curs 8 relatia ong-uri onu, ong-uri-consiliul europei

Andrişan Daniel Ştefan Relaţia ONG-urilor cu ONU şi Consiliul Europei

Organizaţii şi instituţii internaţionale 54

CURS 8

RELAŢIA ONG-URILOR CU ONU ŞI CONSILIUL EUROPEI

8.1. ONG-urile şi relaţia lor cu ONU în procesul apărării si al promovării drepturilor omului ........................ 54

8.2. Mecanismul drepturilor omului .................................................................................................................. 57

8.3 ONG-urile în relaţie cu Consiliul Europei ................................................................................................... 58

8.3.1.Statutul consultativ – semnificaţie ........................................................................................................ 58

8.4 Mecanismul de cooperare dintre Consiliul Europei, ONG-uri şi alte organizaţii internaţionale ................. 59

8.5. Structura de cooperare dintre Consiliul Europei si ONG-uri ..................................................................... 61

8.6 ONG-urile din cadrul Consiliului Europei şi drepturile omului .................................................................. 61

8.6.1. Amnesty Internaţional ......................................................................................................................... 62

8.6.2. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii ............................................................................................... 62

8.6.3. Human Rights Watch (HRW) ............................................................................................................. 63

8.1. ONG-urile şi relaţia lor cu ONU în procesul apărării si al promovării drepturilor omului

În ceea ce priveşte relaţia ONG-urilor cu Organizaţia Naţiunilor Unite, aceasta se manifesta încă din 1945 când la Conferinţa de la San Francisco participă în jur de 40 de organizaţii nonguvernamentale reprezentând interesele diferitor grupuri sociale. Acestea îşi vor oferi aportul pentru crearea Cartei Naţiunilor Unite unde se vor încorpora legi care vizează protecţia drepturilor omului. Procesul este amplificat prin adoptarea Declaraţiei universale a Drepturilor Omului la 10 dec.1948, zi sărbătorită în prezent ca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. Prevederile incluse in Declaraţie au devenit norme de jus cogens, fiind acceptate de majoritatea statelor, mare parte dintre ele incluzandu-le si in constitutiile lor.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este completata prin crearea Pactului Internaţional referitor la drepturile economice, sociale si culturale şi a Pactului privitor la drepturile civile şi politice, adoptate de Adunarea Generală a ONU în 1966.

ONU, şi în general, majoritatea organizaţiilor interguvernamentale recunosc colaborarea cu organizaţiile nonguvernamentale. Şi acestea din urmă apreciază implicarea lor în stabilirea normelor pentru protecţia drepturilor omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este prima obligaţie pe care ONU, în colaborare cu ONG-urile, a îndeplinit-o în acest domeniu.1

Organizaţiile nonguvernamentale sunt capabile să se implice în acţiunile ONU, iar datorita expansiunii lor li s-a permis colaborarea si implicarea în toate organismele ONU. In cadrul Conferintei ONU asupra drepturilor omului din 1993, de la Viena, s-a exprimat rolul semnificativ al acestora în ceea ce priveşte domeniul

1 C. JURA – Rolul organizaţiilor nonguvernamentale pe plan interntional, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, 249 pag., p.99



drepturilor omului. De altfel, această colaborare strânsă a permis creşterea numărului ONG-urilor umanitare, ele participând la toate conflictele de pe planetă.

ONG-urile s-au implicat la redactarea Cartei Naţiunilor Unite având un rol important în ceea ce priveşte inserarea articolelor vizând drepturile omului. Misiunea acestora s-a manifestat şi prin alcătuirea art. 71 al Cartei, care ilustrează implicarea ONG-urilor, cu titlu consultativ, la lucrările ECOSOC alături de Comisia Drepturilor Omului. Articolul reprezintă baza juridică a relaţiilor dintre ONU şi ONG-uri. Reglementările sunt exprimate prin Rezoluţia 1296, adoptată de Consiliu la 23 mai 1968, vizând dispoziţiile ce privesc consultările care pot fi făcute în scris sau oral.

