reglementată prin norme de drept cuprinse în convenŃii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează această materie. 24 Art.19 al. 2 din ConstituŃia României (revizuită) prevede că: „cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza convenŃiilor internaŃionale la care România este parte în condiŃiile legii şi pe bază de reciprocitate”.

40

România a încheiat numeroase convenŃii de asistenŃă juridică internaŃională cuprinzând reglementării în domeniul extrădării (care pot fi găsite pe internet şi consultate) cu FranŃa, Germania, Italia, Grecia,Bulgaria.

LegislaŃia României în materie de extrădare a evoluat de la Legea 4/1971; Legea 30/18 mai 1994 de rectificare a ConvenŃiei europene de extrădare încheiată la Paris 13.XII. 1957 şi protocoalelor sale adiŃionale încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, intrate în vigoare la 14 mai 1997. Legea 296/1991 privind extrădarea; Legea 704/2001 privind asistenŃa judiciară internaŃională în materie penală şi Legea 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate.

Actuala Lege nr. 304/2004 adoptată de Parlamentul României în regim de urgenŃă priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materie penală reglementează prevederile de cooperare privind extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri în materi penală, recunoaşterea şi executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, comisiile rogatorii, înfăŃişarea martorilor, experŃilor şi a persoanelor urmărite, notificarea actelor de procedură, cazierul judiciar.

În Legea 302/2004 este utilizat conceptul de extrădare voluntară (art.49 al.1. Potrivit acestuia, persoana extrădată are dreptul să declare în faŃa instanŃei că renunŃă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimŃământul să fie extrădată şi predată autorităŃilor competente ale statului solicitant.

CondiŃiile extrădării Din examinarea reglementărilor stabilite prin Legea 302/2004 rezultă că,

pentru realizarea extrădării, trebuie îndeplinite anumite condiŃii privind infracŃiunea, infractorul, pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanŃă, competenŃa şi condiŃiile de ordin procedural.

a) CondiŃiile referitoare la infracŃiune: – să se fi săvârşit o infracŃiune pe teritoriul statului solicitant de către un

cetăŃean al acestui stat ori prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat. - să fi comis o infracŃiune în sensul art.158 C.pr.pen. – în calitate de autor,

instigator sau complice. – fapta săvârşită să fie considerată infracŃiune atât de legislaŃia statului

solicitant cât şi de cea a statului solicitat. Legea 302/2004 prevede că extrădarea poate fi acordată şi fără îndeplinirea

condiŃiei dublei incriminări dacă aceasta este prevăzută într-o convenŃie internaŃională la care România este parte.

b) În privinŃa pedepsei se cere ca infracŃiunea pentru care se cere extrădarea să prezinte o anumită gravitate (o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani).

c) CondiŃiile care privesc infractorul: – Persoana a cui extrădare se cere trebuie să fie cetăŃean străin.

41

Potrivit prevederilor ConstituŃiei, persoanele de cetăŃenie română nu pot fi extrădate. Dacă acestea vor săvârşi infracŃiuni în străinătate, vor fi pedepsite de legea română conform principiului personalităŃii.

– Infractorul să se afle pe teritoriul statului solicitat. – Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l

pedepsească pe infractor sau să-l pună să execute pedeapsa pe cel condamnat . Cererea va cuprinde: – în funcŃie de faza procesuală: originalele sau copiile autentice ale

hotărârii de condamnare definitive; deciziile pronunŃate în căile de atac; mandatul de executare a pedepsei închisorii, respectiv copiile autentice de pe acest mandat (autentificarea se face gratuit de instanŃă sau parchet).

– expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea. data, locul săvârşirii calificarea juridică;

– copie asupra dispoziŃiilor legale aplicabile (textele din C.pen.). – semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte

informaŃii de natură să determine identitatea şi naŃionalitatea acesteia. – date privind durata pedepsei când persoana extrădată a executat doar o

parte a acesteia. d) CondiŃii referitoare la competenŃă şi procedură. – Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-l

aresteze pe făptuitor pentru a evita posibilitatea dispariŃiei lui. În cazul respingerii cererii de extrădare această obligaŃie dispare.

– Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat. În termen de 15 zile făptuitorul trebuie preluat. Dacă nu este preluat se prelungeşte cu încă 15 zile.

– Statul solicitant este obligat să comunice părŃii solicitate informaŃii cu privire la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat.

– AutorităŃile judiciare române trebuie să realizeze examenul de regularitate internaŃională (conform art.39 al.1 din Legea 302/2004).

– Să existe norme convenŃionale ori o înŃelegere privind declaraŃia reciprocă de extrădare:

– Să nu existe un refuz de acordare a asistenŃei judiciare (neidentificare sau decesul făptuitorului).

– cererea şi actele să fie însoŃite de traduceri.

SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea

Identic condiŃiilor extrădării vom constata situaŃii de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea referitoare la persoane, la fapte, la pedeapsă, competenŃă şi procedură.

A) ExcepŃie referitoare la persoană Nu pot fi extrădate din România (conform art.23.al 1) următoarele categorii

de persoane: a) CetăŃenii români cu excepŃia situaŃiilor prevăzute de art.24 din lege:

42

Potrivit art. 24 cetăŃenii români pot fi extrădaŃi din România în baza convenŃiilor internaŃionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate numai dacă este îndeplinită una din următoarele condiŃii:

– în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăŃii dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată pentru executarea pedepsei în România;

– persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

– persoana extrădabilă are şi cetăŃenia statului solicitant. – persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul său împotriva unui

cetăŃean al unui stat membru al UE dacă statul solicitant este membru al UE Extrădarea cetăŃenilor români este prevăzută şi de ConstituŃie în art.19 al.2 şi

19 al.3 ca excepŃie de la prevederile art.19 al.1. Potrivit acestor prevederi cetăŃenii români şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai

în baza unei convenŃii internaŃionale şi pe bază de reciprocitate. b) Sunt exceptate persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în

România. c) persoanele străine care se bucură de imunitate de jurisdicŃie în condiŃiile

şi în limitele stabilite prin convenŃii sau prin alte înŃelegeri internaŃionale. d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părŃi,

martorii sau experŃii în faŃa autorităŃilor judiciare române solicitante în limita imunităŃilor conferite prin convenŃie internaŃională.

Calitatea de cetăŃean român sau de refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare se va pronunŃa o nouă hotărâre în cauză.

Extrădarea oricărei alte persoane străine poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinŃe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

În caz de refuz al extrădării, prevederile art.25 al.1 se aplică în mod corespunzător, iar în caz de amânare a extrădării, prescripŃia răspunderii penale sau a executării pedepsei se suspendă.

Potrivit art.25 al.1 refuzul extrădării propriului cetăŃean sau a refugiatului politic obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităŃilor sale judiciare competente astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului JustiŃiei din România dosarele, informaŃiile şi obiecŃiile privind infracŃiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.

B. ExcepŃii referitoare la fapte Extrădarea nu se acordă dacă:

43

– Statul solicitat are motive temeinice de a crede că cererea de extrădare motivată printr-o infracŃiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăriri sau pedepsirii unei persoane pe considerente de rasă, religie,de naŃionalitate sau de opinii politice şi că situaŃia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul din aceste motive.

– InfracŃiunea pentru care se cere extrădarea care, nu constituie o infracŃiune de drept comun.

– InfracŃiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitant ca o infracŃiune politică sau ca o faptă conexă unei asemenea infracŃiuni.

Nu sunt considerate infracŃiuni de natură politică a) atentatul la viaŃa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale. b) infracŃiunile prevăzute în art.50 ale ConvenŃiei de la Geneva din 1949

pentru îmbunătăŃirea soartei răniŃilor şi bolnavilor din forŃele armate în campanie. c) orice schimbări similare ale legilor războiului. d) crimele împotriva umanităŃii prevăzute de ConvenŃia pentru prevenirea şi

reprimarea crimei de genocid adoptată la 9 martie 1948 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite.

e) infracŃiunile prevăzute de art.1 ale ConstituŃiei europene pentru reprimarea terorismului – Strasbourg 27.01.1999.

f) acŃiunile prevăzute în ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente crude, inumane şi degradante adoptate la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite.

g) orice altă infracŃiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele ConvenŃiilor şi acordurile internaŃionale la care România este parte.

C) ExcepŃii privitoare la pedeapsă – dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către

legea statului solicitant. – persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei D) ExcepŃii referitoare la competenŃă – România poate să refuze extrădarea persoanei reclamate pentru o

infracŃiune care, potrivit legislaŃiei române, a fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul său.

– când infracŃiunea, motivând cererea de extrădare, a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant adică într-un stat terŃ. Extrădarea va putea fi refuzată numai dacă legislaŃia statului român nu autorizează urmărirea unei infracŃiuni săvârşită în afara teritoriului său ori nu autorizează extrădarea care face obiectul cererii (art. 31 din L. 302/2004).

E. ExcepŃii referitoare la procedură – extrădarea poate fi refuzată când, potrivit legislaŃiei ambelor state, acŃiunea

penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.

– în cazurile în care persoana extrădabilă ar urma să fie judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanŃiile fundamentale de procedură şi de protecŃie a dreptului la apărare sau de un tribunal constituit anume pentru cazul

44

respectiv şi dacă extrădarea este cerută pentru executarea unei pedepse pronunŃate de acel tribunal.

– când persoana reclamată a fost judecată definitiv de autorităŃile competente ale statului român pentru fapta ori faptele pentru care este cerută extrădarea.

– extrădarea nu se acordă în cazul prescripŃiei acŃiunii penale sau prescripŃiei executării pedepsei, fie a statului solicitant sau a statului solicitat.

– extrădarea nu se acordă pentru o faptă acoperită de amnistie în statul solicitat dacă acesta ar avea competenŃa să urmărească această infracŃiune potrivit propriei sale legi penale.

– graŃierea făcută de statul solicitant face inoperabilă cererea de extrădare.

Ordinea de preferinŃă în acordarea extrădării În cazul concursului de cereri de extrădare pentru aceeaşi faptă, Ministerul

JustiŃiei va înştiinŃa de urgenŃă autorităŃile competente ale statelor solicitante. Se va Ńine seama de toate împrejurările în mod deosebit de gravitatea faptei,

locul săvârşirii, de datele depunerii cererii de extrădare, de naŃionalitatea persoanei reclamate, de existenŃa reciprocităŃii de extrădare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare de către alt stat solicitant.

Organele implicate în efectuarea extrădării Cererea se adresează Ministerului JustiŃiei din România. Actele procedurale despre care au vorbit autorii sunt efectuate de Ministerul

Public şi cele ale Ministerului de JustiŃie. Activitatea de arestare şi predare către statul solicitant se fac de către

instanŃele judecătoreşti, iar predarea se face prin Biroul NaŃional Interpol. ÎNTREBǍRI : 40. Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate:

noŃiune, principii 42. Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise în

străinătate 43. NoŃiunea şi natura juridică a extrădării 44. CondiŃiile extrădării 45. SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea 46. Organele implicate în efectuarea extrădării

45

CURSUL NR. 7

RAPORTUL JURIDIC PENAL

Obiective: informarea studenŃilor despre raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal

Cuvinte cheie: Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal, ordinea de drept penal

ConŃinut: pp. 45-53

Întrebări: 47-5

Test: T 7- Î 7 Raportul juridic penal apare prin :

a. acord de voinŃă ? b. exprimarea imperativă a voinŃei statale ? c. constrângere ? d. conflict ?

Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal

NoŃiunea raportului juridic penal

Raportul juridic este definit în teoria generală a dreptului ca fiind acea relaŃie socială care se află sub incidenŃa unei reglementări juridice25.

Referitor la raportul juridic penal, majoritatea specialiştilor în domeniu îl definesc ca fiind acele relaŃii sociale care se realizează în conformitate cu prevederile legii penale, între stat şi toŃi ceilalŃi membrii ai societăŃii, raport în care statul prin organele sale specializate are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege şi de a trage la răspundere penală pe cei care au săvârşit infracŃiuni, iar membrii societăŃii au obligaŃia de a se conforma legii şi de a suporta sancŃiunile penale în măsura în care au încălcat prescripŃiunile normei penale26.

Din definiŃia dată raportului juridic penal, rezultă că el sintetizează relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii şi combatere a acesteia prin normele

25 D. Clocotici – “Teoria generală a dreptului”, Ed. Europolis, ConstanŃa, 2002, p. 324. 26 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – op. cit., p. 72 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 54 // V. Dobrinoiu, I.Pascu, V. Lazăr, Gh. Nistoreanu, I. Molnar, Al. Boroi – “Drept Penal. Partea generală”, Ed. Atlas Lex, Bucureşti, 1996, p. 76.

46

dreptului penal sau altfel spus relaŃiile de apărare socială reglementate prin normele dreptului penal.

Această legătură dintre normele penale care guvernează prin mijloace proprii relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii, conferă raporturilor juridice penale, pe de o parte, caracterul de norme ale dreptului penal în acŃiune, cât priveşte relaŃiile de recomandare pe care le propune membrilor societăŃii, în plan preventiv, iar pe de altă parte, ca o reacŃie de tip represiv, cât priveşte relaŃiile de tip conflictual care se nasc între societate şi făptuitor din momentul săvârşirii unei infracŃiuni.

Trăsăturile raportului juridic penal

Examinând din perspectiva naturii şi finalitatea relaŃiilor sociale vizate de

raporturile juridice penale constatăm că acestea prezintă unele trăsături distincte faŃă de alte ramuri ale dreptului.

Trăsătura caracteristică a raporturilor juridice penale rezidă în aceea că ele apar nu prin acordul de voinŃă, ci prin exprimarea imperativă a voinŃei statale. Aşadar, naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege, apărarea valorilor sociale la care se referă nefiind lăsate la aprecierea destinatarilor legii penale.

Ordinea de drept penal

Ordinea de drept penal se înfăptuieşte în opinia majorităŃii autorilor27 în cea mai mare parte prin respectarea dispoziŃiilor legii penale, constrângerea penală intervenind numai în cazul săvârşirii unor infracŃiuni. Aşadar, ordinea de drept are un caracter complex şi dinamic, ce se constituie într-o succesiune de planuri, preventivul precedând represivul, iar acesta din urmă vizând corectivul – în sensul de tratament penal de îndreptare.

