supliment farmacie 2012-2013

2012

2012

Supliment FarmacieSupliment Farmacie

3Farmacie

Sumar

6

10

20

EDITOR Aleea Negru Vodã nr.6, bl. C3,sc. 3, parter, 030775, sector 3,BucurTel: 021.321.61.23Fax: 021.321.61.30redactie@ nwatch.roP.O. Box 4-124, 030775Tipar: Art PrintISSN 2285 - 6471

6 Farmacia - „laboratorul“ de servicii cu suflet

10 Reţeta electronică un pas înainte?

13 Determinarea hipertensiunii „matinale“

14 ,,Similia similibus curantur” - o alegere în folosul sănătăţii!

16 Automedicaţia corectă

18 Hipertensiunea matinală, risc pentru sănătate

20 Bolile cronice neinfecţioase – cum ne putem proteja?

24 Biochimia sistemului imunitar

30 Interacţiuni de tip aliment-medicament

33 Grăsimi esenţiale din Uleiul de peşte islandez LYSI

34 Tulburari metabolice şi endocrine asociate tratamentului cu neuroleptice atipice

37 Medicamente şi tratamente de ultimă generaţie

38 Perskindol Activ gel Formulă unică, acţiune dublă, efect imediat

4

Articole de specialitate

6


Produsele farmaceutice necesită o componentă de servicii în farmacie. În mod evident, aceasta este o afacere de servicii, astfel că înţelegerea ei în acest mod este cu siguranţă benefică pentru farmacişti. În acest context, trebuie să ţinem cont de faptul că punctul critic în servicii este contactul cu serviciile, adică interacţiunea dintre furnizorul de servicii şi client, aşa-numitul moment al adevărului în servicii, scena familiară din farmacie în care pacientul lasă şi ridică reţeta şi este consiliat.

Această scurtă interacţiune, de al cărei management poate depinde creşterea şi căderea marilor corpo-

raţii, este evaluată de clienţi în funcţie de următoarele dimensiuni: • Încredere – abilitatea de a presta ser-

viciile promise în mod garantat şi cu exactitate;

• Reacţie promptă – bunăvoinţa de a-i ajuta pe clienţi şi a le oferi servicii prompte;

• Asigurare – cunoştinţele şi politeţea angajaţilor, precum şi abilitatea lor de a transmite încredere;

• Empatie – atenţia plină de grija, indivi-dualizată, oferită clienţilor;

• Elemente palpabile – prezenţa facilităţi-lor fizice, echipamente, personal, mate-riale de comunicare etc.

Dintre aceste cinci dimensiuni, reacţia promptă rămâne cea mai apreciată de clienţi. Nu este nevoie de ceva complicat, faceţi doar ceea ce spuneţi că veţi face!

Evaluarea unui serviciu

Un aspect mai puţin cunoscut, dar cel puţin la fel de important, este cel legat de faptul că, în evaluarea unui serviciu, clienţii utilizează un standard psihologic, şi anume, ei îşi evaluează percepţiile în funcţie de aşteptările privind acel serviciu. În acest sens, lucrări recente au evidenţiat impactul emoţiilor în evaluarea calităţii serviciilor. Consumatorii îşi bazează evaluarea pe un amestec complicat de raţiune şi emoţie, în care emoţia joacă un rol mai important. Autori americani au dezvoltat o metodologie de îmbunătăţire a calităţii serviciilor, denumită Human Sigma, care le pretinde managerilor să nu gândească asemenea unor ingineri sau economişti atunci când evaluează prestarea de servicii, ci să introducă

emoţiile în evaluare, să măsoare prestarea de servicii local, datorită enormei variaţii de calitate la acest nivel, decât să se bazeze pe calculele medii fluctuante ale companiei, şi să folosească o singură măsurare a eficienţei prestării de servicii. Pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor, organizaţia trebuie să se implice în instruirea pe termen scurt la nivel local, împreună cu modificările pe termen lung în angajare, promovare şi structură. Ceea ce subliniază valoarea abordării Human Sigma este faptul că, în principiu, clienţii implicaţi emoţional contribuie mai mult la rezultatul final decât clienţii mulţumiţi în mod raţional, ceea ce, din punct de vedere strategic, presupune necesitatea angajării emoţionale a clienţilor, chiar şi dincolo de măsurile tradiţionale de loialitate şi satisfacţie (de exemplu, satisfacţia totală, probabilitatea de a cumpăra din nou şi de a recomanda etc.).

Prima măsură a angajamentului emoţional este încrederea: “Compania îşi ţine întotdeauna promisiunea?”

A doua măsură este integritatea: “Sunt tratat aşa cum merit să fiu tratat?”

A treia este mândria: “Mă identific pozitiv cu Compania? “

Ultima este pasiunea:“Este Compania de neînlocuit în viaţa mea? “

Clienţii pasionali sunt rari. Implicaţia strategică a acestui lucru este faptul că, de regulă, clienţii se fac unul câte unul,

Farmacia - „laboratorul“

de servicii cu suflet

Farmacia STEJARA pune la dispoziția clienților săi o gamă foarte diversificată de produse, la cele mai bune prețuri sau oferte, dintre care menționăm:

Farmaceutice medicamente, suplimente nutritive, vitamine, produse pentru slăbit, produse naturiste, ceaiuri etc.

Parafarmaceuticecomprese sterile, dezinfectante, teste rapide de auto-diagnostic, produse pentru medicină sportivă, produse speciale îngrijire plăgi etc.

Aparatură și tehnică medicală aparate de măsurat calitatea aerului, aparatură de îngrijire personală, dispozitive medicale.

Produse pentru igiena medicală

Produse pentru mamă și copil

• Se eliberează rețete gratuite și compensate.

• Se onorează comenzi telefonice sau online pentru produsele care se pot trimite conform legislației, prin Poșta Română sau prin curier rapid.

• Oferim consiliere în domeniu.

8


iar afacerile sunt construite cu câte un client, pe rând - un om relaţionează cu alt om -,, cu alte cuvinte “de la om la om“. De aceea, farmacia ar trebui să fie preocupată de găsirea şi a altor mijloace, în special de natură emoţională, prin care să fie atraşi şi menţinuţi clienţii, astfel încât loialitatea atent urmărită, orientată în direcţia fidelizării clienţilor în mod corect, transparent şi onest să aibă cu siguranţă rezultate pozitive.

Clienţii evaluează în permanenţă serviciile pe care le primesc, aşteptările comparativ cu percepţiile şi, de aceea, un manager prudent va proiecta, va administra şi va vinde serviciul său pentru a face faţă acestui standard.

Dar ce înseamnă exact relaţii de calitate cu clienţii? Probabil că, pe câţi oameni i-am întreba, tot atâtea răspunsuri am primi şi, totuşi, rămânem cu toţii de acord că relaţiile bune cu clienţii implică: • Rezolvarea problemelor clienţilor fără

dispute; • Rezolvarea promptă a problemelor

clienţilor; • Oferirea unor specialişti competenţi; • Punerea la dispoziţia clienţilor a unor

persoane împuternicite să le rezolve problemele;

• Tratarea oamenilor cu demnitate şi empatie;

• Corectarea greşelilor atunci când sunt făcute;

În mod intuitiv, toată lumea cunoaşte şi înţelege ce înseamnă un serviciu bun. Toată lumea a experimentat servicii şi bune şi de proastă calitate. Înseamnă, pur şi simplu, a-i oferi clientului ceea ce el are nevoie, dar totuşi este dificil. Înseamnă să o faci constant, de nenumărate ori.

S-a afirmat că marile companii apreciază beneficiul fiecărui client ca şi cum ar fi un cont preţios. Scopul este să depozitaţi în acel cont, să adăugaţi mai mult decât să retrageţi şi să primiţi dividende neaşteptate. A adăuga în cont este simplu - oferiţi servicii de calitate, ceea ce necesită planificarea, administrarea şi vinderea serviciilor

farmaceutice astfel încât rezultatele în percepţia clientului asupra serviciului respectiv să-i depăşească aşteptările.

Serviciile superioare calitativ necesită şi oameni şi profesionişti acordaţi la nevo-ile clientului. Asiguraţi-vă atunci că anga-jaţii sunt împuterniciţi şi responsabilizaţi în munca lor!

Trataţi-vă angajaţii în acelaşi mod în care doriţi să trateze ei clienţii!

Iar când lucrurile nu funcţionează bine, aşa cum o vor face inevitabil, rezolvaţi problema prompt şi cu bună dispoziţie! Despăgubiţi oamenii nemulţumiţi pentru cheltuielile lor! Reasiguraţi-vă că nu se va mai întâmpla din nou! Trataţi-i aşa cum aţi dori să fiţi trataţi!

Livrarea de servicii de calitate este uşoară dacă are o bază solidă? Nu. Este plină de satisfacţii? Da. Va gândi clientul când va ieşi din farmacie “A fost o experienţă plăcută“?

O organizaţie care nu va putea oferi permanent un nivel al serviciilor la care aşteptările clientului să fie depăşite de percepţii, pur şi simplu va dispărea.

Ana-Maria Stejar, farmacist-şef, Farmacia Stejara

Roman, Preşedinta Colegiului Farmaciştilor, Neamţ

Trataţi-vă angajaţii în acelaşi mod în

care doriţi să trateze ei clienţii!

10


Cred, şi vorbesc din experienţa de zi cu zi, că implementarea reţetei electronice a adus mult mai multe probleme informatice decât se aşteptau specialiştii care au implementat acest proiect. Oricum, trebuie să recunoaştem că şi CASA DE ASIGURĂRI a avut o mare flexibilitate la diferitele probleme de raportare pe acest segment de reţete, existând foarte puţine cazuri în care farmacia, după ce a eliberat efec-tiv reţeta electronică, n-a reuşit să raporteze valoarea compensată a acesteia.

Una dintre problemele majore a con-stituit-o - sper că verbul folosit la timpul trecut va fi tot mai adevărat

- faptul că au fost perioade de început de lună când serverul casei era foarte aglo-merat de diferite raportări, iar validarea reţetelor a mers foarte greu. Din păcate, ti-părirea din calculatorul farmaciei a exem-

Reţeta electronică –un pas înainte?

plarului care trebuie semnat de persoana care ridică medicamentele - pacientul asigurat sau împuternicitul acestuia - se poate face numai după validarea reţetei. Dacă acest proces durează mult şi dacă farmacistul care eliberează medicamen-tele vrea să procedeze legal, pacientul/împuternicitul respectiv trebuie să aştepte

în farmacie până la terminarea validării reţetei. În prezent, nu e foarte uşor să laşi pe cineva să aştepte 5-10-15 minute, ex-plicându-i între timp că, de fapt, nu e din vina farmaciei acest lucru. Cel puţin eu nu mă simţeam bine în astfel de situaţii.

O altă problemă majoră este că, în aplicaţia SIPE, unde trimitem noi reţetele

Eficienţă maximă în depozitareSertare pentru farmacii marca Willach

Sisteme de sertare pentru farmacii pentru optimizarea spațiului, ușurarea gestionării stocului și pastrarea optimă a medicamentelor. Oferim proiectarea spațiului farmaciei și a mobilierului optim pentru farmacia dumneavoastră

În domeniul farmaceutic, pentru eficientizarea activității de eliberare a medicamentelor se impune atât gestionarea optimă a spațiului, pentru a obține un maximum de utilitate în folosirea spațiilor de expunere și stocare, cât și eficientizarea gestionării stocului din farmacie.

