CuprinsScopul şi obiectivele referatului..............................................................................2

Cuvinte cheie……………………………………………………………………………………………………….2

Rezumat……………………………………………………………………………………………………………….3

Introducere………………………………………………………………………………………………………….3

1. Fondul Monetar Internaţional…………………………………………………………………………4

1.1. Scurt istoric al înfiinţării Fondului Monetar Internaţional………………………………4

1.2. Prezentare generală a Fondului Monetar Internaţional………………………………...4

2. Acordurile României cu Fondul Monetar Internaţional…………………………………..5

2.1. Relaţiile României cu FMI……………………………………………………………………………..5

2.2. Drepturile şi obligaţiile României ca ţară membră a FMI……………………………….5

2.3. Sprijinul acordat de FMI României. Acordurile Stand-By………………………………..6

3. STUDIU DE CAZ…………………………………………………………………………………………………9

Analiza privind îndeplinirea condiţiilor din Acordul Stand-By 2009-2011, încheiat între România şi FMI

3.1. Prezentare generală………………………………………………………………………………………9

3.2. Măsuri majore în cadrul Acordurilor Stand-By, 2009-2011………………………….10

Politica monetară şi evoluţii financiare în trimestrul III al anului 2012…….…….…15

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………….18

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..19

1

Scopul şi obiectivele referatului

Acest referat pune accent pe expunerea relaţiilor României cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), respectiv cooperarea României cu acesta.

Scopul referatului este de a analiza beneficiile obţinute de România în urma încheierii Acordurilor Stand-By cu Fondul Monetar Internaţional.

Am început printr-un scurt istoric al Fondului Monetar Internaţional şi printr-o prezentare generală a acestuia.

În următorul pas am prezentat relaţiile României cu FMI, drepturile şi obligaţiile acesteia ca ţară membră a Fondului Monetar Internaţional, precum şi Acordurile Stand-By încheiate cu acesta.

În partea practică am făcut o analiză privind îndeplinirea condiţiilor din Acordul Stand-By 2009-2011, încheiat între România şi FMI.

În final am prezentat concluziile referatului şi punctul meu de vedere cu privire la poziţia României pe viitor în relaţiile cu FMI.

Cuvinte cheie

- Fondul Monetar Internaţional

- Acord Stand-By

- Programe de reformă

- Relaţiile României cu FMI

- DST

2

Rezumat

Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o instituţie financiară internaţională formată din 188 de ţări membre, înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

România a devenit membră a FMI în decembrie 1972, când celelalte ţări socialiste manifestau o atitudine rezervată faţă de activitatea acestei instituţii pe motiv că unele obiective urmărite de FMI, ca şi unele instrumente utilizate de acesta erau considerate ca fiind incompatibile cu conducerea pe bază de plan a economiei.

Asistenţa financiară acordată de FMI României s-a materializat în programe de împrumut de tipul Acord Stand-By. Începand cu 1972, România a folosit resursele FMI în douăsprezece ocazii ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.

Introducere

Fondul Monetar Internaţional a devenit o instituţie internaţională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar, reglementarea comportamentului monetar al statelor membre, sprijinirea ţărilor care se confruntă cu deficite ale balanţelor de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional. Pe parcursul ultimilor ani, împrumuturile acordate de Fondul Monetar Internaţional au cunoscut o creştere spectaculoasă, ca imagine a rolului fundamental pe care îl joacă această instituţie în reglarea nenumăratelor crize economice şi financiare din diferite ţări cu pieţe emergente din America Latină, Asia şi Europa. Pe de altă parte, Fondul Monetar Internaţional se angajează activ în promovarea creşterii economice şi combaterii sărăciei în ţările membre cele mai sărace aducându-le o finanţare suplimentară cu scopul de a le sprijini în eforturile lor pe care le depun pentru a-şi stabiliza economia, pentru a-şi pune în execuţie reformele structurale precum şi pentru a înapoia în condiţii bune datoria externă.

Fondul Monetar Internaţional ocupă un loc aparte între creditorii externi ai ţării noastre, nu atât datorită volumului creditelor de care România a beneficiat şi beneficiază, cât mai ales mesajul pe care această instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite îl transmite celorlalte organisme internaţionale, băncilor şi, nu în ultimul rând investitorilor de capital şi altor oameni de afaceri cu privire la starea economiei, a finanţelor şi a monedei naţionale.