Realizarea imperativelor legii penale, indiferent că are loc prin respectarea de bună voie a dispoziŃiilor legii sau prin impunerea lor prin forŃa coercitivă a statului implică întotdeauna naşterea unor raporturi juridice penale. Raporturile juridice care iau naştere prin conformarea oamenilor la conduita prescrisă prin normele dreptului penal se numesc raporturi de conformare sau cooperare şi iau naştere din momentul intrării în vigoare a legii penale. Acestea au o existenŃă abstractă, imaterială şi îndeplinesc o funcŃie educativă şi de intimidare, scopul declarat fiind prevenirea săvârşirii infracŃiunilor. Atunci când o persoană încalcă prevederile legii penale – ignorând prohibiŃiile impuse de aceasta raportul juridic penal ia o formă concretă, conturându-se în toate elementele sale şi oferind cadrul legal în baza căruia autoritatea judecătorească, făcând uz de prerogativele sale, acŃionează pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. Raportul care ia naştere în acest caz este unul de conflict sau de contradicŃie şi apare pe scheletul raportului

27 C. Bulai – op. cit., p. 77 // N. Giurgiu – op. cit., p. 57 // Gh. Nistoreanu, Al. Boroi – op. cit., p. 64 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 55.

47

juridic de conformare prin transformarea acestuia o dată cu săvârşirea faptei infracŃionale. În acest caz prevenŃia va ceda locul constrângerii.

În ştiinŃa dreptului penal s-a conturat opinia potrivit căreia respectarea de bună voie a legii penale nu presupune şi naşterea vreunui raport între norma penală şi virtualii ei destinatari.

Împotriva acestui punct de vedere au fost aduse şi contra argumente astfel: − norma penală devine activă chiar din momentul intrării în vigoare

(aplicarea principiului activităŃii penale). În planul funcŃiei educative, preventive, acest lucru nu se poate realiza decât în cadrul unor raporturi juridice de conformare, neconflictuale ale membrilor societăŃii faŃă de normele de conduită impuse28;

− raporturile juridice penale născându-se numai în momentul săvârşirii faptei prohibite, ar însemna să se admită teza că poate lua naştere un raport juridic din nerespectarea unei obligaŃii extrajuridice29.

− negarea raporturilor juridice de cooperare în cadrul dreptului penal readuce în prim-plan teza caracterului pur sancŃionator al dreptului penal, punându-i în discuŃie caracterul autonom.

Raportul juridic penal formează obiect de studiu pentru ştiinŃa dreptului penal deoarece normele şi instituŃiile care compun partea generală a dreptului penal prevăd condiŃiile generale comune pentru naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice penale.

Structura raportului juridic de drept penal Examinarea construcŃiei juridice a raportului juridic penal este detereminată de

specificul relaŃiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva infracŃiunilor.

În raport cu distincŃia învederată între raporturile juridice penale de confirmare şi cele conflictuale, vom prezenta principalele aspecte pe care le ridică studierea elementelor de structură – subiectul, conŃinutul şi obiectul cât şi particularităŃile acestora.

ParticularităŃi referitoare la subiectul raportului juridic penal

Persoanele – ca participanŃi la raportul juridic penal pot apărea în două

ipostaze şi anume: ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale şi ca destinatari ai prevederilor penale.

28 I. Tanoviceanu – op. cit., p. 261: “Nici o infracŃiune nu se va pedepsi dacă pedepsele nu vor fi hotărâte înaintea săvârşirii sale”. Această dispoziŃiune nu este decât aplicarea în materie penală a regulei puse în art. (1) Cod Civil, care zice că: “Legea nu dispune decât pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”. Acelaşi autor susŃine că: “dacă regula e raŃională în civile prin „a fortiori raŃională şi în penal, căci nimic nu ar fi mai nedrept decât a pedepsi pe cineva, fără ca prin lege să fie înştiinŃat de mai înainte că va fi pedepsit dacă va comite un anumit fapt.” Legea trebuie să sfătuiască înainte de a lovi”. 29 C. Bulai – op. cit., p. 57.

48

În primă ipostază – membrii societăŃii în calitate de titulari direcŃi sau indirecŃi ai valorilor apărate penal se bucură de apărare împotriva conduitei periculoase a altor membrii ai societăŃii.

În cea de-a doua calitate – de destinatari ai prevederilor legii penale, membrii societăŃii au îndatorirea de a se conforma conduitei prevăzute de lege faŃă de valorile sociale ocrotite prin legea penală.

Din analiza subiecŃilor ca elemente ale raportului juridic penal se observă apariŃia unor diferenŃieri, după cum acest raport este unul de conformare sau de conflict.

În cazul raportului juridic penal de conformare subiecŃii sunt: statul care din momentul intrării în vigoare a legii penale are dreptul să pretindă respectarea acesteia; cât şi destinatarii legii penale care au obligaŃia să se supună prevederilor legii penale.

De exemplu, dacă legea penală se adresează unei anumite categorii de persoane fizice (sau chiar şi persoane juridice în baza prevederilor noului Cod penal), gestionari, funcŃionari, militari, cetăŃeni români, străini, apatrizi etc., respectiv societăŃi comerciale, S.R.L.-uri, asociaŃii familiale etc., subiecŃi ai raportului juridic de conformare vor fi numai cei care au sau care vor avea această calitate impusă de lege.

Substituirea statului în dreptul titularilor de valori nu înseamnă înlăturarea acestora de la raportul juridic penal. Alături de stat, ca subiect dominant, titular al acŃiunii penale există şi persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale. În virtutea acestei calităŃi i-a fost acordat persoanei vătămate dreptul de a decide în anumite cazuri, asupra punerii în mişcare a acŃiunii penale sau a exercitării, precum şi dreptul de a participa în procesul penal ca parte vătămată.

În cazul raportului juridic penal de conflict subiecŃii raportului penal sunt: statul (în principal) şi persoana fizică sau juridică vătămată (în secundar), cât şi destinatarul normei incriminatoare– în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea şi care urmează să răspundă penal.

Chiar şi în cazul în care pentru existenŃa infracŃiunii, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate – pentru a pune în mişcare acŃiunea penală – statul rămâne subiect al raportului de conflict, întrucât în această situaŃie numai statul are dreptul de a aplica pedeapsa infractorului prin autorităŃile legale.

Spre deosebire de raportul juridic de conformare, unde destinatarul nu este unul determinat, ci este unul virtual, în cazul raportului juridic de conflict acest subiect este precis determinat în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea (cu excepŃia infracŃiunilor cu autori necunoscuŃi).

ParticularităŃi referitoare la conŃinutul raportului juridic penal

ConŃinutul raportului juridic penal este alcătuit din drepturile şi obligaŃiile

participanŃilor la acest raport – a subiecŃilor raportului. Remarcăm şi din acest punct de vedere unele deosebiri între raportul juridic

penal de conformare şi raportul juridic penal de conflict, după cum urmează:

49

În cazul raportului juridic penal de conformare statului îi revine – ca titular al apărării sociale – dreptul de a pretinde o conduită în conformitate cu conŃinutul – prohibitor sau onerativ al dispoziŃiei descrise în norma penală, iar destinatarilor legii penale, obligaŃia de a se conforma, adoptând conduita de respect şi ascultare cerută, dar şi dreptul de a nu fi ŃinuŃi să se conformeze, decât în limitele stabilite de lege.

Persoanele fizice, ca destinatare ale normei de incriminare, au obligaŃia de a se conforma prevederilor legii penale – adică de a se abŃine sau de a întreprinde ceea ce norma penală ordonă - sub ameninŃarea constrângerii penale, dar ele au şi dreptul de a se supune numai obligaŃiilor stabilite de lege.

Fiind vorba de un raport juridic imperativ, de putere, este exclusă ideea egalităŃii în drepturi între stat şi destinatarii normei penale.

Ca o consecinŃă a principiului legalităŃii incriminării pedepsei, statului îi revine şi obligaŃia de a acŃiona în spiritul principiilor dreptului penal, cu respectarea tuturor garanŃiilor procesuale, aplicând numai sancŃiunile legale pentru infracŃiunea săvârşită şi dovedită, individualizate potrivit criteriilor legale.

Persoana fizică ce a încălcat legea penală are obligaŃia să răspundă penal, suportând sancŃiunile dispuse de instanŃa judecătorească şi dreptul de pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale.

Nerespectarea de către organele judiciare a obligaŃiilor ce le revin atrage fie nulitatea actelor întocmite, fie chiar tragerea la răspundere penală în cazul unor infracŃiuni (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, represiunea nedreaptă etc.).

ParticularităŃi referitoare la obiectul raportului juridic penal

Obiectul raportului juridic penal constă în conduita pe care trebuie să o

adopte subiecŃii raportului în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce constituie conŃinutul raportului juridic.

Şi obiectul raportului juridic diferă în cele două ipostaze sub care am făcut examinarea şi a celorlalte componente ale raportului juridic penal.

În cazul raportului juridic de conformare obiectul îl constituie însăşi atitudinea de – aliniere – de conformare, de cooperare, care decurge din dispoziŃiile normei penale. Aceasta înseamnă realizarea ordinii de drept penale pe calea constrângerii sau conformării de bunăvoie.

Obiectul raportului juridic penal de conflict constă în sancŃiunile ce urmează a fi aplicate în mod legal (pedepse, pedepsele complementare şi măsurile de siguranŃă).

Obiectul raportului juridic penal de conflict are relevanŃă în raport cu persoana infractorului cu privire la posibilitatea reinserŃiei sociale a acestuia întrucât odată cu realizarea lui se consideră încheiat procesul de reeducare a infractorului.

SancŃiunea penală nu este privită ca un scop în sine, ea este subordonată ideii de prevenire a săvârşirii de noi infracŃiuni şi de resocializare, de corijare a

50

infractorului, fiind necesară pentru a restabili autoritatea legii penale, a asigura ordinea de drept pe calea coerciŃiei penale.

Naşterea, constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal Problema naşterii, modificării sau stingerii raportului juridic penal prezintă

particularităŃi diferite, după cum vizează raportul juridic de conformare sau raportul juridic penal de conflict.

Naşterea raportului juridic penal

ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conformare

Raportul juridic penal de conformare se naşte din chiar momentul intrării în

vigoare a normei cu caracter penal. Odată născut, raportul de conformare se desfăşoară prin impunerea cerinŃei de respectare a regulii de conduită specifice, până la data ieşirii din vigoare a normei juridice penale. De principiu, durata desfăşurării raporturilor penale de conformare nu este dinainte stabilită, în situaŃii speciale însă, sau în cazul legilor penale temporare ea este preliminată şi adusă, ca atare, la cunoştinŃa destinatarilor săi.

Constituind cadrul juridic firesc de realizare a însăşi ordinii de drept penal, raporturile juridice penale de conformare nu contenesc să subziste pe toată durata de activitate a normei penale. În cazuri excepŃionale, raportul juridic penal de conformare poate avea o durată de existenŃă mai restrânsă decât cea care se înscrie între limitele de la intrarea sau ieşirea din vigoare a normei care îl guvernează, atunci când norma îşi condiŃionează incidenŃa de cerinŃa dobândirii de către destinatarii ei a unei calităŃi, situaŃie în care durata de existenŃă a raportului nu poate fi decât concomitentă cu durata de existenŃă a calităŃii (ipoteza unor destinatari calificaŃi, precum ar fi militarii în termen, funcŃionarii etc.).

Desigur că în timpul activităŃii normei juridice penale de conformare pot surveni modificări în însuşi conŃinutul normei de incriminare, în sensul extinderii sau restrângerii obligaŃiei de conformare, care se răsfrâng implicit şi asupra conŃinutului raportului juridic penal de conformare (în caz de succesiune a unor legi penale diferite în timp).

Este, pe de altă parte, de la sine înŃeles că raportul juridic penal de conformare nu încetează prin săvârşirea unei infracŃiuni, chiar dacă în acel moment se naşte un raport juridic penal de conflict.

ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conflict sau de contradicŃie

Spre deosebire de raportul juridic penal de conformare, care se naşte prin însăşi actul legislativ al incriminării, raportul penal de tip conflictual se naşte numai prin săvârşirea infracŃiunii. Dacă dobândirea calităŃii de subiect al raportului juridic penal de conformare nu depinde de exprimarea voinŃei destinatarului său,

51

raportul de tip conflictual decurge, în cele mai multe cazuri, din fapte comise cu voinŃă, dintr-o manifestare expresă de voinŃă a acestuia.

Ca o consecinŃă logică a principiului legalităŃii incriminării, săvârşirea unei infracŃiuni fiind unicul temei al răspunderii penale, raportul juridic penal de tip conflictual nu se poate naşte decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care să constituie infracŃiune, infracŃiunea concretă fiind singurul fapt juridic care poate da naştere raportului juridic penal de conflict.

Constatarea juridică a existenŃei raportului juridic penal de conflict

Este necesar a se face o deosebire între momentul naşterii şi cel al constatării

juridice a existenŃei raportului juridic penal de conflict. Stabilirea momentului naşterii raportului de drept penal de conflict prezintă o

deosebită importanŃă sub aspectul rezolvării tuturor problemelor vizând răspunderea penală ce se poate naşte din momentul încălcării normei penale şi până la constatarea judecătorească a conŃinutului concret al raportului juridic respectiv.

În acest context, prin specificul reglementării lor, dispoziŃiile de principiu trebuie să rezolve anumite efecte cu privire la răspunderea penală (deci la conŃinutul raportului juridic penal de conflict) în funcŃie de momentul naşterii acesteia, cum ar fi, de pildă, în cazul prescripŃiei, amnisitiei sau aplicării legii penale în timp, când se leagă curgerea acestor efecte de momentul săvârşirii infracŃiunii. Din momentul săvârşirii infracŃiunii sunt legate, de altfel, în mod direct sau indirect, nu numai reglementările cu caracter instituŃional material, dar şi cele vizând ramura dreptului procesual penal, care fac posibilă urmărirea, judecarea şi tragerea la răspundere penală a infractorilor. Or, toate aceste efecte juridice privind în mod direct regimul răspunderii penale şi modul ei de constatare nu se pot desfăşura decât în cadrul unor raporturi juridice de tip conflictual o dată cu săvârşirea infracŃiunii. În consecinŃă, ne raliem opiniei predominante în această materie30 precum că în nici un caz naşterea raportului juridic penal nu poate fi situată în alt moment, cum ar fi de pildă, cel al descoperirii infracŃiunii şi indentificării făptuitorului sau al pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Constatarea existenŃei raportului juridic penal şi, ca atare, caracterizarea conŃinutului său revine, după cum este şi firesc, instanŃelor de judecată, actul procesual prin care se consemnează fiind numai hotărârea penală definitivă. Ca atare, momentul naşterii lui nu va fi considerat ex nunc, adică fiind acelaşi cu momentul constatării, ci ex tunc, adică simultan cu momentul săvârşirii infracŃiunii.

