CUPRINS

Pagina

INTRODUCERE ..................................................................................................... 3PARTEA TEORETICĂCAPITOLUL I. - TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ........................ 4 I.1. Concepte despre turismul rural şi agroturism ............................... 4 I.2. Calitatea în agroturism ..................................................................... 5 I.3. Planificarea managementului unei destinaţii turistice.................... 7CAPITOLUL II. - PLANIFICAREA AFACERII .............................................. 10 II.1. Procesul de planificare strategică .................................................. 10

II.2. Studiul de fezabilitate .................................................................... 11 II.3. Etapele studiului de fezabilitate ................................................... 14

PARTEA PRACTICĂCAPITOLUL III. - CONŢINUT CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE PENTRU BENEFICIARII PRIVAŢI ...................................................................... 16

IV.1. Părţile scrise. Date generale ............................................................ 16 IV.2. Descrierea proiectului ..................................................................... 17 IV.3. Descrierea activităţii din cadrul fermei ......................................... 19

IV.4. Fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei .................. 21 IV.5. Piaţa de aprovizionare/desfacere, concurenţa şi strategia de piaţă ce va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obţinute prin implementarea proiectului ....................................................................................... 25

IV.6. Date tehnice ale investiţiei ............................................................. 31 IV.7. Durata de realizare (luni) şi etape principale .............................. 35 IV.8. Costul estimativ al investiţiei ........................................................ 37 IV.9. Finanţarea investiţiei ..................................................................... 39 IV.10. Date privind forţa de muncă ....................................................... 41CONCLUZII ŞI PROPUNERII.............................................................................. 42BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... 44ANEXA 1 ................................................................................................................... 46ANEXA 2 ................................................................................................................... 47ANEXA 3 ................................................................................................................... 48ANEXA 4 ................................................................................................................... 49ANEXA 5 ................................................................................................................... 50ANEXA 6 ................................................................................................................... 51

INTRODUCERE

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut şi instructiv a

timpului liber, cât şi ca activităţi prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei

călătorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizaţiei actuale, cu largi perspective

de evoluţie, fiind concomitent consecinţa şi cauza unor mutaţii economice, sociale, culturale

şi de mediu. De aceea pentru a releva situaţia actuală a turismului românesc, importanţa

acestei activităţi în cadrul societăţii româneşti contemporane, vom aborda turismul pe plan

economic, social - cultural şi ecologic, încercând să prezentăm valentele multiple ale acestuia

şi locul ocupat de el în viaţa economico - socială a României.

Formele de dezvoltare durabilă a turismului au apărut în vederea protejării

patrimoniului natural, social şi cultural şi pentru satisfacerea nevoilor turiştilor şi a

comunităţilor locale. Obiectivele, principiile şi cerinţele dezvoltării durabile a turismului se

regăsesc în forme ale turismului precum ecoturismul şi turismul rural. Aceste forme de turism

urmăresc atât dezvoltarea economică cât şi protejarea mediului înconjurător. Prezentul modul

abordează ecoturismul şi turismul rural din perspectiva dezvoltării durabile, atât pe plan

naţional cât şi internaţional.

În prima parte, partea teoretică a acestei lucrări cuprinde trei capitole care au scopul de a

pune baza unor termeni şi condiţii pentru informarea corectă, în eventuala iniţiativă de a porni

un plan de afacere în turismul rural şi agroturism. Primul capitol conţine caractere generale

cu referire la turismul rural şi agroturism, urmând ca următoarele informaţii necesare pentru a

iniţia o afacere să fie cuprinse în capitolul doi, ce face referire la cadrul juridic de unde

porneşte o afacere.

Odată având cunoştinţe cu referire la caracterele generale şi cadrul juridic, următorul

pas va fi planificarea afacerii, care este prezentată în capitolul trei.

În partea practică, se pune în funcţiune un plan de afacere, folosind pentru pornire un

plan pentru finaţarea din fonduri europene nerambursabile. Acest plan cuprinde toate punctele

necesare pentru pornirea unei afaceri, întreprinderi în cadrul turismului rural şi

agroturismului.

Scopul acestei lucrări este de a pune în lumină posibilitatea de a iniţia o afacere în

domeniul agroturismului, având în vedere faptul că odată intraţi în Uniunea Europeană

beneficiem de fonduri structurale, care pot aduce un plus afacerii noastre. Planul este în aşa

fel conceput încât să funcţioneze, acesta a fost scopul meu.

2

CAPITOLUL I

TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL

I.1. Concepte pentru turismul rural şi agroturism

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului, turismul rural este „o formă a

turismului care include orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către

populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane),

precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice”1.

Această definiţie are la bază o serie de trăsături specifice care caracterizează

activităţile de turism rural:

localizarea în zonele rurale;

construirea produsului turistic în mod funcţional, bazat pe caracteristicile lumii rurale

(spaţiu deschis, contact cu natura, tradiţie, organizare şi practici tradiţionale);

ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor şi amenajărilor);

caracterul tradiţional;

diversitatea formelor de prezentare în funcţie de: mediul rural, economic, istoric,

cultural.

Definirea turismului rural trebuie să ia în calcul şi o serie de dimensiuni, precum:

dimensiunea psihologică (bazată pe nevoia umană de odihnă, recreere);

dimensiunea socială (generată de contactul cu lumea rurală);

geografică (legată de configuraţia reliefului, care poate favoriza sau limita diferite

activităţi turistice);

urbanistică (organizarea spaţială, mărimea aşezărilor).

Turismul rural este integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire, unde pune în valoare

potenţialul natural, cultural şi uman pe baza căruia se elaborează şi promovează produsele

turistice la nivel local, regional, naţional şi internaţional. Dezvoltarea rurală integrată prin

turism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiuni turistice de primire şi animaţie

care trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltare locală.2

Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural

nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul

1 Bran Florina, 1996 – Economia turismului şi protecţia mediului. Ed. Economică, Bucureşti2 Balaure V., Cătoiu I., Vegheş C., 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, Bucureşti.

3

de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor

turişţilor şi pentru stimularea activităţilor economice specifice.3

Agroturismul este un concept care face referire la diferitele forme de turism aflate în

legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile cu funcţiuni în domeniul

agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea, în cadrul

gospodăriei ţărăneşti, a serviciilor de cazare, masă, agrement şi alte servicii complementare

acestora. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale,

de obicei, ca activitate secundară, activitatea desfăşurată în gospodăria sau ferma proprie

rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit.

Numeroşi specialişti în turism rural au identificat România ca fiind ţara cu potenţialul

deosebit în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului rural ca o sursă de venit importantă atât

pentru investitori cât şi pentru bugetul ţării. Cu toate acestea, turismul rural în România este

încă într-o fază incipientă, mai ales pentru că autorităţile româneşti nu recunosc importanţa şi

potenţialul acestui tip de turism, continuând să sprijine investiţii majore în turismul clasic, de

masă.

Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajută la

păstrarea culturii moştenite şi în acelaşi timp să reducă fenomenul de migraţie. Practicarea

turismului rural se face într-un spatiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic, dar nu

necesită neapărat activitaţi în sectorul primar. Un spaţiu fără oameni şi fără produse nu poate

răspunde atenţiei turismului rural şi la fel turismul rural nu-şi găseşte toate dimensiunile

decât în modul viu de primire al populaţiei autohtone.4

I.2. Calitatea în agroturism

Calitatea destinaţiilor agroturistice nu presupune doar un potenţial natural deosebit,

unităţi de cazare corespunzătoare şi un personal amabil. Un element deosebit de important în

dezvoltarea unei destinaţii turistice este asigurarea unor experienţe de calitate pentru

vizitatori. Turiştii nu percep calitatea destinaţiilor turistice rurale ca expresie a luxului sau

sofisticării, ci din perspectiva unei experienţe autentice în natură, o cazare confortabilă, şi

activităţi care să le permită cunoaşterea istoriei, tradiţiilor, obiceiurilor acesteia.

Calitatea în agroturism poate fi măsurată prin calitatea experienţei turistice, adică prin

calitatea vieţii persoanelor care călătoresc pe o anumită perioadă de timp în alt loc decât

reşedinţa permanentă (de multe ori aşteptările turiştilor cu privire la calitatea vieţii pe 3 Alecu I., Constantin M., 2006 – Agroturism şi marketing agroturistic. Ed. Ceres, Bucureşti4 Bran Florina, 1997 – Turismul Rural. Ed. Economică, Bucureşti.

4

perioada călătoriei sunt mai ridicate decât calitatea vieţii experimentate în locul de reşedinţă).

În mod greşit de multe ori calitatea este asociată cu un preţ ridicat şi cu luxul, însă calitatea

poate fi atinsă şi de către prestatorii de servicii de categorie inferioară sau cu preţuri mici.

Dacă în cadrul firmelor din domeniul turistic demersurile de îmbunătăţire a calităţii

serviciilor sunt realizate prin măsuri organizatorice impuse de structura de conducere, la

nivelul destinaţiilor turistice managementul şi marketingul necesită o abordare integrată, din

perspectiva tuturor acţionarilor locali. Responsabilitatea aplicării sistemului de managementul

integrat al calităţii la nivelul unei destinaţii turistice rurale revine unei organizaţii responsabile

de managementul destinaţiei, formate printr-un parteneriat public-privat între acţionarii locali

interesaţi în dezvoltarea turismului.

Calitatea în agroturism este rezultatul unui proces care implică satisfacerea nevoilor,

cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor cu privire la serviciile şi produsele turistice, la un preţ

acceptabil, în conformitate cu condiţiile contractuale acceptate şi cu determinanţii calităţii:

siguranţa, securitatea, igiena, accesibilitatea, transparenţa, autenticitatea şi armonia activităţii

turistice, atât în privinţa factorului uman, cât şi a mediului natural.5

Această definiţie are mai multe implicaţii:

consumatorul nu trebuie să se confrunte cu suprize neplăcute în destinaţia turistică şi

trebuie să primească întocmai serviciile pe care le-a rezervat;

calitatea poate fi realizată de fiecare prestator de servicii turistice, indiferent de

categorie, de exemplu o unitate de cazare modestă şi ieftină poate oferi clienţilor săi

servicii de calitate şi pe de altă parte, nu toate unităţile de cazare scumpe şi clasificate

superior implică şi o calitate superioară a serviciilor;

calitatea în turism trebuie să fie realizată într-o manieră durabilă, pentru a putea atrage

aceeaşi clienţi în timp;

calitatea în turism trebuie să fie îndeplinită şi dincolo de nivelul prestatorilor de

servicii turistice (cazare, masă, transport), ea depinzând şi de mediul înconjurător,

infrastructura generală, condiţiile climatice şi socio-politice.

I.3. Planificarea managementului unei destinaţii turistice

5 Alecu I., Cazacu V., 2004 – Funcţiile turismului Rural. Orientări europene şi posibilităţi de dezvoltare în România, volumul Turismul rural românesc. Ed. Tehnopress, Iaşi.

5

Planificarea managementului unei destinaţii turistice este necesară în vederea unei

dezvoltări durabile a turismului, dar şi pentru a creşte competitivitatea destinaţiei pe piaţa

turistică. Un asemenea sistem de management al destinaţiilor turistice trebuie să cuprindă trei

componente ilustrate în figura 1.

Figura I.1 Sistemul de management al unei destinaţii turistice

Sursa: A National Framework For Best Practice Destination Management Planning,

Australia, 2007,http://www.ret.gov.au/tourism/Documents/Tourism%20Industry

%20Development/Best_Practice_Destination_Management_Planning_Framework.pdf.

