fise drept civil partea generala
DESCRIPTION
Fise drept civil partea generala IntensaTRANSCRIPT
Introducere în Dreptul Civil – FIȘE
2015
Oana Maria Pop și Aurora-Andrda Fogăraș-Tocuț
în colaborare cu Intensa Training & Events
prezintă
2
CUPRINS
1. VICII DE CONSIMȚĂMÂNT...................................................................................5
2. MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC.................................................................9
3. DELIMITAREA NULITĂȚII DE ALTE CAUZE DE INEFICIENȚĂ ALE
ACTELOR JURIDICE..............................................................................................13
4. NULITATEA ABSOLUTĂ VS. NULITATEA RELATIVĂ...............................17
5. MODALITĂȚI DE ÎNDREPTARE ALE CAUZELOR DE NULITATE.......20
6. PRESCRIPȚIA ȘI DECĂDEREA..........................................................................23
3
Cuvânt înainte
Imaginaţi-vă că după ce terminaţi de învaţa pentru examenul de admitere în profesie lăsaţi toate
cunoştinţele, notiţele, materialele, schiţele şi cărţile voastre într-o ordine impecabilă, împreună cu
sfaturi şi recomandări pentru cineva drag care urmează se susţină examenul în curând. Aruncaţi tot ce
nu v-a folosit şi lăsaţi esenţialul. Mai mult, lăsaţi şi câteva atenţionări în legătură cu părţile
interpretabile din materie, răspunsuri la întrebări dificile pe care le-aţi obţinut din multiple discuţii şi
dezbateri cu colegi şi profesori, experienta participării la evenimente juridice şi cursuri de pregătire, dar
şi experienţa susţinerii examenului. Credeţi că persoana care le primeşte se va pregăti mai uşor? Va
avea mai multe şanse de a fii admis în profesie?
Imaginaţi-vă acum că aţi putea avea acces la toate aceste materiale şi explicaţii simple, elaborate
special pentru voi, de către o persoană care ştie cum e să treci printr-un examen şi care vrea să facă
lucrurile puţin mai uşoare decât au fost pentru ea.
Având o ambitie şi o perseverenţă de aur, Oana Pop, a dus pregătire pentru examenul de admitere la
următorul nivel, repetând şi perfecţionându-se prin a-i învăţa pe alţii. Zeci de studenţi ai facultăţii de
drept UBB din Cluj îi mulţumesc pentru explicaţiile oferite, atât în paticular, cât şi la conferinţele
gratuite susţinute prin intermediul Intensă Training.
Cu un proiect îndrăzneţ, inovativ şi mult curaj, Oana lansează în perioada următoare cu sprijinul
Intensă Training, o serie de fise de pregătire, extrem de utile şi uşor de înţeles dedicate tuturor celor
care se pregătesc pentru examenele de admitere în profesii. Mai mult, materialele vor fi disponibile
gratuit pe site-ul Intensa, motiv pentru care îi mulţumim Oanei pentru bunăvoinţă şi contribuţia ei.
Înarmaţi-vă cu entuziasm, începem călătoria!
Echipa Intensa
4
O altfel de introducere
Având în vedere că ne aflăm pe ultima sută de metri, moment în care fiecare ajutor, fiecare vorbă bună
și îndrumare sunt ideale pentru toți cei care urmează să susțină examenele de admitere în profesii, am
considerat nu doar util ci și necesar să încep elaborarea unor schițe din domeniile mai dificile, ce pot
ridica dificultăți în rezolvarea grilelor.
Această lucrare o voi efectua în colaborare cu o prietenă foarte bună, studentă a Facultății de
Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Aurora-Andrada Fogăraș-Tocuț.
În cele ce urmează vor fi prezentate tabele ce vor cuprinde domenii importante din materiile de
admitere în profesii, schițe și explicații relevante.
Tehnica de rezolvare a grilelor este deosebit de importantă. Sfatul meu este citirea ipotezei și
evitarea citirii variantelor de răspuns (în cazul în care sintaxa o permite), accesarea informației pe care
deja o deții și încercarea elaborării unui răspuns înainte de citirea variantelor date. În cazul în care
formularea grilelor nu permite această metodă, evident, se va trece la citirea răspunsurilor oferite și
încercarea elaborării rapide a unei explicații pentru fiecare variantă. În cel mai rău caz, dacă niciuna din
metodele prezentate nu dau roade, se poate întâmpla să avem un lapsus din cauza emoțiilor, recomand
metoda excluderii.
Vă doresc mult spor la învățat, putere, răbdare, concentrare maximă, succes la examene și toate
visele să vi se împlinească!
Oana Maria Pop
5
VICII DE CONSIMȚĂMÂNT
Comentarii
Dintre viciile de consimțământ enumerate, de regulă, prezintă dificultăți distincția dintre eroare
și dol.
Dintre cele mai importante aspecte de menționat este faptul că, în cazul dolului, eroarea nu este
EROARE DOL VIOLENȚĂ LEZIUNE - cunoașterea greșită a
realității/ignorarea
realității
- are două elemente:
1. subiectiv – intenția de a
induce în eroare, reaua-
credință
2. obiectiv – manoperele
frauduloase
- are două elemente:
1. subiectiv – reaua-
credință => temerea
provocată
2. obiectiv – pericolul
grav/iminent, care
tulbură contractantul
- are două elemente:
1. subiectiv – se profită de
starea de nevoie, lipsa de
experiență sau lipsa de
cunoștințe
2. obiectiv – una dintre
prestații are valoare
consderabil mai mare
Condițiile erorii:
1. Să fie esențială
2. Să fie scuzabilă
3. Să fie determinantă
pentru încheierea
contractului
4. Să fie comună (nu
înseamnă că ambele părți
trebuie să fie în eroare,
fiind suficient ca una din
părți să se afle în eroare,
iar cealaltă parte să
cunoască sau cel puțin să
trebuiască să cunoască
faptul că cea dintâi se află
în eroare la momentul
încheierii contractului)
Condițiile dolului:
1. Să fie determinant pentru
încheierea contractului
(EROAREA NU TRBUIE
SĂ FIE ESENȚIALĂ)
2. Să provină de la celălalt
contractant
* reprezentantul, prepusul
și gerantul sunt asimilați
contractantului
Condițiile violenței:
1. Să fie determinantă
pentru încheierea
contractului
2. Să fie ilegitimă
Condițiile leziunii:
1. În cazul majorilor
disproporția trebuie să fie
de minimum 50%
2. În cazul minorilor nu
prezintă importanță
procentajul disproporției
Atac - pe cale de acțiune,
termenul de prescripție
este de 3 ani (începe să
curgă de la momentul în
care a cunoscut eroarea,
dar nu mai târziu de 18
luni de la încheierea
contractului)
Atac - pe cale de acțiune,
termenul de prescripție este
de 3 ani (începe să curgă de
la momentul cunoașterii
dolului)
Atac - pe cale de acțiune,
termenul de prescripție
este de 3 ani (începe să
curgă de la încetarea
violenței)
- termenul de prescripție
este de 1 an, atât pe cale
de acțiune, cât și pe cale
de excepție
EROAREA, DOLUL ȘI VIOLENȚA SUNT IMPRESCRIPTIBILE PE CALE DE EXCEPȚIE
- părțile pot cere
adaptarea contractului
- vezi comentarii
- vezi comentarii -vezi comentarii
TOATE viciile de consimțământ se SANCȚIONEAZĂ cu NULITATE RELATIVĂ, deoarece
CONSIMȚĂMÂNTUL EXISTĂ, dar este alterat.
