A fi părinte nu este deloc uşor. Aceasta implică multe griji, responsabilităţi, timp şiînţelegere.

A avea grijă de o persoană cu probleme de sănătate mintală înseamnă mai mult decâtatât. Înseamnă o luptă continuă cu boala, cu prejudecăţile, cu tine însuţi, cu lumea.Înseamnă să vrei să ştii mai mult, să ai controlul, să găseşti forţe când te simţi neputincios şiai vrea să abandonezi totul, s-o iei de la capăt, să comunici, să fii ascultat, să fi înţeles.

Dar de tine, cine are grijă?(Dr.Florjan Koleci, Fundaţia Estuar)

IntroducereInstruirea aparţinătorului (Instruire continuă)Instruire (Grupuri de suport)

Aparţinătorii (persoanele implicate în îngrijirea) persoanelor cu boli mintale, joacă un rolvital în sistemul de sănătate mintală, nevoile lor sunt adesea supraevaluate sau neglijate întotalitate. A avea grijă de cei care au o relativă sau serioasă boală mintală, dă naştere la unefort nu numai pentru aparţinătorul principal, dar şi pentru prieteni şi alţi membri ai familiei.Instruirea grupurilor de suport, oferă multor aparţinători o modalitate prin care “preiau” eiînşişi greutăţile şi învaţă în mijlocul celor care au întâmpinat situaţii similare, şi în acelaşitimp îi pregăteşte pe aparţinători cu un anumit simţ al controlului în plus, în ceea ce priveşteexperienţa de viaţă haotică. Această lucrare doreşte să întărească instruirea şi normele, maimult şi natura terapeutică a acestui gen de activitate.

Istoria şi dezvoltarea mişcării de instruire şi autoajutor

Conceptul educaţional de autoajutor nu este unul nou. Formele de autoajutor aleorganizaţiei au apărut “în special în timpul perioadelor de frământare socială şi suntcaracterizate prin pierderea relaţiilor şi înstrăinare”. (Chapman 1997, pg. 150). Acestfenomen a putut fi văzut încă din secolul 18 şi 19, când uniuni şi societăţi s-au dezvoltat careacţie la Revoluţia Industrială. Tocmai datorită acestui fapt lucrarea lui Nikolai Frederik Severin Grundvig a devenit atâtde importantă. Grundvig, (1783-1872), era un autor olandez, profesor şi politician,predecesor al mişcării de instruire continuă. Grundvig a pătruns direct în instituţiile literareşi academice din acea perioadă şi a implicat populaţia olandeză, (iar acum prin UniuneaEuropeană, restul Europei), în proiectele sale inovatoare de instruire. Aceste idei ale sale aufost primele care s-au răspândit printre profesorii de la “liceele populare”, aceste şcoli şi-aupropus să nu înveţe sumar ci să studieze într-o direcţie. Pe baza planurilor formulate destulde larg ale lui Grundvig, aceste şcoli au apărut în multe părţi, începând din 1844 înRodding. O ”instruire” generală pentru problemele de zi cu zi şi viaţa ca cetăţean, înlocuieşteinstruirea academică şi instruirea ocazională mărginită. Lucrarea lui Grundvig ca teolog,savant, poet şi instructor popular, a făcut epocă. El a luptat pentru o libertate ce a asiguratfiecărui cetăţean acelaşi potenţial de viaţă şi acţiune în viaţa de zi cu zi tot astfel cum fiecarecetăţean şi-ar dori pentru vecinul său.

1

Din fericire, el a înţeles dreptul de a fi “tu însuţi”. În perioada când, Europa s-a cultivat şievaluat în general o elită artistică şi intelectuală, Grundtvig a adoptat punctele de vederecomune ale bărbaţilor – şi femeilor, când a început să cunoască o gamă largă de nevoieducaţionale. Grundtvig privea fiecare formă de obligativitatea intelectuală sau spirituală ca fiindperversă. Argumentul său cel mai mare era dreptul de a alege. A pledat pentru discursuloral, şi a făcut conversaţie cu schimb de vederi între părţile ce se aflau în zona sa deinstruire. Lucrarea de temelie a lui Grundtvig din sec. al-19-lea, ne-a dat posibilitatea săînţelegem ideea principală a acestei lucrări, privind “Instruirea aparţinătorului” (instruireacontinuă), prin instruirea grupurilor de suport. Ideile lui Grundtvig încă au legătură cu viaţa de astăzi pe multiple căi, în special prinfolosirea acestor grupuri, instruire de autoajutor pentru aparţinători, când discursurile oraleerau cel mai important vehicul pentru schimbul de vederi , experienţă, instrucţiune şicunoştinţă. Reacţia generală mai sus descrisă, la Revoluţia industrială, este indicată mai târziu, demişcările de instruire / autoajutor, care istoric, au avut tendinţa ca răspuns la un reflex şideclin în majoritatea schimbărilor sociale. Mişcările anti-Vietnam ale femeilor de lajumătatea secolului XX-ca exemplu, nu au marcat numai reacţii împotriva autorităţii, dar auservit de asemenea drept catalizatori pentru mai multe forme ale instruirii de autoapărare.Acestea şi alte grupuri de eliberare, bazate pe rasă, etnie, s-au format ca reacţie împotrivaautorităţii şi birocraţiei şi au apărut din politicile exclusiviste şi discriminatorii din societate.Astfel, mişcarea de autoajutor, pe care noi o ştim astăzi a luat naştere din nevoile şi crizelemajore ale indivizilor şi familiilor. Un mare număr de factori menţionaţi în literatură, ca facilităţi în dezvoltareaautoajutorului, includ:- Destrămarea structurilor familiale tradiţionale;- Eşecul serviciilor de sănătate mintală în a se adresa adecvat sau să îndeplinească nevoile

acelor care încearcă să le acceseze în special acele persoane care aparţin grupurilorminoritare, au venituri mici şi se luptă cu tulburări majore disruptive;

- O mai bună acceptare a cunoştinţelor obţinute experienţial, suport de învăţare şi socialca bunuri de folos în întreţinerea sănătăţii;

- Progresul în ştiinţa medicală lucru ce a mărit proporţia persoanelor ce au o durată deviaţă îmbunătăţită şi în acelaşi timp probleme medicale cronice;

- Diferite mişcări civile şi drepturi ce au fost stimulate şi au mărit sensul unor titluripersonale autorizate şi care în schimb au mărit dorinţa oamenilor pentru controlulpersonal pentru grija de propria sănătate.

Începutul mişcării pentru autoajutor în sănătatea mintală

Originile autoajutorului au fost relatate foarte strîns faţă de schimbările sociale majore, lafel şi pentru începuturile mişcării de autoajutor în sănătatea mintală. Ca urmare a reformelordin sec.al XIX-lea, încarcerarea apare ca un destin (sau pedeapsă) pentru cei ce au fostclasificate ca demenţi sau beţivi. Totuşi, în ajunul anului 1950, odată cu desfiinţareainstituţiilor de educare, asemenea măsuri nu au constituit centrul sistemului de sănătatemintală. În prezent, oamenii luptându-se cu o boală mintală, au acceptat din ce în ce mai

2

mult să trăiască şi să primească tratament în comunitate. Aşa cum au subliniat Grosser şiVine (1991), multe familii sunt “frustrate de un sistem de îngrijire a sănătăţii mintale,omiţând să considere nevoile lor o prioritate, dezamăgiţi de programe nepotrivite pentru ei şisupăraţi de experienţele lor negative în munca cu profesionişti, personal medical şifuncţionari publici” . Această lipsă a serviciilor şi frustrarea ce rezultă pentru familiile cu boli mintale, a condusla sporirea mişcării pentru instruirea în sănătatea mintală şi autoajutor. Astfel, de peste 20 deani, numărul grupurilor pentru membri familiilor pentru persoanele cu boli mintale severe acrescut exponenţial. Aparţinătorii acum sunt foarte mult implicaţi în autoajutor şi procesulde instruire.

Cine sunt aparţinătorii?

“Puţine persoane devin aparţinători prin luarea unei decizii raţionale în privinţa a ceea cevor face cu viaţa lor şi mai degrabă rolul de aparţinător îi preia pe ei atunci când devinefoarte clar că ruda lor va avea nevoie de ajutor mult mai mult timp decât oricine altcineva.”(Berry 1997). În domeniul sănătăţii mintale, două grupe de persoane interesate au dezvoltat grupuri deinstruire de autoajutor: persoane care au experimentat probleme de sănătate mintală, (care sereferă la ei ca “beneficiari”, “supravieţuitori” sau “beneficiarii de servicii”, în funcţie de ţaralor de origine şi/sau în particular de părinţi şi membrii familiei persoanelor cu probleme desănătate mintală. Rudele (prieteni, familie, soţi) sunt denumiţi fie “aparţinători”, “rude”, „familie” sau“consumatori secundari”, terminologie care încă se modifică o dată cu dezvoltareadiscursului sănătăţii mintale. Următorul pas îndepărtat este grupul acelor prestatori de servicii care înfruntă în fiecare zistresul muncii cu aceia care sunt bolnavi grav sau pe moarte. Câteodată grupurile implică şiinclud toate cele trei categorii de persoane interesate. Rolul vital pe care-l joacă – aparţinătorii – nu poate fi supraestimat. O dată cu dezinstituţionalizarea şi accentul rezultant pus pe îngrijirea comunitară, s-apresupus că familiile vor prelua o bună parte din responsabilitatea pentru îngrijireapersoanelor diagnosticate, de exemplu cu schizofrenie. O mare parte din literatura de azi, pune accentul pe rolul pe care-l joacă aparţinătorii înspectrul larg al sănătăţii mintale. Aparţinătorii sunt priviţi ca aceea „legătură care ţinesistemul laolaltă”, “paraprofesioniştii care joacă un rol important în sistemul de acordare deservicii”.(Abramowitz and Coursey 1989), “coordonatorii serviciilor şi reprezentareaintereselor handicapaţilor” (Winefield Harvey 1995) precum şi “sursa primară de îngrijirepentru persoanele cu boli mintale grave....ei asigurând azil, ajutor financiar, însoţitor şisuport emoţional"”(Pickett Schenk şi al. 2000). În lumina acestor roluri, Instruirea continuăa adulţilor, devine o paradigmă centrală a nevoilor de educaţie şi suport pentru acestegrupuri variate de aparţinători.

Care sunt beneficiile potenţiale ale instruirii orientate către grupurile de suport .

Beneficiile instruirii orientate către grupurile de suport au fost documentate pe larg înliteratură.Calităţile fundamintale de instruire, pentru a fi puternice includ: posibilităţi pentru

3

descoperire, legătură de susţinere, termene de acţiuni şi instruire psihologică, precum şiadaptarea la provocările vieţii.Grupurile de suport/instruire care apreciază valoareaprogramelor bazate pe grup pentru cei ce pun la punct instruire ilicită, beneficii psihologiceşi sănătate fizică (Davidson, al.2000). În informaţiile lui Jacob şi Goodman (1989): “Membrii noi care au fost în mod frecventstigmatizate şi criticaţi (sau cel puţin izolaţi şi neînţeleşi), imediat se acceptă a fi membrulgrupului.Uneori experienţa uimitoare pare a fi o treaptă vitală pentru a face cunoscuteemoţional schimbările de comportare necesare pentru o funcţionare mai efectivă şiîmbunătăţirea vieţii”. Beneficiile ce derivă din participarea la grupurile de suport/instruire sunt direct relatate denevoile percepute ale aparţinătorilor.Dacă îngrijirea este dată la timp (ex. la o fază potrivităvieţii îngrijitorului), atunci beneficiile ating ambele obiective (practice) şi subiective(emoţionale), ceea ce înseamnă, informare de vârf ce poate fii dezvoltată, precum şi suportemoţional dat şi primit. Direct din afară, cei ce se îngrijesc de nevoile obiective ale îngrijitorului, pentru cineva cuo schizofrenie fundamintală, se includ previziuni ale instruirii şi informaţiei.Astfel,cunoaşterea schizofrenei precum şi inteligenţa emoţională a lui/a ei, este sporită şi boala estedescoperită. Pe măsură ce sporirea în cunoaştere a serviciilor disponibile sunt experimentate de-alungul problemelor întâlnite, rezolvă capacitatea aparţinătorilor.Se prevăd sfaturi practice şisugestii pentru despărţirea dificultăţilor, noi căi de gândire, de simţire în experienţa de viaţăsunt descoperite, iar schimbarea atribuţiilor de boală percepute de membrii, prinautoblamarea ce ţine de problemele lor, sunt datorate unei dezordini biologice.Nevoilesubiective asociate din exterior, derivă direct din împărţirea experienţei şi sensul suportuluiprotector dintr-un grup. Toate acestea înseamnă a fi capabil de a compara precizările, scăderea emoţiilor negativedin relaţiile de prietenie şi restabilirea reţelelor sociale. Asta înseamnă să ajungă a realiza că unul nu este singur, o înţelegere comună, ce se poateîmbunătătţi prin reînoirea speranţei şi expunerea la modele cu rol pozitiv. Membrii care au avut experienţe similare se identifică unii pe alţii, lucru ce face caasemenea oameni ştiu că nu sunt singuri în lupta lor.Mai mult, persoanele care au avutexperienţe similare se găsesc într-o poziţie eficace pentru a înţelege şi accepta membrii noiexistenţi (Rootes şi Aanes 1992).

Există vreo slăbiciune în grupurile de suport / instruire ? Ca orice intervenţie, grupurile de suport/instruire nu sunt fără slăbiciunile lor.Una dinproblemele citate în literatură este starea de pesimism ce poate apare la supraveghetori,povestind scenariile lor pentru cazuri mai rele.O parte din studiul condus de Karps şiTanarugsachock (2000), include documentaţia cu observaţii pe termen lung relativ la ungrup de suport.Ei notează: “Noii veniţi învaţă de asemenea de la veterani, lucru ce-i zăpăcesc vizibil.Concret, ei dauînapoi, ei dau din cap a neâncredere şi uneori au convulsii când învaţă mai mult despreregulile ce le revin pentru persoana bolnavă, ani în şir, uneori suportă decăderi. Deşi discutarea regulilor este pregătită cu referinţe optimiste pentru noile medicamente şinoi tratamente, iar progresul făcut de către unnul preferat, stările lor de speranţă, par a fifundamintal contrazise prin propriile lor “biografii”.

4

Instruirea emoţională şi suportul

Caracteristica fundamintală pentru orice grup de suport/instruire, este aproape simplă,suport emoţional şi instruire.Aşa cum s-a menţionat anterior, termenii de “grup de suport/instruire”, “grup de suport” şi “grup de auto-ajutor” sunt adesea folosite cu schimbul.Înseamnă apoi că, trăsăturile fundamintale ale procesului de suport (incluzândcaracteristicile generale ale beneficiilor ce se vor obţine), sunt aceleaşi cu ale procesului deauto-ajutor menţionat anterior în această lucrare.Aspectul de suport al oricărui grup implicăîn mod necesar mai multe poveri subiective, asigurând un loc unde aparţinătorii pot:- A confirma confirmările;- Scăderea emoţiilor negative, creşterea instruirii emoţionale;- Forme de prietenie;- Refacerea reţelelor sociale;- Scăderea izolării;- Stabilirea speranţei; şi- Întărirea modelelor cu rol pozitiv în grup

Informaţii

Această componentă nu trebuie să fie confundată cu psihoinstruirea sau cu programele deinstruire familială, pentru că există o diferenţă fundamentală în felul în care sunt acordateaceste servicii. Programele de instruire sunt în general acordate de către beneficiari, foştibeneficiari şi supraveghetori în psihiatrie, aparţinători şi profesionişti în sănătatea mintală încadrul unei perioade, în timp ce obţinerea de informaţii în cadrul instruirii/grupului desuport se bazează mai mult pe o situaţie ad-hoc şi poate fi asigurată printr-o varietate de căi,incluzând: Oaspeţi oratori, de ex. beneficiari, foşti beneficiari şi psihiatri, muncitori legali şi alteasigurări de servicii, care vorbesc grupului despre domeniul lor practic de interese; Cărţi şi pliante ce s-au vândut în timpul mitingului de către comitetul de organizare;şi, video ce urmează a fi arătate grupului. Subliniem numeroasele beneficii ce se pot câştiga din obţinerea de informaţii. Repetăm, legătura directă în reliefarea poverilor obiective ale îngrijitorului şi includereainstruirii ce se bazează pe:- Cunoştinţe mai multe despre schizofrenie;- Informaţii mai multe despre serviciile disponibile;- Demistificarea bolilor;- Dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor şi a inteligenţei emoţionale;- Capacităţi crescute de depăşire a problemelor, şi- Schimbarea atribuţiunilor bolilor.

Instruirea familiei

Aşa cum am menţionat anterior, psihoeducaţia este diferită de instruirea ce derivă în modnormal de la grupurile de suport. Scopul programelor de psihoeducaţie este instruirea,

5

asigurată de obicei de către specialiştii în îngrijirea sănătăţii mintale, organizaţi şi structuraţiîn forma păstrării controlului asupra a ceea ce ei văd în teritoriul lor. Aceste programe suntdesemnate să instruiască familii despre boala mintală şi tratamentul ei, recunoscând înacelaşi timp nevoia de instruire şi comunicare precum şi îndemânarea în rezolvareaproblemei pentru a reduce tensiunea familiei în menajarea comportamentului respectiv, cumai multă eficienţă (Kane al.1990). Există de asemenea o deosebire făcută în literatură întrepsihoeducaţie şi familie (Instruire continuă) şi modele de instruire.Pickett-Schenk al.2000,face această deosebire:“Modelele de psihoeducaţie tipice sunt tratamente secundare şi se axează în primul rând peexteriorul clientului, în timp ce modelele de instruire a familiei (instruire continuă) suntindependente de tratament şi se axează pe îmbunătăţirea exterioară a familiei prin sporireacompetenţelor familiei pentru a suporta mai bine boala respectivă. Programele de instruirefamilială sunt de regulă pe termen scurt, variind de la o zi de lucru la trei luni şi se pot folosibeneficiari, fost-beneficiari şi supraveghetori de psihiatrie, profesionişti, membrii de familiesau o familie de profesionişti membru în echipă. Programele de instruire familială suntadesea discutate în literatura referitoare la grupul de suport tradiţional. Multe studii şi reviste au fost dirijate pentru a întreprinde pentru a asigura superioritateaunei forme de intervenţie asupra alteia. Totuşi, rezultatele tind inevitabil să recomandeambele forme de intervenire, fiecare având avantaje unice asupra altora. Când se înfăţişează în această lumină, este clar că ambele metode de intervenţie suntcapabile, sunt recomandate. Aparţinătorii “începători” au adesea nevoie de acces rapid la informarea de vârf, iar aceastase obţine într-un program scurt accesibil printr-un model de instruire familială. Mai mult,aparţinătorii “avansaţi”, pot fi de asemenea priviţi pentru o fază de suport în care se discutăsituaţia lor. Acest lucru se poate câştiga prin mai multe grupuri tradiţionale de suport.

CAPITOLUL1.

METODOLOGIA ÎNVĂŢARII EXPERENTIALE

ÎNVĂŢAREA PERMANENTĂ

Societatea bazată pe cunoaştere, cu toate implicaţiile sale în viaţa economică, socială,culturală şi politică, solicită omului adaptarea rapidă la schimbare, adică o permanentă„învăţare”. Ce înseamnă „învăţare permanentă”? Înseamnă asimilare de noi experienţe şicunoştinţe şi adaptare la situaţii noi, prin dezvoltarea de capacităţi, deprinderi şi competenţe.

Învăţarea permanentă a devenit o prioritate politică a ţărilor europene, urmărindu-se prinaceasta accesul la învăţare, investiţia în dezvoltarea resurselor umane, ameliorareametodologiei şi a climatului de învăţare, consilierea şi adaptarea ofertei de învăţare la

6

particularităţile beneficiarilor, legătura dintre educaţia formală, non-formală şi informală, însensul valorificării lor reciproce.

Ce beneficii ne oferă învăţarea permanentă?1. calificare profesională mai bună, integrarea pe piaţa muncii, competitivitate

economică;2. cetăţeni activi, responsabili, participanţi la viaţa comunităţii3. un nivel de trai mai bun4. ameliorarea comunicării şi a relaţiilor interumane, atât în grupuri mici, de ex.,

familie, colectiv profesional, grup de prieteni etc., cât şi în societate, în general.

Ceea ce am învăţat în şcoală nu poate fi suficient pentru a face faţă schimbărilor sociale şisituaţiilor noi pe care le parcurgem. Prin urmare, este nevoie să ne actualizăm cunoştinţele înfuncţie de solicitările sau problemele pe care le întâmpinăm în viaţă, să ne formăm sau să nedezvoltăm competenţe specifice pentru a ne adapta cu succes la nou.

DIMENSIUNI ALE CONCEPTULUI DE EDUCAŢIE A ADULŢILOR

“Mai mult ca oricând, indivizii doresc să-şi planifice propria viaţă, suntaşteptaţi să contribuie activ la viaţa societăţii. Educaţia, în sensul său larg, este cheiaînvăţării şi înţelegerii modului în care se pot aborda aceste provocări” (Memorandumprivind învăţarea permanentă, Comisia Europeană, 2001). Educaţia este o formă de adaptare a omului la lume şi a lumii la om, dar această adaptare seface printr-un model interior, tridimensional, de cunoaştere, apreciere şi acţiune.