După cum am precizat, ONG-urile colaboarea cu toate organismele Naţiunilor Unite, în ceea ce priveşte drepturile omului, cum ar fi: UNESCO, Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati, OMS, UNICEF etc. ONG-urile internaţionale si-au oferit sprijinul si în ceea ce priveşte activităţile realizate de organizaţiile interguvernamentale prin colaborare, cum ar fi actiunile intreprinse de ONU alaturi de ODIHR (Biroul pentru Instituţii Democratice si Drepturile Omului), OSCE sau Consiliul Europei. De exemplu, se poate aminti seria de proiecte la care lucreaza ONU cu ODIHR în ceea ce priveşte înfiinţarea unor instituţii naţionale în Asia Centrală şi cursuri de pregătire pentru extinderea cunoştinţelor privitoare la drepturile omului. De asemenea, ONG-urile s-au implicat şi în crearea unui birou comun pentru drepturile omului in Abkhazia, Georgia şi alte state sub conducerea ONU şi OSCE, birou care reprezintă o parte a operaţiunilor de menţinere a păcii: ONUMIG.

În ceea ce priveşte contribuţia ONG-urilor, acestea s-au manifestat în adoptarea DUDO prin susţinerea libertăţii de convingere, libertăţii de asociere, dreptului la azil, drepturilor sociale, egalităţii între sexe, drepturilor minorităţilor şi ale străinilor. Rolul a fost esenţial şi în cadrul adoptării Pactelor din 1966, prin presiunile realizate de acestea asupra guvernelor în vederea ratificării lor.

Una din misiunile importante ale organizaţiilor nonguvernamentale o reprezintă obţinerea de informaţii privind respectarea sau violarea drepturilor omului. În plus, ele contribuie la promovarea şi punerea în aplicare a normelor ce vizează drepturile omului. Pentru că sunt descentralizate şi diverse, ele pot acţiona cu rapiditate multipolar în raport cu organizaţiile interguvernamentale, care trebuie să depăşească barierele politice şi birocratice. În aceste condiţii este de neconceput ca activităţile referitoare la susţinerea şi dezvoltarea drepturilor omului să aibă loc fără participarea ONG-urilor. În unele cazuri, ONG-urile pot cere guvernelor să-ţi reconsidere politicile şi programele, dacă acestea pot determina violarea drepturilor omului.

ONG-urile participă şi la diferite campanii pentru mobilizarea opiniei publice în vederea îmbunătăţirii sistemului de informaţii în ceea ce priveşte identificarea guvernelor care violează prevederile drepturilor omului, în condiţiile în care, în urma presiunilor, ele nu se pot implica atât de eficient.

Una din problemele cele mai importante cu care se confruntă ONG-urile este reprezentată de dificultatea de constituire, în special, în statele unde libertatea de asociere si exprimare lipseste. Există un număr mare de state care interzic pe teritoriul lor desfăşurarea de acţiuni referitoare la drepturile omului, cu toate ca sunt semnatare ale Pactului internaţional relativ la drepturile civile si politice.

Una din condiţiile de constituire a ONG-urilor ce se ocupa de drepturile omului o reprezintă obligaţia de a nu fi nici antiguvernamentale, dar nici subordonate statelor, pentru a nu participa in cadrul procesului de camuflare a violarii drepturilor omului.

Pentru îndeplinirea rolului lor, acestea participa la constituirea si adoptarea convenţiilor internaţionale ce vizează drepturile omului cum ar fi Convenţia asupra prevenirii şi pedepsirii crimei de genocid (1948), Convenţia Internaţională asupra suprimării si pedepsirii crimei de apartheid (1973) sau Conventia referitoare la statutul refugiaţilor (1951) care a fost o urmare a Conferintei plenipotentiarilor asupra statutului refugiatilor si al apatrizilor la care au fost prezente o serie de ONG-uri precum: Comitetul de coordonare a



organizaţiilor evreieşti, Congresul Evreiesc Mondial, Uniunea Internaţională pentru Protecţia Copilului, Liga Societăţilor de Cruce Roşie, Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Libere etc.

