culegere de legislaţie comunitară referitoare la cooperarea

Culegere de legislaţie comunitară

referitoare la cooperarea judiciară în m

aterie civilă şi comercială

NE-31-09-214-RO

-C

RO

COM

ISIA EU

ROPEA

NĂ

DIREC

ŢIA G

ENER

ALĂ

JUSTIŢIE, LIB

ERTATE ŞI SEC

URITATE

COMISIA EUROPEANĂDIRECŢIA GENERALĂ

JUSTIŢIE, LIBERTATE ŞI SECURITATE

Culegere de legislaţie comunitară referitoare la cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială

RO

RO

Prezentul document constituie un instrument de informare şi de documentare, iar conţinutul său nu angajează

responsabilitatea Comisiei Europene. Numai textele publicate în Jurnalul Ofi cial al Uniunii Europene sunt autentice.

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană

Un număr unic gratuit :00 800 6 7 8 9 10 11

Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

O fi şă bibliografi că fi gurează la sfârşitul prezentei publicaţii

Luxemburg : Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2009

ISBN 978-92-79-13992-5

© Uniunea Europeană, 2009Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

Tipărit în Belgia, în decembrie 2009

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor

CUM VĂ PUTEŢI PROCURA PUBLICAŢIILE UNIUNII EUROPENE ?

Publicaţiile Ofi ciului pentru Publicaţii sunt disponibile pentru vânzare pe site-ul Librăriei UE (http://publications.europa.eu/) ; puteţi transmite comanda dumneavoastră către biroul de vânzări.

De asemenea, puteţi solicita lista punctelor de vânzare care fac parte din reţeaua noastră mondială trimiţând un fax la nr. + 352 2929 42758.

Avenue de Tervueren 270 • B-1150 BrusselsTel. + 32.2.235.56.00 • Fax + 32.2.235.56.99

[email protected] • www.tipik.eu

Project : EUJLS08B-0937 – Compendium of Community Legislation on Judicial Cooperation in Civil and Commercial MattersProject Manager : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77Last proofreading by : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77Prepress Operator : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77

Filename : EUJLS08B-0937 – Compendium - Cover - RO.inddLast modifi cation date : 28 ianuarie 2010 – 13:34:03Output date : 4 ianuarie 2010 – 07:53:21Simulation ICC Profi le : ISO Coated v2 (330 %)Proof paper : FOGRA Certifi ed Perfect Proof 200 g

Date : . . . . . . / . . . . . . / 2010

Client’s name : . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Client’s signature for approval :

Please send this proof back to Tipik !

File Location : EUJLS08B-0937 – Compendium - Cover - RO.indd


RO



5

Cuprins

Cuvânt înainteLegislaţia europeană în materie civilă – o istorie de zece ani 9

IntroducereDreptul european influenţează din ce în ce mai mult viaţa de zi cu zi 11

1Consiliul European de la Tampere, concluziile Preşedinţiei 13(Acest document este disponibil momentan numai în engleză)

2Program de măsuri pentru aplicarea principiului recunoaşterii reciproce 39(Acest document este disponibil momentan numai în engleză)

3Libera circulaţie a hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială 51

3aRegulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (supranumit „Bruxelles I”) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

3bRegulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate. . 79

3cRegulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată. . . . . . . . 97

3dRegulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă . . 153

3eRegulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă 177

6

4Libera circulaţie a hotărârilor judecătoreşti cu privire la dreptul familiei 197

4aRegulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 . . . . . 199

4bRegulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligații de întreținere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237

5Furnizarea de documente 319

5aRegulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului . . . . . . . . . . . 321

6Domeniul obținerii de probe 365

6aRegulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială . 367

7Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială 393

7aDecizia Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială (2001/470/CE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395

8Asistenţă judiciară 405

8aDirectiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407

7

9Despăgubirea victimelor infracţionalităţii 421

9aDirectiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţionalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423

10Mediere în materie civilă 431

10aDirectiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială . . . . . . . . . . . . . 433

11Legea aplicabilă 441

11aConvenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale . . . . . . . 443

11bRegulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (supranumit „Roma I”) . . . . 459

11cRegulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (supranumit „Roma II”) . . . . . . . . . . 473

9

Cuvânt înainteLegislaţia europeană în materie civilă – o istorie de zece ani

În 1999, Tratatul de la Amsterdam a adus cooperarea judiciară în materie civilă sub incidenţa Comunităţii Europene. Acest lucru a făcut posibilă atât asigurarea eficienţei metodei comunitare, cât şi adoptarea unor instrumente puternice sub forma legislaţiei comunitare. Cu toate acestea, cooperarea judiciară efectivă în materie civilă între statele membre ale UE a început mai devreme. Convenţia de la Bruxelles din 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, precum şi Convenţia de la Roma din 1980 privind legislaţia aplicabilă obligaţiilor contractuale iniţiaseră deja acest proces la nivel internaţional.

De asemenea, tot în 1999, cu ocazia reuniunii speciale de la Tampere, Finlanda, Consiliul European a pus decisiv bazele cooperării judiciare consolidate. Concluziile Consiliului prevedeau faptul că „într-un spaţiu european de justiţie veritabil, incompatibilitatea sau complexitatea sistemelor juridice şi administrative ale statelor membre nu trebuie să împiedice sau să descurajeze persoanele fizice şi juridice de la exercitarea drepturilor lor” şi faptul că este crucială stabilirea unui spaţiu „în care oamenii se pot adresa instantelor şi autoritătilor din oricare stat membru la fel de uşor ca în statul propriu”.

Zece ani mai târziu, Comunitatea Europeană a furnizat un număr semnificativ de instrumente comunitare esenţiale în domeniul dreptului european civil, comercial şi al familiei. Legislaţia europeană cu privire la competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor sau cu privire la legislaţia aplicabilă sau la cooperarea judiciară au fost utilizate de majoritatea practicienilor în activitatea de zi cu zi. Judecătorii şi avocaţii se confruntă cu tot mai multe cazuri transfrontaliere, deoarece principiul liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor şi a persoanelor a determinat creşterea numărului de tranzacţii transeuropene şi a mobilităţii cetăţenilor europeni.

În prezent, niciun practician nu îşi poate permite să nu cunoască realizările legislative comunitare sau să ignore legislaţia europeană în materie civilă. Prin urmare, această Culegere va fi un instrument inestimabil pentru toate persoanele implicate în litigii transfrontaliere.

Jacques BarrotVicepreşedinte Comisia Europeană

11

IntroducereDreptul european influenţează din ce în ce mai mult viaţa de zi cu zi

În cadrul Uniunii Europene, odată cu creşterea schimburilor între statele membre, persoanele se deplasează din ce în ce mai mult, indiferent dacă o fac pentru a cumpăra produse sau servicii, pentru a călători sau pentru a studia, pentru a se căsători sau pentru a ieşi la pensie.

În mod evident, situaţiile ce implică persoane care nu locuiesc în acelaşi stat membru s-au înmulţit şi, odată cu ele, riscurile de conflicte judiciare transfrontaliere.

Pentru a putea soluţiona aceste conflicte, se impun câteva întrebări : Care va fi instanţa competentă ? Ce lege naţională va aplica aceasta ? Cum vor fi transmise actele necesare de la un stat la altul ? Se va putea obţine asistenţă judiciară într-o altă ţară ?

Apoi va trebui să determinăm ce formalităţi vor fi necesare pentru ca o hotărâre să fie recunoscută, declarată executorie sau să fie executată într-un alt stat membru. Cum pot fi aceste proceduri mai rapide, mai eficiente ?

Crearea unui spaţiu judiciar european reprezintă o tentativă de a răspunde acestor întrebări. Diverse iniţiative au apărut încă din anii '60 - un exemplu fiind Convenţia de la Bruxelles din 1968 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială - însă mai rămân multe de făcut.

În toamna anului 1999, şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană s-au reunit la Tampere, în Finlanda, pentru a pune bazele spaţiului european de libertate, securitate şi justiţie, care fusese prevăzut prin Tratatul de la Amsterdam.

Cu această ocazie, ei au afirmat că „Într-un veritabil spaţiu european de justiţie, incompatibilitatea sau complexitatea sistemelor juridice şi administrative ale statelor membre nu ar trebui să împiedice sau să descurajeze persoanele fizice şi juridice în a-şi exercita drepturile”.

12

Ei şi-au confirmat şi angajamentul de a crea un veritabil spaţiu de justiţie „unde fiecare persoană să se poată adresa instanţelor şi autorităţilor tuturor statelor membre la fel de simplu ca în propria sa ţară”.

În cadrul Consiliului European de la Haga, din noiembrie 2004, s-a acordat o importanţă majoră continuării procesului de dezvoltare a cooperării judiciare în materie civilă şi realizării complete a Programului de recunoaştere reciprocă, adoptat în anul 2000. Această acţiune continuă în prezent în cadrul Programului de la Stockholm din 2009.

Tratatul de la Amsterdam a făcut posibilă utilizarea instrumentelor legislative comunitare - regulamente, directive şi decizii - din domeniul justiţiei civile. Acest lucru este important pentru cetăţeni, care, de exemplu, pot să se prevaleze direct de regulamentele europene în faţa instanţei.

În acest context, au fost adoptate deja diverse acte legislative, pe care le veţi găsi în versiunea integrală a prezentei culegeri. Dacă doriţi să obţineţi mai multe informaţii, mai ales referitoare la proiectele şi propunerile Comisiei Europene, puteţi consulta şi site-ul Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială : http://ec.europa.eu/civiljustice/

Scopul acestei culegeri este de a vă oferi un acces rapid la principalele texte deja adoptate în domeniul cooperării judiciare civile.

De fapt, tuturor profesioniştilor din domeniul justiţiei le revine sarcina cunoaşterii, aplicării şi promovării în rândul persoanelor vizate a acestor instrumente - pe scurt misiunea de a le pune în practică.

Culegerea pe care o aveţi în faţă nu are alt scop decât acela de a vă ajuta în această misiune.

13

1

Consiliul European de la Tampere, concluziile Preşedinţiei(Acest document este disponibil momentan numai în engleză)

PRESIDENCY CONCLUSIONS

TAMPERE EUROPEAN COUNCIL

15 AND 16 OCTOBER 1999

The European Council held a special meeting on 15 and 16 October 1999 in

Tampere on the creation of an area of freedom, security and justice in the

European Union. At the start of proceedings an exchange of views was

conducted with the President of the European Parliament, Mrs Nicole

Fontaine, on the main topics of discussion.

The European Council is determined to develop the Union as an area of

freedom, security and justice by making full use of the possibilities offered by

the Treaty of Amsterdam. The European Council sends a strong political

message to reaffirm the importance of this objective and has agreed on a

number of policy orientations and priorities which will speedily make this area

a reality.

The European Council will place and maintain this objective at the very top of

the political agenda. It will keep under constant review progress made

towards implementing the necessary measures and meeting the deadlines set

by the Treaty of Amsterdam, the Vienna Action Plan and the present

conclusions. The Commission is invited to make a proposal for an appropriate

scoreboard to that end. The European Council underlines the importance of

ensuring the necessary transparency and of keeping the European Parliament

regularly informed. It will hold a full debate assessing progress at its

December meeting in 2001.

1515

In close connection with the area of freedom, security and justice, the

European Council has agreed on the composition, method of work and

practical arrangements (attached in the annex) for the body entrusted with

drawing up a draft Charter of fundamental rights of the European Union. It

invites all parties involved to ensure that work on the Charter can begin

rapidly.

The European Council expresses its gratitude for the work of the outgoing

Secretary-General of the Council, Mr. Jürgen Trumpf, and in particular for his

contribution to the development of the Union following the entry into force of

the Treaty of Amsterdam.

Given that one of the focal points of the Union's work in the years ahead will

be to strengthen the common foreign and security policy, including developing

a European security and defence policy, the European Council expects the

new Secretary-General of the Council and High Representative for the CFSP,

Mr. Javier Solana, to make a key contribution to this objective. Mr. Solana will

be able to rely on the full backing of the European Council in exercising his

powers according to Article 18(3) of the Treaty so he can do full justice to his

tasks. His responsibilities will include co-operating with the Presidency to

ensure that deliberations and action in foreign and security policy matters are

efficiently conducted with the aim of fostering continuity and consistency of

policy on the basis of the common interests of the Union.

TOWARDS A UNION OF FREEDOM, SECURITY AND JUSTICE:

THE TAMPERE MILESTONES

1. From its very beginning European integration has been firmly

rooted in a shared commitment to freedom based on human

rights, democratic institutions and the rule of law. These

common values have proved necessary for securing peace and

1616

developing prosperity in the European Union. They will also

serve as a cornerstone for the enlarging Union.

2. The European Union has already put in place for its citizens

the major ingredients of a shared area of prosperity and peace:

a single market, economic and monetary union, and the capacity

to take on global political and economic challenges. The

challenge of the Amsterdam Treaty is now to ensure that

freedom, which includes the right to move freely throughout the

Union, can be enjoyed in conditions of security and justice

accessible to all. It is a project which responds to the frequently

expressed concerns of citizens and has a direct bearing on their

daily lives.

3. This freedom should not, however, be regarded as the

exclusive preserve of the Union’s own citizens. Its very

existence acts as a draw to many others world-wide who cannot

enjoy the freedom Union citizens take for granted. It would be in

contradiction with Europe’s traditions to deny such freedom to

those whose circumstances lead them justifiably to seek access

to our territory. This in turn requires the Union to develop

common policies on asylum and immigration, while taking into

account the need for a consistent control of external borders to

stop illegal immigration and to combat those who organise it and

commit related international crimes. These common policies

must be based on principles which are both clear to our own

citizens and also offer guarantees to those who seek protection

in or access to the European Union.

4. The aim is an open and secure European Union, fully

committed to the obligations of the Geneva Refugee Convention

and other relevant human rights instruments, and able to

respond to humanitarian needs on the basis of solidarity. A

common approach must also be developed to ensure the

1717

integration into our societies of those third country nationals who

are lawfully resident in the Union.

5. The enjoyment of freedom requires a genuine area of justice,

where people can approach courts and authorities in any

Member State as easily as in their own. Criminals must find no

ways of exploiting differences in the judicial systems of Member

States. Judgements and decisions should be respected and

enforced throughout the Union, while safeguarding the basic

legal certainty of people and economic operators. Better

compatibility and more convergence between the legal systems

of Member States must be achieved.

6. People have the right to expect the Union to address the

threat to their freedom and legal rights posed by serious crime.

To counter these threats a common effort is needed to prevent

and fight crime and criminal organisations throughout the Union.

The joint mobilisation of police and judicial resources is needed

to guarantee that there is no hiding place for criminals or the

proceeds of crime within the Union.

7. The area of freedom, security and justice should be based on

the principles of transparency and democratic control. We must

develop an open dialogue with civil society on the aims and

principles of this area in order to strengthen citizens’ acceptance

and support. In order to maintain confidence in authorities,

common standards on the integrity of authorities should be

developed.

8. The European Council considers it essential that in these

areas the Union should also develop a capacity to act and be

regarded as a significant partner on the international scene. This

requires close co-operation with partner countries and

1818

international organisations, in particular the Council of Europe,

OSCE, OECD and the United Nations.

9. The European Council invites the Council and the

Commission, in close co-operation with the European

Parliament, to promote the full and immediate implementation of

the Treaty of Amsterdam on the basis of the Vienna Action Plan

and of the following political guidelines and concrete objectives

agreed here in Tampere.

A. A COMMON EU ASYLUM AND MIGRATION POLICY

10. The separate but closely related issues of asylum and

migration call for the development of a common EU policy to

include the following elements.

I. Partnership with countries of origin

11. The European Union needs a comprehensive approach to

migration addressing political, human rights and development

issues in countries and regions of origin and transit. This

requires combating poverty, improving living conditions and job

opportunities, preventing conflicts and consolidating democratic

states and ensuring respect for human rights, in particular rights

of minorities, women and children. To that end, the Union as

well as Member States are invited to contribute, within their

respective competence under the Treaties, to a greater

coherence of internal and external policies of the Union.

Partnership with third countries concerned will also be a key

element for the success of such a policy, with a view to

promoting co-development.

1919

12. In this context, the European Council welcomes the report of

the High Level Working Group on Asylum and Migration set up

by the Council, and agrees on the continuation of its mandate

and on the drawing up of further Action Plans. It considers as a

useful contribution the first action plans drawn up by that

Working Group, and approved by the Council, and invites the

Council and the Commission to report back on their

implementation to the European Council in December 2000.

II. A Common European Asylum System

13. The European Council reaffirms the importance the Union

and Member States attach to absolute respect of the right to

seek asylum. It has agreed to work towards establishing a

Common European Asylum System, based on the full and

inclusive application of the Geneva Convention, thus ensuring

that nobody is sent back to persecution, i.e. maintaining the

principle of non-refoulement.

14. This System should include, in the short term, a clear and

workable determination of the State responsible for the

examination of an asylum application, common standards for a

fair and efficient asylum procedure, common minimum

conditions of reception of asylum seekers, and the

approximation of rules on the recognition and content of the

refugee status. It should also be completed with measures on

subsidiary forms of protection offering an appropriate status to

any person in need of such protection. To that end, the Council

is urged to adopt, on the basis of Commission proposals, the

necessary decisions according to the timetable set in the Treaty

of Amsterdam and the Vienna Action Plan. The European

Council stresses the importance of consulting UNHCR and other

international organisations.

2020

15. In the longer term, Community rules should lead to a

common asylum procedure and a uniform status for those who

are granted asylum valid throughout the Union. The Commission

is asked to prepare within one year a communication on this

matter.

16. The European Council urges the Council to step up its

efforts to reach agreement on the issue of temporary protection

for displaced persons on the basis of solidarity between Member

States. The European Council believes that consideration

should be given to making some form of financial reserve

available in situations of mass influx of refugees for temporary

protection. The Commission is invited to explore the possibilities

for this.

17. The European Council urges the Council to finalise promptly

its work on the system for the identification of asylum seekers

(Eurodac).

III. Fair treatment of third country nationals

18. The European Union must ensure fair treatment of third

country nationals who reside legally on the territory of its

Member States. A more vigorous integration policy should aim

at granting them rights and obligations comparable to those of

EU citizens. It should also enhance non-discrimination in

economic, social and cultural life and develop measures against

racism and xenophobia.

19. Building on the Commission Communication on an Action

Plan against Racism, the European Council calls for the fight

against racism and xenophobia to be stepped up. The Member

States will draw on best practices and experiences. Co-

operation with the European Monitoring Centre on Racism and

Xenophobia and the Council of Europe will be further

2121

strengthened. Moreover, the Commission is invited to come

forward as soon as possible with proposals implementing Article

13 of the EC Treaty on the fight against racism and xenophobia.

To fight against discrimination more generally the Member

States are encouraged to draw up national programmes.

20. The European Council acknowledges the need for

approximation of national legislations on the conditions for

admission and residence of third country nationals, based on a

shared assessment of the economic and demographic

developments within the Union, as well as the situation in the

countries of origin. It requests to this end rapid decisions by the

Council, on the basis of proposals by the Commission. These

decisions should take into account not only the reception

capacity of each Member State, but also their historical and

cultural links with the countries of origin.

21. The legal status of third country nationals should be

approximated to that of Member States' nationals. A person,

who has resided legally in a Member State for a period of time to

be determined and who holds a long-term residence permit,

should be granted in that Member State a set of uniform rights

which are as near as possible to those enjoyed by EU citizens;

e.g. the right to reside, receive education, and work as an

employee or self-employed person, as well as the principle of

non-discrimination vis-à-vis the citizens of the State of

residence. The European Council endorses the objective that

long-term legally resident third country nationals be offered the

opportunity to obtain the nationality of the Member State in

which they are resident.

IV. Management of migration flows

2222

22. The European Council stresses the need for more efficient

management of migration flows at all their stages. It calls for the

development, in close co-operation with countries of origin and

transit, of information campaigns on the actual possibilities for

legal immigration, and for the prevention of all forms of

trafficking in human beings. A common active policy on visas

and false documents should be further developed, including

closer co-operation between EU consulates in third countries

and, where necessary, the establishment of common EU visa

issuing offices.

23. The European Council is determined to tackle at its source

illegal immigration, especially by combating those who engage

in trafficking in human beings and economic exploitation of

migrants. It urges the adoption of legislation foreseeing severe

sanctions against this serious crime. The Council is invited to

adopt by the end of 2000, on the basis of a proposal by the

Commission, legislation to this end. Member States, together

with Europol, should direct their efforts to detecting and

dismantling the criminal networks involved. The rights of the

victims of such activities shall be secured with special emphasis

on the problems of women and children.

24. The European Council calls for closer co-operation and

mutual technical assistance between the Member States' border

control services, such as exchange programmes and technology

transfer, especially on maritime borders, and for the rapid

inclusion of the applicant States in this co-operation. In this

context, the Council welcomes the memorandum of

understanding between Italy and Greece to enhance co-

operation between the two countries in the Adriatic and Ionian

seas in combating organised crime, smuggling and trafficking of

persons.

2323

25. As a consequence of the integration of the Schengen acquis

into the Union, the candidate countries must accept in full that

acquis and further measures building upon it. The European

Council stresses the importance of the effective control of the

Union's future external borders by specialised trained

professionals.

26. The European Council calls for assistance to countries of

origin and transit to be developed in order to promote voluntary

return as well as to help the authorities of those countries to

strengthen their ability to combat effectively trafficking in human

beings and to cope with their readmission obligations towards

the Union and the Member States.

27. The Amsterdam Treaty conferred powers on the Community

in the field of readmission. The European Council invites the

Council to conclude readmission agreements or to include

standard clauses in other agreements between the European

Community and relevant third countries or groups of countries. Consideration should also be given to rules on internal

readmission.

B. A GENUINE EUROPEAN AREA OF JUSTICE

28. In a genuine European Area of Justice individuals and

businesses should not be prevented or discouraged from

exercising their rights by the incompatibility or complexity of

legal and administrative systems in the Member States.

V. Better access to justice in Europe

29. In order to facilitate access to justice the European Council

invites the Commission, in co-operation with other relevant fora,

2424

such as the Council of Europe, to launch an information

campaign and to publish appropriate "user guides" on judicial

co-operation within the Union and on the legal systems of the

Member States. It also calls for the establishment of an easily

accessible information system to be maintained and up-dated by

a network of competent national authorities.

30. The European Council invites the Council, on the basis of

proposals by the Commission, to establish minimum standards

ensuring an adequate level of legal aid in cross-border cases

throughout the Union as well as special common procedural

rules for simplified and accelerated cross-border litigation on

small consumer and commercial claims, as well as maintenance

claims, and on uncontested claims. Alternative, extra-judicial

procedures should also be created by Member States.

31. Common minimum standards should be set for multilingual

forms or documents to be used in cross-border court cases

throughout the Union. Such documents or forms should then be

accepted mutually as valid documents in all legal proceedings in

the Union.

32. Having regard to the Commission's communication,

minimum standards should be drawn up on the protection of the

victims of crime, in particular on crime victims’ access to justice

and on their rights to compensation for damages, including legal

costs. In addition, national programmes should be set up to

finance measures, public and non-governmental, for assistance

to and protection of victims.

VI. Mutual recognition of judicial decisions

33. Enhanced mutual recognition of judicial decisions and

judgements and the necessary approximation of legislation

would facilitate co-operation between authorities and the judicial

2525

protection of individual rights. The European Council therefore

endorses the principle of mutual recognition which, in its view,

should become the cornerstone of judicial co-operation in both

civil and criminal matters within the Union. The principle should

apply both to judgements and to other decisions of judicial

authorities.

34. In civil matters the European Council calls upon the

Commission to make a proposal for further reduction of the

intermediate measures which are still required to enable the

recognition and enforcement of a decision or judgement in the

requested State. As a first step these intermediate procedures

should be abolished for titles in respect of small consumer or

commercial claims and for certain judgements in the field of

family litigation (e.g. on maintenance claims and visiting rights).

Such decisions would be automatically recognised throughout

the Union without any intermediate proceedings or grounds for

refusal of enforcement. This could be accompanied by the

setting of minimum standards on specific aspects of civil

procedural law.

35. With respect to criminal matters, the European Council

urges Member States to speedily ratify the 1995 and 1996 EU

Conventions on extradition. It considers that the formal

extradition procedure should be abolished among the Member

States as far as persons are concerned who are fleeing from

justice after having been finally sentenced, and replaced by a

simple transfer of such persons, in compliance with Article 6

TEU. Consideration should also be given to fast track extradition

procedures, without prejudice to the principle of fair trial. The

European Council invites the Commission to make proposals on

this matter in the light of the Schengen Implementing

Agreement.

2626

36. The principle of mutual recognition should also apply to pre-

trial orders, in particular to those which would enable competent

authorities quickly to secure evidence and to seize assets which

are easily movable; evidence lawfully gathered by one Member

State’s authorities should be admissible before the courts of

other Member States, taking into account the standards that

apply there.

37. The European Council asks the Council and the

Commission to adopt, by December 2000, a programme of

measures to implement the principle of mutual recognition. In

this programme, work should also be launched on a European

Enforcement Order and on those aspects of procedural law on

which common minimum standards are considered necessary in

order to facilitate the application of the principle of mutual

recognition, respecting the fundamental legal principles of

Member States.

VII. Greater convergence in civil law

38. The European Council invites the Council and the

Commission to prepare new procedural legislation in cross-

border cases, in particular on those elements which are

instrumental to smooth judicial co-operation and to enhanced

access to law, e.g. provisional measures, taking of evidence,

orders for money payment and time limits.

39. As regards substantive law, an overall study is requested on

the need to approximate Member States’ legislation in civil

matters in order to eliminate obstacles to the good functioning of

civil proceedings. The Council should report back by 2001.

C. A UNIONWIDE FIGHT AGAINST CRIME

2727

40. The European Council is deeply committed to reinforcing the

fight against serious organised and transnational crime. The

high level of safety in the area of freedom, security and justice

presupposes an efficient and comprehensive approach in the

fight against all forms of crime. A balanced development of

unionwide measures against crime should be achieved while

protecting the freedom and legal rights of individuals and

economic operators.

VIII. Preventing crime at the level of the Union

41. The European Council calls for the integration of crime

prevention aspects into actions against crime as well as for the

further development of national crime prevention programmes.

Common priorities should be developed and identified in crime

prevention in the external and internal policy of the Union and be

taken into account when preparing new legislation.

42. The exchange of best practices should be developed, the

network of competent national authorities for crime prevention

and co-operation between national crime prevention

organisations should be strengthened and the possibility of a

Community funded programme should be explored for these

purposes. The first priorities for this co-operation could be

juvenile, urban and drug-related crime.

IX. Stepping up co-operation against crime

43. Maximum benefit should be derived from co-operation

between Member States' authorities when investigating cross-

border crime in any Member State. The European Council calls

for joint investigative teams as foreseen in the Treaty to be set

up without delay, as a first step, to combat trafficking in drugs

and human beings as well as terrorism. The rules to be set up in

2828

this respect should allow representatives of Europol to

participate, as appropriate, in such teams in a support capacity.

44. The European Council calls for the establishment of a

European Police Chiefs operational Task Force to exchange, in

co-operation with Europol, experience, best practices and

information on current trends in cross-border crime and

contribute to the planning of operative actions.

45. Europol has a key role in supporting unionwide crime

prevention, analyses and investigation. The European Council

calls on the Council to provide Europol with the necessary

support and resources. In the near future its role should be

strengthened by means of receiving operational data from

Member States and authorising it to ask Member States to

initiate, conduct or coordinate investigations or to create joint

investigative teams in certain areas of crime, while respecting

systems of judicial control in Member States.

46. To reinforce the fight against serious organised crime, the

European Council has agreed that a unit (EUROJUST) should

be set up composed of national prosecutors, magistrates, or

police officers of equivalent competence, detached from each

Member State according to its legal system. EUROJUST should

have the task of facilitating the proper coordination of national

prosecuting authorities and of supporting criminal investigations

in organised crime cases, notably based on Europol's analysis,

as well as of co-operating closely with the European Judicial

Network, in particular in order to simplify the execution of letters

rogatory. The European Council requests the Council to adopt

the necessary legal instrument by the end of 2001.

47. A European Police College for the training of senior law

enforcement officials should be established. It should start as a

2929

network of existing national training institutes. It should also be

open to the authorities of candidate countries.

48. Without prejudice to the broader areas envisaged in the

Treaty of Amsterdam and in the Vienna Action Plan, the

European Council considers that, with regard to national criminal

law, efforts to agree on common definitions, incriminations and

sanctions should be focused in the first instance on a limited

number of sectors of particular relevance, such as financial

crime (money laundering, corruption, Euro counterfeiting), drugs

trafficking, trafficking in human beings, particularly exploitation of

women, sexual exploitation of children, high tech crime and

environmental crime.

49. Serious economic crime increasingly has tax and duty

aspects. The European Council therefore calls upon Member

States to provide full mutual legal assistance in the investigation

and prosecution of serious economic crime.

50. The European Council underlines the importance of

addressing the drugs problem in a comprehensive manner. It

calls on the Council to adopt the 2000-2004 European Strategy

against Drugs before the European Council meeting in Helsinki.

X. Special action against money laundering

51. Money laundering is at the very heart of organised crime. It

should be rooted out wherever it occurs. The European Council

is determined to ensure that concrete steps are taken to trace,

freeze, seize and confiscate the proceeds of crime.

52. Member States are urged to implement fully the provisions

of the Money Laundering Directive, the 1990 Strasbourg

Convention and the Financial Action Task Force

recommendations also in all their dependent territories.

3030

53. The European Council calls for the Council and the

European Parliament to adopt as soon as possible the draft

revised directive on money laundering recently proposed by the

Commission.

54. With due regard to data protection, the transparency of

financial transactions and ownership of corporate entities should

be improved and the exchange of information between the

existing financial intelligence units (FIU) regarding suspicious

transactions expedited. Regardless of secrecy provisions

applicable to banking and other commercial activity, judicial

authorities as well as FIUs must be entitled, subject to judicial

control, to receive information when such information is

necessary to investigate money laundering. The European

Council calls on the Council to adopt the necessary provisions to

this end.

55. The European Council calls for the approximation of criminal

law and procedures on money laundering (e.g. tracing, freezing

and confiscating funds). The scope of criminal activities which

constitute predicate offences for money laundering should be

uniform and sufficiently broad in all Member States.

56. The European Council invites the Council to extend the

competence of Europol to money laundering in general,

regardless of the type of offence from which the laundered

proceeds originate.

57. Common standards should be developed in order to prevent

the use of corporations and entities registered outside the

jurisdiction of the Union in the hiding of criminal proceeds and in

money laundering. The Union and Member States should make

arrangements with third country offshore-centres to ensure

efficient and transparent co-operation in mutual legal assistance

3131

following the recommendations made in this area by the

Financial Action Task Force.

58. The Commission is invited to draw up a report identifying

provisions in national banking, financial and corporate legislation

which obstruct international co-operation. The Council is invited

to draw necessary conclusions on the basis of this report.

D. STRONGER EXTERNAL ACTION

59. The European Council underlines that all competences and

instruments at the disposal of the Union, and in particular, in

external relations must be used in an integrated and consistent

way to build the area of freedom, security and justice. Justice

and Home Affairs concerns must be integrated in the definition

and implementation of other Union policies and activities.

60. Full use must be made of the new possibilities offered by the

Treaty of Amsterdam for external action and in particular of

Common Strategies as well as Community agreements and

agreements based on Article 38 TEU.

61. Clear priorities, policy objectives and measures for the

Union’s external action in Justice and Home Affairs should be

defined. Specific recommendations should be drawn up by the

Council in close co-operation with the Commission on policy

objectives and measures for the Union’s external action in

Justice and Home Affairs, including questions of working

structure, prior to the European Council in June 2000.

62. The European Council expresses its support for regional co-

operation against organised crime involving the Member States

and third countries bordering on the Union. In this context it

3232

notes with satisfaction the concrete and practical results

obtained by the surrounding countries in the Baltic Sea region.

The European Council attaches particular importance to regional

co-operation and development in the Balkan region. The

European Union welcomes and intends to participate in a

European Conference on Development and Security in the

Adriatic and Ionian area, to be organised by the Italian

Government in Italy in the first half of the year 2000. This

initiative will provide valuable support in the context of the South

Eastern Europe Stability Pact.

__________________

ANNEX

COMPOSITION METHOD OF WORK AND PRACTICAL ARRANGEMENTS

FOR THE BODY TO ELABORATE

A DRAFT EU CHARTER OF FUNDAMENTAL RIGHTS,

AS SET OUT IN THE COLOGNE CONCLUSIONS

A. COMPOSITION OF THE BODY

(i) Members

3333

(a) Heads of State or Government of

Member States

Fifteen representatives of the Heads of

State or Government of Member States.

(b) Commission

One representative of the President of the

European Commission.

(c) European Parliament

Sixteen members of the European

Parliament to be designated by itself.

(d) National Parliaments

Thirty members of national Parliaments (two

from each national Parliament) to be

designated by national Parliaments

themselves.

Members of the Body may be replaced by alternates in

the event of being unable to attend meetings of the Body.

(ii) Chairperson and Vice-Chairpersons of the Body

The Chairperson of the Body shall be elected by the

Body. A member of the European Parliament, a member

of a national Parliament, and the representative of the

President of the European Council if not elected to the

Chair, shall act as Vice-Chairpersons of the Body.

3434

The member of the European Parliament acting as Vice-

Chairperson shall be elected by the members of the

European Parliament serving on the Body. The member

of a national Parliament acting as Vice-Chairperson shall

be elected by the members of national Parliaments

serving on the Body.

(iii) Observers

Two representatives of the Court of Justice of the

European Communities to be designated by the Court.

Two representatives of the Council of Europe, including

one from the European Court of Human Rights.

(iv) Bodies of the European Union to be invited to give their views

The Economic and Social Committee

The Committee of the Regions

The Ombudsman

(v) Exchange of views with the applicant States

An appropriate exchange of views should be held by the

Body or by the Chairperson with the applicant States.

(vi) Other bodies, social groups or experts to be invited to give their views

3535

Other bodies, social groups and experts may be invited

by the Body to give their views.

(vii) Secretariat

The General Secretariat of the Council shall provide the

Body with secretariat services. To ensure proper

coordination, close contacts will be established with the

General Secretariat of the European Parliament, with the

Commission and, to the extent necessary, with the

secretariats of the national Parliaments.

B. WORKING METHODS OF THE BODY

(i) Preparation

The Chairperson of the Body shall, in close concertation

with the Vice-Chairpersons, propose a work plan for the

Body and perform other appropriate preparatory work.

(ii) Transparency of the proceedings

In principle, hearings held by the Body and documents

submitted at such hearings should be public.

(iii) Working groups

3636

The Body may establish ad hoc working groups, which

shall be open to all members of the Body.

(iv) Drafting

On the basis of the work plan agreed by the Body, a

Drafting Committee composed of the Chairperson, the

Vice-Chairpersons and the representative of the

Commission and assisted by the General Secretariat of

the Council, shall elaborate a preliminary Draft Charter,

taking account of drafting proposals submitted by any

member of the Body.

Each of the three Vice-Chairpersons shall regularly

consult with the respective component part of the Body

from which he or she emanates.

(v) Elaboration of the Draft Charter by the Body

When the Chairperson, in close concertation with the

Vice-Chairpersons, deems that the text of the draft

Charter elaborated by the Body can eventually be

subscribed to by all the parties, it shall be forwarded to

the European Council through the normal preparatory

procedure.

C. PRACTICAL ARRANGEMENTS

3737

The Body shall hold its meetings in Brussels, alternately in the

Council and the European Parliament buildings.

A complete language regime shall be applicable for sessions of

the Body.

__________________

3838

39

Program de măsuri pentru aplicarea principiului recunoaşterii reciproce(Acest document este disponibil momentan numai în engleză)

2

15.1.2001 EN C 12/1Official Journal of the European Communities

I

(Information)

COUNCIL

Draft programme of measures for implementation of the principle of mutual recognition ofdecisions in civil and commercial matters

(2001/C 12/01)

INTRODUCTION

The Treaty of Amsterdam inserted into the Treaty establishing the European Community a new Title IVcontaining specific provisions on judicial cooperation in civil matters.

In order to lend impetus to this cooperation and to set precise guidelines therefor, the European Councilmeeting in Tampere on 15 and 16 October 1999 held that ‘enhanced mutual recognition of judicialdecisions and judgments and the necessary approximation of legislation would facilitate cooperationbetween authorities and the judicial protection of individual rights’. It approved the principle of mutualrecognition, which should become ‘the cornerstone of judicial cooperation in both civil and criminalmatters within the Union’.

In civil matters, the Tampere European Council advocated ‘further reduction of the intermediate measureswhich are still required to enable the recognition and enforcement of a decision or judgment in therequested State’. ‘As a first step these intermediate procedures should be abolished for titles in respect ofsmall consumer or commercial claims and for certain judgments in the field of family litigation (e.g. onmaintenance claims and visiting rights). Such decisions would be automatically recognised throughoutthe Union without any intermediate proceedings or grounds for refusal of enforcement. This could beaccompanied by the setting of minimum standards on specific aspects of civil procedural law’.

It asked the Council and the Commission to adopt, by the end of 2000, a programme of measures toimplement the principle of mutual recognition, and added that ‘in this programme, work should also belaunched on a European Enforcement Order and on those aspects of procedural law on which commonminimum standards are considered necessary in order to facilitate the application of the principle ofmutual recognition, respecting the fundamental legal principles of Member States’.

The Brussels Convention of 27 September 1968 lays down rules on jurisdiction and the recognition andenforcement of judgments in civil and commercial matters. This Convention has undergone severalamendments with the accession of new States to the Community (1) and is now in the process of beingconverted into a regulation (2).

(1) A consolidated version of the Brussels Convention was published in OJ C 27 of 26 January 1998.(2) Usually referred to as the ‘Brussels I’ Regulation.

4141

C 12/2 EN 15.1.2001Official Journal of the European Communities

The Community has other major achievements to its credit: the ‘Brussels II’ Regulation on jurisdictionand the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and in matters of parentalresponsibility for children of both spouses, and the Regulation on insolvency proceedings (1).

The principle of mutual recognition of civil and commercial judgments between Member States istherefore not new. However, its implementation has had limited effect to date, for two main reasons. Thefirst relates to the fact that many areas of private law do not come within the ambit of the existinginstruments. This applies, for example, to family situations arising through relationships other thanmarriage, rights in property arising out of a matrimonial relationship, and succession.

The second reason lies with the fact that the existing texts retain certain barriers to the free movement ofjudicial decisions. The intermediate procedures enabling a ruling handed down in one Member State tobe enforced in another are still too restrictive. Thus, despite the changes and simplifications it makes withregard to recognition and enforcement of judgments, the future Brussels I Regulation does not remove allthe obstacles to the unhindered movement of judgments within the European Union.

Discussions on the subject were held at the informal meeting of Justice and Home Affairs Ministers inMarseilles on 28 and 29 July 2000.

The current programme of measures establishes objectives and stages for the work to be undertakenwithin the Union in the coming years to implement the principle of mutual recognition. It advocates theadoption of measures that can facilitate both the activity of economic agents and the everyday lives ofcitizens.

This programme contains measures that concern the recognition and enforcement in one Member Stateof a decision taken in another Member State, which implies that harmonised jurisdiction rules should beadopted, as was the case in the Brussels Convention and the Brussels II Regulation. It in no way prejudgeswork that will be undertaken in other areas under judicial cooperation in civil matters, particularly withregard to conflicts of law. The measures relating to harmonisation of conflict-of-law rules, which maysometimes be incorporated in the same instruments as those relating to jurisdiction, recognition andenforcement of judgments, actually do help facilitate the mutual recognition of judgments.

In the implementation of the measures advocated, account will be taken of the instruments adopted andongoing work in other international forums.

The approach adopted to establish the programme is threefold:

— identifying the areas in which progress should be made,

— determining the nature, detailed procedures and scope of potential progress,

— fixing the stages for the progress to be made.

I. AREAS OF MUTUAL RECOGNITION persons, rights in property arising out of a matrimonialrelationship, wills and succession; bankruptcy; social security;and arbitration. The scope will not be changed by thefuture Brussels I Regulation, which is to replace the BrusselsConvention.STATE OF PLAY

The 1968 Brussels Convention is the basic instrument. Itcovers all areas of civil and commercial law except for those Supplementary instruments: the areas excluded from the

scope of the Brussels Convention are not yet all covered bywhich are expressly excluded from its scope, which are listedexhaustively in the text: the status or legal capacity of natural instruments supplementing the 1968 provisions.

(1) Council Regulations (EC) No 1347/2000 and (EC) No 1346/2000 of 29 May 2000 (OJ L 160, 30.6.2000).

4242


The Brussels II Regulation of 29 May 2000 applies to civil relationship existing in Member States’ law between rightsin property arising out of a matrimonial relationship andproceedings relating to divorce, legal separation or marriage

annulment and to civil proceedings relating to parental succession will be examined.responsibility for the children of both spouses on the occasionof such matrimonial proceedings.

The question of property consequences of the separation ofunmarried couples will also be dealt with, so that all property

The following are therefore not covered, and remain outside aspects of family law can be examined.the ambit of any instrument applicable between the MemberStates:

2. International jurisdiction, recognition and enforce-— certain aspects of divorce litigation or legal separationment of judgments relating to parental responsibilitythat are not covered by the Brussels II Regulationand other non-property aspects of the separation of(particularly decisions concerning parental responsibilitycouplesamending decisions taken at the time of the divorce or

legal separation),

(a) Family situations arising through relationships other than— family situations arising through relationships other thanmarriagemarriage,

— rights in property arising out of a matrimonial relation-Here it is a matter of supplementing the area covered by theship,Brussels II Regulation to take account of sociological reality:increasingly, couples are choosing to dispense with any— wills and succession.matrimonial formalities, and there is a marked rise in thenumber of children born out of wedlock.

The Regulation of 29 May 2000 on insolvency proceedingsapplies to collective proceedings which entail the partial ortotal divestment of the debtor and the appointment of a In order to take this new social reality into consideration, theliquidator (1). scope of the Brussels II Regulation should be extended, by

means of a separate instrument if necessary, notably tojudgments concerning the exercise of parental responsibilitywith regard to the children of unmarried couples.

PROPOSALS

(b) Judgments on parental responsibility other than those taken atthe time of the divorce or separationA. IN AREAS NOT YET COVERED BY EXISTING INSTRUMENTS

It is mainly in the area of family law that progress is needed. The provisions of the Brussels II Regulation relate only toLegal instruments will be drawn up in both the following judgments in matrimonial proceedings. In view of the fre-areas. quency and importance of judgments that are made sub-

sequently and may modify the conditions under which parentalresponsibility is exercised, as fixed in judgments made at the

1. International jurisdiction, recognition and enforce- time of the divorce or separation, it is necessary to applyment of judgments relating to the dissolution of to them the rules governing jurisdiction, recognition andrights in property arising out of a matrimonial enforcement contained in the Brussels II Regulation. Thisrelationship, to property consequences of the separ- development must relate both to judgments concerning mar-ation of unmarried couples and to succession ried couples and to those made in the context of the separation

of unmarried couples.

Rights in property arising out of a matrimonial relationshipand succession were already featured among the priorities of In these new areas, which are not at present covered by anythe Vienna action plan (December 1998). The economic instrument, it will be useful to examine the legal situation inconsequences of judgments delivered when matrimonial ties Member States’ national law, as well as existing internationalare loosened or dissolved, during the lifetime of the spouses, instruments, in order to gauge the scope that should be givenor on the death of a spouse, are clearly of major interest in the to any instruments that might be drawn up.creation of a European Judicial Area. In this context it ispossible that, when drawing up instruments, a distinctionneeds to be drawn between rights in property arising out of a

B. IN AREAS ALREADY COVERED BY EXISTING INSTRUMENTSmatrimonial relationship and succession. In this respect the

Here, the aim is to make the existing machinery work better(1) This excludes insolvency proceedings concerning insurance under-by reducing or abolishing obstacles to the free movement oftakings, credit institutions, investment undertakings which pro-judicial decisions. The Tampere conclusions refer generally tovide services involving the holding of funds or securities for third

parties, and collective investment undertakings. all ‘civil matters’, but also stress that as a first step these

4343


intermediate procedures should be abolished for titles in 4. Litigation on small claimsrespect of small consumer or commercial claims and forcertain judgments in the field of family litigation (e.g. onmaintenance claims and rights of access). The concept of litigation on small claims referred to by the

Tampere European Council covers various situations of varyingdegrees of importance that give rise to different procedures

Thus, two areas are involved: family law on the one hand, according to the Member State concerned. Discussions onmore especially rights of access and maintenance claims, and simplifying and speeding up the settlement of cross-bordercommercial and consumer law on the other. These areas are litigation on small claims, in line with the Tampere con-thus identified as being priorities. clusions, will also, through the establishment of specific

common rules of procedure or minimum standards, facilitatethe recognition and enforcement of judgments (1).

1. Rights of access

France has already tabled an initiative. It is designed to abolishII. DEGREES OF MUTUAL RECOGNITIONthe exequatur procedure for the cross-border exercise of rights

of access arising from a judgment falling within the scope ofthe Brussels II Regulation.

STATE OF PLAY2. Maintenance claims

Current degrees of mutual recognition

This matter, expressly mentioned in the conclusions of theTampere European Council, directly concerns the everyday In areas not covered by existing instruments, recognition andlives of citizens in the same way as the previous matter. enforcement of foreign judgments is governed by the law ofAlthough the guarantee of effective and rapid recovery of the requested State and by existing international, bilateral ormaintenance claims is indeed essential to the welfare of very multilateral agreements on the subject.large numbers of people in Europe, this does not necessarilyimply that a separate legal instrument has to be drawn up.Maintenance creditors are already covered by provisions of the

In areas already covered, there are two degrees of mutualBrussels Convention and of the future Brussels I Regulation,recognition.but it would also be advisable in the long term to abolish the

exequatur procedure for maintenance creditors, thus boostingthe effectiveness of the means by which they safeguard their

The first degree still features today in the 1968 Brusselsrights.Convention and the Brussels II Regulation: recognition isautomatic unless contested; a declaration of enforceability(exequatur) may be obtained upon application and can be

3. Uncontested claims refused on one of the grounds on the exhaustive list in therelevant instrument. This exequatur procedure is therefore lesscomplex than would generally result from the application of

The abolition of exequatur for uncontested claims should national law.feature among the Community’s priorities.

The second degree resulted from the review of the BrusselsThe substance of the concept of ‘uncontested claims’ will be and Lugano Conventions and will be implemented followingspecified when the limits of the instruments drawn up in adoption of the Brussels I Regulation, which is due to replaceapplication of the programme are defined. At present, that the 1968 Brussels Convention: the procedure for obtaining aconcept generally covers situations in which a creditor, given declaration of enforceability is considerably streamlined; it isthe verifiable absence of any dispute by the debtor over the obtained on completion of certain formalities and can only benature or extent of the debt, has obtained an enforcement contested by the other party at the second stage (system oforder against that debtor. ‘reversing the responsibility for action’). This streamlined

exequatur will apply to all areas covered by the current 1968Brussels Convention and to insolvency procedures covered by

The fact that an exequatur procedure can delay the enforce- the Regulation of 29 May 2000.ment of judgments concerning uncontested claims is a contra-diction in terms. It fully justifies this area being the first inwhich exequatur is abolished. Rapid recovery of outstandingpayments is an absolute necessity for business and is a constantconcern for the economic sectors whose interest lies in the (1) The Commission is preparing a comparative study of law in the

area, based on a questionnaire addressed to the Member States.proper operation of the internal market.

4444


PROPOSALS the debtor’s property forthwith frozen in anotherMember State as a protective measure, withoutrecourse to a further procedure. These measuresAchieving further degrees of mutual recognitionwould be without prejudice to the fact that certaintypes of property may not be seized under domesticlaw.

A. MEASURES DIRECTLY AFFECTING MUTUAL RECOGNITION

(iv) Improving attachment measures concerning banks,e.g. by establishing a European system for the

1. Areas not covered by the existing instruments attachment of bank accounts: with a judgmentcertified as enforceable in the Member State oforigin, measures could be taken in any other Mem-ber State, without exequatur and ipso jure, forThe approach must be to follow a gradual method to reachattachment of the debtor’s bank accounts. Thethe degree of mutual recognition currently achieved by thejudgment would become enforceable in the countryBrussels II Regulation, before attaining the degree achieved byof attachment, at least for the purposes of the latter,the future Brussels I Regulation, and then to progress beyondunless contested by the debtor.it. However, it will be possible in certain cases to reach

new degrees of mutual recognition directly, without anyintermediate step.

(b) Second series of measures: abolition of intermediate measures

2. Areas already covered by the existing instrumentsAbolition, pure and simple, of any checks on the foreignjudgment by courts in the requested country allowsnational judgments to move freely throughout the Com-In these areas, further progress should be made, with twomunity. Each requested State treats these national judg-series of measures.ments as if they had been delivered by one of its owncourts.

(a) First series of measures: further streamlining of intermediatemeasures and strengthening the effects in the requested State of In some areas, abolition of the exequatur might take thejudgments made in the State of origin form of establishing a true European enforcement order,

obtained following a specific, uniform and harmonisedprocedure (1) laid down within the Community.(i) Limiting the reasons which can be given for chal-

lenging recognition or enforcement of a foreignjudgment (for example, removal of the test of publicpolicy, taking account of cases in which this reasonis currently used by the Member States’ courts).

B. MEASURES ANCILLARY TO MUTUAL RECOGNITION

(ii) Establishing provisional enforcement: the decisionstating enforceability in the requested country wouldthus be enforceable on a provisional basis, despite 1. Minimum standards for certain aspects of civil pro-the possibility of appeal. cedure

Such a development requires an amendment ofArticle 47(3) of the draft Brussels I Regulation It will sometimes be necessary, or even essential, to lay down(Article 39(1) of the Brussels Convention). a number of procedural rules at European level, which

will constitute common minimum guarantees intended tostrengthen mutual trust between the Member States’ legal(iii) Establishing protective measures at European levelsystems. These guarantees will make it possible, inter alia, towill enable a decision given in one Member Stateensure that the requirements for a fair trial are strictly observed,to embrace the authorisation to take protectivein keeping with the European Convention for the Protectionmeasures against the debtor’s assets in the wholeof Human Rights and Fundamental Freedoms.territory of the Union.

This possibility, which is currently not afforded bythe draft Brussels I Regulation, would, for example,enable a person who has obtained judgment against (1) This might be either a uniform procedure laid down in aa debtor in one Member State, in the event of the regulation, or a harmonised procedure set up by each Member

State pursuant to a directive.latter challenging recovery of his debt, to have

4545


For each measure under consideration, the question of drawing When devising measures of this kind, account should be takenof the impact they could have on data protection and theup some of these minimum guarantees will be examined, in

order to determine their usefulness and their role. In certain confidential nature of certain information as provided for inMember States’ domestic law or in international law.areas, and particularly where abolition of the exequatur is

planned, drawing up such minimum guarantees may be aprecondition for the desired progress.

3. Improving judicial cooperation on civil matters ingeneral

If the establishment of minimum guarantees appears to beinsufficient, discussions should be directed towards a certain

These would include measures conducive to implementationdegree of harmonisation of the procedures.of the principle of mutual recognition, i.e. which would makefor a climate of improved cooperation between nationaljudicial authorities.

In order to take into account the fundamental principles oflaw recognised by Member States, measures aiming at theestablishment of minimum guarantees or at a certain degree The establishment of the European Judicial Network on civilof harmonisation of procedures will be sought most particu- and commercial matters should accordingly feature in thelarly in the case of the mutual recognition of decisions relating programme of measures, as an ancillary measure (1).to parental responsibility (including those concerning rights ofaccess). Questions relating to the child’s best interests and the

Mention should also be made of an instrument for enhancingchild’s place in the procedure will, inter alia, be discussed incooperation between Member States’ courts on the taking ofthis context.evidence in civil and commercial matters (2).

In order to increase the certainty, efficiency and rapidity of Similarly, the programme includes the development ofservice of legal documents, which is clearly one of the measures giving easier access to justice. Here, account will befoundations of mutual trust between national legal systems, taken of the follow-up to the Green Paper on legal aidconsideration will be given to harmonising the applicable rules submitted by the Commission in February 2000, with a viewor setting minimum standards. to taking initiatives with regard to legal aid in cross-border

cases.

If the parties to proceedings are able to adduce their argumentsLikewise, it would seem particularly useful to make the publicin a manner recognised as valid by all the Member States, thisbetter informed on the rules on mutual recognition (3).clearly increases confidence in the proper administration of

justice at an early stage in the proceedings, making it easier todispense with checks later on.

Lastly, implementation of the mutual recognition principlemay be facilitated through harmonisation of conflict-of-lawrules.

Such a development will take duly into account progressalready made on account of the entry into force of CouncilRegulation (EC) No 1348/2000 of 29 May 2000 on the servicein the Member States of judicial and extrajudicial documents

III. STAGESin civil or commercial matters.

METHOD2. Efficiency of measures providing for improved

enforcement of decisionsIt is always difficult to set deadlines for work to be achieved inthe Community: deadlines which are too short are unrealistic,while those set too far ahead do not provide sufficient incentiveAnother series of ancillary measures would consist in seeking for States. Progress should be made in stages, without anyto make more efficient the enforcement, in the requested State, precise deadlines, but simply some broad guidelines.of judgments delivered in another Member State.

(1) On 25 September 2000, the Commission submitted a proposalSome of these measures could concern more specifically for a decision establishing a European Judicial Network in civildebtors’ assets. It would in fact be much easier to enforce and commercial matters.judgments within the European Union if it were possible to (2) Germany has submitted a draft Regulation in this area.obtain accurate information on the debtor’s financial position. (3) Provisions on information to the public are contained in theMeasures could therefore be taken to enable precise identifi- Commission’s proposal on the establishment of the European

Judicial Network in civil and commercial matters.cation of a debtor’s assets in the territory of the Member States.

4646


1. The programme will be put in hand as from adoption of — measures to strengthen the effects in the requested Stateof judgments made in the State of origin (provisionalthe Brussels I Regulation, which is the basic instrument

for mutual recognition. enforcement, protective measures, including the attach-ment of bank accounts).

2. The programme distinguishes between the following fourareas of action: Third stage

— areas of civil and commercial law covered by theBrussels I Regulation, Abolition of exequatur in the areas covered by the Brussels I

Regulation.— areas of family law covered by the Brussels II

Regulation, and family situations arising throughrelationships other than marriage,

B. AREA OF FAMILY LAW (BRUSSELS II AND FAMILY SITU-— rights in property arising out of a matrimonial ATIONS ARISING THROUGH RELATIONSHIPS OTHER THAN

MARRIAGE) (1)relationship and the property consequences of theseparation of unmarried couples,

First stage— wills and succession.

— Abolition of exequatur for judgments on rights of3. In each area stages are established with a view to making access (2).

gradual progress. A stage is begun when the previous onehas ended, at least as regards essentials (for example, — Instrument relating to family situations arising throughCouncil agreement on an instrument, even if it has not relationships other than marriage: adoption of theyet been formally adopted for technical reasons); however, Brussels II Regulation’s machinery. This may be a newthis requirement must not prohibit more rapid progress instrument or a revision of the Brussels II Regulation,from being made in certain subjects. through extension of the latter’s scope.

4. Several initiatives may be taken at the same time in — Extending the scope of any instrument(s) adopted earlierseveral areas. to judgments modifying the conditions under which

parental responsibility is exercised, as fixed in judgmentsmade at the time of the divorce or separation.5. Ancillary measures mentioned in the programme are

taken whenever they seem necessary, in all areas and atall stages of the programme. Second stage

For every previously adopted instrument:PROPOSALS

— application of the simplified procedures for recognitionand enforcement of the Brussels I Regulation,

A. AREAS COVERED BY THE BRUSSELS I REGULATION

— measures to strengthen the effects in the requested Stateof the judgments made in the State of origin (provisionalFirst stage enforcement and protective measures).

— European enforcement order for uncontested claims.

Third stage— Simplifying and speeding up the settlement of cross-

border litigation on small claims.Abolition of exequatur for the areas covered by the Brussels II

— Abolition of exequatur for maintenance claims. Regulation and for family situations arising through relation-ships other than marriage.

Second stage

(1) It being specified that, with regard to measures concerningRevision of the Brussels I Regulation:judgments on parental responsibility (including judgments onrights of access), the ancillary measures referred to in point II(B)(1)

— incorporation of previous developments, concerning consideration of the child’s best interests and thechild’s place in the procedure should be taken into account.

(2) Initiative already presented by France.— abolition of exequatur in other areas,

4747


C. DISSOLUTION OF RIGHTS IN PROPERTY ARISING OUT OF A E. ANCILLARY MEASURESMATRIMONIAL RELATIONSHIP AND THE PROPERTY CONSE-QUENCES OF THE SEPARATION OF UNMARRIED COUPLES Two measures have already been proposed: their adoption

would seem to be necessary as soon as the programme isFirst stage launched:

— instrument on the taking of evidence;Drawing up of one or more instruments on jurisdiction,recognition and enforcement of judgments relating to rights — establishment of the European Judicial Network on civilin property arising out of a matrimonial relationship and the and commercial matters.property consequences of the separation of unmarried couples:adoption of the Brussels II Regulation’s machinery.

Furthermore, for each area of the programme and at eachstage, the following ancillary measures could be considered:Second stage— minimum standards for civil procedure;

Revision of the instrument(s) drawn up at the first stage:— harmonisation of rules on, or minimum standards for,

— application of the simplified procedures for recognition the service of judicial documents;and enforcement of the Brussels I Regulation,

— measures to facilitate the enforcement of judgments,— measures to strengthen the effects in the requested State including those allowing identification of a debtor’s assets;

of the judgments made in the State of origin (provisional— measures for easier access to justice;enforcement and protective measures).— measures for easier provision of information to the

Third stage public;

— measures relating to harmonisation of conflict-of-lawAbolition of exequatur for the areas covered by the instru-rules.ment(s) drawn up.

LAUNCHING, MONITORING AND COMPLETION OFD. WILLS AND SUCCESSIONTHE PROGRAMME

First stageThe programme starts with the launching of work on the firststage in one or more areas. It continues by following the orderDrawing up of an instrument on jurisdiction, recognition andof stages in each area, on the understanding that progress mayenforcement of judgments relating to wills and succession:be achieved more rapidly in one area than in another.adoption of the Brussels II Regulation’s machinery.

Second stage Five years after adoption of the programme, the Commissionwill submit to the Council and the Parliament a report on itsimplementation. The Commission will make any recommen-Revision of the instrument drawn up at the first stage:dations to the Council that it deems useful for the proper

— application of the simplified procedures for recognition execution of the programme, indicating in particular thoseand enforcement of the Brussels I Regulation, areas in which it considers that special efforts should be made.

— measures to strengthen the effects in the requested Stateof the judgments made in the State of origin (provisional The monitoring report drawn up by the Commission may also

contain recommendations concerning measures which wereenforcement and protective measures).not initially planned in the programme but which it seemednecessary to adopt subsequently.Third stage

Abolition of exequatur for the areas covered by the instrument The programme of measures is completed by the generalabolition of exequatur.drawn up.

4848


Rights in property arisingBrussels II and family out of a matrimonial

situations arising through relationship andAreas Brussels I Wills and succession Ancillary measures

relationships other than the property consequencesmarriage of the separation of an

unmarried couple

Measures First stage: First stage: First stage: First stage: Instrument on the taking ofevidenceEuropean enforcement Abolition of exequatur Drafting of one or more Drafting of an instru-

order for uncontested for judgments on rights instruments on mutual ment on mutual recog- Establishment of the Euro-claims of access recognition with regard nition with regard to pean Judicial Network on

to rights in property wills and succession: civil and commercial mat-Small claims Instrument on familyarising out of a matri- adoption of the terssituations arisingAbolition of exequatur monial relationship and Brussels II machinerythrough relationships Minimum standards of civilfor maintenance claims the property conse-other than marriage procedurequences of the separ-(separate instrument or Harmonisation of rules on,ation of unmarriedrevision of Brussels II) or minimum standards for,couples: adoption of the

Extension of the scope the service of judicial docu-Brussels II machineryof any instrument(s) mentsadopted to judgments Measures to facilitate themodifying the con- enforcement of judgments,ditions under which including those allowingparental responsibility identification of a debtor’sis exercised, as fixed in assetsjudgments made at the

Measures for easier accesstime of the divorce orto justiceseparationMeasures for easier pro-vision of information to thepublic

Measures relating to har-monisation of conflict-of-law rules

Second stage: Second stage: Second stage: Second stage:

Revision of the Brussels For every previously Revision of the instru- Revision of the instru-I Regulation: adopted instrument: ment(s) drawn up at the ment(s) drawn up at the

first stage: first stage:— incorporation of — application of sim-previous develop- plified recognition — application of sim- — application of sim-ments and enforcement plified recognition plified recognition

procedures in the and enforcement and enforcement— extension of abol-Brussels I Regulation procedures in the procedures in theition of exequatur

Brussels I Regulation Brussels I Regulation— measures to— measures tostrengthen the — measures to — measures tostrengthen theeffects in the request- strengthen the strengthen theeffects in the request-ed State of judg- effects in the request- effects in the request-ed State of judg-ments made in the ed State of judg- ed State of judg-ments made in theState of origin (pro- ments made in the ments made in theState of origin (pro-visional enforcement State of origin (pro- State of origin (pro-visional enforce-and protective visional enforcement visional enforcementment, protectivemeasures) and protective and protectivemeasures, including

measures) measures)the attachment ofbank accounts)

Third stage: Third stage: Third stage: Third stage:

Abolition of exequatur Abolition of exequatur Abolition of exequatur Abolition of exequaturfor all the areas covered for the areas covered by for the areas covered by for the areas covered byby the Brussels I Regu- the Brussels II Regu- the instrument(s) drawn the instrument drawnlation lation and for family up up

situations arisingthrough relationshipsother than marriage

4949

51

3

Libera circulaţie a hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială

3a

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară,

recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (supranumit „Bruxelles I”)

32001R0044

16.1.2001 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE L 12/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 44/2001 AL CONSILIULUIdin 22 decembrie 2000

privind competența judiciară, recunoaș�terea ș� i executarea hotărârilor în materie civilă ș� i comercială

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) ș�i articolul 67 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic ș�i Social (3),

întrucât:

(1) Comunitatea ș�i-a stabilit ca obiectiv să mențină ș�i să dez-volte un spațiu de libertate, securitate ș�i justiție, în cadrulcăruia este garantată libera circulație a persoanelor. Pentrurealizarea treptată a unui astfel de spațiu, Comunitateatrebuie să adopte, între altele, măsurile în domeniul coo-perării judiciare în materie civilă care sunt necesare pentrubuna funcționare a pieței interne.

(2) Anumite disparități între normele interne care reglemen-tează competența judiciară ș�i recunoaș�terea hotărârilorîmpiedică buna funcționare a pieței interne. Adoptarea dedispoziții care să unifice normele referitoare la conflictelede competență în materie civilă ș�i comercială ș�i la simpli-ficarea formalităților în vederea recunoaș�terii ș�i executăriirapide ș�i simple a hotărârilor de către statele membre legateprin prezentul regulament este indispensabilă.

(3) Acest domeniu intră sub incidența cooperării judiciare înmaterie civilă în sensul articolului 65 din tratat.

(4) În conformitate cu principiul subsidiarității ș�i cel al propor-ționalității, astfel cum sunt enunțate la articolul 5 din tratat,obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient

realizate de către statele membre, ele putând fi, în conse-cință, mai bine realizate la nivel comunitar. Prezentul regu-lament se limitează la minimumul cerut pentru realizareaacestor obiective ș� i nu depăș�eș�te ceea ce este necesar înacest sens.

(5) La 27 septembrie 1968, statele membre, în temeiularticolului 293 a patra liniuță din tratat, au încheiat Con-venția de la Bruxelles privind competența judiciară ș�i exe-cutarea hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, care afost modificată prin convențiile de aderare a noilor statemembre la convenția în cauză (denumită, în continuare,„Convenția de la Bruxelles”) (4). La 16 septembrie 1988,statele membre ș�i statele AELS au încheiat Convenția de laLugano privind competența judiciară ș� i executareahotărârilor în materie civilă ș� i comercială, convențieparalelă cu Convenția de la Bruxelles din 1968. Au fostinițiate lucrări de revizuire a acestor convenții, iar Consi-liul a aprobat conținutul textelor revăzute. Este necesarăasigurarea continuității rezultatelor obținute în urmaacestei revizuiri.

(6) Pentru atingerea obiectivului liberei circulații a hotărârilorîn materie civilă ș� i comercială este necesar ș� i oportun canormele care reglementează competența judiciară,recunoaș�terea ș�i executarea hotărârilor să fie reglementatede un instrument juridic comunitar cu caracter imperativș�i de aplicare directă.

(7) Domeniul de aplicare al prezentului regulament trebuie săincludă toate aspectele importante de drept civil ș�i comer-cial, cu excepția anumitor aspecte bine definite.

(1) JO C 376, 28.12.1999, p. 1.(2) Aviz emis la 21 septembrie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).(3) JO C 117, 26.4.2000, p. 6.

(4) JO L 299, 31.12.1972, p. 32.JO L 304, 30.10.1978, p. 1.JO L 388, 31.12.1982, p. 1.JO L 285, 3.10.1989, p. 1.JO C 15, 15.1.1997, p. 1.Pentru textul consolidat, a se vedea JO C 27, 26.1.1998, p. 1.

74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 19/vol. 3

5555

(8) Trebuie să existe o legătură între litigiile care intră sub inci-dența prezentului regulament ș�i teritoriul statelor membreunde se aplică. În consecință, trebuie să se aplice normecomune privind competența, în principiu, atunci cândpârâtul are domiciliul pe teritoriul unuia dintre aceste statemembre.

(9) Pârâții care nu au domiciliul pe teritoriul unui stat mem-bru se supun, în general, normelor de drept intern privindcompetența aplicabile pe teritoriul statului membru alinstanței sesizate, iar pârâții care au domiciliul pe teritoriulunui stat membru căruia nu i se adresează prezentulregulament trebuie să rămână, în continuare, supuș� idispozițiilor Convenției de la Bruxelles.

(10) În sensul liberei circulații a hotărârilor, hotărârilepronunțate într-un stat membru căruia i se adreseazăprezentul regulament trebuie să fie recunoscute ș�i execu-tate în alt stat membru căruia i se adresează prezentul regu-lament, chiar dacă debitorul împotriva căruia s-a pronunțathotărârea are domiciliul pe teritoriul unui stat terț.

(11) Normele de competență trebuie să prezinte un mare gradde previzibilitate ș�i să se întemeieze pe principiul conformcăruia competența este determinată, în general, de domici-liul pârâtului ș�i, astfel, trebuie să fie întotdeauna disponi-bilă, cu excepția câtorva situații bine definite în care mate-ria litigiului sau autonomia părților justifică un alt factor delegătură. În cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie săfie definit în mod independent, în vederea ameliorăriitransparenței normelor comune ș�i a evitării conflictelor decompetență.

(12) În afară de instanța domiciliului pârâtului, trebuie să existeș�i alte instanțe autorizate în temeiul unei legături strânseîntre instanță ș�i litigiu sau în scopul bunei administrări ajustiției.

(13) În cazul contractelor de asigurare, contractelor încheiate cuconsumatorii ș�i a contractelor de muncă, partea defavori-zată trebuie să fie protejată prin norme de competență maifavorabile intereselor sale decât normele generale prevă-zute în prezentul regulament.

(14) Autonomia părților într-un contract, altul decât uncontract de asigurare, contract încheiat cu consumatoriisau contract de muncă în cazul căruia este permisă numaio autonomie limitată de stabilire a instanței competente,trebuie să fie respectată, sub rezerva competenței exclusivea instanțelor prevăzute în prezentul regulament.

(15) În interesul administrării armonioase a justiției, este nece-sar să se reducă la minimum posibilitatea apariției proce-durilor concurente ș�i să se evite pronunțarea în două statemembre a unor hotărâri ireconciliabile. Trebuie să fieprevăzut un mecanism clar ș�i eficace de rezolvare a cazu-rilor de litispendență ș� i de conexitate, precum ș� i de

înlăturare a problemelor care decurg în urma divergențelorinterne referitoare la determinarea datei la care se considerăcă o cauză este pendinte. În sensul prezentului regulament,este necesar ca data în cauză să fie definită în modindependent.

(16) Încrederea reciprocă în administrarea justiției la nivelcomunitar justifică recunoaș�terea de plin drept ahotărârilor pronunțate într-un stat membru fără să fienecesară, cu excepția contestațiilor, recurgerea la o altăprocedură.

(17) În virtutea aceluiaș�i principiu al încrederii reciproce, pro-cedura în temeiul căreia o hotărâre pronunțată într-un statmembru devine executorie în alt stat membru trebuie să fieeficientă ș�i rapidă. În acest sens, hotărârea de încuviințarea executării unei hotărâri trebuie să fie făcută practic auto-mat în urma unor verificări pur formale ale documentelorfurnizate, fără ca instanța să aibă posibilitatea de a invocadin oficiu unul dintre motivele de neexecutare prevăzute înprezentul regulament.

(18) Cu toate acestea, respectarea dreptului la apărare impuneca pârâtul să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune,procedura fiind contradictorie, împotriva hotărârii deîncuviințare a executării, în cazul în care consideră că unuldintre motivele de neexecutare este îndeplinit. Dreptul laacțiune îi este recunoscut ș�i reclamantului în cazul în carehotărârea de încuviințare a executării este respinsă.

(19) Trebuie asigurată continuitatea între Convenția de laBruxelles ș�i prezentul regulament, fiind necesară să se pre-vadă unele dispoziții tranzitorii în acest sens. Aceeaș� inecesitate a continuității trebuie garantată cu privire lainterpretarea Convenției de la Bruxelles de către Curteade Justiție a Comunităților Europene, iar Protocolul din1971 (1) trebuie să rămână, de asemenea, aplicabil în cazulprocedurilor pendinte la data intrării în vigoare a prezen-tului regulament.

(20) Regatul Unit ș�i Irlanda, în conformitate cu articolul 3 dinProtocolul privind poziția Regatului Unit ș�i a Irlandei ane-xat la Tratatul privind Uniunea Europeană ș�i la Tratatul deinstituire a Comunității Europene, ș� i-au notificat dorințade a participa la adoptarea ș� i aplicarea prezentuluiregulament.

(21) În conformitate cu articolele 1 ș�i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană ș� i la Tratatul de instituire a Comunității

(1) JO L 204, 2.8.1975, p. 28.JO L 304, 30.10.1978, p. 1.JO L 388, 31.12.1982, p. 1.JO L 285, 3.10.1989, p. 1.JO C 15, 15.1.1997, p. 1.Pentru textul consolidat, a se vedea JO C 27, 26.1.1998, p. 28.

19/vol. 3 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 75

5656

Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentu-lui regulament, care, prin urmare, nu i se adresează ș�i nu ise aplică.

(22) Deoarece Convenția de la Bruxelles este în vigoare în cadrulrelațiilor dintre Danemarca ș� i statele membre care suntparte prin prezentul regulament, atât Convenția, cât ș�iProtocolul din 1971 continuă să se aplice în cadrul relați-ilor dintre Danemarca ș�i statele membre parte la prezentulregulament.

(23) Convenția de la Bruxelles continuă, de asemenea, să seaplice teritoriilor statelor membre care intră în domeniulde aplicare teritorială a acestei convenții ș�i care sunt exclusedin prezentul regulament în temeiul articolului 299 dintratat.

(24) Din motive de coerență, prezentul regulament nu trebuiesă aducă atingere normelor în materie de competență ș�i derecunoaș�tere a hotărârilor conținute în instrumente comu-nitare speciale.

(25) Respectarea angajamentelor internaționale pe care statelemembre ș�i le-au asumat impune ca prezentul regulamentsă nu aducă atingere convențiilor la care statele membresunt parte ș�i care reglementează anumite materii.

(26) Este necesar ca normele de bază din prezentul regulamentsă aibă flexibilitatea necesară pentru a ține seama departicularitățile procedurale din anumite state membre. Înconsecință, anumite dispoziții din Protocolul anexat laConvenția de la Bruxelles trebuie să fie încorporate înprezentul regulament.

(27) Pentru a se permite o tranziție armonioasă în anumitedomenii care au făcut obiectul unor dispoziții speciale dinProtocolul anexat la Convenția de la Bruxelles, prezentulregulament prevede, pentru o perioadă de tranziție, dispo-ziții care iau în considerare situația specifică din anumitestate membre.

(28) În termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare aprezentului regulament, Comisia prezintă un raport cu pri-vire la aplicarea acestuia ș�i, dacă este necesar, înainteazăpropuneri de adaptare.

(29) Comisia va trebui să modifice anexele I - IV privind normeleîn materie de competență internă, instanțe sau autoritățicompetente, precum ș�i referitoare la căile de atac existente,în temeiul modificărilor transmise de către statul membru

interesat. Modificările aduse anexelor V ș�i VI vor trebuisă fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CEa Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelorde exercitare a competențelor de executare conferiteComisiei (1),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă ș�i comercialăindiferent de natura instanței. El nu se aplică, în special, în mate-rie fiscală, vamală sau administrativă.

(2) Prezentul regulament nu se aplică pentru:

(a) starea ș� i capacitatea persoanelor fizice, regimurilematrimoniale, testamente ș�i succesiuni;

(b) falimente, concordate sau proceduri similare;

(c) securitate socială;

(d) arbitraj.

(3) În cadrul prezentului regulament, termenul „stat membru”defineș�te statele membre cu excepția Danemarcei.

CAPITOLUL II

COMPETENȚA

Secț iunea 1

Dispoziții generale

Articolul 2

(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, persoaneledomiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în jus-tiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor statuluimembru în cauză.

(2) Persoanele care nu au naționalitatea statului membru peteritoriul căruia au domiciliul sunt supuse normelor de compe-tență aplicabile cetățenilor statului în cauză.

(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


5757

Articolul 3

(1) Persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fiacționate în justiție în fața instanțelor unui alt stat membru numaiîn temeiul normelor enunțate în secțiunile 2 - 7 din prezentulcapitol.

(2) Împotriva acestora nu pot fi invocate în special regulile decompetență enunțate în anexa I.

Articolul 4

(1) Dacă pârâtul nu este domiciliat pe teritoriul unui stat mem-bru, competența este determinată, în fiecare stat membru, delegislația statului membru în cauză, sub rezerva aplicării dispozi-țiilor articolelor 22 ș�i 23.

(2) Împotriva unui astfel de pârât, orice persoană, indiferent denaționalitate, domiciliată pe teritoriul unui stat membru, poate săinvoce normele de competență în vigoare în statul în cauză ș� i,în special, cele prevăzute în anexa I, în aceeaș� i manieră ca ș� icetățenii statului în cauză.

Secț iunea 2

Competențe speciale

Articolul 5

O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membrupoate fi acționată în justiție într-un alt stat membru:

1. (a) în materie contractuală, în fața instanțelor de la locul încare obligația care formează obiectul cererii a fost sauurmează a fi executată;

(b) în sensul aplicării prezentei dispoziții ș�i în absența vreuneiconvenții contrare, locul de executare a obligației în cauzăeste:

— în cazul vânzării de mărfuri, locul dintr-un stat mem-bru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi tre-buit să fie livrate mărfurile;

— în cazul prestării de servicii, locul dintr-un stat mem-bru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi tre-buit să fie prestate serviciile.

(c) în cazul în care nu se aplică litera (b), se aplică litera (a);

2. în materia obligației de întreținere, în fața instanțelor de lalocul unde creditorul obligației de întreținere este domiciliatsau îș�i are reș�edința obiș�nuită sau, în cazul unei cereri accesorii

unei acțiuni referitoare la starea persoanelor, înaintea instanțeicompetente conform legii forului competent să instrumentezecauza, cu excepția cazului în care competența se întemeiazăexclusiv pe naționalitatea uneia dintre părți;

3. în materie delictuală ș�i cvasidelictuală, în fața instanțelor de lalocul unde s-a produs sau riscă să se producă faptaprejudiciabilă;

4. în cazul unei acțiuni civile în despăgubiri sau în restituirenăscută în temeiul săvârș�irii unei infracțiuni, în fața instanțeisesizate cu privire la acțiunea publică, în măsura în care,conform legislației interne, instanța în cauză este competentănumai în materia acțiunii civile;

5. în privința unei contestații privind exploatarea unei sucursale,agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la loculunde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză;

6. în calitatea sa de fondator, trustee sau de beneficiar al unui trustconstituit fie în aplicarea legislației, fie în scris sau printr-oconvenție verbală, confirmată în scris, în fața instanțelor dinstatul membru pe teritoriul căruia trustul în cauză îș�i are sediul;

7. în privința unui litigiu referitor la plata unei remunerațiipretinse pentru salvarea sau asistența de care a beneficiat oîncărcătură sau o marfă, în fața instanței pe a cărei razăteritorială respectiva încărcătură sau marfă:

(a) a fost sechestrată în vederea obținerii unei astfel de plățisau

(b) ar fi putut fi sechestrată, însă a fost depusă o cauțiune saualtă garanție,

cu condiția ca această dispoziție să se aplice numai în cazul încare se pretinde că pârâtul are sau a avut un drept asupraîncărcăturii sau mărfii în momentul operațiunii de salvare saude asistență.

Articolul 6

O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru maipoate fi acționată în justiție:

1. atunci când există mai mulți pârâți, în fața instanțeidomiciliului oricăruia dintre aceș�tia, cu condiția ca cererile săfie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună


5858

instrumentarea ș�i judecarea lor în acelaș�i timp, pentru a seevita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazuljudecării separate a cauzelor;

2. printr-o cerere de chemare în garanție sau de intervenție, înfața instanței sesizate cu cererea principală, dacă aceasta nu afost introdusă decât în scopul scoaterii sale de sub competențainstanței în cauză;

3. în cazul unei cereri reconvenționale rezultate în urma acelu-iaș�i contract sau fapt pe care s-a bazat cererea principală, înfața instanței sesizate prin cererea principală;

4. în materie contractuală, dacă acțiunea poate fi conexată uneiacțiuni în materie de drepturi reale imobiliare îndreptate împo-triva aceluiaș�i pârât, în fața instanței din statul membru peteritoriul căruia este situat imobilul.

Articolul 7

În cazul în care, în temeiul prezentului regulament, o instanțădintr-un stat membru este competentă în soluționarea unoracțiuni în răspundere pentru utilizarea sau exploatarea unei nave,instanța în cauză sau orice altă instanță care îi este substituită înacest scop prin legislația internă a statului membru în cauză are,de asemenea, competență cu privire la cererile referitoare lalimitarea acestei răspunderi.

Secț iunea 3

Competența în materie de asigurări

Articolul 8

În materie de asigurări, competența este determinată de prezentasecțiune, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 ș� iarticolului 5 punctul 5.

Articolul 9

(1) Un asigurător care are domiciliul pe teritoriul unui stat mem-bru poate fi acționat în justiție:

(a) în fața instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia aredomiciliul sau

(b) în alt stat membru, în cazul acțiunilor intentate de către deți-nătorul poliței de asigurare, asigurat sau un beneficiar, în fațainstanțelor de la locul unde este domiciliat reclamantul sau

(c) dacă este coasigurător, în fața instanțelor dintr-un stat mem-bru sesizate cu acțiunea introdusă împotriva asigurătoruluiprincipal.

(2) Atunci când un asigurător nu are domiciliul pe teritoriul unuistat membru, dar deține o sucursală, agenție sau altă unitate peteritoriul unuia dintre statele membre, în cazul contestațiilor pri-vind exploatarea sucursalei, agenției sau unității, acesta esteconsiderat ca având domiciliul pe teritoriul statului membrurespectiv.

Articolul 10

În cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuriimobiliare, asigurătorul mai poate fi acționat în justiție ș�i în fațainstanțelor de la locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă. Acelaș�ilucru este aplicabil ș�i în cazul în care bunurile mobile ș�i imobilesunt acoperite de aceeaș�i poliță de asigurare, ambele categorii fiindafectate în mod negativ de acelaș�i eveniment neprevăzut.

Articolul 11

(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul poate, deasemenea, dacă legea instanței permite acest lucru, să fie acționatîn fața instanței la care persoana vătămată a introdus acțiuneaîmpotriva asiguratului.

(2) Dispozițiile articolelor 8, 9 ș�i 10 se aplică în cazul acțiuniidirecte introduse de persoana vătămată împotriva asigurătorului,în situația în care sunt permise asemenea acțiuni directe.

(3) Dacă legea privind astfel de acțiuni directe prevede posibilita-tea introducerii în cauză a deținătorului poliței de asigurare sau aasiguratului, aceeaș�i instanță este competentă asupra acestora.

Articolul 12

(1) Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (3), un asigurătorpoate intenta acțiune numai înaintea instanțelor din statul mem-bru pe teritoriul căruia este domiciliat pârâtul, indiferent dacăacesta este deținătorul poliței de asigurare, asiguratul sau benefi-ciarul.

(2) Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere dreptului de aintroduce o cerere reconvențională la instanța sesizată cu cerereainițială, în conformitate cu prezenta secțiune.

Articolul 13

De la dispozițiile prezentei secțiuni nu se poate deroga decât princonvenții:

1. ulterioare naș�terii litigiului sau


5959

2. care permit deținătorului poliței, asiguratului sau unui benefi-ciar să sesizeze alte instanțe decât cele indicate în cadrul pre-zentei secțiuni sau

3. încheiate între un deținător de poliță ș�i un asigurător, ambiiavând la data încheierii contractului domiciliul sau reș�edințaobiș�nuită în acelaș�i stat membru, ș�i care au ca efect atribuireacompetenței instanțelor din statul în cauză, chiar dacă faptaprejudiciabilă s-a produs peste hotare, cu condiția ca legislațiastatului în cauză să nu interzică astfel de convenții sau

4. încheiate de deținătorul poliței care nu este domiciliat peteritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în careasigurarea este obligatorie sau priveș�te un imobil situat peteritoriul unui stat membru sau

5. care privesc un contract de asigurări, în măsura în care acestaacoperă unul sau mai multe dintre riscurile enumerate laarticolul 14.

Articolul 14

Riscurile prevăzute la articolul 13 alineatul (5) sunt următoarele:

1. orice prejudicii produse:

(a) navelor maritime, instalațiilor din zona de coastă sau dinlargul mării sau aeronavelor, rezultate în urma evenimen-telor asociate utilizării lor în scopuri comerciale;

(b) mărfurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele pasageri-lor, atunci când tranzitul este integral sau parțial efectuatcu astfel de nave sau aeronave fie în totalitate, fie în com-binație cu alte mijloace de transport;

2. orice răspundere, alta decât cea pentru vătămările corporaleproduse călătorilor sau pentru prejudiciile aduse bagajeloracestora:

(a) decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instala-țiilor sau aeronavelor menționate la punctul 1 litera (a) înmăsura în care, în privința celor din urmă, legislația statu-lui membru în care aeronavele sunt înregistrate nu inter-zice clauzele atributive de competență în materia asigură-rii acestor riscuri;

(b) pentru prejudiciile cauzate de bunuri aflate în tranzit,conform descrierii de la punctul 1 litera (b);

3. orice pierdere financiară legată de utilizarea sau exploatareanavelor, instalațiilor sau aeronavelor menționate la punctul 1litera (a), în special pierderile înregistrate în legătură cu

mărfurile sau navlosirea;

4. orice risc sau interes legat de oricare dintre cele menționate lapunctele 1 - 3;

5. fără a aduce atingere punctelor 1 - 4, toate „riscurile majore”definite în Directiva 73/239/CEE a Consiliului (1), astfelcum a fost modificată prin Directivele 88/357/CEE (2)ș�i 90/618/CEE (3) ale Consiliului, în ultima versiune în vigoarea acestora.

Secț iunea 4

Competența în materia contractelor încheiate deconsumatori

Articolul 15

(1) În ceea ce priveș�te un contract încheiat de o persoană, con-sumatorul, într-un scop care se poate considera că se situează înafara domeniului său profesional, competența se determină înconformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune, fără a se aduceatingere articolului 4 ș�i articolului 5 punctul 5, în cazul în care:

(a) contractul are ca obiect vânzarea de bunuri mobile corporaleîn rate egale, fixe ș�i eș�alonate;

(b) contractul are ca obiect un împrumut rambursabil în rateegale, fixe ș�i eș�alonate, sau orice altă formă de credit încheiatîn scopul finanțării vânzării de bunuri mobile corporale;

(c) în toate celelalte cazuri, contractul a fost încheiat cu opersoană care desfăș�oară activități comerciale sau profesionaleîn statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consuma-torul sau, prin orice mijloace, îș�i direcționează activitățile spreacel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statulmembru respectiv, iar contractul intră în sfera de acțiune aacestor activități.

(2) Când un consumator încheie un contract cu o parte care nuare domiciliul pe teritoriul statului membru însă deține o sucur-sală, agenție sau altă întreprindere pe teritoriul unuia dintre statelemembre, se consideră, în cazul contestațiilor cu privire la exploa-tarea sucursalei, agenției sau întreprinderii, că partea în cauză aredomiciliul pe teritoriul statului respectiv.

(3) Prezenta secțiune nu se aplică în cazul contractelor detransport altele decât cele care, pentru un preț forfetar, oferă ocombinație între călătorie ș�i cazare.

(1) JO L 228, 16.8.1973, p. 3, astfel cum a fost modificată ultima datăprin Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European ș�i a Consiliului(JO L 181, 20.7.2000, p. 65).

(2) JO L 172, 4.7.1988, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prinDirectiva 2000/26/CE.

(3) JO L 330, 29.11.1990, p. 44.


6060

Articolul 16

(1) Un consumator poate introduce o acțiune împotriva celeilaltepărți la contract fie înaintea instanțelor din statul membru peteritoriul căruia partea în cauză îș�i are domiciliul, fie înainteainstanțelor din locul unde consumatorul îș�i are domiciliul.

(2) Acțiunea poate fi introdusă împotriva consumatorului decătre cealaltă parte la contract numai înaintea instanțelor dinstatul membru pe teritoriul căruia consumatorul îș� i aredomiciliul.

(3) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului dea introduce o cerere reconvențională la instanța sesizată cu cerereainițială, în conformitate cu prezenta secțiune.

Articolul 17

De la dispozițiile prezentei secțiuni nu se poate deroga decât princonvenții:


2. care permit consumatorului să sesizeze alte instanțe decât celeindicate în cadrul prezentei secțiuni sau

3. încheiate între consumator ș�i cealaltă parte la contract, ambiiavând la data încheierii contractului domiciliul sau reș�edințaobiș�nuită în acelaș�i stat membru, ș�i care au ca efect atribuireade competență instanțelor din statul respectiv, cu condiția caacestea să nu fie interzise de legislația statului în cauză.

Secț iunea 5

Competența în materia contractelor individuale de muncă

Articolul 18

(1) În materia contractelor individuale de muncă, competența sedetermină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune,fără a se aduce atingere articolului 4 ș�i articolului 5 punctul 5.

(2) Dacă un angajat încheie un contract individual de muncă cuun angajator care nu are domiciliul pe teritoriul unui stat mem-bru însă are o sucursală, agenție sau altă unitate pe teritoriul unuiadintre statele membre, se consideră, în cazul contestațiilor privindexploatarea sucursalei, agenției sau unității, că angajatorul aredomiciliul pe teritoriul statului respectiv.

Articolul 19

Un angajator domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fiacționat în justiție:

1. înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia estedomiciliat sau

2. în alt stat membru:

(a) înaintea instanțelor din locul în care angajatul îș�i desfă-ș�oară în mod obiș�nuit activitatea sau înaintea instanțelordin ultimul loc în care acesta ș�i-a desfăș�urat activitatea sau

(b) dacă angajatul nu-ș�i desfăș�oară sau nu ș�i-a desfăș�urat înmod obiș�nuit activitatea pe teritoriul aceleiaș�i țări, înain-tea instanțelor din locul unde este sau a fost situată între-prinderea care l-a angajat pe acesta.

Articolul 20

(1) Acțiunea angajatorului nu poate fi introdusă decât înainteainstanțelor din statul membru pe teritoriul căruia angajatul îș�i aredomiciliul.

(2) Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere dreptului de aintroduce o cerere reconvențională la instanța sesizată cu cerereainițială, în conformitate cu prezenta secțiune.

Articolul 21

De la dispozițiile prezentei secțiuni nu se poate deroga decât princonvenții atributive de competență:


2. care permit angajatului să sesizeze alte instanțe decât celeindicate în cadrul prezentei secțiuni.

Secț iunea 6

Competența exclusivă

Articolul 22

Următoarele instanțe au competență exclusivă, indiferent dedomiciliu:

1. în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unorimobile, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia estesituat imobilul.


6161

Cu toate acestea, în materia închirierii unor imobile în vede-rea utilizării personale temporare pe o perioadă de cel multș�ase luni consecutive, instanțele din statul membru peteritoriul căruia pârâtul este domiciliat au, de asemenea, com-petență, cu condiția ca locatarul să fie o persoană fizică ș�i caproprietarul ș�i locatarul să aibă domiciliul pe teritoriul acelu-iaș�i stat membru;

2. în ceea ce priveș�te valabilitatea constituirii, nulitatea saudizolvarea societăților sau a persoanelor juridice care au sediulpe teritoriul unui stat membru ori valabilitatea deciziilor orga-nelor acestora, instanțele din statul respectiv. Pentrudeterminarea sediului, instanța aplică normele sale de dreptinternațional privat;

3. în ceea ce priveș�te valabilitatea înregistrărilor în registrelepublice, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sepăstrează registrul;

4. în ceea ce priveș�te înregistrarea sau valabilitatea brevetelor,mărcilor, desenelor ș�i modelelor industriale, precum ș�i a altordrepturi similare care necesită depunerea sau înregistrarea,instanțele din statul membru pe teritoriul căruia depunerea sauînregistrarea a fost solicitată, a avut loc sau, în temeiul unuiinstrument comunitar sau a unei convenții internaționale, seconsideră că a avut loc.

Fără a aduce atingere competenței pe care Oficiul Europeanpentru Brevete o are în conformitate cu Convenția privindacordarea brevetelor europene, semnată la München la5 octombrie 1973, instanțele din fiecare stat membru au com-petență exclusivă, indiferent de domiciliu, în acțiunile privindînregistrarea sau valabilitatea unui brevet european acordatstatului în cauză;

5. în ceea ce priveș�te executarea hotărârilor, instanțele din statulmembru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executatăhotărârea.

Secț iunea 7

Prorogare de competență

Articolul 23

(1) Dacă prin convenția părților, dintre care una sau mai multe audomiciliul pe teritoriul unui stat membru, competența în soluțio-narea litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un

raport juridic determinat revine instanței sau instanțelor dintr-unstat membru, competența revine acelei instanțe sau instanțelorrespective. Această competență este exclusivă, cu excepția uneiconvenții contrare a părților. Convenția atributivă de competențăse încheie:

(a) în scris ori verbal cu confirmare scrisă sau

(b) într-o formă conformă cu obiceiurile statornicite între părțisau

(c) în comerțul internațional, într-o formă conformă cu uzanțacu care părțile sunt sau ar trebui să fie la curent ș�i care, încadrul acestui tip de comerț, este cunoscută pe larg ș�i respec-tată cu regularitate de către părțile la contractele de tipul pecare îl implică domeniul comercial respectiv.

(2) Orice comunicare sub formă electronică ce permiteconsemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „înscris”.

(3) Dacă o astfel de convenție a fost încheiată între părți, dintrecare nici una nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru,instanțele din alte state membre nu au competență în privințalitigiilor lor dacă instanța sau instanțele desemnate nu ș� i-audeclinat competența.

(4) Instanța sau instanțele dintr-un stat membru cărora printr-unact constitutiv al unui trust li s-a atribuit competență au compe-tență exclusivă în orice acțiune introdusă împotriva unui fondator,trustee sau beneficiar al unui trust dacă în cauză sunt relațiile dintreaceste persoane sau drepturile ori obligațiile acestora în cadrultrustului.

(5) Convențiile atributive de competență, precum ș�i stipulațiilesimilare din actele constitutive ale unui trust nu au efect juridicdacă sunt contrare dispozițiilor articolelor 13, 17 sau 21 ori dacăinstanțele de la competența cărora acestea derogă au competențăexclusivă în temeiul articolului 22.

Articolul 24

Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de altedispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membruîn fața căreia se înfățiș�ează pârâtul este competentă. Această regulănu se aplică în cazul în care înfățiș�area are ca obiect contestareacompetenței sau o altă instanță are competență exclusivă întemeiul articolului 22.


6262

Secț iunea 8

Verificarea competenței ș� i admisibilității

Articolul 25

Dacă o instanță dintr-un stat membru este sesizată pe caleprincipală cu un litigiu asupra căruia instanța din alt stat membrueste exclusiv competentă în temeiul articolului 22, aceasta sedeclară, din oficiu, necompetentă.

Articolul 26

(1) Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru esteacționat în justiție înaintea unei instanțe dintr-un alt stat membruș�i nu se înfățiș�ează în fața acesteia, instanța se declară, din oficiu,necompetentă în cazul în care competența sa nu rezultă dindispozițiile prezentului regulament.

(2) Instanța este obligată să suspende acțiunea până când se con-stată că pârâtul a putut primi actul de sesizare a instanței sau unalt act echivalent în timp util pentru pregătirea apărării sau că aufost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens.

(3) Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consi-liului din 29 mai 2000 privind notificarea ș�i comunicarea înstatele membre a actelor judiciare ș�i extrajudiciare în materie civilăsau comercială (1) se aplică în locul dispozițiilor alineatului (2)dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a trebuitsă fie transmis dintr-un stat membru către un altul în conformitatecu dispozițiile prezentului regulament.

(4) În cazul în care nu se aplică dispozițiile din Regulamentul (CE)nr. 1348/2000, se aplică articolul 15 din Convenția de la Hagadin 15 noiembrie 1965 privind notificarea ș�i comunicarea înstrăinătate a actelor judiciare ș�i extrajudiciare în materie civilă saucomercială, dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echi-valent a trebuit să fie transmis în conformitate cu dispozițiile aces-tei convenții.

Secț iunea 9

Litispendență ș� i conexitate

Articolul 27

(1) În cazul în care cereri având acelaș�i obiect ș�i aceeaș�i cauzăsunt introduse între aceleaș�i părți înaintea unor instanțe din state

membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiuacțiunea până în momentul în care se stabileș�te competența pri-mei instanțe sesizate.

(2) Dacă se stabileș�te competența primei instanțe sesizate,instanța sesizată ulterior îș�i declină competența în favoarea aces-teia.

Articolul 28

(1) În cazul în care acțiuni conexe sunt pendinte înaintea unorinstanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior poatesuspenda judecata.

(2) Dacă aceste acțiuni sunt pendinte în primă instanță, instanțasesizată ulterior poate, la cererea uneia dintre părți, să-ș�i declinecompetența, dacă prima instanță sesizată are competență în acți-unea în cauză ș�i dacă legislația internă permite conexarea acestoracțiuni.

(3) În înțelesul prezentului articol, sunt considerate conexe aceleacțiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât este oportunăinstrumentarea ș�i judecarea lor în acelaș�i timp pentru a se evitariscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecăriiseparate a cauzelor.

Articolul 29

Dacă acțiunile intră în competența exclusivă a mai multorinstanțe, orice instanță, alta decât cea care a fost sesizată inițial, îș�ideclină competența în favoarea acesteia din urmă.

Articolul 30

În înțelesul prezentei secțiuni, se consideră că o instanță estesesizată:

1. la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echi-valent a fost depus în instanță, cu condiția ca reclamantul să fiîntreprins măsurile necesare pentru ca actul să fie notificat saucomunicat pârâtului sau

2. dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat înainte de a fidepus în instanță, la data la care acesta este primit deautoritatea responsabilă de notificarea sau comunicarea aces-tuia, cu condiția ca reclamantul să fi întreprins măsurile nece-sare pentru ca actul să fie depus în instanță.(1) JO L 160, 30.6.2000, p. 37.


6363

Secț iunea 10

Măsuri provizorii ș� i de conservare

Articolul 31

Măsurile provizorii ș�i de conservare prevăzute de legislația unuistat membru pot fi solicitate instanțelor statului în cauză chiardacă, în temeiul prezentului regulament, o instanță dintr-un altstat membru este competentă să judece cauza pe fond.

CAPITOLUL III

RECUNOAȘ� TERE Ș� I EXECUTARE

Articolul 32

În sensul prezentului regulament, „hotărâre” înseamnă o hotărârepronunțată de o instanță dintr-un stat membru, indiferent dedenumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță saumandat de executare, precum ș�i stabilirea de către un grefier acheltuielilor de judecată.

Secț iunea I

Recunoaș�tere

Articolul 33

(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscutăîn celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la vreoprocedură specială.

(2) În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pecale principală recunoaș�terea unei hotărâri poate solicita, înconformitate cu procedurile prevăzute în secțiunile 2 ș�i 3 dinprezentul capitol, ca hotărârea să fie recunoscută.

(3) Dacă recunoaș�terea este invocată pe cale incidentală înainteaunei instanțe a unui stat membru, aceasta din urmă este compe-tentă în materie.

