MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARIIGRUP SCOLAR TEHNOLOGIC ‘ION MINCU’, TG-JIU

PROIECT PENTRU CERTIFICAREACOMPETENȚELOR PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:Prof.ing.ADRIANA COSTREIE CALOTĂ ANA MARIA

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL

ANUL ABSOLVIRII:2009-2010

ASAMBLARI NEDEMONTABILE

ASAMBLARI PRIN PRESARE

2

CUPRINS

ARGUMENT 4

Cap.1 Asamblarea prin presare 6

1.1 Aspecte generale 6

1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire 7

1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare 8

1.4.Asamblări prin mandrinare 10

1.5.Asamblări prin deformare 11

1.6. Asamblări prin răsfrângere 12

1.7.Îmbinări prin falţ 13

1.8.Asamblări prin nervurare 13

Cap.2 .Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin

presare

13

2.1.Avantaje 13

2.2.Dezavantaje 14

Cap.3. Caracteristicile mecanice şi tehnologice ale materialelor

pieselor presate

14

Măsuri de tehnică a securităţii muncii 16

Bibliografie 17

3

Argument

Majoritatea aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor se compun dintr-o serie de

piese şi subansambluri. In foarte multe cazuri, acestea trebuie să se încadreze în

anumite limite de abateri dimensionale, care ţin atât de construcţie,dar şi de

modul în care ele lucrează împreună.

Asamblarea este îmbinarea a două sau mai multe piese definitiv prelucrate

într-o anumită succesiune, astfel încât ele să formeze un produs finit care să

corespundă din punct de vedere tehnic scopul pentru care a fost proiectat.

Procesul de asamblare reprezintă etapa finală a procesului tehnologic şi

este executat în general în aceeaşi întreprindere în care au fost executate piesele.

In situaţi speciale, asamblarea ( sau asamblarea parţială ) se face la locul de

utilizare a produsului. Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea

operaţiilor de îmbinare a pieselor, verificare a poziţiei lor şi recepţia după

asamblarea definitivă, având drept scop final obţinerea unui produs care să

corespundă în totalitatea activităţii pentru care a fost proiectat.

Operaţia de asamblare reprezintă partea procesului tehnologic de montare

care se execută la acelaşi loc de muncă de către un singur muncitor sau de o

echipă de muncitori,pentru obţinerea unui subansamblu sau pentru reunirea mai

multor subansambluri.

Operaţia de asamblare este unitatea de bază folosită la planificarea

producţiei, iar stabilirea corectă a duratei şi succesiunii operaţiilor are influenţă

directă asupra productivităţi şi preţul de cost pe produs. Faza de asamblare

reprezintă partea de operaţie care se execută la o îmbinare folosind aceleaşi

scule,dispozitive şi instrumente de măsurat ,aplicând aceeaşi metodă de lucru.

Mânuirea reprezintă mişcarea executată de muncitor în timpul pregătirii

operaţiei de montare sau în timpul montării. Pentru faze şi operaţii se realizează

4

fişe tehnologice în care sunt prevăzute S.D.V. - urile, utilajele folosite, dar şi

inscripţiile de control.

Asamblările nedemontabile sunt asamblările pentru a căror desfacere este

necesară distrugerea parţială sau totală a organului de asamblare sau a pieselor

componente.

Aceste asamblări au ca avantaje: costuri scăzute, simplitatea operaţiilor

tehnologice, forma constructivă şi gabaritul redus.

Asamblările nedemontabile pot fi:

-asamblări nedemontabile fără organ de asamblare

-asamblări la care este folosit un organ de asamblare

Asamblarea prin presare se obţine prin presarea a două piese astfel încât

între acestea să apară forţe de strângere care să ducă la blocarea mişcării lor de

relative.

Asamblarea se poate face:

-prin presarea transversală

-prin presarea longitudinală

Îmbinările prin presare se execută în scopul asigurării transmiterii unui

cuplu Mt care solicită îmbinarea.

