Evolutia psihologica a lui Ghita

Prezentarea nuvelei

Drama lui Ghita se dezvaluie indirect prin faptele si gandurile lui si direct prin opiniile celorlalte personaje.

Viata exterioara a lui Ghita este subordonata si detasata de viata sa interioara, de zbuciumul din mintea si sufletul acestuia. Actiunile, gesturile si atitudinea lui G scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina teama si suspiciunea instalate defnitiv in el de cand intra in cardasie cu Lica. Incearca sa-si i-a cateva masuri de protectie: pistoale de la Arad, doi caini ciobanesti, isi angajeaza o sluga credincioasa, dar teama si zbuciumul nu-l parasesc.

Degradarea umana se produce treptat si sigur. Ajunge sa regret faptul ca are nevasta si copii, si-ar fi dorit sa poata zice “prea putin imi pasa”, se indeparteaza incet dar sigur de Ana, relatiile dintre ei fiind din ce in ce mai reci.

Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, luota dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Sufletul complex si labil este sfartecat intre dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramanand om cinstit. Fricos si las, Ghita se afunda tot mai mult in faptele ,arsave puse la cale de Lica, momentul decisive al alunecarii fiind marturia mincinoasa pe care o declara in fata judecatorilor.

Dezumanizarea se produce intr-n ritm alert, el da vin ape firea lui slaba, incercand astfel sa se scuze fata de sine sis a-si motiveze faptele. De la complicitate la crima, nu mai e decat un pas, el devine ucgas ucigand-o pe Ana care “era intinsa la pamant cu pieptul plin de sange

cald, iar Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima”. In acelasi timp Raut isi descarca pistolul in ceafa lui Ghita, care moare fara sa mai poata afla cine la impuscat.

Patima pt bani il dezumanizeaza si Ghita cade prada propriului sau destin caruia nu i se opune, praabusindu-se incet, de la omukl cinstit si harnic la stattul de complice in afaceri necurate si crima.