Aspecte etice ale activitatii psihologului organizational

Carmen Mocanu *S.T.S., Bucuresti, e-mail: carmen_mcg2002@yahoo.com.

Organizatiile sunt inventii sociale destinate realizarii unor scopuri comune prin eforturi de grup. Cand spunem ca organizatiile sunt inventii sociale ne referim la faptul ca ele au drept caracteristica esentiala prezenta coordonata a oamenilor si nu neaparat a lucrurilor. Desi organizatiile au scopuri diferite, de la producerea de bunuri de consum, furnizarea de servicii pana la educarea oamenilor sau ajutorarea celor saraci, totusi scopul lor general este supravietuirea. Faptul ca organizatiile se bazeaza pe efort de grup inseamna ca, pentru a-si realiza scopurile, ele depind de interactiunea oamenilor si coordonarea lor: o mare parte din munca fizica si intelectuala in organizatii este prestata de grupuri, fie ca sunt echipe permanente de lucru sau fie ca sunt echipe formate doar pentru realizarea unor proiecte (Johns, 1998).

Psihologul organizational are rolul de a media intre realitatea angajatorului si realitatea angajatilor, avand ca obiectiv central realizarea scopurilor organizatiei. Domeniul sau de activitate include urmatoarele problematici (Furmham, 2001):

1. Selectie si evaluare: pentru toate tipurile de posturi de munca printr-o varietate de metode, inclusiv teste si interviuri;

2. Training: identificarea nevoilor de training; crearea, efectuarea si evaluarea training-ului;

3. Evaluarea performantelor: evaluarea aspectelor cheie ale performantei la locul de munca, crearea sistemelor pentru realizarea evaluarii precise/corecte a performantei si training in tehnicile de evaluare;

4. Diagnoza si schimbare organizationala: analiza sistemelor si relatiilor din punct de vedere al schimbarii posibile, implementarea schimbarii;

5. Ergonomie: analiza si proiectarea echipamentelor de munca si a ambiantei de munca pentru a corespunde aptitudinilor fizice si cognitive umane;

6. Orientare in cariera si consiliere: analiza aptitudinilor, intereselor si valorilor persoanei si translarea lor in termeni ocupationali;

7. Deprinderi interpersonale: identificarea si dezvoltarea deprinderilor de lidership, asertivitate, negociere, lucru in echipa si de relationare cu personalitati dificile;

8. Oportunitati egale: monitorizarea si, daca este necesar imbunatatirea, oportunitatilor la locul de munca pentru grupurile minoritare;

9. Securitate si sanatate ocupationala: examinarea cauzelor accidentelor de munca si introducerea de masuri pentru a le reduce frecventa de aparitie;

10. Proiectarea locului de munca: repartizarea sarcinilor astfel incat postul de munca sa fie cat se poate de satisfacator si de motivant;

11. Cercetarea/studiul atitudinilor: crearea, aplicarea si analiza de anchete (pe baza de chestionar sau de interviu) privind opiniile angajatilor si experientele de la locul de munca;

12. Starea de bine si munca: investigarea factorilor care conduc la stres profesional si identificarea modalitatilor de a preveni si de a face fata stresului.

In tara noastra, Colegiul Psihologilor a elaborat codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica, denumit in continuare psiholog. Acest cod este un sumum de principii si standarde etice ale exercitarii profesiei de psiholog prin care se instituie reguli de conduita specifice acestuia.

El cuprinde trei principii, sapte standarde etice generale si patru standarde specifice, pe care le prezentam succint in continuare:

3 principii:

I. respectarea drepturilor si demnitatii oricarei persoane: orice persoana are dreptul sa-i fie apreciata valoarea innascuta de fiinta umana si aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate, etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut marital, abilitati fizice sau intelectuale, varsta, statut socio-economic sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut.

II. responsabilitatea profesionala si sociala: psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a oricarui individ, familie, grup ori comunitate fata de care isi exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include atat pe cei direct, cat si pe cei indirect implicati in activitatile lor, prioritate avand cei direct implicati.

