Universitatea Bucuresti,Facultatea de Administratie si Afaceri,Specializarea Marketing

REFERAT « Piata si concurenta »

Studenti:Epurica Ana-Maria Frunza Gabriela Hasmatuchi Daniela Lutea Oana

Bucuresti,2010

Cuprins

Piata si concurenta

Economia de schimb constituie baza aparitiei, existentei si functionarii pietei. Datorita specializarii agentilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu se putea realiza decat prin intermediul schimbului de marfuri. Piata este necesara pentru a realiza legatura dintre producatori si consumatori, oferind participantilor informatiile necesare pentru a putea decide ce, cat si pentru cine sa produca, dar si ce, cum si cat sa seconsume. Aceste informatii nu pot fi ignorate in cadrul schimburilor economice.

Desi in acceptiunea ei spatiala si economica piata este locul de intalnire a agentilor economici, vanzatori si cumparatori, care schimba intre ei bunuri sau servicii, piata mai poate fi inteleasa ca fiind locul de intalnire a ofertei cu cererea, prima reprezentand forma sub care se infatiseaza rezultatele finale ale productiei in conditiile economiei de schimb, cea de-a doua exprimand nevoile umane solvabile.

Regulatorul pietei este concurenta, astfel ca fiecare isi urmareste propriul interes, satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatilor de productie sau de consum si obtinerea de castig. Cunoasterea pietei presupune cunoasterea cererii, ofertei, pretului si concurentei.

Concurenta desemneaza relatiile de competitie, de rivalitate dintre agentii economici in calitate de producatori sau cumparatori, relatii specifice economiei de piata. In conditiile concurentei creste eficienta economica a producatorului (maximizarea profitului) si a consumatorului (maximizarea satisfactiei).

Ca orice competitie, concurenta se soldeaza cu invingatori si invinsi. Invingatori sunt agentii economici care produc bunuri la costuri joase, sau bunuri de calitate superioara. Capacitatea de a produce mai ieftin si de a vinde mai ieftin pentru a invinge concurenta stimuleaza inovatia, conduce la realizarea de noi produse, la folosirea de noi tehnici de fabricatie, la ridicarea nivelului general de calificare a personalului, lamai buna organizare a productiei si muncii. Aceste mijloace, utilizate la inceput de putini agenti, se extind treptat, datorita constrangerii materiale exercitate de pretul mai redus, sau de calitatea superioara a produselor asupra unitatilor ramase in urma, care risca astfel sa iasa chiar din piata.

Astfel concurenta transforma progresul intr-o conditie de existenta.Concurenta realizeaza deasemeni o selectie a producatorilor, avand in vedere inegalitatea dintre intreprinderi in ceea ce priveste eficacitatea. Astfel agentii economici slabi sunt eliminati. Ca urmare, resursele se vor concentra la dispozitia unitatilor capabile sa le gospodareasca si sa le utilizeze rational.Concurenta tinde sa aseze in echilibru ramurile de productie, cererea si oferta, sa transmita de la producatori la consumatori o parte din valoarea suplimentara creata prin cresterea productivitatii muncii. Fara aceasta transmitere care implica reducerea preturilor nu s-ar putea vinde cantitatile tot mai mari de bunuri, iar productia s-ar

sufoca. Concurenta asigura consumatorilor libertatea de a alege bunurile si serviciile si de a-sisatisface la un nivel superior nevoile.Concurenta are insa si unele consecinte negative, atragand dupa sine si efecte secundare nedorite, ca de exemplu incercarea unor intreprinderi de a reduce costurile prin micsorarea salariilor, prin reducerea unor cheltuieli necesare protejarii mediului, sau prin crearea unor bunuri de slaba calitate.Pentru ca efectele concurentei sa fie predominant benefice este necesara eliminarea atat a surplusului de concurenta, cat si a insuficientei acesteia.

Structurile pietelor se diferenteaza in functie de:• numarul si forta economica a producatorilor si consumatorilor si,deci, de posibilitatea influentarii pretului• gradul de diferentiere al produselor dintr-o anumita categorie,corespunzatoare unei anumite trebuinte si de substituire a unorproduse cu altele• gradul de mobilitate a factorilor de productie (munca, natura,capital)• gradul de transparenta a pietelor (de certitudinea cunoasterii cereriisi ofertei).

Dupa acesti parametri se pot deosebi piata cu concurenta perfecta sipiata cu concurenta imperfecta.Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala,ce presupune existenta catorva conditii:• Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii pietei, astfel incat sa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. Inconditiile unei cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul.Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost; firma poate vinde orice cantitate de produse la pretul pietei.• Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica de marca).

Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu are sens deoarece ramane fara cumparatori.• Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera circulatie pe piata a resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara dificultati depe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata firmele ineficiente.