Articolul 34

O hotărâre nu este recunoscută:

1. dacă recunoaș�terea este vădit contrară ordinii publice a statu-lui membru solicitat;

2. dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu afost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățiș�at întimp util ș�i într-o manieră care să-i permită acestuia să-ș�ipregătească apărarea, dacă pârâtul nu a introdus o acțiuneîmpotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă;

3. dacă aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțatăîntr-un litigiu între aceleaș�i părți în statul membru solicitat;

4. dacă aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ante-rior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleaș�ipărți într-o cauză având acelaș�i obiect ș�i aceeaș�i cauză, cu con-diția ca hotărârea pronunțată anterior să întrunească condițiilenecesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat.

Articolul 35

(1) De asemenea, o hotărâre nu este recunoscută dacă suntnesocotite dispozițiile din secțiunile 3, 4 ș�i 6 din capitolul II sauîntr-unul din cazurile prevăzute la articolul 72.

(2) La verificarea temeiurilor de competență prevăzute în alinea-tul precedent, autoritatea solicitată este legată de constatările defapt pe baza cărora instanța din statul membru de origine ș� i-aîntemeiat competența.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), competențainstanței din statul membru de origine nu poate fi revizuită. Cri-teriul ordinii publice prevăzut la articolul 34 punctul 1 nu poatefi aplicat normelor în materie de competență.

Articolul 36

Hotărârea străină nu poate face în nici o situație obiectul uneirevizuiri pe fond.

Articolul 37

(1) Autoritatea judiciară a unui stat membru înaintea căreia esteinvocată recunoaș�terea unei hotărâri pronunțate într-un alt statmembru poate suspenda acțiunea în cazul în care hotărârea faceobiectul unei căi de atac ordinare.

(2) Autoritatea judiciară a unui stat membru înaintea căreia esteinvocată recunoaș�terea unei hotărâri pronunțate în Irlanda sau înRegatul Unit ș�i a cărei executare este suspendată în statul deorigine urmare exercitării unei căi de atac poate suspendaacțiunea.


6464

Secț iunea 2

Executare

Articolul 38

(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru ș� i care esteexecutorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt statmembru atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate,a fost declarată executorie în statul respectiv.

(2) Cu toate acestea, în Regatul Unit o astfel de hotărâre este pusăîn executare în Anglia ș�i Țara Galilor, în Scoția sau Irlanda deNord atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, afost înregistrată în vederea executării într-una dintre aceste părțiale Regatului Unit, după caz.

Articolul 39

(1) Cererea se depune la instanța sau la autoritatea competentăindicată în lista din anexa II.

(2) Competența teritorială este determinată de domiciliul părțiiîmpotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare.

Articolul 40

(1) Modalitățile de depunere a cererii se determină conform legis-lației statului membru solicitat.

(2) Reclamantul trebuie să-ș� i aleagă un domiciliu în razateritorială a instanței sesizate. Cu toate acestea, dacă legislația sta-tului membru solicitat nu prevede alegerea unui domiciliu,reclamantul desemnează un mandatar ad litem.

(3) Documentele menționate la articolul 53 se anexează cererii.

Articolul 41

Hotărârea este declarată executorie imediat după îndeplinireaformalităților prevăzute la articolul 53, fără nici o examinare întemeiul articolelor 34 ș�i 35. Partea împotriva căreia se solicităexecutarea nu poate, în această fază a procedurii, formula apărări.

Articolul 42

(1) Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării esteadusă de îndată la cunoș�tința reclamantului în conformitate cuprocedura prevăzută de legislația statului membru solicitat.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării este notificată saucomunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, în cazulîn care aceasta nu a fost deja notificată sau comunicată părții încauză.

Articolul 43

(1) Oricare dintre părți poate introduce o acțiune împotriva hotă-rârii privind cererea de încuviințare a executării.

(2) Acțiunea se introduce la instanța indicată în lista din anexa III.

(3) Acțiunea este examinată în conformitate cu normele carereglementează procedura contradictorie.

(4) Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu seînfățiș�ează în fața instanței sesizate cu acțiunea intentată dereclamant, se aplică dispozițiile articolului 26 alineatele (2) - (4)chiar ș�i în cazul în care partea împotriva căreia se solicită execu-tarea nu are domiciliul într-unul dintre statele membre.

(5) Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării seintroduce în termen de o lună de la data comunicării acesteia.Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea are domiciliulpe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțathotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru depune-rea acțiunii este de două luni ș�i începe să curgă de la datacomunicării care a fost efectuată fie persoanei respective, fie ladomiciliul acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motivde distanță.

Articolul 44

Hotărârea pronunțată cu privire la acțiune poate face obiectul doaral căii de atac menționate în anexa IV.

Articolul 45

(1) Instanța sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 43 sau 44nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executăriidecât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolele 34 ș�i 35.Instanța se pronunță în termen scurt.

(2) Hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pefond în nici o situație.

Articolul 46

(1) Instanța sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 43 sau 44poate, la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, săsuspende acțiunea, dacă hotărârea străină face, în statul membrude origine, obiectul unei căi de atac ordinare sau dacă termenulpentru introducerea unei astfel de acțiuni nu a expirat încă; înacest din urmă caz, instanța poate specifica termenul în care poatefi exercitată calea de atac ordinară.

(2) În cazul în care hotărârea a fost pronunțată în Irlanda sauîn Regatul Unit, orice cale de atac prevăzută în statul membrude origine este considerată cale de atac ordinară în sensulalineatului (1).


6565

(3) Instanța poate, de asemenea, să condiționeze executarea deconstituirea unei garanții determinate de aceasta.

Articolul 47

(1) În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută înconformitate cu prezentul regulament, nimic nu îl împiedică pereclamant să solicite aplicarea măsurilor provizorii ș�i de conser-vare prevăzute de legea statului membru solicitat, fără să fie nece-sar să fie încuviințată executarea hotărârii respective în temeiularticolului 41.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării determină autorizarealuării oricăror măsuri de conservare.

(3) Pe durata termenului de atac, prevăzut la articolul 43 alinea-tul (5), împotriva hotărârii de încuviințare a executării ș�i până lapronunțarea unei hotărâri în cazul acestei acțiuni nu se poate pro-ceda decât la aplicarea de măsuri unor conservare a bunurilorpărții împotriva căreia se solicită executarea.

Articolul 48

(1) Dacă o hotărâre străină statuează asupra mai multor capete decerere ș� i hotărârea de încuviințare a executării nu poate fipronunțată în cazul tuturor acestora, instanța sau autoritateacompetentă se pronunță în cazul unuia sau mai multora dintreaceste capete de cerere.

(2) Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a exe-cutării să se limiteze la anumite părți din hotărâre.

Articolul 49

Hotărârea străină prin care se dispune plata unor penalități cu titlucominatoriu este executorie în statul membru solicitat numai dacăsuma ce urmează să fie plătită a fost stabilită în mod definitiv deinstanțe din statul membru de origine.

Articolul 50

Reclamantul care, în statul membru de origine, a beneficiat înîntregime sau doar parțial de asistență judiciară sau de scutire detaxe ș�i cheltuieli de procedură este îndreptățit să beneficieze, încadrul procedurii prevăzute în prezenta secțiune, de asistențajudiciară cea mai favorabilă sau de scutirea de taxe ș�i cheltuieli deprocedură cea mai amplă prevăzută de legislația statului membrusolicitat.

Articolul 51

Nici o cauțiune sau garanție, indiferent de denumirea acestora, nupot fi impuse unei părți care solicită într-un stat membru

executarea unei hotărâri pronunțate în alt stat membru pe motivcă este cetățean străin sau că nu îș�i are domiciliul sau reș�edința înstatul în care se solicită executarea.

Articolul 52

În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executăriihotărârii, nu poate fi perceput în statul membru solicitat nici unimpozit, drept sau taxă calculat proporțional cu valoarea litigiului.

Secț iunea 3

Dispoziții comune

Articolul 53

(1) Partea care invocă recunoaș�terea unei hotărâri sau solicităîncuviințarea executării unei hotărâri trebuie să prezinte o copie ahotărârii care să întrunească condițiile necesare în vederea stabi-lirii autenticității acesteia.

(2) Partea care solicită încuviințarea executării unei hotărâritrebuie să prezinte, de asemenea, certificatul prevăzut laarticolul 54, fără a se aduce atingere articolului 55.

Articolul 54

Instanța sau autoritatea competentă din statul membru în care s-apronunțat hotărârea eliberează, la cererea oricăreia dintre părțileinteresate, un certificat conform modelului din anexa V laprezentul regulament.

Articolul 55

(1) În cazul neprezentării certificatului prevăzut la articolul 54,instanța sau autoritatea competentă poate să fixeze un termenpentru prezentarea acestuia sau să accepte un document echiva-lent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficienteinformații, să se dispenseze de prezentarea acestui document.

(2) La cererea instanței sau a autorității competente, se prezintătraducerea documentelor. Traducerea este certificată de opersoană autorizată în acest sens într-unul dintre statele membre.

Articolul 56

Nu se solicită nici o legalizare sau altă formalitate echivalentă încazul documentelor prevăzute la articolul 53 sau la articolul 55alineatul (2) sau în cazul documentului de numire a unui mandatarad litem.


6666

CAPITOLUL IV

ACTE AUTENTICE Ș� I TRANZACȚII JUDICIARE

Articolul 57

(1) Actele autentice înregistrate ș�i care sunt executorii într-un statmembru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat mem-bru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 ș�iurmătoarele. Instanța la care se introduce o acțiune în temeiularticolului 43 sau 44 respinge cererea de încuviințare a executăriisau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă exe-cutarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice dinstatul membru solicitat.

(2) De asemenea, sunt considerate acte autentice în sensul aline-atului (1) convențiile care au ca obiect obligațiile de întreținereîncheiate în fața unor autorități administrative sau autentificate decătre acestea.

(3) Actul prezentat trebuie să îndeplinească condițiile necesarepentru autentificare în statul membru de origine.

(4) Dispozițiile capitolului III secțiunea 3 se aplică în mod cores-punzător. Autoritatea competentă a unui stat membru în care afost întocmit sau înregistrat un act autentic eliberează, la cerereaoricăreia dintre părțile interesate, un certificat conform modelu-lui din anexa VI la prezentul regulament.

Articolul 58

Tranzacțiile judiciare care au fost aprobate de o instanță în cursulunui proces ș�i care sunt executorii în statul membru în care au fostîncheiate sunt executorii în statul membru solicitat în aceleaș�icondiții ca ș�i actele autentice. Instanța sau autoritatea competentădintr-un stat membru în care a fost aprobată o tranzacție judiciarăeliberează, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, uncertificat conform modelului din anexa V la prezentul regulament.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 59

(1) Pentru a determina dacă o parte are domiciliul pe teritoriulstatului membru ale cărui instanțe sunt sesizate, acestea aplicălegislația internă.

(2) În cazul în care o parte nu are domiciliul pe teritoriul statuluimembru ale cărui instanțe sunt sesizate, instanța, pentru a deter-mina dacă partea are domiciliul pe teritoriul unui alt stat mem-bru, aplică legea statului membru în cauză.

Articolul 60

(1) În sensul prezentului regulament, o societate sau altă persoanăjuridică are domiciliul în locul unde aceasta are:

(a) sediul statutar sau

(b) administrația centrală sau

(c) centrul de afaceri.

(2) În cazul Regatului Unit ș�i al Irlandei, prin „sediu statutar” seînțelege registered office (sediul social) sau, în lipsa acestuia, place ofincorporation (locul de înregistrare) sau, în lipsa acestuia, loculconform legii prin care a avut loc formation (constituirea).

(3) Pentru a determina dacă un trust are domiciliul pe teritoriulstatului membru în care au fost sesizate instanțele, instanța aplicănormele sale de drept internațional privat.

Articolul 61

Fără a se aduce atingere dispozițiilor mai favorabile din legislațiileinterne, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru caresunt urmărite în fața instanțelor penale dintr-un alt stat membruai cărui cetățeni nu sunt, pentru o infracțiune săvârș�ită din culpă,pot fi judecate ș�i în lipsă, cu condiția să fie reprezentate. Cu toateacestea, instanța sesizată poate dispune înfățiș�area în persoană; încaz de neprezentare, hotărârea pronunțată în acțiunea civilă fărăca persoana în cauză să fi avut posibilitatea de a-ș�i pregăti apărareapoate să nu fie recunoscută sau executată în celelalte statemembre.

Articolul 62

În Suedia, în cadrul procedurilor simplificate privind ordinele deplată (betalningsföreläggande)ș�i asistența (handräckning), termenul„instanță” include serviciul suedez de executare silită(kronofogdemyndighet).

Articolul 63

(1) O persoană domiciliată pe teritoriul Marelui Ducat alLuxemburgului care este acționată în justiție înaintea unei instanțea unui alt stat membru în temeiul articolului 5 alineatul (1), poatesolicita declinarea competenței acestei instanțe dacă locul final delivrare a mărfurilor sau de prestare a serviciilor se situează înLuxemburg.


6767

(2) În cazul în care, în temeiul alineatului (1), locul final de livrarea mărfurilor sau de prestare a serviciilor se situează în Luxemburg,orice convenție atributivă de competență, pentru a fi valabilă,trebuie să fie acceptată în scris sau verbal cu confirmare scrisă însensul articolului 23 alineatul (1) litera (a).

(3) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul contrac-telor de prestări de servicii financiare.

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică pe o perioadă de ș�aseani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 64

(1) În litigiile privind remunerația sau alte condiții de serviciuîntre căpitanul ș�i un membru al echipajului unei nave maritimeînmatriculate în Grecia sau Portugalia, instanța dintr-un stat mem-bru stabileș�te dacă funcționarul consular sau diplomatic respon-sabil de navă a fost informat despre existența litigiului. Instanțapoate acționa imediat după informarea funcționarului în cauză.

(2) Dispozițiile prezentului articol se aplică pe o perioadă de ș�aseani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 65

(1) Competența judiciară prevăzută la articolul 6 alineatul (2) ș�ila articolul 11 pentru cererea de chemare în garanție sau cerereade intervenție nu poate fi invocată în Germania sau în Austria.Orice persoană domiciliată pe teritoriul unui alt stat membrupoate fi acționată în justiție înaintea instanțelor:

(a) din Germania, în temeiul articolului 68 ș�i al articolelor 72-74din Codul de Procedură Civilă (Zivilprozessordnung) privind litisdenuntiatio,

(b) din Austria, în temeiul articolului 21 din Codul de ProcedurăCivilă (Zivilprozessordnung) privind litis denuntiatio.

(2) Hotărârile pronunțate în alte state membre în temeiularticolului 6 alineatul (2) sau al articolului 11 sunt recunoscute ș�iexecutate în Germania ș�i Austria în conformitate cu capitolul III.De asemenea, în temeiul alineatului (1), sunt recunoscute încelelalte state membre efectele față de terți ale hotărârilorpronunțate în aceste două state.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 66

(1) Dispozițiile prezentului regulament se aplică numai acțiuni-lor judiciare intentate ș�i actelor autentice întocmite după intrareaîn vigoare a acestuia.

(2) Cu toate acestea, hotărârile pronunțate după data intrării învigoare sunt totuș�i recunoscute ș�i executate în conformitate cudispozițiile capitolului III, dacă acțiunea introdusă în statul mem-bru de origine a fost intentată înainte de intrarea în vigoare a pre-zentului regulament:

(a) în cazul în care acțiunea introdusă în statul membru de originea fost intentată după intrarea în vigoare a Convenției de laBruxelles sau a celei de la Lugano atât în statul membru deorigine, cât ș�i în statul solicitat;

(b) în toate celelalte situații, în cazul în care normele de compe-tență aplicate sunt conforme cu cele prevăzute fie în capitolulII, fie într-o convenție încheiată între statul membru de origineș�i statul membru solicitat, convenție care era în vigoare la datala care a fost intentată acțiunea.

CAPITOLUL VII

RELAȚIILE CU ALTE INSTRUMENTE

Articolul 67

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării dispozițiilor carereglementează competența, precum ș�i recunoaș�terea ș�i executareahotărârilor în materii speciale, dispoziții cuprinse în actelecomunitare sau în legislațiile interne armonizate prin punerea înaplicare a acestor acte.

Articolul 68

(1) Prezentul regulament înlocuieș�te, în relațiile între statelemembre, Convenția de la Bruxelles, cu excepția cazului teritorii-lor statelor membre care intră în domeniul de aplicare teritorialăa acestei convenții ș�i care sunt excluse de la aplicarea prezentuluiregulament în conformitate cu articolul 299 din tratat.

(2) În măsura în care prezentul regulament înlocuieș�te dispozițiileConvenției de la Bruxelles în relațiile între statele membre, oricetrimitere la această convenție se înțelege ca trimitere la prezentulregulament.

Articolul 69

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 66 alineatul (2) ș� iarticolului 70, prezentul regulament înlocuieș�te, în relațiile întrestatele membre, următoarele convenții ș�i următorul tratat înche-iate între două sau mai multe dintre acestea:

— Convenția între Belgia ș�i Franța privind competența judiciară,valabilitatea ș�i executarea hotărârilor judecătoreș�ti, sentințelorarbitrale ș�i actelor autentice, semnată la Paris la 8 iulie 1899;


6868

— Convenția între Belgia ș�i Țările de Jos privind competențateritorială, falimentul, precum ș�i valabilitatea ș�i executareahotărârilor judecătoreș�ti, sentințelor arbitrale ș� i actelorautentice, semnată la Bruxelles la 28 martie 1925;

— Convenția între Franța ș�i Italia privind executarea hotărârilorîn materie civilă ș� i comercială, semnată la Roma la 3 iunie1930;

— Convenția între Regatul Unit ș�i Franța privind executarea reci-procă a hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, însoțită deun protocol, semnată la Paris la 18 ianuarie 1934;

— Convenția între Regatul Unit ș�i Belgia privind executarea reci-procă a hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, însoțită deun protocol, semnată la Bruxelles la 2 mai 1934;

— Convenția între Germania ș�i Italia privind recunoaș�terea ș�iexecutarea hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, semnatăla Roma la 9 martie 1936;

— Convenția între Belgia ș� i Austria privind recunoaș�terea reci-procă ș�i executarea hotărârilor ș�i actelor autentice referitoarela obligațiile de întreținere, semnată la Viena la 25 octombrie1957;

— Convenția între Germania ș�i Belgia privind recunoaș�terea reci-procă ș� i executarea hotărârilor judecătoreș�ti, sentințelorarbitrale ș� i actelor autentice în materie civilă ș� i comercială,semnată la Bonn la 30 iunie 1958;

— Convenția între Țările de Jos ș�i Italia privind recunoaș�terea ș�iexecutarea hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, semnatăla Roma la 17 aprilie 1959;

— Convenția între Germania ș� i Austria privind recunoaș�tereareciprocă ș�i executarea hotărârilor judecătoreș�ti, tranzacțiilorjudiciare ș�i actelor autentice în materie civilă ș�i comercială,semnată la Viena la 6 iunie 1959;

— Convenția între Belgia ș� i Austria privind recunoaș�terea reci-procă ș� i executarea hotărârilor judecătoreș�ti, sentințelorarbitrale ș� i actelor autentice în materie civilă ș� i comercială,semnată la Viena la 16 iunie 1959;

— Convenția între Regatul Unit ș�i Republica Federală Germaniaprivind recunoaș�terea ș�i executarea reciprocă a hotărârilor înmaterie civilă ș�i comercială, semnată la Bonn la 14 iulie 1960;

— Convenția între Regatul Unit ș�i Austria privind recunoaș�tereaș�i executarea reciprocă a hotărârilor în materie civilă ș�i comer-cială, semnată la Viena la 14 iulie 1961, precum ș�i protocolulde modificare a acesteia semnat la Londra la 6 martie 1970;

— Convenția între Grecia ș�i Germania privind recunoaș�terea reci-procă ș�i executarea hotărârilor, tranzacțiilor judiciare ș�i acte-lor autentice în materie civilă ș�i comercială, semnată la Atenala 4 noiembrie 1961;

— Convenția între Belgia ș�i Italia privind recunoaș�terea ș�i execu-tarea hotărârilor ș�i altor titluri executorii în materie civilă ș�icomercială, semnată la Roma la 6 aprilie 1962;

— Convenția între Țările de Jos ș� i Germania privindrecunoaș�terea reciprocă ș�i executarea hotărârilor ș�i altor titluriexecutorii în materie civilă ș�i comercială, semnată la Haga la30 august 1962;

— Convenția între Țările de Jos ș�i Austria privind recunoaș�tereareciprocă ș�i executarea hotărârilor ș�i actelor autentice în mate-rie civilă ș�i comercială, semnată la Haga la 6 februarie 1963;

— Convenția între Regatul Unit ș�i Republica Italiană privindrecunoaș�terea ș�i executarea reciprocă a hotărârilor în materiecivilă ș�i comercială, semnată la Roma la 7 februarie 1964,însoțită de un protocol semnat la Roma la 14 iulie 1970;

— Convenția între Franța ș�i Austria privind recunoaș�terea ș�i exe-cutarea hotărârilor ș�i actelor autentice în materie civilă ș�icomercială, semnată la Viena la 15 iulie 1966;

— Convenția între Regatul Unit ș� i Țările de Jos privindrecunoaș�terea ș�i executarea reciprocă a hotărârilor în materiecivilă, semnată la Haga la 17 noiembrie 1967;

— Convenția între Spania ș�i Franța privind recunoaș�terea ș�i exe-cutarea hotărârilor ș�i a sentințelor arbitrale în materie civilă ș�icomercială, semnată la Paris la 28 mai 1969;

— Convenția între Luxemburg ș�i Austria privind recunoaș�terea ș�iexecutarea hotărârilor ș�i actelor autentice în materie civilă ș�icomercială, semnată la Luxemburg la 29 iulie 1971;

— Convenția între Italia ș�i Austria privind recunoaș�terea ș�i exe-cutarea hotărârilor în materie civilă ș�i comercială, a tranzac-țiilor judiciare ș� i actelor notariale, semnată la Roma la16 noiembrie 1971;

— Convenția între Spania ș�i Italia privind asistența judiciară ș�irecunoaș�terea ș�i executarea hotărârilor în materie civilă ș�icomercială, semnată la Madrid la 22 mai 1973;

— Convenția între Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia ș� iDanemarca privind recunoaș�terea ș�i executarea hotărârilor înmaterie civilă, semnată la Copenhaga la 11 octombrie 1977;

— Convenția între Austria ș�i Suedia privind recunoaș�terea ș�i exe-cutarea hotărârilor în materie civilă, semnată la Stockholm la16 septembrie 1982;

— Convenția între Spania ș�i Republica Federală Germania pri-vind recunoaș�terea ș�i executarea hotărârilor, tranzacțiilor judi-ciare ș�i actelor autentice executorii în materie civilă ș�i comer-cială, semnată la 14 noiembrie 1983;

— Convenția între Austria ș�i Spania privind recunoaș�terea ș�i exe-cutarea hotărârilor, tranzacțiilor judiciare ș�i actelor autenticeexecutorii în materie civilă ș�i comercială, semnată la Viena la17 februarie 1984;

— Convenția între Finlanda ș� i Austria privind recunoaș�terea ș� iexecutarea hotărârilor în materie civilă, semnată la Viena la17 noiembrie 1986 ș�i


6969

— Tratatul între Belgia, Țările de Jos ș�i Luxemburg privind com-petența, falimentul, valabilitatea ș�i executarea hotărârilor jude-cătoreș�ti, sentințelor arbitrale ș�i actelor autentice, semnată laBruxelles la 24 noiembrie 1961, în măsura în care este învigoare.

Articolul 70

(1) Tratatul ș�i convențiile menționate la articolul 69 continuă săproducă efecte în domeniile în care prezentul regulament nu seaplică.

(2) Acestea continuă să producă efecte în cazul hotărârilorpronunțate ș�i al actelor autentice întocmite înainte de intrarea învigoare a prezentului regulament.

Articolul 71

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere convențiilor la carestatele membre sunt parte ș�i care reglementează competența,recunoaș�terea sau executarea hotărârilor în anumite chestiunispeciale.

(2) Pentru o interpretare unitară, alineatul (1) se aplică în modulurmător:

(a) prezentul regulament nu împiedică o instanță dintr-un statmembru care este parte la o convenție privind o materie spe-cială să-ș�i întemeieze competența pe convenția în cauză, chiarș�i atunci când pârâtul are domiciliul într-un alt stat membrucare nu este parte la convenția respectivă. Instanța sesizatăaplică, în orice caz, articolul 26 din prezentul regulament;

(b) hotărârile pronunțate într-un stat membru de către o instanțăcare îș�i întemeiază competența pe o convenție referitoare la oanumită materie sunt recunoscute ș�i executate în celelaltestate membre în conformitate cu prezentul regulament.

În cazul în care o convenție referitoare la o anumită materie,la care sunt părți atât statul membru de origine, cât ș�i statulmembru solicitat, stipulează condiții de recunoaș�tere sau exe-cutare a hotărârilor, se aplică aceste condiții. În orice caz, potfi aplicate dispozițiile din prezentul regulament privind pro-cedura de recunoaș�tere ș�i executare a hotărârilor.

Articolul 72

Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor prin carestatele membre s-au angajat, înainte de intrarea în vigoare a

prezentului regulament, în conformitate cu articolul 59 dinConvenția de la Bruxelles, să nu recunoască o hotărâre pronunțată,în special în alt stat contractant parte la convenția respectivă,împotriva pârâtului care are domiciliul sau reș�edința obiș�nuităîntr-o țară terță dacă, în cazurile prevăzute la articolul 4 dinconvenție, hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe competențamenționată la articolul 3 al doilea paragraf din convențiarespectivă.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 73

În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentuluiregulament, Comisia prezintă Parlamentului European,Consiliului ș�i Comitetului Economic ș�i Social un raport privindaplicarea prezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă estecazul, de propuneri de adaptare a prezentului regulament.

Articolul 74

(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre texteleprin care modifică listele ce figurează în anexele I - IV. Comisiaadaptează anexele în consecință.

(2) Actualizarea sau adaptarea tehnică a formularelor, ale cărormodele figurează în anexele V ș�i VI, se adoptă în conformitate cuprocedura consultativă menționată la articolul 75 alineatul (2).

Articolul 75

(1) Comisia este asistată de un comitet.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplicăarticolele 3 ș�i 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul îș�i adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 76

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 martie 2002.


7070

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale ș�i se aplică direct în statele membreîn conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2000.

Pentru Consiliu

Preș�edintele

C. PIERRET


7171

ANEXA I

Norme interne de competență prevăzute la articolul 3 alineatul (2) ș� i la articolul 4 alineatul (2)

Normele interne de competență prevăzute la articolul 3 alineatul (2) ș�i la articolul 4 alineatul (2) sunt următoarele:

— în Belgia: articolul 15 din Codul Civil (Code civil/Burgerlijk Wetboek) ș�i articolul 638 din Codul Judiciar (Codejudiciaire/Gerechtelijk Wetboek);

— în Germania: articolul 23 din Codul de Procedură Civilă (Zivilprozessordnung);

— în Grecia, articolul 40 din Codul de Procedură Civilă (Κώδικας Πολιτικής Δικονομιας);

— în Franța: articolele 14 ș�i 15 din Codul Civil (Code civil);

— în Irlanda: dispozițiile privind competența întemeiată pe un act de sesizare a instanței notificat sau comunicatpârâtului care se găseș�te temporar în Irlanda;

— în Italia: articolele 3 ș�i 4 din Legea 218 din 31 mai 1995;

— în Luxemburg: articolele 14 ș�i 15 din Codul Civil (Code civil);

— în Țările de Jos: articolul 126 alineatul (3) ș�i articolul 127 din Codul de Procedură Civilă (Wetboek van BurgerlijkeRechtsvordering);

— în Austria: articolul 99 din Legea privind competența judiciară (Jurisdiktionsnorm);

— în Portugalia: articolele 65 ș�i 65A din Codul de Procedură Civilă (Código de Processo Civil) ș�i articolul 11 din Codulde Procedură a Muncii (Código de Processo de Trabalho);

— în Finlanda: capitolul 10 articolul 1 primul paragraf a doua, a treia ș�i a patra teză din Codul de Procedură Judiciară(oikeudenkäymiskaari/rättegångsbalken);

— în Suedia: capitolul 10 articolul 3 primul paragraf prima teză din Codul de Procedură Judiciară (rättegångsbalken);

— în Regatul Unit: norme care permit stabilirea competenței în temeiul:

(a) actului de sesizare a instanței notificat sau comunicat pârâtului care se găseș�te temporar în Regatul Unit sau

(b) existenței, în Regatul Unit, a bunurilor aparținând pârâtului sau

(c) punerii sechestrului, de către reclamant, asupra bunurilor situate în Regatul Unit.


7272

ANEXA II

Instanțele sau autoritățile competente la care poate fi depusă cererea prevăzută la articolul 39 sunt următoarele:

— în Belgia, „tribunal de première instance” sau „rechtbank van eerste aanleg” sau „erstinstanzliches Gericht”;

— în Germania, preș�edintele unei camere a „Landgericht”;

— în Grecia, „Μονομελές Πρωτοδικείο”;

— în Spania, „Juzgado de Primera Instancia”;

— în Franța, preș�edintele „tribunal de grande instance”;

— în Irlanda, High Court;

— în Italia, „Corte d’appello”;

— în Luxemburg, preș�edintele „tribunal d’arrondissement”;

— în Țările de Jos, preș�edintele „arrondissementsrechtbank”;

— în Austria, „Bezirksgericht”;

— în Portugalia, „Tribunal de Comarca”;

— în Finlanda, „käräjäoikeus/tingsrätt”;

— în Suedia, „Svea hovrätt”;

— în Regatul Unit:

(a) în Anglia ș�i Țara Galilor, High Court of Justice sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere,Magistrate’s Court sesizată de Secretary of State;

(b) în Scoția, Court of Session sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Sheriff Court sesizată deSecretary of State;

(c) în Irlanda de Nord, High Court of Justice sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Magistrate’sCourt sesizată de Secretary of State;

(d) în Gibraltar, Supreme Court of Gibraltar sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Magistrates’Court sesizată de Attorney General of Gibraltar.


7373

ANEXA III

Instanțele înaintea cărora pot fi introduse acțiunile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) sunt următoarele:

— în Belgia:

(a) în cazul acțiunii introduse de pârât: tribunal de première instance sau rechtbank van eerste aanleg sau erstinstanzlichesGericht;

(b) în cazul acțiunii introduse de reclamant: Cour d’appel sau hof van beroep;

— în Republica Federală Germania, Oberlandesgericht;

— în Grecia, Εφετείο;

— în Spania, Audiencia Provincial;

— în Franța, cour d’appel;

— în Irlanda, High Court;

— în Italia, corte d’appello;

— în Luxemburg, Cour supérieure de Justice, numai în materie civilă;

— în Țările de Jos:

(a) pentru pârât: arrondissementsrechtbank;

(b) pentru reclamant: gerechtshof;

— în Austria, Bezirksgericht;

— în Portugalia, Tribunal de Relação;

— în Finlanda, hovioikeus/hovrätt;

— în Suedia, Svea hovrätt;

— în Regatul Unit:

(a) în Anglia ș�i Țara Galilor, High Court of Justice sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere,Magistrate’s Court;

(b) în Scoția, Court of Session sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Sheriff Court;

(c) în Irlanda de Nord, High Court of Justice sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Magistrate’sCourt;

(d) în Gibraltar, Supreme Court of Gibraltar sau, în cazul unei hotărâri privind obligația de întreținere, Magistrates’Court.


7474

ANEXA IV

Acțiunile care pot fi introduse în conformitate cu articolul 44 sunt următoarele:

— în Belgia, Grecia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg ș�i Țările de Jos, recurs în anulare;

— în Germania, Rechtsbeschwerde;

— în Irlanda, acțiune pe motive de drept la Supreme Court;

— în Austria, Revisionsrekurs;

— în Portugalia, acțiune pe motive de drept;

— în Finlanda, acțiune la korkein oikeus/högsta domstolen;

— în Suedia, acțiune la Högsta domstolen;

— în Regatul Unit, o singură acțiune pe motive de drept.


7575

ANEXA V

Certificatul menționat la articolele 54 ș� i 58 din Regulamentul privind hotărârile ș� i tranzacțiile judiciare

(română, rumano, Romanian, roumain, …)

1. Statul membru de origine

2. Instanța sau autoritatea competentă care eliberează certificatul

2.1. Denumire

2.2. Adresă

2.3. Tel.:/fax:/e-mail

3. Instanța care a pronunțat hotărârea/a aprobat tranzacția judiciară (*)

3.1. Tipul instanței

3.2. Localitatea instanței

4. Hotărâre/tranzacție judiciară (*)

4.1. Data

4.2. Numărul de referință

4.3. Părțile în cauză (*)

4.3.1. Numele reclamantului (reclamanților)

4.3.2. Numele pârâtului (pârâților)

4.3.3. Numele celeilalte (celorlalte) părți, dacă este cazul

4.4. Data notificării sau comunicării actului de sesizare a instanței în cazul în care hotărârea a fost pronunțatăîn lipsă:

4.5. Textul hotărârii/tranzacției judiciare (*) anexat la prezentul certificat

5. Numele părților care au beneficiat de asistență judiciară

Hotărârea/tranzacția judiciară (*) este executorie în statul membru de origine (articolele 38 ș� i 58 din prezentulregulament) împotriva:

Numele:

Întocmit la ……………………………………, data …………………………………

Semnătura ș�i/sau ș�tampila ……………………………………………………………

(*) Se elimină după caz.


7676

ANEXA VI

Certificatul menționat la articolul 57 alineatul (4) din Regulamentul privind actele autentice

(română, rumano, Romanian, roumain, …)


2. Autoritatea competentă care eliberează certificatul

2.1. Denumire

2.2. Adresă

2.3. Tel.:/fax:/e-mail

3. Autoritatea care a atribuit actului autenticitate

3.1. Autoritatea care a participat la întocmirea actului autentic (dacă este cazul)

3.1.1. Numele ș�i desemnarea autorității

3.1.2. Localitatea autorității

3.2. Autoritatea care a înregistrat actul autentic (dacă este cazul)

3.2.1. Tipul autorității

3.2.2. Localitatea autorității

4. Actul autentic

4.1. Descrierea actului

4.2. Data

4.2.1. la care actul a fost întocmit

4.2.2. dacă este diferită: la care actul a fost înregistrat


4.4. Părțile în cauză

4.4.1. Numele creditorului

4.4.2. Numele debitorului

5. Textul hotărârii executorii în anexă la prezentul certificat

Actul autentic este executoriu împotriva debitorului în statul membru de origine [articolul 57 alineatul (1) dinregulament]

Întocmit la ……………………………………, data ……………………………………

Semnătura ș�i/sau ș�tampila ……………………………………………………………


7777

3b

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004

privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate

Anunţ juridic important

32004R0805 Official Journal L 143 , 30/04/2004 P. 0015 - 0039 Ediţie specială în limba cehă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba estonă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba maghiară Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba lituaniană Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba letonă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba malteză Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba polonă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba slovacă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62 Ediţie specială în limba slovenă Chapter 19 Volume 07 P. 38 - 62

20040421

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

din 21 aprilie 2004

privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (5) a doua liniuță,

având în vedere propunerea Comisiei [1],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [2],

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din tratat [3],

întrucât:

(1) Comunitatea și-a stabilit ca obiectiv menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. În acest scop, Comunitatea adoptă, în special, în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, dispozițiile care sunt necesare bunei funcționări a pieței interne.

(2) La 3 decembrie 1998, Consiliul adoptă un plan de acțiune al Consiliului și al Comisiei privind normele optime de punere în practică a dispozițiilor Tratatului de la Amsterdam privind instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție [4] (plan de acțiune de la Viena).

(3) În cursul întrunirii de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, Consiliul European a aprobat principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești ca piatră de temelie pentru crearea unui adevărat spațiu judiciar.

(4) La 30 noiembrie 2000, Consiliul adoptă un program privind măsurile de punere în practică a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie civilă și comercială [5]. Acest program prevede într-o primă fază eliminarea procedurii de exequatur, anume crearea unui titlu executoriu european, pentru creanțele necontestate.

(5) Noțiunea de "creanțe necontestate" ar trebui să cuprindă toate situațiile în care un creditor, în lipsa stabilită a oricărei contestații din partea debitorului cu privire la natura și valoarea unei creanțe pecuniare, a obținut fie o

8181

hotărâre judecătorească împotriva acestui debitor, fie un act executoriu care necesită o acceptare expresă a debitorului, indiferent că este vorba despre o tranzacție judiciară sau de un act autentic.

(6) Lipsa de obiecții din partea debitorului, astfel cum se prevede la articolului 3 alineatul (1) litera (b), poate lua forma unei neprezentări la o ședință de judecată sau a faptului de a nu da curs unei invitații făcute de instanță de a notifica în scris intenția de a se apăra în cauza respectivă.

(7) Prezentul regulament ar trebui să se aplice hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțele necontestate, precum și hotărârilor pronunțate ca urmare a acțiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene.

(8) În concluziile întrunirii sale de la Tampere, Consiliul European a considerat că este necesară accelerarea și simplificarea executării în alt stat membru altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească prin eliminarea tuturor măsurilor intermediare care se iau înaintea executării în statul membru în care se solicită aceasta. O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european de către instanța judecătorească de origine ar trebui tratată, în scopul executării, ca și cum aceasta ar fi fost pronunțată în statul membru în care s-a solicitat executarea. De exemplu, în Regatul Unit, înregistrarea unei hotărâri străine certificate se va face conform acelorași norme precum cele care reglementează înregistrarea unei hotărâri pronunțate într-o altă parte a Regatului Unit și nu va trebui să implice o revizuire pe fond a hotărârii străine. Procedura de executare a acestor hotărâri ar trebui să rămână reglementată de dreptul intern.

(9) O astfel de procedură ar trebui să prezinte avantaje importante în raport cu procedura de exequatur prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială [6], căci aceasta va permite să nu mai fie necesar acordul autorităților judiciare ale unui al doilea stat membru cu întârzierile și cheltuielile care rezultă din acestea.

(10) Atunci când instanța judecătorească dintr-un stat membru a pronunțat o hotărâre cu privire la o creanță necontestată în lipsa participării debitorului la procedură, eliminarea oricărui control în statul membru de executare este indisolubil legată și subordonată garanției suficiente a respectării drepturilor apărării.

(11) Prezentul regulament vizează promovarea drepturilor fundamentale și ține seama de principiile care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În special, acesta vizează asigurarea respectării pe deplin a dreptului de acces la o instanță imparțială, recunoscut prin articolul 47 din Cartă.

(12) Este necesară stabilirea standardelor minime pe care trebuie să le îndeplinească procedura în urma căreia se pronunță hotărârea, pentru a garanta că debitorul este informat, în timp util și astfel încât să își poată pregăti apărarea, cu privire la acțiunea în justiție introdusă împotriva sa, cu privire la condițiile participării sale active procedură pentru a contesta creanța în cauză și cu privire la consecințele neparticipării.

(13) Având în vedere diferențele dintre statele membre în ceea ce privește normele de procedură civilă, în special cele care reglementează notificarea și comunicarea actelor, este necesar să se dea o definiție precisă și detailată acestor standarde minime. În special, un mod de notificare sau de comunicare bazat pe o ficțiune juridică în ceea ce privește respectarea acestor standarde minime nu poate fi considerat suficient în scopul certificării unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european.

(14) Toate modurile de notificare și comunicare prevăzute la articolele 13 și 14 se caracterizează fie printr-o certitudine absolută (articolul 13), fie printr-un grad foarte ridicat de probabilitate (articolul 14) că actul notificat sau

8282

comunicat a ajuns la destinatarul său. În cel de al doilea caz, o hotărâre judecătorească nu ar trebui certificată ca titlu executoriu european decât în cazul în care statul membru de origine dispune de un mecanism corespunzător care permite debitorului să solicite revizuirea completă a hotărârii în condițiile prevăzute la articolul 19, în acele cazuri excepționale în care, cu toate că dispozițiile articolului 14 au fost respectate, actul nu a ajuns la destinatar.

(15) Notificarea sau comunicarea către o altă persoană sau alte persoane decât debitorul, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) literele (a) și (b) nu ar trebui considerată conformă cu cerințele acestor dispoziții decât în cazul în care persoanele menționate au acceptat/primit efectiv actul respectiv.

(16) Articolul 15 nu ar trebui să se aplice decât situațiilor în care debitorul nu se poate reprezenta el însuși în justiție, de exemplu în cazul unei persoane juridice, iar o persoană fizică chemată să-l reprezinte este desemnată prin lege, precum și situațiilor în care debitorul a autorizat o altă persoană, în special un avocat, să-l reprezinte în procedura judiciară propriu-zisă.

(17) Instanțele judecătorești competente să examineze respectarea deplină a standardelor minime de procedură ar trebui să elibereze, în cazul în care aceste standarde sunt respectate, un certificat de titlu executoriu european standardizat care face ca această examinare și rezultatele sale să fie transparente.

(18) Încrederea reciprocă în administrarea justiției în statele membre face ca instanța judecătorească dintr-un stat membru să poată considera că toate condițiile certificării ca titlu executoriu european sunt îndeplinite pentru a permite executarea unei hotărâri în toate celelalte state membre, fără control jurisdicțional al aplicării corecte a standardelor minime de procedură în statul membru în care hotărârea trebuie executată.

(19) Prezentul regulament nu impune statelor membre obligația adaptării legislației lor interne la standardele minime de procedură pe care acesta le prevede. Prezentul regulament le stimulează în acest sens, permițând o executare mai eficientă și mai rapidă a hotărârilor în celelalte state membre, numai în cazul în care aceste standarde minime sunt respectate.

(20) Cererea de certificare ca titlu executoriu european pentru creanțele necontestate ar trebui să fie facultativă pentru creditor, care poate să opteze, de asemenea, pentru sistemul de recunoaștere și de executare prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 sau de alte instrumente comunitare.

(21) Atunci când un act trebuie transmis dintr-un stat membru în altul pentru ca acesta din urmă să efectueze notificarea sau comunicarea, prezentul regulament și în special normele privind notificarea și comunicarea din prezentul regulament ar trebui să se aplice întocmai ca Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială [7], în special articolul 14 privind comunicările făcute de statele membre în temeiul articolului 23.

(22) Dat fiind că obiectivele acțiunii prevăzute nu pot fi suficient realizate de către statele membre, dar pot fi, prin urmare, din cauza dimensiunilor sau efectelor acțiunii, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(23) Ar trebui să se ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei [8].

(24) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de

8383

instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda au notificat dorința lor de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(25) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu se supune aplicării sale.

(26) În temeiul articolului 67 alineatul (5) a doua liniuță din tratat, procedura de codecizie se aplică de la 1 februarie 2003 măsurilor prevăzute de prezentul regulament,


CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament are ca obiect crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate în vederea asigurării, prin stabilirii unor standarde minime, a liberei circulații a hotărârilor judecătorești, tranzacții judiciare și actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaștere și executare.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială și oricare ar fi natura instanței de judecată. Acesta nu reglementează, în special, chestiunile de domeniul fiscal, vamal sau administrativ, nici răspunderea statului pentru acte sau omisiuni comise în exercitarea autorității publice ("acta jure imperii").

(2) Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce privește:

(a) starea și capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile;

(b) falimentele, procedurile de dizolvare a societăților comerciale sau a altor persoane juridice insolvente, concordatele și alte proceduri similare;

(c) securitatea socială;

(d) arbitrajul.

(3) În prezentul regulament, prin "stat membru" se înțeleg toate statele membre cu excepția Danemarcei.

Articolul 3

Titlurile executorii care trebuie certificate ca titlu executoriu european

(1) Prezentul regulament se aplică hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțe necontestate.

O creanță se consideră necontestată:

(a) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o sau recurgând la o tranzacție care a fost aprobată de o instanță judecătorești sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în cursul unei proceduri judiciare; sau

8484

(b) în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; sau

(c) în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță după ce a contestat-o inițial în cursul procedurii judiciare, cu condiția ca atitudinea sa să fie asimilabilă unei recunoașteri tacite a creanței sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislației statului membru de origine; sau

(d) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres într-un act autentic.

(2) De asemenea, prezentul regulament se aplică hotărârilor pronunțate ca urmare a acțiunilor introduse împotriva hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare sau actelor autentice certificate ca fiind titluri executorii europene.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. "hotărâre judecătorească" înseamnă orice hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, oricare ar fi denumirea care i se dă, precum "decizie", "sentință", "ordonanță" sau "hotărâre de executare", precum și stabilirea de către grefier a sumei reprezentând cheltuielile de judecată;

2. "creanță" înseamnă dreptul la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă sau a cărei dată scadentă a fost indicată în hotărâre, în tranzacția judiciară sau în actul autentic;

3. "act autentic" înseamnă

(a) un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic și a cărui autenticitate:

(i) se referă la semnătura și conținutul actului autentic și

(ii) a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de origine;

sau

(b) o convenție în materie de obligații de întreținere încheiată cu autoritățile administrative sau autentificată de acestea;

4. "stat membru de origine" înseamnă statul membru în care hotărârea judecătorească, tranzacția judiciară sau actul autentic care urmează să fie certificat(ă) ca titlu executoriu european a fost pronunțată, aprobată sau încheiată, sau, respectiv, întocmit sau înregistrat;

5. "stat membru de executare" înseamnă statul membru în care se solicită executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic care urmează să fie certificat ca titlu executoriu european;

6. "instanță judecătorească de origine" înseamnă instanța judecătorească la care s-a introdus acțiunea în momentul în care au fost îndeplinite condițiile menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c);

7. în Suedia, în procedurile sumare privind ordinele de plată (betalningsföreläggande), termenul "instanțe judecătorești" include serviciul public suedez de executare silită (kronofogdemyndighet).

CAPITOLUL II

TITLUL EXECUTORIU EUROPEAN

8585

Articolul 5

Eliminarea procedurii de exequatur

O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.

Articolul 6

Condițiile de certificare ca titlu executoriu european

(1) O hotărâre judecătorească privind o creanță necontestată pronunțată într-un stat membru este certificată, la cererea adresată în orice moment instanței de origine, ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(a) hotărârea este executorie în statul membru de origine;

(b) hotărârea nu este incompatibilă cu dispozițiile în materie de competență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 capitolul II secțiunile 3 și 6;

(c) procedura judiciară din statul membru de origine a îndeplinit cerințele prevăzute de capitolului III în cazul unei creanțe necontestate în sensul articolului 3 alineatul (1) literele (b) sau (c); și

(d) hotărârea a fost pronunțată în statul membru în care debitorul își are domiciliul în sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, în cazul:

- în care este vorba de o creanță necontestată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament; și

- în care aceasta se raportează la un contract încheiat de o persoană, consumatorul, pentru o utilizare care se poate considera ca fiind străină de activitatea sa profesională; și

- în care debitorul este consumatorul.

(2) În cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s-a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul tip prevăzut în anexa IV.

(3) Fără a aduce atingere articolului 12 alineatul (2), în cazul în care s-a hotărât, ca urmare a unei acțiuni introduse împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, se eliberează un certificat de înlocuire, pe bază de cerere adresată în orice moment, utilizând formularul tip prevăzut în anexa V, în cazul în care respectiva hotărâre pronunțată în calea de atac este executorie în statul membru de origine.

Articolul 7

Cheltuielile de judecată

În cazul în care o hotărâre judecătorească cuprinde o hotărâre executorie privind cheltuielile de judecată, inclusiv dobânzile, aceasta se certifică, de asemenea, ca titlu executoriu european în ceea ce privește cheltuielile cu excepția cazului în care, în cursul procedurii în justiție, debitorul s-a opus în mod special obligației sale de a-și asuma cheltuielile respective, în conformitate cu legislația statului membru de origine.

Articolul 8

Certificatul de titlu executoriu european parțial

8686

În cazul în care numai anumite părți din hotărâre sunt conforme cu cerințele prezentului regulament, se eliberează un certificat de titlu executoriu european parțial pentru aceste părți.

Articolul 9

Eliberarea certificatului de titlu executoriu european

(1) Certificatul de titlu executoriu european se eliberează utilizând formularului tip prevăzut în anexa I.

(2) Certificatul de titlu executoriu european se completează în limba hotărârii judecătorești.

Articolul 10

Rectificarea sau retragerea certificatului de titlu executoriu european

(1) Pe bază de cerere adresată instanței judecătorești de origine, certificatul de titlu executoriu european este

(a) rectificat, în cazul în care, ca urmare a unei erori materiale, există o neconcordanță între hotărâre și certificat;

(b) retras, în cazul în care este evident că certificatul a fost eliberat în mod neîntemeiat, având în vedere cerințele prevăzute de prezentul regulament.

(2) Legislația statului membru de origine se aplică rectificării și retragerii certificatului de titlu executoriu european.

(3) Rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european se poate solicita utilizând formularul tip prevăzut în anexa VI.

(4) Eliberarea unui certificat de titlu executoriu european nu poate fi supusă nici unei căi de atac.

Articolul 11

Efectele certificatului de titlu executoriu european

Certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.

CAPITOLUL III

STANDARDE MINIME APLICABILE PROCEDURILOR PRIVIND CREANȚELE NECONTESTATE

Articolul 12

Domeniul de aplicare a normelor minime

(1) O hotărâre privind o creanță necontestată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) sau (c) nu poate fi certificată ca titlu executoriu european decât dacă procedura judiciară din statul membru de origine a îndeplinit condițiile de procedură menționate de prezentul capitol.

(2) Același condiții se aplică și eliberării certificatului de titlu executoriu european sau certificatului de înlocuire în sensul articolului 6 alineatul (3), unei hotărâri pronunțate ca urmare a unei acțiuni intentate împotriva altei hotărâri în cazul în care, la momentul pronunțării hotărârii în calea de atac, erau îndeplinite condițiile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) sau (c).

Articolul 13

Notificarea sau comunicarea însoțită de confirmarea de primire de către debitor

8787

(1) Actul sesizare a instanței sau un act echivalent poate fi notificat sau comunicat debitorului prin una din următoarele căi: (a) notificare sau comunicare personală, debitorul semnând o confirmare de primire cu data primirii;

(b) notificare sau comunicare personală utilizând un document semnat de persoana competentă care a efectuat notificarea sau comunicarea, specificând că debitorul a primit actul sau că a refuzat să-l primească fără nici un motiv legitim, precum și data la care actul a fost notificat sau comunicat;

(c) notificare sau comunicare pe cale poștală, debitorul semnând și trimițând o confirmare de primire cu data primirii;

(d) notificare sau comunicare pe cale electronică, precum faxul sau poșta electronică, debitorul semnând și trimițând o confirmare de primire cu data primirii.

(2) Orice citație în vederea prezentării poate fi notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu alineatul (1) sau verbal în cursul unei ședințe anterioare privind aceeași creanță și consemnată în procesul verbal al respectivei ședințe.

Articolul 14

Notificarea sau comunicarea neînsoțită de confirmarea primirii sale de către debitor

(1) Actul sesizare a instanței sau un act echivalent, precum și orice citație în vederea prezentării poate fi notificat sau comunicat debitorului, de asemenea, prin una din următoarele căi:

(a) notificare sau comunicare personală, la adresa personală a debitorului, către persoanele care locuiesc la aceeași adresă cu acesta sau angajate la această adresă;

(b) în cazul în care debitorul este un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau o persoană juridică, notificarea sau comunicarea personală, la incintele comerciale ale debitorului, către persoanele angajate de către debitor;

(c) depunerea actului în cutia poștală a debitorului;

(d) depunerea actului la oficiul poștal sau la o autoritate publică competentă și comunicarea scrisă a acestei depuneri în cutia poștală a debitorului, cu condiția ca respectiva comunicare scrisă să menționeze clar natura judiciară a actului sau faptul că valorează notificare sau comunicare și are ca efect curgerea termenelor;

(e) pe cale poștală, fără dovada prevăzută în alineatul (3), atunci când debitorul are o adresă în statul membru de origine;

(f) prin mijloace electronice, cu confirmare de primire automată, cu condiția ca debitorul să fi acceptat în prealabil, în mod expres, prezentul mod de notificare sau comunicare.

(2) În sensul prezentului regulament, notificarea sau comunicarea în temeiul alineatului (1) nu se admite în cazul în care adresa debitorului nu este cunoscută cu certitudine.

(3) Notificarea sau comunicarea unui act în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(d) se atestă prin:

(a) un act semnat de persoana competentă care a efectuat înștiințarea sau notificarea menționând următoarele elemente:

(i) modul de notificare sau de comunicare utilizat;

8888

(ii) data notificării sau comunicării și (iii) în cazul în care actul a fost notificat sau comunicat unei alte persoane decât debitorul, numele acestei persoane și legătura sa cu debitorul,

sau

(b) o confirmare de primire emanând de la persoana care a primit notificarea sau comunicarea, pentru aplicarea alineatului (1) literele (a) și (b).

Articolul 15

Notificarea sau comunicarea către reprezentanții debitorului

Notificarea sau comunicarea conformă cu articolul 13 sau cu articolul 14 poate fi făcută, de asemenea, unui reprezentant al debitorului.

Articolul 16

Informarea în bună și cuvenită formă a debitorului cu privire la creanță

Pentru a garanta că debitorul este informat în bună și cuvenită formă cu privire la creanță, actul de sesizare a instanței sau actul echivalent trebuie să cuprindă următoarele informații:

(a) numele și adresele părților;

(b) valoarea creanței;

(c) în cazul în care se percep dobânzi, rata dobânzii și perioada pentru care se percep aceste dobânzi, cu excepția cazului în care dobânzile legale se adaugă automat principalului în temeiul legislației statului membru de origine;

(d) o declarație cu privire la cauza cererii.

Articolul 17

Informarea în bună și cuvenită formă a debitorului cu privire la formalitățile procedurale care trebuie îndeplinite pentru contestarea creanței

Următoarele elemente trebuie să reiasă clar din actul de sesizare a instanței, din actul echivalent, din orice citație în vederea prezentării sau din documentele care le însoțesc:

(a) cerințele procedurale care trebuie îndeplinite pentru contestarea creanței, inclusiv termenele prevăzute pentru contestarea sa în scris sau, după caz, data ședinței, numele și adresa instituției căreia trebuie adresat răspunsul sau, după caz, în fața căreia trebuie să se prezinte debitorul, precum și necesitatea de a fi reprezentat de un avocat atunci când acest lucru este obligatoriu;

(b) consecințele lipsei de obiecții sau ale neprezentării, în special, după caz, posibilitatea pronunțării unei hotărâri sau a unei proceduri de executare a acesteia împotriva debitorului și obligația privind cheltuielile de judecată.

Articolul 18

Moduri de remediere a nerespectării standardelor minime

(1) În cazul în care procedura din statul membru de origine nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 13-17, se remediază nerespectarea acestor cerințe, iar o hotărâre poate fi certificată ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(a) hotărârea a fost notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu articolul 13 sau cu articolul 14;

(b) debitorul a avut posibilitatea să conteste hotărârea printr-o acțiune care prevede o revizuire completă, iar acesta a fost informat în mod corespunzător

8989

în hotărâre sau în documentul însoțitor cu privire la cerințele procedurale privind calea de atac, inclusiv numele și adresa instituției la care trebuie introdusă calea de atac și, după caz, termenele și

(c) debitorul a omis introducerea unei acțiuni împotriva hotărârii în conformitate cu normele de procedură relevante.

(2) În cazul în care procedura din statul membru de origine nu îndeplinește cerințele menționate la articolul 13 sau la articolul 14, se remediază nerespectarea acestor prevederi în cazul în care se dovedește, prin atitudinea debitorului în cursul procedurii judiciare, că acesta a primit personal actul care trebuia notificat sau comunicat, în timp util pentru a-și putea pregăti apărarea.

Articolul 19

Standarde minime pentru revizuire în cazuri excepționale

(1) Fără a aduce atingere articolelor 13-18, o hotărâre judecătorească poate fi certificată ca titlu executoriu european numai în cazul în care debitorul are dreptul, în temeiul legislației statului membru de origine, de a solicita o revizuire a hotărârii în cauză, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) (i) actul de sesizare a instanței sau un act echivalent sau, după caz, citația în vederea prezentării a fost notificată sau comunicată prin una din modalitățile prevăzute la articolul 14, și

(ii) notificarea sau comunicarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-și pregătească apărarea, fără să aibă vreo vină în acest sens;

sau

(b) debitorul a fost împiedicat să conteste creanța din motive de forță majoră sau ca urmare a unor circumstanțe extraordinare, fără să aibă vreo vină în acest sens,

cu condiția ca acesta să acționeze rapid în ambele cazuri.

(2) Prezentul articol nu aduce atingere posibilității pe care le au statele membre de a permite o revizuire a hotărârii judecătorești în condiții mai favorabile decât cele prevăzute la alineatul (1).

CAPITOLUL IV

EXECUTAREA

Articolul 20

Procedura de executare

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare.

O hotărâre judecătorească certificată ca titlu executoriu european se execută în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare.

(2) Creditorul se obligă să furnizeze autorităților însărcinate cu executarea din statul membru de executare:

(a) o copie a hotărârii, care întrunește condițiile necesare pentru a-i stabili autenticitatea;

(b) o copie a certificatului de titlu executoriu european, care întrunește condițiile necesare pentru a-i stabili autenticitatea și

(c) după caz, o transcriere a certificatului de titlu executoriu european sau o traducere a acestuia în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care respectivul stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba

9090

oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare a locului în care se solicită executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare va declara că o poate accepta. Fiecare stat membru poate indica limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) instituțiilor Comunității Europene, altele decât a(le) sa (sale), în care acesta acceptă ca certificatul să fie completat. Traducerea este certificată pentru conformitate de o persoană autorizată în acest sens în unul din statele membre.

(3) Nici o cauțiune, nici o garanție, oricare ar fi denumirea, nu poate fi impusă, din cauza calității de resortisant al unui stat terț sau din lipsa domiciliului sau reședinței în statul membru de executare, părții care solicită executarea într-un stat membru a unei hotărâri certificate ca titlu executoriu european în alt stat membru.

Articolul 21

Refuzul executării

(1) La cererea debitorului, executarea este refuzată de către instanța competentă din statul membru de executare în cazul în care hotărârea certificată ca executoriu european este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată anterior în orice stat membru sau într-o țară terță atunci când:

(a) hotărârea anterioară s-a pronunțat între aceleași părți într-un litigiu având aceeași cauză și

(b) hotărârea anterioară s-a pronunțat în statul membru de executare sau a întrunit condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru de executare și

(c) ireconciabilitatea hotărârilor nu a fost și nu ar fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

(2) Hotărârea judecătorească sau certificarea sa ca titlu executoriu european nu poate face, în nici un caz, obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.

Articolul 22

Acordurile cu țările terțe

Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor prin care statele membre s-au angajat, înaintea intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în temeiul articolului 59 din Convenția de la Bruxelles privind competența și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, să nu recunoască o hotărâre pronunțată, în special într-un alt stat contractant parte la convenția respectivă, împotriva unui pârât care își are domiciliul sau reședința obișnuită într-o țară terță atunci când, într-un caz prevăzut la articolul 4 din această convenție, hotărârea nu s-a putut întemeia decât pe o competență menționată la articolul 3 al doilea paragraf din aceeași convenție.

Articolul 23

Suspendarea sau limitarea executării

În cazul în care debitorul:

- a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul articolului 19, sau

- a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu articolul 10,

instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului:

(a) să limiteze procedura de executare la măsuri asiguratorii; sau

9191

(b) să condiționeze executarea de constituirea unei garanții pe care aceasta o stabilește; sau (c) în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare.

CAPITOLUL V

TRANZACȚIILE JUDICIARE ȘI ACTELE AUTENTICE

Articolul 24

Tranzacțiile judiciare

(1) O tranzacție judiciară privind o creanță în sensul articolului 4 alineatul (2), aprobată de către o instanță judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe în cursul unei proceduri judiciare și executorii în statul membru în care a fost aprobată sau încheiată, este, pe bază de cerere adresată instanței prin care a fost aprobată sau în fața căreia a fost încheiată, certificată ca titlu executoriu european utilizând formularul tip prevăzut în anexa II.

(2) O tranzacție judiciară certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine se execută în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la forța sa executorie.

(3) Dispozițiile capitolului II, cu excepția articolului 5, articolului 6 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (1) și ale capitolului IV, cu excepția articolului 21 alineatul (1) și articolului 22, se aplică în mod corespunzător.

Articolul 25

Actele autentice

(1) Un act autentic privind o creanță în sensul articolului 4 alineatul (2), executoriu într-un stat membru, este, pe bază de cerere adresată autorității desemnate de statul membru de origine, certificat ca titlu executoriu european utilizând formularul tip prevăzut în anexa III.

(2) Un act autentic certificat ca titlu executoriu european în statul membru de origine se execută în celelalte state membre fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibilă opoziția la forța sa executorie.

(3) Dispozițiile capitolului II, cu excepția articolului 5, articolului 6 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (1) și ale capitolului IV, cu excepția articolului 21 alineatul (1) și articolului 22, se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚIE TRANZITORIE

Articolul 26

Dispoziție tranzitorie

Prezentul regulament nu se aplică decât hotărârilor judecătorești pronunțate, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite sau înregistrate ulterior intrării în vigoare a prezentului regulament.

CAPITOLUL VII

RAPORTURILE CU ALTE INSTRUMENTE COMUNITARE

Articolul 27

Raporturi cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001

Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității de a solicita recunoașterea și executarea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001, a unei hotărâri judecătorești, a unei tranzacții judiciare sau a unui act autentic privind o creanță necontestată.

9292

Articolul 28 Raporturi cu Regulamentul (CE) nr. 1348/2000

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE ȘI GENERALE

Articolul 29

Informații privind procedurile de executare și autoritățile

Statele membre colaborează în vederea asigurării informării publicului și a mediilor profesionale privind:

(a) modalitățile și procedurile de executare în statele membre; și

(b) autoritățile competente în materie de executare în statele membre,

în special prin intermediul Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială instituită în conformitate cu Decizia 2001/470/CE [9].

Articolul 30

Informații privind căile de atac, regimul lingvistic și autoritățile

(1) Statele membre notifică Comisia cu privire la:

(a) procedurile de rectificare și de retragere prevăzute la articolul 10 alineatul (2) și procedura de revizuire prevăzută la articolul 19 alineatul (1);

(b) regimul lingvistic acceptat în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (c);

(c) listele cu autorități prevăzute la articolul 25;

și toate modificările ulterioare ale acestora.

(2) Comisia pune la dispoziția publicului informațiile notificate în conformitate cu alineatul (1) prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europeneși prin orice alt mijloc corespunzător.

Articolul 31

Modificări ale anexelor

Orice modificare a formularelor tip prevăzute în anexe se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 32 alineatul (2).

Articolul 32

Comitet

(1) Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 3 și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 33

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 21 ianuarie 2005.

9393

Se aplică de la 21 octombrie 2005, cu excepția articolelor 30, 31 și 32, care se aplică de la 21 ianuarie 2005. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasburg, 21 aprilie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. Cox

Pentru Consiliu

Președintele

D. Roche

[1] JO C 203 E, 27.8.2002, p. 86.

[2] JO C 85, 8.4.2003, p. 1.

[3] Avizul Parlamentului European din 8 aprilie 2003 (JO C 64 E, 12.3.2004, p. 79), Poziția comună a Consiliului din 6.2.2004 (nepublicată în Jurnalul Oficial până la această dată) și Poziția Parlamentului European din 30.3.2004 (nepublicată în Jurnalul Oficial până la această dată).

[4] JO C 19, 23.1.1999, p. 1.

[5] JO C 12, 15.1.2001, p. 1.

[6] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (JO L 225, 22.8.2002, p. 13).

[7] JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

[8] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[9] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

--------------------------------------------------

20040421

ANEXA I

CERTIFICAT DE TITLU EXECUTORIU EUROPEAN – HOTĂRÂRE

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20040421

ANEXA II

CERTIFICAT DE TITLU EXECUTORIU EUROPEAN – TRANZACȚIE JUDICIARĂ

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

9494

20040421 ANEXA III

CERTIFICAT DE TITLU EXECUTORIU EUROPEAN – ACT AUTENTIC

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20040421

ANEXA IV

CERTIFICAT CARE PRECIZEAZĂ CĂ HOTĂRÂREA NU MAI ESTE EXECUTORIE SAU CĂ I-A FOST LIMITAT CARACTERUL EXECUTORIU [articolul 6 alineatul (2)]

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20040421

ANEXA V

CERTIFICAT DE ÎNLOCUIRE A TITLULUI EXECUTORIU EUROPEAN CA URMARE A EXERCITĂRII UNEI CĂI DE ATAC [articolul 6 alineatul (3)]

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20040421

ANEXA VI

CERERE DE RECTIFICARE SAU DE RETRAGERE A CERTIFICATULUI DE TITLU EXECUTORIU EUROPEAN [articolul 10 alineatul (3)]

+++++ TIFF +++++

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

Gestionat de Oficiul pentru Publicaţii

9595

3c

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată


32006R1896 Jurnalul Oficial L 399 , 30/12/2006 p. 0001 - 0032

20061212

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

din 12 decembrie 2006

de instituire a unei proceduri europene de somație de plată


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei,


hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [2],

întrucât:

(1) Comunitatea și-a propus ca obiectiv menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spațiu, Comunitatea trebuie să adopte, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă care au o incidență transfrontalieră și care sunt necesare bunei funcționări a pieței interne.

(2) În conformitate cu articolul 65 litera (c) din tratat, aceste măsuri trebuie să includă eliminarea obstacolelor din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, favorizând, în cazul în care este necesar, compatibilitatea normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.

(3) Consiliul European reunit la Tampere la 15 și 16 octombrie 1999 a invitat Consiliul și Comisia să elaboreze noi acte normative privind aspecte care contribuie la facilitarea cooperării judiciare și la sporirea accesului la justiție și a menționat explicit, în acest context, somațiile de plată.

(4) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program comun de măsuri al Consiliului și Comisiei pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială [3]. Programul prevede posibilitatea stabilirii unei proceduri specifice, uniforme sau armonizate în cadrul Comunității pentru obținerea unei hotărâri judecătorești în anumite domenii, în special în domeniul creanțelor necontestate. Acest demers a fost continuat prin Programul de la Haga, adoptat de către Consiliul European la 5 noiembrie 2004, care a invitat la continuarea în mod activ a eforturilor referitoare la procedura europeană de somație de plată.

(5) La 20 decembrie 2002, Comisia a adoptat o Carte Verde cu privire la o procedură europeană de somație de plată și privind măsuri de simplificare și accelerare a litigiilor cu privire la cererile cu valoare redusă. Publicarea acestei Cărți Verzi a lansat consultări referitoare la obiectivele și caracteristicile posibile ale unei proceduri europene uniforme sau armonizate de recuperare a creanțelor necontestate.

9999

(6) Recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor cu privire la care nu există nici un litigiu în desfășurare are o importanță primordială pentru operatorii economici din Uniunea Europeană, deoarece întârzierile la plată constituie una din principalele cauze de insolvență, care amenință continuitatea activității întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, și provoacă pierderea a numeroase locuri de muncă.

(7) Toate statele membre încearcă să abordeze problema procedurilor colective de recuperare de creanțe necontestate, în majoritatea statelor prin intermediul unei proceduri simplificate de somație de plată, dar atât conținutul legislației naționale cât și eficacitatea procedurilor interne variază considerabil. De asemenea, procedurile existente în prezent sunt adesea fie inadmisibile, fie nepractice în litigiile transfrontaliere.

(8) Barierele în calea accesului la o justiție eficientă care rezultă din această situație în litigiile transfrontaliere, precum și denaturarea concurenței în cadrul pieței interne din cauza dezechilibrelor în funcționarea instrumentelor procedurale puse la dispoziția creditorilor în diferite state membre, fac necesară o legislație comunitară care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

(9) Scopul prezentului regulament este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate, prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată, și de a asigura libera circulație a somațiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu mai este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.

(10) Procedura instituită de prezentul regulament ar trebui să constituie un instrument complementar și facultativ pentru reclamant, care este în continuare liber să recurgă la o procedură prevăzută de legislația națională. În consecință, prezentul regulament nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației naționale.

(11) Procedura ar trebui să se bazeze cât mai mult posibilul pe utilizarea unor formulare tip pentru orice comunicare între instanță și părți pentru a facilita desfășurarea procedurii și a permite utilizarea procesării automate a datelor.

(12) Atunci când hotărăsc ce instanțe sunt competente să emită o somație europeană de plată, statele membre ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitatea garantării accesului la justiție.

(13) Reclamantul ar trebui să fie obligat să furnizeze, în cererea de somație europeană de plată, informații suficiente pentru identificarea și justificarea clară a creanței astfel încât să permită pârâtului să decidă în cunoștință de cauză fie să se opună acesteia, fie să nu o conteste.

(14) În acest context, reclamantul ar trebui să fie obligat să includă o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței. În acest scop, formularul de cerere ar trebui să cuprindă o listă cât mai exhaustivă posibil a elementelor de probă prezentate în mod obișnuit în sprijinul creanțelor pecuniare.

(15) Introducerea unei cereri de somație europeană de plată ar trebui să atragă după sine plata oricăror cheltuielilor de judecată aplicabile.

(16) Instanța ar trebui să examineze cererea, inclusiv problema competenței și descrierea elementelor de probă, pe baza informațiilor furnizate în formularul de cerere. Acest lucru ar permite instanței să examineze prima facie temeinicia cererii și, printre altele, să respingă cererile vădit nefondate sau inadmisibile. Această examinare nu ar trebui să fie neapărat efectuată de către un judecător.

100100

(17) Respingerea cererii nu poate fi atacată în recurs. Cu toate acestea, nu este exclusă o eventuală reexaminare a hotărârii care respinge cererea la același nivel de jurisdicție în conformitate cu legislația națională.

(18) Somația europeană de plată ar trebui să informeze pârâtul că poate plăti reclamantului suma stabilită sau poate face opoziție în termen de treizeci de zile în cazul în care intenționează să conteste creanța. Pârâtul ar trebui să primească de la reclamant informații complete privind creanța și, de asemenea, ar trebui să fie prevenit în legătură cu valoarea juridică a somației europene de plată și, în special, în legătură cu consecințele pe care le-ar avea necontestarea creanței.

(19) Având în vedere diferențele între normele de procedură civilă din statele membre și în special cele care reglementează comunicarea și notificarea actelor, este necesar să se dea o definiție precisă și detaliată a standardelor minime care ar trebui să se aplice în cadrul procedurii europene a somației de plată. În special, în ceea ce privește respectarea acestor standarde, nu ar trebui să fie considerată suficientă o modalitate de comunicare sau de notificare a somației europene de plată bazată pe o ficțiune juridică.

(20) Toate modalitățile de comunicare și notificare prevăzute la articolele 13 și 14 se caracterizează fie printr-o certitudine absolută (articolul 13), fie printr-un grad ridicat de probabilitate (articolul 14), că actul comunicat sau notificat a parvenit celui căruia îi este destinat.

(21) Notificarea sau comunicarea personală adresată altor persoane decât pârâtul, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) literele (a) și (b) ar trebui să fie considerată conformă cerințelor acestor dispoziții numai în cazul în care persoanele respective au primit/acceptat efectiv somația europeană de plată.

(22) Articolul 15 ar trebui să se aplice situațiilor în care pârâtul nu se poate reprezenta singur în instanță, de exemplu în cazul unei persoane juridice, și în care este desemnată prin lege o persoană abilitată să îl reprezinte, precum și situațiilor în care pârâtul a autorizat o altă persoană, în special un avocat, să îl reprezinte în procedura judiciară respectivă.

(23) Pentru a face opoziție, pârâtul poate utiliza formularul tip stabilit de către prezentul regulament. Cu toate acestea, instanțele ar trebui să ia în considerare orice altă formă scrisă de opoziție în cazul în care aceasta este exprimată cu claritate.

(24) O opoziție prezentată în termenul prevăzut ar trebui să pună capăt procedurii europene a somației de plată și să ducă la trecerea automată a litigiului la procedura civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres oprirea procedurii în această eventualitate. În sensul prezentului regulament, conceptul de "procedură civilă de drept comun" nu ar trebui să fie neapărat interpretat în conformitate cu legislația națională.

(25) După expirarea termenului prevăzut pentru a face opoziție, pârâtul ar trebui să aibă dreptul, în anumite cazuri excepționale, să ceară o reexaminare a somației europene de plată. Dreptul de a solicita o reexaminare în circumstanțe excepționale nu ar trebui să însemne că pârâtul dispune de o a doua posibilitate de a se opune creanței. În cursul procedurii de reexaminare, evaluarea temeiniciei creanței ar trebui să se limiteze la examinarea motivelor care decurg din circumstanțele excepționale invocate de pârât. Celelalte circumstanțe excepționale ar putea în special include cazul în care somația europeană de plată se întemeia pe informații false furnizate în formularul de cerere.

(26) Cheltuielile de judecată prevăzute la articolul 25 nu ar trebui să includă, de exemplu, onorariul avocatului sau cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor în cazul în care aceasta este efectuată de o altă entitate decât o instanță.

101101

(27) O somație europeană de plată emisă într-un stat membru și care a devenit executorie ar trebui să fie considerată, în scopul executării, ca și cum ar fi fost emisă în statul membru în care este solicitată executarea. Încrederea reciprocă în administrarea justiției în statele membre face ca o instanță dintr-un stat membru să poate considera că sunt îndeplinite toate condițiile de emitere a unei somații europene de plată pentru a permite executarea somației în toate celelalte state membre fără un control judecătoresc privind aplicarea corectă a normelor minime de procedură în statul membru în care somația trebuie să fie executată. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, în special standardelor minime stabilite la articolul 22 alineatele (1) și (2) și la articolul 23, procedurile de executare a somației europene de plată ar trebui să fie în continuare reglementate de legislația națională. (28) Pentru calcularea termenelor ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor [4]. Este necesar ca pârâtul să fie informat cu privire la aceasta și cu privire la faptul că se vor lua în considerare zilele nelucrătoare din statul membru în care se află instanța care emite somația europeană de plată.

(29) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui mecanism rapid și uniform de recuperare a creanțelor pecuniare necontestate în toată Uniunea Europeană, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunile și efectele regulamentului, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei [5].

(31) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(32) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică,


Articolul 1

Obiectul

(1) Prezentul regulament are drept obiect:

(a) simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată;

și

(b) asigurarea liberei circulații a somațiilor europene de plată în toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării.

102102

(2) Prezentul regulament nu împiedică reclamantul să-și valorifice o creanță în sensul articolului 4 recurgând la o altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru sau de legislația comunitară.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanței. Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă, nici răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice (acta jure imperii).

(2) Sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament:

(a) regimurile matrimoniale, testamentele și succesiunile;

(b) falimentele, concordatele și alte proceduri similare;

(c) asigurările sociale;

(d) creanțele care decurg din obligații necontractuale, cu excepția situațiilor în care

(i) acestea au făcut obiectul unui acord între părți sau există o recunoaștere a datoriei;

sau

(ii) acestea se referă la datorii lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui bun;

(3) În sensul prezentului regulament, prin "stat membru" se înțelege toate statele membre cu excepția Danemarcei.

Articolul 3

Litigii transfrontaliere

(1) În sensul prezentului regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanței sesizate.

(2) Domiciliul se determină în conformitate cu articolele 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2002 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială [6].

(3) Momentul la care se apreciază caracterul transfrontalier al unui litigiu este cel la care se introduce cererea de somație europeană de plată în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 4

Procedura europeană de somație de plată

Se instituie o procedură europeană de somație de plată pentru recuperarea creanțelor pecuniare lichide și exigibile la data la care se introduce cererea de somație europeană de plată.

Articolul 5

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1. prin "stat membru de origine" se înțelege statul membru în care se emite o somație europeană de plată;

103103

2. prin "stat membru de executare" se înțelege statul membru în care se solicită executarea unei somații europene de plată;

3. prin "instanță" se înțelege orice autoritate a unui stat membru care este competentă în ceea ce privește somațiile europene de plată sau în orice altă materie conexă;

4. prin "instanță de origine" se înțelege instanța care emite o somație europeană de plată.

Articolul 6

Competența

(1) În sensul aplicării prezentului regulament, competența se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie, în special regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care creanța se referă la un contract încheiat de către o persoană, consumatorul, pentru o folosință care ar putea fi considerată ca neavând legătură cu activitatea profesională a acestuia și în cazul în care acest consumator este pârâtul, competența aparține numai instanțelor din statul membru în care pârâtul își are domiciliul, în sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Articolul 7

Cererea de somație europeană de plată

(1) Cererea de somație europeană de plată se introduce utilizându-se formularul tip A din anexa I.

(2) Cererea conține următoarele elemente:

(a) numele și adresa părților și, după caz, ale reprezentanților acestora, precum și ale instanței sesizate;

(b) valoarea creanței, în special principalul și, după caz, dobânzile, penalitățile contractuale și costurile;

(c) în cazul în care se cer dobânzi la creanță, rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepția cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislației statului membru de origine;

(d) cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;

(e) o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;

(f) temeiul competenței;

și

(g) caracterul transfrontalier al litigiului în sensul articolului 3.

(3) În cerere, reclamantul declară că după cunoștința sa informațiile furnizate sunt exacte și recunoaște că orice declarație falsă intenționată riscă să atragă sancțiunile prevăzute de legislația statului membru de origine.

(4) Reclamantul poate informa instanța, într-un apendice anexat cererii, că se opune trecerii la procedura civilă de drept comun în conformitate cu articolul 17 în cazul în care pârâtul face opoziție. Reclamantul păstrează posibilitatea de a informa instanța ulterior în acest sens, dar în orice caz înainte de emiterea somației de plată.

(5) Cererea se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

104104

(6) Cererea se semnează de către reclamant sau, după caz, de către reprezentantul acestuia. Atunci când cererea se introduce pe cale electronică în conformitate cu alineatul (5), aceasta se semnează în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice [7]. Această semnătură este recunoscută în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare. Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori. Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme.

Articolul 8

Examinarea cererii

Instanța sesizată cu o cerere de somație europeană de plată examinează, în cel mai scurt termen și bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2, 3, 4, 6 și 7 și dacă cererea apare a fi întemeiată. Această examinare poate fi efectuată cu ajutorul unei proceduri automatizate.

Articolul 9

Completări și rectificări

(1) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 7, instanța dă reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice cererea, cu excepția cazului în care aceasta este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă. În acest scop, instanța utilizează formularul tip B din anexa II.

(2) Atunci când instanța cere reclamantului să completeze sau să rectifice cererea, aceasta stabilește un termen pe care îl consideră corespunzător având în vedere circumstanțele. Instanța poate proroga acest termen în cazul în care consideră util acest lucru.

Articolul 10

Modificarea cererii

(1) În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 8 sunt îndeplinite numai pentru o parte a cererii, instanța informează reclamantul cu privire la aceasta utilizând formularul tip C din anexa III. Reclamantul este invitat să accepte sau să refuze o propunere de somație europeană de plată pentru suma stabilită de instanță și este informat cu privire la consecințele deciziei sale. Reclamantul răspunde trimițând înapoi formularul tip C pe care i l-a adresat instanța în termenul stabilit de aceasta în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(2) În cazul în care reclamantul acceptă propunerea instanței, instanța emite o somație europeană de plată, în conformitate cu articolul 12, pentru partea din cerere care a fost acceptată de reclamant. Urmările care decurg din aceasta pentru restul cererii inițiale sunt reglementate de legislația națională.

(3) În cazul în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză propunerea acesteia, instanța respinge în întregime cererea de somație europeană de plată.

Articolul 11

Respingerea cererii

(1) Instanța respinge cererea în cazul în care:

(a) nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2, 3, 4, 6 și 7;

105105

sau (b) cererea este vădit nefondată;

sau

(c) reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță în conformitate cu articolul 9 alineatul (2);

sau

(d) reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță sau refuză propunerea instanței, în conformitate cu articolul 10.

Reclamantul este informat cu privire la motivele respingerii prin formularul tip D din anexa IV.

(2) Respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs.

(3) Respingerea cererii nu îl împiedică pe reclamant să-și valorifice creanța printr-o nouă cerere de somație europeană de plată sau prin orice altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru.

Articolul 12

Emiterea unei somații europene de plată

(1) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8, instanța emite somația europeană de plată în cel mai scurt termen și în principiu în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din anexa V.

În calculul termenului de treizeci de zile nu este cuprins și termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea.

(2) Somația europeană de plată se emite împreună cu o copie a formularului de cerere. Aceasta nu cuprinde informațiile furnizate de reclamant în apendicele 1 și 2 ale formularului tip A.

(3) În somația europeană de plată, pârâtul estre informat cu privire la posibilitatea:

(a) de a plăti reclamantului suma care este menționată în somația de plată;

sau

(b) de a se opune somației de plată făcând opoziție la instanța de origine, opoziție care trebuie trimisă în termen de treizeci de zile de la data la care i s-a comunicat sau notificat somația.

(4) În conformitate cu somația europeană de plată, pârâtul este informat că:

(a) somația a fost emisă numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant și nu a fost verificată de către instanță;

(b) somația va deveni executorie cu excepția cazului în care s-a făcut opoziție la instanță, în conformitate cu articolul 16;

(c) atunci când s-a făcut opoziție procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

(5) Instanța se asigură că somația de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională, potrivit modalităților conforme standardelor minimale stabilite la articolele 13, 14 și 15.

Articolul 13

Comunicarea sau notificarea însoțită de confirmarea de primire de către pârât

106106

Somația europeană de plată poate fi comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri: (a) comunicare sau notificare personală, pârâtul semnând o confirmare de primire care conține data primirii;

(b) comunicare sau notificare personală printr-un document semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea, cu mențiunea că pârâtul a primit actul sau că a refuzat să îl primească fără niciun motiv legitim, precum și cu data la care a fost comunicat sau notificat actul;

(c) comunicare sau notificare prin poștă, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii;

(d) comunicare sau notificare prin mijloace electronice, cum ar fi faxul sau poșta electronică, pârâtul semnând și trimițând înapoi o confirmare de primire care conține data primirii.

Articolul 14

Comunicarea sau notificarea neînsoțită de confirmarea de primire de către pârât

(1) Somația europeană de plată poate fi, de asemenea, comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislația națională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea, într-unul din următoarele moduri:

(a) comunicare sau notificare personală, la adresa personală a pârâtului, unor persoane care locuiesc la aceeași adresă ca acesta sau care sunt angajate la această adresă;

(b) în cazul în care pârâtul este un lucrător care desfășoară o activitate independentă sau o persoană juridică, comunicare sau notificare personală, în localurile comerciale ale pârâtului, unor persoane angajate ale pârâtului;

(c) depunerea somației în cutia poștală a pârâtului;

(d) depunerea somației la un oficiu poștal sau la autoritatea publică competentă și comunicare scrisă cu privire la această depunere în cutia poștală a pârâtului, cu condiția ca această comunicare scrisă să menționeze clar natura juridică a actului sau faptul că este echivalentă cu o notificare sau comunicare și că de la această dată încep să curgă termenele;

(e) prin poștă fără dovada prevăzută la alineatul (3), atunci când pârâtul este domiciliat în statul membru de origine;

(f) prin mijloace electronice cu confirmare de primire automată, cu condiția ca pârâtul să fi acceptat expres în prealabil acest mod de comunicare sau notificare.

(2) În sensul prezentului regulament, comunicarea sau notificarea în temeiul alineatului (1) nu este admisă în cazul în care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine.

(3) Comunicarea sau notificarea în conformitate cu alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) este atestată de:

(a) un act semnat de persoana competentă care a efectuat comunicarea sau notificarea cu menționarea următoarelor elemente:

(i) modalitatea de comunicare sau de notificare utilizată,

și

(ii) data comunicării sau a notificării,

107107

și (iii) atunci când somația de plată a fost comunicată sau notificată unei alte persoane decât pârâtul, numele acestei persoane și legătura acesteia cu pârâtul,

sau

(b) o confirmare de primire de la persoana care a primit comunicarea sau notificarea, în temeiul alineatului (1) literele (a) și (b).

Articolul 15

Comunicarea sau notificarea unui reprezentant

Comunicarea sau notificarea în temeiul articolelor 13 sau 14 se poate face, de asemenea, unui reprezentant al pârâtului.

Articolul 16

Opoziția la somația europeană de plată

(1) Pârâtul poate face opoziție la somația europeană de plată la instanța de origine utilizând formularul tip F din anexa VI care îi este transmis odată cu somația europeană de plată.

(2) Opoziția se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somației către pârât.

(3) Pârâtul indică în opoziție că el contestă creanța fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestații.

(4) Opoziția se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

(5) Opoziția se semnează de către pârât sau, după caz, de către reprezentantul acestuia. Atunci când opoziția se introduce pe cale electronică în conformitate cu alineatul (4), aceasta se semnează în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE. Această semnătură se recunoaște în statul membru de origine fără a putea fi supusă unor condiții suplimentare.

Cu toate acestea, această semnătură electronică nu este necesară în cazul și în măsura în care instanțele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem electronic de comunicații accesibil unui grup dat de utilizatori certificați înscriși în prealabil și care permite o identificare sigură a acestor utilizatori. Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de sisteme.

Articolul 17

Efectele opoziției

(1) În cazul în care s-a făcut opoziție în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Atunci când reclamantul și-a valorificat creanța recurgând la procedura europeană a somației de plată, nicio dispoziție a legislației naționale nu aduce atingere poziției sale în cursul procedurii civile de drept comun ulterioare.

(2) Trecerea la procedura civilă de drept comun în sensul alineatului (1) este reglementată de legislația statului membru de origine.

108108

(3) Reclamantul este informat cu privire la orice opoziție făcută de pârât și cu privire la orice trecere la procedura civilă de drept comun. Articolul 18

Forța executorie

(1) În cazul în care, în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), luând în considerare un termen suplimentar necesar sosirii opoziției, nu a fost făcută nicio opoziție la instanța de origine, instanța de origine declară de îndată că somația europeană de plată este executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII. Instanța verifică data la care a fost comunicată sau notificată somația de plată.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), condițiile formale necesare dobândirii forței executorii sunt reglementate de legislația statului membru de origine.

(3) Instanța trimite somația europeană de plată executorie pârâtului.

Articolul 19


O somație europeană de plată devenită executorie în statul membru de origine se recunoaște și se execută în celelalte state membre fără a fi necesară o declarație de constatare a forței executorii și fără ca recunoașterea acesteia să poată fi contestată.

Articolul 20

Reexaminarea în cazuri excepționale

(1) După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine în cazul în cazul în care:

(a) (i) somația de plată a fost comunicată sau notificată în conformitate cu una din modalitățile prevăzute la articolul 14;

și

(ii) comunicarea sau notificarea nu a intervenit în timp util pentru a-i permite să-și pregătească apărarea, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,

sau

(b) pârâtul a fost împiedicat să-și conteste creanța de cauze de forță majoră sau datorită unor circumstanțe extraordinare, fără ca acest lucru să-i poată fi imputabil,

cu condiția ca, în ambele cazuri, să acționeze cu promptitudine.

(2) După expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (2), pârâtul are, de asemenea, dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței competente din statul membru de origine atunci când somația de plată a fost emisă în mod vădit eronat, ținând seama de cerințele stabilite de prezentul regulament sau având în vedere alte circumstanțe excepționale.

(3) În cazul în care instanța respinge cererea pârâtului pe motiv că nu este îndeplinită niciuna din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată rămâne valabilă.

În cazul în care instanța hotărăște că reexaminarea se justifică pe motiv că este îndeplinită una din condițiile de reexaminare menționate la alineatele (1) și (2), somația europeană de plată este nulă și neavenită.

Articolul 21

Executarea

109109

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare. Somația europeană de plată devenită executorie se execută în aceleași condiții ca o hotărâre executorie luată în statul membru de executare.

(2) În scopul executării în alt stat membru, reclamantul furnizează autorităților de executare competente din acest stat membru:

(a) o copie a somației europene de plată, astfel cum este declarată executorie de către instanța de origine și care îndeplinește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității acesteia;

și

(b) după caz, traducerea somației europene de plată în limba oficială a statului membru de executare sau, în cazul în care acest stat membru are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale procedurii judiciare din locul unde se solicită executarea, în conformitate cu legislația acestui stat membru, sau într-o altă limbă pe care statul membru de executare a declarat că o va putea accepta. Fiecare stat membru poate indica limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât limba sa, pe care le poate accepta pentru o somație europeană de plată. Traducerea este certificată de către o persoană autorizată în acest scop într-unul din statele membre.

(3) Nicio cauțiune și nici un depozit, indiferent de denumire, nu pot fi impuse reclamantului care, într-un stat membru, solicită executarea unei somații de europene de plată emise într-un alt stat membru datorită faptului că este un resortisant străin sau că nu are domiciliul sau reședința în statul membru de executare.

Articolul 22

Refuzul executării

(1) La cererea pârâtului, instanța competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care somația europeană de plată este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată sau o somație emisă anterior în orice stat membru sau într-o țară terță, cu condiția ca:

(a) hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să privească aceleași părți într-un litigiu având același obiect;

și

(b) hotărârea pronunțată sau somația emisă anterior să îndeplinească condițiile necesare recunoașterii acesteia în statul membru de executare;

și

(c) incompatibilitatea să nu fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.

(2) Executarea este, de asemenea, refuzată, la cerere, în cazul și în măsura în care pârâtul a plătit reclamantului suma stabilită în somația europeană de plată.

(3) O somație europeană de plată nu poate face în niciun caz obiectul unei reexaminări pe fond în statul membru de executare.

Articolul 23

Suspendarea sau limitarea executării

Atunci când pârâtul a cerut reexaminarea în conformitate cu articolul 20, instanța competentă în statul membru de executare poate, la cererea pârâtului:

110110

(a) să limiteze procedura de executare la măsuri asiguratorii; sau

(b) să subordoneze executarea constituirii unei garanții pe care o determină;

sau

(c) în circumstanțe excepționale, să suspende procedura de executare.

Articolul 24

Reprezentarea în justiție

Reprezentarea de către un avocat sau un licențiat în științe juridice nu este obligatorie:

(a) pentru reclamant în ceea ce privește cererea de somație europeană de plată;

(b) pentru pârât în ceea ce privește opoziția la o somație europeană de plată.

Articolul 25

Cheltuielile de judecată

(1) Suma cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri europene a somației de plată și procedurii civile de drept comun care urmează în cazul unei opoziții la somația europeană de plată într-un stat membru nu este mai mare decât cheltuielile de judecată generate de o procedură civilă de drept comun neprecedată de o procedură europeană a somației de plată în statul membru respectiv.

(2) În sensul prezentului regulament, cheltuielile de judecată cuprind cheltuielile și taxele care urmează să fie achitate instanței, a căror valoare este stabilită în conformitate cu legislația națională.

Articolul 26

Relația cu dreptul procesual național

Orie aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislația națională.

Articolul 27

Relația cu Regulamentul (CE) nr. 1348/2000

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială [8].

Articolul 28

Informații referitoare la cheltuielile de comunicare sau de notificare și la executare

Statele membre colaborează pentru a asigura informarea publicului și a mediilor profesionale în ceea ce privește:

(a) cheltuielile de comunicare sau notificare a documentelor;

și

(b) autoritățile de executare competente în sensul aplicării articolelor 21, 22 și 23,

111111

în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială stabilită în conformitate cu Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 [9]. Articolul 29

Informații referitoare la competență, la procedurile de reexaminare, la mijloacele de comunicare și la regimul lingvistic

(1) Cel târziu la 12 iunie 2008, statele membre informează Comisia cu privire la:

(a) instanțele competente pentru emiterea unei somații europene de plată;

(b) procedura de reexaminare și instanțele competente în sensul aplicării articolului 20;

(c) mijloacele de comunicare acceptate în sensul procedurii europene a somației de plată și care pot fi utilizate de către instanțe;

(d) limbile acceptate în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (b).

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informații.

(2) Comisia pune la dispoziția publicului informațiile notificate în conformitate cu alineatul (1) prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin orice alt mijloc corespunzător.

Articolul 30

Modificări aduse anexelor

Formularele tip din anexe se actuealizează sau fac obiectul unei adaptări tehnice, cu respectarea dispozițiilor prezentului regulament, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 31

Comitetul

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 32

Reexaminarea

Cel târziu la 12 decembrie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport detaliat de reexaminare a aplicării procedurii europene a somației de plată. Acest raport cuprinde o evaluare a aplicării procedurii și un studiu de impact lărgit pentru fiecare stat membru.

În acest scop și pentru a se asigura că sunt luate în considerare în mod corespunzător cele mai bune practici în cadrul Uniunii Europene și că acestea sunt conforme cu principiile ameliorării legislației, statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea procedurii europene a somației de plată la nivel transfrontalier. Aceste informații se referă la cheltuielile de judecată, la rapiditatea procedurii, la eficacitate, la facilitate în utilizare și la procedurile interne de somație de plată în statele membre.

Raportul Comisiei este însoțit, după caz, de propuneri de adaptare.

112112

Articolul 33 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 12 decembrie 2008, cu excepția articolelor 28, 29, 30 și 31, care se aplică de la 12 iunie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasbourg, 12 decembrie 2006.


Președintele

J. Borrell Fontelles

Pentru Consiliu

Președintele

M. Pekkarinen

[1] JO C 221, 8.9.2005, p. 77.

[2] Avizul Parlamentului European din 13 decembrie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 30 iunie 2006 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Parlamentului European din 25 octombrie 2006. Decizia Consiliului din 11 decembrie 2006.

[3] JO C 12, 15.1.2001, p. 1.

[4] JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

[5] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[6] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2245/2004 al Comisiei (JO L 381, 18.12.2004, p. 10).

[7] JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

[8] JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

[9] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA I

Cerere de somație de plată europeană

Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

Formularul A

A se citi instrucțiunile de la ultima pagină; ele vă vor ajuta să completați acest formular.

A se avea în vedere în special că acest formular se completează în limba sau într-una din limbile acceptate de instanța care urmează să fie sesizată. Acest

113113

formular este disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, ceea ce poate ajuta la completarea în limba necesară.

1.

Instanța

Numărul cauzei

(se completează de către instanță)

Instanța

Data primirii de către instanță

Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

2.

Părțile și reprezentanții acestora

Reprezentantul reclamantului (*)

Reprezentantul legal al reclamantului (**)

Coduri:

01

Reclamant

03

05

Reprezentantul pârâtului (*)

Reprezentantul legal al pârâtului (**)

02

Pârât

04

06

Codul de identificare (după caz) (*)

Codul

Numele, prenumele/Denumirea întreprinderii sau a organizației

Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

E-mail (***)

114114

Profesia (***) Alte precizări (***)


Codul


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

E-mail (***)

Profesia (***)

Alte precizări (***)


Codul


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

E-mail (***)

Profesia (***)



Codul


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

E-mail (***)

Profesia (***)

115115

Alte precizări (***) (*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat

de exemplu, părinte, tutore, administrator

facultativ

+++++ TIFF +++++

3.

Temeiul competenței instanței

Coduri:

01

domiciliul pârâtului sau co-pârâtului

07

în aspecte legate de asigurări, domiciliul titularului poliței, al asiguratului sau al beneficiarului

02

locul executării obligației în cauză

03

locul producerii faptului cauzator de prejudicii

08

domiciliul consumatorului

04

în cazul unui litigiu referitor la exploatarea unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, locul unde se află acestea

09

locul unde angajatul își desfășoară munca

10

locul unde se află unitatea care a angajat lucrătorul

05

sediul trustului

11

locul unde se află bunul imobil

12

06

în cazul unui litigiu referitor la plata remunerației solicitate pentru operațiunea de salvarea de care a beneficiat o încărcătură sau un navlu, competența teritorială a instanței sub jurisdicția căreia încărcătura sau navlul a fost sau ar fi putut fi sechestrat(ă)

116116

instanța aleasă prin acordul părților 13

domiciliul creditorului obligației de întreținere

14

Altele (a se preciza)

Codul

Precizare numai pentru codul 14

4.

Caracterul transfrontalier al litigiului

Coduri:

01

Belgia

06

Spania

11

Letonia

16

Țările de Jos

21

Slovacia

02

Republica Cehă

07

Franța

12

Lituania

17

Austria

22

Finlanda

03

Germania

08

Irlanda

13

Luxemburg

18

117117

Polonia 23

Suedia

04

Estonia

09

Italia

14

Ungaria

19

Portugalia

24

Regatul Unit

05

Grecia

10

Cipru

15

Malta

20

Slovenia

25


Domiciliul sau reședința obișnuită a reclamantului

Domiciliul sau reședința obișnuită a pârâtului

Țara în care se află instanța

5.

Coordonatele bancare (facultativ)

5.1

Plata cheltuielilor de judecată de către reclamant

Coduri:

01

prin virament bancar

02

cu card de credit

03

prin prelevare de către instanță din contul reclamantului

118118

05 Altele (a se preciza)

04

în cadrul asistenței judiciare

În cazul în care se aleg codul 02 sau codul 03, se vor completa datele bancare în apendicele 1.

