viata sf. ioan iacob pt tineri 2014
DESCRIPTION
Viata Sf. Ioan Iacob de la NeamțTRANSCRIPT
Pr. prof. Vasile P\v\leanu Pr. prof. Viorel Laiu
Via]a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul
– pentru tineri –
Pr. prof. Vasile P\v\leanu Pr. prof. Viorel Laiu
VIA}A
TEOFAN Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei
DOXOLOGIA Ia[i, 2014
Via]a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul
Atunci când privim în jur pân\ departe, la linia orizon- tului, sufletul ni se umple de admira]ia pentru frumuse]ea tu - turor lucrurilor pe care le vedem. Dac\ ridic\m ochii spre cer în nop]ile senine, iar\[i r\mânem uimi]i de mul]imea stelelor [i de lic\ritul lor continuu, de str\lucirea lucea f\- rului [i de r\s\ritul de dup\ culmi a lunii care se înal]\ se - mea]\ pe bolta cereasc\. Dac\ ne aplec\m cu aten]ie asupra unei flori, asupra unui fir de iarb\, sau asupra unei mici viet\]i, iar\[i ne minun\m de ging\[ia fiec\reia, de modul existen]ei lor [i de rostul lor în ansamblul naturii întregi. În urma unei asemenea lec]ii despre natur\ ajungem la concluzia c\ Cineva le-a creat pe toate, de la elementul cel mai complex din universul acesta pân\ la cel mai simplu. Acest Cineva este ~nsu[i Dumnezeu în Care noi credem [i ne închin\m [i despre Care spunem în crez: „Cred într-Unul Dumnezeu Tat\l, Atot]iitorul, F\c\torul cerului [i al p\mân - tului, al tuturor celor v\zute [i nev\zute”.
A[adar, Dumnezeu, Care este bun [i atotputernic, a creat dou\ lumi, lumea nev\zut\ [i lumea v\zut\. Prin lumea nev\zut\
se în]elege lumea cea mai presus de ceruri, mul]imea cea nenu- m\rat\ a îngerilor [i a netru pe[- tilor puteri. Îngerii sunt fiin]e
5
nev\zute, care neîncetat fac voia lui Dumnezeu [i care Îl pream\resc mereu cu glasuri întreit-sfinte cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul [i p\mântul de m\rirea Lui”.
Îngerii, ca ni[te mesageri
sfin]i, aduc de la Dumnezeu
poruncile [i vestirile Sale pe
care le fac cunoscute oame-
nilor pe care ace[tia trebuie s\
le împlineasc\ spre binele [i
mântuirea lor. În acela[i timp
ei duc de la noi la cer rug\ciu-
nile noastre [i mijlocesc la Dum -
nezeu ca ele s\ fie ascultate [i
împlinite. O misiune special\
pe care o îndeplinesc îngerii
este aceea de a fi p\zitori ai oamenilor, de a-i feri de r\u
[i de a-i c\l\uzi pe calea cea pl\cut\ lui Dumnezeu, a[a cum
spunem în binecunoscuta rug\ciune: „Înger, îngera[ul
meu, roag\-te lui Dumnezeu, pentru sufle]elul meu”. În afar\ de lumea cea nev\zut\ a îngerilor, Dumnezeu
a creat [i lumea v\zut\ , din care face parte întreg univer- sul material, tot ceea ce noi percepem cu sim]urile noastre. Omul face parte tot din lumea v\zut\ [i a fost creat în mod special de Dumnezeu.
Prin om, Dumnezeu încununeaz\ întreaga crea]ie [i îl a[az\ ca st\pân peste toate dup\ porunca spus\ la început: „Cre[te]i [i v\ înmul]i]i, umple]i p\mântul [i-l st\pâni]i” [i totodat\ ca reprezentant al S\u în natura creat\. Omul creat
6
de Dumnezeu mai are o menire [i anume s\ tind\ spre o treapt\ mai înalt\ [i anume spre sfin]enie asemenea îngerilor. {i, precum îngerii neîncetat fac voia lui Dum - nezeu [i împlinesc cuvântul Lui, la fel omul sfânt face numai binele [i se fere[te de r\u. Dumnezeu l cheam\ pe om s\ devin\ p\rta[ vie]ii îngere[ti [i s\ se sfin]easc\ din preaplinul sfin]eniei divine. „Sfin]i]i-v\ [i ve]i fi sfin]i...”(I Petru 2,16), zice Domnul, adresându-se omului.
Omul este dator s\ r\spund\ acestei chem\ri [i s\ de - vin\ sfânt acesta, de fapt, este idealul suprem al vie]ii omului, este împlinirea concret\ a umanului [i de aceea, în istoria omenirii mai mari decât eroii sau în]elep]ii, decât arti[tii sau geniile sunt sfin]ii care se înscriu nu doar în memoria temporal\ a urma[ilor, ci ei se proiecteaz\ în comuniunea cea ve[nic\ a lui Dumnezeu Cel ve[nic. Din aceast\ stare
înalt\, to]i sfin]ii sunt o pleiad\ de stele lucitoare pe firmamentul lumii [i al Bisericii, întru care se oglinde[te lumina Soarelui Drep - t\]ii, adic\ a lui Dumnezeu, [i care str\lucesc [i oamenilor din aceast\ lume. Prin exemplul vie]ii lor, ei sunt modele, pilde vii pentru to]i oamenii din toate tim - purile, din toate locurile, de toate st\rile sociale [i de toate vârstele.
7
Dar, totodat\, prin cinstea pe care au câ[tigat-o de la Dum- nezeu, ca unii ce au devenit „casnicii” (Efeseni 2,19) sau „prietenii”(Ioan 15,14) Lui, au puterea de a mijloci prin rug\ciune pentru cei din lume, dup\ cum ne înva]\ [i Sfânta Biseric\ prin expresia care zice: To]i sfin]ii ruga]i-v\ lui Dumnezeu pentru noi.
Între sfin]ii ce locuiesc în lo - ca[urile cele ve[nice ale ~mp\r\]iei lui Dumnezeu, dintre toate nea- murile p\mântului, se num\r\ [i sfin]ii români ridica]i din nea- mul nostru românesc, c\ci dup\ expresia Sfântului Mitropolit Do - softei al Moldovei „Dumnezeu, Sfin]ia Sa, pe nici unul din nea- muri n-a l\sat nep\rta[ de darul sfin]irii Sale”. În ceata sfin]ilor români sunt acei binepl\cu]i ai S\i care au odr\slit în toat\ istoria noastr\ cre[tin\, de la Sfântul Apostol Andrei prin care începe încre[tinarea noastr\, continuând apoi cu to]i m\rturisitorii, to]i mucenicii, to]i cuvio[ii, voievozii, ierarhii sau simpli credincio[i, pân\ în vremea noastr\.
Existen]a sfin]ilor români este o binecuvântare [i o bu- curie pentru dreptcredinciosul popor român pentru c\ avem rug\tori [i mijlocitori în ceruri dar, pe de alt\ parte, ei ne îndeamn\ s\ vie]uim asemenea lor întru via]\ sfânt\ [i binepl\cut\ lui Dumnezeu.
Sfin]ii români s-au ridicat din toate zonele ]\rii, ca flo- rile binemirositoare într-o Gr\din\ a Maicii Domnului, dup\ o expresie preafrumoas\ ce caracterizeaz\ România.
8
Zona Neam]ului, cu cea mai mare densitate de m\ - n\stiri [i schituri, cu un rol deosebit în istoria Moldovei, cu tradi]ii str\vechi, cu locuitori ce p\streaz\ „taina credin]ei în cuget curat” (I Timotei 3, 9), pentru Dumnezeu, pentru ~mp\r\]ia Cerurilor, pentru Biserica str\mo[easc\ [i pentru noi to]i, a odr\slit ceata sfin]ilor nem]eni .
Din zonele de [es pân\ în crestele cele mai înalte ale
mun]ilor Sihlei sau Ceahl\ului, dintre zidurile m\n\stirilor
voievodale sau din lini[tea sih\striilor din târguri sau sate,
zona Neam]ului este sfin]it\ prin mul]imea tr\itorilor în duhul
Evangheliei Domnului Iisus Hristos, astfel încât, un trec\tor
str\in din veacul al XVIII-lea, contele Baldini, spunea c\
„fo[neau p\durile nem]ene de mul]imea siha[trilor”. Mul]i
din ace[ti sfin]i au r\mas cunoscu]i numai de Dumnezeu, de-
oarece au tr\it în retragere [i mare smerenie, ascun[i de ochii
lumii [i ai oamenilor, al]ii îns\ au fost cunoscu]i [i cin sti]i
de mul]imea credincio[ilor: Sfântul Paisie de la Neam], Sfân -
tul Ioan de la Râ[ca [i Secu, Sfântul mitropolit Varlaam al
9
Moldovei, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfin]ii Simion [i Amfi -
lohie de la Pâng\ra]i, Iosif [i Chiriac de la Bisericani, Chiriac
de la Tazl\u, Iosif de la V\ratec, Rafael [i Partenie de la Agapia,
Sfânta Mavra de pe Ceahl\u [i mul]i al]ii. Între binepl\cu]ii lui Dumnezeu ce s-au nevoit în lucrarea
cea mântuitoare se num\r\ [i Sfântul Ioan Iacob Hoze-
vitul sau Românul, sfânt român din }ara Sfânt\ cu meta- nia din Sfânta M\n\stire a Neam]ului.
Sfântul Ioan Iacob s-a n\scut la 23 iulie 1913, în satul Cr\iniceni, comuna Horodi[tea, fostul jude] Dorohoi, ast\zi jude]ul Boto[ani. P\rin]ii s\i, Maxim [i Ecaterina Iacob, erau oameni simpli, dar purtau în suflete marea bog\]ie a credin]ei. Na[terea copilului a pricinuit mare bucurie în aceast\ tân\r\ familie de oameni cu aleas\ via]\ cre[tineasc\ [i cu fric\ de Dumnezeu. Bucuria îns\ a fost de foarte scurt\ durat\ c\ci starea s\n\t\]ii tinerei mame se înr\ut\]e[te din ce în ce mai mult. De aceea, s-au gr\bit s\-l boteze pe prunc [i i-au pus numele Ilie, deoarece se n\scuse la trei zile dup\ s\rb\toarea acestui mare prooroc. Timp de [ase luni cât a mai tr\it mama Ecaterina, bunica Maria n-a avut odihn\ nici ziua nici noaptea, trebuind s\ aib\ grij\ [i de copilul nou-n\scut [i de mama lui foarte bolnav\. La scurt timp dup\ moartea mamei, tat\l copilului a primit ordin de concentrare, c\ci la orizont s-au ivit norii negri ai primului R\zboi Mondial. Astfel, tat\l Maxim a
10
plecat pe front unde va [i muri ca erou pentru reîntregirea ]\rii.
La maturitate, Sfântul Ioan `i va evoca pe p\rin]ii s\i, precum [i starea sa de a fi orfan, în poezii foarte duioase [i pline de sensibilitate [i triste aduceri-aminte, cum ar fi În bra]ele p\rinte[ti :
R\mas de mic orfan în lume, Ca un copil al nim\nui, Mi-am pus n\dejdea mea în Domnul Cerând de-a pururi mila lui... „Când tat\l meu, - cum zice psalmul - {i maica mea m-au p\r\sit”, Atuncea Domnul Cel din Ceruri, La sânul milei m-a primit...
Într-o alt\ poezie a sa,
intitulat\ Micul orfan , evo-
imagine, bucuria satului
Pa[tilor pe de o parte,
precum [i durerea ap\ -
ce plânge lâng\ proas p\tul mormânt al maicii sale:
11
E ziua Învierii {i clopotele trag; B\trânii stau pe prispe, Iar unii stau în prag.
Micu]ul copil, orfan de ambii p\rin]i, Ilie, a r\mas în grija
bunicii sale Maria, care nevoit\ astfel s\-[i creasc\ nepo -
]elul, renun]\ la visul ei de a se c\lug\ri. L-a îngrijit ca cea
mai bun\ mam\, agonisindu-i cele de trebuin]\, dar [i în -
v\]ându-l din cea mai fraged\ vârst\ evlavia adev\rat\ [i
credin]a puternic\. L-a deprins cu rug\ciunea permanent\
[i, luându-l de mân\, i-a condus pa[ii spre Sfânta Biseric\
a satului unde participa cu regularitate la Sfintele Slujbe.
