Itic Strul, dezertor

Opera "Iţic Ştrul, dezertor" se încadrează în tema "Conflicte etice si civice" deoarece personajele, Iţic Ştrul şi Ion Ghioagă, suferă conflicte interioare şi civice din cauza războiului la care iau parte şi a locotenentului nou, sub a cărui conducere ei se află.Locotenentul, antisemit, îi poruncise lui Ghioagă sa îl ucidă în secret pe Iţic, dupa ce l-a trecut pe acesta ca dezertor. Ghioagă îl conduce pe prietenul său într-o pădure din apropierea taberei inamice şi îl părăseşte acolo, căci nu are puterea ăi curajul să-l omoare. Iţic sfârăeăte prin a se sinucide, căci nu ar fi putut trăi în ruşine dacă s-ar fi intors acasă.

Personajele chiar suferă conflicte interioare puternice, fiind nevoiți să facă alegeri radicale și transformând opera într-una în care suspansul este la cote maxime. Totuși, consider că Ghioacă a ținut cont de prietenia și datoria pe care o are față de camaradul său în rezolvarea conflictului care îl apăsa. El are puterea și curajul de a-l ucide pe Ițic Ștrul, însă realizează că acesta a fost mereu alături de el, indiferent de gradele militare care îi diferențiau și face alegerea cu inima. Ghioacă, într-un fel, sfidează ordinul dat de comandantul său antisemit în favoarea colegului și, cel mai important, prietenului său Ițic Ștrul.De asemenea, Ițic a pus mai presus de viață onoarea care îl conducea în cadrul vieții miltare și a învățat să-și învingă timiditatea și teama de eșec prin acest gest de bravură. Sinuciderea este considerată de cele mai multe ori un act de lașitate, însă, în această operă, ea dovedește curajul lui Ițic de a-și ajuta prietenul și, în același timp, de a-și păstra onoarea.

Ițic Ștrul dezertor este povestea tragică a unui soldat evreu pe care asprimea regimului și locotenentul antisemit l-au făcut să-și pună capăt zilelor.După părerea mea, Ițic aspiră la condiția de soldat brav, care-și face datoria față de patrie.Tensiunea care apare din rândurile nuvelei se face în mod gradat. La început, ea apare ca o nedumerire a soldatului evreu asupra comportamentului căprarului, apoi ea se intensifică, nedumerirea transformându-se într-un sentiment de panică, Ițic simțind că viața lui este în pericol. Tensiunea atinge cotele maxime când căprarul îi mărturisește adevăratul scop al misiunii, nedorind să poarte în suflet vina unei crime premeditate, dar nu de el, ci de locotenent care, făcând abuz de putere, încercă să pună pe primul plan concepțiile sale rasiste, în locul unei prietenii adevărate (ca cea dintre Ițic și căprarul Ghioagă).În ultimele sale clipe, Ițic vrea să moară demn, fără ca onoarea să-i fie pătată de actul dezertării, silindu-l să apeleze la unica portiță de ieșire din criză: sinuciderea. Totuși, sinuciderea nu este un act de lașitate, ci unul de curaj.În concluzie, camarazii sunt siliți să respecte ordinele superiorilor, fără a ține cont de prietenie sau de solidaritate umană. Autoritățiile, în loc să-și mărească armata cu oameni capabili, și-o decimează pe motive rasiale.

Răspundeţi