tema 3 managementul riscului in … tipuri de... · cerc de expertiza marfurilor si management...

Cerc de Expertiza marfurilor si Management

Lector univ. Raul Sorin FÂNTÂNĂ, PhD, MBM

TEMA 3

MANAGEMENTUL RISCULUI IN

PROPRIETATEA INTELECTUALA

OBIECTIVE

Studierea acestei teme îşi propune ca obiective:

Definirea noțiunilor de management al riscului, management al

calității, management al proprietății intelectuale

Evidentierea formelor de manifestare a riscului în Proprietate

intelectuală

Conturarea noțiunii de management integrat

CUPRINS

1 Definire

2 Aspecte teoretice privind managementul riscului

3 Forme de manifestare a riscului în Proprietate intelectuală

4 Managementul integrat calitate-risc al proprietății intelectuale

5 Concepte cheie

6 Teste de verificare

7 Bibliografie



1 Definire

Până în urmă cu 15 – 20 ani acest titlu nu ar fi fost posibil. Nu neapărat

sistemul național cu orizont mic de atunci ar fi blocat orice abordare modernă,

integrată, a unor noțiuni aparent separate, dar chiar și la nivel internațional, ultimul

deceniu a adus mari modificări în acest domeniu al managementului proprietății

intelectuale tehnico-economice.

Și încă un motiv este acela că integrarea managementului calității cu

managementul proprietății intelectuale nu ar fi fost posibilă fără tratarea lor

sub lupa legii în cadrul unei profesii care, ea însăși, este una integrată:

consilier în proprietate intelectuală, cu latura ei de vârf – expert în proprietate

intelectuală. Confundată mult timp cu funcția – de importanță diluată - de

”responsabil cu invențiile și inovațiile” din perioada anterioară lui 1990,

profesia de consilier în proprietate intelectuală, numită și ”patent attorney”,

necesită un asemenea nivel de pregătire încât, în numeroase țări, ea permite

specialistului prezentarea la bară, ca avocat de brevete.

Fig. 1. Sistemul de management al calităţii

Chiar și bagajul legislativ trebuie să acopere nu numai cîteva zeci de

acte normative ce fac referire la invenții, modele de utilitate, mărci, design

industrial, drept de autor, topografii de circuit integrat, dar și noțiuni

aprofundate despre concurența neloială internă și internațională, despre

activitatea de vămuire, precum și elemente minimale legate de Codurile de

Îmbunătățirea continuă

Abordare de proces

Abordare de sistem

Leadership

Parteneriat cu furnizorii

Implicarea angajaților

Decizii bazate pe fapte

Orientarea spre client

SMQ



Procedură Civilă și Penală. Pentru tratarea riscului în afacerile de acest profil

este necesar, în plus, și un volum minimal de cunoștințe matematice

specifice.

Aplicat în legătură cu activitatea din interiorul societăților comerciale,

precum și sub aspectul relaționării cu mediul de afaceri, managementul

integrat calitate – risc al proprietății intelectuale tehnico-economice

reprezintă nu numai o noutate, dar, mai ales, o necesitate pentru un anumit tip

de lucrări și studii: studii de piață pentru promovarea mărcilor și invențiilor

de valoare, studii de restructurare economică, studii de fezabilitate, studii de

impact, expertize în încălcări de drepturi de proprietate intelectuală, evaluări

de active intangibile, evaluarea prejudiciului la încălcarea de drepturi în

proprietate intelectuală etc.

La modul general, calitatea reprezintă gradul în care un produs

corespunde nevoilor care au generat apariția lui. J.M.Juran definea un produs

corespunzător calitativ ca fiind "corespunzător pentru utilizare", iar calitatea

ca fiind "o țintă în mișcare".

Managementul calității - obiectiv al standardelor ISO 9000:2000 - se

bazează pe opt principii care stau la baza întregului sistem de management al

calității (SMQ) – fig.1. Așa cum am arătat, un principiu al managementului

este o regulă sau o convingere fundamentală, destinată pentru conducerea şi

coordonarea unei organizaţii orientată spre îmbunătățirea continuă a

performanței, spre satisfacerea cerințelor clienților și spre respectarea

cerințelor legale și de reglementare. Aplicate în întreaga organizație, cele opt

principii – abordare de sistem, abordare de proces, leadership, îmbunătățirea

continuă, orientarea spre client, decizii bazate pe fapte, implicarea

angajaților, perteneriat cu furnizorii - vor genera performanțe superioare

performanțelor rezultate dintr-o serie de activități individuale doar

optimizate, și care vor conduce organizația spre o integrare totală, spre

managementul de excelență.

2 Aspecte teoretice privind managementul

riscului

2.1 Conceptul general şi definirea managementului riscului

În conformitate cu Ghidul ISO/IEC 73:2002, riscul poate fi definit ca

fiind combinarea dintre probabilitatea unui eveniment şi consecințele

sale.