Oferim de 8 ani produse de înaltă calitate din Germania pentru farmacia dumneavoastră.

Soluții inovatoare aplicate prin expe-riența noastră de 8 ani în domeniu ne ajută să punem la dispoziția farmaciei dumneavoastră servicii complete de consultanță și opti-mizarea proceselor în farmacie.

Va stăm alături în optimizarea farma-ciei dumneavoastră dupa standardele UE și normele im-puse de Ministerul Sănătății.

CZN Servicii Farmaceutice

Termohidrometrecu transmitere fără cablu

la PC pentru un control optim al temperaturii

și umidității

Frigidere speciale Philipp Kirsch

pentru păstrarea temperaturii și umidității

medicamentelor cu regim special de

păstrare

Tel: 0744.355.526Fax: 021.311.7751

[email protected]@gmail.com

str. George Coșbuc, nr. 14, Comuna Domnești, Ilfov

12


eliberate, există un alt algoritm de rotunji-re decât cel folosit de majoritatea aplicaţi-ilor informatice de gestiune cantitativ-va-lorică din România. Mai precis, vorbim de valoarea compensată din aplicaţia SIPE, care de multe ori nu coincide cu valoarea compensată din aplicaţia farmaceutică. Este vorba de câţiva bani, sume nesem-nificative, dar problema este că, la sfârşit de lună, acestea se adună, iar în borderoul final din gestiune nu rezultă suma confir-mată de casă. Din păcate, nici până azi nu s-a aflat algoritmul de rotunjire din SIPE, pe care informaticienii vroiau să-l imple-menteze în programele de gestiune. Astfel, multe programe au adoptat o altă tactică, zic eu bună - în momentul validării reţetei se aduce în programul farmaciei şi suma compensată din SIPE, această valoare fi-ind apoi comparată cu valoarea din far-macie şi, dacă există diferenţe, atunci pe borderou se pune suma din SIPE. Numai aşa s-a reuşit ca suma de pe borderou să coincidă cu suma confirmată de casă.

Raportarea reţetelor electronice în-seamnă de fapt copierea lor din aplicaţia SIPE în aplicaţia SIUI. Foarte dese sunt în farmacii, la început de lună, situaţiile ne-plăcute când, după raportările pentru luna anterioară, suma confirmată de casă pe segmentul de reţete electronice este mai mică decât valoarea reală a reţetelor eli-berate. Problema este că multe reţete care par a fi validate, de fapt nu erau validate. Din acest motiv, informaticienii au imple-mentat o formulă de revalidare a reţetelor. Recomandăm farmaciştilor care au astfel de aplicaţii ca, înainte de raportarea finală, să mai facă cel puţin o revalidare în masă a tuturor reţetelor electronice eliberate pe luna pentru care se face raportarea. Acest procedeu simplu poate să-i scutească de multe neplăceri, iar raportarea trebuie să fie făcută doar după o revalidare de succes a tuturor reţetelor electronice eliberate în luna respectivă.

Dacă suma confirmată de casă este mai mică semnificativ decât valoarea din programul nostru, atunci trebuie să cerem Casei să şteargă raportarea reţetelor elec-tronice din SIUI - este imperios recoman-dat să facem o revalidare a tuturor reţe-telor electronice eliberate, iar în cazul în care la reţetele tipizate totul este în regulă, trebuie să raportăm din nou doar reţete-le electronice, nu şi pe cele vechi tipizate. Procedăm astfel de câte ori este nevoie până când suma noastră coincide cu suma confirmată de casă.

Dacă medicul nu a avut acces la internet când a emis reţeta electronică, trebuie să eli-berăm şi să validăm reţeta la fel, iar acest lu-cru nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare pentru farmacist. Dacă, în schimb, întâm-pinăm situaţia când nu avem acces la inter-net, majoritatea programelor informatice permit eliberarea reţetei electronice, dar aici trebuie să fim foarte precauţi, pentru că, acelaşi bolnav poate ajunge cu o copie a respectivei reţete la o altă farmacie care eli-berează la fel şi care, având acces la internet, validează reţeta înaintea noastră. Putem avea astfel surpriza neplăcută ca, la restabi-lirea conexiunii la internet, la o încercare de validare a reţetelor eliberate anterior, să nu putem valida reţeta respectivă, iar priorita-tea să revină desigur farmaciei care a validat mai repede. Dacă valoarea compensată a unei astfel de reţete este mare, atunci chiar avem o problemă serioasă, adică eliberarea reţetelor în mod offline trebuie făcută cu un al şaptelea simţ şi trebuie luate toate măsu-rile de precauţie împotriva scoaterii duble a reţetelor prescrise.

Dacă se greşeşte la o reţetă electroni-că, de exemplu la cantităţi sau la produse, vestea bună este că se poate anula şi putem reintroduce corect reţeta respectivă. Sigur că e preferabil să observăm eroarea înainte de plecarea bolnavului/împuternicitului, ca să semneze a doua foaie corect scoasă din

imprimantă. Dacă se întâmplă să avem o pană de curent în timpul eliberării reţetei electronice sau în alte împrejurări, o reţetă poate să dispară fizic din programul de ges-tiune, dar la o încercare de reintroducere să apară reţeta deja eliberată. În astfel de situ-aţii, programele de gestiune permit şterge-rea din SIPE a reţetei - bineînţeles ştergerea din SIPE a datelor trimise din aceeaşi far-macie - iar după ştergerea reţetei, aceasta se poate reintroduce, astfel că ea va rămâne şi fizic în programul de gestiune al farmaciei şi, la finele lunii, bineînţeles va fi posibilă raportarea ei. Trebuie să aflaţi cum se pro-cedeză întrebându-i pe cei care gestionează programul Dumneavoastră.

Unele programe moderne de gestiune arată şi dacă reţeta electronică s-a copiat din SIPE în SIUI, un parametru foarte util pentru înţelegerea erorilor de raportare, dar trebuie să ştim că, după o raportare, situaţia reală a acestor copieri din SIPE în SIUI o putem avea doar dacă revalidăm din nou toate reţetele electronice eliberate pentru luna raportată. După o raportare în care nu ni s-a confirmat suma corectă, o astfel de revalidare ne poate da indicii asupra reţetelor care nu s-au raportat din SIPE în SIUI şi ne putem da seama mai uşor de unde vin erorile respective.

Farm. spec. Horváth Géza

Caricatură realizată de Jánosi Andrea

Reţeta electronică - timp redus de aşteptare

13


Farmacie

Noua iniţiativă a companiei OMRON Healthcare Europe este de a monitoriza valo-rile presiunii arteriale înre- gistrate dimineaţa. Am de-cis să susţinem această temă cu măsurări efectuate cu tensiometre OMRON care să îndeplinească în to-talitate următoarele criterii: • Să aibă legătură cu conceptul nostru • Să fie susţinută de articole ştiinţifice • Să ne ajute la demonstrarea interesu-

lui medical real pe care-l dovedeşte OMRON ca producător aflat în topul cercetării ştiinţifice şi a contactelor cu liderii de opinie în domeniu, din lumea întreagă

• Să aibă caracter informativ de bază, fon-dat pe dovezi ştiinţifice, pentru tinerii medici, farmacişti şi utilizatori, nefiind numai o unealtă de marketing bazată pe un scenariu ce nu poate fi dovedit

• Să reliefeze importanţa şi să oblige astfel la utilizarea pentru monitorizarea pre-siunii arteriale, numai a tensiometrelor de cea mai înaltă calitate

Determinarea hipertensiunii „matinale“

De aceea am pus la punct un concept pentru promovarea importanţei monitorizării HIPERTEN-SIUNII „MATINALE“.

Trebuie ţinut cont că:

• Valorile presiunii arteriale pot varia mult pe parcursul unei zile, înregis-trând valori mari dimineaţa, la sculare

• Valorile mari înregistrate dimineaţa (aşa numita „supratensiune tranzito-rie“) constituie cel mai bun factor pre-dictiv al efectelor periculoase pe termen lung, ale hipertensiunii arteriale, com-parativ cu măsurarea sporadică, la peri-oade aleatorii din zi sau comparativ cu

măsurarea efectuată o dată, în cabinetul unui medic.

• Recomandat este ca măsurarea să se facă o dată dimineaţa, foarte devreme, la sculare şi să se repete o dată în timpul prânzului şi o dată seara, după încetarea activităţilor curente

În concluzie, pentru a face corect aceas-tă monitorizare, aveţi nevoie de un ten-siometru extrem de precis, uşor de uti-lizat, validat clinic: de un tensiometru OMRON.

14


Derulând filmul istoriei medicinei cu aproximativ trei secole în urmă, în anul 1777, poposim în biblioteca Baronului von Bruckenthal, în oraşul Hermannstadt, Sibiul de astăzi. Această locaţie poartă încă amin-tirea scurtei perioade în care părintele celei care avea să devină o alternativă a medicinei alopate, pe cât de contestată, pe atât de aplicată – HOMEOPATIA, a trăit în România.

Istoria medicinei îl numeşte Samuel Hah-nemann (1755-1843) şi este cel care a

formulat teoria homeopatiei, principiile ei de bază şi tehnica de preparare a medica-mentului homeopatic.Hahnemann este cel care a fundamentat legea similitudinii şi tehnica de preparare prin diluţie a medicamentului homeopat, însă Hippocrate (sec. V i.e.n.) este cel care a aplicat pentru prima dată acest principiu în medicină iar Paracelsus (1493-1541) este precursorul diluţiilor şi atenuărilor preparatelor medicamentoase.Printr-o foarte scurtă trecere în revistă, reiese faptul nu putem să numim homeo-patia o metodă de terapie modernă, dar o alternativă a lumii moderne.

Ce este Homeopatia?

Homeopatia, în esenţa ei, se defineşte ca medicina care tratează conform legii si-militudinii şi care utilizează remedii în

doze infinitezimale dinamizate. Prin tra-ducerea legii homeopatiei, vindecarea se poate obţine prin administrarea în doze slabe sau infinitezimale a substanţei ale cărei simptome toxice experimental la om sănătos sunt asemănătoare simptomelor bolnavului.Prescripţia homeopatică se bazează pe indicaţii clinice, simptome, se adresează bolnavului în întregul său şi este strict in-dividualizată. Cele două mari ramuri ale medicinei: alopa-tia şi homeopatia nu se exclud! În funcţie de situaţie, se va alege metoda care să fie în beneficiul bolnavului, să fie cât mai puţin in-vazivă (fără reacţii adverse, contraindicaţii).

Ce este medicamentul homeopat?Medicamentul homeopat sau des întâlnita noţiune arhaică de remediu homeopat, este o substanţă diluată şi dinamizată (potenţa-tă) prescrisă conform legii similitudinii şi în doze infinitezimale.