De asemenea, acestea se pot proba PRIN ORICE MIJLOC DE PROBĂ.
LIPSA CONSIMȚĂMÂNTULUI se SANCȚIONEAZĂ cu NULITATE ABSOLUTĂ.
6
necesar să fie esențială. Acest lucru se datorează și elementului subiectiv prezent, respectiv reaua-
credință.
Una dintre condițiile erorii este ca aceasta să fie comună părților, dar în cazul dolului acesta
poate proveni și de la un terț și, de aici, discuția se desfășoară pe două paliere:
- În cazul în care contractantul cunoaște dolul săvârșit de terț se va putea cere anularea
contractului pe temeiul vicierii consimțământului prin dol, iar terțului i se pot cere despăgubiri
în temeiul răspunderii civile delictuale.
- În cazul în care contractantul nu are cunoștință de dolul săvârșit de către terț, partea lezată
poate cere, eventual, anularea contractului pe temeiul erorii, iar terțului despăgubiri pe temeiul
răspunderii civile delictuale.
Se poate observa că terțului nu i se poate cere anularea contractului pe temeiul vicierii
consimțământului prin dol întrucât acesta nu este parte la contractul încheiat, nu l-a semnat.
Tot în această materie prepusul, reprezentantul și gerantul sunt asimilați contractantului în
temeiul raporturilor strânse dintre aceștia. În cazul în care manoperele dolosive sunt efectuate de
aceste categorii de persoane este prezumat că ele sunt cunoscute de contractant și se va putea cere
anularea contractului pe temeiul vicierii consimțământului prin dol.
În ceea ce privește violența doresc să pun accentul pe o singură mențiune care, în opinia mea,
este mai importantă. Codul civil vorbește despre violența ilegitimă. Este necesar să se facă distincție
între violența fizică – morală, respectiv violența legitimă – violența ilegitimă. În cazul primei
clasificări, de reținut ar fi faptul că în niciun caz violența fizică nu poate fi considerată legitimă în
momentul în care este săvârșită cu scopul determinării celeilalte părți să încheie un contract. Un
exemplu de violență legitimă ar fi, amenințarea debitorului cu intentarea unei acțiuni în justiție în
cazul în care nu își execută în termen obligația.
În ceea ce privește adaptarea contractului în cazul viciilor de consimțământ în doctrină sunt
două păreri, una din ele susține faptul că aceasta este posibilă doar în cazul în care consimțământul
este afectat de eroare, iar cealaltă, susține că adaptarea este permisă, în principiu, în cazul în care
consimțământul este afectat de oricare dintre viciile de consimțământ.
Noi susținem cea din urmă teorie invocând următoarele argumente:
- Codul civil nu interzice expres adaptarea contractului în cazul niciunui viciu de consimțământ,
iar conform unuia dintre principiile generale, ceea ce codul nu interzice expres este permis.
- În baza principiului libertății contractuale, s-ar putea permite adaptarea contractului, aceasta
nu presupune în niciun caz renunțarea dreptului de a cere despăgubiri, iar atâta timp cât
înțelegerea părților nu contravine legii și bunelor moravuri ar trebui permisă.
7
Grile proprii
1) În cazul în care în contract este prezentă o eroare de calcul:
a) Părțile pot cere în toate situațiile anularea acestuia datorită faptului că este viciat
consimțământul prin eroare.
b) Se poate cere rectificarea contractului.
c) Se poate cere anularea contractului în anumite cazuri.
Explicații
Răspunsul de la litera a) nu este corect întrucât pentru a putea opera anularea contractului în
caz de eroare aceasta este necesar să fie esențială pentru încheierea contractului.
Răspunsul b) este corect întrucât, în cazul în care consimțământul nu este afectat de o eroare
esențială partea interesată poate cere rectificarea acestuia.
Răspunsul c) este corect deoarece, în cazul în care eroarea de calcul este esențială pentru
încheierea contractului partea interesată va avea posibilitatea de a solicita anularea acestuia întrucât
consimțământul este afectat de eroare.
2) Proba viciilor de consimțământ:
a) Se efectuează conform regulilor de la actul juridic.
b) Se poate face cu orice mijloc de probă.
c) Este inadmisibilă proba cu martori atâta timp cât nu există un început de dovadă scrisă.
Explicații
Viciile de consimțământ sunt fapte juridice, iar acestea se pot proba prin orice mijloc de probă.
Răspunsul de la litera a) nu este corect întrucât nu se dorește probarea actului juridic încheiat de părți
ci, a unui fapt juridic reprezentat de viciile de consimțământ. Prin urmare, răspunsul de la litera b) este
corect.
Răspunsul de la litera c) nu este corect întrucât proba cu martori este permisă indiferent dacă
avem sau nu un început de dovadă scrisă, în acest domeniu urmărindu-se probarea unor fapte juridice
ce urmează regulile generale din materia probei.
8
3) În cazul în care contractul este afectat de leziune:
a) Instanța poate menține contractul în cazul în care celălalt contractant oferă o reducere a
propriei prestații
b) Cu toate că dreptul material la acțiune s-a prescris, poate să fie invocată, pe cale de excepție, pe
parcursul procesului pendinte atâta timp cât disproporția subzistă până la introducerea cererii de
chemare în judecată.
c) Nu pot fi atacate pentru leziune tranzacțiile, contractele reale și cele aleatorii.
Explicații
Răspunsul de la litera a) este corect deoarece și în cazul leziunii, în baza principiului libertății
de voință a părților contractante, acestea pot decide executarea contractului prin echilibrarea
prestațiilor.
Răspunsul b) nu este corect întrucât acțiunea în anularea contractului pentru leziune se
prescrie atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție în termen de un an de zile ( aceasta fiind o
excepție de la faptul că excepțiile sunt imprescriptibile ).
Răspunsul c) nu este corect datorită prezenței contractelor reale în enumerarea dată. Acestea se
pot ataca pentru leziune, în schimb contractele aleatorii, respectiv tranzacțiile nu pot fi atacate pentru
leziune.