12
Mireasma cea de tain\ A sfintei s\rb\tori, Se simte din t\mâie Din iarb\ [i din flori.
Livezile se-mbrac\ Într-un frumos ve[mânt {i toate par acuma Mai nou\ pe p\mânt.
Aproape de Altarul Bisericii de lemn, Un copila[ aduce F\clii [i untdelemn.
S\rut\ sfânta cruce La proasp\tul mormânt, Apoi îngenunchiaz\ {i plânge suspinând.
Când clopotele sun\ Cu dang\tul voios, Orfanul lâng\ cruce Suspin\ dureros.
Fiind el în durere Cu totul adâncit, Din sunetul de clopot Un glas a auzit:
„Nu plânge azi copile {i nu fi sup\rat, C\ iat\, sunt cu tine, Hristos a înviat!
Neîncetat se ruga la Preamilostivul Dumnezeu, Tat\l orfa-
nilor [i Ap\r\torul celor s\rmani s\-l ocroteasc\ pe micul
ei nepot. Rolul educativ al bunicii, care `i va marca toat\
via]a sa, chipul ei cucernic [i firav, va fi evocat cu nostalgie
de Cuviosul Ioan în poeziile sale:
Bunica, Dumnezeu s-o ierte Mi-a sem\nat de timpuriu, În suflet tainele credin]ei {i rodul lor m\ ]ine viu...
O, scumpa mea b\trân\ sfânt\, Eu tot ce am î]i datoresc, C\ci m-ai adus la cuno[tin]a P\rintelui celui Ceresc.
În „Bra]ele p\rinte[ti”
În septembrie 1920, când copilul Ilie avea [apte ani[ori, a început [coala primar\ din Cr\iniceni, fiind mereu frunta[ la înv\]\tur\ [i având o pur - tare pilduitoare. A înv\]at re- pede s\ citeasc\ [i, în timp ce bunica sa se ocupa cu lucrul mâinilor, nepo]elul Ilie îi citea cu drag pe prispa casei, din Vie]ile sfin]ilor [i din alte c\r]i de zidire sufleteasc\. Un astfel de moment este evocat cu
13
acelea[i sim]\minte nostalgice de c\tre sfântul poet de mai târziu:
Dorul bunicii
14
Pe prispa casei st\ la soare Bunica cu nepotul ei, Privind duios acum în zare Cum zboar\ cârd de funigei
Pe spatele încovoiate Cad perii albi de sub tulpan {i singura ei mângâiere Îi nepo]elul cel orfan.
Fiind acuma s\rb\toare, B\trâna pe nepot l-a pus, Ca s\-i citeasc\ pe o carte Cu „Patimile lui Iisus ”
Dar numai cât începe rostul {i dânsa prinde iar a plânge, Încât în pieptul lui cel
fraged Prunceasca inim\ se frânge!
-„Ce ai m\muc\, totdeauna De plângi a[a de dureros,
Când pomenesc de Sfânta Cruce
{i „Visul Maicii lui Hristos ”?
Cu vocea ei nespus de dulce, {i înecat\ în suspin, Roste[te c\tre el, privindu-l Ca niciodat\ mai blajin:
- „Când spui de Maica Prea curata
{i Domnul cum a p\timit, Atuncea m\ gândesc la
moarte, C\, iat\, am îmb\trânit!...
{tergându-se la ochi b\trâna,
În anul 1924, sim]indu-[i sfâr[itul aproape, bunica Maria l-a încredin]at pe nepotul ei iubit, feciorului ei mai mare, Alecu, în familia c\ruia, copilul Ilie, acum elev în clasa a III-a, s-a bucurat de o bun\ îngrijire [i de acelea[i îndrum\ri cre[tine[ti pentru via]\.
Moartea b\trânei încheia o etap\ unic\ a copil\riei vii- torului ieromonah, pustnic [i sfânt. Niciodat\ el n-o va putea uita pe bunica sa cea cu chip [i via]\ de sfânt\, care l-a iubit atât de mult. Versurile de mai târziu ale cuviosului cu harism\ de poet, m\rturisesc cât de adânc\ a fost dure - rea copilului de atunci la pierderea celei care-i ]inuse loc [i de tat\ [i de mam\ pân\ la vârsta de 11 ani:
15
C\ci Domnul rânduise Bunica s\ m\ creasc\, S\-mi fie ea [i tat\ {i maic\ p\mânteasc\.
{i când s-a dus bunica Cu sufletul la cer, Atunci în lumea asta Eu am r\mas stingher.
Pe ea amar plângând-o Cu lacrimi prea fierbin]i, Atunci eu, dimpreun\, Plângeam [i pe p\rin]i
La inim\ durerea A fost a[a de grea, Încât sim]eam de-a pururi, Cum rana sângera.
{i rana asta veche Abia s-a vindecat,
C\ci Domnul întru slujba Cea sfânt\ m-a chemat!
Lacrimi uitate
Cu o adânc\ în]elegere a vie]ii, a[a cum se întâlne[te de obicei la copii încerca]i de necazuri la o vârst\ atât de timpurie, trist [i interiorizat, tân\rul Ilie Iacob a urmat cur- surile gimnaziului „Mihail Kog\lniceanu” din Lipcani. Ba- calaureatul l-a sus]inut în anul 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul gimnaziului, pe lâng\ materiile studiate, se ocupa cu citirea Sfintei Scripturi, a unor c\r]i duhovnice[ti pre- cum [i a multor opere literare, ba, mai mult, de pe atunci scria versuri care erau foarte apreciate de dasc\lii s\i.
Fiindc\ bunica sa a dorit cu dinadisul s\ se retrag\ în m\n\stire pentru via]\ monahal\ [i n-a reu[it, deoarece a trebuit s\-l creasc\ pe nepotul ei, ea las\ ca un adev\rat testament ca acesta s\ îmbrace chipul îngeresc [i s\-i îm- plineasc\ sfântul ei dor. Tân\rul Ilie, fiind o fire profund religioas\, cu o educa]ie cre[tineasc\ puternic\, î[i contu- reaz\ voca]ia monahal\ în special datorit\ bunicii sale. Ast- fel, dup\ terminarea gimnaziului, dup\ ce s-a închinat la Biserica cu Hramul „Sfântul Nicolae” din satul natal, dup\
16
ce a s\rutat cu lacrimi mormintele p\rin]ilor [i bunicii sale, la vârsta de numai 20 de ani, î[i îndreapt\ pa[ii spre vestita M\ - n\stire a Neam]ului. Aceast\ m\n\stire, cu un trecut r\su - n\tor, cu un rol duhovnicesc, cultural, social [i na]ional unic în istoria neamului [i a Bisericii, care de-a lungul celor [ase secole de existen]\ a crescut [i a format zeci de mii de c\lu - g\ri, a fost aleas\ de tân\rul Ilie ca matrice a form\rii [i a sporirii sale duhovnice[ti.
Cu sufletul aprins de dragostea lui Hristos, hot\ - rât de a lua pe umeri jugul vie]ii monahale, cu dor mare de a tr\i asemenea vie]ui- torilor de odinioar\ din aceast\ vatr\ de spirituali- tate [i tr\ire sfânt\, iat\ c\ se ive[te în poarta M\n\stirii Neam] un tân\r usc\]iv [i blând, cu ochi alba[tri, adev\rate lumini ale sufletului s\u îm - br\cat simplu, cu p\l\rie [i bagaj în mân\, închinându-se smerit la icoana „În\l]area Domnului” din fa]a clopot - ni]ei , la data de 15 august 1933, de Adormirea Maicii Dom- nului . Apoi, cu fric\ [i cutremur, intr\ în catedrala voievo dal\, ctitorit\ de Sfântul {tefan cel Mare [i îngenunchiaz\ în fa]a icoanei F\c\toare de minuni a Maicii Domnului. Cu lacrimi fiebin]i [i cu rug\ciune din inim\, i se încredin]eaz\ purt\rii ei de grij\, bine[tiind c\ ea este nu doar ocrotitoarea orfa- nilor, a[a cum îl înv\]ase bunica, ci este zid (ocrotitoare) fecioarelor [i tuturor celor ce tr\iesc în cur\]ie (Acatistul Bunei Vestiri), adic\ monahilor [i monahiilor. Acest tân\r cu râvn\ este fratele Ilie, viitorul ieroschimonah Ioan.
17
Patriarh al României, priceput în cunoa[terea oamenilor [i a
fr\mânt\rilor, n\zuin]elor [i aspira]iilor lor l\untrice, pri -
me[te cererea de închinoviere a novicelui Ilie, f\r\ a-l supune
unor ispitiri canonice speciale, dup\ rânduiala m\n\stirilor
ortodoxe de pretutindeni. Rasoforul Ioan pune început vie]ii
de m\n\stire, împlinind [i visul bunicii Maria [i dorin]a lui
statornic\ de pân\ aici. Atmosfera din acea vreme de la Ma-
rea Lavr\ a Neam]ului, constituia o adev\rat\ [coal\ a evla-
viei, a tr\irii duhovnice[ti, a vie]ii de ob[te [i a împlinirii
marilor aspira]ii c\tre sfin]enie [i lini[te, pentru oricine dorea
s\ aleag\ aceast\ cale c\tre mântuire. Tân\rul Ilie Iacob este
atras de frumuse]ea slujbelor, mai ales a celor de noapte, de
blânde]ea c\lug\rilor, de iscusin]a duhovnicilor, de lini[ tea
mun]ilor, de diversitatea ascult\rilor [i de pacea [i lini[tea
duhovniceasc\ existent\ între vie]uitori, asemenea cre[ti-
nilor din primele zile de dup\ Cincizecime din Bisericia din
Ierusalim, unde to]i „st\ruiau în rug\ciune, împ\rt\[ire, frân -
gerea pâinii [i înv\]\tura apostolilor” (Fapte 2,42).
Pe lâng\ aceste elemente pozitive ce erau prielnice vie]ii
de m\n\stire pentru un încep\tor, erau foarte multe nega -
tive, venite din lucrarea celui r\u sau din sl\biciunile proprii
sau din amintirile de dinainte de venirea în m\n\stire, cu
care c\lug\rul trebuia s\ se lupte pentru a fi pe cale. ~ntr-o
poezie scris\ la M\n\stirea Neam] în anul 1933, deci în
primul an de vie]uire monastic\, intitulat\ Bântuielile unui
novice , descrie aceste fr\mânt\ri [i lupte duhovnice[ti care
se duc la nivelul gândului, al cuget\rii, ca într-un adev\rat
„r\zboi nev\zut”:
La pu]in timp dup\ închinoviere, i s-a încredin]at fra - telui Ilie ascultarea de ajutor de farmacist pe lâng\ un cunos- cut farmacist al M\n\stirii Neam], Iov schimonahul. Stare]ul, cunoscând c\ tân\rul Ilie [tie latin\ [i francez\, îi încre din]\ aceast\ misiune deoarece ar putea citi cu u[urin]\ denu- mirile substan]elor utilizate în prepararea medicamentelor.
A deprins repede [i cu u[urin]\ aceast\ ascultare, fapt ce l-a încântat pe p\rintele stare], care [i-a propus s\-l trimit\ pe rasoforul Ilie s\ studieze la Facultatea de Medi- cin\, pentru a avea vestita m\n\stire Neam] un farmacist calificat [i cu diplom\.
19
Ca [i iarna când pogoar\ Corbii peste mort\ciuni, Gândurile m\-mpresoar\ Cu a lor de[ert\ciuni.
Suflete al meu s\race, Unde m\ voi duce iar, Iat\, nu m\ las\-n pace Gloan]ele lui Veliar.
Când apuc vreo carte-n mân\
S\ mai prind ceva la minte Ca [i oile la stân\, Vin aducerile-aminte.
Când alerg la rug\ciune Ca s\ uit de sup\r\ri,
Gândurile-mi fug nebune Peste m\ri [i peste ]\ri.