Formele farmaceutice tipice pe care le în-tâlnim în farmacii sunt: granulele şi picătu-rile homeopate.Acest tip de medicament nu prezintă pro-spect şi realizează o terapie strict indivi-dualizată de către medicul homeopat. La baza preparării medicamentelor ho-meopate se află aşa-numitele suşe. Suşele reprezintă materialul primar din care se obţin materiile prime homeopatice, tinc-turile mamă (TM). Originea suşelor este variată: marea majoritate sunt de origine vegetală (plante întregi sau părţi de plan-tă), dar sunt şi de origine animală (ani-male întregi; părţi de animal, excreţii, venin de şerpi), se utilizează şi substanţe chimice organice şi anorganice, minerale, bioterapice (produse nedefinite chimic: secreţii, excreţii patologice sau nu, produ-se de origine microbiană), organoterapice (organe, ţesuturi, glande), realizând o te-rapie de substituţie.Există două tipuri de medicamente ho-meopate, unitare (alcătuite dintr-un sin-gur remediu) şi complexe ( combinaţie de

,,Similia similibus curantur” - o alegere în folosul sănătăţii!

16


remedii cu aceiaşi acţiune, cunoscute ca formule complexe).Medicamentele homeopatice unitare au următoarele diluţii:• Diluţii decimale: D6, D10, D15, D30• Diluţii centezimale: CH5, CH7, CH9,

CH15, CH30, CH200• Diluţii înalte: M, 10M, 50M• Diluţii cincizecimilezimale (LM): de la

1 la 30.Conform lui Bernoville şi Martin (1936), diluţiile joase (CH4, CH5) sunt stimula-toare, diluţiile medii (CH7) sunt reglatoa-re şi diluţiile înalte (CH9, CH15, CH30) sunt frenatoare.

Administrare

Cum am mai amintit anterior, medica-mentele homeopate se prepară sub formă de granule şi soluţie, ambele forme având aceaşi acţiune farmacologică, dar mod de administrare diferit.Granulele se administrează cu ajutorul căpăcelului flaconului, direct pe limbă sau sublingual.Soluţia se diluează în apă, se ţine în gură câteva momente, pentru realizarea ab-sorbţiei sublinguale, apoi se înghite. Soluţiile LM, se administrează câte 10 picături diluate în puţină apă, soluţia se reţine puţin în cavitatea bucală, după care se înghite. La cea de a doua administrare (din acelaşi flacon), se dinamizează solu-ţia prin aplicarea a 8-10 agitări succesive, după care se procedează la fel ca în cazul primei administrări. Nu se mănâncă aproximativ 30 de minute după administrarea remediilor homeopate.

Medicamentele homeopate se adminis-trează la anumite interval de timp:• În boli acute: la 2-6 ore• În urgenţe: din oră în oră sau chiar mai des• În bolile cronice: zilnic sau la 2 zile.Pe parcursul terapiei homeopate, se vor evita camforul şi menta, cafeaua, cacao, ciocolata, uleiurile volatile, deoarece inac-tivează remediul. Se vor folosi inclusiv o pastă şi o apă de gură speciale, fără mentol.Consumul de tutun şi alcool pe parcursul tra-tamentului nu sunt interzise, dar se va evita abuzul lor.Medicamentele homeopate se păstrează la loc uscat, întunecos, ferite de mirosuri puternice (parfumuri, detergenţi, etc.), cu flaconul închis.

Farm. Andrea Badale

Părinţii, în ceea ce priveşte sănătatea ce-lor mici, este important să ştie în situaţiile de urgenţă să administreze ei o primă doză de me-dicamente copilului până la venirea medicului. Recomandarea este ca părintele să dez-volte o relaţie strânsă cu medicul pedi-atru, bazată pe comunicare continuă şi împreună cu acesta să stabilească situ-aţiile de urgenţă în care ei pot adminis-tra singuri medicamente”.

Când se poate folosi automedicaţia?Printre numeroasele situaţii în care simptomele alertează familia, există unele în care este necesară o intervenţie medicamentoasă promptă: febra, con-vulsiile şi şocul anafilactic.

Febră mare,,Febra devine periculoasă dacă depăşeş-te valori de 38°, creînd copilului o stare de somnolenţă, slăbiciune, încordare, modificarea culorii pielii. Este una dintre cele mai întâlnite cazuri în care este ne-cesară automedicaţia, evitându-se astfel posibile complicaţii (convulsii febrile).Recomandarea este ca antitermicul ad-ministrat şi dozajul să fie anterior agre-ate cu medicul pediatru. Medicamentele care au la bază ca substanţe active: ace-taminofem sau ibuprofen sunt reco-mandate, în timp ce medicamentele cu acid acetil salicilic sunt interzise, ca şi algocalminul. Părinţii sunt sfătuiţi să nu administreze celui mic mai mult de un medicament odată, deoarece asocierile de medicamente cresc riscul toxicităţii hepatice şi renale”, a declarat Dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru Spitalul de Copii Sf. Maria Iaşi.

Şocul anafilactic

Dacă părinţii ştiu că cei mici au o alergie, ei trebuie să fie pregătiţi întot-deauna cu un medicament antihista-minic şi un kit autoinjector cu adre-nalină sau epinefrină pentru utilizare în caz de urgenţă. Mai mult, pentru ca cel mic să primească ajutor eficient în cazul unui incident la şcoală sau pe stradă el poate purta o brăţară de aver-tizare.,,În cazul şocului anafilactic timpul de intervenţie este foarte redus. În doar câteva secunde se pot instala simpto-me de alarmă ca sufocarea, erupţii ur-ticariene, umflături gigante sau chiar un edem fără urticarie care creşte şi poate provoca moartea prin sufocare. Părinţii trebuie să ştie cum să proce-deze şi să reacţioneze imediat. Adre-nalina se administrează la intervale de 5-10 minute, iar antihistamicul trebuie să fie de ultimă generaţie cu acţiune doar asupra sistemului imun, nu şi asupra celui muscular sau ner-vos. Aceste proceduri trebuie stabilite împreună cu medicul pediatru şi după fiecare episod alergic, cel mic trebuie să meargă la medic pentru un consult detaliat” a adăugat dr. Moraru.

Convulsiile

Convulsiile sunt incidente care impun solicitarea internării de urgenţă în ca-zul în care nu sunt cauzate de o boală cronică unde deja se cunosc atitudinile de urmat. Celui mic nu trebuie să i se administreze un medicament pe cale orală deoarece există pericolul aspiră-rii, în schimb i se poate administra pe cale rectală un medicament anticon-vulsivant la recomandarea medicului. Cel mic trebuie aşezat în poziţie latera-lă şi transportat la spital.

Sursa: Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de

Medicamente

Automedicaţia corectă

18


Monitorizarea acasă, cu 3 măsură-tori pe zi (dimineață / prânz / sea-ră) este un mod eficient de a ajuta

la controlul tensiunii arteriale şi de a lua cele mai potrivite decizii, în cunoştință de cauză, referitoare la modificarea stilului de viață pentru a compensa riscul de accident vascular cerebral sau atacuri de cord.

Christian Busse (Product Marketing

Hipertensiunea matinală, risc pentru sănătate Acum detectabilă cu tensiometrul OMRON M10-IT

Hipertensiunea arterială matinală a fost identificată ca fi-ind un risc major pentru sănăt atea celor sensibili la valori ridicate ale presiunii arteriale. Când se trezesc, mulţi din-tre oameni traversează o stare denumită „Hipertensiune matinală“, caracterizată prin creşteri dramatice ale presi-unii arteriale, până când se ating nivelurile obişnuite pen-tru persona respectivă de pe parcursul zilei(i). Acest lucru poate crea un risc major pentru sănătatea persoanelor care suferă de tensiune arterială ridicată şi este, adesea, cauza accidentelor vasculare cerebrale şi a atacurilor ce survin în 1-2 ore de la sculare. Prin urmare, este imperativ să se monitorizeze cu regularitate tensiunea arterială, în scopul de a ajuta la controlul riscurilor asociate cu hiper-tensiunea arterială matinală.

• functia de detectare a hipertensiunii arteriale matinale

• detectarea pulsului neregulat • afişaj mare, simultan a celor 3 valori

măsurate (sistolă, diastolă, puls) • memorarea a 84 de seturi de măsură-

tori pentru fiecare din cei 2 utilizatori • conectivitate la PC - permite tipărirea

rezultatelor, analiza datelor şi transferul datelor către specialişti în domeniul sanitar. Cablul USB şi software-ul afe-rent, incluse.

• „mod auto“ – poate efectua automat 3 măsurători consecutive

• manşetă Confort - pentru circumferin-ţe mari ale braţului (22-42 cm)

• tehnologie IntellisenseTM - manşeta se umflă după cum este necesar

• foarte precis • validat clinic (IP şi BHS în aşteptare)

Ca în cazul tuturor tensiometrelor OMRON, M10-IT este extrem de simplu de utilizat:

(i) Hipertensiune arterială matinală - cea mai mare incidență a atacurilor de cord - Chung et al. 2000; Muller şi colab. 1985; Muller şi colab. 1999

Manager pentru Europa a filialei Omron Healthcare - Germania) menţiona că „Dimineața, hipertensiunea arterială este un risc sever pentru sănătate, care este legat de ratele tot mai mari ale acciden-telor vasculare cerebrale şi a atacurilor de cord. Deci, Compania Omron este foarte mândră că, odată cu noul tensiometru OMRON M10-IT, oricine poate detecta rapid acum acest risc, uşor şi simplu, prin măsurarea valorilor tensiunii arteriale“.

Reducerea hipertensiunii matinale este un obiectiv important pentru medici, motiv pentru care Omron a creat noua generaţie inovativă de tensiometre M10-IT, cu funcție de verificare matinală a hi-pertensiunii arteriale.

Monitorizarea la domiciliu, de aseme-nea, ajută la depăşirea sindromului „hi-pertensiunii datorate halatului alb“, sin-drom manifestat de mulți pacienți atunci când vizitează un medic pentru măsura-rea tensiunii arteriale.

Tensiometrul Omron M10-IT este un uşor de utilizat şi complet automat. Caracteristicile sale includ:

30

25

20

15

10

5

0

Tensiometrul OMRON M10-IT

20


În ultimele decenii bo-lile cronice neinfecţioase (BCN) se răspândesc la niv-el de epidemii în întreaga lume. Cele mai răspândite sunt bolile cardiovascu-lare, bolile maligne, bo-lile cronice obstructive la plămâni şi diabetul (mai ales cel de tip 2).

Bolile maligne apar la bărbaţi, cel mai adesea la plămâni, intestinul gros şi prostată; la femei apar la sân, colul

uterin, intestinul gros şi plămâni. Cu mici variaţiuni, două dintre cele mai răspândite BCN sunt bolile car-diovasculare şi bolile maligne, care reprezintă 60%-70% din totalul ca-zurilor de decese în lume, indiferent de stadiul de dezvoltare şi amplasare geografică. O caracteristică foarte im-portantă a BCN este că apar tot mai des şi la oameni tineri. În anul 2009 aproape o treime din decesele cauzate de BCN, la nivel mondial, au fost la persoane mai ti-nere de 60 de ani!