Codul

Dacă se alege codul 05, a se preciza

5.2

Plata de către pârât a sumei stabilite

Titularul contului

Numele băncii (codul BIC) sau alt cod bancar pertinent

Numărul de cont

Numărul internațional de cont bancar (IBAN)

+++++ TIFF +++++

EUR

Euro

CYP

Liră cipriotă

CZK

Coroană cehă

EEK

Coroană estoniană

GBP

Liră sterlină

HUF

Forint maghiar

LTL

Litas lituanian

LVL

Lats leton

MTL

Liră malteză

PLN

Zlot polonez

SEK

Coroană suedeză

119119

SIT Tolar sloven

SKK

Coroană slovacă

Altele (în conformitate cu codul bancar internațional)

Monedă

Valoarea totală a principalului, exclusiv dobânzi și cheltuieli

6.

Principalul

Creanța se referă la (codul 1)

01

un contract de vânzare

10

un contract de prestări de servicii – reparații

18

creanțe care rezultă din proprietatea comună asupra unui bun

02

11

un contract de locațiune – bun mobil

un contract de prestări de servicii – brokeraj

03

un contract de locațiune – bun imobil

12

un contract de prestări de servicii – altele (a se preciza)

19

daune-interese – contract

20

04

un contract de locațiune – în scop comercial

13

un contract de construcție

un contract de abonare (ziar, revistă)

05

14

un contract de asigurare

un contract de prestări servicii – electricitate, gaz, apă, telefon

21

120120

o contribuție a membrilor 15

un împrumut

22

un contract de muncă

06

un contract de prestări de servicii – servicii medicale

16

o garanție de orice tip

23

o soluționare extrajudiciară

17

obligații necontractuale care fac obiectul unui acord între părți sau al unei recunoașteri a datoriei (de exemplu, daune-interese, îmbogățire fără justă cauză)

07

un contract de prestări de servicii – transporturi

24

un contract de întreținere

08

un contract de prestări de servicii – consultanță în domeniul juridic, fiscal, tehnic

25

altele (a se preciza)

09

un contract de prestări de servicii – hoteluri, restaurante

Circumstanțe invocate (codul 2)

30

neplată

33

bunuri care nu sunt livrate sau servicii care nu sunt prestate

35

bunuri sau servicii care nu sunt conforme cu comanda

31

plată insuficientă

32

întârziere la plată

34

121121

livrarea unor bunuri cu defecte sau a unor servicii de proastă calitate 36


Alte informații (codul 3)

46

40

locul de cumpărare

43

data livrării

în cazul împrumut, obiectul împrumutului;credit de consum

41

locul de livrare

44

tipul de bunuri sau servicii în cauză

47

42

data cumpărării

45

adresa bunului imobil

în cazul împrumut, obiectul împrumutului;credit ipotecar

48


Nr. de identificare

Cod 1

Cod 2

Cod 3

Explicație

Data (sau perioada)

Suma

Nr. de identificare

Cod 1

Cod 2

Cod 3

Explicație

Data (sau perioada)

Suma

Nr. de identificare

122122

Cod 1 Cod 2

Cod 3

Explicație

Data (sau perioada)

Suma

Nr. de identificare

Cod 1

Cod 2

Cod 3

Explicație

Data (sau perioada)

Suma

Creanța a fost cedată reclamantului de către (după caz):


Codul de identificare (după caz)

Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Informații suplimentare privind creanțele referitoare la contracte încheiate cu consumatorul (după caz)

Creanța privește un contract încheiat cu consumatorul

Pârâtul este consumatorul

Reclamantul are domiciliul în statul membru unde se află instanța sesizată, în sensul articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului

da

nu

da

nu

da

nu

+++++ TIFF +++++

7.

Dobânzi

Coduri (a se combina o cifră și o literă):

altele (***)

01

123123

02 03

04

05

06

rata dobânzii legale

rata contractuală a dobânzii

capitalizarea dobânzilor

rata dobânzii împrumutului (**)

Suma calculată de către reclamant (**)

altele (***)

A

anual

B

semestrial

C

trimestrial

D

lunar

E

Numărul de identificare (*)

Codul

Rata dobânzii (%)

% peste rata de bază a BCE

stabilită asupra (sumă)

de la

până la


Codul

Rata dobânzii (%)



de la

până la


Codul

Rata dobânzii (%)

124124

% peste rata de bază a BCE stabilită asupra (sumă)

de la

până la


Codul

Rata dobânzii (%)



de la

până la


A se preciza în cazul codului 6 și/sau E

(*)

A se indica numărul de identificare al creanței în cauză

(**)

contractat de către reclamant și cel puțin egal cu valoarea principalului

(***)

A se preciza

8.

Penalități contractuale (după caz)

Suma

A se preciza

9.

Cheltuieli (după caz)

Coduri:

01

Cheltuieli de judecată

02


Codul

Precizare (numai pentru codul 02)

Moneda

Suma

Codul


Moneda

125125

Suma Codul


Moneda

Suma

Codul


Moneda

Suma

10.

Elemente de probă disponibile în sprijinul creanței

Coduri:

01

proba cu înscrisuri

02

proba cu martori

03

expertiza

04

cercetarea unui obiect sau cercetarea la fața locului

05



Codul

Descrierea probei

Data (ziua/luna/anul)


Codul

Descrierea probei



Codul

Descrierea probei



Codul

Descrierea probei

126126

Data (ziua/luna/anul) (*)

A se indica numărul de identificare al creanței în cauză

+++++ TIFF +++++

11.

Declarații și informații suplimentare (după caz)

Prin prezenta, solicit instanței să ordone pârâtului (pârâților) să plătească reclamantului (reclamanților) valoarea principalului indicat mai sus, majorat cu dobânzile, penalitățile contractuale și cheltuielile.

Declar pe propria răspundere că informațiile furnizate sunt exacte.

Iau act de faptul că orice declarație falsă este sancționată în temeiul legislației statului membru de origine.

Întocmit la

(Ziua/luna/anul)

Semnătura și/sau ștampila

+++++ TIFF +++++

Apendicele 1 la cererea de somație europeană de plată

Coordonatele bancare în scopul plăți cheltuielilor de judecată de către reclamant

Codul

02

cu card de credit

03

prin prelevare de către instanță din contul bancar al reclamantului

Codul

Titularul contului

Numărul băncii (codul BIC) sau alt cod bancar relevant/Societatea care a emis cardul de credit

Numărul contului/cardului

Numărul internațional de cont bancar (IBAN)/data de expirare și numărul de siguranță al cardului de credit

+++++ TIFF +++++

Apendicele 2 la cererea de somație europeană de plată

Opoziție la trecerea la procedura civilă de drept comun

Numărul cauzei (se completează în cazul în care prezentul apendice nu este trimis instanței cu formularul de cerere)

Întocmit la

(Ziua/luna/anul)


+++++ TIFF +++++

127127

INDICAȚII PENTRU A COMPLETA FORMULARUL DE CERERE Informații importante

Prezentul formular se completează în limba sau într-una din limbile acceptate de instanța care urmează să fie sesizată. Acest formular este disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, ceea ce vă poate ajuta să îl completați în limba cerută.

În cazul în care pârâtul face opoziție la creanța dumneavoastră, procedura va continua în fața instanțelor competente în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun. În cazul în care nu doriți să continuați procedura în această situație, este, de asemenea, necesar să completați apendicele 2 la prezentul formular. Acest apendice trebuie să ajungă la instanță înaintea emiterii somației europene de plată.

În cazul în care cererea privește o creanță împotriva unui consumator în cadrul unui contract de consum, este necesar ca aceasta să fie introdusă la instanța competentă din statul membru în care consumatorul își are domiciliul. În celelalte cazuri, cererea se introduce la instanța competentă în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. În Atlasul judiciar european sunt disponibile informații cu privire la regulile de competență judiciară. (http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/index.htm).

Semnați și datați ultima pagină a formularului și indicați numele și prenumele cu majuscule.

Instrucțiuni

La începutul fiecărei secțiuni, veți găsi coduri specifice de inserat, după caz, la rubricile corespunzătoare.

1.

Instanța Pentru alegerea instanței este necesar să se ia în considerare temeiul competenței instanței.

2. Părțile și reprezentanții acestora În această rubrică se indică informațiile cu privire la identitatea părților și, după caz, a reprezentanților acestora, utilizând codurile menționate în formular. La rubrica [Codul de identificare], se indică, după caz, numărul atribuit, în anumite state membre, avocaților în scopul comunicării electronice cu instanța [a se vedea articolul 7 alineatul (6) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006], numărul de înregistrare în cazul societăților sau al organizațiilor sau orice alt număr de identificare care permite identificarea persoanei fizice. La rubrica [Alte precizări], se indică orice altă informație care permite identificarea persoanei (de exemplu, data de naștere și postul pe care îl ocupă în societatea respectivă). În cazul în care numărul părților și/sau al reprezentanților este mai mare de patru, se utilizează rubrica [11].

3.

Temeiul competenței instanței A se vedea rubrica "Informații importante" de mai sus.

4. Caracterul transfrontalier al cauzei Pentru a putea beneficia de procedura europeană a somației de plată, este necesar să se indice cel puțin două state diferite în căsuțele acestei rubrici.

5. Coordonatele bancare (facultativ) La rubrica [5.1] se poate indica instanței modul de plată a cheltuielilor de judecată ales. Nu toate modalitățile de plată menționate la această rubrică sunt neapărat disponibile în instanța sesizată prin intermediul acestei cereri. Este necesar să se verifice ce modalități de plată sunt acceptate de instanța respectivă, luând legătura cu aceasta sau consultând site-ul Internet al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială (http://ec.europa.eu/civiljustice). În cazul în care optați pentru

128128

plata cu un card de credit sau autorizați instanța să preleveze cheltuielile din contul dumneavoastră bancar, trebuie să indicați informațiile necesare cu privire la cardul de credit sau la contul bancar în apendicele 1 la prezentul formular.

În rubrica [5.2], puteți indica în ce formă doriți să primiți plata de la pârât. În cazul în care doriți ca aceasta să se efectueze prin virament bancar, indicați coordonatele bancare necesare.

6. Principalul Această rubrică descrie principalul și circumstanțele pe care acesta se întemeiază cu ajutorul codurilor menționate în formular. Este necesar să numerotați creanțele de la 1 la 4 atribuindu-le un număr de identificare. Se precizează fiecare creanță la rubrica situată după numărul de identificare, indicându-se numerele corespunzătoare pentru codurile 1, 2 și 3. În cazul în care spațiul disponibil nu este suficient, se utilizează rubrica [11]. La rubrica [Dată (sau perioadă)] se indică, de exemplu, data contractului sau a evenimentului cauzator de prejudicii sau perioada de locațiune.

7. Dobânzi În cazul în care se cer dobânzi, este necesar ca acest lucru să fie precizat pentru fiecare creanță indicată în rubrica [6], cu ajutorul codurilor menționate în formular. Codul trebuie să conțină cifra (primul rând de coduri) și litera (al doilea rând de coduri) corespunzătoare. De exemplu, atunci când este vorba de o rată a dobânzii care a făcut obiectul unui contract și care are o periodicitate anuală, codul este 02A. În cazul în care se cer dobânzi până la hotărârea instanței, ultima rubrică (până la) rămâne necompletată. Codul 01 se utilizează pentru o rată a dobânzii legale. Codul 02 se utilizează pentru o rată a dobânzii asupra căreia au convenit părțile. Atunci când se utilizează codul 03 (capitalizarea dobânzilor), este necesar ca suma indicată să constituie baza pentru restul perioadei. Capitalizarea dobânzilor se referă la cazul în care dobânzile scadente se adaugă la creanța principală și sunt luate în considerare la calcularea viitoarelor dobânzi. Pentru tranzacțiile comerciale menționate de Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2000, rata dobânzii legale este rata dobânzii aplicată de către Banca Centrală Europeană operațiunii sale principale de refinanțare efectuată cel mai recent înainte de prima zi calendaristică a semestrului respectiv ("rata de referință"), majorată cu cel puțin șapte puncte. Pentru un stat membru care nu participă la cea de-a treia fază a Uniunii economice și monetare, rata de referință menționată anterior este rata dobânzii de referință echivalentă stabilită la nivel național (de exemplu, de către banca centrală). În ambele cazuri, rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului respectiv se aplică în următoarele șase luni [a se vedea articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2000/35/CE]. "Rata de bază a BCE" este rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor operațiuni de refinanțare ale acesteia.

8.

Penalități contractuale (după caz)

+++++ TIFF +++++

9. Cheltuieli (după caz) În cazul în care se cere rambursarea cheltuielilor, se realizează o descriere a acestora cu ajutorul codurilor menționate în formular. Rubrica [precizări] se completează numai pentru codul 02, adică atunci când se cere rambursarea altor cheltuieli decât cheltuielile de judecată, de exemplu, onorariul reprezentantului reclamantului sau cheltuielile efectuate înainte de procedura în instanță. În cazul în care se solicită rambursarea cheltuielilor de judecată, dar nu se cunoaște valoarea exactă a acestora, este necesară completarea rubricii [Cod (01)], dar rubrica [Suma] poate rămâne necompletată; aceasta va fi completată de către instanță.

10. Elemente de probă disponibile în sprijinul creanței În această rubrică se precizează elementele de probă în sprijinul fiecărei creanțe cu ajutorul codurilor menționate în formular. Este necesar ca la rubrica [Descrierea dovezii] să fie menționate, de exemplu, titlul, numele, data și/sau numărul de ordine al documentului respectiv, suma indicată pe acest document și/sau numele martorului sau al expertului.

129129

11. Declarații și informații suplimentare (după caz) Această rubrică poate fi utilizată în cazul în care nu ați avut suficient loc în vreuna din rubricile anterioare sau, după caz, pentru a se oferi informații suplimentare utile instanței. De exemplu, în cazul în care creanța implică mai mulți pârâți, fiecare fiind ținut pentru o parte din creanță, în această rubrică se indică suma datorată de către fiecare dintre ei. Apendicele 1 În cazul în care alegeți să plătiți cheltuielile de judecată cu un card de credit sau autorizați instanța să preleveze aceste cheltuieli din contul dumneavoastră bancar, este necesar să indicați aici informațiile privitoare la cardul de credit sau la contul bancar. Nu toate modalitățile de plată menționate la această rubrică sunt neapărat disponibile în instanța sesizată prin intermediul acestei cereri. Informațiile menționate în apendicele 1 nu se transmit pârâtului.

Apendicele 2 În cazul în care nu doriți să continuați procedura în situația în care pârâtul ar face opoziție la creanță, este necesar să informați aici instanța cu privire la aceasta. În cazul în care transmiteți aceste informații instanței după ce ați trimis formularul de cerere, este necesar să indicați numărul cauzei furnizat de către instanță. Informațiile menționate în apendicele 2 nu se transmit pârâtului.

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA II

Cerere adresată reclamantului de a completa și/sau de a rectifica cererea de somație europeană de plată


Formularul B

1.

Instanța

Numărul cauzei

Instanța

Întocmit la


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara


2.




Coduri:

130130

01 Reclamant

03

05



02

Pârât

04

06

Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

Adresa electronică (***)

Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



131131

Adresa Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

Ca urmare a examinării cererii dumneavoastră de somație europeană de plată, completați și/sau să rectificați cererea atașată, astfel cum este indicat în continuare, în cel mai scurt timp și până la __________ /__________ /__________

Cererea dumneavoastră inițială se completează și/sau rectifică în limba sau într-una din limbile acceptate de instanța sesizată.

În cazul în care cererea dumneavoastră nu se completează și/sau rectifică în termenul menționat anterior, aceasta va fi respinsă de către instanță, în condițiile prevăzute de regulament.

Cererea dumneavoastră nu a fost completată în limba corespunzătoare. Completați cererea într-una din următoarele limbi:

01

132132

Cehă 05

Greacă

09

Lituaniană

13

Polonă

17

Finlandeză

02

Germană

06

Franceză

10

Maghiară

14

Portugheză

18

Suedeză

03

Estonă

07

Italiană

11

Malteză

15

Slovacă

19

Engleză

04

Spaniolă

08

Letonă

12

Olandeză

16

Slovenă

133133

20 Altele (a se preciza)

Codul limbii

Precizări privind limba (numai pentru codul 20)

Următoarele elemente urmează să fie completate și/sau modificate:

Coduri:

01


04

Coordonatele bancare

07

Penalitățile contractuale

10

Declarațiile suplimentare

02

Temeiul competenței

05

Principalul

08

Cheltuielile

11

Semnătura

03

Caracterul transfrontalier al litigiului

06

Dobânzile

09

Elementele de probă

Codul

A se preciza

Codul

A se preciza

Codul

A se preciza

Codul

A se preciza

Codul

134134

A se preciza +++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA III

Propunere adresată reclamantului de a modifica o cerere de somație europeană de plată


Formularul C

1.

Instanța

Numărul cauzei

Instanța

Întocmit la


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara


2.




Coduri:

01

Reclamant

03

05



02

Pârât

04

06

Codul

135135

Numele, prenumele/Denumirea întreprinderii sau a organizației Codul de identificare (după caz)

Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Orașul

Țara

Codul poștal

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul


136136

Codul de identificare (după caz) Adresa

Orașul

Țara

Codul poștal

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

După examinarea cererii dumneavoastră de somație europeană de plată, instanța consideră că cererea îndeplinește numai parțial condițiile cerute. Prin urmare, instanța propune modificarea acestei cereri după cum urmează:

Trimiteți instanței răspunsul în cel mai scurt timp și până la ______ /______ /______

În cazul în care răspunsul nu este trimis în termenul menționat anterior sau în cazul refuzării prezentei propuneri, instanța va respinge, în condițiile prevăzute de regulament, cererea de somație europeană de plată în totalitate.

În cazul acceptării prezentei propuneri, instanța va emite o somație europeană de plată privind partea în cauză din cerere. Posibilitatea de recuperare, în cadrul unei alte proceduri, a părții din cererea inițială la care nu se referă somația europeană de plată depinde de legislația națională a statului membru în care a fost sesizată instanța.

Accept propunerea instanței menționată anterior

Refuz propunerea instanței menționată anterior


Numele, prenumele

Întocmit la


+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA IV

137137

Decizie de respingere a unei cereri de somație europeană de plată Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

Formularul D

1.

Instanța

Numărul cauzei

Instanța

Întocmit la


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara


2.




Coduri:

01

Reclamant

03

05

Reprezentantul pârâtului*


02

Pârât

04

06

Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

138138

Telefon (***) Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

139139

Fax (***) Adresa electronică (***)

Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

Ca urmare cererii dumneavoastră de somație europeană de plată, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 (*), instanța respinge cererea pentru următorul (următoarele) motiv(e):

01

Cererea nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 din regulament [articolul 11 alineatul (1) litera (a)].

02

Cererea nu privește un litigiu transfrontalier în sensul articolului 3 din regulament [articolul 11 alineatul (1) litera (a)].

03

Cererea nu privește o creanță pecuniară lichidă și exigibilă, astfel cum este indicat la articolul 4 din regulament [articolul 11 alineatul (1) litera (a)].

04

Instanța nu este competentă în conformitate cu articolul 6 din regulament [articolul 11 alineatul (1) litera (a)].

05

Cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 din regulament [articolul 11 alineatul (1) litera (a)].

06

Cererea este în mod vădit nefondată [articolul 11 alineatul (1) litera (b)].

07

Cererea nu a fost completată sau rectificată în termenul stabilit de instanță [articolul 9 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (1) litera (c)].

08

Cererea nu a fost modificată în termenul stabilit de instanță [articolul 10 și articolul 11 alineatul (1) litera (d)].

Motivul (motivele) respingerii (se utilizează codurile de mai sus):

Codul

Se completează în cazul în care este necesar

Codul

140140

Se completează în cazul în care este necesar Codul


Codul


Prezenta decizie de respingere nu poate fi atacată în recurs. Cu toate acestea, decizia de respingere nu exclude posibilitatea unei noi cereri de somație europeană de plată, nici orice altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru.

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA V

Somația europeană de plată


Formularul E

1.

Instanța

Numărul cauzei

Instanța

Întocmit la


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara


2.




Coduri:

01

Reclamant

03

05


141141

Reprezentantul legal al pârâtului (**) 02

Pârât

04

06

Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

142142

Fax (***) Adresa electronică (***)

Activitatea (***)


Codul



Codul poștal

Adresa

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

EUR

Euro

CYP

Liră cipriotă

CZK

Coroană cehă

EEK

Coroană estoniană

GBP

Liră sterlină

HUF

Forint maghiar

LTL

Litas lituanian

143143

LVL Lats leton

MTL

Liră malteză

PLN

Zlot polonez

SEK

Coroană suedeză

SIT

Tolar sloven

SKK

Coroană slovacă

Altele (în conformitate cu codul bancar internațional)

În conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, instanța a emis prezenta somație europeană de plată pe baza cererii anexate. Prin prezenta hotărâre sunteți somat să plătiți reclamantului următoarea sumă:

Pârâtul 1

Moneda

Suma


Numele, prenumele/Denumirea întreprinderii a sau organizației

Principal

Dobânzi (de la)

Penalități contractuale

Cheltuieli

Suma totală

Pârâtul 2

Moneda

Suma


Numele, prenumele/Denumirea întreprinderii a sau organizației

Principal

Dobânzi (de la)

Penalități contractuale

Cheltuieli

Suma totală

Răspundere solidară

+++++ TIFF +++++

144144

INFORMAȚII IMPORTANTE PENTRU PÂRÂT

Sunteți informat că:

a.

aveți posibilitatea:

i.

de a plăti reclamantului suma indicată în prezenta somație sau

ii.

de a contesta somația făcând opoziție la instanța care a emis somația în termenul menționat la litera (b);

b.

Opoziția se adresează instanței în termen de treizeci de zile de la data la care v-a fost comunicată sau notificată somația. Această perioadă de treizeci de zile începe în ziua următoare celei în care a fost comunicată sau notificată prezenta somație. Perioada include zilele de sâmbătă, duminică și zilele de sărbători legale Atunci când ultima zi a perioadei este sâmbăta, duminica sau o zi de sărbătoare legală, perioada expiră în prima zi lucrătoare următoare [a se vedea Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 (*)]. Zilele se sărbătoare legală care se iau în calcul sunt cele din statul membru în care se află instanța;

c.

Prezenta somație a fost emisă numai în temeiul informațiilor furnizate de reclamant, care nu au fost verificate de către instanță;

d.

Prezenta somație devine executorie cu condiția să nu se facă opoziție la instanță în termenul indicat la litera (b);

e.

Atunci când se face opoziție, procedura continuă în fața instanțelor competente din statul membru în care a fost emisă prezenta somație în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu condiția ca reclamantul să nu fi solicitat în mod expres să se pună capăt procedurii în această eventualitate.

(*)

JO L 124, 8.6.1971 (de, fr, it, nl).

ediția specială engleză: seria 1, capitolul 1971 (II), p. 354.

ediția specială greacă: capitolul 01, volumul 1, p. 131.

ediția specială spaniolă: capitolul 01, volumul 1, p. 149, ediția specială portugheză: capitolul 01, volumul 1, p. 149.

ediția specială finlandeză: capitolul 1, volumul 1, p. 71, ediția specială suedeză: capitolul 1, volumul 1, p. 71.

edițiile speciale cehă, estoniană, maghiară, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, slovacă și slovenă: capitolul 01, volumul 1, p. 51.

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA VI

145145

Opoziție la somația europeană de plată


Formularul F

Numărul cauzei

1.

Instanța

(a se completa de către instanță)

Instanța

Data primirii de către instanță

Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

2.




Coduri:

01

Reclamant

03

05



02

Pârât

04

06

Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

146146

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)

147147

Adresa electronică (***) Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

Prin prezenta fac opoziție la somația europeană de plată emisă la ________ /________ /________

Întocmit la


Numele, prenumele


+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

20061212

ANEXA VII

Declarație de constatare a forței executorii


Formularul G

1.

Instanța

Numărul cauzei

Instanța

Întocmit la


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara


2.


148148

Reprezentantul reclamantului (*) Reprezentantul legal al reclamantului (**)

Coduri:

01

Reclamant

03

05



02

Pârât

04

06

Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


149149

Codul Numele, prenumele/Denumirea întreprinderii sau a organizației


Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


Codul



Adresa

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon (***)

Fax (***)


Activitatea (***)


(*)

(**)

(***)

de exemplu, avocat


facultativ

+++++ TIFF +++++

Prin prezenta, instanța declară că somația europeană de plată atașată, emisă la ________ /________ /________ și comunicată sau notificată la ________ /________ /________ este executorie în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006.

Informații importante

Prezenta somație europeană de plată este executorie de drept în toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei, fără ca în statul membru în care este solicitată executarea să fie necesară o declarație

150150

suplimentară de constatare a forței executorii și fără să fie posibilă contestarea recunoașterii. Procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare, cu excepția cazului în care regulamentul prevede altfel.

+++++ TIFF +++++

--------------------------------------------------

HUGestionat de Oficiul pentru PublicaţiiU

151151

152152

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007

de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

3d

154154

I

(Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie)

REGULAMENTE

REGULAMENTUL (CE) NR. 861/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 11 iulie 2007

de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

PARLAMENTUL EUROPEAN S, I CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) s,i articolul 67,


având în vedere avizul Comitetului Economic s, i SocialEuropean (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251din tratat (2),

întrucât:

(1) Comunitatea s, i-a stabilit ca obiectiv să mențină s, i sădezvolte un spațiu de libertate, securitate s, i justiție, încadrul căruia este garantată libera circulație a persoanelor.Pentru instituirea treptată a unui astfel de spațiu, Comuni-tatea va adopta, printre altele, măsuri privind cooperareajudiciară în materie civilă cu incidență transfrontalieră, caresunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.

(2) În conformitate cu articolul 65 litera (c) din tratat, acestemăsuri sunt destinate să elimine obstacolele din caleabunei desfăs,urări a procedurilor civile, dacă este cazul prinpromovarea compatibilității normelor de procedură civilăaplicabile în statele membre.

(3) În această privință, Comunitatea a adoptat deja, printrealte măsuri, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consi-liului din 29 mai 2000 privind notificarea s,i comunicareaîn statele membre a actelor judiciare s,i extrajudiciare în

materie civilă s, i comercială (3), Regulamentul (CE)nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 pri-vind competența judiciară, recunoas,terea s, i executareahotărârilor în materie civilă s, i comercială (4), Decizia2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare aunei Rețele Judiciare Europene în materie civilă s,i comer-cială (5), Regulamentul CE nr. 805/2004 al ParlamentuluiEuropean s,i al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crea-rea unui Titlu Executoriu European pentru creanțelenecontestate (6) s, i Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 alParlamentului European s,i al Consiliului din 12 decem-brie 2006 de creare a unei proceduri privind ordinul euro-pean de plată (7).

(4) Consiliul European reunit la Tampere la 15 s,i 16 octom-brie 1999 a invitat Consiliul s, i Comisia să stabileascănorme procedurale comune în vederea simplificării s,i acce-lerării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoareredusă în domeniul dreptului consumatorilor s,i în dome-niul comercial.

(5) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un programde măsuri, elaborat în comun de Comisie s,i Consiliu, pri-vind punerea în aplicare a principiului recunoas,terii reci-proce a hotărârilor în materie civilă s, i comercială (8).Programul prevede simplificarea s,i accelerarea soluționă-rii litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoareredusă. Acesta a fost urmat de programul de la Haga (9),adoptat de către Consiliul European la 5 noiembrie 2004,care preconizează continuarea lucrărilor în cazul cererilorcu valoare redusă.

(1) JO C 88, 11.4.2006, p. 61.(2) Avizul Parlamentului European din 14 decembrie 2006 (nepublicat

încă în Jurnalul Oficial) s,i Decizia Consiliului din 13 iunie 2007.

(3) JO L 160, 30.6.2000, p. 37.(4) JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat

prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).(5) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.(6) JO L 143, 30.4.2004, p. 15. Regulament, astfel cum a fost modificat

prin Regulamentul (CE) nr. 1869/2005 al Comisiei (JO L 300,17.11.2005, p. 6).

(7) JO L 399, 30.12.2006, p. 1.(8) JO C 12, 15.1.2001, p. 1.(9) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

31.7.2007 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 199/1

155155

(6) La 20 decembrie 2002, Comisia a adoptat Cartea verdeprivind crearea unei proceduri privind ordinul europeande plată s,i adoptarea unor măsuri de simplificare s,i acce-lerare a soluționării litigiilor privind cererile cu valoareredusă. Cartea verde a lansat o consultare referitoare lamăsurile de simplificare s,i accelerare a soluționării litigii-lor privind cererile cu valoare redusă.

(7) Mai multe state membre au introdus proceduri civile sim-plificate pentru cererile cu valoare redusă, având în vederefaptul că cheltuielile, întârzierile s,i complexitatea inerenteprocedurilor judiciare nu se reduc în mod obligatoriu pro-porțional cu valoarea cererii. Numărul obstacolelor încalea obținerii unei hotărâri judecătores,ti rapide s,i puținoneroase cres,te în cauzele transfrontaliere. Prin urmare,este necesară stabilirea unei proceduri europene cu pri-vire la cererile cu valoare redusă („procedura europeană cuprivire la cererile cu valoare redusă”). Obiectivul acesteiproceduri ar trebui să fie facilitarea accesului la justiție.Din cauza faptului că regulile de concurență pe piațainternă sunt distorsionate, ca rezultat al funcționării dife-rențiate a instrumentelor procedurale puse la dispozițiacreditorilor în diferite state membre, este necesar să existeo legislație comunitară care să garanteze condiții identice,atât pentru creditori, cât s,i pentru debitori, pe întreg teri-toriul Uniunii Europene. Pentru stabilirea cheltuielilor dejudecată în cadrul procedurii cu privire la cererile cuvaloare redusă, ar trebui luate în considerare principiile desimplitate, rapiditate, proporționalitate. Detaliile privindcheltuielile ar trebui făcute publice, iar modalitățile de sta-bilire a acestor cheltuieli ar trebui să fie transparente.

(8) Procedura europeană cu privire la cererile cu valoareredusă ar trebui să simplifice s,i să accelereze soluționarealitigiilor transfrontaliere privind cererile de valoare redusăs,i să reducă costurile, propunând un instrument facultativcare să completeze posibilitățile oferite de legislațiile sta-telor membre, fără să aducă atingere acestora. Prezentulregulament ar trebui, de asemenea, să faciliteze recu-noas,terea s,i executarea într-un stat membru a hotărârilorjudecătores,ti pronunțate într-un alt stat membru, în cadrulprocedurii europene cu privire la recuperarea creanțelorcu valoare redusă.

(9) Prezentul regulament urmăres,te să promoveze drepturilefundamentale s,i respectă în special principiile recunoscuteprin Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.Instanța judecătorească ar trebui să respecte dreptul la unproces echitabil s,i principiul contradictorialității, în spe-cial când optează pentru necesitatea unei dezbateri orale,precum s,i atunci când decide asupra mijloacelor de probăs,i a duratei obținerii acestora.

(10) Pentru a facilita calculul valorii unei cereri, nu ar trebui săse ia în considerare dobânzile, cheltuielile s,i alte costuri.Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere nici competențeiinstanței judecătores,ti de a le acorda prin hotărâre, nicinormelor de drept intern aplicabile privind calcululdobânzii.

(11) În vederea facilitării inițierii procedurii europene cu pri-vire la cererile cu valoare redusă, reclamantul trebuie săintenteze acțiunea prin completarea unui formular decerere tip pe care îl depune la instanța judecătorească. For-mularul de cerere tip trebuie depus numai la o instanțăjudecătorească competentă.

(12) La formularul de cerere ar trebui anexat, dacă este cazul,orice document justificativ relevant. Cu toate acestea, acestfapt nu împiedică reclamantul să prezinte, dacă este cazul,alte probe în cursul procedurii. Acelas,i principiu ar trebuisă se aplice s,i în cazul răspunsului pârâtului.

(13) Noțiunile de „vădit nefondată” s,i „inadmisibilă”, folosite încontextul respingerii unei acțiuni, ar trebui să se stabi-lească în conformitate cu dreptul intern.

(14) Procedura europeană cu privire la recuperarea creanțelorcu valoare redusă ar trebui să fie o procedură scrisă, cuexcepția cauzelor în care instanța judecătorească considerănecesară o dezbatere orală sau în care una dintre părți soli-cită aceasta. Instanța judecătorească poate să refuze o ast-fel de solicitare. Refuzul nu poate fi atacat separat.

(15) Părțile nu ar trebui să fie obligate să fie reprezentate decătre un avocat sau de către un alt reprezentant al profe-siei juridice.

(16) Noțiunea de „cerere reconvențională” ar trebui înțeleasă însensul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE)nr. 44/2001, s,i anume ca o cerere rezultată în urma ace-luias,i contract sau fapt pe care s-a bazat cererea princi-pală. Articolele 2 s,i 4, precum s,i articolul 5 alineatele (3),(4) s,i (5) ar trebui să se aplice mutatis mutandis în cazulcererilor reconvenționale.

(17) În cazul în care pârâtul invocă în cadrul procedurii undrept de compensare, această cerere nu ar trebui să cons-tituie o cerere reconvențională în sensul prezentului regu-lament. Prin urmare, pârâtul nu ar trebui să fie obligat săutilizeze formularul tip A prevăzut în anexa I pentru invo-carea unui astfel de drept.

(18) În sensul aplicării articolului 6, „statul membru căruia i seadresează cererea” este statul membru în care are loc noti-ficarea, comunicarea sau transmiterea documentului. Învederea reducerii costurilor s,i a termenelor, documenteletrebuie notificate părților în primul rând prin pos,tă, cuconfirmare de primire din care să reiasă data primirii.

(19) Oricare dintre părți poate refuza să accepte un documentîn momentul notificării, comunicării sau transmiterii aces-tuia sau prin returnarea sa în termen de o săptămână, încazul în care documentul nu este redactat sau însoțit de otraducere în limba oficială a statului membru căruia i seadresează cererea (sau, în cazul în care există mai multelimbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficialăsau într-una dintre limbile oficiale ale locului în care docu-mentul este notificat sau în care documentul va fi trans-mis) ori într-o limbă înțeleasă de către destinatar.

L 199/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 31.7.2007

156156

(20) În cadrul dezbaterilor orale s,i al obținerii probelor, statelemembre ar trebui să încurajeze utilizarea tehnologiei decomunicare moderne în condițiile dreptului intern al sta-tului membru în care se află instanța. Instanța trebuie săopteze pentru cele mai simple s, i mai puțin oneroasemijloace de obținere a probelor.

(21) Asistența practică ce trebuie oferită părților ar trebui săincludă informații tehnice privind disponibilitatea s,i modulde completare a formularelor.

(22) Instanța poate, de asemenea, să furnizeze informații deordin procedural în conformitate cu dreptul intern.

(23) Obiectivul prezentului regulament fiind acela de a simpli-fica s,i de a accelera soluționarea litigiilor transfrontalierecu privire la cererile cu valoare redusă, instanța judecăto-rească ar trebui să îs,i exercite atribuțiile în cel mai scurttermen, chiar s,i atunci când prezentul regulament nu pre-cizează un termen pentru o anumită etapă a procedurii.

(24) La calcularea termenelor prevăzute în prezentul regula-ment ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom)nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabi-lirea regulilor care se aplică termenelor, datelor s,i expiră-rii termenelor (1).

(25) În vederea accelerării recuperării creanțelor cu valoareredusă, hotărârea judecătorească ar trebui să fie executo-rie, independent de existența unei eventuale căi de atac s,ifără obligația constituirii unei garanții, cu excepția cazuri-lor prevăzute în prezentul regulament.

(26) Orice trimitere la o cale de atac în cuprinsul prezentuluiregulament ar trebui înțeleasă în sensul unei trimiteri latoate căile de atac posibile prevăzute de dreptul intern.

(27) În compunerea instanței trebuie să intre o persoană califi-cată să exercite funcția de judecător în conformitate cudreptul intern.

(28) În toate cazurile în care instanței i se cere să stabileascăun termen, partea interesată ar trebui să fie informată cuprivire la consecințele nerespectării acestui termen.

(29) Partea care cade în pretenții ar trebui să suporte cheltuie-lile de judecată. Cheltuielile de judecată ar trebui să fie sta-bilite în conformitate cu dreptul intern. Având în vedereobiectivele de simplitate s,i de eficacitate, instanța ar tre-bui să oblige partea care cade în pretenții numai la platacheltuielilor de judecată – inclusiv cheltuieli cum ar fi celecare decurg din faptul că cealaltă parte a fost reprezentatăde un avocat sau de un reprezentant legal sau orice altecheltuieli care decurg din notificarea, comunicarea, trans-miterea sau traducerea documentelor –, care sunt propor-ționale cu valoarea cererii sau care au fost necesare.

(30) Pentru a facilita recunoas,terea s, i executarea, o hotărârepronunțată într-un stat membru în cadrul procedurii euro-pene cu privire la cererile cu valoare redusă ar trebui săfie recunoscută s,i executorie într-un alt stat membru, fărăsă fie necesară o hotărâre de constatare a caracterului exe-cutoriu s, i fără să existe vreo posibilitate de a se opunerecunoas,terii sale.

(31) Ar trebui să se prevadă standarde minime pentru contro-lul jurisdicțional al unei hotărâri în situațiile în care pârâ-tul a fost în imposibilitate de a contesta cererea.

(32) Având în vedere obiectivele de simplitate s,i de eficacitate,nu ar trebui să se impună părții care solicită executareaunei hotărâri să aibă un reprezentant autorizat sau oadresă pos,tală în statul membru în care se execută hotă-rârea, cu excepția a agenților de a căror competență țineprocedura de executare, în conformitate cu dreptul internal statului membru respectiv.

(33) Capitolul III din prezentul regulament ar trebui să se aplicepentru stabilirea costurilor s, i a cheltuielilor angajate dereprezentanții instanței ca urmare a unei hotărâri pronun-țate în conformitate cu procedura menționată în prezen-tul regulament.

(34) Dispozițiile de aplicare a prezentului regulament ar trebuiadoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE aConsiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor pri-vind exercitarea competențelor de executare conferiteComisiei (2).

(35) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adoptemăsurile necesare pentru a actualiza sau a aduce modifi-cări tehnice formularelor prevăzute în anexe. Întrucâtmăsurile respective au un domeniu general de aplicare s,isunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezen-tului regulament s,i/sau să îl completeze prin adăugarea deelemente noi neesențiale, acestea ar trebui să fie adoptateîn conformitate cu procedura de reglementare cu controlprevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(36) Deoarece obiectivele prezentului regulament, în specialstabilirea unei proceduri vizând simplificarea s,i accelera-rea soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cuvaloare redusă s,i diminuarea costurilor, nu pot fi realizateîn mod satisfăcător de către statele membre s,i, în conse-cință, având în vedere amploarea s,i efectele prezentuluiregulament, acestea pot fi mai bine realizate la nivelulComunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitatecu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la arti-colul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporțio-nalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol,prezentul regulament nu depăs,es,te ceea ce este necesar învederea atingerii acestor obiective.

(1) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin

Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).


157157

(37) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozi-ția Regatului Unit s,i a Irlandei, anexat la Tratatul privindUniunea Europeană s,i la Tratatul de instituire a Comuni-tății Europene, Regatul Unit s,i Irlanda au notificat dorințade a participa la adoptarea s, i aplicarea prezentuluiregulament.

(38) În conformitate cu articolele 1 s,i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană s,i la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament s, i, prin urmare, nu are nici o obligație întemeiul acestuia s,i nu face obiectul aplicării sale,


CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabiles,te o procedură europeană cu pri-vire la cererile cu valoare redusă (denumită în continuare „proce-dura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă”), învederea simplificării s, i accelerării soluționării litigiilor privindcererile cu valoare redusă s,i diminuării costurilor în cauzele trans-frontaliere. Procedura europeană cu privire la cererile cu valoareredusă este pusă la dispoziția justițiabililor ca o alternativă la pro-cedurile prevăzute de legislațiile statelor membre.

Prezentul regulament elimină, de asemenea, procedurile interme-diare necesare recunoas,terii s,i executării într-un stat membru ahotărârilor pronunțate într-un alt stat membru în cadrul proce-durii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Articolul 2


(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă s,i comer-cială în cauzele transfrontaliere, indiferent de natura instanței,atunci când valoarea cererii, fără să se ia în considerare dobân-zile, cheltuielile s, i alte costuri, nu depăs,es,te 2 000 EUR înmomentul primirii formularului de cerere de către instanța com-petentă. Acesta nu se aplică în special în materie fiscală, vamalăsau administrativă, nici în ceea ce prives,te răspunderea statuluipentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice(acta iure imperii).

(2) Prezentul regulament nu se aplică aspectelor referitoare la:

(a) starea civilă sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;

(b) drepturile patrimoniale născute din regimurile matrimoniale,testamente s,i succesiuni s,i obligațiile de întreținere;

(c) faliment, procedurile privind lichidarea societăților insolva-bile sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proce-duri de concordate s,i alte procedurile similare;

(d) asigurări sociale;

(e) arbitraj;

(f) dreptul muncii;

(g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor pri-vind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani;

(h) atingeri aduse dreptului la viață privată sau drepturilor careprivesc personalitatea, inclusiv calomnia.

(3) În prezentul regulament, noțiunea de „stat membru” sereferă la statele membre, cu excepția Danemarcei.

Articolul 3

Cauzele transfrontaliere

(1) În sensul prezentului regulament, o cauză are caractertransfrontalier atunci când cel puțin una dintre părți îs,i are domi-ciliul sau res,edința obis,nuită într-un stat membru, altul decât celîn care se află instanța judecătorească sesizată.

(2) Domiciliul se stabiles,te în conformitate cu articolele 59 s,i60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(3) Momentul care serves,te drept bază pentru stabilirea carac-terului transfrontalier al unei cauze este data la care instanța jude-cătorească competentă primes,te formularul de cerere.

CAPITOLUL II

PROCEDURA EUROPEANĂ CU PRIVIRE LA CERERILE CUVALOARE REDUSĂ

Articolul 4

Inițierea procedurii

(1) Reclamantul inițiază procedura europeană cu privire lacererile cu valoare redusă prin completarea formularului decerere, utilizând formularul de cerere tip A prevăzut în anexa Is,i, prin depunerea sau trimiterea acestuia în mod direct la ins-tanța competentă, prin pos,tă sau prin orice alt mijloc de comu-nicare acceptat de statul membru în care s-a inițiat procedura,cum ar fi prin fax sau e-mail. Formularul de cerere include o des-criere a probelor care susțin cererea s,i este însoțit, dacă este cazul,de orice documente justificative relevante.


158158

(2) Statele membre informează Comisia care sunt mijloacelede comunicare acceptate. Această informație este făcută publicăde către Comisie.

(3) Atunci când cererea nu se circumscrie domeniului de apli-care a prezentului regulament, instanța judecătorească îl infor-mează pe reclamant în acest sens. În cazul în care reclamantulnu îs,i retrage cererea, instanța o examinează în conformitate cunormele procedurale relevante din statul membru în care se des-făs,oară procedura.

(4) În cazul în care instanța judecătorească consideră că infor-mațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau suntinadecvate sau că formularul de cerere nu a fost completat corect,aceasta – cu excepția situațiilor în care cererea este vădit nefon-dată sau inadmisibilă – îi acordă reclamantului posibilitatea săcompleteze sau să rectifice formularul, sau să furnizeze informa-ții sau documente suplimentare, sau să îs,i retragă cererea în ter-menul stabilit de aceasta. Instanța foloses,te în acest scopformularul tip B prevăzut în anexa II.

În cazul în care cererea este în mod vădit nefondată sau dacăaceasta este inadmisibilă, sau dacă reclamantul nu completeazăsau nu rectifică formularul de cerere în termenul stabilit, acțiu-nea este respinsă.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca formula-rul de cerere să fie disponibil la toate instanțele în care se poateiniția o procedură europeană cu privire la cererile cu valoareredusă.

Articolul 5

Derularea procedurii

(1) Procedura europeană cu privire la recuperarea creanțelorcu valoare redusă este scrisă. Instanța dispune organizarea uneidezbateri orale, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar, sau lasolicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel desolicitare, în cazul în care consideră că, ținând cont de circums-tanțele cauzei, nu este necesară o dezbatere orală pentru desfăs,u-rarea corectă a procesului. Acest refuz este motivat în scris. Elnu poate fi contestat separat.

(2) După primirea formularului de cerere completat corect,instanța completează partea I a formularului de răspuns tip C,prevăzut în anexa III.

În conformitate cu articolul 13, instanța transmite pârâtului ocopie a formularului de cerere s,i, după caz, a documentelor jus-tificative, însoțită de formularul de răspuns completat corespun-zător. Aceste documente se transmit în termen de 14 zile de laprimirea formularului de cerere completat corect.

(3) După comunicarea sau notificarea formularului de cereres,i a formularului de răspuns, pârâtul are la dispoziție 30 de zilepentru a răspunde prin completarea părții a II-a din formularulde răspuns tip C sau în orice alt mijloc adecvat, fără utilizareaformularului de răspuns, precum s,i retransmiterea acestuia la ins-tanță, împreună cu alte documente justificative relevante, dacăeste cazul.

(4) În termen de 14 zile de la data de primire a răspunsuluidin partea pârâtului, instanța judecătorească comunică reclaman-tului o copie a acestui răspuns s, i a documentelor justificativerelevante.

(5) În cazul în care, în răspunsul său, pârâtul susține că valoa-rea unei cereri neevaluabile în bani depăs,es,te limita stabilită laarticolul 2 alineatul (1), instanța hotărăs,te, în termen de 30 dezile de la transmiterea răspunsului către reclamant, dacă cererease circumscrie domeniului de aplicare a prezentului regulament.Această hotărâre nu poate fi contestată separat.

(6) În conformitate cu articolul 13, se comunică reclamantu-lui toate cererile reconvenționale care au fost depuse prin utiliza-rea formularului tip A, precum s, i documentele justificativerelevante. Aceste documente se transmit în termen de 14 zile dela primire.

Reclamantul dispune de un termen de 30 de zile de la data noti-ficării sau comunicării acesteia pentru a răspunde unei cererireconvenționale.

(7) În cazul în care cererea reconvențională depăs,es,te valoa-rea menționată la articolul 2 alineatul (1), cererea principală s,icererea reconvențională nu sunt examinate în cadrul proceduriieuropene cu privire la cererile cu valoare redusă, ci în conformi-tate cu normele procedurale din statul membru în care se desfă-s,oară procedura.

Articolele 2 s,i 4, precum s,i alineatele (3), (4) s,i (5) din prezentularticol se aplică mutatis mutandis în cazul cererilorreconvenționale.

Articolul 6

Regimul lingvistic

(1) Formularul de cerere, răspunsul, cererea reconvențională,răspunsul la aceasta s, i descrierea actelor justificative relevantesunt prezentate în limba sau într-una dintre limbile de proce-dură ale instanței judecătores,ti.

(2) În cazul în care orice alt act primit de instanță este redac-tat într-o altă limbă decât limba de procedură, instanța judecăto-rească poate solicita traducerea actelor respective numai dacăaceasta este necesară pentru pronunțarea hotărârii judecătores,ti.

(3) În cazul în care una dintre părți refuză să accepte un act,pe motiv că nu este redactat:

(a) în limba oficială a statului membru căruia i se adresează cere-rea sau – dacă statul membru în cauză are mai multe limbioficiale – în limba oficială sau într-una dintre limbile ofi-ciale ale locului unde se transmite actul, sau

(b) într-o altă limbă înțeleasă de destinatar,

instanța aduce aceasta la cunos,tința celeilalte părți, pentru caaceasta să furnizeze o traducere a actului.


159159

Articolul 7

Încheierea procedurii

(1) În termen de 30 de zile de la primirea răspunsului de lapârât sau de la reclamant, în termenele stabilite la articolul 5 ali-neatul (3) sau (6), instanța pronunță o hotărâre sau:

(a) solicită părților să furnizeze mai multe informații privindcererea într-un termen specificat, care nu poate depăs,i 30de zile;

(b) administrează probele în conformitate cu articolul 9; ori

(c) citează părțile să se prezinte la o dezbatere orală, care tre-buie să aibă loc în termen de 30 de zile de la citare.

(2) Instanța pronunță o hotărâre în termen de 30 de zile de ladezbaterea orală sau după ce a primit toate informațiile necesarepentru pronunțarea unei hotărâri. Hotărârea se comunică părți-lor în conformitate cu articolul 13.

(3) În cazul în care nu se primes,te nici un răspuns din parteapărții în cauză, în termenul stabilit la articolul 5 alineatul (3) saula alineatul (6), instanța se pronunță cu privire la cererea princi-pală sau la cererea reconvențională.

Articolul 8

Dezbaterea orală

Instanța poate organiza o dezbatere orală prin videoconferințăsau prin intermediul altor tehnici de comunicare, atunci cândsunt disponibile mijloacele tehnice corespunzătoare.

Articolul 9

Obținerea probelor

(1) Instanța stabiles,te mijloacele de obținere a probelor s, iîntinderea probelor necesare pentru pronunțarea hotărârii, înconformitate cu prevederile privind admisibilitatea probelor. Ins-tanța poate încuviința probele sub formă de depoziții scrise alemartorilor, ale experților sau ale părților. Instanța poate încu-viința, de asemenea, obținerea de probe prin videoconferință sauprin intermediul altor tehnici de comunicare, atunci când suntdisponibile mijloacele tehnice corespunzătoare.

(2) Instanța poate încuviința expertiza sau proba cu martoridoar în cazul în care acestea sunt necesare pentru pronunțareahotărârii. În acest caz, instanța ține cont de costurile pe care lepresupune acest lucru.

(3) Instanța trebuie să opteze pentru cele mai simple s,i maipuțin oneroase mijloace de obținere a probelor.

Articolul 10

Reprezentarea părților

Reprezentarea de către un avocat sau un alt reprezentant al pro-fesiei juridice nu este obligatorie.

Articolul 11

Acordarea de asistență părților

Statele membre asigură faptul că părțile pot primi asistență prac-tică pentru completarea formularelor.

Articolul 12

Rolul instanței

(1) Instanța nu solicită părților să efectueze nici o calificarejuridică a acțiunii.

(2) Instanța informează părțile cu privire la aspectele procedu-rale, dacă este necesar.

(3) Ori de câte ori este cazul, instanța încearcă să determinepărțile să ajungă la o înțelegere.

Articolul 13

Comunicarea sau notificarea actelor

(1) Documentele se comunică sau notifică prin intermediulserviciilor de curierat, cu confirmare de primire din care reiesedata primirii.

(2) În cazul în care nu este posibilă comunicarea sau notifica-rea în conformitate cu alineatul (1), aceasta poate fi efectuată prinoricare dintre metodele prevăzute la articolul 13 sau 14 din Regu-lamentul (CE) nr. 805/2004.

Articolul 14

Termene

(1) În cazul în care instanța stabiles,te un termen, partea inte-resată este informată despre consecințele nerespectării acestuitermen.

(2) În situații excepționale, instanța poate proroga termeneleprevăzute la articolul 4 alineatul (4), articolul 5 alineatele (3) s,i(6) s,i articolul 7 alineatul (1), dacă acest lucru este necesar pen-tru garantarea drepturilor părților.

(3) În cazul în care, în situații excepționale, instanța nu poaterespecta termenele prevăzute la articolul 5 alineatele (2)-(6) s,i laarticolul 7, aceasta ia măsurile prescrise de aceste dispoziții câtmai curând posibil.

Articolul 15

Forța executorie a hotărârii judecătores,ti

(1) Hotărârea judecătorească este executorie, independent deexistența unei eventuale căi de atac. Nu este necesară constitui-rea unei garanții.

(2) Articolul 23 se aplică s,i în cazul în care hotărârea trebuieexecutată în statul membru în care a fost pronunțată.


160160

Articolul 16

Cheltuieli de judecată

Partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată. Cutoate acestea, instanța nu acordă părții care a câs,tigat procesulcheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare dis-proporționată în raport cu valoarea cererii.

Articolul 17

Căi de atac

(1) Statele membre informează Comisia dacă normele lor deprocedură prevăd o cale de atac împotriva unei hotărâri judecă-tores,ti pronunțate în cadrul unei proceduri europene privindcererile cu valoare redusă, precum s,i termenul în care trebuie for-mulată o astfel de cale de atac. Această informație este făcutăpublică de către Comisie.

(2) Articolul 16 se aplică în cazul tuturor căilor de atac.

Articolul 18

Standarde minime pentru controlul jurisdicțional alhotărârii

(1) Pârâtul are dreptul să solicite controlul jurisdicțional alhotărârii pronunțate în cadrul unei proceduri europene cu pri-vire la cererile cu valoare redusă înaintea instanței judecătores,ticompetente din statul membru unde a fost pronunțată hotărârea,atunci când:

(a) (i) formularul de cerere sau citația la dezbatere orală i-aufost comunicate sau notificate printr-o metodă fărădovada primirii de către el personal, în conformitate cuarticolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 s,i

(ii) comunicarea sau notificarea nu au fost efectuate în timputil pentru a-i permite pârâtului să-s, i pregăteascăapărarea

sau

(b) pârâtul nu a putut să conteste cererea din motive de forțămajoră sau ca urmare a unor circumstanțe extraordinare sur-venite independent de voința acestuia,

cu condiția ca, în oricare dintre aceste cazuri, el să acționeze înmod prompt.

(2) Dacă instanța judecătorească respinge calea de atac, invo-când faptul că nici unul dintre motivele menționate la alinea-tul (1) nu se aplică, hotărârea rămâne în vigoare.

Dacă instanța judecătorească hotărăs,te că exercitarea căii de ataceste întemeiată pe unul dintre motivele menționate la alinea-tul (1), hotărârea pronunțată în cadrul procedurii europene cuprivire la cererile cu valoare redusă este nulă s,i neavenită.

Articolul 19

Dreptul procedural aplicabil

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, pro-cedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă estereglementată de normele de drept procedural din statul membruîn care se desfăs,oară procedura.

CAPITOLUL III

RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA ÎNTR-UN ALT STATMEMBRU

Articolul 20

Recunoas,terea s, i executarea

(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru în cadrul pro-cedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă este recu-noscută s,i executată într-un alt stat membru fără să fie necesarăo hotărâre de recunoas,tere a caracterului executoriu s,i fără săexiste vreo posibilitate de a se opune recunoas,terii sale.

(2) La cererea uneia dintre părți, instanța emite un certificatpentru o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cuprivire la cererile cu valoare redusă, utilizând formularul tip D,prevăzut în anexa IV, fără costuri suplimentare.

Articolul 21


(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, pro-cedura de executare se aplică în conformitate cu legislația statu-lui membru în care aceasta are loc.

Orice hotărâre pronunțată în cadrul unei proceduri europene cuprivire la cererile cu valoare redusă este executată în aceleas, icondiții ca s,i o hotărâre pronunțată în statul membru în care areloc executarea.

(2) Partea care solicită executarea unei hotărâri prezintă:

(a) o copie a hotărârii, care să îndeplinească condițiile necesarestabilirii autenticității acesteia; s,i

(b) o copie a certificatului menționat la articolul 20 alineatul (2)s, i, în cazul în care este necesar, o traducere a acestuia înlimba oficială a statului membru care execută hotărârea sau– în cazul în care în respectivul stat membru există mai multelimbi oficiale – în limba oficială sau într-una dintre limbileoficiale de procedură ale instanței judecătores,ti situate înlocul în care se urmăres,te executarea, în conformitate culegislația statului membru în cauză, sau într-o altă limbăacceptată de către statul membru care execută hotărârea. Fie-care stat membru poate indica limba oficială (limbile ofi-ciale) a (ale) instituțiilor Uniunii Europene, alta (altele) decâtcea proprie, pe care o (le) poate accepta în cadrul proceduriieuropene cu privire la recuperarea creanțelor cu valoareredusă. Traducerea conținutului formularului D se efec-tuează de către un traducător autorizat într-unul dintre sta-tele membre.

(3) Partea care solicită executarea unei hotărâri pronunțate încadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusăîn alt stat membru nu este obligată să aibă:

(a) un reprezentant autorizat; sau

(b) o adresă pos,tală

în statul membru care execută hotărârea, cu excepția executori-lor judecătores,ti.


161161

(4) Constituirea unei cauțiuni sau garanții, indiferent demoneda de referință, nu intră în obligațiile unei părți care soli-cită executarea într-un stat membru a unei hotărâri pronunțateîn alt stat membru în cadrul unei proceduri europene cu privirela cererile cu valoare redusă, pe motiv că este cetățean străin saucă nu îs,i are domiciliul sau res,edința în statul în care se solicităexecutarea hotărârii.

Articolul 22

Refuzul executării

(1) La cererea persoanei împotriva căreia se solicită executa-rea, instanța competentă din statul membru în care se solicităexecutarea refuză executarea, în cazul în care hotărârea pronun-țată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoareredusă nu este compatibilă cu o hotărâre anterioară pronunțatăîntr-un stat membru sau într-un stat terț, atunci când sunt întru-nite următoarele condiții:

(a) hotărârea anterioară a implicat aceleas,i părți, într-un litigiucu aceeas,i cauză;

(b) hotărârea anterioară a fost pronunțată în statul membru încare se solicită executarea sau îndeplines,te condițiile nece-sare pentru recunoas,terea în statul membru în care se soli-cită executarea; şi

(c) incompatibilitatea hotărârilor nu a putut s,i nu ar fi putut fiinvocată ca obiecție în cadrul procedurii judiciare din statulmembru în care a fost pronunțată hotărârea judecătoreascăîn cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoareredusă.

(2) Hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul proceduriieuropene cu privire la cererile cu valoare redusă nu poate face,sub nici o formă, obiectul unei reexaminări pe fond, în statulmembru în care se solicită executarea ei.

Articolul 23

Limitarea sau suspendarea executării

În cazul în care una dintre părți a atacat o hotărâre pronunțatăîn cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoareredusă sau o astfel de cale de atac este încă posibilă, sau partea aformulat o cale de atac în sensul articolului 18, instanța sau auto-ritatea competentă din statul membru în care se solicită executa-rea poate, în temeiul unei solicitări a părții împotriva căreia sesolicită executarea:

(a) să limiteze procedura de executare la măsuri asigurătorii;

(b) să condiționeze executarea de constituirea unei garanții careurmează a fi stabilită de către instanță; sau

(c) în condiții excepționale, să suspende procedura de executare.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Informații

Statele membre cooperează, în special prin intermediul RețeleiJudiciare Europene în materie civilă s,i comercială înființată prinDecizia 2001/470/CE, pentru a pune la dispoziția publicului largs, i a cercurilor profesionale informații cu privire la proceduraeuropeană cu privire la cererile cu valoare redusă, inclusiv costu-rile aferente acesteia.

Articolul 25

Informații privind instanțele competente, mijloacele decomunicare s, i căile de atac

(1) Statele membre informează Comisia, până la 1 ianuarie2008, cu privire la:

(a) instanțele competente să pronunțe o hotărâre în cadrul uneiproceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă;

(b) mijloacele de comunicare autorizate în sensul proceduriieuropene cu privire la cererile cu valoare redusă s,i care seaflă la dispoziția instanțelor judecătores,ti, în conformitate cuarticolul 4 alineatul (1);

(c) posibilitatea exercitării unei căi de atac în temeiul normelorde drept procedural în conformitate cu articolul 17 s,i, res-pectiv, în fața cărei instanțe judecătores,ti trebuie introdusăcalea de atac;

(d) limbile acceptate, în conformitate cu articolul 21 alineatul(2) litera (b);

(e) autoritățile competente pentru punerea în executare a hotă-rârii s,i autoritățile competente pentru punerea în aplicare aarticolului 23.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modifi-care ulterioară a acestor informații.

(2) Comisia face publice informațiile primite în conformitatecu alineatul (1), prin publicarea lor în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene s,i prin orice alte mijloace corespunzătoare.

Articolul 26

Dispoziții de aplicare

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezen-tului regulament, inclusiv cele necesare pentru a completa, aactualiza sau a aduce modificări tehnice formularelor din anexe,inclusiv prin completarea sa, sunt adoptate în conformitate cuprocedura de reglementare cu control menționată la articolul 27alineatul (2).


162162

Articolul 27

Comitetul


(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplicăarticolul 5a alineatele (1)-(4) s, i articolul 7 din Decizia1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din res-pectiva decizie.

Articolul 28

Revizuirea

Până la 1 ianuarie 2014, Comisia prezintă Parlamentului Euro-pean, Consiliului s,i Comitetului Economic s,i Social European unraport detaliat privind funcționarea procedurii europene cu pri-vire la cererile cu valoare redusă, inclusiv plafonul valorii cereriiprevăzute la articolul 2 alineatul (1). Acest raport conține o eva-luare a funcționării procedurii, precum s,i un studiu de impactextins pentru fiecare stat membru.

În acest scop s,i mai ales pentru a asigura faptul că cele mai bunepractici din cadrul Uniunii Europene sunt pe deplin luate înconsiderare s,i reflectă principiile unei legislații mai bune, statelemembre furnizează Comisiei informații privind funcționarea lanivel transfrontalier a procedurii europene cu privire la cererilecu valoare redusă. Aceste informații trebuie să vizeze cheltuielilede judecată, rapiditatea procedurii, eficiența, simplitatea s,i proce-durile interne privind cererile cu valoare redusă din statelemembre.

Raportul Comisiei este însoțit, acolo unde este cazul, de propu-neri de modificare.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare dateipublicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009, cu excepția articolului 25, carese aplică de la 1 ianuarie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale s,i se aplică direct în statele mem-bre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasburg, 11 iulie 2007.

Pentru Parlamentul EuropeanPres,edintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru ConsiliuPres,edintele

M. LOBO ANTUNES


163163

ANEXA I


164164


165165


166166


167167


168168


169169


170170

ANEXA II


171171


172172

ANEXA III


173173


174174

ANEXA IV


175175


176176

Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă

3e

178178

32000R1346

30.6.2000JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENEL 160/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 1346/2000 AL CONSILIULUIdin 29 mai 2000

privind procedurile de insolvență



având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania ș�i a Repu-blicii Finlanda,



întrucât:

(1) Uniunea Europeană ș�i-a stabilit ca obiectiv instituirea unuispațiu de libertate, securitate ș�i justiție.

(2) Buna funcționare a pieței interne impune ca proceduriletransfrontaliere de insolvență să funcționeze eficient ș�iefectiv, iar adoptarea prezentului regulament este necesarăpentru atingerea acestui obiectiv care este de domeniulcooperării judiciare în materie civilă, în sensularticolului 65 din tratat.

(3) Activitățile întreprinderilor au din ce în ce mai des efectetransfrontaliere ș�i sunt, prin urmare, într-o măsură tot maimare reglementate de legislația comunitară. Insolvențaacestor întreprinderi aduce deopotrivă atingere ș� i buneifuncționări a pieței interne, impunându-se astfel creareaunui un act comunitar care să impună coordonarea măsu-rilor ce urmează să fie adoptate în privința patrimoniuluiunui debitor insolvent.

(4) Pentru buna funcționare a pieței interne este necesar să seevite ca părțile să fie tentate să transfere bunurile lor sauprocedurile judiciare dintr-un stat membru în altul, în

încercarea de a obține o situație juridică mai favorabilă(„forum shopping”).

(5) Aceste obiective nu pot fi îndeplinite satisfăcător la nivelnațional ș�i, prin urmare, se justifică întreprinderea de acți-uni la nivel comunitar.

(6) În conformitate cu principiul proporționalității, prezentulregulament ar trebui să se limiteze la dispozițiile care regle-mentează competența de a deschide proceduri deinsolvență ș�i de a pronunța hotărâri care derivă direct dinprocedurile de insolvență ș�i sunt strâns legate de acestea. Înplus, prezentul regulament trebuie să conțină dispoziții pri-vind recunoaș�terea acestor hotărâri ș�i a dreptului aplicabilcare să respecte, la rândul lor, acest principiu.

(7) Procedurile de insolvență cu privire la falimentul întreprin-derilor insolvente sau a altor persoane juridice,concordatele ș� i procedurile analoage sunt excluse dindomeniul de aplicare al Convenției de la Bruxelles din 1968privind competența judiciară ș�i executarea hotărârilor înmaterie civilă ș�i comercială (3), astfel cum a fost modificatăprin convențiile de aderare la această convenție (4).

(8) Pentru a se atinge obiectivul de a ameliora eficiența ș�iaccelera procedurile de insolvență cu efecte transfrontali-ere, este necesar ș�i recomandabil ca dispozițiile privindcompetența, recunoaș�terea ș�i dreptul aplicabil în acestdomeniu să fie cuprinse într-un act juridic comunitarimperativ ș�i direct aplicabil în statele membre.

(1) Aviz emis la 2 martie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).(2) Aviz emis la 26 ianuarie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 299, 31.12.1972, p. 32.(4) JO L 204, 2.8.1975, p. 28;

JO L 304, 30.10.1978, p. 1;JO L 388, 31.12.1982, p. 1;JO L 285, 3.10.1989, p. 1;JO C 15, 15.1.1997, p. 1.


179179

(9) Prezentul regulament ar trebui să se aplice procedurilor deinsolvență, indiferent dacă debitorul este o persoană fizicăsau o persoană juridică, un comerciant sau o persoanăparticulară. Procedurile de insolvență cărora li se aplicăprezentul regulament sunt enumerate în anexe. Procedu-rile de insolvență referitoare la societățile de asigurare,instituțiile de credit, societățile de investiții care furnizeazăservicii ce implică deținerea de fonduri sau valori mobili-are ale terților ș� i organismele de plasament colectiv suntexcluse din domeniul de aplicare al prezentului regula-ment. Aceste societăți nu sunt reglementate de prezentulregulament deoarece sunt supuse unui regim special ș� i,într-o oarecare măsură, autoritățile naționale de control aucompetențe de intervenție extrem de extinse.

(10) Procedurile de insolvență nu implică în mod necesar inter-venția unei autorități judiciare; expresia „instanță” utilizatăîn prezentul regulament trebuie înțeleasă în sens larg ș�iinclude o persoană sau un organ abilitați de legislațianațională să deschidă procedura de insolvență. Pentru caacest regulament să se aplice, procedurile (cuprinzând acteș�i formalități prevăzute de lege) trebuie nu numai să se des-făș�oare conform dispozițiilor prezentului regulament, darș� i să fie recunoscute oficial ș� i să fie executorii în statulmembru în care sunt deschise procedurile de insolvență ș�itotodată trebuie să fie proceduri colective de insolvențăcare să antreneze desistarea parțială sau totală a debitoru-lui ș�i desemnarea unui lichidator.

(11) Prezentul regulament ia în considerare faptul că, datoritădiferențelor între sistemele de drept material naționale, nueste folosită în practică deschiderea unei proceduri deinsolvență unice, cu aplicabilitate în întreaga Comunitate.Aplicarea fără excepție a legii statului de deschidere ar con-duce, în acest context, în mod frecvent la dificultăți. Acestaeste cazul, de exemplu, cu garanțiile foarte diferite care seîntâlnesc pe cuprinsul Comunității. În plus, drepturile pre-ferențiale de care se bucură anumiți creditori sunt, în unelecazuri, complet diferite. Prezentul regulament ar trebui sățină seama de acest lucru în două moduri diferite. Pe de oparte, trebuie să prevadă reguli speciale referitoare la legeaaplicabilă anumitor drepturi ș�i situații juridice deosebit deimportante (de exemplu, drepturile reale ș�i contractele demuncă). Pe de altă parte, trebuie acceptate, pe lângă pro-cedura de insolvență principală cu întindere universală ș�iproceduri interne care privesc numai bunurile situate înstatul de deschidere.

(12) Prezentul regulament permite deschiderea procedurii prin-cipale de insolvență în statul membru în care se află centrulintereselor principale ale debitorului. Aceste proceduri auo întindere universală ș�i includ toate bunurile debitorului.

Pentru a proteja interesele diferite, prezentul regulamentpermite deschiderea de proceduri secundare paralele cuprocedura principală. Proceduri secundare pot fi deschiseîn statul membru în care debitorul are un sediu. Efecteleprocedurilor secundare se limitează la bunurile situate înstatul respectiv. Unitatea în cadrul Comunității se asigurăprin norme imperative de coordonare cu procedurile prin-cipale.

(13) „Centrul intereselor principale” trebuie să corespundă locu-lui în care debitorul îș�i conduce în mod obiș�nuit intereseleș�i poate, prin urmare, să fie verificat de către terți.

(14) Prezentul regulament se aplică numai procedurii în cadrulcăreia centrul intereselor principale ale debitorului estesituat în cadrul Comunității.

(15) Normele de competență prevăzute în prezentul regulamentstabilesc numai competența internațională, adică desem-nează statul membru ale cărui instanțe pot deschideproceduri de insolvență. Competența teritorială din cadrulstatului membru trebuie să fie stabilită prin legislațiainternă a statului membru respectiv.

(16) Instanța competentă să deschidă o procedură principală deinsolvență ar trebui să fie abilitată să ordone măsuri pro-vizorii ș� i de conservare din momentul depunerii cereriipentru deschiderea procedurii. Măsurile de conservare dis-puse atât înainte, cât ș� i după deschiderea procedurii deinsolvență sunt foarte importante pentru a garanta efici-ența acestei proceduri. În acest sens, prezentul regulamentar trebui să permită două posibilități: pe de o parte, instanțacompetentă în procedura principală ar trebui să fie abili-tată să ordone ș�i măsuri provizorii de protejare a bunuri-lor situate pe teritoriul altor state membre, pe de altă parte,un lichidator desemnat provizoriu înainte de deschidereaprocedurii principale poate, în statul membru în care existăun sediu aparținând debitorului, să solicite adoptareamăsurilor de conservare prevăzute de legislația din statelerespective.

(17) Înaintea deschiderii procedurii principale de insolvență,deschiderea unei proceduri de insolvență în statul membruîn care debitorul are un sediu nu ar trebui să poată fi soli-citată decât de creditorii locali ș�i creditorii de la sediul localsau în cazurile în care dreptul statului membru în caredebitorul are centrul intereselor sale principale nu permitedeschiderea unei proceduri principale. Această limitare estejustificată de faptul că se intenționează să se limiteze laminimum necesar cazurile în care proceduri teritorialeindependente sunt solicitate înaintea procedurii principalede insolvență. Dacă se deschide procedura principală deinsolvență, procedurile teritoriale devin secundare.


180180

(18) După deschiderea procedurii principale de insolvență,prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a soli-cita deschiderea unei proceduri de insolvență într-un statmembru în care debitorul are un sediu. Lichidatorul dincadrul procedurii principale sau orice altă persoană abili-tată în acest scop conform legislației interne a statuluimembru respectiv poate solicita deschiderea de procedurisecundare de insolvență.

(19) Procedurile secundare de insolvență pot urmări scopuridiferite, în afară de protejarea intereselor locale. Se pot ivicazuri în care patrimoniul debitorului este prea complexpentru a fi administrat în bloc sau diferențele dintresistemele juridice respective sunt atât de mari încât potapărea dificultăți ca urmare a extinderii efectelor derivânddin legislația statului de deschidere la celelalte state în carese află bunurile. Din acest motiv, lichidatorul din cadrulprocedurii principale poate solicita deschiderea deproceduri secundare pentru o administrare eficientă apatrimoniului.

(20) Procedurile principale ș� i procedurile secundare pot însăcontribui la o valorificare eficientă a masei bunurilor numaidacă procedurile paralele în curs de desfăș�urare sunt coor-donate. Principala condiție aici este ca diferiții lichidatori săcoopereze strâns, în special printr-un schimb de informațiiîntr-un volum suficient. Pentru a asigura rolul predominantal procedurii principale, lichidatorului din cadrul acesteiproceduri ar trebui să i se ofere câteva posibilități de ainterveni în procedurile secundare în curs. De exemplu, artrebui să fie abilitat să propună un plan de reorganizare sauconcordat sau să solicite suspendarea lichidării maseibunurilor în procedura secundară de insolvență.

(21) Orice creditor, care îș�i are reș�edința obiș�nuită, domiciliulsau sediul social în Comunitate, trebuie să beneficieze dedreptul de a-ș�i înregistra cererea de admitere a creanței pri-vind bunurile debitorului în orice procedură de insolvențăaflată în curs de desfăș�urare în Comunitate. Acest lucru artrebuie să se aplice ș�i autorităților fiscale ș�i instituțiilor deasigurări sociale. Cu toate acestea, pentru a asigura egalita-tea de tratament a creditorilor, distribuirea încasărilortrebuie să fie coordonată. Fiecare creditor ar trebui să poatăpăstra ceea ce a primit în cursul procedurii de insolvență,însă nu ar trebui să aibă dreptul de a participa la distribu-irea masei bunurilor în cadrul altei proceduri decât dacăcreditorii de acelaș�i rang nu au obținut, în aceeaș�i propor-ție, un dividend echivalent.

(22) Prezentul regulament ar trebui să prevadă recunoaș�tereaimediată a hotărârilor privind deschiderea, desfăș�urarea ș�iînchiderea procedurii de insolvență care intră în domeniulsău de aplicare ș�i a hotărârilor aflate în legătură directă cuaceastă procedură de insolvență. Recunoaș�terea automatătrebuie să determine extinderea efectelor atribuite

procedurii de legea statului de deschidere la toate celelaltestate membre. Recunoaș�terea hotărârilor pronunțate deinstanțele statelor membre trebuie să se bazeze peprincipiul încrederii reciproce. În acest scop, motivele denerecunoaș�tere trebuie reduse la minimum necesar.Aceasta este ș� i temeiul de soluționare al oricărui conflictcare există între instanțele a două state membre care seconsideră deopotrivă competente pentru a deschide proce-dura principală. Hotărârea instanței care deschide mai întâiprocedura ar trebui să fie recunoscută în celelalte statemembre fără ca acestea să aibă dreptul de a supunecontrolului hotărârea instanței respective.

(23) În domeniul său de aplicare, prezentul regulament ar tre-bui să prevadă norme conflictuale unitare, care să înlocu-iască, în cadrul domeniului lor de aplicare, normele internede drept internațional privat. În absența unor dispozițiicontrare, se aplică legea statului membru de deschidere (lexconcursus). Această normă conflictuală ar trebui să fie apli-cabilă atât pentru procedura principală, cât ș� i pentruprocedurile locale; lex concursus determină toate efecteleprocedurii de insolvență, atât cele de natură procedurală,cât ș�i pe cele materiale, asupra persoanelor ș�i raporturilorjuridice respective. Ea reglementează toate condițiile pri-vind deschiderea, desfăș�urarea ș�i închiderea procedurii deinsolvență.

(24) Recunoaș�terea automată a unei proceduri de insolvențăcăreia i se aplică în mod obiș�nuit legea statului de deschi-dere poate interfera cu normele care reglementează tran-zacțiile desfăș�urate în alte state membre. Pentru a protejaaș�teptările legitime ș�i siguranța tranzacțiilor într-un alt statmembru decât cel de deschidere, ar trebui să se prevadă oserie de excepții de la norma generală.

(25) În special în cazul drepturilor reale este necesară o dero-gare specială de la legea statului de deschidere, deoareceaceste drepturi au o importanță considerabilă pentruacordarea creditelor. Justificarea, valabilitatea ș�i întindereaunui astfel de drept real trebuie, prin urmare, să fie deter-minate în mod normal de către legea locului (lex situs) ș�i sănu fie afectate de deschiderea procedurii de insolvență.Titularul dreptului real ar trebui, prin urmare, să-ș�i poatăvalorifica în continuare dreptul de a delimita garanția realăde masa bunurilor. Dacă bunurile sunt supuse drepturilorreale în temeiul legii statului unde sunt situate, dar proce-dura principală se desfăș�oară în alt stat membru,lichidatorul din cadrul procedurii principale ar trebui săpoată cere deschiderea unei proceduri secundare în juris-dicția în care s-au născut drepturile reale, în măsura în caredebitorul are un sediu în statul respectiv. Dacă nu este des-chisă o procedură secundară, excedentul obținut din vân-zarea bunurilor supuse drepturilor reale trebuie plătitlichidatorului din cadrul procedurii principale.


181181

(26) Dacă legea statului în care s-a deschis procedura nu admitecompensarea, creditorul are totuș�i dreptul la o compensaredacă aceasta este posibilă în temeiul legii aplicabile creanțeidebitorului insolvent. În acest fel, compensarea va dobândicaracter de garanție reglementată de o lege de carecreditorul respectiv se poate prevala în momentul naș�teriicreanței.

(27) Este, de asemenea, nevoie de o protecție specială în cazulsistemelor de plată ș� i a piețelor financiare. Aceasta esteaplicabilă în cazul compensării ș� i lichidării prevăzute încadrul unor astfel de sisteme, precum ș�i în cazul cesiunii detitluri de valoare ș�i al garanțiilor constituite pentru astfel detranzacții, în special conform Directivei 98/26/CE aParlamentului European ș�i a Consiliului din 19 mai 1998privind caracterul definitiv al plății în sistemele de plată ș�ial plății în operațiunile cu titluri de valoare (1). Singura legeaplicabilă acestor tranzacții trebuie să fie cea aplicabilă sis-temului sau pieței respective. Această dispoziție aremenirea să împiedice posibilitatea ca mecanismele pentruplata ș�i lichidarea tranzacțiilor prevăzute în sistemele deplată ș�i compensare sau pe piețele financiare reglementateale statelor membre să fie modificate în cazul insolvențeiuneia dintre părțile la tranzacție. Directiva 98/26/CEcuprinde dispoziții speciale care ar trebui să aibă întâietateasupra normelor generale din prezentul regulament.

(28) Pentru a proteja angajații ș�i locurile de muncă, efectele pro-cedurii de insolvență asupra continuării sau încetăriiraporturilor de muncă ș�i asupra drepturilor ș�i obligațiilorfiecărei părți decurgând din aceste raporturi trebuie să fiedeterminate de legea aplicabilă contractului înconformitate cu normele conflictuale generale. Orice alteaspecte legate de insolvență, cum ar fi problema dacă cre-anțele angajaților sunt privilegiate ș�i care este rangul even-tual al acestui privilegiu, ar trebui să fie determinate delegea statului în care s-a deschis procedura.

(29) În interesul tranzacțiilor, conținutul principal al hotărâriide deschidere a procedurii ar trebui să fie publicat încelelalte state membre, la cererea lichidatorului. Dacă existăun sediu în statul membru respectiv, s-ar putea cere capublicarea să fie obligatorie. Însă în nici unul din acestedouă cazuri publicarea nu constituie o condiție preala-bilă pentru recunoaș�terea procedurii deschise în alt statmembru.

(30) Este posibil ca unele din persoanele interesate să nu aibăcunoș�tință despre deschiderea procedurii ș�i să acționeze cubună credință de o manieră care vine în conflict cu nouasituație. Pentru a proteja aceste persoane care, fără să fiavut cunoș�tință despre deschiderea procedurii în alt statmembru, execută o obligație față de debitor, când, de fapt,ar fi trebuit să execute obligația față de lichidatorul dincadrul procedurii din alt stat membru, ar trebui să se pre-vadă caracterul liberator al acestei executări sau plăți.

(31) Prezentul regulament ar trebui să includă anexe referitoarela organizarea procedurii de insolvență. Întrucât acesteanexe se referă exclusiv la legislația statelor membre, existărațiuni specifice ș� i justificate pentru ca Consiliul să-ș� irezerve dreptul de a modifica aceste anexe pentru a țineseama de modificările aduse dreptului intern al statelormembre.

(32) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit ș�i a Irlandei, anexat la Tratatul pri-vind Uniunea Europeană ș�i la Tratatul de instituire a Comu-nității Europene, Regatul Unit ș�i Irlanda au făcut cunoscutădorința lor de a participa la adoptarea ș�i aplicarea prezen-tului regulament.

(33) În conformitate cu articolele 1 ș�i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană ș�i la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament ș�i, prin urmare, nu îi revin obligații în virtuteaacestuia ș�i nici nu îi sunt aplicabile dispozițiile sale,


CAPITOLUL 1


Articolul 1


(1) Prezentul regulament se aplică procedurilor colective ce iaunaș�tere în contextul insolvenței debitorului care au ca urmaredesistarea parțială sau totală a acestuia ș� i desemnarea unuilichidator.

(2) Prezentul regulament nu se aplică procedurilor de insolvențăreferitoare la societățile de asigurare, instituțiile de credit,societățile de investiții care furnizează servicii ce implică deține-rea de fonduri sau valori mobiliare ale terților ș�i la organismele deplasament colectiv.(1) JO L 166, 11.6.1998, p. 45.


182182

Articolul 2

Definiții


(a) „procedură de insolvență” înseamnă procedurile colective pre-văzute la articolul 1 alineatul (1). Aceste proceduri suntenumerate în anexa A;

(b) „lichidator” înseamnă orice persoană sau organ care are func-ția de a administra sau lichida bunurile de care debitorul a fostdesistat sau de a supraveghea administrarea afacerilor sale.Aceste persoane ș�i organe sunt enumerate în anexa C;

(c) „procedură de lichidare” înseamnă procedura de insolvență însensul prevăzut la litera (a) în care se realizează lichidareabunurilor debitorului, inclusiv atunci când procedura esteînchisă printr-un concordat ori altă măsură care pune capătstării de insolvență, sau din cauza insuficienței activului.Aceste proceduri sunt enumerate în anexa B;

(d) „instanță” înseamnă organul judiciar sau orice altă autoritatecompetentă dintr-un stat membru abilitată să deschidă o pro-cedură de insolvență sau să pronunțe hotărâri în cursul aces-tei proceduri;

(e) „hotărâre” în legătură cu deschiderea unei proceduri deinsolvență sau numirea unui lichidator, înseamnă hotărâreaoricărei instanțe competente să deschidă o astfel de procedurăsau să desemneze un lichidator;

(f) „momentul deschiderii procedurii” înseamnă momentul de lacare hotărârea de deschidere a procedurii îș�i produce efectele,indiferent dacă este o hotărâre definitivă sau nu;

(g) „statul membru în care sunt situate bunurile” înseamnă:

— în cazul bunurilor corporale, statul membru pe teritoriulcăruia este situat bunul;

— în cazul bunurilor ș�i drepturilor pe care proprietarul sautitularul trebuie să le înscrie într-un registru public, statulmembru sub a cărui autoritate este ținut registrul;

— în cazul creanțelor, statul membru pe al cărui teritoriu îș�iare centrul intereselor terțul debitor, aș�a cum estedeterminat la articolul 3 alineatul (1);

(h) „sediu” înseamnă un loc de derulare de operațiuni undedebitorul exercită în mod netranzitoriu o activitate economicăcu mijloace umane ș�i bunuri.

Articolul 3

Competență internațională

(1) Competența de a deschide procedura de insolvență revineinstanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrulintereselor principale ale unui debitor. În cazul unei societăți saupersoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi,până la proba contrarie, locul unde se află sediul social.

(2) Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitoreste situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt statmembru sunt competente să deschidă o procedură de insolvențăîmpotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu peteritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei procedurise limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-aldoilea stat membru.

(3) Atunci când a fost deschisă o procedură de insolvență întemeiul alineatului (1), orice procedură de insolvență deschisăulterior în temeiul alineatului (2) este o procedură secundară.Aceasta din urmă trebuie să fie o procedură de lichidare.

(4) Procedura teritorială de insolvență menționată la alineatul (2)poate fi deschisă înaintea deschiderii procedurii principale deinsolvență, în temeiul alineatului (1), numai dacă:

(a) o procedură de insolvență nu poate fi deschisă în temeiul ali-neatului (1) datorită condițiilor stabilite prin legea statuluimembru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor prin-cipale ale debitorului sau

(b) deschiderea procedurii teritoriale de insolvență este cerută deun creditor care îș�i are domiciliul, reș�edința obiș�nuită sausediul social în statul membru pe al cărui teritoriu se aflăsediul respectiv, sau a cărui creanță a luat naș�tere din exploa-tarea acelui sediu.

Articolul 4

Lege aplicabilă

(1) În absența unei dispoziții contrare în prezentul regulament,legea aplicabilă procedurii de insolvență ș�i efectelor acesteia estelegea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă proce-dura, denumit în continuare „stat de deschidere”.


183183

(2) Legea statului de deschidere determină condițiile pentru des-chiderea, desfăș�urarea ș� i închiderea procedurii de insolvență.Aceasta determină în special:

(a) debitorii care pot face obiectul procedurii de insolvență înraport cu calitatea acestora;

(b) bunurile care formează obiectul desistării ș�i regimul aplicabilbunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedu-rii de insolvență;

(c) atribuțiile debitorului ș�i ale lichidatorului;

(d) condițiile de opozabilitate a compensării;

(e) efectele procedurii de insolvență asupra contractelor înderulare la care debitorul este parte;

(f) efectele procedurii de insolvență asupra acțiunilor individualeintentate de creditori, cu excepția proceselor în curs desoluționare;

(g) creanțele care urmează să fie înregistrate la pasivul debitoru-lui ș�i regimul creanțelor născute după deschiderea proceduriide insolvență;

(h) normele care reglementează înregistrarea, verificarea ș� iadmiterea creanțelor;

(i) normele care reglementează distribuirea încasărilor rezultatedin vânzarea bunurilor, rangul creanțelor ș�i drepturile credi-torilor care au obținut o satisfacere parțială după deschide-rea procedurii insolvenței în temeiul unui drept real sau caefect al unei compensări;

(j) condițiile ș� i efectele închiderii procedurii de insolvență, înspecial prin concordat;

(k) drepturile creditorilor după închiderea procedurii deinsolvență;

(l) cui îi revine sarcina costurilor ș� i cheltuielilor procedurii deinsolvență;

(m) normele referitoare la nulitatea, anularea sau inopozabilitateaactelor prejudiciabile adunării creditorilor.

Articolul 5

Drepturile reale ale terților

(1) Deschiderea procedurii de insolvență nu aduce atingere drep-turilor reale al unui creditor sau terț asupra bunurilor corporalesau necorporale, mobile ori imobile – atât bunuri individual deter-minate, cât ș�i constituite în universalități a căror alcătuire se poate

modifica – aparținând debitorului ș�i care se află pe teritoriul unuialt stat membru la data deschiderii procedurii.

(2) Drepturile menționate la alineatul (1) includ în special:

(a) dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor ș�ide a obține câș�tiguri materiale dintr-o asemenea executare oridin fructele bunurilor respective, în special în temeiul unui gajsau ipoteci;

(b) dreptul exclusiv de realizare a unei creanțe, în special caurmare a gajării sau cesionării creanței cu titlu de garanție;

(c) dreptul de a revendica bunurile ș�i/sau de a cere restituireaacestora din mâna oricui le-ar deține sau le-ar folosi împotrivavoinței părții îndreptățite;

(d) dreptul real de a culege fructele unui bun.

(3) Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registrupublic ș�i opozabil terților, în virtutea căruia poate fi dobândit undrept real în sensul alineatului (1).

(4) Alineatul (1) nu împiedică intentarea acțiunii de constatare anulității, acțiunii în anulare sau în inopozabilitate menționate laarticolul 4 alineatul (2) litera (m).

Articolul 6

Compensarea

(1) Deschiderea procedurii de insolvență nu aduce atingere drep-tului unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea adebitorului asupra sa, dacă o astfel de operațiune este permisă delegea aplicabilă creanței debitorului insolvent.

(2) Alineatul (1) nu împiedică intentarea acțiunii de constatare anulității, acțiunii în anulare sau inopozabilitate menționate laarticolul 4 alineatul (2) litera (m).

Articolul 7

Rezerva dreptului de proprietate

(1) Deschiderea procedurii de insolvență împotrivacumpărătorului unui bun nu aduce atingere drepturilor vânzăto-rului bunului respectiv întemeiate pe o rezervă a dreptului de pro-prietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul se află peteritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura.

(2) Deschiderea unei proceduri de insolvență împotriva vânzăto-rului unui bun, ulterior predării bunului, nu constituie o cauză derezoluțiune a vânzării ș� i nu împiedică cumpărătorul sădobândească dreptul de proprietate, dacă la data deschiderii pro-cedurii bunul vândut se află pe teritoriul altui stat membru decâtcel în care s-a deschis procedura.


184184

(3) Alineatele (1) ș� i (2) nu împiedică intentarea acțiunii deconstatare a nulității, acțiunii în anulare sau în inopozabilitatemenționate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).

Articolul 8

Contracte având ca obiect bunuri imobile

Efectele procedurii de insolvență asupra unui contract care conferădreptul de a dobândi sau de a folosi un bun imobil suntreglementate exclusiv de legea statului membru pe teritoriul căruiase află bunul imobil.

Articolul 9

Sisteme de plată ș� i piețe financiare

(1) Fără a aduce atingere articolului 5, efectele procedurii deinsolvență asupra drepturilor ș�i obligațiilor participanților la unsistem de plată sau decontare ori la o piață financiară sunt regle-mentate exclusiv de legea statului membru aplicabilă acelui sistemsau acelei piețe.

(2) Alineatul (1) nu împiedică intentarea unei acțiuni deconstatare a nulității, acțiuni în anulare sau în inopozabilitate aplăților sau tranzacțiilor în temeiul legii aplicabile sistemului deplată sau pieței financiare respective.

Articolul 10

Contracte de muncă

Efectele procedurii de insolvență asupra unui contract de muncăș�i asupra unui raport de muncă sunt reglementate exclusiv delegea statului membru aplicabilă contractului de muncă.

Articolul 11

Efectele asupra drepturilor supuse înscrierii

Efectele procedurii de insolvență asupra drepturilor debitorului cuprivire la un bun imobil, o navă sau o aeronavă, supuse înscrieriiîntr-un registru public, sunt reglementate de legea statuluimembru sub autoritatea căruia este ținut registrul.

Articolul 12

Brevete ș� i mărci comunitare

În sensul prezentului regulament, un brevet comunitar, o marcăcomunitară sau orice alt drept similar prevăzut de legislațiacomunitară poate fi inclus numai în procedurile prevăzute laarticolul 3 alineatul (1).

Articolul 13

Acte prejudiciabile

Articolul 4 alineatul (2) litera (m) nu se aplică dacă persoana carea dobândit foloase în urma unui act prejudiciabil pentru aduna-rea creditorilor face dovada că:

— respectivul act este supus legii altui stat membru decât cea astatului de deschidere a procedurii ș�i

— această lege nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă,atacarea actului respectiv.

Articolul 14

Protecția terților dobânditori

Dacă, după deschiderea procedurii de insolvență, debitorul dis-pune cu titlu oneros:

— de un bun imobil sau

— de o navă sau o aeronavă supuse înscrierii într-un registrupublic sau

— de valori mobiliare a căror existență presupune înscriereaîntr-un registru prevăzut de lege;

valabilitatea acestui act este reglementată de legea statului peteritoriul căruia se află bunul imobil sau sub a cărui autoritate esteținut registrul.

Articolul 15

Efectele procedurii de insolvență asupra proceselor în cursde soluționare

Efectele procedurii de insolvență asupra unui proces în curs desoluționare al cărui obiect îl reprezintă un bun sau un drept de caredebitorul este desistat sunt reglementate exclusiv de legea statuluimembru în care acel proces este în curs de soluționare.

CAPITOLUL II

RECUNOAȘ� TEREA PROCEDURII DE INSOLVENȚĂ

Articolul 16

Principiu

(1) Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvențăpronunțată de o instanță a unui stat membru competentă în teme-iul articolului 3 este recunoscută în toate celelalte state membrede îndată ce îș�i produce efectele în statul de deschidere.


185185

Această normă se aplică ș�i în cazul în care debitorul, având învedere calitatea sa, nu poate fi supus unei proceduri de insolvențăîn alte state membre.

(2) Recunoaș�terea procedurii menționate la articolul 3 alinea-tul (1) nu împiedică deschiderea procedurii menționate laarticolul 3 alineatul (2) de către o instanță dintr-un alt statmembru. Aceasta din urmă constituie o procedură secundară deinsolvență în sensul capitolului III.

Articolul 17

Efectele recunoaș�terii

(1) Hotărârea de deschidere a procedurii menționate la articolul 3alineatul (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalitățisuplimentare, în orice alt stat membru efectele pe care i le atri-buie legea statului de deschidere, cu excepția cazului unei dispo-ziții contrare în prezentul regulament ș�i atât timp cât nu este des-chisă în celălalt stat membru nici o procedură de tipul celeimenționate la articolul 3 alineatul (2).

(2) Efectele procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) nu potfi contestate în alte state membre. Orice limitare a drepturilor cre-ditorilor, în special o suspendare a plății sau remiterea de datorie,poate fi opusă în ceea ce priveș�te bunurile aflate pe teritoriul unuialt stat membru numai dacă respectivii creditori ș� i-au exprimatacordul.

Articolul 18

Atribuțiile lichidatorului

(1) Lichidatorul desemnat de o instanță competentă în temeiularticolului 3 alineatul (1) poate exercita pe teritoriul unui alt statmembru toate atribuțiile conferite de legea statului de deschidere,atât timp cât nici o altă procedură de insolvență nu a fost deschisăori nici o măsură de conservare contrară nu a fost adoptată, caurmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolvențăîn statul respectiv. În special, acesta poate să deplaseze bunuriledebitorului în afara teritoriului statului membru pe care acestea seaflă, sub rezerva articolelor 5 ș�i 7.

(2) Lichidatorul desemnat de o instanță competentă în temeiularticolului 3 alineatul (2) poate solicita în orice alt stat membru,pe cale judiciară sau extrajudiciară, ca un bun mobil să fietransferat de pe teritoriul statului în care s-a deschis procedura peteritoriul celuilalt stat membru ulterior deschiderii procedurii deinsolvență. Acesta poate, de asemenea, să exercite orice acțiunerevocatorie care este în interesul creditorilor.

(3) În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul este obligat să res-pecte legea statului membru pe al cărui teritoriu intenționează săacționeze, în special cu privire la procedurile de valorificare abunurilor. Aceste atribuții nu pot include folosirea de mijloace deconstrângere sau dreptul de a soluționa o acțiune judecătoreascăsau un diferend.

Articolul 19

Proba desemnării lichidatorului

Desemnarea lichidatorului este dovedită printr-o copie certificatăa originalului hotărârii de desemnare sau printr-un alt actdoveditor eliberat de instanța competentă.

Poate fi necesară traducerea în limba oficială sau într-una dinlimbile oficiale ale statului membru pe al cărui teritoriulichidatorul intenționează să acționeze. Nu se impune nici olegalizare sau altă formalitate similară.

Articolul 20

Restituirea ș� i imputația

(1) Un creditor care, după deschiderea procedurii prevăzute laarticolul 3 alineatul (1), obține prin orice mijloace, în special pecale executorie, satisfacerea totală sau parțială a creanței sale asu-pra bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat mem-bru trebuie să restituie lichidatorului ceea ce a obținut, sub rezervaarticolelor 5 ș�i 7.

(2) În scopul de a asigura un tratament egal al creditorilor,creditorul care a obținut în cursul unei proceduri de insolvență undividend asupra creanței sale va participa la distribuirile efectuateîn cadrul altei proceduri numai dacă creditorii de acelaș�i rang saudin aceeaș�i categorie au obținut un dividend echivalent în acestedin urmă proceduri.

Articolul 21

Publicitatea

(1) Lichidatorul poate cere ca esențialul cuprinsului hotărârii dedeschidere a procedurii de insolvență ș�i, dacă este cazul, pe cea dedesemnare a sa să fie publicate în orice alt stat membru înconformitate cu procedurile de publicitate prevăzute în statul res-pectiv. Prin această măsură de publicitate se va indica printre altelelichidatorul desemnat ș�i se va preciza dacă norma de competențăaplicată este cea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) sau (2).


186186

(2) În orice caz, orice stat membru pe al cărui teritoriu debitorulare un sediu poate pretinde obligativitatea publicității. În astfel decazuri, lichidatorul sau orice autoritate abilitată în acest sens înstatul membru în care s-a deschis procedura menționată laarticolul 3 alineatul (1) trebuie să ia toate măsurile necesare pen-tru a asigura publicitatea.

Articolul 22

Înscrierea într-un registru public

(1) Lichidatorul poate solicita ca hotărârea de deschidere a pro-cedurii prevăzută la articolul 3 alineatul (1) să fie înscrisă în carteafunciară, registrul comerțului ș�i în orice alt registru public ținut încelelalte state membre.

(2) În orice caz, orice stat membru poate pretinde obligativitateaînscrierii. În astfel de cazuri, lichidatorul sau orice autoritate abi-litată în acest sens în statul membru în care s-a deschis proceduraprevăzută la articolul 3 alineatul (1) trebuie să ia toate măsurilenecesare pentru a asigura înscrierea.

Articolul 23

Costurile

Costurile publicității ș�i înscrierii prevăzute la articolele 21 ș�i 22 seconsideră costuri ș�i cheltuieli de procedură.

Articolul 24

Executarea unei obligații în favoarea debitorului

(1) Persoana care execută, într-un stat membru, o obligație înbeneficiul debitorului supus unei proceduri de insolvență deschiseîntr-un alt stat membru, în loc să o fi executat în beneficiullichidatorului acelei proceduri, este considerată liberată dacă nu aavut cunoș�tință despre deschiderea procedurii.

(2) Persoana care a executat această obligație înainte de realiza-rea publicității prevăzute la articolul 21 este prezumată, până laproba contrarie, că nu a avut cunoș�tință despre deschiderea pro-cedurii de insolvență; persoana care a executat obligația după rea-lizarea publicității este prezumată, până la proba contrarie, că aavut cunoș�tință despre deschiderea procedurii.