3

1. Fondul Monetar Internaţional

1.1. Scurt istoric al înfiinţării Fondului Monetar Internaţional

FMI a fost conceput în iulie 1944 la o conferinţă a Naţiunilor Unite ţinută la Bretton Woods, New Hampshire, S.U.A., când reprezentanţii a 45 de guverne au stabilit de comun acord să pună bazele unei instituţii pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criză din anul 1930.

În timpul acelei decade, pe măsură ce puterea celor mai puternic industrializate state scădea, acestea au încercat să-şi apere economiile prin creşterea restricţiilor asupra importurilor, prin restricţii în ceea ce priveşte achiziţia bunurilor de peste hotare şi deţinerea de monedă străină impusă cetăţenilor. Aceste măsuri însă, nu au fost potrivite situaţiei, deoarece ele nu au făcut decât să îngreuneze comerţul extern, să micşoreze veniturile şi să crească rata şomajului. Astfel, nivelul de trai în aceste state a intrat într-un declin acut.

Pe măsură ce Al Doilea Război Mondial lua sfârşit, statele aliate fruntaşe au început să contureze variate planuri pentru a restaura ordinea în relaţiile monetare internaţionale, astfel că la conferinţa de la Bretton Woods a luat naştere FMI. Obiectivele acestei instituţii au fost aceleaşi atunci când a fost înfiinţată ca şi cele din perioada actuală. Din acea perioadă, s-au constatat creşteri ale veniturilor fără precedent, şi deşi beneficiile creşterii economice nu s-au manifestat în mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrastează în mod special cu perioada în care au avut loc marile conflagraţii.

Obiectivele şi rolul Fondului Monetar Internaţional au devenit din ce în ce mai importante şi din simpla cauză a creşterii numărului de membri. Acest număr de state membre a crescut de peste 4 ori faţă de iniţialul de 45 de state implicate în crearea lui, fapt ce reflectă obţinerea independenţei politice a mai multor state în curs de dezvoltare şi mai recent a colapsului blocului sovietic. Expansiunea numărului de state membre împreună cu schimbările petrecute în economia mondială au obligat Fondul Monetar Internaţional să se adapteze într-o mare varietate.

1.2. Prezentare generală a Fondului Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie financiară internaţională formată din 188 de ţări membre, pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

4

În atingerea acestor obiective, FMI îndeplineşte 3 funcţii principale: supraveghere, asistenţă tehnică şi creditare. De la înfiinţarea sa, scopurile urmărite de FMI au rămas neschimbate, dar operaţiunile sale au evoluat pentru a răspunde cerinţelor economiei mondiale în schimbare.

FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director. În vârful structurii organizatorice se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 186 de state membre. Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente. Directorul general al FMI este Christine Lagarde din Franţa (mandat de 5 ani începând din iulie 2011).

2. Acordurile României cu Fondul Monetar Internaţional

2.1. Relaţiile României cu FMI

România a devenit membră a FMI în decembrie 1972, când celelalte ţări socialiste manifestau o atitudine rezervată faţă de activitatea acestei instituţii pe motiv că unele obiective urmărite de FMI, ca şi unele instrumente utilizate de acesta erau considerate ca fiind incompatibile cu conducerea pe bază de plan a economiei. Cota de participare a Romaniei la FMI se ridică la 1 030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totală. România deţine 10 552 voturi, reprezentând 0,49% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenta) care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru. Grupa de ţări este reprezentată în Consiliul executiv al FMI de un director executiv olandez - domnul Age Bakker. Guvernatorul României la FMI este domnul Constantin Mugur Isărescu, Guvernator al Băncii Naţionale a României.