1) Planificarea dezvoltării destinaţiei turistice include:

evaluarea potenţialului turistic şi monitorizarea procesului;

consultarea acţionarilor locali şi stimularea colaborării între aceştia;

concentrarea pe atragerea de investiţii şi proiecte de îmbunătăţire a

infrastructurii;

planificarea forţei de muncă astfel încât să genereze creşterea gradului de

ocupare la nivelul populaţiei locale;

realizarea unor strategii în vederea dezvoltării industriei turistice.

2) Activitatea de marketing a unei destinaţii turistice presupune:

6

realizarea unor cercetări de marketing;

identificarea şi atragerea segmentelor de piaţă corespunzătoare, inclusiv pieţe noi;

creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor cu privire la calitatea

destinaţiilor turistice.

3) Managementul destinaţiei turistice include:

protejarea patrimoniului natural şi cultural al destinaţiei turistice;

asigurarea calităţii experienţelor turiştilor;

dezvoltarea durabilă a industriei turistice.

Din punctul de vedere al turistului, serviciile turistice sunt percepute ca un pachet

format din mai multe servicii individuale, dar interdependente: informarea şi documentarea

prealabilă despre destinaţia turistică, transportul, cazarea, alimentaţia şi diverse servicii de

agrement, fiecare lăsând amprenta asupra gradului de satisfacţie a turistului.

Anumite teorii cu privire la calitate, cum ar fi cea a lui Kano6, vorbesc despre norme

„minimale” şi norme „complementare”. Prin fixarea unor norme de calitate pentru serviciile şi

echipamentele unei destinaţii turistice, se pot lua în considerare trei niveluri ale nevoilor

turiştilor care trebuie satisfăcute:

Nivelul 1: exigenţe minimale - se referă la factori cum ar fi siguranţa şi igiena.

Nesatisfacerea lor poate duce la eşecul total al unei destinaţii turistice, dar satisfacerea lor nu

duce la o importantă creştere a competitivităţii.

Nivelul 2 : nevoi măsurabile - se referă la factori măsurabili, cum ar fi numărul

atracţiilor turistice, mărimea camerelor etc. acestea putând influenţa decizia turistului privind

alegerea destinaţiei. În acest caz sunt necesare informaţii exacte, turiştii trebuie să ştie ce vor

obţine pentru a fi mulţumiţi o dată ajunşi la faţa locului.

Nivelul 3: nevoi complementare - se referă la aspecte mai subiective cum ar fi stilul

echipamentelor sau modul în care este tratat turistul. Mai poate fi vorba spre exemplu despre

mici atenţii („extra”) care au ca efect depăşirea aşteptărilor clienţilor, putând avea o influenţă

determinantă asupra experienţei trăite în final de turist şi asupra posibilităţii ca acesta să mai

revină în respectiva destinaţie turistică.

Prestarea serviciilor turistice depinde de fiecare client în parte, de aşteptările sale,

nevoile şi opiniile sale şi oricât de bine pregătit ar fi personalul, pot apărea şi situaţii neplăcute

sau neînţelegeri. Asemenea situaţii au fost denumite “incidente critice”, fiind percepute ca

6 Kano, N., Nobuhiku S., Fumio T., Shinichi T., Attractive Quality and Must-Be Quality, The Journal of the Japanese Society for Quality Control, nr. 14 (2), 1984, pag. 39-48.

7

defecte sau variaţii în lanţul serviciilor turistice, care duc la scăderea gradului de satisfacţie al

turiştilor. 7

Clienţii îşi amintesc de obicei tocmai aceste incidente, şi există o teorie ca o singură

greşeală în lanţul de prestaţii turistice poate fi compensată prin şapte puncte pozitive pe

parcursul lanţului turistic pentru ca percepţia finală a clientului să nu fie afectată negativ.

Aceste aspecte sunt ilustrate prin figura 2.

Sursa: Direction generale des entreprises Unite „Tourisme” – Commission Europeenne, Pour un Tourisme Rural

de Qualite. La Gestion Integree de la Qualite (GIQ) des Destinations Touristiques Rurales , Bruxelles 2000, pag.

11

Figura I.2 Lanţul turistic al formării percepţiei finale

CAPITOLUL II

PLANIFICAREA AFACERII

7 Buciuman E., 1999 – Economia turismul rural şi a agroturismului. Alba-Iulia, SC Grup de AP-AI.

Masă Transport Agre-ment

Informare/Rezervare

Călătoria Informaţii locale

Cazare Activit Retur Activit post-

consum

8

II.1. Procesul de planificare strategică

Marketingul joacă un rol important în privinţa planificării strategice, deoarece

furnizează informaţii necesare elaborării planului strategic. Procesul de planificare strategică

include următoarele etape:

I Planul strategic cu componentele: misiunea firmei, cerinţele strategice, revizia

strategică analiza ASOA (atuuri, slăbiciuni, ocazii, ameninţări), analiza portofoliului,

obiective, strategii;

II. Procesul de marketing şi factorii de influenţă a strategiei de marketing;

III. Soluţii de aplicare practică a planului.

Planul de marketing este un model de desfăşurare a unei activităţi complexe de

marketing alcătuit dintr-un ansamblu de acţiuni practice pentru concretizarea politicii de

marketing în timp, indicând responsabilii şi resursele necesare. Firmele de succes astăzi se

bazează în acţiunile lor pe orientarea către piaţă şi pe planificarea strategică.8

Unul din elementele cele mai importante ale planului de afaceri îl constituie planul de

marketing – care constituie instrumentul central de direcţionare şi coordonare a efortului de

marketing.

Firmele care doresc să-şi sporească eficienţa activităţilor sale trebuie să înveţe cum să

creeze şi să implementeze planuri de marketing adecvate, dând răspuns la întrebările:

► Cum se desfăşoară procesul de planificare strategică la diverse niveluri?

► Care sunt principalele componente ale activităţii de marketing?

► Care este conţinutul unui plan de marketing?

► Care sunt principalele instrumente teoretice de analiză a modului în careactivitatea

de marketing influenţează vânzările şi profiturile unei firme?

Planul de afaceri nu trebuie să fie o descriere financiară pe următorii ani sau o

exploatare a indicatorilor economici din anii precedenţi în perioadele imediat următoare; el

reprezintă procesul de elaborare şi răspuns la întrebările fundamentale vizând viitorul

societăţii comerciale într-un mod structurat, pentru a stabili direcţiile viitoare de succes.

Multi întreprinzători sunt nevoiţi să întocmească un plan de afaceri abia atunci când

acesta le este solicitat de un potenţial investitor.9 Un plan de afaceri este însă util nu numai

finanţatorilor externi, ci şi proprietarilor firmei. Redactarea sa ar trebui să fie unul din primii

paşi în iniţierea oricărei afaceri.

8 Foriş, T., Foriş, A., Popa, M., Proiecte economice – ghid antreprenorial, Editura Lux

9 Bangs, David, The Business Planning Guide, Upstart Publishing Company, New

9

Un rol important în revizia marketingului îl ocupă desfăşurarea auditului intern şi

extern, precum şi analiza de tip SWOT. Analiza situaţiei întreprinderii şi revizia mediului sunt

necesare pentru argumentarea corespunzătoare a strategiilor şi planului de marketing.

Desfăşurarea prealabilă a unei revizii a mediului şi audit de marketing serveşte ca o

etapă importantă a planificării de marketing.

II.2. Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate este o analiză  a viabilităţii unei idei. 

Toate activităţile studiului sunt direcţionate către obţinerea răspunsului la întrebarea

“putem invesţii în această idee de afaceri?”

Studiile de fezabilitate pot fi folosite pentru multe tipuri de afaceri, dar în special

pentru  afaceri ce implică un anumit risc.

Scopul unui studiu de fezabilitate este de a da o prima imagine de ansamblu aspectelor

principale ale afacerii pe care urmează a fi derulată.

Utilitatea lui este aceea de a identifica problemele care ar putea impiedica succesul

afacerii pe piaţă.

Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia care cuprinde justificarea tehnică şi

economică a proiectului public-privat, precum şi caracteristicile principale şi indicatorii

tehnico-economici ai acestuia. Rezultatele studiului de fezabilitate trebuie să ofere informaţii

complete care să justifice că:

a) proiectul poate fi realizat;

b) au fost luate în considerare toate alternativele de realizare a proiectului;

c) în cazul în care va fi realizat, proiectul răspunde cerinţelor şi politicilor

autorităţii publice;

d) proiectul beneficiază de închidere financiară şi în cazul în care costul

proiectului nu poate fi acoperit din venituri, care este sarcina financiară a

autorităţii publice, cu încadrarea în prevederile legale.

Studiul de fezabilitate trebuie să acopere într-o manieră cantitativă principalele aspecte

tehnice, financiare, economice, sociale, instituţionale şi de mediu ale proiectului public-privat.

Studiul de fezabilitate trebuie să identifice, să definească şi să cuantifice în termeni financiari

riscurile de proiect, generându-se totodată matricea preliminară de repartiţie a riscurilor de

proiect.

Modernizarea structurilor economice, ale producţiei şi serviciilor şi ale factorilor de

producţie aferenţi, constituie una din problemele esenţiale ale trecerii la economia de piaţă.

10

Aceasta trebuie privită ca o activitate de lungă durată, ce necesită importante eforturi

materiale, dar şi un puternic impuls intelectual, concentrarea acţiunilor într-o concepţie

generală, strategică de ajustare structurală pe lungă perspectivă.

Studiile de fezabilitate pe care agenţii economici au obligaţia de a le întocmi în cel

mai scurt timp conform H.G.64/1991 au scopul principal de a fundamenta deciziile tehnico-

economice la nivelul acestora luând în considerare implicaţiile asupra activităţii proprii ca şi

cele asupra ansamblului general în care se vor desfăşura.

Desigur că studiile de fezabilitate nu sunt un scop în sine ele trebuie privite ca sinteză

a gândirii tehnice şi economice (încheiată cu analiza economică şi financiară ce face obiectul

acestei lucrări), ele trebuie integrate într-un proces interactiv, deoarece vor fi reluate la câţiva

ani, destinat să propună program de producţie, de investiţii, perfecţionări

tehnologice şi înnoiri de echipamente cu scopul de a minimiza cheltuielile totale şi în

acest mod de a spori venitul net (profitul) întreprinderii, asigurându-i totodată autofinanţarea

dezvoltării viitoare.10

Aşadar, studiile de fezabilitate sunt strâns legate de evaluarea patrimoniului şi de

restructurarea activităţii agenţilor economici deoarece în cele mai dese cazuri ele se vor ocupa

de modernizarea, retehnologizarea şi dezvoltarea întreprinderilor existente cu scopul final de a

se trece la privatizarea acestora în forma care se va dovedi indicată.

Studiile de fezabilitate întocmite de agenţii economici vor trebui sintetizate pe ramuri

cu scopul stabilirii priorităţilor soluţiilor de dezvoltare "pas cu pas" domeniilor în care apare

necesară colaborarea externă, achiziţionarea de licenţe pentru produse şi tehnologii, obţinerea

de echipamente ori pătrunderea pe piaţa internaţională.

Evaluarea patrimoniului agenţilor economici împreună cu studiile de fezabilitate

constituie activităţile tehnico-economice care preced privatizarea, aceasta fiind susţinută şi de

pregătirea juridică respectiv de legile şi decretele aprobate în 1990 şi 1991. Toate acestea au

avut la bază concepţia ca în perioada de trecere la economia de piaţă rolul statului trebuie să

fie puternic cu deosebire pentru a asigura demarajul dezvoltării economice, protecţia socială şi

menţinerea nivelului de trai ca şi creşterea nivelului de cultură a populaţiei.