Articolul 25

Recunoaș�terea ș� i caracterul executoriu al altor hotărâri

(1) Hotărârile cu privire la desfăș�urarea ș� i închiderea uneiproceduri de insolvență pronunțate de o instanță a cărei hotărârede deschidere este recunoscută în temeiul articolului 16, precumș�i un concordat aprobat de o atare instanță sunt, de asemenea,recunoscute fără îndeplinirea nici unei alte formalități. Aceste

hotărâri sunt executate în conformitate cu articolele 31-51 [cuexcepția articolului 34 alineatul (2)] din Convenția de la Bruxellesprivind competența ș�i executarea hotărârilor în materie civilă ș�icomercială, astfel cum a fost modificată prin convențiile deaderare la această convenție.

Primul paragraf se aplică ș�i hotărârilor care decurg în mod directdin procedura de insolvență ș�i care au o strânsă legătură cuaceasta, chiar dacă au fost pronunțate de o altă instanță.

Primul paragraf se aplică ș�i hotărârilor referitoare la măsurile deconservare adoptate ulterior cererii de deschidere a procedurii deinsolvență.

(2) Recunoaș�terea ș�i executarea altor hotărâri decât cele mențio-nate la alineatul (1) sunt reglementate de convenția menționată laalineatul (1), cu condiția ca această convenție să fie aplicabilă.

(3) Statele membre nu au obligația de a recunoaș�te sau executa ohotărâre din cele menționate la alineatul (1), care ar putea con-duce la o limitare a libertății individuale sau a secretului corespon-denței.

Articolul 26 (1)

Ordinea publică

Orice stat membru poate refuza recunoaș�terea unei proceduri deinsolvență deschisă în alt stat membru sau executarea uneihotărâri pronunțate în cadrul unei astfel de proceduri, dacărecunoaș�terea sau executarea ar contraveni în mod evident ordiniipublice din statul respectiv, în special principiilor salefundamentale sau drepturilor ș�i libertăților individuale garantateprin Constituție.

CAPITOLUL III

PROCEDURI SECUNDARE DE INSOLVENȚĂ

Articolul 27

Deschiderea procedurii

Deschiderea procedurii menționate la articolul 3 alineatul (1) decătre o instanță dintr-un stat membru ș�i care este recunoscută înalt stat membru (procedura principală) permite deschiderea în celde-al doilea stat, de către o instanță competentă în temeiularticolului 3 alineatul (2), a unei proceduri secundare deinsolvență, fără ca insolvența debitorului să fie examinată în celde-al doilea stat. Această procedură trebuie să fie una dinprocedurile menționate la anexa B. Efectele ei se limitează labunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea statmembru.

(1) A se vedea declarația Portugaliei privind aplicarea articolelor 26 ș�i 37(JO C 183, 30.6.2000, p. 1).


187187

Articolul 28

Legea aplicabilă

Cu excepția unei dispoziții contrare în prezentul regulament, legeaaplicabilă procedurii secundare este cea a statului membru peteritoriul căruia se deschide procedura secundară.

Articolul 29

Dreptul de a solicita deschiderea procedurii

Deschiderea unei proceduri secundare poate fi solicitată de:

(a) lichidatorul desemnat în cadrul procedurii principale;

(b) orice altă persoană sau autoritate abilitată să solicite deschi-derea unei proceduri de insolvență în virtutea legii statuluimembru pe al cărui teritoriu este solicitată deschiderea pro-cedurii secundare.

Articolul 30

Plata în avans a costurilor ș� i cheltuielilor

Dacă legea statului membru pe al cărui teritoriu se solicitădeschiderea unei proceduri secundare impune ca activuldebitorului să fie suficient pentru a acoperi total sau parțialcosturile ș�i cheltuielile procedurii, instanța sesizată cu o asemeneacerere poate impune ca solicitantul să plătească un avans dincosturi sau să depună o garanție corespunzătoare.

Articolul 31

Obligația de cooperare ș� i informare

(1) Sub rezerva normelor care limitează comunicarea deinformații, lichidatorul din cadrul procedurii principale ș� ilichidatorii din cadrul procedurilor secundare au obligația deinformare reciprocă. Ei sunt obligați să comunice imediat oriceinformație care poate fi utilă în cazul celorlalte proceduri, în spe-cial asupra stadiului depunerii cererilor de admitere a creanțelorș�i verificării acestora, precum ș�i asupra tuturor măsurilor menitesă ducă la încheierea procedurilor.

(2) Sub rezerva normelor aplicabile fiecărei proceduri,lichidatorul din cadrul procedurii principale ș�i lichidatorii dincadrul procedurilor secundare au obligația de cooperare reci-procă.

(3) Lichidatorul din cadrul unei proceduri secundare este obligatsă permită, în timp util, lichidatorului din cadrul procedurii

principale să îș�i prezinte propunerile referitoare la lichidarea sauutilizarea bunurilor din procedura secundară.

Articolul 32

Exercitarea drepturilor creditorilor

(1) Orice creditor poate să-ș� i înregistreze cererea de admitere acreanței sale în cadrul procedurii principale ș�i al oricărei procedurisecundare.

(2) Lichidatorii din cadrul procedurii principale ș�i din procedurilesecundare vor înregistra în cadrul altor proceduri cererile de admi-tere a creanțelor care fuseseră deja înregistrate în cadrul procedu-rii pentru care au fost desemnați, cu condiția ca prin aceasta să fieservite interesele creditorilor din cadrul acestor din urmăproceduri, sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune aces-tui lucru sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere acreanțelor, în cazul în care legea aplicabilă prevede această posi-bilitate.

(3) Lichidatorul din procedura principală sau din cea secundarăeste abilitat să participe, cu acelaș�i titlu ca orice alt creditor, la oaltă procedură, în special luând parte la adunarea creditorilor.

Articolul 33

Suspendarea lichidării

(1) Instanța care a deschis procedura secundară suspendă în totsau în parte operațiunile de lichidare, la cererea lichidatorului dincadrul procedurii principale, sub rezerva posibilității de a solicitalichidatorului din procedura principală să ia toate măsurile cores-punzătoare pentru a apăra interesele creditorilor din procedurasecundară ș� i ale anumitor grupuri de creditori. Cererealichidatorului din procedura principală poate fi respinsă numaidacă este în mod clar lipsită de interes pentru creditorii din pro-cedura principală. Suspendarea lichidării poate fi dispusă pentruo perioadă maximă de trei luni. Ea poate fi prelungită sau reînnoităpentru perioade cu aceeaș�i durată.

(2) Instanța prevăzută la alineatul (1) dispune încetareasuspendării operațiunilor de lichidare:

— la cererea lichidatorului din procedura principală;

— din oficiu, la cererea unui creditor sau la cererea lichidatoruluidin procedura secundară dacă se consideră că măsura nu maieste justificată, în special, de interesele creditorilor din proce-dura principală sau din procedura secundară.


188188

Articolul 34

Măsuri de încetare a procedurii secundare de insolvență

(1) Dacă legea aplicabilă procedurii secundare permite ca aceastăprocedură să fie închisă, fără lichidare, în baza unui plan de reor-ganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, lichidatoruldin procedura principală este împuternicit să propună chiar el oastfel de măsură.

Închiderea procedurii secundare printr-una din măsurile mențio-nate la primul paragraf nu dobândeș�te caracter definitiv fărăacordul lichidatorului din procedura principală sau, în lipsaacordului său, în măsura în care nu sunt afectate interesele finan-ciare ale creditorilor din procedura principală.

(2) Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriulsau remiterea de datorie, decurgând din adoptarea uneia dintremăsurile menționate la alineatul (1) ș�i propuse în procedurasecundară, îș�i produce efectele asupra bunurilor debitorului carenu sunt incluse în această procedură numai cu acordul tuturorcreditorilor interesați.

(3) În timpul suspendării operațiunilor de lichidare, dispusă înconformitate cu articolul 33, numai lichidatorul din proceduraprincipală sau debitorul, cu acordul primului, poate propune înprocedura secundară măsurile prevăzute la alineatul (1) al acestuiarticol; nici o altă propunere pentru adoptarea unei astfel demăsuri nu se poate supune la vot sau aproba.

Articolul 35

Surplusul de bunuri din procedura secundară

Dacă lichidarea bunurilor din procedura secundară permitesatisfacerea tuturor creanțelor admise în cadrul acestei proceduri,lichidatorul desemnat din această procedură transferă imediatsurplusul de bunuri către lichidatorul din procedura principală.

Articolul 36

Deschiderea ulterioară a procedurii principale

Dacă procedura menționată la articolul 3 alineatul (1) se deschidedupă deschiderea procedurii menționate în articolul 3alineatul (2), într-un alt stat membru, procedurii deschise inițial ise aplică articolele 31-35, dacă stadiul acestei proceduri permiteacest lucru.

Articolul 37 (1)

Transformarea procedurii anterioare

Lichidatorul din procedura principală poate solicita ca procedurileenunțate în anexa A, deschise anterior în alt stat membru, să fietransformate în proceduri de lichidare, dacă această transformarese dovedeș�te a fi utilă pentru satisfacerea intereselor creditorilordin procedura principală.

Instanța competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2) dispunetransformarea într-una din procedurile enumerate în anexa B.

Articolul 38

Măsuri de conservare

Dacă instanța dintr-un stat membru competentă în temeiularticolului 3 alineatul (1) desemnează un lichidator provizoriupentru a asigura conservarea bunurilor debitorului, acestlichidator provizoriu este împuternicit să solicite adoptareaoricăror măsuri de protejare ș�i conservare a bunurilor debitoruluiaflate pe teritoriul unui alt stat membru, prevăzute de legeastatului respectiv, pe perioada cuprinsă între data introduceriicererii de deschidere a unei proceduri de insolvență ș� i datapronunțării hotărârii de deschidere a procedurii.

CAPITOLUL IV

INFORMAREA CREDITORILOR Ș� I ÎNREGISTRAREACERERILOR DE ADMITERE A CREANȚELOR LOR

Articolul 39

Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor

Orice creditor care îș�i are reș�edința obiș�nuită, domiciliul sau sediulsocial într-un stat membru altul decât statul de deschidere, inclusivautoritățile fiscale ș�i organismele de asigurări sociale ale statelormembre, au dreptul să-ș�i înregistreze, în scris, cererile de admiterea creanțelor în cadrul procedurii de insolvență.

Articolul 40

Obligația de informare a creditorilor

(1) De îndată ce s-a deschis o procedură de insolvență într-un statmembru, instanța competentă din acel stat sau lichidatorul desem-nat de aceasta îi va informa imediat pe creditorii cunoscuți careau reș�edința obiș�nuită, domiciliul sau sediul social în celelalte statemembre.

(1) A se vedea declarația Portugaliei privind aplicarea articolelor 26 ș�i 37(JO C 183, 30.6.2000, p. 1).


189189

(2) Informarea, realizată prin transmiterea unei notificări indivi-duale, include în special termenele limită, sancțiunile prevăzute înlegătură cu aceste termene limită, organul sau autoritatea abilitatăsă înregistreze cererile de admitere a creanțelor ș�i celelalte măsuriprevăzute. Notificarea indică ș�i eventuala obligație a creditorilorcu creanțe garantate sau privilegiați de a înregistra cererea deadmitere a propriilor creanțe.

Articolul 41

Conținutul cererii de admitere a creanței

Creditorul trimite copii ale documentelor justificative, dacăacestea există, ș�i indică natura creanței, data naș�terii ș�i valoareaacesteia, precum ș�i existența unui privilegiu, unei garanții reale sauunei rezerve a dreptului de proprietate care poartă asupra aceleicreanțe, inclusiv o enumerare a bunurilor care constituie garanțiainvocată.

Articolul 42

Limbi

(1) Informarea prevăzută la articolul 40 se realizează în limba ofi-cială sau într-una din limbile oficiale ale statului de deschidere. Înacest sens, se va utiliza un formular având titlul „Invitație de înre-gistrare a cererii de admitere a creanței. Termenul limită”, în toatelimbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene.

(2) Orice creditor care îș�i are reș�edința obiș�nuită, domiciliul sausediul social într-un stat membru diferit de statul de deschidere îș�ipoate înregistra cererea de admitere a creanței în limba oficială sauîntr-una din limbile oficiale ale statului respectiv. În acest caz însă,cererea de admitere a creanței sale trebuie să poarte titlul „Cererede admitere a creanței”, în limba oficială sau într-una din limbileoficiale ale statului de deschidere. În plus, creditorului i se poatesolicita să asigure traducerea în limba oficială sau într-una din lim-bile oficiale ale statului de deschidere.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII TRANZITORII Ș� I FINALE

Articolul 43

Aplicabilitatea în timp

Dispozițiile prezentului regulament se aplică numai în cazulprocedurilor de insolvență care sunt deschise după intrarea sa învigoare. Actele îndeplinite de un debitor înainte de intrarea învigoare a prezentului regulament continuă să fie reglementate delegea aplicabilă acestora la data la care au fost îndeplinite.

Articolul 44

Raportul cu convențiile

(1) După intrarea în vigoare, prezentul regulament înlocuieș�te înrelațiile dintre statele membre, în materia reglementată, conven-țiile încheiate între două sau mai multe state membre, în special:

(a) Convenția între Belgia ș�i Franța privind competența, valabili-tatea ș�i executarea hotărârilor, sentințelor arbitrale ș�i actelorautentice, semnată la Paris la 8 iulie 1899;

(b) Convenția între Belgia ș� i Austria privind falimentul,concordatul ș� i moratoriul (cu protocolul adițional din13 iunie 1973), semnată la Bruxelles la 16 iulie 1969;

(c) Convenția între Belgia ș� i Țările de Jos privind competențateritorială, falimentul ș�i valabilitatea ș�i executarea hotărârilor,sentințelor arbitrale ș�i actelor autentice, semnată la Bruxellesla 28 martie 1925;

(d) Tratatul între Germania ș� i Austria privind falimentul ș� iconcordatul, semnat la Viena la 25 mai 1979;

(e) Convenția între Franța ș� i Austria privind competența,recunoaș�terea ș�i executarea hotărârilor în materie de faliment,semnată la Viena la 27 februarie 1979;

(f) Convenția între Franța ș�i Italia privind executarea hotărârilorîn materie civilă ș�i comercială, semnată la Roma la 3 iunie1930;

(g) Convenția între Italia ș�i Austria în materie de faliment ș�iconcordat, semnată la Roma la 12 iulie 1977;

(h) Convenția între Regatul Țărilor de Jos ș�i Republica FederalăGermania privind recunoaș�terea ș�i executarea reciprocă ahotărârilor judecătoreș�ti ș�i a altor titluri executorii în materiecivilă ș�i comercială, semnată la Haga la 30 august 1962;

(i) Convenția între Regatul Unit al Marii Britanii ș�i Regatul Belgieipentru executarea reciprocă a hotărârilor în materie civilă ș�icomercială, împreună cu Protocolul, semnată la Bruxelles la2 mai 1934;

(j) Convenția între Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia ș�iIslanda în materie de faliment, semnată la Copenhaga la7 noiembrie 1933;

(k) Convenția europeană privind anumite aspecte internaționaleîn materie de faliment, semnată la Istanbul la 5 iunie 1990.

(2) Convențiile prevăzute la alineatul (1) continuă să producăefecte cu privire la procedurile deschise înainte de intrarea învigoare a prezentului regulament.


190190

(3) Prezentul regulament nu se aplică:

(a) în nici un stat membru, în măsura în care este incompatibil cuobligațiile în materie de faliment care decurg dintr-o convențieîncheiată de statul respectiv cu una sau mai multe țări terțeînainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament;

(b) în Regatul Unit al Marii Britanii ș�i Irlandei de Nord, în măsuraîn care este incompatibil cu obligațiile în materie de falimentș�i lichidare a societăților insolvente care decurg din acordurilecu Commonwealth-ul existente la data intrării în vigoare aprezentului regulament.

Articolul 45

Modificarea anexelor

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la inițiativa unuia dinmembrii săi sau pe baza unei propuneri a Comisiei, poate modificaanexele.

Articolul 46

Rapoarte

Până la 1 iunie 2012 ș�i ulterior la fiecare cinci ani, Comisia vaprezenta Parlamentului European, Consiliului ș� i ComitetuluiEconomic ș�i Social un raport cu privire la aplicarea prezentuluiregulament. Raportul va fi însoțit, dacă este necesar, de propuneripentru adaptarea prezentului regulament.

Articolul 47


Prezentul regulament intră în vigoare la 31 mai 2002.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale ș�i se aplică direct în toate statelemembre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 29 mai 2000.

Pentru Consiliu

Preș�edintele

A. COSTA


191191

ANEXA A

Procedurile de insolvență prevăzute la articolul 2 litera (a)

BELGIË/BELGIQUE

— Het faillissement/La faillite

— Het gerechtelĳk akkoord/Le concordat judiciaire

— De collectieve schuldenregeling/Le règlement collectif de dettes

DEUTSCHLAND

— Das Konkursverfahren

— Das gerichtliche Vergleichsverfahren

— Das Gesamtvollstreckungsverfahren

— Das Insolvenzverfahren

ΕΛΛΑΣ

— Πτώχευση

— Η ειδική εκκαθάριση

— Η προσωρινή διαχείριση εταιρίας. Η διοίκηση και η διαχείριση τωνπιστωτών

— Η υπαγωγή επιχείρησης υπό επίτροπο με σκοπό τη σύναψη συμβιβασμούμε τους πιστωτές

ESPAÑA

— Concurso de acreedores

— Quiebra

— Suspensión de pagos

FRANCE

— Liquidation judiciaire

— Redressement judiciaire avec nomination d’un administrateur

IRELAND

— Compulsory winding up by the court

— Bankruptcy

— The administration in bankruptcy of the estate of persons dyinginsolvent

— Winding-up in bankruptcy of partnerships

— Creditors’ voluntary winding up (with confirmation of a Court)

— Arrangements under the control of the court which involve thevesting of all or part of the property of the debtor in the OfficialAssignee for realisation and distribution

— Company examinership

ITALIA

— Fallimento

— Concordato preventivo

— Liquidazione coatta amministrativa

— Amministrazione straordinaria

— Amministrazione controllata

LUXEMBOURG

— Faillite

— Gestion contrôlée

— Concordat préventif de faillite (par abandon d’actif)

— Régime spécial de liquidation du notariat

NEDERLAND

— Het faillissement

— De surséance van betaling

— De schuldsaneringsregeling natuurlĳke personen

ÖSTERREICH


— Das Ausgleichsverfahren

PORTUGAL

— O processo de falência

— Os processos especiais de recuperação de empresa, ou seja:

— A concordata

— A reconstituição empresarial

— A reestruturação financeira

— A gestão controlada


192192

SUOMI/FINLAND

— Konkurssi/konkurs

— Yrityssaneeraus/företagssanering

SVERIGE

— Konkurs

— Företagsrekonstruktion

UNITED KINGDOM

— Winding up by or subject to the supervision of the court

— Creditors’ voluntary winding up (with confirmation by the court)

— Administration

— Voluntary arrangements under insolvency legislation

— Bankruptcy or sequestration


193193

ANEXA B

Procedurile de lichidare prevăzute la articolul 2 litera (c)

BELGIË/BELGIQUE

— Het faillissement/La faillite

DEUTSCHLAND


— Das Gesamtvollstreckungsverfahren

— Das Insolvenzverfahren

ΕΛΛΑΣ

— Πτώχευση

— Η ειδική εκκαθάριση

ESPAÑA

— Concurso de acreedores

— Quiebra

— Suspensión de pagos basada en la insolvencia definitiva

FRANCE

— Liquidation judiciaire

IRELAND

— Compulsory winding up

— Bankruptcy

— The administration in bankruptcy of the estate of persons dyinginsolvent

— Winding-up in bankruptcy of partnerships

— Creditors’ voluntary winding up (with confirmation of a court)

— Arrangements under the control of the court which involve thevesting of all or part of the property of the debtor in the OfficialAssignee for realisation and distribution

ITALIA

— Fallimento

— Liquidazione coatta amministrativa

LUXEMBOURG

— Faillite

— Régime spécial de liquidation du notariat

NEDERLAND

— Het faillissement

— De schuldsaneringsregeling natuurlĳke personen

ÖSTERREICH


PORTUGAL

— O processo de falência

SUOMI/FINLAND

— Konkurssi/konkurs

SVERIGE

— Konkurs

UNITED KINGDOM

— Winding up by or subject to the supervision of the court

— Creditors’ voluntary winding up (with confirmation by the court)

— Bankruptcy or sequestration


194194

ANEXA C

Lichidatorii prevăzuți la articolul 2 litera (b)

BELGIË/BELGIQUE

— De curator/Le curateur

— De commissaris inzake opschorting/Le commissaire au sursis

— De schuldbemiddelaar/Le médiateur de dettes

DEUTSCHLAND

— Konkursverwalter

— Vergleichsverwalter

— Sachwalter (nach der Vergleichsordnung)

— Verwalter

— Insolvenzverwalter

— Sachwalter (nach der Insolvenzordnung)

— Treuhänder

— Vorläufiger Insolvenzverwalter

ΕΛΛΑΣ

— Ο σύνδικο

— Ο προσωρινός διαχειριστής. Η διοικούσα επιτροπή των πιστωτών

— Ο ειδικός εκκαθαριστής

— Ο επίτροπος

ESPAÑA

— Depositario-administrador

— Interventor o Interventores

— Síndicos

— Comisario

FRANCE

— Représentant des créanciers

— Mandataire liquidateur

— Administrateur judiciaire

— Commissaire à l’exécution de plan

IRELAND

— Liquidator

— Official Assignee

— Trustee in bankruptcy

— Provisional Liquidator

— Examiner

ITALIA

— Curatore

— Commissario

LUXEMBOURG

— Le curateur

— Le commissaire

— Le liquidateur

— Le conseil de gérance de la section d’assainissement du notariat

NEDERLAND

— De curator in het faillissement

— De bewindvoerder in de surséance van betaling

— De bewindvoerder in de schuldsaneringsregeling natuurlĳke personen

ÖSTERREICH

— Masseverwalter

— Ausgleichsverwalter

— Sachwalter

— Treuhänder

— Besondere Verwalter

— Vorläufiger Verwalter

— Konkursgericht


195195

PORTUGAL

— Gestor judicial

— Liquidatário judicial

— Comissão de credores

SUOMI/FINLAND

— Pesänhoitaja/boförvaltare

— Selvittäjä/utredare

SVERIGE

— Förvaltare

— God man

— Rekonstruktör

UNITED KINGDOM

— Liquidator

— Supervisor of a voluntary arrangement

— Administrator

— Official Receiver

— Trustee

— Judicial factor


196196

197

Libera circulaţie a hotărârilor judecătoreşti cu privire la dreptul familiei

4

198198

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa,

recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială

şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000

4a

200200


32003R2201 Official Journal L 338 , 23/12/2003 P. 0001 - 0029 Ediţie specială în limba cehă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba estonă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba maghiară Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba lituaniană Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba letonă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba malteză Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba polonă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba slovacă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271 Ediţie specială în limba slovenă Chapter 19 Volume 06 P. 243 - 271

20031127

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului

din 27 noiembrie 2003

privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (1),


având în vedere avizul Parlamentului European [2],


întrucât:

(1) Comunitatea Europeană și-a stabilit ca obiectiv crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. În acest scop, Comunitatea adoptă, în special, măsurile în domeniul cooperării judiciare în materie civilă necesare pentru buna funcționare a pieței interne.

(2) Consiliul European de la Tampere a aprobat principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare ca piatră de temelie pentru crearea unui spațiu judiciar veritabil și a identificat dreptul de vizită ca o prioritate.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 [4] stabilește normele privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești față de copiii comuni, pronunțate cu ocazia acțiunilor matrimoniale. Conținutul prezentului regulament a fost preluat în mare parte din Convenția din 28 mai 1998 având același obiect [5].

(4) La 3 iulie 2000, Franța a prezentat o inițiativă în vederea adoptării unui regulament al Consiliului privind executarea reciprocă a hotărârilor judecătorești privind dreptul de vizită a copiilor [6].

(5) În vederea garantării egalității tuturor copiilor, prezentul regulament reglementează toate hotărârile judecătorești în materia răspunderii părintești,

201201

inclusiv măsurile de protecție a copilului, independent de orice legătură cu o procedură matrimonială.

(6) Deoarece aplicarea normelor în materia răspunderii părintești intervine adesea în cadrul acțiunilor matrimoniale, este mai indicat să existe un singur instrument în materie de divorț și în materie de răspundere părintească.

(7) Domeniul de aplicare a prezentului regulament reglementează materiile civile, oricare ar fi natura instanței.

(8) În ceea ce privește hotărârile judecătorești de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai desfacerii unei legături matrimoniale și nu ar trebui să reglementeze probleme precum cauzele de divorț, efectele patrimoniale ale căsătoriei sau alte eventuale măsuri accesorii.

(9) În ceea ce privește bunurile copilului, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai măsurilor de protecție a copilului, anume: (i) desemnării și atribuțiilor unei persoane sau ale unui organism însărcinat să administreze bunurile copilului, să îl reprezinte și să îl asiste și (ii) măsurilor privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile copilului. În acest context și cu titlu de exemplu, prezentul regulament ar trebui să se aplice cazurilor în care părinții sunt în litigiu în legătură cu administrarea bunurilor copilului. Măsurile privind bunurile copilului care nu privesc protecția copilului ar trebui să fie reglementate în continuare de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială [7].

(10) Prezentul regulament nu se aplică acelor materii care privesc securitatea socială, măsurilor de drept public cu caracter general în materie de educație și de sănătate, nici hotărârilor privind dreptul de azil și imigrarea. În plus, prezentul regulament nu se aplică nici stabilirii filiației, care este o problemă separată de atribuirea răspunderii părintești, și nici altor probleme legate de starea persoanelor. Acesta nu se aplică nici măsurilor luate ca urmare a faptelor penale săvârșite de către copii.

(11) Obligațiile de întreținere se exclud din domeniul de aplicare a prezentului regulament, deoarece sunt deja reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001. În general, instanțele competente în temeiul prezentului regulament vor avea competența de a hotărî în materie de obligații de întreținere prin aplicarea articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(12) Temeiurile de competență stabilite prin prezentul regulament în materia răspunderii părintești sunt concepute în funcție de interesul superior al copilului și, în special, de criteriul proximității. Prin urmare, ar trebui să fie competente în primul rând instanțele statului membru în care copilul își are reședința obișnuită, cu excepția unor cazuri de schimbare a reședinței copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii răspunderii părintești.

(13) În interesul copilului, prezentul regulament permite instanței competente, în mod excepțional și în anumite condiții, să trimită cauza instanței unui alt stat membru, în cazul în care aceasta este mai în măsură să soluționeze cauza. Cu toate acestea, în acest caz, cea de a doua instanță sesizată nu ar trebui autorizată să trimită cazul unei a treia instanțe.

(14) Efectele prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării dreptului internațional public în materia imunității diplomatice. Dacă instanța competentă în temeiul prezentului regulament nu-și poate exercita competența din cauza existenței unei imunități diplomatice în conformitate cu dreptul internațional, competența ar trebui stabilită în statul membru în care persoana în cauză nu beneficiază de nici o imunitate, în conformitate cu legislația statului respectiv.

(15) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și

202202

extrajudiciare în materie civilă și comercială [8] se aplică pentru notificarea și comunicarea actelor din cadrul unei acțiuni judiciare intentate în temeiul prezentului regulament.

(16) Prezentul regulament nu împiedică instanțele unui stat membru să ia, în caz de urgență, măsuri provizorii sau asiguratorii privind persoanele și bunurile aflate în acest stat.

(17) În caz de deplasare sau de reținere ilicită a unui copil, înapoierea sa ar trebui obținută fără întârziere, iar, în acest scop, Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 ar trebui să se aplice în continuare, astfel cum a fost completată cu dispozițiile din prezentul regulament, în special cu cele din articolul 11. Instanțele din statul membru în care a fost deplasat copilul sau a fost reținut ilicit ar trebui să fie în măsură să se opună înapoierii sale în cazuri precise, justificate în mod corespunzător. Cu toate acestea, o astfel de hotărâre ar trebui să poată fi înlocuită cu o hotărâre ulterioară a instanței din statul membru al reședinței obișnuite a copilului înaintea deplasării sale sau a reținerii sale ilicite. Dacă această hotărâre implică înapoierea copilului, înapoierea ar trebui realizată fără a fi necesară recurgerea la vreo procedură pentru recunoașterea și executarea hotărârii în cauză în statul membru în care se află copilul răpit.

(18) În caz de hotărâre de neînapoiere pronunțată în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga din 1980, instanța ar trebui să informeze cu privire la aceasta instanța competentă sau autoritatea centrală din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită înaintea deplasării sau reținerii sale ilicite. Această instanță, în cazul în care nu a fost încă sesizată, sau autoritatea centrală, ar trebui să adreseze o notificare părților. Această obligație nu ar trebui să împiedice autoritatea centrală să adreseze, de asemenea, o notificare autorităților publice vizate în conformitate cu dreptul intern.

(19) Ascultarea copilului joacă un rol important în aplicarea prezentului regulament fără ca acest act să aibă ca efect modificarea procedurilor naționale aplicabile în această materie.

(20) Ascultarea copilului într-un alt stat membru se poate efectua în conformitate cu modalitățile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială [9].

(21) Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoașterii ar trebui reduse la minimul necesar.

(22) Actele autentice și acordurile între părți care sunt executorii într-un stat membru ar trebui asimilate "hotărârilor judecătorești" în scopul aplicării normelor de recunoaștere și de executare.

(23) Consiliul European de la Tampere a estimat în concluziile sale (punctul 34) că hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile care țin de dreptul familiei ar trebui "recunoscute automat în întreaga Uniune fără procedură intermediară sau motive de refuz al executării". Acesta este motivul pentru care hotărârile privind dreptul de vizită și cele privind înapoierea copilului, care au fost certificate în statul membru de origine în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament, ar trebui să fie recunoscute și să fie executorii în toate celelalte state membre fără să fie solicitată vreo altă procedură. Procedura de executare a acestor hotărâri judecătorești rămâne reglementată de dreptul intern.

(24) Ar trebui ca certificatul eliberat pentru facilitarea executării hotărârii judecătorești să nu poată fi supus nici unei căi de atac. Ar trebui ca acesta să facă obiectul unei acțiuni în rectificare numai în caz de eroare materială, de exemplu, în cazul în care certificatul nu reflectă corect conținutul hotărârii.

(25) Autoritățile centrale ar trebui să coopereze atât în mod general cât și în cazuri speciale, inclusiv în vederea încurajării rezolvării pe cale amiabilă a

203203

conflictelor familiale în materia răspunderii părintești. În acest scop, autoritățile centrale participă la Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială [10].

(26) Comisia ar trebui să facă publice și să actualizeze listele cu instanțele și căile de atac transmise de statele membre.

(27) Ar trebui să se ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei [11].

(28) Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 care se abrogă, în consecință.

(29) În vederea bunei funcționări a prezentului regulament, Comisia ar trebui să examineze punerea sa în aplicare pentru a propune, dacă este cazul, modificările necesare.

(30) Regatul Unit și Irlanda, în temeiul articolului 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, au notificat dorința lor de participare la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.

(31) Danemarca, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(32) Înțelegând că obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre, dar pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(33) Prezentul regulament recunoaște drepturile fundamentale și respectă principiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În special, prezentul regulament se asigură că sunt respectate drepturile fundamentale ale copilului în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene,


CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanței, materiilor civile privind:

(a) divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei;

(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești.

(2) Materiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:

(a) încredințarea și dreptul de vizită;

(b) tutela, curatela și instituțiile similare;

204204

(c) desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l reprezinte sau să-l asiste;

(d) plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de plasament;

(e) măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile copilului.

(3) Prezentul regulament nu se aplică:

(a) stabilirii sau contestării filiației;

(b) hotărârii privind adopția și măsurilor premergătoare acesteia, precum și desfacerea și declararea nulității adopției;

(c) numelui și prenumelui copilului;

(d) emancipării;

(e) obligației de întreținere;

(f) actelor fiduciare și succesiunilor;

(g) măsurilor luate ca urmare a faptelor penale săvârșite de copii.

Articolul 2

Definiții


1. "instanță judecătorească" înseamnă toate autoritățile din statele membre competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament în temeiul articolului 1;

2. "judecător" înseamnă judecătorul sau funcționarul având competențe echivalente cu cele ale judecătorului în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament;

3. "stat membru" înseamnă toate statele membre, cu excepția Danemarcei;

4. "hotărâre judecătorească" înseamnă orice hotărâre de divorț, de separare de drept sau de anulare a unei căsătorii, precum și orice hotărâre judecătorească privind răspunderea părintească pronunțată de o instanță judecătorească a unui stat membru, oricare ar fi denumirea hotărârii, inclusiv termenii "decizie", "sentință" sau "ordonanță";

5. "stat membru de origine" înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea care trebuie executată;

6. "stat membru de executare" înseamnă statul membru în care se solicită executarea hotărârii;

7. "răspundere părintească" înseamnă ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde în special încredințarea și dreptul de vizită;

8. "titular al răspunderii părintești" înseamnă orice persoană care exercită răspunderea părintească față de un copil;

9. "încredințare" înseamnă drepturile și obligațiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reședință;

10. "drept de vizită" înseamnă în special dreptul de a duce copilul pentru o perioadă limitată într-un alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite;

205205

11. "deplasare sau reținere ilicită a unui copil" înseamnă deplasarea sau reținerea unui copil în cazul în care:

(a) a avut loc o încălcare adusă încredințării dobândită printr-o hotărâre judecătorească, printr-un act cu putere de lege sau printr-un acord în vigoare în temeiul legislației statului membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau reținerii sale

și

(b) sub rezerva ca încredințarea să fi fost exercitată efectiv, singur sau împreună, în momentul deplasării sau reținerii, sau ar fi fost exercitată dacă nu ar fi survenit aceste evenimente. Încredințarea se consideră ca fiind exercitată împreună atunci când unul dintre titularii răspunderii părintești nu poate, în temeiul unei hotărâri judecătorești sau ca efect al legii, să decidă asupra locului de reședință a copilului fără consimțământul celuilalt titular al răspunderii părintești.

CAPITOLUL II

COMPETENȚĂ

SECȚIUNEA 1

Divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei

Articolul 3

Competență de fond

(1) Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele judecătorești din statul membru:

(a) pe teritoriul căruia se află:

- reședința obișnuită a soților sau

- ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau

- reședința obișnuită a pârâtului sau

- în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți sau

- reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau

- reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc;

(b) de cetățenie a celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, statul "domiciliului" comun.

(2) În sensul prezentului regulament, termenul "domiciliu" se interpretează în sensul sistemelor de drept ale Regatului Unit și Irlandei.

Articolul 4

Cererea reconvențională

Instanța în fața căreia se desfășoară procedura în temeiul articolului 3 este competentă, de asemenea, pentru soluționarea cererii reconvenționale, în măsura în care aceasta intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament.

Articolul 5

Transformarea separării de drept în divorț

206206

Fără a aduce atingere articolului 3, instanța judecătorească dintr-un stat membru care a pronunțat o hotărâre privind separarea de drept este competentă, de asemenea, să transforme această hotărâre în divorț, în cazul în care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.

Articolul 6

Caracterul exclusiv al competențelor prevăzute la articolele 3, 4 și 5

Un soț care:

(a) are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru sau

(b) este resortisant al unui stat membru sau, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are "domiciliul" său pe teritoriul unuia dintre aceste state membre,

nu poate fi chemat în judecată în fața instanțelor judecătorești dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3, 4 și 5.

Articolul 7

Competențe reziduale

(1) În cazul în care nici o instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, competența este stabilită, în fiecare stat membru, de legislația respectivului stat.

(2) Orice resortisant al unui stat membru care își are reședința obișnuită pe teritoriul unui alt stat membru poate să invoce, ca și cetățenii acestui stat, normele de competență aplicabile în acest stat împotriva unui pârât care nu își are reședința obișnuită într-un stat membru și care fie nu are cetățenia unui stat membru fie, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, nu are "domiciliul" său pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.

SECȚIUNEA 2

Răspundere părintească

Articolul 8

Competență de fond

(1) Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.

(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolelor 9, 10 și 12.

Articolul 9

Menținerea competenței fostei reședințe obișnuite a copilului

(1) În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența, prin derogare de la articolul 8, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.

(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care titularul dreptului de vizită menționat la alineatul (1) a acceptat competența instanțelor judecătorești din statul membru în care copilul are noua sa reședință obișnuită prin participarea la o procedură în fața acestor instanțe fără a le contesta competența.

Articolul 10

Competența judecătorească în cazuri de răpire a copilului

207207

În caz de deplasare sau de reținere ilicită a unui copil, instanțele judecătorești din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sale sau a reținerii sale ilicite rămân competente până în momentul în care copilul dobândește o reședință obișnuită într-un alt stat membru și până când

(a) orice persoană, instituție sau alt organism căreia/căruia i-a fost încredințat copilul consimte la deplasarea sau reținerea acestuia

sau

(b) copilul a locuit în acest alt stat membru o perioadă de cel puțin un an după ce persoana, instituția sau orice alt organism căreia/căruia i s-a încredințat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de locul în care se afla copilul, până când copilul s-a integrat în noul său mediu și până când a fost îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(i) în termen de un an de când cel căruia i s-a încredințat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de locul în care se afla copilul, nu s-a depus nici o cerere de înapoiere la autoritățile competente ale statului membru în care copilul a fost deplasat sau reținut;

(ii) a fost retrasă o cerere de înapoiere înaintată de cel căruia i s-a încredințat copilul și nu s-a depus nici o nouă cerere în termenul stabilit la punctul (i);

(iii) o cauză soluționată de o instanță judecătorească din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sale sau reținerii sale ilicite a fost închisă în conformitate cu articolul 11 alineatul (7);

(iv) o hotărâre de încredințare care nu implică înapoierea copilului a fost pronunțată de instanța judecătorească din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau reținerii sale ilicite.

Articolul 11

Înapoierea copilului

(1) În cazul în care o persoană, instituție sau orice alt organism căruia/căreia i s-a încredințat copilul solicită autorităților competente dintr-un stat membru să pronunțe o hotărâre judecătorească pe baza Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare "Convenția de la Haga din 1980") în vederea obținerii înapoierii copilului care a fost deplasat sau reținut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de deplasarea sau de reținerea sa ilicită, se aplică alineatele (2)-(8).

(2) La aplicarea articolelor 12 și 13 din Convenția de la Haga din 1980, se asigură posibilitatea de ascultare a copilului în cadrul procedurii, cu excepția cazului în care aceasta este necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate.

(3) O instanță sesizată cu o cerere de înapoiere a unui copil prevăzută la alineatul (1) acționează cu celeritate în cadrul procedurii privind cererea, utilizând procedurile urgente prevăzute de dreptul intern.

Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța judecătorească pronunță hotărârea, cu excepția cazului în care aceasta se dovedește imposibilă din cauza unor împrejurări excepționale, în cel mult șase săptămâni de la sesizarea sa.

(4) O instanță judecătorească nu poate refuza înapoierea copilului în temeiul articolului 13 litera (b) din Convenția de la Haga din 1980 în cazul în care se stabilește că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecția copilului după înapoierea sa.

208208

(5) O instanță judecătorească nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care persoana care a solicitat înapoierea copilului nu a avut posibilitatea să fie ascultată.

(6) În cazul în care o instanță judecătorească a pronunțat o hotărâre de neînapoiere în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga din 1980, instanța trebuie să transmită de îndată, fie direct, fie prin intermediul autorității sale centrale, o copie a hotărârii judecătorești de neînapoiere și adocumentelor pertinente, în special un proces-verbal al ședințelor instanței competente sau autorității centrale din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sale sau reținerii sale ilicite, în conformitate cu dreptul intern. Instanța trebuie să primească toate documentele menționate în termen de o lună de la data hotărârii de neînapoiere.

(7) Cu excepția cazului în care instanțele judecătorești din statul membru în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de deplasarea sa sau de reținerea sa ilicită au fost deja sesizate de una dintre părți, instanța judecătorească sau autoritatea centrală care primește informația menționată la alineatul (6) trebuie să o notifice părților și să le invite să prezinte observații instanței, în conformitate cu dreptul intern, în termen de trei luni de la data notificării, pentru ca instanța judecătorească să examineze problema încredințării copilului.

Fără a aduce atingere normelor în materie de competență prevăzute de prezentul regulament, instanța judecătorească închide cauza în cazul în care nu a primit nici o observație în termenul prevăzut.

(8) Fără a aduce atingere unei hotărâri de neînapoiere pronunțate în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 1980, orice hotărâre ulterioară prin care se dispune înapoierea copilului, pronunțată de o instanță competentă în temeiul prezentului regulament, este executorie în conformitate cu capitolul III secțiunea 4, în vederea asigurării înapoierii copilului.

Articolul 12

Prorogare de competență

(1) Instanțele judecătorești din statul membru care exercită competența în temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legătură cu această cerere atunci când

(a) cel puțin unul dintre soți exercită răspunderea părintească față de copil

și

(b) competența instanțelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți și de către titularii răspunderii părintești, la data sesizării instanței judecătorești, iar aceasta este în interesul superior al copilului.

(2) Competența acordată la alineatul (1) încetează de îndată ce

(a) hotărârea de admitere sau de respingere a cererii de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei dobândește autoritate de lucru judecat;

(b) în cazul în care o procedură privind răspunderea părintească este pe rolul unei instanțe la data prevăzută la litera (a), de îndată ce hotărârea privind răspunderea părintească dobândește autoritate de lucru judecat;

(c) în cazurile prevăzute la literele (a) și (b), de îndată ce procedura a încetat dintr-un alt motiv.

(3) Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menționate la alineatul (1) atunci când

209209

(a) copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru

și

(b) competența instanțelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părțile la procedură la data sesizării instanței, iar competența este în interesul superior al copilului.

(4) În cazul în care copilul are își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat terț, care nu este parte contractantă la Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, dreptul aplicabil, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia răspunderii părintești și a măsurilor de protecție a copiilor, competența bazată pe prezentul articol se consideră a fi în interesul copilului, în special atunci când o procedură se dovedește a fi imposibilă în respectivul stat terț.

Articolul 13

Competență bazată pe prezența copilului

(1) Atunci când reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită și competența nu poate fi stabilită pe baza articolului 12, instanțele judecătorești din statul membru în care este prezent copilul sunt competente.

(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, copiilor refugiați, precum și copiilor care, ca urmare a tulburărilor majore din țările lor, sunt deplasați internațional.

Articolul 14

Competențe reziduale

Atunci când nici o instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 8-13, competența este reglementată, în fiecare stat membru, de dreptul statului respectiv.

Articolul 15

Trimiterea la o instanță mai bine plasată pentru a soluționa cauza

(1) Cu titlu de excepție, instanțele judecătorești dintr-un stat membru competente pentru a soluționa cauza pe fond pot, în cazul în care consideră că o instanță dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legătură specială este mai bine plasată pentru a soluționa cauza sau o parte specifică a acesteia și atunci când acest lucru servește interesul superior al copilului:

(a) să suspende procedura sau respectiva parte a acesteia și să invite părțile să depună o cerere la instanța judecătorească din acest alt stat membru în conformitate cu alineatul (4) sau

(b) să solicite instanței judecătorești din alt stat membru să-și exercite competența în conformitate cu alineatul (5).

(2) Alineatul (1) se aplică:

(a) la cererea uneia dintre părți sau

(b) la inițiativa instanței judecătorești sau

(c) la solicitarea instanței judecătorești dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legătură specială, în conformitate cu alineatul (3).

Cu toate acestea, trimiterea se poate efectua, la inițiativa instanței sau la solicitarea instanței dintr-un alt stat membru, numai dacă este acceptată de cel puțin una dintre părți.

210210

(3) În sensul alineatului (1), se consideră că un copil are o legătură specială cu un stat membru în cazul în care:

(a) după sesizarea instanței judecătorești menționate la alineatul (1), copilul și-a dobândit reședința obișnuită în acest stat membru sau

(b) copilul a avut reședința obișnuită în acest stat membru sau

(c) copilul este resortisant al acestui stat membru sau

(d) unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită în acest stat membru sau

(e) litigiul se referă la măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile deținute de copil, bunuri care se află pe teritoriul acestui stat membru.

(4) Instanța judecătorească din statul membru competentă pentru a soluționa cauza pe fond acordă un termen în care instanțele judecătorești din celălalt stat membru trebuie să fie sesizate în conformitate cu alineatul (1).

În cazul în care instanțele nu sunt sesizate în acest termen, instanța sesizată continuă să-și exercite competența în conformitate cu articolele 8-14.

(5) Instanțele judecătorești din acest alt stat membru pot, în cazul în care este în interesul superior al copilului, din cauza circumstanțelor specifice ale cauzei, să se declare competente într-un termen de șase săptămâni de la data sesizării acestora pe baza alineatului (1) litera (a) sau (b). În acest caz, prima instanță sesizată își declină competența. În caz contrar, prima instanță sesizată continuă să-și exercite competența în conformitate cu articolele 8-14.

(6) Instanțele judecătorești cooperează, în sensul prezentului articol, direct sau prin intermediul autorităților centrale desemnate în conformitate cu articolul 53.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune

Articolul 16

Sesizarea unei instanțe judecătorești

(1) O instanță judecătorească se consideră sesizată:

(a) la data depunerii la instanță a actului de sesizare a instanței sau a unui act echivalent, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului

sau

(b) în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță.

Articolul 17

Verificarea competenței

Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cauză pentru care nu este competentă în temeiul prezentului regulament și pentru care, în temeiul prezentului regulament, este competentă o instanță dintr-un alt stat membru, se declară, din oficiu, necompetentă.

Articolul 18

211211

Verificarea admisibilității (1) Atunci când pârâtul, care își are reședința obișnuită într-un alt stat decât statul membru în care s-a introdus acțiunea, nu se prezintă, instanța judecătorească competentă este obligată să suspende procedura atâta timp cât nu se stabilește că acest pârât a fost pus în situația de a primi actul de sesizare a instanței sau un act echivalent în timp util pentru a-și asigura apărarea sau că s-au luat toate măsurile necesare în acest scop.

(2) Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se aplică în locul dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

(3) În cazul în care dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 nu se aplică, articolul 15 din Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială se aplică în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în temeiul respectivei convenții.

Articolul 19

Litispendență și acțiuni conexe

(1) În cazul în care se introduc cereri de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei între aceleași părți în fața unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.

(2) În cazul în care acțiuni referitoare la răspunderea părintească privind un copil, având același obiect și aceeași cauză, se introduc în fața instanțelor judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.

(3) În cazul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate, instanța sesizată în al doilea rând își declină competența în favoarea acesteia.

În acest caz, partea care a introdus acțiunea la instanța sesizată în al doilea rând poate intenta respectiva acțiune la prima instanță sesizată.

Articolul 20

Măsuri provizorii și asiguratorii

(1) În caz de urgență, dispozițiile prezentului regulament nu împiedică instanțele judecătorești dintr-un stat membru să ia măsuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente în acest stat, prevăzute de dreptul acestui stat membru, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanță dintr-un alt stat membru este competentă pentru soluționarea cauzei pe fond.

(2) Măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte atunci când instanța din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.

CAPITOLUL III

RECUNOAȘTERE ȘI EXECUTARE

SECȚIUNEA 1

Recunoaștere

Articolul 21

Recunoașterea unei hotărâri judecătorești

212212

(1) Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. (2) În special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.

(3) Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.

Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii.

(4) În cazul în care recunoașterea unei hotărâri judecătorești se invocă întâmplător în fața unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru, aceasta poate pronunța o hotărâre în acest sens.

Articolul 22

Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei

O hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște:

(a) în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta;

(b) în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;

(c) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o acțiune între aceleași părți în statul membru în care se solicită aceasta sau

(d) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț într-o cauză între aceleași părți, din moment ce această primă hotărâre îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.

Articolul 23

Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești

O hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută:

(a) în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicită recunoașterea, luând în considerare interesul superior al copilului;

(b) în cazul în care, cu excepția procedurilor urgente, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încălcându-se astfel normele fundamentale de procedură din statul membru în care se solicită aceasta;

(c) în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;

213213

(d) la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;

(e) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se solicită recunoașterea;

(f) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, din moment ce hotărârea ulterioară îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru solicitat

sau

(g) în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 56.

Articolul 24

Interzicerea controlului competenței instanței judecătorești de origine

Competența instanței judecătorești din statul membru de origine nu poate fi controlată. Criteriul ordinii publice menționat la articolul 22 litera (a) și la articolul 23 litera (a) nu se poate aplica normelor de competență menționate la articolele 3-14.

Articolul 25

Diferențe între dreptul aplicabil

Recunoașterea unei hotărâri judecătorești nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului membru în care se solicită aceasta nu permite divorțul, separarea de drept sau anularea căsătoriei pe baza unor fapte identice.

Articolul 26

Interzicerea revizuirii pe fond

În nici un caz, o hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond.

Articolul 27

Suspendarea procedurii

(1) Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare.

(2) Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate în Irlanda sau în Regatul Unit și a cărei executare este suspendată în statul membru de origine din cauza exercitării unei căi de atac poate suspenda procedura.

SECȚIUNEA 2

Cerere de încuviințare a executării

Articolul 28

Hotărâri judecătorești executorii

(1) Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru cu privire la exercittarea răspunderii părintești față de un copil, care sunt executorii în acel stat și care au fost notificate sau comunicate, se execută într-un alt stat membru după ce s-a încuviințat executarea la cererea oricărei părți interesate.

214214

(2) Cu toate acestea, în Regatul Unit, aceste hotărâri judecătorești se execută în Anglia și în Țara Galilor, în Scoția sau în Irlanda de Nord numai după ce au fost înregistrate în vederea executării, la cererea oricărei părți interesate, în acea parte a Regatului Unit, după caz.

Articolul 29

Competența teritorială a instanțelor judecătorești

(1) Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești indicate în lista comunicată Comisiei în conformitate cu articolul 68.

(2) Competența teritorială se stabilește în funcție de reședința obișnuită a persoanei împotriva căreia se solicită executarea sau în funcție de reședința obișnuită a oricărui copil vizat de cerere.

În cazul în care reședințele menționate la primul paragraf nu se află în statul membru de executare, competența teritorială se stabilește în funcție de locul de executare.

Articolul 30

Procedură

(1) Procedura privind depunerea cererii este reglementată de dreptul statului membru în care are loc executarea.

(2) Reclamantul trebuie să-și aleagă domiciliul în raza teritorială a instanței judecătorești sesizate. Cu toate acestea, dacă dreptul statului membru în care are loc executarea nu prevede alegerea domiciliului, reclamantul desemnează un împuternicit ad litem.

(3) Documentele menționate la articolele 37 și 39 se anexează cererii.

Articolul 31

Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească

(1) Instanța judecătorească sesizată prin cerere pronunță o hotărâre în termen scurt, fără ca persoana împotriva căreia se solicită executarea sau copilul să poată, în această fază a procedurii, să prezinte observații.

(2) Cererea poate fi respinsă numai pentru unul dintre motivele prevăzute la articolele 22, 23 și 24.

(3) În nici un caz, hotărârea judecătorească nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond.

Articolul 32

Comunicarea hotărârii

Hotărârea pronunțată privind cererea este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, prin grija grefierului, în conformitate cu procedura prevăzută de dreptul statului membru de executare.

Articolul 33

Căi de atac

(1) Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării.

(2) Acțiunea se introduce la instanța judecătorească indicată în lista comunicată Comisiei de către fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68.

(3) Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele ce reglementează procedura contradictorie.

215215

(4) În cazul în care acțiunea este introdusă de persoana care a solicitat încuviințarea executării, partea împotriva căreia se solicită executarea este citată să se prezinte în fața instanței sesizate cu respectiva cale de atac. În cazul în care nu se prezintă, se aplică dispozițiile articolului 18.

(5) Acțiunea împotriva încuviințării executării trebuie introdusă în termen de o lună de la comunicare. În cazul în care partea împotriva căreia se solicită executarea își are reședința obișnuită într-un alt stat membru decât cel în care s-a încuviințat executarea, termenul este de două luni și se calculează de la data comunicării persoanei sau la domiciliul acesteia. Prezentul termen nu poate fi prelungit din cauza distanței.

Articolul 34

Instanțe judecătorești care soluționează căile de atac și căi de atac

Hotărârea judecătorească pronunțată în urma exercitării unei căi de atac poate fi supusă numai unei căi de atac menționate în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68.

Articolul 35

Suspendarea procedurii

(1) Instanța judecătorească sesizată printr-o cale de atac formulată în temeiul articolului 33 sau al articolului 34 poate, la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, să suspende procedura în cazul în care hotărârea face obiectul unei căi de atac ordinare, în statul membru de origine, sau în cazul în care termenul de intentare a acesteia nu a expirat. În acest din urmă caz, instanța poate acorda un termen pentru intentarea respectivei căi de atac.

(2) În cazul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată în Irlanda sau în Regatul Unit, orice cale de atac prevăzută în statul membru de origine se consideră ca o cale ordinară de atac în sensul aplicării alineatului (1).

Articolul 36

Executare parțială

(1) În cazul în care s-a pronunțat o hotărâre cu privire la mai multe capete de cerere și executarea nu poate fi încuviințată pentru toate, instanța judecătorească încuviințează executarea pentru unul sau mai multe dintre acestea.

(2) Reclamantul poate cere o executare parțială.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2

Articolul 37

Documente

(1) Partea care solicită sau contestă recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori solicită încuviințarea executării trebuie să prezinte:

(a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale

și

(b) certificatul menționat la articolul 39.

(2) În afară de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte:

216216

(a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau

(b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

Articolul 38

Lipsa unor documente

(1) În lipsa prezentării documentelor menționate la articolul 37 alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2), instanța judecătorească poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, poate să renunțe la prezentarea lor.

(2) La solicitarea instanței judecătorești, se prezintă o traducere a documentelor. Traducerea este certificată de o persoană autorizată în acest sens într-unul dintre statele membre.

Articolul 39

Certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială și certificat privind hotărârile judecătorești în materia răspunderii părintești

Instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine eliberează, la cererea oricărei părți interesate, un certificat utilizând formularul al cărui model este prezentat în anexa I (hotărâri judecătorești în materie matrimonială) sau în anexa II (hotărâri judecătorești în materia răspunderii părintești).

SECȚIUNEA 4

Forța executorie a anumitor hotărâri judecătorești privind dreptul de vizită și a anumitor hotărâri judecătorești prin care se dispune înapoierea copilului

Articolul 40

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta secțiune se aplică:

(a) dreptului de vizită

și

(b) înapoierii copilului ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care se dispune înapoierea copilului menționată la articolul 11 alineatul (8).

(2) Dispozițiile din prezenta secțiune nu îl împiedică pe un titular al răspunderii părintești să solicite recunoașterea și executarea unei hotărâri, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în secțiunile 1 și 2 din prezentul capitol.

Articolul 41

Dreptul de vizită

(1) Dreptul de vizită menționat la articolul 40 alineatul (1) litera (a), acordat printr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată într-un stat membru, este recunoscut și are forță executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibil să se opună recunoașterii acesteia în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2).

Chiar dacă dreptul intern nu prevede caracterul executoriu de drept al unei hotărâri judecătorești de acordare a dreptului de vizită, instanța de origine

217217

poate declara hotărârea executorie, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac.

(2) Instanța judecătorească de origine nu eliberează certificatul menționat la alineatul (1), utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa III (certificat privind dreptul de vizită), decât în cazul în care:

(a) în caz de procedură în lipsă, actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât această persoană să își poată pregăti apărarea sau, în cazul în care a fost notificat sau comunicat fără respectarea acestor condiții, se stabilește totuși că aceasta a acceptat hotărârea în mod neechivoc;

(b) toate părțile interesate au avut posibilitatea de a fi ascultate;

și

(c) copilul a avut posibilitatea de a fi ascultat, cu excepția cazului în care ascultarea sa a fost considerată necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate.

Certificatul se completează în limba hotărârii judecătorești.

(3) În cazul în care dreptul de vizită privește o situație care are un caracter transfrontalier încă de la pronunțarea hotărârii, certificatul se eliberează din oficiu atunci când hotărârea devine executorie, inclusiv vremelnică. În cazul în care situația nu dobândește caracter transfrontalier decât ulterior, certificatul se eliberează la solicitarea uneia dintre părți.

Articolul 42

Înapoierea copilului

(1) Înapoierea copilului prevăzută la articolul 40 alineatul (1) litera (b), care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată într-un stat membru este recunoscută și executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviințarea executării și fără să fie posibil să se opună recunoașterii sale în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2).

Chiar dacă dreptul intern nu prevede caracterul executoriu de drept al unei hotărâri prin care se dispune înapoierea copilului, instanța de origine poate declara hotărârea executorie, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac.

(2) Instanța judecătorească de origine care a pronunțat hotărârea menționată la articolul 40 alineatul (1) litera (b) nu eliberează certificatul menționat la alineatul (1) decât în cazul în care:

(a) copilul a avut posibilitatea de a fi ascultat, cu excepția cazului în care aceasta a fost considerată necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate;

(b) părțile au avut posibilitatea de a fi ascultate și

(c) instanța judecătorească a pronunțat hotărârea ținând seama de motivele și mijloacele de probă care au stat la baza hotărârii pronunțate în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 1980.

În cazul în care instanța judecătorească sau orice altă autoritate ia măsuri în vederea asigurării protecției copilului după înapoierea sa în statul membru în care își are reședința obișnuită, certificatul precizează modul de aplicare a acestor măsuri.

Instanța judecătorească de origine eliberează din proprie inițiativă certificatul menționat anterior, utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa IV (certificat privind înapoierea copilului).

Certificatul se completează în limba hotărârii judecătorești.

218218

Articolul 43 Acțiunea în rectificarea certificatului

(1) În cazul oricărei rectificări a certificatului se aplică dreptul statului membru de origine.

(2) Eliberarea unui certificat în temeiul articolului 41 alineatul (1) sau al articolului 42 alineatul (1) nu este supusă nici unei căi de atac.

Articolul 44

Efecte ale certificatului

Certificatul nu-și produce efectele decât în limitele caracterului executoriu al hotărârii judecătorești.

Articolul 45

Documente

(1) Partea care solicită executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să prezinte:

(a) o copie a acesteia care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale

și

(b) certificatul menționat la articolul 41 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).

(2) În sensul prezentului articol,

- certificatul menționat la articolul 41 alineatul (1) este însoțit de traducerea punctului 12 privind modalitățile de exercitare a dreptului de vizită;

- certificatul menționat la articolul 42 alineatul (1) este însoțit de traducerea punctului 14 privind tipurile de măsuri luate în vederea asigurării înapoierii copilului.

Traducerea se efectuează în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare sau în orice altă limbă pe care acesta din urmă a indicat că o acceptă. Traducerea se certifică de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.

SECȚIUNEA 5

Acte autentice și acorduri

Articolul 46

Actele autentice primite și executorii într-un stat membru, precum și acordurile între părți, executorii în statul membru de origine, sunt recunoscute și considerate executorii în aceleași condiții ca și hotărârile.

SECȚIUNEA 6

Alte dispoziții

Articolul 47


(1) Procedura de executare se stabilește prin dreptul statului membru în care are loc executarea.

(2) Orice hotărâre pronunțată de instanța judecătorească din alt stat membru și declarată executorie în conformitate cu secțiunea 2 sau certificată în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) sau cu articolul 42 alineatul (1) se

219219

execută în statul membru de executare în aceleași condiții ca și în cazul în care aceasta ar fi fost pronunțată în acest stat membru.

În special, o hotărâre judecătorească certificată în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) sau cu articolul 42 alineatul (1) nu se poate executa în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre executorie pronunțată ulterior.

Articolul 48

Modalități practice de exercitare a dreptului de vizită

(1) Instanțele judecătorești din statul membru de executare pot hotărî modalitățile practice pentru a organiza exercitarea dreptului de vizită, în cazul în care modalitățile necesare nu au fost prevăzute sau nu au fost suficient prevăzute în hotărârea pronunțată de instanțele judecătorești din statul membru competente pentru soluționarea cauzei pe fond și cu condiția să fie respectate elementele esențiale din hotărârea menționată.

(2) Modalitățile practice hotărâte în conformitate cu alineatul (1) își încetează aplicabilitatea în executarea hotărârii ulterioare pronunțate de către instanțele judecătorești din statul membru competente pentru soluționarea cauzei pe fond.

Articolul 49

Costuri

Dispozițiile prezentului capitol, cu excepția celor prevăzute de secțiunea 4, se aplică, de asemenea, pentru stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată în cadrul procedurilor inițiate în temeiul prezentului regulament și pentru executarea oricărei hotărâri judecătorești privind astfel de cheltuieli.

Articolul 50

Asistență judiciară

Reclamantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în tot sau în parte de asistență judiciară sau de o scutire de taxe și de cheltuieli beneficiază, în cadrul procedurii prevăzute la articolele 21, 28, 41, 42 și 48, de cea mai favorabilă asistență sau de cea mai mare scutire prevăzută de dreptul statului membru de executare.

Articolul 51

Cauțiune sau garanție

Nici o cauțiune, nici o garanție, oricare ar fi denumirea, nu poate fi impusă părții care solicită executarea într-un stat membru a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru din cauza:

(a) lipsei reședinței obișnuite în statul membru solicitat sau

(b) fie a calității sale de străin, fie, atunci când executarea se solicită în Regatul Unit sau în Irlanda, în absența "domiciliului" într-unul dintre aceste state membre.

Articolul 52

Legalizarea sau altă formalitate similară

Nici o legalizare sau altă formalitate similară nu este necesră cu privire la documentele menționate la articolele 37, 38 și 45 sau, dacă este cazul, cu privire la o procură ad litem.

CAPITOLUL IV

COOPERARE ÎNTRE AUTORITĂȚILE CENTRALE ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PĂRINTEȘTI

220220

Articolul 53 Desemnare

Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități centrale însărcinate să-l asiste la aplicarea prezentului regulament și precizează competențele teritoriale sau materiale ale fiecăreia. Atunci când un stat membru a desemnat mai multe autorități centrale, comunicările se adresează, în principiu, direct autorității centrale competente. În cazul în care o comunicare este adresată unei autorități centrale necompetente, aceasta este responsabilă de transmiterea comunicării către autoritatea centrală competentă și de informarea expeditorului cu privire la acest fapt.

Articolul 54

Atribuții generale

Autoritățile centrale comunică informații cu privire la dreptul intern și procedurile naționale și iau măsuri pentru ameliorarea aplicării prezentului regulament și consolidarea cooperării acestora. În acest scop, este utilizată Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială creată prin Decizia nr. 2001/470/CE.

Articolul 55

Cooperare în cadrul cauzelor specifice răspunderii părintești

Autoritățile centrale, la solicitarea unei autorități centrale a unui alt stat membru sau a titularului răspunderii părintești, cooperează în cauze specifice pentru realizarea obiectivelor menționate în prezentul regulament. În acest scop, acestea iau, direct sau prin intermediul autorităților publice sau al altor organisme, toate măsurile necesare în conformitate cu dreptul acestui stat membru în materie de protecție a datelor cu caracter personal, pentru:

(a) obținerea și schimbul de informații:

(i) privind situația copilului;

(ii) privind orice procedură în curs sau

(iii) privind orice hotărâre pronunțată cu privire la copil;

(b) furnizarea de informații și asistență titularilor răspunderii părintești care solicită recunoașterea și executarea unei hotărâri pe teritoriul acestora, în special în ceea ce privește dreptul de vizită și înapoierea copilului;

(c) facilitarea comunicărilor între instanțele judecătorești, în special pentru aplicarea articolului 11 alineatele (6) și (7) și a articolului 15;

(d) furnizarea oricărei informații și oricărui sprijin utile pentru aplicarea de către instanțele judecătorești a articolului 56 și

(e) facilitarea încheierii de acorduri între titularii răspunderii părintești recurgând la mediere sau la alte mijloace și facilitarea în acest scop a cooperării transfrontaliere.

Articolul 56

Plasarea copilului într-un alt stat membru

(1) În cazul în care instanța judecătorească competentă în temeiul articolelor 8-15 preconizează plasarea copilului într-un centru de plasament într-o sau familie substitutivă și respectiva plasare va avea loc într-un alt stat membru, aceasta consultă în prealabil autoritatea centrală sau o altă autoritate competentă din acest din urmă stat membru în cazul în care intervenția unei autorități publice este prevăzută în acest stat membru pentru cazurile interne de plasare a copiilor.

221221

(2) Hotărârea judecătorească privind plasarea prevăzută la alineatul (1) nu poate fi luată în statul membru solicitant decât în cazul în care autoritatea competentă a statului membru solicitat a aprobat acest plasament. (3) Modalitățile de consultare sau de aprobare menționate la alineatele (1) și (2) sunt reglementate de dreptul intern al statului solicitat.

(4) În cazul în care autoritatea competentă în temeiul articolelor 8-15 hotărăște plasarea copilului într-o familie substitutivă și această plasare va avea loc într-un alt stat membru, iar intervenția unei autorități publice nu este prevăzută în acest din urmă stat membru pentru cazurile interne de plasare a copiilor, aceasta notifică acest fapt autorității centrale sau unei autorități competente din respectivul stat membru.

Articolul 57

Metodă de lucru

(1) Orice titular al răspunderii părintești poate adresa autorității centrale din statul membru în care își are reședința obișnuită sau autorității centrale din statul membru în care copilul are reședința obișnuită sau este prezent o cerere de asistență în conformitate cu articolul 55. De regulă, cererea este însoțită de toate informațiile disponibile care îi pot facilita executarea. În cazul în care cererea de asistență privește recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești privind răspunderea părintească reglementată de domeniul de aplicare a prezentului regulament, titularul răspunderii părintești este obligat să anexeze la aceasta certificatele corespunzătoare prevăzute la articolul 39, articolul 41 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).

(2) Statele membre adresează notificări Comisiei privind limba sau limbile oficiale ale instituțiilor din Comunitate altele decât propria (propriile) limbă (limbi) în care se pot adresa comunicările autorităților centrale.

(3) Asistența acordată de autoritățile centrale în temeiul articolului 55 este gratuită.

(4) Fiecare autoritate centrală își suportă propriile cheltuieli.

Articolul 58

Întruniri

(1) Autoritățile centrale se întrunesc în mod regulat pentru a facilita aplicarea prezentului regulament.

(2) Convocarea acestor întruniri se efectuează în conformitate cu Decizia 2001/470/CE privind crearea unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială.

CAPITOLUL V

RELAȚII CU ALTE INSTRUMENTE

Articolul 59

Relația cu alte instrumente

(1) Fără a aduce atingere articolelor 60, 63, 64 și alineatului (2) din prezentul articol, prezentul regulament înlocuiește, pentru statele membre, convențiile existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament, care au fost încheiate între două sau mai multe state membre și care se referă la materiile reglementate de prezentul regulament.

(2) (a) Finlanda și Suedia au posibilitatea de a declara Convenția din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia conținând dispoziții de drept internațional privat privind căsătoria, adopția și încredințarea copiilor, precum și protocolul său final, ca aplicabile în tot sau în parte, în relațiile lor reciproce, în locul normelor din prezentul regulament.

222222

Aceste declarații se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ca anexă la prezentul regulament. Statele membre menționate pot renunța la acestea, în tot sau în parte, în orice moment.

(b) Principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie între cetățenii Uniunii Europene se respectă.

(c) În orice acord care urmează să se încheie între statele membre menționate la litera (a), privind materiile reglementate de prezentul regulament, normele de competență se aliniază la cele prevăzute de prezentul regulament.

(d) Hotărârile judecătorești pronunțate într-unul dintre statele nordice care a făcut declarația menționată la litera (a) la o instanță competentă corespunzătoare uneia dintre cele prevăzute de capitolul II din prezentul regulament sunt recunoscute și executate în celelalte state membre în conformitate cu normele prevăzute de capitolul III din prezentul regulament.

(3) Statele membre comunică Comisiei:

(a) o copie a acordurilor și actelor cu putere de lege uniforme care le pun în aplicare menționate la alineatul (2) literele (a) și (c);

(b) orice denunțare sau modificare a acestor acorduri sau a acestor acte cu putere de lege uniforme.

Articolul 60

Raporturile cu anumite convenții multilaterale

În relațiile dintre statele membre, prezentul regulament prevalează asupra următoarelor convenții în măsura în care acestea privesc materiile reglementate de prezentul regulament:

(a) Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine și legea aplicabilă cu privire la protecția minorilor;

(b) Convenția de la Luxemburg din 8 septembrie 1967 privind recunoașterea hotărârilor privind valabilitatea căsătoriilor;

(c) Convenția de la Haga din 1 iunie 1970 privind recunoașterea divorțurilor și separărilor de drept;

(d) Convenția Europeană din 20 mai 1980 privind recunoașterea și executarea hotărârilor privind încredințarea copiilor și restabilirea încredințării copiilor

și

(e) Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.

Articolul 61

Relații cu Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, dreptul aplicabil, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia răspunderii părintești și a măsurilor de protecție a copiilor

În relațiile cu Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, dreptul aplicabil, recunoașterea, executarea și cooperarea în materia răspunderii părintești și a măsurilor de protecție a copiilor, prezentul regulament se aplică:

(a) atunci când respectivul copil își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru;

(b) în ceea ce privește recunoașterea și executarea unei hotărâri pronunțate de instanța judecătorească competentă dintr-un stat membru pe teritoriul

223223

unui alt stat membru, chiar dacă respectivul copil își are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat nemembru care este parte contractantă la convenția menționată anterior.

Articolul 62

Întinderea efectelor

(1) Acordurile și convențiile menționate la articolul 59 alineatul (1) și la articolele 60 și 61 continuă să-și producă efectele în materiile nereglementate de prezentul regulament.

(2) Convențiile menționate la articolul 60, în special Convenția de la Haga din 1980, continuă să-și producă efectele între statele membre care sunt părți contractante la aceasta, în conformitate cu articolul 60.

Articolul 63

Tratate încheiate cu Sfântul Scaun

(1) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Tratatului internațional (concordat) încheiat între Sfântul Scaun și Portugalia, semnat la Vatican la 7 mai 1940.

(2) Orice hotărâre privind nevalabilitatea unei căsătorii pronunțate în temeiul tratatului menționat la alineatul (1) este recunoscută în statele membre în condițiile prevăzute de capitolul III secțiunea 1.

(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică, de asemenea, următoarelor tratate internaționale (concordate) încheiate cu Sfântul Scaun:

(a) "Concordato lateranense" din 11 februarie 1929 dintre Italia și Sfântul Scaun, modificat prin acordul și protocolul adițional semnat la Roma la 18 februarie 1984;

(b) Acordul din 3 ianuarie 1979 dintre Sfântul Scaun și Spania privind problemele juridice.

(4) În Italia sau în Spania, recunoașterea hotărârilor prevăzute la alineatul (2) poate fi supusă acelorași proceduri și acelorași controale ca și cele aplicabile hotărârilor pronunțate de instanțele ecleziastice în conformitate cu tratatele internaționale încheiate cu Sfântul Scaun și menționate la alineatul (3).

(5) Statele membre comunică Comisiei

(a) o copie a tratatelor menționate la alineatele (1) și (3);

(b) orice denunțare sau modificare a acestor tratate.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 64

(1) Dispozițiile prezentului regulament se aplică numai acțiunilor judiciare intentate, actelor autentice primite și acordurilor dintre părți încheiate după data punerii sale în aplicare în conformitate cu prevederile articolului 72.

(2) Hotărârile judecătorești pronunțate după data punerii în aplicare a prezentului regulament ca urmare a unor acțiuni intentate înaintea acestei date, dar după data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, sunt recunoscute și executate în conformitate cu dispozițiile capitolului III din prezentul regulament, în cazul în care normele de competență aplicate sunt conforme cu cele prevăzute fie de capitolul II din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000, fie de o convenție care era în vigoare între statul membru de origine și statul membru solicitat atunci când s-a intentat acțiunea.

224224

(3) Hotărârile judecătorești pronunțate înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament ca urmare a unor acțiuni intentate după data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 sunt recunoscute și executate în conformitate cu dispozițiile capitolului III din prezentul regulament, cu condiția să se refere la divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei, sau răspunderea părintească față de copiii comuni pronunțată cu ocazia respectivelor acțiuni matrimoniale. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament, dar după data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, ca urmare a unor acțiuni intentate înaintea intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, sunt recunoscute și executate în conformitate cu dispozițiile capitolului III din prezentul regulament, cu condiția să se refere la divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei, ori la răspunderea părintească față de copiii comuni pronunțată cu ocazia respectivelor acțiuni matrimoniale, și normele de competență să fie conforme cu cele prevăzute fie de capitolul II din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000, fie de o convenție care era în vigoare între statul membru de origine și statul membru solicitat atunci când s-a intentat acțiunea.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 65

Revizuire

Până la 1 ianuarie 2012, iar după aceea la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European, pe baza informațiilor furnizate de către statele membre, un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, însoțit, după caz, de propuneri vizând adaptarea sa.

Articolul 66

State membre cu două sau mai multe sisteme de drept

În ceea ce privește un stat membru în care două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme privind problemele reglementate de prezentul regulament se aplică în unități teritoriale diferite:

(a) orice trimitere la reședința obișnuită în acest stat membru se referă la reședința obișnuită într-o unitate teritorială;

(b) orice trimitere la cetățenie sau, în cazul Regatului Unit, la "domiciliu", se referă la unitatea teritorială desemnată de dreptul statului respectiv;

(c) orice trimitere la autoritatea unui stat membru se referă la autoritatea unității teritoriale respective din cadrul acestui stat;

(d) orice trimitere la normele statului membru solicitat se referă la normele unității teritoriale în care este invocată competența, recunoașterea sau executarea.

Articolul 67

Informații privind autoritățile centrale și limbile acceptate

Statele membre notifică Comisiei, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament:

(a) denumirile, adresele și mijloacele de comunicare ale autorităților centrale desemnate în conformitate cu articolul 53;

(b) limbile acceptate pentru comunicările adresate autorităților centrale în conformitate cu articolul 57 alineatul (2)

și

225225

(c) limbile acceptate pentru certificatul privind dreptul de vizită în conformitate cu articolul 45 alineatul (2). Statele membre comunică Comisiei orice modificare adusă acestor informații.

Comisia pune aceste informații la dispoziția publicului.

Articolul 68

Informații privind instanțele care soluționează căile de atac și căi de atac

Statele membre comunică Comisiei listele cu instanțele care soluționează căile de atac și căi de atac menționate la articolele 21, 29, 33 și 34, precum și modificările care li s-au adus.

Comisia actualizează aceste informații și le pune la dispoziția publicului prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și prin orice alt mijloc corespunzător.

Articolul 69

Modificarea anexelor

Orice modificare adusă formularelor ale căror modele sunt prevăzute în anexele I-IV se adoptă conform procedurii menționate la articolul 70 alineatul (2).

Articolul 70

Comitet

(1) Comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare "comitetul").

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 71

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1347/2000

(1) Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 se abrogă de la data punerii în aplicare a prezentului regulament.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 72

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 august 2004.

Prezentul regulament se aplică de la 1 martie 2005, cu excepția articolelor 67, 68, 69 și 70, care se aplică de la 1 august 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 27 noiembrie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

R. Castelli

[1] JO C 203 E, 27.8.2002, p. 155.

226226

[2] Aviz adoptat la 20 septembrie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată). [3] JO C 61, 14.3.2003, p. 76.

[4] JO L 160, 30.6.2000, p. 19.

[5] La momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Consiliul a luat notă de raportul explicativ privind convenția, elaborat de doamna profesor Alegria Borras (JO C 221, 16.7.1998, p. 27).

[6] JO C 234, 15.8.2000, p. 7.

[7] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (JO L 225, 22.8.2002, p. 13).

[8] JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

[9] JO L 174, 27.6.2001, p. 1.

[10] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

[11] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA I

CERTIFICATUL PREVĂZUT LA ARTICOLUL 39 PRIVIND HOTĂRÂRILE ÎN MATERIE MATRIMONIALĂ [1]


2. Instanța judecătorească sau autoritatea care eliberează certificatul

2.1. Denumirea

2.2. Adresa

2.3. Telefon/Fax/Adresa electronică

3. Căsătoria

3.1. Soția

3.1.1. Numele și prenumele

3.1.2. Adresa

3.1.3. Țara și locul nașterii

3.1.4. Data nașterii

3.2. Soțul


3.2.2. Adresa

3.2.3. Țara și locul nașterii

3.2.4. Data nașterii

3.3. Țara, locul (în cazul în care această informație este disponibilă) și data căsătoriei

3.3.1. Țara căsătoriei

3.3.2. Locul căsătoriei (în cazul în care această informație este disponibilă)

227227

3.3.3. Data căsătoriei 4. Instanța care a pronunțat hotărârea

4.1. Denumirea instanței

4.2. Situarea instanței

5. Hotărârea

5.1. Data


5.3. Tipul hotărârii

5.3.1. Divorț

5.3.2. Anulare a căsătoriei

5.3.3. Separare de drept

5.4. Hotărârea a fost pronunțată în lipsă?

5.4.1. Nu

5.4.2. Da [2]

6. Numele părților care au beneficiat de asistența judiciară

7. Hotărârea poate fi supusă căilor de atac în conformitate cu legislația statului membru de origine?

7.1. Nu

7.2. Da

8. Data la care produce efecte juridice în statul membru în care s-a pronunțat hotărârea

8.1. Divorț

8.2. Separare de drept

Întocmit la …, data …


[1] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.

[2] Trebuie anexate documentele menționate la articolul 37 alineatul (2).

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA II

CERTIFICATUL MENȚIONAT LA ARTICOLUL 39 PRIVIND HOTĂRÂRILE ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PĂRINTEȘTI [1]



2.1. Denumirea

2.2. Adresa

228228

2.3. Telefon/Fax/Adresa electronică 3. Titularul (titularii) dreptului de vizită

3.1. Numele și prenumele

3.2. Adresa

3.3. Data și locul nașterii (în cazul în care aceste informații sunt disponibile)

4. Titularii răspunderii părintești alții decât cei menționați la punctul 3 [2]

4.1. 4.1.1. Numele și prenumele

4.1.2. Adresa

4.1.3. Data și locul nașterii (în cazul în care aceste informații sunt disponibile)


4.2.2. Adresa



4.3.2. Adresa


5. Instanța judecătorească care a pronunțat hotărârea

5.1. Denumirea instanței judecătorești

5.2. Situarea instanței judecătorești

6. Hotărârea

6.1. Data


6.3. Hotărârea a fost pronunțată în lipsă?

6.3.1. Nu

6.3.2. Da [3]

7. Copiii cuprinși în hotărâre [4]

7.1. Numele, prenumele și data nașterii





9. Atestarea caracterului executoriu și a notificării/comunicării

9.1. Hotărârea este executorie în conformitate cu legislația satului membru de origine?

9.1.1. Da

9.1.2. Nu

9.2. Hotărârea a fost notificată sau comunicată părții împotriva căreia se cere executarea?

9.2.1. Da

229229

9.2.1.1. Numele și prenumele părții 9.2.1.2. Adresa

9.2.1.3. Data notificării/comunicării

9.2.2. Nu

10. Informații specifice pentru hotărârile privind înapoierea copilului în cazul în care se solicită exequatur în conformitate cu articolul 28. Această posibilitate este prevăzută la articolul 40 alineatul (2):

10.1. Modalități de exercitare a dreptului de vizită (în cazul și în măsura în care hotărârea cuprinde o astfel de precizare)

10.1.1. Data, ora

10.1.1.1. Început

10.1.1.2. Sfârșit

10.1.2. Locul

10.1.3. Obligații specifice titularului răspunderii părintești

10.1.4. Obligații specifice beneficiarului dreptului de vizită

10.1.5. Eventuale limitări privind exercitarea dreptului de vizită

11. Informații specifice pentru hotărârile privind dreptul de vizită în cazul în care se solicită exequatur în conformitate cu articolul 28. Această posibilitate este prevăzută la articolul 40 alineatul (2):

11.1. Hotărârea dispune înapoierea copilului

11.2. Persoana la care trebuie efectuată înapoierea copilului (în cazul și în măsura în care hotărârea cuprinde o astfel de precizare)


11.2.2. Adresa




[2] În caz de încredințare comună, persoana menționată la punctul 3 poate fi, de asemenea, menționată la punctul 4.

[3] Trebuie anexate documentele menționate la articolul 37 alineatul (2).

[4] În cazul în care certificatul cuprinde mai mult de patru copii, se utilizează un al doilea formular.

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA III

CERTIFICATUL MENȚIONAT LA ARTICOLUL 41 ALINEATUL (1) PRIVIND HOTĂRÂRILE ÎN MATERIA DREPTULUI DE VIZITĂ [1]



230230

2.1. Denumirea 2.2. Adresa


3. Titularii dreptului de vizită


3.2. Adresa

3.3. Data și locul nașterii (în cazul în care aceste informații sunt disponibile)

4. Titularii răspunderii părintești alții decât cei menționați la punctul 3 [2] [3]


4.1.2. Adresa



4.2.2. Adresa


4.3. Alții


4.3.2. Adresa





6. Hotărârea

6.1. Data







8. Hotărârea poate fi supusă căilor de atac în conformitate cu legislația statului membru de origine?

8.1. Nu

8.2. Da

9. În caz de procedură în lipsă, actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât această persoană să își poată pregăti apărarea sau, în cazul în care a fost notificat sau comunicat fără respectarea acestor condiții, se stabilește totuși că aceasta a acceptat hotărârea în mod neechivoc

10. Toate părțile au avut posibilitatea de a fi ascultate

231231

11. Copiii au avut posibilitatea de a fi ascultați, cu excepția cazului în care aceasta a fost considerată necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul lor de maturitate 12. Modalitățile de exercitare a dreptului de vizită (în cazul și în măsura în care hotărârea cuprinde astfel de precizări)

12.1. Data, ora

12.1.1. Început

12.1.2. Sfârșit

12.2. Locul

12.3. Obligații specifice titularului răspunderii părintești

12.4. Obligații specifice beneficiarului dreptului de vizită

12.5. Eventuale limitări privind exercitarea dreptului de vizită





[2] În caz de încredințare comună, persoana menționată la punctul 3 poate fi, de asemenea, menționată la punctul 4.

[3] A se bifa căsuța corespunzătoare persoanei față de care hotărârea trebuie pusă în executare.

[4] În cazul în care certificatul cuprinde mai mult de patru copii, se utilizează un al doilea formular.

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA IV

CERTIFICATUL MENȚIONAT LA ARTICOLUL 42 ALINEATUL (1) PRIVIND ÎNAPOIEREA COPILULUI [1]



2.1. Numele

2.2. Adresa


3. Persoana la care trebuie efectuată înapoierea copilului (în cazul în care hotărârea cuprinde o astfel de precizare)


3.2. Adresa

3.3. Data și locul nașterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)

4. Titularii răspunderii părintești [2]

4.1. Mama

232232

4.1.1. Numele și prenumele 4.1.2. Adresa (în cazul în care această informație este disponibilă)

4.1.3. Data și locul nașterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)

4.2. Tatăl


4.2.2. Adresa (în cazul în care aceste date sunt disponibile)


4.3. Alții


4.3.2. Adresa (în cazul în care aceste date sunt disponibile)


5. Pârâtul (în cazul în care această informație este disponibilă)


5.2. Adresa (în cazul în care această informație este disponibilă)




7. Hotărârea

7.1. Data







9. Hotărârea dispune înapoierea copilului

10. Hotărârea este executorie în statul membru de origine?

10.1. Da

10.2. Nu

11. Copii au avut posibilitatea de a fi ascultați, cu excepția cazului în care aceasta a fost considerată necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul lor de maturitate

12. Părțile au avut posibilitatea de a fi ascultate

13. Hotărârea prevede înapoierea copilului, iar instanța a luat în considerare în hotărârea sa motivele și mijloacele de probă pe care se bazează hotărârea pronunțată în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale a copiilor

14. După caz, normele de aplicare a măsurilor luate de instanțe judecătoreșri sau autorități în vederea asigurării protecției copilului după înapoierea sa în statul membru în care își are reședința obișnuită

233233

15. Numele părților care au beneficiat de asistență judiciară Întocmit la …, data …



[2] Acest punct este facultativ.

[3] În cazul în care sunt mai mult de patru copii, se utilizează un al doilea formular.

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA V

TABEL DE CORESPONDENȚĂ CU REGULAMENTUL (CE) nr. 1347/2000

Articolele abrogate | Articolele corespondente din noul text |

1 | 1, 2 |

2 | 3 |

3 | 12 |

4 | |

5 | 4 |

6 | 5 |

7 | 6 |

8 | 7 |

9 | 17 |

10 | 18 |

11 | 16, 19 |

12 | 20 |

13 | 2, 49, 46 |

14 | 21 |

15 | 22, 23 |

16 | |

17 | 24 |

18 | 25 |

19 | 26 |

20 | 27 |

21 | 28 |

22 | 21, 29 |

23 | 30 |

24 | 31 |

234234

25 | 32 | 26 | 33 |

27 | 34 |

28 | 35 |

29 | 36 |

30 | 50 |

31 | 51 |

32 | 37 |

33 | 39 |

34 | 38 |

35 | 52 |

36 | 59 |

37 | 60, 61 |

38 | 62 |

39 | |

40 | 63 |

41 | 66 |

42 | 64 |

43 | 65 |

44 | 68, 69 |

45 | 70 |

46 | 72 |

Anexa I | 68 |

Anexa II | 68 |

Anexa III | 68 |

Anexa IV | Anexa I |

Anexa V | Anexa II |

--------------------------------------------------

20031127

ANEXA VI

Declarații ale Suediei și Finlandei în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.

Declarația Suediei:

În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Suedia declară că Convenția din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia

235235

cuprinzând dispoziții de drept internațional privat privind căsătoria, adopția și încredințarea copiilor, precum și protocolul său final, se vor aplica integral în relațiile dintre Suedia și Finlanda în locul normelor din regulament.

Declarația Finlandei:

În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Finlanda declară că Convenția din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia cuprinzând dispoziții de drept internațional privat privind căsătoria, adopția și încredințarea copiilor, precum și protocolul său final, se vor aplica integral în relațiile dintre Finlanda și Suedia în locul normelor din regulament.

--------------------------------------------------


236236

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,

legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligații de întreținere

4b

238238

I

(Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie)

REGULAMENTE

REGULAMENTUL (CE) nr. 4/2009 AL CONSILIULUI

din 18 decembrie 2008

privind competența, legea aplicabilă, recunoas,terea s, i executarea hotărârilor s, i cooperarea în materiede obligații de întreținere


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) s,i articolul 67 alineatul (2),



având în vedere avizul Comitetului Economic s, i SocialEuropean (2)

întrucât:

(1) Comunitatea s,i-a stabilit obiectivul de a menține s,i dezvoltaun spațiu de libertate, securitate s, i justiție, în interiorulcăruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Pentruinstituirea progresivă a unui astfel de spațiu, Comunitateatrebuie să adopte, printre altele, măsuri în domeniul coo-perării judiciare în materiile civile care au o incidență trans-frontalieră, în măsura necesară bunei funcționări a piețeiinterne.

(2) În conformitate cu articolul 65 litera (b) din tratat, acestemăsuri trebuie să aibă ca obiect, printre altele, favorizareacompatibilității normelor aplicabile în statele membre pri-vind conflictul de legi s,i de competență.

(3) În această privință, Comunitatea a adoptat deja, printrealte măsuri, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliuluidin 22 decembrie 2000 privind competența judiciară,recunoas,terea s,i executarea hotărârilor în materie civilă s,icomercială (3), Decizia 2001/470/CE a Consiliului din28 mai 2001 de creare a unei Rețele Judiciare Europeneîn materie civilă s, i comercială (4), Regulamentul (CE)nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privindcooperarea între instanțele statelor membre în domeniulobținerii de probe în materie civilă sau comercială (5),Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 deîmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontali-ere prin stabilirea unor norme minime comune privindasistența judiciară acordată în astfel de litigii (6), Regula-mentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiem-brie 2003 privind competența, recunoas,terea s,i executareahotărârilor judecătores,ti în materie matrimonială s, i înmateria răspunderii părintes,ti (7), Regulamentul (CE)nr. 805/2004 al Parlamentului European s,i al Consiliuluidin 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriueuropean pentru creanțele necontestate (8) s,i Regulamen-tul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European s,i alConsiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea saucomunicarea în statele membre a actelor judiciare s,i extra-judiciare în materie civilă sau comercială („notificarea saucomunicarea actelor”) (9).

(1) Avizul din 13 decembrie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) s,iavizul din 4 decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Aviz emis în urma unei consultări fără caracter obligatoriu (JO C 185,8.8.2006, p. 35).

(3) JO L 12, 16.1.2001, p. 1.(4) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.(5) JO L 174, 27.6.2001, p. 1.(6) JO L 26, 31.1.2003, p. 41.(7) JO L 338, 23.12.2003, p. 1.(8) JO L 143, 30.4.2004, p. 15.(9) JO L 324, 10.12.2007, p. 79.


239239

(4) Consiliul European, reunit la Tampere la 15 s,i 16 octom-brie 1999 a invitat Consiliul s,i Comisia să stabileascănorme procedurale comune speciale pentru simplificarea s,iaccelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere privindprintre altele, creanțele de întreținere. De asemenea, Con-siliul European a solicitat suprimarea măsurilor intermedi-are necesare pentru a se permite recunoas,terea s, iexecutarea în statul solicitat a unei hotărâri pronunțateîntr-un alt stat membru, în special a unei hotărâri referi-toare la o creanță de întreținere.

(5) La 30 noiembrie 2000 a fost adoptat un program demăsuri cu privire la punerea în aplicare a principiului recu-noas,terii reciproce a hotărârilor în materie civilă s,i comer-cială (1), comun Comisiei s,i Consiliului. Acest programprevede eliminarea procedurii de exequatur pentru crean-țele de întreținere pentru a face să fie mai eficiente mijlo-acele de care dispun creditorii de întreținere în apărareadrepturilor lor.

(6) Consiliul European, reunit la Bruxelles în 4-5 noiembrie2004, a adoptat un program nou, intitulat „Programul dela Haga: consolidarea libertății, a securității s,i a justiției înUniunea Europeană” (denumit în continuare „programulde la Haga”) (2).

(7) Consiliul a adoptat, în cadrul sesiunii sale din 2 s,i 3 iunie2005, un plan de acțiune al Consiliului s,i al Comisiei (3)care transpune programul de la Haga în acțiuni concrete s,icare menționează necesitatea adoptării de propuneri cuprivire la obligațiile de întreținere.

(8) În cadrul Conferinței de drept internațional privat de laHaga, Comunitatea s,i statele membre ale acesteia au parti-cipat la negocieri în urma cărora s-a ajuns, la 23 noiem-brie 2007, la adoptarea Convenției de la Haga privindobținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copiis,i alți membri ai familiei (denumită în continuare „Conven-ția de la Haga din 2007”) s,i a Protocolului privind legeaaplicabilă obligațiilor de întreținere (denumit în continuare„Protocolul de la Haga din 2007”). În consecință, se impunesă se țină seama de aceste două instrumente în cadrul pre-zentului regulament.

(9) Creditorul obligației de întreținere ar trebui să poată obținecu us,urință, într-un stat membru, o hotărâre care va fi modautomat executorie într-un alt stat membru, fără vreo altăformalitate.

(10) În vederea atingerii acestui obiectiv, este oportun să se cre-eze un instrument comunitar în materie de obligații deîntreținere care să reunească dispozițiile cu privire la con-flictele de competență, conflictele de legi, recunoas,terea s,iforța executorie, executarea hotărârilor, asistența judiciarăs,i cooperarea între autoritățile centrale.

(11) Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui săacopere toate formele de obligații de întreținere care decurg

dintr-o relație de familie, de rudenie, de căsătorie sau dealianță pentru a se garanta egalitatea de tratament pentrutoți creditorii de obligații de întreținere. În sensul prezen-tului regulament, noțiunea de „obligație de întreținere” artrebui interpretată într-un mod autonom.

(12) Pentru a se ține seama de diferitele modalități de soluțion-are a cauzelor referitoare la obligațiile de întreținere înstatele membre, prezentul regulament ar trebui să se apliceatât hotărârilor judecătores,ti, cât s,i deciziilor emise deautorități administrative, cu condiția ca aceste autorități săofere garanții în special în ceea ce prives,te imparțialitateaacestora s,i dreptul părților de a fi audiate. Prin urmare,aceste autorități ar trebui să aplice toate normele dinprezentul regulament.

(13) Din motivele enumerate mai sus, este oportun, de aseme-nea, ca prezentul regulament să asigure recunoas,terea s,iexecutarea tranzacțiilor judiciare s,i a actelor autentice fărăca acest lucru să afecteze dreptul uneia sau alteia dintrepărțile la o astfel de tranzacție sau la un asemenea act de acontesta astfel de instrumente în fața unei instanțe dinstatul membru de origine.

(14) Este oportun să se prevadă în prezentul regulament că ter-menul „creditor” include, în sensul unei cereri de recu-noas,tere s,i de executare a unei hotărâri în materie deobligații de întreținere, organismele publice care au dreptulde a acționa în numele s,i pe seama unei persoane căreia îieste datorată întreținere sau de a solicita rambursarea pres-tațiilor acordate creditorului cu titlu de întreținere. Atuncicând o instituție publică acționează în această calitate,acesta ar trebui să beneficieze de aceleas,i servicii s,i deaceeas,i asistență judiciară ca un creditor.

(15) În vederea protejării intereselor creditorilor de obligații deîntreținere s,i pentru a favoriza o bună administrare a justi-ției în cadrul Uniunii Europene, ar trebui adaptate normelereferitoare la competență, astfel cum rezultă din Regula-mentul (CE) nr. 44/2001. Faptul că un pârât îs, i are res,e-dința obis,nuită într-un stat terț nu ar trebui să mai aibădrept efect excluderea aplicării normelor comunitare înmaterie de competență s,i, de acum înainte, nu ar mai tre-bui avută în vedere nicio trimitere la legislația națională.Prin urmare, este necesar să se stabilească în prezentulregulament cazurile în care o instanță a unui stat membrupoate exercita o competență subsidiară.

(16) Pentru a se remedia în special situațiile de denegare dedreptate, este necesar să se prevadă în prezentul regula-ment un forum necessitatis prin care se permite unei instanțea unui stat membru, în cazuri excepționale, să fie învestităcu soluționarea unui litigiu care prezintă o legătură strânsăcu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi însituația în care o procedură se dovedes,te a fi imposibil derealizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unuirăzboi civil, sau situația în care în mod rezonabil, nu sepoate as,tepta ca reclamantul să introducă sau să efectuezeo procedură în acel stat. Cu toate acestea, competența înte-meiată pe forum necessitatis ar putea fi exercitată doar încazul în care litigiul prezintă o legătură suficientă cu statulmembru al instanței sesizate, cum ar fi, de exemplu, cetățe-nia uneia dintre părți.

(1) JO C 12, 15.1.2001, p. 1.(2) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.(3) JO C 198, 12.8.2005, p. 1.


240240

(17) O normă de competență suplimentară ar trebui să prevadăcă, în lipsa unor condiții speciale, debitorul poate introduceo procedură de modificare a unei hotărâri de întreținereexistente sau de obținere a unei noi hotărâri doar în statulîn care creditorul îs,i avea res,edința obis,nuită la momentulîn care a fost pronunțată hotărârea s,i în care acesta îs,i păs-trează res,edința obis,nuită. Pentru a se asigura o bună armo-nizare între Convenția de la Haga din 2007 s,i prezentulregulament, este oportun să se aplice această normă s,ihotărârilor unui stat terț parte la convenția menționată, înmăsura în care aceasta este în vigoare între statul membruîn cauză s,i Comunitate s,i reglementează aceleas,i obligațiide întreținere atât în statul în cauză, cât s,i în Comunitate.

(18) În vederea aplicării prezentului regulament, este oportun săse prevadă că în Irlanda, termenul de „cetățenie” este înlo-cuit cu termenul de „domiciliu”, la fel ca s,i în Regatul Unit,în măsura în care prezentul regulament se aplică în aceststat membru în temeiul articolului 4 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit s,i a Irlandei, anexat la Tratatul pri-vind Uniunea Europeană s,i la Tratatul de instituire a Comu-nității Europene.

(19) În vederea sporirii securității juridice, precum s,i a previz-ibilității s,i autonomiei părților, prezentul regulament ar tre-bui să permită părților să aleagă de comun acord instanțacompetentă în funcție de factori de legătură determinați. Învederea asigurării protecției părții defavorizate, ar trebuiexclusă o astfel de alegere în cazul unei obligații de între-ținere față de un copil cu vârsta sub optsprezece ani.