În toate tipurile de activităţi există evenimente şi consecinţe potentiale

care pot să genereze oportunităţi pentru câştig sau ameninţări care să conducă

la pierderi. Managementul riscului are ca obiective ambele aspecte, pozitive

şi negative, ale riscului. Cu toate acestea, cele mai multe abordări au în

vedere numai consecintele negative ale riscului şi metodele de prevenire şi

reducere ale efectelor sale.

Managementul riscului este o componentă principală a

managementului strategic al oricărei organizaţia, asigurând o conducere

eficace a posibilităţilor potenţiale şi a efectelor adverse generate de diferitele

categorii de riscuri.

Prin procesul de management al riscului organizația aplică în

mod sistematic politici, proceduri şi practici pentru identificarea,

analiza şi tratarea riscurilor.

Printr-un management performant al riscului se urmăreşte înţelegerea

factorilor care pot afecta funcţionarea organizaţiei. Acest obiectiv se concretizează

prin creşterea probabilităţii de succes în toate activităţile desfăşurate, cât şi

reducerea incertitudinii şi a probabilităţii de insucces în real.

Managementul riscului trebuie să fie un proces continuu şi evolutiv la

nivelul întregii organizaţii, prin care sunt implementate sistematic şi metodic

toate acţiunile menite să elimine sau să reducă riscurile asociate cu

activitatile trecute, prezente, dar mai ales viitoare ale organizaţiei.

Riscurile cu care se confrunta organizaţia sunt determinate atât de

factori de natură internă, cât şi de factori de natură externă. În fig. 2 sunt

reprezentați schematic principalii factori de risc, pentru diferite categorii de

risc la care este adăugată și o parte din domeniile în care pot apărea riscurile

specifice proprietății intelectuale.

Principalele categorii de riscuri sunt: riscurile financiare, riscurile

strategice, riscurile operaţionale şi riscurile de hazard.

După cum se poate observa există o serie de riscuri care pot fi atât de

natură internă cât şi de natură externă. Acesta se regăseşte mai ales în

categoria riscurilor operaţionale şi a riscurilor de hazard.

În categoria riscurilor financiare, factorii de risc de natură externă

care pot influenţa organizaţia pot fi:

Evoluția ratelor dobânzilor;

Evoluția ratelor de schimb;

Creditele organizaţiei.

Factorii de riscuri financiare de natură internă sunt reprezentaţi de

disponibilul de lichidităţi şi de cash-flow. În categoria riscurilor strategice,

factorii de risc de natură externă care se manifestă la nivelul organizaţiei pot fi:

competiţia la care trebuie să facă faţă organizaţia;

piaţa organizaţiei;



cererea de produce sau servicii.

Factorii de riscuri strategice de natură internă sunt constituiti din

riscurile aferente activitătii de cercetare- dezvoltare.

În această categorie a riscurilor operaţionale, factorii de risc de natură

internă sunt reprezentati de sistemul de recrutare a forţei de muncă, precum

şi de sistemul de logistică al organizaţiei.

În categoria riscurilor operationale, factorii de risc de natură externă

care influenţează procesele organizaţiei sunt în principal:

reglementări legale şi procedurale ale activităţilor organizaţiei;

elementele cultură organizaţională;

managementul operațional la toate nivelele ierarhice ale organizaţiei,

începând cu managementul de vârf al organizaţiei.

În categoria riscurilor de hazard, factorii de risc de natură externă

care pot acţiona sunt reprezentaţi îndeosebi de:

contracte de livrare ale produselor sau serviciilor;

relaţiile cu furnizorii de produse sau servicii;

mediul socioeconomic în care funcţionează organizaţia.

Factorii de risc de hazard de natură internă sunt:

salariații organizaţiei;

proprietăţile şi modul în care acestea sunt valorificate

produse şi evoluţia lor pe piaţă;

serviciile organizaţiei.

În categoria riscurilor de proprietate intelectuală, factorii de risc de

natură internă/externă care pot acționa sunt reprezentați îndeosebi de:

nesupravegherea pieței

contracte de cesiune, de licență și, în general, contracte de

transfer de drepturi, dar și contracte cu angajații întocmite sau

negociate greșit;

acte de concurență neloială fie dinspre firmă spre piața

concurentă, fie dinspre piața concurentă spre firmă;

subevaluarea sau supraevaluarea activelor intangibile

negociabile, ce pot duce fie la pierderi mari la procentele de

participare în contractele de joint-venture, fie la nesemnarea acestora;



Fig.2 - Factorii externi și factorii interni ai riscului

încălcarea (piratarea) drepturilor de autor fie de către firmă

față de piața concurentă, fie de către repreznetanți sau persoane de pe

piața concurentă față de firmă;

contrafacerea mărcii/mărcilor de firmă sau de produse/servicii

contrafacerea invențiilor brevetate;

contrafacerea design-ului industrial etc.

Riscuri financiare - ratele dobânzilor - ratele de schimb

- credite

Riscuri strategice - competiția - piața

- cererea

Riscuri operaționale - reglementări - cultură

- management

Riscuri de hazard - Contracte - Furnizori

- Mediu

FACTORI EXTERNI

FACTORI EXTERNI

FACTORI INTERNI

Riscuri de proprietate intelectuală

- Salariați - Proprietăți - Produse

- Servicii

- nesupraveghierea pieței - contracte - concurență neloială - sub/supraevaluare - drepturi de autor - marcă - invenții

- design industrial etc.