În consecinŃă, chiar în ipoteza unei hotărâri penale definitive de achitare, dată pe ideea inexistenŃei raportului juridic penal de conflict, de pildă, în cazul intervenirii unei cauze care împiedică constituirea infracŃiunii, cum este legitima apărare, constatarea momentului acelei inexistenŃe va fi realizată tot ex tunc, adică luându-se în considerare momentul săvârşirii pretinsei infracŃiuni.

30 M. Zolyneak – op. cit., p. 118 şi 83 // C. Mitrache – op. cit., p. 39.

52

În ipoteza constatării raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre penală definitivă, procesul penal încetează, urmând etapa executării sancŃiunii, care se realizează în cadrul unor raporturi specifice de drept execuŃional penal.

Stingerea raportului juridic penal

Stingerea raportului juridic penal se poate produce în diferite situaŃii, cum ar

fi, prin cauze intervenite anterior pronunŃării unei hotărâri definitive: decesul făptuitorului, prescripŃia răspunderii penale, constatarea lipsei sau retragerii plângerii prealabile, împăcarea părŃilor, dezincriminarea (abolitio criminis), ori intervenirea unei cauze de nepedepsire, toate în condiŃiile strict prevăzute de lege, instituŃii asupra cărora vom reveni la timpul potrivit. În această ipoteză, judecătorul constată stingerea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre de încetare a procesului penal31.

Cu privire la faptele juridice extinctive de răspundere penală menŃionate mai sus, precizăm că unele pot interveni şi după pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive, cum ar fi: decesul făptuitorului, prescripŃia executării pedepsei, amnistia, graŃierea, dezincriminarea – unele înlăturând direct însăşi răspunderea penală (amnistia), altele temeiul răspunderii penale (dezincriminarea) sau efectele condamnării (graŃierea) sau, în fine, legitimitatea executării pedepsei (prescripŃia executării pedepsei). În toate aceste situaŃii, efectul extinctiv al faptului juridic survenit (fapt juridic extinctiv) va atrage înlăturarea dispoziŃiei de executare a pedepsei, anihilând o componentă esenŃială a normei juridice penale de conflict şi vidând de conŃinut raportul juridic penal de conflict.

Principala modalitate de stingere a raportului juridic penal o reprezintă însă executarea pedepsei.

Analiza unor acte normative de graŃiere a oferit posibilitatea aprecierii graŃierii ca incidentă şi pentru infracŃiunile a căror descoperire, urmărire penală sau judecată nu au fost realizate până la data adoptării sale.

În situaŃia graŃierii condiŃionate, aceasta îşi produce efecte totale sau parŃiale, numai pe baza pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive, însă efectele sale asupra raportului juridic penal se consideră a fi intrate în funcŃiune de la data adoptării actului normativ de clemenŃă.

Modificarea raportului juridic penal Modificarea raportului juridic penal poate avea loc când intervin anumite fapte

juridice modificatoare cum ar fi adoptarea unor norme juridice penale mai blânde, succesiunea unor norme juridice penale în timp sau graŃierea parŃială.

31 Gh.Nistoreanu, Al.Boroi, Drept penal, partea generală, Ed. All Beck, Bucureşti 2002, p.69.

53

Durata raportului juridic penal Evident, realizarea normei juridice penale presupune o desfăşurare în timp şi,

ca atare, indiferent de modalitatea în care se exprimă, de relaŃie de conformare sau de conflict, raportul juridic penal este susceptibil de o derulare în timp, deci pune în evidenŃă o durată.

Durata are semnificaŃia sa. Astfel, întinderea acŃiunii în timp a raportului juridic penal, cu excepŃia legii extrapenale sau temporare, nu este dinainte determinată. Dacă raportul penal de conformare are, de principiu, o durată indefinită, comanda legii rămâne valabilă chiar în cazul săvârşirii unor infracŃiuni raportul juridic penal de conflict are o durată relativ determinată, derularea sa în timp depinzând de promptitudinea descoperirii infracŃiunii şi cunoaşterii făptuitorului, de timpul necesar pentru desfăşurarea procesului penal şi de cel rezervat executării pedepsei.

Din acest punct de vedere, se remarcă şi o delimitare a întinderii în timp a raportului juridic penal de conflict în funcŃie de raporturile juridice care se nasc în limitele incidenŃei normelor procesuale penale şi a celor vizând etapa executării pedepselor, în sensul că durata raportului de conflict este mai mare, ea depăşind faza procesuală şi subzistând până la stingerea pedepselor aplicate.

Uneori raportul juridic penal de conflict se poate stinge (amnistie, retragerea plângerii, constatarea prescripŃiei etc.) chiar în timpul desfăşurării procesului penal (indiferent dacă fapta se află în faza urmăririi penale sau a judecăŃii).

Unii autori32 disting două etape în desfăşurarea raportului juridic penal de conflict: prima, întinzându-se din momentul săvârşirii infracŃiunii şi până la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (în caz de condamnare) şi a doua, cuprinzând durata de la intervenirea hotărârii şi până la terminarea sancŃiunilor aplicate, adică “până la realizarea tuturor consecinŃelor ce decurg din legea penală”.

ÎNTREBǍRI :

47. NoŃiunea raportului juridic penal 48. Trăsăturile raportului juridic penal

49. ParticularităŃi referitoare la subiecŃii şi conŃinutul raportului juridic penal 50. Naşterea, constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal

32 M. Zolyneak – op. cit., p. 131//Gh.Nistoreanu, Al.Boroi, op.cit., p.71.

54

CURSUL NR. 8

NOłIUNEA, TRĂSĂTURILE ESENłIALE ŞI CONłINUTUL

INFRACłIUNII

Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept, ştiinŃa dreptului,

principiile sale, trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul infracŃiunii

Cuvinte cheie: drept penal, infracŃiune, pericol social

ConŃinut: pp. 54-60

Întrebări: 51-

Test: T 8 - Î 1

Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii sunt : b. acŃiunea, pericolul social şi pedeapsa ? c. pericolul social, vinovăŃia şi prevederea în legea penală ? d. pericolul social şi vinovăŃia ? e. pericolul social, vinovăŃia şi incriminarea faptei ?

1. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii

1.1. Pericolul social 1.1.1. Preliminarii

Aşa cum rezultă din prevederile art. 17 alin. (1), C.pen., pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune trebuie să întrunească trei trăsături esenŃiale: fapta să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăŃie şi să fie prevăzută de legea penală.

Codul penal român a definit în dispoziŃiile art. 18 că: „fapta care prezintă pericol social este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale enumerate în art. 1 C. pen. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse".

1.1.2. Felurile pericolului social

/. Pericolul social generic sau abstract este acel pericol general aşa cum este fixat în legea penală. De exemplu, pericolul infracŃiunii tip omor, furt, fals intelectual etc.

55

Pericolul social generic este evaluat în mod abstract de legiuitor, care ia în consideraŃie o multitudine de factori privind importanŃa valorii ocrotite, gravitatea lezării posibile, starea şi dinamica manifestărilor infracŃionale vizate, împrejurările în care se pot săvârşi astfel de fapte etc. Rezultatul evaluării se exprimă în pedeapsa înscrisă de legiuitor în legea penală pentru acea infracŃiune.

//. Pericolul social concret al infracŃiunii se referă la pericolul social al faptei săvârşite, al unei infracŃiuni individuale.

Dacă pericolul social generic este stabilit de legiuitor, pericolul social concret urmează să fie identificat de instanŃa de judecată cu prilejul judecării faptei şi se reflectă în sancŃiunea penală aplicată.

Determinarea pericolului social concret se face în funcŃie de vătămarea cauzată obiectului infracŃiunii, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de trăsăturile ce caracterizează elementul material, precum şi de alte împrejurări ale conŃinutului concret al infracŃiunii.

1.2. VinovăŃia

VinovăŃia a fost definită în doctrina penală ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care, săvârşind cu voinŃă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social, a avut, în momentul executării, reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau, deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor, a avut posibilitatea reală, subiectivă a acestei reprezentări.

A. IntenŃia şi modalităŃile sale IntenŃia are două modalităŃi: intenŃia directă şi intenŃia indirectă. a) IntenŃia directă (dol direct). Se caracterizează prin aceea că infractorul

prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte [art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.].

b)IntenŃia indirectă (dol eventual). Se caracterizează prin prevederea urmărilor periculoase ale faptei comise de infractor, neurmărirea lor, însă acceptarea posibilităŃii survenirii acestora.

c) Alte modalităŃi ale intenŃiei. In doctrină şi în practica judiciară s-au identificat şi alte modalităŃi ale intenŃiei. Dintre acestea amintim intenŃia determinată şi nedeterminată.

B. Culpa şi modalităŃile sale

Culpa cu prevedere sau uşurinŃă. Constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor periculoase ale acŃiunii sau inacŃiunii sale, pe care nu le acceptă, socotind fără temei însă că ele nu se vor produce. Culpa simplă sau neglijenŃa, constă în poziŃia psihică a persoanei care n-a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităŃii sale trebuia şi putea să le prevadă.

Alte modalităŃi ale culpei. În literatura de specialitate şi în practica judiciară sunt cunoscute şi alte modalităŃi ale culpei. Astfel se disting culpa in agendo, când

56

uşurinŃa sau neglijenŃa se referă la fapte constând dintr-o acŃiune, şi culpa in omittendo, când se referă la fapte din culpă constând dintr-o inacŃiune.

ConcurenŃa culpelor. În multe situaŃii la producerea rezultatului periculos contribuie activitatea culpabilă a mai multor persoane, în aceste cazuri vor răspunde penal toŃi cei care au cauzat rezultatul periculos.

C. PraeterintenŃia Ea se caracterizează prin aceea că subiectul infracŃiunii prevede şi doreşte ori

acceptă producerea unor urmări periculoase, însă cele produse în realitate sunt mult mai grave, pe care le-a prevăzut, dar a socotit fără temei că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut, dar putea şi trebuia sa le prevadă.

1.2.1. Prevederea faptei în legea penală Prevederea în legea penală a faptelor periculoase pentru societate se realizează,

mai întâi, prin aceea că în Partea generală a Codului penal se defineşte şi reglementează noŃiunea generală de infracŃiune, după care, în Partea specială a Codului penal şi în legile speciale se prevede şi se descrie fiecare faptă considerată infracŃiune şi sancŃiunea corespunzătoare.

2. ConŃinutul infracŃiunii

2.1. NoŃiunea de conŃinut al infracŃiunii ConŃinutul infracŃiunii poate fi definit ca totalitatea condiŃiilor sau elementelor

prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracŃiune. 2.2. NoŃiunea de infracŃiune şi noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii In timp ce noŃiunea de infracŃiune exprimă trăsăturile esenŃiale ale oricărei

infracŃiuni, care o deosebesc de faptele nepenale, noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii cuprinde trăsăturile specifice ale fiecărei infracŃiuni în parte şi care o deosebesc în sfera ilicitului penal de celelalte infracŃiuni (de pildă conŃinutul infracŃiunii de viol va fi diferit de conŃinutul infracŃiunii de omor etc.).

ŞtiinŃa dreptului penal a elaborat şi noŃiunea de conŃinut generic al infracŃiunii, care, spre deosebire de diferitele conŃinuturi incriminatorii individuale interesând partea specială a dreptului penal, este studiată în cadrul părŃii generale a ştiinŃei dreptului penal.

2.3. Structura conŃinutului infracŃiunii I. Prin structura conŃinutului infracŃiunii se înŃelege modul în care se

organizează şi configurează ca părŃi ale aceluiaşi ansamblu diferitele elemente componente ale conŃinutului infracŃiunii.

57

II. În general, elementele de structură sau altfel spus condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii se referă la anumite coordonate, fără de care nu se poate concepe existenŃa infracŃiunii.

Coordonatele sau jaloanele ce polarizează condiŃiile de existenŃă ale in-fracŃiunii sunt:

- actul de conduită al unei persoane, atât sub raportul elementelor ce configurează componenta obiectivă, cât şi cea subiectivă a infracŃiunii;

- valoarea socială şi relaŃiile corespunzătoare acestei valori împotriva cărora se îndreaptă, deci obiectul infracŃiunii;

- subiecŃii actului de conduită, fie în persoana infractorului, fie în a celui vătămat prin infracŃiune;

- locul, timpul, modul, mijloacele ori consecinŃele săvârşirii infracŃiunii care pot apărea, de asemenea, printre condiŃiile ce particularizează şi condiŃionează existenŃa unei fapte penale ori caracterul ei agravat.

III. Clasificarea condiŃiilor de incriminare sau a elementelor care servesc la alcătuirea şi configurarea diferitelor conŃinuturi de infracŃiuni poate fi realizată în funcŃie de mai multe criterii:

-după criteriul factorilor la care se referă, se pot distinge condiŃiile privitoare la latura obiectivă, Ia latura subiectivă, la obiectul infracŃiunii, subiecŃii acesteia, la locul, timpul sau mijloacele ei de săvârşire.

- după rolul si importanŃa pe care o au pentru însăşi existenŃa infracŃiunii, elementele sau condiŃiile de structură pot fi împărŃite în esenŃiale sau constitutive, când iau parte la alcătuirea configuraŃiei tipice, de bază a infracŃiunii, şi accidentale sau circumstanŃiale, când iau parte la alcătuirea conŃinutului infracŃiunii în vreuna din variantele ei agravante sau atenuate.

În sfârşit, după felul în care se raportează la momentul săvârşirii infracŃiunii, condiŃiile de incriminare (sau de structură) pot fi preexistente, după cum sunt cele care se referă la obiect sau subiecŃi, concomitente, cum sunt cele care se referă la locul, timpul şi mijloacele folosite la săvârşirea faptei, şi subsecvente, cum sunt cele care se referă la producerea unui anumit rezultat.

2.4. Clasificarea conŃinuturilor de infracŃiune - după criteriul structurii distingem conŃinutul juridic, care cuprinde toate

condiŃiile cerute de legea penală pentru existenŃa unei infracŃiuni, şi conŃinutul constitutiv, care se referă numai la condiŃiile care determină conduita ilicită.

- după criteriul variantelor în care poate fi incriminată o infracŃiune, distingem conŃinuturi simple, când infracŃiunea este prevăzută numai într-o singură variantă, şi conŃinuturi complexe, când infracŃiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau aceeaşi infracŃiune apare conturată sub mai multe modalităŃi. -după criteriul formelor infracŃiunii, se întâlnesc conŃinuturi trunchiate sau atipice, când norma incriminatoare determină condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii într-o formă atipică, cum este cazul tentativei, instigării sau complicităŃii (ca

58

forme ale executării infracŃiunii sau modalităŃii acesteia rezultând din participaŃie).