(20) Este oportun să se prevadă în prezentul regulament că,pentru statele membre care au obligații în temeiul Proto-colului de la Haga din 2007, dispozițiile în materie denorme privind conflictul de legi aplicabile sunt cele prevă-zute de protocolul respectiv. În acest sens, ar trebui intro-dusă o dispoziție care să facă trimitere la protocolulrespectiv. Protocolul de la Haga va fi încheiat de Comuni-tate în timp util pentru a permite aplicarea prezentuluiregulament. Pentru a se ține seama de ipoteza în care pro-tocolul de la Haga din 2007 nu s-ar aplica tuturor statelormembre, este oportun să se facă distincția, în sensul recu-noas,terii, al forței executorii s, i al executării hotărârilor,între statele membre care au obligații în temeiul Protoco-lului de la Haga din 2007 s,i cele care nu au astfel deobligații.

(21) Este oportun să se precizeze că, în contextul prezentuluiregulament, aceste norme privind conflictul de legi deter-mină numai legea aplicabilă în cazul obligațiilor de între-ținere s,i nu determină legea aplicabilă în cazul stabiliriirelațiilor de familie pe care se întemeiază obligațiile deîntreținere. Stabilirea relațiilor de familie rămâne în conti-nuare reglementată de legislația națională a statelor mem-bre, inclusiv de normele de drept internațional privat aleacestora.

(22) În vederea asigurării unei recuperări rapide s,i eficiente aunei creanțe de întreținere s,i a prevenirii căilor de atac dila-torii, hotărârile în materie de obligații de întreținere pro-nunțate într-un stat membru ar trebui să fie, în principiu,învestite cu forță executorie cu titlu provizoriu. Prinurmare, este oportun să se prevadă în prezentul regula-ment că instanța de origine ar trebui să poată declara hotă-rârea ca fiind executorie cu titlu provizoriu, chiar dacădreptul național nu prevede forța executorie de drept s,ichiar dacă a fost sau ar putea fi formulată o cale de atacîmpotriva hotărârii în temeiul dreptului național.

(23) În vederea limitării costurilor legate de procedurile regle-mentate de prezentul regulament, ar fi util, în măsuraposibilului, să se recurgă la tehnologiile moderne de comu-nicare, în special în momentul audierii părților.

(24) Garanțiile aduse prin aplicarea normelor privind conflictulde legi ar trebui să justifice faptul că hotărârile în materiede obligații de întreținere pronunțate într-un stat membrucare are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din2007 sunt recunoscute s,i au beneficiază de forță executo-rie în toate celelalte state membre fără să fie necesară nicioaltă procedură s,i fără efectuarea niciunei forme de controlpe fond în statul membru de executare.

(25) Recunoas,terea într-un stat membru a unei hotărâri înmaterie de obligații de întreținere are drept scop unic per-miterea recuperării creanței de întreținere stabilite prinhotărâre. Aceasta nu implică s,i recunoas,terea de cătrestatul membru respectiv a relațiilor de familie, rudenie,căsătorie sau alianță care stau la baza obligației de întreți-nere care a condus la pronunțarea hotărârii.

(26) În ceea ce prives,te hotărârile pronunțate într-un stat mem-bru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Hagadin 2007, este necesar să se prevadă în prezentul regula-ment o procedură de recunoas,tere s,i de încuviințare a exe-cutării. Această procedură ar trebui să se inspire dinprocedura s,i din motivele de refuz de recunoas,tere prevă-zute în Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Pentru a acceleraprocedura s,i pentru a permite creditorului recuperarearapidă a creanței sale, ar trebui prevăzut că instanța sesizatăpronunță hotărârea în termene stabilite, cu excepția unorcircumstanțe excepționale.

(27) De asemenea, este oportun să se limiteze cât mai multposibil formalitățile de executare care conduc la cres,tereacheltuielilor suportate de creditorul de întreținere. În acestsens, prezentul regulament ar trebui să prevadă faptul căcreditorul de întreținere nu este obligat să aibă o adresăpos,tală s,i nici un reprezentant autorizat în statul membrude executare, fără a se aduce atingere în alte privințe orga-nizării interne a statelor membre în materie de proceduride executare.

(28) În vederea reducerii cheltuielilor legate de procedurile deexecutare, nu ar trebui solicitată nicio traducere, cu excep-ția cazului în care executarea este contestată s,i fără a aduceatingere normelor aplicabile privind notificarea sau comu-nicarea actelor.


241241

(29) Pentru a garanta respectarea cerințelor unui proces echita-bil, este oportun să se prevadă în prezentul regulamentdreptul unui pârât care nu s-a înfățis,at în fața instanței deorigine a unui stat membru care are obligații în temeiulProtocolului de la Haga din 2007 de a solicita, în faza deexecutare a hotărârii pronunțate împotriva sa, reexam-inarea acestei hotărâri. Cu toate acestea, pârâtul ar trebui săsolicite această reexaminare într-un termen stabilit care artrebui să înceapă cel târziu în ziua în care, în stadiul pro-cedurii de executare, bunurile sale devin indisponibile pen-tru prima dată în întregime sau parțial. Acest drept lareexaminare ar trebui să fie o cale de atac extraordinarăacordată pârâtului care nu s-a prezentat, dar care să nuafecteze exercitarea altor căi de atac extraordinare prevă-zute în dreptul statului membru de origine, cu condiția carespectivele căi de atac să nu fie incompatibile cu dreptulla reexaminare prevăzut de prezentul regulament.

(30) În vederea accelerării executării într-un alt stat membru aunei hotărâri pronunțate într-un stat membru care are obli-gații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, estenecesar să se limiteze motivele de refuz sau de suspendarea executării care ar putea fi invocate de către debitorinvocând caracterul transfrontalier al creanței de întreți-nere. Această limitare nu ar trebui să aducă atingere moti-velor de refuz sau de suspendare prevăzute de dreptulnațional care nu sunt incompatibile cu cele enumerate înprezentul regulament, cum ar fi achitarea datoriei de cătredebitor la momentul executării sau existența anumitorbunuri insesizabile.

(31) Pentru a se facilita recuperarea transfrontalieră a creanțe-lor de întreținere, este oportun să se instituie un regim decooperare între autoritățile centrale desemnate de statelemembre. De asemenea, acestea ar trebui să acorde asistențăcreditorilor s,i debitorilor de întreținere pentru a putea faceuz de drepturile lor într-un alt stat membru prin prezen-tarea cererilor de recunoas,tere, de încuviințare a executăriis,i de executare a hotărârilor deja existente, de modificare aunor astfel de hotărâri sau de obținere a unei hotărâri. Deasemenea, în funcție de necesități, autoritățile ar trebui săprocedeze la schimburi de informații în vederea localizăriidebitorilor s,i a creditorilor s,i a identificării veniturilor s,ibunurilor acestora. Autoritățile ar trebui să coopereze întreele prin schimburi de informații de ordin general s,i săpromoveze cooperarea între autoritățile competente dinpropriul stat membru.

(32) O autoritate centrală desemnată în temeiul prezentuluiregulament ar trebui să îs,i acopere propriile cheltuieli, cuanumite excepții stabilite în mod precis, s,i să acorde asis-tență oricărui solicitant care îs,i are res,edința în statul săumembru. Criteriul de determinare a dreptului unei per-soane de a solicita asistența unei autorități centrale ar tre-bui să fie mai puțin strict decât criteriul factorului delegătură privitor la „res,edința obis,nuită” utilizat în alte părțiîn prezentul regulament. Cu toate acestea, criteriul „res,e-dinței” ar trebui să excludă simpla prezență.

(33) Pentru a se putea acorda pe deplin asistență creditorilor s,idebitorilor de întreținere s,i pentru a se facilita de o mani-eră optimă recuperarea transfrontalieră a întreținerii, auto-ritățile centrale ar trebui să poată obține anumite informațiicu caracter personal. În consecință, prezentul regulamentar trebui să oblige statele membre să se asigure că autori-tățile centrale ale acestora au acces la astfel de informații dela autorități publice sau administrative care dețin infor-mațiile vizate în cadrul activităților lor obis,nuite. Cu toateacestea, este oportun să i se permită fiecărui stat membrusă stabilească modalitățile de realizare a acestui acces.Astfel, un stat membru ar trebui să poată desemna autori-tățile publice sau administrative care vor fi obligate să fur-nizeze informații către autoritatea centrală, în temeiulprezentului regulament, inclusiv, după caz, către autorită-țile publice sau administrative deja desemnate în cadrulaltor regimuri de acces la informații. Atunci când un statmembru desemnează autorități centrale sau administrative,ar trebui să se asigure că autoritatea sa centrală este înmăsură să aibă acces la informațiile solicitate în temeiulprezentului regulament deținute de acestea. Un stat mem-bru ar trebui, de asemenea, să poată permite autorității salecentrale să aibă acces la informațiile solicitate deținute deorice altă persoană juridică care este responsabilă de pre-lucrarea lor.

(34) În cadrul accesului la datele cu caracter personal, al utili-zării s,i al transmiterii acestora, este oportun să se respectecerințele privind protecția persoanelor fizice în ceea ce pri-ves,te prelucrarea datelor cu caracter personal în conformi-tate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European s,i aConsiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția per-soanelor fizice în ceea ce prives,te prelucrarea datelor cucaracter personal s,i libera circulație a acestor date (1), astfelcum a fost transpusă în legislația națională a statelormembre.

(35) Cu toate acestea, este necesar să se definească condițiilespecifice accesului la datele cu caracter personal, utilizăriis,i transmiterii acestora în sensul aplicării prezentului regu-lament. În acest context, a fost avut în vedere avizulControlorului european pentru protecția datelor (2). Îns,ti-ințarea persoanei vizate de colectarea informațiilor ar tre-bui efectuată în conformitate cu dreptul național. Cu toateacestea, este oportun să se prevadă posibilitatea de amânarea acestei notificări pentru ca debitorul să fie împiedicat săîs,i transfere bunurile s,i să compromită astfel recuperareacreanței de întreținere.

(36) Ținând seama de cheltuielile aferente procedurilor, esteoportun să se prevadă un regim foarte avantajos de asis-tență judiciară, respectiv suportarea totală a cheltuieliloraferente procedurilor legate de obligații de întreținere înprivința copiilor cu vârsta sub 21 de ani inițiate prin inter-mediul autorităților centrale. În consecință, normele exis-tente în materie de asistență judiciară în cadrul UniuniiEuropene în temeiul Directivei 2003/8/CE ar trebui com-pletate de norme specifice, creându-se astfel un regim

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.(2) JO C 242, 7.10.2006, p. 20.


242242

special de asistență judiciară în materie de obligații deîntreținere. În acest cadru, autoritatea competentă a statu-lui membru solicitat ar trebui să poată, în mod excepțio-nal, să recupereze cheltuielile de la un reclamant carebeneficiază de asistență judiciară gratuită care cade în pre-tenții, cu condiția ca situația financiară a acestuia să per-mită acest lucru. Aceasta s-ar aplica în special în cazul uneipersoane cu venituri ridicate care a acționat cu rea credință.

(37) De asemenea, în ceea ce prives,te obligațiile de întreținere,altele decât cele menționate la considerentul precedent,este necesar să se garanteze tuturor părților acelas,i trata-ment în materie de asistență judiciară în momentul execu-tării unei hotărâri într-un alt stat membru. Astfel,dispozițiile privind continuitatea asistenței judiciare dinprezentul regulament ar trebui interpretate ca acordând oastfel de asistență unei părți care, dacă nu a beneficiat deasistență judiciară în cadrul procedurii având drept obiectobținerea sau modificarea unei hotărâri în statul membrude origine, a beneficiat de aceasta ulterior în acelas,i stat încadrul unei cereri având drept obiect executarea hotărârii.În acelas,i mod, unei părți care a beneficiat de o procedurăgratuită în fața unei autorități administrative menționate înanexa X ar trebui să i se acorde, în statul membru de exe-cutare, beneficiul celei mai favorabile asistențe judiciare sauscutirea de costuri s,i de cheltuieli cea mai mare posibil, cucondiția ca aceasta să poată justifica că a beneficiat de aces-tea în statul membru de origine.

(38) În vederea reducerii cheltuielilor cu traducerea documen-telor justificative, instanța sesizată nu ar trebui să solicitetraducerea acestor documente decât în cazul în care estenecesară traducerea, fără a se aduce atingere dreptului laapărare s,i normelor aplicabile cu privire la comunicareasau notificarea actelor.

(39) În vederea facilitării aplicării prezentului regulament, esteoportun să se prevadă obligația statelor membre de a trans-mite Comisiei denumirea s,i coordonatele autorităților lorcentrale, precum s,i alte informații. Aceste informații ar tre-bui puse la dispoziția practicienilor s, i a publicului prinpublicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau prinintermediul accesului electronic la rețeaua judiciară euro-peană în materie civilă s,i comercială instituită prin Decizia2001/470/CE. În plus, utilizarea formularelor prevăzute înprezentul regulament ar trebui să faciliteze s,i să accelerezecomunicarea între autoritățile centrale s,i să permită trans-miterea cererilor pe cale electronică.

(40) Este oportun să se clarifice relația dintre prezentul regula-ment s,i convențiile s,i acordurile bilaterale sau multilateraleîn materie de obligații de întreținere la care sunt partestatele membre. În acest context, este necesar să se prevadăcă statele membre părți la Convenția din 23 martie 1962dintre Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda s,i Norvegiaprivind recuperarea creanțelor de întreținere vor puteacontinua să o aplice, având în vedere că aceasta cuprindenorme în materie de recunoas,tere s,i de executare mai favo-rabile decât cele prevăzute în prezentul regulament. Fiindvorba de acorduri bilaterale viitoare în materie de obligațiide întreținere cu statele terțe, procedurile s,i condițiile încare statele membre vor fi autorizate să negocieze s, i să

încheie astfel de acorduri în nume propriu cu țările terțe artrebui stabilite în cadrul discuțiilor ce se vor purta asuprapropunerii pe care urmează să o prezinte Comisia peaceastă temă.

(41) Pentru calcularea termenelor stabilite prin prezentul regu-lament ar trebui să se aplice dispozițiile Regulamentului(CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, date-lor s,i expirării termenelor (1).

(42) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentuluiregulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cuDecizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 destabilire a normelor privind exercitarea competențelor deexecutare conferite Comisiei (2).

(43) Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să adoptetoate modificările aduse formularelor prevăzute în prezen-tul regulament prin aplicarea procedurii consultative pre-văzute la articolul 3 din Decizia 1999/468/CE. Pentruîntocmirea listei autorităților administrative care intră îndomeniul de aplicare al prezentului regulament, precum s,ia listei autorităților competente în materie de atestare adreptului la asistență judiciară, Comisia ar trebui să fieîmputernicită să acționeze în conformitate cu procedura degestionare prevăzută la articolul 4 din decizia menționată.

(44) Prezentul regulament ar trebui să modifice regulamentul(CE) nr. 44/2001 prin înlocuirea dispozițiilor acestuia apli-cabile în materie de obligații de întreținere. Sub rezerva dis-pozițiilor tranzitorii cuprinse în prezentul regulament,statele membre ar trebui să aplice, în materie de obligații deîntreținere, dispozițiile prezentului regulament privindcompetența, recunoas,terea s,i forța executorie, executareahotărârilor s,i asistența judiciară, în locul celor prevăzute înregulamentul (CE) nr. 44/2001 începând cu data aplicăriiprezentului regulament.

(45) Deoarece obiectivele prezentului regulament, s,i anumepunerea în aplicare a unei serii de măsuri care să permitărecuperarea efectivă a creanțelor de întreținere în situațiiletransfrontaliere s,i, prin urmare, libera circulație a persoa-nelor în cadrul Uniunii Europene, nu pot fi realizate într-omanieră suficientă de către statele membre s,i, prin urmare,având în vedere amploarea s,i efectele prezentului regula-ment, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comu-nitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiulsubsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 dintratat. În conformitate cu principiul proporționalității, ast-fel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentulregulament nu depăs,es,te ceea ce este necesar pentru reali-zarea obiectivelor respective.

(46) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozi-ția Regatului Unit s,i a Irlandei, anexat la Tratatul privindUniunea Europeană s,i la Tratatul de instituire a Comunită-ții Europene, Irlanda s,i-a notificat intenția de a participa laadoptarea s,i aplicarea prezentului regulament.

(1) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.(2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


243243

(47) În conformitate cu articolele 1 s,i 2 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit s,i a Irlandei, anexat la Tratatul pri-vind Uniunea Europeană s,i la Tratatul de instituire a Comu-nității Europene, Regatul Unit nu participă la adoptareaprezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuias,i nu face obiectul aplicării sale. Cu toate acestea, acestlucru nu aduce atingere posibilității ca Regatul Unit să îs,inotifice intenția de a accepta prezentul regulament dupăadoptare, în conformitate cu articolul 4 din protocoluluisus-menționat.

(48) În conformitate cu articolele 1 s,i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană s,i la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament, nu are obligații în temeiul acestuia s,i nu faceobiectul aplicării sale, fără ca acest lucru să aducă atingereposibilității ca Danemarca să aplice conținutul modificări-lor aduse Regulamentului (CE) nr. 44/2001 în temeiul arti-colului 3 din Acordul din 19 octombrie 2005 dintreComunitatea Europeană s,i Regatul Danemarcei privindcompetența judiciară, recunoas,terea s, i executareahotărârilor în materie civilă s,i comercială (1),


CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE S, I DEFINIȚII

Articolul 1


(1) Prezentul regulament se aplică obligațiilor de întreținerecare decurg dintr-o relație de familie, rudenie, căsătorie sau alianță.

(2) În cadrul prezentului regulament, „stat membru” înseamnăstatele membre cărora li se aplică prezentul regulament.

Articolul 2

Definiții

(1) În sensul prezentului regulament:

1. „hotărâre judecătorească” înseamnă o hotărâre judecătoreascăîn materie de obligații de întreținere pronunțată de o instanțăjudecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denu-mirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță saumandat de executare, precum s,i o hotărâre privind stabilireacheltuielilor de judecată de către un grefier. În sensul capitole-lor VII s,i VIII, prin „hotărâre judecătorească” se înțelege, deasemenea, s,i o hotărâre privind obligațiile de întreținere pro-nunțată într-un stat terț;

2. „tranzacție judiciară” înseamnă o tranzacție în materie deobligații de întreținere aprobată de o instanță judecătoreascăsau încheiată în fața unei instanțe judecătores,ti în cursul unuiproceduri;

3. „act autentic” înseamnă:

(a) un act în materie de obligații de întreținere întocmit sauînregistrat în mod formal ca act autentic în statul mem-bru de origine s,i a cărui autenticitate:

(i) se referă la semnătura s,i conținutul actului autentic;s,i

(ii) a fost întocmit de către o autoritate publică sau oriceautoritate abilitată să facă acest lucru; sau

(b) o convenție în materie de obligații de întreținere înche-iată cu autoritățile administrative din statul membru deorigine sau autentificată de acestea;

4. „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care afost pronunțată hotărârea, a fost aprobată sau încheiată tran-zacția judiciară, a fost întocmit actul autentic, după caz;

5. „stat membru de executare” înseamnă statul membru în carese solicită executarea hotărârii, a tranzacției judiciare sau aactului autentic;

6. „stat membru solicitant” înseamnă statul membru a căruiautoritate centrală transmite o cerere, în temeiulcapitolului VII;

7. „stat membru solicitat” înseamnă statul membru a căruiautoritate centrală primes,te o cerere, în temeiulcapitolului VII;

8. „stat contractant la Convenția de la Haga din 2007” înseamnăun stat parte contractantă la Convenția de la Haga din23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținereîn străinătate pentru copii s,i alți membri ai familiei (denumităîn continuare „Convenția de la Haga din 2007”) în măsura încare convenția menționată anterior se aplică relațiilor dintreComunitate s,i statul respectiv;

9. „instanța de origine” înseamnă instanța care a pronunțathotărârea a cărei executare se solicită;

10. „creditor” înseamnă orice persoană fizică căreia i se datoreazăsau se pretinde că i se datorează întreținere;

11. „debitor” înseamnă orice persoană fizică care datorează sau sepretinde că datorează întreținere.

(2) În sensul prezentului regulament, termenul „instanță jude-cătorească” include autoritățile administrative ale statelor mem-bre competente în aspecte referitoare la obligațiile de întreținerecu condiția ca aceste autorități să ofere garanții în ceea ce prives,teimparțialitatea s,i dreptul părților de a fi audiate s,i cu condiția cahotărârile pronunțate de acestea în temeiul legii statului membruîn care îs,i au sediul

(i) să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control decătre o autoritate judiciară; s,i

(ii) să aibă o forță s,i un efect similare cu cele ale unei hotărâri aunei autorități judiciare privind aceleas,i aspecte.(1) JO L 299, 16.11.2005, p. 62.


244244

Aceste autorități administrative sunt enumerate în anexa X.Această anexă se întocmes,te s,i se modifică în conformitate cuprocedura de gestionare menționată la articolul 73 alineatul (2) lasolicitarea statului membru în care este stabilită autoritatea admi-nistrativă vizată.

(3) În sensul articolelor 3, 4 s,i 6, termenul de „domiciliu” îlînlocuies,te pe cel de „cetățenie” în acele state membre care utili-zează acest concept drept factor de legătură în dreptul familiei.

În sensul articolului 6, părțile care îs, i au „domiciliul” în diferiteunități teritoriale ale aceluias,i stat membru sunt considerate caavând „domiciliul” comun în statul membru respectiv.

CAPITOLUL II

COMPETENȚĂ

Articolul 3

Dispoziții generale

Are competența de a hotărî în materie de obligații de întreținereîn statele membre:

(a) instanța judecătorească de la locul res,edinței obis,nuite apârâtului; sau

(b) instanța judecătorească de la locul res,edinței obis,nuite acreditorului; sau

(c) instanța judecătorească competentă în temeiul legii foruluiîntr-o acțiune privind starea persoanei în cazul în care cere-rea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie res-pectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectivacompetență se întemeiază exclusiv pe cetățenia uneia dintrepărți; sau

(d) instanța judecătorească competentă în temeiul legii foruluiîntr-o acțiune privind răspunderea părintească atunci cândcererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorierespectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectivacompetență se întemeiază numai pe cetățenia uneia dintrepărți.

Articolul 4

Alegerea unei instanțe

(1) Părțile pot conveni că următoarea instanță sau următoareleinstanțe ale unui stat membru are/au competența să soluționezelitigiile născute sau care se pot nas,te între ele în materie de obli-gații de întreținere:

(a) o instanță sau instanțele dintr-un stat membru în care unadintre părți îs,i are res,edința obis,nuită;

(b) o instanță sau instanțele dintr-un stat membru a cărui cetățe-nie o deține una dintre părți;

(c) în ceea ce prives,te obligațiile de întreținere între soți sau fos,tisoți:

(i) instanța care are competența să soluționeze litigiile aces-tora în materie matrimonială, sau

(ii) o instanță sau instanțele statului membru în care s-a aflatultima res,edință obis,nuită comună a soților pe parcur-sul a cel puțin un an.

Condițiile enumerate la literele (a), (b), sau (c) trebuie îndepli-nite în momentul semnării acordului cu privire la alegereainstanței sau în momentul în care este sesizată instanța.

Competența atribuită prin acord este exclusivă, cu excepțiacazului în care părțile au convenit altfel.

(2) Un acord referitor la alegerea instanței se încheie în scris.Orice comunicare sub formă electronică care permite consem-narea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând oformă scrisă.

(3) Prezentul articol nu se aplică în cazul unui litigiu cu privirela o obligație de întreținere privind un copil mai mic deoptsprezece ani.

(4) Dacă părțile au convenit să atribuie o competență exclu-sivă unei instanțe judecătores,ti sau unor instanțe judecătores,tidintr-un stat membru parte la Convenția privind competența judi-ciară, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor în materie civilă s,icomercială (1), semnată la 30 octombrie 2007 la Lugano (denu-mită în continuare „Convenția de la Lugano”), întrucât acesta nueste stat membru, numita convenție se aplică, în afară de cazurileprivind litigiile menționate la alineatul (3).

Articolul 5

Competență întemeiată pe înfățis,area pârâtului

Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de altedispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membruîn fața căreia se înfățis,ează pârâtul este competentă. Prezenta dis-poziție nu se aplică dacă înfățis,area are drept scop contestareacompetenței.

Articolul 6

Competență subsidiară

În cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este com-petentă în conformitate cu articolele 3, 4 s,i 5 s,i nicio instanțădintr-un stat parte la Convenția de la Lugano care nu este statmembru nu este competentă, în temeiul dispozițiilor respectiveiconvenții, sunt competente instanțele statului membru al cetățe-niei comune a părților.

(1) JO L 339, 21.12.2007, p. 3.


245245

Articolul 7

Forum necessitatis

În cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este com-petentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 s,i 6, instanțele dintr-un statmembru pot, în cazuri excepționale, fi învestite cu cauza respec-tivă în situația în care procedura nu se poate iniția sau desfăs,uraîn mod rezonabil sau este imposibil să se desfăs,oare într-un statterț cu care litigiul are o legătură strânsă.

Litigiul trebuie să prezinte o legătură suficientă cu statul membrual instanței sesizate.

Articolul 8

Limitări procedurale

(1) Atunci când o hotărâre judecătorească este pronunțatăîntr-un stat membru sau într-un stat contractant la Convenția dela Haga din 2007 în care creditorul îs,i are res,edința obis,nuită,acțiunea de modificare a hotărârii sau de pronunțare a unei noihotărâri nu poate fi introdusă în instanță de către debitor în niciunalt stat membru atât timp cât creditorul îs,i păstrează res,edințaobis,nuită în statul în care a fost pronunțată hotărârea.

(2) Alineatul (1) nu se aplică:

(a) atunci când părțile au convenit în temeiul articolului 4 cu pri-vire la competența instanțelor judecătores,ti din celălalt statmembru;

(b) atunci când creditorul recunoas,te competența instanțelorjudecătores,ti din celălalt stat membru, astfel cum se prevedela articolul 5;

(c) atunci când autoritatea competentă din statul contractant deorigine la Convenția de la Haga din 2007 nu poate sau refuzăsă îs,i exercite competența pentru a modifica respectiva hotă-râre sau pentru a pronunța o nouă hotărâre; sau

(d) atunci când hotărârea pronunțată în statul de origine contrac-tant la Convenția de la Haga din 2007 nu poate fi recunos-cută sau executarea nu poate fi încuviințată în statul membruîn care se intenționează introducerea unei acțiuni în instanțăpentru obținerea unei noi hotărâri sau a unei modificări ahotărârii în cauză.

Articolul 9

Sesizarea unei instanțe judecătores,ti

În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță estesesizată:

(a) la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echi-valent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul sănu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligatsă le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtu-lui; sau

(b) în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înaintede fi depus la instanță, la data primirii acestuia de cătreautoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cucondiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să iamăsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fiedepus la instanță.

Articolul 10

Verificarea competenței

Atunci când instanța judecătorească dintr-un stat membru estesesizată într-o cauză cu privire la care nu este competentă întemeiul prezentului regulament, aceasta îs, i declină, din oficiu,competența.

Articolul 11

Verificarea admisibilității

(1) Atunci când pârâtul, care îs,i are res,edința obis,nuită într-unalt stat decât statul membru în care s-a intentat acțiunea, nu seprezintă în fața instanței, instanța judecătorească competentă sus-pendă procedura atât timp cât nu se stabiles,te că acest pârât aputut primi actul de sesizare a instanței sau un act echivalent întimp util pentru pregătirea apărării sau că au fost întreprinse toatedemersurile necesare în acest scop.

(2) În cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echi-valent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în confor-mitate cu Regulamentul (CE) nr. 1393/2007, articolul 19 alregulamentului menționat se aplică în locul dispozițiilor alineatu-lui (1) din prezentul articol.

(3) În cazul în care dispozițiile Regulamentului (CE)nr. 1393/2007 nu se aplică, articolul 15 din Convenția de la Hagadin 15 noiembrie 1965 privind notificarea sau comunicarea înstrăinătate a actelor judiciare s,i extrajudiciare în materie civilă saucomercială se aplică în cazul în care actul de sesizare a instanțeisau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate întemeiul respectivei convenții.

Articolul 12

Litispendență

(1) În cazul în care cereri având acelas,i obiect s,i aceeas,i cauză,între aceleas,i părți, sunt introduse înaintea unor instanțe din statemembre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiuacțiunea până în momentul în care se stabiles,te competența pri-mei instanțe sesizate.

(2) În cazul în care se stabiles,te competența primei instanțesesizate, oricare instanță în afara celei sesizate inițial îs,i declinăcompetența în favoarea acesteia.

Articolul 13

Conexitate

(1) În cazul în care cereri conexe sunt pendinte înaintea unorinstanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior poatesuspenda judecata.


246246

(2) În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în primainstanță, orice instanță sesizată ulterior poate, de asemenea, lacererea uneia dintre părți, să-s,i decline competența, cu condiția carespectivele cauze să fie de competența primei instanțe sesizate s,ica legea după care se conduce aceasta să permită conexareaacțiunilor.

(3) În înțelesul prezentului articol, sunt considerate conexeacele acțiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât esteoportună instrumentarea s,i judecarea lor în acelas,i timp pentru ase evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazuljudecării separate a cauzelor.

Articolul 14

Măsuri provizorii s, i asigurătorii

Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui statmembru pot fi solicitate instanțelor statului în cauză chiar în cazulîn care, în temeiul prezentului regulament, instanțele dintr-un altstat membru sunt competente să judece cauza pe fond.

CAPITOLUL III

LEGEA APLICABILĂ

Articolul 15

Stabilirea legii aplicabile

Legea aplicabilă obligațiilor de întreținere se stabiles,te în confor-mitate cu Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privindlegea aplicabilă obligațiilor de întreținere (denumit în continuare„Protocolul de la Haga din 2007”) în statele membre care au obli-gații în temeiul actului respectiv.

CAPITOLUL IV

RECUNOAS, TERE, FORȚA EXECUTORIE S, I EXECUTAREAHOTĂRÂRILOR

Articolul 16

Domeniul de aplicare a prezentului capitol

(1) Prezentul capitol reglementează recunoas,terea, forța execu-torie s,i executarea tuturor hotărârilor care intră sub incidența pre-zentului regulament.

(2) Secțiunea 1 se aplică hotărârilor pronunțate într-un statmembru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din2007.

(3) Secțiunea 2 se aplică hotărârilor pronunțate într-un statmembru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din2007.

(4) Secțiunea 3 se aplică tuturor hotărârilor.

SECȚIUNEA 1

Hotărâri pronunțate într-un stat membru care are obligații întemeiul Protocolului de la Haga din 2007

Articolul 17


(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obli-gații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 este recunos-cută într-un alt stat membru fără a fi necesar să se recurgă la nicioprocedură s,i fără a fi posibilă contestarea recunoas,terii sale.

(2) O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obli-gații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 s,i care esteexecutorie în statul membru respectiv, este executorie în alt statmembru fără a fi necesară încuviințarea executării.

Articolul 18

Măsuri asigurătorii

O hotărâre judecătorească cu forță executorie presupune de drepts,i competența de a adopta orice măsuri asigurătorii prevăzute delegea statului membru de executare.

Articolul 19

Dreptul de a formula o cale de atac

(1) Un pârât care nu s-a înfățis,at în instanța din statul membrude origine are dreptul de a formula o cale de atac împotriva hotă-rârii judecătores,ti în fața instanței judecătores,ti competente dinstatul membru în cazul în care:

(a) nu i-a fost comunicat actul de sesizare a instanței sau un actechivalent în timp util sau astfel încât să se fi putut apăra; sau

(b) a fost împiedicat să conteste creanța de întreținere din motivede forță majoră sau din cauza unor circumstanțe extraor-dinare, fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens,

dacă pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atuncicând a avut posibilitatea să o facă.

(2) Termenul pentru formularea unei căi de atac începe dinziua în care pârâtul a luat efectiv cunos,tință de conținutul hotă-rârii judecătores,ti s,i în care a fost în măsură să acționeze, cel târ-ziu începând din ziua primei măsuri de executare care a avutdrept efect ca bunurile acestuia să devină indisponibile total sauparțial. Pârâtul acționează cu promptitudine, în orice caz în ter-men de 45 de zile. Prezentul termen nu poate fi prelungit pemotiv de distanță.


247247

(3) În cazul în care instanța respinge formularea căii de atacmenționate la alineatul (1) pe motiv că niciuna dintre condițiileprivind calea de atac menționate la respectivul alineat nu esteîndeplinită, hotărârea rămâne valabilă.

În cazul în care instanța hotărăs,te că respectiva cale de atac estejustificată pe motiv că una dintre condițiile prevăzute la alinea-tul (1) este îndeplinită, hotărârea judecătorească este nulă s,i neav-enită. Cu toate acestea, creditorul nu pierde prestațiile pentruperioada de întrerupere a termenelor de prescripție sau decăderes,i nici dreptul de a solicita retroactiv întreținerea dobândită prinacțiunea inițială.

Articolul 20

Documente necesare pentru executare

(1) Pentru executarea unei hotărâri judecătores,ti într-un alt statmembru, reclamantul furnizează autorităților competente însăr-cinate cu executarea:

(a) o copie a respectivei hotărâri care să întrunească toate con-dițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;

(b) extrasul hotărârii pronunțate de instanța de origine prinintermediul formularului prezentat ca model în anexa I;

(c) după caz, un document în care se stabiles,te situația restan-țelor s,i în care se indică data la care a fost efectuat calculul;

(d) atunci când este necesar, transcrierea sau traducerea conținu-tului formularului menționat la punctul (b), în limba oficialăa statului membru în cauză sau, atunci când statul membrurespectiv are mai multe limbi oficiale, într-una dintre limbileoficiale ale procedurii judiciare corespunzătoare locului încare este formulată cererea, conform legii statului membrurespectiv, sau într-o altă limbă pe care statul membru în cauzădeclară că o acceptă. Fiecare stat membru poate să indicelimba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene,altele decât propria limbă sau propriile limbi, în care acceptăsă se completeze formularul.

(2) Autoritățile competente ale statului membru de executarenu pot impune părții care solicită executarea să furnizeze o tra-ducere a hotărârii judecătores,ti. Cu toate acestea, se poate solicitao traducere în cazul în care executarea hotărârii judecătores,ti estecontestată.

(3) Orice traducere prevăzută de prezentul articol trebuie să fierealizată de către o persoană autorizată în acest scop într-unuldintre statele membre.

Articolul 21

Refuzul sau suspendarea executării

(1) Motivele refuzului sau suspendării executării în conformi-tate cu legea statului membru de executare se aplică în măsura încare acestea nu sunt incompatibile cu aplicarea alineatelor (2)s,i (3).

(2) Autoritatea competentă a statului membru de executarerefuză, integral sau parțial, la cererea debitorului, executarea hotă-rârii instanței judecătores,ti de origine dacă s-a prescris dreptul deobținere a executării hotărârii judecătores,ti a instanței judecăto-res,ti de origine, în condițiile legii statului membru de origine saua statului membru de executare, luând în considerare termenul deprescripție cel mai lung.

De asemenea, autoritatea competentă a statului membru de exe-cutare poate suspenda, integral sau parțial, la cererea debitorului,executarea hotărârii instanței judecătores,ti de origine dacă aceastaeste ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată în statul membru deexecutare sau cu o hotărâre judecătorească pronunțată într-un altstat membru sau într-un stat terț, care întrunes,te condițiile nece-sare pentru recunoas,terea sa în statul membru de executare.

O hotărâre judecătorească care are drept efect modificarea uneihotărâri anterioare privind obligațiile de întreținere în temeiulunor circumstanțe modificate nu se consideră o decizie ireconcili-abilă în sensul paragrafului al doilea.

(3) Autoritatea competentă a statului membru de executarepoate suspenda, integral sau parțial, la cererea debitorului, execu-tarea hotărârii instanței judecătores,ti de origine dacă instanțajudecătorească competentă a statului membru de origine a fostînvestită cu soluționarea unei căi de atac privind hotărâreainstanței judecătores,ti de origine, în temeiul articolului 19.

De asemenea, autoritatea competentă a statului membru de exe-cutare suspendă, la cererea debitorului, executarea hotărâriiinstanței judecătores,ti de origine în cazul în care forța executoriea acesteia este suspendată în statul membru de origine.

Articolul 22

Lipsa de efect asupra existenței relațiilor de familie

Recunoas,terea s,i executarea unei hotărâri judecătores,ti cu privirela întreținere în temeiul prezentului regulament nu presupune subnicio formă recunoas,terea relației de familie, rudenie, căsătoriesau alianță care stă la baza obligației de întreținere care a condusla pronunțarea hotărârii judecătores,ti.

SECȚIUNEA 2

Hotărâri pronunțate într-un stat membru care nu areobligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007

Articolul 23

Recunoas,terea

(1) O hotărâre pronunțată într-un stat membru care nu areobligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 este recu-noscută în alte state membre fără a fi necesar să se recurgă la oprocedură specială.


248248

(2) În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocăpe cale principală recunoas,terea unei hotărâri poate solicita, înconformitate cu procedurile prevăzute în prezenta secțiune, cahotărârea să fie recunoscută.

(3) Dacă recunoas,terea este invocată pe cale incidentală înain-tea unei instanțe a unui stat membru, aceasta din urmă este com-petentă în materie.

Articolul 24

Motive de refuz de recunoas,tere

O hotărâre nu este recunoscută dacă:

(a) recunoas,terea este vădit contrară ordinii publice a statuluimembru în care se solicită recunoas,terea. Criteriul ordiniipublice nu poate fi aplicat normelor în materie decompetență;

(b) dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nua fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfățis,atîn timp util s,i într-o manieră în care să se fi putut apăra, dacăpârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atuncicând a avut posibilitatea să o facă;

(c) este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată între aceleas,ipărți în statul membru în care s-a solicitat recunoas,terea;

(d) este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-unalt stat membru sau într-un stat terț între aceleas,i părți într-unlitigiu având acelas,i obiect s,i aceeas,i cauză, atunci când hotă-rârea pronunțată anterior întrunes,te condițiile necesare pen-tru recunoas,terea în statul membru în care se solicitărecunoas,terea.

O hotărâre care are drept efect modificarea, din motiv de schim-bare a circumstanțelor, unei hotărâri anterioare cu privire laobligații de întreținere nu este considerată drept o hotărâre irec-onciliabilă în sensul literei (c) sau (d).

Articolul 25

Amânarea pronunțării

Instanța judecătorească a unui stat membru înaintea căreia esteinvocată recunoas,terea unei hotărâri pronunțate într-un statmembru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Hagadin 2007 suspendă acțiunea în cazul în care forța executorie ahotărârii respective este suspendată în statul de origine ca urmarea exercitării unei căi de atac.

Articolul 26

Forța executorie

O hotărâre pronunțată într-un stat membru care nu are obligațiiîn temeiul Protocolului de la Haga din 2007, executorie în statulmembru respectiv, este pusă în executare în alt stat membruatunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fostîncuviințată executarea în statul respectiv.

Articolul 27

Competența teritorială

(1) Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanțeijudecătores,ti sau autorității competente din statul membru deexecutare, notificată Comisiei de către statul membru respectiv înconformitate cu articolul 71.

(2) Competența teritorială este determinată de res,edințaobis,nuită a părții împotriva căreia se solicită executarea sau delocul de executare.

Articolul 28

Procedura

(1) Cererea de încuviințare a executării este însoțită de urmă-toarele documente:

(a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile nece-sare în vederea stabilirii autenticității sale;

(b) un extras al hotărârii eliberat de instanța de origine, prinintermediul formularului prezentat ca model în anexa II, fărăa se aduce atingere articolului 29;

(c) atunci când este necesar, transcrierea sau traducerea conținu-tului formularului menționat la litera (b) în limba oficială astatului membru în cauză sau, atunci când statul membrurespectiv are mai multe limbi oficiale, într-una dintre limbileoficiale ale procedurii judiciare corespunzătoare locului încare este formulată cererea, conform legii statului membrurespectiv, sau într-o altă limbă pe care statul membru în cauzădeclară că o acceptă. Fiecare stat membru poate să indicelimba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene,altele decât propria limbă sau propriile limbi, în care acceptăsă se completeze formularul.

(2) Instanța sau autoritatea competentă sesizată nu pot impunesolicitantului să furnizeze o traducere a hotărârii judecătores,ti. Cutoate acestea, se poate solicita o traducere în cadrul căilor de atacprevăzute la articolul 32 sau la articolul 33.



249249

Articolul 29

Neprezentarea extrasului

(1) În cazul neprezentării extrasului prevăzut la articolul 28alineatul (1) litera (b), instanța sau autoritatea competentă poatesă fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau să accepte undocument echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune desuficiente informații, să renunțe la prezentarea acestui document.

(2) În cazul prevăzut la alineatul (1), la solicitarea instanței saua autorității competente, se prezintă o traducere a documentelor.Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acestscop în unul dintre statele membre.

Articolul 30

Hotărârea de încuviințare a executării

Hotărârea este declarată ca executorie fără examinare în temeiularticolului 24 imediat după îndeplinirea formalităților prevăzutela articolul 28 s,i cel mai târziu în termen de 30 de zile de la înde-plinirea acestor formalități, în afara cazului în care există oimposibilitate cauzată de circumstanțe excepționale. Partea împo-triva căreia se solicită executarea nu poate, în această etapă a pro-cedurii, formula apărări.

Articolul 31

Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare

(1) Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării esteadusă de îndată la cunos,tința reclamantului în conformitate cuprocedura prevăzută de legea statului membru de executare.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării este notificată saucomunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, în cazulîn care aceasta nu a fost deja notificată sau comunicată părții încauză.

Articolul 32

Cale de atac împotriva hotărârii privind cererea deîncuviințare

(1) Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotrivahotărârii privind cererea de încuviințare a executării.

(2) Acțiunea se introduce la instanța notificată Comisiei decătre statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 71.

(3) Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele carereglementează procedura contradictorie.

(4) Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu seînfățis,ează în fața instanței sesizate cu acțiunea intentată de rec-lamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar s,i în cazul în carepartea împotriva căreia se solicită executarea nu are res,edințaobis,nuită într-unul dintre statele membre.

(5) Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării seintroduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comu-nicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executa-rea are res,edința obis,nuită pe teritoriul unui stat membru, altuldecât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a execu-tării, termenul pentru depunerea acțiunii este de 45 de zile s, iîncepe să curgă de la data comunicării sau a notificării care a fostefectuată fie persoanei respective, fie la res,edința acesteia. Prezen-tul termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță.

Articolul 33

Procedura de contestare a hotărârii pronunțate în apel

Hotărârea pronunțată în apel poate fi contestată numai prin pro-cedura notificată Comisiei de către statul membru respectiv, înconformitate cu articolul 71.

Articolul 34

Refuzul sau revocarea unei hotărâri de încuviințarea executării

(1) Instanța sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 32 saula articolul 33 nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviin-țare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute laarticolul 24.

(2) Sub rezerva articolului 32, alineatul (4), instanța sesizată cuacțiunea prevăzută articolul 32 se pronunță în termen de 90 dezile de la data sesizării, cu excepția cazului în care acest lucru esteimposibil din motive excepționale.

(3) Instanța sesizată cu acțiunea prevăzută articolul 33 se pro-nunță în termen scurt.

Articolul 35

Amânarea pronunțării

La cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, instanțasesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 32 sau la articolul 33suspendă acțiunea în cazul în care executarea hotărârii respectiveeste suspendată în statul de origine ca urmare a exercitării unei căide atac.

Articolul 36

Măsuri provizorii s, i asigurătorii

(1) În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în con-formitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamantsă solicite aplicarea măsurilor provizorii s,i asigurătorii prevăzutede legea statului membru de executare fără să fie necesară încuvi-ințarea executării hotărârii respective în temeiul articolului 30.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării determină de dreptautorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii.


250250

(3) Pe durata termenului de atac, prevăzut la articolul 32 ali-neatul (5), împotriva hotărârii de încuviințare a executării s,i pânăla pronunțarea unei hotărâri în cazul acestei acțiuni nu se poateproceda decât la aplicarea unor măsuri asigurătorii asupra bunu-rilor părții împotriva căreia se solicită executarea.

Articolul 37

Forță executorie parțială

(1) Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cer-ere s,i hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronun-țată în cazul tuturor acestora, instanța sau autoritatea competentăse pronunță în cazul uneia sau mai multora dintre aceste capetede cerere.

(2) Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare aexecutării să se limiteze la anumite părți din hotărâre.

Articolul 38

Scutirea de impozite, drepturi sau taxe

În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotă-rârii, în statul membru de executare nu poate fi perceput nici unimpozit, drept sau taxă, calculate proporțional cu valoarealitigiului.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune

Articolul 39

Forță executorie provizorie

Instanța de origine poate declara forța executorie provizorie ahotărârii, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac, chiar încazul în care legislația națională nu prevede caracterul executoriude drept.

Articolul 40

Invocarea unei hotărâri recunoscute

(1) O parte care dores,te să invoce într-un alt stat membru ohotărâre recunoscută în sensul articolului 17 alineatul (1) saurecunoscută în temeiul secțiunii 2 trebuie să prezinte o copie aacesteia care să întrunească toate condițiile necesare în vedereastabilirii autenticității sale.

(2) În cazul în care este necesar, instanța înaintea căreia esteinvocată hotărârea recunoscută poate solicita părții care invocăhotărârea recunoscută să prezinte un extras eliberat de instanța deorigine utilizând formularul prezentat drept model, după caz, înanexa I sau în anexa II.

Instanța de origine eliberează, de asemenea, acest extras la cerereaoricărei părți interesate.

(3) Atunci când este necesar, partea care invocă hotărârearecunoscută prezintă o transcriere sau o traducere a conținutuluiformularului menționat la alineatul (2) în limba oficială a statuluimembru respectiv sau, atunci când statul membru are mai multe

limbi oficiale, într-una dintre limbile oficiale ale procedurii judi-ciare corespunzătoare locului în care este invocată hotărârea recu-noscută, conform legii statului membru respectiv, sau într-o altălimbă pe care statul membru respectiv declară că o acceptă. Fie-care stat membru poate să indice limba sau limbile oficiale aleinstituțiilor Uniunii Europene, altele decât propria limbă sau pro-priile limbi, în care acceptă să se completeze formularul.


Articolul 41

Procedura s, i condițiile de executare

(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, proce-dura de executare a hotărârilor judecătores,ti pronunțate într-unalt stat membru este reglementată de legea statului membru deexecutare. O hotărâre pronunțată de o instanță judecătoreascădintr-un stat membru, executorie în statul membru de executare,este executată în aceleas,i condiții precum o hotărâre pronunțatăîn statul membru de executare.

(2) Partea care solicită executarea unei hotărâri pronunțateîntr-un alt stat membru nu are obligația de a avea, în statul mem-bru de executare, nici o adresă pos,tală, nici un reprezentant auto-rizat, fără a se aduce vreun prejudiciu persoanelor competente înmaterii de proceduri de executare.

Articolul 42

Absența revizuirilor pe fondul unei hotărâri judecătores,ti

În niciun caz, hotărârea judecătorească pronunțată într-un statmembru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statulmembru în care se solicită recunoas,terea, încuviințarea executăriisau executarea.

Articolul 43

Recuperarea neprioritară a costurilor

Recuperarea oricăror costuri implicate de aplicarea prezentuluiregulament nu are prioritate asupra recuperării creanțelor deîntreținere.

CAPITOLUL V

ACCESUL LA JUSTIȚIE

Articolul 44

Dreptul la asistență judiciară

(1) Părțile care sunt implicate într-un litigiu care intră sub inci-dența prezentului regulament au acces efectiv la justiție într-un altstat membru, inclusiv la procedurile de executare s,i de atac, înconformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol.


251251

În cazurile care intră sub incidența capitolului VII, acest accesefectiv este asigurat de către statul membru solicitat pentru oricesolicitant care îs,i are res,edința în statul membru solicitant.

(2) Pentru a oferi un astfel de acces efectiv, statele membreacordă asistență judiciară, în conformitate cu prezentul capitol, cuexcepția cazului în care nu se aplică alineatul (3).

(3) În cazurile care intră sub incidența capitolului VII, un statmembru nu este obligat să acorde asistență judiciară dacă s,i înmăsura în care procedurile respectivului stat membru permit păr-ților să se apere fără să fie nevoie de asistență judiciară, iar autori-tatea centrală furnizează astfel de servicii în mod gratuit, înmăsura în care sunt necesare.

(4) Condițiile de acordare a asistenței judiciare nu sunt mai res-trictive decât cele stabilite pentru cazuri interne echivalente.

(5) Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nupoate fi solicitată pentru a garanta plata costurilor s,i a cheltuieli-lor în proceduri în materie de obligații de întreținere.

Articolul 45

Conținutul asistenței judiciare

Asistența judiciară acordată în temeiul prezentului capitol desem-nează asistența necesară pentru a permite părților să îs,i cunoascăs,i să îs,i valorifice drepturile, precum s,i pentru a garanta că cerer-ile lor, transmise prin intermediul autorităților centrale sau directautorităților competente, vor fi soluționate într-un mod eficient s,icomplet. Aceasta acoperă, în măsura în care este necesar,următoarele:

(a) consilierea în faza precontencioasă, în vederea ajungerii la unacord înainte de inițierea unei proceduri judiciare;

(b) asistența judiciară în vederea sesizării unei autorități sau aunei instanțe s,i reprezentarea în justiție;

(c) exonerarea totală sau parțială de la plata cheltuielilor de jude-cată s,i a onorariilor persoanelor împuternicite să executeanumite acte în timpul procedurii;

(d) în statele membre în care partea care cade în pretenții esteobligată la plata cheltuielilor părții adverse, în cazul în carebeneficiarul asistenței judiciare cade în pretenții, cheltuielileefectuate de partea adversă, cu condiția ca astfel de cheltuielisă fi fost acoperite în cazul în care beneficiarul ar fi avut res,e-dința obis,nuită în statul membru în care se află instanțasesizată;

(e) interpretarea;

(f) traducerea documentelor solicitate de instanță sau de autori-tatea competentă s,i transmise de beneficiarul asistenței judi-ciare, care sunt necesare pentru soluționarea litigiului; s,i

(g) cheltuielile de deplasare pe care beneficiarul asistenței judici-are trebuie să le suporte atunci când prezența fizică la s,edințea persoanelor implicate în susținerea cauzei beneficiaruluieste impusă de legea sau de instanța din statul membru res-pectiv s,i atunci când instanța hotărăs,te că nu există nicio altăposibilitate ca respectivele persoanele să fie audiate în modcorespunzător.

Articolul 46

Asistența judiciară gratuită pentru cererile de întreținerepentru copii formulate prin intermediul autorităților

centrale

(1) Statul membru solicitat acordă asistență judiciară gratuităîn cazul tuturor cererilor cu privire la obligațiile de întreținere caredecurg dintr-o relație părinte-copil, a unei persoane care nu aîmplinit încă 21 de ani formulate de un creditor în temeiul arti-colului 56.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), în legătură cu altecereri decât cele de la articolul 56 alineatul (1) literele (a) s, i (b),autoritatea competentă a statului membru solicitat poate refuzaasistența judiciară gratuită în cazul în care consideră că, pe fond,cererea sau orice cale de atac sunt, în mod evident, neîntemeiate.

Articolul 47

Cazuri care nu fac obiectul articolului 46

(1) În cazurile care nu fac obiectul articolului 46 s,i sub rezervaarticolelor 44 s,i 45, asistența judiciară poate fi acordată în con-formitate cu legislația națională în special în ceea ce prives,teevaluarea resurselor reclamantului sau a temeiului cererii.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), o parte care, în statulmembru de origine, a beneficiat integral sau parțial de asistențăjudiciară sau de o scutire de taxe s,i de cheltuieli, are dreptul de abeneficia, în cadrul oricărei proceduri de recunoas,tere, de încuvi-ințare a executării sau de executare, de asistența judiciară cea maifavorabilă sau de scutirea cea mai extinsă prevăzută de legea sta-tului membru de executare.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), o parte care, în statulmembru de origine, a beneficiat de o procedură gratuită în fațaunei autorități administrative enumerate în anexa X are dreptul dea beneficia, în cadrul oricărei proceduri de recunoas,tere, de încu-viințare a executării sau de executare, de asistență judiciară, înconformitate cu alineatul (2). În acest scop, partea respectivă pre-zintă un document întocmit de autoritatea competentă a statuluimembru de origine, document prin care se atestă faptul că înde-plines,te condițiile economice pentru a putea beneficia în tot sauîn parte de asistență judiciară sau de o scutire de taxe s,i cheltuieli.

Autoritățile competente, în sensul prezentului alineat, suntenumerate în anexa XI. Această anexă se întocmes,te s,i se modi-fică în conformitate cu procedura de gestionare menționată laarticolul 73 alineatul (2).


252252

CAPITOLUL VI

TRANZACȚII JUDICIARE S, I ACTE AUTENTICE

Articolul 48

Aplicarea prezentului regulament tranzacțiilor judiciare s, iactelor autentice

(1) Tranzacțiile judiciare s,i actele autentice care sunt executoriiîn statul membru de origine sunt recunoscute s,i au aceeas,i forțăexecutorie ca hotărâri judecătores,ti într-un alt stat membru, înconformitate cu capitolul IV.

(2) Dispozițiile prezentului regulament sunt aplicabile, dacăeste necesar, tranzacțiilor judiciare s,i actelor autentice.

(3) Autoritatea competentă a statului membru de origine eli-berează, la cererea oricărei părți interesate, un extras al tranzacțieijudiciare sau al actului autentic prin intermediul formularului alcărui model figurează, după caz, în anexele I s,i II s,i respectiv înanexele III s,i IV.

CAPITOLUL VII

COOPERAREA ÎNTRE AUTORITĂȚI CENTRALE

Articolul 49

Desemnarea autorităților centrale

(1) Un stat membru desemnează o autoritate centrală respon-sabilă cu îndeplinirea obligațiilor impuse de prezentul regulament.

(2) Statele membre federale, statele membre care au mai multesisteme juridice sau statele membre care au unități teritoriale auto-nome sunt libere să numească mai multe autorități centrale s,i săspecifice sfera de întindere teritorială sau personală a atribuțiiloracestora. Atunci când un stat membru a numit mai multe autori-tăți centrale, acesta numes,te autoritatea centrală căreia i se adre-sează comunicările pentru a fi transmise către autoritatea centralăcompetentă din cadrul acelui stat membru. În cazul în care ocomunicare este adresată unei autorități centrale necompetente,aceasta este responsabilă de transmiterea comunicării către autori-tatea centrală competentă s,i de informarea expeditorului cu pri-vire la acest fapt.

(3) Desemnarea autorității centrale sau a autorităților centrale,coordonatele acestora s,i, în măsura în care este necesar, sfera decuprindere a atribuțiilor acestora, astfel cum se precizează la ali-neatul (2), sunt comunicate de fiecare stat membru Comisiei, înconformitate cu articolul 71.

Articolul 50

Atribuții generale ale autorităților centrale

(1) Autoritățile centrale:

(a) cooperează între ele, inclusiv prin intermediul schimbului deinformații, s,i promovează cooperarea dintre autoritățile com-petente din statele membre ale acestora pentru realizareaobiectivelor prezentului regulament;

(b) caută, pe cât posibil, soluții la dificultățile apărute în aplicareaprezentului regulament.

(2) Autoritățile centrale iau măsuri pentru facilitarea aplicăriiprezentului regulament s,i consolidarea cooperării acestora. Înacest scop, este utilizată Rețeaua Judiciară Europeană în materiecivilă s,i comercială creată prin Decizia 2001/470/CE.

Articolul 51

Atribuții specifice ale autorităților centrale

(1) Autoritățile centrale furnizează asistență în legătură cucererile în conformitate cu articolul 56. În mod special, acestea:

(a) transmit s,i primesc astfel de cereri;

(b) inițiază sau facilitează intentarea de acțiuni în ceea ce prives,teastfel de cereri.

(2) În legătură cu astfel de cereri, autoritățile centrale iaumăsurile corespunzătoare pentru a:

(a) furniza sau a facilita furnizarea asistenței judiciare atuncicând circumstanțele impun acest lucru;

(b) ajuta la localizarea debitorului sau a creditorului, în special înconformitate cu articolele 61, 62 s,i 63;

(c) ajuta la obținerea informațiilor relevante privind venitul s, i,dacă este necesar, a altor condiții financiare ale debitoruluisau ale creditorului, inclusiv localizarea bunurilor, în specialîn conformitate cu articolele 61, 62 s,i 63;

(d) încuraja soluții amiabile în vederea obținerii plăților volun-tare ale prestației de întreținere, atunci când este adecvat prinmediere, conciliere sau alte modalități similare;

(e) facilita executarea în curs a hotărârilor judecătores,ti în mate-rie de obligații de întreținere, inclusiv restanțele;

(f) facilita colectarea s, i transferul rapid al plăților prestației deîntreținere;

(g) facilita obținerea probelor scrise sau de altă natură, fără aaduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1206/2001;

(h) acorda asistență în stabilirea filiației atunci când este necesarpentru recuperarea creanțelor de întreținere;

(i) iniția sau facilita intentarea de acțiuni pentru obținerea ori-căror măsuri provizorii care au un caracter teritorial s,i alcăror scop este să asigure finalizarea unei cereri de întreținereîn curs;

(j) facilita notificarea sau comunicarea actelor, fără a se aduceatingere Regulamentului (CE) nr. 1393/2007.


253253

(3) Atribuțiile autorităților centrale în conformitate cu prezen-tul articol pot, în măsura permisă de legea statului membru res-pectiv, fi îndeplinite de organisme publice sau de alte organismesub supravegherea autorităților competente ale acelui stat mem-bru. Desemnarea oricărui astfel de organism, public sau de alt tip,precum s,i coordonatele acestuia s,i sfera de cuprindere a atribuți-ilor sale sunt comunicate Comisiei de către statul membru, în con-formitate cu articolul 71.

(4) Prezentul articol sau articolul 53 nu impun în nici într-uncaz asupra unei autorități centrale o obligație de a exercita com-petențe care pot fi exercitate numai de instanțele judecătores,ti înconformitate cu legea statului membru solicitat.

Articolul 52

Mandat

Autoritatea centrală a statului membru solicitat poate solicita rec-lamantului o procură numai dacă acționează în numele acestuiaîn cadrul acțiunilor judiciare sau în fața altor autorități, sau pen-tru a desemna un reprezentant care să acționeze astfel.

Articolul 53

Cereri de măsuri specifice

(1) O autoritate centrală poate solicita unei alte autorități cen-trale, printr-o cerere motivată, să ia măsuri specifice adecvate, înconformitate cu articolul 51 alineatul (2) literele (b), (c), (g), (h), (i)s,i (j), atunci când nu este pendinte nicio cerere în conformitate cuarticolul 56. Autoritatea centrală solicitată ia astfel de măsuriadecvate dacă se asigură că acestea sunt necesare pentru a asistapotențialul reclamant în transmiterea unei cereri în conformitatecu articolul 56 sau pentru a stabili dacă o astfel de cerere ar trebuiinițiată.

(2) În cazul în care se prezintă o cerere privind măsuri prevă-zute la articolul 51 alineatul (2) literele (b) s,i (c), autoritatea cen-trală solicitată caută informațiile solicitate, dacă este necesar încondițiile prevăzute la articolul 61. Cu toate acestea, informațiilemenționate la articolul 61 alineatul (2) literele (b), (c) s,i (d) pot ficăutate doar în cazul în care creditorul furnizează o copie a uneihotărâri, a unei tranzacții judiciare sau a unui act autentic careurmează a fi executat, însoțită, după caz, de extrasul prevăzut laarticolul 20, la articolul 28, sau la articolul 48.

Autoritatea centrală solicitată comunică informațiile obținuteautorității centrale solicitante. Atunci când aceste informații aufost obținute în condițiile articolului 61, această comunicare sereferă doar la adresa potențialului pârât în statul membru solici-tat. În cazul unei cereri de recunoas,tere, de încuviințare a execu-tării sau de executare, comunicarea face referire, în plus, doar laexistența unor venituri sau a unor bunuri ale debitorului în statulrespectiv.

În cazul în care autoritatea centrală solicitată nu este în măsură săfurnizeze informațiile solicitate, aceasta informează fără întârzi-ere autoritatea centrală solicitantă, specificând motivele acesteiimposibilități.

(3) O autoritate centrală poate lua, de asemenea, măsuri spe-cifice la cererea unei alte autorități centrale în legătură cu un cazcare conține un element de extraneitate privind recuperarea cre-anțelor de întreținere pendinte în statul membru solicitant.

(4) Pentru cererile formulate în temeiul prezentului articol,autoritățile centrale utilizează formularul prezentat ca model înanexa V.

Articolul 54

Costurile autorității centrale

(1) Fiecare autoritate centrală îs,i suportă propriile cheltuielicare decurg din aplicarea prezentului regulament.

(2) Autoritățile centrale nu pot impune reclamantului niciocheltuială pentru furnizarea serviciilor acestora în conformitate cuprezentul regulament, cu excepția unor costuri excepționaledecurgând din cererea pentru o măsură specifică în conformitatecu articolul 53.

În sensul prezentului alineat, costurile legate de localizarea debi-torului nu sunt considerate drept excepționale.

(3) Autoritatea centrală solicitată nu poate recupera costurileserviciilor menționate la alineatul (2), fără acordul prealabil al rec-lamantului privind furnizarea unor astfel de servicii la un astfel decost.

Articolul 55

Cereri prin intermediul autorităților centrale

O cerere în temeiul prezentului capitol este transmisă autoritățiicentrale a statului solicitat prin intermediul autorității centrale astatului membru în care reclamantul îs,i are res,edința.

Articolul 56

Cereri disponibile

(1) Un creditor care urmăres,te recuperarea unor creanțe deîntreținere în conformitate cu prezentul regulament poate for-mula următoarele cereri:

(a) recunoas,terea sau recunoas,terea s, i încuviințarea executăriiunei hotărâri;

(b) executarea unei hotărâri pronunțate sau recunoscute în statulmembru solicitat;

(c) stabilirea unei hotărâri în statul membru solicitat atunci cândnu există o hotărâre, inclusiv, atunci când este necesar, stabi-lirea filiației;

(d) stabilirea unei hotărâri în statul membru solicitat atunci cândnu este posibilă recunoas,terea s,i încuviințarea executării uneihotărâri pronunțate într-un stat diferit de statul membrusolicitat;

(e) modificarea unei hotărâri pronunțate în statul membrusolicitat;


254254

(f) modificarea unei hotărâri pronunțate într-un stat diferit destatul membru solicitat.

(2) Un debitor împotriva căruia există o hotărâre judecăto-rească în materie de obligații de întreținere poate formula urmă-toarele cereri:

(a) recunoas,terea unei hotărâri care a dus la suspendarea saulimitarea executării unei hotărâri anterioare în statul mem-bru solicitat;

(b) modificarea unei hotărâri pronunțate în statul membrusolicitat;

(c) modificarea unei hotărâri pronunțate într-un stat diferit destatul membru solicitat.

(3) Pentru cererile formulate în temeiul prezentului articol,asistența judiciară s,i reprezentarea în justiție, în sensul articolului45 litera (b), sunt asigurate de autoritatea centrală a statului mem-bru solicitat fie direct, fie prin intermediul autorităților publice saual altor organisme sau persoane.

(4) Cu excepția cazurilor contrare prevăzute de prezentul regu-lament, cererile menționate la alineatele (1) s,i (2) trebuie stabiliteîn conformitate cu legea statului membru solicitat s,i fac obiectulnormelor privind competența din statul membru respectiv.

Articolul 57

Conținutul cererii

(1) Toate cererile în conformitate cu articolul 56 trebuie să fieprezentate utilizându-se formularul prezentat ca model înanexa VI sau în anexa VII.

(2) Toate cererile în conformitate cu articolul 56 trebuie săincludă cel puțin:

(a) o declarație privind natura cererii sau a cererilor;

(b) numele s,i coordonatele, inclusiv adresa s,i data nas,terii, alereclamantului;

(c) numele s,i, dacă sunt cunoscute, adresa s,i data nas,terii alepârâtului;

(d) numele s,i data nas,terii oricărei persoane pentru care se soli-cită întreținerea;

(e) motivele pe care este întemeiată cererea;

(f) în cazul în care cererea este formulată de către creditor, infor-mații privind destinația la care plățile prestației de întrețineretrebuie efectuate sau transmise electronic;

(g) numele s,i coordonatele persoanei sau unității din cadrulautorității centrale ale statului membru solicitant responsa-bile pentru soluționarea cererii.

(3) În sensul alineatului (2), litera (b), adresa personală a soli-citantului poate fi înlocuită cu o altă adresă în cazurile de violențăfamilială, dacă legislația națională a statului membru solicitat nuimpune, în scopul procedurilor care se vor efectua, ca solicitantulsă furnizeze adresa personală.

(4) După cum este necesar s,i în măsura în care se cunoas,te, ocerere cuprinde în plus în special:

(a) situația financiară a creditorului;

(b) situația financiară a debitorului, inclusiv numele s, i adresaangajatorului debitorului s,i natura s,i localizarea bunurilordebitorului;

(c) orice alte informații care pot ajuta la localizarea pârâtului.

(5) Cererea trebuie să fie însoțită de orice informații sau docu-mente justificative necesare, inclusiv, după caz, documentația pri-vind dreptul reclamantului la asistență judiciară. Cererileprevăzute a articolul 56 alineatul (1) literele (a) s,i (b) s,i la alinea-tul (2) litera (a) sunt însoțite, după caz, doar de documentele pre-văzute la articolele 20, 28 sau 48 sau la articolul 25 din Convențiade la Haga din 2007.

Articolul 58

Transmiterea, primirea s, i soluționarea cererilor s, icazurilor prin autoritățile centrale

(1) Autoritatea centrală a statului membru solicitant asistă rec-lamantul, asigurându-se că cererea este însoțită de toate informați-ile s,i documentele despre care s,tie că sunt necesare pentru cacererea să fie soluționată.

(2) După ce s-a asigurat că cererea corespunde cerințelor pre-zentului regulament, autoritatea centrală a statului membru soli-citant transmite cererea către autoritatea centrală a statuluimembru solicitat.

(3) Autoritatea centrală solicitată confirmă, în termen de 30 dezile de la data primirii cererii, primirea acesteia, utilizând formu-larul prezentat ca model în anexa VIII, s,i informează autoritateacentrală a statului membru solicitant care sunt demersurile iniți-ale care au fost întreprinse sau urmează să fie întreprinse în solu-ționarea cererii s, i poate solicita documente s, i informațiisuplimentare necesare. În acelas,i interval de 30 de zile, autoritateacentrală solicitată furnizează autorității centrale solicitante numeles,i coordonatele persoanei sau unității responsabile cu informareaprivind stadiul în care se află cererea.

(4) În termen de 60 de zile de la confirmarea primirii, autori-tatea centrală solicitată informează autoritatea centrală solicitantăcu privire la situația cererii.

(5) Autoritățile centrale solicitante s,i solicitate se informeazăreciproc în legătură cu:

(a) identitatea persoanei sau a serviciului responsabil pentru unanumit caz;

(b) stadiul în care se află cazul

s,i oferă răspunsuri la întrebări în timp util.


255255

(6) Autoritățile centrale soluționează un caz cât de repede per-mite corecta analizare a aspectelor aferente.

(7) Autoritățile centrale folosesc cele mai rapide s,i eficientemijloace de comunicare aflate la dispoziția acestora.

(8) O autoritate centrală solicitată poate refuza să soluționezeo cerere numai dacă este evident că cerințele prezentului regula-ment nu sunt îndeplinite. Într-un astfel de caz, respectiva autori-tate centrală informează imediat autoritatea centrală solicitantă cuprivire la motivele refuzului său, utilizând formularul prezentat camodel în anexa IX.

(9) Autoritatea centrală solicitată nu poate refuza o cererenumai pentru că sunt necesare documente sau informații supli-mentare. Cu toate acestea, autoritatea centrală solicitată poatesolicita autorității centrale solicitante să îi furnizeze aceste docu-mente sau informații suplimentare. Dacă autoritatea centralăsolicitantă nu procedează astfel într-un interval de 90 de zile sauîntr-un interval mai îndelungat precizat de autoritatea centralăsolicitată, autoritatea centrală solicitată poate decide că înceteazăsoluționarea cererii. În acest caz, aceasta informează autoritateacentrală solicitantă cu privire la refuzul său, utilizând formularulprezentat ca model în anexa IX.

Articolul 59

Limbi

(1) Formularul de cerere este completat în limba oficială a sta-tului membru solicitat sau, dacă există mai multe limbi oficiale înstatul membru respectiv, în limba oficială sau în una din limbileoficiale ale locului în care este stabilită autoritatea centrală respec-tivă, sau orice altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europenepe care statul membru solicitat declară că o acceptă, cu excepțiascutirii de la traducere acordată de autoritatea centrală a statuluimembru respectiv.

(2) Documentele care însoțesc formularul de solicitare sau decerere se traduc în limba stabilită în conformitate cu alineatul (1)doar în cazul în care este necesară o traducere pentru acordareaasistenței solicitate, fără a se aduce atingere articolelor 20, 28, 40s,i 66.

(3) Orice altă comunicare dintre autoritățile centrale se desfă-s,oară în limba stabilită în conformitate cu alineatul (1), cu excep-ția cazului în care autoritățile centrale hotărăsc altfel.

Articolul 60

Reuniuni

(1) Autoritățile centrale se reunesc în mod periodic pentru afacilita aplicarea prezentului regulament.

(2) Convocarea acestor reuniuni se efectuează în conformitatecu Decizia 2001/470/CE.

Articolul 61

Accesul la informații al autorităților centrale

(1) În condițiile prevăzute în prezentul capitol s,i prin derogarede la articolul 51 alineatul (4), autoritatea centrală solicitată faceuz de toate mijloacele adecvate s,i rezonabile pentru a obțineinformațiile menționate la alineatul (2) necesare pentru a se faci-lita, într-o cauză specifică, obținerea, modificarea, recunoas,terea,încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri.

Autoritățile publice sau administrative care, în decursul activită-ților lor obis,nuite, dețin, în cadrul statului membru solicitat, infor-mațiile menționate la alineatul (2) s,i care sunt responsabile cuprelucrarea lor, în sensul Directivei 95/46/CE, sub rezerva limi-tărilor justificate din motive de securitate națională sau de sigu-ranță publică, le pun la dispoziția autorității centrale solicitate, lacererea acesteia, în cazul în care aceasta din urmă nu are accesdirect la aceste informații.

Statele membre pot să desemneze autoritățile publice sau admin-istrative în măsură să pună la dispoziția autorității centrale solici-tate informațiile menționate la alineatul (2). Atunci când un statmembru procedează la o astfel de desemnare, statul membru res-pectiv veghează ca alegerea autorităților s,i a administrațiilor săpermită autorității centrale să aibă acces, în conformitate cuprezentul articol, la informațiile solicitate.

Orice persoană juridică ce deține, în cadrul statul membru solici-tat, informațiile menționate la alineatul (2) s,i care răspunde deprelucrarea acestora, în sensul Directivei 95/46/CE, le pune la dis-poziția autorității centrale solicitate, la cerere, dacă aceasta esteautorizată de legea statului membru solicitat.

În funcție de necesități, autoritatea centrală solicitată transmiteinformațiile astfel obținute autorității centrale solicitante.

(2) Informațiile menționate în prezentul articol sunt cele dejadeținute de autoritățile, administrațiile sau persoanele menționatela alineatul (1). Aceste informații trebuie să fie adecvate, pertinentes,i neexcesive s,i se referă la:

(a) adresa debitorului sau a creditorului;

(b) veniturile debitorului;

(c) identificarea angajatorului debitorului s,i/sau a contului (con-turilor) bancar(e) al(e) acestuia;

(d) bunurile debitorului.

Pentru pronunțarea sau modificarea unei hotărâri, autoritatea cen-trală solicitată poate cere doar informațiile menționate la litera (a).

Pentru recunoas,terea unei hotărâri, pentru încuviințarea execută-rii acesteia sau pentru executarea unei hotărâri autoritatea centralăsolicitată poate solicita toate informațiile menționate la primulparagraf. Cu toate acestea, informațiile enumerate la litera (d) potfi solicitate numai în măsura în care informațiile enumerate la lite-rele (b) s,i (c) nu sunt suficiente pentru a permite executareahotărârii.


256256

Articolul 62

Transmiterea s, i utilizarea informațiilor

(1) Autoritățile centrale transmit în cadrul statului membrupropriu, după caz, informațiile menționate la articolul 61 alinea-tul (2), instanțelor competente, autorităților competente însărci-nate cu notificarea sau comunicarea actelor s, i autoritățilorcompetente însărcinate cu executarea unei hotărâri.

(2) Autoritățile sau instanțele cărora le-au fost transmise infor-mații în conformitate cu articolul 61 nu le pot utiliza decât pen-tru a facilita recuperarea creanțelor de întreținere.

Cu excepția informațiilor referitoare la existența efectivă a uneiadrese, a unor venituri sau a unor bunuri în statul membru soli-citat, informațiile menționate la articolul 61 alineatul (2) nu pot fidivulgate persoanei care a sesizat autoritatea centrală solicitantă,sub rezerva aplicării normelor de procedură în fața unei instanțe.

(3) Orice autoritate care utilizează informații care i-au fostcomunicate în aplicarea articolului 61 nu poate păstra astfel deinformații mai mult decât pentru perioada necesară pentru reali-zarea obiectivelor în vederea cărora au fost transmise.

(4) Orice autoritate care utilizează informații care i-au fostcomunicate în aplicarea articolului 61 asigură confidențialitateaacestor informații, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 63

Îns,tiințarea persoanei vizate de colectarea informațiilor

(1) Îns,tiințarea persoanei vizate de colectarea informațiilor cuprivire la comunicarea integrală sau parțială a acestor informațiise efectuează în conformitate cu legislația națională a statuluimembru solicitat.

(2) În cazul în care există riscul ca această îns,tiințare să aducăatingere recuperării efective a creanței de întreținere, îns,tiințareapoate fi amânată pentru o perioadă de maxim 90 de zile de la datacomunicării informațiilor autorității centrale solicitate.

CAPITOLUL VIII

INSTITUȚII PUBLICE

Articolul 64

Instituții publice în calitate de solicitanți

(1) În sensul unei cereri de recunoas,tere s,i de încuviințare aexecutării hotărârilor judecătores,ti sau în sensul executăriihotărârilor judecătores,ti, termenul „creditor” include orice insti-tuție publică acționând în locul unei persoane fizice căreia îi estedatorată întreținere sau al unei instituții căreia i se datorează ram-bursarea pentru prestații furnizate în locul întreținerii.

(2) Dreptul unei instituții publice de a acționa în locul uneipersoane fizice căreia îi este datorată întreținere sau de a solicitarambursarea prestațiilor furnizate creditorului în locul întrețineriise supune legii aplicabile instituției.

(3) O instituție publică poate solicita recunoas,terea s,i încuvi-ințarea executării sau executarea:

(a) unei hotărâri pronunțate împotriva debitorului la cerereaunei instituții publice care solicită plata de prestații furnizatecu titlu de întreținere;

(b) unei hotărâri pronunțate între un creditor s,i un debitor pri-vind limitele prestațiilor furnizate creditorului cu titlu deîntreținere.

(4) Instituția publică care solicită recunoas,terea s,i încuviințareaexecutării sau executarea unei hotărâri judecătores,ti trebuie săprezinte, la cerere, orice documente necesare pentru a face dovadadrepturilor sale în conformitate cu alineatul (2) s,i a furnizării pres-tațiilor către creditor.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII GENERALE S, I FINALE

Articolul 65

Legalizarea sau altă formalitate echivalentă

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară încontextul prezentului regulament.

Articolul 66

Traducerea documentelor justificative

Fără a aduce atingere articolelor 20, 28 s,i 40, instanța sesizată nupoate solicita părților să furnizeze traducerea documentelor jus-tificative care nu sunt întocmite în limba de procedură decât încazul în care instanța apreciază că această traducere este necesarăpentru pronunțarea hotărârii sau pentru respectarea dreptului laapărare.

Articolul 67

Recuperarea cheltuielilor

Fără a aduce atingere articolului 54, autoritatea competentă a sta-tului membru solicitat poate recupera cheltuielile de la parteacăzută în pretenții care a beneficiat de asistență judiciară gratuităîn temeiul articolului 46, în situații excepționale s,i cazul în caresituația financiară a acesteia o permite.


257257

Articolul 68

Relația cu alte instrumente comunitare

(1) Sub rezerva articolului 75 alineatul (2), prezentul regula-ment modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001, înlocuind dis-pozițiile regulamentului respectiv aplicabile în materie de obligațiide întreținere.

(2) Prezentul regulament înlocuies,te, în materie de obligații deîntreținere, Regulamentul (CE) nr. 805/2004, în afara titlurilorexecutorii europene care au legătură cu obligațiile de întreținereemise într-un stat membru care nu are obligații în temeiul Proto-colului de la Haga din 2007.

(3) În ce prives,te obligațiile de întreținere, prezentul regula-ment nu aduce atingere punerii în aplicare a Directivei 2003/8/CE,sub rezerva capitolului V.

(4) Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei95/46/CE.

Articolul 69

Relația cu convențiile s, i acordurile internaționale existente

(1) Prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor s,iacordurilor bilaterale s,i multilaterale în cadrul cărora unul sau maimulte state membre se constituie ca părți semnatare la data adop-tării prezentului regulament s,i care privesc aspectele reglementatede prezentul regulament, fără a aduce atingere obligațiilor ce revinstatelor membre în temeiul articolului 307 din tratat.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) s,i fără a aduce atingere ali-neatului (3), prezentul regulament are prioritate, în relațiile dintrestatele membre, asupra convențiilor s, i acordurilor care privescaspectele reglementate de prezentul regulament s,i în cadrul cărorastatele membre se constituie ca parte.

(3) Prezentul regulament nu împiedică aplicarea convenției din23 martie 1962 dintre Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda s,iNorvegia cu privire la recuperarea creanțelor de întreținere decătre statele membre parte la convenție, ținând seama de faptulcă respectiva convenție conține prevederi referitoare larecunoas,terea, forța executorie s,i executarea hotărârilor:

(a) pentru procedurile simplificate s,i accelerate pentru executa-rea hotărârilor în materie de obligații de întreținere; s,i

(b) o asistență judiciară mai favorabilă decât cea prevăzută lacapitolul V din prezentul regulament.

Cu toate acestea, aplicarea convenției respective nu priveazăpârâtul de protecția pe care i-o oferă articolele 19 s,i 21 dinprezentul regulament.

Articolul 70

Informații puse la dispoziția publicului

Statele membre furnizează, în cadrul Rețelei Judiciare Europene înmaterie civilă s,i comercială instituită în conformitate cu Decizia2001/470/CE, următoarele informații spre a fi puse la dispozițiapublicului:

(a) o descriere a legilor s, i a procedurilor interne în materie deobligații de întreținere;

(b) o descriere a măsurilor luate pentru a se conforma obligații-lor în temeiul articolului 51;

(c) o descriere a modului în care este garantat accesul efectiv lajustiție, conform cerințelor de la articolul 44;

(d) o descriere a normelor s,i a procedurilor interne de executare,inclusiv informații privind orice limitări aduse executării, înspecial normele de protecție a debitorului s,i termenele dedecădere sau prescripție.

Statele membre actualizează în permanență aceste informații.

Articolul 71

Informații referitoare la coordonate s, i limbi

(1) Statele membre informează Comisia, până la 18 septem-brie 2010, cu privire la:

(a) denumirea s,i coordonatele instanțelor sau autorităților com-petente în ceea ce prives,te cererile de încuviințare a execută-rii în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) s,i în ceea ceprives,te căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu pri-vire la aceste cereri în conformitate cu articolul 32alineatul (2);

(b) căile de atac menționate la articolul 33;

(c) procedura de reexaminare în vederea aplicării articolului 19,precum s,i numele s,i coordonatele instanțelor competente;

(d) numele s,i coordonatele autorităților centrale ale acestora s,i,dacă este cazul, sfera de cuprindere a atribuțiilor acestora, înconformitate cu articolul 49 alineatul (3);

(e) numele s,i coordonatele instituțiilor publice s,i ale altor insti-tuții s,i, dacă este cazul, sfera de cuprindere a atribuțiilor aces-tora, în conformitate cu articolul 51 alineatul (3);

(f) numele s,i coordonatele autorităților cu competențe în mate-rie de executare în sensul articolului 21;

(g) limbile acceptate pentru traducerea documentelor mențio-nate la articolele 20, 28 s,i 40;

(h) limba sau limbile acceptate de către autoritățile lor centralepentru comunicările cu alte autorități centrale menționate laarticolul 59.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificareulterioară a acestor informații.

(2) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene infor-mațiile comunicate în conformitate cu alineatul (1), cu excepțiaadreselor s,i a coordonatelor instanțelor s,i autorităților menționatela punctele (a), (c) s,i (f).


258258

(3) Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiilecomunicate în conformitate cu alineatul (1) prin orice alt mijloccorespunzător, în special prin intermediul Rețelei Judiciare Euro-pene în materie civilă s, i comercială instituită prin Decizia2001/470/CE.

Articolul 72

Modificarea formularelor

Orice modificare a formularelor menționate în prezentul regula-ment este adoptată cu respectarea procedurii consultative men-ționate la articolul 73 alineatul (3).

Articolul 73

Comitetul

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul arti-colului 70 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat seaplică articolele 4 s,i 7 din Decizia 1999/468/CE.

Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia1999/468/CE se stabiles,te la trei luni.

(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat seaplică articolele 3 s,i 7 din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 74

Clauză de revizuire

Cel târziu la cinci ani de la data aplicării stabilită în conformitatecu articolul 76 paragraful al treilea, Comisia prezintă Parlamen-tului European, Consiliului s,i Comitetului Economic s,i SocialEuropean un raport privind aplicarea prezentului regulament,inclusiv o evaluare a experiențelor practice în domeniul cooperă-rii între autoritățile centrale, în special în ceea ce prives,te accesulacestora la informațiile deținute de autoritățile publice s, i deadministrații, precum s,i o evaluare a funcționării procedurii derecunoas,tere, de încuviințare a executării s,i de executare aplica-bilă hotărârilor pronunțate într-un stat membru care nu are obli-gații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007. În cazul în careeste necesar, raportul este însoțit de propuneri de adaptare.

Articolul 75

Dispoziții tranzitorii

(1) Prezentul regulament se aplică numai în cazul acțiunilorjudiciare introduse, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiates,i actelor autentice întocmite ulterior datei de punere în aplicare aacestuia, sub rezerva alineatelor (2) s,i (3).

(2) Secțiunile 2 s,i 3 din capitolul IV se aplică:

(a) hotărârilor pronunțate în statele membre, înaintea datei deaplicare a prezentului regulament, pentru care recunoas,tereas,i încuviințarea executării sunt solicitate după această dată;

(b) hotărârilor pronunțate după data de aplicare a prezentuluiregulament, în funcție de procedurile demarate înainte deaceastă dată, în măsura în care aceste hotărâri decurg, înscopul recunoas,terii s,i executării, din domeniul de aplicare alRegulamentului (CE) nr. 44/2001.

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 continuă să se aplice proceduri-lor de recunoas,tere s,i executare în curs la data aplicării prezentu-lui regulament.

Primul s,i al doilea paragraf se aplică, mutatis mutandis, tranzacții-lor judiciare aprobate sau încheiate s,i actelor autentice întocmiteîn statele membre.

(3) Capitolul VII privind cooperarea între autorități centraleseaplică solicitărilor s,i cererilor primite de către autoritatea centralăîncepând cu data aplicării prezentului regulament.

Articolul 76


Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la datapublicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 2 alineatul (2), articolul 47 alineatul (3) s,i articolele 71,72 s,i 73 se aplică de la 18 septembrie 2010.

Cu excepția dispozițiilor menționate la al doilea paragraf, prezen-tul regulament se aplică de la 18 iunie 2011, cu condiția ca Pro-tocolul de la Haga din 2007 să fie aplicabil în Comunitate laaceastă dată. În caz contrar, prezentul regulament se aplică înce-pând cu data aplicării protocolului respectiv în Comunitate.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale s,i se aplică direct în statele mem-bre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2008.


M. BARNIER


259259

ANEXA I

EXTRAS DINTR-O HOTĂRÂRE/TRANZACȚIE JUDICIARĂ ÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DEÎNTREȚINERE CARE NU ESTE SUPUSĂ UNEI PROCEDURI DE RECUNOAS, TERE S, I DE ÎNCUVIINȚARE

A EXECUTĂRII

[Articolele 20 s,i 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de întreținere (1)).

IMPORTANT

Se eliberează de către instanța judecătorească de origine

Se eliberează numai dacă hotărârea sau tranzacția judiciară este executorie în statul membru de origine

A se menționa numai informațiile care sunt indicate în hotărârea sau în tranzacția judiciară sau care au fostaduse la cunos,tința instanței judecătores,ti de origine

1. Natura actului:

Hotărâre Tranzacție judiciară

Data s,i numărul de înregistrare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Hotărârea/tranzacția judiciară este recunoscută s, i este executorie într-un alt stat membru fără să fieposibil să se opună recunoas,terii acesteia s, i fără să fie necesară încuviințarea executării [articolele 17s, i 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009].

2. Instanța judecătorească de origine

2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2. Adresa:

2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.3. Statul membru

Belgia Bulgaria Republica Cehă Germania Estonia Irlanda GreciaSpania Franța Italia Cipru Letonia Lituania Luxemburg Ungaria MaltaȚările de Jos Austria Polonia Portugalia România Slovenia Slovacia FinlandaSuedia

2.3. Telefon/Fax:/Adresa electronică: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Reclamant(reclamanți) (*) (**)

3.1. Persoana A

3.1.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.(*) Dacă părțile nu sunt calificate în calitate de reclamant sau de pârât prin hotărârea/tranzacția judiciară, a se identifica părțile atât în calitate

de reclamant, cât s,i în calitate de pârât(**) Dacă hotărârea sau tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei reclamanți sau trei pârâți, a se adăuga o pagină suplimentară.


260260

3.1.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.4. Adresa:

3.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.4.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.5. A beneficiat

3.1.5.1. de asistență judiciară:

Da Nu

3.1.5.2. de o scutire de taxe s,i de cheltuieli:

Da Nu

3.1.5.3. de o procedură gratuită în fața unei autorități administrative enumerate în anexa X la Regulamentul (CE)nr. 4/2009:

Da Nu

3.2. Persoana B




3.2.4. Adresa:

3.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu


261261

3.3. Persoana C




3.3.4. Adresa:

3.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4. Pârât (pârâți) (*) (**)

4.1. Persoana A




4.1.4. Adresa:

4.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă părțile nu sunt calificate în calitate de reclamant sau de pârât prin hotărârea/tranzacția judiciară, a se identifica părțile atât în calitatede reclamant, cât s,i în calitate de pârât

(**) Dacă hotărârea sau tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei reclamanți sau trei pârâți, a se adăuga o pagină suplimentară.


262262

4.1.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4.2. Persoana B




4.2.4. Adresa:

4.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.2.4.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .,

4.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.2.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4.3. Persoana C





263263

4.3.4. Adresa:

4.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.3.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

5. Partea dispozitivă a hotărârii/tranzacției judiciare

5.1. Moneda

Euro (EUR) Leva bulgărească (BGN) Coroana cehă (CZK) Coroana estoniană (EEK)Forintul maghiar (HUF) Litasul lituanian (LTL) Latul leton (LVL) Zlotul polonez (PLN)Leul românesc (RON) Coroana suedeză (SEK) Alta (a se indica codul ISO): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2. Creanța de întreținere (*)

5.2.1. Creanța de întreținere A

5.2.1.1. Creanța de întreținere trebuie plătită

de către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (numele s,i prenumele)

către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . numele s,i prenumele persoanei căreia trebuie să i se verse suma în mod efectiv)

Persoana căreia i se datorează întreținerea:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (numele s,i prenumele)

5.2.1.2. Sumă plătibilă într-o singură rată

Dacă este cazul, perioada acoperită:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

[de la data (zz/ll/aaaa) la data (zz/ll/aaaa) sau până la eveniment]

Data scadenței: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă hotărârea/tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei creanțe de întreținere, a se adăuga o pagină suplimentară.


264264

5.2.1.3. Sumă plătibilă în mai multe rate

Data scadenței(zz/ll/aaaa) Suma

5.2.1.4. Sumă plătibilă periodic

O dată pe săptămână

O dată pe lună

Altele (precizați periodicitatea): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

Ziua/Data scadenței: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dacă este cazul, până la [data (zz/ll/aaaa) sau până la eveniment]: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dacă valoarea creanței de întreținere este indexată, vă rugăm să precizați modalitățile de calcul al acestei indexări:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Indexare aplicabilă începând cu data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

5.2.1.5. Sumă datorată cu titlu retroactiv

Perioada acoperită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [de la (zz/ll/aaaa) la (zz/ll/aaaa)]

Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Modalități de plată: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.1.6. Dobânzi (dacă sunt menționate în hotărârea/tranzacția judiciară)

Dacă pentru valoarea creanței de întreținere se calculează dobânzi, vă rugăm să precizați rata dobânzii: . . . . . . . . . .

Dobânda ar trebui să curgă de la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

5.2.1.7. Plăți în natură (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.1.8. Alte modalități de plată (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


265265

5.2.2. Creanța de întreținere B:


de către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)

către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (numele s,i prenumele persoanei căreia trebuie să i se verse suma în mod efectiv)


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Dacă este cazul, până la [data (zz/ll/aaaa) sau până la eveniment]: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dacă valoarea creanței de întreținere este indexată, vă rugăm să precizați modalitățile de calcul al acesteiindexări: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Perioada acoperită: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [de la (zz/ll/aaaa) la (zz/ll/aaaa)]

Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


266266





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.3. Creanța de întreținere C





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




267267

Dacă este cazul, până la [data (zz/ll/aaaa) sau până la eveniment]:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dacă valoarea creanței de întreținere este indexată, vă rugăm să precizați modalitățile de calcul al acestei indexări:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.3.8. Alte modalități de plată (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.3. Costuri s,i cheltuieli

Hotărârea/tranzacția judiciară prevede că

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)

trebuie să plătească suma de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)

În cazul adăugării de pagini suplimentare, numărul de pagini: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila instanței judecătores,ti de origine:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


268268

ANEXA II

EXTRAS DINTR-O HOTĂRÂRE/TRANZACȚIE JUDICIARĂ ÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DEÎNTREȚINERE SUPUSĂ UNEI PROCEDURI DE RECUNOAS, TERE S, I DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTĂRII

[articolul 28 s,i articolul 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008privind competența, legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de

întreținere (1)]

IMPORTANT

Se eliberează de către instanța judecătorească de origine

Se eliberează numai dacă hotărârea sau tranzacția judiciară este executorie în statul membru de origine

A se menționa numai informațiile care sunt indicate în hotărârea sau în tranzacția judiciară sau care au fostaduse la cunos,tința instanței judecătores,ti de origine

1. Natura actului

Hotărâre Tranzacție judiciară

Data s,i numărul de înregistrare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Instanța judecătorească de origine

2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2. Adresa:

2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




2.3. Telefon/Fax:/Adresa electronică: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Reclamant(reclamanți) (*) (**)

3.1. Persoana A



(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.(*) Dacă părțile nu sunt calificate în calitate de reclamant sau de pârât prin hotărârea/tranzacția judiciară, a se identifica părțile atât în calitate

de reclamant, cât s,i în calitate de pârât.(**) Dacă hotărârea sau tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei reclamanți sau trei pârâți, a se adăuga o pagină suplimentară.


269269


3.1.4. Adresa:

3.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

3.2. Persoana B




3.2.4. Adresa:

3.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu


270270

3.3. Persoana C




3.3.4. Adresa:

3.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4. Pârât (pârâți) (*) (**)

4.1. Persoana A




4.1.4. Adresa:

4.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă părțile nu sunt calificate în calitate de reclamant sau de pârât prin hotărârea/tranzacția judiciară, a se identifica părțile atât în calitatede reclamant, cât s,i în calitate de pârât.

(**) Dacă hotărârea sau tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei reclamanți sau trei pârâți, a se adăuga o pagină suplimentară.


271271

4.1.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4.2. Persoana B




4.2.4. Adresa:

4.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.2.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

4.3. Persoana C





272272

4.3.4. Adresa:

4.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.3.5. A beneficiat


Da Nu


Da Nu


Da Nu

5. Partea dispozitivă a hotărârii/tranzacției judiciare

5.1. Moneda

Euro (EUR) Leva bulgărească (BGN) Coroana cehă (CZK) Coroana estoniană (EEK)Forintul maghiar (HUF) Litasul lituanian (LTL) Latul leton (LVL) Zlotul polonez (PLN)Leul românesc (RON) Coroana suedeză (SEK) Alta (a se preciza codul ISO): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .







. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă hotărârea/tranzacția judiciară prives,te mai mult de trei creanțe de întreținere, a se adăuga o pagină suplimentară.


273273





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


274274

5.2.2. Creanța de întreținere B:





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


275275





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.3. Creanța de întreținere C:





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




276276


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.3. Costuri s,i cheltuieli

Hotărârea/tranzacția judiciară prevede că

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)


către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume).

În cazul adăugării de pagini suplimentare, numărul de pagini: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila instanței judecătores,ti de origine:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


277277

ANEXA III

EXTRAS DINTR-UN ACT AUTENTIC ÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DE ÎNTREȚINERE CARE NU ESTESUPUS UNEI PROCEDURI DE RECUNOAS, TERE S, I DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTĂRII

[Articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de întreținere (1)]

IMPORTANT

Se eliberează de către autoritatea competentă a statului membru de origine

Se eliberează numai dacă actul autentic este executoriu în statul membru de origine

A se menționa numai informațiile care sunt indicate în actul autentic sau care au fost aduse la cunos,tințaautorității competente

1. Data s, i numărul de înregistrare al actului autentic: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Actul autentic este recunoscut s, i este executoriu într-un alt stat membru fără să fie posibil să se opunărecunoas,terii acestuia s, i fără să fie necesară încuviințarea executării [articolul 48 din Regulamentul(CE) nr. 4/2009].

2. Natura actului autentic

2.1. Act întocmit sau înregistrat la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

Convenție încheiată sau autentificată la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

2.2. Autoritatea competentă:

2.2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Adresa:

2.2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.2.2.3. Statul membru


2.2.3. Telefon/Fax:/Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Creditor(i) (*)

3.1. Persoana A



(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creditori sau trei debitori, a se adăuga o pagină suplimentară.


278278


3.1.4. Adresa:

3.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2. Persoana B




3.2.4. Adresa:

3.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3. Persoana C




3.3.4. Adresa:

3.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Debitor(i) (*)

4.1. Persoana A




4.1.4. Adresa:

4.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creditori sau trei debitori, a se adăuga o pagină suplimentară.


279279

4.2. Persoana B




4.2.4. Adresa:

4.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.3. Persoana C




4.3.4. Adresa:

4.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Conținutul actului autentic

5.1. Moneda:

Euro (EUR) Leva bulgărească (BGN) Coroana cehă (CZK) Coroana estoniană (EEK)Forintul maghiar (HUF) Litasul lituanian (LTL) Latul leton (LVL) Zlotul polonez(PLN)Leul românesc (RON) Coroana suedeză (SEK) Alta (a se indica codul ISO): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .







. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creanțe de întreținere, a se adăuga o pagină suplimentară.


280280





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.1.6. Dobânzi (dacă sunt menționate în actul autentic)




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


281281

5.2.2. Creanța de întreținere B





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


282282





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .






. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




283283


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.3. Cheltuieli

Actul autentic prevede că

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



În cazul adăugării de pagini suplimentare, numărul de pagini: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmită la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila autorității competente:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


284284

ANEXA IV

EXTRAS DINTR-UN ACT AUTENTIC ÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DE ÎNTREȚINERE CARE NU ESTESUPUS UNEI PROCEDURI DE RECUNOAS, TERE S, I DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTĂRII

[Articolul 48 s,i articolul 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008privind competența, legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de

întreținere (1)]

IMPORTANT

Se eliberează de către autoritatea competentă a statului membru de origine

Se eliberează numai dacă actul autentic este executoriu în statul membru de origine

A se menționa numai informațiile care sunt indicate în actul autentic sau care au fost aduse la cunos,tințaautorității competente

1. Data s, i numărul de înregistrare al actului autentic: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Natura actului autentic

2.1. Act întocmit sau înregistrat la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

Convenție încheiată sau autentificată la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

2.2. Autoritatea competentă:

2.2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Adresa:

2.2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.2.2.3. Statul membru:


2.2.3. Telefon/Fax:/Adresa electronică: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Creditor(i) (*)

3.1. Persoana A

3.1.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creditori sau trei debitori, a se adăuga o pagină suplimentară.


285285


3.1.4. Adresa:

3.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2. Persoana B

3.2.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



3.2.4. Adresa:

3.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3. Persoana C




3.3.4. Adresa:

3.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Debitor(i) (*)

4.1. Persoana A

4.1.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



4.1.4. Adresa:

4.1.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.1.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creditori sau trei debitori, a se adăuga o pagină suplimentară.