În cadrul Convenţiei internaţionale asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasiala (1966)are loc instituirea Comitetului pentru eliminarea discriminarii rasiale. Acesta are rolul de a examina rapoartele statelor membre si a petitiilor individuale ce faceau anterior obiectul Rezolutiei 502 adoptata de ECOSOC, care stabilea:

Invitarea ONG-urilor, ce se ocupă de eliminarea prejudecăţilor şi a discriminării, să îşi coordoneze activităţile în această ramură:

- O posibilă consultare a ONG-urilor dotate cu statut consultativ pe lângă ECOSOC în vederea organizării unor reuniuni şi/sau conferinţe cu scopul:

• De a realiza schimburi de opinii în ceea ce priveşte metodele cele mai adecvate în ceea ce priveşte lupta contra măsurilor discriminatorii;

• Coordonării eforturilor depuse în acest domeniu

• Luării în considerare a opririi programelor şi a obiectivelor comune.

Ca urmare a acestei rezoluţii, au avut loc două conferinţe ale ONG-urilor (1955,1959) asupra acestei probleme. Rezoluţiile adoptate in urma lor au avut ca scop:

- Reafirmarea principiilor drepturilor omului ce au fost susţinute în instrumentele internaţionale adoptate până la acea dată;

- Mobilizarea ONG-urilor şi a opiniei publice în promovarea şi susţinerea eliminării tuturor formelor de discriminare;

- Propunerea unor metode de informare şi învăţământ necesare în lupta contra acestor probleme.

Alte convenţii ce au avut parte de implicarea ONG-urilor sunt: Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), fiind elaborată cu suportul unui mare număr de ONG-uri feminine (Alianţa Internaţională a Femeilor, Federaţia Democratica Internaţională a Femeilor, Consiliul Internaţional al Femeilor Evreice, Organizaţia Panafrica a Femeilor etc.), Conventia impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante (1948), care stabileste crearea Comitetului impotriva torturii pentru examinarea rapoartelor statelor-parti. ONG-urile s-au implicat în această problemă constituind Declaraţia scrisă a Asociaţiei Internaţionale împotriva Torturii. De asemenea, se observă o implicare a organizaţiilor nonguvernamentale şi în crearea şi adoptarea Convenţiei asupra drepturilor copilului (1989), Convenţiei internaţionale asupra protecţiei drepturilor muncitorilor imigranţi şi a familiilor acestora (1990), etc.

Un rol important l-au jucat ONG-urile în ceea ce priveşte adoptarea si ratificarea celor doua Pacte propuse în cadrul ONU ca urmare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Acestea au realizat presiuni asupra guvernelor si, cu toate acestea, a fost necesara o perioada de 10 ani pentru reunirea celor 35 de elemente pentru intrearea lor in vigoare. ONG-urile au si rolul de control în ceea ce priveşte respectarea acestora informând experţii ONU cu privire la situaţia diferitelor state. Pe plan national, ele se implica in informarea populatiei cu privire la drepturile omului, oferind sprijin si protectie. Rolul lor a fost reafirmat şi în cadrul celei de-a II-a Conferinţe Mondiale asupra drepturilor Omului de la Viena din 1993.



8.2. Mecanismul drepturilor omului

Pentru a-şi îndeplini rolul, ONU a pus la unct un sistem de organe principale si subsidiare, care, într-un fel sau altul, participă la eforturile desfăşurate pentru promovarea şi protejarea realizării drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale. Acestea sunt2:

1. 6 organe principale: Adunarea Generală, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Securitate, Consiliul de Tutela, Curtea Internaţională de Justiţie, Secretariatul;

2. 4 instituţii specializate: Organizaţia Internaţională a Muncii, UNESCO, OMS, FAO;

3. 6 organe de supraveghere a aplicării diferitelor instrumente internaţionale privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;

4. Organismele subsidiare ale Adunarii Generale a ONU, care se ocupă de această problemă: Comisia de Drept Internaţional, Comitetul special al decolonizarii, Comitetul special contra apartheid-ului şi alte organe subsidiare Adunării Generale

5. Organele subsidiare ECOSOC

Cel mai mare organism din cadrul Naţiunilor Unite care se ocupă de protecţia şi promovarea drepturilor omului este Comisia Naţiunilor unite pentru Drepturile Omului, infiintata in 1946 de ECOSOC.