Apariţia şi dezvoltarea

Apariţia şi dezvoltarea acestor boli este un proces complex, iar factorii care le ca-uzează sunt numeroşi. Parţial pot apare ca moştenire genetică, dar cel mai adesea sunt cauzate de un stil de viaţă neadecvat (activitate fizică insuficientă, alimenta-ţie neadecvată, fumat, alcool, etc.), stres, factori poluanţi, o concentraţie ridicată de radicali liberi în organism.

Bolile cronice neinfecţioase se răspândesc la nivel de epidemii – cum ne putem proteja?

Radicalii liberiAceştia sunt atomi, ioni sau molecule care au un electron nepereche în orbita exteri-oară, fiind extrem de reactivi şi neselec-tivi, în efortul de a deveni stabili. Ei reacţi-onează cu uşurinţă şi rapid cu moleculele celulare producând schimbări în structu-ra şi funcţionarea acestora (de ex. pot de-teriora materialul genetic, membrana ce-lulară, funcţiile organitelor celulare, etc.). În condiţii normale, radicalii liberi sunt

ticide, erbicide, conservanţi alimentari şi amelioratori), radiaţiile ionizante, radiaţi-ile UV, unele medicamente, alcoolul, fu-matul, activitate fizică intensă şi susţinută. Cert este că la unii dintre aceşti factori ne expunem conştient, iar la alţii împotriva voinţei noastre, datorită modului de viaţă modern. De la descoperirea lor şi până azi, s-a do-vedit că radicalii liberi sunt cauza dezvol-tării a peste 100 de boli şi stări patologice, de la bolile inimii şi vaselor sanguine (boli coronariene, fibroza cardiacă, hiperten-siune, infarct miocardic, ateroscleroză, angina pectorală, cardiopatia ischemică, etc.), la bolile pielii (psoriazis, procese in-flamatorii, tumori maligne, inclusiv me-

lanoame), rinichilor (rinitele cronice), sistemului osteo-articular (artrita re-umatoidă), plămânilor (astm bronşic, boli cronice obstructive, alergii, sin-dromul de detresă respiratorie acută, tumori maligne), sistemului nervos central (Alzheimer, Parkinson, au-

tism, AVC, dereglări obsesiv-com-pulsive, tumori maligne), sistemului

imunitar (boli autoimune, scleroza mul-tiplă, tumori maligne), dereglează funcţia glandelor cu secreţie internă – glandelor endocrine (dereglarea metabolismului, diabetul, etc.).

Prevenire

Pentru a preveni apariţia acestor boli este necesar, în primul rând să schimbăm mo-dul în care ne hrănim, să facem exerciţii fizice, mai multă mişcare, să renunţăm la fumat, alcool, şi să consumăm suplimen-te alimentare bogate în antioxidanţi, cea mai eficientă armă împotriva radicalilor liberi. Efectul maxim se poate obţine dacă

neutralizaţi de componenta de apărare enzimatică şi neenzimatică (antioxidanţi) a sistemului imunitar al organismului. Problema apare când concentraţia lor este atât de mare încât sistemul imunitar nu îi mai poate neutraliza.Cei mai importanţi factori externi în creş-terea concentraţiei de radicali liberi în or-ganism sunt stresul, avitaminoza, factorii poluanţi introduşi în organism prin aer sau hrană (metale grele, otrăvuri din pes-

21


Farmacie

22


se consumă un complex de antioxidanţi format din 6 dintre cei mai puternici an-tioxidanţi naturali, atent selectaţi şi astfel combinaţi, pentru a se obţine un puter-nic efect sinergetic. Este vorba de comple-xul GE 132. Unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă japonezi ai secolului XX, dr. Ka-zuiko Asahi, uimit de ciuperca reishi, sau Ganoderma Lucidum, singurul element natural care a crescut din cenuşa rămasă în urma bombelor atomice de la Nagasaki şi Hiroshima, a cercetat calităţile acestei plante şi a descoperit că ea conţine cei mai puternici antioxidanţi naturali cunoscuţi până în prezent. Studi-ind şi analizând calităţile acesteia şi adăugând alte câteva extracte natu-rale care conţin antioxidanţi foarte puternici, colectivul de cercetători condus de dr. Kazuiko Asahi a ob-ţinut această formulă unică care con-ţine 6 extracte de antioxidanţi extrem de puternici: extract de Ganoderma Lu-cidum, extract de ceai verde, extract de lăptişor de matcă, extract de sâmburi de struguri roşii (resveratrol), dublu extract de ficat şi cartilaj de rechin, şi extract de muguri de măceşe. Prin acţiunea imunomodulatoare asupra sistemului imunitar, şi prin reducerea concentraţiei de radicali liberi, complexul GE 132 ne ajută în menţinerea sănătăţii, iar când boala s-a instalat ne ajută, alături de tratamentul alopat, să oprim dezvolta-rea ei şi să ne luptăm mai eficient cu boala.

Componentele complexului de antioxi-danţi Ge 132 conţin proteine, aminoacizi, toate vitaminele, în special vitaminele A, C, E, B1, B5 si B17, oligominerale, hor-moni, acizi graşi nesaturaţi. Acţionea-ză favorabil asupra sistemului imunitar, având efect antibiotic şi antiviral. Ge 132 previne în mod semnificativ dezvoltarea

zarea acestora şi la stoparea bolii. Ge 132 reglează răspunsul imun al organismului, reduce dezvoltarea trombocitelor şi for-marea cheagurilor de sânge. Ajută la nor-malizarea colesterolului şi zahărului în sânge şi la reglarea tensiunii arteriale. Are un rol important în prevenirea apariţiei aterosclerozei. Are şi efecte antialergice, antimicrobiene, antibacteriene, antimi-cotice şi antivirale, şi ajută la regenerarea celulelor ficatului după detoxifiere. GE 132 este produs în Germania, conform standardelor industriei farmaceutice din

Uniunea Europeană. Este înregistrat în 12 ţări şi are toate certificatele de calitate şi analize care îi garantează componenţa şi calitatea. De efectele complexului de antioxidanţi Ge 132 se bucură sportivi de performanţă recunoscuţi pe plan mondial. Ei au nevoie de multă energie şi de eli-

minarea radicalilor liberi produşi în urma efortului fizic deosebit. Ce este

important, sportivii de performanţă pot consuma Ge 132, care este free anti do-ping, ceea ce garantează şi certificatul de Anti-Doping emis de Agenţia specializată din Keln, Germania.

Administrare

Complexul Ge 132 se administrează în cap-sule: preventiv 2 pe zi, 1 înainte de micul dejun şi 1 înainte de prânz, iar în cazul unor boli grave, câte 4 pe zi (2+2). Mai multe des-pre Ge 132 puteţi afla pe www.ge132.ro.

bolilor cronice neinfecţioase. De aseme-nea, contribuie la diminuarea semnifi-cativă a stărilor de greaţă şi de vomă, ca efecte secundare ale tratamentelor invazi-ve în cazul bolilor maligne şi la creşterea eficienţei tratamentului alopat, împiedică formarea vaselor de sânge care hrănesc ţesuturile tumorale, contribuind la necro-

Ciuperca Reishi

24


Dr. Tünde Horvath, farm. specialist diriginte FARMACIA 3 ORADEA, Asist.univ., Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie

GenaralităţiCelulele bacteriene posedă mecanisme de protecţie a individualităţii genetice, reprezentate de: • fenomenele de restricţie mediate prin

prezenţa unor sisteme enzimatice spe-cifice (enzime de restricţie), care recu-nosc moleculele străine de ADN, le cli-vează la nivelul unor situsuri specifice, rezultând fragmente mai mici, sensibile la acţiunea exo- şi endonucleazelor;

• fenomenele de reparaţie genetică de-pendente de activitatea unor sisteme enzimatice care recunosc modificările ADN induse de mutaţii sau de lipsa de fidelitate a mecanismelor de replicare, transcriere şi traducere genetică, co-rectându-le fie complet (sistemele error free) sau minimalizând erorile în ca-zul sistemelor reparatorii predispuse la erori (error prone systems).

Din punct de vedere structural şi funcţi-onal, sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualităţi: • existenţa unui compartiment al rezisten-

ţei nespecifice şi neadaptative (înăscută) şi a unui compartiment cu acţiune speci-fică şi adaptativă (sistemul imunitar);

• prezenţa a două populaţii înclinate de limfocite (T şi B), care mediază imuni-tatea celulară şi respectiv humorală;

• activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acţiunea unor celule şi a unor factori humorali;

• existenţa organelor limfoide centrale

Biochimia sistemului imunitar

(primare) şi periferice (secundare); • existenţa unui răspuns imun primar şi a

unui răspuns imun secundar; • dualitatea structurală (două perechi de

catene polipeptidice) şi funcţională (bi-valenţă) a moleculei de anticorp;

• comportamentul dublu al moleculei de anticorp: molecula de anticorp re-cunoaşte epitopul specific şi la rândul ei este recunoscută de molecule cu rol receptor.

1. Limfocitele

Sistemul imunitar este reprezentat de ţe-suturi derivate din mezoderm, a căror principală componentă celulară este lim-focitul. De aici derivă denumirea de sis-tem limfoid. În ultimul timp se foloseşte denumire de “ limfon”, care semnifică to-talitatea organelor limfoide – primare şi secundare, precum şi celulele componen-te cu funcţia de a recunoaşte antigenul. Limfocitele sunt celule care în cursul ela-borării răspunsului imun, recunosc spe-cific antigenul ţi de aceea se mai numesc imunocite. De aici derivă denumire de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sis-tem poartă pe suprafaţa lor, molecule cu rol receptor, capabile să recunoască speci-fic determinaţii antigenici străini.

În raport cu organul limfoid primar în care se produce diferenţierea şi matura-rea, Roitt şi col. (1966) au împărţit lim-focitele în două categorii distincte: • limfocite T, care se diferenţiază şi se ma-

turează în timus; • limfocite B, care se diferenţiază şi se ma-

turează în bursa lui Fabricius la păsări şi în echivalenţii ei funcţionali, la mamifere.

• În funcţie de capacitatea lor de a interacţi-ona ca antigenul specific, limfocitele sunt:

• incompetente (imature), cele care nu re-cunosc antigenul;

• competente (mature), cele care recunosc antigenul specific.

• După durata vieţii, limfocitele sunt: • cu viaţă scurtă (efectoare ale răspunsu-

lui imun); • cu viaţă lungă (de memorie). Ele recir-

culă în organism perioade îndelungate (de ordinul anilor). La om, limfocitele de memorie ar supravieţui circa 10 ani, fără să se dividă.

• În raport cu funcţia pe care o îndepli-nesc, se disting următoarele categorii de limfocite:

• efectoare, cele care direct sau indirect, prin moleculele efectoare, neutralizează antigenul;

• reglatoare, cele care realizează echilibru optim al răspunsului imun.

1.A. Limfocitele B

Limfocitele B reprezintă 5-10 % din totalul limfocitelor circulante şi constituie o divizi-une funcţională majoră a populaţiei limfoci-tare. Împreună cu descendenţii lor diferenţi-aţi (limfoblastul, plasmocitul), limfocitele B sintetizează anticorpi, efectorii răspunsului imun mediat humoral (RIMH).

