psih. eucat

8/19/2019 psih. eucat

1/47

This is the html version of the file http://sport.ubbcluj.ro/psi_educ.doc .G o o g l e automatically generates html versions of documents as we crawl the web.To link to or bookmark this page, use the following url: http://www.google.com/search?q=cache:0UttYUPySjEJ:sport.ubbcluj.ro/psie!uc.!oc"meca#ismul"proiectiei"psihologica$hl=e

Google is neither affiliated with the authors of this page nor responsible for its

These search terms have been highlighted: mecanismulThese terms only appear in links pointing to this page: proiectiei psihologica

Universitatea Babeş – Bolyai Cluj Napoca

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

P!"#$#%!E E&UC'(!#N'$)'nul ! EF şi *inetoterapie

+,,-

$ector univ. dr. /arius Cr0ciun

CUP1!N

http://sport.ubbcluj.ro/psi_educ.dochttp://sport.ubbcluj.ro/psi_educ.dochttp://sport.ubbcluj.ro/psi_educ.doc


2/47

Nr. 2e3a Pagina

4 !ntroducere 5n psihologia educaţional0 6+. &e7voltarea psihologic0 486. Personalitatea copilului şi

adolescentului+-

-. 'utocunoaşterea şi de7voltarepersonal0

66

8. Co3unicarea -,9. Con:lictul şi 3anage3entul con:lictelor -8

4. P!"#$#%!E E&UC'(!#N'$)

1. !ntroducere 5n psihologie


3/47

În ziua de astăzi nimeni nu –şi poate permite să nu ştie psihologie pentru că acesta este implicată în oricesituaţie de viaţă. De exemplu : în ce măsură este influienţat modul în care vă creşteţi şi educaţi copii demodul în care părinţii vau crescut şi educat pe dumneavoastră ! "are este cea mai eficientă metodă de aînlătura dependenţa de droguri! #e pot reaminti mai în detaliu experienţele din copilărie în stare dehipnoză! #e poate evita eroarea umană întro uzină nucleară prin reproiectarea aparatelor de măsură!$ste eficientă psihoterapia în tratamentul depresiei! #e poate îm%unătăţi capacitatea de învăţare prinutilizarea medicamentelor care facilitează transmiterea neuronală! &sihologii caută răspunsuri la acesteîntre%ări' precum şi la multe altele.

( dovadă a puterii psihologiei este influienţa ei asupra politicii legislative şi sociale. "ercetările psihologice au dus la apariţia unor legi referitoare la discriminare' la pedeapsa capitală' pornografie'comportament sexual şi la circumstanţele în care o persoană nu poate fi considerată responsa%ilă pentruacţiunile sale. )egile referitoare la devianţa sexuală au suferit importante modificări' în ultimii *+ de anica urmare a cercetărilor care au arătat că' uneori' ceea ce anterior era catalogat ca perversiune este defapt ,normalitate-' în sensul că este practica maorităţii. #ă luăm' de exemplu' efecttele violenţei' at/t dedes prezentată la posturile de televiziune : modificarea programelor de televiziune a fost posi%ilă doardupă ce studiile psihologice au adus dovezi în legătură cu efectele nocive ale unor astfel de emisiuni. În

prezent' programele de televiziune speciale pentru copii conţin din ce în ce mai puţine scene violente şi

se fac eforturi în vederea prezentării emisiunilor cu un astfel de caracter la ore c/t mai t/rzii.0iecare individ ar tre%ui să ai%ă un %aga minimal de cunoştiinţe psihologice. stfel' oamenii ar puteaînţelege mai %ine motivele pentru care g/ndesc şi reacţionează în modul în care o fac' înţeleg/ndui peceilalţi' deopotrivă.

De asemenea' oamenii care cunosc metodele de cercetare ale psihologiei' ar putea avea o părere criticăasupra diferitelor afirmaţii făcute în numele psihologiei. &/nă la începuturilor revoluţiei sexuale' lasf/rşitul anilor 2+' homosexualii erau consideraţi %olnavi mental sau perverşi' situ/nduse în sferaanormalităţii. Deşi unii oameni încă consideră homosexualitatea ca fiind împotriva naturii' mulţi

psihologi şi psihiatri o consideră o variantă de exprimare sexuală şi nu un indicator sua o cauză în sine a

unei %oli mintale. În unele studii asupra sănătăţii mintale' homosexualii apar la fel de %ine adaptaţi îndiferitele domenii ale vieţii ca şi heterosexualii 3 4ell şi 5ein%erg' 16789. ctivitatea şi satisfacţia lor profesională sunt egale cu cele ale heterosexualilor. În alte domenii' însă ' homosexualii sunt mai puţinadaptaţi. $i se descriu ca fiind mai tensionaţi şi mai depresivi faţă de un grup de heterosexuali. cestediferenţe dispar în cazul cuplurilor de homosexuali care trăiesc întrun cvasimaria. efericirea nu estedeterminată de preferinţele sexuale' ci de tratamentul la care sunt supuşi' ca minoritate dezapro%ată derestul opiniei pu%lice. fi atras de o persoană de acelaşi sex poate fi deprimant sau nu' dar a fi ostracizatşi dispreţuit din cauza preferinţei sexuale este cu siguranţă deprimant34ro;n' 16829. &e scurt' nu existăevidenţe pentru a asocia orientarea sexuală' considerată în sine' cu limitări ale sănătăţii mintale.


4/47

repetat a%uzurilor fizice sau psihice de către o persoană' după un anumit timp' simpla auzire avocii persoanei respective' va declanşa copilului o reacţie de frică. ( astfel de teamă' învăţată încondiţiile unei participări relativ minore a conştiinţei' este extrem de dificil de înlăturat prinintermediul asigurărilor ver%ale. #ingura tehnică terapeutică eficientă este cea %azată pe

principiul condiţionării.• mnezia copilăriei. ?aoritatea oamenilor îşi amintesc evenimente din copilărie doar p/nă la un

punct : nimeni nuşi poate aminti prea multe evenimente din primii trei ani de viaţă. Despre uneveniment important din viaţă' cum ar fi naşterea unui frate' dacă a avut loc înainte de împlinireaa trei ani' cei mai mulţi dintre noi' nu păstreză amintiri foarte clare. =olumul amintirilor creşteodată cu v/rsta la care a avut loc evenimentul.

0enomenul de amnezie infantilă' descoperit de 0reud' are o importanţă remarca%ilă. &rimii treiani din viaţă reprezintă o perioadă foarte %ogată în experienţe. >otul este foarte nou' iar acestetrăiri nu le vom mai avea niciodată : depăşim starea de neautorare a nou născutului' evoluăm dela g/ngurit la vor%irea articulată' de la mersul ,dea %uşilea- la mersul la verticală. >oate acesteevenimente remarca%ile lasă' din păcate' destul de puţine urme în memorie.

• (%ezitatea. $ste un adevărat stigmat pentru societatea americană care afectează p/nă la @+ A din

populaţie. Bmplică mari riscuri pentru sănătate. )a cealaltă extremă' un mare număr de persoane'în special femei suferă de anore;ie nervoas0'o tul%urarea care constă în lipsa apetituluialimentar ce poate duce la stări de inaniţie autoimpusă şi poate duce chiar la moarte. cesteafecţiuni constituie preocupări de mare interes pentru psihologii contemporani. Cnul din factoriicare determină acest comportament pare a fi deprivarea alimentară repetată. Întrun experimentcu şo%olani' după ce au fost înfometaţi' li sa dat m/ncare p/nă au atins greutatea normală' dupăcare au primit c/t de multă m/ncare au dorit. #a constatat că aceştia m/năncă mult mai multdec/t cei din grupa de control 3care nu fuseseră înfometaţi9. "oncluzia experimentului a fostaceea că deprivarea alimentară determină o exaagerare ulterioară a aportului alimentar. cestrezultat explică exagerarea aportului alimentar în multe cazuri de anorexie : deprivarea implică

preocuparea pentru o greutate mică şi poate fi deseori însoţită de supraalimentare.• $xprimarea agresivităţii. Deşi unii oameni declară că îşi pot minimaliza trăirile agresiveexprim/ndule direct sau indirect' cercetările psihologice demonstreză contrariul în maoritatea

cazurilor. Cna din modalităţile indirecte de exprimare a agresivităţii destul de studiată estecomportamentul copiilor în timp ce privesc filme violente. Întrun studiu' unui grup de copii li sau prezentat desene animate cu caracter violent' iar unui al doilea grup desene animate lipsite deviolenţă' durata filmelor fiind egală. #a constatat că cei din primul grup au devenit mai agresiviîn relaţie cu colegii lor' în timp ce copiii din al doilea grup nu au prezentat nici o modificare decomportament.

@. Perspective 5n psihologie

(rice su%iect din cadrul psihologiei poate fi a%ordat din mai multe perspective şi acest lucru este vala%il pentru orice acţiune umană. #ă presupunem că traversaţi strada. Din perspectiv0 biologic0 acestăacţiune poate fi considerată ca o activare a sistemului nervos care produce consecutiv o activare amusculaturii şi în final' determină mişcare picioarelor şi deplasarea dea lungul străzii. Din perspectiv0co3porta3ental0 ' acţiunea este interpreatată fără nici o referire la vreun segment corporal : luminaverde este considerată ca stimul la care se răspunde prin traversarea străzii. În interpretarea cognitiv0accentul este pus pe procesele mentale care au ca rezultat comportamentul corespunzător. cţiunea de atraversa strada este explicată în termeni de scopuri şi o%iective individuale : o%iectivul este acela de avizita un prieten' iar traversarea străzii este parte din strategia sta%ilită pentru a atinge acest o%iectiv.

(riginile psihologiei moderne se regăsesc în secolele B= şi = î. "h.' c/nd marii filozofi #ocrate' &laton şiristotel şiau pus între%ări fundamentale despre viaţa psihică. De exemplu' oamenii percep corectrealitatea! "e este conştiinţa! re omul li%ertate de alegere a%solută! ceste între%ări care se referă lanatura psihicului sunt considerate ca fiind originile psihologiei cognitive.


5/47

"ele cinci perspective principale din psihologie' deşi distincte nu se exclud una pe celalaltă' ci serealizează mai degra%ă o focalizare a interesului pe aspecte difierite ale aceluiaşi fenomen' extrem decomplex.

Perspectiva biologic0

Înseamnă o încercare de a explica comportamentul o%serva%il pe %aza activităţii electrice şi %iochimice aorganismului' în special la nivel cere%ral dar şi la nivelul întregului sistem nervos. cestă a%ordare îşi

propune să prezinte procesele nero%iologice care stau la %aza comportamentului şi a proceselor psihice.#tudiile asupra pacienţilor la care sau secţionat conexiunile interemisferice au demonstrat că stărilenormale de conştiinţă sunt mediate de acestea. ?ai mult' aceste studii oferă informaţii asupra localizăriicere%rale a diferitelor procese psihice.