La Biseric\ când cânt\ Sau cite[te la canoane, Gândurile m\ fr\mânt\ Dincolo, peste oceane.
{i când vreau s\ scap de gânduri
S\ m\ duc la „ascultare” Ele vin atucea cârduri Parc-ar fi ni[te cocoare.
Mai mult, încep\torul în via]a c\lug\reasc\, deprinde de la schimonahul Iov, lucrarea cea de mare pre] a vindec\rii sufletului prin poc\in]\, înfrânare, r\bdare, ascultare [i prac - ticarea virtu]ilor. Cuno[tin]ele dobândite în aceast\ ascultare le va folosi mai târziu, fie în armat\, fie la M\n\stirea „Sfân- tul Sava” din }ara Sfânt\. Terapia duhovniceasc\ îl preocup\ mai mult decât terapia trupului [i, de aceea, într-o poezie inti - tulat\ Re]et\ duhovniceasc\ , el transpune metoda unei re]ete medicale, într-o prescrip]ie pentru mântuirea sufletului:
20
Un dram de via]\ cât mai este În lumea asta s\ tr\ie[ti Jertfe[te-l numai pentru Suflet {i las\ grijile lume[ti.
Un singur an sau jum\tate O lun\, poate, ]i-a r\mas
Sau numai ziua cea de ast\zi, Ba, poate, chiar numai un ceas.
Tân\rul frate dorea nevoin]e mai mari [i mai aspre pen - tru des\vâr[irea sa, dorea s\ sporeasc\ în cele duhovnice[ti [i, pe p\mânt fiind, râvnea la o vie]uire asemenea îngerilor celor f\r\ de trup. Auzind c\ unul din p\rin]ii M\n\stirii Neam], duhovnicul Ioachim Sp\taru, este preg\tit pentru un pele- rinaj în }ara Sfânt\, încol]e[te în mintea sa gândul de a merge [i el împreun\ cu un un alt tân\r rasofor, fratele Claudiu, spre a se închina la Mormântul Domnului [i spre a g\si în pustiu - rile de acolo, pustnici [i tr\itori, ca s\-l înt\reasc\ în râvna sa duhovniceasc\. {tia din vie]ile sfin]ilor c\ pelerinajele la Locu - rile Sfinte au pus temei puternic urcu[ului duhovnicesc. {tia c\ [i cuvioasa Paraschiva a f\cut acela[i lucru. Îns\ do- rin]a lui nu se poate împlini acum, deoarece nu avea stagiul militar satisf\cut. Totu[i dore[te s\ vad\ m\n\stirile din Ol- tenia cu o via]\ monahal\ mai aspr\, cum ar fi M\n\stirea Fr\sinei cu rânduiala aspr\ statornicit\ de ctitorul ei, Sfântul Calinic de la Cernica [i M\n\stirea Turnu cu o tradi]ie mo- nahal\ impresionant\ mai ales prin chiliile s\pate în stânc\ pentru schimonahi. St\ o vreme la Turnu, unde se folose[te duhovnice[te de rânduielile monahale de aici.
21
S\ nu mai cau]i la pl\cerea Prietenilor trec\tori, C\ci ei nu pot s\ te ajute Atuncea când va fi s\ mori.
Prieteni buni câ[tig\-]i plânsul {i „Rug\ciunea lui Iisus”, C\ci plânsul stinge focul ve[nic {i ruga te înal]\ sus.
De-asemenea s\ ai prieteni Poruncile dumnezeie[ti, Pe care, f\r\ de prihan\, Cu dragoste s\ le p\ze[ti.
Nu dup\ mult\ vreme, mitropolitul Moldovei, Nicodim Munteanu, fostul lui stare] de la Neam], îl cheam\ înapoi la m\n\stirea de metanie. Revine a[adar la M\n\stirea Neam] în anul 1935 [i noul stare], Valerie Moglan îl rânduie[te în ascultarea de bibliotecar.
Ca bibliotecar, primise porunc\ de la p\rintele stare] s\ inventarieze toate c\r]ile [i toate manuscrisele, s\ le aeri- seasc\ pe cele cu mucegai [i s\ le a[eze pe rafturi pe categorii în func]ie de con]inut, de vechime, de m\rime, sau dup\ alte criterii. Iubitor de carte fiind, are acum ocazia [i posibilitatea s\ descopere comorile de înv\]\tur\ ale scrierilor Sfin]ilor P\rin]i [i ale c\r]ilor de teologie pe care le cite[te cu nesa] [i le studiaz\ cu mult\ st\ruin]\. Nu a r\mas carte în bibliotec\, în special cele în limba român\, care s\ nu fie cercetat\ cu de-am\nuntul, unde afl\ atâtea [i atâtea sfaturi [i îndemnuri pentru o via]\ cu adev\rat în Hristos, plin\ de fapte bune.
22
În paralel cu munca de bibliotecar, tân\rul Ilie este [i dasc\l la {coala monahal\ sau Seminarul de la Neam], unde
înv\]\ceii deprindeau cuno[tin]e de limb\ român\, cuno[ - tin]e religioase, morala, tipicul sau rânduiala slujbelor, mu- zica [i altele.
A venit timpul ca fratele Ilie Iacob s\ mearg\ la armat\ pentru satisfacerea stagiului militar rânduit prin legile ]\rii. A fost încorporat împreun\ cu un alt frate din Neam], Ilarie Ungureanu, la Regimentul 29 Infanterie Dorohoi. Aici, coman - dantul Regimentului, un om cu fric\ de Dumnezeu îi absolv\ de tunderea p\rului [i raderea b\rbii, permi]ându-le chiar ca în duminici [i s\rb\tori, îmbr\ca]i c\lug\re[te s\ mearg\ la Biseric\. {i aici, a fost rânduit la infirmeria regimentului pentru îngrijirea osta[ilor bolnavi, unde i-au fost de un mare folos cuno[tin]ele dobândite de la p\rintele Iov, farmacistul de la M\n\stirea Neam].
23
Dup\ terminarea serviciului militar se întoarce la Neam] [i, la scurt\ vreme, este c\lug\rit. C\lug\ria este un leg\mânt pentru o via]\ consacrat\ lui Hristos, care se desf\[oar\ dup\ o rânduial\ foarte emo]ionant\.
Cel ce depune acest vot prime[te un nume nou, c\ci monahul moare vie]ii de pân\ atunci [i se na[te spre o via]\ nou\. Rasoforul Ilie prime[te numele de Ioan, numele cel sfânt al proorocilor, al apostolilor [i purtat de mul]i mul]i sfin]i care au tr\it pân\ aici. Locuin]a c\lug\rului se nu - me[te „chilie”, care înseamn\ „pântece”, c\ci din ea se na[te spre via]a cea ve[nic\.
24
Îns\ dorin]a de a merge la locurile sfinte este tot mai puternic\ în sufletul monahului Ioan Iacob [i cu putin]\ acum deoarece are stagiul militar satisf\cut. Astfel, împreun\ cu bunul [i apropiatul s\u prieten Claudiu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei de atunci, dup\ ce s-a închinat la Icoana F\c\toare de Minuni a Maicii Domnului, a plecat spre minunatele locuri sfinte în toamna anului 1936.
Dup\ o c\l\torie anevoioas\, în condi]iile de atunci, cu tr\sura pân\ la Târgu Neam], apoi cu ma[ina pân\ la Piatra Neam], cu trenul pân\ la Constan]a, iar ultima parte cu va- porul pe Marea Neagr\, pe Marea Egee, apoi pe Mediterana pân\ în Alexandria Egiptului [i apoi pe o furtun\ mare, pân\ în portul Haifa de pe ]\rmul }\rii Sfinte. Cu sufletul plin de bucurie, dar [i de cutremurare sfânt\, cuviosul Ioan p\[e[te
25
pe urmele pa[ilor Domnului, închinându-se cu evlavie la toate locurile sfinte [i în special la Sfântul Mormânt.
Vizitarea locurilor sfinte [i a unor m\n\stiri avea [i scopul special pentru cuviosul Ioan de a-[i g\si un loc po - trivit pentru a r\mâne aici, un loc de lini[te, de retragere, unde s\ duc\ o via]\ asemenea marilor sfin]i [i cuvio[i ce s-au nevoit aici în vremurile trecute. Bine[tiind faima [i rolul jucat de-a lungul timpului de c\tre M\n\stirea „Sfântul Sava”, care este aproape de Ierusalim, Cuviosul Ioan cu gr\ - bire î[i îndreapt\ pa[ii spre por]ile acesteia.
M\n\stirea este izolat\ în pustie, cu o rânduial\ auster\, cu o tradi]ie de peste 1500 de ani, cu pe[teri naturale sau f\ cute de siha[tri pentru retragere în anumite r\stimpuri ale anului, cu p\rin]i [i duhovnici înbun\t\]i]i, cu un tezaur spi ritual unic, cu moa[tele Sfântului Sava, ctitorul A[ez\mântului [i cu multe alte înlesniri pentru o via]\ sfânt\. În m\n\stirea aceasta feri- citul Ioan s-a nevoit timp de opt ani, urmând [i întrecându-i
26
pe mul]i cu aspra sa rânduial\. Pe lâng\ multele ascult\ri de paracliser, ghid, bibliotecar [i altele, pe lâng\ rug\ciunea particular\, priveghere [i înfrânare, r\mâne cunoscut în analele acestei m\n\stiri ca infirmier, sau îngrijitor de bol- navi, drept pentru care vie]uitorii de acolo îl numeau pe drept cuvânt „doctorul” m\n\stirii.
Cuviosul Ioan ar fi r\mas pentru totdeauna în aceast\ m\n\stire, c\ci avea lini[tea mult dorit\ [i locuri potrivite pentru retrageri pustnice[ti. Îns\ Dumnezeu are planurile lui cu omul. Biserica Ortodox\ Român\ avea dou\ a[ez\minte în }ara Sfânt\, unul în Ierusalim [i altul la Iordan, lâng\ Ierihon, pe locul unde a botezat Sfântul Ioan Botez\torul. ~n con di]iile grele de dup\ primul R\zboi Mondial, Biserica româneasc\ de la Ierihon nu avea preot pentru slujirea celor sfinte sau egu - men pentru administrarea schitului [i primirea pelerinilor ce veneau din toate p\r]ile cre[tin\t\]ii.
La propunerea Superiorului A[ezâmântului Românesc din
Ierusalim, arhimandritul Victorin Ursache, Patriarhia Român\
27
l-a numit pe cuviosul schimonah Ioan Iacob, egumen al schi -
tului românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botez\torul”, în mai
1947. Pentru împlinirea acestei demnit\]i a fost hirotonit dia -
con, apoi preot de c\tre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei
din cadrul Patriarhiei Ierusalimului, ambele hirotonii având
loc în Biserica Mare a Sfântului Mormânt. În aceast\ calitate,
ajutat de c\lug\ri [i credincio[i români, a construit mai multe
chilii pe lâng\ Biserica schitului, fiind aici o adev\rat\ oaz\
de spirit [i sim]ire româneasc\.
Cuviosul Ioan schimonahul a st\re]it cu mult\ evlavie
[i cu mult\ tragere de inim\ schitul românesc de la Iordan
vreme de [ase ani (1947-1952). S\vâr[ea sfintele slujbe în
limba român\, `i primea pe to]i pelerinii români iar exube -
ran]a naturii înverzite din lunile prim\verii [i apa cea lim -
pede a Ioardanului îi aduceau aminte de scumpa lui ]ar\,
România, pe care o purta în sufletul s\u.
A ]inut atât de mult la acest a[ez\mânt, socotindu-l „fe-
cioara cea mezin\, a Maicii noastre suflete[ti”, adic\ a Bise -
ricii Ortodoxe Române [i aici [i nu în alt\ parte Sfântul Ioan
[i-ar fi dorit s\-[i g\seasc\ ob[tescul sfâr[it. Iat\ în ce cu-
vinte frumoase [i emo]ionante evoc\ acest leag\n sfânt de
mângâiere româneasc\:
28
...O leag\n sfânt de mângâiere, Al sufletului meu pribeag! Privind, mai uit a mea durere, C\ tare ne erai tu drag.
