Anginele acute Termenul de angină corespunde tuturor infecţiilor care interesează faringele şi amigdala palatină. Sunt frecvent întâlnite în patologia infantilă. Angina poate fi:– entitate de sine stătătoare (cu autonomie evolutivă şi terapeutică), sau– epifenomen în cursul evoluţiei unor boli generale:

• boli infecto-contagioase:– Scarlatină, – Rujeolă, – Mononucleoză infecţioasă

• Hemopatii maligne– leucemie– agranulocitoză.

Factori favorizanţi : – distrofia, – anemiile, – diatezele constituţionale, – climatul rece şi umed.

ETIOLOGIE- Apar mai frecvent după vârsta de 3 ani, atunci când amigdalele

palatine sunt suficient de dezvoltate şi participă activ la procesele de apărare antiinfecţioasă de la nivelul căilor respiratorii superioare.Agenţii etiologici ai anginelor sunt:- virusuri:

• adenovirusuri, • V. Coxsackie • Echovirus;

- bacterii: • streptococul beta hemolitic grup A, • streptococul viridans, • stafilococul aureu, • Haemophilus influenzae;

- fuzospirili.

TABLOUL CLINIC

A. ANGINELE VIRALE Debut (de obicei) brusc, cu:– febră oscilantă, – anorexie, – disfagie, – senzaţie de uscăciune a gâtului, – rinoree, – tuse seacă.

Frecvent procesul infecţios interesează şi laringele şi bronhiile.

Examenul obiectiv relevă:– hiperemia faringelui, – +/- microvezicule la nivelul pilierilor, luetei şi a peretelui

posterior al faringelui (v. Coxackie). – anginele determinate de adenovirusuri asociază un catar

conjunctival, adenopatie laterocervicală şi mandibulară.

A. ANGINELE VIRALE

Dg (+) se stabileşte pe baza: • datelor anamnestice şi epidemiologice,• manifestărilor clinice• determinărilor serologice

Evoluţia: de obicei benignă, cu vindecare în câteva zile.

Complicaţii• rare • atunci când apar sunt determinate de suprainfecţia

bacteriană.

B. ANGINELE BACTERIENE - frecvent determinate de streptococ beta hemolitic gr A.

- Angina streptococică debutează brutal, cu

- febră 39-400C,

- vărsături,

- disfagie marcată,

- (+/-) otalgie, dureri abdominale,

- adenopatie laterocervicală şi submandibulară satelită.

Examenul obiectiv local relevă:

- hiperemia intensă a mucoasei faringiene, a pilierilor anteriori, a luetei,

- amigdale hipertrofice şi hiperemice,

- prezenţa unui exudat pultaceu la acest nivel.

Paraclinic: – Leucocitoză marcată (nr. PMN ) – Exudat faringian cu streptococ hemolitic gr. A = prezent

– Titrul ASLO (după 2 – 3 săpt. de la debutul bolii

B. ANGINELE BACTERIENE

- Angina streptococică (II)

Evoluţia favorabilă sub tratament Complicaţi (apar în absenţa tratamentului sau în condiţiile unui

tratament aplicat tardiv): Locale :

Flegmon periamigdalianAbces retro şi laterofaringian

La distanţă: RAA Glomerulonefrită

Anginele bacteriene determinate de alţi agenţi patogeni îmbracă acelaşi tablou clinic dar faringele este mai puţin hiperemic comparativ cu angina streptococică

Forme clinice:

a) Angina eritematoasă:

– amigdalele sunt hiperemice şi hipertrofice.

– evoluează cu stare generală relativ bună cu vindecare în 4-5 zile, fără complicaţii

b) Angina eritemato-pultacee

– Debut brusc cu: disfagie şi febră.

– Ex obiectiv: amigdale hiperemice, hipertrofice cu depozite pultacee ce se detaşează uşor.

– Evoluţie favorabilă şi vindecare în 6 – 7 zile.

c) Angina lacunaro-criptică: – amigdale hipertrofice cu depozite pultacee la nivelul criptelor;

Anginele acute

Forme clinice (II):

d) Angina veziculoasa

e) angina cu false membrane: – Etiologia: stafilococ, pneumococ, B. difteric, bacilul

mononucleozei, sau în cadrul hemopatiilor maligne.– Ex local: se caracterizează prin prezenţa la nivelul amigdalelor şi

a pilierilor anteriori a unor pseudomembrane • de culoare alb – cenuşie, • bogate în fibrină, • aderente de mucoasa adiacentă • greu detaşabile şi care prin decolare lasă o suprafaţă

sângerândă. • După deteşare se refac rapid.

– Tabloul clinic asociază febră moderată, manifestări toxice (paloare, astenie, tahicardie).