1.A.1. Receptorul de antigen al limfocitelor B

Majoritatea limfocitelor B umane sin sân-gele periferic exprimă două izotipuri de imunoglobuline pe suprafaţa lor: IgM şi IgD sau numai IgD. Situsurile de legare ale celor două izotipuri sunt identice. Numai 10% dintre limfocitele B au pe suprafaţa lor, ca receptor de antigen, molecule de IgG, IgA sau IgE. Cele care au ca receptor molecule de IgA, sunt localizate în ţesu-turi limfoid asociat mucoaselor.

ARTRO EFERVESCENT:Doza optimă (2 comprimate) conţine:

1500 mg Glucozamina Sulfat,

1200 mg Condroitina Sulfat

600 mg MSM

40 mg Extract de Zinziber officinale

ARTRO EFERVESCENT PLUS CALCIU: Doza optimă (2 comprimate) conţine:

1500 mg Glucozamina Sulfat

1200 mg Condroitina Sulfat

600 mg MSM

1000 mg Calciu

2,28 mg Mangan

800 UI Vitamina D₃

INDICAŢII: ◆ Pentru persoanele în vârstă care, odată cu apariţia semnelor de afectare articulară, necesită

un aport suplimentar de factori pentru nutriţia articulaţiilor şi oaselor fragile;

◆ Pentru persoanele supuse unor activităţi fizice zilnice grele, care solicită intens articulaţiile sau cele care practică sport de performanţă;

◆ Pentru menţinerea unui sistem articular şi locomotor integru şi persoanelor obeze, care pre-zintă un risc de afectare accelerată a structurilor respective;

◆ În recuperarea articulară, după anumite traumatisme, fracturi sau intervenţii;

◆ În perioada de iarnă, când expunerea solară este mai mică şi necesarul de vitamina D nu este acoperit;

◆ În condiţiile unor factori de risc: fumat, alcool, intoleranţă la produse lactate.

Gama Artro EfervescentCondroprotecţie maximă prin combinaţia unică efervescentă şi concentrată de factori de protecţie articulară, necesari în abordarea terapeutică a osteoartrozei - cea mai răspândită afecţiune degenerativă a articulaţiilor.

COMPOZIŢIE:Gama ARTRO EFERVESCENT conţine două produse complexe, cu absorbţie rapidă pentru abor-darea terapeutică a osteoartrozei - cea mai răspândită afecţiune degenerativă a articulaţiilor.

■ Este o combinaţie unică şi modernă între cele mai importante principii necesare sistemului osteoarticular. Complexul ARTRO (glucozamina, condroitina, MSM) şi complexul CALCIU, într-o formă concentrată, care aduce dintr-o doză optimă zilnică necesarul de calciu solubil şi uşor absorbabil şi vitamina D₃.

■ Complex Artro - eficient pentru repararea articulaţiilor şi restabilirea mobilităţii, reducând inflamaţia şi controlând durerea pe termen lung.

■ ARTRO EFERVESCENT: are un aport crescut de calciu şi vitamina D₃, destinat femeilor la me-nopauză şi postmenopauză, reducând riscul de fracturi şi facilitând recuperarea după fracturi.

SIGURANŢĂ:

■ ARTRO EFERVESCENT se poate asocia cu tratamentul cu antiinflamatoa-re nesteroidiene în artrozele însoţite de dureri mai intense, compensând capacitatea scăzută de refacere la nivel articular şi reducând consumul şi numărul de doze necesare pentru alinarea durerii.

■ Nu conţine zahăr, deci poate fi administrat şi persoanelor diabetice.

PERFORMANŢĂ:

■ Produs complex cu absorbţie rapidă

■ Reduce inflamaţia şi controlează durerea pe termen lung

■ Eficient pentru repararea articulaţiilor şi restabilirea mobilităţii

■ Oferă protecţia articulară completă

■ Toleranţă superioară

26


Moleculele receptoare de imunoglobu-lină sunt inclavate cu capătul C-termi-nal în membrană. Între IgM legat de membrană (IgMn), cu funcţia de recep-tor de antigen şi IgM seric (IgMs), sunt două deosebiri majore: • IgMn conţine o secvenţă C-termina-

lă hidrofobă, prin care se ancorează în membrana limfocitelor mature neanga-jate, acre nu au venit în contact cu an-tigenul;

• IgMn este monomer, iar IgM seric este pentamer.

Secvenţa C-terminală a IgMn cuprinde 25 de aminoacizi hidrofibi ce formează domeniul transmembranar, urmat de o secvenţă cationică Lys-Val-Lys. Ca la toa-te proteinele ancorate în membrană, acest domeniu formează un α-helix, cu o lun-gime suficientă pentru a străbate mem-brana. Fiind hidrofobă, secvenţa de ami-noacizi are interacţiuni strânse cu lipidele membranei. Secvenţa cationică se extinde în citoplasmă, mărind gradul de stabilitate a moleculei în membrana celulară.

1.B. Limfocitele T

Limfocitele T reprezintă până la 80 % din totalul limfocitelor circulante. Ele îndeplinesc funcţii complexe, atât efec-toare ale răspunsului imun mediat celu-lar, căt şi regalatoare, prin intermediul unor factori humorali pe care-i secretă, denumiţi limfochine. Limfocitele T rea-lizează următoarele funcţii: • lizează celulele care exprimă molecule

nonself pe suprafaţa lor; • reglează răspunsul imun; • mediază reacţiile de hipersensibilitate

întârziată.

Aceste funcţii sunt rezultatul heteroge-nităţii funcţionale şi se datorează activă-rii unor subpopulaţii distincte de limfo-cite T: • limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citoli-

tice) exprimă pe suprafaţa lor markerul T8 (CD8);

• limfocite Th (helper) au pe suprafaţă markerul CD4. Acestea sunt cele mai numeroase, reprezintă 60-65 % din nu-mărul total de limfocite T ale organis-mului uman,

• limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;

• limfocite TD sau TDH (delazed hyper-sensitivity) exprimă markerul CD8.

28


1.B.1. Receptorul de antigen al limfocitelor T (RCT)

Deşi moleculele de anticorpi au fost prin-tre primele a căror structură chimică s-a identificat, caracterizarea biochimică a receptorului de antigen al celulelor T s-a făcut foarte greu. Molecula cu rol de re-ceptor de antigen a limfocitelor T s-a identificat recent, după ce a fost posibilă cultivarea liniilor de hibridom de celule T.Molecula întreagă constă dintr-o pereche de lanţuri peptidice, similare ca dimensi-uni, legate prin punţi S-S.Cele două peptide sunt distincte şi s-au notat α şi β. Lanţul α are 248 aminoacizi, cu punctul izoelectric la pH = 5,0-5,5. Lanţul β are 282 aminoacizi, iar punctul izoelectric este la pH = 6,5-7,0.Fiecare catenă are 4 domenii: unul variabil (V α, respectiv V β), unul constant (C α, re-spectiv C β), unul transmembranar şi unul intracitoplasmatic. Astfel alcătuită, mole-cula RCT face parte din suprafamilia mole-culelor imunoglobulinice. Prin dimensiuni se aseamănă cu lanţul L al imunoglobuli-nelor: domeniul variabil al fiecărui lanţ are 110 aminoacizi, dar pentru că se ancorează în membrană, se aseamănă cu lanţul H.S-au identificat două tipuri de RCT: • RTC-2 este heterodimerul format din

polipeptidele α şi β, legate prin punţi S-S, prezent pe suprafaţa a circa 90% dintre limfocitele T;

• RCT-1 este asemănător structural cu RTC-2, dar constă din polipeptidele γ şi δ, cu o altă specificitate antigenică, iden-tificată prin intermediul anticorpilor monoclonali.

2. Structura moleculară a antigenelor complexului major de histocompatibili-tate (CMH)

Antigenele codificate de genele CMH cla-sa I sunt glicoproteine de membrană, a căror regiune C-terminală se găseşte în ci-toplasmă, iar cea N-terminală este expusă extracelular.O moleculă CMH clasa I este alcătuită dintr-un lanţ H (Heavy) polipeptidic gli-cozilat, în asociaţie strânsă, necovalentă, cu β-2 microglobulina, un polipeptid care se găseşte şi în aer.Catena H este alcătuită de 339 aminoacizi, distribuiţi în următoarele 5 domenii:

• trei domenii extracelulare, în regiunea N-terminală, notate cu α-1, α-2, α-3, fiecare cu câte 90 de aminoacizi. Sub ac-ţiunea papainei, pot fi clivate de restul moleculei. Domeniile α-2 şi α-3 prezin-tă legături S-S intracatenare şi formează bucle de 63 şi respectiv 86 aminoacizi;

• domeniul transmembranar conţine 25 resturi de aminoacizi hidrofibi, care tra-versează membrana. Imediat deasupra acestui domeniu se găsesc 5 aminoacizi bazici (Arg, Leu), tipici pentru proteinele legate de membrană, cu rolul de a ancora lanţul polipeptidic în membrană,

• domeniul hidrofil citoplasmatic (30 de aminoacizi la om, 40 la şoarece), conţi-ne în special serină, unele resturi fiind fosforilate, şi este implicat în transmi-terea semnalului de la domeniile extra-celulare, la mediatorii citoplasmatici. Acest domeniu conţine resturi de cis-teină cu rol în legarea prin intermediul punţilor S-S, de alte catene H sau de proteine citoplasmatice.

Componenta glucidică este alcătuită din două grupări, fiecare fiind formată din 12-15 resturi de zaharuri, ataşate de do-meniile α-1 şi α-2. Sunt oligozaharide care conţin manoză, de care se leagă catenele laterale de glucozamină şi acid sialic.Catena H are o regiune variabilă în ju-mătatea N-terminală, cu două subzone hipervariabile, care diferă prin mai mult de 60% din aminoacizi, de la un organism la altul, localizate în domeniile α-1 şi α-2. β-2 microglobulina (β-2 m) este o glo-bulină mică, cu circa 100 de aminoacizi, cu uşoare variaţii numerice. Secvenţa de aminoacizi β-2 m formează un singur do-meniu stabilizat printr-o punte S-S, între două resturi de cisteină.β-2 m se asociază necovalent cu lanţul H al moleculei CMH clasa I, prin interacţi-unea cu domeniul α-3, după terminarea sintezei lor şi este o condiţie obligatorie pentru transportul moleculelor CMH I de la reticulul endoplasmatic la membrana citoplasmatică şi pentru ancorarea lor în membrană.

3. Structura moleculară a antigenelor CMH clasa II

Antigenele CMH clasa II-a sunt glicopro-teine heterodimere de membrană, formate din două catene diferite, notate cu α şi β.Fiecare catenă este formată din 4 domenii: • două extracelulare, alcătuite din circa

90 de aminoacizi fiecare, notate cu α-1,

α-2, respectiv β-1 şi β-2; • un domeniu transmembranar (circa 30

de aminoacizi) • un domeniu citoplasmatic (10-15 ami-

noacizi). Domeniile α-1 şi β-1 au o variabilitate ac-centuată a secvenţei de aminoacizi. Ele se asociază pentru a forma o structură ce de-limitează o cavitate în care este legat pep-tidul antigenic.Domeniile α-2 şi β-2 prezintă omologie a secvenţei de aminoacizi, cu domeniile moleculei de Ig.Domeniile α-2, β-1 şi β-2 sunt stabilizate prin legături S-S, iar domeniile α-1, α-2 şi β-2 sunt glicolizate. Gruparea glucidică conţine manoză, galactoză, fructoză, glu-cozamină. Diferenţele greutăţii molecula-re a celor două catene se datorează nivelu-lui diferit de glicozilare.