Specificul adulţilor îl reprezintă angajarea variată a acestora în multiple roluri, în activităţide muncă, politice, cetăţeneşti, de familie etc. În toate aceste activităţi apar şi conflicte careîşi pun amprenta asupra personalităţii adulţilor. Adultul acceptă dificil schimbările, deoareceacestea implică modificări structurale ale modelelor explicative, valorice şi acţionale cu cares-a obişnuit. Educaţia adulţilor este nu numai un proces de asimilare, de interiorizare, de dezvoltare, ci şiun proces de restructurare, de generalizare, de schimbare a relaţiilor dintre adult şi mediu(social, de muncă, familial etc. ). Adultul are uneori o atitudine pasivă faţă de învăţare,generată de reticenţa la schimbare şi de teama de a nu face faţă exigenţelor învăţării sau de ai se diminua prestigiul social. De aici se poate trage concluzia că educaţia adulţilor este unproces de cunoaştere, dar mai ales o acţiune practică de valorificare şi aplicare acunoştinţelor şi a experienţelor de viaţă. Experienţa de viaţă acumulată de adulţi, precum şi nevoia de exprimare a acesteia impun,în cadrul metodologiei, utilizarea de forme şi procedee active şi participative, cu accent peexprimarea opiniei proprii. Aproape în toate interpretările date învăţării se subliniază că procesul de învăţare esteinfluenţat în mod hotărâtor de motivaţie. “Conceptul de motivaţie este unul din cele mai

7

spectaculoase din întreaga psihologie” (Lindworsky, 1921). Motivaţia este un supraconceptpentru toate acele stări sau fenomene traduse prin conceptele aspiraţie, dorinţă, speranţă,voinţă, interes etc. (Thomas, 1965). “Ca impuls, motivul este cauza acţiunii, dar pentru adeveni această cauză, trebuie el însuşi să fie elaborat”; “motivele sunt determinate deproblemele cu care este confruntat omul, în aceeaşi măsură în care sarcinile sunt determinatede motive” (Hiebsch, 1966). Existenţa unei motivaţii se traduce prin modificări ale comportamentului:

- motivaţia generează acţiune, dinamizează subiectul, îl face activ;- motivaţia dirijează sau orientează comportamentul spre scop;- motivaţia produce un efect selectiv şi intensificator de stimuli specifici, deci are unefect asupra atenţiei;- motivaţia realizează o suptratensiune.

Toate acestea relevă importanţa realizării de situaţii motivante. Este esenţial ca adulţii săînţeleagă raportul dintre activitatea de formare propusă şi propriile interese.

“Modelul pentru un învăţământ raţional al adulţilor” (G. Meyer ) trebuie să răspundăunei singure condiţii fundamentale, şi anume ca acest învăţământ să fie “andragogic”, ceeace înseamnă că el trebuie să respecte în mod satisfăcător particularităţile învăţământuluipentru adulţi.

Metodele moderne în educaţia adulţilor sunt considerate esenţialmente experimentale,deci educaţia se face prin efort personal, prin participare activă. Ele sunt determinateatât de specificul acestui public-ţintă, cât şi de particularităţile acestui tip de educaţie.

În continuare, vor fi prezentate cateva elemente de care trebuie să ţinem seama atunci cândlucrăm cu adulţii.

1. Sensibilizarea şi crearea situaţiei de receptivitate Adeseori, sensibilizarea şi crearea situaţiei de receptivitate este denumită şi activizare saupriză a conştiinţei şi are la bază fenomenul psihologic conform căruia implicarea personalăîntr-o experienţă provoacă o activitate personală intensă. Sensibilizarea se produce datorităcreării unui moment emoţional prin implicarea experienţei personale şi prin punerea înlucru a unor resurse motivaţionale. Un rol important îl are crearea situaţiei-problemă caresă genereze nevoia de găsirea unei strategii, a unei soluţii pentru rezolvarea problemei.

Situaţia trebuie să fie o situaţie-presiune, în care participanţii trebuie să simtă intens căreinstaurarea echilibrului se poate face numai prin rezolvarea problemei.

2. Crearea situaţiei motivanteFormatorii care organizează şi desfăşoară activităţi cu adulţii trebuie să fie preocupaţi desuscitarea interesului, a curiozităţii, a nevoii în raport cu acţiunea respectivă deoareceacestea vor exercita presiune asupra participanţilor. Succesul personal, reuşita duc ladezvoltarea nevoii de afirmare a fiecărei persoane. Trebuie avute în vedere şi percepereaclară a scopului, facilitatea, prestigiul social, valoarea activităţii respective etc.

8

3. Participarea grupuluiPentru realizarea unei situaţii formative eficiente, participarea grupului este un elementesenţial. Grupul trebuie să aibă un scop clar şi să acţioneze unitar.

4. Calităţile formatorului Formatorul trebuie să fie el însuţi o sursă de informaţie şi un model de comportament care săantreneze grupul în activitatea desfăşurată. Calităţile strict necesare sunt:

bun organizator, îndrumător, lider;

abilităţi interpersonale (să fie capabil să motiveze participanţii, să identifice potenţialulde învăţare în orice situaţie, să valorizeze intervenţiile participanţilor);

sursă permanentă de informaţie, sprijin şi ajutor în învăţare;

diagnostician al nevoilor de formare şi al dificultăţilor în învăţare

competenţă în domeniu;

disponibilitate pentru munca în grup;

spirit de echipă;

interes pentru reuşită;

adaptare uşoară la condiţiile de lucru, anticiparea dar, mai ales, influenţarea acestora;

evaluator şi terapeut.

5. Control şi evaluareControlul este înţeles ca nivelul de stăpânire a problemelor specifice cuprinseîn situaţia educativă şi a metodelor participative utilizate preponderent. Într-oviziune mai largă, controlul se va identifica cu evaluarea. Metodele pedagogice recomandate în educaţia adulţilor trebuie să ţină cont de:

eterogenitatea grupului ca nivel de pregătire, vârstă, domeniu de activitate,probleme specifice cu care se confruntă;

timpul liber limitat;

fixarea asupra concretului, necesitatea unor activităţi practice ce pot captainteresul şi pot contribui la rezolvarea unora dintre problemele cu care seconfruntă zilnic;

valorificarea experienţelor personale;

rezistenţa la schimbare, flexibilitatea redusă a structurilor cognitive (schimbareamentalităţilor);

necesitatea unor noi comportamente ce au un impact social puternic;

evitarea teoretizărilor.

9

Orice metodă pedagogică activă este inductoare de stări afective deoareceimplică o definiţie şi o distribuţie de roluri, de manipulare a motivaţiilor, oformă de presiune exercitată asupra participanţilor. Formatorul se poateconfrunta şi cu manifestări de neîncredere din partea grupului de participanţi,pe care el trebuie să le înţeleagă în raport cu situaţia în care a pus grupul înprocesul formării. . Activitatea de formare la adulţi devine, din ce în ce mai mult, o responsabilitate amanagementului fiecărei organizaţii, precum şi o responsabilitate a fiecărei persoanepentru propria dezvoltare.

ÎNVĂŢAREA EXPERIENŢIALĂ. METODOLOGIE

Învăţarea experienţială, după cum arata si numele, este învăţarea din experienţe si intervineatunci când o persoana se angrenează intr-o activitate, revizuieşte aceasta activitate in modcritic, trage concluzii utile si aplica rezultatele intr-o situaţie practica . A învăţa dinexperienţă este o calitate intrinsecă vieţii.

Învăţarea experienţială presupune reflecţie asupra propriei activităţi, valorificare cognitivă aexperienţei.

Învăţarea prin experienţă este o învăţare activă. Adulţii pot reflecta si analizapropria lor experienţă. Fiecare adult poate învăţa din exprienţele celorlalţiadulţi cu care interacţionează. Fiecare adult poate să decidă ce anume din ce aînvăţat va fi folosit pentru a îmbunătăţi sau schimba opţiunile pentru viitor.

Metodologia învăţării experienţiale prezintă o abordare inovatoare a instruirii si include ostructura flexibila a activităţilor de învăţare in grup si exerciţii similare experienţelor “ dinviata “. Calitatea experienţei creşte prin integrarea ei într-un context educaţional carefocalizează influenţele pozitive şi oferă posibilităţi de intercomunicare şi interînţelegere.Însuşirea de către participanţi a cunoştinţelor si calitatilor legate de activitatea acestora şi aunor practici valoroase este facilitată de formatori . Principala funcţie a formatorului esteaceea de a crea medii propice învăţarii, stimulative, relevante si eficiente. Aceasta abordareexperientiala a învăţarii, care are in centru adultul, permite participanţilor sa-si conducă sisa-si asume responsabilitatea învăţarii in mod individual.

ETAPE ALE ÎNVĂŢĂRII EXPERIENŢIALE

Experienţa

Experienţa este de fapt un element inerent al vieţii. Procesul învăţarii experientialeajuta indivizii sa diminueze reacţiile subiective si pune in evidenta elementele obiective aleexperienţei lor .În raport cu o activitate, experienţa poate fi valorizată pozitiv, considerându-se ca un tezaur, fie negativ, ca un depozit de modele, procedee şi tehnici depăşite. Experienţase relevă în operativitate, eficienţă şi siguranţa în decizia luată pentru rezolvarea problemei.Caracteristica principală a experienţei este diversitatea.

10

Prelucrarea

Aceasta este o etapa cruciala in ciclul învăţarii experientiale unde indivizii discutacu ceilalţi despre experienţe specifice pe care le-au avut . Aceasta poate avea loc individual,in grupuri mici de lucru, sau cu întreg grupul . Indivizii fac schimb de reacţii cognitive siafective .O regulă generală a comunicării sociale este aceea că oamenii răspund selectiv laun mesaj în funcţie de propria lor experienţă. Cu toate acestea, sistematizarea experienţeieste necesară tocmai pentru punerea ei în valoare.

Rolul formatorului ca facilitator este foarte important in decursul acestei faze aînvăţarii experientiale. Acesta trebuie să incite comunicarea, să puncteze momenteleimportante, să ajute participanţii în judecarea critică a experienţei lor.

Pe scurt, rolul formatorului este acela de a ajuta participanţii sa conceptualizezeexperienţele astfel încât aceştia sa aibă date concrete pe baza cărora sa tragă concluzii si sageneralizeze.

Generalizarea

In aceasta faza se trag concluzii din tiparele si temele identificate .

Aplicarea

Daca învăţarea este definita ca o schimbare relativ stabila incomportament , etapa aplicării este aceea care facilitează modificareacomportamentelor viitoare ale participanţilor .

Rolul formatorului in metodologia experimentala

încurajarea implicării active a tuturor participanţilor promovarea unei atmosfere de colaborare ajutarea participanţilor in a stabili legături intre sesiunea de formare si situaţii din viata

de zi cu zi îndrumarea participanţilor spre materiale si resurse umane de care ar putea avea nevoie punerea la dispoziţia participanţilor a resurselor personale ; aceasta nu înseamnă ca

formatorii pot sa se considere experţi care sa aibă întotdeauna răspunsuri

Diferenţe între abordarea tradiţională a învăţării şi abordarea experienţială

Abordarea tradiţională a învăţării Abordarea experienţialăAtitudinea celui care învaţă

pasivă activă

11

Relaţia cu formatoruldependenţă interdependenţă sau independenţă

Responsabilitatea activităţii de învăţareeste numai responsabilitatea

formatorului de a face posibilaînvăţarea

participanţii împartresponsabilitatea pentru celeînvăţate cu formatorul

Sursa cunoaşteriiformatorul este considerat caexpert care ştie tot si are puteri

depline

fiecare individ are cunostintele sicapacităţile necesare pentru a-siaduce contribuţia în grup

Obiectivele învăţăriia prelua numai informaţii,transmitere de informaţii de laformator la participant

a învăţa cum sa inveti si cum saaplici cele învăţate in viata de zi cuzitransfer de informaţii întreformator şi cursanţi

INSTRUIREA - LA CE FOLOSEŞTE?

Obiective: Participanţii vor dobândi cunoştinţe despre:Ce înseamnă instruirea.Avantajele instruirii.

Activitatea 1- Ce înseamnă instruirea?Scop: cunoasterea de catre participanti a ceea ce insema instruirea

- Aranjaţi participanţii în semicerc, îndreptaţi spre flipchart.- Prezentaţi obiectivele sesiunii.- Întrebaţi participanţii: Ce înţelegeţi prin instruire ? Ce înseamnă instruirea? şi listaţi

răspunsurile lor pe o coala de flipchart.- Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor.- Prezentaţi pe flipchart Ce înseamnă instruirea, discutând cu participanţii ce înseamnă

fiecare din termenii listaţi. (tabel 1)

FC 1. Ce înseamnă instruirea- asistenţă- proces conştient la care se adaugă experienţă- proces necesar pentru a avea rezultate- eficienţă- investiţie

12

- reducerea timpului necesar pentru a rezolva diferite probleme- vor fi comparate aceste elemente cu răspunsurile date anterior de către participanţi.

Tabel-1 (Teorie)Instruirea înseamnă....1. Asistenţa pe care o acorzi pentru a ajuta pe alţii să înveţe, respectiv cum să:

- comunice mai bine- sa facă faţă problemelor- sa fie informaţi, etc

2. Un proces conştient, intenţionat, care adaugă valoare experienţei astfel încât "oexperienţă câştigată în zece ani" să însemne mult mai mult decât o experienţă de un anrepetată de zece ori

3. Modalitate de îmbunătăţire a propriilor rezultate. Ar fi excelent ca rezultatele bune să fiela fel de previzibile ca efectul deschiderii unui robinet - o curgere garantată. Uneorirezultatul nu este altceva decât reducerea treptată a debitului, pe măsură ce plictiseala şimulţumirea de sine obturează conductele. Păstrează nivelul iniţial al debitului printr-oactivitate continua de instruire

4. Îmbunătăţirea performanţelor va fi remarcată nu numai de tine, cât şi de cei din jur. Estevorba despre acele lucruri pe care le poţi face acum, dar care nu erau posibile cu o lunăsau cu un an în urmă.

5. Investiţie în propria persoană. La fel ca achiziţionarea unui nou computer. Este ostrategie pe termen lung pentru obţinerea succesului.

6. Îmbunătăţirea capacităţilor de rezolvare de probleme, eficientizarea eforturilor. Putemcreşte eficienţa activităţii noastre, prin reducerea timpului consumat pentru rezolvareaproblemelor.

Activitatea 2 - Cum învaţă adulţii?Scop: conştientizarea modului cum învăţa adulţii- Păstraţi participanţii în semicerc, îndreptaţi spre flipchart.- Întrebaţi participanţii: Când învaţă mai bine adulţii ? şi listaţi răspunsurile lor pe o

coală de flipchart. Se va folosi brainstormingul având pe flipchart o coală pe care estescris titlul Adulţii învaţă mai bine când …..

- Implicaţi cât mai mulţi participanţi. - Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor.- Prezentaţi pe flipchart Adulţii învaţă mai bine când …., discutând cu participanţii

ce înseamnă fiecare din termenii listaţi. (tabel 2)

FC 2. Adulţii învaţă mai bine când:

13

- Înţeleg utilitatea informaţiei.- Le este clară finalitatea efortului lor.- Le este permis să greşească.- Propria experienţă le este luată în considerare.- Când informaţia nouă are o legătură cu ceea ce ştiu deja.- Primesc frecvent feedback-uri corecte.- Când sunt respectaţi şi ascultaţi.- Apelează la experienţă şi la interacţiunea cu ceilalţi.- Pot să controleze procesul învăţării. - Nevoia este imediată. - Se pot implica în instruire. - Pot face schimb de experienţă. - Pot să reflecteze. - Mediul este relaxat..

Se vor compara elementele de pe flipchart cu cele indicate de participanţi la începutulactivităţii.

Tabel 2 - (Teorie)Adulţii învaţă mai bine când:Înţeleg utilitatea informaţiei.- Adulţii vor ca informaţia primită să le poată fi utilă, să poată fie pusă în practică.- Le este clară finalitatea efortului lor. Ei speră ca prin ceea ce vor învăţa să aducă o

schimbare atât în viaţa lor cât şi în viaţa persoanelor pe care le îngrijesc. Oamenii vor săştie la ce îi va ajuta ceea ce învaţă, care va fi rezultatul final al învăţării.

- Le este permis să greşească. Nu există oameni perfecţi. Toţi greşim, iar greşeala ne oferăşansa de a învăţa.

- Propria experienţă le este luată în considerare. Nimeni nu ştie mai bine ca un părintece înseamnă să trăieşti alături de o persoană cu probleme de sănătate mintală. Experienţai-a făcut să rezolve cu succes în majoritatea cazurilor, situaţii dintre cele mai dificile.

- Când informaţia nouă are o legătură cu ceea ce ştiu deja. Părinţii cunosc multe lucrurinu numai datorită experienţei, ci şi datorită încercărilor de a asigura prin diferite căiacces la informaţii. Poate au citit un articol, au urmărit o emisiune TV, au discutat cu unspecialist etc. Asta face ca informaţia nouă să se aşeze pe o structură deja existentă.

- Primesc frecvent feedback-uri corecte. Sunt lucruri pe care le facem foarte bine sau bine,dar sunt şi lucruri pe care le facem prost sau nu le facem deloc. Se întâmplă ca oameniisă nu ştie întotdeauna ce au făcut foarte bine sau unde au greşit. Un feedback corect i-arajuta să continue să facă un anumit lucru sau să încerce să schimbe ceva.

- Când sunt respectaţi şi ascultaţi. Fiecare are dreptul la o opinie. A-l lăsa pe celălalt să seexprime înseamnă a-l respecta.

- Apelează la experienţă şi la interacţiunea cu ceilalţi. Ei află că nu sunt singuri, că poateşi alte persoane au trecut sau trec prin aceleaşi situaţii şi probleme. Cine îi poate înţelegemai bine decât alţi părinţi care a mai trecut prin asemenea clipe? Interacţiunea duceuneori şi la creşterea reţelei de sprijin de care are nevoie fiecare.

14

- Pot să controleze procesul învăţării. Adulţii sunt conştienţi de propriile lor nevoi şi îşiasumă responsabilitatea învăţării.

- Nevoia este imediată. Motivarea de a învăţa este maximă atunci când training-ul seadresează nevoilor reale ale participantului.

- Se pot implica în training. Training-ul trebuie sa fie interactiv. Dacă adulţii participăactiv, învăţarea este mult mai eficace, uşor de aplicat.

- Pot face schimb de experienţă. Adulţilor le face plăcere şi învaţă efectiv prinîmpărtăşirea experienţelor.

- Pot să reflecteze. Învăţarea este eficientă când adulţilor li se dă posibilitatea să reflectezeasupra experienţei trecute, să tragă concluziile şi să le folosească în experienţa viitoare.

- Mediul este relaxat. Un mediu relaxat şi de încredere este mult mai eficient decât unulstresant sau părtinitor.

Învăţarea prin experienţă este o învăţare activă.Adulţii pot reflecta şi analiza propria lor experienţă. Fiecare adult poate învăţa din

experienţele celorlalţi adulţi cu care interacţionează.Fiecare adult poate să decidă ce anume din ce a învăţat va fi folosit pentru a îmbunătăţi

sau schimba opţiunile pentru viitor.

Activitatea 3 – Bariere în învăţareScop: conştientizarea barierelor in învăţare/ identificarea propriilor bariere inînvăţare. - Împărţiţi participanţii în două grupuri, fiecare grupă primind câte o foaie de flipchart şi

markere.- Daţi sarcina ca fiecare grup să identifice timp de 5 minute diferite bariere în învăţare şi

să listeze răspunsurile pe o coală de flipchart.- Cereţi fiecărui grup să aleagă un raportor pentru prezentarea concluziilor în grupul mare

(participanţii stau în semicerc, îndreptaţi spre flipchart).- Prezentaţi coala de flipchart cu titlul Bariere în învăţare.- Listarea făcută de participanţi se compară cu prezentarea făcută pe flipchart.

FC 3 – Bariere în învăţare- Ştiu deja. - Experienţa anterioară. - Prea bătrân pentru a învăţa. - Lipsa încrederii. - Lipsa motivaţiei.- Diferenţele de statut. - Abordare sau material greşit.

Tabel 3-(Teorie)

Bariere în învăţarePoate exista o rezistenţă la învăţare datorată mai multor cauze.

15

Ştiu deja. O rezistenţă la învăţare des întâlnită, mai ales în cazul angajaţilor care lucrează demult în acel domeniu şi care au fost trimişi la instruire împotriva voinţei lor. Încercaţi săfolosiţi experienţa lor în cadrul grupului, decât să reacţionaţi la atitudinea lor.

Experienţa anterioară. Experienţa săracă în ceea ce priveşte învăţarea poate să le afectezepercepţia asupra a ceea ce se întâmplă. Ei ar putea simţi că instruirea este irelevantă,plictisitoare sau greu de înţeles etc. Încercaţi să pregătiţi sesiuni interesante în careparticipanţii să aibă un rol activ.

Prea bătrân pentru a învăţa. Această atitudine se întâlneşte în special la cei care cred că nuvor face faţă. Poate fi vorba de incertitudine cu privire la schimbările viitoare şi laposibilitatea de a ţine pasul în special cu tehnologia.

Lipsa încrederii. Aceasta poate fi o lipsă generală de încredere sau se poate referi doar lasubiectul în discuţie. Unii cursanţi sunt timizi şi nu se simt capabile să participe într-un grup,ceea ce subliniază lipsa lor de încredere. Încercaţi să îi încurajaţi şi să îi lăudaţi, încurajaţi-isă participe în grup, fără a-i scoate în evidenţă însă.

Lipsa motivaţiei. Poate avea mai multe cauze, motive personale cum ar fi starea de spiritsau oboseala. Spre deosebire de instructor, cursanţii poate nu înţeleg scopul instruirii saupoate simt că au lucruri mai importante de făcut în altă parte.

Diferenţele de statut. În cazul în care cursanţii aparţin unor nivele diferite din organizaţie şiiau parte la aceeaşi instruire, aceasta poate duce la tensiuni. Persoanele din conducere potavea o atitudine refractară dacă sunt într-o situaţie jenantă, iar noii veniţi pot avea reţineri îna se afirma. S-ar putea să nu pună întrebări sau să ceară explicaţii de teama de a nu ficonsideraţi proşti.

Abordare sau material greşit. Instruirea nu e concepută corespunzător, astfel că nusatisface necesităţile de instruire ale cursanţilor. Informaţia este prezentată într-un moddefectuos ori auditoriul nu este corespunzător.

Activitatea 4 – Memorarea informaţieiScop: cunoaşterea nivelelor de memorare a informatei- Păstraţi participanţii în semicerc, îndreptaţi spre flipchart.- Prezentaţi la flipchart nivelele de memorarea a informaţiei.

FC 4-Nivele de memorare10% din ceea ce este citit20% din ceea ce este auzit30% din ceea ce este văzut50% din ceea ce este auzit şi văzut70% din ceea ce este spus şi scris90% din ceea ce este spus şi făcut

Tabel 4 -Memorarea informaţiei

16

- Învăţarea depinde de un minim de atenţie. Capacitatea de concentrare variază de laindivid, dar în orice caz este limitată.

- Utilizarea activităţii, schimbări în derularea cursului sau utilizarea mijloacelor vizualeajută la creşterea nivelului atenţiei.