Intervenţia statului este justificată şi de faptul că în această perioadă el rămâne cel mai

important proprietar al mijloacelor de producţie până la definitivarea acţiunilor de privatizare,

dar şi faptul că are cea mai ridicată pondere a cheltuielilor în produsul intern brut.

Dacă la nivel macroeconomic rolul său este esenţial în aplicarea unei politici de

stabilizare şi dezvoltare economică de creare a cadrului legislativ care să contribuie la

10 Chiran A. şi colab., 2006 – Management, marketing şi gestiune economică. Editura Performantica, Iaşi

11

stimularea agenţilor economici, în schimb la nivel microeconomic el va trebui să cedeze

treptat iniţiativa către agenţii economici, în primul rând în agricultură, dar şi în producţia

industrială, comerţul intern şi extern, rolul său urmând să se limiteze la asigurarea echilibrului

general, la lupta contra monopolurilor care încearcă să elimine libera concurenţă la creşterea

nivelului de cultură.

Pe plan mondial există opinia că statul nu ar trebui să decidă rata acumulării,

volumul de investiţii, căci astfel el se amestecă în activităţile agenţilor economici, că acesteia

trebuie să-şi decidă singuri obiectivele de restructurare şi dezvoltare, să-şi asigure sursele de

finanţare, să participe cu toate forţele la activităţile de producţie şi de comerţ în condiţii de

liberă concurenţă.

Această concepţie presupune însă ca agenţii economici să formuleze opţiuni cu

privire la dezvoltarea viitoare, de unde necesitatea elaborării studiilor de fezabilitate care,

pornind de la diagnoza situaţiei actuale, sunt în măsura să orienteze asupra celor mai eficiente

căi de dezvoltare în perspectivă.

Totuşi, chiar în aceste condiţii rolul statului rămâne preponderent în anumite domenii

de interes general cum ar fi învăţământul de toate categoriile, organizarea şi subvenţionarea

cercetării ştiinţifice, rezolvarea problemelor ecologice de ansamblu, stimularea introducerii de

noi tehnologii eficiente prin acordurile încheiate cu alte guverne şi de ce să nu spunem,

aplicarea unor măsuri protecţioniste în domeniul producţiei (subvenţii) şi schimburilor

externe, aşa cum se practică în toate ţările.

Deseori, în practica economică, apare necesitatea fundamentării unor decizii majore

privind selectarea variantelor de realizarea a unor proiecte complexe care antrenează

importante resurse materiale, umane, financiare şi de timp. Aceste decizii se pot lua pe baza

unor studii de fezabilitate care oferă informaţiile sintetice necesare factorilor decizionali.

Studiul de fezabilitate are menirea de a maximiza nivelul cunoaşterii „know how“ , de a

estima anticipat dacă proiectul propus va angaja mai multe resurse băneşti decât cel în

funcţiune sau decât celelalte proiecte definite ca alternative, precum şi de a minimiza riscul pe

care organizaţia şi-l asumă prin adoptarea unui proiect.

Între studiul de fezabilitate şi investigaţia preliminară există câteva deosebiri importante

pentru analişti şi beneficiari. Astfel, în timp ce investigaţia preliminară este o abordare „top-

down“, orientată pe obiective şi bazată pe analiză, studiul de fezabilitate este o abordare

„bottom-up“, orientată pe soluţii existente şi bazată pe construcţii.

O altă deosebire constă în faptul că un studiu de fezabilitate presupune cunoscută

structura funcţiilor necesare pentru a satisface un obiectiv, efortul major constituindu-l

12

identificarea, amplasarea şi asamblarea funcţiilor printre modulele aflate în jurul unui nucleu.

Deoarece fiecare modul este bine cunoscut, adăugarea lui la sistem arată aportul său la

îmbunătăţirea funcţionării sistemului lărgit.

Estimarea costurilor de obţinere a unei soluţii depinde de cât de bine, rapid şi eficient

pot fi modulele asamblate şi testate. Pe de altă parte, investigaţia preliminară urmăreşte să

definească problema, studiul de fezabilitate este orientat spre indicarea gradului de fezabilitate

al unui număr de variante de proiect care sunt comparate în funcţie de anumiţi factori de

fezabilitate.

De exemplu, variantele se pot compara având în vedere durata de realizare, tehnologia şi

calificările necesare, beneficiile estimate, precum şi costurile implicate în realizarea lor.

Studiile de fezabilitate sunt mai valoroase atunci când problemele şi oportunităţile sunt

clare, bine definite şi cunoscute, astfel prognosticarea fezabilitţii după aceşti factori devine

incertă şi riscantă.

Un rol important al acestor studii este şi faptul că ele oferă o imagine clară a situaţiilor

reale, a potenţialului economic şi o poziţie pe care o obţine pe piaţă agentul economic, în

contextul în care îşi desfăşoară activitatea în funcţie de principalele oportunităţi ce-i sunt

disponibile.

În acest sens, studiul de fezabilitate poate să înlesnească deciziile de plasare a

capitalului de la investitori străini şi autohtoni, şi în acelaşi timp, să reducă riscul şi să

garanteze obţinerea unor profituri sigure şi atractive.

La nivelul macroeconomic, studiul de fezabilitate reprezintă un instrument util în

fundamentarea politicii de restructurare şi privatizare a economiei naţionale.

II.3. Etapele studiului de fezabilitate

Echipa care realizează studiul de fezabilitate trebuie să aibă competenţele necesare

pentru elaborarea indicatorilor de măsurare a eficienţei sistemului, documentarea şi

proiectarea sistemului, estimarea efectelor directe şi a celor indirecte ale implementării noului

sistem, elaborarea unor programe pentru stabilirea performanţelor şi a riscului, planificarea şi

conducerea sistemelor complexe, cât şi pentru elaborarea de rapoarte pentru conducere,

inclusiv elaborarea şi prezentarea studiului de fezabilitate.

În cadrul existenţei unor riscuri speciale asociate proiectului, datorate utilizării de

tehnologii complexe, baze de date, distribuite, soft nou testat, etc., pentru diminuarea

probabilităţii de eşec se vor coopta în echipă, pe lângă analişti, specialişti cu experienţă în

domeniu, precum şi experţi sau consultanţi externi.

13

Pentru estimarea corectă a eficienţei proiectului şi luarea unor decizii fiabile este

necesar ca analistul (echipa) să ia în calcul şi să analizeze eventualele schimbări ce pot să

apară în evoluţia activităţii sistemului şi a mediului acestuia. În acest sens, se pot construi

două variante ale proiectului, una pesimistă şi alta optimistă, în care toate estimările sunt luate

în sens nefavorabil şi respectiv favorabil.

Pe baza acestor date se reface analiza şi se obţine marja de influenţă posibilă a

elementelor de risc şi incertitudinii asupra rentabilităţii proiectului.

În acest scop, se poate folosi şi analiza senzitivităţii soluţiei (variante de proiect) alese,

în care calculele se fac succesiv, modificând pe rând câte un element, iar apoi o combinaţie

relativă de elemente.

Se poate stabili astfel ce influenţă are asupra rentabilităţii proiectului, modificarea

unui element (creşterea preţurilor anumitor resurse, modificarea cursului valutar, creşterea

salariilor, etc.) sau a unui grup de elemente.

Echipa care realizează studiul de fezabilitate trebuie să aibă în vedere obiectivele

sistemului, cerinţele utilizatorilor şi limitele sistemului, pentru evitarea riscului alocării

incorecte a unor resurse importante. În acest scop, echipa poate să consulte documentaţie

referitoare la investigarea unui sistem similar.

Realizarea sistemului de fezabilitate implică un volum considerabil de muncă pentru

culegerea informaţiilor prin intervievarea managerilor de la diferite nivele ierarhice, pentru

studiul „simptomelor“ sistemului prin analiza-diagnostic, precum şi pentru studierea

activităţilor conexe care pot afecta rezolvarea problemei.

CAPITOLUL III

CONŢINUT CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE PENTRU

BENEFICIARII PRIVAŢI

III.1. Părţile scrise. Date generale

1.1. Denumirea/Numele solicitantului şi date de identificare ale acestuia

VENUS ÎNTREPRINDERE FAMILIALĂ

14

- reprezentată prin asociat fondator IANCU MONICA OTILIA, domiciliată în Mun.

Oradea, Jud. Bihor.

1.2. Scurt istoric al solicitantului.

Întreprinderea familială şi-a început activitatea în anul 2000, având ca obiect principal de

activitate creşterea animalelor. De la înfiinţare întreprinderea s-a dezvoltat continuu, în

prezent deţinând un efectiv de 12 vaci de lapte, 3 cai, un spaţiu amenajat pentru producerea

produselor lactate.

I.3. Obiecte de activitate ale solicitantului (pentru care solicitantul are Certificate Constatatoare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în sensul că desfăşoară respectivele activităţi).Creşterea animalelor şi servicii de prestaţii agroturistice.

I.4. Principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul solicitantului: resurse funciare (cu precizarea regimului proprietatii), constructii, utilaje si echipamente, animale,etc.

Tabelul nr. III.1Mijloacele fixe din patrimoniul solicitantului

Denumire mijloc fix Data achiziţiei Valoare netă la data

întocmirii ultimului bilanţ

-RON-

Bucăţi

1.CLĂDIRI TOTAL 236.000

1.1. Casă locuit ’ 1987 126.000 1

1.2. Grajd ’ 1999 110.000 1

2.UTILAJE TOTAL

2.1.

detaliati……………..

2.2

detaliati………………

3.ANIMALE

3.1 Vaci 12

3.2 Cai 3

4.ALTELE - detaliati

TOTAL    

TERENURI

Nr.crt Amplasare

Judet/Localitate

Suprafata totala

(mp) / Categoria de

folosinta

Valoarea contabila

- RON-

Regim juridic

1 Jud. Alba, comuna

Arieseni

1.300/intravilan

15

Jud. Alba, comuna

Arieseni

10.000/ arabil

III.2. Descrierea proiectului

2.1. Denumirea investiţiei

AMENAJARE PENSIUNE AGROTURISTICĂ ARIEŞENI

2.2. Elaborator (coordonate de identificare, cod CAEN, etc).

2.3. Amplasamentul proiectului (regiunea, judeţul, localitatea)

Proiectul va fi amplasat în comuna Arieşeni, judeţul Alba, regiunea centru.

În mod special Zona Vârtop – Arieşeni este o zonă turistică în curs de dezvoltare, cu un

impresionant potenţial natural neexploatat până în prezent, a cărei dezvoltare viitoare în

conformitate cu planul urbanistic deja aprobat vizează realizarea unor facilităţi turistice de

interes atât pentru sezonul cald cât şi mai ales pentru sezonul rece.

2.3. Se va descrie ce se doreşte să se realizeze prin proiect, respectiv:

- investiţii în infrastructura de primire turistică;

- investiţii în activităţi recreaţionale;

- dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural;

- investiţii în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea

de marcaje turistice, etc. (pentru modernizari se va descrie succint şi situaţia existentă).

În cazul proiectelor integrate care combină acţiuni din componentele a, b, c, sau d, se va

descrie ce se doreşte să se realizeze prin proiect pentru fiecare componentă.

În cazul investiţiilor în agro-turism se va descrie succint activitatea din cadrul fermei

pornind de la definiţia agroturismului 11.