III. integritate profesionala: psihologii vor cauta sa manifeste cel mai inalt grad de integritate morala si profesionala in toate relatiile lor. Este de datoria psihologului sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se afla in relatii profesionale si, de asemenea, sa nu permita sau sa tolereze practicile incorecte sau discriminatorii.

7 standarde etice generale

IV. standarde de competenta

V. standarde cu privire la relatiile umane

VI. standarde de confidentialitate

VII. standarde de conduita colegiala

VIII. standarde de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor

IX. standarde de onorarii si taxe

X. standarde pentru declaratii publice si reclama

4 standarde specifice

XI. educatie si formare

XII. terapie si consiliere

XIII. evaluare si diagnoza

XIV. cercetare stiintifica si valorificarea rezultatelor.

Desi aceste reguli de conduita sunt generale, ele adresandu-se tuturor tipuri de psihologi, aparitia lor este salutara pentru psihologul organizational, deoarece impiedica producerea urmatoarelor fenomene negative:

- daca intr-o organizatie exista un colectiv de psihologi organizationali, se poate intampla ca in interiorul acestuia sa nu existe fair-play si sa se munceasca in mod neechitabil (unul singur sa faca munca celorlalti);

- psihologul organizational, avand ca oricare alta persoana simpatii si antipatii in randul colegilor de munca, atat psihologi, cat si non-psihologi, ar putea sa-si exprime public opinii nefavorabile la adresa lor;

- prin natura profesiei sale, psihologul organizational are acces la diverse informatii confidentiale pe care le poate folosi neprincipial, pentru a denigra anumite persoane, pentru a-si intari pozitia proprie in cadrul organizatiei sau chiar le poate folosi contra propriei organizatii;

- cand prezinta rezultatele obtinute in urma unor evaluari sau studii, exista probabilitatea sa faca acest lucru nu din perspectiva realizarii scopurilor organizatiei, ci din perspectiva intereselor sale personale sau a intereselor unor persoane aflate pe diferite niveluri ierarhice in cadrul organizatiei.

Cu toate ca in actualul cod deontologic se fac precizari referitoare la prezentarea rezultatelor pentru cei evaluati (articolul XIII.10), ar fi trebuit insistat mai mult pe importanta luarii in considerare, in acest caz, a caracteristicilor persoanei care primeste informatiile respective. Nu ne referim aici doar la nivelul de instructie si educatie al persoanei sau la cunostintele sale despre psihologie si testare, ci si la anticiparea raspunsului emotional al acesteia fata de informatia transmisa.

Credem ca pe viitor, pornind de la actualul cod deontologic, este bine sa se ajunga la elaborarea unui cod etic specific psihologului organizational, care sa fie revizuit periodic. Acest lucru este necesar pentru ca psihologul organizational trebuie sa pastreze echilibrul intre principiile etice ale profesiei sale si normele organizatiei in care lucreaza. Ori in organizatiile in care psihologul organizational nu este subordonat direct conducatorului organizatiei, ci la un nivel ierarhic inferior acestuia, asupra lui se pot face presiuni si in asemenea conditii ii va fi dificil sa realizeze echilibrul mai sus-mentionat.

Realitatea organizationala din tara noastra este departe de o organizare si functionare corespunzatoare, in special la nivelul organizatiilor de stat. Si poate aceasta este explicatia performantelor modeste obtinute. Viitorul va obliga la reorganizarea climatului profesional pentru a obtine eficientizarea muncii. Psihologul organizational va fi o parte componenta obligatorie a organizatiei, cu rolul de tampon intre cele doua tabere, angajat si angajator. Astfel, lui ii va reveni o mare responsabilitate pe care trebuie sa si-o asume si sa actioneze in consecinta.

Bibliografie

[1] Colegiul Psihologilor din Romania, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica;

[2] Furnham, A., The psychology of behaviour at work: the individual in the organization, Psychology Press, East Sussex, 2001, 1-41;

[3] Johns, G., Comportament organizational: intelegerea si conducerea oamenilor in procesul muncii, Editura Economica, Bucuresti, 1998, 3-10.