- Nivele de memorare:10% din ceea ce este citit20% din ceea ce este auzit30% din ceea ce este văzut50% din ceea ce este auzit şi văzut70% din ceea ce este spus şi scris90% din ceea ce este spus şi făcut

Activitatea nr. 5 Toleranţa pentru alte opinii (alte puncte de vedere)

Obiective : Manifestarea înţelegerii pentru alte puncte de vedere vis-à-vis de osituaţie ( experienţă)

Proceduri : Antitextul sau dialectica “grupurilor faţă în faţă” combinată custudiul de caz :

Se împart participanţii în două grupuri.Se prezintă o cazuistică din experienţele trăite de participanţi.Se încearcă soluţionarea cazului.Primul grup este de partea celui implicat.Al doilea grup este împotriva celui implicat.

17

Solul - mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, societatea)Rădăcina - cauzele multiple ale conflictuluiTulpina - (diferite parţi) - părţile implicate în conflictScorbura - problema clar definită a conflictuluiFlorile - emoţiile proprii pozitive şi negative ale celor implicaţi în conflictFrunzele - acţiunile concrete ale persoanelor implicateFructul - soluţia rezolvării conflictuluiOrice măr care nu este mâncat la timp cade şi din seminţele lui ia naştere un nou pom. Aşa şi orice conflict care nu este rezolvat la timp serveşte premisa pentru naşterea altui conflict.

Nu există manie fără conflict. Nu există răzbunare fără conflict. Deci, totul duce la conflict. Conflict înseamnă ciocnire materială sau morală violentă, situaţie controversată, stare de duşmănie (conflict armat, social, psihologic, politic, economic etc.).Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare parte a lui reprezintă o parte componentă a conflictului.

Prin argumente, dezbateri etc. se înscriu pe flipchart factorii favorizanţi şidefavorizanţi apoi soluţiile pro şi contra.

Se selectează acele variante de decizie care întrunesc consens.

Activitatea nr. 6 Prietenul necunoscut

Obiective : Îniţierea unor relaţii de prietenie Promovarea unor relaţii interpersonale

Proceduri :

Se împart participanţii în două categorii după criterii diferite : vârstă,sex, preferinţe comune, simpatii etc.

Cei din primul grup trag la sorţi câte un bileţel pe care este înscrisnumele unui partener din celălalt grup.Acesta devine “ prietenul secret”,pentru o perioadă limitată, respectiv perioada stagiului de formare.

În această perioadă, fiecare trebuie să facă mici atenţii, să transmitămesaje amabile dar anonime, prin bileţele strecurate în geantă, sau scrisepe tablă, să ofere mici cadouri printr-o terţă persoană etc. comunicând căacestea sunt din partea prietenuluim necunoscut.

În finalul stagiului de formare, se divulgă public prietenul, prilej cu carefiecare îşi va cunoaşte astfel prietenul într-un cadru emoţional.

Activitatea nr. 7 Joc de roluri

Obiective : Cunoaşterea căilor de abordare, mediere şi soluţionare aconflictelor

Proceduri : Joc de roluri

Se prezintă diferite situaţii conflictuale trăite de participanţi.Se înscriu pe flipchart.Fiecare participant care a prezentat o astfel de situaţie conflictuală are sarcina de a

privi şi exprima, din punctul de vedere al celeilalte părţi aflate în conflict următoarele: - Cum ar reacţiona în această situaţie- Ce conduită ar adopta- Ce limbaj ar folosi

18

- Ce drepturi i s-au încălcat- La ce foruri, autorităţi, ar apela

CAPITOLUL 2

APARŢINĂTORII

Cine sunt aparţinătorii?(Carers)

Activitate: Cine sunt aparţinătorii?

- Păstraţi participanţii în semicerc, îndreptaţi spre flipchart.- Întrebaţi participanţii: Cine sunt aparţinători ? şi listaţi răspunsurile lor pe o coală de

flipchart. Se va folosi brainstormingul având pe flipchart o coală pe care este scris titlul"Aparţinători sunt ….."

- Implicaţi cât mai mulţi participanţi. - Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor.- Prezentaţi pe flipchart "Aparţinători sunt ….", discutând cu participanţii despre fiecare

din aceste categorii (FC)

FCAparţinători sunt....

Părinţii Copii Partenerii Alte rude Prietenii apropiaţi

Teorie

În categoria de aparţinători nu intră numai părinţii ci oricare altă categorie de persoane carepractic are grijă de persoana cu probleme de sănătate mintală. Adesea, copii sunt cei care augrijă de părintele lor iar această sarcină devine şi mai dificilă când este vorba de familiimonoparentale. În alte situaţii soţii sunt cei care au grijă de partenerul lor. Adesea se implicaîn îngrijirea unei persoane cu probleme de sănătate mintală şi alte rude- în special lapersoanele rămase fără familie, sau prietenii apropiaţi.

Ce vor aparţinătorii?

Activitate: - Împarte grupul de participanţi în alte patru grupuri mici.

19

- Cere fiecărui grup să listeze ce informaţii vor aparţinătorii.- Cere grupului să pună listările pe flipchart pentru a le vedea întregul grup.- Alege un participant din fiecare grup să citească ceea ce au listat.- Discută asemănările şi deosebirile întâlnite în răspunsurile participanţilor legate

de nevoia de informare.- Completează lista de mai sus cu alte aşteptări ale aparţinătorilor.

(Cere participanţilor să-şi motiveze răspunsurile)

TeorieAparţinătorii în general vor să se implice în a ajuta rudele lor care manifestă

probleme de sănătate mintală. Dacă situaţia rudelor lor se va îmbunătăţii, implicit şi viaţalor va fi mai bună şi vor avea de înfruntat mai puţine presiuni. Ei vor să se implice pentru căle pasă de aceste persoane sau pentru că le iubesc. Uneori ei sunt cei mai buni specialişti în arezolva diferite probleme şi situaţii. Acest lucru se întâmplă pentru că adesea ei trăiescîmpreună cu aceste persoane, petrec mult timp cu ei, recunosc uneori mei repede decât unprofesionist primele semne ale recăderilor, ei cunosc istoria bolii şi istoria vieţii acestora. Pentru a face faţă acestor probleme ei au nevoie de:

- Ajutor- Tratamente cât mai bune- Informaţii

Aparţinătorii vor informaţii despre:

- Natura bolii şi evoluţia ei- Unde pot beneficia de tratament şi de ajutorul profesioniştilor pentru rudele lor- Care sunt aceste tratamente şi ce efecte secundare pot avea- Cine oferă servicii şi cine coordonează aceste instituţii- Cum să abordeze subiecte ca sexualitatea, alcoolul etc.

Responsabilitatea grijii

Astfel de responsabilităţi care cad asupra familiilor oamenilor cu o boala mintala,inevitabil rezulta in câteva tipuri de poveri experimentate de către cei care ii îngrijesc.Aceasta povara este unica pentru cei care ii îngrijesc pe oamenii cu boli mintale. După cumexplica Karp (2000): “deşi boala lor ar putea in mod dramatic sa rupă rutinele logistice alevieţii de familia cotidiene, din punct de vedere fizic, oamenii bolnavi sunt in mod obişnuitorientaţi sa se vindece si sa se reîntoarcă la rolurile lor sociale dinaintea bolii. Comparativ,oamenii bolnavi mintal un se pot ghida după regulile sociale obişnuite in societate, potadopta comportamente respingătoare din punct de vedere social, uneori neaga faptul ca ar fibolnavi si in mod frecvent ii tratează pe asistenţi cu ostilitate in loc de recunoştinţă.”

Fiind persoana principala care are grija de un om cu schizofrenie, acest lucru poateproduce costuri considerabile pentru familii si adesea presupune unitate familiala pe termenluna in fata stresului care ameninţa binele membrilor familiei atât fizic, social cat si psihic.Aparţinătorii sunt adesea aruncaţi de la o extrema la alta din cauza putinei sau lipseiformarii profesionale in ceea ce priveşte bolile mintale. Ei se confrunta de asemenea cu lipsa

20

de informaţii referitoare la aceasta boala si la medicaţia respectiva, cu lipsa resurselor sifacilitaţilor de tratament si uneori cu lipsa răspunsului sau ajutorului din parteaprofesioniştilor. Chiar aceste obstacole reale aduc asupra membrilor familiei atât poveri /responsabilităţi obiective (practice) cat si subiective (emoţionale). Grijile obiective sunt defapt probleme fizice/practice cum ar fi cele asociate cu greutăţile financiare saudezmembrarea familiei si îndepărtarea sociala, in timp ce grijile subiective (emoţionale) suntasociate cu sentimente de teama, vina, furie si pierdere. O lipsa fundamentala de servicii dinpartea comunităţii duc la un sprijin exagerat pe membrii familiei, care la gândul eigenerează probleme fizice si emoţionale pentru asistenţi. Atunci, acest lucru oferă suportulnecesar pentru descoperirea nevoilor asistenţilor.

Responsabilităţi/griji/poveri obiective (practice)

Exista o intelegere generala in literatura de specialitate care tratează aceasta problema,in ceea ce priveşte natura grijilor obiective si subiective plasate pe umerii aparţinătorilorpentru persoanele cu schizofrenie. Grijile obiective pot include următoarele:- Pierderi economice: cum ar fi dificultăţi financiare si de angajare ca de altfel si

pierderea ocaziei si potenţialului pentru asistent- Sănătate fizică precară: într-un studiu întreprins de către NSF (UK) in 1997, peste

70% din asistenţii supravegheaţi au simţit ca sănătatea lor a fost afectata datoritagrijii acordate.

- Ruperea relaţiilor: relaţiile de familia pot suferi deoarece comportamentul rudelorpoate fi extrem de dificil de tolerat si simptomele pot fi alternante

- Reducerea comunicării sociale: acest lucru se datorează in mare parte ruperiiactivităţii sociale normale si de recreere ca de altfel si a stigmei care adesea mergemana in mana cu diagnosticul de boala mintala.

Grijile subiective (emoţionale)

Grijile subiective prin care trec familiile si prietenii in cauza au fost puse in legăturadirecta cu experimentarea problemelor obiective. Grijile subiective sunt mai mult de naturaemoţionala si includ sentimente de anxietate, stres, vina, ruşine, autoblamare, depresie,teama, furie si confuzie. A îngriji pe cineva cu schizofrenie poate consuma tat timp cat sienergie; familia si prietenii sunt puse pe local doi, iar planurile si ambiţiile asistentului suntde cele mai multe ori puse in practica, lucru care duce la sentimente de furie si resentiment(Berry 1997). Supărarea este de asemenea ceva obişnuit. Supărarea aparţinătorilor care seocupa de oameni cu schizofrenie se manifesta adesea ca o reglare a limitelor cupersonalitatea dezintegratată a membrului familiei: “Exista întotdeauna sentimentul depierdere asemănător morţii. Schizofrenia distruge tinerii in drumul lor spre un potenţial, iarpersoana lăsata in urma, pare adesea o umbra palida a celui ce a fost înainte. Exista unmoment de compasiune profunda care trebuie arătat acestei persoane pierdute, compasiunecare va ajuta asistentul sa se acomodeze cu noua persoana in suferinţă.”(Berry, 1999)

Alte experienţe includ stima de sine scăzută si o izolare accentuata si retrageredatorită stigmei şi a comunicării sociale reduse.

Nevoile aparţinătorului

21

Deoarece povara grijii e direct legata de costurile emoţionale fizice pe care lepresupune îngrijirea persoanelor cu schizofrenie, la fel se întâmplă si cu nevoileaparţinătorilor care provin din rolul pe care sunt forţaţi sa-l joace in cadrul sistemului desănătate mintala si al grupurilor actuale.

Nevoile educaţionale ale aparţinătorilor se împart in 2 categorii distincte: nevoia deinformare despre strategii de cooperare in situaţii de criza si nevoia de ajutor in ceea cepriveşte cooperarea cu emoţiile subiective (a face fata sentimentelor de vina, furie, teama,depresie, ruşine si supărare).

Aparţinătorii nu au nevoie doar de informaţii si sfaturi referitoare la modul de tratarea rudelor bolnave, ci au nevoie si de sprijin afectiv.

Este foarte important sa recunoaştem ca nevoile individuale ale aparţinătorilor seschimba de-a lungul timpului.” Uneori in graba dinaintea diagnosticării finale a persoaneicare suferă de schizofrenie sentimentele de grija sunt date deoparte, ca si cum ar conta celmai puţin. După diagnostic intervin multe lucruri practice de rezolvat pentru ca atâtasistentul cat si cel in suferinţa se adaptează la noua viata de a trai cu boala. Doar dupărezolvarea imediata a problemelor aparţinătorii îşi găsesc timp sa reflecteze la emoţiileimplicate. Recunoaşterea acestor emoţii e la fel de importanta ca îngrijire, cat si pentrupartea practica.

Când o ruda e prima data diagnosticata cu schizofrenie avem de-a face cusentimentul aparţinătorului de informare si educare referitoare la schizofrenie si la tratareaacestora ca de altfel si la nevoia de informare despre serviciile existente disponibile: cazarespeciala si facilităţi de reintegrare. Pe lângă aceste lucruri exista nevoia de strategii decooperare, pentru ca rudele lupta cu înverşunare si încearcă sa facă faţă problemelor decomportament inerente asociate cu schizofrenia.

Pe măsura ce timpul trece, iar sentimentul de panica e depăşit aparţinătorii încep sa-si recunoască propriile emoţii si nevoia de a învăţa din experienţa lor cu ceilalţi, care s-auaflat in situaţii similare.

Totuşi pe parcurs asistenţii pot avea sentimentul de a încerca sa-i ajute pe alţii care s-au co0nfruntat cu schizofrenie in propriile lor familii. Acest lucru poate conduce la o dorinţareala de a deveni avocatul celor cu bolile mintale (prin conducerea guvernului saîmbunătăţească serviciile si prin încercarea de a face comunitatea sa conştientizeze boalamintala pentru reducerea stigmei) sau se poate manifesta astfel încât asistentul sa devină unmembru pe termen lung a unui grup de educare / suport sau in calitate de transmiţător aleducaţiei.

Astfel se creează distincţia care ar trebui făcută intre aparţinătorii începători aflaţi peun teren nou in ceea ce priveşte conceptul de schizofrenie in familiile lor si aparţinătoriiprofesionişti care pot avea ani de experienţa si care si-au dezvoltat modul de lucru prinînvăţare susţinuta in domeniul sănătăţii mintale.

Acest concept este pus in lumina de Winefield in studiul de calitate, care a avut labaza intervievarea asistenţilor in diferite etape de-a lungul formarii. Ei au descoperitdiferente clare intre un aparţinător cu experienţa de doi ani care se afla încât in faza destrângerea informaţiilor si unul cu experienţa de 20 de ani care era gata sa îşi pună inpractica energiile in plan politic …?

Un aparţinător cu experienţa de 10 ani si-a exprimat foarte clar tristeţea sisentimentul inutilităţii ca cei mai mulţi accepta in cele din urma cronicitatea bolii. Ei auajuns la concluzia ca aparţinătorii cu experienţa mai mica de 5 ani doreau mai multa

22

informare despre boala si medicaţie comparativ cu cei mai vechi in domeniu care erau maipuţin interesaţi in încurajarea de a îmbunătăţi serviciile. După 10 ani se instalează acceptarea, iar după aceea pregătirea pe planul politicilorînlocuieşte speranţele de vindecare.

Conceptul de etape diferite, nevoi diferite ale aparţinătorilor este pus in evidenta instudiul lui Wintersteen şi Young (1988) care concluzioneaza in felul urmator:

”Familiile trec prin etape previzibile de cooperare şi treptat trec de la orientareaintrinseca la un extrinseca.pe masura ce ajung sa accepte boala şi sa-şi continue viata, ei aunevoie de mai putin sprijin şi de mai multe ocazii favorabile”. In plus intr-un studiu calitativrecent Karp şi Tanarugsachock (2000) au trasat harta nevoilor schimbarii emotionalealeaparţinătorilor bazate pe 50 de interviuri. Ei au descoperit ca emotiile apartinaorilor s-auschimbat drastic in timp de la confuzie (prediagnostic) la usurare (diagnostic), speranta(pentru ca persoana in cauza sa se faca bine), tristete (cand se realizeaza ca boala enevindecabila), furie şi acceptare finala.

De aceea e un moment deosebit de important recunoasterea nevoilor de schimbareale aparţinătorilor atunci cand incearca sa creeze interventii sau strategii pentru rudelepersoanelor afectate de schizofrenie şi de alte boli mintale grave.

Includerea persoanelor in cauza intr-un program psihoeducational a ajutat laexplicarea bazelor schizofreniei cand tot ceea ce au nevoie e sa comunice cu altii in situatiisimilare şi sa creeze o relatie sociala, e un ajutor putin probabil.

In plus unele rude nu au nevoie de nici una din aceste sugestii. Ele şi-au facutdatoria, iar acum sunt interesate sa-şi canalizeze energiile catre societate sub formareprezentarii (advocacy).

Ce se întămplă cu aparţinatorii cănd află că un membru al familiei are probleme desănătate mintală?

Adesea, la începutul manifestări acestor probleme, membrii familiei încearcă să negesau să nu accepte existenţa acestor probleme. Ideea "acest lucru nu se poate întămpla înfamilia noastră este frecventă". Ei uneori percep acest fapt ca un şoc, căruia nu ştiu cum să-ifacă faţă. Chiar dacă se adresează specialiştilor, frecvent ei neagă diagnosticul dat şi speră săfie vorba doar de o greşeală.

După acest prim şoc, mulţi aparţinători încearcă să se informeze despre problemaapărută, dar nu întotdeauna aceste informaţii sunt uşor de accesat sau suficiente pentru ei.

În acestă periodă adesea încep să apară sentimentele de vinovăţie şi autoreproşuri,care se datorează frecvent şi lipsei de informare în ceea ce priveşte mecanismele apariţieiproblemelor psihice, dar şi datorită influenţelor cultural-religioase. În multe culturi boalapsihică este considerată ca o pedeapsă divină pentru "păcatele" părinţilor. Adesea acestsentiment de vinovăţie nu dispare pentru o periodă lungă de timp.

Frecvent familia încearcă să stabilească o legătură intre apariţia bolii şi unele cauzeexterne, cum ar fi anumite evenimente stresante din viaţa omului (ruperea unei relaţii,pierderea unui examen sau unei slujbe etc.)

Un alt sentiment care apare frecvent printre membrii familei este cel al ruşinii.Acesta este în srănsă legătură şi cu stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate

23

mintală. ruşinea îi determină pe mulţi aparţinători să limiteze contactele sociale, ajungândpănă la izolarea totală a persoanei suferinde sau uneori a întregii familie.

La un interval mai lung de timp după primele manifestări ale bolii, pot apărea maimulte probleme legate de comunicare, refuzul de a lua medicaţia, probleme de sexualitate,consumul de alcool şi alte situaţii noi. In acestă periodă insuccesele pot face ca aparţinătoriisă se îndepărteze sau chir să nu mai aibă speranţe că lucruriile se pot schimba. Aceasta semanifestă în general printr-o atitudine din ce în ce mai critică şi

Familiile au conceput urmatoarea lista de reactii negative intalnite foarte frecvent referitor ladiagnosticul de schizofrenie a unei rude: negarea bolii: “Acest lucru nu se poate intampla in familia noastra” negarea severitatii bolii: “Este doar o faza” refuzul despre a discuta despre frica lor izolarea din functiile obisnuite sociale rusine şi vinovatie: “Unde am greşit?” sentimente de izolare: “Nimeni nu stie prin ce trec” amaraciune: “Nu e corect. De ce ni se intampla noua?” invinuire: “Ar fi trebiut sa stai acasa cu copii” preocupate de mutare: “Poate daca am pleca din oras şi ne-am muta la tara...” cautare excesiva de posibile explicatii: “Poate l-am pedepsit prea mult” incapacitatea de a gandi sau o vorbi despre altceva, decat despre boala ambivalenta extrema fata de persoana bolnava disensiuni maritale, eventual divort rivalitate intre frati sau refuzul de a vorbi sau a sta cu fratele afectat cresterea consumului de alcool sau de calmante depresie insomnie, scadere in greutate, anxietate

GESTIONAREA EMOTILORGestionarea adecvata a emotiilor joaca un rol important in crearea unui mediu pozitiv, carepoate influenta reducerea recaderilor şi un mediu confortabil atat pentru aparţinători cat şipentru persoana cu probleme de sanatate mintala.

Factori interni

- Abilitatea de a comunica, de a fi clar şi direct.- Abilitatea de a împărtăşi sentimentele- Abilitatea de a acfcepta propriile greşeli şi imperfecţiuni- abilitatea de a accepta diferenţa opiniilor- Abilitatea de a lua decizii şi asumarea lor- Abilitatea de a recunoaşte propriile puteri- Stimă de sine

24

- Abilitatea de socializare- Interese şi hobiuri- Abilitatea de a lega prietenii- Abilitatea de a verbaliza propriile sentimente

Factori externi

- Suportul tuturor membrilor familiei- Casa - un loc stabil, drag şi suportiv- Specialişti receptivi- Cunoaşterea instituţiilor care oferă sprijin

Activitate: Cand avem nevoie de ajutorScop: constientizarea situatiilor cand poate fi nevoie de ajutor

Impartiti participantii in 3 grupuri mici

Dati fiecarui grup sarcina de a identifica Cand un prieten poate avea nevoie de ajutor

Listati raspunsurile lor pe flipchart

Discutati despre momente din viata lor cand au avut nevoie de ajutor

Completati lista lor cu alte momente din tabelul Un prieten poate avea nevoie deajutor cand….

Tabel

Un prieten (rudă) poate avea nevoie de ajutor cand….

A trecut printr-o pierdere majora sau a rupt o relatie importanta

Şi-a schimbat stilul de viata

Este in continuu deprimat şi anxios

Rezultatele la scoala sau la serviciu s-au deteriorat

Are sentimente de neajutorare şi lipsa de speranta

Vorbeste depre suicid

Are tulburari de somn

S-a retras fata de familie sau preteni

S-a detasat de scoala, serviciu sau de activitatile obisnuite

Se palnge de dureri de cap, greata şi oboseala inexplicabila

Stima lui de sine a scazut foarte mult

Simte ca nu mai poate face fata provocarilor vietii

Ce poti face ca sa-l ajuti ?

Nu evita sa vorbesti despre acest subiect

Ia in serios discutia legata de sentimentele lui de deprimare

25

Vorbeste cu cineva daca esti ingrijorat in legatura cu persoana respectiva

Spune-le pritenilor tai unde pot abtine ajutor şi insoteste-i in locul de unde pot abtineajutorul

Arata persoanei respective ca are şi alte optiuni decat suicidul, deşi nici una dintreele pare sa nu fie ideala la momentul respectiv

Cum sa fii suportiv pentru un om care a pierdut pe cineva drag?