Asemenea imprejurari, corelate cu atomicitatea, permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila, precum si transferarea unei parti a capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. Intrarea inramura in calitate de producator, ca si intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema.• Transparenta perfecta a pietei: producatorii si consumatorii dispun de informatii complete, certe privind conditiile pietei, preturile factorilor de productie, al bunurilor economice si evolutia lor. In aceste conditii, toate tranzactiile se fac la acelasi pret pe piata unui anumit produs, iar fiecare agent economic manifesta un comportament rational, eficient, care-i asigura maximizarea profitului, respectiv a satisfactiei. Firmele aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor, calitatii produselor,capacitatii de adaptare, volumului de informatii, implicit in privinta nivelului de eficienta.Piata cu concurenta imperfecta este un ansamblu de piete care au unele trasaturi comune, dar se si deosebesc intre ele. Din acest ansamblu fac parte: piata monopolista, piata duopolista, piata oligopolista, piata monopolistica, piata tip monopson si piata reglementata de stat. In fiecare din aceste piete, vanzatorii sau cumparatorii pot sa hotarasca sau sa influenteze, in grade diferite, nivelul pretului.Piata monopolista este situata, in privinta formarii preturilor si a interrelatiei cerere-oferta, la distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta, fiind opusul categoric al acesteia. Ea include urmatoarele situatii posibile:• Monopolul ca producator unic pe ramura: in aceasta situatie o singura intreprindere fabrica si vinde intreaga cantitate de bunuri de un anume gen. Pentru a avea pozitie de monopol intreprinderea unica trebuie sa produca un bun neinlocuibil si in acelasi timpprodusul ei sa nu fie concurat pe piata interna de un bun identic creat de o firma straina. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, intreprinderea unica este doar monopol aparent. Monopolul ca firma unica are posibilitatea de a hotari singura si volumulproductiei pe care-l fabrica si pretul de vanzare al bunului respectiv. El poate astfel sa evite intr-o anumita masura perturbarile pe care piata libera le introduce in activitatea economica cu efecte negative pentru profit. Astfel monopolul isi asigura o continuitate aprofitului; de obicei pretul stabilit este mai mare decat cel care s-ar forma intr-o piata libera asigurand producatorului unic un plus de profit in fiecare moment. Fixarea ofertei si pretului de catre monopol trebuie sa tina seama de o serie de factori si anume:capacitatea de plata a cumparatorilor, valoarea echipamentelor din dotare, conjunctura economica generala, care pot determina modificari periodice ale ofertei si pretului.• Monopol prin alianta: acest monopol poate sa apara atunci cand oferta unui bun este realizata de cateva intreprinderi mari ce incheie conventii privind productia pe care au obligatia sa o creeze fiecare in parte, pretul de vanzare unic si pietele pe care intreprinderile respective au dreptul sa furnizeze marfa. Se constituie astfel un cartel, ce actioneaza ca o singura unitate, ca in situatia unei intreprinderi unice. Monopolul prin alianta poate sa apara atat pe plan intern, cat si pe plan international (OPEC). Cand monopolul este realizat prin alianta, masa si rata profitului sunt diferite de la o unitate la alta, functie de volumul productiei create si vandute si de costul mediu, considerand pretul de vanzare egal pentru toate unitatile. Dominarea ofertei si a pretului de catre

monopol, privit ca intreg, asigura tuturor intreprinderilor un profit mai mare decat in cazul functionarii lor separate.• Monopol intemeiat pe calitatea unui produs industrial: apare in situatia cand intr-o ramura functioneaza mai multe intreprinderi avand marimi diferite si nu exista sansa incheierii de conventii intre ele privind productia si pretul. Daca una din intreprinderi produce un produs de calitate deosebita, pe care celelalte nu-l pot crea inperioada respectiva, aceasta intreprindere are posibilitatea sa stabileasca atat cantitatea de produse, cat si pretul de vanzare; astfel intreprinderea respectiva isi asigura in aceste conditii pozitie de monopol si obtine in perioada respectiva un profit ridicat, avandca sursa activitatea de cercetare si inovare a intreprinderii.• Alte forme sau situatii de monopol: - monopol izvorat din calitatea deosebita a unui bun agricol,ce se poate cultiva numai pe zone restranse, determinand o cerere net superioara ofertei si stabilirea unui pret de vanzare ridicat;- monopol rezultat din relatia privilegiata a unor intreprinderi cu statul- monopolul unor intreprinderi proprietate de stat care au dreptul sa comercializeze singure unele produse la preturi mai mari decat cele formate in libera concurenta.Piata duopolista se caracterizeaza prin prezenta intr-o ramura a doua intreprinderi mari; ele pot fi de aceeasi talie sau inegale si pot produce bunuri omogene ori neomogene. Aceste intreprinderi furnizeaza intreaga productie a ramurii, iar numarul cumparatorilor este foarte mare.

