I.Operatii de manipulare a marfurilor

1.1. Rolul si locul manipularii marfurilor in activitatea firmeiManipularea marfurilor este o functie logistica ce nu se bucura de autonomie, fiind intalnita

si la nivelul celorlalte functii logistice. De exemplu, activitatile de transport presupun

manipularea marfurilor sau materialelor. In lipsa unor astfel de operatiuni, incarcarea,

descarcarea mijloacelor de transport si in cele din urma transportul nu ar fi posibil. Cu toate

ca operatiile de manipulare se regasesc la nivelul mai multor functii logistice, depozitul

constituie locul unde sunt realizate majoritatea operatiilor de manipulare1[9].

Managementul firmei a devenit in ultimul timp sensibil la costurile operatiilor de manipulare

a marfurilor la nivelul unui depozit. Acestea sunt intre cele mai ridicate costuri logistice

datorita volumului mare de munca implicat.

Desi operatiile de manipulare se bucura de putin timp de beneficiile automatizarii, multe

operatii se desfasoara inca manual sau mecanizat, determinand un nivel scazut de

productivitate a muncii.

1.2. Alternative in manipularea marfurilor

Alternativele strategice de manipulare a marfurilor aflate la dispozitia firmei privesc

optiunea pentru sisteme: a) mecanizate;

b) semiautomatizate;

c) automatizate;

d) informatizate.

a) Manipularea mecanizata a marfurilor

Echipamentele de manipulare din aceasta categorie pot fi grupate in carucioare,

motostivuitoare si benzi rulante.

Carucioarele manuale au fost primele utilaje de manipulare a marfurilor. Ele sunt folosite si

azi pentru deplasarea marfurilor de masa redusa pe distante scurte. Manipularea unui volum

mai mare de marfuri impune folosirea unor carucioare motorizate, unele dintre acestea sunt

1

1

proiectate sa transporte si operatorul, in timp ce in cazul altora operatorul se deplaseaza in

fata sau in spatele caruciorului. Carucioarelor motorizate le poate fi atasata o remorca, ceea

ce mareste considerabil volumul marfurilor ce pot fi manipulate.

O alta categorie de echipamente care asigura manipularea mecanizata a marfurilor este cea a

paletilor rulanti. Denumiti si paleti pe roti, ei sunt de fapt o combinatie intre carucioare si

paleti.

Motostivuitoarele sunt echipamente esentiale manipularii paletilor si containerelor. Pe langa

transportul marfurilor, motostivuitoarele pot deplasa marfurile si in plan vertical, ridicand

paletii la inaltimi mari si asigurand in acest fel o utilizare eficienta a spatiului de depozitare.

Cabinele deplasabile sunt proiectate pentru ridicarea marfurilor la inaltimi mari, cand

distanta redusa intre randuri nu permite folosirea motostivuitoarelor. In unele cazuri aceste

utilaje sunt dotate cu cabine pentru operator, care se deplaseaza odata cu marfurile.

Avantajul acestor echipamente este ca ofera posibilitatea identificarii continutului unor paleti

depozitati la mare inaltime.

In sfarsit, macaralele pentru depozitare sunt fixate intre doua sine, una situata la sol si una pe

tavanul constructiei. Ele permit ridicarea unor incarcaturi de 2 tone la peste 20 de m

inaltime.

b) Manipularea semiautomatizata a marfurilor

Cele mai comune echipamente de manipulare semiautomatizata sunt sistemele de vehicule

ghidate automat (VGA) si benzile rulante.

VGA-urile indeplinesc aceleasi operatiuni de manipulare ca si carucioarele pe sina, dar spre

deosebire de acestea nu necesita un operator. Costul de operare a acestor sisteme este mai

mic decat in cazul unor sisteme care presupun prezenta unui operator uman.

In ce priveste benzile rulante, ele asigura un flux continuu al marfurilor deplasate, spre

deosebire de celelalte utilaje care realizeaza o deplasare individuala. Benzile rulante

reprezinta de asemenea cea mai ieftina modalitate de asigurare a deplasarii marfurilor. In

plus, folosirea benzilor rulante permite operatiuni de grupare2[10], sortare sau acumulare a

2

2

marfurilor, facilitand formarea sortimentelor de marfuri sau derularea altor operatiuni

precum etichetarea sau ambalarea produselor.

c) Manipularea automatizata a marfurilor

Tehnologia necesara manipularii automatizate a marfurilor exista de mai bine de 20 de ani.