&erspectiva %iologică a înregistrat progrese în domeniul de studiu al învăţării şi memoriei. În ce priveşteînvăţarea prin condiţionare' ca în exemplu în care un şo%olan este condiţionat săi fie frică de un sunet' sa relevat faptul că acesta presupune modificări ale conexiunilor între neuroni' modificări în care are loc omediere %iochimică 3modificări ale concentraţiei unor su%stanţe produse la nivel cere%ral9.

%ordarea din perspectiva %iologică a memoriei a accentuat importanţa anumitor structuri cere%rale'inclusiv a hipocampului' care este implicat în consolidarea informaţiilor. mnezia copilăriei se datoreazăcel puţin în parte imaturităţii hipocampului' acestă structură nervoasă nefiind pe deplin dezvoltată p/năla v/rsta de


6/47

agresive la copii' dacă acest comportament este însoţit de retragerea celui agresat' comparativ cu situaţiaîn care comportamentul agresiv este urmat de un comportament similar 3contraatacul celuilat copil.

4ehavioriştii au preferat să facă a%stracţie de procesele mentale care au loc între stimul şi răspuns. Deşiîn prezent puţini psihologi se mai consideră %ehaviorişti' multe dintre curentele psihologice moderne sau inspirat din lucrările %ehavioriştilor.

Perspectiva cognitiv0.

&erspectiva cognitivă modernă este pe deo parte o reacţie la %ehaviorism şi pe de altă parte oreîntoarcere la rădăcinile cognitive ale psihologiei. "ognitivismul modern studiază procesele mentale3percepţia'udecăţile' deciziile şi rezolvarea de pro%leme9. #e porneşte de ipotezele : 3a9 numai prinstudierea proceselor mentale se pot înţelege acţiunile umane şi 3%9 procesele mentale pot fi studiateştiinţific prin analiza comportamentului 3principiu %ehaviorist9 însoţită însă de interpretarea acestorcomportamente în termeni de procese mentale.

&entru a înţelege această perspectivă psihologică vom relua aceleaşi pro%leme concrete analizate în prezentările anterioare. tunci c/nd un şo%olan îi este frică de un sunet' ipoteza care ar putea explica

acest comportament este următoarea : )a auzul unui sunet' el va şti că urmează un şoc carei va provocadurere.

&oate că nu suntem capa%ili să ne reamintim evenimentele din copilăria timpurie pentru că în acestă perioadă dispunem de un alt mod de organizare a experienţei mnestice : în urul v/rstei de @ ani seînregistrează schim%ări semnificative' datorită dezvoltării impresionante a lim%aului' procesul psihic cene oferă o nouă posi%ilitate de organizare mnestică.

(%ezitatea presupune următoarea evoluţie : respectarea dietei alimentare pentru o perioadă' apoirenunţarea la dietă şi supraalimentarea. 0actorul critic este renunţarea la un plan' consecutivă pierderiicontrolului cognitiv. În cazul agresivităţii' rolul cogniţiei este mult mai evident : în situaţia c/nd suntem

insultaţi' este mai pro%a%il să reacţionăm agresiv dacă persoana care nea insultat este o cunoştiinţă'dec/t dacă este un %olnav mintal pe care nul cunoaştem.

Perspectiva psihanalitic0.

$la%orată de #igmund 0reud aproximativ în aceeaşi perioadă cu apariţia %ehaviorismului în #tateleCnite. >eoria psihanalitică este un amestec de fiziologie şi psihologie cognitivă. &rincipiul de %ază

promovat de teoria freudiana este acela că cea mai mare parte a comportamentului uman este determinatde procese inconştiente prin acestea înţeleg/nduse ansam%lul credinţelor' temerilor şi dorinţelor care'deşi inconştiente' ne influinţează comportamentul. 0reud afirma că 'multe dintre pulsiunile care suntinterzise sau pedepsite de către părinţi sau societate în timpul copilăriei sunt derivate din instincte'

fiecare om av/nd aceste instincte încă de la naştere şi exterioriz/ndule în timpul vieţii. &rin interzicerealor' ele pur şi simplu sunt forţate să iasă din conştiinţă şi să aungă în inconştient' de unde afecteazăvisele' determină lapsusurile' manierismele' tul%urările emoţionale precum şi comportamentele apro%atesocial 3manifestările artistice literare şi sportive9. 0reud consideră că toate acţiunile umane au o cauzăcare răm/ne adesea neconştientizată' iar natura umană are conotaţii negative: omul este condus' ca şianimalele' de instincte 3în special instinctul sexual şi agresivitatea9 şi se află întro permanentă luptăîmpotriva societăţii' care încearcă să controleze aceste impulsuri. Deşi unii psihologi nu sunt sunt deacord în totalitate cu afirmaţiile lui 0reud' este deplin acceptat faptul că oamenii nu sunt pe deplinconştienţi de unele aspecte importante ale personalităţii lor.

&sihanaliza consideră că amnezia copilăriei este determinată de caracterul traumatizant al experienţeloremoţionale din primii cinci ani de viaţă' care duce la apariţia anxietăţii. Feferitor la o%ezitate' se ştie căexistă oameni care măn/ncă mult în situaţia în care sunt anxioşi' concepţia psihanalitică susţine căasemenea persoane provoacă ele însele situaţia anxiogenă pe care ulterior o vor contracara prin adoptareaunui comportament care să le ofere satisfacţie – m/ncarea. În ce priveşte agresivitatea' 0reud susţine că


7/47

este un instinct şi că exprimă o dorinţă înnăscută. Deşi această ipoteză nu este total acceptată în psihologie' este uneori adoptată în studierea animalelor.

Perspectiva :eno3enologic0.

re ca punct principal de interes trăirea su%iectivă a experienţei' ocup/nduse cu părerea su%iecţilor înlegătură cu anumite evenimente. ceastă a%ordare sa dezvoltat ca reacţie la caracterul mecanicist alaltor concepţii psihologice : psihologii de orientare fenomenologică nu acceptă ipoteza conform căreiastimulii externi deţin controlul comportamentului 3%ehaviorismul9' idea de procesare a informaţiei încadrul percepţiei şi memoriei 3cognitivismul9 sau de determinare inconştientă 3psihanaliza9. (%iectiveleacestui curent psihologic sunt destul de diferite faţă de celelalte concepţii : descrierea vieţii interioare' aexperienţelor individuale şi nu ela%orarea unor teorii explicative sau predictive ale comportamentului.

Cnele teorii fenomenologice sunt denumite umaniste pentru că accentuează acele calităţi carediferenţiază oamenii de animale' cum ar fi dorinţa de autoreali7are. "onform teoriilor umaniste' forţamotivaţională principală a omului este tendinţa către autorealizare : orice om are ca tre%uinţă de %ază

progresul şi dezvoltarea maximă a potenţialului propriu. &rin depăşirea o%stacolelor sociale sau de altănatură se satisface o tendinţă naturală de actualizare a potenţialuluui individual.

&sihologia fenomenologică 3umanistă 9 este mult mai mult apreciată de literatură dec/t de ştiinţă şi dinacest motiv este destul de dificilă prezentarea explicaţiilor oferite de acest curent psihologic pentru fricacondiţionată sau uitarea evenimentelor din copilăria timpurie. &ro%lemele de acest tip nu constituie o

preocupare pentru psihologia de orientare fenomenologică' unii dintre ei resping/nd caracterul ştiinţifical psihologiei pe motiv că metodele folosite nu aută cu nimic la cunoaşterea naturii umane. ceastă

poziţie devine incompati%ilă cu definiţia psihologiei. &entru fenomenologişti esenţială este soluţionarea pro%lemelor relevante pentru umanitate şi nu studierea izolată a unor secvenţe de comportament' lucrucare dă analizei ştiinţifice un caracter superficial : rezolvarea pro%lemelor psihice pe %aza metodelorştiinţifice este considerată o iluzie.

*. 1elaţiile dintre orient0rile psihologice

&erspectiva %iologică utilizează concepte şi principii %iologice aplica%ile în psihologie' în timp cecelelalte perspective psihologice folosesc principii şi concepte pur psihologice 3cum ar fi : percepţia'memoria' inconştientul' autorealizarea9.

$xplicarea fricii condiţionate doar prin referire la modificările conexiunilor neuronale dintro anumităzonă cere%rală ar avea ca rezultat reducerea fenomenelor psihologice la cele %iologice.3tip de explicaţiedenumit reducţionism9.

"oncepţiile psihologice 3comportamentală' cognitivă' psihanalitică9' sunt uneori complementare şi

alteori concurente. #e tinde spre complementaritate în situaţia în care se studiază aspecte diferite aleaceluiaşi fenomen. În cazul o%ezităţii pot exista motive determinante diferite – unele %iologice 3o

predispoziţie %iologică spre îngrăşare9' altele comportamentale 3stimulii asociaţi meselor9' iar altele psihanalitice 3a m/nca este o modalitate o%işnuită de a reduce anxietatea9. Faporturile de competiţie apar atunci c/nd se caută explicarea aceluiaşi aspect al unui fenomen. Fezultă din nivelul relativ redus alcunoaşterii diferitelor fenomene : cu c/t se va şti mai mult despre un anume fenomen cu at/t va creşte

posi%ilitatea ca diferitele concepţii psihologice să devină complementare.

G. /etode 5n psihologie

a. /etoda e;peri3ental0. "ea ce caracterizează acestă metodă este că oferă posi%ilitatea unuicontrol riguros al varia%ilelor. 3o varia%ilă este un indicator care poate lua diferite valori9.$xemplu : Cn experiment care vizează sta%ilirea relaţiei dintre varia%ilele capacitatea de învăţareşi v/rstă. &orninduse de la ipoteza că a%ilităţile de învăţare se modifică odată cu v/rsta' sadescoperit existenţa unei relaţii direct proporţionale între aceste două varia%ile. =aria%ilaindependentă este manipulată de cercetător : varia%ila dependentă 3de o%icei o anumită măsură a


8/47

comportamentului9 este de fapt o%iectivul cercetării şi se determină dacă este afectată deschim%ările survenite în varia%ila independentă.

Proiectul e;peri3ental. #e referă la procedura folosită pentru colectarea datelor. "el mai simplu proiectexperimental este cel în care experimentatorul manipulează varia%ila independentă şi îi studiază efecteleasupra varia%ilei dependente. $xemplu : "u c/t copiii vizionează mai multe emisiuni cu caracter violent'cu at/t creşte caracterul agresiv al relaţionării cu alţi copii. &roiectul experimental se referă la grupulexperimental în care varia%ila independentă este prezentă şi la grupul de de control' în care varia%ilaindependentă este a%sentă.

"ercetările care presupun manipularea simultană a mai multor varia%ile independente sunt denumiteexperimente multivariate şi sunt frecvente folosite în cercetările psihologice.

