CLASA PINATAE

• Cuprinde 55 de genuri cu 600 specii actuale

• arbori monopodiali şi arbuşti monoici, mai rar dioici,

• cu frunze alterne, întregi, uninerve,

• cu flori unisexuate dispuse frecvent sub formă de con

• cu polenul prevăzut cu saci aeriferi

Ordinul PINALES

• cuprinde arbori şi arbuşti monopodiali cu inflorescenţe în formă de conuri,

• cu canale rezinifere (excepţie Taxaceele),

• cu frunze aciculare, sempervirescente (excepţie Larix),

• cu flori unisexuate majoritatea monoice şi mai rar dioice (Taxus, Juniperus),

• staminele cu 2 antere, iar carpela cu 2 ovule anatrope şi seminţe aripate.

Familia Cupressaceae

• Juniperus communis, ienupărul, este un arbust montan de 2 (5) m, ramificat, dioic,

• cu frunze aciculare, pungente, dispuse câte trei în verticil.

• Conurile mascule prezintă stamine peltate, iar cele femele sunt protejate de trei solzi carpelari care vor da naştere prin concreştere la un ţesut cărnos şi care vor acoperi la maturitate sămânţa.

Juniperi baccae

• Aceste fructe false denumite Juniperi baccae, Juniperi fructus sau boabe de ienibahar,

• Conţin: – ulei volatil (0,8-1,5 %), – zahăr, – lipide, – răşini

• au un gust dulceag. • În primul an, fructele imature au o culoare verde şi ele se

maturează abia în anul 2 sau 3 când capătă o culoare neagră-albăstruie şi conţin în interior 3 seminţe.

• Prezintă acţiune diuretică şi antiseptică, fiind indicate în afecţiuni renale, bronşite catarale, reumatism.

• Aceste pseudobace se utilizează şi la prepararea unor băuturi alcoolice (gin).

• Ienupărul vegetează în etajul subalpin formând jnepenişuri.

• La recoltare se admit şi pseudobacele de J. sibirica,

• sunt interzise cele de J. sabina, cetină de negi, plantă cu frunze solziforme, ale cărei pseudofructe sunt toxice.

• J. oxycedrus este o specie originară din America de Nord din care se obţine prin distilare uscată un gudron denumit Pix Juniperi oxycedri, cu acţiune antiseptică.

Juniperus communis

Juniperus sabina

Juniperus sibirica

Juniperus oxycedrus

Thuja occidentalis

• Thuja occidentalis, arborele vieţii, este un arbust columnar, cultivat pentru valoarea decorativă, în spaţiile verzi.

• Prezintă frunze solzoase imbricate şi conuri femele cu carpele cărnoase.

• Thujae sumitates, reprezintă vârfurile ramurilor tinere,

• cu conţinut de: – ulei volatil (thujona),

– flavone,

– taninuri.

• Se utilizează sub formă de tincturi pentru combaterea verucilor şi papiloamelor în aplicaţii de uz extern

Familia Taxaceae

• cuprinde arbuşti dioici fără canale rezinifere. • Taxus baccata, tisă, este un arbust dioic • cu frunze aciculare uninerve de culoare verde-

deschis pe partea inferioară. Au consistenţă moale şi nu prezintă dungi.

• Conurile mascule sunt formate din stamine peltate iar sămânţa provenită din ovul este cuprinsă într-un aril cărnos, comestibil în formă de cupă de culoare roşie.

• Creşte numai sporadic în pădurile din zona montană şi este o specie ocrotită.

• T. brevifolia, tisa de Pacific.

• Din scoarţa tulpinii şi ramurilor acestor două specii a fost izolat recent un pseudoalcaloid, taxolul, (0,01% în scoarţă) care este considerat cel mai bun citostatic descoperit în ultimii 15 ani.

• Acesta are proprietatea de a bloca diviziunea celulară prin stabilizarea microtubulilor, prin blocarea depolimerizării tubulinei.

• Este singura substanţă descoperită până în prezent care acţionează după un mod opus colchicinei (inhibitor al polimerizării tubulinei). Tubulina intră în constituţia microtubulilor ce formează firele fusului de diviziune.

• Taxolul este indicat în tratamentul cancerului de ovar, sân şi plămâni având o rată de răspuns superioară altor citostatice.