9
MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC
TERMENUL CONDIȚIA SARCINA - o obligație este afectată de un termen atunci când
EXECUTAREA sau STINGEREA EI
DEPINDE DE UN EVENIMENT VIITOR ȘI
SIGUR
- eveniment VIITOR ȘI NESIGUR ca realizare, de care depinde
eficacitatea, desființarea actului juridic
- este întotdeauna un eveniment incert
- în principiu, are efecte retroactive
- obligație de a
da, a face sau a
nu face impusă
de dispunător
gratificatului. Clasificări ale TERMENULUI:
1. După SURSĂ:
=> convențional (stabilit de părți)
=>legal (stabilit de lege)
=>judiciar (stabilit de instanță)
2. După caracterul categoric al stabilirii datei:
=>cert – este sigur momentul în care se produce.
=>incert – este sigur că se va produce, dar nu se
știe exact momentul.
3. După felul efectelor pe care le poate avea
asupra actului juridic:
=>SUSPENSIV – amână EXECUTAREA
obligațiilor – dacă nu se specifică, atunci se prezumă că
termenul este în favoarea celui care se obligă.
– dacă se plătește înainte de împlinirea termenului
obligația este considerată ca fiind valabil
executată – NU SE POATE CERE
RESTITUIREA PLĂȚII; contractul este valabil
încheiat din momentul încheierii lui și, astfel, se
consideră că s-a efectuat renunțarea la beneficiul
termenului.
=>EXTINCTIV – indică durata de VIAȚĂ a
contractului.
– doar în cazul contractelor cu executare
succesivă.
Clasificări ale CONDIȚIEI:
1. În funcție de natura evenimentului:
=>Cauzală – depinde de hazard (exemplu: îți vând imobilul dacă în
13.07.2015 plouă).
=>Mixtă – depinde de voința parte+terț (exemplu: îți vând
apartamentul dacă te căsătorești cu X).
=>Potestativă – depinde de voința exclusivă a unei părți (exemplu:
îți vând apartamentul dacă vreau).
– nu există consimțământ, nu există intenția de a se obliga
*Contractul încheiat sub condiția potestativă a celui care se obligă
nu produce niciun efect (este nul absolut).
2. În funcție de efectele pe care le produce:
=>SUSPENSIVĂ – amână nașterea obligației (exemplu: îți vând
apartamentul dacă plouă în 24.12.2015).
– regula: efect retroactiv (la fel și la condiția rezolutorie).
– excepția: actele de conservare, prescripția, fructe percepute,
riscul pieirii fortuite – aparține detentorului, celui care posedă
bunul pentru altul/celui care folosește bunul (la fel și la condiția
rezolutorie).
– în cazul în care se plătește înainte de împlinirea condiției, se
efectuează o plată nedatorată (nevalabilă) supusă restituirii (RESTITUIREA poate fi cerută în termenul de prescripție de 3 ani
de zile).
=>REZOLUTORIE – împlinirea ei determină desființarea
obligației (exemplu: îți vând apartamentul, cu pact de răscumpărare,
iar tu mi-l restitui în data de 24.12.2015 în cazul în care mă decid că
doresc sa îl răscumpăr).
– până în momentul îndeplinirii condiției actul se comportă ca unul
pur și simplu, neafectat de modalități
3. În funcție de modalitatea în care se exprimă condiția:
=>Pozitivă – formă pozitivă/afirmație (exemplu: dacă plouă).
=>Negativă – formă negativă/negație (exemplu: dacă nu plouă).
- doar în cazul
liberalităților
(spre exemplu:
donații, legate).
Cerințele CONDIȚIEI:
1. Să fie POSIBILĂ – dacă este imposibilă contractul este
considerat pur și simplu, iar condiția este considerată inexistentă.
2. Să fie LICITĂ.
3. Să fie MORALĂ.
* !!!În cazul în care nu se respectă una din condițiile 2 și 3 =>
a. Dacă nu afectează cauza contractului sunt considerate nescrise, iar
contractul va fi considerat ca fiind pur și simplu
b. Dacă afectează cauza contractului, contractul este considerat ca
fiind nul absolut.
10
Comentarii
Această distincție este foarte importantă și foarte atent selectată mai ales în cadrul grilelor de
admitere în profesie. Am considerat deosebit de util acest tabel, respectiv următoarele mențiuni:
În primul rând trebuie să distingem ce înseamnă termenul și condiția întrucât între aceste 2
modalități se jonglează. Termenul afectează doar executarea obligațiilor, ceea ce înseamnă că acestea
se nasc valabil la momentul încheierii contractului și nu la momentul împlinirii lui (spre exemplu în
cazul termenului suspensiv), spre deosebire de condiție ce afectează însăși nașterea, exigibilitatea
drepturilor, respectiv obligațiilor (în cazul celei suspensive), iar aceasta operează retroactiv.
Termenul incert nu trebuie confundat cu condiția care este nesigură întrucât, cu toate că, cel
dintâi este incert avem siguranța că el se va produce, doar că nu știm cu exactitate momentul. În cazul
în care în speță este vorba despre condiție nu avem certitudinea împlinirii ei.
Efectele ce se produc înainte de îndeplinirea termenului suspensiv, respectiv condiției
suspensive sunt, de asemenea, diferite. În primul rând, în cazul termenului, dacă nu există stipulație
contrară, acesta este prezumat în favoarea debitorului obligației. Dacă acesta execută obligația înainte
de împlinirea termenului el nu va putea cere restituirea prestației, deoarece se prezumă că a renunțat la
beneficiul termenului.
În cazul în care este vorba despre o condiție suspensivă, dacă debitorul execută obligația
înainte de îndeplinirea ei, acesta va putea cere restituirea ei întrucât aceasta afectează însăși
exigibilitatea obligațiilor. Așadar, condiția operează retroactiv. De la acest efect există totuși și
excepții:
- În cazul posesorului de bună-credință, acesta nu va putea fi obligat să restituie fructele culese.
- În cazul prescripției, aceasta va curge de la momentul îndeplinirii condiției, nu poate opera
niciodată retroactiv.
- În cazul în care se efectuează acte de conservare, respectiv de administrare, acestea fiind
valabile.
Sarcina, ca și modalitate nu ridică dificultăți întrucât ea poate fi prezentă, pe de-o parte doar în
cazul actelor juridice cu titlu gratuit, respectiv liberalităților, spre deosebire de termen și condiție ce se
pot regăsi în clauze cuprinse în orice contract, indiferent că este vorba despre cele cu titlu oneros,
respectiv gratuit. Pe de-altă parte, în cazul neîndeplinirii lor, sancțiunile sunt diferite. Spre exemplu,
dacă este vorba despre neîndeplinirea sarcinii, aceasta poate să atragă revocarea liberalității ( în
11
cazul donației, se poate revoca pentru neexecutarea sarcinii în termen de 3 ani de la data la care
sarcina trebuia executată), iar în cazul în care condiția suspensivă nu se împlinește, drepturile se
consolidează retroactiv.