Cuanti:icarea. &sihologii care utilizează metoda experiementului sunt adesea nevoiţi săşi cuantificerezultatele. În scopul unei mai %une comunicări' varia%ilele sunt înlocuite cu numere. $xperimenteleimplică de o%icei evaluări ale unui eşantion format din mai mulţi su%iecţi. Fezultatele cercetării vor fi'din această cauză' su% forma unui set de numere care tre%uie însumate şi interpretate. 4aza teoretică aacestei operaţiuni este statistica< disciplica care se ocupă cu culegerea şi prelucrarea datelor referitoare

la un anumit eşantion al unei populaţii în scopul ela%orării concluziilor pentru întreaga populaţie' pornind de la respectivul eşantion. "a indici statistici amintim' 3edia care reprezintă suma mai multorscoruri împărţită la numărul acestora. În studiile care presupun un grup experimental şi unul de control'se utilizează adesea compararea a două medii. Dacă diferenţa dintre cele două medii este mare' poate fiacceptată ca atare. cceptarea diferenţelor se face după aplicarea unor teste de semnificaţie a diferenţei.Cn psiholog care afirmă că diferenţa dintre grupul experimental lu cel de control este ,relevantăstatistic-' spune de fapt că rezultatele au fost testate prin metoda statistică şi difererenţa sta%ilită estereală. "u alte cuvinte' testele statistice sunt o confirmare a faptului că diferenţele o%servate sunt maidegra%ă un efect al varia%ilei independente şi nu o simplă înt/mplare nefericită sau efectul unor cazuriextreme.

%. /etoda corelaţiei

u orice pro%lemă poate fi studiată prin intermediul metodei experimentului. ?etoda se poate folosi pentru a realiza o corelaţie eventuală a unor varia%ile pe care nu le avem su% control' cu alte cuvinte ocorelare a acestora cu alte varia%ile care ne interesează.

Coe:icientul de corelaţie. #im%olizat prin litera r.' este o estimare a gradului în care există o relaţie întredouă varia%ile şi este exprimat printrun numpr cuprins între + şi 13a%senţa unei relaţii este indicată prin+ iar legătura complectă este redată prin 19. &e măsură ce r tinde spre 1' corelaţia dintre cele douăvaria%ile creşte. În cercetarea psihologică' un coeficient de corelaţie de .2+ este considerat a fi destul deridicat : corelaţiile de la .


9/47

1elaţiile dintre cau70 şi e:ect. În cadrul unui experiment tipic' o varia%ilă 3varia%ila independentă9 estemodificată sistematic pentru a se determina efectele acestor modificări asupra altei varia%ile 3varia%iladependentă9. ( asemenea relaţie cauză – efect nu poate fi dedusă dintrun simplu studiu de corelare'

pentru că apar o serie de erori la interpretarea corelaţiilor în termeni de cauză – efect.

Două exemple. &ot exista corelaţii între scăderea consistenţei asfaltului de pe străzile unui oraş şinumărul cazurilor de insolaţie înregistrate în ziua respectivă' dar acest lucru nu înseamnă că stareaasfaltului a generat un soi de otravă care a determinat îm%olnăvirea locuitorilor : mai mult dec/t at/t'modificările celor două varia%ile' sunt determinate de un al treilea factor – temperatura atmosferică. Cnalt exemplu este acela al corelaţiei mari existente' în satele franceze' între numărul de %erze şi numărulnaşterilor înregistrate.

tunci c/nd două varia%ile sunt corelate' variaţia uneia este posi%il să fie cauza variaţiei celei dea doua'dar în a%senţa dovezilor experimentale' nu este ustificată nic o asemena concluzie.

c. /etoda observaţiei

#bservaţia direct0. (%servarea cu atenţie a comportamentului unui animal sau a unui om este ' în

general' punctul de plecare pentru cea mai mare parte a cercetărilor psihologice. (%servareacomportamentului primatelor în mediul lor natural' ne poate da o multitudine de informaţii referitoare laorganizarea socială a acestora' lucru care ne va fi de folos în cercetările de la%orator de mai t/rziu.

?etoda o%servaţiei poate uneori să necesite folosirea unui la%orator. ?aster şi ohnson 316229 audezvoltat tehnici speciale care permit o%servarea directă a răspunsului sexual în condiţii de la%orator. $iau fost primii specialişti care au demonstrat că sexualitatea umană are mult mai multe dimensiuniîn afarăde cea %iologică : o%servaţiile lor în legătură cu aspectele anatomice şi fiziologice ale răspunsului sexualau adus o contri%uţie deose%ită la înţelegerea naturii sexualităţii umane şi chiar la rezolvarea anumitordisfuncţii sexuale.

/etoda anchetei. $ste mai uşor să între%ăm oamenii despre reacţiile lor întro anumită situaţie' dec/t săo%servăm modul în care se angaează în respectiva situaţie. &entru că de multe ori oamenii vor să facă oimpresie %ună' această metodă este mult mai expusă erorilor dec/t o%servaţia directă. "u toate acestea'metoda anchetei poate oferi informaţii interesante. ?aoritatea informaţiilor referitoare lacomportamentul sexual uman 3nu cel promovat de lege' religie sau sociatate9 au fost o%ţinute graţieanchetelor extensive coordonate de lfred HinsleI.

Biogra:ia psihologic0. De multe ori cercetătorii preferă să chestioneze oamenii cu privire laevenimentele din trecut' dec/t să o%serve comportamentul. 4iografiile folosite în scop ştiinţific senumesc metode %iografice şi constituie o importantă sursă de informaţii pentru înţelegereacomportamentului actual al su%iectului.

2. 1a3urile psihologiei

#e poate aunge la o mai %ună înţelegere a domeniului psihologiei prin cunoaşterea diferitelorspecializări ale psihologilor.

• &sihologia dezvoltării. re ca o%iect de studiu dezvoltarea umană şi factorii determinanţi aicomportamentului de la naştere la %ătr/neţe. #pecialiştii din acest domeniu studiază diferitelea%ilităţi psihice' cum ar fi dezvoltarea lim%aului în diferitele perioade ale vieţii 3sugar'antepreşcolarul' preşcolarul' adolescentul etc.9

• &sihologia clinică şi consilierea. plică principiile psihologice în diagnosticarea şi tratamentultul%urărilor emoţionale şi de comportament. În tul%urări mentale' dependenţa fizică de droguri'retardarea mentală' conflicte familiale şi maritale şi alte tul%urări de adaptare. ?ulţi psihologiclinicieni adoptă o orientare psihanalitică' nu lipsesc a%ordările %ehavioriste' cognitiviste şifenomenologice. "onsilierii se ocupă în principiu de aceleaşi categorii de pro%leme' însă mai

puţin grave. ceştia îşi desfăşoară activitatea în licee şi universităţi unde sunt preocupaţi de


10/47

rezolvarea dificultăţilor de adaptare socială' viz/nd o%iective educaţionale şi vocaţionale3orientarea scolară şi profesională9.

• &sihologia şcolară şi educaţională. Jcolile generale şi liceele manifestă o nevoie acută de psihologi ' pentru că de%utul unor tul%urări emoţionale grave se înregistrează cel mai adesea în perioada şcolarităţii. &sihologii din şcoli tre%uie să deţină o pregătire specială în domeniuldezvoltăţii copilului' educaţiei şi psihologiei clinice. &sihologii educaţionali sunt specialişti îndomeniul învăţare – predare şi studiază şi sta%ilesc modalităţile de perfecţionare a metodelor deînvăţare şi a activităţii de predare.

• &sihologia industrială şi psihologia inginerească. &sihologii industriali 3numiţi şi psihologiorganizaţionali9 îşi desfăşoară activitatea în companii şi întreprinderi şi au drept atri%uţii selecţiade personal' dezvoltarea programelor de pregătire profesională şi indentificarea factorilor careinfluienţează profitul. Feprezentanţii psihologiei inginereşti au ca o%iectiv ameliorarea relaţieiom – maşină : psihologii din acest domeniu încearcă să contri%uie la proiectarea unor utilae şiinstrumente care să micşoreze numărul de erori umane.

1e7u3atul cursului

1. &sihologia este definită ca ştiinţa comportamentului şi a proceselor psihice. ?area diversitate a pro%lematicilor presupuse de această definiţie este ilustrată prin referire la cinci pro%lemespecifice . 3a9 percepţia în condiţii de secţionare a legăturilor interemisferice' persoanele cusecţiune de corp calos av/nd o percepţie diferită a lumii comparativ cu persoanele la careconexiunile interemisferice sunt intacte : 3%9 teama condiţionată' situaţie în care organismul aînvăţat săi fie frică de un stimul neutru : 3c9 amnezia copilăriei' care constă în incapacitatea dereactualizare a evenimentelor din primii ani de viaţă : 3d9 cauzele o%ezităţii' care includ at/tfactori %iologici c/t şi factori psihologici : 3e9 manifestarea agresiunii şi existenţa posi%ilităţii caexprimarea acesteia să ai%ă ca rezultat reducerea sau amplificarea agresivităţii.


11/47

2. În multe experimente' varia%ila independentă constă în prezenţa sau a%senţa unei anumitecondiţii : cel mai simplu proiect experiemental cuprinde un grup experimental 3care se află în

prezenţa condiţiei respective9 şi un grup de control 3care se află în a%senţa condiţiei sta%ilite9.Dacă diferenţa între mediile celor două grupuri este relevantă statistic' înseamnă că este vala%ilăipoteza referitoare la condiţia experiementală' cu alte cuvinte' diferenţa se datorează varia%ileiindependente şi nu factorului înt/mplare sau unor cazuri atipice.

7. În situaţia în care experimentatorul nu poate deţine controlul asupra evoluţiei su%iecţilor înanumite condiţii' se foloseşte metoda corelaţiei' prin care se poate sta%ili dacă o diferenţăexistentă în mod natural este asociată cu o altă diferenţă care ne interesează. Lradul de corelaţieîntre cele două varia%ile este exprimat prin coeficientul de corelaţie r. cest coeficient este unnumăr cuprins între + şi 1 : a%senţa unei legături între varia%ile este notată cu +' iar legătura

perfectă este notată cu 1 : pe măsură ce r tinde spre 1' intensitatea relaţiei creşte. "oeficientul decorelaţie poate fi pozitiv sau negativ' în funcţie de creşterea unei varia%ile proporţional cu alta 3M9sau de descreşterea sa pe măsura creşterii celeilalte varia%ile 39.

8. ( altă metodă de cercetare este metoda o%servaţiei' care constă în o%servarea fenomenului carene interesează. &entru a fi capa%ili de o%servaţii pertinente' specialiştii tre%uie să fie %ine pregătiţişi să înregistreze fenomenul cu acurateţe' evit/nd săşi pună amprenta propriei su%iectivităţiasupra rezultatelor. 0enomenele care sunt dificil de o%servat direct' pot fi o%servate indirect prin

intermediul metodei anchetelor 3chestionare şi interviuri9 sau prin metode %iografice.6. &rofesia de psiholog cuprinde numeroase domenii de specializare : %iopsihologia. psihologiaexperimentală' psihologia dezvoltării' psihologia socială' psihologia personalităţii' psihologiaclinică' psihologia şcolară şi educaţională' psihologia organizaţională şi psihologia inginerească.