ONG-urile sunt conştiente de necesitatea sensibilizării şi educării opiniei publice în ceea ce priveşte drepturile omului. Dar, ONG-urile contribuie, de asemenea, şi la difuzarea de informaţii cu caracter general, care privesc normele internaţionale referitoare la drepturile omului şi la mecanismele de supraveghere ale acestora.3 Ele participă şi la campaniile susţinute şi de alte organizaţii interguvernamentale, cum ar fi Campania Mondiala ONU in favoarea drepturilor omului.

În plus, informarea reprezintă cea mai importantă misiune a acestora, în special în ceea ce priveşte violarea drepturilor omului. Guvernele au uneori tendinta sa minta sau sa nege în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar scopul ONG-urilor este acela de a verifica veridicitatea informaţiilor furnizate de state. Acestea aplică diferite tehnici, uneori apelând direct la sursa: victime ale abuzurilor, familiile acestora sau avocatii lor. Organizaţiile interguvernamentale nu pot obţine mereu adevărul, chiar dacă sunt organizate vizite de lucru sau misiuni de verificare, fiindca de cele mai multe ori aceste vizite sunt „pregătite”, membrii misiunii aflându-se sub escorta sau sunt supravegheaţi de funcţionarii locali.

Investigând anumite cazuri, ONG-urile îşi pot permite, de asemenea, să viziteze guvernele statelor în care au avut loc violări ale drepturilor omului şi să ofere propuneri guvernelor pentru rezolvarea acestora, sau ONG-urilor naţionale.

În acest domeniu, a avut loc un progres substanţial, ONG-urile având roluri din ce în ce evidente, cum ar fi introducerea procedurilor confidenţiale sau publice în ceea ce priveşte violarea grava a drepturilor omului. ONG-urile sunt însărcinate de a prezenta în mod public violările drepturilor omului la reuniunea Comisiei Drepturilor Omului şi ale Subcomisiei de Lupta contra Măsurilor Discriminatorii şi de Protecţie a Minorităţilor.

Obiectivul principal al ONG-urilor este de a pune capăt violărilor drepturilor omului, iar credibilitatea lor le-a permis acestora să rămână organe de formulare a normelor internaţionale privind drepturile omului şi să se constituie, în acelaşi timp, în organe de supraveghere a aplicării acestor norme.4

2 C. JURA –op. cit., p.109. 3 C. JURA, op.cit., p.114 4 C. JURA –op.cit.p.117.



În ceea ce priveşte ONG-urile ce se ocupă de protecţia şi promovarea drepturilor omului, este imperativ să dea dovadă de imparţialitate fără a prevala interesele unui grup particular de indivizi. De asemenea, informaţiile obţinute cu privire la violarea drepturilor omului sunt trimise fie guvernelor naţionale, fie organizaţiilor regionale cum ar fi Consiliul Europei, sau ONU.

ONG-urile ocupă un statut consultativ pe lângă ECOSOC ceea ce le permite să participe la deliberările organelor subsidiare ale Consiliului. Această participare este orală sau scrisă şi determină în unele cazuri crearea de grupuri de lucru asupra popoarelor care luptă pentru dreptul la autodeterminare.

În ceea ce priveşte difuzarea de informaţii, fiecare ONG are propria strategie. Unele organizaţii, cum ar fi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, selectează informaţii care, de cele mai multe ori, sunt confidenţiale şi sunt oferite guvernelor statelor pe teritoriul cărora activează. Unele state pot accepta publicarea lor, dar selectiv. Alte ONG-uri publica informaţii obţinute cu scopul de a determina încălcările drepturilor. Raporturile pot apărea sub formă de cărţi sau monografii, reviste periodice sau rapoarte anuale cu privire la întreaga activitate. În cazuri de urgenţe, informaţiile se oferă şi prin intermediul conferinţelor de presă.

8.3 ONG-urile în relaţie cu Consiliul Europei

8.3.1.Statutul consultativ – semnificaţie; moduri de obţinere sau de retragere a sa

Statutul consultativ permite unei ONG să colaboreze cu Consiliul Europei. Pentru a-l obţine, organizaţia nonguvernamentală trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- Să deţină aceleaşi obiective ca şi Consiliul Europei şi să participe alături de acesta

- Să constituie o organizaţie Internaţională şi reprezentativă, atât pe plan geografic, cât şi prin domeniul său de activitate, să aibă un sediu permanent, o organizare bine structurată şi un secretar general5.