Singura mângâiere româneasc\
În acest loc, în care s-a sim]it ca [i acas\, în ]ar\, unde su - fletul s\u de poet se îndulcea nu numai de frumuse]ea naturii, de ciripitul p\s\rilor, de unduirea cea limpede a Iordanului
29
Iar noi streini în dezbinare, - Ca oile f\r\ cioban - Mai dobândeam o alinare La schitul Sfântului Ioan.
În limba noastr\ româneasc\ Puteam aici a ne ruga, {i-o fr\m\tur\ s\r\ceasc\ Fr\]e[te o puteam mânca...
C\ci lunca verde, cu Iordanul Pe to]i ne-mbr\]i[a cu drag
Îndep\rtându-ne aleanul Din sufletul nostru pribeag.
Comoar\ sfânt\, ne-n]eleas\, {i raiule duhovnicesc, Tu ]ii ascunse multe taine... De-a sufletului românesc.
[i de amintirea faptelor sfinte petrecute în istoria biblic\ pe aceste meleaguri, mireasma limbii române[ti, ieroschimona - hul Ioan Iacob a sporit mult în virtu]i [i în sfin]enie. El devine duhovnicul multor c\lug\ri din p\r]ile acelea, fie români, fie greci. Mul]i pelerini români sau de alt neam, se spovedeau la iscusitul duhovnic Ioan.
Din sufletul s\u, ca dintr-un izvor curat [i îmbel[ugat, curgeau cu- vinte de mângâiere [i de zidire su- fleteasc\, dând sfaturi ca doctorie vindec\toare pentru boala fiec\ruia. Apoi, la Sfânta Liturghie pe care însu[i o s\vâr[ea cu toat\ cuviin]a, îi împ\rt\[ea cu Trupul [i Sângele Domnului Iisus Hristos.
Fiindc\ natura de aici plin\ de verdea]\ seam\n\ cu frumuse]ile naturale din România, în multe poezii ale sale, Cuviosul Ioan evoc\ ]inuturile natale cu nostalgia str\inului care poart\ ]ara în sufletul lui, oriunde s-ar duce:
30
P\s\rele c\l\toare De la Dun\re veni]i? Despre scumpa noastr\ ]ar\, Spune]i nou\, ce mai [ti]i?
Mai tr\iesc români pe-acolo? Se aude glasul lor?
Se mai vede la hotare Steagul nostru tricolor?
Vestitorii durerii
De[i era atât de frumos aici la Schitul „Sfântul Ioan Bote - z\torul” de pe malul Iordanului, Cuviosul Ioan nu era satis - f\cut cu ostenelile sale. Dorea s\ se nevoiasc\ mai mult pentru a spori duhovnice[te asemenea marilor anahore]i care au sfin]it aceste locuri în veacurile trecute, sau ca pustnica Maria Egipteanca. Socotea c\ la Iordan este prea mult înconjurat de pelerini [i de griji trec\toare, care îl împiedicau de la rug\ - ciunea des\vâr[it\. Fiind [i bolnav, cu binecuvântarea Patri - arhului Timotei al Ierusalimului, se retrage din egumenie [i î[i îndreapt\ pa[ii spre M\n\stirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”.
31
S\rb\toarea mai r\sun\ Glas de clopote duios, Îndemnând la rug\ciune Pe norodul credincios?
Aceast\ M\n\stire este a[ezat\ pe valea pârâului Cherit. Valea, foarte adânc\, arat\ ca un canion, cu doi pere]i înal]i
de stânci, iar m\n\stirea este a[ezat\ undeva pe peretele stâncii ca un cuib de vulturi, iar într-o parte [i alta se afl\ pe[teri naturale unde au sih\strit mul]i pustnici de-a lungul timpului. ~n una din aceste pe[teri, numit\ „Sfânta Ana”, ce se afl\ pe peretele stâng al pârâului, la [apte metri deasupra
cursului v\ii, cu urcare numai pe scar\, care apoi se tr\gea sus, a pustnicit Fericitul Ioan Românul opt ani (1952-1960) pân\ la adormirea sa întru Domnul. Aici a petrecut în post [i rug\ciune, r\bdând frigul, foamea, setea, ar[i]a, boala, lip -
surile de tot felul [i multe ispite. Noaptea se odihnea pu]in pe o rogojin\. Citea mult din Sfânta Scriptur\, din operele Sfin]ilor P\rin]i, [i traducea din limba greac\ scrieri de folos duhovnicesc. Cu glasul s\u frumos [i dulce, cânta adesea cânt\rile sfinte [i compunea poezii.
Iat\ una din poeziile scrise aici în pustie ce scot în evi - den]\ frumuse]ea [i candoarea sufletului cuviosului:
32
În zilele de iarn\, Cu cer posomorât, Doar murmurul de ape Îmi ]ine de urât.
Iar vara pe c\ldur\, Când nimeni nu mai vine, O biat\ turturic\ Se uit\ jos la mine.
În preajma mea se joac\ Frumo[ii porumbei, Voind – parc\ – s\-mi zic\ S\ merg la joc cu ei.
C\ci, via]a mea pustie, Acum mi s-a scurtat, {i calea pentru mine De mult s-a strâmtorat.
Ah! Cum a[ vrea acuma S\ fiu netulburat! Ca porumbelul ginga[ {i prea nevinovat.
Icoana nevinov\]iei
Ca în timpurile paradisiace, între oamenii sfin]i [i f\pturi se restaureaz\ acea pace edenic\; a[a ceva se observ\ [i la pustnicul român, la care, în pustiu fiind, p\s\relele de acolo vin mereu în preajma lui, atât în timpul vie]ii, cât [i dup\ adormirea lui.
Cuviosul Ioan avea un trup pl\pând [i fi- rav, sl\bit de post [i de nevoin]e, dar [i de boala pe care a dus-o cu r\b- dare ca pe o cruce spre mântuire. În vara anu- lui 1960 starea s\n\t\]ii sale s-a înr\ut\]it sim]i- tor; plin de bucurie [i de lini[te sufleteasc\ î[i a[tepta sfâr[itul ca pe un prilej al în- tâlnirii sale cu Domnul. Cu darul lui Dumnezeu, el [i-a cu- noscut dinainte data sfâr[itului vie]ii p\mânte[ti pe care a
33
34
însemnat-o pe peretele pe[terii în care [i-a petrecut ulti- mele zile. {i-a dat sufletul în mâna Domnului pe data de 5 august 1960. A adormit cu zâmbetul pe buze [i binecu- vântând cu mâna dreapt\.
Trupul s\u, ostenit de post [i priveghere, a fost pro-
hodit dup\ rânduial\ [i îngropat apoi acolo în pe[ter\ în
locul pe care el însu[i [i-l preg\tise.
Moartea ieroschimonahului Ioan Iacov a fost regretat\
de to]i cei ce l-au cunoscut, c\ci era un sf\tuitor, un duhov-
nic [i un rug\tor pentru to]i. I se atribuia vrednicia de sfânt
înc\ din timpul vie]ii, de[i el însu[i [i-a manifestat sme renia
[i nevrednicia într-o poezie-epitaf, intitulat\ Slove pe mor-
mântul meu :
Vor trece anii vie]ii {i eu m\ voi sfâr[i, Iar în pustia asta Mai vrednici vor veni.
V\zând aici mormântul, M\ vor cinsti cumva, Necunoscându-mi via]a {i neputin]a mea.
Deci, s\ cunoasc\ fra]ii, C\ tot veleatul meu, A fost lipsit de mirul Pl\cut lui Dumnezeu.
C\ci cheltuind zadarnic Vigoarea tinere]ii, Mi-am îngropat talantul În toat\ vremea vie]ii...
S\ nu privi]i cu cinste La trupul meu potrivnic, C\ci nu voia s\ rabde Canonul cel de schimnic.
Trupul sfântului cuvios a stat în mormânt timp de 20 de ani (1960-1980). La începutul lunii august 1980, în chip mi- nunat, s-au descoperit moa[tele sfântului. Trupul s\u, dup\ dou\zeci de ani, era întreg, neputrezit, d\t\tor de bun\ mi - reasm\, parc\ ar fi fost îngropat nu de ieri sau alalt\ieri, ci de câteva ceasuri. Patriarhia Ierusalimului a binecuvântat mutatea cinstitelor moa[te din pe[tera „Sfânta Ana” în M\ - n\stirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” fiind a[ezate acolo. Astfel, cu rânduiala lui Dumnezeu, cu sobor de arhierei, preo]i, diaconi [i mul]ime de credincio[i, sunt aduse într-un pelerinaj cucernic din Pe[tera Sfintei Ana [i a[ezate în acest loc sfânt spre pioas\ închinare.
De atunci pân\ ast\zi, sfintele moa[te întregi [i nestri c\- cioase ale Sfântului Ioan se p\streaz\ în aceast\ m\n\stire iar credincio[ii pelerini din toate col]urile lumii care ajung
35
s\ le vad\, se închin\ cu evlavie [i admir\ frumuse]ea chipului s\u nesupus legilor firii.
În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro mâne,
proclam\ oficial [i solemn canonizarea , adic\ trecerea în
rândul sfin]ilor a Cuviosului Ioan [i s\ se cinsteasc\ dup\
cuviin]\, având ca zi de s\rb\toare data de 5 august, ajunul
36
Schimb\rii la Fa]\ a Domnului nostru Iisus Hristos. Pe lâng\
multele forme de venerare aduse sfin]ilor, un loc aparte îl
ocup\ zidirea de biserici în cinstea acestora. {i în cinstea
Sfântului Ioan s-au zidit în spa]iul românesc mai multe biserici,
îns\ de departe cea mai impun\toare, cea mai frumoas\,
cea mai monumental\ este Biserica „Sfântul Ioan Iacob” din
curtea Seminarului Teologic de la M\n\stirea Neam], locul
de unde [i-a luat zborul, urcând din slav\ în slav\, pân\ la
poarta raiului. În anul 1999, în ziua de 5 august, în ajunul hramului,
o p\rticic\ din cinstitele moa[te ale Sfântului Ioan au fost d\ruite acestei m\re]e Catedrale de c\tre Preafericitul
P\rinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei [i Bucovinei, [i au fost întâmpinate de soborul de preo]i pro- fesori ai Seminarului, elevi [i credincio[i, în frunte cu P\ - rintele Director Ioan Mihoc.
37
Aceast\ monumental\ Biseric\ este preg\tit\ drept cas\ în care s\ fie aduse sfintele sale moa[te întregi, c\ci a ajuns la treapta sfin]eniei în }ara Sfânt\, iar revenind la m\ n\s- tirea de metanie s\ fie pricin\ de sfin]enie pentru întreg poporul român cel dreptcredincios. Baldachinul [i racla din aceast\ Biseric\, special preg\tite, l a[teapt\ pe Sfântul Ioan Iacov...acas\.
38
În a[teptarea sfintelor sale moa[te întregi, suntem în- credin]a]i c\ acolo sus, la Tronul Mântuitorului Hristos, al\turi de Maica Domnului [i de to]i sfin]ii, avem un rug\tor din neamul nostru românesc care mijloce[te pentru to]i [i, de aceea, ne adres\m lui, rugându-l: „Sfinte P\rinte Ioane, p\ze[te, pe b\trâni în dreapta credin]\, pe tineri în via]\ curat\ [i pe copii în iubire de Dumnezeu [i de p\rin]i. Ocrote[te-i cu rug\ciunile tale pe s\raci [i pe bolnavi, pe v\duve [i pe orfani, pe c\l\tori [i pe cei robi]i.
Fere[te ]ara noastr\ de primejdii [i necazuri [i roag\-te pentru întreg poporul român binecredinciosul, ca împreun\ cu tine s\ pream\reasc\, prin credin]\ [i fapte bune pe Dum - nezeu: Tat\l, Fiul [i Sfântul Duh”. Amin.
39
Toate imaginile sunt fotografii [i reproduceri ale unor scene pictate
la Biserica Sf. Ioan Iacob din curtea Seminarului Teologic Ortodox
„Veniamin Costachi” de la M\n\stirea Neam] [i din paraclisul „Pogorarea
Duhului Sfânt” din Casa de Pelerinaj „Ierusalim-Hozeva”.