Costurile ridicate au impiedicat insa folosirea conceptului pe scara larga. La noi deocamdata

nici macar nu se intrevede aplicarea in practica a acestui concept.

d) Manipularea informatizata a marfurilor

Este un concept nou, care nu a depasit inca faza de testare. Atractivitatea conceptului este

data de combinarea avantajelor sistemelor automatizate cu cele oferite de flexibilitatea

manipularii mecanice a marfurilor, cu investitii mult mai mici decat in cazul unui depozit

automatizat. Proiectul unui astfel de depozit este similar cu cel al unui depozit mecanizat.

Manipularea marfurilor se face cu motostivuitoare controlate de echipamente electronice

moderne.

In cazul acestor depozite planificarea operatiilor de depozitare se realizeaza automatizat de

catre un calculator performant. Fiecare motostivuitor dispune de un microprocesor propriu si

de echipamente de comunicatie care ii permit o legatura permanenta cu unitatea centrala care

dispune ce operatii trebuie efectuate de fiecare motostivuitor in parte.

1.3. Consideratii speciale privind manipularea marfurilor

In mod firesc, manipularea materialelor are ca scop asigurarea deplasarii marfurilor de

la punctele de receptie la punctele de expediere a acestora. Cu toate acestea, in stabilirea unei

strategii de manipulare a marfurilor trebuie avute in vedere si manipularea marfurilor in

conditiile unei distributii inverse a marfurilor. Unele cazuri de distributie inversa au un

caracter exceptional. De exemplu, retragerea de pe piata a unui produs care s-a constatat ca

dauneaza sanatatii este o ipostaza rar intalnita. In alte cazuri distributia inversa este un

proces continuu, desfasurat uzual. Este vorba mai ales de returnarea ambalajelor, o practica

devenita curenta azi pentru multe afaceri.

Oricare ar fi insa situatia, conceperea unei strategii de manipulare trebuie sa ia in

calcul manipularea marfurilor si ambalajelor returnate. Solutia cea mai eficienta consta in

manipularea manuala sau mecanizata a acestora, in functie de necesitati.

3

1.4.Asezarea si fixarea incarcaturilor in automobile

Aşezarea corectă a mărfurilor în autocamioane, remorci şi semiremorci prezintă

o mare importanţă, deoarece:

— permite folosirea completă a capacităţii de încărcare a automobilelor precum

şi transportarea unui volum mare de mărfuri cu un număr redus de vehicule;

— evită pericolul de răsturnare a automobilelor şi degradarea mărfurilor prin

răsturnare sau prin lovire, din cauza şocurilor pe timpul transportului.

Aşezarea corectă a încărcăturilor este tot atît de importantă ca şi siguranţa

circulaţiei rutiere.

Mărfurile încărcate în caroseriile automobilelor sînt supuse în timpul circulaţiei la

presiuni longitudinale şi transversale, provocate de inerţie, vibraţii, vînt, denivelări

etc.

Forţele cinetice care acţionează asupra încărcăturilor şi tind a le răsturna pe

timpul parcursului acţionează astfel:

— cînd se accelerează, încărcătura are tendinţa de a se deplasa spre înapoi din

cauza inerţiei; forţa oare o trage spre înapoi este proporţională cu greutatea

încărcăturii şi mărimea acceleraţiei;

— cînd automobilul este frînat, rezultatul obţinut este invers; încărcătura are

tendinţa de a se deplasa spre înainte în direcţia traiectoriei vehiculului, iar forţa care

acţionează este direct proporţională cu greutatea încărcăturii şi mărimea forţei de

frînare;

— la viraje, încărcătura este supusă forţei centrifuge, care tinde a o deplasa spre

exterior; această forţă care acţionează lateral, este direct proporţională cu greutatea

încărcăturii, cu raza de viraj şi cu patratul vitezei.

Forţa centrifugă în viraje este

^ Q • v2 Q • V2 Q-v2

C== 9,81. WPB ^°'°0785 "iT'

în care*

Q este greutatea încărcăturii, în kgf;

v — viteza de deplasare, în km/h;

g — acceleraţia gravitaţiei (9,81 m/s2);

R — raza curbei, în m.