3. CondiŃii preexistente infracŃiunii

Forme ale obiectului infracŃiunii 1.Obiectul juridic generic sau de grup este format din grupul, mănunchiul de

valori sociale de aceeaşi natură apărate prin normele penale. 2.Obiectul juridic special este valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin infracŃiune. Această categorie de obiect serveşte la de terminarea individualităŃii unei infracŃiuni în cadrul unui grup. 3.1. SubiecŃii infracŃiunii A. Subiectul activ al infracŃiunii

SubiecŃii infracŃiunii sunt persoanele implicate în săvârşirea unei infracŃiuni, fie prin comiterea actului de executare, fie prin suportarea consecinŃelor, a răului cauzat prin săvârşirea acesteia. a) Subiectul activ al infracŃiunii trebuie să fie o persoană fizică, adică o persoană umană.

b) Pentru ca persoana fizică să fie subiect activ al infracŃiunii, trebuie să aibă o anumită vârstă. c) O altă condiŃie necesară existenŃei subiectului infracŃiunii este responsabilitatea. d) Libertatea de voinŃă şi acŃiune.

B. Subiectul pasiv al infracŃiunii

Subiectul pasiv al infracŃiunii este persoana vătămată penal, adică cea care suferă sau asupra căreia se răsfrânge nemijlocit urmarea materială ori starea de pericol creată prin săvârşirea infracŃiunii. Această calitate juridică o poate avea atât o persoană fizică, titulara unor drepturi subiective j ori a unor interese legitime, cât şi o persoană juridică.

4. ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii 4.1. Latura obiectivă a) NoŃiune şi structură. Prin latura obiectivă a infracŃiunii se înŃelege activitatea persoanei fizice care prin urmările ei periculoase vătăma sau pune în pericol anumite relaŃii sociale apărate de normele dreptului penal.

59

b)Elementul material este componentul principal al laturii obiective a infracŃiunii şi constă în actul material săvârşit, actul de conduită uman interzis de legea penală. El poate să apară fie sub forma acŃiunii, fie sub cea a inacŃiunii. c) Urmarea imediată. ExistenŃa laturii obiective a oricărei infracŃiuni este condiŃionată de faptul ca prin comiterea acŃiunii sau inacŃiunii încriminate să se producă o urmare periculoasă. Urmarea periculoasă este acea modificare negativă a realităŃii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă si care-si găseşte expresia în periclita rea, vătămarea sau ameninŃarea valorilor sociale apărate de legea penală. d) Legătura de cauzalitate. Legătura de cauzalitate dintre acŃiunea sau inacŃiunea infracŃională şi urmarea periculoasă constituie cea de-a treia componentă a laturii obiective a infracŃiuni. Putem defini raportul de cauzalitate ca fiind legătura de la cauză la efect între acŃiunea sau inacŃiunea voluntară, conştientă, a infractorului şi rezultatul socialmente periculos produs. Elementele raportului de cauzalitate, sunt: cauza – formată din acŃiunea-inacŃiunea conştientă a persoanei şi efectul – concretizat în urmăririle ce s-au produs prin activitatea infracŃională desfăşurată. Efectul este al doilea element al raportului de cauzalitate în dreptul penal. Efectul este produs de acŃiunea-inacŃiunea cauză. Dacă n-ar exista acŃiunea – inacŃiunea cauză, n-ar putea să existe nici efectul. e) CondiŃii de loc, timp, mod şi împrejurări în care se săvârşesc unele infracŃiuni (cerinŃe esenŃiale cum mai sunt denumite).Spre deosebire de elementul material şi urmarea periculoasă care sunt componente obligatorii ale laturii obiective a infracŃiunii, aceste cerinŃe esenŃiale sunt facultative, în sensul că nu le găsim la orice infracŃiune şi nu apar obligatoriu odată cu executarea acŃiunii sau inacŃiunii periculoase. 4.2 Latura subiectivă a infracŃiunii

a) NoŃiune. Latura subiectivă a infracŃiunii constă într-o anumită atitudine psihică, alcătuită din elemente intelective, volitive şi afective care determină îi însoŃesc actul fizic de executare.

Latura subiectivă a conŃinutului oricărei infracŃiuni constă în totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului - sub raportul conştiinŃei şi voinŃei sale - faŃă de materialitatea faptei săvârşite (acŃiune sau inacŃiune, rezultat, raport de cauzalitate) pentru ca acea faptă constituie infracŃiune.

b)VinovăŃia ca element al laturii subiective, în doctrina penală se face deosebirea între vinovăŃia ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii şi vinovăŃia ca clement al conŃinutului unei anumite infracŃiuni. c) Mobilul. Doctrina noastră de drept penal defineşte mobilul infracŃiunii ca fiind motivul, impulsul interior care determină hotărârea infracŃională şi deci implicit comiterea infracŃiunii.

60

Scopul este reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei penale, rezultat urmărit de către infractor.

INTREBARI:

51.Ce este infracŃiunea şi care sunt trăsăturile esenŃiale? 52.NoŃiunea şi felurile pericolului social. 53.Ce este fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni. Exemple 54.VinovăŃia. DefiniŃie şi noŃiuni. 55.IntenŃia formă a vinovăŃiei 56.Culpa ca formă a vinovăŃiei 57.PraeterintenŃia 58.Care este conŃinutul constitutiv al infracŃiunii?

61

CURSUL NR. 9

FORMELE INFRACłIUNII

Obiective: informarea studenŃilor despre tentativă, felurile acesteia, acte

premergătoare, infracŃiunea consumată, infracŃiunea fapt epuizat

Cuvinte cheie: tentativă, acte premergătoare, infracŃiunea fapt epuizat

ConŃinut: pp. 61-67

Întrebări: 59-68

Test: T9 - Î 3

PraeterintenŃia este : a. culpa acceptată ? b. intenŃia indirectă ? c. intenŃia depăşită ? d. vinovăŃia dovedită ?

1. Formele infracŃiunii intenŃionate Formele infracŃiunii, după fazele de desfăşurare sunt:

- actele pregătitoare (preparatorii); - tentativa; - fapta consumată; - fapta epuizată.

2.1. Actele pregătitoare (preparatorii)

Pornind de la modul de manifestare a actelor de pregătire şi de la valoarea lor în procesul săvârşirii infracŃiunii, în literatura juridică acestea au fost definite ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracŃiunii ori în crearea condiŃiilor favorabile în vederea comiterii acesteia.

ModalităŃile actelor pregătitoare O primă modalitate de înfăptuire a actelor de pregătire în vederea săvârşirii

unei infracŃiuni, o constituie procurarea licit sau ilicit de instrumente ce urmează să fie folosite la comiterea faptei.

62

O a doua modalitate de pregătire proprie săvârşirii unei infracŃiuni o Constituie confecŃionarea, modificarea ori adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la comiterea faptei.

O a treia modalitate de pregătire o poate forma culegerea de informaŃii, date privind locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii ori despre victimă.

CondiŃiile actelor pregătitoare Să aibă o existenŃă obiectivă, să se materializeze într-o manifestare

capabilă să creeze condiŃii favorabile executării acŃiunii ilicite. Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenŃie. Activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al infracŃiunii

proiectate sau să nu constituie un început de executare a acesteia.

Felurile actelor pregătitoare şi caracteristicile acestora O primă caracteristică a actelor de pregătire este aceea că ele pot fi delimitate în timp şi spaŃiu.

O altă caracteristică a actelor pregătitoare constă în aceea că ele nu în pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penală.

Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare O primă teză este aceea a neincriminării actelor pregătitoare pe considerentul

că acestea sunt, cel mai adesea, echivoce şi nu au aptitudinea de a crea o stare de pericol serios pentru valoarea socială către care se îndreaptă fapta pregătită.

De asemenea, neincriminarea lor ar putea constitui o încurajare pentru făptuitor de a renunŃa la săvârşirea infracŃiunii.

Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare, consideră cei ce promovează această teză, este necesară pentru a preveni săvârşirea faptei proiectate şi pentru a apăra valoarea socială ameninŃată.

În mod excepŃional, în legea penală sunt prevăzute dispoziŃii prin care, în cazul unor infracŃiuni grave, actele pregătitoare au fost incriminate, fiind asimilate cu tentativa şi sancŃionate ca atare.

Încriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faŃă de actele de executare. Ele rămân acte de pregătire.

2.2 Tentativa Tentativa este acea formă a infracŃiunii care constă în punerea în executare a

hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul [ art. 20 alin. (1) C. pen].

Să existe hotărârea făptuitorului de a săvârşi o infracŃiune determinată. Punerea în executare a hotărârii infracŃionale. AcŃiunea de săvârşire a faptei să fie întreruptă sau să nu-şi producă efectul

din motive independente de voinŃa făptuitorului.

63

2.2.1. ConŃinutul tentativei A. Obiectul tentativei Deosebirea dintre tentativă şi infracŃiunea consumată, în ceea ce priveşte

obiectul juridic, constă în aceea că prin infracŃiunea consumată, de regulă, se vătăma valoarea socială, în timp ce prin tentativă se creează întotdeauna un pericol direct pentru aceasta.

B. Subiectul tentativei Este persoana (persoanele) fizică, care a luat hotărârea de a comite

infracŃiunea si care a început executarea ei. Persoana trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de existentă a subiectului infracŃiunii: limita de vârstă, responsabilitatea si libertatea de hotărâre şi acŃiune.

C. Latura obiectivă Actul de executare a tentativei la orice infracŃiune se realizează numai prin

acŃiuni, pe când la forma consumată poate consta şi într-o inacŃiune. D. Latura subiectivă Deşi latura subiectivă a tentativei este aceeaşi cu a infracŃiunii consumate, există totuşi deosebiri. În cazul formei consumate, aceasta este realizată în întregime, integral, pe când în situaŃia tentativei, numai parŃial datorită neproducerii rezultatului.

2.2.2. InfracŃiuni la care tentativa nu este posibila InfracŃiunile omisive. Elementul material al acestei categorii de infracŃiuni

constă într-o inacŃiune, în neîndeplinirea unei obligaŃii impuse de lege. - InfracŃiunile de culpă. La aceste infracŃiuni nu există o rezoluŃie

infracŃională şi, prin urmare, nu se poate vorbi de punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea.

- InfracŃiunile praeterintenŃionale. După cum se ştie, latura subiectivă la infracŃiunile praeterintenŃionale are o structură complexă, întrucât forma de vinovăŃie este mixtă şi se formează prin unirea intenŃiei cu culpa. -InfracŃiunile de obicei. Tentativa nu este posibilă la aceste infracŃiuni, datorită specificului elementului material ce se formează prin repetarea aceleiaşi activităŃi până devine un obicei, o practică. Efectuarea unui singur act nu are relevanŃă penală. -InfracŃiunile de imediată consumare, întrucât aceste infracŃiuni sunt lipsite de o desfăşurare în timp, nu sunt susceptibile de tentativă. Momentul efectuării primului act de executare coincide cu momentul consumării infracŃiunii.

64

2.2.3. Formele tentativei

A. Tentativa întreruptă (neterminată) În această formă a tentativei, executarea începe imediat după terminarea actelor

pregătitoare şi durează până când, prin intervenŃia unor forŃe constrângătoare ale voinŃei subiectului sau a unor forŃe independente de voinŃa' autorului, executarea este întreruptă.

B. Tentativa perfectă sau fără efect Aşadar, în această situaŃie făptuitorul, din punct de vedere al intenŃiei sale, a realizat în întregime activitatea, dar urmarea nu se produce din motive exterioare lui. De observat că tocmai acesta este elementul ce face să se deosebească tentativa perfectă de cea întreruptă. Şi în cazul acestei modalităŃi a tentativei, cauzele producerii urmărilor pot fi de natură diferită.

C. Tentativa proprie Există tentativă şi în cazul în are consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă datorită insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

O primă situaŃie de neproducerea urmărilor socialmente periculoase în cazul tentativei improprii o constituie insuficienŃa mijloacelor folosite. O a doua situaŃie de neproducere a urmărilor socialmente periculoase priveşte defectuozitatea mijloacelor folosite. O a treia situaŃie ce face imposibilă consumarea infracŃiunii o constituie lipsa obiectului în timpul executării de la locul unde făptuitorul credea că se află.

D. Tentativa absolut improprie „Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii

este datorată modului cum a fost concepută executarea”. NuanŃând formularea legală, literatura juridică atribuie imposibilitatea

consumării următoarelor trei cauze: inaptitudinea totală a mijloacelor folosite de a produce urmarea; inexistenŃa absolută a obiectului infracŃiunii; şi, în sfârşit, modul absurd în care este concepută executare.

2.2.4. Incriminarea si sancŃionarea tentativei A. Incriminarea tentativei - În prima concepŃie a incriminării nelimitate se susŃine că tentativa tre-

buie incriminată la toate infracŃiunile, fără excepŃie, indiferent de gravitatea lor în sistemul faptelor penale prevăzute şi sancŃionate de lege. Se argumentează în acest sens că tentativa prezintă un pericol social redus, dar oricum o periculozitate suficientă pentru a justifica intervenŃia legii penale.

65

- În cea de-a doua concepŃie a incriminării limitate, se susŃine incriminarea tentativei numai în cazul infracŃiunilor grave, deoarece, având un pericol social mai redus decât al infracŃiunii consumate, păstrează pericolul social caracteristic infracŃiunii numai în cazul acestora, în ceea ce priveşte infracŃiunile cu un grad mai redus de pericol social, tentativa nu ar trebui incriminată.

A doua modalitate de incriminare constă în prevederea într-un articol; comun, inserat la sfârşitul unui titlu sau capitol al pârtii speciale a Codului Penal, care indică în mod general, prin enumerarea infracŃiunilor, că tentativa la acea grupă de infracŃiuni sau numai la cele enumerate limitativ se pedepseşte.

B. SancŃionarea tentativei Se observă că în evaluarea pedepsei pentru tentativă se porneşte întotdeauna de

la pedeapsa stabilită de lege pentru infracŃiunea consumată în forma de bază ori în forma calificată.

2.3. InfracŃiunea consumată 2.3.1. NoŃiune InfracŃiunea se consideră săvârşită în forma consumată atunci când activitatea

infracŃională a dus la producerea rezultatului infracŃional urmărit şi prezintă toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa infracŃiunii în configuraŃia tipică a acesteia.