Grile proprii
1) Termenul:
a) Dacă este suspensiv, ca modalitate a actului juridic, amână începerea executării
drepturilor și executării obligațiilor.
b) Produce aceleași efecte în privința plății efectuate, asemenea condiției.
c) Spre deosebire de condiție, produce efecte retroactive.
Explicații
Răspunsul de la litera a) este corect întrucât, drepturile și obligațiile, în cazul în care este
vorba despre un termen suspensiv, amână executarea, spre deosebire de condiție, care amână însăși
exigibilatea. Drepturile și obligațiile, în acest caz, se nasc la momentul încheierii contractului, iar în
funcție de clauzele contractuale, trebuie distins în favoarea cui este stipulat pentru a vedea cine are
posibilitatea renunțării la el.
Răspunsul de la litera b) nu este adevărat. Este suficient să facem comparație între termenul
suspensiv, respectiv condiția suspensivă întrucât, în cazul acesteia din urmă, având în vedere că
afectează însăși exigibilitatea, efectuarea plății înainte de împlinirea ei dă dreptul unei acțiuni în
restituire.
Răspunsul de la litera c) necesită o concentrare mai mare întrucît, cu toate că condiția produce
efecte retroactive, acest efect nu se poate aplica la termen. Deci, termenul suspensiv își produce
efectele din momentul împlinirii lui, în privința executării obligațiilor contractuale, nu produce efecte
retroactive, deosebindu-se, astfel, de condiția suspensivă care produce efecte retroactive din momentul
împlinirii ei.
2) Condiția:
a) Este suspensivă și prezumată în cazul contractului de vânzare cu pact de răscumpărare.
b) Dacă este ilicită sau imorală, dar nu afectează cauza contractului, acesta va fi considerat
pur și simplu, iar clauza ce o conține este considerată nescrisă.
c) În cazul în care este suspensivă, semnifică faptul că exigibilitatea drepturilor, obligațiilor depind
de un eveniment viitor și incert.
12
Explicații
Răspunsul de la litera a) nu este corect deoarece în cazul contractului cu pact de răscumpărare
(cu opțiune de răscumpărare) avem de-a face cu o condiție rezolutorie, și nu suspensivă. În cazul în
care vânzătorul decide să își răscumpere bunul, acesta trebuie să exercite opțiunea într-un anumit
termen stipulat în contract ( care nu poate fi mai mare de 5 ani, iar în cazul în care depășește acest
termen, se va reduce de drept la 5 ani). În momentul exercitării opțiunii și consemnării prețului
vânzarea inițială se desființează retroactiv.
Răspunsul de la litera b) este cel corect, întrucât, dacă aceasta nu afectează însăși cauza
contractului, acesta se poate executa în mod valabil, considerându-se că aceasta nici nu există. Faptul
că este considerată nescrisă semnifică faptul că, în cauză, operează nulitatea absolută, parțială, iar
dispozițiile ce încalcă normele juridice se înlocuiesc de drept cu dispozițiile legale.
Răspunsul de la litera c) nu este corect, pentru că în locul cuvântului nesigur este utilizat
cuvântul incert, iar acestea nu sunt sinonime. Condiția este un eveniment viitor și nesigur în ceea ce
privește posibilitatea împlinirii ei. Cuvântul incert îl întâlnim la clasficarea termenului: acesta poate fi
atât cert, cât și incert. Acestea nu se referă la imposibilitatea producerii lor, ci la momentul în care
acesta se va îndeplini.
13
DELIMITAREA NULITĂȚII DE ALTE CAUZE DE INEFICIENȚĂ ALE ACTELOR
JURIDICE
Comentarii
Acesta reprezintă unul dintre subiectele foarte des abordate în cadrul elaborării grilelor
datorită importanței diferențierii cauzelor de ineficacitate ale actelor juridice.
De asemenea, sancțiunea nulității nu trebuie în niciun caz confundată cu prescripția. În ciuda
faptului că și aceasta din urmă este o sancțiune, prin intermediul căruia se stinge dreptul material la
acțiune și nu afectează valabilitatea contractului. Contractul dintre părți este valabil, dar aceștia nu
vor mai beneficia dacă se scurge termenul de prescripție. Obligația se transformă într-una naturală, ce
poate fi exercitată valabil dar, doar de bunăvoie. Prescripția sancționează pasivitatea titularului
NULITATE CADUCITATE REZOLUȚIUNE REZILIERE
- acestea sunt cauze de ineficiență ale actelor juridice
- cauza trebuie să existe la
momentul încheierii actului
- este o sancțiune care constă în
desființarea retroactivă (ex tunc)
a efectelor unui act civil datorită
nerespectării condițiilor de fond
și formă în momentul încheierii
actului juridic
- intervin după momentul încheierii contractului => contractul=valabil încheiat
- intervine un element
străin de voința părților,
de contract, care
determină încetarea
efectelor contractului
- operează independent
de culpa părților
- intervine pentru neexecutarea obligațiilor din culpa
unei părți
- are funcție disuasivă și
sancționatorie
- efecte ex tunc
- are efecte doar pentru
viitor (ex nunc)
- se aplică în cazul
contractelor sinalagmatice
cu executare uno ictu
(dintr-odată)
- efecte ex tunc
- se aplică în cazul
contractelor sinalagmatice
cu executare succesivă
- efecte ex nunc
14
dreptului, se poate chiar considera că operează o prezumție de desistare.
Un alt aspect destul de des întâlnit la grile este următorul: obligația odată executată este
valabilă și nu se poate obține restituirea, chiar dacă, debitorul nu a știut că prescripția s-a împlinit
(!!!).
Grile proprii
1) Rezoluțiunea, spre deosebire de nulitate:
A) Operează retroactiv.
B) Afectează doar contractele cu executare uno ictu.
C) Intervine în cazul unui contract valabil încheiat.
Explicații
Răspunsurile corecte sunt b) și c). Atenție mare la răspunsul de la litera a) !!!. În cazul acesta nu este
vorba despre o deosebire ci despre o asemănare între rezoluțiune și nulitate.
b) Este corect întrucât nulitatea, spre deosebire de rezoluțiune respectiv reziliere poate afecta atât
contractele cu executare succesivă cât și cele cu executare dintr-o dată, atâta timp cât acestea
nu respectă condițiile imperative de fond și formă odată cu încheierea lor.
c) După cum se poate observa și din cadrul tabelului, în cazul în care, în cadrul grilelor observăm
că avem de analizat cauze de ineficacitate ale actului juridic, primul lucru care este necesar de
analizat este reprezentat de momentul în care acestea operează. În cazul în care, cauza de
ineficacitate operează încă de la momentul încheierii actului juridic vom avea de-a face cu
nulitatea. Dacă aceasta intervine pe parcurs și independent de voința/culpa părților, va fi
vorba despre caducitate. În cazul în care avem o neexecutare culpabilă a obligațiilor de către
una dintre părțile contractante va fi vorba despre rezoluțiune, respectiv reziliere în funcție de
modalitatea de executare a contractului.