286286

4.2. Persoana B




4.2.4. Adresa:

4.2.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.2.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4.3. Persoana C




4.3.4. Adresa:

4.3.4.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


4.3.4.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Conținutul actului autentic

5.1. Moneda:

Euro (EUR) Leva bulgărească (BGN) Coroana cehă (CZK) Coroana estoniană (EEK)Forintul maghiar (HUF) Litasul lituanian (LTL) Latul leton (LVL) Zlotul polonez (PLN)Leul românesc (RON) Coroana suedeză (SEK) Alta (a se preciza codul ISO): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .







. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă actul autentic prives,te mai mult de trei creanțe de întreținere, a se adăuga o pagină suplimentară.


287287





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


Dacă pentru valoarea creanței de întreținere se calculează dobânzi, vă rugăm să precizați rata dobânzii:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


288288

5.2.2. Creanța de întreținere B





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


289289





. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .






. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

[de la data (zz/ll/aaaa) la data (zz/ll/aaaa) până la eveniment]


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .





O dată pe lună


Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




290290


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




Suma: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




5.2.3.7. Plăți în natură (precizați):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.3. Cheltuieli

Actul autentic prevede că

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume)



În cazul adăugării de pagini suplimentare, numărul de pagini: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmită la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila autorității competente:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


291291

ANEXA V

CERERE DE MĂSURI SPECIFICE

[articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de întreținere (1)]

PARTEA A: A se completa de către autoritatea centrală solicitantă

1. Autoritatea centrală solicitantă

1.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2. Adresa:

1.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




1.3. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.4. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.5. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.6. Numărul de înregistrare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.7. Persoana însărcinată cu urmărirea cererii:


1.7.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.7.3. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Autoritatea centrală solicitată

2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2. Adresa:

2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.


292292

3. Cerere

3.1. Măsura specifică solicitată vizează:

3.1.1. contribuirea la localizarea debitorului sau a creditorului (a se vedea punctele 3.3. s,i 3.4.)

3.1.2. facilitarea căutării de informații privind veniturile sau bunurile debitorului sau ale creditorului (a se vedea punc-tele 3.3. s,i 3.4.)

3.1.3. facilitarea obținerii de probe scrise sau de altă natură

3.1.4. Obținerea de asistență pentru stabilirea filiației

3.1.5. Inițierea sau facilitarea intentării de acțiuni în vederea obținerii unei măsuri necesare s,i asigurătorii de naturăteritorială

3.1.6. Facilitarea notificării s,i comunicării unui act

3.2. Motivul cererii

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3. Informațiile solicitate vizează:

3.3.1. următorul debitor

3.3.1.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.1.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.1.3. Ultima adresă cunoscută: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.1.4. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.1.5. Orice alte informații care ar putea fi utile (**):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.2. următorul creditor

3.3.2.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.2.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.2.3. : Ultima adresă cunoscută . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.2.4. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.3.2.5. Orice alte informații care ar putea fi utile (**):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă aceste date sunt disponibile.(**) De exemplu, numele unui angajator anterior, numele s,i adresele unor membri ai familiei, informații cu privire la un vehicul sau un imobil

al cărui proprietar este persoana în cauză.


293293

3.4. Informații solicitate

3.4.1. Adresa actuală a debitorului/creditorului

3.4.2. Veniturile debitorului/creditorului

3.4.3. Patrimoniul debitorului/creditorului, inclusiv localizarea bunurilor debitorului/creditorului

Creditorul a prezentat o copie a unei hotărâri, a unei tranzacții judiciare sau a unui act autentic de executat,însoțită, după caz, de formularul corespunzător

Da Nu

Îns,tiințarea persoanei vizate de culegerea informațiilor riscă să aducă atingere recuperării efective a cre-anței de întreținere [articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009].

Întocmită la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitantă:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PARTEA B: A se completa de către autoritatea centrală solicitată

4. Numărul de înregistrare al autorității centrale solicitate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Persoana însărcinată cu urmărirea cererii:

5.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.3. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.4. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. Măsurile luate s, i rezultate obținute

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


294294

7. Informațiile obținute:

7.1. Fără a se recurge la articolele 61, 62 s,i 63 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009:

7.1.1. Adresa debitorului/creditorului:

Nu Da (precizați):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.1.2. Veniturile debitorului/creditorului:

Nu Da (precizați)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.1.3. Bunurile debitorului/creditorului:

Nu Da (precizați)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.2. În aplicarea articolelor 61, 62 s,i 63 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009:

7.2.1. Adresa debitorului/creditorului:

Nu Da (precizați):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.2.2. Existența veniturilor debitorului:

Nu Da

7.2.3. Existența unor bunuri ale debitorului:

Nu Da

IMPORTANT

[în cazul în care se aplică articolele 61, 62 s, i 63 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009]

Cu excepția informațiilor referitoare la existența efectivă a unei adrese, a unor venituri sau a unui patrimoniuîn statul membru solicitat, informațiile menționate la articolul 61 alineatul (1) nu pot fi comunicate persoaneicare a sesizat autoritatea centrală solicitantă, sub rezerva aplicării regulilor de procedură în fața unei instanțe[articolul 62 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 4/2009].


295295

8. Imposibilitatea comunicării informațiilor solicitate

Autoritatea centrală solicitată nu este în măsură să furnizeze informațiile solicitate din motivele următoare:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Întocmită la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitată:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


296296

ANEXA VI

FORMULAR DE CERERE DE RECUNOAS, TERE, DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTĂRII SAU EXECUTAREA UNEI HOTĂRÂRI ÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DE ÎNTREȚINERE

[articolele 56 s,i 57 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de întreținere (1)]


1. Cererea

Cerere de recunoas,tere sau de recunoas,tere s,i de încuviințare a executării unei hotărâri [articolul 56 ali-neatul (1) litera (a)]

Cerere de recunoas,tere a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (2) litera (a)]

Cerere de executare a unei hotărâri pronunțate sau recunoscute într-un stat membru solicitat [articolul 56alineatul (1) litera (b)]


2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2. Adresa:

2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


Belgia Bulgaria Republica Cehă Germania Estonia Irlanda GreciaSpania Franța Italia Cipru Letonia Lituania Luxemburg Ungaria MaltaȚările de Jos Austria Poloni Portugalia România Slovenia Slovacia FinlandaSuedia

2.3. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.4. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.5. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.6. Numărul de înregistrare al cererii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cerere de analizat împreună cu cererea/cererile cu numărul (numerele) de înregistrare următor/următoare: . . .


2.7.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.7.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.7.3. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.


297297


3.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2. Adresa:

3.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




4. Documente anexate (*) la solicitare în cazul unei hotărâri pronunțate într-un stat membru

O copie a hotărârii/tranzacției judiciare/actului autentic

Un extras al hotărârii//tranzacției judiciare/actului autentic prin intermediul formularului prevăzut înanexa I, anexa II, anexa III sau anexa IV

O transcriere sau o traducere a conținutului formularului prevăzut în anexa I, anexa II, anexa III sauanexa IV

O copie a hotărârii privind încuviințarea executării

Un document care stabiles,te valoarea restanțelor s,i indică data la care a fost efectuat calculul

Un document care stabiles,te în ce măsură reclamantul a beneficiat de asistență judiciară sau de o scutirede taxe s,i cheltuieli

Un document care stabiles,te că solicitantul a beneficiat de o procedură gratuită în fața unei autoritățiadministrative în statul membru de origine s,i că a îndeplinit condițiile economice pentru a putea beneficiade asistență judiciară sau de o scutire de taxe s,i cheltuieli.

Un document care stabiles,te dreptul organismului public de a solicita rambursarea prestațiilor furnizatecreditorului s,i care justifică plata prestațiilor respective

Altul (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Documente anexate (*) la solicitare în cazul unei hotărâri pronunțate într-un stat terț

Textul complet al hotărârii

Rezumatul sau extrasul hotărârii stabilit de către autoritatea competentă din statul de origine

Un document care stabiles,te că hotărârea este executorie în statul de origine s,i, în cazul unei decizii a uneiautorități administrative, un document care să certifice că cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (3)din Convenția de la Haga din 2007 sunt îndeplinite

(*) Rubricile pertinente trebuie bifate s,i documentele numerotate în ordinea anexării acestora.


298298

Dacă pârâtul nu s-a înfățis,at s,i nici nu a fost reprezentat în fața instanței în statul de origine, un documentsau documente care să ateste, după caz, că pârâtul a fost îns,tiințat în mod corespunzător cu privire la pro-cedură s,i a avut posibilitatea să se facă auzit, sau că acesta a fost îns,tiințat în mod corespunzător cu privirela hotărâre s,i a avut posibilitatea să o conteste sau să facă apel în fapt s,i în drept

Un document care stabiles,te valoarea restanțelor s,i indică data la care a fost efectuat calculul

Un document care cuprinde informațiile care sunt utile pentru efectuarea calculelor adecvate în cazul uneihotărâri care prevede indexare automată

Un document care stabiles,te în ce măsură reclamantul a beneficiat de asistență judiciară gratuită în statulde origine

Altele (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Numărul total de documente anexate la formularul de cerere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Data: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitantă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PARTEA B: A se completa de către solicitant, sau, dacă este cazul, de către persoana/autoritatea autorizată înstatul membru solicitant să completeze formularul în numele solicitantului

6. Cererea

6.1. Cerere de recunoas,tere sau de recunoas,tere s,i de încuviințare a executării unei hotărâri

Cererea se depune în temeiul:

6.1.1. Capitolul V secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009

6.1.2. Convenția de la Haga din 2007

6.1.2.1. Indicați baza de recunoas,tere s,i de executare în temeiul articolului 20 din Convenția de la Haga din 2007: . . .

6.1.2.2. Pârâtul s-a înfățis,at sau a fost reprezentat în fața instanței în statul de origine:

Da Nu

6.1.3. Legislația națională a statului membru solicitat

6.1.4. Altul (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.2. Cerere de executare a unei hotărâri pronunțate sau recunoscute în statul membru solicitat


299299

7. Hotărâre

7.1. Data s,i numărul de înregistrare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.2. Numele instanței judecătores,ti de origine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. Reclamant

8.1. Persoana fizică:


8.1.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.4. Cetățenia: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.5. Profesia: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.6. Starea civilă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.7. Adresa:

8.1.7.1. Aflat (ă) în îngrijirea: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (numele s,i prenumele) (**)

8.1.7.2. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.7.3. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



8.1.8. Telefon/Fax:/Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.1.9. A beneficiat:


Da Nu


Da Nu

8.1.9.3. de o procedură gratuită în fața unei autorități administrative enumerate în anexa IX la Regulamentul (CE)nr. 4/2009:

Da Nu

8.1.10. Dacă este cazul, numele, prenumele s,i coordonatele reprezentantului solicitantului (avocat…): . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) În cazul în care această informație este disponibilă.(**) În caz de violențe familiale [a se vedea articolul 57 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009].


300300

8.2. Instituția publică:

8.2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.2. Adresa:

8.2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.2.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



8.2.3. Telefon/Fax:/Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.4. Numele s,i prenumele persoanei care reprezintă instituția în fața justiției (*):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.5. Persoana însărcinată cu urmărirea cererii:

8.2.5.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.5.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.5.3. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.2.5.4. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Pârât

9.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.4. Cetățenia (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.5. Profesia (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.6. Starea civilă (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.7. Adresa (**):

9.7.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




10. Orice altă informație care poate ajuta la localizarea pârâtului:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) În cazul în care această informație este relevantă(**) Dacă aceste date sunt disponibile.


301301

11. Persoana (persoanele) pentru care este solicitată sau căreia i se datorează întreținerea (*)

11.1. Persoana este aceeas,i cu reclamantul identificat la punctul 8


11.3. Reclamantul Pârâtul

este reprezentantul legal (**) care apără interesele persoanei (persoanelor) următoare:

11.3.1. Persoana A

11.3.1.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.1.2. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.1.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.1.4. Cetățenia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.1.5. Profesia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.1.6. Starea civilă (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.2. Persoana B




11.3.2.4. Cetățenia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.2.5. Profesia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.2.6. Starea civilă (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.3. Persoana C




11.3.3.4. Cetățenia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.3.5. Profesia (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3.3.6. Starea civilă (***): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12. Debitorul




este reprezentantul legal (**) care apără interesele persoanei următoare:


(*) Dacă există mai mult de trei persoane, a se adăuga o pagină suplimentară.(**) De exemplu, persoana care exercită răspunderea părintească sau tutorele unui major protejat.(***) Dacă aceste date sunt disponibile s,i/sau relevante.


302302


12.3.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.3.4. Cetățenia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.3.5. Profesia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.3.6. Starea civilă (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13. Informații privind plata dacă cererea este formulată de către creditor

13.1. Plata pe cale electronică

13.1.1. Numele băncii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.1.2. Codul BIC sau alt cod bancar pertinent: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.1.3. Titularul contului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.1.4. Numărul internațional al contului bancar (IBAN): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.2. Plată cu cec

13.2.1. Cec emis în numele lui: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.2.2. Beneficiarul cecului


13.2.2.2. Adresa:

13.2.2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.2.2.2.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13.2.2.2.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

14. Informații suplimentare (atunci când este cazul):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Data: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura solicitantului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .s, i/sau, dacă este cazul:Numele s, i semnătura persoanei/autorității autorizate în statul membru solicitant să completeze formularul înnumele solicitantului:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă aceste date sunt disponibile.


303303

ANEXA VII

FORMULAR DE CERERE ÎN VEDEREA OBȚINERII SAU A MODIFICĂRII UNEI HOTĂRÂRI JUDICIAREÎN MATERIE DE OBLIGAȚII DE ÎNTREȚINERE

[articolul 56 s,i 57 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de întreținere (1)]


1. Cererea

Cerere de obținere a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (1) litera (c)]

Cerere de obținere a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (1) litera (d)]

Cerere de modificare a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (1) litera (e)]

Cerere de modificare a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (1) litera (f)]

Cerere de modificare a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (2) litera (b)]

Cerere de modificare a unei hotărâri [articolul 56 alineatul (2) litera (c)]


2.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2. Adresa:

2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




2.3. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.4. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.5. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.6. Numărul de înregistrare al cererii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cerere de analizat împreună cu cererea/cererile cu numărul (numerele) de înregistrare următor/următoare: . . .


2.7.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.7.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.7.3. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.


304304


3.1. Numele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.2. Adresa:

3.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




4. Documente anexate (*) cererii, atunci când este cazul

Hotărârea statului membru solicitat de refuzare a recunoas,terii sau a încuviințării executării

Copie a hotărârii de modificare

Extras al hotărârii de modificare

Document(e) care justifică o modificare a veniturilor sau orice altă modificare de circumstanțe

Certificat(e) de nas,tere sau echivalent al acestuia

Recunoas,terea filiației de către debitor

Document(e) care certifică filiația biologică

Decizia unei autorități competente cu privire la filiație

Rezultatele testelor genetice

Certificat de adopție

Certificat de căsătorie sau de relație echivalentă

Document care certifică data divorțului/separării

Document(e) care certifică res,edința comună a părților

Certificat(e) de s,colaritate

Document(e) care certifică situația financiară


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Numărul total de documente anexate la formularul de cerere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Data: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura s, i/sau s,tampila funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitantă:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Rubricile pertinente trebuie bifate s,i documentele numerotate în ordinea anexării acestora.


305305

PARTEA B: A se completa de către solicitant, sau, dacă este cazul, de către persoana/autoritatea autorizată înstatul membru solicitant să completeze formularul în numele solicitantului

5. Cererea

5.1. Cerere de obținere a unei hotărâri

5.1.1. Filiația nu este stabilită

5.1.2. Nu există nicio hotărâre

5.1.3. Recunoas,terea s,i încuviințarea executării unei hotărâri existente nu sunt posibile

5.1.4. Suma solicitată:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2. Cerere de modificare a unei hotărâri

5.2.1. Hotărârea a fost pronunțată într-un stat membru solicitat

5.2.2. Hotărârea a fost pronunțată într-un stat care este altul decât statul membru solicitat

5.2.3. Data (zz/ll/aaaa) s,i numărul de înregistrare al hotărârii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.4. Numele instanței judecătores,ti de origine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5.2.5. Modificări de circumstanță intervenite:

Modificări ale veniturilor:

a persoanei/persoanelor pentru care este solicitată sau căreia i se datorează întreținerea

a persoanei care îs,i asumă cu titlu principal îngrijirea persoanei/persoanelor pentru care este solicitată saucăreia/cărora i/li se datorează întreținerea

a debitorului

Modificări ale cheltuielilor s,i taxelor:

a persoanei (persoanelor) pentru care este solicitată sau căreia i se datorează întreținerea


a debitorului

Modificarea situației copilului (copiilor)

Modificarea stării civile:

a persoanei (persoanelor) pentru care este solicitată sau căreia i se datorează întreținerea


a debitorului


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


306306

5.2.6. Modificare (modificări) solicitată (solicitate):

Cres,terea prestației de întreținere (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scăderea prestației de întreținere (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Modificarea frecvenței plăților (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Modificarea modalităților de plată (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Modificarea naturii plăților (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Încetarea obligației de întreținere (precizați): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. Reclamant

6.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.2. Adresa:

6.2.1. Aflat (ă) în îngrijirea: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (nume s,i prenume) (*)

6.2.2. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




6.3. Telefon/Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.4. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.5. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.6. Cetățenia: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.7. Profesia: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.8. Starea civilă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6.9. Dacă este cazul, numele, prenumele s,i coordonatele reprezentantului solicitantului (avocat…):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) În caz de violențe familiale [a se vedea articolul 57 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009].(**) Dacă aceste date sunt disponibile.


307307

7. Pârât

7.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.2. Adresa (*):

7.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




7.3. Data (zz/ll/aaaa) s,i locul nas,terii (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.4. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.5. Cetățenia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.6. Profesia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7.7. Starea civilă (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. Orice altă informație care poate ajuta la localizarea pârâtului:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Persoana (persoanele) pentru care este solicitată sau căreia i se datorează întreținerea (**)




este reprezentantul legal (***) care apără interesele persoanei (persoanelor) următoare:

9.3.1. Persoana A



9.3.1.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (****): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă aceste date sunt disponibile.(**) Dacă există mai mult de trei persoane, a se adăuga o pagină suplimentară.(***) De exemplu, persoana care exercită răspunderea părintească sau tutorele unui major protejat.(****) Dacă aceste date sunt disponibile s,i/sau relevante.


308308

9.3.1.4. Cetățenia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.1.5. Profesia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.1.6. Starea civilă (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.1.7. Întreținere care decurge dintr-o relație:

De filiație (precizați gradul de rudenie): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De căsătorie

Similară căsătoriei

De alianță (precizați gradul de alianță): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


9.3.2. Persoana B

9.3.2.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


9.3.2.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.2.4. Cetățenia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.2.5. Profesia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.2.6. Starea civilă (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .



De căsătorie




9.3.3. Persoana C



9.3.3.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.3.4. Cetățenia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.3.5. Profesia (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9.3.3.6. Starea civilă (*): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) Dacă aceste date sunt disponibile s,i/sau relevante.


309309



De căsătorie




10. Debitorul




este reprezentantul legal (*) care apără interesele persoanei următoare:



10.3.3. Codul numeric personal sau numărul de securitate socială (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10.3.4. Cetățenia (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10.3.5. Profesia (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10.3.6. Starea civilă (**): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10.3.7. Întreținere care decurge dintr-o relație:


De căsătorie




11. Informații privind situația financiară a persoanelor vizate de cerere (a se indica numai informațiile rele-vante în vederea obținerii sau a modificării unei hotărâri)

11.1. Moneda

Euro (EUR) Leva bulgărească (BGN) Coroana cehă (CZK) Coroana estoniană (EEK)Forintul maghiar (HUF) Litasul lituanian (LTL) Latul leton (LVL) Zlotul polonez (PLN)Leul românesc (RON) Coroana suedeză (SEK) Alta (a se preciza codul ISO): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(*) De exemplu, persoana care exercită răspunderea părintească sau tutorele unui major protejat.(**) Dacă aceste date sunt disponibile.


310310

11.2. Persoana (persoanele) pentru care este solicitată sau căreia (cărora) i (li) se datorează întreținerea s,i persoana care îs,i asumăcu titlu principal îngrijirea acestei (acestor) persoane

11.2.1. Venituri brute

bază lunară

bază anuală

Persoana care îs,iasumă cu titlu

principal îngrijireapersoanei (persoa-nelor) pentru careeste solicitată sau

căreia (cărora) i (li)se datorează între-

ținerea

Soțul (soția) saupartenerul actual al

persoanei care îs,iasumă cu titlu



ținerea

Persoana pentrucare este solicitată

sau căreia i sedatorează întreține-

rea (persoana A)



rea (persoana B)


sau căreia i sedatorează întreți-

nerea (persoana C)

Salarii (inclusiv avantajele înnatură), pensii de vârstă, de invali-ditate s,i alimentare, rente, renteviagere, alocații de s,omaj

Venituri din munca neremunerată

Venituri din valori/capitalurimobile/venituri imobiliare

Alte surse de venituri

TOTAL

11.2.2. Cheltuieli s,i taxe

bază lunară

bază anuală

Persoana care îs,iasumă cu titlu



ținerea

Soțul (soția) saupartenerul actual al

persoanei care îs,iasumă cu titlu



ținerea



rea (persoana A)



rea (persoana B)


sau căreia i sedatorează întreți-

nerea (persoana C)

Taxe s,i impozite

Prime de asigurare, cotizațiisociale s,i profesionale obligatorii

Chirie/cheltuieli de coproprietate,rambursarea împrumuturilor imo-biliare

Cheltuieli pentru hrană s,i îmbră-căminte

Cheltuieli medicale

Pensii alimentare vărsate unei per-soane terțe în temeiul unei obliga-ții juridice s,i/sau cheltuieli pentrupersoane aflate în întreținere carenu sunt vizate de cerere

Cheltuieli s,colare ale copiilor

Rambursarea împrumuturilorpentru bunuri mobile, alte datorii

Alte cheltuieli

TOTAL


311311

11.2.3. Alte elemente patrimoniale

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11.3. Debitorul

11.3.1. Venituri brute

bază lunară

bază anuală

Debitorul Soț/ie sau partener(ă) al (a)debitorului

Salarii (inclusiv avantajele în natură), pensii de vârstă, deinvaliditate s,i alimentare, rente, rente viagere, alocații des,omaj

Venituri din munca neremunerată

Venituri din valori/capitaluri mobile/venituri imobiliare

Alte surse de venituri

TOTAL

11.3.2. Cheltuieli s,i taxe

bază lunară

bază anuală

Debitorul Soț/ie sau partener(ă) al (a) debitoru-lui

Taxe s,i impozite

Prime de asigurare, cotizații sociale s,i profesionale obligato-rii

Chirie/cheltuieli de coproprietate, rambursarea împrumu-turilor imobiliare

Cheltuieli pentru hrană s,i îmbrăcăminte

Cheltuieli medicale

Pensii alimentare vărsate unei persoane terțe în temeiulunei obligații juridice s,i/sau cheltuieli pentru persoaneaflate în întreținere care nu sunt vizate de cerere

Cheltuieli s,colare ale copiilor

Rambursarea împrumuturilor pentru bunuri mobile, altedatorii

Alte cheltuieli

TOTAL

11.3.3. Alte elemente patrimoniale

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


312312

12. Informații privind plata dacă cererea este formulată de către creditor

12.1. Plata pe cale electronică

12.1.1. Numele băncii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.1.2. Codul BIC sau alt cod bancar pertinent: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.1.3. Titularul contului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.1.4. Numărul internaționale al contului bancar (IBAN): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.2. Plată cu cec

12.2.1. Cec emis în numele lui: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.2.2. Beneficiarul cecului

12.2.2.1. Nume s,i prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.2.2.2. Adresa:

12.2.2.2.1. Strada s,i nr./CP: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.2.2.2.2. Localitatea s,i codul pos,tal: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12.2.2.2.3. Țara: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13. Informații suplimentare (atunci când este cazul):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Data: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Semnătura solicitantului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .s, i/sau, dacă este cazul:Numele s, i semnătura persoanei/autorității autorizate în statul membru solicitant să completeze formularul înnumele solicitantului:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


313313

ANEXA VIII

CONFIRMARE DE PRIMIRE A UNEI CERERI

[articolul 58 alineatul(3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privindcompetența, legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de

întreținere (1)]

Prezenta confirmare de primire trebuie trimisă în termen de 30 de zile de la primirea cererii.


1.1. Numărul de înregistrare al autorității centrale solicitante: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2. Numele s,i prenumele persoanei însărcinate cu urmărirea cererii:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.1. Numărul de înregistrare al autorității centrale solicitate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.2.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.3. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.4. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Data primirii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)

4. Primele demersuri care au fost sau vor fi făcute pentru a soluționa cererea

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Documente sau informații suplimentare necesare (precizați)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un raport privind evoluția cererii va urma în termen de 60 de zile.

Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Numele s, i semnătura funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitată:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.


314314

ANEXA IX

AVIZ DE REFUZ SAU DE ÎNCETARE A SOLUȚIONĂRII UNEI CERERI

[articolul 58 alineatele(8) s,i (9) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privindcompetența, legea aplicabilă, recunoas,terea s,i executarea hotărârilor s,i cooperarea în materie de obligații de

întreținere (1)]


1.1. Numărul de înregistrare al autorității centrale solicitante: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2. Numele s,i prenumele persoanei însărcinate cu urmărirea cererii:

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.1. Numărul de înregistrare al autorității centrale solicitate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


2.2.1. Numele s,i prenumele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.2. Nr. telefon: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.3. Nr. fax: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2.4. Adresa de e-mail: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Autoritatea centrală solicitată refuză să soluționeze cererea întrucât este evident că nu sunt îndeplinitecondițiile necesare

Motive (precizați):

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Autoritatea centrală solicitată încetează să soluționeze cererea întrucât autoritatea centrală solicitantănu a furnizat documentele sau informațiile suplimentare solicitate de către autoritatea centrală solici-tată în termen de 90 de zile sau într-un termen mai îndelungat precizat de autoritatea centrală solicitată

Întocmit la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . la data de: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (zz/ll/aaaa)Numele s, i semnătura funcționarului autorizat de autoritatea centrală solicitată:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.


315315

ANEXA X

Autoritățile administrative la care se face referire la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 sunturmătoarele:


316316

ANEXA XI

Autoritățile competente menționate la articolul 47 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 sunt următoarele:


317317

318318

319

5

Furnizarea de documente

320320

5a

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare

în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea

Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului

322322

REGULAMENTUL (CE) NR. 1393/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN S, I AL CONSILIULUI

din 13 noiembrie 2007

privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare s, i extrajudiciare în materiecivilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) s, i abrogarea Regulamentului (CE)

nr. 1348/2000 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN S, I CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) s,i articolul 67 alineatul (5) a doualiniuță,


având în vedere avizul Comitetului Economic s, i SocialEuropean (1),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251din tratat (2),

întrucât:

(1) Uniunea s,i-a stabilit obiectivul de a menține s,i dezvoltaUniunea drept un spațiu de libertate, securitate s,i justiție,în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoane-lor. Pentru realizarea acestui spațiu, Comunitatea adoptă,printre altele, măsurile care țin de domeniul cooperăriijudiciare în materie civilă, necesare bunei funcționări a pie-ței interne.

(2) Buna funcționare a pieței interne impune necesitatea de aîmbunătăți s,i accelera transmiterea între statele membre aactelor judiciare s, i extrajudiciare în materie civilă saucomercială, în scopul notificării sau al comunicării.

(3) Consiliul, printr-un act din 26 mai 1997 (3), a redactat oconvenție privind notificarea sau comunicarea în statelemembre ale Uniunii Europene a actelor judiciare s,i extra-judiciare în materie civilă sau comercială s,i a recomandatadoptarea acesteia de către statele membre în conformitatecu normele constituționale ale acestora. Această convențienu a intrat în vigoare. Este necesar să se asigure continui-tatea rezultatelor obținute în cadrul negocierilor pentruîncheierea convenției.

(4) La 29 mai 2000, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE)nr. 1348/2000 privind notificarea sau comunicarea înstatele membre a actelor judiciare s,i extrajudiciare în mate-rie civilă sau comercială (4). Conținutul respectivului regu-lament are la bază, în mod substanțial, textul convenției.

(5) La 1 octombrie 2004, Comisia a adoptat un raport referi-tor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Con-cluziile raportului arată că aplicarea Regulamentului (CE)nr. 1348/2000 a dus, în general, de la intrarea în vigoare aacestuia, în 2001, la îmbunătățirea s,i accelerarea transmi-terii s, i a notificării sau a comunicării actelor între statelemembre, însă, cu toate acestea, aplicarea unor dispoziții nueste pe deplin satisfăcătoare.

(6) Eficiența s,i celeritatea procedurilor judiciare în materiecivilă necesită transmiterea actelor judiciare s, i extrajudi-ciare în mod direct s,i prin mijloace rapide între autoritățilelocale desemnate de statele membre. Statele membre îs,i potarăta intenția de a desemna doar o singură autoritate detransmitere sau de primire sau o autoritate care să îndepli-nească ambele funcții pe durata unei perioade de cinci ani.Acest mandat poate fi însă reînnoit din cinci în cinci ani.

(7) Rapiditatea transmiterii justifică utilizarea tuturor mijloa-celor corespunzătoare, cu respectarea anumitor condițiiprivind lizibilitatea s,i fidelitatea actului primit. Securitateatransmiterii impune ca actul ce urmează a fi transmis să fieînsoțit de un formular tip, care se completează în limba ofi-cială sau în una dintre limbile oficiale ale locului unde serealizează notificarea sau comunicarea, sau într-o altălimbă acceptată de către statul membru în cauză.

(8) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul noti-ficării sau al comunicării unui act către reprezentantulautorizat al unei părți în statul membru în care se desfă-s,oară procedura, indiferent de locul de res,edință al aceleipărți.

(9) Notificarea sau comunicarea unui document ar trebui efec-tuată cât mai curând posibil s,i, în orice caz, în termen de olună de la primirea de către agenția de primire.

(10) Pentru a asigura eficiența prezentului regulament, posibi-litatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor artrebui să se limiteze la situații excepționale.

(11) Pentru a facilita transmiterea s,i notificarea sau comunica-rea actelor între statele membre, ar trebui să fie utilizateformularele tip prevăzute în anexele la prezentulregulament.

(1) JO C 88, 11.4.2006, p. 7.(2) Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2006 (JO C 303 E,

13.12.2006, p. 69). Poziția comună a Consiliului din 28 iunie 2007(JO C 193 E, 21.8.2007, p. 13) s,i Poziția Parlamentului European din24 octombrie 2007.

(3) JO C 261, 27.8.1997, p. 1. La aceeas,i dată la care convenția era redac-tată, Consiliul a luat act de raportul explicativ privind convenția, careeste prevăzut la pagina 26 din Jurnalul Oficial menționat anterior. (4) JO L 160, 30.6.2000, p. 37.


323323

(12) Agenția de primire trebuie să informeze destinatarul înscris, folosind un formular tip, asupra faptului că are posi-bilitatea de a refuza primirea actului notificat sau comuni-cat în momentul notificării sau al comunicării acestuia saureturnând actul agenției de primire, în termen de o săptă-mână, în cazul în care acesta nu este redactat într-o limbăpe care destinatarul o înțelege sau în limba oficială sau unadintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comuni-care. Această regulă ar trebui să se aplice s,i în cazul noti-ficării sau al comunicării ulterioare după ce destinataruls,i-a exercitat dreptul său de refuz. Aceste reguli de refuz artrebui să se aplice s,i în cazul notificării sau al comunicăriiprin intermediul agenților diplomatici sau consulari, prinintermediul serviciilor de curierat sau prin remitere. Ar tre-bui să se prevadă posibilitatea înlocuirii notificării sau acomunicării unui act cu notificarea sau comunicarea cătredestinatar a unei traduceri a actului.

(13) Rapiditatea transmiterii justifică notificarea sau comunica-rea actelor în termen de câteva zile de la primirea actului.Cu toate acestea, în cazul în care notificarea sau comuni-carea nu s-a realizat în termen de o lună, agenția de pri-mire trebuie să informeze agenția de transmitere. Expirareaacestui termen nu implică returnarea cererii către agențiade transmitere, în cazul în care este evident că notificareasau comunicarea se poate realiza într-un termen rezonabil.

(14) Agenția de primire ar trebui să ia în continuare toatemăsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actu-lui s,i în cazurile în care acest lucru nu a fost posibil în ter-men de o lună, de exemplu, pentru că pârâtul nu s-a aflatla domiciliu, fiind în vacanță sau în deplasare de la locul demuncă. Cu toate acestea, pentru a se evita ca agenția de pri-mire să aibă pe termen nelimitat obligația de a lua măsu-rile necesare pentru notificarea sau comunicarea unui act,agenția de transmitere ar trebui să poată preciza în formu-larul tip un termen ulterior căruia notificarea sau comuni-carea nu mai este necesară.

(15) Date fiind diferențele dintre statele membre în ceea ce pri-ves,te normele de procedură, data luată efectiv în conside-rare în scopul notificării sau al comunicării variază înfuncție de statul membru în cauză. În aceste condiții s,iținând seama de dificultățile care pot surveni, prezentulregulament ar trebui să prevadă un sistem prin care legis-lația din statul membru de primire să fie cea care stabiles,tedata notificării sau a comunicării. Cu toate acestea, în cazulîn care, în conformitate cu legislația unui stat membru, unact trebuie notificat sau comunicat într-un termen deter-minat, data luată în considerare, în ceea ce prives,te recla-mantul, ar trebui să fie cea stabilită de legislația acelui statmembru. Acest sistem al datei duble există numai într-unnumăr restrâns de state membre. Statele membre în careacest sistem se aplică ar trebui să comunice acest lucruComisiei, care ar trebui să publice aceste informații în Jur-nalul Oficial al Uniunii Europene s,i le pune la dispoziție prinRețeaua Judiciară Europeană în materie civilă s, i comer-cială instituită prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (1).

(16) Pentru facilitarea accesului la justiție, costurile ocazionatede angajarea unui funcționar judiciar sau a unei persoanecompetente, în conformitate cu legislația statului membrude primire, trebuie să corespundă unei taxe unice s, i fixe,stabilit în prealabil de acel stat membru, cu respectareaprincipiilor proporționalității s,i nediscriminării. Cerințaunei taxe unice fixe nu împiedică posibilitatea pentrustatele membre de a stabili diferite taxe pentru diferitetipuri de servicii, în măsura în care aceste principii suntrespectate.

(17) Fiecare stat membru ar trebui să poată efectua notificareasau comunicarea actelor către persoane rezidente în alt statmembru direct prin intermediul serviciilor de curierat, prinscrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echi-valentul acesteia.

(18) Orice persoană care are un interes într-o cauză ar trebui săpoată efectua notificarea sau comunicarea documentelordirect prin intermediul funcționarilor judiciari, al autorită-ților sau al altor persoane competente din statul membrude primire, în cazul în care o astfel de notificare sau comu-nicare directă este permisă în conformitate cu legislațiaacelui stat membru.

(19) Comisia ar trebui să elaboreze un manual care să cuprindăinformațiile relevante pentru aplicarea corespunzătoare aprezentului regulament, manual care ar trebui să fie pus ladispoziție prin Rețeaua Judiciară Europeană în materiecivilă s,i comercială. Comisia s,i statele membre ar trebui săia toate măsurile pentru a se asigura că aceste informațiisunt actualizate s,i complete, în special în ceea ce prives,tedatele de contact ale agențiilor de primire s,i ale agențiilorde transmitere.

(20) Pentru calcularea termenelor stabilite prin prezentul regu-lament ar trebui să se aplice dispozițiile Regulamentului(CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, date-lor s,i expirării termenelor (2).

(21) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentuluiregulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Deci-zia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de sta-bilire a normelor privind exercitarea competențelor deexecutare conferite Comisiei (3).

(22) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adoptemasurile necesare pentru actualizarea sau efectuarea modi-ficărilor tehnice ale formularelor tip prevăzute în anexe.Întrucât măsurile respective au un domeniu general de apli-care s,i sunt destinate să modifice/elimine elemente neesen-țiale ale prezentului regulament, acestea trebuie să fieadoptate în conformitate cu procedura de reglementare cucontrol prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(1) JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

(2) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.(3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia

2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).


324324

(23) Dispozițiile prezentului regulament prevalează asupra pre-vederilor din acordurile sau înțelegerile bilaterale sau mul-tilaterale cu acelas,i domeniu de aplicare, încheiate de statelemembre, s,i, în special, Protocolul anexat la Convenția de laBruxelles din 27 septembrie 1968 (1) s, i Convenția de laHaga din 15 noiembrie 1965 (2), în raporturile dintrestatele membre care sunt părți la aceste instrumente.Prezentul regulament nu împiedică statele membre să men-țină sau să încheie acorduri sau înțelegeri vizând accele-rarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiția caacestea să fie compatibile cu prezentul regulament.

(24) Informațiile transmise în conformitate cu dispozițiile pre-zentului regulament ar trebui să beneficieze de un regim deprotecție corespunzător. Această chestiune se află sub inci-dența Directivei 95/46/CE a Parlamentului European s, i aConsiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția per-soanelor fizice în ceea ce prives,te prelucrarea datelor cucaracter personal s,i libera circulație a acestor date (3), pre-cum s,i a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului Europeans,i a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea date-lor personale s,i protejarea confidențialității în sectorulcomunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialitățiis,i a comunicațiilor electronice) (4).

(25) Până la 1 iunie 2011 s,i ulterior la fiecare cinci ani, Comisiatrebuie să evalueze stadiul de aplicare a prezentului regu-lament s,i să propună modificările pe care le considerănecesare.

(26) Având în vedere faptul că obiectivele prezentului regula-ment nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statelemembre s,i că, în consecință, datorită amplorii sau efecte-lor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității,aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiulsubsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 dintratat. În conformitate cu principiul proporționalității, ast-fel cum este prevăzut în acelas, i articol, prezentul regu-lament nu depăs,es,te ceea ce este necesar pentru realizareaacestor obiective.

(27) Pentru ca dispozițiile să fie mai us,or accesibile s,i lizibile, artrebui să se abroge Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 s,i săfie înlocuit cu prezentul regulament.

(28) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozi-ția Regatului Unit s,i a Irlandei, anexat la Tratatul privindUniunea Europeană s,i la Tratatul de instituire a Comunită-ții Europene, Regatul Unit s,i Irlanda participă la adoptareas,i aplicarea prezentului regulament.

(29) În conformitate cu articolele 1 s,i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană s,i la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament care, prin urmare, nu este obligatoriu pentruaceasta s,i nu i se aplică,


CAPITOLUL I


Articolul 1


(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comer-cială în cazul în care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie să fietransmis dintr-un stat membru în altul pentru a fi notificat saucomunicat. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală,vamală sau administrativă, nici în ceea ce prives,te răspundereastatului privind acte sau omisiuni în cadrul exercitării autoritățiipublice (acta iure imperii).

(2) Prezentul regulament nu se aplică în cazul în care nu estecunoscută adresa persoanei căreia se notifică sau comunică actul.

(3) În prezentul regulament, noțiunea de „stat membru”înseamnă orice stat membru cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Agenții de transmitere s, i agenții de primire

(1) Fiecare stat membru desemnează funcționarii publici, auto-ritățile sau alte persoane, denumite în continuare „agenții de trans-mitere”, care au competența să transmită actele judiciare sauextrajudiciare ce urmează să fie notificate sau comunicate într-unalt stat membru.

(2) Fiecare stat membru desemnează funcționarii publici, auto-ritățile sau alte persoane, denumite în continuare „agenții de pri-mire”, care au competența să primească actele judiciare sauextrajudiciare provenind din alt stat membru.

(3) Un stat membru poate desemna fie o agenție de transmi-tere s,i o agenție de primire, fie o singură agenție care să îndepli-nească ambele funcții. Un stat federal, un stat în care sunt învigoare mai multe sisteme de drept sau un stat în care există uni-tăți teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multeasemenea agenții. Desemnarea acestora produce efecte pentru untermen de cinci ani s,i poate fi reînnoită la fiecare cinci ani.

(4) Fiecare stat membru prezintă Comisiei următoareleinformații:

(a) denumirile s,i adresele agențiilor de primire prevăzute la ali-neatele (2) s,i (3);

(1) Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competențajudiciară s, i executarea hotărârilor în materie civilă s, i comercială(JO L 299, 31.12.1972, p. 32; versiunea consolidată, JO C 27,26.1.1998, p. 1).

(2) Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea s,icomunicarea în străinătate a actelor judiciare s,i extrajudiciare în mate-rie civilă sau comercială.

(3) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă modificată prin Regulamentul(CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directivă modificată prin Directiva2006/24/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).


325325

(b) competența teritorială a acestora;

(c) mijloacele de primire a actelor de care acestea dispun; s,i

(d) limbile care pot fi utilizate pentru completarea formularuluitip prevăzut în anexa I.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificareulterioară a acestor informații.

Articolul 3

Autoritatea centrală

Fiecare stat membru desemnează o autoritate centralăînsărcinată să:

(a) furnizeze informații agențiilor de transmitere;

(b) identifice soluții pentru orice dificultăți care pot să apară cuocazia transmiterii actelor în scopul notificării sau alcomunicării;

(c) înainteze, în cazuri excepționale, la cererea unei agenții detransmitere, o cerere de notificare sau comunicare către agen-ția competentă de primire.

Statele federale, statele în care sunt în vigoare mai multe sistemede drept sau statele în care există unități teritoriale autonome aulibertatea de a desemna mai multe organisme centrale.

CAPITOLUL II

ACTE JUDICIARE

S e c ț i u n e a 1

Transmiterea s,i notificarea sau comunicarea actelor judiciare

Articolul 4

Transmiterea actelor

(1) Actele judiciare sunt transmise direct s,i în termenul cel maiscurt între agențiile desemnate în temeiul articolului 2.

(2) Transmiterea actelor, a cererilor, a confirmărilor, a confir-mărilor de primire, a certificatelor s,i a oricăror alte documenteîntre agențiile de transmitere s,i cele de primire se poate face prinorice mijloace corespunzătoare, cu condiția ca actul primit să aibăun conținut conform s,i fidel cu cel al actului înaintat s,i ca toateinformațiile conținute de acesta să poată fi citite cu us,urință.

(3) Actul care urmează să fie trimis este însoțit de o cerereredactată folosind formularul tip prevăzut în anexa I. Formularulse completează în limba oficială a statului membru de destinațiesau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în statul mem-bru în cauză, în limba oficială sau una dintre limbile oficiale alelocului unde urmează să se facă notificarea sau comunicarea, sauîntr-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o

acceptă. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale aleinstituțiilor Uniunii Europene, altele decât cea proprie, în careacceptă să fie completat formularul.

(4) Actele s,i toate documentele transmise sunt scutite de lega-lizare, precum s,i de orice altă formalitate echivalentă.

(5) În cazul în care agenția de transmitere dores,te să i se retur-neze un exemplar al actului, însoțit de certificatul prevăzut la arti-colul 10, aceasta expediază actul de notificat sau de comunicat îndublu exemplar.

Articolul 5

Traducerea actelor

(1) Solicitantul este informat de către agenția de transmiterecăreia acesta îi înaintează actul în vederea transmiterii, că destina-tarul poate refuza primirea acestuia, dacă actul nu este redactat înuna dintre limbile prevăzute la articolul 8.

(2) Solicitantul suportă toate cheltuielile pentru traducere efec-tuate înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere uneieventuale decizii adoptate ulterior de instanță sau de autoritateacompetentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.

Articolul 6

Primirea actelor de către agenția de primire

(1) La primirea actului, agenția de primire expediază agențieide transmitere o confirmare de primire, în cel mai scurt termens,i, în orice caz, în termen de s,apte zile de la primire, prin cel mairapid mijloc de transmitere, utilizând formularul tip prevăzut înanexa I.

(2) În cazul în care, pe baza informațiilor sau a actelor trans-mise, nu se poate da curs cererii de notificare sau comunicare,agenția de primire contactează prin cele mai rapide mijloace agen-ția de transmitere în vederea obținerii informațiilor sau a actelorlipsă.

(3) Dacă cererea de notificare sau de comunicare este, în modvădit, în afara domeniului de aplicare a prezentului regulamentsau dacă neîndeplinirea cerințelor de formă impuse face imposi-bilă notificarea sau comunicarea, cererea s,i actele transmise suntreturnate imediat după primire agenției de transmitere, împreunăcu avizul de retur, utilizând formularul tip prevăzut în anexa I.

(4) Agenția de primire, care primes,te un act pentru notificareasau comunicarea căruia nu are competență teritorială, transmiteacest act, precum s,i cererea agenției de primire care are compe-tență teritorială în acelas,i stat membru, dacă cererea îndeplines,tecondițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), s, i informează înmod corespunzător agenția de transmitere, utilizând formularultip prevăzut în anexa I. Agenția de primire informează agenția detransmitere cu privire la primirea actului, în conformitate cu dis-pozițiile alineatului (1).


326326

Articolul 7

Notificarea sau comunicarea actelor

(1) Agenția de primire notifică sau comunică ori dispune noti-ficarea sau comunicarea actului, fie în conformitate cu legislațiastatului membru de destinație, fie în modalitatea specială solici-tată de agenția de transmitere, dacă o astfel de modalitate nu esteincompatibilă cu legislația statului membru în cauză.

(2) Agenția de primire ia toate măsurile necesare pentru efec-tuarea notificării sau a comunicării unui act cât mai curând posi-bil s,i, în orice caz, în termen de o lună de la primire. În cazul încare nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea în termen deo lună de la primire, agenția de primire:

(a) informează imediat agenția de transmitere prin intermediulcertificatului din formularul tip din anexa I, care se redacteazăîn condițiile menționate la articolul 10 alineatul (2); s,i

(b) continuă să ia măsurile necesare pentru notificarea sau comu-nicarea actului, cu excepția unor dispoziții contrare din parteaagenției de transmitere, în cazul în care notificarea sau comu-nicarea pare să se poată efectua într-un termen rezonabil.

Articolul 8

Refuzul primirii unui act

(1) Agenția de primire informează destinatarul, folosind for-mularul tip din anexa II, că acesta poate să refuze să primeascăactul de notificat sau de comunicat în momentul notificării sau alcomunicării acestuia ori poate să returneze actul agenției de pri-mire în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu esteredactat sau însoțit de o traducere în una dintre următoarele limbi:

(a) o limbă pe care destinatarul o înțelege;

sau

(b) limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul încare în acest stat membru există mai multe limbi oficiale,limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în careurmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.

(2) Atunci când agenția de primire este informată că destina-tarul refuză să primească actul, în conformitate cu alineatul (1),aceasta informează imediat agenția de transmitere prin interme-diul certificatului menționat la articolul 10 s,i returnează cerereas,i actele a căror traducere este solicitată.

(3) Dacă destinatarul a refuzat să primească actul în temeiulalineatului (1), notificarea sau comunicarea actului poate fi înlo-cuită cu notificarea sau comunicarea către destinatar, în confor-mitate cu dispozițiile prezentului regulament, a actului însoțit deo traducere în una dintre limbile prevăzute la alineatul (1). În acestcaz, data notificării sau comunicării actului este data la care actulînsoțit de traducere este notificat sau comunicat în conformitatecu legislația statului membru de destinație. Cu toate acestea, încazul în care, conform legislației unui stat membru, un act trebuienotificat sau comunicat într-un termen determinat, data care se ia

în considerare în ceea ce prives,te reclamantul este data notificăriisau a comunicării actului inițial în conformitate cu articolul 9alineatul (2).

(4) Alineatele (1), (2) s,i (3) se aplică s,i în cazul mijloacelor detransmitere s,i de notificare sau comunicare a actelor judiciare pre-văzute în secțiunea a doua.

(5) În sensul alineatului (1), agenții diplomatici sau consulari,în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în con-formitate cu articolul 13, ori autoritatea sau persoana compe-tentă, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuatăîn conformitate cu articolul 14, informează destinatarul că acestapoate refuza să primească actul s,i că orice act refuzat trebuie săfie returnat agenților, autorității sau persoanei respective.

Articolul 9

Data notificării sau a comunicării

(1) Fără a aduce atingere articolului 8, data notificării sau acomunicării unui act în temeiul articolului 7 este data la careacesta este notificat sau comunicat în conformitate cu legislațiastatului membru de destinație.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care, conform legislației unuistat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un ter-men determinat, data care se ia în considerare în ceea ce prives,tereclamantul este cea stabilită de legislația acelui stat membru.

(3) Alineatele (1) s,i (2) se aplică s,i în cazul mijloacelor de trans-mitere s,i de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevă-zute în secțiunea 2.

Articolul 10

Certificarea notificării sau a comunicării s, i copia actuluinotificat sau comunicat

(1) În cazul în care formalitățile privind notificarea sau comu-nicarea actului au fost finalizate, se redactează un certificat deîndeplinire a acestor formalități, utilizând formularul tip prevăzutîn anexa I, s,i se transmite agenției de transmitere, împreună cu ocopie a actului notificat sau comunicat, în cazul în care se aplicăarticolul 4 alineatul (5).

(2) Certificatul se completează în limba oficială sau în una din-tre limbile oficiale din statul membru de origine sau într-o altălimbă pe care statul membru de origine a indicat că o poateaccepta. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale aleinstituțiilor Uniunii Europene, altele decât cea proprie, în careacceptă să fie completate formularele.

Articolul 11

Cheltuielile de notificare sau comunicare

(1) Notificarea sau comunicarea actelor judiciare proveninddintr-un stat membru nu poate să determine plata sau rambur-sarea taxelor sau a cheltuielilor ocazionate de serviciile oferite înacest sens de statul membru de primire.


327327

(2) Cu toate acestea, reclamantul plătes,te sau ramburseazăcheltuielile legate de:

(a) intervenția unui funcționar judiciar sau a unei persoane com-petente în conformitate cu legislația statului membru dedestinație;

(b) folosirea unei metode speciale de notificare sau decomunicare.

Cheltuielile legate de intervenția unui funcționar judiciar sau aunei persoane competente, conform legislației statului membrude destinație, corespund unei taxe unice s,i fixe, stabilite în prea-labil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporțio-nalității s,i nediscriminării. Statele membre comunică astfel de taxefixe Comisiei.

S e c ț i u n e a 2

Alte mijloace de transmitere s,i de notificare sau decomunicare a actelor judiciare

Articolul 12

Transmiterea pe cale consulară sau diplomatică

Fiecare stat membru este liber să transmită acte judiciare, în situa-ții excepționale, pe cale consulară sau diplomatică, în scopulnotificării sau al comunicării, către agențiile pe care un alt statmembru le-a desemnat în temeiul articolului 2 sau al articolului 3.

Articolul 13

Notificarea sau comunicarea prin intermediul agențilordiplomatici sau consulari

(1) Fiecare stat membru este liber să procedeze la notificareasau comunicarea actelor judiciare persoanelor care au res,edințaîntr-un alt stat membru, fără nici o constrângere, în mod directprin agenții săi diplomatici sau consulari.

(2) Orice stat membru îs,i poate face cunoscută opoziția față deutilizarea acestei posibilități de notificare sau comunicare a acte-lor judiciare pe teritoriul său, în conformitate cu articolul 23 ali-neatul (1), cu excepția cazului în care actele trebuie notificate saucomunicate unui resortisant al statului membru de origine.

Articolul 14

Notificarea sau comunicarea prin intermediulserviciilor de curierat

Fiecare stat membru este liber să efectueze notificarea sau comu-nicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat per-soanelor având res,edința într-un alt stat membru, prin scrisoarerecomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

Articolul 15

Notificare sau comunicare directă

Orice persoană care are un interes într-o cauză poate efectua noti-ficarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediulfuncționarilor judiciari, al autorităților sau al altor persoane com-petente din statul membru de primire, în cazul în care o astfel detransmitere directă este permisă în conformitate cu legislația ace-lui stat membru.

CAPITOLUL III

ACTELE EXTRAJUDICIARE

Articolul 16

Transmiterea

Actele extrajudiciare pot fi transmise în vederea notificării sau acomunicării în alt stat membru în conformitate cu dispozițiileprezentului regulament.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

Norme de punere în aplicare

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezen-tului regulament, cu privire la actualizarea sau efectuarea modifi-cărilor tehnice în cadrul formularelor tip prevăzute în anexele Is,i II, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cucontrol menționată la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 18

Comitetul


(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplicăarticolul 5a alineatele (1)-(4) s, i articolul 7 din Decizia1999/468/CE, având în vedere dispozițiile de la articolul 8 dinrespectiva decizie.

Articolul 19

Neprezentarea pârâtului la înfățis,are

(1) Atunci când o citație sau un act echivalent a trebuit să fietransmis într-un alt stat membru în vederea notificării sau acomunicării, în conformitate cu dispozițiile prezentului regu-lament, s,i când pârâtul nu s-a prezentat la înfățis,are, pronunțareahotărârii se suspendă până când se stabiles,te dacă:

(a) actul a fost notificat sau comunicat conform unei proceduriprevăzute de dreptul intern al statului membru de destinațiepentru notificarea sau comunicarea actelor, în cauzeleinterne, către persoanele aflate pe teritoriul său; sau

(b) actul a fost în fapt remis pârâtului sau la domiciliul acestuiaprin alt mijloc prevăzut în prezentul regulament,


328328

precum s, i dacă, în oricare dintre aceste situații, notificarea saucomunicarea ori remiterea a avut loc în timp util pentru ca pârâtulsă îs,i poată pregăti apărarea.

(2) Orice stat membru poate să facă cunoscut, în conformitatecu articolul 23 alineatul (1), faptul că judecătorul, sub rezerva dis-pozițiilor alineatului (1), se poate pronunța, chiar dacă nu s-a pri-mit nici un certificat de constatare a notificării sau a comunicăriiori a remiterii, în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativurmătoarele condiții:

(a) actul a fost transmis prin unul dintre mijloacele prevăzute înprezentul regulament;

(b) de la data transmiterii actului s-a scurs un termen consideratadecvat de către judecător în acel caz, dar nu mai puțin des,ase luni;

(c) nu a putut fi obținut nici un tip de certificat, cu toate că auto-ritățile sau organismele competente ale statului membru dedestinație au întreprins toate demersurile rezonabile în sen-sul obținerii acestuia.

(3) Sub rezerva dispozițiilor de la alineatele (1) s,i (2), în cazuriurgente, judecătorul poate dispune orice măsură provizorie sauasigurătorie.

(4) Atunci când o citație sau un act echivalent a trebuit trans-mis în alt stat membru în scopul notificării sau al comunicării, înconformitate cu dispozițiile prezentului regulament, s,i a fost pro-nunțată o hotărâre împotriva pârâtului, care nu s-a prezentat laînfățis,are, judecătorul are atribuția de a dispune cu privire la repu-nerea în termen a pârâtului pentru exercitarea unei căi de atacdacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) pârâtul nu a luat cunos,tință de actul respectiv în timp utilpentru a se apăra sau nu a luat cunos,tință de hotărâre în timputil pentru a exercita o cale de atac, din motive care nu îi suntimputabile; s,i

(b) pârâtul a prezentat la acțiune o apărare la prima vedereîntemeiată.

O cerere de repunere în termen poate fi formulată numai într-untermen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunos,tință dehotărâre.

Orice stat membru poate face cunoscut, în conformitate cu arti-colul 23 alineatul (1), faptul că o astfel de cerere este inadmisibilădacă este formulată după expirarea termenului indicat în respec-tiva comunicare care nu poate fi în nici un caz mai scurt de un ande la data pronunțării hotărârii.

(5) Alineatul (4) nu se aplică în cazul hotărârilor privind stareacivilă sau capacitatea juridică a persoanelor.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau convențiile la care statelemembre sunt părți

(1) În materiile aflate sub incidența sa, prezentul regulamentare întâietate asupra altor prevederi conținute în acordurile sauînțelegerile bilaterale sau multilaterale încheiate de către statelemembre s,i, în special, articolul IV din Protocolul la Convenția dela Bruxelles din 1968 s,i Convenția de la Haga din 15 noiembrie1965.

(2) Prezentul regulament nu împiedică menținerea sau înche-ierea de către statele membre a unor acorduri sau înțelegeri pen-tru accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condițiaca acestea să fie compatibile cu dispozițiile prezentuluiregulament.

(3) Statele membre transmit Comisiei:

(a) o copie a acordurilor sau a înțelegerilor menționate la aline-atul (2) încheiate între statele membre, precum s,i proiecteleoricăror asemenea acorduri sau înțelegeri pe care intențio-nează să le adopte; s,i

(b) orice denunțare sau modificare a acestor acorduri sauînțelegeri.

Articolul 21

Asistența judiciară

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolului 23din Convenția privind procedura civilă din 17 iulie 1905, artico-lului 24 din Convenția privind procedura civilă din 1 martie 1954sau articolului 13 din Convenția privind facilitarea accesului inter-național la justiție din 25 octombrie 1980 între statele membrepărți la respectivele convenții.

Articolul 22

Protecția informațiilor transmise

(1) Informațiile transmise în temeiul prezentului regulament,în special datele personale, nu pot fi utilizate de către agenția deprimire decât în scopul pentru care au fost transmise.

(2) Agențiile de primire asigură confidențialitatea acestor infor-mații, în conformitate cu dreptul lor intern.

(3) Alineatele (1) s,i (2) nu aduc atingere dispozițiilor de dreptintern în temeiul cărora persoanele în cauză au dreptul să fieinformate cu privire la utilizarea informațiilor transmise în bazaprezentului regulament.

(4) Prezentul regulament nu aduce atingere Directivelor95/46/CE s,i 2002/58/CE.

Articolul 23

Comunicare s, i publicare

(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre infor-mațiile menționate la articolele 2, 3, 4, 10, 11, 13, 15 s,i 19. Sta-tele membre transmit Comisiei dacă, în conformitate cu legislațialor, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen deter-minat, după cum este menționat la articolul 8 alineatul (3) s,i arti-colul 9 alineatul (2).

(2) Comisia publică informațiile transmise în conformitate cualineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu excepțiaadreselor s,i a altor detalii de contact ale agențiilor s,i ale organis-melor centrale, precum s,i a competenței teritoriale a acestora.


329329

(3) Comisia întocmes,te s,i actualizează periodic un manualcuprinzând informațiile menționate la alineatul (1), disponibil înformat electronic, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană înmaterie civilă s,i comercială.

Articolul 24

Revizuirea

Până la 1 iunie 2011 s,i, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia pre-zintă Parlamentului European, Consiliului s,i Comitetului Econo-mic s,i Social European un raport cu privire la aplicarea prezentuluiregulament, acordând o atenție deosebită eficienței agențiilordesemnate în conformitate cu articolul 2, precum s,i aplicării înpractică a articolului 3 litera (c) s, i a articolului 9. Raportul esteînsoțit, dacă este cazul, de propuneri pentru adaptarea prezentu-lui regulament în funcție de evoluția sistemelor de notificare.

Articolul 25

Abrogări

(1) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se abrogă de la data apli-cării prezentului regulament.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 abrogat seinterpretează ca trimiteri la prezentul regulament s, i se vor citiconform tabelului de corespondență prevăzut în anexa III.

Articolul 26


Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la datapublicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 13 noiembrie 2008, cu excepția articolului 23 carese aplică de la 13 august 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale s,i se aplică direct în statele mem-bre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasbourg, 13 noiembrie 2007.

Pentru Parlamentul EuropeanPres,edintele

H.-G. PÖTTERING


M. LOBO ANTUNES


330330

ANEXA I


331331


332332


333333


334334


335335


336336


337337


338338


339339

ANEXA II


340340


341341


342342


343343


344344


345345


346346


347347


348348


349349


350350


351351


352352


353353


354354


355355


356356


357357


358358


359359


360360


361361


362362

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1) Articolul 1 alineatul (1) prima teză

— Articolul 1 alineatul (1) a doua teză

Articolul 1 alineatul (2) Articolul 1 alineatul (2)

— Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 2 Articolul 2






Articolul 7 alineatul (2) prima teză Articolul 7 alineatul (2) prima teză

Articolul 7 alineatul (2) a doua teză Articolul 7 alineatul (2) a doua teză (teza introductivă) s,iarticolul 7 alineatul (2) litera (a)

— Articolul 7 alineatul (2) litera (b)

Articolul 7 alineatul (2) a treia teză —

Articolul 8 alineatul (1) teza introductivă Articolul 8 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 8 alineatul (1) litera (a) Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b) Articolul 8 alineatul (1) litera (a)


— Articolul 8 alineatele (3)-(5)

Articolul 9 alineatele (1) s,i (2) Articolul 9 alineatele (1) s,i (2)

Articolul 9 alineatul (3) —




Articolul 11 alineatul (2) Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf

— Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf



Articolul 14 alineatul (1) Articolul 14


Articolul 15 alineatul (1) Articolul 15



Articolul 17, teza introductivă Articolul 17

Articolul 17 literele (a)-(c) —

Articolul 18 alineatele (1) s,i (2) Articolul 18 alineatele (1) s,i (2)


363363

Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 Prezentul regulament






Articolul 23 alineatul (1) Articolul 23 alineatul (1) prima teză

— Articolul 23 alineatul (1) a doua teză




Articolul 25 —

— Articolul 25

— Articolul 26

Anexa Anexa I

— Anexa II

— Anexa III


364364

365

6

Domeniul obținerii de probe

366366

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea

între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială

6a

368368

32001R1206


REGULAMENTUL (CE) NR. 1206/2001 AL CONSILIULUIdin 28 mai 2001

privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă saucomercială



având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania (1),



întrucât:

(1) Uniunea Europeană ș�i-a stabilit obiectivul de a menține ș�ide a extinde Uniunea Europeană ca pe un spațiu de liber-tate, securitate ș�i justiție în care este asigurată libera circu-lație a persoanelor. Pentru înființarea treptată a unui ase-menea spațiu, Comunitatea adoptă, printre altele, măsuri îndomeniul cooperării judiciare în materie civilă necesarepentru buna funcționare a pieței interne.

(2) Buna funcționare a pieței interne necesită ameliorarea, înspecial, simplificarea ș� i accelerarea cooperării întreinstanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe.

(3) Consiliul European întrunit la Tampere la 15 ș�i 16 octom-brie 1999 a reafirmat necesitatea de a se elabora noi dis-poziții de drept procedural în afaceri transfrontaliere, înspecial în materia obținerii de probe.

(4) Această materie intră sub incidența articolului 65 dintratat.

(5) Având în vedere că obiectivele prezentului regulament nupot fi suficient realizate de către statele membre ș�i pot fi,prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar,Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cuprincipiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. Înconformitate cu principiul proporționalității, prevăzut deacelaș�i articol din tratat, prezentul regulament nu depăș�eș�teceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(6) Până la această dată nu există nici un act juridic imperativîn vigoare între toate statele membre în domeniul obțineriide probe. Convenția de la Haga din 18 martie 1970 pri-vind obținerea de probe în străinătate în materie civilă saucomercială se aplică doar între unsprezece state membreale Uniunii Europene.

(7) Dat fiind faptul că, în materie civilă ș�i comercială, pentru ase pronunța o hotărâre într-o cauză pendinte înaintea uneiinstanțe judecătoreș�ti dintr-un stat membru, este adeseanecesar să se procedeze la un act de cercetare într-un altstat membru, acțiunea Comunității nelimitându-se ladomeniul transmiterii actelor judiciare sau extrajudiciare înmaterie civilă sau comercială care intră sub incidența Regu-lamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai2000 privind notificarea în statele membre a actelor judi-ciare ș�i extrajudiciare în materie civilă ș�i comercială (4). Deaceea este necesar să continue ameliorarea cooperării întreinstanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe.

(8) Pentru ca o procedură judiciară în materie civilă sau comer-cială să fie utilă, trebuie ca transmiterea ș�i executarea cere-rilor de îndeplinire a unui act de cercetare să se facă directș�i prin cele mai rapide mijloace posibile între instanțelestatelor membre.

(1) JO C 314, 3.11.2000, p. 2.(2) Aviz emis la 14 martie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).(3) Aviz emis la 28 februarie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). (4) JO L 160, 30.6.2000, p. 37.


369369

(9) Rapiditatea transmiterii cererilor de îndeplinire a unui actde cercetare justifică folosirea tuturor mijloacelor adecvate,respectând anumite condiții în ceea ce priveș�te lizibilitateaș�i fidelitatea documentului primit. Pentru a garanta în ceamai mare măsură claritatea ș�i certitudinea juridică, cerereade îndeplinire a unui act de cercetare trebuie transmisă prinintermediul unui formular ce trebuie completat în limbastatului membru al instanței solicitate sau într-o altă limbăacceptată de statul membru respectiv. Pentru aceleaș� imotive, formularele trebuie folosite cât mai mult posibil ș�ipentru comunicările ulterioare între instanțele relevante.

(10) Cererea de îndeplinire a unui act de cercetare trebuieexecutată rapid. Dacă nu este posibil ca cererea să fieexecutată în termen de nouăzeci de zile de la primirea decătre instanța solicitată, aceasta din urmă este ținută săinformeze instanța solicitantă în consecință, precizândmotivele care împiedică executarea rapidă a cererii.

(11) Pentru a garanta eficacitatea prezentului regulament, posi-bilitatea de a refuza executarea cererii privind îndeplinireaunui act de cercetare trebuie limitată la situații excepționaledefinite strict.

(12) Este necesar ca instanța solicitată să execute cererea înconformitate cu legislația statului membru din care faceparte.

(13) Este necesar ca părțile ș�i, dacă este cazul, reprezentanții lor,să poată fi prezente la îndeplinirea actului de cercetare,dacă acest lucru este prevăzut de legislația statului mem-bru al instanței solicitante, pentru a putea urmări proce-dura în condiții similare cu acelea care ar exista dacă înde-plinirea actului de cercetare ar avea loc în statul membrual instanței solicitante. De asemenea, este necesar ca acesteasă aibă dreptul de a solicita participarea pentru a avea unrol mai activ în procesul de obținere a probelor. Cu toateacestea, condițiile care trebuie îndeplinite pentru partici-pare trebuie stabilite de instanța solicitată în conformitatecu legislația statului membru din care face parte.

(14) Este necesar ca reprezentanții instanței solicitante să poatăfi prezenți la îndeplinirea actului de cercetare, dacă acestlucru este compatibil cu legislația statului membru alinstanței solicitante, pentru a avea o mai bună posibilitatede evaluare a probelor. Totodată, este necesar ca aceș�tia săaibă dreptul să solicite participarea, în condițiile stabilite deinstanța solicitată în conformitate cu legislația statuluimembru din care face parte, pentru a avea un rol mai activîn procesul de obținere a probelor.

(15) Pentru a facilita obținerea probelor, este necesar ca oinstanță a unui stat membru să poată, în conformitate culegislația statului membru din care face parte, să procedezedirect la un act de cercetare într-un alt stat membru, încazul în care acest lucru este acceptat de către acesta din

urmă ș�i în condițiile definite de organismul central sau deautoritatea competentă a statului membru solicitat.

(16) Executarea cererii, în conformitate cu articolul 10, nutrebuie să dea naș�tere la nici o solicitare de rambursare ataxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, în cazul în careinstanța sesizată cere rambursarea, onorariile plătite exper-ților ș� i interpreților, precum ș� i cheltuielile rezultate dinaplicarea articolului 10 alineatele (3) ș�i (4), nu trebuiesuportate de către instanța respectivă. În acest caz, instanțasolicitantă trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigurarambursarea fără întârziere. În cazul în care este necesar ș�iavizul unui expert, instanța solicitată poate, înainte de aexecuta cererea, să solicite instanței solicitante constituireaunui depozit sau un avans corespunzător în raport cucheltuielile necesare.

(17) Prezentul regulament trebuie să prevaleze asupra dispozi-țiilor ce se aplică în această materie conținute în convenți-ile internaționale încheiate de statele membre. Regulamen-tul nu se opune încheierii de acorduri sau aranjamente întrestatele membre în vederea ameliorării în continuare a coo-perării în domeniul obținerii probelor.

(18) Datele transmise în conformitate cu prezentul regulamenttrebuie să beneficieze de un regim de protecție. ÎntrucâtDirectiva 95/46/CE a Parlamentului European ș�i a Consi-liului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoane-lor fizice în ceea ce priveș�te prelucrarea datelor cu caracterpersonal ș�i libera circulație a acestor date (1) ș�i Directiva97/66/CE a Parlamentului European ș�i a Consiliului din15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracterpersonal ș� i protecția vieții private în sectorul tele-comunicațiilor (2) se aplică, nu este nevoie să se prevadădispoziții specifice în prezentul regulament.

(19) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentuluiregulament sunt adoptate în conformitate cu Decizia1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 (3) de stabi-lire a normelor de exercitare a competențelor de executareconferite Comisiei.

(20) Pentru buna funcționare a prezentului regulament, Comi-sia trebuie să examineze aplicarea acestuia pentru a pro-pune, dacă este cazul, modificările necesare.

(21) Regatul Unit ș�i Irlanda, în conformitate cu articolul 3 dinProtocolul privind poziția Regatului Unit ș�i a Irlandei ane-xat la Tratatul privind Uniunea Europeană ș�i la Tratatul deinstituire a Comunității Europene, ș�i-au exprimat dorințalor de a lua parte la adoptarea ș� i aplicarea prezentuluiregulament.

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.(2) JO L 24, 30.1.1998, p. 1.(3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


370370

(22) Danemarca, în conformitate cu articolele 1 ș� i 2 dinProtocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatulprivind Uniunea Europeană ș�i la Tratatul de instituire aComunității Europene, nu participă la adoptarea prezentu-lui regulament, care nu obligă prin urmare Danemarca ș�inu i se aplică,


CAPITOLUL I


Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comerci-ală, atunci când instanța unui stat membru, în conformitate cudispozițiile legislative ale statului respectiv, solicită:

(a) instanței competente a unui alt stat membru să procedeze laun act de cercetare sau

(b) să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat mem-bru.

(2) Cererea nu trebuie să vizeze obținerea de mijloace de probăcare nu sunt menite să fie utilizate într-o procedură judiciarăangajată sau care urmează a fi angajată.

(3) În prezentul regulament, termenul de „stat membru” se referăla statele membre, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Comunicarea directă între instanțe

(1) Cererile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a), denu-mite în continuare „cereri”, se transmit direct de către instanța îna-intea căreia procedura este angajată sau urmează a fi angajată,denumită în continuare „instanța solicitantă”, instanței compe-tente a altui stat membru, denumită în continuare „instanța soli-citată”, în vederea îndeplinirii actului de cercetare solicitat.

(2) Fiecare stat membru întocmeș�te o listă a instanțelor pentru ase proceda la actul de cercetare în conformitate cu prezentul regu-lament. Lista indică, de asemenea, competența teritorială ș�i, dacăeste cazul, competența specială a acestor instanțe.

Articolul 3

Organismul central

(1) Fiecare stat membru îș�i desemnează un organism central carerăspunde de:

(a) furnizarea de informații instanțelor;

(b) căutarea de soluții la dificultățile ce pot apărea în legătură cuo cerere;

(c) înaintarea unei cereri către instanța competentă, în cazuriexcepționale, la solicitarea unei instanțe solicitante.

(2) Statele federale, statele în care se aplică mai multe sisteme juri-dice sau statele care au unități teritoriale autonome sunt libere sădesemneze mai multe organisme centrale.

(3) Fiecare stat membru îș�i desemnează ș�i organismul centralprevăzut la alineatul (1) sau una sau mai multe autorități compe-tente care sunt responsabile pentru luarea deciziilor privindcererile care intră sub incidența articolului 17.

CAPITOLUL II

TRANSMITEREA Ș� I EXECUTAREA CERERILOR

Secț iunea 1

Transmiterea cererii

Articolul 4

Forma ș� i conținutul cererii

(1) Cererea se efectuează folosind formularul A sau, unde estecazul, formularul I din anexă. Acesta conține următoarele detalii:

(a) instanța solicitantă ș�i, dacă este cazul, instanța solicitată;

(b) numele ș�i adresa părților ș�i, dacă este cazul, reprezentanții lor,

(c) natura ș�i obiectul cauzei ș�i o expunere sumară a faptelor;

(d) actul de cercetare ce urmează să fie îndeplinit;

(e) în cazul în care o cerere se referă la audierea unei persoane:

— numele ș�i adresa persoanelor care urmează să fie audiate;

— întrebările ce se pun persoanelor care urmează să fieaudiate sau faptele asupra cărora aceasta trebuie să fieaudiate;

— dacă este cazul, menționarea dreptului de refuz de depu-nere a mărturiei conform legislației statului membru alinstanței solicitante;


371371

— cererea de mărturie sub jurământ sau pe proprie răspun-dere ș�i orice formă specială care urmează a fi utilizată;

— dacă este cazul, orice alte informații pe care instanțasolicitantă le consideră necesare;

(f) în cazul unei cereri referitoare la un alt act de cercetare,documentele sau alte obiecte ce urmează a fi examinate;

(g) dacă este cazul, cererea prevăzută la articolul 10 alineatele (3)ș�i (4) ș�i articolele 11 ș�i 12 ș�i orice informații necesare aplicăriiacestor dispoziții.

(2) Cererea ș�i toate documentele ataș�ate la cerere sunt scutite delegalizare sau de orice altă formalitate echivalentă.

(3) Documentele pe care instanța solicitantă consideră necesar săle ataș�eze pentru executarea cererii trebuie să fie însoțite de o tra-ducere în limba în care este formulată cererea.

Articolul 5

Limba

Cererea ș�i comunicările prevăzute în prezentul regulament suntformulate în limba oficială a statului membru solicitat sau, dacăexistă mai multe limbi oficiale în statul membru respectiv, în limbaoficială sau în una din limbile oficiale ale locului în care urmeazăsă se îndeplinească actul de cercetare, sau orice altă limbă pe carestatul membru solicitat a indicat-o ca putând fi acceptată. Fiecarestat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituțiilorComunității Europene, altele decât cea proprie care este sau suntacceptate pentru completarea formularelor.

Articolul 6

Transmiterea cererilor ș� i a altor comunicări

Cererile, precum ș� i comunicările prevăzute în prezentulregulament sunt transmise prin mijloacele cele mai rapide pe carestatul membru solicitat le-a indicat ca putând fi acceptate.Transmiterea se poate efectua prin orice mijloc corespunzător, cucondiția ca documentul primit să reflecte cu acuratețe conținutuldocumentului expediat ș�i ca toate mențiunile să fie lizibile.

Secț iunea 2

Primirea cererii

Articolul 7

Primirea cererii

(1) În termen de 7 zile de la primirea cererii, instanța competentăsolicitată trimite instanței solicitante o confirmare de primire,

folosind formularul B din anexă. În cazul în care cererea nu înde-plineș�te condițiile prevăzute în articolele 5 ș�i 6, instanța solicitatămenționează acest lucru pe confirmarea de primire.

(2) În cazul în care executarea unei cereri făcute prin intermediulformularului A din anexă, care îndeplineș�te condițiile prevăzute laarticolul 5, nu intră în competența instanței către care a fost trans-misă, aceasta din urmă înaintează cererea instanței competente astatului membru din care face parte ș� i informează instanțasolicitantă despre aceasta folosind formularul A din anexă.

Articolul 8

Cererea incompletă

(1) Dacă o cerere nu poate fi executată pentru că nu conține toateinformațiile necesare în conformitate cu articolul 4, instanța soli-citată informează instanța solicitantă despre acest lucru fără întâr-ziere ș� i, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării, prinintermediul formularului C din anexă, îi solicită acesteia să trimităinformațiile lipsă, care trebuie menționate cât mai exact posibil.

(2) Dacă o cerere nu poate fi executată din cauză că este necesarun depozit sau un avans, în conformitate cu articolul 18 alinea-tul (3), instanța solicitată informează instanța solicitantă fărăîntârziere ș�i, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, prinintermediul formularului C din anexă, de modul în care trebuieconstituit depozitul sau trebuie plătit avansul. Instanța solicitatăconfirmă primirea depozitului sau a avansului fără întârziere, întermen de 10 zile de la primirea depozitului sau a avansului prinintermediul formularului D.

Articolul 9

Completarea cererii

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1),instanța solicitată a menționat pe confirmarea de primire că soli-citarea nu îndeplineș�te condițiile prevăzute la articolele 5 ș�i 6 saucând a informat instanța solicitantă, în conformitate cu articolul 8,că cererea nu poate fi îndeplinită pentru că aceasta nu conținetoate informațiile necesare prevăzute la articolul 4, termenulprevăzut la articolul 10 începe să curgă din momentul în careinstanța solicitată primeș�te cererea completată corespunzător.


372372

(2) Atunci când instanța solicitată cere un depozit sau un avansîn conformitate cu articolul 18 alineatul (3), acest termen începesă curgă din momentul în care este constituit depozitul sau esteplătit avansul.

Secț iunea 3

Îndeplinirea actului de cercetare de către instanța solicitată

Articolul 10

Dispoziții generale privind executarea cererii

(1) Instanța solicitată execută cererea fără întârziere ș�i în termenmaxim de nouăzeci de zile de la primirea cererii.

(2) Instanța solicitată execută cererea în conformitate cu dreptulstatului membru din care face parte.

(3) Instanța solicitantă poate solicita ca executarea cererii să aibăloc în conformitate cu o procedură specială prevăzută de legislațiastatului membru din care face parte, prin intermediul formularu-lui A din anexă. Instanța solicitată se conformează acestei cerericu condiția ca procedura să nu fie incompatibilă cu legislația sta-tului membru din care provine sau din motive de dificultăți prac-tice majore. Dacă instanța solicitată nu se conformează cererii dinunul din aceste motive, aceasta informează instanța solicitantăprin intermediul formularului E din anexă.

(4) Instanța solicitantă poate cere instanței solicitate să foloseascătehnologia comunicațiilor pentru îndeplinirea actului de cercetare,în special folosind videoconferința ș�i teleconferința.

Instanța solicitată se conformează acestei cerințe cu condiția caaceasta să nu fie incompatibilă cu legislația statului membru alinstanței solicitate sau din motive de dificultăți practice majore.

În cazul în care instanța solicitată nu se conformează cererii dinunul din aceste motive, aceasta informează instanța solicitantăprin intermediul formularului E din anexă.

Dacă instanțele solicitate ș�i instanțele solicitante nu au acces lamijloacele tehnice menționate anterior, astfel de mijloace pot fiprocurate prin acord mutual.

Articolul 11

Îndeplinirea în prezența ș� i cu participarea părților

(1) Dacă legislația statului membru al instanței solicitante prevedeaceasta, părțile ș�i, dacă există, reprezentanții lor au dreptul să fieprezenți atunci când instanța solicitată îndeplineș�te actul decercetare.

(2) În cererea sa, instanța solicitantă informează instanța solici-tată despre prezența părților ș�i, dacă este cazul, a reprezentanțilorlor, precum ș�i, dacă este oportun, despre faptul că li se solicităparticiparea, prin intermediul formularului A din anexă. Aceastăinformație poate fi furnizată în orice alt moment oportun.

(3) Dacă se solicită participarea părților ș�i, dacă este cazul, areprezentanților lor la îndeplinirea actului de cercetare, instanțasolicitată stabileș�te, în conformitate cu articolul 10, condițiile încare acestea pot participa.

(4) Instanța solicitată informează părțile ș�i, dacă este cazul, repre-zentanții acestora, cu privire la ora ș�i locul unde se vor desfăș�uraprocedurile ș�i, dacă este oportun, cu privire la condițiile în carepot participa prin folosirea formularului F din anexă.

(5) Alineatele (1)-(4) nu afectează posibilitatea ca instanța solici-tată să ceară părților ș�i, dacă este cazul, reprezentanților acestora,să fie prezenți sau să participe la îndeplinirea actului de cercetareîn cazul în care această posibilitate este prevăzută de legislația sta-tului membru din care face parte.

Articolul 12

Îndeplinirea în prezența ș� i cu participarea reprezentanțilorinstanței solicitante

(1) Dacă este compatibil cu legislația statului membru al instanțeisolicitante, reprezentanții acesteia au dreptul de a fi prezenți laîndeplinirea actului de cercetare de către instanța solicitată.

(2) În sensul prezentului articol, termenul „reprezentanți” includemagistrații desemnați de instanța solicitantă, în conformitate culegislația statului membru din care face parte. Instanța solicitantăpoate, de asemenea, desemna, în conformitate cu dreptul statuluimembru din care face parte, orice altă persoană, de exemplu unexpert.

(3) În cererea sa, instanța solicitantă informează instanța solici-tată că reprezentanții săi vor fi prezenți ș�i, dacă este cazul, căparticiparea lor este solicitată, folosind formularul A din anexă.Aceste informații pot fi furnizate ș�i în orice alt moment oportun.


373373

(4) Dacă se solicită participarea reprezentanților instanțeisolicitante la îndeplinirea actului de cercetare, instanța solicitatăstabileș�te, în conformitate cu articolul 10, condițiile în care aceș�tiapot participa.

(5) Instanța solicitată informează instanța solicitantă, prin inter-mediul formularului F din anexă, cu privire la ora ș�i locul unde sedesfăș�oară procedurile ș�i, dacă este cazul, cu privire la condițiileîn care reprezentanții pot participa.

Articolul 13

Măsuri de constrângere

Dacă este necesar, instanța solicitată aplică măsurile deconstrângere corespunzătoare pentru executarea cererii însituațiile ș�i în măsura în care acestea sunt prevăzute în legislațiastatului membru al instanței solicitate pentru îndeplinirea uneicereri făcute în acelaș�i scop de către o autoritate națională sau deuna din părțile implicate.

Articolul 14

Refuzul de executare

(1) Cererea de audiere a unei persoane nu se execută atunci cândpersoana în cauză invocă dreptul de a refuza să depună mărturiesau interdicția de a depune mărturie,

(a) în temeiul legislației statului membru al instanței solicitate sau

(b) în temeiul legislației statului membru al instanței solicitante,atunci când acest drept este menționat în cerere sau, dacă estecazul, confirmat de către instanța solicitantă la cerereainstanței solicitate.

(2) Pe lângă motivele prevăzute la alineatul (1), executarea uneicereri nu poate fi refuzată decât dacă:

(a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regu-lament conform articolului 1;

(b) executarea cererii în conformitate cu legislația statului mem-bru al instanței solicitate nu intră în atribuțiile puteriijudiciare;

(c) instanța solicitantă nu se conformează solicitării instanței soli-citate de a completa cererea în conformitate cu articolul 8 întermen de 30 de zile de la data solicitării sau

(d) nu se constituie un depozit sau nu se plăteș�te un avans înconformitate cu articolul 18 alineatul (3) în termen de ș�aizecide zile din momentul în care instanța solicitată a solicitat con-stituirea unei astfel de depozit sau plata avansului.

(3) Executarea nu poate fi refuzată de către instanța solicitatădoar pe motiv că în conformitate cu legislația statului membru oinstanță a statului membru respectiv are competență exclusivăasupra cauzei respective sau că legislația statului membru respec-tiv nu admite dreptul de acțiune prevăzut în cerere.

(4) Dacă se refuză îndeplinirea cererii dintr-unul din motiveleprevăzute la alineatul (2), instanța solicitată informează instanțasolicitantă cu privire la aceasta în termen de ș�aizeci de zile de laprimirea cererii de către instanța solicitată prin intermediul for-mularului H din anexă.

Articolul 15

Notificarea întârzierii

În cazul în care instanța solicitată nu este în măsură săîndeplinească cererea în termen de nouăzeci de zile de la primire,aceasta informează instanța solicitantă prin intermediulformularului G din anexă. Când acest lucru se întâmplă, suntprecizate atât motivul întârzierii, cât ș�i durata estimativă de careinstanța consideră că are nevoie pentru a executa cererea.

Articolul 16

Procedura care urmează după executarea cererii

Instanța solicitată trimite fără întârziere instanței solicitantedocumentele care atestă executarea cererii ș� i, dacă este cazul,returnează documentele primite de la instanța solicitantă.Documentele sunt însoțite de o confirmare a executării cererii prinintermediul formularului H din anexă.

Secț iunea 4

Îndeplinirea directă a actului de cercetare de către instanțasolicitantă

Articolul 17

(1) Atunci când o instanță doreș�te să procedeze direct la un actde cercetare într-un alt stat membru, acesta prezintă o cerere orga-nismului central sau autorității competente din acest stat prevă-zute la articolul 3 alineatul (3), prin intermediul formularului I dinanexă.

(2) Îndeplinirea directă a actului de cercetare nu este posibilădecât dacă acest lucru poate avea loc pe bază voluntară, fără a finevoie să se recurgă la măsuri de constrângere.

Atunci când îndeplinirea directă a unui act de cercetare implicăaudierea unei persoane, instanța solicitantă informează persoanarespectivă că audierea va avea loc pe bază voluntară.


374374

(3) Actul de cercetare este îndeplinit de către un magistrat sau deorice altă persoană, cum ar fi un expert, desemnat în conformitatecu legislația statului membru al instanței solicitante.

(4) În termen de treizeci de zile de la primirea cererii, organismulcentral sau autoritatea competentă a statului membru solicitatinformează instanța solicitantă dacă cererea este sau nu acceptatăș�i, dacă este necesar, în ce condiții urmează să fie îndeplinităaceasta în conformitate cu legislația statului membru, prin inter-mediul formularului J.

În mod special, organismul central sau autoritatea competentăpoate însărcina o instanță a statului membru din care face partesă ia parte la îndeplinirea actului de cercetare pentru a veghea laaplicarea corectă a prezentului articol ș�i a condițiilor care au foststabilite.

Organismul central sau autoritatea competentă încurajeazăutilizarea tehnologiei comunicațiilor, cum ar fi videoconferințasau teleconferința.

(5) Organismul central sau autoritatea competentă nu poaterefuza îndeplinirea directă a măsurii de cercetare decât dacă:

(a) cererea nu intră în domeniul de aplicare al prezentuluiregulament, conform articolului 1;

(b) cererea nu conține toate informațiile necesare în conformitatecu articolul 4 sau

(c) executarea directă solicitată este contrară principiilor funda-mentale ale legislației statului membru din care face parte.

(6) Sub rezerva condițiilor stabilite în conformitate cu alinea-tul (4), instanța solicitantă execută cererea în conformitate culegislația statului membru din care face parte.

Secț iunea 5

Cheltuieli

Articolul 18

(1) Executarea unei cereri, în conformitate cu articolul 10, nu dădreptul la rambursarea taxelor sau cheltuielilor.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care instanța solicitată cere acestlucru în conformitate cu legislația statului membru din care faceparte, instanța solicitantă, sub rezerva obligației părților de asuporta cheltuielile conform dreptului statului membru din careface parte, asigură rambursarea fără întârziere:

— a onorariilor plătite experților ș�i interpreților ș�i

— a cheltuielilor rezultate în temeiul articolului 10 alineatele (3)ș�i (4).

Obligația părților de a suporta aceste onorarii sau cheltuieli estereglementată de legislația statului membru al instanței solicitante.

(3) Atunci când este necesar avizul unui expert, instanța solici-tată poate să ceară instanței solicitante, înainte de îndeplinireacererii, un depozit sau un avans corespunzător în raport cucheltuielile necesare. În toate celelalte cazuri, depozitul sauavansul nu reprezintă o condiție pentru îndeplinirea cererii.

Depozitul sau avansul este efectuat de către părți dacă acest lucrueste prevăzut în legislația statului membru al instanței solicitante.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Norme de aplicare

(1) Comisia întocmeș�te ș�i actualizează cu regularitate un manual,care este disponibil ș�i în format electronic, conținând informațiilecomunicate de statele membre în conformitate cu articolul 22 ș�icu acordurile sau aranjamentele în vigoare, în conformitate cuarticolul 21.

(2) Actualizarea sau modificarea tehnică a formularelor tip pre-zentate în anexă se efectuează în conformitate cu procedura pre-văzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 20

Comitetul


(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul aliniat, se aplicăarticolele 3 ș�i 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul îș�i adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 21

Relația cu acordurile sau aranjamentele la care statelemembre sunt sau vor fi părți

(1) În materia care intră în domeniul său de aplicare, prezentulregulament are preponderență față de alte dispoziții conținute înacordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiatede statele membre ș�i, în special, față de Convenția de la Haga din1 martie 1954 privind procedura civilă ș�i Convenția de la Hagadin 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate înmaterie civilă sau comercială, în relațiile dintre statele membrecare sunt parte la acestea.


375375

(2) Prezentul regulament nu împiedică statele membre să men-țină sau să încheie acorduri sau aranjamente între două sau maimulte state membre pentru a facilita în mai mare măsură obține-rea de probe, atât timp cât sunt compatibile cu prezentulregulament.

(3) Statele membre înaintează Comisiei:

(a) până la 1 iulie 2003, o copie a acordurilor sau aaranjamentelor menținute între statele membre prevăzute laalineatul (2);

(b) o copie a acordurilor sau aranjamentelor încheiate între statelemembre prevăzute la alineatul (2), precum ș�i a proiectelor deastfel de acorduri sau aranjamente pe care intenționează să leîncheie ș�i

(c) orice denunțare sau modificare adusă acestor acorduri sauaranjamente.

Articolul 22

Comunicarea

Până la data de 1 iulie 2003 fiecare stat membru comunicăComisiei următoarele:

(a) în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), lista care indicăcompetența teritorială ș�i, acolo unde este nevoie, competențaspecială a instanțelor;

(b) numele ș�i adresele organismelor centrale ș�i ale autoritățilorcompetente în conformitate cu articolul 3, indicând compe-tența lor teritorială;

(c) mijloacele tehnice disponibile pentru primirea solicitărilorla instanțele de pe listă în conformitate cu articolul 2 alinea-tul (2);

(d) limbile acceptate pentru solicitări prevăzute la articolul 5.

Statele membre informează Comisia despre orice schimbări ulte-rioare aduse acestor informații.

Articolul 23

Revizuire

Până la 1 ianuarie 2007 ș�i ulterior la fiecare cinci ani, Comisiaprezintă Parlamentului European, Consiliului ș� i ComitetuluiSocial ș� i Economic un raport privind aplicarea prezentuluiregulament, acordând o atenție specială aplicării practice aarticolului 3 alineatul (1) litera (c) ș�i alineatul (3) ș�i articolelor 17ș�i 18.

Articolul 24

Intrare în vigoare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 2001.

(2) Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2004, cuexcepția articolelor 19, 21 ș�i 22 care se aplică de la 1 iulie 2001.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale ș�i se aplică direct în statele membreîn conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 28 mai 2001.

Pentru Consiliu

Preș�edintele

T. BODSTRÖM


376376

ANEXĂ


377377


378378


379379


380380


381381


382382


383383


384384


385385


386386


387387


388388


389389


390390


391391


392392

393

Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială

7

394394

7a

Decizia Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene

în materie civilă şi comercială (2001/470/CE)

396396

32001D0470


DECIZIA CONSILIULUIdin 28 mai 2001

de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă ș� i comercială

(2001/470/CE)


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 literele (c) ș�i (d), articolul 66 ș�i articolul 67 ali-neatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),



întrucât:

(1) Uniunea Europeană ș�i-a stabilit obiectivul de a se mențineș�i dezvolta ca un spațiu de libertate, securitate ș�i justiție, încadrul căruia este garantată libera circulație a persoanelor.

(2) Instituirea treptată a acestui spațiu, precum ș�i buna func-ționare a pieței interne necesită ameliorarea, simplificareaș� i accelerarea cooperării judiciare reale între statelemembre în materie civilă ș�i comercială.

(3) Planul de acțiune al Consiliului ș� i al Comisiei privindmodalitățile optime de punere în aplicare a dispozițiilor

Tratatului de la Amsterdam cu privire la spațiul de liber-tate, securitate ș�i justiție (4), adoptat de Consiliu la 3 decem-brie 1998 ș�i aprobat de Consiliul European de la Viena la11 ș�i 12 decembrie 1998, recunoaș�te că întărirea coope-rării judiciare în materie civilă reprezintă o etapăfundamentală în crearea unui spațiu judiciar european caresă aducă beneficii concrete fiecărui cetățean al UniuniiEuropene.

(4) Una din măsurile prevăzute la punctul 40 din planul deacțiune este examinarea posibilității de a extinde în termende doi ani conceptul de Rețea Judiciară Europeană în mate-rie penală la procedurile civile ș�i comerciale.

(5) În concluziile Consiliului European special organizat laTampere la 15 ș�i 16 octombrie 1999 se recomandă crea-rea unui sistem de informații uș�or accesibil, care să fiemenținut ș�i actualizat printr-o rețea de autorități naționalecompetente.

(6) În vederea ameliorării, simplificării ș�i accelerării cooperăriijudiciare reale dintre statele membre în materie civilă ș�icomercială, este necesar să se creeze la nivel comunitar orețea structurală de cooperare – Rețeaua Judiciară Euro-peană în materie civilă ș�i comercială.

(1) JO C 29 E, 30.1.2001, p. 281.(2) Aviz emis la 5 aprilie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).(3) JO C 139, 11.5.2001, p. 6. (4) JO C 19, 23.1.1999, p. 1.


397397

(7) Această chestiune intră sub incidența măsurilor mențio-nate la articolele 65 ș�i 66 din tratat care trebuie adoptateîn conformitate cu articolul 67.

(8) Pentru a asigura realizarea obiectivelor Rețelei JudiciareEuropene în materie civilă ș�i comercială, normele carereglementează crearea acesteia ar trebui prevăzute într-uninstrument juridic comunitar cu caracter imperativ.

(9) Având în vedere că obiectivele prezentei decizii, ș�i anumeameliorarea cooperării judiciare între statele membre,precum ș�i facilitarea accesului la justiție al persoanelorimplicate în litigii transfrontaliere nu pot fi realizate sufi-cient de statele membre ș�i, prin urmare, nu pot fi realizatedecât la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri înconformitate cu principiul subsidiarității prevăzut laarticolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul propor-ționalității astfel cum este enunțat la articolul menționatanterior, prezenta decizie nu depăș�eș�te ceea ce este nece-sar în vederea atingerii acestor obiective.

(10) Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă ș�i comercialăcreată prin prezenta decizie are în vedere să facilitezecooperarea judiciară dintre statele membre în materie civilăș�i comercială atât în domeniile reglementate de instrumen-tele în vigoare, cât ș� i în domeniile în care nici un instru-ment nu este aplicabil în prezent.

(11) În anumite domenii specifice, actele comunitare ș�i instru-mentele internaționale referitoare la cooperarea judiciară înmaterie civilă ș� i comercială prevăd deja anumitemecanisme de cooperare. Rețeaua Judiciară Europeană înmaterie civilă ș�i comercială nu urmăreș�te înlocuirea aces-tor mecanisme ș�i trebuie să funcționeze cu respectareadeplină a acestora. Prin urmare, prezenta decizie se aplicăfără a aduce atingere actelor comunitare sau instrumente-lor internaționale referitoare la cooperarea judiciară înmaterie civilă sau comercială.

(12) Este necesară crearea Rețelei Judiciare Europene în materiecivilă ș�i comercială treptat ș�i pe baza unei cât mai strânsecooperări între Comisie ș�i statele membre. Rețeaua ar tre-bui să poată profita de posibilitățile oferite de tehnologiilede comunicare ș�i informare moderne.

(13) Pentru a-ș�i atinge obiectivele, Rețeaua Judiciară Europeanăîn materie civilă ș�i comercială este sprijinită de punctele decontact desemnate de statele membre ș�i se asigură departiciparea autorităților acestora care au responsabilitățispecifice în domeniul cooperării judiciare în materie civilăș�i comercială. Contactele dintre acestea ș�i întrunirile peri-odice sunt esențiale pentru funcționarea Rețelei.

(14) Este esențial ca eforturile de creare a unui spațiu de liber-tate, securitate ș�i justiție să producă beneficii concrete pen-tru persoanele implicate în litigii transfrontaliere. Prinurmare, este necesar ca Rețeaua Judiciară Europeană înmaterie civilă ș�i comercială să promoveze accesul la justi-ție. În acest scop, folosind informațiile furnizate ș�i actuali-zate de punctele de contact, Rețeaua creează treptat unsistem de informații destinat atât publicului larg, cât ș�ispecialiș�tilor.

(15) Prezenta decizie nu exclude furnizarea altor informații îninteriorul Rețelei Judiciare Europene în materie civilă ș� icomercială sau destinate publicului decât cele prevăzute îndecizie. Prin urmare, enumerarea din titlul III nu trebuie săfie considerată ca fiind exhaustivă.

(16) Prelucrarea informațiilor ș� i datelor ar trebui să se facă înconformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului Euro-pean ș� i a Consiliului din 24 octombrie 1995 privindprotecția persoanelor fizice în ceea ce priveș�te prelucrareadatelor cu caracter personal ș� i libera circulație a acestordate (1) ș�i Directiva 97/66/CE a Parlamentului European ș�ia Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrareadatelor cu caracter personal ș�i protecția vieții private însectorul telecomunicațiilor (2).

(17) Pentru a se asigura că Rețeaua Judiciară Europeană în mate-rie civilă ș� i comercială rămâne un instrument eficace,incorporează cele mai bune practici în materie decooperare judiciară ș� i funcționare internă ș� i răspundeaș�teptărilor publicului, este necesar să se prevadă evaluăriperiodice ale sistemului, pentru a propune, dacă este cazul,modificările necesare.

(18) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit ș�i Irlandei anexat la Tratatul privindUniunea Europeană ș�i la Tratatul de instituire a Comunită-ții Europene, Regatul Unit ș�i Irlanda ș�i-au făcut cunoscutădorința de a participa la adoptarea ș�i aplicarea prezenteidecizii.