• Din cauza deficitului de materie primă şi ca urmare a protestului ecologiştilor, ce au semnalat pericolul dispariţiei speciilor prin utilizarea abuzivă a materiei prime, se preconizează utilizarea frunzelor, care conţin un precursor al alcaloidului, fie obţinerea acestuia prin biotehnologie pornind de la 10-deacetil baccatina.

• Tisa, este o plantă toxică cu excepţia arilului roşu, toxicitatea se datorează unor alcaloizi denumiţi taxine, astfel că în terapeutică nu pot fi utilizate extractele ci numai alcaloidul izolat.

• Lemnul de tisă este valoros pentru confecţionatea de săgeţi, mobilier fin , instrumente muzicale şi fiind mult cultivat prin cimitire se numeşte şi arborele morţii.

Taxus baccata

Paclitaxel

Taxus brevifolia

Familia Pinaceae

• cuprinde conifere monoice iar din cauza prezenţei canalelor rezinifere se numesc şi răşinoase.

• Pinus montana ssp. mughus, jneapăn sau jepi de munte este un arbust de circa 3 m ramificat de la bază, târâtor, cu ramuri ascendente.

• Mugurii vegetativi sunt bruni, rezinoşi, frunzele aciculare de 3-8 cm lungime, grupate câte 2, cuprinse la bază într-o teacă membranoasă.

• Flori unisexuate sub formă de conuri cele mascule de 1-1,5 cm situate în vârfurile ramurilor, iar cele femele de 2-5 cm lignificate.

• Vegetează în etajul alpin, deasupra coniferelor la 1500-2300 m mai ales în Carpaţii Răsăriteni şi Meridionali.

• Pini montanae turiones, reprezintă muguri vegetativi nedeschişi cu numeroase bractei brune lipicioase şi se recoltează în martie-aprilie.

• Conţin ulei volatil cu - şi -pinen.

• Prezintă acţiune: – antiseptică şi

– antiinflamatoare asupra căilor respiratorii

• sunt indicaţi în: – tratamentul bronşitelor şi traheitelor,

– infecţii ale căilor urinare, ca diuretic.

Pinus silvestris

• Pinus silvestris, pinul de pădure, este un arbore de 20-30 m cu frunze aciculare dispuse câte 2 într-o teacă membranoasă,

• conurile femele mai mari şi pendente, cu solzii carpelari sclerificaţi şi seminţe aripate.

• Creşte spontan în etajul coniferelor formând pinete sau cultivat.

• Pini silvestris turiones reprezintă mugurii vegetativi de pin de pădure, conţin ulei volatil cu o compoziţie şi acţiune inferioară celui de jnepeni.

• Pix liquida reprezintă gudronul de pin obţinut prin distilarea uscată a lemnului şi este folosit în dermatoze, eczeme, psoriazis având o acţiune cheratoplastică şi antiseptică.

Abies alba

• Abies alba, bradul alb, este un arbore de până la 50 m cu tulpină cilindrică dreaptă, cu frunze aciculare dispuse pectinat în plan orizontal, pe partea inferioară cu 2 dungi de ceară albe şi vârful emarginat.

• Conurile femele de culoare brun roşietice, erecte nu cad la maturitate întregi, ci numai solzii carpelari cu seminţele, păstrându-se axul conului.

• Conurile mascule sunt grupate mai multe la un loc şi sunt de dimensiuni mai mici.

• Vegetează singur formând brădete sau mai adesea în păduri de amestec cu molidul sau fagul.

• Bradul furnizează un lemn valoros pentru industria mobilei şi cherestea. Cetina de brad rezultată din tăierile forestiere se utilizează pentru extracţia unui ulei volatil şi a vitaminei C.

• Abieti turiones, mugurii de brad conţin ulei volatil

• Abieti cortex tanin.

• Uleiul volatil de brad se foloseşte:

– în fitobalneologie (băi medicinale),

– în reumatism şi

– afecţiuni ale sistemului nervos

Abies balsamea

• originar din Canada, furnizează balsamul de Canada, o oleorezină utilizată în tehnica microscopică ca material de includere a preparatelor.

Picea abies

• molidul, este un arbore înalt cu habitusul conic,

• cu frunze aciculare, pungente, dese

• conurile femele pendente la maturitate cad întregi.

• Vegetează compact în molidişuri sau în amestec şi furnizează un lemn util pentru cherestea, industria mobilei, lemn de rezonanţă pentru instrumente muzicale, utilizat şi în industria celulozei şi hârtiei iar scoarţa pentru extragerea taninului.