Intreprinderile duopoliste iau decizii referitoare atat la cantitatea debunuri produsa, cat si la pret. Concomitent, fiecare intreprindere reactioneaza la deciziile celeilalte, pentru ca incercarea uneia de a modifica pretul si volumul productiei, afecteaza inevitabil interesele celeilalte unitati, respectiv segmentul de piata pe care aceasta il detine, cifra de afaceri si profitul.Exista trei cazuri ale reactiilor sau comportamentului firmelor:ambele firme sunt agresive; una din firme este agresiva, iar cealalta pacifista; ambele firme sunt pacifiste.Atunci cand ambele firme sunt agresive, considerand ca ele produc bunuri de calitate egala, fiecare vrea sa castige un supliment de piata dauna celeilalte. Pentru aceasta poate uza de doua arme: reducerea pretului si cresterea ofertei. Intrucat reducerea pretului este deosebit de distructiva si pagubitoare se apeleaza la cresterea ofertei in vederealargirii pietei. Aceasta crestere practicata repetat de cei doi agenti economici, conduce la suprasaturarea pietei cu marfuri, la scaderea pretului si la pierderi cel putin pentru una din intreprinderi. Perspectiva falimentului, a absorbtiei sau a unirii de buna voie a rivalilor nu este exclusa.Indiferent daca se procedeaza la reducerea pretului sau la cresterea ofertei, in ipoteza agresivitatii ambelor intreprinderi, piata si producatorii se afla in dezechilibru.Una din firme este agresiva si cealalta pacifista: in aceasta ipoteza apare relatia specifica dintre un dominant si un dominat. Daca se renunta la razboiul preturilor, cand unitatea agresiva mareste productia, cea pacifista accepta de buna voie sa o reduca. Presupunand cererea constanta, pentru un anume interval de timp piata va fi in echilibru, cacioferta nu se modifica, iar cererea castigata de unul din parteneri egaleaza cererea pierduta de celalalt. Concomitent apare insa o distribuire inegala a masei profitului

realizat la scara ramurii. Intreprinderea agresiva isi maximizeaza profitul inregistrand sporuri, in timp ce intreprinderea pacifista obtine un profit sub cel obisnuit. Uneori inaintarea agresivului si retragerea pacifistului poate provoca intr-un moment anume reducereaproductiei firmei pacifiste sub nivelul care asigura profit. Absorbtia sau falimentul nu sunt excluse. Ambele firme sunt pacifiste: in aceasta situatie tendinta de adomina nu se manifesta la nici un partener, astfel incat fiecare intreprindere isi stabileste productia la un nivel care-i asigura maximum de profit, fara a tine seama de ce face cealalta intreprindere. In acest caz piata evidentiaza daca s-au produs mai putine sau mai multe marfuri decat se cereau. Daca s-au produs mai putine, intreprinderile isi vor mari treptat productia pana cand piata se echilibreaza, oferta devenind egala cu cererea; daca s-au produs mai multe marfuri decat se cereau, intreprinderile vor scadea treptat productia, pana la aparitia echilibrului pietei. Echilibrul pietei nu este permanent, dar exista tendinta de miscare catre realizarea lui, prin comportamentul ambelor unitati. Acestcomportament pacifist si cooperant este, de regula, mai eficace economic si social decat comportamentul firmelor in situatia in care ambele sunt agresive sau numai una. Nu este exclus ca intreprinderile pacifiste sa dezvolte un schimb reciproc de informatii novatoare, in ideea unei inaintari comune, care le aseaza la adapost de noi concurenti dinamici.

Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de intreprinderi (cel putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. Cumparatorii sunt numerosi. Talia intreprinderilor nu este egala, dar fiecare intreprindere produce cantitati insemnate de bunuri. Acestea pot fi omogene sau neomogene. Prin excelenta, sunt oligopoliste pietele produselor cu valoare de intrebuintare mare si care necesitatehnologii de valoare mare. Astfel sunt oligopoliste pietele productiei siderurgice, ale automobilelor, ale masinilor si echipamentelor destinate energeticii, etc. Intalnim piete oligopoliste si in alte sfere precum industria alimentara, in care eficacitatea se asigura si la praguri relativ mici ale productiei. In asemenea situatii, alaturi de marii producatori, functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Si in pietele oligopoliste ca si in pietele duopoliste, problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori, incercarea firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela, in vederea cresterii cifrei de afaceri si a profitului. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia fiecarei firme la decizia celorlalte, interdependenta stransa a actiunilor diverselor intreprinderi. Unitatile oligopoliste au posibilitatea de a stabili si volumul productiei si preturile de vanzare, ultimele reflectand atat costul de fabricatie, cat si calitatea produselor. Diferentierea calitativa a produselor, insotita de preturi inegale, duce la distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari sau mai mici, care prefera si cer unanume bun creat de o anumita intreprindere. Piata oligopolista de bunuri diferentiate calitativ are posibilitati de extindere mai bune o data cu cresterea generala a veniturilor, care diversifica preferintele consumatorilor, gusturile lor, etc. Aceasta crestere generala a veniturilor tinde sa reorienteze clientela, sa o regrupeze spre bunurile superioare calitativ, sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai dinamice in dauna celorlalte. Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii, pentru produsele diverselor firme,

dovedeste ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor viabile, cidoar o limiteaza. Piata monopolistica este piata cu concurenta cvasi perfecta. Ea secaracterizeaza prin existenta intr-o ramura a unui mare numar de producatori de talie relativ mica si apropiata si prin diferentierea produselor. Ultima caracteristica permite intreprinderilor sa fixeze cuplul calitate-pret, ca si in cazul oligopolului. Multitudinea producatorilor atrage dupa sine o concurenta mai ampla in pietele monopolistice si permite cumparatorilor sa aleaga dintre produsele livrate de diversele unitati. Pentru o perioada de timp, diferentierea produselor grupeaza clientela intre furnizori, asigurand inacelasi timp o stabilitate a cererii pentru fiecare vanzator, ceea ce echivaleaza cu limitarea concurentei. Intrucat mobilul profitului determina frecvent innoirea produselor, clientela se regrupeaza periodic, in favoarea unor intreprinderi mai dinamice si in defavoarea celorlalte.

