SFANTUL IOAN IACOB ROMANUL

PROF. MARIA PADURARU

TARA SFANTA

Sfantul Ioan Iacob Romanul s-a nascut in ziua de 23 iulie 1913, din parinti credinciosi,

Maxim si Ecaterina, in localitatea Crainiceni (pe malul Prutului),

aflata astazi in judetul Botosani. La botez a primit numele de Ilie, caci s-a nascut in preajma

sarbatorii Sfantului Ilie.

Copilul Ilie a ramas orfan de mic, caci ambii parinti au murit, mama la cateva zile de la nasterea sa, iar tatal sau in razboi, numarandu-se astfel printre eroii cazuti pentru intregirea neamului. In aceste conditii, Ilie a fost crescut de bunica lui, care l-a ingrijit ca o adevarata mama, deprinzandu-l de mic cu rugaciunea, postul, cercetarea bisericii si respectarea randuielilor crestinesti, sadindu-i astfel in suflet dragostea de Dumnezeu.

Murindu-i bunica, a fost luat in grija unui unchi al sau, care s-a ocupat ca nepotul lui sa invete carte.

Dragostea de Dumnezeu l-a determinat sa se duca la Manastirea Neamt.

Nu dupa mult timp, a fost chemat in armata, acolo primind misiunea de a ingriji bolnavii din infirmeria regimentului .

Dictionarinfirmerie = loc unde sunt ingrijiti bolnavii, care functioneaza de obicei, pe langa unitati militatre

regiment = unitate militara

Dupa aceea, s-a intors la Manastirea Neamt , unde, la 8 aprilie 1936, a devenit calugar, primind

numele Ioan.

     Fiind dornic de o viata de rugaciune si nevointa, tanarul calugar s-a indreptat spre Tara Sfanta. Ajuns acolo s-a inchinat la toate  locurile sfinte.

SFANTUL MORMANTSTEAUA NASTERII

DOMNULUI

Apoi s-a retras intr-o pestera din pustie, dupa care a intrat intr-o manastire, Sfantul Sava cel Sfintit. In aceasta manastire nu au voie sa intre femeile .Aici a inceput sa fie pretuit pentru viata sa aleasa de rugaciune si de priveghere.

           

De aceea, Sfantul Ioan a fost facut preot si numit conducator al unui schit romanesc de la Iordan.

(schit= manastire mica, situate de obicei intr-un loc izolat sau asezamant monahal care se afla sub

conducerea unei manastiri). Aici, vreme de cinci ani, a slujit mereu Sfanta

Liturghie, a spovedit si a impartasit pe credinciosi, adresandu-le cuvinte de mangaiere duhovniceasca.

MANASTIREA HOZEVA

Dupa un timp, dornic de o viata de rugaciune si

meditatie, s-a retras in manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul,

o veche asezare monahala de pe valea paraului Hozeva, in

preajma caruia a trait odinioara Sfantul

Prooroc Ilie.

     

Pe langa manastire, erau mai multe pesteri sapate in stanci, in care au petrecut in post si rugaciune mai multi calugari romani. Intr-o astfel de pestera, ce purta hramul Sfanta Ana, a petrecut Sfantul Ioan restul vietii sale. Aici se odihnea pe o scandura, se ruga, medita sau scria poezii, rabdand frigul noptii si arsita din timpul zilei, foamea, setea, boala si luptand cu ispitele. Cea mai mare parte a timpului si-o petrecea in rugaciune. Manca numai o data pe zi si se multumea doar cu 3-4 ore de somn. Cand nu se ruga, canta imne duhovnicesti si compunea poezii prin care ii indemna pe crestini sa aleaga calea ce duce la sfintenie.

In ziua de 5 august 1961 a adormit in Domnul, trecerea la cele vesnice indurerand pe multi.

  Dupa 20 de ani, cand conducerea manastirii Sfantul Gheorghe

Hozevitul a deschis pestera, toti cei de fata l-au gasit pe Ioan parca dormind, trupul sau fiind intreg, neatins de nici o stricaciune. Cuviosul Ioan a fost mutat

in biserica manastirii fantul Gheorghe Hozevitul, primind numele Hozevitul. Prin fata raclei cu cinstitele sale moaste se perinda zilnic pelerine, inchinandu-

se si cerand ajutor si intarire.

La 20 iunie 1992 a fost trecut in randul sfintilor.

Pomenirea lui se face in ziua trecereii sale la Domnul, adica la 5 august.

In bratele parintesti-Sfantul Ioan Iacob Ramas de mic orfan pe lume, Ca un copil al nimanui, Mi-am pus nadejdea mea spre

DomnulCerand de-a pururi mila Lui.

Bunica, Dumnezeu s-o ierte, Mi-a semanat de timpuriuIn suflet tainele credintiiSi rodul lor ma tine viu.

O, scumpa mea batrana SfantaEu, tot ce am iti datoresc, Caci m-ai adus la cunostintaParintelui Celui Ceresc.

"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)"Si mama mea m-au parasit",

Atuncea Domnul cel din ceruriLa sanul milei m-a primit.

Deci, suflete al meu smeriteIntraripeaza-te mereu, Prin rugaciune prea fierbinteSi dragoste spre Dumnezeu.

Privind in inima cu minteaSa cauti tainicul izvor, Din care viata se adapaCu darul cel mantuitor.

Urmeaza calea mantuiriiTraind in pace singurelSi toata grija cea lumeascaS-o lepezi astazi pentru El.

O, om! O, om ce mari raspunderi aiDe tot ce faci pe lume,De tot ce spui in scris sau grai,De pilda ce la altii dai,Caci ea mereu, spre iad, sau rai,Pe multi o sa-i indrume.Ce grija trebuie sa puiIn viata ta, in toata,Caci gandul care-l scrii sau spui,S-a dus, in veci nu-l mai aduniSi vei culege roada lui,Ori viu, ori mort, odata.Ai spus o vorba, vorba ta,Mergand din gura-n gura,Va n-veseli sau va-ntistaVa curati sau va -ntina,Rodind samanta pusa-n eaDe dragoste sau ura.Scrii un cuvant: cuvantul scris,Ramane-n urma drum deschisSpre ocara sau slava.Ai spus un cantec,Versul tau, ramane dupa tine,Indemn spre bine, sau spre rau,Spre curatie , sau desfrau,Lasand in inimi rodul sau,

De har sau de rusine.Arati o cale, Calea taIn urma ta nu piere,E calea buna, sau e reaVa prabusi, sau va-ntina,Vor merge suflete pe ea,La pace, sau durere.Traiesti o viata, viata taE una, numai unaOricum ar fi, tu nu uita,Cum ti-o traiesti, vei castigaOri fericire pe vecie,Ori chin pe totdeauna.O, om ce mari raspunderi ai!Tu vei pleca din lume,Dar ce ai spus prin scris, sau grai,Sau lasi, prin pilda care-o dai,Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,Mereu o sa-i indrume.Daci nu uita : Fii credincios!Cu grija si cu teamaSa lasi in inimi luminosUn semn, un gand, un drum frumos,Caci pentru toate, ‘nendoios,Odata, vei da seama.Amin.