principiile amare

Download Principiile Amare

Post on 20-Feb-2016

29 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Proiect Biochimie realizat de Peia Alexandra

TRANSCRIPT

Principiile AmareBiologia este o oglindire a calatoriei noastre prin viata

reprezint compuii/ substane fitochimici care au gust amar.

(fito vegetal, substantele fitochimice sunt miile de compusi pe care il contin plantele, legumele si fructele)

substane cu gust amar, unele avnd structur glicozidic, care datorit gustului stimuleaz terminaiile nervoase ale papilelor gustative, care, pe cale reflex declaneaz sau intenstific secreiile digestive i mresc pofta de mncare.Elementele amare stimuleaz esuturile hepatice (ficatul), intestinul i pancreasul. Ele mbuntesc secreia de enzime digestive, precum secreiile biliare si cele de bicarbonat utilizate n procesul de alcalinizare.

Printre aceti compui se numr: terpenele, coterii i iridoizii. Cercetrile de ultim or arat c multe dintre principiile amare ntrein o activitate antibiotic, combat apariia tumorilor. Rdcina de genian, valerian i hydrastis (hydrastis canadensis) sunt cteva exemple de plante medicinale cu un coninut ridicat de principii amare.

Conform medicinei tradiionale ayurvedice, gustul amar (tikta rasa) apare din contopirea aerului cu eterul (akasha). Este de natur rajas (activitate, micare, extrovertire), stimuleaz pofta de mncare i purific sngele. Gustul amar vindec boli provocate de proasta funcionare a bilei (pitta) i de limf (kapha) i omoar viermii aflai in sistemul digestiv. Pepenele amar (karela), asafotida (hing), chinina sunt cteva exemple pentru ilustrarea gustului amar.Dac un aliment amar se consum n exces sau singur, poate provoca boli determinate de aer (vata), ceea ce conduce la pierdere de energie si la nervozitate.

De asemenea, taoitii erau de prere c plantele cu gust amar au cele mai mari beneficii n practica medical preventiva. Datorit faptului c este n general neplcut, a fost ndeprtat din buctriile occidentale contemporane amatoare de zahr i sare, dar culturile orientale i recunosc i i valorific nc proprietile terapeutice. Plantele amare precum: ppdia, rdcina de valerian, ridichea, rdcina de genian, turmericul, rdcina de brusture, pelinul, talpa gtei, au urmtoarele proprieti: detoxific sngele i limfa

stimuleaz vezica biliar i ficatul

elimin colesterolul din vene i artere

alcalinizeaz sngele i alte fluide ale organismului

au efecte antibiotice, antivirale, antiparazitare

stimuleaz secreiile digestive, mresc pofta de mncare i gradul de asimilare a substanelor nutritive (tocmai prin funcia de stimulare a digestiei , deoarece o digestie corespunztoare scindeaz trofinele n unitile cele mai mici corespunztoare absorbiei).nc din timpurile medievale, culturile occidentale au cunoscut beneficiile plantelor amare, fapt evideniat prin lichiorurile amare si preparatele digestive fabricate de clugri n mnstiri pentru a ajuta digestia, a atenua balonarea i a preveni mbolnvirea. Astzi, multe dintre aceste remedii ( Bitter, Vermut ) sunt nc larg utilizate, fiind diluate n ap i administrate cu o jumtate nainte de masa penru a stimula digestia. Astfel aceste plante, nu doar c ajut digestia i echilibreaz ph-ul fluidelor, ele nltur deopotriv substanele toxice din snge (stimulnd funcia ficatului), din limf i esuturi, acelernd eliminarea acestora din organism. Proprietatile lor detoxifiante sunt importante in special in ziua de azi, cand totul, de la aer la apa si pana la alimente si ingestia exagerata de medicamente contamineaza organismal cu toxine. Pentru tratarea organismului si prevenirea imbolnavirilor trebuie utilizate aceste plante in alimentatie sub forma de ceaiuri, adaugate la salate sau in diverse forme concentrate.In ceea ce priveste nutritia vestica, majoritatea oamenilor ocolesc gustul amar in favoarea gusturilor placate si imbietoare precum cel dulce si sarat. Plantele si alimentele amare au multe actiuni benefice asupra organismului, in special la nivelul ficatului, cu proprietati directe asupra detoxifierii si digestiei. Acestea fiind spuse, nu este o coincidenta faptul ca cei mai multi oameni care se hranesc scotand aproape in totalitate gustul amar din alimentatie au tulburari digestive, malfunctii ale ficatului si ale vezicii biliare. Este de inteles de ce o buna parte din populatie evita mancarea amara, este neplacuta si adeseori gustul este asemuit substantelor toxice, insa cateva secunde de gust amar intr-o masa este putin de suportat daca vrei schimbari majore pentru sanatate, iar mai important este faptul ca mancarurile amarui te fac sa te simti bine si ajuta ficatul in toate procesele in care este angrenat.

Datorita faptului ca organismul omenesc functioneaza pe baza unui echilibru ce se restaureaza constant, orice exces intr-o directie, de data aceasta unul nutritional va crea dezechilibre in tot corpul.