Odată obţinut statutul consultativ, comitetele de experţi şi organele Consiliului Europei pot consulta ONG-urile, în forma scrisă sau orală, în ceea ce priveşte domenii de interes comun.

Statutul consultativ poate semnifica astfel pentru organizaţiile nonguvernamentale:

- Posibilitatea de a adresa memorii Secretarului General privind prezentările realizate de ele, comitetelor sau comisiilor Consiliului Europei;

- Posibilitatea de a fi invitate la şedinţele publice ale Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa;

- Posibilitatea de a fi invitate la reuniuni sectoriale organizate de Secretarul General;

- Posibilitatea de a fi invitate la reuniuni de informare generală organizate anual de Secretarul General.

ONG-urile angajate cu acest rol:

- Furnizează informaţii, documentaţie sau avize cerute de Secretarul General în ceea ce priveşte domeniul lor de competenţă;

- Realizează publicitate acţiunilor întreprinse de Consiliul Europei în domeniul care le privesc;

- Prezintă la fiecare 2 ani un raport Secretarului General în ceea ce priveşte:

• Participarea lor la lucrările diferitor organe ale Consiliului Europei;

• Participarea lor la manifestările realizate de Secretarul General;

5 C. JURA –p.142.



• Participarea la reuniuni ale ONG-urilor in functie de sectoarele de activitate

• Reuniunile pe care le-au organizat şi la care a participat Consiliul Europei;

• Acţiunile întreprinse în ceea ce priveşte promovarea iniţiativelor Consiliului Europei.

Procedura obţinerii statutului consultativ este complexă. Toate ONG-urile interesate adresează o cerere Secretarului General însoţită de un dosar. Secretarul General deţine lista organizaţiilor beneficiare de statutul consultativ pe lângă Consiliul Europei. Acesta ia decizia cu privire la acordarea statutului consultativ ţinând cont de programul de activitatea al organizaţiei şi după prezentarea dosarelor Comitetului de Miniştri şi Adunării Parlamentare.

Retragerea statutului consultativ se va realiza de către Secretarul General în următoarele condiţii:

- ONG nu s-a conformat obligaţiilor ce îi sunt stabilite;

- ONG a aderat la o organizaţie mai mare, care se află ea însăşi pe lista, fiind astfel dublu reprezentată;6

- ONG realizează o activitate din domeniul ei de competenţă care nu este vizată de activităţile Consiliului Europei;

- ONG a iniţiat o acţiune care nu este compatibilă cu statutul sau de organizaţie nonguvernamentală.

Secretarul General analizează activitatea fiecărei ONG în funcţie de rapoartele prezentate de acestea şi daca are intenţia de a radia o anumită organizaţie nonguvernamentală de pe listă îi oferă posibilitatea de a prezenta observaţii în termen de două luni. Decizia de retragere a statutului consultativ este luată de Secretarul General după consultarea cu Consiliul de Miniştri şi Adunarea Parlamentară.

O organizaţie dintre cele a căror înscriere pe lista „beneficiarilor” de statut consultativ a fost refuzată sau care a fost radiată de pe această listă poate prezenta o nouă cerere de înscriere pe listă, după o perioadă de doi ani, începând cu perioada deciziei.7

8.4 Mecanismul de cooperare dintre Consiliul Europei, ONG-uri şi alte organizaţii

internaţionale

Consiliul Europei cooperează cu ONG-urile prin intermediul următoarelor organisme:

- Comitetul Miniştrilor

- Adunarea Parlamentară

- Consiliul Puterilor Locale şi Regionale din Europa

- Programul Interguvernamental de Activităţi

- Programul de Activităţi pentru Dezvoltarea şi Consolidarea Stabilităţii Democratice (ADACS)

Cooperarea poate lua diferite forme, de la o simpla consultare la o colaborare veritabila prin intermediul unor proiecte specifice.8 Expertii Ong-urilor pot participa cu rol de consultanti, la studiile si lucrarile comisiilor interguvernamentale. Ei realizează note în atenţia Secretarului General, prezintă expuneri orale sau scrise în faţa comisiilor Adunării Parlamentare şi al Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa şi pot participa la colocvii, seminarii sau alte reuniuni organizate de către Consiliul Europei. De asemenea, ONG-

6 C. JURA op. cit., p.144 7 Ibidem.



urile îşi pot prezenta şi propriile proiecte sau îşi pot pune la dispoziţia organelor Consiliului Europei experienţa.