Cînd asupra încărcăturii acţionează forţa vîntului, aceasta este dată de relaţia

4

W=k- q-v2,

în care;

W este forţa vîntului, în kgf;

k — coeficient pentru forma aerodinamică, care este pentru suprafeţele plane 1,

4, iar pentru suprafeţele cilindrice 0,7—0,9;

q — suprafaţa mărfii expusă presiunii vîntului, în m2.

Aşezarea încărcăturii. Principiul de bază aplicabil la orice încărcătură este. ca

centrul de greutate al încărcăturii să se afle în lungul axului longitudinal al

vehiculului şi cît mai jos posibil. încărcăturile grele trebuie să fie aşezate pe

podeaua caroseriei, iar încărcăturile uşoare deasupra, greutatea totală fiind

repartizată pe toată lungimea platformei.

Vehiculele care execută transportul din poartă în poartă, au adesea o sarcină de

transport modificată în cursul drumului, prin descărcări succesive. In momentul

aşezării mărfurilor şi la arimare, trebuie să se grupeze mărfurile sau să se izoleze în

funcţie de volumul variabil al încărcăturii, ceea ce nu exclude obligaţia de a se

revedea-^distribuţia şi aşezarea mărfurilor pe platformă, după o descărcare parţială.

De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de înălţimea încărcăturii, fiind nevoie

să se cunoască înălţimea maximă a obstacolelor care vor fi întîlnite în timpul

drumului. In fig. 1 se arată un mod de aşezare a încărcăturii suprapuse.

In principiu, încărcătura trebuie să se sprijine pe peretele din faţă, dar dacă acest

lucru nu este posibil, trebuie să se însereze tampoane între perete şi mărfuri,

tampoane care pot fi panouri rigide sau saltele de şoc care se umflă, asigurînd o

frînare suplă a încărcăturii. Utilizarea accesoriilor de fixare este necesară în orice

caz.

5

Fig 1. Asezarea incarcaturilor suprapuse intr_un automobil

Pentru a arăta importanţa fixării încărcăturii, se va lua ca exemplu un autocamion

care circulă cu o viteză de 50 km/h,. pe platforma căruia se află un obiect cîntărind

o tonă, nefixat, plasat la 2 m de peretele din faţă. Dacă conducătorul frînează

brutal, obiectul se va deplasa spre înainte şi peretele va primi un şoc de 2 000 kgf,

adică el va suferi un şoc egal cu o greutate de o tonă, căzînd de la înălţime de 2 m.

In cazul transportării de mărfuri voluminoase, care depăşesc înălţimea obloanelor

laterale, se amenajează înălţătoare ale obloanelor.

în cazul cînd nu sînt confecţionate înălţătoare, materialele care depăşesc

înălţimea obloanelor se leagă cu ajutorul frînghiilor. Aşezarea materialelor nu

trebuie să depăşească anumite limite în afara vehiculului, astfel:

— înălţimea maximă a încărcăturii de la nivelul drumului nu trebuie să fie mai

mare decit 4 m;

— lăţimea totală a automobilului, inclusiv încărcătura care de

6

— păşeşte obloanele laterale, nu trebuie să fie mai mare de 2,75 m;

— încărcăturile lungi nu trebuie să depăşească cu mai mult decît 2 m partea

dinapoi a caroseriei.

Incărcarea nesimetrică poate duce la urmări grave.

Supraîncărcarea punţii din spate a automobilelor este periculoasă la pante mari,

deoarece se poate pierde comanda automobilului, ajungîndu-se la răsturnarea mărfii

sau chiar a automobilului.

Prin supraîncărcarea punţii din faţă, capacitatea de deplasare este mult diminuată,

roţile din faţă înfundîndu^se, mai ales în terenul moale, îngreunînd astfel manevrarea

direcţiei şi reducîndu-se forţa de propulsie prin descărcarea punţii motoare din spate.

Supraîncărcarea uneia dintre părţile laterale ale automobilelor poate duce la

răsturnarea la viraje şi curbe.

Pentru a obţine toate garanţiile de siguranţă, caroseria trebuie să fie acoperită sau

să aibă prelată, iar interiorul să fie echipat cu cîrlige sau ochiuri de prindere

incastrate în planşeu şi pereţi sau piese de prindere, 'aşa cum sînt şinele cu

cremalieră.