Sunt alimentele amare cheia catre o digestie mai buna si implicit catre sanatatea organismului:

efecte antiinflamatoare (fitochimicale) (imbunatatesc imunitatea); reduc poftele alimentare si ajuta la pierderea in greutate;

stimuleaza secretia de sucuri digestive (ajuta la asimilarea de nutrient), amelioreaza simptome precum balonarea, indigestia; (imbunatateste functia ficatului si a rinichilor) detoxifica organimsul prin compusii de sulf pe care ii contin ce ajuta ficatul in functiile sale cele mai importante: filtrare si eliminare de toxine (ajuta la regenerarea hepatocitelor); valoare nutritionala mare exprimata prin cantitatea de minerale (acid folic, beta carotene, vitamin k ) cresc rata metabolica (ceaiul verde 4% / 24 h) (gestioneaza nivelul glicemiei) Pentru a avea un echilibru in ceea ce priveste spectrul gusturilor (dulce, sarat, amar, acru) este important sa nu eliminam unele principia in favoarea altora. Desi este adeseori evitat si asociat cu otravurile, gustul amar are cateva secrete pe care ni le transmite, o inteligenta aparte (fizica si spiritual) si un impact special asupra chimiei noastre. Exemple de plante, radacini si mirodenii amarui: urzica, papadie, valeriana, gentiana, cacao, cafea, ceai verde, ridiche, voinicica, turmeric, radacina de brusture, pelin, talpa gastei, lemnul dulce, gura-lupului, hrean, ciulin de lapte, coriandru etc. Acestea contin o varietate mare de chimicale din clasa: alcaloizilor, terpenelor, flavonoide, fenoli, saponine, catechine, izotiocianate si altele.Acestea fiind spuse, nu uitati de gustul amar din alimentatie, deoarece ne stimuleaza metabolismul si activeaza potentialul geno-nutritional al corpului. Asemeni trairilor de zi cu zi, avem nevoie si de momentele amare pentru a evolua si a fi recunoscatori pentru cele dulci|.

Receptorii gustului

Cercetatorii au descoperit ca receptorii gustului nu se afla doar pe suprafata limbii, ci si dispusi de-a lungul organismului in locuri neasteptate. Receptorii gustului amar (T2) sunt localizati in urmatoarele organe din organism: caile respiratorii (laringe, faringe), stomac, pancreas si intestine.

Astfel ca atunci cand se semnalizeaza gustul amar pe suprafata limbii, ceilalti receptori dispusi pe traiectul sistemului digestiv sunt semnalizati. Esofagul se contracta, pancreasul incepe sa produca enzimele digestive si combinatiile interne de probiotice, vezica biliara elibereaza bila pentru a scinda lipidele, iar in felul acesta stomacul, intestinul subtire si cel gros vor fi pregatite pentru a digera, absorbi si elimina alimentele ingerate.

Plantele medicinale cu continut ridicat de principii amare1.Valeriana (valeriana officinalis) face parte din arsenalul terapeutic folosit pe scara intinsa inca din antichitate ( valere a fi sanatos, a fi puternic);

specie erbacee, comuna in flora tarii noastre;

este folosita in scopuri terapeutice impreuna cu radacinile, avand in principal actiune sedativa (trateaza insomnia) a sistemului nervos (anxietate, antidepresiv) si cardiac (agina pectorala, aritmie/ischemia cardiaca) si antispastica (amelioreaza durerile menstruale, durerile musculare)/ calmanta impotriva tulburarilor gastrice (adjuvant in sindromul colonului iritabil si al gastritelor).2.Voinicica sau Rucola (sisymbrium strictissimum)

- specie crucifera ce creste prin paduri in apropierea izvoarelor si paraiaselor si in tufisuri; efect terapeutic impotriva durerilor stomacale; frunzele plantei sunt bogate in vitamina C, potasiu si fier;

proprietati antioxidante, antianemice, antibacteriene; detoxifiante;

radacina are rol diuretic;

contine mirosin enzima importanta ce contribuie la sistemul imunitar;

3.Papadia (taraxum officinale) planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate;

in scop terapeutic se folosesc frunzele, radacina si tulpina; are gust amar accentuat in special in partile aeriene ce au continut bogat in taraxacina, vitamina C si complexul B, steroli; iar in partile subterane : alcooli triterpenici, fitosteroli, vitaminele A,C,D,B si inulina. actiune colagoga, coleretica, diuretica, diaforetica si tonic-amara; intrebuintari multiple in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral; planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor cu rol depurativ, dietetic (pofta de mancare), detoxifiant, gastric si hepatic; radacina era folosita la compresii antireumatismale.4.Pelinul (artemisia absinthium)

specie erbacee, vivace, comuna prin locurile insorite, uscate; are miros puternic aromat si gust foarte amar (absintina);

datorita principiilor amare si al uleiurilor volatile, pelinul are actiune excitanta asupra secretiilor gastrice (favorizeaza digestia, mareste pofta de mancare, normalizeaza tranzitul intestinal). Pe langa acestea, uleiul volatil are actiune vermifuga, insa administrat in doze mici. sub forma de ceai se administreaza in anorexiile convalesentilor, in dispepsii si constipatii. Aceasta infuzie mai era folosita contra racelii, in bai impotriva reumatismului si paraliziei.

se mai