Bun de tipar: 2014; Ap\rut: 2014
Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I
Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694
http://editura.doxologia.ro, E-mail: [email protected]
Via]a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul
– pentru tineri –
Pr. prof. Vasile P\v\leanu Pr. prof. Viorel Laiu
VIA}A
TEOFAN Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei
DOXOLOGIA Ia[i, 2014
Via]a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul
Atunci când privim în jur pân\ departe, la linia orizon- tului, sufletul ni se umple de admira]ia pentru frumuse]ea tu - turor lucrurilor pe care le vedem. Dac\ ridic\m ochii spre cer în nop]ile senine, iar\[i r\mânem uimi]i de mul]imea stelelor [i de lic\ritul lor continuu, de str\lucirea lucea f\- rului [i de r\s\ritul de dup\ culmi a lunii care se înal]\ se - mea]\ pe bolta cereasc\. Dac\ ne aplec\m cu aten]ie asupra unei flori, asupra unui fir de iarb\, sau asupra unei mici viet\]i, iar\[i ne minun\m de ging\[ia fiec\reia, de modul existen]ei lor [i de rostul lor în ansamblul naturii întregi. În urma unei asemenea lec]ii despre natur\ ajungem la concluzia c\ Cineva le-a creat pe toate, de la elementul cel mai complex din universul acesta pân\ la cel mai simplu. Acest Cineva este ~nsu[i Dumnezeu în Care noi credem [i ne închin\m [i despre Care spunem în crez: „Cred într-Unul Dumnezeu Tat\l, Atot]iitorul, F\c\torul cerului [i al p\mân - tului, al tuturor celor v\zute [i nev\zute”.
A[adar, Dumnezeu, Care este bun [i atotputernic, a creat dou\ lumi, lumea nev\zut\ [i lumea v\zut\. Prin lumea nev\zut\
se în]elege lumea cea mai presus de ceruri, mul]imea cea nenu- m\rat\ a îngerilor [i a netru pe[- tilor puteri. Îngerii sunt fiin]e
5
nev\zute, care neîncetat fac voia lui Dumnezeu [i care Îl pream\resc mereu cu glasuri întreit-sfinte cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul [i p\mântul de m\rirea Lui”.
Îngerii, ca ni[te mesageri
sfin]i, aduc de la Dumnezeu
poruncile [i vestirile Sale pe
care le fac cunoscute oame-
nilor pe care ace[tia trebuie s\
le împlineasc\ spre binele [i
mântuirea lor. În acela[i timp
ei duc de la noi la cer rug\ciu-
nile noastre [i mijlocesc la Dum -
nezeu ca ele s\ fie ascultate [i
împlinite. O misiune special\
pe care o îndeplinesc îngerii
este aceea de a fi p\zitori ai oamenilor, de a-i feri de r\u
[i de a-i c\l\uzi pe calea cea pl\cut\ lui Dumnezeu, a[a cum
spunem în binecunoscuta rug\ciune: „Înger, îngera[ul
meu, roag\-te lui Dumnezeu, pentru sufle]elul meu”. În afar\ de lumea cea nev\zut\ a îngerilor, Dumnezeu
a creat [i lumea v\zut\ , din care face parte întreg univer- sul material, tot ceea ce noi percepem cu sim]urile noastre. Omul face parte tot din lumea v\zut\ [i a fost creat în mod special de Dumnezeu.
Prin om, Dumnezeu încununeaz\ întreaga crea]ie [i îl a[az\ ca st\pân peste toate dup\ porunca spus\ la început: „Cre[te]i [i v\ înmul]i]i, umple]i p\mântul [i-l st\pâni]i” [i totodat\ ca reprezentant al S\u în natura creat\. Omul creat
6
de Dumnezeu mai are o menire [i anume s\ tind\ spre o treapt\ mai înalt\ [i anume spre sfin]enie asemenea îngerilor. {i, precum îngerii neîncetat fac voia lui Dum - nezeu [i împlinesc cuvântul Lui, la fel omul sfânt face numai binele [i se fere[te de r\u. Dumnezeu l cheam\ pe om s\ devin\ p\rta[ vie]ii îngere[ti [i s\ se sfin]easc\ din preaplinul sfin]eniei divine. „Sfin]i]i-v\ [i ve]i fi sfin]i...”(I Petru 2,16), zice Domnul, adresându-se omului.
Omul este dator s\ r\spund\ acestei chem\ri [i s\ de - vin\ sfânt acesta, de fapt, este idealul suprem al vie]ii omului, este împlinirea concret\ a umanului [i de aceea, în istoria omenirii mai mari decât eroii sau în]elep]ii, decât arti[tii sau geniile sunt sfin]ii care se înscriu nu doar în memoria temporal\ a urma[ilor, ci ei se proiecteaz\ în comuniunea cea ve[nic\ a lui Dumnezeu Cel ve[nic. Din aceast\ stare
înalt\, to]i sfin]ii sunt o pleiad\ de stele lucitoare pe firmamentul lumii [i al Bisericii, întru care se oglinde[te lumina Soarelui Drep - t\]ii, adic\ a lui Dumnezeu, [i care str\lucesc [i oamenilor din aceast\ lume. Prin exemplul vie]ii lor, ei sunt modele, pilde vii pentru to]i oamenii din toate tim - purile, din toate locurile, de toate st\rile sociale [i de toate vârstele.
7
Dar, totodat\, prin cinstea pe care au câ[tigat-o de la Dum- nezeu, ca unii ce au devenit „casnicii” (Efeseni 2,19) sau „prietenii”(Ioan 15,14) Lui, au puterea de a mijloci prin rug\ciune pentru cei din lume, dup\ cum ne înva]\ [i Sfânta Biseric\ prin expresia care zice: To]i sfin]ii ruga]i-v\ lui Dumnezeu pentru noi.
Între sfin]ii ce locuiesc în lo - ca[urile cele ve[nice ale ~mp\r\]iei lui Dumnezeu, dintre toate nea- murile p\mântului, se num\r\ [i sfin]ii români ridica]i din nea- mul nostru românesc, c\ci dup\ expresia Sfântului Mitropolit Do - softei al Moldovei „Dumnezeu, Sfin]ia Sa, pe nici unul din nea- muri n-a l\sat nep\rta[ de darul sfin]irii Sale”. În ceata sfin]ilor români sunt acei binepl\cu]i ai S\i care au odr\slit în toat\ istoria noastr\ cre[tin\, de la Sfântul Apostol Andrei prin care începe încre[tinarea noastr\, continuând apoi cu to]i m\rturisitorii, to]i mucenicii, to]i cuvio[ii, voievozii, ierarhii sau simpli credincio[i, pân\ în vremea noastr\.
Existen]a sfin]ilor români este o binecuvântare [i o bu- curie pentru dreptcredinciosul popor român pentru c\ avem rug\tori [i mijlocitori în ceruri dar, pe de alt\ parte, ei ne îndeamn\ s\ vie]uim asemenea lor întru via]\ sfânt\ [i binepl\cut\ lui Dumnezeu.
Sfin]ii români s-au ridicat din toate zonele ]\rii, ca flo- rile binemirositoare într-o Gr\din\ a Maicii Domnului, dup\ o expresie preafrumoas\ ce caracterizeaz\ România.
8
Zona Neam]ului, cu cea mai mare densitate de m\ - n\stiri [i schituri, cu un rol deosebit în istoria Moldovei, cu tradi]ii str\vechi, cu locuitori ce p\streaz\ „taina credin]ei în cuget curat” (I Timotei 3, 9), pentru Dumnezeu, pentru ~mp\r\]ia Cerurilor, pentru Biserica str\mo[easc\ [i pentru noi to]i, a odr\slit ceata sfin]ilor nem]eni .
Din zonele de [es pân\ în crestele cele mai înalte ale
mun]ilor Sihlei sau Ceahl\ului, dintre zidurile m\n\stirilor
voievodale sau din lini[tea sih\striilor din târguri sau sate,
zona Neam]ului este sfin]it\ prin mul]imea tr\itorilor în duhul
Evangheliei Domnului Iisus Hristos, astfel încât, un trec\tor
str\in din veacul al XVIII-lea, contele Baldini, spunea c\
„fo[neau p\durile nem]ene de mul]imea siha[trilor”. Mul]i
din ace[ti sfin]i au r\mas cunoscu]i numai de Dumnezeu, de-
oarece au tr\it în retragere [i mare smerenie, ascun[i de ochii
lumii [i ai oamenilor, al]ii îns\ au fost cunoscu]i [i cin sti]i
de mul]imea credincio[ilor: Sfântul Paisie de la Neam], Sfân -
tul Ioan de la Râ[ca [i Secu, Sfântul mitropolit Varlaam al
9
Moldovei, Sfânta Teodora de la Sihla, Sfin]ii Simion [i Amfi -
lohie de la Pâng\ra]i, Iosif [i Chiriac de la Bisericani, Chiriac
de la Tazl\u, Iosif de la V\ratec, Rafael [i Partenie de la Agapia,
Sfânta Mavra de pe Ceahl\u [i mul]i al]ii. Între binepl\cu]ii lui Dumnezeu ce s-au nevoit în lucrarea
cea mântuitoare se num\r\ [i Sfântul Ioan Iacob Hoze-
vitul sau Românul, sfânt român din }ara Sfânt\ cu meta- nia din Sfânta M\n\stire a Neam]ului.
Sfântul Ioan Iacob s-a n\scut la 23 iulie 1913, în satul Cr\iniceni, comuna Horodi[tea, fostul jude] Dorohoi, ast\zi jude]ul Boto[ani. P\rin]ii s\i, Maxim [i Ecaterina Iacob, erau oameni simpli, dar purtau în suflete marea bog\]ie a credin]ei. Na[terea copilului a pricinuit mare bucurie în aceast\ tân\r\ familie de oameni cu aleas\ via]\ cre[tineasc\ [i cu fric\ de Dumnezeu. Bucuria îns\ a fost de foarte scurt\ durat\ c\ci starea s\n\t\]ii tinerei mame se înr\ut\]e[te din ce în ce mai mult. De aceea, s-au gr\bit s\-l boteze pe prunc [i i-au pus numele Ilie, deoarece se n\scuse la trei zile dup\ s\rb\toarea acestui mare prooroc. Timp de [ase luni cât a mai tr\it mama Ecaterina, bunica Maria n-a avut odihn\ nici ziua nici noaptea, trebuind s\ aib\ grij\ [i de copilul nou-n\scut [i de mama lui foarte bolnav\. La scurt timp dup\ moartea mamei, tat\l copilului a primit ordin de concentrare, c\ci la orizont s-au ivit norii negri ai primului R\zboi Mondial. Astfel, tat\l Maxim a
10
plecat pe front unde va [i muri ca erou pentru reîntregirea ]\rii.
La maturitate, Sfântul Ioan `i va evoca pe p\rin]ii s\i, precum [i starea sa de a fi orfan, în poezii foarte duioase [i pline de sensibilitate [i triste aduceri-aminte, cum ar fi În bra]ele p\rinte[ti :
R\mas de mic orfan în lume, Ca un copil al nim\nui, Mi-am pus n\dejdea mea în Domnul Cerând de-a pururi mila lui... „Când tat\l meu, - cum zice psalmul - {i maica mea m-au p\r\sit”, Atuncea Domnul Cel din Ceruri, La sânul milei m-a primit...
Într-o alt\ poezie a sa,
intitulat\ Micul orfan , evo-
imagine, bucuria satului
Pa[tilor pe de o parte,
precum [i durerea ap\ -
ce plânge lâng\ proas p\tul mormânt al maicii sale:
11
E ziua Învierii {i clopotele trag; B\trânii stau pe prispe, Iar unii stau în prag.
Micu]ul copil, orfan de ambii p\rin]i, Ilie, a r\mas în grija
bunicii sale Maria, care nevoit\ astfel s\-[i creasc\ nepo -
]elul, renun]\ la visul ei de a se c\lug\ri. L-a îngrijit ca cea
mai bun\ mam\, agonisindu-i cele de trebuin]\, dar [i în -
v\]ându-l din cea mai fraged\ vârst\ evlavia adev\rat\ [i
credin]a puternic\. L-a deprins cu rug\ciunea permanent\
[i, luându-l de mân\, i-a condus pa[ii spre Sfânta Biseric\
a satului unde participa cu regularitate la Sfintele Slujbe.