Activitatea care urmează a fi desfăşurată constă în prestarea de servicii turistice şi de

agrement, respectiv amenajarea unei pensiuni agroturistice în vecinătatea gospodăriei

solicitantului, achiziţionarea dotărilor necesare pensiunii, achiziţionarea de dotări destinate

agrementului, înfiinţarea unui punct de informare turistică.

Solicitantul a luat decizia realizării proiectului din următoarele motive:

11 Agroturismul este o activitate practicată de membrii unei gospodării agricole ce presupune îmbinare a activităţilor agricole cu serviciile turistice în interiorul acesteia şi este caracterizată prin oferirea cazării şi asigurarea parţială a hranei din produse obţinute în propria gospodărie, precum şi implicarea turistului în activităţile gospodăreşti, constituind o soluţie complementară de suplimentare a veniturilor din agricultură, cu efecte pozitive atât de natură economică cât şi socială.

16

- Agroturismul în România reprezintă o şansă mai ales pentru localnicii care, tinând,

cont de criza din sectorul agricol, sunt dispuşi să încerce o nouă activitate utilizând, pentru

creşterea rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun;

- Piaţa este în plină expansiune;

- Numărul turiştilor care vizitează fermele existente şi care, după o vacanţă chiar scurtă

petrecută într-o gospodărie agroturistică, doresc să revină sau să viziteze şi alte ferme este în

continuă creştere;

- Investiţiile sunt relativ reduse. Este vorba de investiţii pentru organizarea casei deja

existente, investiţii care sunt necesare pentru a putea amenaja spaţii şi dotări adecvate primirii

turiştilor şi care, în acelaşi timp, pun în valoare patrimoniul propriu.

- Nu sunt necesare cunoştinţe speciale pentru a avea succes în această afacere trebuie să

existe o bună amplasare a gospodăriei, şi un puternic simţ al ospitalităţii.

- Se pot valorifica produsele obţinute în gospodăria proprie. Legea prevede în mod

expres posibilitatea de a vinde produse din gospodărie, fapt care poate duce la câştiguri

însemnate;

- Este o afacere de familie. Activitatea se poate gestiona de către membri unei familii,

deci nu este necesar să se recruteze şi să se angajeze persoane străine;

Obiectivul principal al investiţiei este creşterea competitivităţii întreprinderii prin

crearea unei noi capacităţi de prestare servicii eficientă şi competitivă, creşterea eficienţei şi

calităţii serviciilor turistice. Pentru atingerea obiectivulul principal se vor avea în vedere

utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane, creşterea productivităţii muncii.

Obiectivele investiţiei constau în:

- creearea unei unităţi pentru prestare servicii pe plan local;

- oferirea de servicii de calitate superioară;

- creşterea eficienţei economice a întreprinderii;

- oferirea de noi posibilităţi de petrecere a timpului liber;

- popularizarea atracţiilor naturale din zonă, prin realizarea unui punct de informare

turistică.

Investiţiile pe care societatea urmează să le realizeze sunt:

Construcţie spaţii cazare:

• amenajare corp cazare turişti, compus din 6 camere cu baie proprie;

• amenajare corp servire masă, pentru 20 persoane;

• reţea alimentare apă;

• reţea canalizare;

17

• racord electric şi iluminat în incintă;

• centrală termică.

Achiziţionare dotări pentru spaţiul de cazare:

• 2 mese inox;

• 2 maşini de gătit cu 4 ochiuri şi cuptor;

• 2 fripteuze;

• 2 frigidere la bucătărie;

• 6 seturi mobilier cameră;

• 1 set mobilier restaurant şi recepţie;

• 1 set mobilier bucătărie;

• 7 televizoare;

• 20 seturi lenjerie cameră.

Achiziţionare dotări pentru activitatea de agrement:

- amenajare loc joacă pentru copii;

- 10 biciclete;

- 1 ATV.

Achiziţionare dotări pentru punctul de informare turistică:

- 1 pc, dotat cu imprimantă.

III.3. Descrierea activităţii din cadrul fermei

Activitatea fermei este concentrată în sectorul zootehnic, activitatea desfăşurată în

principal fiind creşterea bovinelor, respectiv a vacilor pentru lapte.

Importanţa creşterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează.

- produse principale: lapte şi carne;

- produse secundare: piei.

Dintre produsele obţinute la bovine, laptele este cel mai important, datorită

compoziţiei complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste

100 substanţe necesare organismului uman, toţi cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine

şi 45 elemente minerale.

Exprimată în calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu cca.

400 grame carne porc, 750 gr. carne viţel, 7-8 ouă, 500 gr. peşte şi 125 gr. pâine.

Producţia de lapte a unei vaci este direct legată de cantitatea şi calitatea hranei

consumate, astfel în hrana vacilor este indicată o categorie largă de furaje, mai ales cele care

stimulează secreţia laptelui.

18

Pe timpul verii cele mai bune furaje sunt: lucerna verde, porumbul (masă verde),

borceag, iarbă de pe păşune, iar pe timpul iernii sfeclă de nutreţ, gulii, fânul de lucernă, trifoi

de livadă şi cele provenite din fâneţele naturale.

În perioada de vară: nutreţul folosit cu ponderea cea mai mare în structura raţiei

zilnice este nutreţul verde. Acesta poate fi administrat direct în iesle, atunci când animalele

sunt ţinute numai în grajd, sau prin păşunat. Cantitatea de masă verde pe care o consumă

zilnic un animal în această perioadă este cuprinsă între 55-80 kg, ajungând până la 100 kg.

Pentru menţinerea sănătăţii vacilor este necesar să se acorde o atenţie deosebită trecerii de la

regimul de hrană din stabulaţia de iarnă, la tipul de alimentaţie cu nutreţul verde.

Foarte importantă este pregătirea vacilor în vederea scoateri lor la păşunat printr-o

serie de măsuri:

-examinarea din punct de vedere sanitar-zootehnic şi vaccinarea cu 2-3 săptămâni

înainte de a fi scoase la păşunat;

-izolarea şi tratarea animalelor bolnave;

-verificarea marcări animalelor;

-tăierea unghiilor.

În acelaşi timp se organizează:

-păşunea şi tabăra de vară;

-se verifică sursele de apă;

-se prevăd şi se amenajează căile de acces la apă;

-se repară adăposturile.

Păşunatul se face raţional, pe baza unui plan, astfel, în zilele călduroase, acesta se

prelungeşte seara. Durata unei zile de păşunat poate fi de 10 -12 ore în lunile mai-iunie, iulie

şi 8 -10 ore în septembrie şi octombrie.

În prima perioadă a vegetaţiei când substanţa uscată din iarbă are un conţinut ridicat

de proteine, suplimentele de concentrate pot fi alcătuite numai din uruieli de cereale şi tărâţe.

Administrarea nutreţului verde se face cu respectarea următoarelor reguli:

-primăvara în perioada de tranziţie de la regimul de iarnă, la regimul de vară, vacile se

scot pe păşune sau se furajează cu masă verde numai după ce au consumat un tain din nutreţul

fibros (fîn).

-păşunatul la lucerniere, trifoi se face numai pe timp uscat, în reprize scurte, după ce

au păscut câtva timp pe alte păşuni, iar adăpatul în acest caz se face cu 1-1 ½ oră înainte sau

după păşunat;

- trcerea de la un sortiment de nutreţuri la altul se face treptat în decurs de 2-3 zile;

19

- adăparea vacilor cu cantităţi suficiente de apă influenţează favorabil pofta de

mâncare prelucrarea digestivă a hranei şi producţia de lapte. Este necesar ca vacile să aibă apă

la dispoziţie permanent, ceea ce se poate realiza cu ajutorul adăpătorilor automate sau în lipsa

acestora, animalele se adapă de 2-3 ori pe zi. Pentru sezonul de iarnă: ordinea de administrare

a nutreţurilor este următoarea: concentrate suculente, fibroase grosiere.

În această perioadă cel mai indicat nutreţ este fânul de calitate bună pentru că

reprezintă o sursă importantă de proteine, săruri minerale şi vitamine.

Nutreţurile suculente sunt absolut necesare pentru animale în această perioadă şi sunt

reprezentate de: sfeclă , gulii, morcovi.

În cadrul fermei există şi activitatea de prelucrare a laptelui pentru obţinerea

produselor lactate, în special a brânzeturilor. Această activitate se realizează într-un spaţiu

destinat exclusiv acestor activităţi.

Prelucrarea laptelui se face în mai multe faze, respectiv:

recepţia cantitativă şi calitativă;

filtrarea;

curaţirea mecanică;

normalizarea;

pasteurizarea;

răcirea şi prelucrarea în diferite produse lactate;

ambalarea şi depozitarea produsului finit;

III.4. Fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei

Turismul este astăzi considerat de analişti ca unul din cele mai dinamice sectoare

economice, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfârşitului de secol XX.

Dacă tendinţa actuală se menţine, turismul va deveni prima industrie exportatoare şi îşi

va menţine poziţia de primă industrie generatoare de locuri de muncă din lume.

Analizând legăturile ce există între piaţa turistică şi piaţa serviciilor, trebuie remarcat

în primul rând faptul că piaţa turistică este, predominant, prin natura sa, o piaţă de servicii,

dezvoltarea ei fiind condiţionată de existenţa unei oferte diversificate de prestaţii de transport,

cazare, restaurare, agrement, tratament. Pe de altă parte, remarcăm existenţa unor interferenţe

între piaţa turistică şi cea a bunurilor destinate consumului turistic. Pe piaţa turistică

mondială, ţările care vor reuşi să atragă turiştii vor fi cele care dovedesc preocupare la

nivelurile de vârf pentru creşterea competitivităţii sectorului turistic.

20

Preferinţele turiştilor în ceea ce priveşte sectorul turismului s-au schimbat radical.

Dacă acum câţiva ani, aceştia preferau litoralul românesc, acum, atenţia lor s-a îndreptat spre

aria de turism cultural, turism rural, aceştia fiind interesaţi de monumentele istorice şi de

trecutul ţării noastre. Profitul nu a ezitat să se arate în cazul celor care s-au informat şi au ţinut

cont de aceste preferinţe ale turiştilor, amplasarea în zone cu monumente istorice a unor

hoteluri, pensiuni şi vile atrăgând un numar foarte mare de turişti şi marcând locaţiile acestora

ca importante zone turistice.

Sinonim cu o vacanţa petrecută cu bani puţini în mijlocul naturii, agroturismul place şi

devine din ce în ce mai popular în toată Europa. Întreprinzătorii-pionieri din acest sector au

demarat activitatea prin anii ‘60, în satele din zona Munţilor Alpi. Apoi, au fost imitaţi

pretutindeni de alţii şi astfel s-a dezvoltat şi perfecţionat această activitate, al cărei scop a

rămas neschimbat până în ziua de astăzi: să ofere turiştilor cazare şi specialităţi gastronomice

din zonele rurale respective, la nişte tarife accesibile – totul într-un cadru 100% natural,

nealterat în nici un fel de elementele recente ale progresului şi civilizaţiei.

Pe baza chestionării amatorilor acestui gen de turism, s-a relevat faptul că aceştia

doresc în primul rând să-şi satisfacă nevoia de linişte. Ei vor să se indepărteze de trafic, de

zgomote şi de stresul care caracterizează viaţa urbană. Este vorba de a petrece împreună cu

familia (cel mai adesea) o perioadă liniştită, în alt ritm decât cel obişnuit, şi toate acestea

insoţite de o alimentaţie sănătoasă, cu mâncăruri pregătite după reţete tradiţionale ale

gastronomiei locale.