Inălţimea obloanelor trebuie să fie studiată în funcţie de încărcături, fiecare dintre

ele fiind echipate pentru siguranţă de puncte de legătură la fiecare extremitate. în

unele cazuri ele trebuie să fie menţinute cu ajutorul articulaţiilor cu balamale, fixate

cu cuie spintecate, astfel încît să nu se poată desface.

Peretele din faţă trebuie să fie bine fixat, cu o soliditate mare, deoarece trebuie să

fie capabil să reziste la şocurile încărcăturilor care se deplasează spre înainte şi

protejează cabina vehiculului.

Cârligele de prindere dispuse în număr suficient pe platforme trebuie să fie sudate

sau fixate solid de buloane, utilizarea de simple şuruburi în lemn nefiind

recomandabilă. La transporturile la care sînt întrebuinţaţi -montanţi sau ţepuşi în loc

de obloane, montanţii trebuie să fie astfel ajustaţi încît să nu iasă din locaşurile lor în

timp ce vehiculul se află în mers. Montanţii trebuie introduşi corect în locaşuri pentru

a nu se apleca în afara gabaritului vehiculelor.

Autocamioanele pentru transportul lemnelor care circulă goale trebuie să aibă

lanţurile legate şi întinse la partea superioară a montanţilor.

Mecanismul de basculare pentru trunchiurile de arbori trebuie să fie blocat solid pe

durata transportului şi va fi conceput astfel, încît să nu se defecteze în timpul

7

descărcării. Troliul sau macaraua trebuie, de asemenea, să fie blocate în poziţia

prevăzută şi să nu fie în nici un caz folosite pentru fixarea încărcăturilor.

Arimarea încărcăturilor se face în mod obişnuit prin frînghii, lanţuri şi cabluri.

Frînghiile din fibre sintetice sînt superioare celor din fibre naturale. De asemenea,

frînghiile sintetice sînt mai uşoare şi nu sînt susceptibile a fi degradate de umiditate

sau prin putrezire. Frînghiile din fibre naturale cer o supraveghere continuă,

deoarece se deteriorează şi îşi pierd repede rezistenţa. Unele frînghii întărite cu

chingi din fibre sintetice ating o rezistenţă de 8 000 kgf. Ele, dar pot să servească la

legarea încărcăturilor ca simple chingi cu tensiune reglabilă, fiind prevăzute cu

cîrlige la extremităţi.

Lanţurile sînt, de asemenea, utilizate adesea, în special în sectorul forestier,

ţinîndu-sie seama de rezistenţa inelului în funcţie de eforturile pe care trebuie să le

suporte lanţul.

Există trei lungimi standard ale inelelor de lanţuri: scurte, mijlocii şi lungi.

Factorii care determină rezistenţa unui lanţ sînt: lungimea ine- lului, calitatea

metalului şi diametrul firului care compune inelul. Lanţurile din oţel ordinar se

deteriorează şi îmbătrânesc mai repede decît cele din oţel special (cu crom-nichel).

Cele din primul tip pierd în jur de 50% din rezistenţa lor la temperaturi mai scăzute

ca —20°C, în timp ce acelea din tipul secund îşi menţin rezistenţa intactă pînă la —

60°C.

Cablurile din oţel din fire au o forţă de rezistenţă care depinde de calitatea materiei

prime utilizate, numărul de fire, diametrul cablului şi construcţia sa. Pe piaţă există o

mare varietate de cabluri

Măsuri pentru protejarea încărcăturilor. Mărfurile se pot degrada în procesul

de transport:

— pe timpul operaţiilor de încărcare-descăroare (manipulări, tasarea în

caroserie, expunerea la intemperii şi la o atmosferă necontrolată etc.);

— în timpul transportului (trepidaţii, şocuri sau izbituri datorate forţelor cinetice,

depăşirea gabaritului de siguranţă, căderi la deschiderea uşilor, climatizare

nesatisfăcătoare).

Evitarea degradărilor se realizează în primul rînd printr-o arimare corectă în

vehicule.

8

Dacă obiectele ce se transportă sînt suficient de stabile şi grele pentru a nu risca să

se răstoarne sau să alunece în timpul transportului şi manipulării lor, se aşază unul

lîngă altul pe un suport comun pentru a constitui o incarcatura unitara, natural stabila

si usor de deplasat cu mijloace de mecanizare.