Referinţe

1. Katja Aviszus, Megan K. L. MacLeod, Greg A. Kirchenbaum, Thiago O. Deta-nico, Ryan A. Heiser, James B. St. Clair, Wenzhong Guo, and Lawrence J. Wyso-cki: J Immunol 2012 189:4275-4283, An-tigen-Specific Suppression of Humoral Immunity by Anergic Ars/A1 B 2. Cells Delves P.J., Roittl M.- Encyclo-pedia of Immunology, Vol. I-IV, sec.Ed.,1998, Acad.Press3. Fields B.N., Knipe D.M., Howley P.M.- Fields Virology, 3rd Edition, Lippincot Company, 19964. Patrick S. and Larkin M.J. – Immunolo-gical and molecular aspects of bacterial virulence, J.Wiley, & Sons, 19955. Sheehan Catherine - Clinical Immu-nology, Principes and Laboratory Di-agnosis, sec. Edition, 1997, Lippincot, Philadelphia, New York6. www.unibuc.ro/eBooks/biologie/mihaiescu7. www.wikipedia.org/wiki/Imunologia8. Zarnea G., Mihăescu Gr. – Imunologie, Ed. Universităţii Bucureşti, 1995

30


Interacţiuni de tip aliment-medicament

Dacă sunt mai multe medicamente, este recomandat, cât este posibil, să nu fie luate deodată, dar în aceste

cazuri trebuie să cântărim corect situaţia: mai bine un medicament administrat nu 100% corect, decât administrat deloc, altfel spus, trebuie întotdeauna să ţinem cont şi de complianţa pacientului şi să individualizăm cea mai bună variantă de administrare a diferitelor medicamente în paralel. Bineînţeles că, logic, combinaţiile fixe de medicamente se iau „cuplate” (ori-cum nu se pot desface principiile active), aceste forme farmaceutice fiind testate şi, evident, având eficacitate şi împreu-nă, cum e cazul binecunoscutului medi-cament rămas în subconştientul nostru sub numele de Biseptol. Desigur, orice regulă are excepţiile sale sau, altfel spus, „excepţiile întăresc regula”, iar pornind

de la acest enunţ nu putem nega că există medicamente care, din diferite motive cla-re, se recomandă totuşi a fi administrate postprandial.

Este clar că formele farmaceutice orale de medicamente AINS şi AIS se dau după mese pentru a preîntâmpina pe cât posibil efectele secundare la nivel gastrointestinal. Dar, şi aici, trebuie să ştim că acest mod de administrare - după mese - poate scădea eficacitatea şi viteza de acţionare a acestor preparate. Iată că nu degeaba producătorul medicamentului oral care conţine dexke-toprofen, în ciuda clasei de medicament AINS, recomandă administrarea înainte de mâncare, pe stomacul gol, pentru obţine-rea unui efect analgezic rapid şi puternic. De asemenea, trebuie să ştim că şi capsulele de celecoxibum administrate după o masă bogată în lipide întârzie semnificativ viteza de absorbţie a preparatului, practic, prin metode de alimentaţie, putem obţine un efect retard în acest caz, care de multe ori poate fi chiar benefic.

Şi în alte clase de medicamente există produse care pot irita sistemul gastro-in-testinal, iar în aceste situaţii (de exemplu la medicamentele: digoxin, teofilina, bromhe-xin, spironolactonă etc.) sfătuim pacienţii să şi le administreze după mâncare.

În mod paradoxal, sunt şi medicamen-te a căror absorbţie este în mod evident crescută dacă se dau după mese. Iată câ-teva molecule la care stomacul plin poate aduce un beneficiu terapeutic: itraconazol (mai puţin în cazul suspensiilor), lercaini-dipine, indapamidă, majoritatea statine-lor, atenolol, spironolactonă, ketoconazol, venlafaxină. Este limpede că aceste situaţii le vor fi subliniate pacienţilor, iar pentru polimedicaţie se va face o schemă în care aceste medicamente vor fi recomandate a se administra postprandial. Este o greşea-

La acest capitol de interacţiuni există, din păcate, reflexe vechi atât în rândul farmaciştilor cât şi în rândul medicilor. Ţin să subliniez că regula generală şi corectă de ad-ministrare a medicamen-telor per os se face pe stomacul gol (cel puţin cu 30 de minute, preferabil o oră, înainte de mese şi/sau cel puţin cu 2, preferabil 3 ore după mese).

Caricatură realizată de Könczey Elemér

Masa noastră cea de toate zilele

32


lă omiterea acestui mic detaliu. Un alt lucru interesant constă în faptul

că băuturile acidulate cresc absorbţia me-dicamentului antifungic ketoconazol. Mai ales atunci când un pacient ia în mod cro-nic medicamente ce inhibă funcţia pom-pei de protoni, de tip omeprazol, sau dacă foloseşte antihistaminice H2, de tip raniti-dină, ambele grupe de medicamente cresc PH-ul gastrointestinal şi astfel scade sem-nificativ rata de absorbţie la ketoconazol. În astfel de situaţii este foarte important să recomandăm pacienţilor care iau ketoco-nazol să bea înainte de administrarea me-dicamentului un pahar de cola - ignorând acest sfat, ei pot avea surpriza neplăcută ca medicamentul antifungic să nu-şi facă efectul. Un exemplu în care interacţiunile aduc un beneficiu poate fi cel al cuţitului cu care putem tăia pâine dacă vrem, dar, pe de altă parte, putem răni fizic pe cine-va. În concluzie, interacţiunile medica-mentoase pot fi şi benefice dacă stăpânim bine aceste mecanisme.

La pacienţii care au boala Parkinson şi se află sub tratament cu Levodopa, dar care şi consumă în mod repetat alimente cu conţinut mare de Vitamina B6 (Piri-doxina), cum ar fi avocado, fasole, cartofi, bacon, ficat de viţel, carne de porc, peşte etc., prin faptul că Piridoxina creşte meta-bolizarea Levodopei pot apărea efecte de subdozare a medicamentului. Acest lucru e valabil şi la suplimentele alimentare cu conţinut de Vitamina B6 - să nu uităm că e foarte la modă suplimentul alimentar combinat de magneziu cu vitamina B6. Din păcate, eliberarea sau, mai rău, reco-mandarea unui astfel de produs pentru un pacient cu boala Parkinson este o eroare profesională, care poate duce la scăderea efectului farmacologic, ceea ce nu este de dorit la o boală evolutivă, care, şi fără astfel de interacţiuni nedorite, este foarte greu de stăpânit.

Mai există o băutură controversată de tip aliment, şi anume laptele, care era con-siderat cândva un protector gastric şi se re-comanda cu tărie administrarea lui în ace-laşi moment cu antibioticele. Iată că aceas-tă teorie a picat, iar studiile şi farmacologia au demonstrat că laptele, formând chelaţi neabsorbabili, poate să scadă semnificativ absorbţia acestor produse. La produsele de tetraciclină şi ciprofloxacină (un chimiote-rapic antimicrobian), trebuie să avertizăm bolnavii să nu consume produse lactate înainte şi după administrarea medicamen-tului cel puţin 2 ore, pentru a nu compro-

mite eficacitatea tratamentului. Dar regula generală şi la celelalte produse antimicrobi-ene este să fie administrate pe stomacul gol şi cu apă plată. Doar persoanele sensibile,

la nivel gastrointestinal, la anumite medi-camente, cum ar fi cazul claritromicinei, pot fi sfătuite să-şi administreze produsul după mâncare, dar totdeauna există riscul de subdozare în astfel de situaţii. Deci, tre-buie cântărit individual acest aspect şi nu

există o reţetă universală.Şi, în fine, mai există un suc care face

multe probleme, şi anume sucul de grape-fruit, care, printr-un conţinut de complex de falvonoizi, inhibă o enzimă la nivel gastrointestinal mai puţin şi la nivel hepa-tic, şi anume enzima CYP3A4, responsa-bilă de metabolizarea unui număr imens de medicamente (aproximativ 30% din medicamente trec prin această enzimă). Ca regulă generală, putem spune că to-xicitatea acestor medicamente luate per os creşte în prezenţa sucului de grapefru-it, dar sunt cazuri când medicamentele sunt prodruguri, şi atunci, prin scăderea metabolizării, putem ajunge la scăderea efectului farmacologic. Un lucru e sigur: pacienţii cu polimedicaţie ar trebui să evi-te consumul excesiv de suc de grapefruit.

Farm. spec. Horváth Géza

studiile au demon-strat că laptele

poate să scadă sem-nificativ absorbţia unor antibiotice

33


Farmacie

Dacă am stoarce toată apa din creier, am descoperi că 60% din masa uscată este formată din grăsimi.

Acestea, supranumite şi grăsimile inteligenţei, adevărate cărămizi ale creierului, sunt acizi graşi nesatu-

raţi, din gama Omega-3, pe care corpul nu-i poate sintetiza. În cazul în care celu-lele corpului uman şi ale creierului sunt lipsite de aceşti acizi graşi esenţiali, de care au nevoie pentru a creşte şi a funcţiona, ele îi vor înlocui cu alte grăsimi similare, dar care sunt dăunătoare şi care le vor di-minua funcţiile. Un exces de grăsimi rele este asociat cu inflamaţia, colesterolul rău şi placa ateromatoasă.Grăsimile „inteligente” sunt necesare încă din perioada prenatală, în perioada ex-trem de solicitantă a sarci-nii, când femeile au nevoi crescute de acizi graşi Ome-ga-3. Sun importante atât pentru sănătatea proprie cât şi creşterea copilului, dar şi după sarcină, în perioada alăptatului, când bebeluşii se pot bucura de acţiunea benefica pe care le-o oferă acizii graşi Omega-3.În ultimul trimestru de sar-cină se definitivează forma-rea creierului copilului, a retinei şi a sistemului ner-vos, pe baza rezervelor de Omega-3 ale mamei. Dacă aceste rezerve sunt sărace, pot apărea carenţe în dez-voltarea copilului, iar epui-zarea completă a acestor re-zerve poate duce la depresia postpartum a mamei. Pre-venirea naşterii premature, favorizarea unui travaliu mai uşor, dezvoltarea ner-voasă normală a bebelu-şului, reducerea incidenţei alergiilor la noul născut, toate sunt în directă legă-tură cu un aport adecvat de acizi graşi Omega-3, con-form a numeroase studii.Dezvoltarea creierului este

mai rapidă în timpul primului an de viaţă, când creierul copilului se triplează în mă-rime. În această etapă de creştere rapidă a sistemului nervos central, creierul foloseşte 60% din energia totală consumată de copil, iar 50% din caloriile zilnice ale unui copil provin din grăsimi. Omega-3 DHA este componenta structu-rală a ţesutului cerebral, aşa că o deficienţă de DHA din dietă s-ar putea traduce într-o deficienţă în funcţionarea creierului.