Apoi, este dorinţa de a cunoaşte natura, de a veni în contact cu simplitatea absolută,

prin intermediul unor drumeţii sau practicând activităţi sportive cum ar fi echitaţia, canotajul,

cicloturismul, care oferă satisfacţiile vieţii în aer liber. De asemenea, prin agroturism se pot

aprofunda cunoştinţele despre propriul popor şi poate fi satisfacută şi curiozitatea de a afla, de

exemplu, cum se potcoveşte un cal, cum se ridica o căpiţă de fân, cum se face brânza sau cum

se obţine mustul. Acestea sunt activităţi vechi de când lumea, dar puţin cunoscute de cei care,

prinşi cu viaţa la bloc, nu dispun nici măcar de o mică grădină în care să poată planta flori sau

diverse zarzavaturi. În sfârşit, tot din punctul de vedere al turiştilor, este vorba de a cheltui cât

mai puţin sau, în orice caz, o sumă mult mai mica decât cea necesară petrecerii unei vacanţe

într-un hotel dintr-o staţiune montană.

Peste 5.000 de pensiuni există în momentul de faţă pe piaţa românească, cele mai

multe dintre ele, respectiv 45%, operând cu trei, cinci camere, în timp ce 35% au mai puţin de

trei camere. Circa 17% lucrează cu şase şi zece camere şi doar 3% deţin 10-20 de camere,

potrivit Mariei Stoian, preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi

21

Cultural din România (ANTREC). Cele mai multe pensiuni agroturistice sunt localizate în

sate, respectiv 85%, în timp ce doar 10% se afla în oraşe mici precum Raşnov, Horezu sau

Novaci, iar 5% sunt situate în sate în apropiere de oraşe, potrivit datelor ANTREC. Cele mai

dezvoltate zone agroturistice sunt în judeţul Braşov, zona Bran-Moeciu fiind considerată

"leagănul turismului rural românesc", după cum apreciază preşedintele ANTREC, apoi

Maramureşul, Bucovina şi Mărginimea Sibiului. Motivul principal ar fi faptul că aceste zone

au fost necooperativizate până în 1989, adică în anii 1990 localnicii aveau case mari, cu un

nivel de confort mai ridicat decât în alte zone. Alt motiv ar fi atracţiile din zonele respective

(mănăstiri, biserici de lemn).

În viitorul apropiat se va dezvolta agroturismul şi în regiuni care acum sunt într-un

stadiu mediu de dezvoltare, precum Nordul Olteniei sau zona Carpaţilor de Curbură. În

localităţile în care există 1-2 pensiuni agroturistice vor aparea mai multe pensiuni, se vor

dezvolta şi diversifica activităţile la nivel de pensiune şi la nivel de localitate, de genul

plimbări cu biciclete, participări la învăţarea de meşteşuguri, festivaluri gastronomice sau

folclorice. Ca o tendinţă în preferinţele turiştilor români sunt vacanţele în zone nu foarte

departe de locul de reşedinţă, la maxim 300 de kilometri dacă optează pentru un weekend într-

o pensiune din zona rurală.

Perioadele cu cele mai mari cereri pentru pensiunile agroturistice sunt vacanţele

şcolare, în special cea de vară (iulie, august), vacanţele de sărbători (Crăciun, Paşte) dar şi

zilele de weekend, potrivit proprietarilor de pensiuni.

Un alt punct forte faţă de ţările din apropiere este faptul că pensiunile din ţara noastră

sunt foarte diversificate, de la rustice la moderne, de dimensiuni mici sau mari, modeste sau

de lux. De asemenea, traseele tematice conferă un atu în plus, prin atracţiile turistice şi

elementele de noutate pentru străini şi nu numai.

Din punct de vedere al structurilor turistice de cazare există un număr de aproximativ

24 structuri cazare cu o capacitate de aproximativ 280 locuri de cazare la care se adaugă

pensiunile rurale care însumează aproximativ 200 locuri de cazare. În zonă există numeroase

case de vacanţă situate în perimetrul localităţii dar la distanţă de pârtia de schi.

Din punct de vedere al dotărilor tehnico edilitare localităţile componente ale comunei

nu beneficiază de reţele în sistem centralizat pentru alimentare cu apă, toate gospodăriile

având surse şi reţele proprii de alimentare cu apă, canalizarea apelor menajere se face în fose

vidanjabile, colectarea şi depozitarea deşeurilor menajere se face de către o societate de

salubrizare din Câmpeni. Comuna deţine un dispensar medical, poştă, post de poliţie şi centru

Salvamont. În zona Vârtop-Arieşeni există o singură pârtie de schi cu lungimea de 740 m

22

dotată cu teleschi şi utilaje de bătut zăpada cu capacitatea de 360 schiori pe zi. În prezent

această capacitate este complet depăşită de numărul de schiori efectivi.

Coform INCDT, prin amenajarea pârtiilor propuse prin programul Superschi în Carpaţi

capacitatea optimă zilnică de schiori ar fi de aproximativ 8.000 persoane, la care dacă se

aplică indicele de corelare a domeniului schiabil cu spaţiile de cazare rezultă o capacitate

maximă recomandabilă de 5.542 paturi. Această cifră indică posibilitatea creşterii de 22 ori a

numărului a numărului de paturi necesare. Aceste creşteri vor duce în mod implicit la

dezvoltarea zonei, prin creşterea numărului de persoane ocupate în domeniul turistic precum

şi prin dezvoltarea altor afaceri conexe în zonă, ţinând cont de faptul că capacitatea unităţilor

de alimentaţie trebuie să depăşească cu aproximativ 30-40% capacitatea totală de cazare.

Dezvoltarea structurilor de agrement va conduce şi la creşterea numărului de turişti pe

perioada verii şi la dezvoltarea obiectivelor turistice naturale, prin dezvoltarea speoturismului.

Zona beneficiază de numeroase forme de relief carstic, cele mai multe dintre acestea fiind

declarate monumente ale naturii. Cele mai importante obiective turistice sunt:

- Peştera Gheţarul de la Vârtop, care deţine al doilea bloc de gheaşă fosilă ca mărime

după cel de la Scărişoara, precum şi urmele din crusta de calcit ale Homo Sapiens;

- Cheile Gârdişoarei;

- Cascada Vârciorog, cu o înălţime de 15m;

- Coiba Mică şi Coiba Mare;

- Peştera Vârtopaşu;

- Izbucul Tăuzului;

Nici unul din aceste obiective turistice nu este exploatat turistic în acest moment.

Peştera Vârtop este singurul obiectiv care beneficiază de instalaţie de iluminat şi alei pentru

vizitare.

Piaţa turistică locală este în acest moment într-o fază de predezvoltare, respectiv

numărul turiştilor din judeţele limitrofe a înregistrat o creştere până în anul 2007, totodată

observându-se implicarea localnicilor în scopul asigurării unor servicii pentru turişti, prin

realizarea de pensiuni turistice, contactul cu turiştii s-a intensificat făcându-şi apariţia puţine

şi simple acţiuni publicitare pentru atragerea turiştilor. Pentru a se putea face trecerea la faza

următoare din ciclul de viaţă turistic respectiv dezvoltare, caracterizată prin apariţia unei pieţe

de turism bine definite, este necesară realizarea de investiţii în infrastructura dedicată

sporturilor de iarnă, investiţii în structurile de cazare şi în alte servicii pentru turişti.

Analiza swot a activităţii propuse:

Puncte tari:

23

- activitatea desfăşurată în cadrul fermei susţine realizarea unei pensiuni agroturistice;

- zona turistică în dezvoltare, cu potenţial ridicat pe termen lung;

- realizarea de investiţii în partea de divertisment: biciclete, atv, organizare de drumeţii

pe diferite trasee, vizite la obiectivele turistice apropiate;

- existenţa unui punct de informare turistică, va atrage şi alţi turişti chiar dacă nu sunt

cazaţi la pensiunea solicitantului.

Puncte slabe:

- preţuri de cazare scăzute;

- număr redus de camere;

Oportunităţi:

- existenţa finanţărilor nerambursabile;

- număr redus de spaţii de cazare în zonă.

Ameninţări:

- construirea de noi unităţi de cazare de capacitate mare, şi cu grad ridicat de confort.

III.5. Piaţa de aprovizionare/desfacere, concurenţa şi strategia de piaţă ce va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obţinute prin implementarea proiectului

Factorii de succes în domeniul de activitate vizat de solicitant, sunt prestarea de

servicii de calitate superioară si oferirea unei game complete de servicii (cazare, masa,

activitati de agrement, informare asupra atractiilor turistice din zona, etc.) menţinerea

nivelului de calitate al serviciilor oferite, creearea şi menţinerea bazei de clienţi, buna

gestionare a resurselor.

Societatea va urmări să ofere servicii cât mai complete, respectiv pe lângă faptul că va

presta servicii de o calitate cât mai ridicată, societatea prin personalul ei va încerca să ofere şi

posibilităţi de petrecere a timpului liber, în special în perioada de vară.

În afara cazării propriu-zise, un întreprinzător din acest domeniu poate oferi clienţilor

săi şi alte servicii. În cea mai mare parte a cazurilor, rolul acestor servicii nu este să crească

câştigurile, ci să fidelizeze clienţii.

Serviciile de agrement care vor fi oferite de solicitant sunt următoarele:

Organizarea de excursii la atracţiile turistice din zonă, respectiv către cele mai

importante obiective turistice:

- Peştera Gheţarul de la Vârtop, care deţine al doilea bloc de gheaşă fosilă ca mărime

după cel de la Scărişoara, precum şi urmele din crusta de calcit ale Homo Sapiens;

- Cheile Gârdişoarei;

24

- Cascada Vârciorog, cu o înălţime de 15m;

- Coiba Mică şi Coiba Mare;

- Peştera Vârtopaşu;

- Izbucul Tăuzului;

Sau excursii în alte staţiuni montane cu tradiţie aflate la distanţa care permite

efectuarea de excursii cu durată de maxim 1 zi. (zona Padiş, Boga, etc)

Închirierea de biciclete şi atv pentru parcurgerea de trasee montane. Este un

serviciu care satisface nevoile unor clienţi ce doresc să aibş o experienţă deosebită, să dea

vacanţei lor un plus de plăcere, divertisment, varietate şi un strop de aventură. Serviciul poate

deveni operativ cu o investiţie relativ scăzută şi fară nici o altă obligaţie suplimentară;

Organizarea de excursii călare. Va fi efectuată cu animalele din proprietatea

solicitantului, urmând a fi realizată pe nişte trasee prestabilite.

Organizarea de degustări etno-gastronomice. Aceste evenimente vor fi organizate

împreună cu alte pensiuni din zona, urmând a fi oferite turiştilor produse cu specific local.

Deplasarea se poate face pe jos ori cu bicicleta, îmbinând astfel latura sportivă cu cea

gastronomică;

Vânzarea de produse din propria gospodărie. Clienţii preferă autenticitatea

produselor naturale, mai ales după ce au văzut la faţa locului cum se obţin acestea. Adesea, la

sfârşitul vacanţei ei îşi manifestaă chiar şi dorinţa de a cumpăra unele produse pentru acasă.

Este vorba despre brânzeturi, cârnaţi, vin şi alte băuturi alcoolice obţinute artizanal. De obicei,

întreprinzătorul agroturistic vinde produsele la preţul pieţei, cu avantajul vânzării imediate, cu

un câştig net superior faţă de cel obţinut prin vânzarea produselor la angrosiştii locali. În

concluzie, activitatea este rentabilă şi de aceea mai multe ferme agroturistice, care nu dispun

de spaţiile necesare pentru a oferi servicii de cazare şi masă, se limitează numai la vânzarea de

produse din propria gospodărie.