(19) În conformitate cu articolele 1 ș�i 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană ș�i la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei deci-zii ș�i, prin urmare, prezenta decizie nu i se adresează ș�i nui se aplică,

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.(2) JO L 24, 30.1.1998, p. 1.


398398

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

TITLUL I

PRINCIPIILE REȚELEI JUDICIARE EUROPENE ÎNMATERIE CIVILĂ Ș� I COMERCIALĂ

Articolul 1

Creare

(1) Se creează o rețea judiciară europeană în materie civilă ș�icomercială (în continuare denumită „rețeaua”) între statelemembre.

(2) În prezenta decizie, termenul „stat membru” înseamnă statelemembre cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Alcătuire

(1) Rețeaua este compusă din:

(a) punctele de contact desemnate de statele membre, înconformitate cu alineatul (2);

(b) instanțele ș�i autoritățile centrale prevăzute în actele comuni-tare, instrumentele de drept internațional la care statelemembre sunt parte sau normele de drept intern în domeniulcooperării judiciare în materie civilă ș�i comercială;

(c) magistrații de legătură cărora li se aplică Acțiunea comună96/277/JAI din 22 aprilie 1996 privind un cadru pentruschimbul de magistrați de legătură pentru ameliorarea coope-rării judiciare dintre statele membre ale Uniunii Europene (1),care au responsabilități în domeniul cooperării în materiecivilă ș�i comercială;

(d) orice altă autoritate juridică sau administrativă corespunză-toare care are responsabilități legate de cooperarea judiciară înmaterie civilă ș�i comercială a cărei calitate de membru al Rețe-lei este considerată utilă de către statul membru de care apar-ține.

(2) Fiecare stat membru desemnează un punct de contact. Fiecarestat membru poate, cu toate acestea, să desemneze un numărlimitat de alte puncte de contact dacă consideră că acest lucru estenecesar în funcție de existența unor sisteme juridice diferite, arepartizării interne a competențelor, a sarcinilor care urmează săfie încredințate punctelor de contact sau pentru a asocia direct

organele judiciare care se confruntă des cu litigii transfrontalierecu activitățile punctelor de contact.

Dacă un stat membru desemnează mai multe puncte de contact,acesta asigură funcționarea unui mecanism de coordonare cores-punzător între ele.

(3) Statele membre identifică autoritățile menționate la alinea-tul (1) literele (b) ș�i (c).

(4) Statele membre desemnează autoritățile menționate la aline-atul (1) litera (d).

(5) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, înconformitate cu articolul 20, denumirea ș�i adresa completă aautorităților menționate la alineatul (1), precizându-se:

(a) mijloacele de comunicare disponibile acestora;

(b) cunoș�tințele lingvistice ș�i,

(c) dacă este cazul, funcțiile lor specifice din cadrul rețelei.

Articolul 3

Misiunea ș� i activitățile rețelei

(1) Rețelei îi revine misiunea de a:

(a) facilita cooperarea judiciară dintre statele membre în materiecivilă ș�i comercială, inclusiv conceperea, instituirea treptată ș�iactualizarea unui sistem de informații pentru membrii rețelei;

(b) concepe, institui treptat ș� i actualiza un sistem de informațiiaccesibil publicului.

(2) Fără a aduce atingere altor acte comunitare sau instrumenteinternaționale referitoare la cooperarea judiciară în materie civilăș� i comercială, rețeaua îș� i dezvoltă activitățile în special înurmătoarele scopuri:

(a) funcționarea corectă a procedurilor cu impact transfrontalierș�i facilitarea cererilor de cooperare judiciară dintre statelemembre, în special acolo unde nu este aplicabil nici un actcomunitar sau instrument internațional;

(b) aplicarea efectivă ș�i practică a actelor comunitare sau a con-vențiilor în vigoare dintre două sau mai multe state membre;

(c) crearea ș�i menținerea unui sistem de informații pentru publicprivind cooperarea în materie civilă ș�i comercială în UniuneaEuropeană, actele comunitare ș�i instrumentele internaționalerelevante ș�i dreptul intern al statelor membre, în special înceea ce priveș�te accesul la justiție.(1) JO L 105, 27.4.1996, p. 1.


399399

Articolul 4

Modul de funcționare a rețelei

Rețeaua îș�i îndeplineș�te sarcinile în special în următorul mod:

1. facilitează stabilirea contactelor adecvate între autoritățile dinstatele membre menționate la articolul 2 alineatul (1) pentruîndeplinirea misiunii prevăzute la articolul 3;

2. organizează întruniri periodice ale punctelor de contact ș�i alemembrilor Rețelei în conformitate cu normele stabilite întitlul II;

3. elaborează ș�i actualizează informațiile privind cooperarea judi-ciară în materie civilă ș�i comercială ș�i sistemele juridice dinstatele membre prevăzute la titlul III, în conformitate cunormele stabilite în titlul menționat.

Articolul 5

Puncte de contact

(1) Punctele de contact sunt la dispoziția autorităților menționatela articolul 2 alineatul (1) literele (b)-(d) pentru îndeplinirea sarci-nilor prevăzute la articolul 3.

Punctele de contact sunt, de asemenea, la dispoziția autoritățilorjudiciare locale în statul membru din care fac parte în aceleaș�i sco-puri, în conformitate cu normele care urmează să fie stabilite defiecare stat membru.

(2) În special, punctele de contact:

(a) furnizează celorlalte puncte de contact, autorităților mențio-nate la articolul 2 alineatul (1) literele (b)-(d) ș� i autoritățilorjudiciare locale din statul membru din care fac parte toateinformațiile necesare pentru buna cooperare judiciară dintrestatele membre în conformitate cu articolul 3, pentru a le per-mite să elaboreze într-o manieră eficientă cereri de cooperarejudiciară ș�i să stabilească contactele directe cele mai potrivite;

(b) caută soluții pentru dificultățile apărute cu ocazia unei cereride cooperare judiciară, fără a aduce atingere alineatului (4) dinprezentul articol ș�i articolului 6;

(c) facilitează coordonarea prelucrării cererilor de cooperare judi-ciară în statul membru interesat, în special atunci când maimulte cereri ale autorităților judiciare din statul membru res-pectiv trebuie executate în alt stat membru;

(d) colaborează la organizarea întrunirilor menționate laarticolul 9 ș�i participă la acestea;

(e) colaborează la pregătirea ș�i actualizarea informațiilor mențio-nate la titlul III, în special a sistemului de informații publice,în conformitate cu normele stabilite în titlul respectiv.

(3) Atunci când un punct de contact primeș�te de la un alt mem-bru al rețelei o cerere de informare la care nu este competent arăspunde, acesta înaintează cererea punctului de contact saumembrului rețelei care este cel mai în măsură să răspundă. Punc-tul de contact rămâne disponibil pentru a acorda orice asistențăde acest fel atâta timp cât este necesar pentru contactele ulterioare.

(4) În domeniile pentru care actele comunitare sau instrumenteleinternaționale care reglementează cooperarea judiciară auprevăzut deja desemnarea autorităților responsabile cu facilitareacooperării judiciare, punctele de contact orientează solicitanțiicătre aceste autorități.

Articolul 6

Autorități competente în sensul actelor comunitare sau aleinstrumentelor internaționale referitoare la cooperarea

judiciară în materie civilă ș� i comercială

(1) Integrarea în rețea a autorităților competente prevăzute înactele comunitare sau în instrumentele internaționale referitoarela cooperarea judiciară în materie civilă ș�i comercială nu aduceatingere competențelor conferite acestora prin actul sauinstrumentul care prevede numirea lor.

Contactele din cadrul rețelei nu aduc atingere contactelor perio-dice sau ocazionale dintre aceste autorități.

(2) În fiecare stat membru autoritățile prevăzute în actele comu-nitare sau în instrumentele internaționale referitoare la cooperareajudiciară în materie civilă ș�i comercială ș�i punctele de contact alerețelei se angajează în schimburi periodice de opinii ș�i contactepentru a asigura difuzarea cât mai largă a experiențelor respec-tive.

(3) Punctele de contact ale rețelei sunt la dispoziția autoritățilorprevăzute în actele comunitare sau în instrumentele internaționalereferitoare la cooperarea judiciară în materie civilă ș�i comercialăș�i le oferă acestora asistență în toate modurile practice posibile.

Articolul 7

Cunoș�tințe lingvistice ale punctelor de contact

Pentru a facilita funcționarea practică a rețelei, fiecare stat membruveghează ca punctele sale de contact să cunoască suficient unadintre limbile oficiale ale instituțiilor Comunității Europene, altadecât limba maternă, dată fiind nevoia lor de a putea comunica cupunctele de contact din alte state membre.

Statele membre facilitează ș� i încurajează formarea lingvisticăspecializată a personalului punctelor de contact ș�i promoveazăschimbul de personal între punctele de contact din toate statelemembre.


400400

Articolul 8

Mijloace de comunicare

Punctele de contact folosesc cele mai adecvate mijloacetehnologice pentru a răspunde cât mai eficient ș�i mai rapid posibilla cererile care le sunt adresate.

TITLUL II

ÎNTRUNIRILE ÎN CADRUL REȚELEI

Articolul 9

Întruniri ale punctelor de contact

(1) Punctele de contact din rețea se reunesc cel puțin o dată pesemestru, în conformitate cu articolul 12.

(2) Fiecare stat membru este reprezentat la aceste întruniri deunul sau mai multe puncte de contact, care pot fi însoțite de alțimembri ai rețelei, dar numărul reprezentanților unui stat nu depă-ș�eș�te cifra patru.

(3) Prima întrunire a punctelor de contact se organizează la1 martie 2003, fără a aduce atingere posibilității organizării unoreventuale întruniri pregătitoare.

Articolul 10

Obiectul întrunirilor periodice ale punctele de contact

(1) Întrunirile periodice ale punctele de contact au drept scop:

(a) să le permită să se cunoască reciproc ș�i să facă schimb deexperiență, în special în ceea ce priveș�te funcționarea rețelei;

(b) să ofere o platformă pentru discutarea problemelor juridice ș�ipractice întâlnite de statele membre în timpul cooperării judi-ciare, în special în ceea ce priveș�te aplicarea măsurilor adop-tate de Comunitatea Europeană;

(c) să identifice cele mai bune practici de cooperare judiciară înmaterie civilă ș�i comercială ș�i să asigure difuzarea informați-ilor importante în interiorul rețelei;

(d) să schimbe informații ș� i opinii, în special cu privire lastructura, organizarea ș�i conținutul informațiilor disponibilemenționate în titlul III, precum ș�i accesul la acestea;

(e) să stabilească unele orientări pentru realizarea treptată afiș�elor de informații prevăzute la articolul 15, în special înceea ce priveș�te subiectul care urmează să fie abordat ș�i formaacestor fiș�e de informații;

(f) să identifice alte inițiative specifice decât cele prevăzute întitlul III care urmăresc obiective asemănătoare.

(2) Statele membre veghează ca experiența dobândită înfuncționarea mecanismelor specifice de cooperare prevăzute înactele comunitare sau în instrumentele internaționale în vigoaresă fie împărtăș�ită la întrunirile punctelor de contact.

Articolul 11

Întrunirile membrilor rețelei

(1) Se organizează întruniri deschise tuturor membrilor rețeleipentru ca aceș�tia să se cunoască între ei ș� i să facă schimb deexperiență, să ofere o platformă de discuții pentru problemelejuridice ș�i practice întâlnite ș�i să abordeze anumite chestiuni spe-cifice.

Întrunirile pot fi, de asemenea, organizate pe probleme specifice.

(2) Întrunirile sunt convocate, dacă este cazul, în conformitate cuarticolul 12.

(3) Comisia, în strânsă cooperare cu Preș�edinția Consiliului ș�i custatele membre, fixează numărul maxim de participanți pentrufiecare întrunire.

Articolul 12

Organizarea ș� i lucrările întrunirilor rețelei

(1) Comisia, în strânsă cooperare cu Preș�edinția Consiliului ș�i custatele membre, convoacă întrunirile prevăzute la articolele 9 ș�i11. Comisia prezidează aceste întruniri ș� i oferă servicii desecretariat.

(2) Înaintea fiecărei întruniri Comisia pregăteș�te proiectul ordiniide zi în acord cu Preș�edinția Consiliului ș�i cu consultarea statelormembre prin intermediul punctelor lor de contact.

(3) Proiectul ordinii de zi este comunicat punctelor de contactînaintea întrunirii. Punctele de contact pot cere modificări saucompletări ale acestuia.

(4) După fiecare întrunire Comisia pregăteș�te un raport care estecomunicat punctelor de contact.

(5) Întrunirile punctelor de contact ș�i ale membrilor rețelei potavea loc în orice stat membru.


401401

TITLUL III

INFORMAȚII DISPONIBILE ÎN CADRUL REȚELEI Ș� ISISTEMUL DE INFORMAȚII DESTINATE PUBLICULUI

Articolul 13

Informațiile diseminate în cadrul Rețelei

(1) Informațiile diseminate în cadrul rețelei includ:

(a) informațiile prevăzute la articolul 2 alineatul (5);

(b) orice alte informații considerate folositoare de către punctelede contact pentru buna funcționare rețelei.

(2) În sensul alineatului (1), Comisia instituie treptat, cuconsultarea punctelor de contact, un sistem electronic de schimbde informații securizat ș�i cu acces limitat.

Articolul 14

Sistem de informații destinate publicului

(1) Un sistem de informații destinate publicului bazat pe internet,care cuprinde site-ul web al rețelei, este creat treptat înconformitate cu articolele 17 ș�i 18.

(2) Sistemul de informații cuprinde următoarele elemente:

(a) actele comunitare în vigoare sau în pregătire cu privire lacooperarea judiciară în materie civilă ș�i comercială;

(b) măsurile interne de punere în aplicare pe plan intern a actelorîn vigoare menționate la litera (a);

(c) instrumentele internaționale în vigoare referitoare lacooperarea judiciară în materie civilă ș�i comercială la carestatele membre sunt părți, precum ș�i declarațiile ș�i rezerveleexprimate în legătură cu aceste instrumente;

(d) elementele pertinente din jurisprudența comunitară dindomeniul cooperării judiciare în materie civilă ș�i comercială;

(e) fiș�ele de informații prevăzute la articolul 15.

(3) Pentru accesarea informațiilor menționate la alineatul (2) lite-rele (a)-(d), rețeaua ar trebui, dacă este cazul, să introducă pe site-ulei legături directe spre alte site-uri unde se găsesc informațiile ori-ginale.

(4) Site-ul dedicat rețelei trebuie, de asemenea, să faciliteze accesulla inițiative comparabile de informare publică în domenii conexe,precum ș�i la site-uri conținând informații legate de sistemele juri-dice din statele membre.

Articolul 15

Fiș�e de informații

(1) Fiș�ele de informații sunt dedicate cu prioritate problemelorlegate de accesul la justiție în statele membre ș� i includ mai alesinformații cu privire la modalitățile de sesizare a instanțelor ș�i deobținere a asistenței judiciare, fără a aduce atingere altor inițiativecomunitare de care rețeaua ține seama pe deplin.

(2) Fiș�ele de informații sunt practice ș� i concise. Ele sunt scriseîntr-un limbaj uș�or de înțeles ș� i conțin informații practicedestinate publicului. Fiș�ele de informații sunt realizate treptat cuprivire la cel puțin unul din următoarele subiecte:

(a) principiile sistemului juridic ș�i organizarea judiciară a statelormembre;

(b) modalitățile de sesizare a instanțelor, mai ales în ceea ce pri-veș�te cererile de mică importanță, ș�i procedurile judiciare ulte-rioare, inclusiv căile ș�i procedurile de atac;

(c) condițiile ș�i modalitățile de acces la asistența judiciară, inclusivdescrierea sarcinilor organizațiilor neguvernamentale careacționează în acest domeniu, ținându-se seama de munca dejaefectuată în cadrul dialogului cu cetățenii;

(d) normele interne care reglementează semnificația ș�i notificareadocumentelor;

(e) normele ș�i procedurile de executare a hotărârilor judecătoreș�tiale altui stat membru;

(f) posibilitățile ș�i procedurile de obținere a măsurilor de conser-vare, în special sechestrul bunurilor unei persoane în vedereaexecutării;

(g) posibilitățile de soluționare a litigiilor prin mijloace alterna-tive ș�i indicarea centrelor de informare ș�i asistență naționaleale Rețelei europene de soluționare extrajudiciară a litigiilorconsumatorului;

(h) organizarea ș�i funcționarea profesiunilor juridice;

(3) Fiș�ele de informații includ, dacă este cazul, elemente privindjurisprudența pertinentă a statelor membre.

(4) Fiș�ele de informații pot furniza informații mai detaliate pen-tru specialiș�ti.

Articolul 16

Actualizarea informațiilor

Toate informațiile diseminate în interiorul rețelei ș� i destinatepublicului în temeiul articolelor 13-15 sunt actualizate curegularitate.


402402

Articolul 17

Rolul Comisiei în sistemul de informații destinatepublicului

Comisia:

1. răspunde de administrarea sistemului de informații destinatepublicului;

2. realizează, cu consultarea punctelor de contact, o pagină webdedicată rețelei pe site-ul său internet;

3. furnizează informații cu privire la aspectele pertinente alelegislației ș� i procedurilor comunitare, inclusiv jurisprudențacomunitară, în conformitate cu articolul 14;

4. (a) se asigură că formatul fiș�elor de informații rămâne acelaș�iș�i că acestea includ toate informațiile considerate necesarede rețea;

(b) asigură apoi traducerea fiș�elor de informații în celelaltelimbi oficiale ale instituțiilor comunitare ș�i le pune la dis-poziție pe site-ul rețelei.

Articolul 18

Rolul punctelor de contact în sistemul de informațiidestinate publicului

Punctele de contact veghează ca:

1. informațiile necesare pentru crearea ș�i funcționarea sistemu-lui de informații să fie furnizate Comisiei;

2. informațiile introduse în sistem să fie exacte;

3. Comisiei i se comunică orice actualizare de îndată ce o infor-mație necesită modificare;

4. fiș�ele de informații din fiecare stat membru sunt realizate trep-tat, în conformitate cu orientările menționate la articolul 10alineatul (1) litera (e);

5. fiș�ele de informații introduse pe site-ul rețelei să beneficieze decea mai extinsă difuzare în statele membre.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Revizuire

(1) La 1 decembrie 2005 ș�i cel puțin la fiecare cinci ani dupăaceea, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului ș� iComitetului Economic ș�i Social un raport cu privire la aplicareaprezentei decizii elaborat pe baza informațiilor furnizate depunctele de contact. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de pro-puneri de adaptare.

(2) Raportul examinează, printre alte chestiuni importante, pro-blema accesului direct al publicului la punctele de contact ale rețe-lei, a accesului ș�i asocierii profesiunilor juridice la lucrările sale ș�ia sinergiei cu Rețeaua comunitară pentru soluționareaextrajudiciară a litigiilor consumatorului. Raportul examinează, deasemenea, raportul dintre punctele de contact ale rețelei ș�i auto-ritățile competente prevăzute în actele comunitare sau în instru-mentele internaționale referitoare la cooperarea judiciară în mate-rie civilă ș�i comercială.

Articolul 20

Stabilirea elementelor de bază ale rețelei

Până la 1 iunie 2002, Comisiei îi sunt comunicate de statelemembre informațiile prevăzute la articolul 2 alineatul (5).

Articolul 21

Data aplicării

Prezenta decizie se aplică de la 1 decembrie 2002, cu excepțiaarticolelor 2 ș�i 20, care se aplică de la data notificării prezenteidecizii statelor membre cărora li se adresează.

În conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene,prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2001.

Pentru Consiliu

Preș�edintele

T. BODSTRÖM


403403

404404

405

Asistenţă judiciară

8

406406

Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea

unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii

8a

408408


32003L0008 Official Journal L 026 , 31/01/2003 P. 0041 - 0047 Ediţie specială în limba cehă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba estonă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba maghiară Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba lituaniană Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba letonă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba malteză Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba polonă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba slovacă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96 Ediţie specială în limba slovenă Chapter 19 Volume 06 P. 90 - 96

20030127

Directiva 2003/8/CE a Consiliului

din 27 ianuarie 2003

de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67,


având în vedere avizul Parlamentului European [2],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social [3],

întrucât:

(1) Uniunea Europeană și-a stabilit ca obiectiv menținerea și dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru realizarea treptată a unui astfel de spațiu, Comunitatea trebuie să adopte, între altele, măsurile în domeniul cooperării judiciare în materie civilă care sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.

(2) Articolul 65 litera (c) din tratat prevede, între altele, măsuri ce vizează eliminarea obstacolelor în calea bunei desfășurări a procedurilor civile, la nevoie prin înlesnirea compatibilității normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.

(3) Consiliul European, întrunit la Tampere, la 15 și 16 octombrie 1999, a invitat Consiliul să stabilească standarde minime care să garanteze un nivel corespunzător de asistență judiciară în cauzele transfrontaliere în întreaga Uniune.

(4) Toate statele membre sunt părți la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950. Materiile reglementate de prezenta directivă sunt conforme cu respectiva convenție, în special principiul egalității ambelor părți într-un litigiu.

(5) Prezenta directivă vizează să promoveze acordarea asistenței judiciare în litigiile transfrontaliere oricărei persoane care nu dispune de resurse

409409

suficiente, atunci când această asistență este necesară pentru a asigura accesul efectiv la justiție. Accesul la justiție este un drept general recunoscut care este, de asemenea, reafirmat la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(6) Nici lipsa de resurse a unei părți într-un litigiu, indiferent dacă aceasta are calitatea de reclamant sau pârât, nici dificultățile care decurg din caracterul transfrontalier al unui litigiu, nu trebuie să constituie obstacole în calea accesului efectiv la justiție.

(7) Având în vedere că obiectivele prezentei directive nu pot fi suficient realizate de către statele membre, dar pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(8) Prezenta directivă are ca obiectiv principal garantarea unui nivel corespunzător al asistenței judiciare în litigiile transfrontaliere prin stabilirea anumitor standarde minime comune cu privire la asistența judiciară în astfel de litigii. O directivă a Consiliului este instrumentul legislativ cel mai adecvat pentru atingerea unui astfel de obiectiv.

(9) Prezenta directivă se aplică în cazul litigiilor transfrontaliere în materie civilă și comercială.

(10) Orice persoană implicată într-un litigiu în materie civilă sau comercială reglementată de prezenta directivă trebuie să aibă posibilitatea să își valorifice drepturile în instanță, chiar dacă situația financiară personală o împiedică să poată suporta cheltuielile de judecată. Asistența judiciară se consideră a fi corespunzătoare atunci când aceasta îi permite beneficiarului să aibă acces efectiv la justiție în condițiile prevăzute de prezenta directivă.

(11) Asistența judiciară trebuie să acopere consilierea precontencioasă în vederea ajungerii la un acord înainte de inițierea unei proceduri judiciare, asistența judiciară în vederea sesizării unei instanțe și reprezentarea în justiție, precum și plata cheltuielilor de judecată sau exonerarea de la plata acestora.

(12) Dreptul intern al statului membru în care se află instanța sau în care se solicită executarea hotărârii este cel care stabilește dacă cheltuielile de judecată pot include cheltuielile părții adverse pe care beneficiarul asistenței judiciare este obligat să le plătească.

(13) Toți cetățenii Uniunii, indiferent unde își au domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru, trebuie să fie eligibili pentru acordarea asistenței judiciare în litigiile transfrontaliere, în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta directivă. Acest lucru este valabil și pentru resortisanții unor țări terțe care își au reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru și care locuiesc în mod legal pe teritoriul unui stat membru.

(14) Ar trebui ca statele membre să aibă libertatea de a stabili pragurile minime peste care se prezumă că o persoană poate să suporte cheltuielile de judecată, în condițiile definite de prezenta directivă. Aceste praguri se stabilesc ținând cont de diferiți factori obiectivi, precum veniturile, capitalul deținut sau situația familială.

(15) Cu toate acestea, obiectivul prezentei directive nu ar putea fi atins în cazul în care nu s-ar fi dat posibilitatea solicitanților asistenței judiciare de a dovedi că nu pot suporta cheltuielile de judecată, chiar dacă resursele lor depășesc pragul stabilit de statul membru al instanței. Atunci când evaluează dacă asistența judiciară trebuie acordată pe această bază, autoritățile statului membru al instanței pot lua în considerare elemente care arată că solicitantul îndeplinește criteriile de admisibilitate financiară în statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită.

410410

(16) Posibilitatea, în acest caz, de a recurge la alte mecanisme care asigură accesul efectiv la justiție nu constituie o formă de asistență judiciară. Cu toate acestea, prezenta posibilitate poate să conducă la prezumția că persoana în cauză poate să suporte cheltuielile de judecată în ciuda situației sale financiare nefavorabile.

(17) Ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a respinge cererile de asistență judiciară privind acțiuni care sunt în mod evident neîntemeiate sau din motive legate de temeinicia acțiunii, în măsura în care se acordă consiliere în faza precontencioasă și se garantează accesul la justiție. Atunci când hotărăsc cu privire la temeinicia unei cereri, statele membre pot respinge orice cerere de asistență judiciară în cazul în care solicitantul pretinde daune-interese pentru atingere adusă reputației sale, în condițiile în care acesta nu a suferit nici un prejudiciu material sau financiar, sau în cazul în care este vorba de o revendicare ce decurge direct din activitățile comerciale ale solicitantului sau din activitățile acestuia în calitate de lucrător care desfășoară o activitate independentă.

(18) Complexitatea sistemelor judiciare din statele membre și diferențele dintre acestea, precum și costurile inerente caracterului transfrontalier al litigiilor nu trebuie să împiedice accesul la justiție. Asistența judiciară trebuie, în consecință, să acopere costurile legate direct de caracterul transfrontalier al unui litigiu.

(19) Pentru a stabili dacă este necesară prezența fizică a unei persoane la ședințe, instanțele de judecată dintr-un stat membru ar trebui să țină cont de toate avantajele pe care le oferă posibilitățile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială [4].

(20) În cazul în care se acordă asistența judiciară, aceasta trebuie să acopere întreaga procedură, inclusiv cheltuielile efectuate pentru executarea hotărârii; beneficiarul ar trebui să primească în continuare respectiva asistență în cazul în care o ale de atac este exercitată împotriva sa sau el exercită o cale de atac, în măsura în care condițiile referitoare la resursele financiare și la fondul litigiului continuă să fie îndeplinite.

(21) Asistența judiciară trebuie să fie acordată în aceleași condiții, atât în cazul procedurilor judiciare tradiționale, cât și în cazul procedurilor extrajudiciare, precum medierea, atunci când legislația impune recurgerea la astfel de proceduri sau o instanță trimite părțile la o astfel de procedură.

(22) De asemenea, asistența judiciară trebuie să fie acordată pentru executarea actelor autentice în alt stat membru, în condițiile definite de prezenta directivă.

(23) Dat fiind că asistența judiciară se acordă de statul membru al instanței sau în care se solicită executarea, cu excepția consilierii acordate în faza precontencioasă în cazul în care solicitantul asistenței judiciare nu își are domiciliul sau reședința obișnuită în statul membru al instanței, acest stat membru trebuie să aplice propria legislație, în conformitate cu principiile prezentei directive.

(24) Se cuvine ca asistența judiciară să fie acordată sau respinsă de autoritatea competentă din statul membru al instanței sau în care trebuie executată hotărârea. Acest lucru este valabil atât în cazul în care instanța soluționează cauza pe fond, cât și atunci când aceasta trebuie în primul rând să se pronunțe asupra competenței sale.

(25) Cooperarea judiciară în materie civilă ar trebui organizată între statele membre pentru a încuraja informarea publicului și a specialiștilor, precum și pentru a simplifica și a accelera transmiterea cererilor de asistență judiciară între statele membre.

411411

(26) Mecanismele de comunicare și de transmitere prevăzute de prezenta directivă se inspiră direct din cele instituite prin Acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară semnat la Strasburg, la 27 ianuarie 1977, denumit în continuare "acordul din 1977". Se stabilește un termen, care nu este prevăzut de acordul din 1977, pentru transmiterea cererilor de asistență judiciară. Un termen relativ scurt contribuie la buna funcționare a justiției. (27) Informațiile transmise în temeiul prezentei directive ar trebui să beneficieze de protecție. Dat fiind că Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [5] și Directiva 97/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor [6] sunt aplicabile, nu este necesar ca prezenta directivă să prevadă dispoziții speciale cu privire la protecția datelor.

(28) Stabilirea unui formular tip pentru cererile de asistență judiciară și pentru transmiterea cererilor de asistență judiciară în cazul litigiilor transfrontaliere va simplifica și va accelera procedurile.

(29) În plus, aceste formulare de cerere, precum și formularele de cerere naționale, ar trebui să fie puse la dispoziția publicului la nivel european prin intermediul sistemului de informare al Rețelei Judiciare Europene, create în conformitate cu Decizia 2001/470/CE [7].

(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui luate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei [8].

(31) Ar trebui precizat că stabilirea unor standarde minime pentru litigiile transfrontaliere nu împiedică statele membre să adopte dispoziții mai favorabile pentru solicitanții de asistență judiciară și pentru beneficiarii acesteia.

(32) Acordul din 1977 și Protocolul adițional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Moscova, în 2001, se aplică în continuare în relațiile dintre statele membre și țările terțe care sunt părți la acordul din 1977 sau la protocol. Însă prezenta directivă are prioritate față de dispozițiile Acordului 1977 și ale Protocolului în relațiile dintre statele membre.

(33) Regatul Unit și Irlanda, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, au notificat dorința lor de participare la adoptarea prezentei directive.

(34) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acestuia și nu se supune aplicării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiective și domeniu de aplicare

(1) Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți accesul la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune cu privire la asistența judiciară acordată în astfel de litigii.

412412

(2) Prezenta directivă se aplică, în litigiile transfrontaliere, în materie civilă și comercială indiferent de tipul instanței. Ea nu se aplică în mod special materiilor fiscale, vamale sau administrative.

(3) În scopul prezentei directive, "stat membru" înseamnă toate statele membre, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2


(1) În sensul prezentei directive, prin litigiu transfrontalier se înțelege orice litigiu în care partea care solicită asistență judiciară în temeiul prezentei directive își are domiciliul sau reședința obișnuită într-un alt stat membru decât cel al instanței sau decât cel în care se execută hotărârea.

(2) Statul membru în care o parte își are domiciliul se stabilește în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială [9].

(3) Momentul relevant pentru a stabili dacă este vorba de un litigiu transfrontalier este momentul depunerii cererii, în conformitate cu prezenta directivă.

CAPITOLUL II

DREPTUL LA ASISTENȚĂ JUDICIARĂ

Articolul 3

Dreptul la asistență judiciară

(1) Persoanele fizice implicate într-un litigiu reglementat de prezenta directivă au dreptul să beneficieze de asistență judiciară corespunzătoare, astfel încât să li se garanteze accesul efectiv la justiție, în conformitate cu condițiile stabilite de prezenta directivă.

(2) Asistența judiciară se consideră a fi corespunzătoare atunci când garantează:

(a) consilierea în faza precontencioasă, în vederea ajungerii la un acord înainte de inițierea unei proceduri judiciare;

(b) asistența judiciară și reprezentarea în justiție, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată sau suportarea cheltuielilor de judecată ale beneficiarului, inclusiv cheltuielile menționate la articolul 7, precum și onorariile persoanelor împuternicite de instanță să execute anumite acte în timpul procedurii.

În statele membre în care partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor părții adverse, asistența judiciară, în cazul în care beneficiarul cade în pretenții, acoperă cheltuielile efectuate de partea adversă, în cazul în care astfel de cheltuieli ar fi fost acoperite de asistența judiciară în cazul în care beneficiarul ar fi avut domiciliul sau reședința obișnuită în statul membru al instanței.

(3) Statele membre nu sunt obligate să asigure asistență judiciară sau reprezentare în justiție în cadrul procedurilor special destinate să permită părților litigante să se apere singure, cu excepția cazului în care instanța sau orice altă autoritate competentă decide altfel, pentru a garanta egalitatea părților sau datorită complexității cauzei.

(4) Statele membre pot solicita beneficiarilor asistenței judiciare să contribuie în mod rezonabil la cheltuielile de judecată ținând cont de condițiile menționate la articolul 5.

(5) Statele membre pot dispune ca autoritatea competentă să poată hotărî că beneficiarii asistenței judiciare trebuie să ramburseze această asistență în tot

413413

sau în parte în cazul în care situația lor financiară s-a ameliorat în mod substanțial sau în cazul în care decizia de acordare a asistenței judiciare a fost luată pe baza unor informații incorecte furnizate de beneficiar.

Articolul 4

Nediscriminare

Statele membre acordă asistență judiciară fără discriminare cetățenilor Uniunii și cetățenilor țărilor terțe care locuiesc în mod legal într-un stat membru.

CAPITOLUL III

CONDIȚII DE ACORDARE A ASISTENȚEI JUDICIARE ȘI NIVELUL ACESTEIA

Articolul 5

Condiții privind resursele financiare

(1) Statele membre acordă asistență judiciară persoanelor menționate la articolul 3 alineatul (1), aflate în incapacitate totală sau parțială de a suporta cheltuielile de judecată menționate la articolul 3 alineatul (2) din cauza situației lor economice, pentru a le garanta accesul efectiv la justiție.

(2) Situația economică a unei persoane este evaluată de autoritatea competentă a statului membru al instanței, ținând cont de diferiți factori obiectivi, precum veniturile, capitalul deținut sau situația familială, inclusiv o evaluare a resurselor persoanelor care depind financiar de solicitant.

(3) Statele membre pot stabili praguri peste care se prezumă că solicitantul asistenței judiciare poate suporta, în tot sau în parte, cheltuielile de judecată menționate la articolul 3 alineatul (2). Aceste praguri se definesc pe baza criteriilor stabilite la alineatul (2) din prezentul articol.

(4) Pragurile definite în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol nu îi pot împiedica pe solicitanții asistenței judiciare ale căror resurse depășesc aceste praguri să beneficieze de asistență judiciară în cazul în care aceștia dovedesc că nu pot suporta cheltuielile de judecată menționate la articolul 3 alineatul (2) din cauza diferențelor de cost al vieții între statul membru în care își au domiciliul sau reședința obișnuită și statul membru al instanței.

(5) Asistența judiciară poate să nu fie acordată solicitantului în cazul în care acesta are, în respectivul caz, un acces efectiv la alte mecanisme prin care sunt suportate cheltuielile de judecată menționate la articolul 3 alineatul (2).

Articolul 6

Condiții privind fondul litigiilor

(1) Statele membre pot dispune ca cererile de asistență judiciară privind acțiuni care par a fi în mod evident neîntemeiate să poată fi respinse de autoritățile competente.

(2) În cazul în care se oferă consiliere în faza precontencioasă, acordarea de asistență judiciară suplimentară poate fi refuzată sau poate înceta din motive privind temeinicia cauzei, cu condiția ca accesul la justiție să fie garantat.

(3) Atunci când iau o hotărâre privind temeinicia unei cereri și fără a aduce atingere articolului 5, statele membre țin cont de importanța respectivei cauze pentru solicitant, dar pot lua în considerare și natura cauzei în cazul în care solicitantul pretinde daune-interese pentru atingere adusă reputației sale, în condițiile în care acesta nu a suferit nici un prejudiciu material sau financiar, sau în cazul în care este vorba de o revendicare ce decurge direct din activitățile comerciale ale solicitantului sau din activitățile acestuia în calitate de lucrător care desfășoară o activitate independentă.

Articolul 7

Cheltuieli legate de caracterul transfrontalier al unui litigiu

414414

Asistența judiciară acordată în statul membru al instanței acoperă următoarele cheltuieli direct legate de natura transfrontalieră a litigiului:

(a) interpretare;

(b) traducerea documentelor solicitate de instanță sau de autoritatea competentă și prezentate de beneficiar, care sunt necesare pentru soluționarea litigiului și

(c) cheltuielile de deplasare pe care solicitantul trebuie să le suporte atunci când prezența fizică la ședințe a persoanelor care trebuie să susțină cauza solicitantului este impusă de legislație sau de instanța din statul membru respectiv și atunci când instanța hotărăște că nu există nici o altă posibilitate ca respectivele persoanele să fie ascultate în mod corespunzător.

Articolul 8

Cheltuieli suportate de statul membru în care se află domiciliul sau reședința obișnuită

Statul membru în care solicitantul asistenței judiciare își are domiciliul sau reședința obișnuită acordă asistență judiciară, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2), necesară pentru a acoperi:

(a) cheltuielile privind pentru asistența acordată de un avocat local sau de orice altă persoană autorizată de actele cu putere de lege să acorde consiliere juridică, efectuate în statul membru respectiv până când cererea de asistență judiciară, în conformitate cu prezenta directivă, este primită în statul membru al instanței;

(b) traducerea cererii și a documentelor anexate necesare, atunci când cererea este depusă la autoritățile statului membru respectiv.

Articolul 9

Continuitatea asistenței judiciare

(1) Asistența judiciară continuă să fie acordată beneficiarilor, în tot sau în parte, pentru a acoperi cheltuielile efectuate pentru a obține executarea hotărârii în statul membru al instanței.

(2) Un beneficiar care a primit asistență judiciară în statul membru al instanței primește asistența judiciară prevăzută de legislația statului membru în care se solicită recunoașterea sau executarea hotărârii.

(3) Asistența judiciară continuă să fie pusă la dispoziție în cazul exercitării unei căi de atac de către beneficiar sau împotriva acestuia, sub rezerva articolelor 5 și 6.

(4) Statele membre pot adopta dispoziții privind reexaminarea cererii în orice fază a procedurii din motivele expuse la articolul 3 alineatele (3) și (5), articolul 5 și articolul 6, inclusiv procedurile menționate la alineatele (1)-(3) din prezentul articol.

Articolul 10

Proceduri extrajudiciare

De asemenea, asistența judiciară se extinde asupra procedurilor extrajudiciare, în condițiile definite de prezenta directivă, atunci când legislația impune recurgerea la astfel de proceduri sau o instanță trimite părțile la o astfel de procedură.

Articolul 11

Acte autentice

Asistența judiciară se acordă pentru executarea actelor autentice într-un alt stat membru, în condițiile definite de prezenta directivă.

415415

CAPITOLUL IV

PROCEDURĂ

Articolul 12

Autoritatea care acordă asistența judiciară

Asistența judiciară se acordă sau se refuză de către autoritatea competentă a statului membru al instanței, fără a aduce atingere articolului 8.

Articolul 13

Depunerea și transmiterea cererilor de asistență judiciară

(1) Cererile de asistență judiciară pot fi depuse fie:

(a) la autoritatea competentă a statului membru în care solicitantul își are domiciliul sau reședința obișnuită (autoritatea expeditoare), fie

(b) la autoritatea competentă a statului membru al instanței sau a statului membru în care hotărârea trebuie executată (autoritatea primitoare);

(2) Cererile de asistență judiciară se completează, iar documentele anexate se traduc în:

(a) limba oficială sau una dintre limbile statului membru al autorității primitoare competente, ce corespunde uneia din limbile instituțiilor Comunității sau

(b) o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că poate să o accepte în conformitate cu articolul 14 alineatul (3).

(3) Autoritățile expeditoare competente pot hotărî să refuze transmiterea unei cereri în cazul în care aceasta este în mod evident:

(a) neîntemeiată sau

(b) în afara domeniului de aplicare a prezentei directive.

Condițiile menționate la articolul 15 alineatele (2) și (3) se aplică acestor decizii.

(4) Autoritatea expeditoare competentă asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea să fie însoțită de toate documentele anexate despre care știe că sunt solicitate pentru ca cererea să fie tratată. De asemenea, aceasta asistă solicitantul in furnizarea oricărei traduceri necesare a documentelor anexate, în conformitate cu articolul 8 litera (b).

Autoritatea expeditoare competentă transmite cererea autorității primitoare competente din celălalt stat membru în termen de 15 zile de la primirea cererii completate în mod corespunzător într-una dintre limbile menționate la alineatul (2), precum și a documentelor anexate traduse, în cazul în care este necesar, într-una dintre limbile respective.

(5) Documentele transmise în conformitate cu prezenta directivă sunt exonerate de legalizare sau de orice formalitate echivalentă.

(6) Statele membre nu au dreptul să perceapă nici o taxă pentru serviciile prestate în conformitate cu alineatul (4). Statele membre în care solicitantul asistenței judiciare își are domiciliul sau reședința obișnuită pot dispune ca acesta să ramburseze cheltuielile de traducere efectuate de autoritatea expeditoare competentă în cazul în care cererea de asistență judiciară este respinsă de autoritatea competentă.

Articolul 14

Autoritățile competente și regimul lingvistic

416416

(1) Statele membre desemnează autoritatea competentă sau autoritățile competente să trimită (autoritățile expeditoare) și să primească (autoritățile primitoare) cererea.

(2) Fiecare stat membru pune la dispoziția Comisiei următoarele informații:

- denumirile și adresele autorităților expeditoare sau primitoare competente menționate la alineatul (1);

- razele teritoriale aflate în competența acestora;

- mijloacele de care dispun pentru a primi cererea și

- limbile care pot fi utilizate pentru completarea cererii.

(3) Statele membre notifică Comisiei limba (limbile) oficială (oficiale) ale instituțiilor Comunității, alta (altele) decât propria limbă, pe care autoritatea primitoare competentă o (le) acceptă pentru completarea cererilor de asistență judiciară pe care le primește în conformitate cu prezenta directivă.

(4) Statele membre comunică Comisiei informațiile menționate la alineatele (2) și (3) până la 30 noiembrie 2004. Orice modificare ulterioară a acestor informații se notifică Comisiei în cel mult două luni de la intrarea în vigoare a modificării în statul membru respectiv.

(5) Informațiile menționate la alineatele (2) și (3) se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 15

Tratarea cererilor

(1) Autoritățile naționale competente să se pronunțe cu privire la cererile de asistență judiciară se asigură că solicitantul este pe deplin informat în legătură cu stadiul tratării cererii.

(2) În cazul respingerii cererii, în tot sau în parte, se indică motivele respingerii.

(3) Statele membre adoptă dispoziții pentru a revizui sau ataca hotărârile de respingere a cererilor de asistență judiciară. Statele membre pot să prevadă o excepție în cazurile în care cererea de asistență judiciară este respinsă de o instanță a cărei hotărâre pe fond nu poate face obiectul unei căi de atac potrivit dreptului intern sau în fața unei instanțe superioare.

(4) În cazul în care căile de atac împotriva unei hotărâri prin care se respinge sau încetează asistența judiciară în temeiul articolului 6 au un caracter administrativ, acestea pot întotdeauna, în ultimă instanță, să facă obiectul controlului judecătoresc.

Articolul 16

Formular tip

(1) Pentru a facilita transmiterea, se stabilește un formular tip pentru cererile de asistență judiciară și pentru transmiterea acestor cereri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).

(2) Formularul tip pentru transmiterea cererilor de asistență judiciară se stabilește până la 30 mai 2003.

Formularul tip pentru cererile de asistență judiciară se stabilește până la 30 noiembrie 2004.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

417417

Comitet


(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 18

Informare

Autoritățile naționale competente colaborează pentru a asigura informarea publicului larg și a specialiștilor cu privire la diferitele sisteme de asistență judiciară, în special prin intermediul Rețelei Judiciare Europene, înființată în conformitate cu Decizia 2001/470/CE.

Articolul 19

Dispoziții mai favorabile

Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte dispoziții mai favorabile pentru solicitanții și beneficiarii asistenței judiciare.

Articolul 20

Relația cu alte instrumente

Prezenta directivă, în ceea ce privește relațiile dintre statele membre și cu privire la orice problemă căreia i se aplică, primează în fața dispozițiilor conținute în acordurile bilaterale și multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv:

(a) Acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Strasburg, la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adițional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistență judiciară, semnat la Moscova, în 2001;

(b) Convenția de la Haga, din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție.

Articolul 21

Transpunerea în dreptul intern

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 noiembrie 2004, cu excepția articolului 3 alineatul (2) litera (a) pentru care transpunerea prezentei directive în dreptul intern are loc până la 30 mai 2006. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Când statele membre adoptă respectivele acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 22


Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 23

Destinatari

418418

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptată la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

G. Papandreou

[1] JO C 103 E, 30.4.2002, p. 368.

[2] Aviz emis la 25 septembrie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată).

[3] JO C 221, 17.9.2002, p. 64.

[4] JO L 174, 27.6.2001, p. 1.

[5] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[6] JO L 24, 30.1.1998, p. 1.

[7] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

[8] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[9] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (JO L 225, 22.8.2002, p. 13).

--------------------------------------------------


419419

420420

421

9

Despăgubirea victimelor infracţionalităţii

422422

Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea

victimelor infracţionalităţii

9a

424424

Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despagubirea victimelor infractionalitatii.


avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 308,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

intrucat:

(1) Unul dintre obiectivele Comunitatii Europene il constituie eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor existente in calea liberei circulatii a persoanelor si serviciilor.

(2) In cazul Cowan [4], Curtea a afirmat ca, atunci cand dreptul comunitar garanteaza unei persoane fizice libertatea de a se deplasa intr-un alt stat membru, protectia integritatii acestei persoane in statul membru respectiv, ca si cea a resortisantilor si a rezidentilor, constituie corolarul acestei libertati de circulatie. La realizarea acestui obiectiv ar trebui sa contribuie masuri pentru facilitarea despagubirii victimelor infractionalitatii.

(3) Consiliul European reunit la Tampere, in 15 si 16 octombrie 1999 a subliniat necesitatea stabilirii unor norme minime pentru protectia victimelor infractionalitatii, in special in ceea ce priveste posibilitatile de acces la justitie si dreptul la reparatie, inclusiv la rambursarea cheltuielilor de judecata.

(4) In Declaratia privind lupta impotriva terorismului, Consiliul European, reunit la Bruxelles, in 25 si 26 martie 2004, a solicitat adoptarea prezentei directive inainte de 1 mai 2004.

(5) La 15 martie 2001, Consiliul adopta Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor in cadrul procesului penal [5]. Intemeiata pe titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeana, aceasta decizie permite persoanelor sa solicite reparatii autorului infractiunii ale carei victime au fost, in cursul derularii unui proces penal.

(6) Victimele infractionalitatii in Uniunea Europeana trebuie sa aiba dreptul la o despagubire echitabila si corespunzatoare prejudiciilor suferite, indiferent de locul din Comunitatea Europeana in care a fost savarsita infractiunea.

(7) Prezenta directiva stabileste un sistem de cooperare in vederea facilitarii accesului victimelor infractionalitatii la despagubire, in situatii transfrontaliere; acest sistem trebuie sa functioneze pe baza unor mecanisme, in vigoare in statele membre, de despagubire a victimelor infractionalitatii premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile respective. Este necesar, asadar, sa fie creat un mecanism de despagubire in toate statele membre.

(8) Majoritatea statelor membre au creat deja astfel de sisteme de despagubire, in anumite cazuri pentru a raspunde obligatiilor care le revin conform Conventiei europene din 24 noiembrie 1983 privind despagubirea victimelor infractiunilor savarsite prin violenta.

(9) Dat fiind ca masurile cuprinse in prezenta directiva sunt necesare pentru realizarea obiectivelor Comunitatii si ca tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei directive, alte puteri de actiune in afara celor prevazute in articolul 308, este necesara aplicarea acestui din urma articol.

(10) Deseori, victimele infractiunilor nu reusesc sa obtina despagubiri de la autorul infractiunii ale carei victime au fost, fie pentru ca acesta din urma nu dispune de resursele necesare pentru a respecta o hotarare judecatoreasca prin care victimei ii sunt acordate daune-interese, fie pentru ca nu poate fi identificat sau actionat in justitie.

(11) Este necesara crearea unui sistem de cooperare intre autoritatile statelor membre pentru a facilita accesul la despagubire in cazurile in care infractiunea a fost savarsita intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta victima.

425425

(12) Acest sistem trebuie sa permita ca victima unei infractiuni sa se poata adresa intotdeauna unei autoritati a statului membru in care isi are resedinta si sa elimine dificultatile de ordin practic si lingvistic care pot aparea in situatiile transfrontaliere.

(13) Acest sistem trebuie sa contina dispozitiile necesare pentru a permite victimei unei infractiuni sa gaseasca informatiile de care are nevoie pentru a depune cererea de despagubire si pentru a asigura o cooperare eficienta intre autoritatile implicate.

(14) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile reafirmate in special prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ca principii generale ale dreptului comunitar.

(15) Dat fiind ca obiectivul care consta in facilitarea accesului victimelor infractionalitatii la despagubire in situatii transfrontaliere nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, din cauza aspectului transfrontalier, si ca acesta poate fi, prin urmare, realizat cu mai mult succes la nivel comunitar, din motive legate de dimensiunile sau de efectele actiunii, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii consacrat in articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii asa cum este enuntat in articolul mentionat anterior, prezenta directiva se refera numai la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(16) Este necesara adoptarea masurilor corespunzatoare pentru aplicarea prezentei directive in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei [6],

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

Accesul la despagubire in situatiile transfrontaliere

Articolul 1 Dreptul de depunere a cererii in statul membru de resedinta In cazul in care infractiunea premeditata a fost savarsita prin violenta intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta in mod obisnuit solicitantul, statele membre asigura ca acesta sa aiba dreptul sa inainteze cererea unei autoritati sau oricarui alt organism al statului membru respectiv.

Articolul 2 Responsabilitatea de plata a despagubirii Despagubirea se plateste de catre autoritatea competenta a statului membru pe teritoriul caruia a fost savarsita infractiunea.

Articolul 3 Autoritati responsabile si proceduri administrative (1) Statele membre infiinteaza sau desemneaza una sau mai multe autoritati sau orice alt organism, denumite in continuare "autoritati responsabile cu asistenta", avand competenta necesara pentru aplicarea articolului 1.

(2) Statele membre infiinteaza sau desemneaza una sau mai multe autoritati sau orice alt organism, denumite in continuare "autoritati de decizie", avand competenta necesara pentru a se pronunta asupra cererilor de despagubire.

(3) Statele membre cauta sa limiteze la maxim formalitatile administrative necesare pentru depunerea unei cereri de despagubire.

Articolul 4 Informatii furnizate solicitantilor potentiali Statele membre asigura ca persoanele care pot solicita reparatii sa aiba acces la informatiile esentiale privind posibilitatile de a solicita o despagubire prin toate mijloacele pe care statele membre le considera corespunzatoare.

Articolul 5 Asistenta oferita solicitantului

(1) Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului informatiile la care face referire articolul 4, precum si formularele de cerere necesare, pe baza manualului elaborat in aplicarea articolului 13 alineatul (2).

426426

(2) Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului, la cererea acestuia, indicatii si informatii generale despre modul de completare a formularului de cerere si despre documentele justificative ce i-ar putea fi solicitate.

(3) Autoritatea responsabila cu asistenta nu procedeaza la nici o apreciere a cererii.

Articolul 6 Transmiterea cererilor (1) Autoritatea responsabila cu asistenta transmite cererea si documentele justificative autoritatii de decizie in cel mai scurt timp posibil.

(2) Autoritatea responsabila cu asistenta transmite cererea prin formularul tip prevazut la articolul 14.

(3) Regimul lingvistic al cererii si documentelor justificative se stabileste in conformitate cu dispozitiile articolului 11 alineatul (1).

Articolul 7 Primirea cererilor

De indata ce primeste o cerere transmisa in conformitate cu articolul 6, autoritatea de decizie transmite autoritatii responsabile cu asistenta si solicitantului, in cel mai scurt timp posibil, urmatoarele informatii si documente:

(a) numele persoanei de contact sau al departamentului care se ocupa de dosar;

(b) o confirmare de primire a cererii;

(c) daca este posibil, o indicatie privind termenul aproximativ in care se va emite o decizie privind cererea.

Articolul 8 Cereri de informatii suplimentare

Autoritatea responsabila cu asistenta furnizeaza solicitantului, dupa caz, indicatii generale pentru a-l ajuta sa raspunda la orice cerere de informatii suplimentare formulata de catre autoritatea de decizie.

La cererea solicitantului, aceasta transmite ulterior, in cel mai scurt timp posibil, informatiile respective direct autoritatii de decizie, anexand, dupa caz, lista documentelor justificative transmise.

Articolul 9 Audierea solicitantului (1) Daca autoritatea de decizie hotaraste, conform dreptului din statul membru caruia ii apartine, sa audieze solicitantul sau orice alta persoana cum ar fi un martor sau un expert, aceasta poate contacta autoritatea responsabila cu asistenta pentru a lua masurile necesare pentru ca:

(a) partile interesate sa fie audiate direct de catre autoritatea de decizie, conform dreptului din statul membru caruia ii apartin, in special prin sistemul de teleconferinta sau videoconferinta sau pentru ca

(b) partile interesate sa fie audiate de catre autoritatea responsabila cu asistenta, conform dreptului din statul membru caruia apartin, care transmite ulterior autoritatii de decizie un proces-verbal al audierii.

(2) Audierea directa prevazuta la alineatul (1) litera (a) nu poate avea loc decat in colaborare cu autoritatea responsabila de asistenta si daca partile interesate isi exprima liber acordul, fara ca autoritatea de decizie sa poata impune masuri coercitive.

Articolul 10 Comunicarea deciziei Autoritatea de decizie transmite solicitantului si autoritatii responsabile cu asistenta decizia privind cererea de despagubire prin formularul tip prevazut la articolul 14, in cel mai scurt timp posibil, conform legislatiei interne, dupa ce a emis decizia.

Articolul 11

427427

Alte dispozitii (1) Informatiile pe care si le transmit autoritatile una celeilalte in conformitate cu articolele 6 – 10 sunt redactate:

(a) in limbile oficiale sau intr-una dintre limbile statului membru al autoritatii destinatare care corespunde uneia dintre limbile institutiilor Comunitatii sau

(b) intr-o alta limba a institutiilor Comunitatii pe care statul membru s-a declarat dispus sa o accepte,

cu exceptia:

(i) textului integral al deciziilor adoptate de catre autoritatea de decizie al caror regim lingvistic este stabilit de dreptul din statul membru caruia ii apartine aceasta;

(ii) proceselor-verbale intocmite la incheierea unei audieri in aplicarea articolului 9 alineatul (1) litera (b), al caror regim lingvistic este stabilit de catre autoritatea responsabila cu asistenta, sub rezerva ca acesta sa corespunda uneia dintre limbile institutiilor Comunitatii.

(2) Serviciile oferite de catre autoritatea responsabila cu asistenta in conformitate cu articolele 1 – 10 nu fac obiectul nici unei cereri de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor de catre solicitant sau autoritatea de decizie.

(3) Formularele de cerere si alte documente transmise in aplicarea articolelor 6 – 10 sunt exceptate de la certificare sau de la orice alta formalitate echivalenta.

CAPITOLUL II

Sisteme nationale de despagubire

Articolul 12

(1) Dispozitiile privind accesul la despagubire in situatiile transfrontaliere stabilite prin prezenta directiva functioneaza in temeiul sistemelor in vigoare in statele membre de despagubire a victimelor infractiunilor premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile lor respective.

(2) Toate statele membre asigura ca dispozitiile de drept intern prevad existenta unui sistem de despagubire a victimelor infractiunilor premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile lor respective care sa garanteze o despagubire echitabila si corespunzatoare a victimelor.

CAPITOLUL III

Dispozitii de aplicare

Articolul 13 Informatii de transmis Comisiei si manualul de informatii

(1) Statele membre transmit Comisiei, pana la 1 iulie 2005, precizari privind:

(a) lista autoritatilor infiintate sau desemnate in aplicarea articolului 3 alineatele (1) si (2), inclusiv, dupa caz, informatiile privind competenta de exceptare si competenta teritoriala a autoritatilor mentionate anterior;

(b) limbile prevazute la articolul 11 alineatul (1) litera (a) pe care autoritatile sunt dispuse sa le accepte in sensul aplicarii articolelor 6 – 10 precum si limba (limbile) oficiala(e) alta (altele) decat limba proprie a acestora, in care accepta sa fie transmise cererile in conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (b);

(c) informatiile prevazute in articolul 4;

(d) formularele de solicitare a despagubirii.

Statele membre informeaza Comisia in privinta oricarei modificari ulterioare care afecteaza aceste informatii.

(2) In colaborare cu statele membre, Comisia elaboreaza si publica pe Internet un manual continand informatiile furnizate de catre statele membre in aplicarea alineatului (1). Comisia are sarcina de a stabili dispozitii pentru asigurarea traducerilor necesare publicarii manualului de informatii.

428428

Articolul 14

Formular tip pentru transmiterea cererilor si a deciziilor Formularele-tip pentru transmiterea cererilor si a deciziilor, in conformitate cu procedura prevazuta in articolul 15 alineatul (2), se stabilesc pana la 31 octombrie 2005.

Articolul 15

Comitetul(1) Comisia este asistata de catre un comitet.

(2) In cazul in care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul adopta regulamentul de procedura.

Articolul 16 Puncte de contact centrale Statele membre numesc un punct de contact central pentru:

(a) a contribui la punerea in aplicare a articolului 13 alineatul (2);

(b) a consolida cooperarea si a intensifica schimburile de informatii intre autoritatile responsabile cu asistenta si autoritatile de decizie din statele membre si

(c) a oferi asistenta si a cauta solutii in fata dificultatilor ce pot aparea in aplicarea articolelor 1 – 10.

Punctele de contact se reunesc in mod periodic.

Articolul 17 Dispozitii mai favorabile Prezenta directiva nu impiedica statele membre, in masura in care aceste dispozitii sunt compatibile cu prezenta directiva:

(a) sa adopte sau sa mentina dispozitii mai favorabile, in interesul victimelor infractiunilor sau oricarei alte persoane afectate de o infractiune;

(b) sa adopte sau sa mentina dispozitii in vederea despagubirii victimelor infractiunilor savarsite in afara teritoriului lor sau a oricarei alte persoane afectate de aceste infractiuni, sub rezerva unor eventuale conditii pe care le pot preciza statele membre in acest scop.

Articolul 18 Punerea in aplicare

(1) Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 1 ianuarie 2006, cu exceptia articolului 12 alineatul (2), pentru care conformarea va avea loc pana la 1 iulie 2005. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre pot prevedea ca masurile necesare pentru a se conforma prezentei directive nu se aplica decat solicitantilor care au suferit vatamari corporale in urma infractiunilor savarsite dupa 30 iunie 2005.

(3) In cazul in care statele membre adopta aceste masuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4) Comisiei ii sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 19 Reexaminarea

Pana la 1 ianuarie 2009, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive.

429429

Articolul 20 Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21 Destinatari Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Luxemburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Consiliu

Presedintele

M. McDowell

[1] JO C 45 E, 25.2.2003, p. 69.

[2] Aviz din 23 octombrie 2003 (nepublicat in Jurnalul Oficial pana la aceasta data).

[3] JO C 95, 23.4.2003, p. 40.

[4] Cazul 186/87, Rec. 1989, p. 195.

[5] JO L 82, 22.3.2001, p. 1.

[6] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

430430

431

Mediere în materie civilă

10

432432

Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite

aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială

10a

434434

DIRECTIVE

DIRECTIVA 2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 21 mai 2008

privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (5) a doualiniuță,


având în vedere avizul Comitetului Economic și SocialEuropean (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută laarticolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1) Comunitatea și-a stabilit ca obiectiv menținerea șidezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție,în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor.În acest scop, Comunitatea trebuie să adopte, printrealtele, măsuri în domeniul cooperării judiciare înmaterie civilă care sunt necesare bunei funcționări apieței interne.

(2) Principiul accesului la justiție este fundamental și, învederea facilitării accesului la justiție, ConsiliulEuropean, în cadrul reuniunii sale de la Tampere din15 și 16 octombrie 1999, a solicitat crearea de cătrestatele membre a unor proceduri alternative, extraju-diciare.

(3) În mai 2000, Consiliul a adoptat Concluziile privindmetodele alternative de soluționare a litigiilor în materiecivilă și comercială, afirmând că stabilirea principiilor debază în acest domeniu este un pas esențial în vedereaînlesnirii evoluției și a funcționării corespunzătoare aprocedurilor extrajudiciare pentru soluționarea litigiilorîn materie civilă și comercială care să ducă la simpli-ficarea și îmbunătățirea accesului la justiție.

(4) În aprilie 2002, Comisia a prezentat o Carte verdeprivind metodele alternative de soluționare a litigiilor înmaterie civilă și comercială, în care a examinat situațiaactuală în ceea ce privește metodele alternative de solu-ționare a litigiilor în Uniunea Europeană și a inițiat ovastă consultare cu statele membre și cu părțile interesateprivind posibilele măsuri de încurajare a utilizăriimedierii.

(5) Obiectivul de a asigura un acces mai bun la justiție, caparte a politicii Uniunii Europene de instituire a unuispațiu de libertate, securitate și justiție, ar trebui săincludă accesul la metode de soluționare a litigiilor atâtpe cale judiciară, cât și extrajudiciară. Prezenta directivă artrebui să contribuie la buna funcționare a pieței interne,în special în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor demediere.

(6) Medierea poate asigura o soluționare extrajudiciarăeficientă din perspectiva costurilor și rapidă a litigiilorîn materie civilă și comercială prin intermediul unorproceduri adaptate nevoilor părților. Este mai probabilca acordurile rezultate din mediere să fie respectatevoluntar și să mențină o relație amiabilă și durabilăîntre părți. Aceste avantaje sunt și mai pronunțate însituațiile care prezintă elemente de extraneitate.

(7) Pentru a promova în continuare utilizarea mai intensă amedierii și pentru a asigura un cadru juridic previzibilpărților care recurg la mediere, este necesară introducereaunei legislații cadru, care să abordeze, în special, aspecteesențiale ale procedurii civile.

(8) Dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplicenumai medierii în cazul litigiilor transfrontaliere, darnimic nu ar trebui să împiedice statele membre în aaplica aceste dispoziții în egală măsură procedurilorinterne de mediere.

(9) Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice în niciun felfolosirea tehnologiilor moderne de comunicare în cadrulprocedurii de mediere.

RO24.5.2008 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136/3

(1) JO C 286, 17.11.2005, p. 1.(2) Avizul Parlamentului European din 29 martie 2007 (JO C 27 E,

31.1.2008, p. 129), Poziția comună a Consiliului din 28 februarie2008 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția ParlamentuluiEuropean din 23 aprilie 2008 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

435435

(10) Prezenta directivă ar trebui să se aplice procedurilor încare două sau mai multe părți ale unui litigiu transfron-talier încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la unacord amiabil în privința soluționării litigiului dintreele, cu asistența unui mediator. Aceasta ar trebui să seaplice în materie civilă și comercială. Totuși, directiva nuar trebui să se aplice în cazul drepturilor și obligațiilor decare părțile nu pot dispune în mod liber potrivit legis-lației aplicabile corespunzătoare. Astfel de drepturi șiobligații se regăsesc în special în dreptul familiei și îndreptul muncii.

(11) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice negocierilorprecontractuale și nici procedurilor cvasijudiciare, precumanumite sisteme de conciliere judiciară, sisteme de solu-ționare a plângerilor consumatorilor, arbitrajul și deciziileexperților, sau procedurilor în cadrul cărora persoanelesau organele care conduc procedura emit o recomandareoficială, ce poate fi obligatorie sau nu, privind solu-ționarea litigiului.

(12) Prezenta directivă ar trebui să se aplice cazurilor în care oinstanță trimite părțile să recurgă la mediere sau în caredreptul național prevede medierea. Mai mult decât atât, înmăsura în care un judecător poate acționa ca mediator înconformitate cu dreptul național, prezenta directivă artrebui să se aplice de asemenea medierii efectuate deun judecător care nu este implicat în nicio procedurăjudiciară conexă domeniului sau domeniilor litigioase.Aplicarea acestei directive nu ar trebui, însă, să fieextinsă la demersurile instanței sau ale judecătoruluisesizat cu soluționarea unui litigiu, în contextulprocedurii judiciare privind litigiul respectiv, sau lacazurile în care instanța sau judecătorul sesizat solicităasistență sau consiliere din partea unei persoanecompetente.

(13) Medierea prevăzută în prezenta directivă ar trebui săconstituie o procedură voluntară în sensul că părțilesunt ele însele responsabile de procedură și o potorganiza după cum doresc și încheia în orice moment.Totuși, instanțele ar trebui să aibă posibilitatea de a stabiliîn temeiul dreptului național termene în care să sedesfășoare procedura de mediere. De asemenea, instanțelear trebui să poată atrage atenția părților asupra posibi-lității de a recurge la mediere ori de câte ori este cazul.

(14) Nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui săaducă atingere legislației naționale în temeiul căreiarecurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectulunor stimulente sau sancțiuni, cu condiția ca o astfel delegislație să nu împiedice părțile să își exercite dreptul deacces la sistemul judiciar. De asemenea, nicio dispoziție aprezentei directive nu ar trebui să aducă atingeresistemelor actuale de autoreglementare în domeniulmedierii, în măsura în care acestea abordează aspectenereglementate de prezenta directivă.

(15) Pentru a asigura securitatea juridică, prezenta directivă artrebui să indice data care se ia în considerare pentru a

determina dacă un litigiu pe care părțile încearcă să îlsoluționeze pe calea medierii este sau nu un litigiu trans-frontalier. În absența unui acord scris, se consideră căpărțile decid să recurgă la mediere în momentul în careiau măsuri specifice în vederea inițierii procedurii demediere.

(16) Pentru a asigura încrederea reciprocă necesară cu privirela confidențialitate, la efectul asupra decăderii și aprescripției și la recunoașterea și executarea acordurilorrezultate în urma medierii, statele membre ar trebui săîncurajeze, prin orice mijloace pe care le considerăpotrivite, formarea mediatorilor și introducerea unormecanisme eficiente de control al calității în ceea ceprivește furnizarea serviciilor de mediere.

(17) Statele membre ar trebui să definească astfel demecanisme, care pot include recurgerea la soluții dispo-nibile pe piață, și nu ar trebui să li se solicite asigurareavreunei finanțări în acest sens. Aceste mecanisme artrebui să urmărească menținerea flexibilității proceduriide mediere și a autonomiei părților și garantareafaptului că medierea este efectuată de o manieră eficace,imparțială și competentă. Ar trebui atrasă atenția media-torilor asupra existenței Codului european de conduităpentru mediatori care ar trebui pus, de asemenea, ladispoziția publicului larg pe internet.

(18) În domeniul protecției consumatorului, Comisia aadoptat o recomandare (1) care stabilește criteriileminime de calitate pe care organele extrajudiciareimplicate în soluționarea amiabilă a litigiilor consuma-torilor ar trebui să le ofere justițiabililor. Oricemediator sau organism care intră în domeniul deaplicare al acestei recomandări ar trebui încurajat să îirespecte principiile. Pentru a facilita diseminarea informa-țiilor referitoare la astfel de organisme, Comisia ar trebuisă înființeze o bază de date cu sistemele extrajudiciare pecare statele membre le consideră conforme cu principiilerecomandării menționate.

(19) Medierea nu ar trebui considerată o soluție inferioarăprocedurii judiciare din cauza faptului că respectareaacordurilor rezultate în urma medierii ar depinde debunăvoința părților. Prin urmare, statele membre artrebui să asigure părților unui acord scris rezultat înurma medierii posibilitatea conferirii unui caracterexecutoriu conținutului acestuia. Un stat membru artrebui să aibă posibilitatea de a refuza recunoaștereacaracterului executoriu al unui acord numai în cazul încare clauzele acestuia sunt contrare dreptului său, inclusivdreptului internațional privat al acestuia, sau în cazul încare legislația acestuia nu prevede posibilitatea pentruconținutul acordului respectiv de a dobândi caracterexecutoriu. Un astfel de caz ar putea fi cel în careacordul cuprinde obligații care, prin natura lor, nu potavea caracter executoriu.

ROL 136/4 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 24.5.2008

(1) Recomandarea Comisiei 2001/310/CE din 4 aprilie 2001 privindprincipiile pentru activitatea organelor extrajudiciare implicate însoluționarea amiabilă a litigiilor în materie de consum (JO L 109,19.4.2001, p. 56).

436436

(20) Conținutul unui acord rezultat în urma medierii care adevenit executoriu într-un stat membru ar trebui recu-noscut și declarat executoriu în celelalte state membre înconformitate cu dreptul comunitar sau național aplicabil.Aceasta se poate realiza, de exemplu, în temeiul Regula-mentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recu-noașterea și executarea hotărârilor în materie civilă șicomercială (1) sau al Regulamentului (CE) al Consiliuluinr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privindcompetența, recunoașterea și executarea hotărârilor jude-cătorești în materie matrimonială și în materiarăspunderii părintești (2).

(21) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 prevede în mod exprescă, pentru a fi executorii în alt stat membru, acorduriledintre părți trebuie să fie executorii în statul membru încare au fost încheiate. În acest sens, în cazul în careconținutul unui acord rezultat în urma medierii și careprivește aspecte de dreptul familiei nu este executoriu înstatul membru în care a fost încheiat acordul și în careeste formulată cererea prin care se solicită conferireacaracterului executoriu, prezenta directivă nu ar trebuisă încurajeze părțile să eludeze legile acelui statmembru prin conferirea caracterului executoriuacordului într-un alt stat membru.

(22) Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele dinstatele membre privind executarea acordurilor rezultate înurma medierii.

(23) Confidențialitatea în procesul de mediere este importantăși de aceea prezenta directivă ar trebui să asigure un gradminim de compatibilitate a normelor de procedură civilăîn privința modului în care să se asigure protecția confi-dențialității medierii în cadrul tuturor procedurilorjudiciare în materie civilă și comercială sau în cadrulprocedurilor de arbitraj desfășurate ulterior.

(24) Pentru a încuraja părțile să recurgă la mediere, statelemembre ar trebui să se asigure că normele lor privinddecăderea și prescripția extinctivă nu împiedică părțile săfacă apel la procedurile judiciare sau la arbitraj în caz deeșec al medierii. Statele membre ar trebui să garantezeobținerea acestui rezultat, chiar dacă prezenta directivănu armonizează normele de drept intern privindtermenele de decădere și de prescripție. Dispozițiileprivind termenele de decădere și de prescripție din acor-durile internaționale, astfel cum au fost puse în aplicareîn statele membre, de exemplu în domeniul dreptuluitransporturilor, nu ar trebui să fie afectate de dispozițiileprezentei directive.

(25) Statele membre ar trebui să încurajeze distribuirea cătrepublicul larg a informațiilor privind modalitățile decontactare a mediatorilor și a organizațiilor care oferăservicii de mediere. De asemenea, statele membre artrebui să încurajeze practicienii în domeniul dreptuluisă își informeze clienții cu privire la posibilitatearecurgerii la mediere.

(26) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitu-țional pentru o mai bună legiferare (3), statele membresunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și îninteresul Comunității, propriile tabele de concordanțăcare să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintreprezenta directivă și măsurile de transpunere și să lefacă publice.

(27) Prezenta directivă vizează promovarea drepturilor funda-mentale și ține seama de principiile care sunt recunoscuteîn special de Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene.

(28) Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi realizateîn mod satisfăcător de către statele membre și, având învedere amploarea și efectele acțiunii pot fi realizate maibine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri,în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cumeste prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitatecu principiul proporționalității, astfel cum este enunțatla respectivul articol, prezenta directivă nu depășeșteceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatulprivind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire aComunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-auexprimat dorința de a participa la adoptarea și aplicareaprezentei directive.

(30) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană și la Tratatul de instituire a ComunitățiiEuropene, Danemarca nu participă la adoptareaprezentei directive, care, prin urmare, nu este obligatoriepentru aceasta și nu i se aplică,


(1) JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prinRegulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2) JO L 338, 23.12.2003, p. 1. Regulament modificat prin Regula-mentul (CE) nr. 2116/2004 (JO L 367, 14.12.2004, p. 1). (3) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

437437

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

(1) Obiectivul prezentei directive este de a facilita accesul lasoluționarea alternativă a litigiilor și de a promova soluționareape cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii șiasigurarea unei relații echilibrate între mediere și procedurilejudiciare.

(2) Prezenta directivă se aplică, în cazul litigiilor transfron-taliere, în materie civilă și comercială, exceptând acele drepturi șiobligații de care părțile nu pot dispune în conformitate culegislația aplicabilă corespunzătoare. Directiva nu se aplică, înspecial, chestiunilor fiscale, vamale sau administrative și nicirăspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exer-citarea autorității publice („acta iure imperii”).

(3) În prezenta directivă, termenul „stat membru” înseamnăstatele membre cu excepția Danemarcei.

Articolul 2


(1) În sensul prezentei directive, un litigiu transfrontalier esteacela în care cel puțin una dintre părți își are domiciliul saureședința obișnuită într-un alt stat membru decât cel al oricăreialte părți la data la care:

(a) părțile decid să recurgă la mediere după apariția litigiului;

(b) medierea este impusă de instanță;

(c) există o obligație de a recurge la mediere care reiese dindreptul național; sau

(d) o invitație este adresată părților, în sensul articolului 5.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), în sensul articolelor7 și 8, un litigiu transfrontalier este în egală măsură cel în careprocedurile judiciare sau arbitrale care au urmat medierii întrepărți sunt inițiate în alt stat membru decât cel în care părțile îșiau domiciliul sau reședința obișnuită la data menționată laalineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

(3) În sensul aplicării alineatelor (1) și (2), domiciliul sedetermină în conformitate cu dispozițiile articolelor 59 și 60din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

(a) „mediere” înseamnă un proces structurat, indiferent cumeste denumit sau cum se face referire la acesta, în caredouă sau mai multe părți într-un litigiu încearcă, dinproprie inițiativă, să ajungă la un acord privind soluționarealitigiului dintre ele, cu asistența unui mediator. Acest procespoate fi inițiat de către părți, recomandat sau impus deinstanță sau prevăzut de dreptul unui stat membru.

Aceasta include medierea efectuată de un judecător care nueste implicat în nicio procedură judiciară conexă litigiului încauză. Medierea exclude demersurile instanței sau ale jude-cătorului sesizat de a soluționa litigiul pe parcursul proce-durilor judiciare privind litigiul în cauză;

(b) „mediator” înseamnă orice terț chemat să conducă procesulde mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă,indiferent de denumirea sau de profesia terțului în statulmembru respectiv și de modul în care terțul a fost numitsau i s-a solicitat să efectueze medierea.

Articolul 4

Asigurarea calității medierii

(1) Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care leconsideră potrivite, elaborarea unor coduri voluntare deconduită și acceptarea acestora de către mediatori și organi-zațiile care furnizează servicii de mediere, precum și a altormecanisme eficace de control al calității privind furnizarea servi-ciilor de mediere.

(2) Statele membre încurajează formarea inițială și continuă amediatorilor pentru a asigura efectuarea unei medieri eficace,imparțiale și competente față de părți.

Articolul 5

Recurgerea la mediere

(1) O instanță la care a fost introdusă o acțiune poate, atuncicând este cazul și având în vedere toate circumstanțele cazuluirespectiv, să invite părțile să recurgă la mediere pentru asoluționa litigiul. Instanța poate, de asemenea, invita părțile săparticipe la o sesiune de informare privind recurgerea la medieredacă astfel de sesiuni sunt organizate și sunt ușor accesibile.


438438

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere legislației naționaleconform căreia recurgerea la mediere, înainte sau dupăînceperea procedurii judiciare, este obligatorie sau faceobiectul unor stimulente sau sancțiuni cu condiția ca o astfelde legislație să nu împiedice părțile să își exercite dreptul deacces la sistemul judiciar.

Articolul 6

Caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urmamedierii

(1) Statele membre asigură părților, sau uneia dintre părți cuconsimțământul expres al celorlalte, posibilitatea de a solicitadobândirea caracterului executoriu al conținutului acorduluiscris rezultat în urma medierii. Conținutul unui astfel deacord dobândește forță executorie, cu excepția cazului în carefie conținutul acordului este contrar dreptului statului membruîn care este făcută solicitarea, fie dreptul acelui stat membru nuprevede posibilitatea conferirii acestuia un caracter executoriu.

(2) Conținutul acordului poate dobândi caracter executoriuprintr-o hotărâre, decizie sau act autentic emise de o instanțăsau de o altă autoritate competentă în conformitate cu dreptulstatului membru în care a fost făcută solicitarea.

(3) Statele membre comunică Comisiei denumirile instanțelorjudecătorești sau ale altor autorități competente să primeascăcereri în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4) Nicio dispoziție a prezentului articol nu aduce atingerenormelor aplicabile recunoașterii și executării în alt stat membrua unui acord al cărui conținut a dobândit caracter executoriu înconformitate cu alineatul (1).

Articolul 7

Confidențialitatea medierii

(1) Dat fiind că este de dorit ca medierea să aibă loc într-unmod care respectă confidențialitatea, statele membre se asigurăcă, cu excepția cazului în care părțile hotărăsc altfel, nicimediatorii, nici cei implicați în administrarea procesului demediere să nu fie obligați să aducă probe în cursul procedurilorjudiciare civile și comerciale sau în cursul procedurilor arbitraleprivind informații rezultate din sau în legătură cu procesul demediere, cu excepția cazului în care:

(a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase deordine publică ale statului membru respectiv, în specialpentru a asigura protecția interesului superior al copiluluisau pentru a împiedica vătămarea integrității fizice saupsihice a unei persoane; sau

(b) divulgarea conținutului acordului rezultat în urma medieriieste necesară punerii în aplicare sau executării acestuia.

(2) Nicio prevedere din alineatul (1) nu împiedică statelemembre să adopte măsuri mai stricte pentru a proteja confiden-țialitatea medierii.

Articolul 8

Efectul medierii asupra termenelor de decădere și deprescripție

(1) Statele membre se asigură că părțile care aleg medierea învederea soluționării unui litigiu nu vor fi ulterior împiedicate săinițieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivullitigiu ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau deprescripție extinctive pe durata procesului de mediere.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozițiilor privindtermenele de decădere și de prescripție din acordurile interna-ționale la care sunt părți statele membre.

Articolul 9

Informarea publicului larg

Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care leconsideră potrivite, punerea la dispoziția publicului larg, înspecial pe internet, a informațiilor privind modalitățile decontactare a mediatorilor și a organizațiilor care oferă serviciide mediere.

Articolul 10

Informații referitoare la autoritățile și instanțelecompetente

Comisia face publice, prin orice mijloace corespunzătoare, infor-mațiile referitoare la instanțele sau autoritățile competentecomunicate de către statele membre în conformitate cuarticolul 6 alineatul (3).

Articolul 11

Revizuirea

Nu mai târziu de 21 mai 2016, Comisia prezintă ParlamentuluiEuropean, Consiliului și Comitetului Economic și SocialEuropean un raport privind aplicarea prezentei directive. Acestraport analizează evoluția medierii în Uniunea Europeană șiimpactul prezentei directive în statele membre. Dacă estenecesar, raportul este însoțit de propuneri în vederea adaptăriiprezentei directive.


439439

Articolul 12

Transpunerea

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cuputere de lege și a actelor administrative necesare pentru a seconforma prezentei directive până la 21 mai 2011, cu excepțiaarticolului 10, pentru care asigurarea conformității trebuie săaibă loc cel mai târziu la 21 noiembrie 2010. Statele membreinformează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin otrimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemeneatrimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilescmodalitățile de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelordispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul regle-mentat de prezenta directivă.

Articolul 13


Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la datapublicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 21 mai 2008.

Pentru Parlamentul EuropeanPreședintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru ConsiliuPreședinteleJ. LENARČIČ


440440

441

11

Legea aplicabilă

442442

Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale

11a

444444

Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor

contractuale (versiunea consolidată) 41998A0126 (02)

Monitorul Oficial C 027, 26/01/1998, p. 0034 - 0046

NOTĂ PRELIMINARĂ

Prin semnarea la 29 noiembrie 1996 a Convenţiei de aderare a Republicii Austria, Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei

la Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale şi a celor două Protocoale pentru interpretarea ei de

către Curtea de Justiţie s-a realizat dorinţa de a se obţine o versiune consolidată a Convenţiei de la Roma privind legea

aplicabilă obligaţiilor contractuale şi ale celor două Protocoale adiţionale.

Aceste texte sunt însoţite de trei Declaraţii, una întocmită în 1980 privind necesitatea compatibilităţii între măsurile care

trebuie adoptate de către Comunitate la reglementările alternative din legislaţie şi din Convenţie. A doua a fost întocmită de

asemenea în 1980 privind interpretarea de către Curtea de Justiţie şi a treia din 1996, s-a referit la conformitatea cu

procedura prevăzută în articolul 23 al Convenţiei de la Roma privind transportul naval al bunurilor.

Textul tipărit în această ediţie a fost elaborat de către Secretariatul General al Consiliului, în ale cărui arhive sunt depuse

originalele documentelor menţionate. Totuşi trebuie remarcat că acest text nu este obligatoriu. Textele oficiale ale

documentelor consolidate se găsesc în următoarele monitoare oficiale.

Anexă

Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (1) prezentată spre semnare la Roma în 19 iunie 1980

0BPREAMBUL

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE ale Tratatului formând Comunitatea Economică Europeană, DORIND ca în domeniul dreptului privat internaţional să continue procesul de unificare a legii, care a fost deja promulgată în

interiorul Comunităţii şi în special în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor, Dorind să stabilească reglementări uniforme privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

1BSCOPUL CONVENŢIEI

Art. 1. Scopul Convenţiei

1. Reglementările din prezenta Convenţie se aplică obligaţiilor contractuale în

orice situaţie care implică o alegere între legile din state diferite.

2. Aceste reglementări nu se vor aplica:

(a) problemelor privind statutul personal sau capacitatea juridică a

persoanelor fizice, fără a aduce atingere art. 11,

(b) obligaţiilor contractuale privind:

- testamente şi succesiuni,

445445

- regimurile matrimoniale,

- drepturilor şi obligaţiilor provenite din afara unei relaţii familiale, de

paternitate, căsătoriei sau afinităţi, inclusiv obligaţiile la pensii de întreţinere

referitoare la copii nelegitimi,

(c) obligaţiilor provenite din cambie, cecuri şi bilete la ordin şi alte documente

negociabile în măsura în care obligaţiile născute din astfel de alte documente

negociabile depăşesc caracterul lor negociabil,

(d) acordurilor de arbitraj şi alegere a instanţei,

(e) problemelor reglementate de dreptul societăţilor, asociaţiilor şi al altor

persoane juridice, precum înfiinţarea, prin înregistrare sau în alt mod,

capacitatea juridică, organizarea internă sau lichidarea unor societăţi, asociaţii

şi al altor persoane juridice şi răspunderea juridică personală a asociaţilor şi

membrilor pentru astfel de obligaţii ale societăţii, asociaţiei şi altor persoane

juridice,

(f) problemei dacă un intermediar poate angaja, faţă de terţi, persoana în

contul căreia ea pretinde că acţionează sau problemei dacă un organ al

societăţii, asociaţiei sau al persoanei juridice poate angaja, faţă de terţi,

această societate, asociaţie sau persoană juridică,

(g) constituirii de trusturi şi relaţii între fondatori, administratori şi beneficiari,

(h) obţinerii probelor şi procedurile, fără a aduce atingere articolului 14,

3. Reglementările prezentei Convenţii nu se aplică contractelor de asigurări

care acoperă riscurile existente în teritoriile statelor membre ale Comunităţii

Economice Europene. În vederea determinării dacă un risc este situat în

acele teritorii instanţa trebuie să aplice legea internă.

4. Paragraful precedent nu se aplică la contractele de reasigurare.

Art. 2. Aplicarea legii statelor necontractante.

Orice lege menţionată în această Convenţie trebuie să fie aplicată indiferent

dacă este sau nu lege în statul contractant.

TITLUL II

REGLEMENTĂRI UNIFORME

2BArt. 3. Libertatea alegerii

446446

1. Un contract trebuie să se supună legii alese de către părţi. Alegerea trebuie

exprimată sau demonstrată cu o certitudine rezonabilă în termenii contractuali

ori în funcţie de circumstanţele cazului. Părţile prin alegerea lor pot selecta

legea aplicabilă în integralitatea sau numai o parte aferentă numai

contractului.

2. Părţile pot oricând să convină ca un contract să fie supus unei alte legi

decât cea care era valabilă anterior, indiferent datorită unei alegeri anterioare

conform prezentului articol sau a altor prevederi ale Convenţiei. Orice variantă

a părţilor privind legea care va fi aplicată efectuată după încheierea

contractului nu trebuie să aducă prejudicii valabilităţii sale formale conform

art. 9 sau să aibă un efect contrar asupra drepturilor unor terţe părţi.

3. Faptul că părţile au ales o lege străină, indiferent dacă este însoţită sau nu

de alegerea unei instanţe străine, atunci când toate elementele relevante ale

situaţiei din acel moment al alegerii sunt legate numai de un singur stat, nu

trebuie să prejudicieze aplicarea reglementările legale din ţara care prin

contract nu poate fi derogată de la acestea şi denumite mai jos “reglementări

obligatorii”.

4. Existenţa şi valabilitatea consimţământului părţilor privind alegerea legii

aplicabile vor fi determinate în conformitate cu prevederile articolelor 8, 9 şi

11.

3BArt.4. Legea aplicabilă în lipsa alegerii

1. În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fost aleasă în

conformitate cu art. 3, contractul se va supune legii statului de care contractul

este mai strâns legat. Totuşi o parte separată a contractului, care este mai

strâns legată de celălalt stat poate pe cale de excepţie să fie supusă legii

celeilalte ţări.

2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 5 din prezentul articol, se prezumă că

un contract are legăturile cele mai strânse cu statul unde partea trebuie să

execute prestaţia caracteristică are, la momentul încheierii contractului,

reşedinţa sa obişnuită ori, în cazul unei societăţi, asociaţii sau persoane

juridice, îşi are sediul central. Totuşi, dacă un contract este încheiat în

447447

exercitarea activităţii profesionale a acestei părţi, acest stat este cel unde este

situat sediul principal al afacerii sau dacă potrivit contractului, prestaţia trebuie

executată printr-un loc al afacerii, altul decât sediul principal, statul în care

acest alt loc al afacerii este situat.

3. Indiferent de prevederile paragrafului 2 din prezentul articol, în măsura în

care obiectul contractului este un drept real imobiliar sau dreptul de a folosi

un imobil, se prezumă că acel contract este mai strâns legat de statul în care

se găseşte imobilul.

4. Un contract referitor la transportul de bunuri nu va fi supus prezumţiei din

paragraful 2. Într-un astfel de contract, dacă statul în care în momentul

încheierii contractului transportatorul îşi are sediul său principal de activitate

coincide cu statul în care are loc încărcarea sau locul de descărcare sau

sediul principal al expeditorului, se prezumă că acel contract este mai strâns

legat de acel stat. În cadrul aplicării acestui paragraf contractul singular de tip

charter-party şi alte contracte al căror principal scop este transportul de bunuri

trebuie tratate drept contracte de transport de bunuri.

5. Paragraful 2 nu se va aplica dacă natura executării nu poate fi determinată

şi prezumţiile din paragrafele 2, 3 şi 4 nu vor fi luate în considerare dacă din

împrejurări rezultă că acel contract este mai strâns legat de celălat stat.

4BArt.5. Contractele încheiate de consumatori

1. Acest articol se aplică unui contract al cărui obiect este livrarea de bunuri

mobile corporale sau servicii către o persoană (consumator) pentru un scop

aflat în afara activităţii sau profesiei sale sau la un contract pentru acordarea

unui credit pentru acel obiect.

2. Fără a ţine seama de prevederile articolului 3, alegerea legii făcută de către

părţi nu trebuie să aibă drept rezultat privarea consumatorului de protecţia

garantată lui prin regulamentele obligatorii din ţara în care el îşi are reşedinţa

obişnuită:

- dacă în acea ţară încheierea contractului a fost precedată de o invitaţie

specifică adresată lui sau prin publicitate şi el a executat în acel stat toate

etapele necesare din partea lui pentru încheierea contractului, sau

448448

- dacă cealaltă parte sau agentul său a primit o comandă din partea

consumatorului în acel stat, sau

- dacă contractul se referă la vânzare de bunuri şi consumatorul

călătoreşte din acel stat către alt stat şi de aici a expediat comanda sa,

presupunând că acest transport al consumatorului a fost aranjat de către

vânzător în scopul determinării consumatorului de a cumpăra.

3. Fără a ţine seama de prevederile articolului 4, un contract la care acest

articol se aplică, trebuie ca în absenţa unei alegeri în conformitate cu articolul

3, acesta să fie supus legislaţiei din statul în care consumatorul îşi are

reşedinţa obişnuită şi dacă acestea cad sub incidenţa condiţiilor descrise în

paragraful 2 din prezentul articol.

4. Acest articolul nu se va aplica:

(a) unui contract de transport,

(b) unui contract de furnizare de servicii, în cazul în care serviciile vor fi

furnizate consumatorului, exclusiv într-o altă ţară decât cea în care îşi are

reşedinţa obişnuită.

5. Fără a ţine seama de prevederile paragrafului 4, prezentul articol va fi

aplicat unui contract în care pentru un preţ inclusiv este prevăzută o

combinare a călătoriei şi a cazării.

Art.6. Contractele individuale de muncă.

1. Fără a ţine seama de prevederile articolului 3, într-un contract de individual

de muncă, alegerea legii făcută de către părţi nu trebuie să aibă drept rezultat

privarea angajatului de protecţia garantată lui prin regulilor obligatorii din

legea care s-ar aplica conform paragrafului 2 în absenţa alegerii.

2. Fără a ţine seama de prevederile articolului 4 şi în absenţa alegerii conform

articolului 3, un contract individual de muncă trebuie să fie supus:

(a) legii ţării în care în mod obişnuit angajatul îşi desfăşoară munca sa

pentru îndeplinirea contractului, chiar dacă este angajat temporar în altă ţară,

sau

(b) dacă angajatul nu îşi desfăşoară munca în mod obişnuit într-un anumit

stat, se va aplica legea statului în care se găseşte sediul celui care l-a

angajat, cu excepţia cazului în care din împrejurări reiese că acel contract

449449

integral este mai strâns legat de un alt stat, în care caz contractul va fi supus

legii acestui stat.

5BArt.7. Dispoziţii imperative

1. În cazul aplicării conform prezentei Convenţii a legii unui stat, trebuie să

aibă efect asupra reglementărilor obligatorii din legea celuilalt stat de care

situaţia este strâns legată, dacă şi în măsura în care conform legii ultimului

stat, aceste reglementări trebuie aplicate indiferent de legea căreia i se

supune contractul. Luând în considerare efectul acestor reglementări

obligatorii, trebuie acordată atenţie naturii lor şi scopului şi consecinţelor

aplicării sau neaplicării lor.

2. Nimic din prezenta Convenţie nu poate restricţiona aplicarea reglementării

legii forumului în situaţia în care acestea sunt obligatorii indiferent de legea

altfel aplicabilă contractului.

Art. 8 Consimţământul şi validitatea de fond

1. Existenţa şi validitatea unui contract sau a oricărui termen dintr-un contract,

vor fi determinate de legea căreia va fi supus conform prezentei Convenţii

dacă acel contract sau termen au fost valabile.

2. Totuşi o parte se poate baza pe legea statului în care îşi are reşedinţa

obişnuită şi să declare că nu a consimţit, dacă din împrejurări apare că nu ar fi

rezonabil să fie determinat efectul comportării sale în conformitate cu legea

menţionată în paragraful precedent.

6BArt.9. Valabilitatea formală

1. Un contract încheiat între persoane care se găsesc în acelaşi stat este

valabil sub aspectul formei dacă satisface condiţiile de formă ale legii care îi

guvernează fondul în virtutea prezentei convenţii sau ale legii statului în care

el a fost încheiat.

2. Un contract încheiat între persoane care se găsesc în state diferite este

valabil sub aspectul formei dacă satisface condiţiile de formă ale legii care

guvernează fondul fie în virtutea prezentei Convenţii, fie ale legii unuia din

aceste state.

450450

3. În cazul în care contractul este încheiat de către un reprezentant, statul în

care reprezentantul acţionează este statul relevant în ceea ce priveşte

scopurile paragrafului 1 şi 2.

4. Un act juridic unilateral privind un contract încheiat sau care urmează a fi

încheiat este valabil cât priveşte forma dacă îndeplineşte condiţiile legii care

reglementează sau reglementa fondul contractului în virtutea prezentei

convenţii sau ale legii statelor în care acest act a fost făcut.

5. Prevederile paragrafelor precedente nu se aplică unui contract, la care se

aplică articolul 5, încheiat în condiţiile descrise în paragraful 2 al articolului 5.

Valabilitatea formală a unui astfel de contract este dată de legea statului în

care consumatorul îşi are reşedinţa sa obişnuită.

6. Fără a ţine seama de paragrafele 1 la 4 din prezentul articol, un contract al

cărui obiect îl reprezintă un drept real imobiliar sau un drept de a folosi un

imobil va fi supus reglementărilor obligatorii de formă impuse de legea statului

în care se găseşte imobilul dacă prin acea lege acele condiţii sunt impuse

indiferent de statul în care a fost încheiat contractul şi indiferent de legea

căreia i se supune contractul.

7BArt.10. Domeniul de aplicare a legii contractului

1. Legea aplicabilă unui contract în conformitate cu articolele 3-6 şi 12 din

prezenta Convenţie se va referi în special la:

(a) interpretare

(b) executare

(c) în limitele competenţelor date unei instanţe prin legea de procedură,

consecinţele încălcării, inclusiv impunerea unor daune în măsura în care

acestea sunt supuse reglementărilor legale,

(d) diferitele căi de stingere a obligaţiilor, dar şi prescrierea şi limitarea unor

acţiuni,

(e) consecinţele nulităţii contractului.

2. În legătură cu modul de executare şi etapelor care trebuie parcurse în

eventualitatea unei neexecutări trebuie luată în considerare legea statului în

care are loc executarea.

451451

8BArt. 11. Incapacitatea

Într-un contract încheiat între persoane care se găsesc în acelaşi stat, o

persoană fizică care ar avea capacitate juridică în temeiul legii acelui stat

poate invoca incapacitatea sa rezultând dintr-o altă lege numai dacă cealaltă

parte din contract a cunoscut această incapacitate în momentul încheierii

contractului sau nu a luat cunoştinţă despre aceasta din cauza unei

neglijenţe.

9BArt.12. Cesiunea de creanţă

1. Obligaţiile reciproce ale cedentului şi cesionarului în caz de cesiune

voluntară a dreptului către o altă persoană (”debitor”) vor fi supuse legii care

se aplică conform Convenţiei contractului dintre cedent şi cesionar.

2. Legea care reglementează dreptul la care se referă cesiunea va determina

şi condiţiile cesiunii, relaţia dintre cedent şi debitor, condiţiile în care poate fi

invocată cesiunea contra debitorului şi orice problemă prin care obligaţiile

debitorului au fost stinse.

10BArt.13. Subrogarea

1. Atunci când o persoană (”creditorul”) are o pretenţie faţă de alta (”debitor”)

şi o terţă persoană are obligaţia să-l satisfacă pe creditor pentru a se degreva

de acea obligaţie, legea căreia i se supune terţa persoană pentru a-l satisface

pe creditor trebuie să determine în ce măsură terţa persoană este îndreptăţită

să exercite în tot sau în parte asupra debitorului drepturile pe care le avea

creditorul faţă de debitor în temeiul legii care se aplica relaţiei lor.

2. Aceleaşi reguli se aplică atunci când mai multe persoane sunt subiectul

aceleiaşi pretenţii contractuale şi una dintre ele l-a satisfăcut pe creditor.

Art.14. Proba contractului

1. Legea cărei i se supune contractul conform prezentei Convenţii se aplică în

măsura în care legea contractelor cuprinde reguli care ridică prezumţii legale

sau determină sarcina probei.

452452

2. Un contract sau un act care se intenţionează a avea efect juridic trebuie să

prezinte probe în orice mod de dovedire recunoscut de legea forumului sau

prin orice altă lege la care se referă articolul 9 în baza căreia contractul sau

actul este formal valabil, cu condiţia ca un astfel de mod de dovedire să poată

fi administrat de către forum.

Art.15. Excluderea retrimiterii

Aplicarea legii în orice stat menţionată prin prezenta Convenţie înseamnă

aplicarea reglementărilor legale în vigoare în acel stat altele decât

reglementările ei de drept privat internaţional.

11BArt. 16. Ordinea publică

Aplicarea unei reglementări legislative din orice stat menţionată în prezenta

Convenţie poate fi refuzată numai dacă o astfel de aplicare este evident

incompatibilă cu ordinea publică a forului.

12BArt.17. Efectul neretroactiv

Prezenta Convenţie va fi aplicată de statele contractante la contractele

încheiate după data la care Convenţia intră în vigoare în respectivul stat.

13BArt.18. Interpretarea uniformă

Pentru interpretarea şi aplicarea uniformă a reglementărilor precedente,

trebuie să se ţină seama de caracterul lor internaţional şi de dorinţa de a se

atinge o uniformitate în interpretarea şi aplicarea lor.