2.2. Drepturile şi obligaţiile României ca ţară membră a FMI

În urma aderării la FMI, România a obţinut următoarele drepturi:

- dreptul de a obţine credite în regim normal sau ca facilităţi. Începând cu anul 1990, România a beneficiat de facilităţi sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finanţărilor compensatorii şi a facilităţilor de transformare sistematică;

- dreptul de a obţine credite în monedele altor ţări membre sau în DST din resursele generale ale Fondului, în schimbul unei sume în moneda naţională, în condiţii mult mai avantajoase decât cele ale pieţei, fiind obligată să respecte în schimb o serie de condiţii impuse de FMI tuturor ţărilor membre aflate în postura de debitor faţă de Fond;

5

- dreptul de alocări de DST în cazul unor noi emisiuni de DST. Datorită faptului că FMI a întrerupt emisiunile de DST începând din 1972, România nu a putut beneficia de astfel de alocări decât începând cu anul 1979;

- dreptul de participare la luarea deciziilor în cadrul FMI. România deţine un număr de voturi corespunzător cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercită prin intermediul unui grup format din 12 ţări (Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda şi Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezintă şi interesele ţării noastre în Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD şi la filialele sale;

În urma aderării la FMI, ţara noastră şi-a asumat şi o serie de obligaţii, şi anume:

- subscrierea şi vărsarea cotei-părţi de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului faţă de dolarul american;

- să nu aplice restricţii asupra efectuării plăţilor curente în relaţiile economice internaţionale;

- să se consulte cu FMI şi să colaboreze cu celelalte ţări membre;

- să furnizeze informaţii cu caracter economic şi financiar privitoare la deţinerile oficiale de aur şi de mijloace de plată internaţionale, evoluţia importurilor şi a exporturilor, balanţa de plăţi, investiţiile străine, cursul de schimb şi altele.

2.3. Sprijinul acordat de FMI României. Acordurile Stand-By

Până în anul 1989, România a încheiat trei acorduri stand-by cu instituţia financiară. Este vorba despre Acordurile din 1975, 1977 şi 1981. Primul acord stand-by a fost aprobat în 3 Octombrie 1975 şi a fost finalizat cu succes în 2 Octombrie 1976. Acordul s-a desfăşurat pe o periodă de 12 luni, în care România a primit 95 milioane DST.

Al doilea acord, finalizat cu succes, a fost aprobat în 9 Septembrie 1977 şi a fost încheiat în 8 Septembrie 1978, ţara noastră primind 64,1 milioane DST.

Cel de-al treilea acord, în valoare de 1.102,5 milioane DST, a fost încheiat în 15 Iunie 1981, fiind ulterior reziliat în 14 Ianuarie 1984, după ce România a reuşit să atragă de la FMI 817,5 milioane DST.

La sfârşitul anilor ’90, România nu avea datorii externe nici faţă de FMI şi nici faţă de alte state. Împrumuturile primite au fost achitate anterior, în mai multe tranşe.

6

Acordurile stand-by încheiate după 1990

După 1990, România a încheiat încă nouă Acorduri cu FMI: în 1991, 1992, 1994, 1997, 1999, 2001, 2004 şi 2009. De cele mai multe ori, România a primit doar prima tranşă, din cauza nerespectării de către ţara noastră a programului de reformă. Începând cu anul 1991 a fost deschisă la Bucureşti o reprezentanţă permanentă a FMI.

După o pauză de zece ani, în 11 Aprilie 1991, a fost aprobat primul acord de după Revoluţie în valoare de 380,5 milioane DST, însă şi acesta a fost reziliat în 10 Aprilie 1992, după ce Guvernul de atunci a primit de la FMI 318,1 milioane DST. Aranjamentul stand-by a avut ca scop accelerarea reformei economice, fiind orientat în special pe reforma sistemului financiar-bancar.

Cel de-al cincilea acord a fost încheiat în 29 Mai 1992, de către Guvernul Văcăroiu, pentru suma de 314 milioane DST. Acordul a fost reziliat în 28 Martie 1993, după ce România primise 261,7 milioane DST. Printre obiectivele macroeconomice ale acestui aranjament se numărau şi liberalizarea cursului leului, diminuarea inflaţiei şi stoparea declinului economic al ţării.

În 11 Mai 1994, Guvernul de atunci a încheiat un nou acord cu Fondul în valoare de 320,5 milioane DST. Acordul a fost reziliat în 22 Aprilie 1997, dată la care a fost aprobat un nou acord stand-by cu FMI. Din suma totală, ţara noastră a tras atunci doar 94,3 milioane DST. Următorul acord prevedea o sumă aprobată de 301,5 milioane DST, însă şi acesta a eşuat în 21 Mai 1998, România reuşind să atragă atunci 120,6 milioane DST.