Cât de important este DHA pentru dezvoltarea creierului?Luaţi în considerare aceste rezultate de cercetare: • Copiii cu cantităţi mici de DHA în dieta

lor au o dezvoltare mai redusă a creieru-lui şi o acuitate vizuală diminuată.

• Inteligenţa şi performanţele cognitive ale

copiilor alăptaţi la sân par a fi mai cres-cute comparativ cu ale sugarilor alimen-taţi cu diverse formule de lapte, ceea ce a fost atribuit în mare parte conţinutului crescut de DHA al laptelui matern.

• S-a dovedit că unii copii cu performan-ţe slabe la şcoală, din cauza sindromului deficienţei de atenţie, au în dieta lor can-tităţi insuficiente de acizi graşi esenţiali.

Omega-3 contribuie la dezvoltarea armoni-oasă a creierului copilului, prin stimularea funcţiei cognitive, îmbunătăţirea atenţiei şi chiar ameliorarea deficitului de atenţie şi diminuarea manifestărilor extreme.Uleiurile vegetale conţin acidul gras ome-ga-3 ALA(acid alfa linoleic), care, în orga-nismul adult, se transformă în EPA, care apoi este transformat în DHA. Dar orga-nismul copiilor mici nu poate transforma ALA în EPA, respectiv DHA.De aceea, a lua ulei de peşte zilnic ar putea

redeveni o terapie modernă, dar de data aceasta cu gust bun, din produse verifica-te, cu o biodisponibilitate maximă, precum Uleiul de peşte islandez LYSI!Astfel, Uleiul pur de peşte Omega-3 LYSI sau Uleiul din ficat de cod LYSI sunt sursele ideale de acizi graşi omega-3. În funcţie de preferinţe şi vâr-stă puteţi alege formele lichi-de, cu gust bun, sau capsulele mici, uşor de înghiţit.IMMUNE MAX LYSI este de asemenea un supliment care fortifică organismul, sporeş-te imunitatea şi este eficient pentru combaterea de lungă durată a răcelii şi gripei.Pentru sănătatea naturală a întregii familii, pentru virtuţile nutritive, energe-tice şi terapeutice, LYSI ar trebui să fie o constantă esenţială a familiei si a vie-ţii noastre de zi cu zi!

LYSI - PUR NATURAL EFICIENT – REZISTENŢĂ & VITALITATE & IMUNITATE

www.lysi.ro 0722.810.692

Grăsimi esenţiale din Uleiul de peşte islandez LYSI

34


Tulburari metabolice şi endocrine asociate tratamentului cu neuroleptice atipice

Introducerea antipsihotice-lor atipice a fost un pas important, etichetat de către unii autori ca fiind revoluţionar, în ceea ce priveşte managementul clinic al schizofreniei. Cu toate acestea, câteva studii recent efectuate şi mai ales datele empirice culese de către clinicieni au condus la o observaţie alarmanta: un risc semnificativ crescut de tulburari somatice, ca urmare a tratamentului cu acest substanţe. Din acest motiv, Agenţia Naţională a Medicamentelor şi Ali-mentelor (FDA) a solicitat ca toate neurolepticele să fie prescrise împreună cu note de informare pen-tru pacienţi, în ceea ce priveşte evenimentele adverse care rezultă din acest tip de tratament. Avertismentul a fost aplicat la toate neurolepticele, dar studiile clinice au arătat diferenţe între neurolep-ticele atipice, unele dintre ele prezentând un risc mai mare comparativ cu altele.

Antipsihoticele de a doua generatie (atipice) sunt utilizate pe scară largă în tratamentul schizofreniei. Prin-

cipalul element de siguranţă care le distinge de neurolepticele clasice este tendinţa lor mai mică de a produce evenimente adverse extrapiramidale. Cu toate acestea, există o controversă terapeutică cu privire la poten-ţialul de evenimente somatice adverse în timpul tratamentului cu antipsihotice de a doua generaţie, în special diabet zaharat de tip 2, hiperprolactinemie, creştere în greu-tate, profil lipidic aterogen, boli cardiovas-culare. Aceste tulburări somatice conduc la o morbiditate şi mortalitate crescute în rândul pacienților schizofreni şi scad toto-dată complianța la tratament.

Introducere

Pacienţii diagnosticaţi cu schizofrenie suferă mai frecvent de tulburări somatice sau metabolice, comparativ cu popula-ţia generală. Acest fapt a fost demonstrat înainte la de introducerea tratamentu-lui antipsihotic, la începutul anilor 1950. Studii recente arată că diabetul zaharat de tip 2 are o incidenţă crescută la pacienţii cu schizofrenie, comparativ cu grupurile de control. Datele de cercetare arată de asemenea că, la primul episod, pacienţii schizofrenici au adipozitate viscerală cres-cută, toleranţă la glucoză modificată şi o rezistenţă crescută la insulină, deşi nu au primit tratament neuroleptic.

Mecanismele de apariție a tulburări-lor metabolice sunt încă insuficient cu-noscute, dar putem vorbi de următoarele:1. creşterea rezistenței la insulină (sin-

drom metabolic) a celulelor musculare şi adipoase care duce la diminuarea pătrunderii glucozei în aceste celule, scăderea utilizării si stocării glucozei la acest nivel sub formă de glicogen si trigliceride. De asemenea, în celulele adipoase creşte hidroliza trigliceride-lor având ca efect creşterea nivelului acizilor graşi în plasmă. La nivel he-

patic, creşterea rezistenței la insulină se traduce printr-o glicogenogeneză scazută, însoțită de o sinteză şi elibera-re crescută de glucoză în sânge. Efectul global este cel al unei insulinemii şi glicemii crescute. Rezistența la insu-lină duce la o creştere a producţiei de insulină din celulele beta pancreatice. Dacă funcţia pancreatică este intactă şi activarea compensatorie a celulelor beta conduce la producerea unor can-tităţi suficiente de insulină, modificări vădite ale metabolismului glucozei sunt puţin probabile. Daca, pe de altă parte, funcția celulelor beta este afec-tată, consecința poate fi diabet de tip 2.

2. studii efectuate pe animale au relevat o posibilă toxicitate a neurolepticelor atipice asupra celulelor beta pancreati-ce. Are loc o tulburare a procesului de transformare a proinsulinei în insulină biologic activă.

3. acțiunea blocantă dopaminerică şi serotoninergică de la nivelul hipotala-musului (tuberoinfundibular) conduce la un apetit crescut şi ingestie de ali-mente crescută.

4. scăderea metabolismului bazal.

Neuroleptice şi sindromul dismetabolic Creştere în greutate Societăţile dezvoltate economic, cum ar fi SUA şi ţările UE, se confruntă cu dimensiunile “epidemiei “de obezitate. Acest fenomen tinde să se gene-ralizeze, rate îngrijorătoare ale excesului de greutate apar si în ţările mai puţin dez-voltate, cum ar fi România unde proportia de supraponderali este în creştere conti-nuă, în ciuda educaţiei sistematice oferite populaţiei în general prin diferite canale .

În ceea ce priveşte creşterea în greuta-te datorată administrării de neuroleptice atipice, există o serie de studii compa-rative care vin să ne ofere o perspectiva asupra riscului asociat tratamentului cu aceste substanţe. Aceste studii arată că

35


Farmacie

olanzapina si clozapina au determinat creşterea în greutate cea mai importantă (valorile medii: 2,3kg/lună pentru olan-zapină şi 1,7kg/lună pentru clozapină). Risperidona provoacă o creştere în gre-utate mai mică (valoarea medie 1 kg/luna). La ziprasidona efectul este minim. Creşterea în greutate depinde direct de durata tratamentului, pare să fie continua şi se constata la pacienţii obezi înainte de iniţierea tratamentului, în egală mă-sură cu cei non-obezi. Cei mai afectați sunt pacientii tineri netratați anterior cu antipsihotice. Pentru unele neuroleptice atipice, rata de creştere în greutate este asociată cu răspunsul pozitiv la tratamen-tul psiho-farmacologic, cum ar fi cloza-pina şi olanzapina. Un studiu dublu orb efectuat pe 151 de pacienți a relevat ca la 55% din pacienții ameliorați terapeutic s-au constatat şi creşteri semnificative în greutate, pe când la cei a căror stare s-a înrăutățit nu s-au înregistrat creşteri. Prin urmare, ar putea fi declarat că obţinerea unui răspuns terapeutic la pacienţii trataţi cu olanzapină sau clozapină este frecvent urmată de handicapul creşterii în greu-tate. Pe de altă parte, observaţii empirice

clinice ale multor psihiatri cu experienţă susţin faptul că administrarea oricarui neuroleptic la pacienţii schizofrenici este urmată de creşterea în greutate.

Deşi s-ar putea crede că doza de agent antipsihotic ar trebui să fie strans legata de amploarea creşterii în greutate, acest lucru nu pare să fie adevarat.

Antipsihoticele şi dislipidemiile Neuroleptice atipice sunt asociate, de ase-menea, cu niveluri ridicate ale lipidelor. Datele colectate din studiile clinice arată că, la fel ca în cazul creşterii în greutate, olanzapina şi clozapina par a avea riscul cel mai crescut. Olanzapina şi clozapina sunt asociate cu un nivel ridicat al triglice-ridelor, colesterolului total (creşte fracția LDL şi scade HDL) în comparaţie cu ne-urolepticele clasice- haloperidol sau alte neuroleptice atipice-risperidona. Dislipi-demiile induse de tratamentul neuroleptic sunt importante clinic, deoarece o creştere de 10% a lipidelor duce la o creştere de aproximativ 20-30% a patologiei corona-riene şi a riscului cardiovascular.

36


Antipsihotice şi diabetul zaharat Diabetul zaharat reprezintă una din cau-zele majore de morbiditate şi mortalitate în societăţile dezvoltate economic. Riscul crescut de diabet zaharat a fost observat la scurt timp după introducerea primei generaţii de antipsihotice (fenotiazine), în anii 50 şi 60. Riscul este de 3 - 4 ori mai mare pentru dezvoltarea diabetului la pa-cienţii trataţi cu aceste substanţe. În cazul haloperidolului (butirofenona), riscul de diabet zaharat nu a fost prezent.

Diabetul zaharat a fost asociat, într-o proporţie semnificativă, cu administra-rea olanzapinei şi clozapinei. În cazul olanzapinei, creşterea glicemiei a fost de aproximativ 15mg/dl, după un tratament de 9 luni. Cazuri de cetoacidoză severă, chiar şi în absenţa creşterii în greutate, au fost observate la administrarea acestor medicamente. Mai mult, asocierea este subliniată şi de faptul că retragerea olan-zapinei conduce la normalizarea nivelului glicemiei la 80% dintre aceşti pacienţi. Olanzapina a fost comparată cu halope-ridolul şi risperidona şi arată în mod clar o creştere a riscului de diabet zaharat. Risperidona nu a fost asociată cu un risc mai mare în comparaţie cu neuroleptice clasice, dar prezintă totuşi un risc crescut în comparaţie cu grupurile de control care nu au primit antipsihotice.