In pietele monopolistice si a concurentei care le caracterizeaza trebuie sa se tina seama de urmatoarele doua situatii:- decizia unei intreprinderi privite izolat nu afecteaza sensibilsituatia celorlalte unitati din cauza potentialului productivrelativ redus al fiecareia- intrarea a noi concurenti in ramura nu este dificila datoritaaceleiasi cauzeSe poate concluziona prin urmare ca piata monopolistica se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta, fara a se identifica cu ea. Firmele din piata monopolistica , in tendinta de a-si maximiza profitul, urmaresc, in paralel cu imbunatatirea calitatii produselor si minimalizarea costurilor, prin determinarea nivelului optim al productiei, pe termen scurt si alegerea variantei optime de combinare a muncii si capitalului, petermen lung. Piata tip monopson este opusul celei monopoliste. In timp ce inpiata monopolista exista unul sau cativa vanzatori si un numar mare de cumparatori, piata tip monopson se caracterizeaza prin existenta unui singur cumparator, intr-o zona economica, si a unor numerosi vanzatori ai bunului fabricat la scara tarii. Intreprinderea cu pozitie de monopson poate sa se aprovizioneze la preturi avantajoase; in acelasi timp poate folosi forta de munca ieftina daca in zona ei de activitate lipsesc alte ramuri industriale care sa ofere locuri de munca. Profiturile obtinute devin astfel mai mari prin reducerea costului mediu de fabricatie. Cand intr-o zona oarecare functioneaza doua unitati cumparatoare, intr-o ramura data exista duopson, iar daca functioneaza trei sau mai multe exista oligopson. In astfel de situatii, in afara concurentei pe piatade vanzare a produsului fabricat (de mai multe unitati) apare si o concurenta limitata pe pietele de aprovizionare cu factori de productie. Piata reglementata de stat este piata in care statul fixeaza preturi la unele bunuri materiale si servicii furnizate de agenti economici, publici sau privati, cu scopul de a proteja unele categorii de producatori saupopulatia in totalitatea sa. Statul ia apoi masuri de control al unor preturi, al dobanzii si salariilor, in perioade de inflatie ori recesiune economica, urmarind insanatosirea vietii economice, relansarea mai rapida a acesteia, reducerea somajului si utilizarea

capacitatilor de productie existente. In multe situatii statul intervine pe diverse piete, ca de exemplu:- Fixarea de preturi maxime, in perioade critice vizeazamarfurile care se adreseaza necesitatilor fundamentale alepopulatiei. Aceste preturi sunt inferioare pretului deechilibru, ce s-ar forma in piata de concurenta libera si aumenirea sa asigure un minim de bunuri indispensabilepaturilor sociale cu venituri mici. Acest lucru are efectepozitive asupra procesului de refacere a potentialului productiv uman. Preturile fixate de stat limiteaza sausuprima in acelasi timp conflictele sociale grave, care potgenera dezechilibre economice suplimentare - Garantarea preturilor la unor produse agricole sau a veniturilor agricultorilor, determinate de instabilitateaproductiei agricole de la an la an datorita conditiilorclimatice variabile. Instabilitatea productiei agricole, desilimitata o data cu progresul, este prezenta chiar si in tarile incare agricultura a atins randamente foarte inalte. Aceastainstabilitate modifica veniturile anuale ale agricultorilor sideci capacitatea lor de finantare a productiei, influentandnefavorabil cursul activitatii agricole si industriale viitoare,precum si consumul populatiei. Deoarece productia agricolaeste oscilanta, pretul garantat poate sa se soldeze in ani 9diferiti cu venituri totale inegale. De aceea s-a incercat practica garantarii veniturilor anuale. Desi politica pretuluigarantat in agricultura a avut si unele urmari secundare nedorite, amestecul statului in piata produselor agricole, ca sialte masuri de sprijinire directa a agriculturii au avut o influenta evident favorabila asupra acestei ramuri si a economiei intregi.

Caracteristicele formelor de concurenta

Forma concurentei

Numarul de concurenti

Bariere de intrare pe

piata

Produsul Cunostinte despre piata

Monopol Un concurent

Multe bariere Aproape nu exista substituanti

Perfecte

Oligopol Cativa concurenti

Unele bariere Produse diferentiate sau omogene

Imperfecte

Concurenta monopolistica

Mare Cateva bariere

Produse diferentiate cu multi substituanti

Mai multe decat oligopol; mai putine decat monopol

Concurenta Nelimitat Nu sunt Produse Perfecte

perfecta omogeneConcurenta perfecta se considera a exista doar in teorie, fara corespondent in viata practica; este acel tip de piata pe care se satisfac cel mai bine interesele vanzatorilor si cumparatorilor si care prezinta simultan urmatoarele trasaturi:1.    atomicitatea cererii si ofertei, care exprima existenta multor vanzatori si cumparatori de putere economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta pretul in mod hotarator.2.    omogenitatea produselor, care presupune ca marfurile oferite sunt echivalente sau aproape identice, astfel incat cumparatorului ii este indiferent de unde aprovizioneaza.3.    intrarea si iesirea pe piata sunt libere, adica o firma poate intra pe piata daca pretul este superior costului sau de productie.4.    transparenta perfecta a pietei, care arata ca pe piata cu concurenta perfecta cumparatorii si vanzatorii dispun de o cuoastere deplina a cererii si a ofertei.5.    mobilitatea perfecta a factorilor de productie, care exprima inexistenta obstacolelor in procesul achizitionarii de factori de productie, in conditile in care firmele doresc sa isi dezvolte activitatea.