În 5 August 1999 s-a încheiat un nou acord în valoare de 400 milioane DST, bani în schimbul cărora Guvernul de atunci se angaja să aplice măsuri importante pentru stabilizarea economiei. Acordul a eşuat în 28 Februarie 2001, România reuşind să obţină doar 139,75 milioane DST din valoarea totală a acordului.

Cel de-al 9-lea acord, aprobat în 31 Octombrie 2001 pentru suma de 300 milioane DST, a fost singurul finalizat cu succes de către România după 1990. Acordul a vizat susţinerea pocesului de dezinflaţie şi menţinerea deficitului de cont curent, dar şi accelerarea reformelor de creştere economică.

În 7 Iulie 2004, România a semnat cu FMI un acord pentru suma de 250 milioane DST. Acest acord a avut un caracter de supraveghere preventivă, care a cuprins angajamentele luate de România în privinţa politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006. În 2005, ca urmare a divergenţelor dintre FMI şi partea română cu privire la evaluarea performanţelor şi a căilor de acţiune macroeconomică, acordul a fost suspendat, fără implicaţii financiare, nefiind necesară accesarea fondurilor.

7

În mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat penultimul acord stand-by pe 24 de luni, în valoare de 11,44 miliarde DST (12,95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanţei de plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL (Development Program Loan-Programul împrumuturilor pentru dezvoltare) ale Băncii Mondiale şi 1 miliard EUR de la alte instituţii internaţionale.

La finalizarea acestui acord, în martie 2011, România a încheiat şi demarat un nou program de asistenţă financiară din partea FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei europene, de tip preventiv (care nu implică trageri efective de fonduri, ci doar linii de creditare disponibile pentru situaţii de urgenţă), cu o durată de 2 ani. Valoarea totală a acestuia este de 5,4 miliarde EUR (1,4 mld. din partea COM şi 3,6 mld. FMI, plus finanţări de 0,4 mld. EUR din partea Băncii Mondiale).

Consiliul Executiv al Fondului Monetar Internaţional a aprobat pe 15 martie, 2013 o prelungire de trei luni a Acordului Stand-By cu România, până la 30 iunie 2013.

Acordul urma să expire la 30 martie 2012. Extinderea, solicitată de către autorităţile române, le va oferi timp pentru a pune în aplicare măsurile necesare pentru a finaliza angajamentele din cadrul evaluărilor a şaptea şi a opta din cadrul acordului. Extinderea va oferi, mai ales, o oportunitate de a reduce arieratele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi luarea măsurilor de îmbunătăţire a guvernanţei întreprinderilor de stat.

Guvernul a anunţat că intenţionează să încheie un nou acord cu FMI în vara acestui an.

8

3. STUDIU DE CAZ

Analiza privind îndeplinirea condiţiilor din Acordul Stand-By 2009-2011, încheiat între România şi FMI

3.1. Prezentare generală

Asistenţa acordată de FMI României s-a materializat în programe de împrumut de tipul Acord Stand-By. Astfel, începând cu 1972, România a folosit resursele FMI ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.

*Suma trasă este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind încheiată. ** Acordul a fost finalizat şi ultima tranşă, a opta, în valoare de 874 mln. DST, a fost aprobată, dar autorităţile au decis că nu este nevoie să tragă efectiv această tranşă;

Potrivit raportului publicat de FMI, la 1 aprilie 2010, România avea datorii în valoare de 9,32 de miliarde de dolari faţă de Fond, fiind astfel cel mai mare datornic. De asemenea, România

9

Tipul Acordului Data Aprobării Data Expirării sau

Rezilierii

Suma Aprobată

(milioane SDR)

Suma Trasă

(milioane SDR)

Stand-by 10/03/1975 10/02/1976 95.0 95.0

Stand-by 09/09/1977 09/08/1978 64.1 64.1

Stand-by 06/15/1981 01/14/1984 1,102.5 817.5

Stand-by 04/11/1991 04/10/1992 380.5 318.1

Stand-by 05/29/1992 03/28/1993 314.0 261.7

Stand-by 05/11/1994 04/22/1997 320.5 94.3

Stand-by 04/22/1997 05/21/1998 301.5 120.6

Stand-by 08/05/1999 02/28/2001 400.0 139.75

Stand-by 10/31/2001 10/15/2003 300.0 300.0

Stand-by preventiv 07/07/2004 07/07/2006 250.0 0 (nefinalizat)*

Stand-by 05/04/2009 03/15/2011 11443.0 10569**

Stand-by preventiv 03/31/2011 03/31/2013 3090.6 0

era datoare 2,5 miliarde de euro la UE şi 330 de milioane de euro la Banca Mondială. La sfârşitul lunii februarie 2011, totalul creditelor nerambursate se ridicau la 10569 milioane DST, respectiv 1025.52% din cotă.