5

Cap.1Asamblarea prin presare

1.1 Aspecte generale

Operaţiile de presare se deosebesc după scopul prelucrării, temperatura

metalului şi mediul de aplicare a forţei.

După scopul prelucrării, operaţiile se împart în:

-operaţii de tăiere

-operaţii de deformare

Prelucrarea metalelor prin tăiere are ca scop separarea parţială sau totală a

unei părţi din metalul prelucrat.

Prelucrarea metalelor prin deformare are ca scop modificarea formei

iniţiale a metalului de prelucrat, masa acestuia rămânând practic constantă.

După temperatura de prelucrare , operaţiile de presare se împart în:

-prelucrări la rece şi prelucrări la cald

Prin prelucrarea la rece se înţelege orice prelucrarea la o temperatură

inferioară punctului de recristalizare a metalului, de obicei la temperatura

ambiantă.

Prin prelucrarea la cald se înţelege orice prelucrare efectuată la o

temperatură superioară punctului de recristalizare a metalului. Acest lucru este

necesar atât pentru reducerea eforturilor de tăiere şi deformare, cât şi pentru

crearea condiţiilor de deformare plastică a metalelor care în stare la rece nu se

prelucrează.

După modul de aplicare a forţei, prelucrarea metalelor prin presare se

împart în: prelucrări cu şoc şi fără şoc.

Prelucrările cu şoc se realizează sub acţiunea unui ciocan, iar cel fără şoc

sub acţiunea unei prese.

6

Pentru ca îmbinarea să corespundă din punct de vedere mecanic, este

necesar ca momentul la care trebuie să reziste îmbinarea, Mt să fie mai mare

sau cel puţin egal cu momentul transmis de asamblare.

Mt = kFr,

unde : k = coeficientul de siguranţă k = 1,5…..2;

r = raza nominală a pieselor care se asamblează

Forţa de presare dintre piesele asamblate este dată de relaţia:

F = µ·π·d/p [daN]

unde µ - coeficientul de frecare dintre piesele asamblate

d – diametrul nominal al celor două suprafeţe (cm)

1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire

Asamblarea prin încălzire. Se execută prin încălzirea piesei

cuprinzătoare, ceea ce permite introducerea uşoară a piesei cuprinse în alezajul

său, datorită fenomenului de dilatare.

Asamblare prin încălzire

După prelucrare, la temperatura mediului ambiant, diametrul piesei interioare d1 este mai mare decât diametrul găurii d. După încălzirea piesei găurite , diametrul acesteia devine mai mare decât diametrul arborelui şi montajul devine posibil. La răcire, datorită contracţiei piesa exterioară va strânge piesa pe diametrul D.

7

Operaţia poartă denumirea de frecare şi este folosită la montajul

bandajului roţilor la vagoanele de cale ferată.

Temperatura la care este încălzită piesa cuprinzătoare este dată de

relaţia:

t = td + ta + ts (°C)

unde:

td – temperatura necesară dilatării alezajului pentru a obţine o anumită

strângere S. Ea este dată de relaţia:

ta = S/x1 d1

ta – temperatura mediului în care se lucrează

ts – temperatura de siguranţă. Se ţine seama că piesa se răceşte în timpul

transportului de la locul de încălzire la locul de asamblare.

Valorile recomandate pentru coeficientul de dilatare termică liniară sunt

următoarele:

Material Coeficient de dilatare [grdˉ¹]

Oţel 12 · 10ˉ

Fontă 10,5 · 10 ˉ

Bronzuri cu staniu 17 · 10 ˉ

Alamă 18 · 10ˉ

Aliaje de aluminiu 23 · 10ˉ

1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare

Metoda se aplică atunci când piesa cuprinzătoare este voluminoasă sau

are o configuraţie mai complexă. În aceste situaţii, montajul se realizează prin

răcirea piesei cuprinse în instalaţii speciale.