ONG-urile cu statut consultativ şi-au creat în cadrul Consiliului Europei grupuri de specializare cu structura organizatorică proprie. În prezent se cunosc 10 astfel de grupuri manifestându-se în următoarele domenii:

1. Drepturile sociale, Carta socială europeană, politica locurilor de muncă şi politica socială;

2. Drepturile omului;

3. Educaţia şi cultura;

4. Dialogul şi solidaritatea Nord - Sud;

5. Societatea civilă în noua Europă;

6. Societatea rurală şi mediul;

7. Sănătatea;

8. ONG-uri – oraşe;

9. Egalitatea între sexe;

10. Sărăcia extremă şi coeziunea socială.

În ceea ce priveşte grupul Drepturile omului, membrii săi au ţinut cont mereu de programul Consiliului Europei în acest domeniu făcând apel la funcţionarii organizaţiei. Activitatea grupului a avut un rol important în semnarea şi ratificarea mai multor instrumente internaţionale ce vizează protecţia drepturilor omului. ONG-urile din cadrul grupului colaborează şi se informează reciproc, organizând seminarii sau adoptând rezoluţii.

În ceea ce priveşte grupul Educaţie şi cultură, acesta cuprinde în jur de 90 de ONG-uri. Existenţa a patru comitete ad-hoc facilitează cooperarea între ONG-uri şi colaborarea acestora cu organismele Consiliului Europei.

Grupul Nord/Sud este compus din 201 ONG-uri manifestându-se la nivel naţional şi multinaţional. Acesta are ca rol informarea publicului şi relaţiile cu media, educarea şi formarea solidarităţii şi dialogul Nord/Sud şi Sud/Est.

Obiectivele grupului Societatea civilă în noua Europă este acela de a îmbunătăţi cooperarea dintre Europa Occidentală, Europa Centrală şi Europa Orientală. De asemenea, vizează dezvoltarea societăţii civile din Europa şi educarea acesteia pentru o mai bună cunoaştere a instrumentelor şi potenţialului Consiliului Europei.

Un rol important îl are grupul Sănătatea care reuneşte în jur de 40 de ONG-uri. Acesta se manifestă în promovarea sănătăţii, manifestându-se în sfera medicală, dar şi socială.

Grupul Egalitate-paritate femeie/barbat a fost creat cu scopul promovării egalităţii între sexe. Acesta beneficiază de un statut special participând cu statut de observator pe lângă Comitetul Director pentru egalitate între femei şi bărbaţi creat de Consiliul Miniştrilor.

Activităţile ONG-urilor mai includ organizarea de seminarii asupra Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, vizite de studiu la Consiliul Europei, implicarea in cadrul iniţiativelor guvernamentale în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului etc.



8.5. Structura de cooperare dintre Consiliul Europei si ONG-uri

Consiliul Europei a creat pentru ONG-uri o structura permanenta de cooperare. Conferinţa plenara anuala a fost înfiinţată în 1977 şi permite tuturor ONG-urilor cu statut consultativ de a participa la activităţile ei. Ea fixează obiectivele Comisiei de Relaţionare şi se reuneşte o dată pe an. Pot fi, de asemenea, organizate şi sesiuni extraordinare la crearea Comisiei de Relaţionare. Comisia de Relaţionare are la îndemână un secretariat şi un serviciu de traduceri.

Rolul conferinţei este de a îmbunătăţi sistemul statutului consultativ pe langa Consiliul Europei. Anual, Conferinţa îşi concentrează atenţia asupra unui subiect de interes general pe care îl dezbate. Ea are un rol important permiţând o colaborare fructuoasă între organizaţiile nonguvernamentale. Conferinţa se abţine în a se implica în domeniul de acţiune al Consiliului Europei.