1+. $xistă un număr de a%ordări interdisciplinare ale studierii psihicului şi comportamentului uman'cum ar fi : ştiinţa cognitivă şi psihologia evoluţionistă. Jtiinţa cognitivă se ocupă cu studiulnaturii proceselor inteligente şi ' în afara psihologiei' include şi ramuri ale altor ştiinţe :neuroştiinţele' antropologia' lingvistica' filozofia şi inteligenţa artificială. &rincipiul său de %azăeste acela că procesele psihice tre%uie înţelese ca operaţii de calcul şi că activitatea psihică poatefi analizată la mai multe niveluri. &sihologia evoluţionistă este preocupată de originilemecanismelor psihologice' principiul de %ază fiind acela că mecanismele psihologice au evoluat

în timp de milioane de ani printrun proces de selecţie naturală. ceastă a%ordare ia determinat pe psihologi să cerceteze su%iecte de o importanţă esenţială din punct de vedere evolutiv' cum arfi alegerea partenerului.

&iscuţie critic0. 'specte deontologice ale cercet0rii psihologice

Deoarece în cercetările psihologice sunt implicate fiinţe umane sau animale' psihologii acordă o atenţiesporită efectelor cercetării asupra acestora.

&rimul principiu care guvernează etica profesională a cercetătorului este acela al riscului minim' adicăriscul anticipat nu tre%uie să depăşească pe cel caracteristic vieţii cotidiene. $vident sunt interzisevătămările corporale' însă nu este uşor de delimitat care este nivelul accepta%il de expunere la stres

psihologic. Între%area care se pune este dacă este ustificată reproducerea unor situaţii de viaţă în cadrulunor cercetări' pentru a o%ţine rezultatele scontate. cestea sunt situaţii particulare la care sunt chematesă răspundă' după caz responsa%ilii institutelor de cercetare.

l doilea principiu al deontologiei psihologice este acela al consimţăm/ntului informat. #u%iecţii tre%uiesă participe în mod voluntar la cercetare şi să li se permită să renunţe în orice moment doresc.cest lucrunu este totdeauna uşor de îndeplinit. Dacă o%iectivul experimentului este acela de a compara su%iecţiicare învaţă o listă de cuvinte întro dispoziţie neutră cu su%iecţi care fac acelaşi lucru' dar în starea defurie sau supărare!. "u siguranţă că în acest caz nu se vor o%ţine rezultate valide dacă su%iecţii sunt

preveniţi că vor fi în mod intenţionat iritaţi.

În cazul în care un astfel de experiement este totuşi efectuat' este o%ligatorie explicarea motivaţieifaptului că au fost omise unele detalii. În final tre%uie ca su%iecţii să plece cu respectul de sine intact şicu satisfacţie în ceea ce priveşte participarea la cercetare.


12/47

l treilea principiu etic al cercetării este dreptul la confidenţialitate. Bnformaţiile despre o persoană care a participat la o cercetare tre%uie să fie strict confidenţiale' deci să nu fie puse la dispoziţia altor persoanefără consimţăm/ntul acestora. #e o%işnuieşte separarea rezultatelor o%ţinute de numele su%iectului sau dealte informaţii pe %aza cărora su%iectul ar putea fi recunoscut.

În ur de 1+A din experimente se fac pe animale şi o parte din acestea sunt supuse la tratamentedureroase sau periculoase. (rientările actuale su%liniază că orice tratament dureros sau periculos tre%uiesă ai%ă o puternică ustificare.

În afară de aceste principii generale' principiul etic care guvernează cercetările este acela al considerăriisu%iecţilor care participă la un studiu psihologic drept partener de cercetare. ?ulte din cercetările clasicela care se face referire în acest curs nu ar fi fost astăzi apro%ate de către persoanele cu responsa%ilităţi înce priveşte principiile etice.

tudiile lui tanley /ilgra3 =4>96?-@ privind obedienţa :aţ0 de autoritate.

?ilioane de oameni au pierit în Lermania nazistă condusă de Kitler' considerat un monstru psihopat. u putea face aceste lucruri singur. ?aoritatea oamenilor ,răi , din cel deal treilea Feich erau oameni

o%işnuiţi care urmau ordinele superiorilor. cest lucru sugerează că toţi suntem capa%ili de un asemenearău şi că Lermania nazistă a reprezentat un eveniment nu at/t de %ar%ar şi străin de normele condiţieiumane normale. După rendt' ,în anumite circumstanţe cea mai decentă şi o%işnuită persoană poatedeveni un criminal-. u este o concluzie uşor de acceptat' întruc/t este mai conforta%il să credem că răulmontruos poate fi săv/rşit numai de persoane monstruoase. $pisodul ?aI )ai. Din nou pu%licul a fostnevoit să accepte posi%ilitatea ca cetăţeni o%işnuiţi sunt gata să se supună autorităţii cu preţul violării

propriei conştiinţe morale. ceastă pro%lemă a fost testată întro serie de experimente importante şicontroversate conduse de ?ilgram. ?ulţi su%iecţi au început să protesteze la această procedură teri%ilă'dar experimentatorul răspundea cu replici stimulative : ,=ă rog să continuaţi' $ste o%ligatoriu săcontinuaţi' u aveţi alternativă – tre%uie să continuaţi-. 2GA din su%iecţi au continuat să fie o%edienţi petoată durata experimentului' merg/nd p/nă a administra şocul final de *G+ volţi. ici un su%iect nu sa

oprit înainte de administrarea a @++ de volţi – punctul în care cel testat începea să lovească în perete. "ea produs această o%edienţă!. ?ilgram a sugerat că o%edienţa faţă de autoritate este o cerinţă necesarăvieţii în comunitate' consolidată prin evoluţia speciei umane. "are sunt factorii care conving indivizii sărenunţe la propria autonomie şi să devină agenţi voluntari ai sistemului !

• ormele sociale. #u%iecţii au fost de acord printrun contract să coopereze cu experimentatorul şisă ducă la %un sf/rşit sarcina. Dacă normele sociale pot produce at/tă o%edienţă în studiile lui?ilgram' este uşor de imaginat c/t de aspre erau pedepsele în germania nazistă sau în serviciulmilitar' o dată ce erai ,angaat-.

• "ontrolul. "/nd experimentatorul ieşea din cameră' o%edienţa scădea de la 2GA la


13/47

efectuate la începutul anilor 2+ nu ar mai putea fi efectuate astăzi datorită principiilor mai stricteela%orate ulterior privind cercetările experimentale.

+. &EA#$2'1E' P!"#$#%!C)

Dintre toate mamiferele' fiinţele umane se caracterizează' imediat după naştere' printrun înalt grad deimaturitate' necesit/nd un lung proces de învăţare' dezvoltare şi interacţiuni sociale înainte de do%/ndireaindependenţei. În general' cu c/t este mai complexă structura sistemului nervos' cu at/t este mai mare

perioada necesară maturizării. De exemplu' un cimpanzeu' un animal cu multe asemănări cu fiinţa

umană' îşi va do%/ndi independenţa cu mult înaintea unui copil născut în aceeaşi zi.

+.4. Conceptul de de7voltare

"onceptul de dezvoltare se referă la modificările secvenţiale ce apar întrun organism pe măsură ceacesta parcurge traseul de la concepţie la moarte. $xistă două categorii de procese care determină acestemodificări : procese programate %iologic şi procese datorate interacţiunii cu mediul.

Dezvoltarea organismului uman se desfăşoară pe mai multe paliere.

a. Dezvoltarea fizică : modificări în lungime şi greutate' modificările structurii şi funcţiei creierului'inimii' altor organe interne' modificările scheletului şi musculaturii care afectează a%ilităţilemotorii. ceste modificări exercită o influienţă maoră asupra intelectului şi personalităţii. Cncopil cu handicap auditiv suferă şi de o înt/rziere în dezvoltarea lim%aului. Cn adult cu %oalalzheimer suferă şi de o deteriorare semnificativă la nivel cognitiv şi emoţional.

%. Dezvoltarea cognitivă : modificări ce apar la nivelul percepţiei' învăţării' memoriei'raţionamentului' lim%aului. ceste aspecte ale dezvoltării intelectuale sunt legate de dezvoltareamotorie şi emoţională. nxietatea de separare' adică teama unui copil că ' odată plecată' mama sanu se va mai întoarce' nu poate exista dacă acel copil nu îşi poate aminti trecutul şi nu poateanticipa viitorul.

c. Dezvoltarea psihosocială : modificări care apar în personalitate' emoţii şi în relaţiile individului

cu ceilalţi. )a orice v/rstă' modul cum este evaluată şi conceptualizată propria persoanăinfluienţează nu numai performanţele cognitive dar şi funcţionarea ,%iologică- a organismului.

?ult timp cercetătorii au făcut o o%sesie în a sta%ili un model universal de dezvoltare încerc/nd săsta%ilească prin ce anume se caracterizează dezvoltarea ,normală-a copiilor. ?etoda clasică de sta%ilire a,%aremului- caracteristică fiecărei v/rste a fost cea a calculării unei medii pentru fiecare varia%ilă


14/47

aleasă în scopul decrierii comportamentului. #calele de dezvoltare se %azează tocmai pe utilizarea unorastfel de ,norme- sta%ilite statistic. $xistă norme pentru aproape orice' de la mersul independent larostirea primelor cuvinte' de la citirea primelor cuvinte la prima dragoste.

utomat' sa concluzionat că acei copii care nu urmează traseul comun de dezvoltare suferă pro%a%il de pe urma unui deficit sau a unei deprivări de ordin familiar sau cultural.

În ultima vreme însă se consideră din ce în ce mai mult că diferenţele sunt date de căi alternative dedezvoltare şi nu de căi ,inferioare- de evoluţie. >endinţa actuală este aceea de a recunoaşte mai degra%ăunicitatea fiecărui copil – şi implicit a fiecărui familii sau a fiecărei culturi.

+.+. Etape de de7voltare

Fegularităţile care există în succesiunea dezvoltării fiinţei umane permit distingerea unor etape distinctede c/rstă. 0iecare din noi urmăm un traseu compus din :

• &erioada prenatală. 3din momentul concepţiei p/nă la naştere9

#e formează structura fundamentală a corpului şi organele sale. Fitmul de creştere fizică este cel maiaccelerat din întreaga existenţă umană. =ulnera%ilitatea la factorii de mediu este foarte mare.

• &erioada de nou născut şi sugar 3+1 an9

>oate simţurile sunt capa%ile să funcţioneze de la naştere. Crmează o creştere rapidă şi o dezvoltareaccelerată a a%ilităţilor motorii. "apacitatea de memorare şi învăţare este funcţională din primelesăptăm/ni de viaţă. )a sf/rşitul primului an se dezvoltă ataşamentul faţă de părinţi şi de celelalte

persoane semnificative.

• "opilăria timpurie 31 – @ ani9

În cel deal doilea an de viaţă prinde contur conştiinţa de sine. )im%aul comprehensiv şi lim%aulexpresiv se dezvoltă în ritm alert. #poreşte şi interesul faţă de ceilalţi copii.

• =/rsta preşcolară 3@ –2 ani9

0amilia este încă ,centrul universului- pentru copil. dar tovarăşii de oaca devin la r/ndul lor din ce în cemai importanţi. #poreşte forţa fizică a copilului' se îm%unătăţesc a%ilităţile sale motorii fine şi grosiere.Bndependenţa şi autocontrolul se amplifică. ocul' creativitatea şi imaginaţia sunt din ce în ce maiela%orate. Datorită imaturităţii cognitive' par să existe o sumedenie de idei ,ilogice- despre lume."omportamentul este în mare măsura egocentric' dar înţelegerea perspectivei celorlalţi este tot maiaccesi%ilă copilului.