Activităţi care evită pericolul plictiselii turiştilor. În fiecare gospodărie există o

serie de activităţi care asigură familiei veniturile sau alimentele necesare traiului. Unele

activităţi ţin de cultivarea pământului, altele de creşterea animalelor, altele înseamnă servicii

prestate către consăteni. Putem vorbi astfel de prelucrarea lemnului, a pieilor sau a lânei, de

obţinerea brânzeturilor, a tuicii sau a vinului, precum şi de cultivarea pomilor fructiferi, a viţei

de vie, legumelor, florilor, ciupercilor etc.

Politica de preţ.

În calitate de componentă a mixului de marketing, preţul este unul dintre elementele

asupra căruia solicitantul poate acţiona rapid şi în majoritatea cazurilor, conform intereselor

25

proprii. Un preţ stabilit în conformitate cu situaţia existentă pe o anumită piaţă poate constitui

diferenţa între succesul sau nerealizările respectivei companii. Conform teoriilor din domeniul

marketingului, preţul este singura componentă a mixului de marketing care produce venituri,

celelalte componente ( produs, promovare, distribuţie) necesitând numai cheltuieli. Stategiile

de preţ sunt dictate de obiectivele specifice ale companiilor care le adoptă. Astfel preţul

deţine un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta

şi-l propune.

  Nivelul preţului este stabilit de societate prin luarea în calcul a următoarelor elemente:

- costuri;

- concurenţă;

- cerere: (cât ar fi dispusă cererea să platească pentru acel produs).

Strategia de preţ care va fi utilizată de societate este cea a preţurilor diferenţiate,

stabilite în funcţie de perioada de şedere a turistului. În principal societatea va utiliza preţuri

de nivel mediu.

Politica de promovare: prin marketing direct, canalele media precum şi prin

contractarea de spaţii publicitare în publicaţiile de profil.

Promovarea produsului/ serviciului, va fi realizată prin:

- realizarea de contracte cu agentiile de turism;

- realizarea unui site de prezentare al societăţii, care va fi în permanenţă actualizat;

- anunţuri publicitare în reviste, ziare, paginile de internet din domeniu;

Specific acestei activităţi este faptul că promovarea cea mai eficientă este cea a

recomandărilor de la clienţii existenţi.

Strategia de vânzări se va axa, pe atragerea de noi clienţi şi intrarea pe piaţa

comunelor învecinate, pe o arie de maxim 50 km, astfel încât să nu se piardă timp cu

transportul utilajelor până la şi de la locul de prestare al serviciului.

Succesul acestui tip de afacere este influenţat în egală măsură de caracteristicile şi

tipul utilajelor folosite şi de personalul societăţii. Problema utilajelor se poate rezolva relativ

uşor prin achiziţionarea de utilaje de la producători cu tradiţie şi vechime în domeniu, dar

societatea va trebui să acorde o atenţie deosebită personalului angajat, astfel încât acesta să

aibă experienţă în domeniul lucrărilor agricole.

Tabelul nr. III.2

Canale de distribuţie

26

Nr. crt. Canalul Pondere (%)

1. Societăţi de turism 50

2.Alte forme de publicitate, inclusiv internet,

relaţii personale50

Politica de marketing

Caracteristici ale consumatorului

Conform unui studiu realizat de Universitatea Cambridge pentru a identifica ce îi face

pe respondenţi să nu se întoarcă într-o unitate tuistică, motivul principal, invocat de 85% din

respondenţi a fost calitatea proastă a deservirii, adică nu contează nici calitatea meniului, nici

atmosfera şi nici preţul accesibil la serviciul prestat. Multe rapoarte elaborate de Universitatea

Cambridge au arătat, în urma sondajelor efectuate, că serviciul este perceput de marea

majoritate respondenţilor prin următoarele calităţi:

- atenţie personală;

- receptivitate;

- sensibilitate şi politeţe din partea personalului.

Impactul iniţial al serviciului de proastă calitate este nerevenirea clientului. Totuşi,

cercetările recente au demonstrat că 96% din clienţii nesatisfăcuţi nu se plîng niciodată. Iar

din cei care renunţă la a mai beneficia de produsele turistice, 68% o fac din motivul

serviciului de proastă calitate. În concluzie, menţionăm că clienţii sînt mult mai sensibili la un

serviciu de proastă calitate, decît la o mâncare fără gust sau la un preţ mai mare.

Şi asta nu este tot, deoarece în medie o persoană nemulţumită povesteşte la aproape 9

persoane despre experienţa sa nereuşită şi peste 13% spun la 20 sau mai multe persoane.

Pentru comparaţie, clienţii satisfăcuţi povestesc despre experienţa lor doar la 5 persoane. În

plus s-a demonstrat că costul pentru a obţine un nou client este de 5 ori mai mare decît costul

de a menţine un client deja obţinut.

Factorii motivaţionali şi de atracţie pentru turism

Din studiile realizate până în prezent, s-a constatat că pentru:

- 96% din turişti un factor important este distanţa faţă de alte destinaţii turistice

interesante, deoarece în general turiştii doresc să vadă tot ceea ce ar prezenta interes atît în

zona turistică de referinţă, cît şi în alte destinaţii turistice din apropiere, pe timp de zi şi de

noapte.

27

- pentru 93% din respondenţi un factor important este densitatea şi varietatea reţelei

comerciale din zona turistică.

- 78% din respondenţi, consideră un factor important condiţiile capacităţilor de primire

(de cazare, de alimentare publică, de agrement etc.), în funcţie de care clientela poate fi

deservită prompt, ferită de aglomeraţii şi protejată de stres.

- 87% consideră important nivelul de confort oferit pe parcursul sejurului.

- 87%, apreciază prestigiul destinaţiei turistice.

- varietatea şi gradul de concentrare a obiectivelor turistice este important pentru 82%

din respondenţi.

- frumuseţea peisajului (71%), accesibilitatea la obiective turistice (59%), puritatea

aerului, temperatura şi precipitaţiile (52%).

Cu cât relieful zonei turistice este mai variat şi mai atractiv, cu atît el se adaptează mai

bine la drumeţii şi deiferite sporturi cu cît aerul este mai proaspăt, temperatura mai uşor de

suportat şi volumul precipitaţiilor este mai redus, cu atît turistul se va simţi mai bine, existînd

mari şanse să-şi repete cererea şi să transmită în mediul său social o influenţă favorabilă

asupra locaţiei frecventate.

Configuraţia traseului turistic şi programul vizitelor este apreciat de 56% din

respondenţi, care depinde de durata călătoriei, varietatea peisajului şi obiectivele posibil de

vizitat, astfel încât să aducă turistului satisfacţie în urma serviciilor turistice.

În cazul obiectivelor turistice antropice, o importanţă mare se acordă atractivităţii

culturale (59%) şi istorice (52%) a obiectivelor turistice, arhitecturii clădirilor (79%), precum

şi vechimii lor ( 84%, anul construcţiei), care, în ansamblu, reprezintă elemente deosebite de

atracţie pentru fluxuri turistice reprezentative. Nu poate fi ignorată bogăţia, varietatea şi

atractivitatea folclorului şi artizanatului (36%), deoarece valorile artei populare naţionale pot

deveni o importantă atracţie turistică, promovînd produsul turistic artizanal.

Principalele obiective ale sistemului de marketing care va fi implementat de solicitant

sunt următoarele:

• Maximixarea consumatorilor – se urmăreşte astfel stimularea consumatorilor, astfel va

creşte cererea care determină creşterea gradului de ocupare care va determina cesterea

venturilor.

• Maximizarea satisfacţiei consumatorului – prin bunurile şi serviciile pe care le oferă

consumatorilor firma va incerca să satisfacă cât mai bine nevoile acestora, pentru ca în

momentul consumului aceştia să obţină satisfacţia pe care o doresc.

28

• Maximizarea posibilităţilor de alegere – consumatorii au astfel o gamă largă de produse şi

servicii din care pot sa aleagă.

• Maximizarea calităţii - aceasta nu se referă numai la calitatea, cantitatea, disponibilitatea şi

costul bunurilor, ci şi la calitatea mediului natural şi cultural.

Principalul obiectiv al societăţii este creşterea profitului prin obtinerea unui grad

mediu de ocupare al pensiunii de 70-80%, şi diversificarea clientelei prin atragerea în

principal a clienţilor cu venituri medii din segmentul familial.

Concurenţa

În zona unde solicitantul îşi va desfăşura activitatea există si alte societăţi care

presteaza aceleaşi tipuri de servicii, dar in marea majoritate acestea opereaza pensiuni turistice

nu agroturistice, şi se adresează altei categorii de clienţi, decât solicitantul.

Tabelul nr.III.3

Pensiuni înregistrate ANTREC în zona Arieşeni

Nr.

Crt.

Denumire Număr camere

1 Casa Noastră 11

2 Vraja Muntelui 10

3 Vila Vank 14

4 Vila Maria 5

5 Izvorul Arieşului 5

6 Vila Apuseni 13

7 Vila Ioana 5

8 Vila Ana 5

TOTAL 68

Tabelul nr. III.4

POTENŢIALII FURNIZORI AI SOLICITANTULUI

Denumire furnizor de

materii prime/materiale

auxiliare/produse/servicii

Adresa Produs

furnizat şi

cantitate

aproximativă

Valoare

aproximativă

-RON-

% din

total

achiziţii

29

Electrica SA Energie

electrică

100

Vidanje SRL Prestatii

servicii

100

Tabelul nr. III.5

POTENŢIALII CLIENŢI AI SOLICITANTULUI

Nr.crt Client (Denumire şi

adresa)

Valoare

-RON -

% din vânzări

1 Tineri în grupuri 75%

2 Adulţi şi copii 25%

TOTAL 100%

III.6. Date tehnice ale investiţiei

6.1. Date generale

6.1.1. Zona şi amplasamentul (regiunea, judeţul, localitatea) investitiei, suprafaţa şi

situaţia juridică ale terenului care urmează să fie ocupat (definitive şi/sau temporar) de

lucrare.

Investiţia va fi realizată în comuna Arieşeni, judeţul Alba. Investiţia constă în

realizarea unei clădiri cu destinaţia de pensiune agroturistică cu 6 camere de categoria 3

margarete, şi achiziţionarea de dotări. Terenul pe care se va construi pensiunea are suprafaţa

de 1.300 mp şi este în proprietatea societăţii, prin aportul asociatului unic la capitalul social.

Pensiunea va avea 4 nivele: demisol, parter, etaj, mansardă. Intrarea în imobil este

amplasată pe faţada sudică, fiind protejată de un atic. Orientarea încăperilor a fost făcută în

aşa fel încât să asigure o bună însorire a spaţiilor de cazare, iar deschiderile sunt prevăzute să

primească o perspectivă favorabilă asupra peisajului înconjurător.

Funcţiunea principală va fi de cazare, prin cele 6 camere cu câte două paturi fiecare,

iar ca funcţiune de servicii, aceasta este concepută cu o zonă de recreare şi de servire a mesei.

Pensiunea va dispune, de asemenea, de o parcare acoperită şi de un loc de joacă pentru copii.