- Cercetare - dezvoltare

- Lichidități - Cash-flow

- Control financiar - Sistem informatic

- Recrutare - Logistică



La nivelul întreprinderii, managementul riscului este un proces efectuat

de conducerea şi de personalul organizației, aplicat prin stabilirea unei strategii

pentru întreaga organizație, cu scopul de a identifica evenimentele potențiale

ce pot afecta activitatea organizației, astfel încât să se asigure îndeplinirea

obiectivelor organizației.

Definiţia de mai sus reflectă o serie de concepte fundamentale. Astfel,

managementul riscului la nivelul întreprinderii:

este un proces, integrat în mecanismele de management ale

organizației;

este efectuat cu implicarea întregului personal al organizației;

este aplicat prin stabilirea unei strategii adecvate;

este aplicat la toate nivelele ierarhice ale organizaţiei;

este conceput să identifice toate evenimentele potențiale ce pot

afecta organizaţia şi să asigure managementul riscurilor;

este menit să asigure îndeplinirea obiectivelor organizației.

Factorii de influenţă ai riscului - sunt rezultatul unei multitudini de

evenimente care ar putea să influențeze şi să afecteze implementarea

strategiei sau realizarea obiectivelor.

Factorii externi de influență sunt următorii:

Factori economici şi de afaceri: accentuarea competiţiei.

mişcările de pe piaţă, condiții macroeconomice sau

microeconomice;

Factori naturali: dezastre naturale ca inundaţii, incendii,

cutremure, secetă ş.a.;

Factori politici: schimbarea de guvern după alegeri, noi

reglementări legislative;

Factori sociali: schimbări demografice, creşterea / reducerea

nivelului de trai;

Factori tehnologici: evoluţia spre tehnologiile informatice,

reducerea costurilor de infrastructură, disponibilitatea informaţiilor şi

cunoştinţelor.

Factorii interni care pot influenţa organizaţia sunt următorii:

Infrastructura: echipamente care nu pot realiza cerintele de

producţie, costuri de reparatii neaşteptate;

Personalul: creşterea numărului accidentelor de muncă,

creşterea erorilor umane, comportare frauduloasă;

Procesele: deficiențe calitative, depăşiri ale timpilor, întârzieri în

service;

Tehnologia: menţinerea ritmului de actualizare a produselor şi

tehnologiilor, probleme cu integritatea datelor etc.



Evenimentele nu apar în mod izolat, ele fiind într-o strânsă

dependenţă. Un eveniment poate declanşa unul sau mai multe alte

evenimente, iar anumite evenimente pot să apară concomitent.

În ingineria industrială putem exprima fiecare risc prin formulele:

R = P x C (1)

sau

R = F x C (2)

unde:

P este probabilitatea ca un eveniment cu consecinţe negative să se

întâmple.

C este consecința producerii acelui eveniment.

F este frecvenţa cu care acel eveniment poate să se petreacă.

Ambele relaţii sunt echivalente şi vor fi exprimate prin unităţi valorice

divizate de unităţi de timp: USD/an, USD/lună etc.

2.2 Conceptul general şi definirea managementului proprietății

intelectuale

În ceea ce priveşte managementul proprietăţii intelectuale, acest

domeniu s-a dovedit a fi deosebit de complex. Are legătură directă cu

calitatea produselor şi a serviciilor, prin intermediul fişelor de produs, al

standardelor şi, mai ales, al documentaţiei tehnice de proiectare, cu implicaţii

determinante în competitivitatea întreprinderilor. Însă, prevederile legale

referitoare la dreptul de proprietate care este, în principiu, dreptul autorului,

al creatorului, pot duce - atunci când această proprietate este încălcată - la

privarea de libertate, fiind un act volitiv. Riscul obligă pe toţi angajaţii, la o

manieră de lucru aparte, în toate sectoarele de activitate, în toate etapele de

existenţă a produsului sau serviciului oferit. Păşirea, din diverse motive, în

zona de risc, are – şi aici - drept consecinţă intrarea în faza de analiză a

problemei, pentru aflarea cauzei şi, apoi, în faza de „terapie” – de eliminare

a cauzelor, în care se stabileşte traseul de rezolvare a problemelor. Încălcarea

drepturilor de proprietate intelectuală este o infracţiune ce conduce la pagube

materiale imense. Lucrări de management al cercetării, sau al proiectării,

tratează aproape numai din perspectiva – îngustă – a respectării unei ordini în

procesul industrial, dar, în mod evident, lucrările respective tratează

problema doar din interiorul sistemului şi doar punctual.

Consumatorii, beneficiarii sunt fie afectaţi, fie chiar implicaţi.

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală este sursa unor mari venituri

ilegale, sau a unor mari economii – prin folosirea parazită, acestea fiind

motivele practicării pe scară mare a acestor infracţiuni. Dar ea este şi posibila



sursă de falimente de firme, de privări individuale de libertate şi de imense

valori recuperate.