    Pe piata cu concurenta perfecta produsele pot fi usor substituite si cumparate la cel mai bun pret, care satisface atat interesele vanzatorilor cat si ale cumparatorilor. Daca una din trasaturile concutentei perfecte lipseste atunci piata devine imperfecta.

  Pornind de la concurenta neloiala sau incorecta, trebuie sa amintim ca exista si infractiuni economice în lupta de concurenta.Piata concurentiala determina utilizarea eficienta a resurselorlimitate pentru statisfacerea multiplelor trebuinte individuale si sociale,regleaza si stimuleaza productia astfel incat comportamentulproducatorilor, orientat catre maximizarea profitului, devine mijloc derealizare a scopului sistemului economic, respectiv optimizareaconsumului, maximizarea satisfacerii trebuintei consumatorilor. Relatiileconcurentiale impun producatorilor promovarea progresului tehnic,scaderea costurilor si a preturilor, cresterea cantitatii, calitatii sidiversitatii bunurilor economice, imbunatatirea distributiei si utilizariiacestora.Concurenta poate fi distorsionata si deturnata de la scopul sau prinmijloace neloiale, anticoncurentiale: practicile monopolistice,subventionarea de catre stat a unor domenii de activitate economicaineficiente, recurgerea la mijloace extraeconomice (falsificareaproduselor de marca, furturi de documentatii sau conceptie, spionaj, etc).Pentru promovarea intereselor consumatorilor si producatorilor estenecesara mentinerea si stimularea concurentei loiale prin adoptarea unorlegi si constituirea de organizatii guvernamentale sau neguvernamentale,care sa arbitreze respectarea principiilor concurentei. Astfel, inca din1890, Congresul SUA a votat “Sherman Act”, care interzice tentativele demonopolizare, iar in 1914 s-a constituit Comisia Federala pentru Comert,insarcinata cu supravegherea respectarii legislatiei anti-trust. In Franta s-acreat in 1936 un Consiliu al Concurentei insarcinat cu controlulpracticilor anticoncurentiale. In Uniunea Europeana, art.85 al Tratatului

de la Roma interzice toate practicile “ce au drept obiectiv sau drept efectrestrangerea sau falsificarea jocului concurentei”. Legile anti-monopoldin Uniunea Europeana sunt incluse intr-o ampla “legislatie de protectie aconcurentei”, vizand in ultima instanta protectia consumatorului.In Romania, un obiectiv al tranzitiei la economia de piata ilconstituie restrangerea monopolului proprietatii publice si realizareapluralismului formelor de proprietate specific economiei concurentiale,de piata. Pentru protejarea concurentei, in 1996 a fost adoptata legeaconcurentei si s-a infiintat Consiliul Concurentei. Proprietatea publica s-a 10restrans treptat la sectoarele considerate strategice, care au fostreorganizate ca regii autonome, dar adaptarea acestora la mecanismelepietei s-a dovedit dificila. Astfel, mentinerea monopolului de stat indomeniul energiei primare si secundare, fara control din partea organeloradministrative, genereaza risipa, ineficienta, tarife exagerate si inflatie, cutot cortegiul lor de efecte negative asupra economiei si asupra niveluluide trai al oamenilor. Desi in acceptiunea ei spatiala si economica piata este locul de intalnire a agentilor economici, vanzatori si cumparatori, care schimba intre ei bunuri sau servicii, piata mai poate fi inteleasa ca fiind locul de intalnire a ofertei cu cererea, prima reprezentand forma sub care se infatiseaza rezultatele finale ale productiei in conditiile economiei de schimb, cea de-a doua exprimand nevoile umane solvabile.

Regulatorul pietei este concurenta, astfel ca fiecare isi urmareste propriul interes, satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatilor de productie sau de consum si obtinerea de castig. Cunoasterea pietei presupune cunoasterea cererii, ofertei, pretului si concurente.

Concurenta desemneaza relatiile de competitie, de rivalitate dintre agentii economici in calitate de producatori sau cumparatori, relatii specifice economiei de piata. In conditiile concurentei creste eficienta economica a producatorului (maximizarea profitului) si a consumatorului (maximizarea satisfactiei). Ca orice competitie, concurenta se soldeaza cu invingatori si invinsi. Invingatori sunt agentii economici care produc bunuri la costuri joase, sau bunuri de calitate superioara. Capacitatea de a produce mai ieftin si de a vinde mai ieftin pentru a invinge concurenta stimuleaza inovatia, conduce la realizarea de noi produse, la folosirea de noi tehnici de fabricatie, la ridicarea nivelului general de calificare a personalului, la mai buna organizare a productiei si muncii. Aceste mijloace, utilizate la inceput de putini agenti, se extind treptat, datorita constrangerii materiale exercitate de pretul mai redus, sau de calitatea superioara a produselor asupra unitatilor ramase in urma, care risca astfel sa iasa chiar din piata. Astfel concurenta transforma progresul intr-o conditie de existenta.

