STRATEGII DE ALEGERE A

PARTENERULUI DE CUPLU

Drd. Miclea (Buhaş) Raluca

Schimbarea valorilor şi normelor de constituire a familiei a avut loc concomitent cu trecerea societăţii de la tradiţionalism la modernism:

societatea arhaică privea căsătoria prin prisma intereselor clanului / tribului, partenerul de cuplu fiind ales prin autoritatea părinţilor; scopul urmărit era acela de a asigura urmaşi cât mai valoroşi, de a menţine sau spori averea materială a familiei

societatea modernă acordă individului libertatea de a-şi alege singur partenerul, pe baza nevoilor emoţional-afective, în funcţie de propriul set de valori - „sindrom al dragostei romantice” (W. Goode)

La nivel teoretic (Kapadia, 2001), se vorbeşte de două mari direcţii în ceea ce priveşte alegerea partenerului de cuplu:

perspectiva evoluţionară - pune accentul pe mecanismul inconştient în alegerea partenerului, cerând valorificarea zestrei genetice şi maximizarea posibilităţii de a avea copii sănătoşi

perspectiva psiho-socială - pune accentul pe elemente mai pragmatice ce intervin în căutarea partenerului - fiecare îşi alege partenerul a cărui valoare este echivalentă cu a sa

B. Murstein (1976) a elaborat modelul alegerilor maritale ca procesualitate multifactorială ce presupune existenţa a trei faze premergătoare constituirii definitive a cuplulu marital: atenţia partenerilor este captată de stimulii reciproci

– impresii privind aspectul fizic, status, reputaţie nivelul compatibilităţii valorice, în care partenerii se

centrează pe valorile, atitudinile, comportamentele şi credinţele manifestate de celălalt

nivelul compatibilităţii nevoilor de rol, fiecare testându-l pe celălalt prin prisma posibilităţii de a-şi satisface recioproc aspiraţia de a avea un prieten, un soţ, un bun tată/o bună mamă pentru copii

Principiul endogamiei - tendinţa individului de a-şi selecta partenerul de cuplu din cadrul aceluiaşi grup social şi aceleiaşi culturi, fiind o caracteristică a societăţilor moderne europene şi occidentale

Principiul exogamiei – tendinţa individului de a forma uniuni conjugale cu persoane aparţinând unui grup social şi cultural diferit (altă rasă, etnie, religie )

VÂRSTA• un element fundamental în selecţia partenerului

marital• oamenii tind să stabilească relaţii de căsătorie cu cei

de vârstă apropiată de a lor. Se tinde ca vârsta bărbatului la căsătorie să fie mai mare decât cea a femeii. Odată cu înaintarea în vârstă, se observă o creştere a diferenţei de ani dintre bărbat şi femeie în momentul concretizării căsătoriei.

STATUS SOCIO-PROFESIONAL• relaţiile maritale se formează între cei care prezintă

echivalenţă de statut social, clasă sau categorie profesională (intelectualii tind să se căsătorească cu intelectuali, cei dintr-o clasă inferioară de asemenea se căsătoresc între ei)

Determinanţi socio-culturali

RASĂ ŞI ETNIE• indivizii tind să se căsătorească cu cei din aceeaşi

rasă cu a lor, deşi societăţile moderne şi post-moderne prezintă o rată crescută a relaţiilor maritale stabilite între parteneri de rase diferite. În SUA tipul cel mai întâlnit de căsătorie interrasială este între femeia albă şi bărbatul de culoare

RELIGIE• acest tip de homogamie (religioasă) era mult mai

determinant în cadrul societăţilor tradiţionale, unde instituţia bisericii, în special, cerea încheierea căsătoriilor doar între persoane cu aceeaşi apartenenţă religioasă

• la nivelul mentalului colectiv, homogamia religioasă nu are o influenţă semnificativă în selectarea partenerului de viaţă

Determinanţi socio-culturali

PROXIMITATEA SPAŢIO-GEOGRAFICĂ

• determinant important în selectarea partenerului de viaţă, deoarece acesta cumulează mai multe criterii ale conceptului de homogamie - indivizii au aceeaşi cultură, rase şi etnii asemănătoare, mentalităţi şi atitudini comune, statut social apropiat

• proximitatea spaţială se manifestă în numeroase contexte sociale: şcoală (frecventarea aceleaşi şcoli de către elevi presupune similarităţi în condiţia socială a părinţilor acestora), mediu de rezidenţă (locuirea în acelaşi cartier), locul de muncă etc.

• vecinătatea este în general asociată cu omofilia - status social similar

• conform datelor de cercetare provenite din Barometrul de Opinie Publică al Fundaţiei Soros din România (mai 2007), rezultă că cei mai mulţi oameni şi-au cunoscut partenerul pe baza relaţiei de vecinătate

Determinanţi socio-culturali

ATRACTIVITATEA FIZICĂ• unul dintre cele mai importante ingrediente ale iubirii

reciproce între doi parteneri, este considerat a fi atractivitatea fizică dintre oameni. Este vorba de ipoteza potrivirii fizice (Iluţ, 2005), indivizii fiind atraşi, conştient sau inconştient, de frumuseţea fizică

TRANSFERUL DE EXCITABILITATE NERVOASĂ • în perioade sentimentale grele sau după încercări

dificile, în cazul unei excitabilităţi nervoase provocate de teamă sau oboseală, indivizii tind să interpreteze această situaţie ca fiind una de „îndrăgostire” de o persoană atractivă aflată în proximitatea lor

• psihologia socială se vorbeşte despre ipoteza atribuirii eronate a excitabilităţii

Mecanisme psihosociale

EFECTUL „ROMEO ŞI JULIETA”• intervenţia de opoziţie a părinţilor în relaţia de

dragoste dintre doi tineri, duce de multe ori la întărirea acesteia

• starea de excitabilitate nervoasă datorată atitudinii de opunere a părinţilor faţă de relaţia dintre doi tineri, este interpretată ca fiind un efect al „îndrăgostirii”

EFECTUL „GREU DE CUCERIT”• Conştiinţa colectivă afirmă următorul stereotip:

„bărbaţii sunt atraşi de femeile care par a fi greu de cucerit, dar care manifestă interes doar pentru ei.” Astfel, la nivelul mentalului masculin apare conştientizarea popriei valori pe piaţa maritală.

Mecanisme psihosociale

SIMILARITATE ŞI COMPLEMENTARITATE

• aceste principii existente în procesul de selecţie a partenerului de cuplu, se manifestă când vine vorba de trăsăturile de personalitate şi sistemele valorice ale indivizilor

• cercetările au demonstrat faptul că relaţiile maritale realizate între persoane similare din punct de vedere al personalităţii, al mentalului şi al sistemului axiologic, sunt mult mai durabile

• s-a evidenţiat ipoteza conform căreia partenerii de cuplu se aleg în principal în funcţie de nevoile şi trăsăturile de personalitate complementare pe care le au, acestea garantând succesul mariajului (fiecare apreciază la celălalt ceea ce el nu posedă)

Mecanisme psihosociale

proximitatea spaţio-geografică joacă un rol extrem de important în procesul alegerii partenerului de cuplu

alte contexte evidenţiate în procesul de selecţie a partenerului conjugal:

- prin intermediul reţelelor de prieteni, rude, cunoştinţe

- la locul de muncă sau la şcoală / facultate- în locurile publice de socializare (club, bar,

restaurant, discotecă, terase)- prin intermediul reţelelor de socializare online

VĂ MULŢUMESC