În concluzie

Complicaţii metabolice precum- obezi-tate, hiperglicemie, rezistență la insulină, diabet zaharat tip 2, cetoacidoză diabetică, dislipidemie au fost asociate cu antipsi-hoticele atipice. O mare parte din aceste date este reprezentată de observaţii em-pirice, studii retrospective şi câteva stu-dii prospective efectuate pe grupuri mici de pacienţi. Cu toate acestea, datelele au declanşat un semnal de alarmă suficient de puternic pentru FDA pentru a solicita tuturor societăţilor producătoare de anti-psihotice să informeze consumatorii lor cu privire la riscurile implicate. FDA nu a diferenţiat aceste medicamente antipsiho-tice atipice. Un grup de experţi provenind de la patru asociații profesionale, printre care Asociația Americană a Diabetului şi Asociația Americană de Psihiatrie, a în-cercat, pe baza datelor existente, să orga-nizeze antipsihoticele atipice pe un sistem ierarhic cu privire la riscul de tulburări-

lor metabolice. Prin urmare, clozapina şi olanzapina au fost considerate a avea cel mai mare risc. O evaluare detaliată so-matica (glicemie, profil lipidic, EKG, ten-siune arterială, greutate, indice de masă corporală) şi a antecedentelor patologice şi familiale ar trebui să fie facute ca şi o monitorizare atentă în timpul perioadei de administrare a acestora.

Hiperprolactinemia indusă de neuroleptice Prolactina este un hormon polipeptidic şi este implicat în numeroase procese fizio-logice. Secreţia sa este stimulată de diferiti stimuli fiziologici ( sarcina, lactaţie, somn, stres), precum şi de o serie de procese pa-tologice (tumori-prolactinoame), inhiba-rea secreției acesteia fiind realizat de do-pamină, care influenţează anumite celule hipotalamice. Hiperprolactinemia este un efect secundar al antipsihoticelor clasice (ex. haloperidol), dar este, de asemenea, legată şi de unele dintre antipsihotice ati-pice (ex. amisulprid, risperidonă). Pe de o parte, aceste medicamente acţionează ca antipsihotice datorită proprietăţilor lor de a bloca receptorii dopaminergici la nivel mezocortical, mezolimbic, dar de aseme-nea, blochează receptorii dopaminergici D2 şi la nivel hipotalamic (tuberoinfun-dibular), ceea ce conduce la scăderea eli-berării de dopamină, iar dopamina este inhibitor natural al secreţiei de prolacti-nă. Astfel, ele conduc la hiperprolactine-mie. Nivelurile ridicate de prolactină apar atunci când cel puţin 50% din receptorii D2 sunt blocați.

Hiperprolactinemia este diagnostica-ta atunci cand nivelul seric de prolactina este mai mare de 20-25 ng / ml (400-500 mU/ l) în două determinări diferite.

Efectele hiperprolactinemiei sunt hipogonadism, scăderea libidoului, oste-openie, anomalii psiho-comportamentale (ostilitate, depresie, anxietate) la ambele sexe; galactoree, absenta ciclului men-strual şi infertilitate la femei; ginecomas-tie, disfuncții erectile, oligosperie si masă musculară redusă la bărbați.

Studiile efectuate pe pacienţi diag-nosticaţi cu schizofrenie, dar care nu au primit tratament au demonstrat că schi-zofrenia în sine nu modifică nivelul de prolactină.

De obicei, neurolepticele de a doua generaţie sunt producătoare de modifi-cări minore ale nivelurilor prolactinei faţă

de agenţii clasici. Olanzapina, quetiapine şi ziprasidona nu sunt asociate cu o creş-tere semnificativă şi durabilă a nivelului prolactinei la pacienţii adulţi. Cu toate acestea, la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 19 ani, sub tratament pentru schizofrenie sau tulburări psihotice cu debut copilărie, după 6 săptămâni de tra-tament cu aceste neuroleptice atipice s-au înregistrat creşteri moderate ale niveluri-lor prolactinei la 70% din pacienţi.

Printre agenţii antipsihotici atipici care sunt asociati cu un nivel crescut de prolactina sunt amisulprida şi risperido-na. De exemplu, în cazul risperidonei, creşterea nivelului prolactinei este direct proporţională cu doza, dar efectele clini-ce, atât la bărbaţi cât şi la femei, nu ur-meaza aceste modificari biochimice. In cazul amisulpridei, la doze mari (1000 mg / zi), administrate în faza acută de schizofrenie, secreţia de prolactină a fost semnificativ mai ridicată. Nivelele hormonale au rămas crescute pentru o perioadă de 12 luni comparativ cu cele de la inceputul tratamentului, dar ele au scăzut treptat în faza de întretinere, atunci când dozele au fost între 200 şi 600 mg/ zi.

Evaluarea protocolului terapeutic la pacienţii cu hiperprolactinemie Înainte de iniţierea oricărui tratament neuroleptic este important să se efectue-ze o examinare detaliată a pacientului. În cazurile deja sub tratament se vor căuta eventualele efecte adverse, disfuncții se-xuale, amenoree, galactoree etc. În cazul în care astfel de efecte sunt observate, este necesară determinarea nivelului seric de prolactină. În acest mod va fi posibil să se stabilească o legătură cauzală a acestor schimbări: efecte dăunătoare cauzate de tratamentul actual, efectele reziduale ale unui tratament anterior sau simptome ale tulburării psihice tratate. Aceste determi-nări ar trebui să fie repetate şi programate la intervale regulate de timp pentru aceşti pacienţi .

Creşteri ale nivelului de prolactină nu ar trebui să fie o preocupare îngrijoră-toare, cu excepţia situaţiilor în care apar complicaţii care afectează calitatea vieții, sau scad complianța la tratament.

Drd. Farm. Spec. George Echim, Farmacie Clinică, Farmacia Ardealul

37


Farmacie

88,5% dintre români cred că pentru bolile grave ar trebui să poată fi trataţi cu medicamente noi, de nouă generaţie, conform sonda-jului de opinie efectuat de către institutul IMAS. Mai mult decât atât, conform aceleiaşi cercetări de piaţă, peste jumătate dintre cei intervievaţi – 56,9% - ar fi de acord să plătească preţul integral al unor medica-mente ieftine în schimbul compensării unor medica-mente scumpe.

Sondajul scoate în evidenţă faptul că oa-menii îşi doresc să poată beneficia de

medicamente de ultimă generaţie şi chiar să plătească în plus dacă în felul acesta ar creşte accesul la aceste medicamente. Din păcate, în România, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată din 2008. În Marea Britanie şi Germania, de exemplu, pacienţilor li se oferă acces ime-diat la tratamentele de ultimă generaţie. În alte state europene, perioada de aşteptare variază de la 88 la 392 de zile. În acest mo-ment, românii sunt ultimii în clasamentul european al accesului la medicamente ino-vatoare, cu peste 5 ani de aşteptare, speran-ţa de viaţă a românilor fiind cea mai mică din Europa, cu peste 6 ani mai mică decât media din Uniunea Europeană” Conform aceluiaşi sondaj, 45,4% dintre români ar prefera să cumpere medica-mente originale (inovatoare, pentru care nu există echivalent terapeutic, proteja-te de brevet) şi doar 17% optează pentru

medicamente generice (echivalente tera-peutice ale medicamentelor originale, ale căror brevete au expirat). În ceea ce priveşte dorinţa lor de a avea acces la medicamente de ultimă generaţie, 34,2% cred ca ar fi bine ca lista să fie ac-tualizată o data la un an, la 6 luni 23,7% sau ori de câte ori apare un medicament nou 23,6 %. „Cercetarea desfăşurată de IMAS pentru LAWGne arată încă o dată că îngrijirea să-nătăţii se găseşte pe primul loc al agendei individuale a publicului român. Pe măsu-ră ce creşte gradul de informare, creşte şi nivelul de aspiraţii în privinţa serviciilor şi produselor medicale. Românii fac sacrificii pentru îngrijirea sănătăţii şi cer decidenţi-lor să le respecte opţiunile”, afirmă Alin Te-odorescu - Director General IMAS.

Sursa: Asociaţia Română a Producătorilor

Internaţionali de Medicamente

Medicamente şi tratamente de nouă generaţie

38


Compania Vifor Pharma aduce anul acesta în atenţia utilizatorilor din România un nou pro-dus cu o formulă unică, acţiune dublă şi efect imediat: Perskindol® Activ gel. Acesta este un preparat topic, care conţine uleiuri esenţiale din 7 plante şi mentol îmbinate într-o formulă unică (Ulei esenţial de Gaultheria Procumbens, Ulei esenţial de ace de pin, Ulei esenţial de coajă de portocală, Ulei esenţial de lămâie, Ulei esenţial de bergamotă, Ulei esenţial de rozmarin, Ulei esenţial de levănţică şi Levo-Mentol).

Perskindol® Activ gel are acţiu-ne dublă: stimulează circulaţia sanguină la nivel local şi este

antiinflamator prin uleiurile esenţi-ale din compoziţie. La aplicare pe piele se absoarbe ra-pid şi conferă iniţial o senzaţie de răcire (datorită mentolului din com-poziţie) urmată apoi de o senzaţie plăcută de încălzire, cu efect imediat de ameliorare a durerii şi de relaxare musculară. Produsul are compatibi-litate excelentă cu pielea, pătrunde complet în piele fără să lase nici un reziduu şi fără să interfere cu proce-sul natural de respiraţie a pielii.Perskindol® Activ gel este recoman-dat pentru ameliorarea durerilor musculare şi articulare asociate sportului, muncii de birou sau acti-vităţii de zi cu zi. Compania Vifor Pharma are acti-vitate de cercetare, dezvoltare, pro-ducţie şi comercializare produse far-maceutice la nivel mondial, axându-se pe: tratamentul deficitului de fier, al bolilor infecţioase şi asistenţa de

sănătate pentru consumatori.Vifor Pharma România are în porto-foliu produse pe bază de fier, admi-nistrate pe cale orală sau intravenoa-să. Aceste produse sunt eliberate pe bază de prescripţie medicală şi se fo-losesc pentru tratamentul deficitului de fier cu sau fără anemie în urmă-toarele arii terapeutice: nefrologie, cardiologie, oncologie, obstetrică şi ginecologie, gastroenterologie, he-matologie, pediatrie. Brandurile de produse pe bază de fier sunt: Ferrum Hausmann®, Maltofer®, Venofer® si Ferinject®.Portofoliu de produse anti-infecţioa-se al Vifor Pharma România include preparate imunostimulatoare, pen-tru prevenirea infecţiilor respiratorii şi a infecţiilor urinare. Brandurile de produse sunt: Broncho-Vaxom® şi Uro-Vaxom®.În România, compania Vifor Phar-ma furnizează şi preparate cu aplica-re topică din categoria unguentelor antihemoroidale cu anestezice locale (Doxiproct® şi Doxiproct Plus®).

Perskindol Activ gel Formulă unică, acţiune dublă, efect imediat

supliment farmacie 2012-2013

Documents