2) Nulitatea absolută:
A) Spre deosebire de rezoluțiune, poate fi invocată de orice persoană interesată.
B) Asemenea caducității, intervine în cazurile expres prevăzute de lege, enumerate limitativ.
C) La fel ca și în cazul rezilierii, poate fi invocată de procuror, în toate cazurile, din oficiu.
15
Explicații
Doar răspunsul de la litera a) este corect întrucât nulitatea absolută este menită să ocrotească
un interes general, ea poate fi invocată de orice persoană interesată, fiind imprescriptibilă atât pe cale
de acțiune, cât și pe cale de excepție.
b) - răspunsul nu este corect întrucât nici în cazul nulității și nici în cel al caducității cazurile
nu sunt prevăzute expres și limitativ de lege. Caducitatea poate opera de fiecare dată când este vorba
despre un eveniment străin de părțile contractante, ce intervine ulterior încheierii contractului și
independent de voința părților. Cazurile de nulitate absolută sunt, de obicei, prevăzute expres de lege
dar nu în toate cazurile și în niciun caz nu se poate afirma că legea le prevede în mod limitativ. În cazul
în care textul de lege nu precizează expres felul nulității ce urmează să afecteze contractul este necesar
să se analizeze interesul ocrotit de norma juridică. Dacă nici în urma acestui fapt nu reiese clar că
interesul ocrotit este unul general va opera o prezumție de nulitate relativă.
c) Nulitatea absolută se poate invoca, în cadrul procesului civil de către procuror, din oficiu,
dar, în cazul rezilierii această afirmație nu mai este adevărată. În cazul rezilierii nu este vorba despre
ocrotirea unui interes general ci, despre neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale ceea ce
afectează, în principiu doar pe una dintre părțile contractante.
3) Actul juridic civil:
A) În cazul în care este afectat de nulitate totală, dacă legea permite expres, poate opera
conversiunea.
B) La fel ca și în cazul caducității, în cazul nulității relative poate opera confirmarea actului pentru
salvarea acestuia.
C) Caducitatea, la fel ca și nulitatea reprezintă o sancțiune ce determină împiedicarea producerii
efectelor actului juridic încheiat.
Explicații
a) Este corect întrucât conversiunea este o modalitate de salvare a actului juridic încheiat cu
încălcarea condițiilor cerute de lege, acesta urmând a produce alte efecte juridice în
temeiul acestui procedeu. Ea operează doar în cazul în care legea o prevede expres. Cel
mai clasic caz în care aceasta operează este următorul: în cazul unui testament nevalabil ca
16
înscris autentic dar, scris, semnat și datat de mâna testatorului, acesta va fi valabil ca și
testament olograf.
b) Din nou, în cazul acestei variante de răspuns atenție mare la formulare! Se cere o
asemănare dintre caducitate și nulitate și nu doar modalitatea de salvare a actului juridic
în cazul în care actul juridic este lovit de nulitate relativă! Este adevărat, în cazul nulității
relative poate opera confirmarea – act juridic unilateral, ce operează cu efecte ex tunc față
de părți, din momentul încheierii actului juridic lovit de nulitate relativă. În cazul
caducității nu se poate pune problema de confirmare, aceasta operând peste voința părților.
c) În același timp, caducitatea nu reprezintă o sancțiune ci o cauză de ineficacitate. În cazul ei
nu avem ce anume să sancționăm, fiind vorba despre un eveniment străin, independent, ce
nu poate fi controlat de voința părților.
17
NULITATEA ABSOLUTĂ VS. NULITATEA RELATIVĂ
NULITATEA ABSOLUTĂ NULITATEA RELATIVĂ
1. Se referă la un interes GENERAL.
2. Poate fi invocată de orice persoană interesată.
3. NU POATE FI CONFIRMATĂ (există doar câteva
excepții, spre exemplu, în Dreptul Muncii).
4. Este IMPRESCRIPTIBILĂ, atât pe cale de acțiune cât și
pe cale de excepție.
1. Se referă la un interes PRIVAT.
2. Poate fi invocată de cel ocrotit, reprezentantul, iar în
anumite cazuri de procuror, din oficiu, în cazurile expres
prevăzute de lege, când în cauză sunt implicați minori, interziși
judecătorești, dispăruți, de succesorii părții ocrotite prin norma
juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepția
acțiunilor intuitu personae, de creditorii chirografari ai părții
ocrotite, pe calea acțiunii oblice, afară de cazul în care ar fi
vorba de drepturi sau acțiuni strict personale.
3. SE POATE CONFIRMA DE CEL ÎNDREPTĂȚIT SĂ
INVOCE NULITATEA.
4. Este PRESCRIPTIBILĂ pe cale de ACȚIUNE și
IMPRESCRIPTIBILĂ pe cale de EXCEPȚIE, CU
EXCEPȚIA LEZIUNII, care este prescriptibilă în termen de 1
an, atât pe cale de excepție, cât și pe cale de acțiune.
- desființarea retroactivă a actului nul (au efecte EX TUNC)
- desființarea actelor subsecvente actului nul
- restabilirea situației anterioare
- trebuie să existe la momentul încheierii actului
- se produc datorită nerespectării unor condiții de fond sau formă ale actului juridic prevăzute de lege.
- au funcție disuasivă și sancționatorie
Comentarii
Acest domeniu este important nu doar în dreptul civil material ci și în ceea ce privește dreptul
civil procesual. Cu toate că la prima vedere nu ridică dificultăți, de regulă, o grilă din această parte a
materiei este prezentă în cadrul examenelor de admitere în profesie.
Atenție deosebită trebuie să se acorde persoanelor care pot invoca nulitatea. Cercul este mult
mai restrâns în cazul nulității relative întrucât persoanele care pot să fie afectate este mult mai mic. Se
poate lega acest fapt și de efectele actului juridic civil, principiul relativității efectelor acestuia. Regula
este că, actele juridice civile produc efecte între părțile contractante, neputând crea drepturi și
obligații în ceea ce privește terțele persoane, acesta fiind o normă juridică de drept privat,
reprezentând legea părților. În cazul în care la momentul încheierii actului juridic se încalcă o normă
juridică de interes general, precum cauza ilicită sau imorală, lipsa unui obiect determinat al
contractului sau determinabil cel puțin al obligațiilor părților este și natural ca aceste aspecte să
18
poată fi invocate de orice persoană interesată și nu doar de cel ocrotit.