Concurenta realizeaza deasemeni o selectie a producatorilor, avand in vedere inegalitatea dintre intreprinderi in ceea ce priveste eficacitatea. Astfel agentii economici slabi sunt eliminati. Ca urmare, resursele se vor concentra la dispozitia unitatilor capabile sa le gospodareasca si sa le utilizeze rational. Concurenta tinde sa aseze in echilibru ramurile de productie, cererea si oferta, sa transmita de la producatori la consumatori o parte din valoarea suplimentara creata prin cresterea productivitatii muncii. Fara aceasta transmitere care implica reducerea preturilor nu s-ar putea vinde

cantitatile tot mai mari de bunuri, iar productia s-ar sufoca. Concurenta asigura consumatorilor libertatea de a alege bunurile si serviciile si de a-si satisface la un nivel superior nevoile.

Concurenta are insa si unele consecinte negative, atragand dupa sine si efecte secundare nedorite, ca de exemplu incercarea unor intreprinderi de a reduce costurile prin micsorarea salariilor, prin reducerea unor cheltuieli necesare protejarii mediului, sau prin crearea unor bunuri de slaba calitate. Pentru ca efectele concurentei sa fie predominant benefice este necesara eliminarea atat a surplusului de concurenta, cat si a insuficientei acesteia.

Structurile pietelor se diferenteaza in functie de:• numarul si forta economica a producatorilor si consumatorilor si, deci, de posibilitatea influentarii pretului• gradul de diferentiere al produselor dintr-o anumita categorie, corespunzatoare unei anumite trebuinte si de substituire a unor produse cu altele• gradul de mobilitate a factorilor de productie (munca, natura, capital)• gradul de transparenta a pietelor (de certitudinea cunoasterii cererii si ofertei).Dupa acesti parametri se pot deosebi piata cu concurenta perfecta si piata cu concurenta imperfecta.Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala, ce presupune existenta catorva conditii:• Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii pietei, astfel incat sa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. In conditiile unei cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul. Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost; firma poate vinde orice cantitate de produse la pretul pietei.

• Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica de marca). Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu are sens deoarece ramane fara cumparatori.

• Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera circulatie pe piata a resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara dificultati de pe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata firmele ineficiente. Asemenea imprejurari, corelate cu atomicitatea, permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila, precum si transferarea unei parti a capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. Intrarea in ramura in calitate de producator, ca si intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema.

Intre agentii pietei se deruleaza numeroase relatii economice: ei coopereaza si conlucreaza pentru a-si realiza anumite scopuri comune; in acelasi timp, ei sunt in competitie. Conlucrarea si competitia dintre agentii economici sunt fatete ale aceleasi realitati: piata. Concurenta este o competitie in care fiecare actioneaza din interes economic.Concurenta este denumirea data relatiilor dintre subiectii care actioneza pe piata in vederea realizarii propriilor interese in conditii de libertate economica.In cadrul concurentei fiecare actioneaza din interes: cumparatorii actioneaza pentru a gasi vanzatorul cu pretul cel mai mic, calitatea cea mai convenabila si cele mai bune conditii de livrare si de plata a bunurilor marfare; vanzatorii sunt in competitie pentru „banul clientului” pentru a atrage cat mai multi cumparatori, cu venituri ridicate, stabili in achizitii. Cei care reusesc sa-si atinga obiectivele prospera.Concurenta in deplinatatea sa exista atunci cand si acolo unde pretul se formeaza liber, agentii cererii si ofertei sunt numerosi, iar libertatea lor este aparata si garantata de un sistem democratic.Ca si piata, concurenta cunoaste amploare diferita in timp si spatiu in functie de:- numarul agentilor economici ( vanzatori si cumparatori);- gradul de diferentiere a ofertei si a preferintelor;- capacitatea societatii de a stimula initiativa, creativitatea si spiritul de competitie al agentilor economici.In toate tarile concurenta se desfasoara pe baza unui cadru legal, adaptabil la realitati in care sunt prevazute: regulile desfasurarii concurentei; organismele abilitate sa o supravegheze; sanctiunile care se aplica celor care o incalca etc. Cand se desfasoara cu respectarea regulilor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare prin reglementari in vigoare in fiecare tara, concurenta este loiala sau corecta. Cand se desfasoara cu mijloace si prin actiuni contrare uzantelor comerciale legale, concurenta este incorecta, neloiala. Aceasta ii favorizeaza in mod artificial pe unii agenti economici care obtin avantaje nemeritate in dauna altora. Cei care apeleaza la asemenea practici incalca legea si pot fi actionati in justitie la reclamatia celor prejudiciati sau a organismelor abilitate sa supravegheze concurenta.

Economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmareste acelasi scop sau un scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar, libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestor limite transmite concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care savarseste acte de o asemenea calificare.

Aparitia tot mai frecventa a abuzurilor si a formelor comerciale anticoncurentiale, in lupta pentru puterea economica, pentru dominatia pietei a facut ca problema respectarii si apararii concurentei reale sa faca obiectul reglementarilor legale si procedurilor de urmarire si sanctionare, de reprimare a abuzurilor de la regulile normalitatii concurentei.

Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza legii cererii si ofertei

avand ca ax central pretul, care asigura autoreglarea echilibrului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea „suprema” de regulator al pietei, formarea lui trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal.Aceasta este definita prin cateva coordonate:1) existenta mai multor producatori si cumparatori, conditii care elimina posibilitatea existentei monopolului sau monopsonului;2) existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat;3) intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate fiecare la randul sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului fundamental;4) decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal;5) rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica, obiective prezente si viitoare ale intreprinderilor interne si externe in mediul concurential;6) rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglarea comportamentelor, in sensul legiferarii disciplinei de piata a operatorilor economici si al supravegherii respectarii acesteia, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale;7) interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat pretul;8) organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori;9) manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza ca exista si se manifesta cele doua laturi ale pietei: oferta si cererea si conditiile concurentei, care permit echilibrarea lor prin intermediul pretului liber, care se manifesta ca pret de echilibru;10) bunastarea consumatorilor finali, asigurata de existenta cantitativa, calitativa si structurala a bunurilor pe piata, in concordanta cu utilitatea recunoscuta de catre insusi consumatori, ale caror preturi pot fi absorbite de catre veniturile acestora.

Relatiile dintre agentii economici pe piata, in functie de interesele lor, constituie un sistem economic de concurenta, in care fiecare are libertatea sa produca si sa vanda ce-i convine, in conditiile pe care le considera cele mai favorabile. Sistemul concurential reprezinta totalitatea relatiilor dintre agentii economici aflati in competitie pe piata ,in functie de interesele lor. Obiectivul acestor relatii este vanzarea-cumpararea de produse, prestatori de servicii, angajarea de forta de munca, imprumuturi de capital, intermedieri.Dimensiunile si structura relatiilor de piata ale unei intreprinderi depind de marimea intreprinderii, specificul activitatii, de mediul economic, in care isi desfasoara activitatea, mediul demografic, mediul politic si social, mediul tehnologic, mediul natural.Criterii de clasificare a relatiilor pe piata:•    Dupa obicetul activitatii:-    relatii de vanzare – cumparare: include vanzare – cumparare , prestari de servicii intre furnizori, vanzatori, clienti finali, angajari de forta de munca, toate categoriile de intermedieri, contractile de service si garantie, imprumuturi de capital, contracte de consultant.

-    Relatii de transmitere de mesaje si informatii: au in vedere atat difuzarea de date privind drepturile si obligatiile partenerilor de afaceri, dar si modul de popularizare a produselor prin tehnici: publicitare, promovare stimulenta, relatii publice.

Astfel concurenta se imparte in 4 mari categorii :-concurenta perfecta -concurenta imperfecta -concurenta loiala sau corecta -conncurenta neloiala sau incorecta

Pornind de la concurenţa neloială sau incorectă ,trbuie să amintim ca există şi infracţiuni economice în lupta de concurenţă .În prctică se întâlnesc ,de regulă, următoarele :- întelegerea între vânzători în scopul împiedicării manifestării concurenţei;- impunerea preţurilor către distribuitori; - inducerea în eroare a consumatorului asupra preţurilor sau a mărfii printr-o publicitate înşelătoare sau fals etichetaj; - revânzarea in pierdere, deoareca anulează semnificaţia preţului de vânzare ( nu afectează cumpărătorul, dar falsifică concurenţa, deoarece implică intenţia necinstită căci nu se poate supravieţui piezând bani).Instrumentele luptei de concurenţă sunt de natură economică şi se concretizează în:- reducerea costurilor sub cele ale concurenţilor;- diminuarea preţurilor de vânzare;- ridicarea calităţii;- acordarea unor facilităţi clienţilor.

Ar mai trebui menţionat că există şi politici ,,antitrust’’ reprezentate printr-un ansamblu de reglementări legiferate în diferite ţări dezvoltate, care interzic încheierea de înţelegeri monopoliste între inteprinderi, care ar duce la diminuarea sau dispariţia liberei concurenţe. Spre exemplu SUA a elaborat o lege antitrust în 2 iulie 1890, sub presiunea opiniei publice, a proletarilor de întreprinderi mici şi mijloci, ce se vedeau înlăturate de pe piaţă de către marile trusturi.

Piaţa cu concurenţă imperfectă este de patru feluri şi anume:- piaţă cu concurenţă monopolistică;- piaţă cu concurenţă de oligopol;- piaţă cu concurenţă de monopol;- piaţă cu concurenţă monopsonică.

Tipuri de monopol

w Monopol administrativ sau instituţionalw Monopol tehnologicw Monopolul asupra mărcii comerciale.

w Monopol natural.w Înţelegeri secrete între firme

Monopolul perfect

monopol absolut = non-concurenţămonopol economic pur (sau perfect) realizarea concomitentă cel puţin a următoarelor condiţii:

- unicitatea ofertei - controlul absolut asupra resurselor- protecţia integrală a informaţiilor- existenţa unor puternice bariere de intrare produsul nu are

un substitut apropiat. w eliminarea concurenţei reale şi a celei potenţiale.

w monopolul imperfect - există produse substituibile. w monopol incomplet - există concurenţa potenţială => teoriei pieţelor

contestabile (disputabile) w Piaţa contestabilă sau disputabilă:

- intrarea pe piaţă să fie complet liberă şi

- nivelul costurilor necesare pentru penetrarea pieţei să fie relativ reduse sau uşor recuperabile (implicit că şi costurile de părăsire a pieţei în caz de eşec sunt mici