• =/rsta şcolară mică 32'7 – 1+'11 ani9

&rietenii devin cei mai importanţi pentru copii. "opiii încep să g/ndească logic' chiar dacă în maremăsură g/ndirea lor este concretă. $gocentrismul lor se diminuează. "onceptul de sine capătă noidimensiuni' afect/nd stima de sine – evaluarea pozitivă sau negativă a propriei persoane. "reşterea fizicăeste încetinită.

• &readolescenţa – pu%ertatea 31+'11 – 1*'1G ani 9

u loc modificări de ordin fizic ample' rapide şi profunde. (rganismul atinge maturitatea reproductivă'fapt ce îşi spune amprenta asupra întregii vieţi psihice : se declanşează o adevărată ,furtună hormonală-.

• dolescenţa 31*'1G –


15/47

"ăutarea propriei identităţi devine nucleul preocpărilor persoanei. $xistă un anumit egocentrism care persistă în anumite comportamente' dar în general se dezvoltă capacitatea de a g/ndi a%stract şi de autiliza raţionamente ştiinţifice. Lrupul de prieteni aută la dezvoltarea şi testarea conceptului de sine.Felaţiile cu părinţii sunt puse în unele cazuri la încercare.

• =/rsta adultă t/nără 3


16/47

4. Dezvoltarea cognitivă

În acestă perioadă copiii se află în stadiul piagetian al operaţiilor concrete. pare conservarea' mai înt/i anumărului' în ur de G2 ani' fiind urmată de conservarea greutăţii 378 ani9 şi apoi conservareavolumului 311 ani9. În acestă perioadă se dezvoltă şi capacitatea de clasificare şi seriere' şi în particulareste înţeles principiul incluziunii claselor. )imitările din g/ndirea copilului sunt evidente însă îndependenţa de mediul imediat şi în dificultatea de a opera cu idei a%stracte.

$gocentrismul considerat de &iaget ca fiind tipic pentru copilul din stadiul preoperator este înlocuit cucapacitatea de a coordona propria perspectivă cu cea a altora şi deci de a înţelege că există o multitudinede puncte de vedere asupra aceleiaşi realităţi concrete. cest lucru este evident în adoptarea diferitelorroluri sociale precum şi în g/ndirea morală.

• ?emoria se îm%unătăţeşte' at/t datorită creşterii capacităţii sale' c/t şi datorită utilizării unorstrategii precum repetiţia sau organizarea logică a materialului.

• Înţelegerea structurilor sintactice' se dezvoltă rapid' permiţ/nd copiilor să se facă mai %ineînţeleşi.

• Bntrarea în şcoală aduce at/t o schim%are semnificativă de statul social' c/t şi o serie de sarcini

cognitive la care copiii se adaptează diferenţiat. $xistă şi categorii de copii cu nevoi speciale carear presupune intervenţii educaţionale specifice.

". Dezvoltarea socială şi dezvoltarea personalităţii

• Definirea propriei persoane capătă o mai mare coerenţă : spre deose%ire de preşcolari' la caresinele se deineşte în principal în termeni de trăsături fizice' copiii de v/rstă scolară vor%escdespre ei înşişi în termeni de caracteristici psihologice. "opiii de de şcoală primară încep să sedefinească şi în termenii grupurilor cărora le aparţin şi încep să vor%ească despre ei înşişi întermeni de tendinţe sociale 3sunt timid' prietenos' ama%il9.

• Lrupul de prieteni capătă o greutate crescută în viaţa copilului.• &rieteniile se %azează mai ales pe loialitate mutuală' suport' interese comune. $le aută şi la

dezvoltatea unui sentiment de comuniunem de ,noi-.• Bmportanţa cresc/ndă a prietenilor nu reduce importanţa familiei. "opiii de la fraţii lor o serie de

a%ilităţi sociale – cum să negocieze' cum să îşi controleze m/nia fără a pune punct unei relaţii.&ărinţii continuă să ai%ă şi ei un puternic impact asupra copilului de v/rstă şcolară' în funcţie decantitatea de dragoste pe care o oferă' de cantitatea de autonomie pe care o permit copilului' dereceptivitatea la părerile acestuia' de anxietatea –,îngriorarea- cu care se implică în viaţacopilului şi de măsura în care se %azează pe metode de disciplină.

•


17/47

• sta%ilirea unei relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane' fără însă a fi dominat de acestea:• decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie :• dezvoltarea unei filozofii de viaţă' a unor credinţe morale şi standarde morale. cestă filozofie de

viaţă va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care individul le are de realizatîntro lume diversă şi în schim%are .

• do%/ndirea unui sentiment al identităţii.

Etapele adolescenţei

&ro%lemele care apar în dezvoltare sunt întro oarecare măsură similare' ceea ce permite prezentarea unor su%stadii ale adolescenţei.

a. Adolescenţa timpurie (pubertatea) – 12-14 ani

evoia de independenţă

• )upta cu sentimentul de identitate• )a%illitate emoţională•

"apacităţi sporite de exprimare ver%ală a propriei persoane• $xprimarea mai facilă a sentimentelor prin acţiune dec/t prin cuvinte• Bmportanţa cresc/ndă acordată prietenilor• tenţie redusă acordată părinţilor' cu accese ocazionale de ,o%răznicie-• Fealizarea faptului că părinţii nu sunt perfecţi : identificarea erorilor acestora• "ăutarea unor noi modele pe l/ngă părinţi• >endinţa de regresie' în momentele de criză' la comportamente infantile• Bnfluienţă sporită a grupului de prieteni 3interese' îm%răcăminte9

Bnterese profesionale

• &reponderent interese pentru viitorul apropiat şi pentru prezent• %ilitate sporită la muncă susţinută

#exualitate

• vanta al fetelor• &rieteni de acelaşi sex' activităţi de grup cu aceştia• >imiditate• evoia de intimitate• $xperimentarea propriului corp 3autostimulare9•

Între%ări în legătură cu propria sexualitate

$tică şi autocontrol

• >estarea regulilor şi limitelor• $xperimentarea ocazională cu a fumatului' consumului de alcool' droguri

%. Adolescenţa de mijloc (14-17 ani)


• Bmplicare a propriei persoane' altern/nd între expectanţe nerealist de înalte şi un concept de sinerudimentar

• emulţumire legată de interferenţa părinţilor cu propria independenţă• &reocupări excesive în legătură cu propriul corp• #entimentul de ,ciudăţenie- în legătură cu sine şi cu propriul corp• &ărere proastă despre părinţi' ,investiţie- emoţională redusă în aceştia


18/47

• $fortul de sta%ilire a unor noi prietenii• ccent sporit pe noul grup de prieteni cu identitatea de grup definită prin selectivitate'

superioritate şi competitivitate• &erioade de tristeţe' care însoţesc ,pierderea psihologică- a părinţilor• utoanaliză amplificată' uneori su% forma unui urnal


• Bnterese intelectuale mai pronunţate• Cnele energii sexuale şi agresive direcţionate înspre interese creative

#exualitate

• &reocupări legate de atractivitatea sexuală• Felaţii pasagere• #entimente de tandreţe dar şi de teamă faţă de sexul opus• #entimentte de dragoste şi pasiune


• Dezvoltarea idealurilor şi selecţia modelelor de rol• "apacitate sporită de fixare a scopurilor• Bnteres pentru pro%lemele morale

c. Adolescenţa târzie (17- 19)


• Bdentitate fermă• "apacitate de am/nare a recompenselor• #imţ al umorului mult mai dezvoltat• Bnterese sta%ile• ?ai mare sta%ilitate emoţională• "apacitate de a lua decizii independente• "apacitate de a face compromisuri• ?/ndria pentru propria muncă• Încredere în sine• &reocupare mai mare pentru ceilalţi


• Deprinderi de muncă mai %ine definite• ivel sporit de preocupare pentru viitor

#exualitate

• &reocupare pentru relaţii mai sta%ile• Bdentitate sexuală clarificată• "apacitate pentru relaţii tandre şi senzuale


• "apacitate de introspecţie şi autoanaliză• ccent pe demnitatea personală şi stima de sine• "apacitatea de fixare a unor scopuri şi de urmărire a acestora• cceptarea instituţiilor sociale şi a tradiţiilor culturale


19/47

• utoreglarea stimei de sine

ceste repere sunt doar orientative' adolescenţii nesuprapun/nduse peste acest portret ro%ot dec/t întrooarecare măsură.

Adolescenţa atipică

• exmatriculare sau scădere spectaculoasă în performanţa şcolară• agresare ver%ală a celorlalţi' crize de furie• apartenenţa la un grup sau o ,gaşcă-• pierderea interesului pentru activităţile care îi produceau plăcere' pentru sport sau alte ho%iuri• pro%leme cu legea• depresie' izolare• tentative de manipulare a adulţilor• lipsa de motivaţie• minciuni frecvente' lipsa de onestitate' furt• promiscuitate sexuală• idei suicidare• consum curent sau doar ,experimental- de alcool şi droguri

. &e7voltarea :i7ic0 şi 3aturi7are :i7iologic0

• t/t %ăieţi c/t şi fetele traversează schim%ări fiziologice dramatice. re loc o creştere explozivăîn înălţime' greutate şi o dezvoltare semnificativă a musculaturii şi scheletului.

• (rganele rreproductive se dezvoltă şi se maturizează la r/ndul lor• par caracterele sexuale secundare.• #chim%ările fizice şi modificările %ruşte ale înfăţişării afectează conceptul de sine şi

personalitatea. $fectele unei maturizări prea rapide sau dimpotrivă' prea lente îşi pun amprentaasupra adolescentului' dar de o%icei se ,sting- la maturitate.

4. &e7voltarea cognitiv0

• ?ulţi adolescenţi ating stadiul piagetian al operaţiilor formale' caracterizat prin capacitatea deg/ndire a%stractă.

• Deşi a fost depăşit egocentrismul specific copilului mic' adolescentul manifestă totuşi anumitetendinţe egocentrice' care se manifestă în relaţiile cu autoritatea' în centrarea excesivă pe sine' înconştientizarea foarte ,acută- a propriei persoane.

Caracteristici ale gndirii adolescenţilor

• g/ndirea critică. Bdeile celorlalţi nu mai sunt luate dea gata' fără a pune în discuţie importanţa lor şi sunt luate în calcul şi alte idei alternative. $i pot să g/ndească cu un pas înainte faţă de,adversar-' săşi planifice viitoarea mişcare şi să prevadă consecinţele alegerii unei alternative.

• g/ndirea a%stractă. "apacitatea de a raţiona logic asupra unor pro%leme a%stracte deschide caleaoperarea asupra unor pro%leme de ordin social sau idiologic. #unt ,disponi%ile- poantele'

prover%ele' metaforele şi analogiile.• multidimensionalitatea. #unt capa%ili să analizeze pro%lemele din mai multe unghiuri – sarcasmul

lor de multe ori îşi are originea tocmai aici. #e pot descrie pe ei înşişi şi pe ceilalţi în termenimult mai diferenţiaţi 3sunt introvert şi expansiv în acelaşi timp9.