Menţinerea coeziunii coletelor asamblate în sarcini unitare se poate face

comparativ cu zidirea unui perete din cărămizi, aşezîn- du-se în şiruri îngrămădite

rezistente la dislocări, astfel ca fiecare colet sau sac să aibă sprijin pe cele

învecinate.

Această tehnică, de aşezare nu dă o bună soliditate a ansamblului decît pentru

un asamblaj de paralelipipede identice, la care cotele reprezintă oarecare raporturi

dimensionale. Trebuie evitată formarea de planuri verticale de separare şi de goluri

mari în încărcătură.

Un procedeu mai sigur îl constituie legarea grămezii orizontal şi vertical, pe unul

sau mai multe planuri de secţiune, astfel încît să se asigure prin presiunea pe care o

exercită coletele periferice asupra celorlalţi componenţi superiori ai sarcinii o

aglomerare în ansamblu.

Dacă componenţi sînt voluminoşi şi grei, această tehnică protejează suficient

încărcătura împotriva riscului desfacerii în timpul transportului. Această metodă este

clasică atît pentru gruparea obiectelor paralelipipedice (cărămizi, cutii, casete) cît şi

pentru constituirea de baloturi, pachete etc. de natură şi formă diferite.

Protecţia colţurilor coletelor care riscă să fie zdrobite de legătura unei grămezi

poate fi asigurată simplu, plasînd isub legături perne în formă de echer sau corniere

dintr-un material suficient de rezistent. Uneori, simple bucăţi de carton sînt

suficiente să protejeze o grămadă de cărţi încercuite sau unghiurile fragile ale unor

materiale paletizate.

Această protecţie poate fi sporită şi completată de alte avantaje pentru

menţinerea coeziunii colective a obiectelor mici, utilizînd corniere rigide. Repartizînd

strîngerea pe toată lungimea lor, cor- nierele permit să se reducă numărul de

legături, înserînd o încărcătură de forme neregulate. Adaptate ca accesorii

recuperabile de manipulare, cornierele concepute special au o rezistenţă mecanică

ce le permite să asigure funcţii complimentare, care, în general, revin altor

echipamente sau supraambalajelor de transport scumpe: stabilizatori de sarcină,

montanţi, suporturi pentru sarcini suprapuse (convertizori de snopi), fixarea unei

9

baze rigide (paletă, platou, platformă de cărucior), armătură de protecţie împotriva

alunecărilor şi a loviturilor exterioare.

Obiectele de forme şi dimensiuni diferite nu pot, în general, fi asamblate într-o

grămadă cu colţuri regulate, în care coeziunea să poată fi menţinută. Coeziunea

unei astfel de sarcini eterogene poate fi realizată strîngînd-o între doi pereţi (panouri

pline, cadre grila- jate, grile tubulare) legaţi de marfă prin diferite feluri de legături,

centuri elastice sau prin întinzători.

Ca şi strîngerea între corniere, aceşti pereţi pot fi fabricaţi special şi pot să

primească şi alte funcţii de manipulare.

Deplasarea coletelor aşezate în grămadă sub efectul trepidaţiilor transportului

începe prin deplasarea stratului superior, care nu este menţinut sub greutatea

celorlalte. Pentru a evita această deplasare este necesar să se centureze numai

partea superioară a încărcăturii unei palete pentru a-i menţine coeziunea.

Mai simplu, această fixare se realizează prin punerea unei coafe rigide de

dimensiuni adecuate. O coafă poate fi fabricată din fier, lemn, carton sau hîrtie, în

funcţie de eforturile de învins şi poate fi considerată, în unele cazuri, ca un

'accesoriu reutilizabil .

O dificultate curentă a transporturilor este alunecarea coletelor peste grămezile

din care fac parte, jeoînd frecvent retragerea încărcăturilor care au fost introduse

uşor în vehicul la plecare.

Cînd deplasarea coletelor se datoreşte lipsei de aderenţă (caz frecvent la sacii

de hîrtie şi plastici, la cutiile foarte netede etc.) sau prin insuficienţa suprafeţelor de

contact (îngrămădirea butoaielor, obiecte cu picior sau margini), se poate asigura

aderenţa introducînd într-o parte sau între toate obiectele ce se transportă foi de

hîrtie rugoase sau fileuri antigli- sante, constituite dintr-o tremă de sfoară acoperită

cu latex.