Accepta-ti sentimentele oricare ar fi ele (chiar daca acestea apar pe neasteptate)

Mentine stabilitate in ritmul tau de viata

Accepta tacerile. Nu a trebuie sa le umpli cu vorbe

Foloseste atingerea atunci cand vorbele nu sunt potrivite

Incurajeaza exprimarea emotiilor

Adopta o atitudine care sa arate ca iti pasa, care sa incurajeze exprimarea gandurilorşi emotiilor

Renunta la : a da sfaturi, a spune cuiva ce trebuie sa faca, ce trebuie sa gandeasca şinu insista sa vorbeasca despre pierderea persoanei dragi.

Accepta ca nu poti opri sentimentele de durere, dar poti incuraja persoana caresufera sa numeasca şi sa exprime durerea cauzata de pierdere

Darul tau catre o persoana care sufera esti chiar tu. Oamenii care sufera o astfel depierdere, îşi vor aminti cine esti nu ceea ce spui. Deci :

Fii acolo

Asculta

Incurajeaza omul sa-şi exprime sentimentele

Ofera suport nonverbal

Factori care determina reactia persoanei la pierderea cuiva drag?

Exista cativa factori care influenteaza raspunsul persoanei la pierderea cuiva drag:

Cine a fost persoana decedata ?Pentru a stabili cum o persoana ar putea sa raspunda la o pierdere majora este necesar sastim care a fost relatia cu acea persoana- parinte, prieten, copil, iubit sau bunic.

Natura atasamentului fata de ea

Puterea atasamentului- cat de mult a iubit persoana decedata?Securitatea relatiei-cat de importanta era persoana respectiva pentru securitatea şi stima sade sine ?Incertitudinea legata de importanta relatiei- deşi sentimentele mixte sunt normale inasemenea situatii, daca sentimentele negative sunt dominante persoana ramasa in viata vaavea dificultati mai mari in a face fata durerii.

26

Conflicte cu persoana care a decedat- daca au existat conflicte cu persoana respectiva(abuz fizic sau sexual, etc) va fi mult mai greu pentru persoana ramasa in viata sa faca fatadurerii pricinuite de pierdere.

Modalitatea in care s-a petrecut pierderea- naturala, accidentala, suicid,homicid. Este mai greu sa faci fata unei morti accidentale sau neasteptate, la fel incazul suicidului sau al unei crime apar reactii extrem de acute de durere.

Istoria pierderilor anterioare- daca persoana respectiva a avut tulburari desanatate mintala (in special depresie) in trecut asociate unor pierderi. Pe de altaparte, cu cat o persoana experimenteaza mai multe schimbari cu atat este mai greu sale faca fata.

Caracteristici individuale- sunt importanti factori cum ar fi varsta şi sexul, precumşi tipul de personalitate. Este vorba de o personalitate dependenta, despre o persoanacare îşi exprima cu usurinta sentimentele ? Persoanele cu diverse tulburari depersoanlitate vor avea mai multe dificultati in a face fata durerii şi vor avea nevoiede ajutor din partea unui medic.

Factori din mediul social- grupul din care face parte persoana, atitudinile culturalefata de durerea legata de moartea unei persoane apropiate, ritualurile legate demoarte, reteaua de suport care exista pentru persoana care sufera, dificultatile legatede « abandonarea suferintei » sunt factori care influenteaza reactia la pierdere.

Alti factori de stres concurenti- reactia la pierdere este influentata de alteschimbari care pot aparea odata cu acest eveniment de tipul: dificultati economice,schimbarea locuintei, a scolii, etc.

Cum poti ajuta pe cineva care a suferit o pierdere sau cum te poti ajuta singur?

Activitate: Cum sa faci fata pierderii cuiva drag?

Identificati daca vreunul din participanti a suferit pierderea cuiva drag, sau cunoaste pecineva care a trecut prin acesta situatie

Rugati-l sa impartaseasca grupului cum a facut fata acestei situatii Completati relatarea cu alte informatii din tabelul Cum sa faci fata pierderii cuiva

drag?

Tabel:

Cum sa faci fata pierderii cuiva drag?

1. Fii pregatit sa inveti despre durerea pricinuita de o pierdere, vorbeste cu cei din jurultau şi traieste sentimentele asociate durerii

2. Identifica persoanele de incredere care ar fi capabile sa-ti ofere suport atunci candesti trist. Vorbeste mai intai cu ei despre lucrurile mici care te supara.

3. Accepta ca durerea pricinuita de pierderea cuiva drag este normala

27

4. Foloseste diverse modalitati de aface fata durerii : scrie (scrisori, jurnal, poezii,muzica), fii activ fizic, vorbeste cu oamenii, creaza obiecte de arta

5. Gaseste persoane care au facut fata cu succes durerii provocate de o pierdere, citestedespre ele sau vorbeste cu ele şi incerca sa le afli povestea lor- probabil ca o sa leajute şi pe ele.

6. Intelege ca suferinta iti va lua ceva timp - saptamani, luni, ani şi este un proces carete oboseste fizic şi emotional

7. Rezerva-ti timp pe care sa-l petreci cu prietenii, sa razi şi sa te simti bine.

Cum poti ajuta un prieten sau un membru al familiei ?

1. Fii alaturi de prietenul tau, vorbeste cu el la telefon sau scrie-i scrisori chiar daca nu-ti raspunde

2. Gandeste-te ce l-ar putea ajuta. S-ar putea ca el sa nu stie ce il poate ajuta sau poatenu iti va cere ajutorul. Poate lucrurile la care te gandesti tu, s-ar putea sa nu mearga,dar el îşi va aminti oricum gestul tau.

3. Fii pregatit sa auzi detalii legate de pierderea suferita de mai multe ori. O persoanacare sufera, îşi spune povestea de mai multe ori ceea ce o ajuta sa inteleaga şi saaccepte ceea ce s-a intamplat.

4. Asculta persoana fara a o intrerupe. Cel mai bun raspuns ar fi comentariile scurtecare ii arata ca il asculti de exemplu : « Imi pare rau », « Povesteste-mi despre… »

5. Reamintirea unor vremuri bune poate sa ii aduca ceva confort. Roaga-ti prietenul sa-ti povesteasca despre vremurile placute petrecute cu persoana respectiva, vizitatiimpreuna locuri care i-ar putea readuce in minte clipe placute sau realizati impreunao ceremonie in onoarea amintirii persoanei respective

6. Daca esti ingrijorat cu privire la prietenul respectiv, vorbeste cu parintii/ persoanelede incredere despre aceste temeri şi ingrijorari

7. Accepta ca prietenul tau va dori sa vorbeasca la un moment dat despre pierderea luisau sa se comporte ca şi cum nu s-ar fi intamplat.

8. Învăţa despre durere şi despre cum poti sa fii suportiv.

Strategii neadecvate de a face fata pierderii unei persoane dragi:

1. Comportament de evitare- refuza sa aduca in discutie subiectul sau evita persoana2. Directive- « Acum tu va trebui sa fii capul familiei », « Va trebui sa te controlezi »3. Comportamente fortate- este presat sa vorbeasca despre subiect sau este presat sa

intre in noi relatii4. Judecata- « De ce te comporti asa », « Nu o lua asa de serios »5. Sugereaza ca intelege totul- « Stiu exact ce simti”6. Face comparatii- « Cel putin nu este asa de rau cu… »7. Judecata la intamplare- « Este mai bine fara.. », « Este mai bine asa… »8. Dorinta lui Dumnezeu- « Este voia lui Dumnezeu », « Dumnezeu avea nevoie de

el in rai »

28

CAPITOLUL 3

COMUNICAREA

Obiective: Dezvoltarea abilităţiilor de comunicareExersarea abilităţilor de comunicare

Se aşează participanţii în semicerc, cu faţa spre flipchart.

Prezentaţi obiectivele sesiunii.

Activitatea 1. Ce este comunicarea?

Întrebaţi participanţii : Ce înţelegeţi prin comunicare ? Ce înseamnă comunicarea ? şilistaţi răspunsurile lor pe o coala de flipchart.

Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor.

Prezentaţi pe flipchart (FC 1) Ce înseamnă comunicarea, subliniând faptul că,comunicarea este un proces continuu.

Teorie:

Mulţi oameni, cănd aud termenul de comunicare se găndesc la transmiterea unui mesaj de lao persoană la cealaltă. Doar că acest lucru este doar o parte din procesul de comunicare.folosim termenul proces, pentru că acel mesaj trimis de cineva, primeşte un răspuns. Uneorichiar şi tăcerea este un răspuns. Acest răspuns produce un impact asupra celui care a iniţiatcomunicarea, tronsformându-l într-un proces continuum. Uneori fragmentăm acest procesdoar pentru a putea studia mai bine ceea ce se întâmplă în cadrul procesului de comunicare,cum este cazul şi în schema de mai jos.

FC 1. Comunicarea

A C B

Vorbitor -----cod -------canal de comunicare-----------mesaj-------- ascultător

29

Tabel 1. Schema comunicării

Cea mai simplă schemă de comunicare cuprinde:

Emiţătorul (vorbitorul)

Codul

Canalul de comunicare

Mesajul

Receptorul (ascultătorul)

Conexiunea inversă de la destinatar la emiţător.

Vorbitorul are o idee bazată pe experienţa sa.Vorbitorul descrie ideea cu ajutorul sunetelor.Sunetele activează nervul acustic din urechea ascultătorului.Creierul ascultătorului răspunde cu o idee bazată pe experienţa proprie.

DE CE ESTE IMPORTANTĂ COMUNICAREA ?

Activitate 2. Probă ( joc) de comunicare

Scop : Sensibilizarea participanţilor asupra importanţei şi rostului comunicării

Resurse : Fişe cu scheme grafice individuale; Flipchart Tablă Retroproiector

Proceduri de realizare: participanţii vor juca, pe rând, rolul de vorbitor avânddrept sarcină comunicarea corectă a schemei grafice primite.

Ascultătorii au drept sarcină realizarea pe coli individuale a schemelor graficetransmise de vorbitori prin comunicare verbală.

Feed-back-ul se realizează prin confruntarea schemelor grafice realizate deascultători cu schemele grafice proiectate de vorbitori pe ecran sau desenate pe tablă.

30

Exemplu de scheme grafice:Figura 1.

Figura 2.

Moderatorul va construi fişe individuale ce conţin câte o astfel de schemă, cu ungrad de dificultate din ce în ce mai crescut. Pentru primele trei scheme grafice cu grad dedificultate redus, participanţii nu au voie să adreseze întrebări vorbitorului, feed-back-ulfăcîndu-se în final.

Pentru următoarele scheme grafice, mai dificile, ascultătorii şi vorbitorii au dreptulla dialog pentru precizări, clarificări care să ajute la înţelegerea şi realizarea schemei.

Se pot pune întrebări de forma:

-Figura este înscrisă în cerc ?-Figura rezultată în interiorul dreptunghiului conţine un romb ?

Moderatorul observă toate comportamentele ascultătorilor şi vorbitorilor şi în final,în urma unor dezbateri cu aceştia, înscrie pe flipchart, pe două coloane, aspectele pozitive şirespectiv negative ale comunicărilor realizate.De asemenea, moderatorul formulează câteva concluzii referitoare la impactul comunicăriiasupra auditoriului şi stabileşte repere vizând eficientizarea acesteia.

Teorie:Cum comunicăm?

Principalele metode de comunicare:

Cuvântul vorbit

31

Fată în faţă : într-un grup larg / restrâns sau conversaţie directă, interviu, discuţie, întâlniri,sesiuni de instruire, prezentări.Telefon: pot exista probleme legate de limitări în comunicarea nonverbală şi limitări detimp.Radio şi TV: comunicare undirecţională din parte prezentatorului.Tele şi video conferinţe: pot aduce împreună un număr de persoane aflate la distanţe mari,dar pot crea probleme în identificare şi control; totodată, implică costuri ridicate pentruprocurarea echipamentului.

Cuvântul scrisRapoarte, memorii, scrisori: pot fi trimise unei largi categorii de persoane, eliminândcheltuiala de deplasare, dar se pot crea neînţelegeri referitoare la înţelesul conţinutului.Handouts : utile pentru susţinerea prezentărilor orale în instruire etc.Postere : dacă sunt amplasate la locul potrivit, ajung la o audienţă largă, dar trebuie săatragă privirea, să fie clare şi să ofere informaţie actuală pentru a avea un impact.Mijloace vizuale: pot capta interesul şi susţin mesajul.Note: pot ajuta la recapitularea evenimentului în timp şi pot fi întocmite în stilul propriu alpersoanei care le utilizează.

O problemă comună tuturor metodelor de comunicare în scris este că, pentru a avea unimpact, trebuie să fie citite şi înţelese, iar cel care le întocmeşte nu are întotdeauna controlulasupra acestor cerinţe.

VizualTeleviziunea: imaginile prezentate sunt active şi actualizate şi ajută la captarea atenţiei.Fotografii şi desene: imaginile statice pot susţine sau substitui cuvântul vorbit şi au impactfoarte mare.Diagrame: pot fi redactate simbolic (ex. o schiţă uşor de înţeles).Grafice, scheme etc.: pot demonstra efectiv materialul care ar putea fi dificil de înţeles, cumar fi formule complicate sau date comparate.

SemnaleComportamentul nonverbal (sau limbajul corpului) reprezintă cea mai eficientă metodă princare comunicăm.

Activitatea nr. Captarea atenţiei

Obiective: Iniţierea în diverse tehnici şi proceduri menite să trezească interesulpentru problematica abordată în comunicare

32

Proceduri: Încercaţi să captaţi interesul, atenţia, bunăvoinţa auditoriului începândprezentarea ( comunicarea) pe o temă stabilită din timp, cu una din variantele :

a accentuarea aspectelor asupra căroraauditoriul este de accord;

b falsa ipoteză-anunţaţi o concluzie ce pânăla urmă, dovediţi –prin argumente şiîntrebări retorice-că este falsă;

Exemplu : În ultimul număr din revista Science et vie se precizează căpământul este nemişcat în univers !

c prezentaţi un citat din autori celebri( autoritate într-un domeniu) careanalizează subiectul abordat în exerciţiuldumneavoastră şi care vă susţine întreguldemers;

d prezentaţi un proverb amuzant, o glumă,cu rolul de “ a sparge gheaţa”;

e adresaţi întrebări referitoare la subtemelepe care auditoriul dumneavoastră doreştesă le dezvolte.Astfel daţi dovadă derespect şi interes pentru problemele carefrământă publicul dumneavoastră,demonstraţi că sunteţi documentat etc.

Activitatea nr. Cunoaşterea reciprocă

Proceduri : Fiecare participant va prezenta :-un scurt C.V.-o problemă personală;-un eveniment deosebit din viaţa lui;-o poezie, un cântec, o anecdotă etc;-numele mic sau de alint, porecla etc. prin care să fie apelat de către

ceilalţi participanţi.

33

Tipuri de comunicare

Oamenii comunică în diferite moduri. folosim cuvintele atunci cănd vrem sătransmitem un mesaj. Dar adesea sensul mesajului se poate schimba complet, atunci candmimica sau gesturile noastră nu este în concordanţă cu conţinutul mesajului. Găndiţi-vă încăte moduri puteţi spune "mulţumesc" cuiva. Mesajul vostru, în funcţie de intonaţie saulimbajul non-verbal folosit poate exprima mulţumire, reproş, poate să fie ironic, tăios, etc.

Tipurile de comunicare le am putea clasifica în trei categori:- Comunicare prin mesaje verbale- Comunicare prin limbajul nonverbal (gestică, mimică, limbajul trupului, etc)- Intonaţia (deseori sensul unui mesaj poate fi schimbat datorită intonaţiei folosite)

Activitatea 2. Tipuri de comunicare

Exerciţiu: MimaScop: Identificarea elementelor comunicării nonverbale. Resurse: Bilete cu rolurile pentru mimă.

Fiecare participant va primi un bilet cu un rol pe care va trebui să-l mimeze. Ceilalţiparticipanţi trebuie să identifice ceea ce s-a mimat. (Acest exerciţiu se poate realiza şiîmpârţind participanţii în două grupe).

Exemple de întrebări ce pot fi folosite de traineri:Aţi avut dificultăţi în a identifica ceea ce mima celălalt?Care au fost elementele folosite în comunicarea nonverbală?Cum v-aţi simţit utilizând doar limbajul nonverbal pentru a comunica?

Comunicarea verbală şi nonverbală.Tipuri de comunicare. Comunicare verbală şi nonverbală.

Împărţiţi participanţii în grupe.

Un grup va avea ca sarcină să identifice elementele comunicării verbale, iar celălalt grup săidentifice elementele comunicării non-verbale.

Îi lăsaţi să lucreze în grup timp de 20 de minute, punând la dispoziţie coli de flipchart şimarkere.

Fiecare grup alege un raportor, care va prezenta pe flipchart concluziile grupului.

Discutaţi pe marginea lor, adăugând dacă este cazul alte elemente ale comunicării.

34

Exerciţiu: Cercul lui Mehrabian.

Scop: Cunoaşterea ponderii limbajului nonverbal, intonaţiei şi mesajului verbal încomunicare.

Resurse: Coală de flipchart, markere.

Întrebaţi participanţii ce pondere au în procesul de comunicare mesajul verbal, limbajulnonverbal şi intonaţia. (pondere exprimată în procente).

Notaţi pe flipchart căteva dintre răspusunrile lor.

Adăugaţi pe flipchart cifrele rezultate din studiile făcute:

Mesaj verbal-7%; limbaj nonverbal-55%; intonaţie-38%

-Amintiţi-le participanţilor că un copil mic, care încă nu cunoaşte sensul cuvintelor, seapropie de unele persoane şi se îndepărtează de altele, iar singurele moduri de comunicare decare se ghidează pentru a face această alegere sunt intonaţia şi limbajul nonverbal.

In procesul de comunicare folosim 3 componente: mesajul verbal, intonatia şi limbajulnonverbal (mimica, gesturi). Studiile facute arata ca transmitem verbal doar 7% din mesaj,prin intonatie 38%, iar nonverbal 55% din mesaj.

Activitatea 3 Limbajul nonverbal

Obiective : Exersarea comunicării nonverbale

Proceduri : 1 Joc de comunicare nonverbală

Se împarte grupul de participanţi în microgrupuri şi se alege o temă pe careparticipanţii trebuie să o ilustreze prin joc de mimică şi gestică

2 Moderatorul stabileşte pentru fiecareparticipant o profesie ( aceste profesii suntînscrise pe bileţele şi participanţii trag lasorţi un bileţel). Ăn funcţie de profesiarespectivă, prin mimică şi gestică,paricipanţii trebuie să sugereze ocupaţia/profesia astfel încât ceilalţi să înţeleagădespre ce este vorba.

Activitatea 4 Expresivitatea limbajului

35

Obiective: Evidenţierea rolului şi a importanţei expresivităţii limbajului, aintonaţiei şi respectiv a punctuaţiei în comunicarea orală şi scrisă.

Proceduri : -Se prezintă drept model pentru aplicaţie prezicerea Oracolului de la

Delphi, întrebat de un conducător de oşti , dacă va învinge în lupta care îl aştepta( dacă se va duce la luptă, dacă se va întoarce şi dacă va trăi victorios).

Conducătorul de oşti, ascultând nerăbdător şi neatent oracolul, a datprecizării următorul sens:

Te vei duceTe vei întoarceNu vei muri

Conducătorul de oşti pierde lupta în care, de altfel, moare.Rudele acestuiacer explicaţii, justificări oracolului care precizează că a fost greşit înţeles.Oracolul defapt spusese:

Te vei duce.Te vei întoarce ? Nu !Vei muri!

-Se alege dintr-un text o propoziţie afirmativă.Căutaţi, pe rând, să-I schimbaţi sensul prin intonaţie ( respectiv punctuaţie)

în variantele următoare: interogativă; exclamativă ( mirare, surpriză etc.); imperativă (dorinţă, insistenţă, de poruncă, rugăminte,

ameninţare, jicnire, mustrare etc.).

Activitatea 5. Jocul cu proverbe

Proceduri: Luaţi o carte cu proverbe şi în mod aleatoriu combinaţi două proverbe în

scopul de a crea alte două proverbe.Se citesc cele două proverbe şi apoi se scriu peflipchart.Se împart în două subunităţi care urmează a fi combinate.Se formuleazăastfel alte două proverbe compuse.Se interpretează apoi sensul şi semnificaţiaacestora.

Activitatea 6-Alternanţa vorbitor-ascultător

Obiective : Conştientizarea ipostazelor alternative de ascultător şivorbitor

Proceduri :

36

În dubla ipostază de ascultător şi vorbitor, interpretaţi proverbul : “Dumnezeu a dat omului două urechi, doi ochi, dar numai o singură gură”.

Ce valabilitate are recomandarea : “ Fiţi numai ochi şi urechi ! “ ?

Activitatea 8- Bariere în comunicare

Exerciţiu: Construind ziduri (bariera în comunicare)

Scop: Identificare barierelor de comunicareaIdentificarea unor modalităţi de depăşire a barierelor de comunicare Resurse: Coli de flipchart, markere de diferite culori.

Se împart participanţii în diade.

Timp de 15 minute, vor identifica şi scrie pe o coală de hartie, ce bariere de comunicareau întălnit.

După 15 minute, câte un reprezentant din fiecare diadă va expune pe flipchart bariereleidentificate.

Trainerul va nota fiecare din aceste bariere pe foaia de flipchart, notandu-le in nistedreptunghiuri de forma unor caramizi – se – construieste astfel un zid.

Pentru fiecare barieră identificată, se va discuta în grupul mare despre modalitatea princare se poate depaşi, şi se noteaza in aceiaşi casuta cu alta culoare

Iată câteva indicii pe care le-aţi putea identifica în limbajul trupului la povestitor:- Braţele încrucişate – Eşti în defensivă?- Nervozitate – Te simţi presat?- Buzele strânse - Te simţi nervos?- Încruntarea – Te simţi confuz?- Ţinerea respiraţiei – Te simţi tensionat?

Bariere în comunicare

Prezentare pe flipchart (FC 1) a barierelor de comunicare. Se pot implica participanţii inlistarea barierelor de comunicare. Discuţie facilitată de instructor pentru explicarea lor.(Tabel 1)

FC 1. Bariere în comunicare

Filtre în mintea vorbitorului care îl impiedică să îşi exprime în mod clar ideea.

Filtre în mintea ascultătorului care îl împiedică să recepţioneze ideea asa cum a fosttransmisa.

37

Bariere externe.