12
Mireasma cea de tain\ A sfintei s\rb\tori, Se simte din t\mâie Din iarb\ [i din flori.
Livezile se-mbrac\ Într-un frumos ve[mânt {i toate par acuma Mai nou\ pe p\mânt.
Aproape de Altarul Bisericii de lemn, Un copila[ aduce F\clii [i untdelemn.
S\rut\ sfânta cruce La proasp\tul mormânt, Apoi îngenunchiaz\ {i plânge suspinând.
Când clopotele sun\ Cu dang\tul voios, Orfanul lâng\ cruce Suspin\ dureros.
Fiind el în durere Cu totul adâncit, Din sunetul de clopot Un glas a auzit:
„Nu plânge azi copile {i nu fi sup\rat, C\ iat\, sunt cu tine, Hristos a înviat!
Neîncetat se ruga la Preamilostivul Dumnezeu, Tat\l orfa-
nilor [i Ap\r\torul celor s\rmani s\-l ocroteasc\ pe micul
ei nepot. Rolul educativ al bunicii, care `i va marca toat\
via]a sa, chipul ei cucernic [i firav, va fi evocat cu nostalgie
de Cuviosul Ioan în poeziile sale:
Bunica, Dumnezeu s-o ierte Mi-a sem\nat de timpuriu, În suflet tainele credin]ei {i rodul lor m\ ]ine viu...
O, scumpa mea b\trân\ sfânt\, Eu tot ce am î]i datoresc, C\ci m-ai adus la cuno[tin]a P\rintelui celui Ceresc.
În „Bra]ele p\rinte[ti”
În septembrie 1920, când copilul Ilie avea [apte ani[ori, a început [coala primar\ din Cr\iniceni, fiind mereu frunta[ la înv\]\tur\ [i având o pur - tare pilduitoare. A înv\]at re- pede s\ citeasc\ [i, în timp ce bunica sa se ocupa cu lucrul mâinilor, nepo]elul Ilie îi citea cu drag pe prispa casei, din Vie]ile sfin]ilor [i din alte c\r]i de zidire sufleteasc\. Un astfel de moment este evocat cu
13
acelea[i sim]\minte nostalgice de c\tre sfântul poet de mai târziu:
Dorul bunicii
14
Pe prispa casei st\ la soare Bunica cu nepotul ei, Privind duios acum în zare Cum zboar\ cârd de funigei
Pe spatele încovoiate Cad perii albi de sub tulpan {i singura ei mângâiere Îi nepo]elul cel orfan.
Fiind acuma s\rb\toare, B\trâna pe nepot l-a pus, Ca s\-i citeasc\ pe o carte Cu „Patimile lui Iisus ”
Dar numai cât începe rostul {i dânsa prinde iar a plânge, Încât în pieptul lui cel
fraged Prunceasca inim\ se frânge!
-„Ce ai m\muc\, totdeauna De plângi a[a de dureros,
Când pomenesc de Sfânta Cruce
{i „Visul Maicii lui Hristos ”?
Cu vocea ei nespus de dulce, {i înecat\ în suspin, Roste[te c\tre el, privindu-l Ca niciodat\ mai blajin:
- „Când spui de Maica Prea curata
{i Domnul cum a p\timit, Atuncea m\ gândesc la
moarte, C\, iat\, am îmb\trânit!...
{tergându-se la ochi b\trâna,
În anul 1924, sim]indu-[i sfâr[itul aproape, bunica Maria l-a încredin]at pe nepotul ei iubit, feciorului ei mai mare, Alecu, în familia c\ruia, copilul Ilie, acum elev în clasa a III-a, s-a bucurat de o bun\ îngrijire [i de acelea[i îndrum\ri cre[tine[ti pentru via]\.
Moartea b\trânei încheia o etap\ unic\ a copil\riei vii- torului ieromonah, pustnic [i sfânt. Niciodat\ el n-o va putea uita pe bunica sa cea cu chip [i via]\ de sfânt\, care l-a iubit atât de mult. Versurile de mai târziu ale cuviosului cu harism\ de poet, m\rturisesc cât de adânc\ a fost dure - rea copilului de atunci la pierderea celei care-i ]inuse loc [i de tat\ [i de mam\ pân\ la vârsta de 11 ani:
15
C\ci Domnul rânduise Bunica s\ m\ creasc\, S\-mi fie ea [i tat\ {i maic\ p\mânteasc\.
{i când s-a dus bunica Cu sufletul la cer, Atunci în lumea asta Eu am r\mas stingher.
Pe ea amar plângând-o Cu lacrimi prea fierbin]i, Atunci eu, dimpreun\, Plângeam [i pe p\rin]i
La inim\ durerea A fost a[a de grea, Încât sim]eam de-a pururi, Cum rana sângera.
{i rana asta veche Abia s-a vindecat,
C\ci Domnul întru slujba Cea sfânt\ m-a chemat!
Lacrimi uitate
Cu o adânc\ în]elegere a vie]ii, a[a cum se întâlne[te de obicei la copii încerca]i de necazuri la o vârst\ atât de timpurie, trist [i interiorizat, tân\rul Ilie Iacob a urmat cur- surile gimnaziului „Mihail Kog\lniceanu” din Lipcani. Ba- calaureatul l-a sus]inut în anul 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul gimnaziului, pe lâng\ materiile studiate, se ocupa cu citirea Sfintei Scripturi, a unor c\r]i duhovnice[ti pre- cum [i a multor opere literare, ba, mai mult, de pe atunci scria versuri care erau foarte apreciate de dasc\lii s\i.
Fiindc\ bunica sa a dorit cu dinadisul s\ se retrag\ în m\n\stire pentru via]\ monahal\ [i n-a reu[it, deoarece a trebuit s\-l creasc\ pe nepotul ei, ea las\ ca un adev\rat testament ca acesta s\ îmbrace chipul îngeresc [i s\-i îm- plineasc\ sfântul ei dor. Tân\rul Ilie, fiind o fire profund religioas\, cu o educa]ie cre[tineasc\ puternic\, î[i contu- reaz\ voca]ia monahal\ în special datorit\ bunicii sale. Ast- fel, dup\ terminarea gimnaziului, dup\ ce s-a închinat la Biserica cu Hramul „Sfântul Nicolae” din satul natal, dup\
16
ce a s\rutat cu lacrimi mormintele p\rin]ilor [i bunicii sale, la vârsta de numai 20 de ani, î[i îndreapt\ pa[ii spre vestita M\ - n\stire a Neam]ului. Aceast\ m\n\stire, cu un trecut r\su - n\tor, cu un rol duhovnicesc, cultural, social [i na]ional unic în istoria neamului [i a Bisericii, care de-a lungul celor [ase secole de existen]\ a crescut [i a format zeci de mii de c\lu - g\ri, a fost aleas\ de tân\rul Ilie ca matrice a form\rii [i a sporirii sale duhovnice[ti.
Cu sufletul aprins de dragostea lui Hristos, hot\ - rât de a lua pe umeri jugul vie]ii monahale, cu dor mare de a tr\i asemenea vie]ui- torilor de odinioar\ din aceast\ vatr\ de spirituali- tate [i tr\ire sfânt\, iat\ c\ se ive[te în poarta M\n\stirii Neam] un tân\r usc\]iv [i blând, cu ochi alba[tri, adev\rate lumini ale sufletului s\u îm - br\cat simplu, cu p\l\rie [i bagaj în mân\, închinându-se smerit la icoana „În\l]area Domnului” din fa]a clopot - ni]ei , la data de 15 august 1933, de Adormirea Maicii Dom- nului . Apoi, cu fric\ [i cutremur, intr\ în catedrala voievo dal\, ctitorit\ de Sfântul {tefan cel Mare [i îngenunchiaz\ în fa]a icoanei F\c\toare de minuni a Maicii Domnului. Cu lacrimi fiebin]i [i cu rug\ciune din inim\, i se încredin]eaz\ purt\rii ei de grij\, bine[tiind c\ ea este nu doar ocrotitoarea orfa- nilor, a[a cum îl înv\]ase bunica, ci este zid (ocrotitoare) fecioarelor [i tuturor celor ce tr\iesc în cur\]ie (Acatistul Bunei Vestiri), adic\ monahilor [i monahiilor. Acest tân\r cu râvn\ este fratele Ilie, viitorul ieroschimonah Ioan.
17
Patriarh al României, priceput în cunoa[terea oamenilor [i a
fr\mânt\rilor, n\zuin]elor [i aspira]iilor lor l\untrice, pri -
me[te cererea de închinoviere a novicelui Ilie, f\r\ a-l supune
unor ispitiri canonice speciale, dup\ rânduiala m\n\stirilor
ortodoxe de pretutindeni. Rasoforul Ioan pune început vie]ii
de m\n\stire, împlinind [i visul bunicii Maria [i dorin]a lui
statornic\ de pân\ aici. Atmosfera din acea vreme de la Ma-
rea Lavr\ a Neam]ului, constituia o adev\rat\ [coal\ a evla-
viei, a tr\irii duhovnice[ti, a vie]ii de ob[te [i a împlinirii
marilor aspira]ii c\tre sfin]enie [i lini[te, pentru oricine dorea
s\ aleag\ aceast\ cale c\tre mântuire. Tân\rul Ilie Iacob este
atras de frumuse]ea slujbelor, mai ales a celor de noapte, de
blânde]ea c\lug\rilor, de iscusin]a duhovnicilor, de lini[ tea
mun]ilor, de diversitatea ascult\rilor [i de pacea [i lini[tea
duhovniceasc\ existent\ între vie]uitori, asemenea cre[ti-
nilor din primele zile de dup\ Cincizecime din Bisericia din
Ierusalim, unde to]i „st\ruiau în rug\ciune, împ\rt\[ire, frân -
gerea pâinii [i înv\]\tura apostolilor” (Fapte 2,42).
Pe lâng\ aceste elemente pozitive ce erau prielnice vie]ii
de m\n\stire pentru un încep\tor, erau foarte multe nega -
tive, venite din lucrarea celui r\u sau din sl\biciunile proprii
sau din amintirile de dinainte de venirea în m\n\stire, cu
care c\lug\rul trebuia s\ se lupte pentru a fi pe cale. ~ntr-o
poezie scris\ la M\n\stirea Neam] în anul 1933, deci în
primul an de vie]uire monastic\, intitulat\ Bântuielile unui
novice , descrie aceste fr\mânt\ri [i lupte duhovnice[ti care
se duc la nivelul gândului, al cuget\rii, ca într-un adev\rat
„r\zboi nev\zut”:
La pu]in timp dup\ închinoviere, i s-a încredin]at fra - telui Ilie ascultarea de ajutor de farmacist pe lâng\ un cunos- cut farmacist al M\n\stirii Neam], Iov schimonahul. Stare]ul, cunoscând c\ tân\rul Ilie [tie latin\ [i francez\, îi încre din]\ aceast\ misiune deoarece ar putea citi cu u[urin]\ denu- mirile substan]elor utilizate în prepararea medicamentelor.
A deprins repede [i cu u[urin]\ aceast\ ascultare, fapt ce l-a încântat pe p\rintele stare], care [i-a propus s\-l trimit\ pe rasoforul Ilie s\ studieze la Facultatea de Medi- cin\, pentru a avea vestita m\n\stire Neam] un farmacist calificat [i cu diplom\.
19
Ca [i iarna când pogoar\ Corbii peste mort\ciuni, Gândurile m\-mpresoar\ Cu a lor de[ert\ciuni.
Suflete al meu s\race, Unde m\ voi duce iar, Iat\, nu m\ las\-n pace Gloan]ele lui Veliar.
Când apuc vreo carte-n mân\
S\ mai prind ceva la minte Ca [i oile la stân\, Vin aducerile-aminte.
Când alerg la rug\ciune Ca s\ uit de sup\r\ri,
Gândurile-mi fug nebune Peste m\ri [i peste ]\ri.
La Biseric\ când cânt\ Sau cite[te la canoane, Gândurile m\ fr\mânt\ Dincolo, peste oceane.