2.3.2. InfracŃiunea – fapt consumat InfracŃiunile se consumă în general, în două moduri, după cum acestea

sunt de pericol (formale) ori de rezultat. InfracŃiunile de rezultat, condiŃionate de lege; sub raportul existenŃei lor,

de producere a unei urmări determinate, se consideră consumate când executarea s-a terminat şi s-a produs rezultatul prevăzut de norma incriminatoare.

Stabilirea momentului consumării infracŃiunii cere o relevantă juridică deosebită din mai multe considerente.

2.3.3. InfracŃiunea – fapt epuizat Aceste urmări posterioare momentului consumării continuă să se producă la

un alt moment numit momentul epuizării infracŃiunii, dincolo de care nici o evoluŃie a rezultatului nu mai este posibilă.

InfracŃiunile continue se caracterizează prin prelungirea în timp a acŃiunii sau inacŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii, astfel că urmările dăinuiesc cât timp durează fapta.

66

O infracŃiune este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluŃii, acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Acest tip de infracŃiune se consumă după săvârşirea celui de-al doilea act din componenŃa activităŃii infracŃionale, dar se epuizează odată cu comiterea ultimului act ori cu încetarea activităŃii infracŃionale de către făptuitor.

InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că elementul material se realizează prin săvârşirea mai multor acte de acelaşi fel. Se consumă după ce acestea s-au repetat şi au dat caracterul de obişnuinŃă sau îndeletnicire şi se epuizează când activitatea infracŃională a încetat.

InfracŃiunile zise progresive se caracterizează, de asemenea, prin producerea de noi urmări după ce s-a realizat conŃinutul unei anumite infracŃiuni. Amplificarea progresivă a rezultatului iniŃial poate fi atât de însemnată încât să corespundă conŃinutului unei infracŃiuni mai grave în care să absoarbă faptul iniŃial.

2.3.4. Cauzele de nepedepsire a tentativei – desistarea şi împiedicarea

producerii rezultatului Legea penală română nu condiŃionează existenŃa tentativei de întrerupere sau

neproducerea rezultatului din cauze independente de voinŃa făptuitorului, ci tentativa subzistă chiar în situaŃia în care acesta renunŃă de bunăvoie la activitatea începută sau împiedică producerea rezultatului.

A. Desistarea

Constă în renunŃarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt

executarea începută, deşi există posibilitatea reală de a continua, iar făptuitorul este conştient de aceasta.

a)RenunŃarea la continuarea executării activităŃii infracŃionale să se întemeieze pe voinŃă liberă a făptuitorului. Aceasta presupune ca făptuitorul nesilit a abandonat executarea începută. RenunŃarea poate fi determinată de orice mobil care justifică noua activitate a făptuitorului. Astfel de motive pot fi: mila, regretul, temerea de a fi descoperit etc.

b) RenunŃarea trebuia să aibă loc înainte ca executarea să fie terminată sau, cu alte cuvinte, renunŃarea să se facă în timp util. Daca executarea a fost dusă până la capăt nu mai poate avea loc desistarea deoarece nu mai este posibilă prin concepŃie.

c) RenunŃarea să fie definitivă. Pentru a nu fi pedepsit, făptuitorul trebuie să renunŃe pentru totdeauna la săvârşirea infracŃiunii, în caz contrar el va fi sancŃionat pentru activitatea infracŃională.

B. Împiedicarea producerii rezultatului Constă într-o acŃiune a făptuitorului care, după terminarea executării

infracŃiunii, face să se înlăture producerea rezultatului periculos.

67

Mobilul împiedicării poate fi diferit, dar fără relevanŃă pentru existent acestei cauze de nepedepsire, dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

a) Împiedicarea producerii rezultatului să fie voluntară, de bunăvoie, să fie expresia voinŃei libere a făptuitorului.

b) Împiedicarea să aibă loc înainte de producerea urmărilor periculoase. De exemplu, se va reŃine împiedicarea rezultatului (moartea unei persoane) numai dacă s-a reuşit să se înlăture consecinŃele vătămătoare ale administrării unei substanŃe otrăvitoare, prin darea unui antidot. Va răspunde penal făptuitorul dacă în aceeaşi împrejurare nu a reuşit să înlăture moartea) persoanei respective deşi a încercat.

c) AcŃiunea de împiedicare a rezultatului să se fi realizat mai înainte de descoperirea faptei. Această cerinŃă este firească, întrucât după descoperirea faptei este greu de acceptat că făptuitorul a acŃionat de bunăvoie.

INTREBARI:

59.Ce înŃelegeŃi prin tentativă? 60.ConŃinutul constitutiv al tentativei 61.Actele pregătitoare 62.Tentativa. NoŃiune, definiŃie şi forme . (EnumeraŃi formele) 63.InfracŃiunea consumată - fapt consumat 64.Cauzele de nepedepsire ale tentativei 65.InfracŃiunea consumată - fapt epuizat 66.Desistarea 67.SancŃionarea tentativei 68.Fazele de desfăşurare a infracŃiunii intentionate

68

CURSUL NR. 10

UNITATEA DE INFRACłIUNE

Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia unităŃii de infracŃiune şi

formele sale

Cuvinte cheie: unitate naturală şi legală de infracŃiuni, pluralitatea de

infracŃiuni

ConŃinut: pp. 68-72

Întrebări: 69-77

Test: T 8 - Î 4

În care din răspunsurile de mai jos ne aflăm în prezenŃa formelor unităŃii naturale

de infracŃiune:

a)infracŃiunea simplă,infracŃiunea continuată şi infracŃiunea deviată; b)infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuată şi infracŃiunea continuă; c)infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată. d) toate.

1.1. NoŃiune Există unitate de infracŃiune în cazul în care fapta sau activitatea desfăşurată

corespunde conŃinutului unei singure infracŃiuni, iar pluralitatea de infracŃiuni, atunci când în fapta ori activitatea săvârşită se stabileşte conŃinuturile a două sau mai multe infracŃiuni.

1.2. Felurile unităŃii de infracŃiune 1.2.1. Unitatea naturală de infracŃiune Unitatea naturală de infracŃiune desemnează unitatea acŃiunii sau inacŃiunii care

formează datorită stării de fapt sau în mod natural o activitate unică prin care se realizează conŃinutul unei singure infracŃiuni.

Unitatea naturală de infracŃiune rezultă din unicitatea acŃiunii sau inacŃiunii, formând elementul material al infracŃiunii.

69

1.2.1.1. Formele unităŃii naturale de infracŃiune a) InfracŃiunea simplă. Ca formă a unităŃii naturale de infracŃiune, infrac-

Ńiunea simplă se caracterizează sub aspect obiectiv printr-o singură acŃiune sau inacŃiune, care nu trebuie să dureze în timp pentru realizarea tipului respectiv de infracŃiune. Astfel, se consideră a fi infracŃiuni în formă simplă lovirea, omorul, furtul, insulta, ultrajul, ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, falsul.

Repetarea actelor nu schimbă felul unităŃii naturale de infracŃiune pentru că aceste acte se integrează în mod natural în activitatea infracŃională unică ce constituie elementul material al infracŃiunii şi nici nu poate pune în discuŃie unicitatea obiectului infracŃiunii, a subiectului pasiv, a rezoluŃiei psihice.

b) InfracŃiunea continuă. Ca formă a unităŃii naturale, infracŃiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acŃiunii sau inacŃiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenŃia unei forŃe contrare.

Cum însă pe parcursul realizării elementului material de durată al acestei infracŃiuni pot apărea şi momente fireşti de întrerupere, de pauză, dictate de specificul activităŃilor desfăşurate, ştiinŃa dreptului penal face distincŃie între infracŃiunile continue permanente şi infracŃiunile continue succesive.

InfracŃiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităŃii infracŃionale fără întrerupere, deci care nu necesită intervenŃia făptuitorului pentru prelungirea activităŃii infracŃionale.

Cele succesive permit în desfăşurarea activităŃii infracŃionale unele întreruperi, determinate de natura acesteia, dar fără să transforme unitatea de infracŃiune într-o pluralitate de infracŃiuni.

c) InfracŃiunea deviată. Este o formă a unităŃii naturale de infracŃiune şi desemnează infracŃiunea săvârşită prin devierea acŃiunii de ia obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată, datorită greşelii făptuitorului, la alt obiect sau persoană pe de o parte sau prin îndreptarea acŃiunii - din eroare a făptuitorului - asupra altei persoane ori altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vătămate pe de altă parte.

Din noŃiune rezultă că infracŃiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: fie prin devierea activităŃii infracŃionale datorită defectuozităŃii sau greşitei manipulări a instrumentelor (de exemplu făptuitorul vrea să ucidă o persoană, dar prin greşita folosire a armei ucide o altă persoană) asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (abberratio ictus), fie datorită erorii făptuitorului cu privire ia obiectul sau persoana asupra cărora urma să acŃioneze (error in personam).

Ambele modalităŃi se întemeiază pe eroarea făptuitorului: una implicând eroarea asupra acŃiunii, cealaltă eroarea asupra obiectului.

70

1.2.2. Unitatea legală de infracŃiune Unitatea legală de infracŃiune este o creaŃie a legiuitorului şi se caracterizează

prin reunirea în conŃinutul unei singure infracŃiuni a două sau mai multe acŃiuni (inacŃiuni) care ar putea constitui fiecare în parte o infracŃiune de sine stătătoare.

1.2.2.1. Formele unităŃii legale A. InfracŃiunea continuată InfracŃiunea continuată poate fi definită ca fiind acea formă a unităŃii legale

de infracŃiune ce se realizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluŃiuni infracŃionale, a unor acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.

a) CondiŃiile infracŃiunii continuate. Pentru existenŃa infracŃiunii continuate se cer îndeplinite următoarele condiŃii: - ExistenŃa unei pluralităŃi de acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite la intervale diferite de timp.

-AcŃiunile sau inacŃiunile să prezinte fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Deci acŃiunile sau inacŃiunile ce au ioc la intervale de timp diferite să realizeze fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.

- AcŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. Cu privire la această condiŃie, se cere ca să fie aceeaşi persoană, aceasta

rezultând din însăşi natura infracŃiunii continuate, deoarece rezoluŃia unică presupune existenŃa aceleiaşi persoane sau, dacă este vorba de o participaŃie, existenŃa aceloraşi persoane.

-AcŃiunile sau inacŃiunile să fie comise în baza aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale.

b) Data săvârşirii infracŃiunii continuate. InfracŃiunea continuată fiind alcătuită din mai multe acŃiuni ce se succed la diferite intervale de timp ridică problema determinării datei săvârşirii sale.

c) InfracŃiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat. InfracŃiunea continuată este posibilă la orice infracŃiune dacă este susceptibilă de repetabilitate, deoarece infracŃiunea continuată nu este altceva decât o infracŃiune simplă, dar care se poate repeta, care se poate relua. Totuşi, excepŃie fac acele infracŃiuni care prin specificul lor nu pot funcŃiona în timp.

d) SancŃionarea infracŃiunii continuate. Având în vedere gradul de pericol social mai accentuat al acestei forme de infracŃiune în comparaŃie cu forma simplă, legea a prevăzut posibilitatea aplicării unei pedepse mai severe în cazul infracŃiunii continuate, chiar în lipsa unor circumstanŃe agravante.

71

B. InfracŃiunea complexă InfracŃiunea este complexă când în conŃinutul său intră ca element sau ca

circumstanŃă agravantă o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

• Formele infracŃiunii complexe. Din definiŃia legală a infracŃiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta sub două forme, şi anume: infracŃiunea complexă tip sau simplă si infracŃiunea complexă agravată.

a. InfracŃiunea complexă, forma tip se caracterizează prin aceea că în structura conŃinutului său intră ca element constitutiv o acŃiune incriminată de lege ca faptă de sine stătătoare.

Prin urmare, din două acŃiuni cu semnificaŃie juridică proprie, legiuitorul a alcătuit o infracŃiune unică.

b. InfracŃiunea complexă calificată. Aceasta se caracterizează prin aceea ca în conŃinutul său este inclusă ca circumstanŃă agravantă o acŃiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. În această ipoteză conŃinutul de bază reprezintă o infracŃiune în forma simplă şi numai conŃinutul agravat (calificat) constituie o infracŃiune complexă.

• Structura infracŃiunii complexe. InfracŃiunea complexă cuprinde în conŃinutul său elementele infracŃiunilor reunite sau absorbite.

Obiectul juridic al infracŃiunii complexe este, de regulă dublu: unul principal, vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbante, altul, secundar sau adiacent, vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbite.

SubiecŃii infracŃiunii complexe. InfracŃiunea complexă este susceptibilă de a fi săvârşită de către orice persoană sau în participaŃie în oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).

• Efecte juridice De regulă, infracŃiunea complexă nu necesită o prelungire în timp nici a acŃiunilor sau inacŃiunilor reunite şi nici a consecinŃelor acestora, iar infracŃiunile reunite nu produc efecte separate, în consecinŃă, infracŃiunile reunite nu pot cădea separat sub incidenŃa unor eventuale acte de clemenŃă, ca amnistia sau graŃierea.

InfracŃiunea complexă se consumă la realizarea acŃiunilor sau inacŃiunilor ce reprezintă elementul material ai laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute de conŃinutul infracŃiunii.

C. InfracŃiune de obicei Se poate defini infracŃiunea de obicei, ca fiind o formă a unităŃii naturale de

infracŃiune care constă în repetarea faptei incriminate de un număr de ori atât de mare încât să releve o obişnuinŃă a făptuitorului, o îndeletnicire a acestuia în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de acŃiuni pericolul social specific infracŃiunii.

InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că sub aspectul laturii obiective se compune întotdeauna din mai multe acŃiuni care, apreciate separat, nu cad sub incidenŃa legii penale, dar care devin pedepsibile de îndată ce sunt reluate şi

72

evidenŃiază o deprindere, o îndeletnicire din partea celui ce le-a săvârşit. Repetarea prezintă deci o trăsătură constitutivă a conŃinutului unei asemenea infracŃiuni.

Ca atare, infracŃiunea de obicei nu trebuie confundată cu infracŃiunea continuată, unde fiecare act de executare realizează conŃinutul infracŃiunii şi care acte sunt reunite de legiuitor având în vedere rezoluŃia infracŃională unică, comună, pentru aceste acte de executare.

InfracŃiunea de obicei nu este susceptibilă de a fi comisă în forma tentativei, ci numai în forma consumată. La această infracŃiune, momentul consumării (al producerii urmărilor socialmente periculoase), de principiu, nu coincide cu cel al epuizării activităŃii infracŃionale.