Din punct de vedere matematic, probabilitatea ca riscul de încălcare a

proprietăţii intelectuale să devină realitate este de 50%. Ea reprezintă, de fapt,

decizia părţii vătămate de a porni sau nu un proces de recuperare de drepturi:

Prisc(riscul de încălcare a Propr. Intel. să devină realitate) = 0,5 (3)

Dintr-un alt punct de vedere, mai realist, factorii ce pot influenţa

demersurile împotriva încălcărilor de drepturi pot fi împărţiţi astfel:

a) factori interni firmei:

1. Existenţa unui management performant al calităţii

2. Existenţa unui management performant al proprietăţii intelectuale

- cunoaşterea legislaţiei DE PROTECŢIE

- cunoaşterea formelor active PREVENTIVE

- cunoaşterea legislaţiei de ACŢIUNE ÎMPOTRIVA activităţii în

contrafacere, piraterie şi concurenţă neloială

3. Înţelegerea noţiunii de risc în marketing

4. Formarea unei atitudini corecte a angajaţilor faţă de drepturile colegilor,

unii faţă de alţii, dar şi faţă de drepturile firmei angajatoare

5. Formarea unei atitudini corecte a firmei angajatoare faţă de

drepturile angajaţilor

b) factori externi firmei:

1. Slabul sau ineficientul control vamal, cu referire la drepturile de

proprietate intelectuală în activitatea de vămuire, atât la importul, cât şi la

exportul mărfurilor1

2. Legislaţie contradictorie referitoare la drepturile de proprietate

intelectuală2

3. Încălcarea voită a drepturilor de proprietate intelectuală de către

persoane fizice şi juridice externe firmei, în ţară sau/şi în străinătate, pe piaţa

relevantă

4. Incorecta rezolvare de către instanţe (organe de cercetare penală,

procuratură, instanţe de judecată) a proceselor în încălcarea drepturilor de

proprietate intelectuală

Dacă notăm cu:

- Pmpc – probabilitatea existenţei unui management performant al calităţii

1 Legea nr. 344 din 29.11.2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1093 din 05.12.2005. 2 Hotărâre nr. 1219 din 29 noiembrie 2000 privind unele masuri de protecţie a intereselor consumatorilor la

achiziţionarea de piese de schimb auto, altele decât cele care pot afecta siguranţa circulaţiei si/sau protecţia mediului, M. OF. nr. 644 din 11 decembrie 2000



- Pmppi - probabilitatea existenţei unui management performant al

proprietăţii intelectuale

- Pnrm - probabilitatea ca noţiunea de risc în marketing să fie înţeleasă

- Paca – probabilitatea existenţei unei atitudini CORECTE a angajaţilor faţă

de drepturile altor persoane

- Pacf - probabilitatea existenţei unei atitudini CORECTE a firmei

angajatoare faţă de drepturile angajaţilor

- Pcve – probabilitatea existenţei unui control vamal eficient în proprietate

intelectuală

- Plegef – probabilitatea existenţei unei legislaţii eficiente în PI

- Pacp - probabilitatea existenţei unei atitudini corecte a persoanelor faţă de PI

- Prcinst – probabilitatea rezolvării corecte de către instanţe (organe de

cercetare penală, procuratură, instanţe de judecată) a proceselor în

încălcarea drepturilor de PI,

atunci Probabilitatea ca autorul sau titularul de drepturi să îşi recupereze corect

drepturile este:

Prez = Pmpc x Pmppi x Pnrm x Paca x Pacf x Pcve x Plegef x Pacp x Prcinst (4)

Evaluarea incorectă a drepturilor reprezintă, în fapt, Probabilitatea de risc.

Prisc = 1 – Prez (5)

Considerând Mangementul Calității ca un demers realizat și

funcțional în cadrul unei întreprinderi, având PRODUSUL sau SERVICIUL

ca finalitate, din momentul ființării sale oricare din acestea două POT FI

motiv de :

furt intelectual

concurență neloială (monopol, denigrare, boicot comercial sau

politic etc.)

utilizare fără drept

contrafacere

piraterie

falsificare

plagiat

faliment

spionaj economic sau/și industrial etc.

toate acestea având ca ”hrană”, ca subiect, produsul sau serviciul pregătit

pentru piață.



Mai întâi, până ca produsul/ serviciul să iasă pe piață, el a fost gândit,

conceput, proiectat, executat pe baza unor planuri / desene, proiecte protejate

- împotriva furtului intelectual intern și extern - prin dreptul de autor, ca efect

al legilor speciale, sau prin documente / certificate / brevete.

Apoi, ofertarea pe piață, este un proces supus și el contraofensivelor

concurenților, acțiuni care, de obicei, nu respectă nici o normă de etică, fiind surse

de jurisprudență 3,2

.

După ce produsul intră pe piață, devine sursă de copiere, de denigrare etc.