Fenomenul care stă la baza procedeului este contracţia piesei o dată cu

scăderea temperaturii.

8

Pentru calculul temperaturii de răcire se folosesc aceleaşi relaţii ca la încălzirea

pieselor cu deosebirea că valoarea coeficientului de contracţie la răcire α , se va

lua din tabelul de mai jos:

Materialul Coeficientul de contracţieOţel -8,5 · 10ˉ

Fontă -8,6 · 10ˉBronz -14,2 · 10ˉAlamă -16,7 · 10ˉ

Aliaje de aluminiu -18,6 · 10ˉ

Încălzirea pieselor se face în baie de apă, ulei mineral sau ulei de ricin. Baia

este prevăzută cu o plasă de sârmă pentru ca piesele încălzite să nu intre în

contact cu fundul băii sau cu elementele de încălzire.

9

În unele cazuri este mai convenabil ca încălzirea pieselor să se facă folosind

rezistenţe electrice sau prin inducţie.

1.4.Asamblări prin mandrinare

Asamblările prin mandrinare sunt folosite atunci când este necesar să se

asigure o bună etanşare între piesele îmbinate.

Operaţia se realizează prin lărgirea radială a piesei cuprinse sau prin

comprimarea piesei cuprinzătoare. Ea se realizează folosind dispozitive şi scule

specializate.

10

Operaţia de mandrinare se poate executa manual sau mecanic.

Mandrinarea manuală se aplică de obicei ţevilor cu pereţi sau celor din

alamă sau cupru.

Mandrinarea mecanizată se aplică ţevilor cu pereţi groşi, folosindu-se un

dispozitiv de mandrinare.

1.5.Asamblări prin deformare

Asamblările prin deformare sunt realizate prin deformări remanente ale

uneia sau ale ambelor piese realizate prin apăsare.

Asamblările prin deformare sunt specifice industriei de aparate de

măsurat, industriei tehnice şi de calculatoare.

Asamblări prin urechi.

Metoda constă în îndoirea sau răsucirea unor urechi în decupările

corespunzătoare piesei pereche. În acest fel, piesele sunt asigurate împotriva

deplasărilor reciproce.

11

Deoarece la îmbinările prin urechi asigurarea de formă este ceva mai slabă

datorită elasticităţii materialului, se recomandă folosirea asamblărilor cu urechi

răsucite.

1.6. Asamblări prin răsfrângere

Se mai numesc asamblări pe contur închis: permit îmbinarea a două sau a

mai multor piese prin răsfrângerea marginilor uneia din piese peste cealaltă.

La acest tip de asamblare asigurarea se realizează prin formă.

12

1.7.Îmbinări prin falţ

Se deosebesc de îmbinările prin răsfrângere prin faptul că ambele piese se

îndoaie la locul de asamblare.

1.8.Asamblări prin nervurare

Se realizează prin îmbinarea unei nervuri pe una sau pe ambele piese

asamblate. Caracteristic este faptul că această metodă de asamblare nu poate fi

aplicată decât pentru piesele executate din metale moi.

Cap.2.Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin

presare

2.1.Avantaje:

-obţinerea unei productivităţi mari, deci a unui cost redus, utilajul necesar

presării fiind de mare randament

-posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară, deoarece

deservirea pieselor este simplă.

-obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie, ceea ce asigură

interschimbabilitatea acestora în ansamblele în care sunt montate

-pierderi mici de material, realizate printr-o elaborare corectă a proceselor

tehnologice

13

-condiţii favorabile pentru mecanizarea şi automatizarea proceselor de

producţie

-îmbunătăţirea proprietăţilor tehnologice a metalelor prin presare.

2.2.Dezavantaje

-operaţia necesită o pregătire a fabricaţiei mai costisitoare decât alte

procedee tehnologice, devenind astfel necesară la producţia de serie mică sau

mijlocie.