Tabel 1

BARIERELE SUNT:

Fizice: deficienţe verbale, acustice, amplasament, lumină, temperatură, ora din zi, durataîntălnirii etc.

Semantice: vocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte.

Determinate de factori interni:

Implicarea pozitivă: Îmi place Ion, deci ascult ceea ce are de spus.

Implicarea negativă: Mirela m-a barfit acum 10 ani, deci interpretez tot ce spune ca fiindîmpotriva mea.

Frica: Sunt aşa de preocupat de ceea ce voi spune încăt nici nu pot să aud ceea ce spuneMihai.

Presupuneri subiective: Arăţi exact ca unchiul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că ori decâte ori vorbeşti, îl aud pe el...

Lumi imaginare: Toti avem “lumi imaginare”... interpretarea noastră personală a lucrurilorşi ideilor... pe care le protejăm cu grija.

Atunci cănd vorbim de comunicarea cu o persoană cu probleme de sănătate mintală, acestorbariere de comunicare li se adaugă şi altele datorită specificului acestor probleme, cum ar fi:prezenţa unor halucinaţii auditive sau vizuale (voci sau imagini care nu sunt rale), unor ideidelirante (idei care nu corespund realităţii), etc.În cazul halucinaţiilor,de exemplu, chiar dacă aceste voci sau vedenii nu sunt adevărate, elesunt căt se poate de prezente pentru aceste persoane. Ele produc aceaşi impact emoţional caîn situaţia în care ar fi adevărate şi induc frecvent o stare de tensiune şi teamă.

Exerciţiu- Halucinaţiile auditive ca barieră de comunicare.

Scop: Înţelegerea impactului halucinaţiilor auditive asupraprocesului de comunicare.

Resurse: Biletele cu roluri, coli de flipchart făcute sul (1 coală pentru fiecare grup mic).

Explicati participantilor ce sunt halucinatiile auditive (voci inexistente pe care le audunele persoane care sufera de diferite boli psihice)

Exerciţiu in grupuri mici (4-5 participanti), un vorbitor, un ascultător, un participant care vaavea rolul “vocii”, 1-2 observatori.

38

Participanţii vor primi în grupul mic câte un bilet cu rolurile enunţate mai sus. Povestitorul va avea ca sarcină să povestească timp de 5 minute ascultătorului despre oproblemă cu care se confruntă.Participantul care a primit biletul cu rolul “Vocii” va fi instruit ca să intervină la 2 minutedupă ce începe exerciţiul, vorbind la urechea ascultatorului, folosind o coala de hartie deflipchart, facuta sul. El va juca rolul halucinatiilor auditive, incercând să perturbe cât maimult ascultătorul. (Poate să râdă, să înjure, să dea diferite ordine ascultătorului).Observatorii vor avea ca sarcină să observe procesul de comunicare dintre povestitor şiascultător.După terminarea exerciţiului se va discuta în grupul mare.

Exemple de întrebări ce pot fi folosite de către traineri.

- Cum a decurs comunicarea?- Ce s-a întămplat în momentul când a intervenit vocea?- Ce au simţit şi făcut cei care ascultau în momentul când a intervenit vocea?- Ce au simţit cei care povesteau?

- Cum pot influenţa halucinaţiile auditive procesul comunicării?

Îmbunătăţirea comunicării

Relatia in cazul cand oferi ajutor

Procesul de oferire a ajutorului este un proces de comunicare bilateral. Amandoi, atatpersoana care ofera ajutor, cat şi cel care are nevoie de ajutor, trimit, primesc, evaluaza şiinterpreteaza mesaje verbale, vocale şi corporale.De ex. raspunsurile empatice ale persoanei care ofera ajutor, pot induce raspunsuri sinceredin partea celuilalt.Relatie eficienta este cea colaborativa.Cel care are nevoie de ajutor comunica atunci cand se simte inteles şi simte o legaturapozitiva cu cel care îi oferă acet ajutor.

Relatiile de ajutorare sunt relatii umane, intre persoana care are nevoie de ajutor şi persoanacare ofera ajutor. Aceste relatii cuprind cateva dimensiuni:

a) Empathia: este capacitatea de a intelege lumea interioara a celuilalt.Dimensiuniile empathiei:- Observarea şi ascultarea. (Mesajele verbale, vocale, limbajul corporal)- Rezonanta. (Simti cateva din emotiile pe care le traieste celălalt)- Discriminarea. (Discerna ce este intradevar important pentru celălalt şi formulezi asta

intr-un raspuns)- Comunicarea. Transmiti un raspuns pentra a arata intelegere fata de ganduriile,

sentimentele şi semnificatiile celuilalt.- Verificarea. Uneori este important să verifici dacă ai înţeles corect ceea ce a vrut să

spună celălalt.

b) Atentia pozitiva neconditionala: contine 2 dimensiuni:

39

1) Nivelul atentiei pozitive. Cuprinde sentimentele pozitive ale celui care oferă ajutor, cumar fi simpatia, preocuparea, caldura. 2) Neconditionalitatea atentiei. Acceptare fara a-l judeca.

Persoana care ofera ajutor, respecta şi valorizeaza cele mai profunde parti ale celuilalt şi leidentifica mai curand cu potentialul decat cu manifestarile curente.

c) Sinceritatea: are 2 dimensiuni

1) Interna. Persoana care oferă ajutor trebuie sa-şi recunoasca propriile ganduri,sentimente, experiente. (constientizarea sinelui)

2) Externa. Ceea ce spune şi cum spune celălalt.

Activitate: Prezentare la Flipfhart

FC:Arata atentie şi interes:

1. Fi disponibil2. Adopta o postura relaxanta şi deschisa3. Apleaca-te usor in fata4. Foloseste privirea şi contactul vizual5. Adopta o expresie faciala potrivita6. Foloseste corect gesturile7. Foloseste cu grija atingerile8. Fii atent la spatiul personal şi inaltimea scaunelor9. Fii atent la imbracaminte şi toaleta

Communicarea suportiva

Probleme de comunicare ComunicatreNonsuportivă

Alternative

Coercitiv (ar trebui) "Ar trebui să ştii cănd seserveşte masa”

"Aş aprecia dacă ai veni lamasă la ora 13.00"

Citirea găndurilor "Eşti furios pentru căprietenul tău a uitat să teviziteze”

"Pari furios. Aşa este?"

Folosind afirmaţii de genul“Intotdeauna” sau“niciodată”

"Niciodată nu-ţi ieimedicamentele”

"Sunt îngrijorat că nu ai luatmedicamentele dimineaţa”

A da comenzi "adună-ţi hainele imediat" "Mi-ar plăcea să-ţi hainele depe jos înainte de cină”

Sarcasm "Eşti atât de leneş" "Am fost dezamăgit că nu aidus gunoiul aseară”

Amestecând pozitivul cunegativul

"Eşti îmbrăcat bine dar părultău arată jalnic”

"Îmi place ţinuta ta astăzi”

40

Aptitudinea de a asculta. Ascultarea joacă un rol foarte important în procesul comunicării. Fără a acorda atenţie celorce ne spun ceilalţi, discursul nostru va semăna mai degrabă cu un monolog decăt cu undialog. Ascultarea activă înseamnă mai mult decăt ampla receptare şi interpretare asemnalelor sonore.

- A auzi: capacitatea de a constientiza şi primi mesaje- A asculta: capacitatea de a primi mesaje şi a intelege semnificatia lor- A asculta activ: capacitatea de a intelege semnificatia mesajelor şi a arata vorbitorului ca

l-ai inteles.

Activitate- ascultarea activăPrezentare pe flipchart a deprinderilor de ascultare eficiente (5 minute). Se va distribuiHandout-ul cu deprinderile de ascultare eficientă.

FC: Abilităţi de ascultare activă

- Stabilirea unui climat confortabil- Menţinerea contactului vizual- Folosirea unui limbaj nonverbal adecvat- Reflectarea sentimentelor de bază- Reflectarea ideilor de bază- Parafrazarea- Rezumarea- Folosirea întrebărilor ajutătoare- Încurajarea celuilalt

Parafrazarea şi reflectarea sentimentelor:

1. Parafrazarea:Parafrazarea inseamna exprimarea in alte cuvinte a semnificatiei afirmatiilor celuilalt.

Prin parafrazare verifici perceptia. Atunci cand celalat se simte inteles va spune “ exact”,“corect” etc.

2. Reflectarea sentimentelor:

Reflectarea sentimentelor presupune intr-un fel parafrazariile care pun accent pe continutulemotional a ceea ce iti comunica celalalt.Acest proces are doua etape: identificarea sentimentelor şi reflectarea sentimentelor.

1- Identificarea sentimentelor

41

sunt cateva cai de a identifica sentimentele:- mesajele corporale- mesajele vocale- cuvinte care exprima sentimente (trist, fericit, furios, singur, etc)- cuvinte care exprima reactii fizice ( obosit, tensiune, dureri, etc)- metafore care exprima sentimente (sunt in al noulea cer, etc)- imagini vizuale ale sentimentelor (ma simteam pus la colt-exprima jena)

2- Reflectarea sentimentelor: - incepe propozitia cu "te simti....."- comunica-i ce crezi că simte (de ex: te simti furios; te simti dezamagit;)

Ex:

Pacientul: Imi vine să urluPărinte: Înteleg ca te simti foarte furios

Exercitiu: Ascultarea activă

Scopul exerciţiului: Înţelegerea şi exersarea abilităţilor de ascultare activă.Resurse: Handouturi.

Se vor impartii participantii in grupuri de 3-4 persoane. In fiecare grup se va alege voluntaro persoana sa fie povestitorul şi o alta persoana care va fi ascultatorul. Ceilalti suntobservatori. Povestitorul ii va vorbi ascultatorului timp de 5 minute despre o problemalegata de copilul lui, iar ascultatorul va trebui sa foloseasca cat mai multe din deprinderilede ascultare eficianta. Observatorii vor observa procesul de comunicare, in special peascultator, pentru a vedea care din deprinderi foloseste. Dupa aceea se va discuta in grupulmic timp de 10 minute despre ceea ce s-a intamplat in timpul exercitiului. Povestitorul şiobservatorii ii vor da feedback ascultatorului depre folosirea acestor deprinderi, fiindspecifici şi descriand comportamentele (atunci cand ai…… ai folosit abilitatea de…),povestitorul va spune daca s-a simtit ascultat şi ce anume l-a facut sa simta acest lucru.Ascultatorul va descrie cum s-a simtit in acest rol şi ce deprinderi a folosit. Se discuta in grupul mare (5 minute) experienta şi ceea ce au învăţat participantii.

Exemple de întrebări ce pot fi folosite de traineri:

Cum a decurs exerciţiul?Ce aţi aflati despre modul cum ascultaţi?Ce aţi schimba în modul cum ascultaţi pănă acum?

42

Abilitatea de a pune întrebări

Prezentare pe flipchart a abilităţiilor de punere a întrebărilor:

FC-

- Puneti cate o intrebare o data- Intrebarile sa fie clare şi concise- Puneti intrebari deschise- Cercetati mai in profunzime continutul- Dati timp suficient pentru raspunsuri- Pastrati tacerea pentru ca vorbitorul sa se poata gandi- Puneti intrebari pentru a verifica perceptia

Se va distribui şi Handout pe care participanti il pot consulta in timpul exercitiului.

Exerciţiu: Abilitatea de a pune întrebări

Scopul exerciţiului: Inţelegerea şi exersarea abilităţiilor de punere a întrebărilor.

Resurse: Handouturi

Se vor împărţii participanţii în grupuri de 3-4 persoane. In fiecare grup se va alege voluntaro persoana sa fie povestitorul şi o alta persoana care va fi ascultatorul. Ceilalti suntobservatori. Povestitorul ii va vorbi ascultatorului timp de 7 minute despre o experienţă a sa,iar ascultatorul va trebui sa foloseasca cat mai multe din abilităţiile de punere a întrebărilor,combinate cu cele de ascultare activă. Observatorii vor observa procesul de comunicare, inspecial pe ascultator, pentru a vedea care din deprinderi foloseste. Dupa aceea se va discutain grupul mic timp de 15 minute despre ceea ce s-a intamplat in timpul exercitiului.Povestitorul şi observatorii ii vor da feedback ascultatorului depre folosirea acestordeprinderi, fiind specifici şi descriind comportamentele (atunci cand ai…… ai folositabilitatea de…), povestitorul va spune daca s-a simtit ascultat şi ce anume l-a facut sa simtaacest lucru. Ascultatorul va descrie cum s-a simtit in acest rol şi ce deprinderi a folosit.

- Se discută în grupul mare (5 minute) experienţa şi ceea ce au învăţat participanţii.

Exemple de întrebări ce pot fi folosite de traineri:

Cum a decurs exerciţiul?

Ce aţi aflati despre modul cum puneţi întrebări?

Ce aţi schimba?

Conversaţia

43

Gândiţi-vă la toate conversaţiile pe care le aveţi într-o zi normală. Ele pot implica

oamenii pe care îi cunoaşteţi bine, cum ar fi prietenii sau membrii familiei dumneavoastrăsau colegii pe care îi vedeţi în fiecare zi la serviciu. Sau pot avea loc cu oameni pe care abiadacă îi cunoaşteţi.

Unele din aceste conversaţii merg bine: sunt plăcute şi duc la o concluziesatisfăcătoare. Pe scurt, funcţionează. Totuşi, altele nu merg bine. Alte conversaţii se învârtîn cerc sau se termină cu o notă negativă. Altele, sunt “înăbuşite în faşă” înainte să înceapăcorespunzător. Cei mai mulţi dintre noi ar prefera să aibă o conversaţie ca cea din primul tip.

Exerciţiu: Conversaţia

Scopul: Înţelegerea modului propriu de a conversa cu ceilalţi Înţelegerea importanţei conversaţiei într-un proces de comunicare.

- Rugaţi-i pe participanţi să formeze diade şi să converseze timp de 5 minute. - Săpuneţi-le să discute despre un subiect fără încărcătură emoţională mare.- Discutaţi în grupul mare despre cum a decurs exerciţiul.- Discutaţi despre modul cum pot recunoaşte “o conversaţie bună”.

Exemple de întrebări ce pot fi folosite de traineri:

Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?

Cum a fost atmosfera?

Ce v-a facut să vă simţiţi bine?

Ce v-a făcut să nu vă simţiţi bine?

Deşi este dificil să definim exact înţelesul de conversaţie “bună”, totuşi este uşor să-ţi daiseama dacă ai o astfel de conversaţie. Şi este chiar mai uşor să-ţi dai seama când conversaţianu merge.

Prezentaţi flipchartul cu tema "Cum recunoşti o conversaţie bună" (FC 1).

FC 1.-Cum recunoşti o conversaţie bună:

Seamănă cu o experienţă unică pentru ambele părţi, amândouă fiind la fel de implicate şiinteresate.

Amândoi (interlocutorii) simt că sunt auziţi şi înţeleşi. Există dorinţa de ambele părţi dea fi deschis, de a comunica.

Atmosfera este confortabilă. Chiar dacă ceea ce discuţi este un subiect dificil lucrurileimportante sunt exprimate în cele din urmă.

44

Se întâmplă ceva folositor.

Pentru a înţelege cum să facem din conversaţie o experienţă unică pentru ambele părţi,gândiţi-vă la ea ca la un dans.

Când dansezi, nu încerci sa obţii puncte în vreun fel. În schimb, lucraţi ca un cuplu,coordonându-vă mişcările unul cu celălalt şi încercând să nu vă călcaţi prea mult pepicioare. Ideea de bază este că mai degrabă ar fi bine să cooperaţi decât să concuraţi astfelîncât amândoi sunteţi “câştigători”.

Totul se reduce la faptul ca fiecare persoană are şansa de a-şi exprima punctul de vedere,de a-şi face cunoscute nevoile şi de a-şi limpezi gândurile şi sentimentele.

O conversaţie deschisă este o experienţă împărtăşită, un duet mai degrabă decât 2 solo-uri care se intâmplă să coincidă.

Deci, dacă îţi dai seama că domini conversaţia, opreşte-te şi lasă loc şi celeilaltepersoane. Şi dacă te simţi exclus, autoinvită-te, chiar dacă asta înseamnă să întrerupipoliticos. Adu-ţi aminte că fiecare are aceleaşi drepturi de a fi auzit. Aşa cum învăţaţi să dansaţi în moduri diferite, tot în acelaşi fel puteţi dezvolta noi modalităţide comunicare.

Pentru a înţelege cum puteţi avea conversaţii in care ambele părţi să se simtăînţelese, imaginaţi-vă ca fiecare din noi avem propria noastră lume. Din afară, aceste lumipot părea asemănătoare la suprafaţă. În definitiv, toţi suntem membri ai aceleiaşi specii. Dartoţi în esenţă, lumile noastre sunt foarte diferite.

Crearea atmosferei potrivite

Aproape tot ce auzim produce o reacţie. De exemplu, când suntem lăudaţi, ne simţimbine în pielea noastră. Pe de altă parte, dacă suntem criticaţi, ne simtim răniţi şi furioşi.

Acestă furie poate avea câteva efecte diferite. Dacă duce la un atac verbal faţă decealaltă persoană poate să transforme conversaţia într-un câmp de luptă. Sau te-ar face săadopţi o poziţie defensivă, caz în care vei încerca să schimbi subiectul conversaţiei sau chiarsă-i pui capăt. În oricare din cazuri, conversaţia nu este ajutată să se desfăşoare şi lucrurileimportante nu ajung să fie exprimate.

Exerciţiu: Creearea atmosferei potriviteScop: Conştientizarea rolului creării atmosferei potrivite în procesul de comunicare.

Rugaţi-i pe participanţi să formeze diade şi să converseze timp de 5 minute.

Săpuneţi-le ca timp de 2-3 minute să facă complimente celuilalt, subliniând căîntotdeauna putem găsi calităţi sau aspecte pozitive la un partener de discuţie.

Cereţi participanţilor să continue să mai discute între ei încă 3-4 minute.

Discutaţi în grupul mare despre cum a decurs exerciţiul.

Discutaţi despre modul cum influenţează crearea atmosferei potrivite procesul decomunicare.

Joc de rol:

45

Ana are 19 ani. Ea locuieşte cu mama sa şi se înţelege foarte bine cu ea. Într-o ziAna vine acasă şi îi spune mamei sale că are un nou prieten, care îi place foarte mult şi oface să se simtă bine, şi o întreabă pe mama sa dacă poate să-l invite acasă iar mama este deacord cu acest lucru. Când mama Anei vine acasă de la serviciu a doua zi, găseşte stând pecanapea un baiat de aproximativ 22-23 de ani, cu tatuaje pe tot corpul, cu două lanţuri grelepe gât, cercei prinşi de nas, sprâncene, buza superioră, îmbrăcat în maieu, blugi decoloraţi şibocanci. Rămăne şocată dar are puterea să spună bună ziua şi se duce în bucătărie, de undeo cheamă pe Ana. Este evident că nu-l place pe noul prieten al Anei şi este îngrijorată dealegerea fiicei sale. Ana vine în bucătărie şi îi spune mamei: "El este noul meu prieten. Nu-iaşa că este un dulce?", iar mama ei îi raspunde: " Când ies din bucătărie să nu-l mai găsescîn casă".

Întrebări:

- Ce credeţi că se va întâmpla cu comunicarea între Ana şi mama ei?

- Cum aţi fi reacţionat dumneavoastră în locul mamei?

- Ce rol poate avea crearea unei atmosfere potrivite la inceputul discuţiei, pentru a existao comunicare reală?

Răspunsul dat de mamă în acesta situaţie inchide orice cale de comunicare fără a aveacel mai adesea nici un rezultat sau creând fiicei sale sentimente de frustrare sau poate chiarde revoltă că nu este lăsată să decidă singur, ducând frecvent la răcirea relaţiilor cu părinteleşi blocarea procesului de comunicare.

Care sunt condiţiile greşite pentru o conversaţie? (FC 2)

FC 2.-Condiţiile greşite pentru o conversaţie

Să fii tensionat

Să te simţi “atacat”

Să fii tratat cu dispreţ

Să fii ignorat

Să ţi se respingă părerile sau sentimentele

Să fii condamnat

Să fii ameninţat

Să ţi se ţină discursuri

Să ţi se dea sfaturi nedorite

Să nu ţi se acorde atenţia cuvenită

Să nu ţi se dea ocazia să vorbeşti

Să fie luate peste picior punctele tale de vedere

Discutaţi cu participanţii pe marginea acestor puncte listate.

Există o regulă simplă care ne poate ajuta să evităm distrugerea conversaţiei prinsentimente negative de acest fel:

Tratează-i pe oameni aşa cum ai vrea tu să fii tratat.

46

Discutaţi cu participanţii pe marginea acestor puncte listate.

Activitate:Un bun vorbitor

Obiective: dezvoltarea abilitatiide a fi un bun vorbitor

Prezentare pe flipchart "Cum să devi un bun vorbitor"

Să presupunem că îi povesteşti unui prieten despre decizia dificilă care te aşteaptă acasă. Dincuriozitate, îi ceri să-ţi relateze din nou povestirea. Şocat, realizezi ca prietenul tău nu aînţeles-o exact în cele din urmă. Cine a fost responsabil pentru neînţelegere – tu, povestitorul, sau prietenul tău? Este inutil să învinovăţeşti alţi oameni pentru faptul ca te-au înţeles greşit. Trebuie să îţi asumi întreaga responsabilitate pentru a te asigura că pasajele tale sunt

auzite şi înţelese; Trebuie să verifici din când în când că mesajele pe care intenţionezi să le trimiţi sunt

corect recepţionate şi interpretate de altă persoană; Trebuie să realizezi că înţelegerea are loc nu în cuvintele tale, ci în mintea celeilalte

persoane, atunci când încearcă să înţeleagă ceea ce ai spus.

FC 3.-Cum să devii un bun vorbitor?

Specularea situaţiei

Captarea atenţiei

Elucidarea sensului

Pregătirea decorului

Completarea tabloului

Căutarea de indicii

Verificarea înţelegerii

Să exprimi ce te frământă

Tabel 3. – Cum să devii un bun vorbitor

Specularea situaţieiUnele conversaţii eşuează pur şi simplu pentru că au loc într-un moment nepotrivit sau înnişte situaţii proaste.

Captarea atenţieiDeseori atenţia noastră este concentrată pe interior. De fapt, avem o conversaţie cu noi înşineascultând propriile gânduri. Poate necesita ceva efort pentru a ne redirija atenţia cătrealtcineva, mai ales dacă avem unele lucruri importante la care ne gândim.