Un alt aspect important este în materia confirmării nulității. În cazul în care este prezentă
nulitatea absolută, o eventuală confirmare nu ar putea să își producă efectele întrucât este greu de
imaginat ca toate persoanele interesate să dorească să confirme actul afectat de nulitate iar, în cazul în
care confirmarea este efectuată doar de către o persoană interesată sau chiar de mai multe acest lucru
nu le împiedică pe celelalte să invoce nulitatea.
Grile proprii
1) Nerespectarea formei actului juridic
a) Dacă aceasta este cerută ad validitatem, sancțiunea ce afectează actul este nulitatea
absolută.
b) Dacă aceasta este stabilită de părți sub forma înscrisului autentic (nu este cerută imperativ de
lege) iar ulterior, la momentul încheierii vânzării aceasta nu este respectată, sanctiunea ce va
afecta actul este nulitatea absolută.
c) În cazul contractelor reale aceasta se referă la nerespectarea formei încrisului autentic
Explicații
Răspunsul de la litera a) este cel corect. Trebuie să se facă diferența dintre forma cerută de lege
ad validitatem, ad probationem respectiv ad opozabilitatem. Aceasta nu este doar teoretic întrucât, în
cazul încălcarii celei dintâi nu vom avea un contract valabil încheiat, norma juridică ce reglementează
forma este imperativă iar sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută. În cazul in care nu se
respectă forma ceruta ad probationem suntem în prezența unui contract valabil încheiat, ce se poate
executa iar sancțiunea ce intervine este imposibilitatea probării acestuia în cazul unui conflict între
părțile contractante. Nerespectarea formei ad opozabilitatem atrage după sine sancțiunea
inopozabilității actului juridic față de terți. Și în acest caz avem un contract valabil încheiat, ce se
poate executa valabil de către părți dar respectarea lui nu se poate impune terților.
Răspunsul de la litera b) nu este corect întrucât doar nerespectarea formei ad validitatem
cerută de lege atrage sancțiunea nulității absolute, nu și cea stabilită de părți în baza principiului
libertății de voință.
Răspunsul de la litera c) nu este corect deoarece, în cazul contractelor reale este necesară
remiterea materială a bunului pentru ca acesta să fie valabil încheiat și pentru a-și putea produce
19
efectele și nu forma înscrisului autentic.
2) Intervine nulitatea relativă a actului juridic în cazul
a) Lipsei discernământului, încălcării dispozițiilor privind capacitatea de exercițiu,viciilor de
consimțământ.
b) Lipsei consimțământului, lipsei cauzei actului juridic, nerespectării formei ad probationem.
c) Cauzei false, neexecutării culpabile a contractului, încălcării dreptului de preemțiune instituit în
contractul încheiat de părți .
Explicații
Răspunsul de la litera a) este cel corect, toate neregularitățile fiind sanctionate cu nulitatea
relativa a actului juridic.
În cazul răspunsului de la litera b) avem de analizat mai multe astept. În ceea ce privește lipsa
consimțământului – aceasta se sancționează cu nulitatea absolută. Dacă acesta există dar e viciat sau
nu îndeplinește condițiile legale – să fie liber, serios, sancțiunea va fi nulitatea relativă pentru o
manifestare de voință există. Lipsa cauzei atrage după sine nulitatea relativă a actului juridic. Aceasta
se prezumă de lege în momentul în care părțile încheie contractul, nu trebuie dovedită existența ei.
Nerespectarea formei ad probationem presupune un act valabil încheiat, ce se poate executa,
sancțiunea ce intervine este în momentul în care avem un litigiu – imposibilitatea probării.
Răspunsul de la litera c) nu este corect datorită celui de-al doilea element enumerat –
neexecutarea culpabilă a contractului. În acest caz vorbim despre un contract valabil încheiat iar
sancțiunea posibilă este rezoluțiunea, respectiv rezilierea. Existența unei cauze false este asimilată cu
lipsa cauzei și sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă a actului juridic. Încălcalcarea dreptului
convențional de preemțiune atrage sancțiunea nulității relative, noul contract încălcat cu
nerespectarea acestei clauze fiind anulabil.
20
MODALITĂȚI DE ÎNDREPTARE ALE CAUZELOR DE NULITATE
REFACEREA CONFIRMAREA RATIFICAREA CONVERSIUNEA
- se poate aplica în cazul
oricărui tip de nulitate
- în principiu, se poate
aplica doar în cazul
nulității relative
- operează în cazul în
care se depășește
puterea de
reprezentare
- Operează în cazul în care
avem o nulitate totală
- este un act juridic bilateral –
contract ( e necesară
participarea ambelor părți
întruct avem de-a face cu un
nou contract )
- este un act juridic
unilateral
- are caracter
accesoriu contractului
inițial încheiat de părți (
de asemenea nu poate
exista în lipsa
contractului principal,
independent de acesta )
- este un act juridic
unilateral
- operează de drept, în temeiul
legii ( doar în cazul în care legea
o permite expres )
-se încheie un nou contract,
identic cu cel invalid, din care
s-a înlăturat cauza de nulitate
inițială
- este actul juridic
unilateral prin care o
parte renunță la
invocarea nulității
( relative ) contractului
- trebuie să cuprindă
obiectul, cauza și natura
obligației și să se facă
mențiune despre
motivul acțiunii în
anulare
- este actul juridic
unilateral prin care
sunt validate
contractele încheiate
de reprezentant cu
depășirea limitelor
împuternicirii
- se referă la transformarea unui
contract lovit de nulitate
( totală ) pentru neîndeplinirea
anumitor condiții într-unul
valabil, de alt fel, de exemplu:
testamentul autentic care nu
respectă forma solemnă poate să
fie convertit, considerat valabil ca
și testament olograf dacă e scris,
semnat și datat de mâna
testatorului
- își produce efectele doar din
momentul încheierii noului
contract => ex nunc (pentru
viitor)
- își produce efectele:
față de părți =>ex tunc
și față de terți =>ex
nunc
- își produce efectele
ex tunc (retroactiv)
Condiții pentru a fi admisibilă
conversiunea:
1. Nulitatea care lovește actul să
fie totală 2. Toate elementele de
valabilitate ale unei alte
operațiuni juridice în care va fi
convertit actul să fie respectate
3. Nu se poate face conversiunea
împotriva voinței părților
actului inițial nul
4. Să avem identitate de părți
(adică să fie aceleași părți, atât în
actul nul, cât și în actul convertit)
Comentarii
Destul de des, în cadrul grilelor de admitere în profesie sunt abordate aceste teme întrucât
diferențele dintre ele sunt destul de finuțe și necesită o atenție sporită.
Este de dorit, în cadrul analizării modalităților de îndreptare a actelor juridice lovite de
21
nulitate să se parcurgă următorii pași: în primul rând, nu toate operează în cazul tuturor nulităților.