-operaţiile de presare la rece pot fi aplicate atât metalelor feroase (oţel

carbon obişnuit, oţel carbon de calitate, oţel aliat) cât şi metalelor neferoase

(cupru, alamă, aluminiu, etc.) cu condiţia ca acestea să se poată prelucra uşor şi

să aibă şi proprietăţile impuse de piesa finită.

Cap.3 Caracteristicile mecanice

şi tehnologice ale materialelor pieselor presate

Pentru a putea alege materialul corespunzător unui proces tehnologic de

presare este nevoie să se determine proprietăţile mecanice şi tehnologice ale

materialului. Proprietăţile mecanice ale materialului care determină capacitatea

de deformare sunt:

-rezistenţa la rupere

-rezistenţa la curgere

-alungirea

-gâtuirea

Aceste mărimi se determină prin ruperea unei epruvete,

supusă unei sarcini progresive de tracţiune, aplicate în sensul

longitudinal al ei. Pentru table şi benzi sub 5mm grosime folosite în

mod curent pentru operaţia de ambutisare.

Grosimea

tablei

Lungimea

totală minimă

Lungimea

calibrată

Lungimea

între

Lăţimea

porţiunii

Lungimea

minimă a

Lăţimea

14

Lt=Lc+2h+30 minimă

Lc=L0+10

repere calibrate capului capului

Sub 0,2

0,2 la 0,5

0,5 la 2,0

2,0 la 5,0

140

150

190

220

30

40

60

90

20

30

50

80

15

20

40

50

20

30

Dimensiunile epruvetelor pentru table şi

benzi sub 5mm grosime, în mm

Epruvetele confecţionate conform normelor stabilite se supun ruperii la

maşina de tracţiune. În acest scop se măsoară secţiunea epruvetei S0 şi lungimea

dintre repere L0. Se citeşte pe cadranul maşinii forţa corespunzătoare la rupere

Pr după care se măsoară secţiunea finală Su şi lungimea dintre repere Lu

aşezându-se părţile epruvetei rupte cap la cap.

Pe baza măsurărilor făcute se determină rezistenţa la rupere __ alungirea

__ şi gâtuirea Ψ conform relaţiilor:

Măsuri de tehnică a securităţii muncii

15

La operaţiile de presare se întâmplă cele mai frecvente accidente, care

constituie în general în prinderea mâinii muncitorului între ponsorul şi inelul

matriţei şi mai rar între părţile rotative ale maşinii.

Aceste accidente se datorează următoarelor cauze:

-pornirea neaşteptată a maşinii datorită acţionării din greşeală a manetei

sau a pedalei de pornire

-introducerea sau scoaterea piesei în timp ce se prelucrează

-pornirea piesei de către conducătorul maşinii, fără a se asigura dacă

ajutorul său a scos mâinile de sub berbec.

Pentru prevenirea pornirii neaşteptate, pedala trebuie prevăzută cu

apărătoare laterală şi superioară.

Pentru a evita eventualele accidente presele sunt prevăzute cu dublă

acţiune, astfel încât muncitorul să fie ocupat cu ambele mâini atunci când

porneşte maşina.

La operaţiile de tăiere se utilizează mănuşi de protecţie.

16

Bibliografie

1.Constantinescu D. Creţu, M. Tehnologia construcţiilor metalice, Editura

didactică şi pedagogică Bucureşti 1966.

3.Gheorghe I. şi colaborator, Utilajul şi tehnologia meseriei – tehnologia

asamblărilor şi montajul manual editura didactică şi pedagogică Bucureşti

1922.

4. N.Atanariu, Gheorghe Zgură şi alţii, Tehnologia prelucrării metalelor

E.D.P. Bucureşti 1978

5.Vasile Popescu şi alţii – Utilajul şi tehnologia meseriei prelucrărilor în

sectoarele calde E.D.P., Bucureşti 1993.

17