• Felativismul. &un la îndoială afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin dispuşi să accepte fapte sau

adevăruri a%solute. cest lucru este adesea exasperant pentru părinţi care se întrea%ă dacă nucumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării. =alorile personale suntşi ele pusesu% semnul între%ării' p/nă la un scepticism ,de limită- care spune că nimic nu este sigur' şi nicio cunoştiinţă nu este adevărată la modul a%solut şi deci ,de încredere-.


20/47

"apacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea' pentru înt/ia oară a ipocriziei. &ărinţiisunt detronaţi' nemaifiind ,%uni , şi atotcunoscători la modul a%solut' ci doar simpli muritori..."ontrastele percepute acut dintre ceea ce există în realitate şi ceea ce ar tre%ui să fie' dintre ideal şi real'fac ca să se reverse foarte mult criticism împotriva sistemului' a instituţiilor şi a părinţilor. Deziluzia

provocată de realitate îi motivează să îşi construiască propriile modele 3fictive9 despre cum ar tre%ui săfuncţioneze lumea – viziune exagerat de optimistă şi idealistă. Dar prinşi în ocul condamnării ipocrizieicare înconoară' adolescenţii ,tipici- nu sunt în stare să îşi recunoască propria ipocrizie dincomportament.

• egocentrismul. &resupune că toată lumea este preocupată de propriile g/nduri şi comportamenteaşa cum este el. De aici sentimentul că se află pe o scenă unde îi sunt expuse sentimentel în faţăunei audienţe imaginare. "a urmare' apare o exagerată conştiinţă a propriei persoane. "a reacţiede apărare în faţa acestui fapt' mulţi adolescenţi se retrag în sine' îşi ascund sentimentele şi

preferă să fie singuri. &ornind de la prezumţia de ,vinovăţie- a celorlalţi' consideră că toţi ceilalţisunt la fel de critici ca ei înşişi. ,>oată lumea îşi va da seama că %lugii ăştia sunt prea scurţi-

dolescenţa este şi un timp al convingerii în propria ,istorie- sau ,poveste- personală. "onvingerea în propria unicitate şi în caracterul ,special- al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea.

• ,sunt singura persoană care a fost vreodată îndrăgostită aşa N-• ,tată' tu nu poţi să înţelegi ce simt-• ,chiar crezi că ai trăit ceva asemănător vreodată!-

"u alte cuvinte' nimeni nu le poate înţelege sentimentele deoarece ei sunt unici. #imilaritatea dintre propriile trăiri şi cele ale altora este opacă pentru ei. ceste distorsiuni se reflectă şi în faptul că doza deiluzii pozitive este mult mai mare – nu se poate înt/mpla nimic rău' %oala sau nenorocirea suntimposi%ile. t/t a%uzul de su%stanţe c/t şi ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri.

• dificultăţi în luarea deciziilor. $xaminarea multiplelor faţete ale unei pro%leme şi luarea în calcul

a tuturor posi%ilităţilor determină adesea am/narea p/nă la %locarea deciziei. dolescenţii devinexperţi în identificarea unor motive ale acţiunilor celorlalţi acolo unde acestea de fapt nu există.Deşi interpretarea adulţilor este aceea că au dea face cu un adolescent o%raznic sau stupid' din

punct de vedere psihologic' este vor%a de un ,dezechili%ru cognitiv- – a%ilităţi cognitive caredepăşesc temporar %aza de cunoştiinţe' deci experienţa adolescentului.

". &e7voltarea social0 şi de7voltarea personalit0ţii

• Cna din sarcinile maore ale adolescenţei o reprezintă formarea unei identităţi personale'înţelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă de toţi ceilalţi' dar în acelaşi timp coerentădea lungul diferitelor situaţii de viaţă.

• "entrarea pe propria persoană' legată de modificările fizice care au loc în pu%ertate şi dedescoperirea identităţii' poate pendula între narcisis şi ură pentru propria persoană. Dacă există odiscrepanţă prea mare între conceptul de sine şi sinele ideal' pot apărea anxietatea şihipersensi%ilitatea.

• nxietăţile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare :

Bzolare emoţională care duce la pasivitate' apatie' cinism' scăderea nivelului de aspiraţii.

• egarea realităţii' cu retragerea din orice competiţie' ,îm%olnăvirea în perioade de examene' perioade de indecizie şi de refuz al pro%lemelor stresante :

•

0antasmare' vise cu ochii deschişi' pentru a compensa realitatea sau dimpotrivă pentru a suferi caun verita%il erou neînţeles' o victimă a propriului cura.• Faţionalizare' de tipul ,struguri prea acri-.

• &rieteniile devin mult mai intime : se dezvoltă relaţii apropiate şi cu persoane de sex opus.


21/47

• &resiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice şi în cazuri extreme duc la acte antisociale.• #exualitatea influienţează masiv dezvoltatea identităţii adolescenţilor. (pţiunile sexuale sunt dea

clarificate şi sta%ile.• ,Încărcătura , emoţională a v/rstei poate duce la stări anxioase şi depresive' concretizate întro

incidenţă crescută a tul%urărilor comportamentului alimentar' a consumului de droguri' atentativelor suicidar

e3inar

>eoria stadială a lui &iaget

Descrierea psihologică a schim%ărilor cognitive sunt profund influienţate de teoria psihologului elveţianean &iaget' unanim recunoscut ca unul dintre cei mai remarca%ili oameni de ştiinţă din secolul EE.nterior lui &iaget g/ndirea psihologică referitoare la dezvoltarea copilului era puternic influieţată decurentul maturizării psihologice şi perspectiva învăţării am%ientale. &iaget consideră copilul un

participant activ la procesul dezvoltării şi nu un recipient pasiv în care se acumulează efectele dezvoltăriisale %iologice şi stimulii din mediu. &iaget consideră copilul ca un om de ştiinţă curios care conduceexperimente pentru a vedea ce se înt/mplă. 3ce se înt/mplă dacă împing farfuria dincolo de margineamesei !9. Fezultatele acestor experimente în miniatură conduc copilul către ela%orarea unor ,teorii- pecare &iaget le numeşte scheme. "opilul încearcă să asimileze schemelor preexistente un nou eveniment.Dacă nu se potrivesc' copilul le va modifica' proces pe care &iaget îi va denumi acomodare. 0oloseştemetoda o%servaţiei şi interviului. &e %aza o%servaţiilor sale' &iaget susţine dezvoltarea cognitivă acopilului evoluează su% forma unui succesiuni de * stadii calitative.

1. #tadiul sezoriomotor.

• Diferenţierea propriului corp în raport cu alte o%iecte.

• Fecunoaşterea propriei persoane ca agent al acţiunii şi apariţia primelor acte intenţionate : deexemplu' tragerea unei sfori în vederea mişcării unui o%iect sau scuturarea unei ucării care

produce zgomot• #esizarea permanenţei o%iectelor : realizarea faptului că o%iectele continuă să existe chiar şi

atunci c/nd sunt ascunse privirii.


22/47

6. PE1#N'$!2'2E' C#P!$U$U! Ş! '$ECEN2U$U!

#untem diferiţi încă de la naştere nu numai fizic dar şi su% aspectul personalităţii. Două categorii deinfluienţe contri%uie la aceste diferenţe :

a. cele care ţin de temperament şi care par a fi în cea mai mare parte înnăscute : %. cele care ţin de influienţele mediului.

>emperamentul se referă la trăsături cu o anumită %ază genetică ce modulează gradul de activism'energie' emoţionalitate' reactivitate şi socia%ilitate. ceste trăsături manifestate imediat după naştere potrămăne relativ sta%ile dea lungul vieţii' dar pot fi şi puternic influienţate de factori de mediu. "ăteva dintrăsăturile care pot fi influienţate de mediu :

• ivelul de activism şi energie• dapta%ilitatea la schim%are• Feactivitatea emoţională• (rientarea spre lume sau spre sine

"u toate că factorii ereditari pot determina temperamentul iniţial al copilului' totuşi mulţi copii' pe parcursul dezvoltării lor' cunosc schim%ări semnificative ale stilului de comportament. ceste schim%ărise datorează evenimentelor de viaţă 3pozitive sau negative' favorizante sau defavorizante dezvoltării9'implicării speciale a părinţilor în munca cu copilul 3expunerea copilului la stimuli diferiţi' interacţiunimultiple' comunicarea activă9' experienţelor şcolare 3%ogate sau sărace 9 şi a celor sociale3recompensatorii O restrictive9. Fezultă că temperamentul nu apare ca o programare presta%ilită cedetermină în mod mecanic personalitatea' ci este un program deschis care suportă influienţele factorilorde mediu.

!denti:icarea. 0actor semnificativ în dezvoltarea personalităţii copilului. "onstă în adoptarea de cătrecopil a caracteristicilor' convingerilor' atitudinilor şi comportamentelor unor persoane semnificative.

Bdentificarea este o consecinţă a o%servării şi imitării unui model. "el mai frecvent model este părintele'dar poate fi şi unul dintre %unici' un frate mai mare' un porfesor sau o personalitate. "opiii preiaufrecvent caracteristicile mai multor modele' pe care le selectează şi le aglutinează. #elecţia modelelor seface fie pe %aza puterii pe care o deţin' fie pe %aza prestigiului de care dispun. "opiii vor să fie asemenimodelului' vor acţiona şi vor simţi emoţii similare modelului. De aici decurge importanţa modului de


23/47

comportament al adultului 3profesor' părinte9 şi mai puţin a ,prelegerilor- educative pe care adultul leoferă copiilor.

&obndirea identit0ţii. ?oment important în dezvoltarea personalităţii. dolescentul' în acestă perioadă este frăm/ntat de între%ări ca : ,"ine sunt de fapt eu!-' ,Încotro merg!- $l este întro continuăcăutare' astfel se explică comportamentele imprevizi%ile şi inconsistente ale adolescenţilor. "eea ce la

prima vedere poate semnifica aspecte negative de comportament nu sunt dec/t etape fireşti de căutare şiconsolidare a indentităţii de sine. Dacă la început' sinele este fluctuant şi inconsistent' el devine cutimpul funcţional şi conforta%il. &entru unii adolescenţi' procesul do%/ndirii identităţii se desfăşoarărelativ calm' cu tensiuni şi conflicte minore. &entru alţii însă' adolescenţa este o perioadă de mareconfuzie' acompaniată de crize existenţiale' de conflicte puternice şi de încercarea de su%minare aautorităţii 3părinţi' şcoală' profesori etc9.Dacă copilul o%servă şi imită modelele' adolescentul le caută' leexperimentează' le compară şi le selectează. &e %aza modelelor' adolescentul îşi sintetizează un $u ideal.Bdealul rezultă din aglutinarea mai multor modele.