Elucidarea sensului

47

Ce se întâmplă când te ascultă cineva vorbind? Ei recepţionează informaţia şi încearcă să oînţeleagă. Ei încearcă să analizeze mesajele la un loc. Se întreabă – ce înseamnă toateacestea?

Pregătirea decoruluiPoveştile tradiţionale, transmise pe cale orală, încep adesea cu “A fost odată ca niciodată”.Ideea este destul de simplă. Înainte ca povestea să înceapă să se deruleze, trebuie să aranjeziscena/decorul şi să prezinţi personajele.

Completarea tablouluiPovestitorii buni oferă celuilalt informaţii suficiente astfel încât să evite presupunerilegreşite. Sau astfel spus, ei se asigură că pietrele au ingredientele necesare pentru a oferi obază corectă şi completă – dar fără a le pierde în detalii.

Căutarea de indiciiAşa cum orice comediant ştie, publicul poate oferi tot felul de indicii despre cât de binemerge prestaţia. După “citirea” reacţiei publicului, actorul experimentat s-ar putea întreba:“Să accelerez sau să încetinesc? Să fac o altă glumă sau să aştept puţin?”

Verificarea înţelegerii Cum să ştii dacă cineva te-a înţeles? Singura modalitate prin care poţi fi sigur este ca ei săspună ceva care să te convingă că mesajul a fost recepţionat corect.Dacă rezumatul celeilalte persoane arată că el sau ea nu a înţeles, atunci i-ai oferit ocazia dea încerca din nou.

Să exprimi ce te frământăCând doi oameni vorbesc, de fapt au loc trei conversaţii.Este o conversaţie externă – nu doar prin cuvinte, ci şi prin modul în care vorbesc şi limbajultrupului.Apoi sunt conversaţiile care au loc în mintea fiecaruia în timp ce vorbesc unul cu celălalt.Ce faci atunci când realizezi că în ciuda eforturilor tale, celălalt nu doreşte sau nu poate săînţeleagă?

Sunt două operaţii pentru această situaţie:Poţi spune lucruri de genul: “Văd că eşti uimit de ceea ce spun” sau “se pare că te-amzăpăcit”Al doilea pas este să te întorci şi să începi din nou cu o idee clară. Ai putea spune: “Punctulprincipal la care vreau să ajung…” şi apoi, dacă este necesar, reformulează-ţi povesteaamintindu-ţi să incluzi toate detaliile importante exprimate concret şi la obiect.

Exerciţiu: Ai pierdut atenţia celuilaltScopul: Înţelegerea indicilor care arată că ai pierdut atenţia celuilalt.Resurse: Text cu limbaj tehnic, coli de flipchart, markere.

Exerciţiul poate avea loc atât în grupul mare, cât şi în grupuri mai mici.

48

- Trainerul sau un reprezentant al grupului mic, va citi timp de 4-5 minute un text despecialitate, unde să se întâlnească frecvent termeni tehnici, sa foloseasca o voce cât maimonotonă şi joasă.

- La expirarea timpului stabilit, trainerul intrabă ascultatorii ce au reţinut din textul citit,dacă au reuşit să fie atenţi , şi cum au reacţionat.

- Pe o foaie de flipchart, trainerul notează reactiile non-verbale pe care ascultătorii le-aumanifestat in timpul exerciţiului, cu alutorul participanţilor.

Câteva indicii te ajută să-ţi dai seama dacă ai pierdut atenţia celeilalte persoane.

Iată câteva semnale de avertizare:

- se uită prin cameră - se joacă cu lucrurile din mână- îşi agită picioarele - o privire discretă către ceas- tolănit în scaun

Cand vezi unul din aceste semnale, ar fi timpul să îţi pui întrebări de genul:

- “Mă grăbesc sau sunt prea lent?”- “Îi supraîncarc sau îi plictisesc?”- “Este timpul să-i dau şansa celeilate persoane de a răspunde?

Sincronizarea pe aceeaşi lungime de undă

Pentru a comunica eficient cu celalalt este important ca amandoi sa fiti pe acelaşi "lungimede unda".Iată câteva trucuri despre cum să demonstrezi că eşti pe aceeaşi lungime de undă sauinteresat de cealaltă persoană:

- Priveşte-l pe celălalt drept în faţă- Fii relaxat şi sincer, nu încordat şi crispat- Menţine contactul vizual la un nivel normal ( nu trebuie să te uiţi fix în ochi

celuilalt. Privitul fix poate fi perceput ca un semn de agresivitate de către unelepersoane cu probleme de sănătate mintală)

- Foloseşte-ţi mimica pentru a arăta că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu celaltăpersoană: deci, dacă cealaltă persoană este serioasă, arată-I înţelegerea printr-omimică serioasă

- Dă din cap din când în când. E simplu, dar poate este cel mai uşor mod de aarăta că receptorul a înţeles.

Ghid pentru comunicare

Fii la obiect:

49

Formuleaza clar idea şi motivul de ingrijorare Foloseste un limbaj simplu şi direct

Exprima sentimentele:

Foloseste mesaje de tip”Eu”. Vorbeste in numele tau. Exprima verbal sentimentele Vorbeste cu o voce calma Nu face presupuneri

Foloseste incurajarile:

Priveste-l in ochi Spune-i concret ce a facut de te a multumit Foloseste mesaje de tip “eu” ca sa spui cum te simti

Verifica ceea ce simte sau gandeste ruda dvs:

Asculta cu atentie, nu-l grabi Pune intrebari cand nu intelegi Repeta ce ai auzit şi intreba daca ai inteles bine Pune mai multe intrebari

Fii clar şi specific:

Evita propozitiile lungi sau intoducerile Fii direct atunci cand soliciti celuilalt sa faca ceva Concentreaza-te la fiecare subiect pe rand, nu la mai multe deodata.

- Loud voiceCAPITOLUL 4

SANATATE MINTALA- INFORMATII DESPRE BOLI

Obiective:Acest capitol îşi propune să vă ajute să înţelegeţi mai bine ce înseamnă sănătatea

mintală şi boala psihică, să vă ofere mai multe informaţii despre tulburările psihice cele maifrecvent întălnite şi să vă ajute să gasiţi soluţii in faţa unor situaţii dificile.

Activitatea 1: Cum înţelegem sănătatea mintală?

50

Obiective: intelegerea conceptului de sanatate mintala, intelegerea diferentelor intresanatate mintala-boala fizica-boala mintala.

- Împarte grupul de participanti în alte patru grupuri mici.- Dă fiecarui grup o bucată de hârtie cu unul dintre cei patru termeni: “sănătate

fizică”, “boală fizică”, “sănătate mintală" şi ”boală mintală”.- Cere fiecărui grup să listeze prin brainstorming toate cuvintele care le vin în

minte legate de termeni.- Cere grupului să pună listările pe flipchart pentru a le vedea întregul grup.- Alege un participant din fiecare grup să citească ceea ce au listat.- Discută asemănările şi deosebirile întâlnite în răspunsurile participanţilor legate

de problemele de sănătate mintală.- Cere participanţilor să-şi motiveze răspunsurile.

Activitatea 2: Brainstorming

Obiective: constientizarea atitudinii fata de boala mintala

Referiţi-vă la activitatea 1 (brainstorming).

Întreabă participanţii să adauge orice cuvinte pe care le-au auzit sau folosit în legăturăcu boala mintală).

Aceasta poate include: psihoză, smintit, schizo, biscuiţi, aerian, nebun, ciudat etc).

Scrie cuvintele pe o tablă.

Întreabă participanţii: “ Ce sentimente trezesc aceste cuvinte în sufletul oamenilor?Teamă, frică, ridicol, ruşine, “mai bine ca ei”, ratare, “de neluat în serios”.

Se pot asocia acestea cu alte boli?

Daţi răspunsurile cat mai personale.

Activitatea 3: Să înţelegem ce înseamnă boala mintală.

Obiective: cunoasterea notiunii de sanatate mintala şi ceea ce cuprinde ea

Facilitează o discuţie de grup în jurul următoarelor întrebări:

Cât de des e întâlnită boala mintală?

Care sunt cauzele bolilor mintale?

Cât costă boala mintală?

De ce crezi că ăn ultimul timp ezistă o preocupare deosebită in doemniul sănătăţiimintale?

Teorie

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) descrie sănătatea în următorul mod:“Sănătata este o stare de bine din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu doar absenţabolii sau dizabilităţii”.

În ceea ce priveşte sănătate mintală şi tulburările specifice, există de asemenea multedefiniţii. Dar ce este de fapt sănătatea mintală şi sănătatea în general?

51

A defini sănătatea fizică este destul de uşor. Înseamnă absenţa bolii şi adizabilităţiilor. Desigur, există diferite grade de boală şi doar pentru că ai o răceală nu sepoate considera că eşti bolnav, sau că nu eşti sănătos. Depinde de asemenea câte puţin depunctul de vedere a fiecăruia. Dar, oricum, toată lumea ştie ce înseamnă să fii sănătos.

De asemenea definiţia bolii mintale şi a tulburărilor mintale este foarte clară şi uşorde înţeles. Boliile mintale sunt tulburări ale creierului care dereglează găndirea,sentimentele, dispoziţia, şi abilitatea de a relaţiona cu alţii.Rezultatul acestor tulburări esteadesea o capacitate diminuată de a face faţă cerinţelor obişnuite ale vieţii, dar ele sunttratabile. Boliile mintale sunt tulburări severe de comportament, dispoziţie, procese degândire şi/sau relaţii interpersonale.

Chiar dacă este dificilă definirea sănătăţii mintale, Organizaţia Mondială a Sănătăţiia încercat să dea o definiţie sub următoarele aspecte:

Stare de bine subiectivă, incluzând stima de sine şi a te simţii bine cu tine insuţi.

Percepţia autoeficienţei (la slujbă, familie, prieteni, mediu – responsabilităţi certe).

Competenţa, în sensul de a fi capabil sa munceşti cu productivitate.

Dependenţa intergeneraţională(relaţiile sociale, familia).

Dezvoltarea potenţialului intelectual şi emoţional.

Autonomia.

Abilitatea de a contribui pentru comunitatea din care faci parte.

“Sanatatea mintala este balanta intre toate aspectele vietii-social, fizic, spiritual şiemotional. Are impact asupra felului in care coordonam mediul şi asupra modului in careluam decizii in viata noastra-in mod evident este parte componenta a sanatatii in general”

Sanatate mintala este mult mai mult decat absenta bolii mintale şi are de-a face cu multeaspecte ale vietii noastre incluzand:

Ce simtim fata de noi?

Ce simtim fata de altii?

Cum suntem capabili sa facem fata cerintelor vietii?

Aceste aspecte sunt fundamintale pentru a face faţă vieţii de zi cu zi cu toate suişurile şicoborâşurile ei, şi nu înseamnă că trebuie să fii fericit şi încăntat tot timpul sau să nu ainevoie de ajutorul altcuiva.

Sănătatea mintală este legată în mod fundamintal de funcţionare fizică şi socială. Astfelcele mai multe tulburări sunt cauzate şi influenţate de combinaţii de factori biologici,psihologici şi sociali după cum se vede mai jos:

Câteva boli mintale, cum ar fi schizofrenia, sunt cauzate de disfuncţii fizice şi datorităunor tulburări genetice (lipsesc anumite enzime sau dezvoltarea unor nervi). Câtevatulburări mintale se pot întâlnii în familie. De exemplu dacă unul din gemeni are depresie,celălalt frate are şanse de 70% s-ă dezvolte aceaşi problemă. Asemenea, boliile importantefizice pot cauza probleme de sănătate mintală. De exemplu persoanele afectate de SIDAmanifestă frecvent probleme psihologice datorită infecţiei sau datorită diagnosticului şistigmei sau discriminării.

Ce este starea de bine?

Starea de bine nu este doar simpla absenţă a bolii ci o calitate îmbunătăţită a vieţii printr-o bunăsănătate fizică, socială, mintală, emoţională şi conjuncturală.

52

Starea de bine este un proces de o viaţă. Presupune maximizarea potenţialuluiindividual. Acţiunile care contribuie la armonia, echilibrul şi satisfacerea sănătăţiipersoanei în ansamblu sunt aspecte importante ale acestei stări de bine.

Menţinerea sănătăţii (mintale) cere acţiune şi scop.

ROATA STĂRII DE BINE

Exerciţiu: Ce putem face pentru a ne păstra sănătatea mintală?Resurse: Coli, markere

- Împarte grupul în alte 2-3 grupuri.- Ce re fiecărui grup să găsească răspunsuri la întrebarea “Ce putem face pantru a

ne păstra sănătatea mintală”- Alege un participant din fiecare grup să prezinte ceea ce au listat.- Discută asemănările şi deosebirile întâlnite în răspunsurile participanţilor - Cere participanţilor să-şi motiveze răspunsurile.

INFORMATII DESPRE TULBURARILE PSIHICE:

SCHIZOFRENIA

"Ştiu ca toate acestea nu sunt voci reale, dar simt că totuşi sunt şi că trebuie să le ascultsau ceva se va întâmpla cu mine.Văd lucruri….în mulţime.Văd oameni care se care se uită la mine, care-mi vorbesc.Uneori îi aud că plănuiesc să mă ucidă. Nu vreau să mor. Vreau să fiu ca toţi ceilalţi."

53

ActivitateObiective: cunoasterea cauzelor şi simptomelor schizofreniei, identificarea demodalitati de a face fata situatilor de criza, constientizarea prejudecatilor in relatiacu o persoana care sufera de schizofrenie.

Aranjaţi participanţi în semicerc, îndreptaţi spre flipchart. Intrebaţi participanţii Cum se manifestă schizofrenia şi listaţi răspunsurile lor pe o

coala de flipchart Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor Prezentaţi pe flipchart Simptomele schizofreniei, discutând cu participanţi ce înseamnă

fiecare din termenii listaţi. (tabel 1)

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o boala psihica. aproape 1 persoana la 100 se poate imbolnavi deschizofrenie (sau o boala asenenetoare) pe parcursul vietii.

Schizofrenia poate afecta oameni din toate mediile sociale şi toate varstele. Primelesimptome deseori se dezvolta din prima adolescenta, dar pot ramane nediagnosticate.

Cum incepe sa se manifeste schizofrenia variaza de la persoana la persoana. Pentruunii boala incepe dintr-o data. Gandurile sale devin tulbure sau poate avea halucinatii.pentru altii, schimbarea este graduala şi incep sa apara semne de izolare sau neglijareapropriei persoane. Uneori poate fi dificil sa intelegi aceste schimbari, mai ales atunci candnimeni nu stie ca acea persoana este bolnava.

Care sunt cauzele schizofreniei?

O cauză clară a schizofreniei nu se cunoaşte, dar dovezile tind să evidenţieze unmozaic de factori, care implică factori genetici, modificări biochimice la nivelul creierului,modificări ale structurii cerebrale, infecţii virale, traume craniene, etc.

În ziua de astăzi se vorbeşte de modelul "vulnerabilitate-stres", care ar sta la bazaschizofreniei. Conform acestui model, factorii genetici joacă un rol doar la apariţia uneivulnerabilităţi, care, sub influenţa unor factori de stres duc la declanşarea bolii.

Poate afecta mai multi membrii ai familiei/

De obicei pot fi afectati şi alti membrii ai familei şi adesea poate fi transmisa din generatie ingeneratie. Pe de alta parte poate apara in familie aparent din senin. Este in general acceptatfaptul ca in schizofrenie exista o vulnerabilitate genetica.

Cand incepe de obicei?

Schizofrenia poate apara la orice varsta, chiar din copilarie, dar de obicei se manifesta inadolescenta sau in primi ani a vietii de adult. De obicei incepe mai devreme la barbati, lacare este şi mai severa.

54

Se pot face bine oamenii afectati de schizofrenie?Exista o serie de medicamente care pot atenua simptomele schizofreniei, dar inca nu s-adesoperit un medicament “minune”. Unii dintre pacientii se simt bine continua sa-şi iatratamentul prescris de medic. Altii au o evolutie impredictibila.

Nu am intalnit pe nimeni care sa sufere de schizofrenie!Unul din o suta de oameni poate avea schizofrenie. Este posibil ca sa cunosti oameni caresufera de aceasta boala dar sa nu-ti dai seama.

Schizofrenia este o tulburare care interferă cu abilitatea persoanei de a recunoaşte ceeste real, de a gestiona emoţiile sale, a gandi clar, a emite judecăţi şi a comunica. Ea estecaracterizată în general prin distorsiuni fundamintale şi caracteristice a gandirii şi percepţieişi afect neadecvat sau şters. Claritatea conştiinţei şi capacitatea intelectuală este în generalmenţinută, cu toate că deseori pot interveni deficite cognitive.

Deseori schizofrenia avansează treptat, astfel încât familia sau persoana afectată nuînţeleg multă vreme adevărul. O evoluţie progresivă poate duce la acutizare sau criză, carepoate implica halucinaţii, agitaţie psiho-motorie, tulburări de gândire ( idei delirante ), etc. Uneori schizofrenia evoluează rapid şi chiar neprevăzut, apărând modificări grave decomportament în câteva săptămâni sau chiar zile, care duc la un episod psihotic acut. în alte cazuri boala poate evolua către schizofrenia cronică, care este o incapacitate gravă şide durată caracterizată prin scăderea marcată a nivelului de funcţionare socială, lipsamotivaţiei, sensibilitate scăzută, indiferenţă. Semne şi simptomeChiar daca schizofrenia afecteaza oamenii in diferite moduri, exista o serie de semne şisimptome care se pot observa, cum ar fi:

HalucinatiilePersdoana bolnava poate vedea, auzi, simtii, mirosii sau atinge ceva ce nu exista, casi cum ar fi real. Prezenta vocilor este cea mai frecventa halucinatie in schizofrenie.

Ideile deliranteCredinte şi convingeri false şi adesea neobisnuite. De exemplu, cineva se poate temeca este privit sau urmarit de altii, care vor s-l controleze sau ranii. Persoaneleafectate descriu comploturi organizate impotriva lor, sau pot crede ca au puterispeciale.

Aplatizarea emotionalaAbilitatea de exprimare a emotiilor este redusa, sau atunci cand le exprima, pot fi inafara contextului, de exemplu sa planga la o gluma.

ApathyThe person may become withdrawn, avoiding the company of friends and family andstaying in his or her room.

Dificultati in a vorbiScade initiativa in a vorbi sau initia conversatii, sau pot vorbii intr-un mod greu deurmarit, sarind de la un subiect la altul, fara o conexiune logica.

Tulburari de gandire şi comportamente ciudatePersoana in cauza gandeste sau actioneaza intr-un mod greu de inteles.Poate deveniostil intr-un mod necaracteristic cu membrii familiei.

55

Psihiatrii mai împart simptomele schizofreniei în două categorii - “pozitive” şi “negative”.Prin simptome “pozitive” înţelegem acele simptome care sunt prezente deşi nu ar trebui săexiste ( de ex. halucinaţile, ideile delirante, etc) Prin simptome “negative” intelegem simptomele care reflecta lipsa unor manifestari care artrebui sa fie prezente (de ex. lipsa motivaţiei şi interesului, aplatizare afectivă, etc)Simptomele negative pot face ca o persoana sa se neglijeze. Nu mai vrea sa faca nimic şipare sa fie prins in gandurile lui. Pentru ingrijirori simptomele negative sunt adesea cel maigreu de suportat şi indurat.

Retragerea sociala este o manifestare frecvent intalnită in schizofrenie. Ea poate fi nu numaio manifestare directa a schizofreniei, ci şi un rezultat a depresiei, a sentimentelor denesiguranta relativa in singuratate, sau rezultat a temerii ca nu se pot descurca. Schizofrenia apare de regula intre 15 şi 30 de ani. Se poate intalni in toate rasele, culturile,clasele sociale şi in ambele sexe. Riscul de imbolnavire, pentru orice persoana este de 1%. Acum schizofrenia nu este vindecabila in totalitate, dar cursul bolii este diferit la persoanediferite. Datorita medicatiei antipsihotice şi psihioterapiei simptomele pozitive pot fi tinutesub control. Studiile au demonstrat ca schizofrenia nu mai este o tulburare cu deteriorareprogresiva, cum era considerata pana acum.

Cum să recunoaştem schizofrenia?

Membrii familiei au raportat frecvent că ei au observat mai timpuriu ceva anormal la rudelelor. Ei au observat că fiul sau fica lor, fratele sau sora, soţul sau soţia nu sunt afectate doarde o simplă plictiseală sau o dispoziţie proastă temporară. Totuşi deseori, datorită mai alesprejudecăţilor sau unui sentiment de vinovăţie, familia refuză să accepte sau să soliciteajutor la timp.De obicei schizofrenia poate fi recunoscută în primul rând datorită schimbărilor care apar înfuncţionarea socială şi profesională a persoanei, fără a exista explicaţii adecvate. Perioadapână la apariţia simptomelor active ale bolii este numită perioadă “prodromală” şi poate sădureze chiar ani de zile. In majoritatea cazurilor simptomele negative sau nespecifice pot săapară cu mult înainte de cele pozitive.

Simptomele timpurii pot include modificări cum ar fi: anxietatea generalizată, depresii uşoare tranzitorii, pierderea interesului, retragerea de la serviciu sau de la activităţiile sociale care au fost importante anterior, suspiciozitatea, modificări marcante şi evidente în obiceiurile şi valorile personale (toaleta şi igiena

personală, vestimentaţia, punctualitatea, etc).

Deseori explicaţiile oferite pentru aceste schimbări şi comportamente sunt simbolistice,metaforice sau bizare.

56

Se pot vindeca oamenii care sufera de schizofrenie?Dupa primul episod de schizofrenie, aproximativ 25% din oameni îşi pot revenii in 5 ani,50% ar putea avea probleme şi fluctuatii in urmatorii ani, şi pot avea şi alte episoade, 15%ar putea avea probleme severe persistente iar aproximativ 10% raman cu o incapacitatepermanenta. S-a observat ca un tratament de la primele manifestari este foarte importantpentru a spera la o evolutie buna.

Este bine de ştiut că evoluţia schizofreniei este bună în următoarele situaţii:- Existenţa sprijinului familiei- Debutul bolii la o vărstă căt mai mare- Nivel crescut de educaţie- Neîntreruperea tratamentului- Conştientizarea şi acceptarea bolii- Grad ridicat de socializare- Recunoaşterea semnelor recăderilor

Tratamentul

Medicatia

Este adesea prima cale de abordare a schizofreniei. Cele mai folosite medicamentesunt neurolepticele (sau antipsihoticele).