Cauze si modalitati de aparitie

w eficienţa economică (concentrarea şi centralizarea capitalurilor) w progresul tehnicw diferenţierea produselorw condiţii economice (economii de scară)w legislaţiaw condiţii naturalew concurenţa neloială

forme de monopol

w Monopol administrativ sau instituţionalw Monopol tehnologic

w Monopolul asupra mărcii comerciale.w Monopol natural.w Înţelegeri secrete între firmew

Echilibrul in conditii de monopol

w Informaţii: 1. Cererea pieţei2. Costurile de producţie

w Q creşte => P scade => VT nu creşte constant şi permanent => P şi Vmg nu sunt egale

w Q creşte: Vmg > Cmgw Q optim (Pr=max): Vmg = Cmg => qO

Cmg

Cerere (p)

Vmgqqm q*

pm

p*

p,Cmg,Vmg

q

Prmax

VT,CT, Pr

Cmg

Cmt

C(p)

Vmgq

pm

q

CT

VT

P,C,cost,Vmg

qm

VTmax

qX

qX

q

qqm

Monopolul cu discriminare perfecta

Oligopoluldesemnează situaţiile unor pieţe în care există un număr restrâns de producători/ofertanţi şi un număr relativ ridicat de cumpărători (caracterul de atomicitate a cererii se menţine).

fiecare firmă aflată în poziţie de oligopol dispune de puterea de a influenţa preţul pieţei, deciziile pe care le ia nu pot fi şi nu sunt complet independente de deciziile celorlalte firme (impune luarea în considerare a posibilelor reacţii ale concurenţilor) nici una nu este de regulă suficient de puternică pentru a impune preţul său celorlalte

Cma

Cerere

q

p,Cma

p1p2

q1 q2qm

pm

forme de oligopol

existenţa sau absenţa diferenţierii produselor: - oligopol pur - oligopol diferenţiat.

legăturile reciproce (gradul de coordonare): - oligopoluri complet coordonate (înţelegeri directe) - oligopoluri parţial coordonate (coordonare spontană sau tacită) - oligopoluri fără coordonare.

situaţia maximizării profiturilor:- oligopolul complet - oligopolul parţial.

oligopolul presupune mai degrabă o coordonare spontană decât acorduri directe. fiecare firmă ia în considerare răspunsul aşteptat din partea concurenţilor vis-a-vis de propriile acţiuni şi îşi stabileşte propriile politici comerciale în concordanţă cu acesta. În aceste cazuri pot apare 2 tipuri de relaţii concurenţiale:

– existenţa şi acceptarea unei firme lider a cărei influenţă este dominantă

– cooperare voluntară (fără cadrul organizaţional, acorduri sau firmă lider) determinată de interese comune, etica afacerilor şi toleranţă reciprocă.

Nu există un model general al echilibrului în condiţii de oligopolmodele:

- Cartel (coordonare completă)- Firma lider (oligopol asimetric)- Cererea pliată - DUOPOLURILE: Cournot (dublă dependenţă), Stackelberg

(duopol asimetric), Bowley (dublă dominaţie), Bertrand

Situaţia de cartel - reuneşte mai multe firme sub o conducere unitară şi care acţionează pe piaţă ca un unic ofertant

- monopol de factor- se fixează preţuri şi cote de producţie

- problema delicată este cea a repartizării cotelor de producţie între unităţile componente

- maximizarea profiturilor însumate ale cartelului:Vma = Cma → [qt]- repartizarea optimă a producţiei:Vma = Cma = Cmai → [qi] q1 + q2 + ... + qn = ∑qi = qt

- structuri de costuri asemănătoare

Firma lider - firma dominantă pe o anumită piaţă

- produce şi oferă cantitatea cea mai mare de mărfuri- nici o altă firmă de dimensiuni comparabile (apropiate)- costuri mai reduse decât ale celorlalţi concurenţi- condiţiile de producţie nu permit monopolizarea completă a

pieţei

Vma

Cma

C

p

p’

qq1 q2 q3 qt

Cma1 Cma2

Cma3

concluzii Criteriul esential de diferentiere a pietelor este gradul de concentrare a productiei, care determina gradul de influentare a pietei, a pretului, precum si gradul de satisfacere al consumului. Gradul de concentrare este aproape nul pe piata concurentei perfecte, creste pe piata monopolistica, respectiv oligopolista si este maxim in cazul monopolului. Deciziile intreprinzatorilor pe piata concurentiala vizeaza stabilirea dimensiunii optime a ofertei pentru obtinerea unui profit maxim. Maximizarea profitului de catre producatori, in conditiile pietei concurentiale, duce in ultima instanta la maximizarea satisfacerii consumatorilor; gradul de satisfacere al consumului este maxim in conditiile concurentei perfecte (situatie ideala) si minim in conditiile pietei de monopol. Extinderea practicilor neloiale a impus extinderea legislatiei de protectie a concurentei

p

Ct

CL

CmaL

Oi (Cmai)

pL

qLqi qt

pi

qVmaL

Bibliografie

Paul Cocioc - Fundamente ale ştiinţei economice, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2001, p. 94-103Paul Cocioc - Fundamente ale ştiinţei economice, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2001, p. 123-134