Anginele acute

Tuse

Tablou clinic

Etiologie

DebutFebră

DisfagieRinoree

Manifest. digestive

Adenopatie

Aspectul faringelui

Splenomegalie

LeucociteComplicaţii

Tratament

ANGINA ERITEMATOASĂadenovirusuri

brusc 

moderată++

inapetenţă

minimă sau absentă

hiperemia peretelui posterior al faringelui, a luetei, şi a pilierilor

-

10.000 / mm3

parotidită acută

simptomatic

a) Angina eritematoasă:

Tabloul clinic ANGINA STREPTOCOCICĂANGINA STREPTOCOCICĂ Etiologie streptococ hemolitic

Debut Brutal

Febră crescută

Disfagie marcată

Rinoree -

Tuse +/-

Manifest. digestive vărsături, dureri abdominale, inapetenţă

Adenopatie laterocervicală şi submandibulară

Aspectul faringelui hiperemia mucoasei faringiene, a pilierilor şi amigdalelor cu depozite pultacee pe amigdale

Splenomegalie -

Leucocite 15.000 / mm3

Complicaţii otită, pneumonii, flegmon periamigdalian, abces retro-faringian, RAA, GNA.

Tratament penicilină, eritromicină, cefalosporine

b) Angine eritemato-pultacee

Tuse

Tablou clinic

Etiologie

Debut

Febră

Disfagie

Rinoree

Manifest. digestive

Adenopatie

Aspectul faringelui

Spleno-megalie

Leucocite

Complicaţii

Tratament

ANGINA DIN MONONUCLEOZĂv. Epstein Barr

brusc

(2-5 sãptãmâni)

moderată

-

+

inapetenţă, hepatomegalie

generalizată

Angină unilaterală, puţin extinsă, însoţită de hiperemia faringiană şi a vălului palatin. Exudat amigdalian pultaceu cu false membrane,

+

Limfo-monocitoză

-

simptomatic

b) Angine eritemato-pultacee

Tabloul clinic

Etiologie

Debut

Febră

Disfagie

Rinoree

Tuse

Manifest.digestiveAdenopatie

Aspectulfaringelui

Splenomegalie

Leucocite

Complicaţii

Tratament

 HERPANGINA

Cocsackie A şi B ECHO

brusc

Crescută (39 – 400)-

+

+

vărsături, inapetenţă

laterocervicală

eritem difuz al vălului palatin cu microvezicule de 1-2 mm înconjurate de o zonă hiperemică localizate pe pilieri, luetă, faringe post. Ulcerează rapid.-

10.000 / mm3

 

suprainfecţie bacteriană

ampicilină, simptomatic

c) Angine veziculoase

 

STOMATITAVirusuri herpetice

brusc

crescută

-

+/-

-

inapetenţă,

laterocervicală

microvezicule diseminate la nivelul mu-coasei bucale, a limbii, pilierilor, luetei ce se ulcerează rapid şi se suprainfectează uşor.-

10.000 / mm3

 

suprainfecţie bacteriană

ampicilină, simptomatic, aplicaţii locale şi ultraviolete

Tabloul clinic

Etiologie

Debut

Febră

Disfagie

Rinoree

Tuse

Manif.digestive

Adenopatie

Aspectulfaringelui

Splenomegalie

Leucocite

Complicaţii

Tratament

Tuse

TABLOUL CLINIC

Etiologie

Debut

Febră

Disfagie

Rinoree

Manifest. digestive

Adenopatie

Aspectul faringelui

Splenomegalie

Leucocite

Complicaţii

Tratament

ANGINA ULCERONECROTICĂ

floră fusospirilară

insidios

moderată

moderată

+/-

-

sialoree, halenă fetidă

-

Ulceraţii neregulate unilaterale localizate la polul superior al amigdalei Şi care se acoperă de o falsă membrană ce se va elimina în zilele următoare

-

normal

-

penicilină,

e) Angine cu false membrane

Tuse

Tablou clinic

Etiologie

Debut

Febră

Disfagie

Rinoree

Manifest. digestive

Adenopatie

Aspectul faringelui

Spleno-megalie

Leucocite

Complicaţii

Tratament

ANGINA CU FALSE MEMBRANE

streptococ, stafilococ, b. difteric

Brutal

Crescută

Marcată

-

+/-

Inapetenţă

latero cervicală

Pseudomembrane la nivelul amigdalei şi pilierilor anteriori, de culoare alb-cenuşie, bogate în fibrină, aderente de mucoasa subiacentă

-  15.000 / mm3

pneumonii, bronşite

penicilină, cefalosporine

Angina din difterie

e) Angine cu false membrane

Reprezintă inflamaţia amigdalei faringiene fiind favorizată de: prezenţa distrofiei, a diatezei constituţionale, de climatul rece şi umed.Se descriu:

  ADENOIDITA ACUTĂDebut brusc cu febră neregulată cu vârf matinal, obstrucţie nazală copilul prezentând respiraţie stertoroasă sau respiraţie orală, rinoree purulentă, agitaţie, alimentaţie dificilă la sugar;

Obiectiv se evidenţiază un faringe moderat congestionat cu secreţii albicioase care se scurg pe peretele posterior;

Complicaţii: otita medie, bronşita, laringită, flegmon cervical, abces retrofaringian, diaree parenterală, pneumonii;

Tratament: antibiotice, simptomatice, dezinfectante nazofaringiene. 