Toate aceste acțiuni, și nu numai ele, reprezintă surse de risc. Interesul

PREÎNTÂMPINĂRII lor, necesitatea unor ACȚIUNI PROFILACTICE sunt

obligații ale sistemului INTERN de conducere. Adică sunt sarcini ale unui tip

de management modern, numit MANAGEMENTUL PROPRIETĂȚII

INTELECTUALE. El necesită, pe lângă o pregătire suplimentară a

managerilor, și o înțelegere a mecanismului de gândire a oamenilor, și a

funcționării legilor, deoarece sursa acestor fapte este, în mod exclusiv, omul,

în goana sa de a păstra cu orice risc piața câștigată, pentru a obține mai mult

folosind mijloace economice necinstite, sau pentru a se folosi de piața deja

câștigată de un concurent puternic ce are anterioritate pe un subiect

comercial.

Câtă vreme fiecare din acestea fac parte din valoarea proprietății

intelectuale evaluată, înseamnă că ele aparțin, sunt incluse într-un sistem mai

mare, acela al proprietății intelectuale. Este o legitate faptul că cel ce judecă

este deasupra celui judecat, iar cel ce evaluează – deasupra celui evaluat, ceea

ce, în mod direct, înseamnă că managementul proprietății intelectuale include

- și nu aparține de – managementul calității.

Relaţia de incluziune este următoarea:

Managementul propr. intelectuale Managementul calităţii (6)

sau

Manag. Propriet. Intel. = f(Manag. Calităţii, Legile Propr. Intel., etică).

(7)

Aceasta deoarece, în mod evident, în evoluţia unui produs, plusul de

valoare real este dat de creşterea calităţii, ce implică cheltuirea unei valori, a

unui efort material sau imaterial – posibil de cuantificat în sume de bani. La

plusul de valoare real se poate adăuga plusul de valoare dat de specularea

pieţei (cerere mare, vechime, prestigiu etc.).

3 Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie, M. Of. nr. 212 din 21 octombrie 1991 2 Lege nr. 298 din 7 iunie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, M. OF., Partea I nr. 313 din 12 iunie 2001



Din acest punct de vedere, putem defini Managementul Proprietăţii

Intelectuale ca o activitate de promovare și protejare prin soluţii tehnice şi/sau

economice, şi de evaluare permanentă a rezultatelor Managementului Calităţii

oricărui domeniu, ce ţin direct sau indirect de produs sau serviciu, folosind

pârghii legale, într-un mediu de risc permanent, având ca factor perturbator activ

omul.

Sau, ca o altă definiție, Managementul Proprietăţii Intelectuale este

o activitate de promovare și protejare prin soluţii tehnice şi/sau economice,

şi de evaluare permanentă a rezultatelor gândirii umane aplicate în oricare

domeniu, inclusiv în Managementul Calității, folosind pârghii legale, într-un

mediu de risc permanent, având ca factor perturbator activ omul.

Soluţiile tehnice şi economice legale, ce ţin direct de produs sunt:

forme specifice dreptului de autor (efectul direct al legii, publicitate, contract

de muncă, contract de editare, contract de mentenanţă/service, licenţă,

cesiune etc.), brevetul de invenţie, certificatul de model de utilitate – o

invenție mai mică, certificatul de desen – model industrial, certificatul de

topografie de circuit integrat, prevederi specifice ale legislaţiei concurenţei

neloiale etc.

Soluţiile tehnice şi economice legale, ce ţin indirect de produs sunt:

numele comercial, certificatul de marcă, contracte, prevederi specifice ale

legislaţiei concurenţei neloiale, legea concurenţei, actele normative referitoare la

protecţia consumatorului, legislaţia vamală etc.

Fluxul informaţional privind legătura dintre cererea pieţei, dreptul de

a produce/vinde şi calitatea/sortimentul produselor cuprinde un traseu al

mărfii, de la nevoia pieței, până la situații legate de producție și chiar legate

de actul vămuirii/intrării produsului importat în țară. Este evidentă

necesitatea protecției drepturilor de proprietate intelectuală fie că este vorba

de un produs indigen care se opune altuia extern, fie că este vorba de unul

extern asupra căruia există asemenea drepturi.

Conducerea eficientă a unei întreprinderi moderne se bazează pe o

redefinire a unor concepte şi procese a căror reprezentare şi importanţă sunt

diferite net faţă de cele identificate în mod tradiţional în societatea

economico - industrială.

Conţinutul, sfera şi rolul unor concepte economice s-au modificat în

mod esenţial, ca urmare a integrării informaţiei în însăşi esenţa proceselor

economice actuale.

Pentru reliefarea tendinţei de dematerializare a investiţiilor şi

capitalului, au fost efectuate numeroase studii cu caracter teoretic şi

metodologic. Acestea pot fi grupate în trei categorii, în funcţie de obiectivul

urmărit:



explicarea modificărilor importante intervenite în esenţa şi

rolul capitalului necorporal;

delimitarea sferei noţiunilor utilizate în teoria şi practica

economică (cu implicaţii în sistemul statistic şi al înregistrărilor contabile);

elaborarea unor principii, metode şi procedee de evaluare

(cuantificare) a investiţiilor nemateriale şi a capitalului necorporal.