Comitetul de Relaţionare se întâlneşte de trei ori pe an, cu ocazia sesiunilor Adunării Generale. Şedinţele sale sunt deschise participării ONG-urilor. Acesta încearcă în a îmbunătăţi cooperarea dintre ONG-uri şi Consiliul Europei, dar nu se implică în relaţiile bilaterale ale acestora.

8.6 ONG-urile din cadrul Consiliului Europei şi drepturile omului

In cadrul Consiliului Europei, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului, principalele mecanisme functioneaza in cadrul:

- Conventiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

- Cartei Sociale Europene

- Convenţiei Europene pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor Inumane sau Degradante;

- Proiectului pentru Convenţie pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.

ONG-urie au un rol important în ceea ce priveşte drepturile omului. Un mare număr de organizaţii nonguvernamentale trimit regulat informaţii şi comentarii Comitetului Experţilor Independenţi în ceea ce priveşte acest domeniu. Crearea Cartei Sociale Europe are rolul de a întări protecţia drepturilor omului alături de CEDO, având un sprijin deosebit din partea ONG-urilor şi luând în considerare neglijarea acestui subiect în ultimii ani.

În ceea ce priveşte Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care se ocupă de violarea drepturilor înscrise în CEDO, ea poate primi o plângere din partea unei ONG doar dacă organizaţia este în măsură să demonstreze că a fost ea însăşi victimă a unui abuz. Cu toate acestea, ONG-urile pot oferi suport persoanelor cărora le-au fost violate drepturile şi libertăţile fundamentale, îi pot susţine în elaborarea plângerilor, însă foarte rar ele îi reprezintă în mod direct, (de obicei, pot numi un avocat pentru realizarea acestei sarcini).

ONG-urilor li se permite uneori prezentarea de dosare amicus curiae cu rol de informare în anumite probleme prezentate Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, Curtea poate permite oricărei persoane în cadrul audierilor să prezinte orice informaţii utile în legătură cu cazurile pe care le studiază.

ONG-urile transmit regulat Comitetului European pentru prevenirea torturii informaţii asupra condiţiilor de detenţie şi încarcerare, în special în urma vizitelor realizate de către Comitet. ONG-urile joacă un rol inestimabil în a face mai bine cunoscute munca desfăşurată de Comitetul European pentru prevenirea torturii şi ansamblul normelor, aşa cum sunt ele definite în domeniul prevenirii aplicării relelor tratamente.9

9 C. JURA, op. Cit.,p.175.



Cu toate acestea, rolul cel mai important al ONG-urilor în cadrul Consiliului Europei în ceea ce priveşte drepturile omului este acela de informare a populaţiei şi educare prin acţiuni de sensibilizare a publicului, sfatuire a cetatenilor, avocatilor si functionarilor guvernamentali.

Pe lângă Consiliul Miniştrilor, trei ONG-uri importante se afirmă: Amnesty Internaţional, Comisia Internaţională a Juriştilor şi Federaţia Internaţională a Ligilor Drepturilor Omului având statut de observator. Periodic, in cadrul comitetelor, experţi independenţi calificaţi ai ONG-urilor realizează rapoarte şi aduc informaţii.

8.6.1. Amnesty Internaţional

Amnesty Internaţional militează pentru victimele tuturor regimurilor. La baza campaniilor acestei ONG stă informaţia. Prin intermediul scrisorilor, Amnesty International se adresează victimelor ale căror drepturi au fost violate, pe de o parte pentru obţinerea de informaţii, iar pe de altă parte pentru consolarea acestora. Anual este realizat un raport în legătură cu activitatea şi situaţia fiecărei ţări în ceea ce priveşte regimul vizat. ONG-ul luptă, de asemenea, şi pentru abolirea pedepsei cu moartea.

Amnesty Internaţional militează împotriva:

- Detenţiei, prizonieratului sau altor restricţii fizice, impuse oricărei persoane, pe motive de convingere politică, religioasă sau de altă natură, sau pe motive de rasă, culoare, origine etnică, limbă sau sex; organizaţia oferă asistenţă şi lupta prin toate mijloacele pentru cei cărora le-au fost încălcate aceste drepturi;

- Detenţiei oricărui prizonier politic, fără a avea parte anterior de un proces echitabil într-o perioada de timp rezonabilă;

- Pedepsei cu moartea, torturii, precum şi altor tratamente şi pedepse degradante, crude sau inumane aplicate prizonierilor sau altor persoane;

- Execuţiilor extrajudiciare ale persoanelor care au fost sau nu deţinute şi disparităţilor, chiar dacă persoanele în cauză s-au manifestat sau nu într-un mod violent.