{i când vreau s\ scap de gânduri
S\ m\ duc la „ascultare” Ele vin atucea cârduri Parc-ar fi ni[te cocoare.
Mai mult, încep\torul în via]a c\lug\reasc\, deprinde de la schimonahul Iov, lucrarea cea de mare pre] a vindec\rii sufletului prin poc\in]\, înfrânare, r\bdare, ascultare [i prac - ticarea virtu]ilor. Cuno[tin]ele dobândite în aceast\ ascultare le va folosi mai târziu, fie în armat\, fie la M\n\stirea „Sfân- tul Sava” din }ara Sfânt\. Terapia duhovniceasc\ îl preocup\ mai mult decât terapia trupului [i, de aceea, într-o poezie inti - tulat\ Re]et\ duhovniceasc\ , el transpune metoda unei re]ete medicale, într-o prescrip]ie pentru mântuirea sufletului:
20
Un dram de via]\ cât mai este În lumea asta s\ tr\ie[ti Jertfe[te-l numai pentru Suflet {i las\ grijile lume[ti.
Un singur an sau jum\tate O lun\, poate, ]i-a r\mas
Sau numai ziua cea de ast\zi, Ba, poate, chiar numai un ceas.
Tân\rul frate dorea nevoin]e mai mari [i mai aspre pen - tru des\vâr[irea sa, dorea s\ sporeasc\ în cele duhovnice[ti [i, pe p\mânt fiind, râvnea la o vie]uire asemenea îngerilor celor f\r\ de trup. Auzind c\ unul din p\rin]ii M\n\stirii Neam], duhovnicul Ioachim Sp\taru, este preg\tit pentru un pele- rinaj în }ara Sfânt\, încol]e[te în mintea sa gândul de a merge [i el împreun\ cu un un alt tân\r rasofor, fratele Claudiu, spre a se închina la Mormântul Domnului [i spre a g\si în pustiu - rile de acolo, pustnici [i tr\itori, ca s\-l înt\reasc\ în râvna sa duhovniceasc\. {tia din vie]ile sfin]ilor c\ pelerinajele la Locu - rile Sfinte au pus temei puternic urcu[ului duhovnicesc. {tia c\ [i cuvioasa Paraschiva a f\cut acela[i lucru. Îns\ do- rin]a lui nu se poate împlini acum, deoarece nu avea stagiul militar satisf\cut. Totu[i dore[te s\ vad\ m\n\stirile din Ol- tenia cu o via]\ monahal\ mai aspr\, cum ar fi M\n\stirea Fr\sinei cu rânduiala aspr\ statornicit\ de ctitorul ei, Sfântul Calinic de la Cernica [i M\n\stirea Turnu cu o tradi]ie mo- nahal\ impresionant\ mai ales prin chiliile s\pate în stânc\ pentru schimonahi. St\ o vreme la Turnu, unde se folose[te duhovnice[te de rânduielile monahale de aici.
21
S\ nu mai cau]i la pl\cerea Prietenilor trec\tori, C\ci ei nu pot s\ te ajute Atuncea când va fi s\ mori.
Prieteni buni câ[tig\-]i plânsul {i „Rug\ciunea lui Iisus”, C\ci plânsul stinge focul ve[nic {i ruga te înal]\ sus.
De-asemenea s\ ai prieteni Poruncile dumnezeie[ti, Pe care, f\r\ de prihan\, Cu dragoste s\ le p\ze[ti.
Nu dup\ mult\ vreme, mitropolitul Moldovei, Nicodim Munteanu, fostul lui stare] de la Neam], îl cheam\ înapoi la m\n\stirea de metanie. Revine a[adar la M\n\stirea Neam] în anul 1935 [i noul stare], Valerie Moglan îl rânduie[te în ascultarea de bibliotecar.
Ca bibliotecar, primise porunc\ de la p\rintele stare] s\ inventarieze toate c\r]ile [i toate manuscrisele, s\ le aeri- seasc\ pe cele cu mucegai [i s\ le a[eze pe rafturi pe categorii în func]ie de con]inut, de vechime, de m\rime, sau dup\ alte criterii. Iubitor de carte fiind, are acum ocazia [i posibilitatea s\ descopere comorile de înv\]\tur\ ale scrierilor Sfin]ilor P\rin]i [i ale c\r]ilor de teologie pe care le cite[te cu nesa] [i le studiaz\ cu mult\ st\ruin]\. Nu a r\mas carte în bibliotec\, în special cele în limba român\, care s\ nu fie cercetat\ cu de-am\nuntul, unde afl\ atâtea [i atâtea sfaturi [i îndemnuri pentru o via]\ cu adev\rat în Hristos, plin\ de fapte bune.
22
În paralel cu munca de bibliotecar, tân\rul Ilie este [i dasc\l la {coala monahal\ sau Seminarul de la Neam], unde
înv\]\ceii deprindeau cuno[tin]e de limb\ român\, cuno[ - tin]e religioase, morala, tipicul sau rânduiala slujbelor, mu- zica [i altele.
A venit timpul ca fratele Ilie Iacob s\ mearg\ la armat\ pentru satisfacerea stagiului militar rânduit prin legile ]\rii. A fost încorporat împreun\ cu un alt frate din Neam], Ilarie Ungureanu, la Regimentul 29 Infanterie Dorohoi. Aici, coman - dantul Regimentului, un om cu fric\ de Dumnezeu îi absolv\ de tunderea p\rului [i raderea b\rbii, permi]ându-le chiar ca în duminici [i s\rb\tori, îmbr\ca]i c\lug\re[te s\ mearg\ la Biseric\. {i aici, a fost rânduit la infirmeria regimentului pentru îngrijirea osta[ilor bolnavi, unde i-au fost de un mare folos cuno[tin]ele dobândite de la p\rintele Iov, farmacistul de la M\n\stirea Neam].
23
Dup\ terminarea serviciului militar se întoarce la Neam] [i, la scurt\ vreme, este c\lug\rit. C\lug\ria este un leg\mânt pentru o via]\ consacrat\ lui Hristos, care se desf\[oar\ dup\ o rânduial\ foarte emo]ionant\.
Cel ce depune acest vot prime[te un nume nou, c\ci monahul moare vie]ii de pân\ atunci [i se na[te spre o via]\ nou\. Rasoforul Ilie prime[te numele de Ioan, numele cel sfânt al proorocilor, al apostolilor [i purtat de mul]i mul]i sfin]i care au tr\it pân\ aici. Locuin]a c\lug\rului se nu - me[te „chilie”, care înseamn\ „pântece”, c\ci din ea se na[te spre via]a cea ve[nic\.
24
Îns\ dorin]a de a merge la locurile sfinte este tot mai puternic\ în sufletul monahului Ioan Iacob [i cu putin]\ acum deoarece are stagiul militar satisf\cut. Astfel, împreun\ cu bunul [i apropiatul s\u prieten Claudiu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei de atunci, dup\ ce s-a închinat la Icoana F\c\toare de Minuni a Maicii Domnului, a plecat spre minunatele locuri sfinte în toamna anului 1936.
Dup\ o c\l\torie anevoioas\, în condi]iile de atunci, cu tr\sura pân\ la Târgu Neam], apoi cu ma[ina pân\ la Piatra Neam], cu trenul pân\ la Constan]a, iar ultima parte cu va- porul pe Marea Neagr\, pe Marea Egee, apoi pe Mediterana pân\ în Alexandria Egiptului [i apoi pe o furtun\ mare, pân\ în portul Haifa de pe ]\rmul }\rii Sfinte. Cu sufletul plin de bucurie, dar [i de cutremurare sfânt\, cuviosul Ioan p\[e[te
25
pe urmele pa[ilor Domnului, închinându-se cu evlavie la toate locurile sfinte [i în special la Sfântul Mormânt.
Vizitarea locurilor sfinte [i a unor m\n\stiri avea [i scopul special pentru cuviosul Ioan de a-[i g\si un loc po - trivit pentru a r\mâne aici, un loc de lini[te, de retragere, unde s\ duc\ o via]\ asemenea marilor sfin]i [i cuvio[i ce s-au nevoit aici în vremurile trecute. Bine[tiind faima [i rolul jucat de-a lungul timpului de c\tre M\n\stirea „Sfântul Sava”, care este aproape de Ierusalim, Cuviosul Ioan cu gr\ - bire î[i îndreapt\ pa[ii spre por]ile acesteia.
M\n\stirea este izolat\ în pustie, cu o rânduial\ auster\, cu o tradi]ie de peste 1500 de ani, cu pe[teri naturale sau f\ cute de siha[tri pentru retragere în anumite r\stimpuri ale anului, cu p\rin]i [i duhovnici înbun\t\]i]i, cu un tezaur spi ritual unic, cu moa[tele Sfântului Sava, ctitorul A[ez\mântului [i cu multe alte înlesniri pentru o via]\ sfânt\. În m\n\stirea aceasta feri- citul Ioan s-a nevoit timp de opt ani, urmând [i întrecându-i
26
pe mul]i cu aspra sa rânduial\. Pe lâng\ multele ascult\ri de paracliser, ghid, bibliotecar [i altele, pe lâng\ rug\ciunea particular\, priveghere [i înfrânare, r\mâne cunoscut în analele acestei m\n\stiri ca infirmier, sau îngrijitor de bol- navi, drept pentru care vie]uitorii de acolo îl numeau pe drept cuvânt „doctorul” m\n\stirii.
Cuviosul Ioan ar fi r\mas pentru totdeauna în aceast\ m\n\stire, c\ci avea lini[tea mult dorit\ [i locuri potrivite pentru retrageri pustnice[ti. Îns\ Dumnezeu are planurile lui cu omul. Biserica Ortodox\ Român\ avea dou\ a[ez\minte în }ara Sfânt\, unul în Ierusalim [i altul la Iordan, lâng\ Ierihon, pe locul unde a botezat Sfântul Ioan Botez\torul. ~n con di]iile grele de dup\ primul R\zboi Mondial, Biserica româneasc\ de la Ierihon nu avea preot pentru slujirea celor sfinte sau egu - men pentru administrarea schitului [i primirea pelerinilor ce veneau din toate p\r]ile cre[tin\t\]ii.
La propunerea Superiorului A[ezâmântului Românesc din
Ierusalim, arhimandritul Victorin Ursache, Patriarhia Român\
27
l-a numit pe cuviosul schimonah Ioan Iacob, egumen al schi -
tului românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botez\torul”, în mai
1947. Pentru împlinirea acestei demnit\]i a fost hirotonit dia -
con, apoi preot de c\tre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei
din cadrul Patriarhiei Ierusalimului, ambele hirotonii având
loc în Biserica Mare a Sfântului Mormânt. În aceast\ calitate,
ajutat de c\lug\ri [i credincio[i români, a construit mai multe
chilii pe lâng\ Biserica schitului, fiind aici o adev\rat\ oaz\
de spirit [i sim]ire româneasc\.
Cuviosul Ioan schimonahul a st\re]it cu mult\ evlavie
[i cu mult\ tragere de inim\ schitul românesc de la Iordan
vreme de [ase ani (1947-1952). S\vâr[ea sfintele slujbe în
limba român\, `i primea pe to]i pelerinii români iar exube -
ran]a naturii înverzite din lunile prim\verii [i apa cea lim -
pede a Ioardanului îi aduceau aminte de scumpa lui ]ar\,
România, pe care o purta în sufletul s\u.
A ]inut atât de mult la acest a[ez\mânt, socotindu-l „fe-
cioara cea mezin\, a Maicii noastre suflete[ti”, adic\ a Bise -
ricii Ortodoxe Române [i aici [i nu în alt\ parte Sfântul Ioan
[i-ar fi dorit s\-[i g\seasc\ ob[tescul sfâr[it. Iat\ în ce cu-
vinte frumoase [i emo]ionante evoc\ acest leag\n sfânt de
mângâiere româneasc\:
28
...O leag\n sfânt de mângâiere, Al sufletului meu pribeag! Privind, mai uit a mea durere, C\ tare ne erai tu drag.