ADENOIDITELE

  ADENOIDITA SUBACUTĂ

- febră în pusee ce persistă peste 2-3 săptămâni sau subfebrilităţi; ascensiuni termice matinale;

- anorexie, stagnare ponderală, uneori vărsături şi scaune diareice, dificultăţi de alimentaţie;

- hipoacuzie + otalgie tranzitorie la copilul mare.

 ADENOIDITA CRONICĂ= vegetaţii adenoidiene = hipertrofia cronică a amigdalei faringiene;- determină tulburări respiratorii manifestate prin cianoză peri-oro-nazală, copilul ţine permanent gura întredeschisă, cu respiraţie zgomotoasă. În timp se instalează faciesul adenoidian, toracele este insuficient dezvoltat, prezintă întârzierea creşterii staturo-ponderale.

   Indicaţiile adenoidectomiei

- obstrucţie nazală persistentă, cu respiraţie stertoroasă;

- obstrucţie orală persistentă, sindromul sleep apnea;

- sforăit permanent;

- otită medie recurentă;

- sinuzită sau infecţii de vecinătate cu caracter recurent  

Otitele

Otita externa • este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern. • apare mai ales în conditii de umiditate crescutã, fiind

foarte des întâlnitã la copiii care practicã înotul sau la copiii ce stau mult cu capul sub apã, în baie.

• Alte conditii favorizante :– traumatismele locale survenite în timpul curãtãrii urechii cu

betisoare sau cu degetul, – corp strãin in conductul auditiv extern sau – dupã diferite dermatite (de contact, atopicã etc). – Cerumenul are un efect protector împotriva infectiei bacteriene,

astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate insuficientã, va fi predispus la infectie.

OtiteleTabloul clinic• durere la nivelul urechii, care se accentueazã când pavilionul urechii

este tractionat sau atunci când se apasã pe suprafata din fata conductului auditiv extern, zonã care este foarte sensibilã.

• În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si episoade de plâns, semne foarte importante.

• Copilul mai mare – dureri, – senzatia de înfundare a urechii, de mâncãrime (mai ales în otita cronicã)

sau de – senzatia de corp strãin în ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales

datoritã edemului si secretiilor acumulate, care îngusteazã conductul auditiv extern).

– De obicei, timpanul nu este afectat.

OtiteleTratamentul otitei externe • în cazul otitei externe este suficient un tratament local. • Înainte de începerea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu

ajutorul unor betisoare cu vatã îmbibate în apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia indicatã de medic.

• În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar câte 3-4 picãturi de trei ori pe zi, pânã la vindecare. Copilul va fi culcat pe partea opusã urechii afectate iar pavilionul urechii va fi usor tractionat în sus si spre înapoi. Dupã introducerea picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat aproximativ cinci minute.

• În primele zile de tratament, se poate lãsa, în conductul auditiv extern, un tampon de vatã îmbibat în solutia respectivã.

• Tot în primele zile, se pot administra calmante împotriva durerii. • se va evita contactul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a descris anterior.

Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de asemenea utilã, ameliorând durerea mai ales în primele zile de boalã.

• La copiii care înoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picãturi (alcool diluat sau acid acetic 2%) în conductul auditiv extern, imediat dupã iesirea din apã.

• Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã, este necesar doar dacã apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.

Otita medie • unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face

cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã vârstã, frecventa bolii scãzând mult.

• de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio.

• La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio : – este mai scurtã si mai orizontalã, – este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti în

nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o. – Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor

în trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei. • Factori favorizanti :

– prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi”), – distrofia, – imunodeficientele, – malformatiile (“gura de lup”), – alergia, – sinuzita, – factori de mediu, cum ar fi:

• conditiile socio-economice precare, • îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã), • familiile numeroase în care mai existã un copil cu otitã medie, • fumatul pasiv de cãtre copil, • alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.

Tabloul clinic

la sugari, simptomatologia este nespecificã, • agitatie, tipãt, plâns aparent fãrã motiv, • Somn agitat, • refuzã alimentatia, • scaune diareice • febrã (în toate cazurile în care un sugar sau un

copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, un examen ORL se impune cu necesitate).

Tratamentul otitei medii • Antipiretice • calmante pentru durere

– (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai indicat),

– cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat).

• picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina secretiile acumulate în urechea medie.

• Antibiotice in functie de etiologie.