• Terebentina, reprezintă răşina de conifere purificată.

• Aceasta este o oleorezină formată din 2 componente, o parte volatilă (uleiul de terebentină) şi o parte nevolatilă formată din rezine sau acizi rezinici numită colofoniu sau sacâz.

• Terebentina se utilizează ca revulsiv în linimente şi unguente sau împreună cu ulei gras şi ceară de albine la prepararea unor medicamente (CARPICON) indicat în ulcerul varicos.

Larix decidua

• lariţa sau zada, este un arbore ce creşte sporadic în pădurile de conifere, cu frunze aciculare dispuse fasciculat, câte 40 într-un mănunchi, caduce.

• Conurile femele sunt mici şi roşietice.

• Este o specie valoroasă, cu utilizări ornamentale şi pentru lemnul său utilizat în industria mobilei

Familia Taxodiaceae

• cuprinde arbori gigantici cu frunze aciculare cu conuri mici şi ramuri nutante.

Taxodium distichum

• chiparosul de baltă, este un arbore din America de Nord

• cu rădăcina prevăzută cu pneumatofori,

• se cultivă ca arbore decorativ şi pentru asanarea mlaştinilor.

Sequoia gigantea

• arborele mamut, din America de Nord,

• de dimensiuni impresionate,

• cu frunze solziforme, imbricate şi ramuri pendente

CLASA GNETATAE

• Cuprinde 3 genuri care dau numele celor trei ordine ale clasei şi cu 80 de specii actuale arbustoide,

• fără canale rezinifere,

• cu frunze opuse,

• cu flori unisexuate dioice şi perigon foarte redus.

• Sunt considerate cele mai evoluate Pinofitae prezentând ovulul cu 2 integumente, embrionul cu 2 cotiledoane, un început de stigmat (tubilus), iar lemnul este alcătuit pe lângă traheide şi din trahei.

Ordinul EPHEDRALES

• cuprinde subarbuşti dioici, cu tulpini articulate şi frunze solziforme.

• Ephedra distachya, cârcelul, este un subarbust cu ramuri verzi articulate şi flori cu perigonul redus.

• vegetează pe terenuri aride, stepice, pe nisipuri litorale, la noi fiind răspândită sporadic în Dobrogea, Cheile Turzii şi Drâmbar-Sebeş.

• Ephedrae herba conţine protoalcaloidul efedrina • cu acţiune antiastmatică • indicată ca:

– bronhodilatator, – spasmolitic în bronşitele astmatiforme şi emfizem pulmonar.

• În prezent efedrina se obţine prin sinteză chimică, materia primă vegetală fiind insuficientă.

Ordinul GNETALES

• Gnetum gnemon este un arbust lianoid tropical

• cu flori mici unisexuate şi dispoziţie verticilată în spice

Ordinul WELWITSCHIALES

• Welwitschia mirabilis este un arbust din Africa de Sud, Namibia ,

• Dioic, entomogam

• cu trunchiul redus,

• cu 2 frunze opuse, lungi, în formă de panglică, ce cresc continuu de la bază până la 2000 de ani.

• Florile sub formă de conuri apar pe marginea concavă a trunchiului.

Încrengătura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)

CLASA MAGNOLIATAE (DICOTILEDONATAE)

• Cuprinde circa 171 000 de specii lemnoase şi ierboase răspândite pe tot globul în zonele tropicală, subtropicală şi temperată.

• Frunze cu nervaţiuni palmate sau penate.

• Flori diplochlamidee pe tipul 5 sau 4 mai rar 2, ciclice, la grupele primitive fiind spirociclice sau hemiciclice.

• Embrionul seminţei cu 2 cotiledoane, la speciile parazite cotiledoanele lipsesc.

• Clasa Magnoliatae cuprinde 6 subclase : - Magnoliidae,

- Hamamelidae,

- Rosidae,

- Dilleniidae,

- Caryophyllidae,

- Asteridae.

SUBCLASA MAGNOLIIDAE

• În această subclasă sunt incluse cele mai primitive Angiospermae, apărute în Jurasic şi cunoscute ca fosile din Cretacicul inferior.

• Caracterele de primitivitate constau în polimerie şi spirociclie.