Distincția dintre nulitate absolută – nulitate relativă este necesară în special în cazul analizei
posibilității de operare a confirmării. În dreptul civil, regula este că aceasta poate opera doar în cazul
în care avem o nulitate relativă. Ea nu trebuie acceptată de cealaltă parte contractantă, fiind vorba
despre un act juridic unilateral. Spre deosebire de confirmare, conversiunea și refacerea operează
indiferent dacă este vorba despre nulitate absolută sau relativă dar, în cazul conversiunii este imperativ
să avem o nulitate totală, ce să afecteze întreg actul juridic.
Adaptarea nu este trecută în tabel întrucât se poate vorbi despre ea în cazul în care contractul
este afectat de vicii de consimțământ. Unii autori afirmă că, în cazul dolului nu este posibilă adaptarea
contractului dar, în opinia mea aceasta este posibilă în primul rând în baza libertății contractuale.
Adaptarea contractului, precum și neinvocarea nulității relative nu presupun renunțarea la dreptul de a
cere despăgubiri. Totodată, se poate observa că în cadrul reglementării legale nu este interzisă
adaptarea nici în cazul în care contractul este efectat de dol iar, conform principiilor generale, ceea ce
codul nu interzice expres, este permis.
Grile proprii
1) Confirmarea:
a) Este actul juridic unilateral ce nu poate opera în lipsa acceptării lui de către cealaltă parte
contractantă.
b) Nu afectează drepturile dobândite de către terții de bună credință ce și-au înscris în mod
valabil drepturile în cartea funciară.
c) Produce aceleași efecte juridice ca și refacerea contractului.
Explicații
Răspunsul de la litera b) este cel corect întrucât efectele confirmării se produc retroactiv doar
față de parțile inițiale ale contractului. Terții de bună credință nu pot să fie afectați în cazul în care și-
au înscris dreptul în cartea funciară.
Punctul a) nu este corect întrucât aceasta operează independent de acceptarea ei de către
celălalt contractant, fiind vorba despre un act juridic unilateral. Evident, trebuie reținut faptul că, nu
22
se pune semnul egalității între părțile, respectiv persoanele unui act juridic civil. O parte poate să fie
formată din mai multe voințe, din mai multe persoane ce participă la încheierea actului juridic. În
cazul în care una dintre persoanele ce formează voința juridică confirmă actul, aceasta nu poate fi
impusă și celorlalți care nu au confirmat, putând fi invocată nulitatea relativă.
Punctul c ) este doar parțial corect. Atât confirmare cât și refacerea sunt modalități de
îndreptare a nulității dar, confirmarea, dacă este vorba despre raporturile juridice dintre părțile
contractante operează cu efecte retroactive, dacă este vorba despre efectele față de terți operează doar
pentru viitor spre deosebire de refacere care, indiferent dacă este vorba despre efectele juridice dintre
părți sau față de terți operează doar cu efecte ex nunc, din momentul în care se încheie noul act juridic.
2) În cazul încheierii unui contract cu nerespectarea condițiilor de fond sau formă prevăzute de
lege:
a) Conversiunea operează de fiecare dată când se încalcă condițiile de formă cerute ad validitatem.
b) În cazul în care mandatarul încheie actele juridice cu depășirea împuternicirii date de către
mandant acesta din urmă poate ratifica actele astfel încheiate, acestea producându-și efectele
retroactiv.
c) În cazul nerespectării condițiilor prevăzute de lege privitoare la capacitatea de exercițiu a
persoanei fizice poate opera atât confirmarea cât și refacerea.
Explicații
Punctul a) nu este corect întrucât conversiunea poate opera doar în cazurile prevăzute de lege
și nu în orice caz avem de-a face cu o nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă.
Punctul b) este corect, ratificarea fiind actul juridic unilateral prin care o persoană devine
parte la contractul încheiat de către reprezentant, cu depășirea împuternicirii primite, operând, de
regulă, cu efect retroactiv.
Punctul c) necesită o atenție deosebită. Cu toate că modalitățile de îndreptare prevăzute în
varianta de răspuns sunt diferite, nimic nu le oprește să opereze în acest caz. Ne putem lua exemplul cu
minorul care încheie un act juridic deși nu are capacitatea de exercițiu necesară pentru a-l încheia
valabil. În momentul în care ajunge la vârsta majoratului acesta poate să îl confirme (ceea ce ar fi mai
ușor, acesta fiind doar un act juridic unilateral, nu necesită și consimtământul celeilalte părți) dar, în
baza principiului libertății contractuale nimic nu ar împiedica părțile ca, în momentul în care minorul
împlinește vârsta de 18 ani, să refacă actul juridic.
23
PRESCRIPȚIA ȘI DECĂDEREA
PRESCRIPȚIA DECĂDEREA Prescripția este de două feluri:
1. Achizitivă – se referă la dobândirea unui bun
(mobil/imobil) instantaneu (posesia valorează titlul=>
este o prezumție de proprietate – în cazul bunurilor
mobile) sau după trecerea unei perioade de timp
(uzucapiunea – în cazul bunurilor imobile).
2. Extinctivă – se referă la stingerea dreptului
material la acțiune => dreptul subiectiv încă există,
acesta nu se stinge.
Normele juridice prin care este reglementată sunt
preponderent dispozitive și nu sunt de ordine publică.
Normele juridice dispozitive există, în principiu, în
cazul: termenului prescripției, suspendării prescripției,
întreruperii prescripției și momentului în care începe să
curgă.
Există și anumite norme imperative în cazul
prescripției: o acțiune declarată imprescriptibilă de lege
nu poate fi declarată prescriptibilă de părți și viceversa;
termenele stabilite de părți pot fi doar între 1 și 10 ani,
cu excepția termenelor prevăzute de lege mai mari de 10
ani sau egale, în care părțile pot să reglementeze
prescripția până la 20 de ani.
Instanța NU POATE invoca prescripția din oficiu.
Au dreptul de a invoca prescripția: persoana interesată
(„datornicul”)=debitorul + codebitorii solidari/obligație
indivizibilă/fideiusorii; creditorii celui interesat; orice
altă persoană interesată.
Nu se poate renunța la prescripția care nu a început
încă să curgă.
Chiar dacă debitorul se află în eroare, necunoscând la
momentul plății că termenul de prescripție s-a împlinit el
nu poate cere restituirea plății, fiindcă dreptul există,
iar obligația este valabilă, ea devenind o obligație
naturală.
De regulă, dreptul la acțiune este prescriptibil, iar
excepția este imprescriptibilă cu excepția leziunii,
care se prescrie atât pe cale de acțiune, cât și pe cale
de excepție în termen de 1 an.
Se referă la stingerea dreptului subiectiv.
Este cel mai des întâlnită în dreptul procesual
penal/civil.