Funcţiunile la demisol sunt:

- centrală termică 10,06 mp

- pivniţă 8,46 mp

- garaj 2 locuri 22,28 mp

30

- anexă 8,46 mp

- grup sanitar 2,78 mp

- coridor 5,89 mp

Funcţiunile la parter sunt:

- hol-recepţie 22,89 mp

- living 23,20 mp

- bucătărie 10,10 mp

- sufragerie 16,50 mp

- grup sanitar 1,74 mp

- cameră 2 locuri 16,40 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- alte 2 terase comune

Funcţiunile la etaj sunt:

- hol 16,40 mp

- cameră 2 locuri 16,40 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- cameră 2 locuri 16,30 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- cameră 2 locuri 16,09 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- cameră 2 locuri 16,61 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- bucătărie 10,10 mp

Funcţiunile la mansardă sunt:

- hol 7,40 mp

- camera 2 locuri 16,09 mp

(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)

- anexă (uscătorie) 5,61 mp

- anexă 5,61 mp

6.1.2 Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (studiu geotehnic,

studii topografice, nivelul maxim al apelor freatice, date climatice) – nu este cazul.

6.2 Caracteristicile principale ale construcţiilor

Pensiunea va avea 4 niveluri (demisol, parter, etaj, mansardă) şi va fi de 3 margarete.

31

Construcţia se încadrează în categoria “C” de importanţă. Suprafaţa construită la sol

va fi de 141 mp, iar suprafaţa desfăşurată va fi de 441 mp.

Construcţia va fi făcută din cărămidă, va fi tencuită şi va fi vopsită cu vopsea lavabilă.

În partea de jos, respectiv demisolul va fi placat, în exterior, cu piatră de râu. Aceeaşi piatră

de râu va fi folosită şi pentru confecţionarea părţii de jos a gardului. Pereţii exteriori ai

mansardei, după ce vor fi tencuiţi, vor fi placaţi cu lambriuri din lemn, în aceeaşi culoare cu

lemnul teraselor.

Fiecare camera va avea o terasă proprie, construită din lemn.

Înălţimea construcţiei la coamă va fi de 10,08 m.

Reţele

În perimetrul unde se va construi această pensiune nu există reţele subterane (electrice,

gaze, apa, canalizare). Accesul la reţelele existente se va face prin prelungirea acestora. În

faza de proiect acestea se găsesc la următoarele distanţe:

curent electric, la 800 metri;

apa rece, din foraj propriu.

Întrucât în zonă nu există canalizare, se va construi o fosă septică, cu multiple filtre.

Structura constructiva

Sistemul constructiv este:

- fundaţie din beton continuă sub ziduri;

- structura de rezistenţă este din sâmburi şi centuri de beton armat;

- planşee de beton armat;

- grinzi de lemn peste mansardă;

- zidărie din cărămidă eficientă de 37,5 cm pentru exterior şi 15 si 2 cm la interior;

- şarpantă din lemn cu învelitoare din ţiglă din tablă ondulată;

- elementele din beton se vor termoizola;

- zidăria din cărămidă se va termoizola la exterior cu polistiren extrudat de minim 3

cm.

Construcţia se desfăşoară pe 3 travee de 4,30 m, 5,8 m şi 5,9 m, cu deschideri de 4,4 m

şi 2,0 m.

Principalele utilaje de dotare a construcţiilor

Principalele utilaje vor fi centrala termică şi cazanul.

Instalaţii aferente construcţiei

Conductele de apă rece şi caldă se vor executa cu ţevi din polipropilenă, montate

îngropat, în nişe tehnice şi vor fi izolate pentru prevenirea condensului şi a îngheţului.

32

Scurgerea apelor uzate se va face prin conducte de polipropilenă PP pentru canalizare,

într-o fosă ecologică, cu filtre de separare.

Alimentarea cu energie electrică se va realiza prin racordarea firidei de branşament

proiectată la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, existentă în zonă.

Utilităţi

Alimentarea cu apă rece şi calda a bucătăriei şi grupurilor sanitare se va face de la

forajul propriu, prin intermediul căminului de apometru proiectat şi de la boilerul pentru apă

caldă montat în centrala termică.

Încălzirea se va realiza de către o centrală termică care va funcţiona pe bază de lemne.

Pentru aceasta este necesară extinderea reţelei existente.

Alimentarea cu energie electrica se va realiza prin racordarea firidei de branşament

proiectată la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, existentă în zonă.

Avize şi acorduri

Se vor obţine toate avizele şi acordurile necesare realizării construcţiei.

Valoarea totală a investiţiei în construcţie, cu detalierea pe structura devizului general

este de 200.000 EUR, din care:

- proiect de arhitectură, rezistenţă, instalaţii, studiu geo, avize, 3.000 EUR;

- organizarea de şantier, 3.208 EUR;

- terasarea terenului, 4.909 EUR (terenul este în pantă şi este obligatorie terasarea);

- construcţia, 97.832 EUR;

- izolaţiile construcţiei, 25.571 EUR;

- instalaţii electrice (în interiorul proprietăţii), 6.769 EUR;

- instalaţii sanitare, 2.955 EUR;

- instalaţii de încălzire, ventilaţie, PSI, 4.900 EUR;

- instalaţii de gaze, 6.500 EUR.

- racordare la reţeaua de apa, 5.600 EUR;

- racordare la reţeaua de gaze, 7.000 EUR;

- racordare la reţeaua de electricitate, 3.500 EUR;

- construire fosă septică şi dotarea cu filtre, 6.500 EUR;

- boiler şi centrală termică, 2000 EUR;

- dotare cu mobilier, electrocasnice, lenjerie, veselă, dotari agrement 19.256 EUR;

- echipament IT, 500 EUR;

Valoarea investiţiilor în dotări este de: 19.256 EUR din care:

33

• 2 mese inox, 600 EUR;

• 2 maşini de gătit cu 4 ochiuri şi cuptor, 1.000 EUR;

• 2 fripteuze 600EUR;

• 2 frigidere la bucătărie 700EUR;

• 6 seturi mobilier cameră, 5.800 EUR;

• 1 set mobilier restaurant şi recepţie, 1.900 EUR;

• 1set mobilier bucătărie, 1.500 EUR;

• 7 televizoare 2.000 EUR;

• 12 seturi lenjerie camerp 400 EUR.

Achiziţionare dotări pentru activitatea de agrement:

- amenajare loc joacă pentru copii 1.256 EUR;

- 10 biciclete 1.500 EUR;

- 1 ATV 2.000 EUR.

6.3.Caracteristici tehnice şi funcţionale ale utilajelor/echipamentelor tehnologice/echipamentelor de transport ce urmează a fi achiziţionate prin proiect şi prezentarea tehnică a construcţiilor în care urmează a fi amplasate, utilajele (inclusiv utilităţi). Se vor preciza de asemenea denumirea, numărul şi valoarea utilajelor/ echipamentelor tehnologice/echipamentelor de transport care vor fi achiziţionate (utilizaţi formatul tabelar prezentat mai jos). Nr.crt Denumire/Tip

utilaj/echipament

Numar bucati Valoare fara

TVA

-RON-

TVA

-RON-

Total cu TVA

-RON-

III.7. Durata de realizare (luni) şi etape principaleGrafic de eşalonare a investiţiei

exprimat valoric pe luni şi activităţi.- Data estimată de început: 01.02.2011;- Data estimată de

terminare a activităţilor: 01.08.2012;- Data estimată de începere a desfăşurării activităţii de

cazare în pensiune: 1.09.2012.Tabelul nr. III. 6Etapele de implementare ale proiectului de

investiţie

Nr.

crt.

Activitatea

prevăzutăDurata Luna în care se va realiza activitatea

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

1. Turnare

fundaţie

2 lunix x

2. Construcţie 1,5 luni x x

34

demisol

3. Construcţie

parter

1,5 lunix x

4. Construcţie

etaj

1.5 lunix x

5. Construcţie

mansardă

1,5 lunix x

6. Rigidizare

structură şi

acoperiş

1 lună

x

7. Montare

tâmplărie

0,5 lunix

8. Montare

termosistem

exterior

1 lună

x x

9. Montare

instalaţie

electrică

0,5 luni

x

10. Montare

rigips şi vată

minerală

0,5 luni

x

11. Finisaj

exterior

1 lunăx x

12. Recepţia

construcţiei

0,5 lunix

13. Montare

instalaţii

sanitare,

încălzire,

ventilaţie,

gaze

1 lună

x

14. Racordare la

reţelele de

apă, gaze şi

electricitate

2,5 luni

x x x

15. Construire 0,5 luni x

35

fosă septică

16. Dotare cu

boiler şi

centrală

termică

1 lună

x

17. Dotare cu

mobilier,

electrocasnice,

lenjerie,

veselă,

echipament IT

1 lună

x

III.8. Costul estimativ al investiţiei Tabelul nr. III.7

Denumirea capitolelor

si subcapitolelor de

cheltuieli

Valoare fara TVA TVA Valoare inclusiv TVA

Mii lei

Mii

EURO Mii lei Mii lei Mii EURO

CAPITOLUL 1:

Cheltuieli pentru

obtinerea si amenajarea

terenului

Obtinerea terenului

Amenajarea terenului

Amenajari pentru

protectia mediului si

aducerea la starea initiala

TOTAL CAPITOL 1 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000

CAPITOLUL 2:

Cheltuieli pentru

asigurarea utilitatilor

necesate obiecivului 93,112 22,600 17,691 110,803 26,894

TOTAL CAPITOL 2 93,112 22,600 17,691 110,803 26,894

CAPITOLUL 3:

Cheltuieli pentru

proiectare si asistenta

tehnica

Studii de teren

Taxe pentru obtinere 0,824 0,200 0,157 0,981 0,238

36

avize, acordurii, si

autorizatii

Proiectre si inginerie 11,536 2,800 2,192 13,728 3,332

Organizarea procedurilor

de achizitie

Consultanta

Asistenta tehnica 6,180 1,500 1,174 7,354 1,785

TOTAL CAPITOL 3 18,540 4,500 3,523 22,063 5,355

CAPITOLUL 4:

Cheltuieli privind

investitia de baza

Constructii si instalatii 588,929 142,944 111,897 700,826 170,103

Montaj utilaje

tehnologice

Utilaje,echipamente

tehnologice si functionale

cu montaj 35,020 8,500 6,654 41,674 10,115

Utilaje fara montaj si

echipamente de transport

Dotari 81,395 19,756 15,465 96,860 23,510

Active necorporale

TOTAL CAPITOL 4 705,344 171,200 134,015 839,359 203,728

CAPITOLUL 5: Alte

cheltuieli

Organizare de santier

5.1.1. Lucrari de

constructii 13,184 3,200 0,608 13,792 3,808

5.1.2 Cheltuieli conexe

organizarii de santierului

Comisioane, cote, taxe,

costul creditului 7,827 1,900 7,827 1,900

Cheltuieli diverse si

neprevazute

TOTAL CAPITOL 5 21,011 5,100 0,608 21,619 5,708

CAPITOLUL 6: Cheltieli

pentru probe tehnologice

37

si teste si predare la

beneficiar

Pregatirea personalului de

exploatare

Probe tehnologice si teste

TOTAL CAPITOL 6 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000

TOTAL GENERAL 838,007 203,400 155,837 993,845 241,685

Din care C+M 602,113 146,144 112,505 714,618 173,911

III.9. Finanţarea investiţieiDin valoarea totală a investiţiei de 993.845 RON, ajutorul public

nerambursabil este de 288.400 RON. Pentru a se verifica încadrarea cheltuielilor

eligibile din buget în limitele prevăzute în fişa măsurii se va utiliza cursul de schimb

Euro/RON publicat pe pagina web a Băncii Central Europene www.ecb.int/index.html de la

data întocmirii Studiului de Fezabilitate.Tabelul nr III.7Finanţarea investiţiei

Curs Euro / leu 4,1200 .din data de………...….