Art.19. Statele cu mai mult de un sistem legislativ

1. În cazul în care un stat cuprinde mai multe entităţi teritoriale şi fiecare dintre

acestea au reglementări legislative proprii în ceea ce priveşte obligaţiile

contractuale, fiecare entitate teritorială va fi considerată drept un stat în

scopul identificării legii aplicabile conform prezentei Convenţii.

2. Un stat în cadrul căruia diferitele entităţi teritoriale au reglementări

legislative proprii în ceea ce priveşte obligaţiile contractuale, acesta nu va fi

453453

obligat să aplice prezenta Convenţie în cazul conflictelor cauzate exclusiv

între legile din astfel de entităţi.

14BArt.20. Prioritatea legislaţiei comunitare

Prezenta Convenţie nu trebuie să afecteze prevederile care, în privinţa unor

probleme particulare, impun alegerea reglementărilor legale privind obligaţiile

contractuale şi care sunt sau vor fi cuprinse în legile instituţiilor din

Comunitatea Europeană sau în legile naţionale armonizate pentru

implementarea unor astfel de legi.

15BArt.21. Relaţia cu alte convenţii

Prezenta Convenţie nu trebuie să afecteze aplicarea convenţiilor

internaţionale la care statul contractant este sau va deveni parte.

16BArt.22. Rezerve

1. Orice stat contractant poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau

aprobării, să-şi rezerve dreptul de a nu aplica:

(a) prevederile articolului 7 (1)

(b) prevederile articolului 10 (1) (e).

2. Când notifică extinderea aplicării Convenţiei conform art. 27 alin. (2), orice

stat contractant poate, de asemenea, să formuleze una sau mai multe

rezerve, cu efectul limitat la toate sau unele dintre teritoriile menţionate în

extindere.

3. Orice stat contractant poate în orice moment retrage orice rezervă făcută;

rezerva va înceta a avea efect în prima zi a celei de a treia luni după

notificarea retragerii.

TITLUL III

PREVEDERI FINALE

Art.23.

1. Dacă după data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru un stat

contractant, acest stat doreşte să adopte un nou mod de alegere a

454454

reglementărilor legale în ceea ce priveşte o anumită categorie de contracte

din cadrul prezentei Convenţii, el trebuie să comunice intenţia sa celorlalte

state semnatare prin intermediul Secretarului General al Consiliului

Comunităţii Europene.

2. Orice stat semnatar poate, în decurs de şase luni de la data comunicării

adresate Secretarului General, să-i ceară organizarea de consultări între

statele semnatare pentru a se ajunge la un acord.

3. Dacă nici un stat semnatar nu a solicitat consultări în decursul acestei

perioade sau dacă în decurs de doi ani după comunicare adresată

Secretarului General nu s-a ajuns la un acord în cursul consultărilor, statul

contractant poate să modifice legea sa în sensul indicat. Măsurile luate de

acel stat trebuie să fie aduse la cunoştinţa celorlalte state semnatare prin

intermediul Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene.

Art.24.

1. Dacă după data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru un stat

contractant, acest stat doreşte să devină parte într-o convenţie multilaterală,

al cărui scop principale sau unul dintre scopurile sale principale îl constituie

impunerea unor reglementări de drept privat internaţional referitoare la vreuna

din problemele supuse prezentei Convenţii, se va aplica procedura stabilită

prin articolul 23. Totuşi perioada de doi ani, la care se referă paragraful 2 al

acelui articol, se va reduce la un an.

2. Procedura la care se referă paragraful precedent nu trebuie urmată dacă

un stat contractant sau unul din Comunitatea Europeană este deja parte la o

convenţie multilaterală sau dacă obiectivul său este să revizuiască o

convenţie la care statul implicat este deja parte sau dacă este o convenţie

încheiată în cadrul Tratatelor stabilitate de Comunitatea Europeană.

Art. 25.

Dacă un stat contractant consideră că unificarea atinsă prin prezenta

Convenţie este prejudiciată prin încheierea de acordul neacoperite de articolul

24 (1) statul poate solicita Secretarului General al Consiliului Comunităţii

Europene să organizeze de consultări între statele semnatare ale prezentei

Convenţii.

Art. 26.

455455

Orice stat contractant poate solicita revizuirea prezentei Convenţii. În acest

caz preşedintele Consiliului Comunităţii Europene va convoca o conferinţă

pentru revizuire.

Art.27.

Art.28.

1. Prezenta Convenţie va sta la dispoziţie din data de 19 iunie 1980 pentru

semnarea de către statele părţi ale Tratatului de constituire a Comunităţii

Economice Europene.

2. Prezenta Convenţie trebuie să fie supusă ratificării, acceptării sau aprobării

statelor semnatare. Documentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi

depuse la Secretarul General al Consiliului Comunităţii Europene.

Art.29.

1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de a treia luni

după depunerea unui număr de şapte documente de ratificare, acceptare sau

aprobare.

2. Prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat semnatar, care îl

va ratifica, accepta sau aproba la o dată ulterioară, în prima zi a celei de a

treia luni de la depunerea documentelor sale de ratificare, acceptare sau

aprobare.

Art.30.

1. Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare timp de 10 ani de la data intrării

în vigoare în conformitate cu articolul 29 (1), chiar pentru statele în care a

intrat în vigoare la o dată ulterioară.

2. Dacă nu există vreo denunţare Convenţia va fi reînnoită tacit la fiecare cinci

ani.

3. Un stat contractant care doreşte s-o denunţe, trebuie ca cel puţin cu şase

luni înainte de expirarea perioadei de 10 ani, sau după caz, să notifice

aceasta Secretarului General al Consiliului Comunităţii Europene. Denunţarea

poate fi limitată la orice teritoriu în care Convenţia a fost extinsă printr-o

declaraţie conform articolului 27 (2) (6).

4. Denunţarea va avea efect numai în legătură cu statul care a făcut

notificarea. Convenţia va rămâne în vigoare între toate celelalte state

contractante.

456456

Art.31.

Secretarul General al Consiliului Comunităţii Europene va notifica statelor

părţi din Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene despre:

(a) semnăturile

(b) depunerea fiecărui document de ratificare, acceptare sau aprobare,

(c) data intrării în vigoare a prezentei Convenţii,

(d) comunicările făcute în baza articolelor 23, 24, 25, 26 şi 30,

(e) rezervările şi retragerile la care se referă articolul 22.

Art.32.

Protocolul anexat la această convenţie face parte integrantă din aceasta.

Art. 33.

Prezenta convenţie a fost redactată într-un singur exemplar original în limbile

daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, irlandeză şi italiană, aceste

texte fiind egal autentice şi vor fi depuse la Secretariatul Consiliului

Comunităţii Europene. Secretarul General va transmite o copie autentificată a

acestora Guvernului din fiecare stat semnatar.

Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, am semnat prezenta Convenţie.

Făcut la Roma la nouăsprezece iunie anul una mie nouă sute optzeci.

(semnăturile plenipotenţiarilor).

457457

458458

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă

obligaţiilor contractuale (supranumit „Roma I”)

11b

460460

REGULAMENTUL (CE) NR. 593/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 iunie 2008

privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)


având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (5) a doualiniuță,


având în vedere avizul Comitetului Economic și SocialEuropean (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la arti-colul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1) Comunitatea și-a stabilit obiectivul de a menține și de adezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție. Pentruinstituirea progresivă a unui astfel de spațiu, Comunitateaurmează să adopte măsuri cu impact transfrontalier privindcooperarea judiciară în materie civilă, în măsura necesarăasigurării bunei funcționări a pieței interne.

(2) În conformitate cu articolul 65 litera (b) din tratat, printreaceste măsuri sunt incluse măsuri care să favorizezecompatibilitatea normelor privind conflictul de legi și decompetență, aplicabile în statele membre.

(3) Consiliul European reunit la Tampere la 15 și 16 octombrie1999 a susținut principiul recunoașterii reciproce ahotărârilor judecătorești și a altor decizii ale autoritățilorjudiciare, ca fundament al cooperării judiciare în materiecivilă, și a invitat Consiliul și Comisia să adopte un programde măsuri destinate punerii în aplicare a acestui principiu.

(4) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program demăsuri comun al Comisiei și al Consiliului pentru punereaîn aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărâ-rilor judecătorești în materie civilă și comercială (3).Programul stabilește măsuri referitoare la armonizareanormelor care reglementează conflictul de legi, precumcele care facilitează recunoașterea reciprocă a hotărârilor.

(5) Programul de la Haga (4), adoptat de Consiliul European la5 noiembrie 2004, a solicitat să se continue în mod activlucrările privind normele care reglementează conflictul delegi în materia obligațiilor contractuale („Roma I”).

(6) Pentru buna funcționare a pieței interne este necesar canormele statelor membre care reglementează conflictul delegi să desemneze aceeași lege națională, indiferent de țaraîn care se află instanța la care a fost introdusă acțiunea, înscopul îmbunătățirii previzibilității soluțiilor litigiilor, acertitudinii privind dreptul aplicabil și a liberei circulații ahotărârilor.

(7) Domeniul de aplicare material și dispozițiile prezentuluiregulament ar trebui să fie concordante cu Regulamentul(CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000privind competența judiciară, recunoașterea și executareahotărârilor în materie civilă și comercială (5) („Bruxelles I”) șicu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al ParlamentuluiEuropean și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legeaaplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (6).

(8) Relațiile de familie ar trebui să cuprindă filiația, căsătoria,afinitatea și rudenia colaterală. Relațiile cu efecte compara-bile celor ale căsătoriei și ale altor relații de familie,menționate la articolul 1 alineatul (2), ar trebui interpretateîn conformitate cu dreptul statului membru în care se aflăinstanța sesizată.

(9) Obligațiile rezultate din cambii, cecuri, bilete la ordin și alteinstrumente negociabile ar trebui să cuprindă și obligațiilerezultate din conosamente în măsura în care obligațiilerezultate din conosamente derivă din caracterul lornegociabil.

(10) Obligațiile rezultate din înțelegerile care au avut loc înaintede semnarea contractului sunt reglementate de articolul 12din Regulamentul (CE) nr. 864/2007. Prin urmare, acesteobligații ar trebui excluse din domeniul de aplicare alprezentului regulament.

(11) Libertatea părților de a alege legea aplicabilă ar trebui să fieunul dintre elementele esențiale ale sistemului de normecare reglementează conflictul de legi în materia obligațiilorcontractuale.

(12) Pentru a determina dacă a fost exprimată clar alegereaprivind aplicarea unei anumite legi, unul din factorii de carear trebui să se țină seama îl reprezintă convenția părților,prin care se conferă uneia sau mai multor instanțe dintr-unstat membru competența exclusivă de a judeca litigiilerezultate din contract.

(13) Prezentul regulament nu înlătură posibilitatea părților de ainclude printr-o mențiune de trimitere în contractul lor uncorp de norme nestatale sau o convenție internațională.


(1) JO C 318, 23.12.2006, p. 56.(2) Avizul Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 (nepublicat

încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 5 iunie 2008.(3) JO C 12, 15.1.2001, p. 1.(4) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

(5) JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prinRegulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(6) JO L 199, 31.7.2007, p. 40.

461461

(14) În cazul în care Comunitatea adoptă, în cadrul unuiinstrument juridic adecvat, norme de fond în materiacontractelor, inclusiv clauze și condiții standard, respectivulact poate prevedea libertatea părților de a aplica normelerespective.

(15) În cazul alegerii unei anumite legi și al localizării tuturorcelorlalte elemente relevante pentru situația în cauză într-unstat diferit de cel a cărui lege a fost aleasă, alegerea legii nuar trebui să aducă atingere aplicării dispozițiilor legii aceluistat de la care nu se poate deroga prin convenție. Aceastăregulă ar trebui să se aplice indiferent dacă, odată cu legea, afost aleasă și o instanță judecătorească. Întrucât nu seintenționează modificări de fond în raport cu articolul 3alineatul (3) din Convenția din 1980 privind legeaaplicabilă obligațiilor contractuale (1) („Convenția de laRoma”), textul prezentului regulament ar trebui să fie înconcordanță, pe cât posibil, cu articolul 14 din Regu-lamentul (CE) nr. 864/2007.

(16) În scopul de a contribui la obiectivul general al prezentuluiregulament – securitatea juridică în spațiul de justițieeuropean – normele care reglementează conflictul de legi artrebui să prezinte un grad înalt de previzibilitate. Instanțelear trebui să dispună totuși de o marjă de apreciere pentru aidentifica legea care are legătura cea mai strânsă cu situațiaîn cauză.

(17) În ceea ce privește legea aplicabilă în absența unei alegeri,noțiunile de „prestare de servicii” și de „vânzare de bunuri”ar trebui interpretate în același fel ca și în cazul aplicăriiarticolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 în măsuraîn care prestarea serviciilor și vânzarea bunurilor suntacoperite de regulamentul respectiv. Deși contractele defranciză și de distribuție sunt contracte de prestări servicii,acestea fac obiectul unor norme specifice.

(18) În ceea ce privește legea aplicabilă în absența unei alegeri,sistemele multilaterale ar trebui să fie acelea în cadrul cărorase efectuează tranzacții, precum piețele reglementate șisistemele multilaterale de tranzacționare, astfel cum suntprevăzute la articolul 4 din Directiva 2004/39/CE aParlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie2004 privind piețele instrumentelor financiare (2), indife-rent dacă se bazează sau nu pe un sistem de contrapartecentrală.

(19) În lipsa unei alegeri, legea aplicabilă contractului ar trebuideterminată în funcție de norma prevăzută pentru tipulspecific de contract. În cazul în care contractul nu poate fiîncadrat la niciunul din tipurile definite sau în care, prinprisma elementelor sale, aparține mai multor tipuri definite,contractul ar trebui să fie reglementat de legea țării în carepartea obligată să execute prestația caracteristică dincontract își are reședința obișnuită. În cazul unui contractcare constă dintr-o serie de drepturi și obligații care seîncadrează în mai multe categorii de contracte definite,prestația caracteristică din cadrul contractului ar trebuideterminată în funcție de centrul său de greutate.

(20) În cazul în care un contract are în mod evident o legăturămai strânsă cu o altă țară decât cea menționată la articolul 4alineatul (1) sau (2), se aplică o clauză derogatorie care artrebui să prevadă aplicarea legii țării cu care are o legăturămai strânsă. Pentru a determina această lege, ar trebui să sețină cont, printre altele, de faptul dacă contractul în cauzăeste strâns legat de un alt contract sau de alte contracte.

(21) În lipsa unei alegeri, atunci când legea aplicabilă nu poate fistabilită nici prin încadrarea contractului într-unul dintipurile specificate, nici ca fiind legea țării în care partea caretrebuie să efectueze prestația caracteristică din contract îșiare reședința obișnuită, contractului ar trebui să i se aplicelegea țării de care este cel mai strâns legat. Pentru adetermina această lege, ar trebui să se țină cont, printrealtele, de faptul dacă contractul în cauză este strâns legat deun alt contract sau de alte contracte.

(22) În ceea ce privește interpretarea contractelor de transportde mărfuri, nu se are în vedere efectuarea niciuneimodificări de substanță în ceea ce privește articolul 4alineatul (4) a treia teză din Convenția de la Roma. Înconsecință, contractele de navlosire pentru o singurăcălătorie și alte contracte care au ca obiect principalefectuarea unui transport de mărfuri ar trebui consideratecontracte de transport de mărfuri. În sensul prezentuluiregulament, termenul „expeditor” ar trebui să se refere laorice persoană care încheie un contract de transport cutransportatorul, iar termenul „transportator” ar trebui să serefere la partea din contract care își asumă răspunderea de atransporta mărfurile, indiferent dacă prestează ea însăși saunu serviciul de transport.

(23) În cazul contractelor încheiate cu părți considerate a fiîntr-o poziție contractuală dezavantajoasă, acestea din urmăar trebui protejate prin norme care reglementează conflictulde legi care să fie mai avantajoase pentru interesele acestoradecât normele generale.

(24) În cazul special al contractelor încheiate cu consumatorii,normele care reglementează conflictul de legi ar trebui săpermită reducerea cheltuielilor de soluționare a litigiilorcare implică adesea cereri de despăgubire cu valori relativscăzute și să ia în considerare evoluția tehnicilor decomercializare la distanță. Din spirit de consecvență cuRegulamentul (CE) nr. 44/2001 se impune, pe de o parte,necesitatea unei trimiteri la conceptul de „activitatedirecționată” ca și condiție pentru aplicarea normei deprotecție a consumatorului și, pe de altă parte, interpretareaarmonioasă a conceptului în Regulamentul (CE) nr. 44/2001 și în prezentul regulament, ținând cont de faptul că odeclarație comună a Consiliului și a Comisiei referitoare laarticolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 afirmă că„pentru ca articolul 15 alineatul (1) litera (c) să fie aplicabil,nu este suficient ca întreprinderile să își direcționezeactivitățile către statul membru în care se află reședințaconsumatorului sau către un număr de state membre încare este inclus acel stat membru; contractele trebuie deasemenea să fi fost încheiate în cadrul activităților acestora”.În declarație se afirmă de asemenea că: „simplul fapt că opagină de internet este accesibilă nu este suficient pentru caarticolul 15 să fie aplicabil, mai este necesar ca aceastăpagină de internet să ofere posibilitatea încheierii decontracte la distanță și ca un contract să fi fost efectivîncheiat la distanță, indiferent prin ce mijloace. Limba sau


(1) JO C 334, 30.12.2005, p. 1.(2) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin

Directiva 2008/10/CE (JO L 76, 19.3.2008, p. 33).

462462

moneda pe care le folosește o pagină de internet nuconstituie un factor relevant în acest sens.”

(25) În țara în care își au reședința obișnuită, consumatorii artrebui să fie protejați prin norme de la care să nu se poatăderoga prin convenție, cu condiția ca respectivul contractcu consumatorii să fi fost încheiat în cadrul activitățilorcomerciale sau profesionale desfășurate de către unprofesionist în țara respectivă. Aceeași protecție ar trebuigarantată în cazul în care profesionistul, deși nu își exercităactivitățile comerciale sau profesionale în țara în careconsumatorul își are reședința obișnuită, își direcționeazăactivitățile, prin orice mijloace, către țara respectivă saucătre mai multe țări, printre care și țara respectivă, iarcontractul este încheiat în cadrul unor astfel de activități.

(26) În sensul prezentului regulament, serviciilor financiare ca,de exemplu, serviciile și activitățile de investiții și serviciileconexe prestate de un profesionist unui consumator, la carese face referire în secțiunile A și B din anexa I la Directiva2004/39/CE, precum și contractelor pentru vânzarea deunități ale organismelor de plasament colectiv, indiferentdacă acestea sunt reglementate sau nu de Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare aactelor cu putere de lege și a actelor administrative privindanumite organisme de plasament colectiv în valorimobiliare (OPCVM) (1), ar trebui să li se aplice articolul 6din prezentul regulament. Prin urmare, atunci când se factrimiteri la clauzele și condițiile care reglementeazăemisiunea sau oferta publică de valori mobiliare negociabilesau subscrierea sau răscumpărarea de unități ale organis-melor de plasament colectiv, aceste trimiteri ar trebui săincludă toate aspectele care obligă emitentul sau ofertantulfață de consumator, dar nu și acele aspecte care privescprestarea de servicii financiare.

(27) Ar trebui să se prevadă diferite excepții de la normele carereglementează conflictul de legi în cazul contractelorîncheiate cu consumatorii. Conform unei astfel de excepții,norma generală nu ar trebui să se aplice contractelorprivind drepturi reale referitoare la un imobil sau la dreptulde locațiune asupra unui imobil, cu excepția cazului în carecontractele se referă la dreptul de folosință al unor imobilepe o perioadă determinată în înțelesul Directivei 94/47/CEa Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie1994 privind protecția dobânditorilor în ceea ce priveșteanumite aspecte ale contractelor privind dobândireadreptului de folosință pe durată limitată a bunurilorimobile (2).

(28) Este important să se asigure că drepturile și obligațiile careconstituie un instrument financiar nu sunt reglementate denorma generală aplicabilă contractelor încheiate cu con-sumatorii, întrucât aceasta ar putea conduce la aplicareaunor legi diferite pentru fiecare instrument emis și, prinurmare, ar schimba natura acestora și ar împiedicatranzacționarea și ofertarea lor fungibilă. În același mod,ori de câte ori se emit sau se oferă astfel de instrumente,raportul contractual stabilit între emitent sau ofertant și

consumator nu ar trebui să fie supus în mod necesar legiițării în care își are reședința obișnuită consumatorul,deoarece este necesară asigurarea uniformității clauzelor șicondițiilor de emitere sau ofertare a acestora. Acelașiraționament ar trebui să se aplice sistemelor multilateralereglementate de articolul 4 alineatul (1) litera (h), în cazulcărora ar trebui să se garanteze că legea în vigoare în țara încare își are reședința obișnuită consumatorul nu contravinenormelor aplicabile contractelor încheiate în cadrul respec-tivelor sisteme sau cu operatorul acestora.

(29) În sensul prezentului regulament, trimiterile la drepturile șiobligațiile ce constituie clauzele și condițiile care reglemen-tează emiterea, ofertele publice sau ofertele publice depreluare de valori mobiliare negociabile, precum și lasubscrierea și răscumpărarea de unități ale organismelor deplasament colectiv ar trebui să includă, printre altele,condițiile de reglementare a alocării de valori mobiliare saude unități, drepturile în caz de supra-subscriere, drepturilede retragere și chestiuni similare în contextul ofertei,precum și chestiunile menționate la articolele 10, 11, 12 și13, permițând astfel ca toate aspectele contractualepertinente ale unei oferte care obligă emitentul sauofertantul față de consumator să fie reglementate de osingură lege.

(30) În sensul prezentului regulament, instrumentele financiareși valorile mobiliare negociabile reprezintă instrumentelemenționate la articolul 4 din Directiva 2004/39/CE.

(31) Nicio dispoziție a prezentului regulament nu ar trebui săaducă atingere funcționării unui acord formal, definit casistem în temeiul articolului 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemelede plăți și de decontare a titlurilor de valoare (3).

(32) Având în vedere natura specială a contractelor de transportși de asigurare, ar trebui introduse dispoziții specifice caresă asigure un nivel de protecție corespunzător pentrupasageri și titularii de polițe de asigurare. Prin urmare,articolul 6 nu ar trebui să se aplice în cazul acestorcontracte speciale.

(33) În cazul în care un contract de asigurare, care nu acoperă unrisc major, acoperă mai multe riscuri, dintre care cel puținunul este situat într-un stat membru și cel puțin unul estesituat într-o țară terță, normele speciale privind contractelede asigurare din prezentul regulament ar trebui să se aplicenumai în cazul riscului sau riscurilor situate în statulmembru sau statele membre în cauză.

(34) Norma privind contractele individuale de muncă nu artrebui să aducă atingere aplicării normelor de aplicareimediată ale țării în care un lucrător este detașat înconformitate cu Directiva 96/71/CE a ParlamentuluiEuropean și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privinddetașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (4).


(1) JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă modificată ultima dată prinDirectiva 2008/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JOL 76, 19.3.2008, p. 42).

(2) JO L 280, 29.10.1994, p. 83.(3) JO L 166, 11.6.1998, p. 45.(4) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

463463

(35) Angajații nu ar trebui să fie lipsiți de protecția conferităacestora de normele de la care nu se poate deroga princonvenție sau de normele de la care se poate deroga doar înbeneficiul acestora.

(36) În ceea ce privește contractele individuale de muncă, încazul în care se preconizează că angajatul își va relua muncaîn țara de origine după îndeplinirea sarcinilor sale înstrăinătate, munca realizată într-o altă țară se considerătemporară. Încheierea unui nou contract de muncă cuangajatorul inițial sau cu un angajator care face parte dinacelași grup de societăți ca și angajatorul inițial nu ar trebuisă implice modificarea statutului de angajat care efectueazătemporar o muncă într-o altă țară.

(37) Considerațiile de interes public justifică acordarea posibi-lității instanțelor statelor membre să aplice, în situațiiexcepționale, anumite excepții justificate de rațiuni deordine publică și de anumite norme de aplicare imediată.Conceptul de „norme de aplicare imediată” nu trebuieconfundat cu expresia „dispoziții de la care nu se poatederoga prin convenție” și ar trebui interpretat mai restrictiv.

(38) În contextul cesiunii de creanță, termenul de „raport” artrebui să indice că articolul 14 alineatul (1) se aplică șiaspectelor reale ale unei cesiuni între cedent și cesionar însistemele de drept în care astfel de aspecte sunt reglemen-tate separat de cele reglementate de dreptul privindobligațiile. Cu toate acestea, termenul de „raport” nu artrebui înțeles ca referindu-se la orice legătură care ar puteaexista între cedent și cesionar. În special, acesta nu ar trebuisă includă chestiunile preliminare în ceea ce privește ocesiune sau o subrogație convențională. Termenul ar trebuisă fie strict limitat la aspectele care au relevanță directăpentru cesiunea de creanță sau subrogația convențională încauză.

(39) În vederea asigurării securității juridice ar trebui prevăzută odefiniție clară a reședinței obișnuite, în special pentrusocietăți și alte organisme, constituite ca persoane juridicesau nu. Contrar articolului 60 alineatul (1) din Regu-lamentul (CE) nr. 44/2001, care stabilește trei criterii,norma care reglementează conflictul de legi ar trebui să selimiteze la un singur criteriu; în caz contrar, părțile s-ar aflaîn imposibilitatea de a prevedea legea aplicabilă situației lor.

(40) Ar trebui evitate situațiile în care normele care reglemen-tează conflictul de legi sunt dispersate în cuprinsul maimultor instrumente și în care există diferențe întrerespectivele norme. Cu toate acestea, prezentul regulamentnu ar trebui să excludă posibilitatea includerii în dispozițiiledreptului comunitar din anumite materii a unor norme carereglementează conflictul de legi în ceea ce priveșteobligațiile contractuale.

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicăriialtor instrumente ale căror dispoziții sunt menite săcontribuie la funcționarea corespunzătoare a pieței interne,în măsura în care acestea nu pot fi aplicate alături de legea

desemnată pe baza regulilor din prezentul regulament.Dispozițiile legii aplicabile, desemnate pe baza regulilor dinprezentul regulament, nu ar trebui să restrângă liberacirculație a mărfurilor și a serviciilor, astfel cum estereglementată de dreptul comunitar, spre exemplu Directiva2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilorsocietății informaționale, în special ale comerțului elec-tronic, pe piața internă („Directiva privind comerțulelectronic”) (1).

(41) Respectarea angajamentelor internaționale pe care statelemembre și le-au asumat impune ca prezentul regulament sănu aducă atingere convențiilor internaționale la care unulsau mai multe state membre sunt părți în momentuladoptării prezentului regulament. Pentru ca aceste norme săfie mai accesibile, Comisia ar trebui să publice listaconvențiilor relevante în Jurnalul Oficial al Uniunii Europenepe baza informațiilor furnizate de statele membre.

(42) Comisia va face o propunere Parlamentului European șiConsiliului cu privire la procedurile și condițiile conformcărora statele membre ar fi îndreptățite să negocieze și săîncheie, în nume propriu, acorduri cu țări terțe, în cazuriparticulare și excepționale, privind aspecte sectoriale șiconținând dispoziții referitoare la legea aplicabilă obligații-lor contractuale.

(43) Deoarece obiectivul prezentului regulament nu poate fiîndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre și,având în vedere amploarea și efectele prezentului regu-lament, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității,aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiulsubsidiarității astfel cum este prevăzut în articolul 5 dintratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfelcum este prevăzut în respectivul articol, prezentulregulament nu depășește ceea ce este necesar pentruatingerea obiectivului său.

(44) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozițiaRegatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privindUniunea Europeană și la Tratatul de instituire a ComunitățiiEuropene, Irlanda și-a exprimat dorința de a participa laadoptarea și la aplicarea prezentului regulament.

(45) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privindpoziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatulprivind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire aComunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4din respectivul protocol, Regatul Unit nu participă laadoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriupentru acesta și nu i se aplică.

(46) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană și la Tratatul de instituire a ComunitățiiEuropene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu ise aplică,


(1) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

464464


CAPITOLUL I


Articolul 1

Domeniul de aplicare material

(1) Prezentul regulament se aplică obligațiilor contractuale înmaterie civilă și comercială, în situațiile care există un conflict delegi.

Regulamentul nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamalăsau administrativă.

(2) Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentuluiregulament:

(a) aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice,fără a aduce atingere articolului 13;

(b) obligațiile rezultate din relații de familie și din relațiile care,în conformitate cu legea care le este aplicabilă, suntconsiderate ca având efecte comparabile, inclusiv obligațiide întreținere;

(c) obligațiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimu-rilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relațiilorcare sunt considerate, în conformitate cu legea care le esteaplicabilă, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei,precum și obligațiile care decurg din testamente șisuccesiuni;

(d) obligațiile rezultate din cambii, cecuri și bilete la ordin,precum și alte instrumente negociabile, în măsura în careobligațiile care decurg din astfel de instrumente negociabilederivă din caracterul lor negociabil;

(e) convențiile de arbitraj și convențiile privind alegereainstanței competente;

(f) aspectele reglementate de dreptul societăților comerciale șial altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice,precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod,capacitatea juridică, organizarea internă sau dizolvareasocietăților și a altor organisme, constituite sau nu capersoane juridice, și răspunderea personală a asociaților șimembrilor acestora pentru obligațiile societății sau aleorganismului;

(g) chestiunea de a ști dacă un reprezentant poate angaja fațăde terți răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde căacționează sau dacă un organ al unei societăți sau al altuiorganism, constituit sau nu ca persoană juridică, poateangaja față de terți răspunderea respectivei societăți sau arespectivului organism;

(h) constituirea de trusturi și raporturile dintre fondatorii,administratorii și beneficiarii acestora;

(i) obligațiile care decurg din înțelegeri care au avut loc înaintede semnarea unui contract.

(j) contractele de asigurare ce decurg din activități desfășuratede organizații, altele decât întreprinderile menționate laarticolul 2 din Directiva 2002/83/CE a ParlamentuluiEuropean și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privindasigurarea de viață (1), al căror obiect este de a plătiindemnizații persoanelor angajate sau liber-profesionistecare aparțin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi, oriunui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces,supraviețuire, întrerupere sau reducere a activității, sau încaz de boală profesională sau provocată de accidente demuncă.

(3) Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce priveșteprobele și aspectele de procedură, fără a aduce atingerearticolului 18.

(4) În sensul prezentului regulament, termenul de „statmembru” definește statele membre cărora li se aplică prezentulregulament. Cu toate acestea, la articolul 3 alineatul (4) și laarticolul 7, termenul desemnează toate statele membre.

Articolul 2

Aplicarea universală

Legea desemnată de prezentul regulament se aplică indiferentdacă este sau nu legea unui stat membru.

CAPITOLUL II

NORME UNIFORME

Articolul 3

Libertatea de alegere

(1) Contractul este guvernat de legea aleasă de către părți.Această alegere trebuie să fie expresă sau să rezulte, cu un gradrezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau dinîmprejurările cauzei. Prin alegerea lor, părțile pot desemna legeaaplicabilă întregului contract sau numai unei părți din acesta.

(2) Părțile pot conveni, în orice moment, să supună contractulaltei legi decât cea care îl guverna anterior, fie în baza unei alegerianterioare în temeiul prezentului articol, fie în temeiul altordispoziții ale prezentului regulament. Orice modificare efectuatăde către părți cu privire la legea aplicabilă, care intervine ulteriorîncheierii contractului, nu aduce atingere validității formeicontractului în sensul articolului 11 și nu afectează în modnegativ drepturile terților.

(3) În cazul în care toate elementele relevante pentru situațiarespectivă, în momentul în care are loc alegerea, se află în altățară decât aceea a cărei lege a fost aleasă, alegerea făcută de părținu aduce atingere aplicării dispozițiilor legii acelei alte țări, de lacare nu se poate deroga prin acord.

(4) În cazul în care toate elementele relevante pentru situațiarespectivă, în momentul în care are loc alegerea, se află în unulsau mai multe state membre, alegerea de către părți a unei legi


(1) JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă modificată ultima dată prinDirectiva 2008/19/CE (JO L 76, 19.3.2008, p. 44).

465465

aplicabile, alta decât cea a unui stat membru, nu aduce atingereaplicării în mod corespunzător a dispozițiilor de drept comunitarde la care nu se poate deroga prin convenție, după caz, astfel cumau fost transpuse în statul membru al instanței competente.

(5) Existența și valabilitatea consimțământului părților cuprivire la alegerea legii aplicabile se determină în conformitatecu dispozițiile articolelor 10, 11 și 13.

Articolul 4

Legea aplicabilă în absența alegerii

(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului nu a fostaleasă în conformitate cu articolul 3, și fără a aduce atingerearticolelor 5-8, legea aplicabilă contractului se determină dupăcum urmează:

(a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglemen-tat de legea țării în care își are reședința obișnuităvânzătorul;

(b) contractul de prestări servicii este reglementat de legea țăriiîn care își are reședința obișnuită prestatorul de servicii;

(c) contractul privind un drept real imobiliar sau privinddreptul de locațiune asupra unui imobil este reglementat delegea țării în care este situat imobilul;

(d) fără a aduce atingere literei (c), contractul de locațiuneavând drept obiect folosința privată și temporară a unuiimobil pe o perioadă de maximum șase luni consecutiveeste reglementat de legea țării în care își are reședințaobișnuită proprietarul, cu condiția ca locatarul să fie opersoană fizică și să își aibă reședința obișnuită în aceeașițară;

(e) contractul de franciză este reglementat de legea țării în careîși are reședința obișnuită beneficiarul francizei;

(f) contractul de distribuție este reglementat de legea țării încare își are reședința obișnuită distribuitorul;

(g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitație estereglementat de legea țării în care are loc licitația, dacă sepoate stabili care este acest loc;

(h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral,care reunește sau facilitează reunirea de interese multiple devânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terților,astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punc-tul 17 din Directiva 2004/39/CE, în conformitate cunormele nediscreționare, și care este reglementat de o legeunică, este reglementat de legea respectivă.

(2) În cazul în care contractului nu i se aplică alineatul (1) sauîn care elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintreliterele (a)-(h) de la alineatul (1), contractul este reglementat delegea țării în care își are reședința obișnuită partea contractantăcare efectuează prestația caracteristică.

(3) În cazul în care din ansamblul circumstanțelor cauzeirezultă fără echivoc că respectivul contract are în mod vădit olegătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată laalineatele (1) sau (2), se aplică legea din acea altă țară.

(4) În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată întemeiul alineatelor (1) sau (2), contractul este reglementat delegea țării cu care are cele mai strânse legături.

Articolul 5

Contractele de transport

(1) În măsura în care legea aplicabilă contractului de transportde mărfuri nu a fost aleasă de părți în conformitate cu articolul 3,legea aplicabilă este legea țării în care își are reședința obișnuitătransportatorul, cu condiția ca locul de încărcare sau cel delivrare sau reședința obișnuită a expeditorului să fie, de asemenea,situate în țara respectivă. În cazul în care aceste cerințe nu suntîntrunite, se aplică legea țării în care este situat locul de livrareconvenit de către părți.

(2) În măsura în care legea aplicabilă contractului de transportde pasageri nu a fost aleasă de părți în conformitate cu al doileaparagraf, legea aplicabilă este legea țării în care își are reședințaobișnuită pasagerul, cu condiția ca locul de plecare sau cel desosire să fie, de asemenea, situate în țara respectivă. Dacă nu suntîntrunite aceste cerințe, se aplică legea țării în care își arereședința obișnuită transportatorul.

Părțile pot alege ca lege aplicabilă contractului de transport depasageri în conformitate cu articolul 3 numai legea țării în care:

(a) se află reședința obișnuită a pasagerului; sau

(b) se află reședința obișnuită a transportatorului; sau

(c) se află sediul administrației centrale al transportatorului;sau

(d) este situat locul de plecare; sau

(e) este situat locul de sosire.

(3) În cazul în care, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile, rezultăfără echivoc din ansamblul circumstanțelor cauzei că respectivulcontract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă țarădecât cea menționată la alineatele (1) sau (2), se aplică legea dinacea altă țară.

Articolul 6

Contractele încheiate cu consumatorii

(1) Fără a aduce atingere articolelor 5 și 7, contractul încheiatde o persoană fizică într-un scop care poate fi considerat caneavând legătură cu activitatea sa profesională („consumatorul”)


466466

cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității saleprofesionale („profesionistul”), este reglementat de legea statuluiîn care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția caprofesionistul:

(a) să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională înțara în care își are reședința obișnuită consumatorul; sau

(b) prin orice mijloace, să-și direcționeze activitățile către țaraîn cauză sau către mai multe țări, printre care și țara încauză,

și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activitățilorrespective.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), părțile pot alege legeaaplicabilă unui contract care îndeplinește cerințele prevăzute laalineatul (1), în conformitate cu articolul 3. Cu toate acestea, oastfel de alegere nu poate priva consumatorul de protecțiaacordată acestuia prin dispoziții de la care nu se poate derogaprin convenție, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fostaplicabilă în conformitate cu alineatul (1).

(3) În cazul în care cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (a)sau (b) nu sunt respectate, legea aplicabilă unui contract încheiatîntre un consumator și un profesionist se stabilește conformarticolelor 3 și 4.

(4) Alineatele (1) și (2) nu se aplică următoarelor contracte:

(a) contractelor de prestări servicii în temeiul cărora serviciilesunt prestate consumatorului exclusiv într-o altă țară decâtîn cea în care acesta își are reședința obișnuită;

(b) contractelor de transport, altele decât contractele privindpachetele de servicii turistice în înțelesul Directivei 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele deservicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (1);

(c) contractelor privind un drept real imobiliar sau privinddreptul de locațiune asupra unui bun imobil, altele decâtcontractele referitoare la dreptul de folosință pe o perioadădeterminată, în sensul Directivei 94/47/CE;

(d) drepturilor și obligațiilor care constituie un instrumentfinanciar și drepturilor și obligațiilor care constituie clauzeleși condițiile care reglementează emisiunea sau ofertapublică și ofertele publice de preluare de valori mobiliarenegociabile și subscrierea și răscumpărarea de unități aleorganismelor de plasament colectiv cu condiția ca acesteactivități să nu constituie prestări de servicii financiare;

(e) contractele încheiate în cadrul unui sistem care intră îndomeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (1) litera (h).

Articolul 7

Contractele de asigurare

(1) Prezentul articol se aplică contractelor menționate laalineatul (2), indiferent dacă riscul asigurat este situat sau nuîntr-un stat membru, precum și tuturor celorlalte contracte deasigurare care acoperă riscuri situate pe teritoriul statelormembre. Prezentul articol nu se aplică contractelor dereasigurare.

(2) Contractele de asigurare care acoperă riscuri majore, însensul articolului 5 litera (d) din Prima Directivă 73/239/CEE aConsiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu puterede lege și actelor administrative privind inițierea și exercitareaactivității de asigurare generală directă, alta decât asigurarea deviață (2), sunt reglementate de legea aleasă de părți în con-formitate cu articolul 3 din prezentul regulament.

În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți,contractele de asigurare sunt reglementate de legea țării în care îșiare reședința obișnuită asigurătorul. Atunci când din ansamblulcircumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivulcontract are în mod vădit legături mai strânse cu o altă țară, seaplică legea acelei alte țări.

(3) În cazul unui contract de asigurare, altul decât cele cărora lise aplică alineatul (2), părțile pot alege, în conformitate cuarticolul 3, numai una dintre următoarele legi:

(a) legea oricărui stat membru în care este situat riscul înmomentul încheierii contractului;

(b) legea țării în care își are reședința obișnuită titularul polițeide asigurare;

(c) în cazul asigurărilor de viață, legea statului membru al căruicetățean este titularul poliței de asigurare;

(d) pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri limitatela evenimente care survin într-un alt stat membru decât celîn care este situat riscul, legea respectivului stat membru;

(e) în cazul în care titularul poliței dintr-un contract căruia i seaplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sauindustrială ori o profesie liberală, iar contractul de asigurareacoperă două sau mai multe riscuri legate de respectiveleactivități și sunt situate în state membre diferite, legeaoricăruia dintre statele membre în cauză sau legea țării încare își are reședința obișnuită titularul poliței.

Atunci când, în cazurile vizate la literele (a), (b) sau (e), statelemembre menționate acordă o mai mare libertate în ceea ceprivește alegerea legii aplicabile contractelor de asigurare, părțilese pot prevala de această libertate.


(1) JO L 158, 23.6.1990, p. 59.


467467

În măsura în care legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți înconformitate cu prezentul alineat, acestor contracte li se aplicălegea statului membru în care este situat riscul în momentulîncheierii contractului.

(4) Contractelor de asigurare care acoperă riscuri pentru careun stat membru impune obligativitatea asigurării li se aplicăurmătoarele norme suplimentare:

(a) contractul de asigurare nu îndeplinește obligația deasigurare, decât în cazul în care respectă dispozițiilespecifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă destatul membru care impune obligația. În cazul în care legeastatului membru în care este situat riscul conține dispozițiicontrare celor ale legii statului membru care impuneobligația de a încheia o asigurare, prevalează cea din urmă;

(b) un stat membru poate stabili ca, prin derogare de laalineatele (2) și (3), contractul de asigurare să fiereglementat de legea statului membru care impune obligațiade asigurare.

(5) În sensul alineatului (3) al treilea paragraf și al alinea-tului (4), contractul de asigurare care acoperă riscuri situate înmai multe state membre se consideră a constitui mai multecontracte, fiecare având legătură cu un singur stat membru.

(6) În sensul prezentului articol, țara în care este situat risculeste determinată în conformitate cu articolul 2 litera (d) din aDoua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 decoordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrativeprivind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață,de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitareaefectivă a libertății de a presta servicii (1), iar, în cazul asigurărilorde viață, țara în care este situat riscul este țara angajamentului însensul articolului 1 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2002/83/CE.

Articolul 8

Contractele individuale de muncă

(1) Contractul individual de muncă este reglementat de legeaaleasă de părți în conformitate cu articolul 3. Cu toate acestea, oastfel de alegere nu poate priva angajatul de protecția acordatăacestuia în temeiul dispozițiilor de la care nu se poate deroga princonvenție în virtutea legii care, în absența unei alegeri, ar fi fostaplicabilă în temeiul alineatelor (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) În măsura în care legea aplicabilă contractului individual demuncă nu a fost aleasă de părți, contractul este reglementat delegea țării în care sau, în lipsă, din care angajatul își desfășoară înmod obișnuit activitatea în executarea contractului. În cazul încare angajatul este angajat temporar într-o altă țară, nu seconsideră că și-a schimbat locul de desfășurare a muncii în modobișnuit.

(3) În cazul în care legea aplicabilă nu poate fi determinată întemeiul alineatului (2), contractul este reglementat de legea țăriiîn care este situată unitatea angajatoare.

(4) În cazul în care reiese din circumstanțele de ansamblu alecazului că respectivul contract are o legătură mai strânsă cu o altățară decât cea menționată la alineatul (2) sau (3), se aplică legeaacelei alte țări.

Articolul 9

Norme de aplicare imediată

(1) Normele de aplicare imediată sunt norme a căror respectareeste privită drept esențială de către o anumită țară pentrusalvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică,socială sau economică, în asemenea măsură, încât aceste normesunt aplicabile oricărei situații care intră în domeniul lor deaplicare, indiferent de legea aplicabilă contractului în temeiulprezentului regulament.

(2) Prezentul regulament nu restrânge aplicarea normelor deaplicare imediată din legea instanței sesizate.

(3) Este posibilă aplicarea normelor de aplicare imediatăcuprinse în legea țării în care obligațiile care rezultă din contracttrebuie să fie sau au fost executate, în măsura în care acestenorme de aplicare imediată antrenează nelegalitatea executăriicontractului. Pentru a decide dacă aceste dispoziții să fie puse înaplicare, se ține cont de natura și de obiectul acestora, precum șide consecințele aplicării sau neaplicării lor.

Articolul 10

Consimțământul și validitatea de fond

(1) Existența și validitatea contractului sau a oricărei clauzecontractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa întemeiul prezentului regulament, dacă contractul sau clauzarespectivă ar fi valabile.

(2) Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu și-a datconsimțământul, o parte poate să invoce legea țării în care își arereședința obișnuită, dacă din circumstanțele respective reiesefaptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comporta-mentului său în conformitate cu legea menționată la alineatul (1).

Articolul 11

Validitatea de formă

(1) Contractul încheiat între persoane, sau reprezentanți aiacestora, care se află în aceeași țară în momentul încheieriicontractului este considerat valabil din punct de vedere al formei



468468

dacă îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea care îlreglementează pe fond, în conformitate cu prezentul regulamentsau de legea țării în care se încheie contractul.

(2) Contractul încheiat între persoanele, sau reprezentanțiiacestora, care se află în țări diferite în momentul încheieriicontractului este considerat valabil din punct de vedere al formeidacă îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legea care îlreglementează pe fond, în conformitate cu prezentul regulament,sau de legea oricărei țări în care se află oricare dintre părți saureprezentanții acestora la momentul încheierii contractului, saude legea țării în care, la data respectivă, își avea reședințaobișnuită oricare dintre părțile contractante.

(3) Actul juridic unilateral menit să producă efecte juridice aflatîn legătură cu un contract încheiat sau care urmează să fieîncheiat este considerat a fi valabil din punct de vedere al formeidacă îndeplinește cerințele de formă prevăzute de legea carereglementează sau ar reglementa contractul pe fond în con-formitate cu prezentul regulament, sau de legea țării în care a fostîncheiat actul sau de legea țării în care autorul actului își aveareședința obișnuită la acea dată.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol nu se aplicăcontractelor care intră în sfera de aplicare a articolului 6. Formaunor astfel de contracte este reglementată de legea țării în care îșiare reședința obișnuită consumatorul.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1)-(4),contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau un dreptde locațiune asupra unui imobil este supus condițiilor de formăprevăzute de legea țării în care este situat bunul imobil în măsuraîn care, conform legii respective:

(a) condițiile în cauză sunt aplicate indiferent de țara în careeste încheiat contractul și indiferent de legea care îlreglementează; și

(b) de la respectivele dispoziții nu se poate deroga princonvenție.

Articolul 12

Domeniul legii aplicabile

(1) Legea aplicabilă contractului în temeiul prezentului regu-lament reglementează în special:

(a) interpretarea contractului;

(b) executarea obligațiilor născute din contract;

(c) în limitele competenței conferite instanței sesizate de legeasa procedurală, consecințele neexecutării totale sau parțialea obligațiilor, inclusiv evaluarea prejudiciului în măsura încare aceasta este reglementată de norme de drept;

(d) diferitele moduri de stingere a obligațiilor, precum șiprescripția și decăderea din drepturi;

(e) efectele nulității contractului.

(2) În ceea ce privește modalitatea de executare și măsurile carepot fi luate în cazul unei executări defectuoase, se va avea învedere legea țării în care are loc executarea.

Articolul 13

Incapacitatea

În cazul unui contract încheiat între persoane aflate în aceeașițară, persoana fizică care ar avea capacitate juridică, conform legiiacelei țări, poate invoca incapacitatea sa rezultând din legea alteițări numai în cazul în care, la data încheierii contractului, cealaltăparte contractantă avea cunoștință de respectiva incapacitate saunu o cunoștea ca urmare a neglijenței sale.

Articolul 14

Cesiunea de creanță și subrogația convențională

(1) Raporturile dintre cedent și cesionar sau dintre creditor șisubrogat cu privire la o creanță față de un terț („debitor”) încadrul unei cesiuni de creanță sau al unei subrogații con-venționale sunt reglementate de legea care se aplică, în temeiulprezentului regulament, contractului dintre cedent și cesionar,respectiv dintre creditor și subrogat.

(2) Legea care reglementează creanța cedată sau cu privire lacare a avut loc subrogația determină caracterul cesionabil alacesteia, raporturile dintre cesionar și debitor, condițiile în carecesiunea sau subrogația îi este opozabilă debitorului, precum șicaracterul liberator al prestației executate de către debitor.

(3) Noțiunea de cesiune în sensul prezentului articol includetransferurile de creanțe pure și simple, transferurile de creanțe cutitlu de garanție, precum și gajul sau alte drepturi de garanțieconstituite asupra creanțelor.

Articolul 15

Subrogația legală

Dacă, în temeiul unei obligații contractuale, o persoană(„creditorul”), are o creanță față de o altă persoană („debitorul”)și dacă un terț are obligația de a-l dezinteresa pe creditor sau l-adezinteresat pe creditor în executarea obligației respective, legeacare reglementează obligația terțului de a-l dezinteresa pe creditordetermină dacă terțul este îndreptățit să exercite, în tot sau înparte, împotriva debitorului, drepturile pe care creditorul le aveaîn temeiul legii aplicabile raporturilor dintre aceștia.

Articolul 16

Obligațiile cu pluralitate de debitori

În cazul în care un creditor are o creanță față de mai mulțidebitori pentru care aceștia răspund solidar, iar unul dintredebitori l-a dezinteresat pe creditor, în tot sau în parte, legea carereglementează obligația debitorului față de creditor determină și


469469

dreptul debitorului de a se îndrepta împotriva celorlalți debitori.Ceilalți debitori se pot prevala de drepturile de care dispuneau înraport cu creditorul, în măsura permisă de legea carereglementează obligațiile acestora față de creditor.

Articolul 17

Compensația

În lipsa unui acord între părți cu privire la compensație, aceastaeste reglementată de legea aplicabilă obligației căreia i se opunecompensația.

Articolul 18

Sarcina probei

(1) Legea care reglementează o obligație contractuală în temeiulprezentului regulament se aplică în măsura în care cuprinde, înmateria obligațiilor contractuale, norme care instituie prezumțiilegale sau repartizează sarcina probei.

(2) Contractul sau actul juridic menit să producă efecte juridicepoate fi probat cu orice mijloace de probă admise fie de legeaforului, fie de oricare dintre legile menționate la articolul 11 întemeiul cărora contractul sau actul respectiv este valabil dinpunct de vedere al formei, cu condiția ca mijloacele de probărespective să poată fi administrate în fața instanței sesizate.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 19

Reședința obișnuită

(1) În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită asocietăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoanejuridice, este situată la sediul administrației lor centrale.

Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând înexercitarea activității sale profesionale este locul unde aceastăpersoană își are sediul principal de activitate.

(2) În cazul în care contractul este încheiat în cadrul activitățiiunei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau încazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbăunei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se aflăsucursala, agenția sau oricare altă unitate este consideratreședința obișnuită.

(3) În scopul determinării locului unde se află reședințaobișnuită, momentul relevant îl constituie data încheieriicontractului.

Articolul 20

Excluderea retrimiterii

Aplicarea legii oricărei țări determinate în temeiul prezentuluiregulament înseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în

țara respectivă, cu excepția normelor sale de drept internaționalprivat, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevedealtfel.

Articolul 21

Ordinea publică a instanței sesizate

Aplicarea unei dispoziții din legea oricărei țări determinate întemeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacăo astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică ainstanței sesizate.

Articolul 22

State cu mai multe sisteme juridice

(1) În cazul în care un stat cuprinde mai multe unitățiteritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept în materiede obligații contractuale, fiecare unitate teritorială se consideră oțară în scopul de a identifica legea aplicabilă în temeiulprezentului regulament.

(2) Statele membre ale căror unități teritoriale au propriile lornorme de drept cu privire la obligațiile contractuale nu suntobligate să aplice prezentul regulament în caz de conflict întrelegile unităților teritoriale.

Articolul 23

Raportul cu alte dispoziții de drept comunitar

Cu excepția articolului 7, prezentul regulament nu aduce atingereaplicării dispozițiilor dreptului comunitar care, în anumitedomenii, reglementează conflictul de legi în materia obligațiilorcontractuale.

Articolul 24

Raportul cu Convenția de la Roma

(1) În statele membre, prezentul regulament înlocuiește Con-venția de la Roma, cu excepția teritoriilor statelor membre careintră în domeniul de aplicare teritorial al respectivei convenții șicărora nu li se aplică prezentul regulament, în temeiul arti-colului 299 din tratat.

(2) În măsura în care prezentul regulament înlocuiește dis-pozițiile Convenției de la Roma, orice trimitere la convențiarespectivă se interpretează ca trimitere la prezentul regulament.

Articolul 25

Raporturile cu convențiile internaționale existente

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării con-vențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membresunt părți în momentul adoptării prezentului regulament și carereglementează conflictul de legi în materia obligațiilorcontractuale.


470470

(2) Cu toate acestea, între statele membre, prezentul regu-lament prevalează asupra convențiilor încheiate exclusiv întredouă sau mai multe state membre, în măsura în care acesteconvenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament.

Articolul 26

Lista convențiilor

(1) Până la 17 iunie 2009, statele membre informează Comisiacu privire la convențiile menționate în articolul 25 alineatul (1).După această dată, statele membre informează Comisia cu privirela eventualele denunțări ale respectivelor convenții.

(2) În termen de șase luni de la primirea notificărilormenționate la alineatul (1), Comisia publică în Jurnalul Oficialal Uniunii Europene:

(a) lista convențiilor menționate la alineatul (1).

(b) denunțările menționate la alineatul (1).

Articolul 27

Clauza de revizuire

(1) Până la 17 iunie 2013 Comisia prezintă ParlamentuluiEuropean, Consiliului și Comitetului Economic și SocialEuropean un raport privind aplicarea prezentului regulament.Dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri în vedereamodificării prezentului regulament. Raportul cuprinde:

(a) un studiu privind legea aplicabilă contractelor de asigurareși o evaluare de impact a dispozițiilor care ar trebui,eventual, introduse; și

(b) o evaluare privind aplicarea articolului 6, în special în ceeace privește coerența dreptului comunitar în domeniulprotecției consumatorilor.

(2) Până la 17 iunie 2010, Comisia prezintă ParlamentuluiEuropean, Consiliului și Comitetului Economic și SocialEuropean un raport privind opozabilitatea față de terți a uneicesiuni de creanță sau subrogații și prioritatea creanței ce faceobiectul cesiunii sau subrogației față de dreptul unei altepersoane. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere demodificare a prezentului regulament și de o evaluare de impact adispozițiilor care ar trebui introduse.

Articolul 28

Aplicarea în timp

Prezentul regulament se aplică contractelor încheiate după17 decembrie 2009.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 29

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de lapublicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 17 decembrie 2009, cuexcepția articolului 26, care se aplică de la 17 iunie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statelemembre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasbourg, 17 iunie 2008.


Președintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru Consiliu

Președintele

J. LENARČIČ


471471

472472

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (supranumit „Roma II”)

11c

474474

REGULAMENTUL (CE) NR. 864/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 11 iulie 2007

privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, înspecial articolul 61 litera (c) şi articolul 67,


având în vedere avizul Comitetului Economic şi SocialEuropean (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251din tratat (2) având în vedere textul comun adoptat de Comitetulde conciliere la 25 iunie 2007,

întrucât:

(1) Comunitatea şi-a stabilit obiectivul de a menține şi de adezvolta un spațiu de libertate, securitate şi justiție. Pen-tru stabilirea progresivă a unui astfel de spațiu, Comunita-tea trebuie să adopte măsuri cu impact transfrontalierprivind cooperarea judiciară în materie civilă, în măsuranecesară asigurării unei bune funcționări a pieței interne.

(2) Conform articolului 65 litera (b) din tratat, aceste măsuritrebuie să le includă şi pe cele care promovează compati-bilitatea normelor privind conflictul de legi şi de compe-tențe, aplicabile în statele membre.

(3) Consiliul European întrunit la Tampere la 15 şi 16 octom-brie 1999 a susținut principiul recunoaşterii reciproce ahotărârilor judecătoreşti şi a altor hotărâri ale autorități-lor judiciare, ca fundament al cooperării judiciare în mate-rie civilă, şi a invitat Consiliul şi Comisia să adopte unprogram de măsuri în vederea punerii în aplicare a prin-cipiului recunoaşterii reciproce.

(4) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un programde măsuri comun al Comisiei şi al Consiliului, destinatpunerii în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce ahotărârilor în materie civilă şi comercială (3). Programuldescrie măsurile privind armonizarea normelor care regle-mentează conflictul de legi ca facilitând recunoaşterea reci-procă a hotărârilor.

(5) Programul de la Haga (4), adoptat de Consiliul Europeanla 5 noiembrie 2004, a solicitat să se continue în modactiv lucrările privind normele care reglementează conflic-tul de legi privind obligațiile necontractuale („Roma II”).

(6) Pentru buna funcționare a pieței interne este necesar canormele statelor membre care reglementează conflictul delegi să desemneze aceeaşi lege națională, indiferent de țaracăreia îi aparține instanța în fața căreia a fost depusă acțiu-nea, în scopul îmbunătățirii previzibilității rezultatului liti-giilor, a certitudinii privind dreptul aplicabil şi a libereicirculații a hotărârilor.

(7) Domeniul de aplicare material şi dispozițiile prezentuluiregulament ar trebui să fie conforme cu Regulamentul (CE)nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 pri-vind competența, recunoaşterea şi executarea hotărârilorîn materie civilă şi comercială (5) („Bruxelles I”) şi instru-mentele privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale.

(8) Prezentul regulament se aplică indiferent de natura instan-ței sesizate.

(9) Reclamațiile rezultând din acta iure imperii ar trebui săincludă reclamațiile împotriva funcționarilor care acțio-nează în numele statului şi răspunderea pentru acteleemise de autoritățile publice, inclusiv răspunderea persoa-nelor numite în funcții de demnitate publică. În conse-cință, aceste cazuri ar trebui excluse din domeniul deaplicare al prezentului regulament.

(10) Relațiile de rudenie includ filiația, căsătoria, afinii şi rudelecolaterale. Relațiile ale căror efecte sunt comparabile cucele ale căsătoriei şi ale altor relații de rudenie, mențio-nate la articolul 1 alineatul (2), trebuie interpretate înconformitate cu legislația statului membru în care este sesi-zată instanța.

(11) Conceptul de obligație necontractuală diferă de la un statmembru la altul. În consecință, în sensul prezentului regu-lament, obligația necontractuală trebuie înțeleasă ca unconcept autonom. Normele privind conflictul de legiconținute în prezentul regulament ar trebui să reglemen-teze, de asemenea, obligațiile necontractuale rezultate dinrăspunderea obiectivă.

(12) Legea aplicabilă ar trebui să reglementeze de asemeneasituația persoanelor care răspund delictual.

(1) JO C 241, 28.9.2004, p. 1.(2) Avizul Parlamentului European din 6 iulie 2005 (JO C 157 E,

6.7.2006, p. 371), Poziția comună a Consiliului din 25 septembrie2006 (JO C 289 E, 28.11.2006, p. 68) şi Poziția Parlamentului Euro-pean din 18 ianuarie 2007 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezo-luția legislativă a Parlamentului European din 10 iulie 2007 şi DeciziaConsiliului din 28 iunie 2007.

(3) JO C 12, 15.1.2001, p. 1.

(4) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.(5) JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat

ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363,20.12.2006, p. 1).


475475

(13) Aplicarea unor norme uniforme, indiferent de legeadesemnată, poate evita riscul de a se produce denaturăriale concurenței între justițiabili la nivel comunitar.

(14) Cerința de a asigura securitatea juridică şi necesitatea de aface dreptate în cazuri individuale reprezintă elementeesențiale ale unui spațiu de justiție. Prezentul regulamentprevede punctele de legătură considerate a fi cele maipotrivite pentru a atinge aceste obiective. Prin urmare, pre-zentul regulament prevede o normă generală dar şi normespeciale, iar în anumite cazuri, o „clauză derogatorie” carepermite o excepție de la aceste norme atunci când este clardin toate circumstanțele cazului că fapta ilicită are în modevident o legătură mai puternică cu o altă țară. Acest setde norme creează astfel un cadru flexibil al normelor pri-vind conflictul de legi. De asemenea, acesta permite ins-tanței sesizate să trateze fiecare cauză în parte în modcorespunzător.

(15) Principiul lex loci delicti commissi reprezintă soluția de bazăprivind obligațiile necontractuale în cvasi-totalitatea state-lor membre, dar există diferențe în ceea ce priveşte pune-rea în practică a principiului, în cazul în care punctele delegătură în cauză provin din mai multe țări. Această situa-ție produce insecuritate în ceea ce priveşte legea aplicabilă.

(16) Normele uniforme ar trebui să sporească previzibilitateahotărârilor judecătoreşti şi ar asigura un echilibru rezona-bil între interesele persoanei a cărei răspundere este invo-cată şi cele ale persoanei care a suferit un prejudiciu. Olegătură cu țara în care s-a produs prejudiciul direct(lex loci damni) creează un echilibru acceptabil între intere-sele persoanei a cărei răspundere este invocată şi cele alepersoanei care a suferit prejudiciul şi reflectă în acelaşitimp abordarea modernă asupra răspunderii civile şidezvoltarea sistemelor de răspundere obiectivă.

(17) Legea aplicabilă se stabileşte în funcție de locul în care seproduce prejudiciul, indiferent de țara sau țările în care arputea apărea efectele lor indirecte. În consecință, în cazulunor vătămări corporale sau daune asupra bunurilor, țaraîn care se produce prejudiciul trebuie să fie țara în cares-au produs vătămarea şi respectiv daunele asuprabunurilor.

(18) Norma generală în sensul prezentului regulament ar tre-bui să fie lex loci damni, prevăzută la articolul 4 alinea-tul (1). Articolul 4 alineatul (2) ar trebui văzut ca oexcepție de la acest principiu general, care creează o legă-tură particulară în cazul în care părțile îşi au reşedința obiş-nuită în aceeaşi țară. Articolul 4 alineatul (3) trebuie înțelesca o „clauză derogatorie” de la dispozițiile articolului 4 ali-neatele (1) şi (2), atunci când reiese clar, din toate circums-tanțele cauzei, că fapta ilicită are în mod evident legăturimai strânse cu o altă țară.

(19) Ar trebui elaborate norme specifice pentru anumite fapteilicite în cazul în care nu se poate obține un echilibruacceptabil între interesele aflate în joc prin aplicarea nor-mei generale.

(20) Norma de conflict de legi în materie de răspundere pen-tru produse defectuoase ar trebui să îndeplinească obiecti-vele de împărțire echitabilă a riscurilor inerente uneisocietăți moderne de înaltă tehnologie, de protejare a sănă-tății consumatorilor, de stimulare a inovațiilor, de asigu-rare a unei concurențe loiale şi de facilitare a comerțului.Crearea unui sistem de factori interconectați „în cascadă”reprezintă, alături de clauza previzibilității, o soluție echi-librată cu privire la aceste obiective. Primul element deluat în considerare este legislația țării în care persoana carea suferit prejudiciul şi-a avut reşedința obişnuită înmomentul producerii prejudiciului, în condițiile în careprodusul a fost comercializat în țara respectivă. Celelalteelemente ale cascadei apar dacă produsul nu a fost comer-cializat în țara respectivă, fără a se aduce atingere artico-lului 4 alineatul (2) şi independent de posibilitatea uneilegături evident mai strânse cu o altă țară.

(21) Norma specială prevăzută la articolul 6 nu reprezintă oexcepție de la norma generală prevăzută la articolul 4 ali-neatul (1), ci mai degrabă o clarificare a acesteia. În mate-rie de concurență neloială, norma de conflict de legitrebuie să protejeze concurenții, consumatorii şi publicullarg şi să garanteze o funcționare corectă a economiei depiață. Legătura cu legislația țării în care sunt sau pot fiafectate relațiile concurențiale sau interesele colective aleconsumatorilor permite, în general, îndeplinirea acestorobiective.

(22) Obligațiile necontractuale care decurg din restrângeri aleconcurenței, prevăzute la articolul 6 alineatul (3), ar tre-bui să includă încălcări atât ale dreptului național cât şiale dreptului comunitar în materie de concurență. Legeaaplicabilă acestor obligații necontractuale ar trebui să fielegea țării în care piața este sau poate fi afectată. În cazulîn care piața este sau poate fi afectată în mai multe țări,reclamantul ar trebui să poată alege, în anumite circums-tanțe, să îşi întemeieze acțiunea pe legea instanței sesizate.

(23) În sensul prezentului regulament, noțiunea de restrângerea concurenței ar trebui să includă interdicția acordurilorîntre întreprinderi, a deciziilor luate de asociații de între-prinderi şi a practicilor concertate care au ca obiect sau caefect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concuren-ței într-un stat membru sau pe piața internă, precum şiinterdicția abuzului de poziție dominantă într-un statmembru sau pe piața internă, în cazul în care astfel deacorduri, decizii, practici concertate sau abuzuri sunt inte-rzise în temeiul articolelor 81 şi 82 din tratat sau prinlegislația unui stat membru

(24) Prin noțiunea de „daună adusă mediului” ar trebui să seînțeleagă schimbarea negativă a unei resurse naturale, cumar fi apa, aerul sau solul, deteriorarea unei funcții îndepli-nite de acea resursă în beneficiul unei alte resurse naturalesau al publicului, sau deteriorarea variabilității între orga-nismele vii.


476476

(25) Cu privire la prejudiciile aduse mediului, articolul 174 dintratat, care stipulează că trebuie să existe un nivel ridicatde protecție, conform principiului precauției şi principiu-lui acțiunii preventive, principiului priorității acțiunilorcorective la sursă şi principiului poluatorul plăteşte, justi-fică pe deplin folosirea principiului discriminării în favoa-rea persoanei care a suferit prejudiciul. Condițiile în careo persoană care solicită despăgubiri poate să aleagă legeaaplicabilă ar trebui stabilite în conformitate cu dreptul sta-tului membru în care este sesizată instanța.

(26) În ceea ce priveşte încălcarea drepturilor de proprietateintelectuală, ar trebui menținut principiul universal recu-noscut al lex loci protectionis. În sensul prezentului regula-ment, noțiunea „drepturi de proprietate intelectuală”trebuie interpretată ca însemnând, de exemplu, drepturi deautor, drepturi conexe, dreptul sui generis la protecția baze-lor de date şi drepturi de proprietate industrială.

(27) Conceptul exact de acțiune sindicală, ca de exemplu drep-tul la grevă sau greva patronală, diferă de la un stat mem-bru la altul şi este reglementat de normele interne alefiecărui stat membru. Prin urmare, prezentul regulamentstabileşte, ca principiu general, aplicabilitatea legii țării încare se recurge la acțiunea sindicală, cu scopul de a pro-teja drepturile şi obligațiile lucrătorilor şi ale angajatorilor.

(28) Norma specială cu privire la acțiunea sindicală prevăzutăla articolul 9 nu aduce atingere condițiilor referitoare laexercitarea acestui drept în conformitate cu legea națio-nală şi nu aduce atingere nici statutului juridic al sindica-telor sau al organizațiilor reprezentative ale lucrătorilor,astfel cum este prevăzut în legislațiile statelor membre.

(29) Ar trebui elaborate norme speciale pentru situațiile în careprejudiciul rezultă dintr-un act care nu constituie o faptăilicită, ca de exemplu îmbogățirea fără justă cauză, nego-tiorum gestio (gestiunea de afaceri) şi culpa in contrahendo.

(30) În sensul prezentului regulament, culpa in contrahendo esteun concept autonom care nu ar trebui interpretat în modnecesar în sensul legislației naționale. Acesta ar trebui săincludă nerespectarea obligației de informare şi întrerupe-rea negocierilor contractuale. Articolul 12 include numaiobligațiile necontractuale care au legătură directă cu înțe-legerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract.Aceasta înseamnă prin urmare că, dacă o persoană estevătămată corporal în timpul negocierii unui contract, artrebui să fie aplicabile dispozițiile articolului 4 sau alte dis-poziții relevante ale prezentului regulament.

(31) Pentru a respecta principiul autonomiei părților şi pentrua spori securitatea juridică, ar trebui să li se permită părți-lor să aleagă legea aplicabilă unei obligații necontractuale.Această alegere ar trebui să fie expresă sau să reiasă cu ungrad rezonabil de certitudine din circumstanțele cazului.

Atunci când constată existența acordului, instanța trebuiesă respecte intențiile părților. Părțile defavorizate ar trebuiprotejate prin impunerea anumitor condiții cu privire laaceastă alegere.

(32) Considerațiile de interes public justifică acordarea posibi-lității instanțelor statelor membre de a aplica, în situațiiexcepționale, anumite excepții justificate de rațiuni deordine publică şi de anumite dispoziții imperative deroga-torii. În special, aplicarea unei prevederi a legii desemnatede prezentul regulament, care ar avea efectul de a acordadaune-interese non-compensatorii excesive cu caracterexemplificativ sau punitiv, poate fi considerată ca fiindcontrară ordinii publice a instanței competente, în funcțiede circumstanțele cazului şi de ordinea juridică a statuluimembru în care este sesizată instanța.

(33) În conformitate cu reglementările naționale aplicabile pen-tru despăgubirile acordate victimelor accidentelor rutiere,în cazul în care accidentul are loc în alt stat decât cel încare victima îşi are reşedința obişnuită, la cuantificarea des-păgubirilor pentru vătămările corporale instanța sesizatăar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevantereferitoare la fiecare victimă în parte la momentul respec-tiv şi, în special, prejudiciul real şi costurile tratamentuluimedical şi de recuperare ulterior.

(34) Pentru a se crea un echilibru acceptabil între părți, trebuieluate în considerare în mod corespunzător normele desiguranță şi comportament aplicabile în țara în care s-acomis faptul cauzator de prejudicii, chiar şi în cazul încare obligația necontractuală este reglementată de legeaaltei țări. Noțiunea „norme de siguranță şi comportament”trebuie interpretată ca făcând referire la toate reglementă-rile care au legătură cu siguranța şi comportamentul, inclu-siv, de exemplu, normele privind siguranța circulației încazul unui accident rutier.

(35) Trebuie evitată situația în care normele privind conflictulde legi sunt dispersate sub forma mai multor instrumenteşi în care există diferențe între aceste norme. Cu toate aces-tea, prezentul regulament nu exclude posibilitatea include-rii în dispozițiile dreptului comunitar a normelor carereglementează conflictul de legi privind obligațiile necon-tractuale, în anumite materii.

Prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere aplică-rii altor instrumente prin care se stabilesc dispoziții menitesă contribuie la funcționarea corectă a pieței interne, înmăsura în care acestea nu pot fi aplicate în coroborare culegea desemnată prin normele prezentului regulament.Aplicarea dispozițiilor legii desemnate ca fiind aplicabilăîn temeiul prezentului regulament nu ar trebui să res-trângă libera circulație a bunurilor şi serviciilor, astfel cumeste reglementată de dreptul comunitar cum ar fi Direc-tiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliu-lui din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice aleserviciilor societății informaționale, în special ale comer-țului electronic, pe piața internă („Directiva privind comer-țul electronic”) (1).

(1) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.


477477

(36) Respectarea angajamentelor internaționale asumate de sta-tele membre impune ca prezentul regulament să nu aducăatingere convențiilor internaționale la care unul sau maimulte state membre sunt părți la momentul adoptării pre-zentului regulament. Pentru ca aceste norme să fie maiaccesibile, Comisia ar trebui să publice lista convențiilorrelevante în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe bazainformațiilor furnizate de statele membre.

(37) Comisia va face o propunere Parlamentului European şiConsiliului cu privire la procedurile şi condițiile în confor-mitate cu care statele membre vor putea negocia şi încheia,în nume propriu, acorduri cu țări terțe, în cazuri particu-lare şi excepționale, privind aspecte sectoriale, conținânddispoziții referitoare la legea aplicabilă obligațiilornecontractuale.

(38) Având în vedere că obiectivul prezentului regulament nupoate fi îndeplinit în suficientă măsură de statele membreşi că, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelcomunitar, din cauza dimensiunii şi efectelor prezentuluiregulament, Comunitatea poate adopta măsuri, în confor-mitate cu principiul subsidiarității, aşa cum este prevăzutla articolul 5 din tratat. Conform principiului proporțio-nalității enunțat în articolul menționat anterior, prezentulregulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atin-gerea acestui obiectiv.

(39) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozi-ția Regatului Unit şi a Irlandei anexat la Tratatul privindUniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comuni-tății Europene, Regatul Unit şi Irlanda participă la adopta-rea şi aplicarea prezentului regulament.

(40) În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privindpoziția Danemarcei anexat la Tratatul privind UniuneaEuropeană şi la Tratatul de instituire a Comunității Euro-pene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentuluiregulament, nu este obligată de acesta şi nu face obiectulaplicării sale,


CAPITOLUL I


Articolul 1


(1) Prezentul regulament se aplică obligațiilor necontractualeîn materie civilă şi comercială, în situații care implică un conflictde legi. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamalăsau administrativă sau în ceea ce priveşte răspunderea statuluiprivind acte sau omisiuni efectuate în exercitarea autorității sta-tului (acta iure imperii).

(2) Următoarele aspecte sunt excluse din domeniul de apli-care al prezentului regulament:

(a) obligațiile necontractuale rezultate din relațiile de rudeniesau din relații care sunt considerate, în conformitate cu legeacare le este aplicabilă, ca având efecte comparabile, inclusivobligații de întreținere;

(b) obligațiile necontractuale care decurg din regimurile matri-moniale, din regimurile patrimoniale ale relațiilor care suntconsiderate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă,ca având efecte comparabile cu căsătoria, precum şi obliga-țiile necontractuale care decurg din testamente şi succesiune;

(c) obligațiile necontractuale rezultate din cambii, cecuri şi biletela ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsuraîn care obligațiile care rezultă din astfel de instrumente nego-ciabile decurg din caracterul lor negociabil;

(d) obligațiile necontractuale care derivă din dreptul societățilorcomerciale şi a altor organisme, constituite sau nu ca per-soane juridice, cu privire la aspecte precum constituirea, prinînregistrare sau în alt mod, personalitatea juridică, organiza-rea internă sau dizolvarea societăților comerciale şi a altororganisme, constituite sau nu ca persoane juridice, răspun-derea personală a asociaților şi membrilor pentru obligațiilesocietății comerciale sau organismului, precum şi răspunde-rea personală a cenzorilor față de o societate comercială saufață de membrii acesteia în efectuarea controalelor legale aledocumentelor contabile;

(e) obligațiile necontractuale care decurg din relațiile dintre fon-datorii, membrii consiliului de administrație şi beneficiariiunui trust creat în mod voluntar;

(f) obligațiile necontractuale care decurg din producerea dau-nelor nucleare;

(g) obligațiile necontractuale care decurg din atingeri aduse vie-ții private şi ale drepturilor referitoare la personalitate, inclu-siv calomnia.

(3) Prezentul regulament nu se aplică în materie probatorie şiprocedurală, fără a aduce atingere articolelor 21 şi 22.

(4) În sensul prezentului regulament, prin „stat membru” seînțelege orice stat membru cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Obligațiile necontractuale

(1) În sensul prezentului regulament, „prejudiciu” reprezintăorice consecință a unei fapte ilicite, a îmbogățirii fără justă cauză,a negotiorum gestio (gestiunea de afaceri) sau a culpa in contrahendo.

(2) Prezentul regulament se aplică de asemenea şi obligațiilornecontractuale care pot surveni în viitor.


478478

(3) Orice referire în prezentul regulament la:

(a) un fapt cauzator de prejudicii, include acele fapte în urmacărora se pot produce prejudicii; şi

(b) prejudiciu, include prejudiciul care este probabil să se pro-ducă în viitor.

Articolul 3

Aplicarea universală

Orice lege menționată în textul prezentului regulament se aplicăindiferent dacă este sau nu legea unui stat membru.

CAPITOLUL II

FAPTELE ILICITE

Articolul 4

Norma generală

(1) Cu excepția dispozițiilor contrare din cadrul prezentuluiregulament, legea aplicabilă obligațiilor necontractuale caredecurg dintr-o faptă ilicită este legea țării în care s-a produs pre-judiciul, indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudiciişi indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indi-recte ale respectivului fapt.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana a cărei răspun-dere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul îşi aureşedința obişnuită în aceeaşi țară în momentul producerii preju-diciului, se aplică legea respectivei țări.

(3) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referi-toare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legăturăcu o altă țară decât cea menționată la alineatul (1) sau la alinea-tul (2), se aplică legea acelei alte țări. O legătură vădit mai strânsăcu o altă țară se poate întemeia, în special, pe o relație pre-existentă între părți, ca de pildă un contract, care este în strânsălegătură cu respectiva faptă ilicită.

Articolul 5

Răspunderea pentru produse defectuoase

(1) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), legea apli-cabilă obligațiilor necontractuale care decurg din prejudicii cau-zate de un produs este:

(a) legea țării în care persoana care a suferit prejudiciul şi-a avutreşedința obişnuită în momentul producerii prejudiciului, încondițiile în care produsul a fost comercializat în țara res-pectivă; sau, dacă nu este cazul,

(b) legea țării în care s-a achiziționat produsul, dacă produsul afost comercializat în țara respectivă; sau, dacă nu este cazul,

(c) legea țării în care a fost cauzat prejudiciul, dacă produsul afost comercializat în țara respectivă.

Cu toate acestea, legea aplicabilă este legea țării în care îşi arereşedința obişnuită persoana a cărei răspundere este invocată,dacă această persoană nu putea să prevadă, în mod rezonabil,comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de ace-laşi tip în țara a cărei legislație este aplicabilă în temeiul literei(a), (b) sau (c).

(2) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referi-toare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legăturăcu o altă țară decât cea menționată la alineatul (1), se aplică legeaceleilalte țări. O legătură vădit mai strânsă cu o altă țară se poatebaza, în special, pe o relație preexistentă între părți, ca de pildăun contract, care este în strânsă legătură cu respectiva faptă ilicită.

Articolul 6

Concurența neloială şi actele care îngrădesc liberaconcurență

(1) Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurgdintr-un act de concurență neloială este legea țării în care suntsau pot fi afectate relațiile concurențiale sau interesele colectiveale consumatorilor.

(2) Dacă un act de concurență neloială afectează exclusiv inte-resele unui anumit concurent, se aplică dispozițiile articolului 4.

(3) (a) Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurgdin restrângerea concurenței este legea țării în carepiața este sau poate fi afectată.

(b) În cazul în care piața este sau poate fi afectată în maimulte țări, reclamantul care solicită despăgubiri în fațainstanței de la domiciliul pârâtului poate alege de ase-menea să îşi întemeieze cererea pe legea instanței sesi-zate, cu condiția ca piața din respectivul stat membrusă fie printre cele afectate direct şi substanțial de res-trângerea concurenței din care decurge obligațianecontractuală pe care se întemeiază cererea; în cazulîn care reclamantul cheamă în justiție în fața aceleiinstanțe mai mulți pârâți, în conformitate cu normeleaplicabile privind competența, reclamantul îşi poateîntemeia cererea numai pe legea respectivei instanțedacă restrângerea concurenței pe care se întemeiazăacțiunea împotriva fiecăruia dintre pârâți afectează deasemenea în mod direct şi substanțial piața statuluimembru al instanței respective.

(4) Nu se poate deroga de la legea aplicabilă în conformitatecu prezentul articol printr-un acord încheiat în temeiul articolu-lui 14.


479479

Articolul 7

Daune aduse mediului

Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg din pre-judicii aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane saubunuri, ca urmare a unor prejudicii aduse mediului, este legeastabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), cu excepțiacazurilor în care persoana care pretinde despăgubiri pentru acesteprejudicii doreşte să-şi întemeieze acțiunea pe legea țării în carea avut loc faptul cauzator de prejudiciu.

Articolul 8

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală

(1) Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg dinîncălcarea unui drept de proprietate intelectuală este legea țăriipentru care se solicită protecție.

(2) În cazul obligațiilor necontractuale care decurg din încăl-carea unui drept de proprietate intelectuală unitar la nivel comu-nitar, legea aplicabilă este legea țării în care s-a produs încălcarea,în orice materie care nu este reglementată de instrumentul comu-nitar relevant.

(3) Nu se poate deroga de la legea aplicabilă în conformitatecu prezentul articol printr-un acord încheiat în temeiul articolu-lui 14.

Articolul 9

Acțiunile sindicale

Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), legea aplicabilăobligațiilor necontractuale ce decurg din răspunderea unei per-soane în calitatea sa de lucrător sau angajator, sau din răspunde-rea organizațiilor care reprezintă interesele profesionale aleacestora, pentru prejudicii cauzate printr-o acțiune sindicală, încurs de desfăşurare sau terminată, este legea țării în care va fi saua fost întreprinsă acțiunea respectivă.

CAPITOLUL III

ÎMBOGĂȚIREA FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ, NEGOTIORUM GESTIOŞI CULPA IN CONTRAHENDO

Articolul 10

Îmbogățirea fără justă cauză

(1) Dacă o obligație necontractuală care decurge din îmbogă-țirea fără justă cauză, inclusiv plata nedatorată, se referă la unraport existent între părți, precum cel rezultat dintr-un contractsau dintr-o faptă ilicită, raport strâns legat de respectiva îmbogă-țire fără justă cauză, acesta este reglementat de legea care regle-mentează raportul vizat.

(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alinea-tului (1) iar părțile îşi au reşedința obişnuită în aceeaşi țară înmomentul producerii faptului cauzator al îmbogățirii fără justăcauză, se aplică legea respectivei țări.

(3) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alinea-tului (1) sau (2), legea aplicabilă este legea țării în care s-a produsîmbogățirea fără justă cauză.

(4) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referi-toare la caz, că obligația necontractuală rezultată din îmbogăți-rea fără justă cauză are în mod vădit mai multă legătură cu oaltă țară decât cea menționată în alineatele (1), (2) şi (3), se aplicălegea acelei alte țări.

Articolul 11

Negotiorum gestio

(1) Dacă o obligație necontractuală care decurge din gestiu-nea de afaceri se referă la un raport existent între părți, cum ar ficel rezultat dintr-un contract sau dintr-o faptă ilicită, raport strânslegat de respectiva obligație necontractuală, obligația necontrac-tuală este reglementată de legea care reglementează raportul încauză.

(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alinea-tului (1), iar părțile îşi au reşedința obişnuită în aceeaşi țară înmomentul producerii actului sau faptului cauzator de prejudicii,se aplică legea respectivei țări.

(3) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alinea-tului (1) sau (2), legea aplicabilă este legea țării în care are locgestiunea de afaceri.

(4) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referi-toare la caz, că obligația necontractuală care decurge din gestiu-nea de afaceri are în mod vădit mai multă legătură cu o altă țarădecât cea menționată în alineatele (1), (2) şi (3), se aplică legeaacelei alte țări.

Articolul 12

Culpa in contrahendo

(1) Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg dinînțelegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract,indiferent dacă respectivul contract a fost efectiv semnat sau nu,este legea aplicabilă contractului în cauză sau legea care ar fi fostaplicabilă contractului dacă acesta ar fi fost încheiat.

(2) Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită în temeiul alinea-tului (1), atunci legea aplicabilă este:

(a) legea statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în cețară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de țarasau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respecti-vului fapt; sau

(b) în cazul în care părțile îşi au reşedința obişnuită în aceeaşițară în momentul producerii faptului cauzator de prejudicii,se aplică legea respectivei țări; sau

(c) în cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referito-are la caz, că obligația necontractuală rezultată din înțelege-rile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract areîn mod vădit mai multă legătură cu o altă țară decât cea pre-văzută la literele (a) şi (b), se aplică legea acelei alte țări.


480480

Articolul 13

Aplicabilitatea articolului 8

În sensul prezentului capitol, articolul 8 se aplică obligațiilornecontractuale care decurg din încălcarea unui drept de proprie-tate intelectuală.

CAPITOLUL IV

LIBERTATEA DE ALEGERE

Articolul 14

Libertatea de alegere

(1) Părțile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legeacare să reglementeze obligațiile necontractuale născute între ele:

(a) printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului cauza-tor de prejudicii;

sau

(b) în cazul în care toate părțile implicate desfăşoară o activi-tate comercială, alegerea poate avea loc, de asemenea,printr-un acord liber negociat anterior producerii faptuluicauzator de prejudicii.

Alegerea făcută trebuie să fie explicită sau să reiasă cu un gradrezonabil de certitudine din circumstanțele referitoare la caz şinu poate aduce atingere drepturilor terților.

(2) În cazul în care toate elementele relevante pentru situațiarespectivă, în momentul în care are loc faptul cauzator de preju-dicii, se află în altă țară decât aceea a cărei lege a fost aleasă,alegerea făcută de părți nu aduce atingere aplicării dispozițiilorimperative ale legii acelei alte țări, de la care nu se poate derogaprin acord.

(3) În cazul în care toate elementele relevante pentru situațiarespectivă, în momentul în care are loc faptul cauzator de preju-dicii, se află în unul sau mai multe state membre, alegerea decătre părți a unei legi aplicabile, alta decât cea a unui stat mem-bru, nu poate aduce atingere aplicării în mod corespunzător adispozițiilor imperative ale dreptului comunitar de la care nu sepoate deroga prin acord, astfel cum au fost puse în aplicare înstatul membru al instanței competente.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 15

Domeniul legii aplicabile

Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale în temeiul prezentu-lui regulament reglementează în special:

(a) temeiul şi întinderea răspunderii, inclusiv identificarea per-soanelor care pot răspunde delictual pentru faptele lor;

(b) motivele de exonerare de răspundere, de limitare şi de par-tajare a răspunderii;

(c) existența, natura şi evaluarea prejudiciului invocat sau a des-păgubirilor solicitate;

(d) în limitele competenței conferite instanței prin codul său deprocedură, măsurile asigurătorii pe care le poate adopta oinstanță pentru a preveni sau înceta vătămarea sau prejudi-ciul sau pentru a asigura acordarea de despăgubiri;

(e) posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de ainvoca prejudiciul sau a pretinde despăgubiri, inclusiv prinsuccesiune;

(f) persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciipersonale;

(g) răspunderea pentru fapta altuia;

(h) modalități de stingere a obligațiilor şi normele care regle-mentează prescripția şi decăderea, inclusiv regulile cu pri-vire la începerea, întreruperea şi suspendarea termenelor deprescripție şi decădere.

Articolul 16

Dispoziții imperative derogatorii

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu restrânge aplicareanormelor imperative din legea instanței competente, indiferentde legea aplicabilă celorlalte obligații necontractuale.

Articolul 17

Normele de siguranță şi comportament

În evaluarea comportamentului unei persoane a cărei răspundereeste invocată, se ține cont, în fapt şi în mod corespunzător, denormele de siguranță şi comportament în vigoare în locul şi înmomentul producerii faptului care angajează răspunderea per-soanei respective.

Articolul 18

Acțiunile directe împotriva asiguratorului persoaneiresponsabile

Persoana care a suferit un prejudiciu poate introduce o acțiunedirect împotriva asiguratorului persoanei răspunzătoare pentruacordarea despăgubirilor, dacă această posibilitate este prevăzutăîn legea aplicabilă obligației necontractuale sau în legea aplica-bilă contractului de asigurare.

Articolul 19

Subrogarea

În cazul în care o persoană („creditorul”) are o creanță față dealtă persoană („debitorul”), iar un terț are obligația de a-l despă-gubi pe creditor sau l-a despăgubit în fapt pe creditor, ducând lastingerea obligației respective, legea care reglementează obligațiaterțului de a-l despăgubi pe creditor determină dacă şi în cemăsură terțul are dreptul de a-şi exercita, față de debitor, dreptu-rile pe care creditorul le avea față de debitor, în temeiul legii apli-cabile raportului dintre debitor şi creditor.


481481

Articolul 20

Răspunderea multiplă

În cazul în care un creditor are creanțe față de mai mulți debitoricare răspund în comun pentru aceeaşi obligație, iar unul dintredebitori l-a despăgubit deja, în tot sau în parte, pe creditorul res-pectiv, dreptul acelui debitor de a solicita despăgubiri din parteacelorlalți debitori este reglementat de legea aplicabilă obligațieinecontractuale a acelui debitor față de creditor.

Articolul 21

Validitatea formală

Un act unilateral privind o obligație necontractuală, destinat săproducă efecte juridice, este considerat a fi formal valid dacă satis-face cerințele de formă impuse de legea care reglementează obli-gația necontractuală în cauză sau de legea din țara în care esteefectuat actul respectiv.

Articolul 22

Sarcina probei

(1) Legea care reglementează o obligație necontractuală întemeiul prezentului regulament se aplică în măsura în carecuprinde, în materie de obligații necontractuale, norme care ins-tituie unele prezumții legale sau care stabilesc sarcina probei.

(2) Actele destinate să producă efecte juridice pot fi dovediteprin orice mijloc de probă recunoscut de legea instanței compe-tente sau de către oricare dintre legile menționate la articolul 21conform cărora actul respectiv este formal valid, cu condiția caacest mijloc de probă să poată fi administrat în fața instanțeicompetente.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 23

Reşedința obişnuită

(1) În înțelesul prezentului regulament, reşedința obişnuită asocietăților comerciale sau a altor organisme, constituite sau nuca persoane juridice, se stabileşte la sediul lor administrativcentral.

În cazul în care faptul cauzator de prejudicii sau prejudiciul însuşiare loc în cadrul activității unei sucursale, agenții sau a oricăreialte unități, locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea încauză este considerat locul reşedinței obişnuite.

(2) În sensul prezentului regulament, reşedința obişnuită aunei persoane fizice pentru activitatea sa în timpul programuluide lucru este locul principal unde aceasta îşi desfăşoară activita-tea profesională.

Articolul 24

Excluderea trimiterii

Aplicarea legii oricărei țări menționate în prezentul regulamentînseamnă aplicarea normelor de drept în vigoare în țara respec-tivă, cu excepția normelor sale de drept internațional privat.

Articolul 25

Statele cu mai multe sisteme juridice

(1) În cazul în care un stat cuprinde mai multe unități terito-riale, fiecare având propriile sale norme de drept în materie deobligații necontractuale, fiecare unitate teritorială se consideră cafiind o țară în scopul identificării legii aplicabile în temeiul pre-zentului regulament.

(2) Un stat membru în care diferitele unități teritoriale au pro-priile lor norme de drept privind obligațiile necontractuale nueste obligat să aplice dispozițiile prezentului regulament pentruconflictele de legi care apar exclusiv între aceste unități.

Articolul 26

Ordinea publică a instanței competente

Aplicarea unei dispoziții din legea oricărei țări menționate în pre-zentul regulament poate fi refuzată numai dacă o astfel de apli-care este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanțeicompetente.

Articolul 27

Raporturile cu alte dispoziții de drept comunitar

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării dispozițiilordreptului comunitar care reglementează, în domenii specifice,conflictul de legi privind obligațiile necontractuale.

Articolul 28

Raporturile cu convențiile internaționale existente

(1) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării conven-țiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre suntpărți la momentul adoptării prezentului regulament şi care regle-mentează conflictul de legi privind obligațiile necontractuale.

(2) Cu toate acestea, între statele membre, prezentul regu-lament prevalează față de convențiile încheiate exclusiv între douăsau mai multe state membre în măsura în care aceste convențiiprivesc domeniul de reglementare al prezentului regulament.


482482

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 29

Lista convențiilor

(1) Până la 11 iulie 2008, statele membre informează Comi-sia cu privire la convențiile menționate în articolul 28 alineatul(1). După această dată, statele membre informează Comisia cuprivire la orice denunțări ale unor astfel de convenții.

(2) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, întermen de şase luni de la primirea acestora:

(i) lista convențiilor menționate la alineatul (1);

(ii) denunțările menționate la alineatul (1).

Articolul 30

Clauza de revizuire

(1) Până cel târziu la 20 august 2011, Comisia prezintă Parla-mentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi SocialEuropean un raport privind aplicarea prezentului regulament.După caz, raportul este însoțit de propuneri în vederea adaptăriiprezentului regulament. Raportul include:

(i) o analiză a efectelor modului în care este tratat dreptul străinîn diferite jurisdicții şi a măsurii în care instanțele statelor

membre aplică în practică dreptul străin în temeiul prezen-tului regulament;

(ii) o analiză a efectelor articolului 28 al prezentului regulamentcu privire la Convenția de la Haga din 4 mai 1971 privindlegea aplicabilă accidentelor rutiere.

(2) Până cel târziu la 31 decembrie 2008, Comisia va pre-zenta Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Econo-mic şi Social European o analiză a situației în domeniul legiiaplicabile obligațiilor necontractuale care decurg din încălcări alevieții private şi ale drepturilor referitoare la personalitate, ținândcont de normele privind libertatea presei şi libertatea de expri-mare în mass-media, precum şi de aspectele de conflict de legilegate de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi aConsiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelorfizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personalşi libera circulație a acestor date (1).

Articolul 31

Aplicarea în timp

Prezentul regulament se aplică faptelor cauzatoare de prejudiciicare au loc ulterior intrării sale în vigoare.

Articolul 32

Data intrării în vigoare

Prezentul regulament se aplică începând cu 11 ianuarie 2009, cuexcepția articolului 29, care se aplică începând cu 11 iulie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statelemembre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Strasbourg, 11 iulie 2007.

Pentru Parlamentul EuropeanPreşedintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru ConsiliuPreşedintele

M. LOBO ANTUNES

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.


483483

Declarația Comisiei cu privire la clauza de reexaminare (articolul 30)

Comisia, la invitația Parlamentului European şi a Consiliului şi în temeiul articolului 30 din Regulamentul„Roma II” va prezenta, cel târziu în decembrie 2008, un studiu cu privire la situația din domeniul legii apli-cabile obligațiilor necontractuale rezultate din atingerile aduse vieții private şi drepturilor personalității. Comi-sia va ține cont de toate aspectele situației şi va lua măsurile corespunzătoare în caz de necesitate.

Declarația Comisiei cu privire la accidentele rutiere

Conştientă de diferențele existente între practicile din țările membre în ceea ce priveşte nivelul indemnizații-lor acordate victimelor accidentelor rutiere, Comisia este dispusă să examineze problemele specifice cu carese confruntă rezidenții UE implicați în accidente rutiere într-un alt stat membru decât acela în care aceştia îşiau reşedința în mod obişnuit. În acest scop, aceasta va pune la dispoziția Parlamentului European şi a Consi-liului, înainte de sfârşitul anului 2008, un studiu cu privire la toate posibilitățile, în special în materie deasigurări, de îmbunătățire a situației victimelor transfrontaliere; acest studiu va pregăti terenul pentru o carteverde.

Declarația Comisiei cu privire la tratamentul legii străine

Conştientă de diferențele existente între practicile din țările membre în ceea ce priveşte tratamentul legiistrăine, Comisia va publica, cel târziu la patru ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului „Roma II” şide îndată ce va fi disponibil, un studiu orizontal cu privire la aplicarea legii străine în domeniul civil şi comer-cial de către instanțele statelor membre cu privire la obiectivele Programului de la Haga. Comisia este, deasemenea, dispusă să ia măsurile corespunzătoare în caz de necesitate.


484484

485485

Direcţia Generală Justiţie, Libertate şi Securitate


Luxemburg : Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2009

2009 — 492 p. — 16,8 x 24,5 cm

ISBN 978-92-79-13992-5doi 10.2758/29052

489

Prezentul document constituie un instrument de informare şi de documentare, iar conţinutul său nu angajează

responsabilitatea Comisiei Europene. Numai textele publicate în Jurnalul Ofi cial al Uniunii Europene sunt autentice.

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană

Un număr unic gratuit :00 800 6 7 8 9 10 11

Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

O fi şă bibliografi că fi gurează la sfârşitul prezentei publicaţii

Luxemburg : Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2009

ISBN 978-92-79-13992-5

© Uniunea Europeană, 2009Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

Tipărit în Belgia, în decembrie 2009

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor

CUM VĂ PUTEŢI PROCURA PUBLICAŢIILE UNIUNII EUROPENE ?

Publicaţiile Ofi ciului pentru Publicaţii sunt disponibile pentru vânzare pe site-ul Librăriei UE (http://publications.europa.eu/) ; puteţi transmite comanda dumneavoastră către biroul de vânzări.

De asemenea, puteţi solicita lista punctelor de vânzare care fac parte din reţeaua noastră mondială trimiţând un fax la nr. + 352 2929 42758.

Avenue de Tervueren 270 • B-1150 BrusselsTel. + 32.2.235.56.00 • Fax + 32.2.235.56.99

[email protected] • www.tipik.eu

Project : EUJLS08B-0937 – Compendium of Community Legislation on Judicial Cooperation in Civil and Commercial MattersProject Manager : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77Last proofreading by : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77Prepress Operator : Branislav Milić – Mobile phone : + 32 (0) 479 77 65 77

Filename : EUJLS08B-0937 – Compendium - Cover - RO.inddLast modifi cation date : 28 ianuarie 2010 – 13:34:03Output date : 4 ianuarie 2010 – 07:53:21Simulation ICC Profi le : ISO Coated v2 (330 %)Proof paper : FOGRA Certifi ed Perfect Proof 200 g

Date : . . . . . . / . . . . . . / 2010

Client’s name : . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Client’s signature for approval :

Please send this proof back to Tipik !

File Location : EUJLS08B-0937 – Compendium - Cover - RO.indd

Culegere de legislaţie comunitară

referitoare la cooperarea judiciară în m

aterie civilă şi comercială

NE-31-09-214-RO

-C

RO

COM

ISIA EU

ROPEA

NĂ

DIREC

ŢIA G

ENER

ALĂ

JUSTIŢIE, LIB

ERTATE ŞI SEC

URITATE




RO

RO

culegere de legislaţie comunitară referitoare la cooperarea

Documents