Acţiunile Amnesty Internaţional implică:

- Promovarea şi adoptarea constituţiilor, convenţiilor, tratatelor şi altor măsuri ce vizează protecţia drepturilor omului;

- Sprijinirea activităţilor şi cooperarea cu organizaţii internaţionale pentru implementarea prevederilor ce vizează drepturile omului;

- Asigurarea de asistenţă juridică în cazuri de „ conscience prisoners”;

- Anchetarea dispariţiilor de persoane în cazul în care se bănuieşte ca au fost victime ale violării drepturilor omului;

- Opoziţia pentru expulzarea persoanelor în ţări unde e posibil să fie supuse tratamentelor inumane şi degradante.

8.6.2. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii

Crucea Roşie este cea mai importantă organizate nonguvernamentală de acţiune umanitară. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii este format din Federaţia Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie şi Semiluna Roşie, Societăţile naţionale de Cruce Roşie şi Semiluna Roşie.

Rolul său este :



- De a interveni în situaţii de conflict armat, de război civil, de tulburări sau tensiuni interne, cu rol de intermediar neutru pentru ocrotirea victimelor civile sau militare;

- Acordarea de asistenţă medicală, alimentară sau de altă natură;

- De a promova normele convenţiilor internaţionale de drept umanitar;

- Iniţierea de operaţiuni umanitare acolo unde există situaţii de urgenţă;

- Atragerea şi implicarea autorităţilor locale în asemenea situaţii;

- Sprijinirea populatiei locale cu scopul reînceperii activităţilor în domeniul agriculturii şi prelucrării produselor agricole;

- Diversificarea programelor de procurare şi de distribuire a ajutoarelor şi medicamentelor;

- Asistenţă soldaţilor răniţi sau bolnavi, prizonierilor de război, victimelor din regiunile afectate de război;

- Ajutor în caz de cataclisme naturale;

- Căutarea persoanelor dispărute şi reunirea familiilor.

8.6.3. Human Rights Watch (HRW)

În raportul din anul 1994 HRW se autocaracterizează astfel:

„Human Rights Watch conduce investigaţii sistematice, regulate, asupra violării drepturilor omului, în aproximativ 70 de ţări din întreaga lume. Ea se adresează practicilor guvernelor, indiferent de culoarea politică, din toate zonele geografice şi reprezentând toate etniile şi convingerile religioase. În cazul războaielor civile, organizaţia se documentează asupra violării drepturilor omului. Human Rights Watch apară libertatea de gândire şi de exprimare, ca si protecţia egală în faţa legii; ea se documentează şi denunţă crimele, dispariţiile, tortura, prizonieratul arbitrar, exilul si alte forme de abuz vizavi de drepturile omului, recunoscute internaţional.”

Organizaţia include cinci departamente care vizează Africa, cele două Americi şi Orientul Mijlociu. Ea a initiat cinci proiecte de colaborare care privesc transferul de arme, drepturile copilului, libertatea de exprimare, condiţiile prizonieratului şi drepturile femeilor. Primul sediu a fost creat la Washington, fiind urlat de cel din Londra, cel din Bruxelles, din Moscova, din Hong-Kong, Belgrad, Zagreb, Rio de Janeiro si Dushanbe.

Întrebări

1. Ce reprezintă statutul consultativ în relaţiile ONG cu Consiliul Europei şi care sunt principalele condiţii pentru a obţine acest statut?

2. Cum se obţine avizul consultativ?

3. În ce condiţii are loc retragerea statutului consultativ al unui ONG?

4. Care sunt principalele organisme prin care Consiliul Europei cooperează cu ONG-urile ?

5. În ce constă structura permanentă de cooperare creată de Consiliul Europei pentru colaborarea cu ONG-urile?

6. Care sunt principalele ONG-uri care funcţionează în cadrul Consiliului Europei, în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului?

curs 8 relatia ong-uri onu, ong-uri-consiliul europei

Documents