D. InfracŃiunea progresivă

InfracŃiunile mai grave, produse ca urmare a amplificării rezultatului, absorb în

conŃinutul lor infracŃiunile mai uşoare. Fiind o infracŃiune care se prelungeşte în timp până la apariŃia rezultatului mai

grav, şi în cazul acestei infracŃiuni se pune problema determinării datei sale de săvârşire.

În consecinŃă, în cazul infracŃiunilor progresive, data săvârşirii acŃiunii este aceea care trebuie luată în considerare în raport cu anumite efecte juridice, şi nu data epuizării infracŃiunii. INTREBARI:

69. Felurile unităŃii de infracŃiune 70. Unitatea naturală de infracŃiune 71. Unitatea legală de infracŃiune 72. InfracŃiunea continuată 73. InfracŃiunea complexă 74. InfracŃiunea complexă 75. InfracŃiune de obicei 76. InfracŃiunea progresivă

73

CURSUL NR. 11

FORMELE PLURALITĂłII DE INFRACłIUNI

Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia pluralităŃii de infracŃiuni şi

formele sale

Cuvinte cheie: concursul ideal sau formal de infracŃiuni ConŃinut: pp. 73-76

Întrebări: 77-82

Test: T 11 - Î 4

Fapta unui conducător auto care, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaŃie, provoacă un accident în urma căruia s-a produs vătămarea gravă a integrităŃii corporale a mai multor persoane: a)constituie o pluralitate de infracŃiuni; b)reprezintă o unitate infracŃională deoarece toate persoanele au fost vătămate grav; c)constituie o complexitate naturală de infracŃiuni. d) toate.

Formele pluralităŃii de infracŃiuni In Codul penal român formele pluralităŃii de infracŃiuni sunt: concursul de

infracŃiuni, recidiva şi pluralitatea intermediară. 1.3.1. Concursul de infracŃiuni Potrivit legislaŃiei penale şi doctrinei, concursul de infracŃiuni este o formă

a pluralităŃii de infracŃiuni, constând în existenŃa a două sau mai multor infracŃiuni, săvârşite de aceeaşi persoană, mai înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele şi dacă toate sunt susceptibile de a fi supuse judecării.

1.3.2. CondiŃiile de existenŃă ale concursului de infracŃiuni Din definiŃie rezultă următoarele condiŃii:

- Săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni.

74

Pentru îndeplinirea acestei condiŃii se cere săvârşirea a cel puŃin două fapte prevăzute de legea penală, care să constituie infracŃiuni. Nu are importanŃă natura şi gravitatea infracŃiunilor săvârşite.

- InfracŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. Unitatea de subiect la săvârşirea infracŃiunilor concurente reprezintă una din

cerinŃele specifice şi indispensabile ale oricărui concurs de infracŃiuni. Nu are importanŃă dacă făptuitorul a luat parte la comiterea infracŃiunilor în calitate de autor ori de participant.

-InfracŃiunile să fie săvârşite înainte de a se fi pronunŃat o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele.

CondiŃia are în vedere inexistenŃa unei condamnări definitive pentru vreuna din infracŃiunile comise de aceeaşi persoană, conturând astfel principalul criteriu distinctiv al concursului faŃă de recidivă. - InfracŃiunile săvârşite sau cel puŃin două dintre ele să poată fi supuse judecăŃii

1.3.3. Formele concursului de infracŃiuni In teoria şi legislaŃia penală se cunosc două feluri de concurs de infracŃiuni, şi

anume: concursul real si concursul ideal. Concursul real de infracŃiuni Caracteristic pentru concursul real de infracŃiuni este săvârşirea multor

infracŃiuni ca urmare a săvârşirii mai multor acŃiuni sau inacŃiunii InfracŃiunile pe care le reuneşte apar în mod succesiv, între ele intercalându-se se perioade de timp diferite.

InfracŃiunile săvârşite de o persoană pot fi de aceeaşi natură şi concursul devine omogen (înşelăciune - înşelăciune), iar când infracŃiunile sunt de natură diferită, concursul este eterogen (violare de domiciliu - fals intelectual).

Concursul real de infracŃiuni este de două feluri: concurs real simplu şi concurs real cu conexitate.

Conexitatea poate fi cronologică, dacă infracŃiunile sunt săvârşite cu aceeaşi ocazie sau succesiv; topografică, dacă infracŃiunile sunt săvârşite în acelaşi loc; etiologică, dacă o infracŃiune constituie cauza săvârşirii altei infracŃiuni; teleologică, dacă o infracŃiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracŃiuni-scop; consecvenŃională, când o infracŃiune a fost comisă pentru a ascunde o altă infracŃiune; accidentală, când o infracŃiune este întâmplător legată de o altă infracŃiune.

Concursul ideal sau formal de infracŃiuni Există concursul ideal de infracŃiuni atunci când: „o acŃiune sau

inacŃiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut

75

loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracŃiuni".

Această formă a concursului de infracŃiuni se caracterizează prin aceea E deşi făptuitorul săvârşeşte o singură acŃiune sau inacŃiune din cele incriminate de legea penală, comportamentul ilicit este exprimat în astfel de împrejurări, încât fapta comisă realizează cumulativ elementele constitutive, ale conŃinuturilor concrete a două sau mai multe infracŃiuni.

SancŃionarea concursului de infracŃiuni Sisteme de sancŃionare a. Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiŃionării pedepselor constă în

stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune în concurs, după care totalizează. b. Sistemul absorbŃiei constă în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune şi

se aplică cea mai severă, care se consideră că le absoarbe pe celelalte. c. Sistemul cumulului juridic sau al contopirii reprezintă o îmbinare a primelor

două sisteme, constând în aplicarea pedepsei pentru fiecare infracŃiunile concurente şi apoi se aplică cea mai gravă dintre ele, la care se poate adăuga un spor.

Sistemul, consacrat în majoritatea legislaŃiilor moderne, mai ales în materia pedepselor principale, este considerat ca fiind cel mai convenabil, elastic şi echitabil, asigurând atât sancŃionarea corectă a faptei celei mai grave, cât şi a celorlalte fapte comise în concurs de infracŃiuni.

Sistemul sancŃionator în vigoare Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii

penale efectuată de instanŃă pentru fiecare infracŃiune concurentă. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma

cumulului juridic. a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenŃiune pe viaŃă şi una sau mai multe

pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă. b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai

grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim.

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, fa care se poate adăuga amenda, în totul sau parte.

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multei pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziŃiei de lai lit. b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziŃiei de la lit. c).

76

Stabilirea pedepselor complementare în cazul concursului de infracŃiuni In cazul pedepselor complementare care pot fi de aceeaşi natură sau naturi

diferite, art. 35 C. pen. stabileşte mai multe reguli: - dacă pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa

complementară, aceasta se va aplica integral alături de pedeapsa închisorii; -dacă pentru infracŃiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse complementare

de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu conŃinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii; - dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură

şi cu acelaşi conŃinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Aplicarea măsurilor de siguranŃă în cazul concursului de infracŃiuni Măsurile de siguranŃă aplicate în caz de concurs de infracŃiuni se cumulează întotdeauna numai dacă sunt de naturi deosebită. Pe cale de consecinŃă, măsurile de siguranŃă de acelaşi fel, luate pentru infracŃiuni concurente, se vor contopi.

Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente a. Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracŃiune

concurentă, se vor aplica dispoziŃiile art. 34 şi 35 C. pen., care presupun că se vor compara pedepsele stabilite şi se va aplica cea mai grea, care poate fi sporită aşa cum prevede art. 34 C.pen.

b. A doua ipoteză constă în aceea că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă, se stabileşte că infractorul suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracŃiune concurentă.

c. Contopirea pedepselor pentru concursul de infracŃiuni se va face şi în situaŃia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea, cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a executat.

d. În alineatul ultim se prevede că dispoziŃiile privitoare la contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu detenŃiunea pe viaŃă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

ÎNTREBǍRI : 77 .DefiniŃi infracŃiunea continuată 78.DefiniŃi unitatea de infracŃiune în ambele forme 79.DefiniŃi pluralitatea de infracŃiuni 80.InfracŃiunea complexă 81.Concursul de infracŃiuni. NoŃiuni şi condiŃii de existenŃă 82.SancŃiunea concursului de infracŃiuni

77

CURSUL NR. 12

RECIDIVA

Obiective: informarea studenŃilor despre „ Recidivǎ” ca instituŃi e a pluralităŃii

de infracŃiuni şi formele sale

Cuvinte cheie: recidiva, recidiva postexecutorie, recidiva postcondamnatorie ConŃinut: pp. 77-83

Întrebări: 83-87

Test: T 12 - Î 4

Recidiva postcondamnatorie există:

a) atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare e evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este mai mare de un an; b) atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii sau închisorii mai mare de şase luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an; c) atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de şase luni.

Recidiva Recidiva, ca formă principală a pluralităŃii de infracŃiuni, presupune ca şi

în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către o anume persoană a cel puŃin două infracŃiuni. Deosebirea constă în aceea că în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către aceeaşi persoană.a două sau mai multe infracŃiuni are loc mai înainte ca acea persoană să fi suferit, vreo condamnare definitivă, pe când în cazul recidivei, săvârşirea de către aceeaşi persoană a uneia sau mai multor

78

infracŃiuni are loc după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracŃiune.

łinând cont de aspectele de diferenŃiere faŃă de celelalte forme ale pluralităŃii, recidiva poate fi definită ca o stare, situaŃie, împrejurare în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracŃiune după ce anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracŃiune.

Termenii recidivei Prin termeni ai recidivei se înŃeleg, în general, infracŃiunile săvârşite care intră în

calculul recidivei. În doctrina penală, aceste elemente - condamnarea definitivă pentru infracŃiunea

anterioară şi noua infracŃiune comisă - au fost denumite termen ai recidivei. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracŃiuni.

Termenii recidivei joacă un rol important în reglementarea juridică a recidivei, deoarece toate problemele şi toate condiŃiile privesc, într-o formă sau alta, termenii recidivei şi raportul dintre aceştia.

ModalităŃile recidivei Cele mai cunoscute modalităŃi sunt: recidiva după condamnare şi recidiva după

executare; recidiva generală şi recidiva specială; recidiva mare şi recidiva mică; recidiva temporară şi recidiva perpetuă; recidiva absolută şi recidiva relativă; recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive; recidiva teritorială şi recidiva internaŃională.

Recidiva după condamnare sau recidiva post-condamnatorie există în cazul săvârşirii din nou a unei infracŃiuni mai înainte ca infractorul să fi efectuat în întregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat.

Recidiva după executare sau post-executorie există atunci când săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară.

Recidiva generală înseamnă săvârşirea, mai înainte, a unei infracŃiuni de o anumită natură (ex. speculă) şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei a unei alte infracŃiuni de altă natură.

Prin recidiva specială se înŃelege situaŃia când cele două sau mai multe infracŃiuni ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură.

Recidiva este denumită absolută atunci când existenŃa ei nu este con-diŃionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci când pedeapsa anterioară trebuie să fie de o anumită gravitate pentru a dovedi perseverenŃa infracŃională a infractorului.

Prin recidiva mare se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni grave, atât infracŃiunea care formează primul termen cât şi cea care constituie al doilea

79

termen al recidivei. Prin recidiva mică se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni uşoare, mai înainte (primul termen) şi de infracŃiuni mai grave după condamnare sau după executarea pedepsei {al doilea termen).

Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de câte ori s-ar repeta starea de recidivă. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinŃe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.

Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenta ei este condiŃionată de cerinŃa ca primul său termen să fie o hotărâre de condamnare pronunŃată de o instanŃă naŃională, spre deosebire de recidiva zisă internaŃională, la care primul termen poate fi o condamnare pronunŃată în străinătate.

Reglementarea recidivei în legea penală română ModalităŃile principale ale recidivei fiind recidiva post-condamnatorie (după

condamnare), recidiva postexecutorie (după executare) şi mica recidivă, care poate fi postcondamnatorie sau post-executorie.

Recidiva postcondamnatorie (după condamnare) Potrivit art. 37 lit, a) C. pen., există atunci când după rămânerea definitivă a

unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an.

Prin dispoziŃiile art, 37 alin. (2) C. pen., s-a prevăzut că „există recidiva şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenŃiunea pe viaŃă".

CondiŃii cu privire la primul termen a) O primă condiŃie constă în existenŃa unei hotărâri definitive de con-

damnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori a detenŃiunii pe viaŃă. Nu poate constitui primul termen al recidivei o condamnare definitivă la pedeapsa amenzii indiferent de mărimea acesteia şi nici, condamnarea la pedeapsa închisorii dacă aceasta este de 6 luni sau mai mică.

b) O altă condiŃie a primului termen priveşte forma de vinovăŃie, în sensul că hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie. O astfel de condiŃie rezultă din dispoziŃiile art.38 lit. C. pen. - potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama condamnările săvârşite din culpă. Este îndeplinită condiŃia şi atunci când condamnarea priveşte o infracŃiune săvârşită cu praeterintenŃie.

c) Cea de-a treia condiŃie se referă la hotărârea de condamnare, care na trebuie să fie dintre acelea la care, potrivit legii, nu se Ńine seama la stabilirea stării de recidivă.

CondiŃii cu privire la al doilea termen a) Prima condiŃie este ca infractorul să săvârşească din nou o infracŃiuni cu

intenŃie. Prin prisma acestei condiŃii, nu se cere ca infracŃiunea să fie da aceeaşi natură cu cea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. InfracŃiunea poate avea forma

80

tentativei sau a faptului consumat sau poate consta în participarea la săvârşirea acesteia ca autor, instigator sal complice.

Al doilea termen al recidivei poate fi şi o infracŃiune praeterintenŃionată, deoarece „primum delictum" compunerea infracŃiunii praeterintenŃionate este săvârşit cu intenŃie şi el stă la baza rezultatului mai grav, chiar dacă acesta este produs din culpă. În acest sens s-au pronunŃat atât literatura juridică, cât şi practica judiciară.

b) A doua condiŃie priveşte ca pedeapsa prevăzută de lege pentru InfracŃiunea săvârşită din nou să fie închisoarea mai mare de 1 an sau detenŃiunea pe viaŃă. Această cerinŃă are ca scop restrângerea sferei recidivei la infracŃiunile mai grave. Este îndeplinită cu prisosinŃă condiŃia gravităŃii infracŃiunii săvârşite din nou când pedeapsa pentru aceasta este detenŃiunea pe viaŃă.

c) A treia condiŃie constă în aceea că infracŃiunea respectivă trebuie să săvârşită înainte de începerea executării pedepsei anterioare, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.