Dematerializarea capitalului reprezintă procesul actual de modificare

a structurii capitalului în sensul creşterii semnificative a ponderii capitalului

necorporal. De importanţă decisivă în înţelegerea dematerializării capitalului

este nu atât modificarea de structură, ci faptul că activele corporale sunt

subordonate capitalului necorporal în procesul economic modern; este, deci,

relevarea unei modificări de rol economic, primatul trecând de partea

capitalului nematerial.

Chiar și numai din acest punct de vedere, este evident faptul că acest

capital nematerial - organizat de Managementul Proprietății Intelectuale

subordonează capitalul material – organizat de Managementul Calității și

influențează unele forme de management (de ex. al învățământului, financiar,

al resurselor umane), sau este influențat de acestea (de ex. de mediu).

3 Forme de manifestare a riscului în Proprietate

intelectuală

Din studierea surselor de risc în cadrul strategiei societăților comerciale cu

profil industrial, în proprietatea intelectuală se pot departaja următoarele tipuri

importante de risc:

a) Riscuri de concepție/creație

Risc de existenţă a unei legislaţii ineficiente în PI

Riscul de neprotejare voită a invenţiilor în proiectare/

cercetare/ dezvoltare

Riscul de neprotejare voită a modelelor de utilitate în

proiectare/ cercetare/ dezvoltare

Riscul de lipsă de protecție a desenelor – modelelor industriale

în proiectare/ cercetare/ dezvoltare

Riscul de neprotejare a topografiilor de circuite integrate în

proiectare/ cercetare/ dezvoltare

Risc de furt intelectual (drept de autor)

Risc de ”împrumut” intelectual (ratașare parazitară)

Risc de abuz necontractual (neplata legală a creației originale

aplicate)



Risc de abuz contractual în PI (clauze contractuale abuzive)

Risc de nepromovare a produsului intelectual bun (proiecte,

desene tehnice, cunoştinţe expert)

Risc de promovare greșită a produsului intelectual inferior

(proiecte, desene tehnice)

Risc de neprotejare a software-ul computerului

Risc de contrafacere

Risc de piratare

Risc de fals intelectual

Risc de plagiat

b) Riscuri de producție specifice PI, asumate

Riscul inexistenţei unui management performant al calităţii

(incluzând ISO)

Riscul lipsei de reacție a conducerii la încălcarea de drepturi de PI

la produsele proprii

Risc de promovare ineficienta pe piață a PI (marcă) pentru

produse noi

Risc de cheltuieli nejustificate pentru promovarea de produse

vechi, depășite

Risc de producție de marfă ce încalcă drepturi de PI –

art.84/L.84-98 și altele

Risc de concurență neloială în producție – infracțiune

art.5/L.298-01

Riscul nepromovării în vamă pe lista DPI (Drepturi de

Proprietate Intelectuală)

Risc dezvăluire know-how, cunoştinţe despre producţie,

secrete de fabricaţie

Risc de nepromovare a abilității manageriale

Risc de nepromovare a abilității angajaţilor

Risc de proastă organizare a sistemului informaţional (noduri

informaționale)

Risc de proastă organizare a sistemului informaţional (lipsa de

protecție a informației confidențiale/secrete)

Risc de aprovizionare cu marfă ce încalcă drepturi de PI –

art.84/L.84-98

Riscuri de transport de marfă ce încalcă drepturi de PI –

art.84/L.84-98

Riscul de nesecretizare a proiectelor de dezvoltare

modernizare



Riscul tehnologic de lipsă de protecție a invenţiilor

Riscul tehnologic de lipsă de protecție a modelelor de utilitate

Riscul tehnologic de lipsă de protecție a desenelor – modelelor

industriale

Riscul tehnologic de lipsă de protecție a topografii de circuite

integrate

Riscul de nestandardizare a produselor

c) Riscuri de marketing

Riscul de protejare incorectă a numelui comercial

Riscul de protejare abuzivă a unui produs prin brevet de

invenție

Riscul de protejare abuzivă a unei mărci vs. nume comercial

Riscul de protejare abuzivă a unui nume comercial vs. marcă

Riscul de protejare abuzivă (confuzie + asociere) a unui

desen/model industrial vs. marcă

Riscul de protejare abuzivă (confuzie + asociere) a unei mărci vs.