Normele juridice prin care este reglementată sunt
preponderent imperative.
Instanța POATE invoca decăderea din oficiu.
De regulă, nu e supusă suspendării sau întreruperii,
cu excepția forței majore.
În cazul în care termenele reglementează interese
private, părțile le pot modifica doar prin mărire sau
micșorare, NU SUPRIMARE (adică nu se poate să fie
considerate nelimitat valabile).
- ambele se referă la curgerea timpului
- ambele sunt susceptibile de suspendare în cazul forței majore (în cazul prescripției extinctive mai există si alte
cazuri în afară de forța majoră)
Comentarii
Diferența dintre aceste două insituții este deosebit de importantă nu doar din prisma dreptului
substanțial ci și din prisma celui proceasual. Prescripția achizitivă nu va fi tratată în această parte a
materiei întrucât se pune mai mare accent pe ea în domeniul drepturilor reale, aceasta fiind un mod de
24
dobândire al lor.
Prescripția extinctivă nu se confundă cu decăderea întrucât, în cazul celei dintâi este vorba
despre pierderea dreptului material la acțiune, în sensul de forță de constrângere a statului,
imposibilitatea obligării debitorului la executarea obligației introducând acțiune în justiție iar,
decăderea vizează însăși pierderea dreptului subiectiv. Din aceste aspecte decurg consecințe deosebite.
În cazul în care debitorul execută obligații, chiar și în cazul în care nu cunoaște faptul că dreptul la
acțiune s-a prescris, el nu poate să ceară restiuirea ei, dreptul și obligația corelativă supraviețuind
dreptului la acțiune.
Spre deosebire de vechiul cod civil, în cadrul noului cod civil prescripția este reglementată de
norme juridice preponderent dispozitive, ceea ce permite părților să încheie convenții în privința
duratei acesteia, momentului în care încep să curgă etc, dar printre cele mai importante consecințe se
află faptul că instanța nu o mai poate invoca din oficiu.
Grile proprii
1) Termenele de prescripție extinctivă:
a) În funcție de izvorul lor, se împart în termene de prescripție speciale, termene de
prescripție generale.
b) Permit renunțarea la ele chiar înainte să-și fi început cursul.
c) Sunt reglementate întotdeauna de norme juridice dispozitive.
Explicații
Răspunsul de la litera a) este corect întrucât, conform codului civil, termenele de prescripție
pot să fie, în funcție de izvorul lor, generale, respectiv speciale. În cazul în care într-un domeniu avem
reglementate atât termene speciale cât și generale, vor fi aplicabile cele dintâi, chiar dacă este vorba
despre termene de aceeași durată.
Răspunsul b) nu este corect. Cu toate că termenele de prescripție permit celui în favoarea
căruia curg renunțarea la ele, aceasta nu se poate efectua în cazul în care termenul nu a început să
curgă. Renunțarea presupune ca persoana să aibă capacitate deplină de exercițiu, aceasta fiind un act
de dispoziție al părții și ea poate să aibă loc doar în privința prescripției începute și neîmplinite sau a
celei împlinite. În justificarea acestei afirmații se poate indica și principiul conform căruia nimeni nu
poate renunța la drepturi de care nu poate dispune ( încă ).
25
Răspunsul c) nu este corect întrucât în ipoteză este menționat cuvântul întotdeauna. Deosebit
de mare atenție trebuie să dedicăm în cazul în care vedem în grilă asemenea formulări. De regulă, în
dreptul civil nu există situații fără excepții iar, în cazul în care întâlniți astfel de situații, dacă nu vă
amintiți despre ce este vorba sau răspunsul corect, sfatul meu este să nu îl bifați. Este adevărat că, în
domeniul prescripției extinctive regula este că aceasta este reglementată de norme juridice
preponderent dispozitive, dar avem și excepții. Astfel, se poate exclude cu desăvârșire cuvântul
întotdeauna. Printre aceste excepții se numără, spre exemplu, faptul că o acțiune declarată
presciptibilă de lege nu poate fi declarată imprescriptibilă de către părți, prin convenție și viceversa.
2) Repunerea în termenul de prescripție:
a) Nu poate să fie dispusă de instanță, din oficiu, ci doar la cererea părții interesate.
b) Nu poate opera prin convenția părților.
c) Operează de drept.
Explicații
Repunerea în termenul de prescripție este o instituție mai dificilă, o regăsim atât în dreptul
material cât și în cel substanțial, dar țin să menționez, încă de pe acum, că sunt diferențe remarcabile
între ele (pornind de la termenele diferite în care se poate solicita, mergând până la formulare, cerere
și condiții – ce vor fi tratate în cadrul următoarelor fișe de procedură civilă). Revenind la dreptul
material civil, partea generală, se poate observa ca răspunsul de la litera a) este cel corect, acesta
operând doar la cererea părții aflate în imposibilitate de a acționa, întrucât doar aceasta este în
măsură să și justifice necesitatea lui.
Repunerea în termen nu poate, în niciun caz, să opereze de drept, respectiv prin convenția
părților. Aceasta trebuie să fie constatată de către instanță, doar judecătorul fiind în măsură să
analizeze motivele temeinice invocate și să se pronunțe dacă cererea este justificată, pertinentă, partea
fiind în drept să acționeze.
3) Spre deosebire de prescripție, decăderea:
a) Forța majoră poate să îi suspende cursul.
b) Oferă părții ce a executat obligația după ce aceasta a devenit operantă să solicite
restituirea ei.
c) Nu poate să fie invocată decât de instanță, din oficiu.
26
Explicații
La o primă vedere, poate sunteți tentați să bifați și varianta a) ca fiind corectă. În momentul
pregătirii, acest lucru nu este tragic, ba mai mult, este chiar de dorit întrucât vă pregătește atenția în
ceea ce privește asemenea capcană în momentul în care veți fi în sala de examen. Și anul trecut, în
subiectul de admitere la INM se afla o capcană asemenătoare în domeniul viciilor de consimțământ.
Varianta a) nu este corectă întrucât, în cerință se cere deosebire și nu asemănarea, iar cazul de forță
majoră poate determina suspendarea atât a cursului prescripției, cât și a cursului decăderii.
Varianta de la litera b) este corectă întrucât, în cazul decăderii, spre deosebire de prescripție
unde obligația se transformă într-una naturală ce poate comporta executarea ei valabilă, se pierde
însuși dreptul subiectiv.
Răspunsul c), cu toate că poate sunteți tentat să îl bifați, nu este corect. Este adevărat că
decăderea poate să fie invocată de către instanță din oficiu, dar nimic nu împiedică părțile să le invoce
chiar ele, atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție, în cadrul unui proces în curs.
27
În continuare, în aceeași manieră, în curând – Drept civil – drepturi reale .
Spor la învățat,
Echipa Intensa
www.intensa.ro