Procent finantare publica = ………….%

  Cheltuieli eligibileCheltuieli

neeligibileTotal

- RON- Euro -RON- Euro - RON- Euro

Ajutor public

nerambursabil 288.400 70.000 288.400 70.000

Sursele de finantare pentru

completarea necesarului de

finantare din care:

- autofinantare 549.607 133.400 155.837 38.285 705.444 171.224

- imprumuturi

TOTAL PROIECT 838.007 203.400 155.837 38.285 993.845 241.685

Procentul de finanţare publică se va stabili în funcţie de condiţiile impuse de fişa

tehnică a măsurii aferente proiectului întocmit de solicitant.

Pentru proiectele cu finanţare publică mai mare de 50% din valoarea eligibilă, se va

motiva solicitarea procentului.

III.10. Date privind forţa de muncă

7.1 Total personal existent 1

din care personal de execuţie 1

7. 2 Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei, total 3 persoane

38

Locuri de muncă nou-create 2

7.3 Responsabil legal (nume, prenume, functie in cadrul organizatiei, studii si experienta

profesionala) , relevante pentru proiect

II. Părţile desenate

- Plan de amplasare în zonă (1:25.000-1:5.000)

- Plan general (1:5.000-1:500)

- Plan de situatie cu amplasarea retelor de utilitati, surse de apa si receptori ape uzate

(1:1.000-1:500)

- Planuri de arhitectură - planurile nivelurilor, secţiuni pentru principalele obiecte de

construcţii

- Planul de amplasare a utilajelor pe fluxul tehnologic

Proiecţii financiare

1.1. Prognoza veniturilor (anexa nr 1)

1.2. Prognoza cheltuielilor (anexa 2)

1.3. Proiecţia contului de profit şi pierdere (anexa 3)

1.4. Bilanţ sintetic previzionat (anexa 4)

1.5. Flux de numerar (anexa 5)

1.6. Indicatori financiari (anexa 6)

39

CONCLUZII ŞI PROPUNERII

Zona Vârtop – Arieşeni posedă un potenţial turistic deosebit, dar modest exploatat.

Atracţiile reliefului sunt completate benefic de celelalte atracţii de ordin natural: clima

favorabilă sporturilor de iarnă (cantitatea mare de zăpadă, timp îndelungat), izvoare, izbucuri,

lacuri şi cascade numeroase; păduri cu animale de importanţă cinegetică; râuri nepoluate, cu

fond piscicol bogat în specii etc.

Umanizarea intensă explică bogăţia resurselor turistice de natură antropică.

Obiectivele antropice sunt numeroase şi diverse: cetăţi, biserici de lemn, mănăstiri,

muzee, monumente istorice. Ţara Moţilor este renumită pentru „civilizaţia lemnului”.

De asemenea, se remarcă zonele etnografice ce se întâlnesc în acest spaţiu montan,

fiecare cu particularităţile ei folclorice, de tradiţii şi obiceiuri.

Zona studiată se pretează în special turismului recreativ (drumeţii montane, sporturi de

iarnă, speoturism, vânătoare, pescuit sportiv etc.), curativ şi cultural.

Tradiţia vie, originalitatea, forţa şi bogăţia formelor specifice modului de viaţă

ţărănesc, simplitatea şi profunzimea filozofiei de viaţă, naturaleţea şi căldura sufletească a

locuitorilor, gradul remarcabil de conservare al majorităţii componentelor, începând cu cele

de habitat şi până la cele culturale şi spirituale, extrema diversitate a formelor de convieţuire

dintre om şi natură sunt argumente solide, favorabile dezvoltării şi promovării turismului şi

agroturismului în zona Vârtop – Arieşeni.

Turismul şi agroturismul în zona studiată prezintă unele neajunsuri care pot constitui

piedici în evoluţia pozitivă a acestui sector, dintre care amintim:

- insuficienta promovare a obiectivelor turistice

- raportul calitate - preţ necorespunzător

- căi de transport deficitare (transport feroviar inexistent)

40

- servicii hoteliere de slabă calitate

- lipsa unor ghizi specializaţi în zonele montane

- calitatea scăzută a serviciilor turistice datorată şi neînţelegerii în totalitate a cerinţelor

şi aşteptărilor clienţilor

- degradarea mediului înconjurător

- defrişarea necorespunzătoare a pădurilor

- posibilitatea limitată a folosirii mijloacelor moderne de plată: cărţi de credit, cecuri de

călătorie ş.a.

- poluarea radioactivă datorită existenţei exploataţiei de uraniu din apropiere.

Evaluarea şi înregistrarea răspunsurilor obţinute de la turişti în urma completării

chestionarelor evidenţiază faptul că: turiştii sunt mulţumiţi de ospitalitatea şi condiţiile de

cazare pe care le oferă zona, dar stimularea revenirii lor este condiţionată de dezvoltarea

infrastructurii, implementarea tehnologiei de ultimă oră în vederea îmbunătăţirii căilor de

comunicare, amenajarea pârtiei şi diversificarea metodelor de divertisment. Trebuie

identificate modalităţi de promovare a zonei pentru a fi exploatat la maxim potenţialul

agroturistic.

De menţionat este faptul că transportul feroviar este inexistent în zona studiată, fapt care

limitează posibilităţile celor care nu dispun de autoturisme, de a ajunge în zonă.

Dezvoltarea zonei prin turism şi agroturism este direct proporţională cu veniturile

înregistrate de către localnici şi proprietarii de unităţi de cazare. De asemenea starea

economico-socială este îmbunătăţită prin creşterea ofertei de locuri de muncă diminuând rata

şomajului.

Nemulţumirea localnicilor este legată de atitudinea multor turişti care poluează (prin

neglijenţă şi indiferenţă) zona.

Evoluţia numărului de unităţi de cazare (hotel, pensiune, vilă, complex turistic) este

evidentă pe parcursul ultimilor trei ani.

Dacă în 2006, cele mai multe pensiuni turistice şi agroturistice aveau o capacitate de

cazare în medie de 7,8 locuri/pensiune, dovedind faptul că activitatea turistică nu se afla într-

un stadiu avansat de dezvoltare şi aducea venituri complementare locuitorilor (principala

sursă de venituri bazându-se pe activităţile agricole), în 2007 capacitatea de cazare a

pensiunilor se ridică la o medie de 12,2 locuri/pensiune, urmând ca la finele anului 2008,

capacitatea acestora să fie de 15 locuri/pensiune.

41

În zona studiată, Vârtop-Arieşeni, capacitatea de cazare în 2006 a fost în medie de 8,5

locuri/pensiune, extinzându-se în 2007 la 15,6 locuri/pensiune şi ajungând în 2008 la 20,5

locuri/pensiune.

Din punct de vedere juridic, cei care practică turismul şi agroturismul în zona Vârtop -

Arieşeni sunt autorizaţi ca: asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, persoane juridice.

Analizând situaţia existentă pentru zona Arieşeni putem face următoarele recomandări:

- dezvoltarea şi promovarea serviciilor turistice şi agroturistice româneşti trebuie să se

facă unitar, sub coordonarea şi cu directa implicare a organelor centrale de conducere, luându-

se în calcul părerile asociaţiilor prestatorilor şi a altor organizaţii de profil de la nivel local,

regional, naţional şi internaţional.

- elaborarea legilor, normelor şi instrucţiunilor specifice activităţii turistice şi

agroturistice trebuie să se coreleze cu cele din Uniunea Europeană.

- pentru atragerea fondurilor europene se recomandă creşterea numărului de proiecte

în domeniul turistic şi agroturistic, pentru obţinerea finanţărilor nerambursabile oferite de

instituţiile europene.

- implicarea statului în încurajarea investitorilor în turism şi agroturism prin acordarea

de subvenţii sau facilităţi fiscale, pentru dezvoltarea acestui sector şi crearea de noi locuri de

muncă.

- orientarea sistemului educaţional naţional pentru pregătirea şi recalificarea

lucrătorilor din turism (lipsa acută de pe piaţă a ghizilor turistici).

- dezvoltarea infrastructurii, cu referire la reţeaua de căi rutiere şi feroviare de

transport, dezvoltarea sistemului de telecomunicaţii etc.

- pentru protecţia mediului înconjurător se recomandă iniţierea unor măsuri imediate

pentru combaterea poluării şi lansarea unor campanii de curăţenie generală la nivel urban şi

rural.

- creşterea calităţii serviciilor turistice oferite de pensiunile turistice şi agroturistice

pentru ameliorarea raportului calitate – preţ.

- promovarea imaginii zonei prin participarea la târguri naţionale şi internaţionale

42

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu I., Cazacu V., 2004 – Funcţiile turismului Rural. Orientări europene şi

posibilităţi de dezvoltare în România, volumul Turismul rural românesc. Ed.

Tehnopress, Iaşi.

2. Alecu I., Constantin M., 2006 – Agroturism şi marketing agroturistic. Ed. Ceres,

Bucureşti.

3. Antonoaie, N., Foriş, T. - Management în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001

4. Balaure V., Cătoiu I., Vegheş C., 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, Bucureşti.

5. Berindei I., Pop P., 1972 – Judeţul Bihor. Ed. Academiei Române, Bucureşti.

6. Bleahu M., Bordea S., 1981 – Munţii Bihor Vlădeasa. Editura Sport – Turism,

Bucureşti.

7. Bran Florina, 1997 – Turismul Rural. Ed. Economică, Bucureşti.

8. Bran Florina, 1996 – Economia turismului şi protecţia mediului. Ed. Economică,

Bucureşti .

9. Bran Florina, 1998 – Economia turismului şi mediul înconjurător. Ed. Economică,

Bucureşti .

10. Bran P.(coord.), 2003 – Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a

zonei Munţilor Apuseni. Ed. ASE, Bucureşti.

43

11. Bangs, David, The Business Planning Guide, Upstart Publishing Company, New

12. Hampshire, 1994

13. Buciuman E., 1999 – Economia turismul rural şi a agroturismului. Alba-Iulia, SC

Grup de AP-AI.

14. Chiran A., Gîndu Elena, Bacter Ramona-Vasilica, Ruge Maria, 2008 – Marketing

turistic. Ed. Universităţii din Oradea

15. 12.Chiran A. şi colab., 2006 – Management, marketing şi gestiune economică.

Editura Performantica, Iaşi.

16. Cocean P., 2002 – Geografia generală a turismului. Meteor Press, Bucureşti.

17. Cocean P., 1997 – Geografia turismului românesc. Ed. Focul Viu, Cluj Napoca.

18. Cocean P., 2000 – Munţii Apuseni. Procese şi forme carstice. Ed. Academiei Române,

Bucureşti

19. Coita D., 2002 – Marketing turistic. Ed. Universităţii din Oradea.

20. Foriş, T., Dima, D., Manual de Formare Managerială în turism, Editura

Psihomedia,Sibiu, 2001

21. 19.Hermiaux, G., Conducerea proiectelor de organizare, Editura Tehnică, Bucureşti,

1995

22. Kano, N., Nobuhiku S., Fumio T., Shinichi T., Attractive Quality and Must-Be

Quality, The Journal of the Japanese Society for Quality Control, nr. 14 (2), 1984,

23. Moşoiu Alina 2009- Conatbilitate si analiza economico-financiară Ed. Universităţii

din Oradea.

24. Nicolescu, O., Ghidul managerului eficient, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993

25. Popa, M., Foriş T., Foriş, A., Management, proiecte economice, Universitatea

"Transilvania" Braşov, 1996

26. *** A National Framework For Best Practice Destination Management Planning,

Australia, 2007,

27. http://www.ret.gov.au/tourism/Documents/Tourism%20Industry%20Development/

Best_Practice_Destination_Management_Planning_Framework.pdf

44