In afară de suprapresiunea creată din cauza deplasării coletelor, fileul întinzîndu-

se poate să prevină dezagregarea unei încărcături care ameninţă a se desface în

coloane sub. efectul unei înclinări foarte mari sau a fortei centrifuge.

Un mijloc eficace de a grupa componenţii unei încărcături într-un bloc compact

este de a le lipi. în comerţ se găsesc cleiuri speciale „de paletizare" puse la punct

pentru a adera suficient la eforturile de forfecare şi într-o măsură mai mică la

smulgere, pentru a nu se separa coletele.

10

Formele sau fragilitatea numeroaselor mărfuri sînt incompatibile cu îngrămădirea

stabilă şi fără riscuri de deteriorare. Dacă nu este posibil a le depozita, nici a le

deplasa pe suporturi plate şi dacă nu este indispensabil să fie închise într-un

conteiner cu şase feţe, se poate întrevedea întrebuinţarea leagănelor special

concepute fabricate pe măsura obiectelor plasate în poziţia de transport cea mai

favorabilă.

De asemenea, stabilitatea încărcăturilor se poate realiza prin legături speciale la

pereţii caroseriilor.

Fie că încărcarea a fost făcută cu mîna, colet după colet, sau mecanic prin

încărcături unitare 'Stabilizate, este important de a imobiliza mărfurile îmbarcate

împotriva forţelor cinetice care tind să le răstoarne în timpul drumului şi împotriva

golurilor create prin livrările parţiale în cursul drumului.

Fixarea se face cu chingi, întinzători, bride, fileuri. Metoda ari- mării aplicată cu

bune rezultate în aviaţie, poate fi generalizată şi la transporturile rutiere.

O altă metodă de fixare este prin amenajarea în caroserie a barierelor amovibile.

Se deosebesc două tipuri principale: „bariere elastice', confecţionate din fileuri sau

strînse ou şireturi şi „bariere rigide' constînd din bare — proptele blocate tranversal

între pereţii laterali sau panouri presate prin chingi.

De asemenea, se pot introduce între obiectele transportate saltele de aer avînd

pereţii din cauciuc, care, după aşezarea încărcăturii, se umflă, asigurînd astfel o

fixare solidă, dar în acelaşi timp suplă.

1.5. Mecanizarea manipulărilor de mărfuri la încărcare şi

descărcare

Volumul mare al mărfurilor care se transportă cu automobilele necesită o

manipulare rapidă, în condiţii de siguranţă pentru persoanele care efectuează

manipularea şi cu un cost cît mai redus. Aceste condiţii se realizează prin

mecanizarea lucrărilor de încărcare şi descărcare.

Operaţiile de manipulare depăşesc cu mult fazele procesului de fabricaţie şi se

integrează intim procesului de transport, deoarece lanţurile de fabricaţie trebuie să

fie alimentate cu materii prime şi materiale, iar produsele finite să fie deplasate la

unităţi comerciale şi consumatori. Transportul propriu-zis şi manipularea sînt funcţii

11

complimentare, acţiunea lor comună avînd ca scop ducerea la destinaţie a

produselor.

Mecanizarea înseamnă înlocuirea muncii manuale prin folosirea de maşini şi

dispozitive. In prezent, există condiţii ca toate muncile grele să fie efectuate în

întregime mecanizat.

Prin mecanizare se obţin o serie de avantaje, cu totul deosebite faţă de

manipularea manuală şi anume:

— reducerea la minimum a timpului de staţionare al mijloacelor de transport la

manipulări pentru încărcare, descărcare sau transbordare;

— reducerea spaţiilor de depozitare, a timpului de păstrare a materialelor în

magazii şi a fronturilor de încărcare şi descărcare;

— păstrarea integrităţii mărfurilor în timpul lucrărilor de manipulare;

— eliminarea eforturilor fizice ale muncitorilor la manipulările de mărfuri,

materiale şi diferite obiecte;

— reducerea numărului de oameni necesari manipulărilor şi posibilitatea dirijării

lor în alte sectoare economice;

— creşterea productivităţii muncii;

— reducerea preţului de cost al operaţiilor de încărcare, descărcare sau

transbordare.