Noua infracŃiune se consideră ca fiind săvârşită în timpul executării pedepsei, dacă se comite în intervalul de timp în care cel condamnat se află efectiv în executarea pedepsei, indiferent de modul de executare a acesteia: în regim de detenŃie, cu executarea pedepsei închisorii la locul de muncă etc.

Săvârşirea unei noi infracŃiuni în stare de evadare va da naştere unei recidive postcondamnatorii.

InfracŃiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, deoarece infracŃiunea este intenŃionată şi este pedepsită cu închisoare mai mare de 1 an..

Recidiva postexecutorie Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. există atunci când după executarea unei pedepse

cu închisoare mai mare de 6 luni, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

CondiŃii cu privire la primul termen a) Prima condiŃie constă în aceea că pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni la

care a fost condamnat infractorul să fie executată sau considerata executată ca urmare a graŃierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripŃiei executării acelei pedepse, după cum poate consta şi din pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă pentru săvârşirea unei infracŃiunii intenŃionate.

b) O altă condiŃie este ca infracŃiunea pentru care s-a executat pedeapsa să fie intenŃionată.

c) Ultima condiŃie presupune ca hotărârea de condamnare să nu fie dintre cele prevăzute de art. 38 alin. (1) C. pen. ori pentru aceasta să fi intervenit reabilitarea sau să se fi împlinit termenul de reabilitare art. 38 alin. (2) C.pen.

Având în vedere efectele reabilitării, care fac să înceteze pentru viitor interdicŃiile şi decăderile, ca şi incapacităŃile ce decurg dintr-o condamnare, este

81

firesc ca o astfel de condamnare, lipsită de efecte, să nu mai poată constitui primul termen al recidivei.

CondiŃiile celui de-al doilea termen a) Pentru existenŃa celui de-al doilea termen, infracŃiunea săvârşită din nou poate

fi de orice natură însă trebuie să fie săvârşită cu intenŃie ora preaterintenŃie, iar pedeapsa prevăzută de lege trebuie să fie închisoarea mai mare de un an.

b) A doua condiŃie este aceea ca săvârşirea infracŃiunii să aibă loc după, data terminării executării pedepsei, după data publicării decretului de graŃiere totală sau a restului de pedeapsă, respectiv după data la care s-a împlinit termenul de prescripŃie a executării pedepsei anterioare.

Mica recidivă Există recidivă şi atunci când după condamnarea la cel puŃin trei pedepse ou

închisoare până la 6 luni sau după executare, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Mica recidivă poate fi atât posteondamnatorie, cât şi postexecutorie, în raport cu structura primului ei termen, care este multiplu.

CondiŃiile primului termen a) O condiŃie a primului termen o constituie existenŃa a cel puŃin 3

condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni definitive, succesive şi susceptibile de a fi executate separat.

b) O altă condiŃie pentru a exista primul termen al micii recidive este ca toate cele trei infracŃiuni pentru care au fost pronunŃate pedepsele respective să fie săvârşite cu intenŃie.

c) Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute în art. 38 C.pen.

CondiŃiile celui de –al doilea termen În ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive, condiŃiile cerute pentru

existenŃa sa sunt aceleaşi ca şi în cazul precedentelor modalităŃi ale recidive: respectiv să fie constituite din săvârşirea unei infracŃiuni cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Condamnările care nu atrag starea de recidivă a) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii. b) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite din culpă. c) Condamnările pentru infracŃiunile amnistiate. d) Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca

infracŃiuni de legea penală. e) Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinŃa

cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. De asemenea, şi în varianta în care s-a împlinit termenul de reabilitare se

înlătură starea de recidivă, deoarece trecerea unui anumit interval de timpi cerut

82

de lege pentru acordarea reabilitării face să dispară prezumŃia infracŃională care sta la baza recidivei.

SancŃionarea recidivei Din examinarea dispoziŃiilor din codul penal care reglementează aplicarea

pedepsei în cazul recidivei rezultă caracterul acesteia de cauză generală de agravare facultativă a pedepsei.

SancŃionarea recidivei postcondamnatorii Potrivit art. 39 alin. (1) C. pen., în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa

stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc după regulile privitoare la concursul de infracŃiuni prevăzut de art. 34 şi 35 din Codul penal. Sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei închisorii în cazul recidivei postcondamnatorii este de până la 7 ani.

Dacă săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc în stare de evadare, prin pedeapsa anterioară se înŃelege potrivit art. 39 alin. (3) C- pen. pedeapsa ce se execută, la care se adaugă pedeapsa aplicată pentru evadare.

SancŃionarea recidivei postexecutorii În cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. b), se poate aplica o pedeapsă până

la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.

SancŃionarea micii recidive În cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. c) se aplică în mod corespunzător

dispoziŃiile din alineatele precedente". SoluŃia este justificată pe ideea că, putând realiza fie modalitatea recidivei postcondamnatorii, fie pe aceea a recidivei postexecutorii, regulile de sancŃionare ale acestora îi sunt aplicabile.

Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Există posibilitatea ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să

se descopere că infractorul la data comiterii infracŃiunii noi, ce a atras condamnarea, se află în stare de recidivă.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanŃa aplică dispoziŃiile din alin. (1) - în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a) şi dispoziŃiile din alin. (4) în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b).

Pluralitatea intermediară Prin pluralitate intermediară de infracŃiuni este desemnată situaŃia în care o

persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracŃiune, săvârşeşte o nouă infracŃiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie (ari. 40 C. pen.).

Pluralitatea este denumită intermediară In literatura de specialitate pentru că presupune o pluralitate de infracŃiuni ce nu poate fi considerată concurs, deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracŃiunile comise de aceeaşi

83

persoană şi nu sunt îndeplinite nici condiŃiile recidivei post-condamnatorii, deci priveşte o situaŃie de mijloc între cele două forme principale ale pluralităŃii de infracŃiuni.

INTREBARI: 83.Recidiva. NoŃiune şi modalităŃi 84.Mica recidivă. NoŃiune, caracterizare, sancŃionare 85.InfracŃiunea de obicei 86.InfracŃiunea progresivă 87.Pluralitatea intermediară

84

CURSUL NR. 13

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal

al faptei conform Codului penal

Cuvinte cheie: legitimă apărare, stare de necesitate, constrângere fizică şi

morală, caz fortuit, iresponsabilitate, minoritate, beŃie, eroare de fapt

ConŃinut: pp. 84-90

Întrebări: 88-92

Test: T 12 - Î 3

În cazul legitimei apărări, atacul: a.trebuie să pună în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; b.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc; c.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

1. Aspecte generale

1.1. Caracterul penal al faptei şi cauzele care fac posibilă înlăturarea acestuia Lipsa oricăreia din trăsăturile esenŃiale exclude existenŃa caracterului penal al

faptei, înlătură existenŃa infracŃiunii şi, pe cale de consecinŃă, exclude răspunderea penală.

Stabilirea caracterului infracŃional al faptei fiind în esenŃă expresia voinŃei legiuitorului, acesta poate să înlăture în anumite cazuri acest caracter şi să prevadă că o faptă sau anumite categorii de fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt săvârşite în anumite condiŃii, împrejurări, situaŃii, nu constituie infracŃiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea penală, ci, eventual, pentru o altă formă de răspundere juridică.

Putem defini cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ca fiind acele împrejurări, stări, situaŃii, cazuri, condiŃii a căror existenŃă în timpul săvârşirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii să devină imposibilă.

85

Aceste cauze nu produc efecte decât dacă sunt anume prevăzute şi în condiŃiile stabilite de lege. în principiu, aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit, dar, pentru ca efectele să opereze practic, este necesar ca existenta în fapt a situaŃiilor care constituie astfel de cauze să fie oficial constatată de organele judiciare.

1.2. Clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei Clasificarea acestor cauze se face în funcŃie de mai multe criterii, şi anume:

în raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, după sfera lor de aplicare şi în funcŃie de efectele pe care le produc.

a. În raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, cauzele care înlăture caracterul penal al faptei sunt de trei feluri:

I - cauze care înlătură pericolul social II- cauze care înlătură vinovăŃia III- cauze care înlătură prevederea faptei de către legea penală I. Referitor la prima categorie, a cazurilor de excludere a pericolului social,

arătăm că există situaŃii admise de lege, care prevăd fapte care nu sura calificate drept social periculoase.

Există si cazuri când prin recunoaşterea legală a unor activităŃi se îngăduie implicit efectuarea unor acte care sunt inerente exercitării acelor activităŃi, dar care prin natura lor prezintă pericol social şi sunt prevăzute legea penală.

II. Din a doua categorie, privitoare la vinovăŃie, fac parte, în principal, cauzele prevăzute în art. 44-51 C. pen., şi anume legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi cea morală, cazu1 fortuit, iresponsabilitatea, beŃia, minoritatea şi eroarea de fapt.

III. Din a treia categorie, a cauzelor care privesc trăsătura esenŃială potrivit căreia fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală, fac parte anumite situaŃii în care prevederea legală lipseşte.

b. După sfera de aplicare, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi generale si speciale.

I. Cauzele generale sunt prevăzute în dispoziŃiile din partea generală a Codului penal şi se referă la dezincriminare şi la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

II. Cauzele speciale pot fi reglementate prin norme generale (lipsa dublei incriminări) ori prin norme speciale (proba verităŃii, constrângerea la darea de mită, adulterul îngăduit etc.).

c. În funcŃie de efectele pe care le produc, pot fi reale şi personale. I. Cauzele reale sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra tuturor

participanŃilor la săvârşirea faptei. Intră aici cauzele care privesc existenŃa pericolului social şi al faptei prevăzute de legea penală.

II. Cauzele personale operează numai faŃă de acei făptuitori care au săvârşit fapta fără vinovăŃie. Sunt cuprinse aici cauzele care privesc vinovăŃia.

86

2. Legitima apărare

Este în stare de legitimă apărare aceia care săvârşeşte fapta pentru a înlătura

un atac material, direct imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau, interesul obştesc.

Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulbură sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pe, colului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin viclenii viclenie, efracŃie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinŃă, încăpere, dependinŃă sau loc împrejmuit Ńinând de acestea.

2.1. CondiŃiile legitimei apărări CondiŃiile care, potrivit art. 44, trebuie să fie îndeplinite pentru ca să

existe legitima apărare sunt: condiŃii privitoare la atac şi, pe de altă parte, privitoare la apărare.

2.1.1. CondiŃii privitoare la atac a) să existe un act de atac, adică o acŃiune sau inacŃiune, socialmente

periculoasă, dezlănŃuită de agresor. Există atac atât în cazul unei comportări activ agresive (ex. o persoană îndreaptă cuŃitul spre o altă persoană cu intenŃia de a o răni sau ucide), cât şi în cazul unei atitudini pasiv agresive (ex. o persoană care având în îngrijire un bolnav nu administrează medicamentele potrivit prescripŃiei medicale, cu intenŃia de a provoca moartea);

b) atacul să fie material. Atacul este material când se exercită prin mijloace fizice şi este îndreptat contra existenŃei fizice a unor valori sociale, ca: viaŃa, sănătatea, integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia, precum si împotriva unui interes obştesc.

c) atacul să fie direct. Manifestarea materială a agresorului trebuie să fie îndreptată către o anumită valoare pe care să o pună în pericol în mod nemijlocit. Atacul este direct şi în cazul când, deşi sub aspectul fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol, vizează însă ca acŃiune agresivă anume această valoare.

d) atacul să fie imediat. Atacul este privit ca fiind imediat ori de câte ori pericolul pe care-l poate produce s-a şi ivit (pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi (pericol iminent). Caracterul imediat al atacului rezultă deci din intervalul de timp foarte mic care separă momentul în care atacul a început de momentul ivirii pericolului care ameninŃă valoarea socială atacată.

87

e) atacul să fie injust Este injust atacul care nu are nici un temei juridic - legal sau de fapt - care să permită sau să justifice această comportare. Atacul este just când legea admite recurgerea la comportarea care este socotită drept atac. De pildă, este justă deoarece este legală măsura reŃineri unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Atacul este injust chiar dacă acŃiunea agresivă vine din partea unui organ oficial, dar care îşi exercită în mod vădit abuziv atribuŃiile de serviciu.

f) atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Pentru motivarea acŃiunii de apărare, legea impune condiŃia ca atacul să poată cauza un rău iremediabil sau greu de remediat unor valori sociale importante: persoanei umane, drepturilor sale ori interesului obştesc. De exemplu, se va considera că se pune în pericol grav viaŃa unei persoane, dacă agresorul acŃionează asupra acesteia cu un cuŃit în scopul de a-i suprima viaŃa. Orice acŃiune împotriva agresorului într-o asemenea împrejurare va fi considerată legitimă apărare.

2.2.2. CondiŃii privitoare la apărare a) AcŃiunea de apărare să se materializeze printr-o faptă prevăzută de legea

penală, sub forma actelor pregătitoare ori tentativei (când aceste forme ale infracŃiunii sunt pedepsite) sau a infracŃiunii consumate, în consecinŃă, legitima apărare nu poate fi invocată în cazul altor fapte, care nu sunt prevăzute de legea penală, cum ar fi faptele cu caracter administrativ, disciplinar, civil etc.

b) AcŃiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului. Un act de apărare este necesar dacă el se desfăşoară între anumite limite. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare, limita necesităŃii este dată de limita pericolului rezultat din agresiune, în sensul că atâta timp cât subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfăşurare, subzistă şi necesitatea înlăturării lui.

c) Apărarea să se desfăşoare în limitele proporŃionalităŃii atacului. Nu este admis a se utiliza mijloace de constrângere mai grave, atunci când împotrivirea sau rezistenŃa individului ar fi putut să fie înlăturată prin mijloace mai uşoare, mai puŃin violente. Deci legea cere ca reacŃia să fie proporŃională cu pericolul creat, adică să existe o oarecare echivalenŃă între fapta săvârşită în apărare şi atacul care a condus la necesitatea unei apărări.

2.3. Efectele legitimei apărări Fapta comisă în stare de legitimă apărare nu constituie infracŃiune, deoarece îi

lipseşte o trăsătură esenŃială a acesteia, şi anume vinovăŃia. Fiind înlăturată vinovăŃia, datorit stării de constrângere creată prin declanşare, faptei îi lipseşte si pericolul social în înŃelesul legii penale.