Conclu7ie. 0ormarea personalităţii copilului nu este presta%ilită pe %aza unui program genetic inflexi%ili'factorii de mediu pun/nduşi amprenta pe tot parcursul vieţii. În acest sens' vor%im de personalitate ca un

proces continuu' a cărui formă' conţinut şi expresie nu se finalizează la sf/rşitul adolescenţei' aşa cum

tinde să se creadă.6.4. Niveluri de abordare a personalit0ţii

Bndividul poate fi studiat şi înţeles din punct de vedere cognitiv' emoţional' comportamental şi %iologic.par caracteristici distincte ale personalităţii care : 3a9 îi definesc stilul personal : şi 3%9 îi influienţeazăinteracţiunile cu mediul.

6.4.4. Nivelul cognitiv

&entru a se adapta la mediu fiinţa umană şia ela%orat un sistem de prelucrare a informaţiei. ceste

informaţii se referă la convingeri' atitudini' asumpţii' expectanţe de care dispunem şi care pot fistructurate în mai multe categorii :

• informaţii despre sine :• informaţii despre ceilalţi :• informaţii despre lume' societate:• informaţii despre viitor :• informaţii despre înţelegerea modului de funcţionare a psihicului uman – metacogniţiile.

ceste g/nduri' atitudini' convingeri mediază modul în care ne comportăm şi emoţiile pe care le trăim.?ai mult' ele precipită şi conservă anumite stări emoţionale şi comportamentale. De asemenea' uncomportament 3intrarea profesorului în clasă9 poate deveni un stimul care declanşează un g/nd O cogniţie3voi fi din nou penalizat9' g/nd care determină o trăire emoţională 3frică' anxietate9. 0ormarea acestorcogniţii' adaptative sau dezadaptative' se realizează pe parcursul dezvoltării persoanei în urmaexperienţelor de viaţă şi a contactului cu alte persoane – părinţi' profesori.

În general' oamenii au tendinţa să considere g/ndurile ca fiind o reflectare fidelă a realităţii. >otuşi' decele mai multe ori g/ndurile sunt doar o interpretare a realităţii. De exemplu' în cazul elevului' dacăaceste interpretări se repetă frecvent pot duce la formarea unei stime de sine negative' la neîncredere' lascăderea performanţei sociale şi scolare' la retrageri comportamentale. De multe ori' aşa numitelecomportamente neadaptative ale elevului pot să fie' întro oarecare măsură' consecinţele unor etichete

atri%uite în mod repetat de adult copilului 3, nu eşti %un de nimic-' ,eşti cel mai leneş din clasă-9. cesteetichete determină un anumit tip de procesare informaţională despre sine 3,nu sunt %un de nimic-9' oemoţie 3furie' dezamăgire' teamă' tristeţe9 şi un comportament consecutiv emoţiei şi g/ndului3comportament de leneş' de copil rău9.

>a%elul @.1. Felaţia dintre g/nduri' emoţii şi comportamente la elevi


24/47

Cogniţii E3oţii Co3porta3ente

,u voi reuşi la examen- #tres'nervozitate

Feducerea timpului pentru învăţătură'implicare în alte activităţi. #upraînvăţareacare poate determina o%oseală şi ulteriorreducerea performanţelor şcolare.

,$ste inutil să învăţ N- emulţumire eimplicare

,u am nici o calitate-. Fesemnare' eîncredere Bzolare

2endinţe de7adaptative ale gndirii

=om analiza c/teva din interpretările negative ale realităţii – sau tendinţe dezadaptative ale g/ndirii – precum şi efectele lor asupra vieţii cotidiene. Denumite şi distorsiuni cognitive' aceste tendinţedezadaptative ale g/ndirii pot avea ca punct de plecare experienţe negative din copilărie dar şi de mait/rziu' precum şi preluarea modelelor de interpretare a realităţii ale părinţilor şi ale altor persoanesemnificative 3rude' profesori9. &ărinţii pot afirma frecvent :-(amenii sunt răi' nu poţi deci să ai

încredere în nimeni-. "opilul preia acest tipar de g/ndire al părinţilor care îi poate produce anxietatesocială 3teamă neustificată de a cunoaşte alte persoane9. &entru mulţi copii' calificativele pe care leadresează adulţii' părinţii' profesorii 3,nu eşti %un de nimic' no să aungi nimic-9 devin tipar defectuosde autoapreciere 3pentru că sunt generalizări care pornesc din fapte singulare' pentru că minimalizeazăcalităţile şi reliefează defectele9. cest tipar creează complexe de inferioritate' %lochează şansa de alcontracara prin teama de implicare şi prin activarea g/ndului : ,nu sunt %un de nimic' nu are sens săîncerc deoarece va urma un nou eşec-.

"/teva dintre erorile de g/ndire care sunt cele mai frecvente :

1. #uprageneralizarea

&e %aza unui eveniment singular se fac generalizări asupra unor situaţii variate. $le se manifestă înlim%a prin utilizarea unor aşa zişi cuantificatori universali : ,întotdeauna-' ,niciodată-' ,de fiecaredată-. ceste generalizări creiază implicit premisele conservării comportamentelor negative.Faţionamentul este simplu şi funcţionează implicit :-dacă tot sunt un impertinent irecupera%il' mă voicomporta în consecinţă-. De fapt' sunt anulate şansele de schim%are. #e recomandă utilizarea unorcuantificatori particulari de genul : ,uneori se înt/mplă-' ,de data aceasta-' ,în această situaţie-.


25/47

#upraevaluezi propriile greşeli' în timp ce su%evaluezi aspectele pozitive ale comportamentului tău sauale unei situaţii. Îţi exagerezi greşelile şi îţi minimalizezi calităţile. ceastă viziune distorsionată are ca şiconsecinţe o stimă de sine scăzută' lipsa încrederii în sine. "azul unei adolescente care petrece o searăexcelentă cu prietenii' dar care nu reţine dec/t o remarcă nevinovată a unei colege în legătură cu rochiaei.

2. 0olosirea lui ,tre%uie-

Bmpunerea de către adulţi a unor standarde prea ridicate' nerealiste poate duce la descuraare şineîncredere din partea copilului sau adolescentului. Bnducerea la copil a ideii că tre%uie să fie mereuechili%rat' stăp/n pe sentimentele lui' că oamenii normali nu sunt niciodată neliniştiţi' va duce la ideeagreşită a unui perfecţionism emoţional. ,>re%uie să fii cel mai %un , sau ,>re%uie să reuşeşti cu orice

preţ să o%ţii ceea ce ţiai propus-. erealizarea acestor standarde duce la decuraare şi neîncredere'elevul aung/nd să fie convins că nu are valoare dacă nu atinge standardele impuse.

/odalitaţi de a3eliorare a tendinţelor de7adaptative

0recvenţa distorsiunilor în modul de g/ndire sunt indicatori ai unei imagini de sine pozitive sau negative.

stfel' perceperea şi prelucrarea selectivă a informaţiei negative' g/ndirea %ipolară 3cu accentuareaextremei negative9' amplificarea eşecurilor personale pot fi indiciile unei stări depresive.

În scopul ameliorării distorsiunilor cognitive se impun doi paşi : 3a9 identificarea: 3%9 schim%areamodului disfuncţional de g/ndire. Fecomandări :

• luarea în considerare a aspectelor specifice unei situaţii 3un comportament întrun context are oanumită semnificaţie dec/t în alt context9:

• extragerea concluziilor corecte pe %aza unor premise corecte – atenţie la preudecăţi :• a g/ndi lucrurile nuanţat:• evitarea generalizărilor şi suprageneralizărilor.

Conclu7ie D

L/ndurile 3cogniţiile9 nu sunt dec/t interpretări ale realităţii. Cnele dintre aceste interpretări suntnegative şi neconstructive. $moţiile sunt str/ns legate de g/ndurile şi interpretările noastre. "ogniţiiledespre sine' lume şi viitor ale copiilor sunt deseori rezultatul aprecierilor celorlalţi. &utem controla sauschim%a cel puţin parţial emoţiile şi comportamentele prin modificarea g/ndurilor şi interpretărilornegative. Dar mai important este să încercăm să prevenim g/ndurile difuncţionale prin evitareaetichetelor negative.

6.4.+. Nivelul e3oţional

$moţiile sunt trăiri su%iective ce rezultă din acordul sau discrepanţa dintre tre%uinţele sau expectanţeleunei persoane şi realitate. $le sunt stări interne caracterizate prin : reacţii fiziologice' g/nduri specifice şiexpresii comportamentale. $moţiile sunt asociate cu modificări la nivelul proceselor fiziologice ce au locîn corpul nostru : înroşirea feţei' transpiraţie' modificări ale tensiunii musculare' ale pulsului' etc. Dincategoria reacţiilor comportamentale fac parte expresiile faciale 3r/s' pl/ns' z/m%et9' privirea' postura'gestica' tonul vocii' mersul şi alte semne ale lim%aului trupului. ivelul fiziologic este cel caredetermină intensitatea trăirii emoţionale' în timp ce nivelul cognitiv determină tipul şi calitatea emoţiei.

În funcţie de criteriul sta%ilităţii în timp a emoţiei deose%im :

1. emoţia ca stare – generată de un stimul' o situaţie. >oţi avem momente c/nd ne simţim veseli'trişti' furioşi în funcţie de evenimentele trăite sau de cele anticipate.


26/47

În funcţie de calitatea O tipul emoţiei' vor%im de :

1. fectivitate negativă' creiată de efectul repetitiv al trăsăturilor emoţionale negative şi semanifestă prin :

• anxietate : stare de nelinişte sau teamă' ce derivă din anticiparea sau percerea unor pericole'însoţită de anumite manifestări somatice:

• depresie : evaluarea depreciativă de sine' lume şi viitor:• irita%ilitate : tendinţa de a evalua lumea ca ostilă şi de a reacţiona prin reacţii de frustrare' m/nie'

agresivitate :• lipsa de speranţă . percepţia negativă a viitorului:• sentiment de neautorare : lipsa perceperii controlului personal' al eficacităţii personale.


27/47

săşi consolideze sistemul de valori pe %aza a%ilităţii de a opera cu a%stracţiuni. ceastămanifestare e considerată inttelectualizare' deoarece în timpul speculaţiilor lor intelectuale eicaută să rezolve anxietăţile vizavi de persoana lor şi lume.

• egarea – este 3ecanis3ul prin care o persoană nu recunoaşte existenţa unei pro%leme.$xemplu : ,u mă deranează că am luat * la matematică-. #e neagă astfel vulnera%ilitatea

personală' emoţiile negative.• Fegresia – este 3ecanis3ul prin care persoana confruntată cu o pro%lemă recurge la ,soluţii-

specifice unei etape anterioare dezvoltării sale psihice. $ vor%a de acele etape în care a avutexperienţe de viaţă agrea%ile şi care iau conferit securitate şi satisfacţii mai mari. $xemplu :copilul merge la şcoală cu păpuşa sa' sau elevul supus presiunilor şcolare reacţionează prin suptuldegetului sau rosul unghiilor. Cn adolescent poate reacţiona la frustrări prin accese de pl/ns saude furie.