Manipularea manuală se menţine în acele puncte de încărcare sau de

descărcare în care volumul mărfurilor de manipulat este mic, iar specificul acestor

mărfuri permite încărcarea sau descărcarea lor cu braţele (au volum şi greutate

mică, ambalaje nepericuloase şi nevătămătoare sănătăţii muncitorilor). La

manipularea manuală a mărfurilor sînt necesare unele unelte şi rechizite ajutătoare

ca: lo- peţi, furci, răngi, chingi, frînghii, podeţe etc.

Manipularea manuală se poate executa în paralel cu manipularea mecanizată, în

locurile de încărcare-descărcare în care nu se poate introduce o mecanizare

completă.

Manipularea manuală se face pe bază de norme de producţie. Aceste norme se

stabilesc avînd în vedere:

— timpul în oare se execută operaţiile (ziua, noaptea);

— anotimpul (iarnă, vară);

— felul manipulării (încărcare, descărcare, transbordare);

12

— condiţiile în care se execută operaţiile (la acelaşi nivel sau la niveluri diferite,

distanţele pe care se execută etc.);

— modul de execuţie (ridicare, tîrîre, rostogolire, ou sau fără mijloace ajutătoare

etc.).

Pentru mecanizarea lucrărilor de încărcare şi descărcare se folosesc diferite

utilaje şi instalaţii.

Din punct de vedere al transportului rutier utilajele de mecanizare pot fi

repartizate în trei grupe:

— utilaje şi instalaţii fixe sau mobile, accesorii ale automobilului care transportă

încărcături;

— utilaje şi instalaţii specifice în înzestrarea punctului de încărcare şi descărcare;

— utilaje şi instalaţii universale.

Din prima grupă fac parte:

— macaralele montate pe vehiculele de transport;

— dispozitivele elevatoare în partea din spate cu platforme, furci sau obloane

ridicătoare;

— caroseriile basculante;

— cărucioarele mobile, pliante, care după încărcare sau descărcare se

transportă în caroserie;

— instalaţiile fixe tip eonveier cu şnec ;

— dispozitivele de încărcare tip cleşte ;

— instalaţiile de pompare electrice sau pneumatice;

— troliile, scripeţii, palanele montate pe vehicul;

— dispozitivele pentru manipularea conteinerelor şi paletelor etc.

Elevator cu

rampa

13

Elevator sub

vehicul

Rampa ajustabila

Din grupa a doua fac parte:

— rampele ridicătoare care permit ridicarea încărcăturii la nivelul platformei

automobilului ce se încarcă sau se descarcă;

— staţiile de pompare ale produselor lichide şi pulverulente;

— benzile transportoare fixe sau mobile, cu covor de cauciuc, lanţ, role etc.;

— transpaletele, cărucioarele de diferite tipuri etc.

Grupa a treia cuprinde celelalte utilaje de mecanizare care sînt comune atît

transporturilor pe cale ferată, aeriene şi navale cît şi manipulărilor în cadrul

depozitelor, magaziilor şi locurilor de producţie. Astfel, pentru deplasarea

mărfurilor în ambalaj şi a pieselor grele pînă la 500 kg se folosesc cărucioare

care se tractează sau se împing de către oameni. Aceste cărucioare pot avea

diferite construcţii, in funcţie de felul mărfurilor ce se manipulează.

Cărucioarele manuale se folosesc pe distanţe scurte şi pe terenuri orizontale

sau cu declivităţi neînsemnate.

Deplasările pe distanţe mai lungi se execută Cu ajutorul cărucioarelor

mecanice:

14

* — electrocare, care utilizează energia electrică produsă de acumulatoarele

electrice;

- troleicare, care folosesc energia electrică produsă de o sursă independentă

şi pusă în legătură cu cărucioarele prin conducătoare

— motocare şi motoelectrocare înzestrate cu motoare cu ardere internă;

— pneumocare şi motoare pneumatice, fiind înzestrate cu butelii aer comprimat

pînă la 150 at.

Pentru încărcări de mărfuri în masă au o largă utilizare benzile toare, iar pentru

încărcări şi descărcări de mărfuri grele,diferite tipuri, ca şi automacaralele şi

autoîncărcătoarele pivotante , care se pot deplasa în punctele de încăreare-

descăreare ocazionale.

15