În continuare am analizat în ce măsură au fost respectate condiţiile prevăzute în acordul stand-by 2009-2011, încheiat cu FMI.

3.2. Măsuri majore în cadrul Acordurilor Stand-By, 2009-2011

Pe parte de cheltuieli, principalele măsuri au inclus:

- Raţionalizarea numărului de angajaţi în sectorul public (cu peste 100.000).

- O reducere cu 25% a salariilor din sectorul public (parţial compensată de o majorare de 15% acordată în 2011).

- Eliminarea primelor de vacanţă şi a celui de-al 13-lea salariu.

- Reducerea prestaţiilor sociale ineficiente (15%) şi întărirea inspecţiilor sociale.

- Reducerea până aproape de zero a arieratelor Bugetului de Stat.

Pe parte de venituri, măsurile au inclus:

- Lărgirea bazei de impunere şi o mai bună colectare a impozitelor şi taxelor.

- Majorarea cotelor de TVA (de la 19 la 24%) şi a cotelor la accize.

- Majorarea cotelor de contribuţii sociale (3 pp).

Reformele structurale au inclus:

- Aprobarea unei reforme majore a pensiilor, prin care se majorează vârsta de pensionare, se trece de la indexarea pensiilor cu salariile la indexarea cu inflaţia, şi se reduc stimulentele pentru pensionarea anticipată, în paralel cu dezvoltarea celui de-al doilea pilon al sistemului de pensii.

- Reforma sistemului de salarizare în sectorul public, prin care s-a realizat o armonizare a salariilor la nivelul ministerelor şi s-a redus semnificativ rolul sporurilor în totalul remunerării.

- Reforma prestaţiilor sociale - inclusiv a indemnizaţiei de şomaj, a programelor de asistenţă socială, şi a indemnizaţiilor de creştere a copilului - menite să crească eficienţa în paralel cu reducerea costurilor.

10

- Au fost demarate reforme majore în sectorul sănătate, ce vizează sporirea eficienţei, recuperarea costurilor şi performanţele financiare.

- A fost aprobată legislaţia privind atenuarea riscurilor fiscale aferente autorităţilor locale.

- A fost introdusă o Lege a Responsabilităţii Fiscale ce îşi propune să perfecţioneze cadrul bugetar pe termen mediu şi execuţia bugetară.

- A fost înfiinţat un Consiliu Fiscal, ca organism independent abilitat să monitorizeze politica fiscală.

În sectorul financiar:

- Supravegherea proactivă continuă şi intensă exercitată de către BNR a contribuit la evitarea unor dificultăţi semnificative în sectorul bancar.

- Cadrul de lichidare a băncilor a fost substanţial îmbunătăţit.

- A fost consolidată finanţarea schemei de garantare a depozitelor.

Aşa cum am prezentat mai sus, programul cu FMI încheiat pe perioada 2009-2011, prevedea punerea în aplicare a unor măsuri dure de austeritate. Conform raportului FMI privind cea de-a şaptea şi ultima evaluare din cadrul Acordului Stand-By 2009-2011, reies următoarele:

În decembrie 2010 inflaţia a atins un nivel maxim, în prezent fiind probabilă o scădere a acesteia. Inflaţia de bază IPC a ajuns la 8,0% în decembrie înainte de a scădea la 7,0% în ianuarie. Propagarea iniţială a majorării cu 5 puncte procentuale a cotei de TVA în iulie 2010 s-a conformat în linii mari aşteptărilor, dar inflaţia a fost impulsionată de preţurile mari la combustibili şi alimente (reflectând preţurile mondiale mai mari).