• Învelişul floral este simplu sau dublu, dialisepal şi dialipetal,

• gineceul policarpelar, apocarp cu placentaţie marginală.

• Din Magnoliidae au derivat celelalte grupe de Angiospermae.

• Subclasa cuprinde următoarele ordine: - Magnoliales,

- Piperales,

- Ranunculales,

- Aristolochiales,

- Nymphaeales,

- Papaverales.

Ordinul MAGNOLIALES

• cuprinde plante lemnoase, rar liane, lemnul format din traheide şi trahei,

• frunzele simple întregi sau lobate, coriacee, alterne, stipelate. Conţin frecvent celule cu secreţie intracelulară de ulei volatil.

• Florile sunt mari, cu structură primitivă, spirociclică sau ciclică, actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate cu gineceul superior policarpelar, stamine numeroase. Conţin alcaloizi şi uleiuri volatile.

• Din acest ordin fac parte familiile:

– Magnoliaceae,

– Lauraceae,

– Myristicaceae,

– Illiciaceae,

– Monimiaceae.

Familia Magnoliaceae

• cuprinde 200 specii de arbori şi arbuşti răspândiţi în regiunile tropicale şi subtropicale, dar frecvent cultivate în regiunile temperate.

• Frunzele sunt mari, simple, alterne, stipelate, • Florile mari, hermafrodite, monochlamidee,

colorate, stamine numeroase, gineceu superior, polimer, dispus spiralat pe receptaculul alungit.

• Fructele sunt de tip foliculă, capsulă, nuculă sau bacă.

• Magnolia acuminata,

• M. grandiflora sunt arbori ornamentali, cultivaţi şi la noi în grădini şi parcuri

Liriodendron tulipifera

• arborele de lalea, are frunze lobate în formă de liră.

• Originar din America de Nord cultivat la noi ca arbore ornamental

• Inaltimea de 30 m,

• cu flori alcătuite din 3 sepale alb-verzui şi 6 petale verzui cu baza portocalie

Familia Lauraceae

• cuprinde 1000 de specii lemnoase

• cu frunze persistente coriacee, bogate în uleiuri volatile,

• răspândite în zonele tropicale, subtropicale şi mediteraneene.

• Florile sunt mici, unisexuate sau bisexuate, pe tipul 3, diplochlamidee sau homochlamidee cu dispoziţie ciclică, fructele bace sau drupe.

Laurus nobilis

• dafinul sau laurul, este un arbore de circa 10 m, de origine mediteraneeană,

• cu flori unisexuate,

• frunze ovat-lanceolate, coriacee, aromate, conţin ulei volatil în celule cu secreţie intracelulară.

• Lauri folium, foi de dafin contin ulei volatil cu principalii componenti cineol şi linalool.

• Frunzele se folosesc ca şi condiment.

• Fructele sale conţin ulei gras (30%) şi se utilizează la prepararea unguentelor şi produselor cosmetice

Persea gratissima

• avocado, este un arbust de 4-8 m originar din America Centrală dar cultivat pentru fructele sale în regiunile tropicale.

• Pulpa fructului în formă de pară este bogată în: – lipide, – vitamine, – aminoacizi

• are valoare nutritivă, fiind uşor digerabilă se recomandă în alimentaţia copiilor, în convalescenţă, dar şi pentru realizarea unor produse cosmetice.

• Fructul conţine în interior o sămânţă sferică mare.

Cinnamomum camphora

• arborele de camfor, de 40-50 m înălţime originar din sudul Chinei şi Japonia prezintă frunze sempervirescente.

• În lemn şi ramuri conţine ulei volatil în care predomină camforul

• utilizat extern în: – inflamaţii, – dureri musculare, – reumatism, – afecţiuni respiratorii şi – ca excitant al SNC. – Are şi proprietăţi revulsive, antiseptice şi antipruriginoase.

Cinnamomum zeylanicum

• arborele de scorţişoară din Sri Lanka şi India, • sunt arbori de 5-15 m cu frunze ovate, opuse, • se recoltează scoarţa ramurilor tinere ce furnizează produsul

Cinnamomi cortex • conţine 1-2 % ulei volatil în care componenta principală este

aldehida cinamică • Proprietaţi:

– antiseptice, – aromatizante, – corector de gust, – antihelmintic, – utilizat şi în patiserie, aromatizant, fiind cunoscut din antichitate

• C. cassia, arborele de scorţişoară din China