Singura mângâiere româneasc\
În acest loc, în care s-a sim]it ca [i acas\, în ]ar\, unde su - fletul s\u de poet se îndulcea nu numai de frumuse]ea naturii, de ciripitul p\s\rilor, de unduirea cea limpede a Iordanului
29
Iar noi streini în dezbinare, - Ca oile f\r\ cioban - Mai dobândeam o alinare La schitul Sfântului Ioan.
În limba noastr\ româneasc\ Puteam aici a ne ruga, {i-o fr\m\tur\ s\r\ceasc\ Fr\]e[te o puteam mânca...
C\ci lunca verde, cu Iordanul Pe to]i ne-mbr\]i[a cu drag
Îndep\rtându-ne aleanul Din sufletul nostru pribeag.
Comoar\ sfânt\, ne-n]eleas\, {i raiule duhovnicesc, Tu ]ii ascunse multe taine... De-a sufletului românesc.
[i de amintirea faptelor sfinte petrecute în istoria biblic\ pe aceste meleaguri, mireasma limbii române[ti, ieroschimona - hul Ioan Iacob a sporit mult în virtu]i [i în sfin]enie. El devine duhovnicul multor c\lug\ri din p\r]ile acelea, fie români, fie greci. Mul]i pelerini români sau de alt neam, se spovedeau la iscusitul duhovnic Ioan.
Din sufletul s\u, ca dintr-un izvor curat [i îmbel[ugat, curgeau cu- vinte de mângâiere [i de zidire su- fleteasc\, dând sfaturi ca doctorie vindec\toare pentru boala fiec\ruia. Apoi, la Sfânta Liturghie pe care însu[i o s\vâr[ea cu toat\ cuviin]a, îi împ\rt\[ea cu Trupul [i Sângele Domnului Iisus Hristos.
Fiindc\ natura de aici plin\ de verdea]\ seam\n\ cu frumuse]ile naturale din România, în multe poezii ale sale, Cuviosul Ioan evoc\ ]inuturile natale cu nostalgia str\inului care poart\ ]ara în sufletul lui, oriunde s-ar duce:
30
P\s\rele c\l\toare De la Dun\re veni]i? Despre scumpa noastr\ ]ar\, Spune]i nou\, ce mai [ti]i?
Mai tr\iesc români pe-acolo? Se aude glasul lor?
Se mai vede la hotare Steagul nostru tricolor?
Vestitorii durerii
De[i era atât de frumos aici la Schitul „Sfântul Ioan Bote - z\torul” de pe malul Iordanului, Cuviosul Ioan nu era satis - f\cut cu ostenelile sale. Dorea s\ se nevoiasc\ mai mult pentru a spori duhovnice[te asemenea marilor anahore]i care au sfin]it aceste locuri în veacurile trecute, sau ca pustnica Maria Egipteanca. Socotea c\ la Iordan este prea mult înconjurat de pelerini [i de griji trec\toare, care îl împiedicau de la rug\ - ciunea des\vâr[it\. Fiind [i bolnav, cu binecuvântarea Patri - arhului Timotei al Ierusalimului, se retrage din egumenie [i î[i îndreapt\ pa[ii spre M\n\stirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”.
31
S\rb\toarea mai r\sun\ Glas de clopote duios, Îndemnând la rug\ciune Pe norodul credincios?
Aceast\ M\n\stire este a[ezat\ pe valea pârâului Cherit. Valea, foarte adânc\, arat\ ca un canion, cu doi pere]i înal]i
de stânci, iar m\n\stirea este a[ezat\ undeva pe peretele stâncii ca un cuib de vulturi, iar într-o parte [i alta se afl\ pe[teri naturale unde au sih\strit mul]i pustnici de-a lungul timpului. ~n una din aceste pe[teri, numit\ „Sfânta Ana”, ce se afl\ pe peretele stâng al pârâului, la [apte metri deasupra
cursului v\ii, cu urcare numai pe scar\, care apoi se tr\gea sus, a pustnicit Fericitul Ioan Românul opt ani (1952-1960) pân\ la adormirea sa întru Domnul. Aici a petrecut în post [i rug\ciune, r\bdând frigul, foamea, setea, ar[i]a, boala, lip -
surile de tot felul [i multe ispite. Noaptea se odihnea pu]in pe o rogojin\. Citea mult din Sfânta Scriptur\, din operele Sfin]ilor P\rin]i, [i traducea din limba greac\ scrieri de folos duhovnicesc. Cu glasul s\u frumos [i dulce, cânta adesea cânt\rile sfinte [i compunea poezii.
Iat\ una din poeziile scrise aici în pustie ce scot în evi - den]\ frumuse]ea [i candoarea sufletului cuviosului:
32
În zilele de iarn\, Cu cer posomorât, Doar murmurul de ape Îmi ]ine de urât.
Iar vara pe c\ldur\, Când nimeni nu mai vine, O biat\ turturic\ Se uit\ jos la mine.
În preajma mea se joac\ Frumo[ii porumbei, Voind – parc\ – s\-mi zic\ S\ merg la joc cu ei.
C\ci, via]a mea pustie, Acum mi s-a scurtat, {i calea pentru mine De mult s-a strâmtorat.
Ah! Cum a[ vrea acuma S\ fiu netulburat! Ca porumbelul ginga[ {i prea nevinovat.
Icoana nevinov\]iei
Ca în timpurile paradisiace, între oamenii sfin]i [i f\pturi se restaureaz\ acea pace edenic\; a[a ceva se observ\ [i la pustnicul român, la care, în pustiu fiind, p\s\relele de acolo vin mereu în preajma lui, atât în timpul vie]ii, cât [i dup\ adormirea lui.
Cuviosul Ioan avea un trup pl\pând [i fi- rav, sl\bit de post [i de nevoin]e, dar [i de boala pe care a dus-o cu r\b- dare ca pe o cruce spre mântuire. În vara anu- lui 1960 starea s\n\t\]ii sale s-a înr\ut\]it sim]i- tor; plin de bucurie [i de lini[te sufleteasc\ î[i a[tepta sfâr[itul ca pe un prilej al în- tâlnirii sale cu Domnul. Cu darul lui Dumnezeu, el [i-a cu- noscut dinainte data sfâr[itului vie]ii p\mânte[ti pe care a
33
34
însemnat-o pe peretele pe[terii în care [i-a petrecut ulti- mele zile. {i-a dat sufletul în mâna Domnului pe data de 5 august 1960. A adormit cu zâmbetul pe buze [i binecu- vântând cu mâna dreapt\.
Trupul s\u, ostenit de post [i priveghere, a fost pro-
hodit dup\ rânduial\ [i îngropat apoi acolo în pe[ter\ în
locul pe care el însu[i [i-l preg\tise.
Moartea ieroschimonahului Ioan Iacov a fost regretat\
de to]i cei ce l-au cunoscut, c\ci era un sf\tuitor, un duhov-
nic [i un rug\tor pentru to]i. I se atribuia vrednicia de sfânt
înc\ din timpul vie]ii, de[i el însu[i [i-a manifestat sme renia
[i nevrednicia într-o poezie-epitaf, intitulat\ Slove pe mor-
mântul meu :
Vor trece anii vie]ii {i eu m\ voi sfâr[i, Iar în pustia asta Mai vrednici vor veni.
V\zând aici mormântul, M\ vor cinsti cumva, Necunoscându-mi via]a {i neputin]a mea.
Deci, s\ cunoasc\ fra]ii, C\ tot veleatul meu, A fost lipsit de mirul Pl\cut lui Dumnezeu.
C\ci cheltuind zadarnic Vigoarea tinere]ii, Mi-am îngropat talantul În toat\ vremea vie]ii...
S\ nu privi]i cu cinste La trupul meu potrivnic, C\ci nu voia s\ rabde Canonul cel de schimnic.
Trupul sfântului cuvios a stat în mormânt timp de 20 de ani (1960-1980). La începutul lunii august 1980, în chip mi- nunat, s-au descoperit moa[tele sfântului. Trupul s\u, dup\ dou\zeci de ani, era întreg, neputrezit, d\t\tor de bun\ mi - reasm\, parc\ ar fi fost îngropat nu de ieri sau alalt\ieri, ci de câteva ceasuri. Patriarhia Ierusalimului a binecuvântat mutatea cinstitelor moa[te din pe[tera „Sfânta Ana” în M\ - n\stirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” fiind a[ezate acolo. Astfel, cu rânduiala lui Dumnezeu, cu sobor de arhierei, preo]i, diaconi [i mul]ime de credincio[i, sunt aduse într-un pelerinaj cucernic din Pe[tera Sfintei Ana [i a[ezate în acest loc sfânt spre pioas\ închinare.
De atunci pân\ ast\zi, sfintele moa[te întregi [i nestri c\- cioase ale Sfântului Ioan se p\streaz\ în aceast\ m\n\stire iar credincio[ii pelerini din toate col]urile lumii care ajung
35
s\ le vad\, se închin\ cu evlavie [i admir\ frumuse]ea chipului s\u nesupus legilor firii.
În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro mâne,
proclam\ oficial [i solemn canonizarea , adic\ trecerea în
rândul sfin]ilor a Cuviosului Ioan [i s\ se cinsteasc\ dup\
cuviin]\, având ca zi de s\rb\toare data de 5 august, ajunul
36
Schimb\rii la Fa]\ a Domnului nostru Iisus Hristos. Pe lâng\
multele forme de venerare aduse sfin]ilor, un loc aparte îl
ocup\ zidirea de biserici în cinstea acestora. {i în cinstea
Sfântului Ioan s-au zidit în spa]iul românesc mai multe biserici,
îns\ de departe cea mai impun\toare, cea mai frumoas\,
cea mai monumental\ este Biserica „Sfântul Ioan Iacob” din
curtea Seminarului Teologic de la M\n\stirea Neam], locul
de unde [i-a luat zborul, urcând din slav\ în slav\, pân\ la
poarta raiului. În anul 1999, în ziua de 5 august, în ajunul hramului,
o p\rticic\ din cinstitele moa[te ale Sfântului Ioan au fost d\ruite acestei m\re]e Catedrale de c\tre Preafericitul
P\rinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei [i Bucovinei, [i au fost întâmpinate de soborul de preo]i pro- fesori ai Seminarului, elevi [i credincio[i, în frunte cu P\ - rintele Director Ioan Mihoc.
37
Aceast\ monumental\ Biseric\ este preg\tit\ drept cas\ în care s\ fie aduse sfintele sale moa[te întregi, c\ci a ajuns la treapta sfin]eniei în }ara Sfânt\, iar revenind la m\ n\s- tirea de metanie s\ fie pricin\ de sfin]enie pentru întreg poporul român cel dreptcredincios. Baldachinul [i racla din aceast\ Biseric\, special preg\tite, l a[teapt\ pe Sfântul Ioan Iacov...acas\.
38
În a[teptarea sfintelor sale moa[te întregi, suntem în- credin]a]i c\ acolo sus, la Tronul Mântuitorului Hristos, al\turi de Maica Domnului [i de to]i sfin]ii, avem un rug\tor din neamul nostru românesc care mijloce[te pentru to]i [i, de aceea, ne adres\m lui, rugându-l: „Sfinte P\rinte Ioane, p\ze[te, pe b\trâni în dreapta credin]\, pe tineri în via]\ curat\ [i pe copii în iubire de Dumnezeu [i de p\rin]i. Ocrote[te-i cu rug\ciunile tale pe s\raci [i pe bolnavi, pe v\duve [i pe orfani, pe c\l\tori [i pe cei robi]i.
Fere[te ]ara noastr\ de primejdii [i necazuri [i roag\-te pentru întreg poporul român binecredinciosul, ca împreun\ cu tine s\ pream\reasc\, prin credin]\ [i fapte bune pe Dum - nezeu: Tat\l, Fiul [i Sfântul Duh”. Amin.
39
Toate imaginile sunt fotografii [i reproduceri ale unor scene pictate
la Biserica Sf. Ioan Iacob din curtea Seminarului Teologic Ortodox
„Veniamin Costachi” de la M\n\stirea Neam] [i din paraclisul „Pogorarea
Duhului Sfânt” din Casa de Pelerinaj „Ierusalim-Hozeva”.
Bun de tipar: 2014; Ap\rut: 2014
Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I
Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694
http://editura.doxologia.ro, E-mail: [email protected]