11

Proiecţii BNR (proiecţie curentă)

Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC şi intervalul de incertitudine asociat

*

Sfârşit de perioadă Sursa: INS, calcule BNR Notă: Intervalul de incertitudine este construit pe baza erorilor de prognoză a inflaţiei, calculate pe perioada august 2005 - august 2008.

12

Ţinta privind soldul fiscal la finele lunii decembrie a fost îndeplinită cu o marjă substanţială, reflectând venituri fiscale peste cele anticipate.

Cu toate acestea, pentru a asigura reducerea susţinută a deficitului va fi esenţial ca pe viitor să se continue eforturile de îmbunătăţire a colectării fiscale, să se reducă presiunile de cheltuieli (mai ales în sectorul sănătate), şi să se reducă arieratele.

* Ţinta asumată urmează să fie discutată cu guvernul.

Notă: începând cu anul 2013, BNR va adopta o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5% ±1 punct procentual.

Perspectivele de a realiza ţinta de inflaţie ar putea fi influenţate în mod negativ de o creştere continuă a preţurilor mondiale la alimente şi energie, în timp ce majorarea preţurilor administrate ar putea de asemenea impulsiona inflaţia.

Presiunile de pe piaţa financiară s-au menţinut relativ reduse în ultimele luni. Marja CDS (Credit Default Swap – costul asigurării contra riscului de neplată) pentru datoria statului s-a îngustat cu aproximativ 100 de puncte de bază din septembrie, acesta situându-se acum sub nivelul mai multor altor state din UE. Pieţele de capital româneşti şi-au revenit de la căderea pe care au înregistrat-o în luna iunie.

13

Până la acest moment, turbulenţele de la periferia zonei Euro au avut un impact modest asupra României, dar riscurile se menţin. Leul s-a menţinut relativ stabil din vara anului 2010, eliminând necesitatea unor intervenţii semnificative ale băncii centrale.

Deficitul de cont curent extern s-a ajustat de la 13½% din PIB în 2007 la aproximativ 4¼% din PIB în 2010, în principal datorită contractării puternice a deficitului comercial. Exporturile capătă avânt, datorită sectorului productiv. Pe parte de transferuri, sumele transmise de muncitori s-au diminuat datorită recesiunii şi şomajului ridicat din economiile în care lucrau aceştia.

Investiţiile străine directe (ISD) continuă să fie slabe, finanţând mai puţin de jumătate din deficitul de cont curent, în timp ce finanţarea oficială a rămas sursa majoră a intrărilor de capital.

Majoritatea criteriilor de performanţă şi criteriilor de referinţă structurale au fost îndeplinite pe parcursul programului, inclusiv cele stabilite pentru a şaptea şi ultima evaluare. Criteriile de performanţă stabilite pentru garanţiile guvernamentale, arieratele externe şi activele externe nete au fost în mod consecvent îndeplinite pe parcursul programului, inclusiv pentru a şaptea evaluare.

Ţinta de deficit fiscal a fost îndeplinită pentru toate evaluările cu excepţia celei de-a patra evaluări, pentru finele lui decembrie 2010, aceasta fiind îndeplinită cu o marjă semnificativă. În schimb, criteriul stabilit pentru arieratele bugetului general consolidat a fost ratat la toate evaluările.

Ce înseamnă concret aceste arierate? Ele reprezintă împrumuturi restante, a căror scadenţă nu a fost respectată. Arieratele apar atunci când nu sunt respectate condiţiile contractuale între unităţile economice şi pot duce la blocaj economico-financiar general.

14

Aşadar, prin Acordul stand-by valabil până în 2011, expertii Fondului au cerut Guvernului să nu mai existe plăţi restante mai mari de 60 de zile. Şi s-au referit la restanţele statului către mediul privat şi la datoriile la buget ale întreprinderilor în care statul este acţionar unic sau majoritar.