• Fepresia – nemanifestarea emoţiilor şi cogniţiilor intolera%ile' dureroase prin eliminarea lor dinc/mpul conştiinţei. &rin 3ecanis3ul represiei' sentimentele' amintirile şi impulsurileinaccepta%ile sau în dezacord cu exigenţele eului social sunt menţinute în afara c/mpuluiconştiinţei. ,u sunt supărat pe tineN-.

• Bdentificarea – tendinţa de a prelua comportamente ale altor persoane cu scopul de aşi creştevaloarea personală. $xemplu : adolescenţii care se îm%racă la fel ca şi idolii lor.

•

&roiecţia – atri%uirea altor persoane a unor emoţii' atitudini sau comportamente dezonorante pecare su%iectul refuză să le recunoască şi să şi le asume' deşi acestea îi aparţin. &rin 3ecanis3ul proiecţiei are loc atri%uirea propriilor erori sau pro%leme' altora. De exemplu' un adolescent îşiacuză prietena că flirtează cu alţi %ăieţi c/nd de fapt el este cel care flirtează.

• Faţionalizarea – formularea de ustificări pentru unele comportamente şi sentimente proprii'indezira%ile. De cele mai multe ori utilizăm raţioanlizarea pentru a ne protea stima şi imagineade sine' pentru a fi acceptaţi social şi pentru a ne accepta pe noi înşine. 0uncţia acestui mecanismeste de a face comportamentul nostru inaccepta%il mai raţional şi mai tolera%il. Faţionalizareaeste' ca şi alte mecanisme defensive' inconştientă. ,>oţi colegii au mers la discotecă' eu nu

puteam răm/ne acasă-.• "ompensarea – este acţiunea de contra%alansare a unei deficienţe de natură fizică sau psihică. $a

se concretizează prin dezvoltarea unor comportamente alternative ca soluţie la aceste pro%leme.&resimţind eşecul întrun domeniu de activitate' individul va căuta să o%ţină performanţe întrunalt domeniu colateral. $xemplu : un elev cu o constituţie fizică mai fragilă va căuta să fie foarte

%un la învăţătură. =or%im de supracompensare în situaţia în care contra%alansarea se face tocmai pe linia deficienţei constatate : un elev timid încearcă să devină liderul clasei.

• "onversia – constă în exprimarea unor conflicte sau tensiuni psihice în reacţii somatice 3dureri decap' de stomac' indispoziţii9. $xemplu : un elev înainte de teză simte greaţă' dureri a%dominale'cefalee.

?ecanismele de apărare operează în mod inconştient. 0olosite adecvat' funcţion/nd cu o anumităflexi%ilitate şi pe termen scurt' pot facilita adaptarea la situaţiile stressante. De pildă' raţionalizarea unuieşec face eşecul mai suporta%il. De asemenea' mecanismele defensive pot avea o influienţă %eneficăasupra conservării stimei de sine. Dacă însă se permanetizează şi acţionează în afara contextelorrealităţii' devin dezadaptative.

ceste strategii autoprotective sunt o%işnuite' dar nu reprezintă întreg repertoriul de acţiuni de adaptareal persoanei. desea ne confruntăm cu realitatea înfrunt/nd direct vina frica' gafele. În această situaţieintervin mecanismele de adaptare 3coping9.

6.4.6. Nivelul co3porta3entalFăspunsul la între%area ,"um este elevul Bonescu !- poate fi dat în termenii: ,$ste inteligent şiconştiincios- sau ,Îşi face regulat temele-. 0iecare din cuvintele su%liniate sunt termeni ce desemneazăc/te o caracteristică. cestea sunt moduri facile de a descrie o persoană' ce integrează o%servaţiileasupra comportamentelor ei. >otuşi aceste descripţii ridică o serie de pro%leme. Dat fiind faptul că


28/47

trăsăturile nu sunt o%serva%ile – ele există doar în mintea noastră – lasă deschisă posi%ilitatea multorinterpretări individuale şi implicit a comiterii unor erori. Deseori descripţiile pe %aza trăsăturilor sunt' pede o parte imprecise' iar pe de altă parte' nu ne oferă informaţii despre modul cum trăsăturile neinfluienţează comportamentele. Descrierea adolescentului Leorge ca fiind conştiincios ridică pro%lemadacă manifestă această trăsătură în toate situaţiile de viaţă. lternativa ar fi utilizarea unor descriptoricomportamentali situaţionali şi specifici. $xistă riscul să generalizăm unele comportamente specifice şisă le ridicăm la rangul de trăsături de personalitate.

E:ectele negative ale utili70rii etichetelor co3porta3entale D

• întăresc comportamentul – dacă unei persoane i se ataşează frecvent o etichetă negativă aunge săse comporte conform acelei etichete 3ex. ,eşti timid- – copilul aunge să creadă că este o

persoană timidă şi se comportă în consecinţă9 :• atri%uie anumite roluri – aceste roluri puţin măgulitoare diminuează şansele persoanei etichetate'

,închisă întrun rol-.• reduc şansele de dezvoltare personală – elevul nu va face eforturi de îm%unătăţire a performanţei

sale şcolare.• reduce motivaţia de schim%are 3,(ricum nu sunt talentat la materia asta' nu are sens să fac

eforturi pentru a fi mai %un-9• favorizează apariţia ideilor preconcepute 3profesorii au tendinţa să acorde o atenţie sporită şi un

suport emoţional mai semnificativ copiilor ,inteligenţi- în detrimentul celor ,neinteligenţi-.

6.4.-. !nteracţiunea 5ntre nivele

&sihologul $ric 4erne descrie întrun lim%a accesi%il modul în care cele trei nivele interacţionează înstructura de personalitate a individului. ?odelul lui 4erne propune structurarea personalităţii în trei stăriale $ului.

a. Eul de p0rinte cuprinde cerinţele' valorile' regulile' normele' opiniile' udecăţile pe care o

persoană lea interiorizat. $ul de părinte poate fi definit sintetic prin cuv/ntul trebuie.#u%dimensionarea $ului părinte poate să ducă la comportamente dezadaptative prin ignorarea şiîncălcarea oricărei reguli şi norme. ( persoană cu un $u de părinte dominant încearcă să seimpună în permanenţă în faţă celorlalţi' să domine' să comande' să udece' să critice sau să îidevalorizeze pe ceilalţi. ( persoană 3copil' adolescent' adult9 este dominată de $ul părinte atuncic/nd are tendinţa să :

• folosească un comportament autoritar 3voce' gesturi' intonaţie9

• udece pe ceilalţi• impună• dea ordine• ameninţe• emită reguli care nu admit replică• %lameze

sau să :

• proteezeOsupraproteeze• consoleze• îşi ofere serviciile în locul altei persoane

%. Eul de adult caracterizează comportamentul realist' logic şi raţional. $ste cel care :

• se informează• compară evaluază• analizează


29/47

• învaţă• reflectează• înţelege• comunică• ia decizii g/ndite• rezolvă pro%lemele• negociază

$ul de adult permite integrarea armonioasă şi un echili%ru între dorinţe' plăceri 3$ul de copil9 şinormeOvalori 3$ul de părinte9. În situaţii de decizii' persoana cu un $u de adult %ine condurat' îşi ascultă$ul de părinte şi de copil dar hotăreşte adultul. ( persoană care se află permanent în starea de adult şi îşireprimă $ul de copil' devine o persoană exagerat de raţională' calculată' realistă sau pragmatică :fantezia' spontaneitatea şi plăcerea micilor %ucurii ale vieţii nu îi sunt caracteristice.

c. Eul de copil însumează emoţiile' satisfacţiile' plăcerile şi neplăcerile' regretele' anxietăţile şitemerile' m/nia şi furia. Doresc' îmi place' sunt cuvintele care definesc $ul de copil. $ul de copilreprezintă totodată şi resursa de creativitate' intuiţie' spontaneitate. $ul de copil este cel care :

•

se %ucură

• se întristează• r/de• pl/nge• respinge• are fantezii• are preferinţe• are nelinişti• se înfurie

dar poate fi şi :

• mic tiran• necontrolat• egocentric• manipulator

În fiecare persoană se dezvoltă cele trei stări ale $ului. iciuna din cele trei stări nu este mai %ună dec/tcelelalte. ( %ună adaptare presupune actualizarea $ului potrivit situaţiei în care ne aflăm. Din nefericire'

prin modele şi strategii educative neadecvate' se hipertrofiază una dintre dimensiuni în defavoarea

celorlalte. De exemplu' o educaţie rigidă' plină de constr/ngeri poate duce la exacer%area $ului de părinte : o educaţie excesiv de li%erală sau protectoare conduce la augmentarea $ului de copil. &ărintele' profesorul' adultul în general' tre%uie să încerce să ofere modele comportamentale care să demonstrezecopilului şi elevului echili%rul celor trei structuri. $ste de dorit ca un profesor să arate elevilor săi că ştiesă r/dă' să glumească' să se simtă %ine' că are nelinişti şi temeri: imaginea clasică a dascălului , dinspatele catedrei-' ina%orda%il' doct' cu rol exclusiv de informare şi evaluare' tre%uie să devină unavetustă' un clişeu de găsit doar în cărţile de istoria pedagogiei.

"omunicarea pozitivă între două sau mai multe persoane necesită o comunicare paralelă între structuri."/nd' de exemplu' răspund cu $u parental unei persoane care mi sa adresat cu $ul de copil'comunicarea se %lochează : am răspuns unei emoţii' dorinţă cu o regulă sau restricţie. >ranzacţiile

paralele sunt cheia succesului în comunicare.


30/47

*. C>("C(J>$F$ JB D$P=()>F$ &$F#()Q

"unoaşterea şi acceptarea de sine sunt varia%ile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă lamediul social' în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. 0amilia şi şcoala sunt instituţii cheie carecreează cadrul în care copii şi adolescenţii se pot dezvolta armonios în funcţie de interesele şi aptitudinile

proprii. În aceste instituţii elevul începe să se descopere pe sine' săşi contureze o imagine despre propria persoană' săşi dezvolte încrederea în sine.

fecţiunea' aprecierea' respectul nu tre%uie condiţionate de performanţele şcolare sau de altă natură 3ex.sportive9. t/ta timp c/t şcoala va aprecia doar elevii performanţi' pentru maoritatea elevilor ea răm/neo instituţie care ,ameninţă- imaginea de sine şi starea de %ine. "onform psihologiei umaniste dezvoltată


31/47

de "arl Fogers şi %raham ?aslo;' fiecare persoană este valoroasă în sine. &rin natura sa' omul arecapacitatea de a se dezvolta şi de aşi alege propriul destin' de aşi valida calităţile şi caracteristicile

pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile de actualizare a sinelui. cceptarea necondiţionată3indiferent de performanţe9 şi g/ndirea pozitivă 3convingerea că fiecare persoană are ceva %un9 suntatitudini care favorizează dezvoltarea personală. ceste atitudini fundamentale' alături de empatie'respect' căldură' autenticitate şi congruenţă sunt condiţii esenţiale nu numai pentru un psiholog dar şi

pentru educator sau părinte.

Învăţăm/ntul modern' centrat pe elev' are ca filozofie teoria psihologiei umaniste iar principiile saleaplicative sunt :

psih. eucat

Documents