Neurolepticele micsoreaza simptomele schizofreniei blocând căile dopaminei, untransmiţător chimic care se găseşte în creier. In schizofrenie, se presupune că esteprezentă într-o cantitate mai mare.

Cu o medicaţie adecvată, pot apăra foarte repede unele îmbunătăţiri, dar este nevoiesă fie luat tratamentul timp de câteva săptămâni pentru a se observa o ameliorare atuturor simptomelor. Cum fiecare raspunde diferit la un anume medicament, poate finevoie de timp pentru a găsi care este medicamentul potrivit.

Pentru majoritatea oamenilor este recomandabil să-şi ia medicamentele prescrisetimp de luni de zile, uneori chiar tipm de câţva ani. Acest lucru se face pentru a fisigur că nu vor apărea probleme pentru o perioadă lungă de timp.

Medicamentele injectabile-depouCăteva neuroleptice sunt disponibile in forma injectabilă-depou, find administrateintramuscular, şi pot acşiona in organism pentru o perioadă de timp între 1-6săptămâni.

Terapia Electroconvulsivanta

Se folosea în genera în cazul schizofreniilor rezistente la tratament. Această terapiese realizează sub anestezie, pentru a evita fracturi şi alte răni care pot fi produse caefect al convulsiilor produse de către curentul electric. În perioada aplicării acesteiterapii apare amnezie care poate rămăne pe o perioadă de căteva zile.Riscurile

57

acestui tratament sunt: probleme respiratorii, apariţia unor aritmii cardiace, creştereafrecvenţei recăderilor, distrugerea unui număr de neuroni.

Efecte secundareEfectele secundare sunt frecvente în cazul folosirii neurolepticelor. Din ele fac parte:

Sedarea, o senzaşie de somnolenţă şi/sau slăbirea concentrării.

Cele care afectează sistemul nervos autonom, cum ar fi scăderea tensiuniiatunci cănd te ridici prea repede, cauzând ameţeli; gura uscată, constipaţia,înceţoşarea vederii, şi ocazional retenţie urinară.

Cele care afectează acea parte a creierului numită hipotalamus, cum ar fi, lafemei dereglarea ciclului menstrual, sau, la bărbati mărirea sânilor sauimpotenţă.

Cele care afectează muşchii, cum ar fi tremorul, rigiditate musculară saucrampe musculare.

Diskinezia tardivă, care constă in apariţia unor mişcări necontrolate, iniţialîn zona feţei, dar care pot cuprinde şi alte zone ale corpului.

Creştere în greutate

Totuşi, nu la toţi apar aceste efecte secundare descrise mai sus, şi există altetratamente care pot stopa aceste efecte secundare. Dacă persoana de care aveţi grijămanifestă vreunul din aceste efecte secundare, informaţi medicul curant, sau puteţisă intrebaţi la farmacie pentru a obţine mai multe informaţii.

Alte forma de tratament.

Tratamentul psihologicO data ce s-a inceput tratamentul medicamentos, poate fi foarte efectiv şi tratamentulpsihologic. Termenul de tratament psihologic descrie o abordare terapeutică care areca scop adaptarea gandurilor şi comportamentelor, şi poate fi oferit în strănsălegătură cu medicaţia..

Acesta include:

ConsilierePersoana poate explora problemele personale într-un mediu confidenţial şisigur.

Terapia de grupUnde cei care au depăşit simptomele acute, pot explora o parte din problemeîmpreună cu alţii. Nu este neapărat ideală pentru toţi, dar poate oferii o sursăvitală de suport pentru multe persoane.

58

Terapia familialăCare explorează familia ca un întreg, printr-o abordare intensă dar limitată întimp.

Terapia cognitivăÎn general este oferită de psihoterapeuţi, este focusată pe ajutarea persoaneisă-şi adapteze comportamentul şi să înveţe să facă faţă simptomelor bolii.

Reabilitarea

Include diferite forme de terapie ocupaţională care au ca scop să ajute la recăpătareasau dezvoltarea abilităţilor necesare de a face faţă vieţii de zi cu zi, cum ar ficomunicarea, cumpărăturile, gestionarea banilor, pregătirea hranei, evenimentelesociale, etc.

Dezvoltarea de noi abilităţi, cum ar fi de exemplu folosirea calculatorului etc, potduce la crearea oportunităţilor de angajare etc.

Studiu de caz

George are 20 de ani şi este student, anul 2 şi a descoperit că a fi student înseamnă oadevărată competiţie. Are probleme de somn, găndeşte negativ despre oameni şi despre viaţăîn general. Cu puţin timp în urmă a început să aibă căteva experienţe ciudate. De exemplu ainceput să vadă oameni în afara câmpului său vizual, care se uitau urât la el, dar care nuerau de fapt acolo când se uita din nou. Era de asemenea foarte sigur că cineva ţipă la el şică-l strigă. Părea că era o voce de la radio, care îi spunea ce să facă şi ce să găndească.

Ce credeţi că se întâmplă cu George?

Are George o problemă? De ce credeţi asta?

Dacă ai fi prietenul lui, ce ai discuta cu el?

Ce ar putea face George?

Dacă ai fi în situaţia lui, care ar fi prima persoană căreia îi ai cere ajutor? De ce?

Cât de mult te ar ajuta ceilalţi?

Ar exista motive ca ceilalţi să nu te ajute?

De ce i-ar putea fi dificil lui George să ceară ajutorul unei alte persoane?

Ce este de făcut în situaţie de criză

Activitate: Ce este de făcut în situaţie de criză

Scop: Identificarea unor modele de abordare intr-o situaţie de criză

- Aşezaţi participanţii în semicerc, cu faţa spre flipchart.- Întrebaţii dacă rudele sau cunoştinţe ale lor care suferă de schizofrenie au trecut

prin situaţii de criză.

59

- Întrebaţii cum au acţionat şi cum au depăşit această situaţie.- Distribuiţi handouturile cu titlu "Ce este indicat sa faceti" şi "Ce nu este indicat

sa faceti"

Joc de rol prin care sa se exemplifice ceea ce trebuie facut. Descrirere joc de rol: Va aflaţi acasă. În sufragerie este pornit televizorul care transmite oemisiune de ştiri. Ruda dumneavoastră, care suferă de schizofrenie manifestă agitaţie, semişcă prin toată camera, vorbeşte tare, spune că la televizor se vorbeşte numai de el, aremomente cănd conversează cu personaje nevăzute, intră în polemică cu ei. Brusc incepe sărâdă fără nici-un motiv, afirmând că are o misiune pe pământ. Fumează ţigară după ţigară.Cum aţi proceda?

- Invitaţi participanţii să discute şi să ofere feedback despre cum a decurs jocul,persoanei aflate în rolul părintelui/rudei.

- Trainerul va avea grijă să scoată din rol persoanele implicate.

Întrebări ce pot fi folosite de către traineri:- Cum a decurs exerciţiul?- Ce comportamente indicate în situaţie de criză a pus în practică persoana aflat în

rolul părintelui?- Ce comportamente care nu sunt indicate aţi observat?

Sfaturi care ar putea să vă îndrume în situaţii de criză

Handout-Ce este indicat să faceţi:- încercaţi să vă păstraţi pe cât posibil calmul- dacă alte persoane sunt prezente rugaţi-le să părăsească încăperea - opriţi orice alte mijloace de comunicare externe cum ar fi: televizorul, radioul,

etc. - vorbiţi rar- încercaţi să spuneţi mereu “ hai să stăm jos şi să vorbim” sau “hai să stăm jos

liniştiţi” - vorbiţi rar şi clar cu voce normală- trageţi concluzii la comportamentul pe care-l observaţi: “eşti speriat, furios,

dezorientat. Spune-mi te rog ce te-a făcut să devii speriat, etc. “- evitaţi superioritatea, poziţii autoritare cum ar fi: “ te comporţi ca un copil, vei

face ceea ce îţi spun eu , etc.“ - repetaţi întrebările şi concluziile când este necesar folosind aceleaşi cuvinte tot

timpul; nu reformulaţi întrebările cu speranţa că aceasta le va face mai clare. - ajutaţi persoana aflată în criză să aibă un spaţiu propriu în cameră; nu staţi prea

apropiaţi, încercaţi să înţelegeţi că prea multe emoţii din partea dumneavoastrăvor tulbura rapid persoana în cauză.

60

Handout

Ce nu este indicat să faceţi:

- nu ţipaţi- nu criticaţi persoana bolnavă dacă nu poate fi adusă pe o linie normală. - nu provocaţi persoana la o noua criză. - evitaţi privitul continuu în ochi. - nu blocaţi drumul către uşă şi nu discutaţi în contradictoriu cu ceilalţi despre ce

este de făcut.

La sfarşitul sesiunii ar putea fi distribuit şi discutat pe scurt handoutul "Planificare deurgenţă"

Handout-Planificarea de urgenţă

- Ţineţi la îndemână o listă cu telefoanele pentru: poliţie, medic - psihiatru şi uncentru pentru internări în caz de urgenţă.

- Întrebaţi din timp medicul de familie sau psihiatru la care spital urmează săapelaţi în caz de urgenţă.

- Aflaţi care din membrii de familie sau prieteni ai rudei sunt mai de încredere încaz de urgenţă.

- Aflaţi cui puteţi telefona pentru sprijin la orice oră din zi sau din noapte.- Dacă este cazul hotărâţi cine va avea grijă de copii.- Luaţi în calcul explicarea din timp a situaţiei la circa de poliţie locală pentru a

primi sfaturi despre ceea ce este de făcut.- Situaţiile de criză pot fi mai puţin înspăimântătoare pentru persoana bolnavă

dacă procedura de urgenţă a fost explicată şi anticipată.

Teorie

Cele mai multe familii spun că o criză sau un episod psihotic este o ruptură serioasăfaţă de realitate , a fost observată la câteva luni sau chiar un an de la începerea formeievidenţei compartamentului. Unii au spus totuşi ca semne prevestitoare mici sau inexistente.

In timpul episoadelor de criză rudele bolnave vor avea următoarele simptomeprezente: halucinaţii, idei delirante, anomalii nervoase, tulburări de comportament şitulburări emoţionale. Familile care au trecut în mod direct prin aceste episoade psihoticeavertizează că nici un fel de pregătire nu vă poate poteja pe deplin de şocuri , panică şimomente dificile. înţelegeţi că ruda dumneavoastră poate fi la fel de marcată ca şidumneavoastră de ceea ce s-a întâmplat: “vocile” pot da comenzi ameninţătoare, "gustările"pot zbura pe fereastră, "aburi de otravă" pot umple camera. Trebuie să căutaţi ajutormedical cât mai repede posibil şi aceasta ar putea însemna în majoritatea cazurilorspitalizarea. Dacă ruda dumneavoastră nu primeşte asistenţă medicală telefonaţi imediat ladoctor sau la psihiatru. Intrebaţi la ce spital ar trebui să mergeţi şi ce trebuie să faceţi.

61

Este mai bine, dacă e posibil, ca persoana bolnavă să meargă de bunăvoie la spital.Dacă este posibil ca persoana bolnavă să nu vă asculte, vedeţi dacă există cineva care poatediscuta cu ea. Unii au observat că este mai bine dacă persoana bolnavă este pusă în faţa uneialegeri: doreşti să mergi la spital cu mine sau preferi sa mergi cu altă persoană? Făcând oparanteză, ar fi folositor să îndepărtăm persoanele care nu pot da ajutor, oferindu-i o şansă,nu contează cât de mică. Putem găsi o cale de a rezolva situaţia aceasta neplăcută pentru toţicei implicaţi.

Uneori un episod pishotic poate implica violenţa. În astfel de situaţii nu este timppentru a vorbi calm persoanei aflate în criză sau pentru a telefona la medic sau la psihiatrupentru sfat. Deoarece persoana aflată în criză este aproape ruptă de realitate, el sau ea se vacomporta în funcţie de halucinaţiile pe care le are – de ex: ar putea să spargă fereastra, să văameninţe, să vă rănească, să vă distrugă casa. În asemenea situaţii, trebuie să faceţi ceea ceeste necesar pentru a vă proteja atât pe dumneavoastră cât şi pe ceilalţi (incluzând persoanabolnavă) de manifestările psihice distrugătoare.

Cea mai înţeleaptă comportare ar fi să pornim de la premise. O altă alternativă arputea fi să aveţi grijă de ruda în cauză aflată în cameră până telefonaţi sau mergeţi dupăajutor. Un asemenea mod de acţiune este totuşi indicat numai în situa]ii extreme.

În situaţii deosebite, probabil singura dumneavoastră posibilitate este să telefonaţi lapoliţie, poate fi riscant să conduceţi singur persoana aflată în criză la spital, faceţi aceastadoar dacă mai este cineva care poate merge cu dumneavoastră.

Implicarea poliţiei

Familiile care au fost nevoite să facă aceasta, recunosc că au ezitat să apeleze lapoliţie. Ei au simţit că îşi tratează ruda ca pe un criminal şi atunci când nu a mai existat nicio şansă au simţit că au abandonat-o. Un tată a spus că vederea uniformei de poliţie ajută laaplanarea situaţiei. Dar un alt tată ce nu aproba acest mod de a proceda, a avertizat că,deoarece fiica sa era paranoică, simpla vedere a unui agent de poliţie în casă a fost caagitarea unui semn roşu şi a înfuriat-o mai târziu. Amintiţi-vă să aveţi încredere în propriileinstincte, dumneavoastră vă cunoaşteţi ruda mai bine decât oricine altcineva şi aveţi o maibună posibiltate de a raţiona cum va raspunde la diferite metode.

Când telefonaţi la poliţie explicaţi că ruda dumneavoastră are nevoie urgentă deajutor medical şi are diagnosticul de schizofrenie (dacă este cazul). Descrieţi pe scurt ce faceruda dumenavoastră - ameninţă şi distruge în jur – şi declaraţi că aveţi nevoie de ajutorulpoliţiei pentru a interna ruda în spital. Informaţi poliţia dacă ruda dumneavoastră esteînarmată şi dacă sunt arme accesibile în casă. Unii agenţi de poliţie au o oarecare cunoaşteresau experienţă în înţelegerea şi comportarea în diferite cazuri de criză. Unii agenţi pot fiextrem de simpatici în timp ce alţii sunt exact invers. Dumneavoastră puteţi fi solicitat depoliţie să vă asumaţi riscul / răspunderea, în mod normal trebuie să vă gândiţi bine laimplicaţiile acestui mod de a proceda. Trebuie să înţelegeţi, de asemenea, că propriuldumneavoastră comportament, stare exterioară sau stare emoţională pot fi factori îndeterminarea reacţiei poliţiei. În evidenţa dumneavoastră notaţi tot ce se întâmplă cândtelefonaţi la poliţie: notaţi cât de mult a durat să vă răspundă cineva la solicitare, notaţinumele agentului de poliţie, notaţi pe scurt cum v-au tratat şi cum au rezolvat situaţia.

O dată ajunsă la dumneavoastră acasă, poliţia va încerca să analizeze situaţia şi sădecidă ce s-ar putea face. În timp ce poliţia este prezentă, puteţi avea ocazia să telefonaţi

62

pentru a cere sfatul medicului de familie sau psihiatrului. Informaţi poliţia dacă medicul ţi-adat acordul pentru internarea în spital a persoanei bolnave.

TULBURARIILE DE DISPOZITIE

Activitate:Obiective: cunoasterea tulburarii bipolare de dispoziţie si modalitatilor de abordarea unei persoane care sufera de aceasta.

- Aşezaţi participanţii în semicerc, cu faţa spre flipchart.- Întrebaţii ce este Tulburarea Bipolară de Dispoziţie şi listaţi pe flipchart

răspunsuriile lor- Împărţiţi participanţii în 2 grupuri.- Cereţi primului grup să identifice şi listeze simptomele maniei - Cereţi celui de al doilea grup să identifice şi listeze simptomele depresiei (este

ocazia de a face şi o recapitulare a depresiei)- Discutaţi despre simptomele maniei şi depresiei afişănd pe flipchart FC 1 şi FC

2, făcănd referiri şi la cele identificate de participanţi.

Ce este Tulburarea Bipolara de Dispoziţie?

- Este noua denumire a ceea ce era psihoza maniaco-depresiva (PMD)- Termenul de manie e folosit pentru a descrie extremele veselie/tristete,

hiperactivitate/inactivitate- Unele persoane cu Tulburarea Bipolara de Dispoziţie pot avea doar episoade

maniacale sau depresive

DEFINITIETulburările de dispoziţie cuprind un grup extins de tulburări psihice, cunoscute în

clasificările anterioare ca tulburări afective. Astăzi este preferat termenul de tulburări dedispoziţie pentru că se referă la starea emoţională de bază şi nu la exprimarea către exteriora unei stări emoţionale prezente. Tulburările de dispoziţie sunt considerate ca un sindromcare conţine o serie de semne şi simptome prezente pe o perioadă de căteva săptămâni sauluni, şi care reprezintă o schimbare a modului obişnuit de funcţionare a persoanei în cauză şicare are tendinţa să se repete periodic.

Tulburarea Depresivă Majoră şi Tulburarea Tulburarea Depresivă Majoră (depresia unipolară) este cea mai frecventă din

tulburăriile de dispoziţie. Ea se poate manifesta ca un singur episod sau ca episoade

63

repetitive. Chiar dacă prognosticul este bun în ceea ce priveşte revenirea de la un episodacut, 75% din pacienţi pot avea din nou probleme. Tulburăriile bipolare (numite înainte cutermenul de psihoză maniaco-depresivă) constă în prezenţa a cel puţin unui episod dehipomanie, manie sau episod mixt. Episoadele mixte reprezintă a mixtură a manifestărilormaniacale sau hipomaniacale cu manifestările depresive. Mania este mai frecvent întălnită labărbaţi, iar depresia la femei. Tulburarea bipolară clasică a fost descrisă ca o tulburarepsihotică de dispoziţie, din care fac parte atât episoadele maniacale cât şi cele depresive, darstudiile recente au arătat existenţa unui spectru de stări depresive care alternează cu perioadescurte sau medii de hipomanie decăt cu episoade maniacele propriu-zise.

Foarte mult din ceea ce se ştie astăzi despre tulburăriile de dispoziţie a fost descrisăde grecii şi romanii antici, găsindu-se termeni ca melancolie şi manie, şi relaţie între ele.Anticii lansau ipoteza ca la originea acestor tulburări stă temperamentul. Multe din ideilemoderne despre tulburăriile de dispoziţie (operele şcolii franceze şi germane la mijlocul şisfărşitul secolului 19, care au influenţat conceptele curente americane şi britanice) îşi auoriginea la aceste concepte antice.Melancolia

Hippocrates (460–357 ÎC) descrie melancolia (“fierea neagră”) ca o stare de“aversiune la măncare, tristeţe, insomnie, iritabilitate şi nelinişte”. Aşadar în denumireaacestei stări, medicii greciei antice (care ar putea să fi preluat conceptul din egiptul antic) aupostulat prima formulare biochimică a unei tulburări psihice. Ei credeau că boala aparedatorită substratului de temperament sobru melancolic care, sub influenţa planetei Saturn,detrmină splina să secrete fiere neagră, care afectează creierul.

Aretaeus din Cappadocia ( 150 AD) descrie manifestările principale ale maniei aăacum sunt cunoscute şi astăzi:

"Sunt infinite forme de manie, dar boala este una singură. Dacă mania esteasociată cu veselia, pacientul poate răde, juca, dansa zi şi noapte, şi se duce la piaţă săse lupte. Ideile pe care le au pacienţii sunt infinite. Ei cred că sunt experţi în astronomie,filozofie sau literatură.

Pacientul poate devenii excitat, suspicios sau iritabil; auzul devine mult mai maiascuţit…aude zgomote şi bâzăit în urechi; sau poate avea halucinaţii vizuale; viseleurâte şi dorinţele sexuale pot devenii incontrolabile; trezit furios poate devenii foarterău…şi să alerge fără se opri, să urle; îi ucide pe cei care au grijă de el sau îşi face rău.”

FC 1-Simptomele Maniei

- dispozitie crescuta- persoana care se simte foarte fericita şi plina de energie- experienta e descrisa ca fiind uneori foarte sus in varful lumii, de neinvins- energie de nedescris- nevoi reduse de somn- irirtabilitate – persoana poate deveni nervoasa cu cei care le dezaproba planurile

şi ideile nerealiste- gandire şi vorbire rapida – gandurile sunt mult mai rapide decat de obicei; acest

lucru apare la persoana care vorbeste foarte repede şi sare rapid de la un subiectla altul

64

- lipsa de inhibitii – persoana nu cunaoste consecinta actiunilor sale; cheltuireafara ratiune a banilor cumparand lucruri care nici nu-i sunt de folos

- credinte şi planuri marete – cei care sufera de manie cred despre ei ca au talenteneintalnite, ca sunt regi, personaje din filme etc

Starea normala

Multe persoane care au episoade depresive şi maniacale experimenteaza şi starea normalaintre cele doua episoade. Ei sunt capabili sa traiasca normal.

Cauze:

factori genetici

factori biochimici

stresul

Tratament

medicatie antidepresiva pentru episodul depresiv sub supravegherea mediculuipsihoterapia e folosiata odat cu medicatia pentru al face pe pacient sa inteleaga mai bineboala şi sa poata sa se descurge cu efectele ei de-a lungul intregii vieti

Prognosticul Tulburărilor Afective Bipolare

Este bine de ştiut că evoluţia tulburărilor afective bipolare este bună în următoarele situaţii:- Existenţa sprijinului familiei- Debutul bolii la o vărstă căt mai mare- Neîntreruperea tratamentului- Conştientizarea şi acceptarea bolii- Grad ridicat de socializare- Recunoaşterea semnelor recăderilor - Existenţa unei reţele sociale de suport

DEPRESIA

“ A fost cea mai urâtă perioadă din viaţa mea. În mod normal sunt o persoană optimistă,dar am ajuns să fiu pesimist şi apatic. Nu vedeam în nici un fel cum aş fi putut merge maideparte. Mă simţeam ca un orfan. Îmi amintesc că plângeam întruna. Aş fi putut umpleun ocean cu lacrimile mele. Mă tot întreb de unde vin atâtea lacrimi. Mă gândeam la unmoment dat că nu o să mă mai pot opri din plâns; era deja ca un fel de obicei pentrumine."

Activitate:

65

Obiective: cunoasterea cauzelor şi simptomelor depresiei , identificarea modalitatilorde a face fata depresiei

Aranjaţi participanţi în semicerc, îndreptaţi spre flipchart.