Politica monetară şi evoluţii financiare în trimestrul III al anului 2012

Politica monetară

În trimestrul III 2012, BNR a menţinut rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25% şi a păstrat nivelurile în vigoare ale ratelor RMO (rezerve minime obligatorii) aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. Prezervarea conduitei prudente a politicii monetare, vizând ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, a fost motivată de creşterea în acest interval a volatilităţii cursului de schimb al leului şi a dinamicii preţurilor volatile ale produselor alimentare, de natură să exercite efecte adverse asupra evoluţiei curente şi a perspectivei pe termen scurt a inflaţiei. Prezervarea nivelului de 5,25% al ratei dobânzii de politică monetară în şedinţa din 2 august 2012 a fost decisă de Consiliul de administraţie al BNR în condiţiile în care perspectiva menţinerii ratei anuale a inflaţiei în interiorul intervalului de variaţie din jurul punctului central al ţintei de inflaţie – reconfirmată de prognoza actualizată a evoluţiilor pe termen mediu – s-a relevat a fi marcată pe termen scurt de o accentuare sensibilă a riscurilor asimetrice associate.

Evoluţia inflaţiei

Pe parcursul trimestrului III 2012, rata anuală a inflaţiei a urcat la un nivel peste aşteptări (5,33% la finele perioadei), depăşind limita superioară a intervalului de variaţie de ±1 punct procentual din jurul ţintei anuale de 3%. Determinantă pentru această evoluţie a fost acţiunea de natură tranzitorie a unui cumul de şocuri de ofertă manifestate atât pe plan intern, cât şi internaţional, şi reflectată în special în majorarea preţurilor materiilor prime vegetale. Influenţe nefavorabile suplimentare, parţial atenuate de persistenţa deficitului de cerere, au fost exercitate de cotaţiile internaţionale ale petrolului, de ajustările aplicate unor preţuri administrate, precum şi de cursul de schimb al monedei naţionale faţă de euro. Toate aceste presiuni s-au reflectat direct sau indirect şi asupra dinamicii inflaţiei de bază CORE2 ajustat, care s-a accelerat de la 2,08% în luna iunie la 3,01% în luna septembrie.

15

Ratele dobânzilor

Pe parcursul trimestrului III, randamentele pieţei monetare interbancare au evoluat în general în apropierea ratei dobânzii de politică monetară, menţinându-se pe palierul relativ mai înalt pe care s-au poziţionat în luna mai. Ca urmare, media lor trimestrială a înregistrat o nouă creştere (+0,6 puncte procentuale), atingând nivelul de 4,6%. În prima parte a trimestrului, ratele dobânzilor ON (overnight) ale depozitelor interbancare au consemnat singura distanţare mai semnificativă de nivelul ratei dobânzii cheie a băncii centrale. Astfel, pe fondul unei relaxări cu caracter tranzitoriu a condiţiilor lichidităţii, aceste randamente au înregistrat în a doua jumătate a lunii iulie o scădere uşor mai amplă/mai prelungită comparativ cu cele din precedentele două luni. Ulterior, ca efect al creşterii restrictivităţii condiţiilor lichidităţii – datorată inclusiv plafonării temporare de către BNR a volumului operaţiunilor repo 1W (o săptămână) în cadrul licitaţiilor săptămânale desfăşurate în luna august –, ratele dobânzilor pe termen foarte scurt s-au majorat, pentru ca apoi să oscileze la valori medii zilnice situate în jurul ratei dobânzii de politică monetară; în ultima lună a trimestrului, reluarea de către BNR a procedurii alocării integrale a ofertelor la licitaţiile repo săptămânale a avut ca efect o uşoară coborâre a respectivelor randamente.

Urmând tendinţa cotaţiilor interbancare, ratele medii ale dobânzilor la depozitele noi la termen şi la creditele noi au crescut la rândul lor în perioada iunie-august 2012 (+0,19 puncte procentuale, până la 5,32%, respectiv +0,42 puncte procentuale, până la 10,43%). Evoluţiile au fost omogene ca sens doar în cazul creditelor noi, unde rata medie a dobânzii s-a majorat cu 0,41 puncte procentuale (până la 11,63 %) pe segmentul populaţiei şi cu 0,54 puncte procentuale (până la 9,88%) pe cel al societăţilor nefinanciare. Depozitele la termen ale celor din urmă au fost la rândul lor bonificate cu un randament mediu superior celui din luna mai 2012 (+0,34 puncte procentuale, până la 5,15%); în schimb, rata medie a dobânzii aferente plasamentelor similare ale populaţiei s-a situat la un nivel uşor inferior celui atins în urmă cu trei luni (-0,09 puncte procentuale, până la 5,58%).