desen/model industrial

Riscul de protejare abuzivă a unui model de utilitate

Riscul de protejare abuzivă a unei topografii de circuit integrat


domeniu vs. nume comercial


domeniu vs. marcă

Riscul lipsei de protecție a listei de și informațiilor despre

clienți

Riscul lipsei de informaţii de piaţă

Riscul lipsei unor strategii de marketing

Riscul lipsei de protecție a reţelei de distribuţie

Riscul lipsei de protecție a contractelor

Riscul întocmirii unor contracte neprotective în PI

Riscul pierderii reputaţiei și credibilității

Riscul lipsei de publicitate/promovare

Riscul lipsei de protecție a bazei de date

Risc de comercializare de marfă ce încalcă drepturi de PI –

art.84/L.84-98 și altele

Risc de concurență neloială în comerț – infracțiune

art.5/L.298-01



Riscul de lipsă de protecție a mărcii de fabrică, de comerţ și de

servicii

Riscul de lipsă de protecție a indicaţiilor de origine

Riscul de lipsă de protecție a soiurilor de plante şi animale

d) Riscuri de administrare

Riscul lipsei unei legislații coerente în PI

Riscul lipsei unei legislații PI armonizate

Riscul unui control vamal ineficient/incorect în PI la import

Riscul unui control vamal ineficient/incorect în PI la export

Risc de rezolvare incorectă de către instanţe (organe de cercetare

penală, procuratură, instanţe de judecată) a proceselor în încălcarea

drepturilor de PI

Riscul lipsei unui sistem judecătoresc competent în PI

Riscul lipsei de reacție a guvernului la încălcarea repetată de

către exportatori a drepturilor de PI la produsele

producătorilor indigeni

Riscul lipsei de reacție a guvernului la încălcarea repetată de către

producătorii indigeni a drepturilor de PI la produsele importate


către producătorii și comercianții indigeni/externi a drepturilor

de PI la produsele producătorilor indigeni la care statul este

proprietar integral/parțial

e) Riscuri sociale

Riscul lipsei unei legislații coerente în PI în favoarea

cetățeanului (tensiune socială datorată inechității)

Riscul lipsei unei legislații PI armonizate (tensiune socială

datorată inechității)

Risc de rezolvare incorectă de către instanţe (organe de

cercetare penală, procuratură, instanţe de judecată) a

proceselor în încălcarea drepturilor de PI (tensiune socială

datorată inechității)

Riscul lipsei unui sistem judecătoresc competent în PI (risc de

faliment și tensiune socială datorată inechității)


către exportatori a drepturilor de PI la produsele

producătorilor indigeni (risc de faliment)


către producătorii și comercianții indigeni/externi a drepturilor



de PI la produsele producătorilor indigeni la care statul este

proprietar integral/parțial (risc de faliment)

În urma aplicării Analizei multicriteriale avansate și a analizării

graficelor punctajelor, s-au evidențiat cele mai importante variante de risc, în

ordine:

a) Lipsa de reacție a guvernului la încălcarea repetată de către

producătorii indigeni a DPI la produsele importate

b) Lipsa de reacție a guvernului la încălcarea repetată de către

exportatori a DPI la produsele indigene

c) Protejare abuzivă (confuzie + asociere) a unui desen/model industrial

vs. marcă

d) Piratare în proiectare/cct

e) Contrafacere în proiectare/cct

f) Fals intelectual în proiectare/cct

g) Lipsă reacție a guv. la încălcarea repetată de către prod. și com.

indigeni/ externi a DPI la prod. indigene la care statul este propr.

integral/parțial (risc de falim.)

h) Protejare abuzivă a unei mărci vs. nume comercial

i) Protejare abuzivă (confuzie + asociere) a unui domeniu vs. nume

comercial

j) Protejare abuzivă a unui nume comercial vs. marcă

k) Protejare abuzivă (confuzie + asociere) a unui domeniu vs. marcă

l) Plagiat în proiectare/cct

m) Producție de marfă ce încalcă DPI – art.84/L.84-98 și altele

n) Proastă organiz. a sist. informaţional (lipsa prot. inform.

confid./secrete)

o) Concurență neloială în comerț – infracțiune art.5/L.298-01

p) Lipsa unui sistem judecătoresc competent în PI

q) Comercializare marfă ce încalcă DPI – art.84/L.84-98 și altele

r) Concurență neloială în producție – infracțiune art.5/L.298-01

s) Lipsa de reacție a Administrației de Stat la încălcarea repetată de

către producătorii și comercianții indigeni/externi a DPI la produsele

indigene la care statul este proprietar integral/parțial

t) Lipsă deotecție a mărcii de fabrică, de comerţ și de servicii

u) Lipsa de reacție a Administrației de Stat a încălcarea repetată de

către exportatori a DPI la produsele indigene (risc de faliment)

Conform studiului, cele mai grave consecințe au loc la lipsa de

reacție, la indiferența guvernului țării de studiu față de încălcarea repetată a

DPI, indiferent de faptul că este vorba de exportatori, sau importatori.

Consecințele pot fi dezastruoase pentru economia unei țări întregi.



Imediat urmează protejarea abuzivă a unui element de proprietate

intelectuală cu scopul de a produce confuzie, inclusiv de induce publicului o

asociere cu o marca, cu numele comercial, cu desenul sau modelul industrial

recunoscute pe piață. Entitatea care procedează astfel dorește în mod evident

să intre pe o piață deja formată, cu cheltuieli minime, pentru un câștig

nemeritat. Sunt scuzabile faptele cu caracter întâmplător. Dar nu pot fi

scuzabile, și trebuie pedepsite faptele la care intenția de confuzie și asociere

este vădită. Consecința foarte posibilă a unor asemenea fapte este

dezastruoasă pentru entitatea păgubită și poate fi cu atât mai importantă

cu cât numărul salariaților este mare, iar entitatea poate intra în faliment, ca

urmare a ocupării pieței în mod incorect.