88

3. Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. 3.1. CondiŃiile stării de necesitate 3.1.1. CondiŃii privind pericolul

a) Întâmplarea care face să se ivească pericolul poate fi datorată unei cauze fortuite (cutremure, inundaŃii, trăsnet care a provocat un incendiu etc.), dar poate proveni şi din fapte săvârşite de oameni sau poate consta din apariŃia neaşteptată a unor fiinŃe periculoase (nebuni, animale).

b) Să existe un pericol iminent, adică pe punctul de a produce răul cu care ameninŃă vreuna dintre valorile ocrotite. Pentru existenŃa stării de necesitate este obligatoriu ca acest pericol să fi ajuns pe punctul de a trece de la ameninŃarea cu răul la producerea efectivă a acestuia. CondiŃia este îndeplinită şi în cazul în care pericolul s-a declanşat deja, adică a devenit actual.

c) Pericolul trebuie să ameninŃe viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia ori un interes obştesc. Dintre atributele persoanei, legea prevede că pericolul trebuie să vizeze viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea acesteia, apreciind că numai ameninŃarea acestor valori creează o stare de necesitate. AmeninŃarea poate avea ca obiect atributele persoanei făptuitorului, dar şi ale oricărei alte persoane. Sentimentul de solidaritate umană obligă pe acela care vede o persoană în primejdie să acŃioneze pentru a înlătura pericolul. d) Pericolul trebuie să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Dacă pentru îndepărtarea pericolului nu este necesar să se săvârşească o asemenea faptă, problema înlăturării caracterului penal al faptei nici nu se mai pune. 3.1.2. CondiŃii privind acŃiunea de salvare a) AcŃiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor menŃionate, în sensul că trebuie să fie singura cale de salvare în situaŃia de fapt dată. Necesitatea acŃiunii de salvare trebuie să fie apreciată în raport cu iminenŃa şi actualitatea pericolului. Dacă acŃiunea de salvare are loc după momentul încetării pericolului, fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită in stare de necesitate. b) Prin săvârşirea acŃiunii de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Legea cere ca acŃiunea

89

de înlăturare a pericolului să se menŃină în limitele necesităŃii, să nu fie o acŃiune exagerată în raport cu gravitatea pericolului c) Fapta să nu fie săvârşită de către sau pentru â salva o persoană care avea obligaŃia de a înfrunta pericolul.

Dacă cei care aveau obligaŃia legală să înfrunte pericolul s-au salvat, totuşi, in extremis, săvârşind o faptă ilicită, răspunderea lor nu va fi înlăturată, însă de la caz la caz, instanŃa va putea să atenueze pedeapsa, Ńinând seama de circumstanŃele în care au acŃionat.

3.1.3. Efectele stării de necesitate

În cazul stării de necesitate, datorită condiŃiilor în care acŃionează, făptuitorul este lipsit de libertatea de voinŃă, aceasta formându-se sub imperiul constrângerii de a înlătura pericolul. Lipsindu-i libertatea de voinŃă, fapta, deşi prevăzută de legea penală, nu realizează trăsătura esenŃială a vinovăŃiei. In absenŃa vinovăŃiei se înlătură implicit şi pericolul social al faptei în accepŃiunea legii penale.

4. Constrângerea fizică şi constrângerea morală

Constrângerea fizică, denumită şi forŃă majoră, există atunci când o persoană este silită, obligată, de o energie fizică externă, căreia nu-i poată opune rezistenŃă, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Constrângerea morală, cunoscută şi sub denumirea de ameninŃare, constă în exercitarea unei presiuni pe care o persoană o realizează prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane, în aşa fel încât sub stăpânirea unei temeri grave persoana constrânsă nu-şi mai poate dirija în mod liber voinŃa şi săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

4.1. Constrângerea fizică Constrângerea fizică este situaŃia când o persoană săvârşeşte o faptă prevăzută

de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu i-a putut rezista. 4.1.1. CondiŃii a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, deoarece nul mai în

astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei. b) Fapta respectivă a fost comisă datorită unei acŃiuni exterioare de

constrângere fizică exercitată asupra făptuitorului, adică este urmarea constrângerii energiei fizice sau a corpului persoanei, care In felul acesta este în imposibilitate de a se manifesta liber, potrivit propriei sale voinŃe.

c) Constrângerea fizică exercitată să fie puternică, în sensul că ea paralizează libertatea de voinŃă şi acŃiune a persoanei respective care nu poate întreprinde alte măsuri decât săvârşirea faptei.

90

4.1.2. Efecte

Fapta comisă sub imperiul constrângerii fizice nu este infracŃiune, deoarece îi lipseşte trăsătura esenŃială a vinovăŃiei şi, pe cale de consecinŃă, nu atrage răspunderea penală. Constrângerea fizică produce efecte in personam, numai faŃă de acele persoane care au fost efectiv constrânse şi care nu s-au putut opune energiei exterioare. 4.2. Constrângerea morală 4.2.1. CondiŃii

a) În primul rând, este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acŃiune de constrângere, printr-o ameninŃare, de către o altă persoană. AmeninŃarea trebuie să producă celui ameninŃat o temere puternică, care îl constrânge să acŃioneze în sensul dorit de ce! care ameninŃă, făptuitorul neavând posibilitatea de a-şi determina si dirija singur voinŃa, ceea cei presupune să acŃioneze fără vinovăŃie.

b) O a doua condiŃie a constrângerii morale este ca ameninŃarea să fie gravă, vizând un pericol pentru viaŃa, libertatea, integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninŃate ori a altei persoane. Pericolul ce este avut în vedere prin ameninŃare poate să privească oricare din valorile sociale enumerate de alin. (2) al art. 46 C. pen., persoana celui ameninŃat sau oricare altă persoană.

c) Ultima condiŃie este ca pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod, decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, faptă care a fost impusă de cel ce ameninŃă. Cu alte cuvinte, cel constrâns nu are altă alternativă decât, cel mult, să suporte răul cu care este ameninŃat, ceea ce nu reprezintă o alternativă de salvare. 4.2.2. Efecte Constrângerea morală, ca şi cea fizică, produce efecte in personam. Fapta fiind comisă sub imperiul unei constrângeri morale, nu este infracŃiune, fiind săvârşită fără vinovăŃie. INTREBARI:

88.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. NoŃiune şi clasificare. 89.Legitima apărare. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 90.Starea de necesitate 91.Constrângerea fizică 92.Constrângerea morală

91

CURSUL NR. 14

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal

al faptei conform Codului penal

Cuvinte cheie: legitimă apărare, stare de necesitate, constrângere fizică şi

morală, caz fortuit, iresponsabilitate, minoritate, beŃie, eroare de fapt

ConŃinut: pp. 91-95

Întrebări: 93-103

Test: T 14 - Î 3

Cazul fortuit , reprezintă: a.o împrejurare care conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite în apărare; b.doar o circumstanŃă atenuantă legală; c.o împrejurare care duce la înlăturarea răspunderii

Cazul fortuit

1. NoŃiune şi caracterizare Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. 2. CondiŃiile cazului fortuit

a) In primul rând, trebuie să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Prin urmare, acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului a avut ca rezultat, o faptă prevăzută de legea penală, deoarece numai în astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei.

b) Fapta săvârşită este rezultatul unei acŃiuni sau inacŃiuni peste care s-a suprapus însă o anumită împrejurare care a provocat rezultatul periculos. Rezultatul faptei, adică urmarea fizică produsă de acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului, trebuie să fie consecinŃa unei împrejurări a cărei intervenŃie nu i putut să fie prevăzută.

92

c) Făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenŃia împrejurării care a determinat producerea rezultatului. Deşi astfel de împrejurări sunt cunoscute, imprevizibil este momentul apariŃiei lor. 3. Efectele cazului fortuit

Fapta comisă în condiŃiile cazului fortuit nu constituie infracŃiune deoarece îi lipseşte vinovăŃia, făptuitorul fiind în imposibilitate de a prevedea survenirea împrejurării care, suprapusă peste acŃiunea sa, a condus la apariŃia urmării periculoase sub aspect material.

Iresponsabilitatea

Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în

momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaŃiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

1.CondiŃiile stării de iresponsabilitate

a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, adică o acŃiune sau inacŃiune incriminată de Codul penal ori un alt act normativ.

b) Datorită stării de incapacitate psihică, făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele.

c) Starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaŃiei mintale sau altor cauze, care determină stări anormale.

d) Starea de incapacitate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei, adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea dea efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. CondiŃia nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpătat la un moment dat capacitatea psihică şi a continuat totuşi săvârşirea sau participarea la săvârşi rea faptei.

2.Efectele iresponsabilităŃii Lipsind responsabilitatea, fapta săvârşită nu întruneşte trăsătura vinovăŃiei, ceea

ce duce la înlăturarea caracterului penal al faptei. Iresponsabilitatea produce efecte numai in personam. Iresponsabilitatea nu înlătură răspunderea civilă.

93

BeŃia

Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa, în stare de beŃie completă produsă de alcool sau alte substanŃe. Starea de beŃie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanŃe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanŃă atenuantă sau agravantă. 1. BeŃia – cauză care înlătură caracterul penal al faptei Dintre formele beŃiei, singura care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite sub influenŃa ei este beŃia accidentală completă. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă, în momentul săvârşirii acesteia, făptuitorul se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa, în stare de beŃie completă produsă de alcool sau de alte substanŃe. 1.1. CondiŃiile stării de beŃie a) Făptuitorul să se fi găsit în momentul sau, eventual, în tot timpul săvârşirii faptei în stare de beŃie produsă de alcool ori de alte substanŃe.

Starea de beŃie să fi fost accidentală, adică provocată fortuit, independent de voinŃa făptuitorului. Accidentabilitatea stării de beŃie implică excluderea amestecului voinŃei făptuitorului în provocarea acestei stări. BeŃia voluntara simplă, atunci când este produsă fără ca persoana să aibă intenŃia de a se îmbăta, poate constitui o circumstanŃă atenuantă [art. 49 alin. (2)] daca este completă.

c. Starea de beŃie să fie completă, respectiv persoana să nu-şi mai dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele.

BeŃia completă nu trebuie confundată cu beŃia comatoasă (letargică), care presupune o absenŃă totală psihică a făptuitorului. d. Fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beŃie să fie prevăzută de legea penală. Numai în acest mod beŃia va constitui o cauză care face ca fapta să nu fie infracŃiune. Nu are importanŃă dacă fapta s-a consumat sau a rămas în fază de tentativă pedepsibilă ori dacă făptuitorul este autor, instigator sau complice. 1.2. Efectele beŃiei

BeŃia accidentală completă - când este stabilită de organele judiciare -face ca fapta să nu constituie infracŃiune şi, pe cale de consecinŃă, să nu se pună problema răspunderii penale a făptuitorului.

94

Răspunderea civilă operează în toate cazurile de beŃie reglementate de lege fie pentru persoana ce se găsea în această stare, fie faŃă de persoanele care o aveau în pază şi supraveghere.

Eroarea de fapt

Constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită de către făptuitor a

existenŃei unei stări, situaŃii sau împrejurat de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta. 1. CondiŃii

a) Făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Această condiŃie generală tuturor cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei este absolut necesară şi în această situaŃie, deoarece dacă fapta nu are acest caracter, nu este prevăzută de legea penală, nu se poate pune problema vinovăŃiei penale si, implicit, existenŃa erorii de fapt este irelevantă sub aspectul dreptului penal.

b) Făptuitorul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit existenŃa vreunei stări, situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanŃă agravantă. Din această condiŃie rezultă că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită trebuie să privească anumite stări, situaŃii sau împrejurări indispensabile ca fapta să constituie infracŃiune sau pentru existenŃa unei anumite circumstanŃe agravante.

Dacă făptuitorul se află numai în îndoială cu privire la existenŃa acefal stări, situaŃii sau împrejurări, înseamnă că era conştient de faptul că nu poate să-şi reprezinte realitatea aşa cum este ea şi ca atare era obligat să se abŃină de la orice acŃiune sau inacŃiune până în momentul conturării uns imagini corecte asupra acesteia.

Prin „stare" se înŃelege felul în care se prezintă o persoană, un bun în raport cu realităŃile date, spre exemplu: starea civilă a unei persoane sau starea tehnică a unui bun etc.

„SituaŃia" este poziŃia unei persoane, a unui bun sau a unei instituŃii, într-un anumit moment, în cadrul relaŃiilor sociale sau a realităŃilor obiective, cum ar fi: situaŃia de cetăŃean sau de străin, de funcŃionar sau alt salariat, de persoană căsătorită, de rudă apropiată; ori situaŃia de bun din avutul public de lucru provenit din infracŃiune, de produs ce nu poate face obiecŃii comerŃului particular etc.

„Împrejurarea" este reprezentată de elemente externe faptei, anumite circumstanŃe în care se găseşte o persoană, un obiect şi care, puse in corelaŃie cu fapta comisă, o particularizează în concret, ca de exemplu: în timpul nopŃii, în loc public, în exerciŃiul funcŃiunii, având asupra sa arme, autorizaŃie etc.

c) O ultimă condiŃie a erorii de fapt este ca aceasta să existe în momentul săvârşirii faptei, cu alte cuvinte făptuitorul, să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit, în momentul săvârşirii faptei, existenŃa unei stări, situaŃii împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei sau o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta.

95

ExistenŃa erorii înainte de săvârşirea faptei nu este suficientă pentru înlăturarea caracterului penal al faptei sau a circumstanŃei agravante. 2. Efectele erorii de fapt

După cum eroarea poartă asupra unei împrejurări constitutive a infracŃiunii sau a unei circumstanŃe agravante, produce următoarele efecte:

- dacă priveşte o împrejurare, situaŃie ori stare de care depinde caracterul penal al faptei, fapta nu constituie infracŃiune şi deci se înlătură total răspunderea penală

- dacă priveşte o circumstanŃă agravantă, fapta rămâne infracŃiune, înlăturându-se răspunderea pentru forma agravantă a infracŃiunii cu reŃinerea răspunderii pentru forma simplă a faptei penale. INTREBǍRI:

93.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. NoŃiune şi clasificare. 94.Legitima apărare. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 95.Starea de necesitate 96.Constrângerea fizică 97.Constrângerea morală 98.Cazul fortuit 99.Iresponsabilitatea 100.BeŃia 102.Minoritatea 103.Eroarea de fapt

BIBLIOGRAFIE:

• Bicǎ Gh., Griga I., Paraschiv G., Alecu Gh., Drept penal. Partea

generală, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008; • Alecu Gh., Drept penal. Partea generală, EdiŃia a II-a revizuită şi

adăugită, Ed. Europolis, ConstanŃa, 2007; • Alecu Gh., Drept penal. Partea generală, Ed.Europolis, ConstanŃa,

2005.