16

Cursul de schimb şi fluxurile de capital

Pe parcursul trimestrului III, amplitudinea variaţiilor cursului de schimb leu/euro, precum şi frecvenţa schimbărilor de traiectorie a acestuia au crescut, sub impactul conjugat al oscilaţiilor aversiunii globale faţă de risc şi al modificărilor de percepţie a investitorilor asupra riscului asociat economiei şi pieţei financiare locale. Astfel, în luna iulie, cursul de schimb leu/euro a consemnat o creştere abruptă – atingând maxime istorice succesive –, traiectoria sa contrastând cu trendul cvasigeneral de întărire consemnat de monedele altor state din regiune. Evoluţia a fost rezultanta efectelor adverse exercitate de mediul extern – marcat de persistenţa aversiunii ridicate faţă de risc a investitorilor, în condiţiile prelungirii crizei datoriilor suverane şi a problemelor sectorului financiar din unele ţări ale zonei euro, precum şi a riscului contagiunii asociat acestora –, care au fost amplificate în acest interval de accentuarea tensiunilor politice interne.

Creditul

În intervalul iunie-august 2012, ritmul de creştere a creditului acordat sectorului privat a consemnat o scădere (3,3%, faţă de 7,6% în perioada martie-mai), la care a contribuit cu precădere accentuarea declinului dinamicii componentei în valută (exprimată în euro), căreia i s-a asociat şi o uşoară diminuare a ritmului de creştere a componentei în lei; un efect similar ca sens a exercitat şi atenuarea efectului statistic al deprecierii în termeni anuali a monedei naţionale. În acest context, ponderea medie a componentei în devize în totalul creditului acordat sectorului privat s-a redus uşor. Toate categoriile principale de clienţi au consemnat o mişcare descendentă a dinamicii creditelor. În cazul populaţiei, evoluţia s-a corelat cu restrângerea fluxului de împrumuturi noi, precum şi cu prelungirea în trimestrul II a trendului de creştere a restrictivităţii standardelor

17

de creditare, evidenţiată de ediţia din august 2012 a Sondajului BNR privind creditarea populaţiei şi a companiilor nefinanciare. Analiza structurii împrumuturilor acordate populaţiei relevă foarte probabila menţinere a influenţelor exercitate de ultimele modificări aduse cadrului specific de reglementare, date fiind, pe de o parte, accelerarea dinamicii creditelor pentru locuinţe în lei (la o valoare reprezentând maximul ultimilor trei ani), în detrimentul componentei în valută a acestor credite şi, pe de altă parte, scăderea dinamicii creditului pentru consum (în lei şi în valută).

Concluzii

Colaborarea Romniei cu FMI a avut un rol important în implementarea unor programe de reformă economică menite să asigure liberalizarea economiei, reducerea inflaţiei, scăderea şomajului prin creşterea investiţiilor, creşterea producţiei, atragerea investiţiilor străine prin liberalizarea pieţei de capital şi a fluxurilor monetare, restructurarea întreprinderilor nerentabile etc.

FMI a jucat un rol activ în procesul de tranziţie din România, condiţionând acordarea de împrumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale în economia românească. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranziţiei în România şi în celelalte ţări foste comuniste în măsura în care acestea au implementat programele de reformă în legătură directă cu respectarea condiţionărilor impuse de această instituţie şi cu dezideratele proprii fiecărei ţări privind reforma economică.

Pentru România, relaţia cu FMI a fost uneori controversată, atât ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate în ţara noastră în diversele perioade ale tranziţiei, cât şi a rigidităţii FMI în ceea ce priveşte unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei româneşti.

Aşadar, consider că România ar trebui să fie mult mai atentă pe viitor în respectarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat ca ţară membra a FMI şi îndeplinirea responsabilităţilor ce decurg din acordurile încheiate, pentru ca astfel relaţiile cu FMI să devină mai bune.

18

Bibliografie

www.fmi.ro – Fondul Monetar Internaţional

www.facultate.regielive.ro

www.mae.ro – Ministerul Afacerilor Externe

www.bancherul.ro

www.financiarul.ro

www.botusanalexandru.wordpress.com – Istoricul relaţiilor României cu Fondul Monetar Internaţional

www.bnr.ro – Banca Naţională a României

19