4 Managementul integrat calitate-risc al

proprietății intelectuale

Așa cum am arătat, tratarea managementului calității, și în general a

managementului organizației – ca înteprindere – fără a lua în considerare aspectele

de mare risc ale încălcărilor de drepturi în proprietate intelectuală, poate conduce

întreprinderea la pierderi semnificative, uneori imposibil de recuperat.

Indiferent despre care forme de proprietate intelectuală vorbim –

despre know-how, drept de autor, marcă, invenții, contracte speciale etc.,

indiferent ce forme de transfer de drepturi a ales managerul, tratarea lor cu

superficialitate duce la pierderi.

Investițiea în proprietatea intelectuală a întreprinderii, în care intră și

activitatea de cerecetare-dezvoltare, ori pregătirea de specialitate a cadrelor –

dar nu numai, după o perioadă scurtă de cheltuieli, aduce – printr-o urmărire

atentă – profituri pe termen lung și stabilitate întreprinderii și angajaților.

Tratarea integrată a managementului firmei, incluzând managementul

calității, ținând cont de drepturile altora și impunând propriile drepturi de

proprietate intelectuală în mediul de risc ridicat al actualei piețe este, în mod

categoric, modul modern de subzistență, mai ales în activitatea economică

desfășurată dincolo de granițe, unde activitățile de concurență neloială sunt

extrem de virulente și păguboase.

Nu degeaba, majoritatea organizațiilor economice internaționale au în

programele lor programe pentru urmărirea țărilor care nu respectă principiile

concurenței oneste și pentru impunerea unor măsuri de embargo asupra

acestora.



5 Concepte cheie

Managementul riscului

Managementul calității

Managementul proprietății intelectuale

6 Teste de verificare

1. Cum definiți riscul?

2. Cum definiți managementul riscului?

3. Cum definiți managementul calității?

4. Definiți managementul proprietății intelectuale.

5. De ce managementul integrat calitate-risc al proprietății

intelectuale face parte din managementul performant?

6 Bibliografie

1. BÂRSAN-PIPU N., POPESCU I. - "Managementul riscului. Concepte.

Metode. Aplicaţii." - Editura Universităţii "Transilvania" din Braşov, 2003

2. CIUREA S., DRAGULANESCU N. - "Managementul calităţii totale:

standardele ISO 9001 comentate", Bucureşti, Ed. Economică, 1995, ISBN

973-38-0056-2

3. FÂNTÂNĂ Raul Sorin – ”Cercetări privind managementul integrat calitate

– risc al proprietăţii intelectuale tehnico – economice”, Teză de Doctorat,

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” – Braşov, Facultatea de Inginerie

Tehnologică, 2008

4. FILIP N., MORARIU C., POPESCU I. - "Ingineria şi managementul

calităţii", Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2003

5. MUSCALU M., PAVELESCU F. – Riscurile politicilor industriale, în: Rev.

Tribuna Economică nr.3, București, 2001

6. OLARU Marieta - "Managementul calităţii", Editura Economică,

Bucureşti, 1995, ISBN 973-9188-06-6

7. PATRICHE C.F. – “Considerații asupra stadiului actual al cercetărilor privind

managementul integrat calitate – risc în restructurarea tehnico-economică a

societăților comerciale, Referat I, Doctorat, Universitatea ”Transilvania” din Brașov,

2006



8. PATRICHE C.F. – "Cercetări privind managementul integrat calitate – risc

în restructurarea tehnico-economică a societăților comerciale", Teză de

doctorat, Universitatea ”Transilvania” din Brașov, Brașov, 2007

9. POPESCU M., PALERIU E. – “Managementul calității”, Brașov, Editura

INFOMARKET, 2002

10. ROŞ Viorel - “Dreptul proprietăţii intelectuale. Curs universitar.” –

Editura “GLOBAL LEX”, Bucureşti, 2001

11. ROŞ V. - "Ghid practic de proprietate intelectuală pentru domeniul

artelor spectacolului", Editura "DOMINUS ART", Bucureşti, 1996

12. **** Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de

invenţie, M. Of. nr. 212 din 21 octombrie 1991

13. **** Lege nr. 298 din 7 iunie 2001 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, M.

OF., Partea I nr. 313 din 12 iunie 2001

14. **** Hotărâre nr. 1219 din 29 noiembrie 2000 privind unele masuri de

protecţie a intereselor consumatorilor la achiziţionarea de piese de schimb auto,

altele decât cele care pot afecta siguranţa circulaţiei si/sau protecţia mediului, M.

OF. nr. 644 din 11 decembrie 2000

15. **** Legea nr. 344 din 29.11.2005 privind unele măsuri pentru

asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul

operaţiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1093 din

05.12.2005.

tema 3 managementul riscului in … tipuri de... · cerc de expertiza marfurilor si management...

Documents