Intrebaţi participanţii Ce înţelegeţi prin depresie ? Ce înseamnă depresia ? Şi listaţirăspunsurile lor pe o coala de flipchart

Lipiţi într-un loc vizibil răspunsurile participanţilor

Prezentaţi pe flipchart Simptomele depresiei, discutând cu participanţi ce înseamnăfiecare din termenii listaţi. (tabel 1)

prezentati pe flipchart Cauzele depresiei

CE ESTE DEPRESIA? CARE SUNT CAUZELE DEPRESIEI?

DESCRIE SIMPTOMELE DEPRESIEI? CE FEL DE TRATAMENT SEFOLOSEŞTE ÎN CAZUL DEPRESIEI?

DEPRESIA

Ce este depresia:

Depresia este un termen folosit pentru a descrie o tulburare psihica. Deseori oamenispun ca sunt depresivi atunci cand au o stare de tristete sau nefericire, pe care oricine dintrenoi le poate trai din cand in cand, dar acestea pot fi doar reactii emotionale de scurta durataşi fac parte din viata de zi cu zi. În acest capitol vom discuta despre boala depresivă şi nudesepre depresia care apare ca o reacţie emoţională datorită unor situaţii de viaţă.

FC:Simptomele depresiei

Dispoziţie depresivă, tristeţe persistentă, anxietate

Pierderea interesului

Energie scăzută, lentoare, oboseală.

La acestea se adaugă:

66

Idei de vinovăţie şi lipsă de valoare

Deznădejde, pesimism

Tulburări de somn

Pierderea poftei de măncare şi scăderea în greutate, sau creşterea poftei de măncare şicreşterea în greutate

Gănduri persistente despre moarte şi sinucidere

Dificultăţi de concentrare şi memorare

Dificultăţi în luarea deciziilor

Nelinişte, agitaţie, iritabilitate.

Simptome fizice persistente (dureri de cap, tulbur[ri digestive, etc)

Cauzele depresiei:

Genetice. Adesea se observă mai multe cazuri de depresie în aceaşi familie. Acest lucrusugerează o vulnerabilitate biologică ereditară

Biochimice. Depresia se întâlneşte şi la persoane, în familia cărora nu au mai fost cazuride depresie. Studiile făcute au arătat că depresia este asociată cu un dezechilibru almediatorilor neuro-chimici.

Psihologice. Există persoane care au o stimă de sine scăzută, care privesc lumea saupropria persoană intr-un mod pesimist, manifestând o predispoziţie psihologică pentrudepresie. Deseori depresia poate fi asociata si cu stresul, in special dupa o tragediepersonala sau dezastre.

Studiu de caz

Mirela are 19 ani. Ea este în căutarea unei slujbe. După un timp a inceput să aibă dificultăţiîn a adormi. De mult nu s-a mai dus la un interviu pentru o slujbă, ceea ce a făcut-o să aibădificultăţi în a plăti facturile. Prietenii ei au observat că nu mai vrea să iasă cu ei în oraş. Iapastile de somn ca să poată să adoarmă şi spune tot timpul cât de mult o ajută şi sunt singuraei speranţă.

Ce credeţi că se întâmplă cu Mirela?

Are Mirela o problemă? De ce credeţi asta?

Dacă ai fi prietenul ei, ce ai discuta cu ea?

Ce ar putea face Mirela?

Dacă ai fi în situaţia ei, care ar fi prima persoană căreia îi ai cere ajutor? De ce?

Cât de mult te ar ajuta ceilalţi?

Ar exista motive ca ceilalţi să nu te ajute?

De ce i-ar putea fi dificil Mirelei să ceară ajutorul unei alte persoane?

Activitate-cum ajuti o persoana care sufera de depresie

Scop-identificarea modalitatilor de a ajuta o persoana care sufera de depresie.

- impartiti participantii in doua grupuri - primul grup va avea ca sarcina ca timp de 15 min. sa identifice unde ar putea

cere ajutor pentru o persoana care sufera de depresie.

67

- al doilea grup va avea ca sarcina ca timp de 15 min. sa identifice ce trebuie facutatunci cand depresia incepe sa se manifeste.

- listati raspunsurile participantilor pe flipchart la un loc vizibil.- prezentati flipchartul cu tema "Unde sa ceri ajutor" şi discutati despre el

comparand cu raspunsurile participantilor.- prezentati flipchartul cu tema "Ce faci cand se manifesta depresia" şi discutati

despre el comparand cu raspunsurile participantilor.

FC1-Unde să ceri ajutor

- medicului de familie- specialiştii în sănătate mintală, cum ar fi psihiatrii, psihologii, asistenţii sociali

sau consilierii în sănătate mintală- organizaţii din domeniul sănătaţii mintale- centre comunitare de sănătate mintală- spitalul de psihiatrie, policlinică- servicii adresate familiilor, biserică- cabinete şi clinici particulare- asociaţii locale de psihiatrie sau medicale

FC2-Ce să faci cand depresia se manifesta?

Evită consumul de alcool. Chiar dacă la început alcoolul iţi poate crea impresia căte ajută, în timp el poate agrava depresia.

Incearcă să te linişteşti. Nu astepta să faci lucrurile cum le făceai înainte. Propune-ti să faci lucruri realiste.

Evită să iei decizii importante. Uneori aceste decizii pot conţine o doză mare desubiectivism.

Gândeşte pozitiv. Aminteşte-ţi că găndurile negative sunt manifestări ale depresiei,şi o să dispară o dată cu ea.

Aminteşte-ţi că depresia poate fi tratată.

Cere ajutor

Cum se trateaza depresia?

- Medicatie antidepresiva. Exista mai multe tipuri de medicamente antidepresive;antidepresive triciclice, tetraciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei(SSRI), litiu, etc.

- Psihoterapie. Exista mai multe tipuri de psihoterapii folosite in tratamentultulburarilor depresive, cum ar fi psihoterapia cognitiv-comportamintala,interpersonala, etc.

Efecte secundare ale medicaţiei şi mijloace de combatere ale acestora

Gură uscată – bea multă apă, mestecă gumă fără zahăr!

Constipaţie – mănâncă cereale, multe fructe şi legume!

68

Urinare dificilă – adresează-te medicului specialist!

Probleme sexuale – discută cu doctorul tău!

Tulburări de vedere – vor trece în scurt timp; nu e nevoie să porţi ochelari sau să îischimbi.

Ameţeală – ridică-te foarte încet din pat sau de pe scaun!

Sedare – va trece repede; evită să conduci maşina!

Cele mai noi tipuri de antidepresive au efecte secundare diferite:

Dureri de cap – vor trece repede;

Greaţă – chiar dacă apare după fiecare doză, este trecătoare;

Nervozitate şi insomnie – pot dura în primele săptămâni; reducerea dozei, sautimpul, le va rezolva;

Agitaţie – adresează-te doctorului tău!

Antidepresivele nu crează dependenţă. Numai medicul psihiatru poate stabili de ce tip demedicament ai nevoie, doza corectă şi schimbări ale tratamentului.

Studiu de caz

Peter are 14 ani şi merge la liceu.Când avea 11 ani mama lui a murit subit. Acum tatăl său e tot timpul la muncă şi fraţii şisurorile lui mai mari merg la orfelinat. Toţi se aşteaptă să fie fericit. Totuşi, deşi toţi cred că e fericit, Peter spune că “de căte ori merge acasă, închide uşa ladormitorul lui şi plânge ore întregi. Nu ştie de ce este atăt de trist, dar deseori se simte foartesingur.

Întrebări:

Ce credeţi că se întâmplă cu Peter?

Are Peter o problemă? De ce credeţi asta?

Dacă ai fi prietenul lui, ce ai discuta cu el?

Ce ar putea face Peter?

Dacă ai fi în situaţia lui, care ar fi prima persoană căreia îi ai cere ajutor? De ce?

Cât de mult te ar ajuta ceilalţi?

Ar exista motive ca ceilalţi să nu te ajute?

De ce i-ar putea fi dificil lui Peter să ceară ajutorul unei alte persoane?

SUICIDUL

Suicidul nu este o formă de evadare ci o încercare serioasă de a rezolva o problemă la carenu găseşte alternative.

Activitate:

69

Scop: Identificare factorilor care pot duce la suicid, cunoasterea modalitatilor deabordare a unei persoane cu risc suicidar

Aşezaţi participanţii în semicerc îndreptaţi spre flipchart.

Împărţiţi participanţii în 2 grupuri.

Primului grup daţi ca sarcină să identifice factori psiho-social care pot influenţa apariţiaintenţiei de suicid

Celui de al doilea grup daţi ca sarcină să identifice factori sau condiţii medicale care potduce la acest lucru.

Listaţi pe flipchart răspunsurile participanţilor.

Discutaţi pe marginea lor, adăugând dacă este cazul şi alţi factori aflaţi pe tabelul(Factori psiho-sociali; Factori medicali)

Tabel

Factori psiho – sociali:

dispariţia colectivelor mari apariţia “noului” om individualist dispariţia familiilor mari înlocuirea scopurilor ideale cu consumul material ( justificat ca expresie a libertaţii – ex:

shopping) creşterea anonimitaţii şi formalismului în relaţii. Contactele se diminuează pentru că nu

este timp. îmbătrânirea populaţiei. lipsa de perspective în viaţă (în special la bărbaţii 20-30 ani datorită creşterii şomajului) suicideri indirecte – curse de maşini, alcoolism, droguri, banji-jumping,etc.

Factori medicali: depresia schizofrenia (voci care îl îndeamnă să se sinucidă) consumul de alcool, etc.

Ce faci când o persoană are o criză suicidală:

să nu preiei tensiunea celuilalt; dacă intri în panică nu vei mai ştii ce ai de făcut, şi riştisă-i transmiţi starea ta de tensiune, agravând situaţia.

să nu gândeşti că nu mai e timp să nu-l laşi singur (să nu întrerupi contactul); nu uita că în acel moment eşti singura sa

legătură cu lumea reală. nu te apropii de el pănă nu-i ceri permisiunea şi ai acordul lui. nu face reproşuri; acestea ar putea adănci sentimentul de neputintă şi culpabilitate. anunţă imediat salvarea, pompieri, poliţia, un negociator, în funcţie de situaţie.

70

Intrebari despre suicid

Suicidul este cea de-a doua cauza de mortalitate printre tineri şi adultii tineri. In fiecare an,mai mult de 500 de tineri intre 15 şi 24 de ani, mor prin suicid. Doar accidentele au depaşitsuicidul ca rata de mortalitate.

- Care este cea mai buna maniera de a trata o persoana care nu mai vrea satraiasca; sa o asiguram ca lucrurile se vor indrepta şi trebuie doar sa aiba rabdare ?

Nu. Dandu-i false asigurari, nu o va ajuta şi o va face sa se simta mai vinovata şi mai lipsitade valoare. Nu poti garanta ca lucrurile se vor indrepta, dar poti incuraja persoana sa creadaca asa se va intampla şi ii poti spune ca esti increzator in abilitatile ei de a face fatasituatiilor dificile. Este important sa asculti persoana şi sa-i permiti sa-ti spuna ce simtepentru a putea intelege de ce are aceste sentimente.

- Daca o persoana iti impartaseste intentia ei de a se sinucide şi te roaga sa nuspui nimanui acest lucru, ar trebui sa pastrezi secretul pentru a-i arata ca esti un pritende incredere ?

Nu.Va trebui sa-i tradezi increderea pentru a-i salva viata. Este important sa spui uneipersoane responsabile imediat, pentru ca acesta este un lucru greu de suportat de unulsingur. In multe cazuri, aceasta dezvaluire este chiar o cerere de ajutor . Daca persoanacareia i-ai spus, nu te ia in serios, incearca cu altcineva.. Chiar daca nimic nu se intampla,trebuie sa stii ca nu ai facut nimic rau ca ai spus şi alcuiva. O persoana care spune ca vrea sase sinucida are nevoie de ajutor.

- Este adevarat ca doar putini dintre cei care vorbesc despre/ îşi fac planurilegate de suicid, incearca sa se sinucida ?

Nu. Multi dintre cei care au incercat, au dat indicii verbale şi şi-au exprimat anteriorintentia. Conform studiilor, adolescentii intotdeauna povestesc despre planurile lor legate desuicid. Uneori o spun direct, alteori trimit mesaje indirecte de tipul « O sa le para rau candnu o sa mai fiu » sau « Nu voi mai fi o problema pentru tine pentru multe vreme ». Acestepersoane au nevoie de ajutor din partea medicului.

- Lipsa sperantei şi sentimentul de neajutorare sunt cei doi mari indicatori aiunui comportament suicidar ?

Da. In aceste conditii, persoana nu mai are energie pentru prezent şi nici speranta pentruviitor. Aceste simptome semnifica un risc mare de suicid şi faptul ca persoana in cauza arenevoie de ajutor.

- Daca este vorba de un risc imediat de suicid, este cazul sa laşi persoana incauza şi sa mergi sa chemi ajutor ?

Nu. Persoana nu trebuie lasata nesupravegheata. Ramai cu ea sau gaseste pe cineva sa steacu ea pana trece criza.. Pentru ajutor, poti sa apelezi la spital, la un hot-line sau la politie.

71

- Care este cel mai bun raspuns cand cineva iti spune : « Nu mai pot, o sa masinucid ». Sa stai şi sa o asculti pentru a vedea de ce se simte asa ?

Da. Ramai calm şi incerca sa-i transmiti calmul tau. Nu incerca sa-i demonstrezi ca esteirationala sau ca nu gandeste coerent. Asta nu va face decat sa agraveze situatia. Asculta şiincurajeaza persoana sa vorbeasca cu tine.

- Din moment ce o persoana decide sa se sinucida, exista vreo modalitatea realade a o opri ?

Da. Multe tentative de suicid au fost prevenite. Se pare ca adolescentii care au incercat, audeclarat mai tarziu ca nu doreau de fapt sa moara. Presupune ca individul doreste satraiasca, chiar daca pentru moment, aceasta nu este o « voce prea puternica »

- Sunt toate tentativele de suicid un strigat de ajutor sau doar incercari de aatrage atentia ?

Da. Ele trebuie considerate intotdeauna un strigat de ajutor.

Violenta şi tulburarea mintala

Perceptia publicaPerceptia publica , incurajata de mass-media, ca boala mintala este puternic legata

de violenta , nu este sustinuta de evidentele stiintifice. Aceasta prejudecata este intretinuta decatre televiziune şi presa scrisa prin articolele sau reportajele de senzatie difuzate despre“nebunii periculoşi “, prin folosirea populara a termenilor psihiatrici ( cum ar fi “ psihotic “şi “ psihopat “) şi nu in ultimul rand de catre industria spectacolului care exploateaza acestestereotipii. Marea majoritate a oamenilor cu o boala mintala nu comit niciodata un act deviolenta. Publicul justifica frica şi respingerea oamenilor etichetati ca bolnavi mintali şiincearca sa-I izoleze in comunitate, prin aceasta presupunere a pericolului. Cercetarile arataca persoanele cu probleme de sanatate mintala nu sunt mai periculoase decat persoanelesanatoase din aceiaşi populatie. Mai putin de 3% din pacientii bolnavi mintal au un potentialde violenta, atunci cand nu se trateaza sau cand primesc un tratament inadecvat şi candintervine consumul de alcool şi droguri.

Factorii de risc In comparatie cu alti factori sociali, boala psihica are prea putina legatura cu faptul

ca cineva comite acte violente. Riscul de a deveni violent impotriva altora poate sa nu aibenici o legatura directa cu a fi diagnosticat ca bolnav mintal in trecut sau internat intr-unspital psihiatric. Factorii de risc pentru violenta, atat la populatia sanatoasa cat şi la cei cuprobleme de sanatate mintala sunt :

Sexul masculin Dezintegrarea sociala Istoria unui comportament violent Abuzul de alcool sau de substante

72

Credinta inselatoare ca viata ii este pusa in pericol ; tratamentul corespunzator alacestor simptome minimizeaza riscul violentei.

Comportamentul violent Modelul comportamentului criminal este asemanator la persoanele cu probleme de

sanatate mintala cu al celor sanatoşi, atunci cand abuzeaza de alcool sau substante. Oamenii cu probleme de sanatate mintala sunt, in realitate mai degraba victime ale

abuzului şi violentei decat autori ai actelor criminale. Violentele comise de cei cu tulburaripsihice sunt datorate diferitelor motive şi sunt orientate cel mai adesea asupra partenerilorintimi, membrilor familiei sau politicienilor, medicilor şi judecatorilor.

Exista o legatura intre tulburarea mintala şi violenta impotriva sieşi.

Ce se poate face Pentru a reduce orice legatura dintre violenta şi tulburarile mintale, trebuie sa:

Facilitam accesul la un tratament corespunzator Sa eliminam stigma şi discriminarea care descurajeaza , provoaca şi penalizeaza pe

aceia care sunt bolnavi şi primesc ajutor pentru starea lor de boala. Sa descurajam consumul de alcool şi substante Să creăm şi dezvoltam serviciile comunitare

Efecte secundare ale tratamentului medicamentos in cazul bolilor psihice

Efectele secundare ale medicamentelor folosite în cazul bolilor psihice nu sunt nici puţinnumeroase nici lipsite de periculozitate. Practica arată ca efectele secundare de diferite tipurinu apar izolat, putandu-se realiza combinaţii multiple:

Activitate:

Listaţi împreună cu participanţii efectele secundare ale medicamentelor, efecte întălniteîn situaţia lor

Discutaţi despre ele şi încurajaţii să împărtăşească celorlalţi din experienţa lor.

Cum au rezolvat aceste situaţii?

Ce cunosc despre riscurile automedicaţiei

Prezentaţi următoarele informaţii

Efectele secundare ale medicamentelor:

Efecte secundare neurologice

Crize diskinetice. Se manifestă prin transpiraţii, congestia feţei, anxietate intensă.

Sindrom extrapiramidal. Se manifestă prin contracţii ale muschilor, in special ceifaciali, senzaţia că nu mai poţi inghiţi, nu poţi controla miscările limbi, ochi sunt daţipeste cap.

73

Diskinezii, tremor ale extremităţiilor, miscări necontrolate ale musculaturii faciale, etc.pot fi interpretate ca şi ticuri. La nivelul feţei se întălnesc miscări de mestecare, grimase.La nivelul membrelor superioare, cel mai frecvent strânge şi desface mâinile,încrucişează şi descrucişează braţele. La nivelul membrelor inferioare apar mişcări depedalare. La nivelul trunchiului apărea mişcări de ridicare a umerilor.

Efecte secundare somatice

Tulburări cardiovasculare, in special hipotensiune, tahicardie

Tulburări digestive, cum ar fi greaţă, arsuri, constipaţie, uscăciunea gurii, etc

Tulburări metabolice, care se pot manifesta prin hipersalivaţie, uscăciunea gurii

Tulburări endocrine care pot duce la frigiditate, impotenţă, creşterea în grăutate

Tulburări oftalmologice, vedere tulbura, opacitatea cristalinului şi corneei

Manifestări cutanate

Tulburări urinare, dificultăţi de urinare, mai ales la persoanele care suferă de prostată.

Efecte secundare psihice

Indiferenta afectiv-ideativa - este data de sedative şi consta in reducerea emotiilor,sentimentelor, vivacitatii, imaginatiei, elanului vital.

Anxietatea – imposibilitatea fixarii atentiei

Starea de confuzie – apare in cazul tratamentului cu antidepresive, mai ales lapersoanele in varsta.

Somnolenta – apare la folosirea sedativelor.

Multe din aceste efecte dispar o dată cu întreruperea medicaţiei, sau chiar de la oreducere a dozei. Dar pentru a nu apărea alte situaţii neprevăzute, aceste modificăritrebuie să se facă numai cu sfatul medicului.

4.Servicii

Activitate: Serviciile de sanatate mintala

74

Obiective: Cunoasterea servicilor de sanatate mintala, identificarea resurselor insanatate mintala.

- Prezentati participantilor FC cu servicii- Impartiti participantii in 3 grupuri mici - Cereti primului grup sa identifice servicile de asistenta primara şi serviciile

psihiatrice din zona, subliniand unde se afla, ce servicii ofera şi cum se potaccesa

- Cereti celui de al doilea grup sa identifice serviciile psihologice (consiliere,suport, etc) şi cele de asistenta sociala din zona, subliniand unde se afla, ceservicii ofera şi cum se pot accesa.

- Cereti celui de al treila grup sa identifice serviciile de nursing şi cele debeneficiari sau aparţinători care actioneaza in zona respectiva, subliniand undese afla, ce servicii ofera şi cum se pot accesa.

- Rugati cate un reprezentant din fiecare grup sa prezinta aceste informatii ingrupul mare.

- Invitati şi ceilalti participanti sa completeze ceea ce a lucrat fiecare grup cu alteinformatii.

FC Servicii de sanatate mintala

- Servicii primare (medic de familie, policlinici, etc)- Servicii psihiatrice (spitale, ambulatoriu, centre comunitare, etc)- Servicii psihologice (suport, consiliere, etc)- Servici de asistenta sociala- Servicii de nursing- Miscari ale beneficiarilor sau aparţinătorilor

CAPITOLUL 6

PRINCIPII ŞI LEGISLATIE

Stigmatizare, discriminare, marginalizare

Stigma este un termen mai vechi care se referea la un semn fizic făcut pe corpul celor căzuţiîn dizgraţie sau condamnaţi, la o deformaţie fizică sau la o ocupaţie mai puţin demnă (deex., cei care lucrează la salubrizare). În zilele noastre, „stigma” se referă la o etichetă socialăatribuită persoanelor sau grupurilor considerate „deviante” sau „de ruşine”, rezultatul fiindrespingerea sau sancţionarea/pedepsirea lor. Stigmat înseamnă „orice atribut ori semn fizic sau social care devalorizează identitatea unuiindivid până într-acolo încât el nu mai poate beneficia de întreaga acceptare a societăţii”(Vlăsceanu, L., Zamfir, C. (coord), Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993).

Stigmatizarea este o formă de prejudecată, care discreditează sau respinge indivizii saugrupurile de indivizi consideraţi a fi diferiţi de ceea ce societatea acceptă şi „aşteaptă” de lamembrii săi. Când stigma se transpune în comportamente, devine discriminare.Discriminarea apare când indivizii sau grupurile sunt tratate nedrept, fără un alt motiv decâtapartenenţa la grupul stigmatizat.

75

În cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală, stigmatizarea provine din ignoranţă şiostilitate faţă de boală şi faţă de bolnavi. Oamenii nu transpun întotdeauna încomportamente prejudecăţile lor, dar acestea sunt o sursă de izolare şi de stres pentrupersoanele vizate. Stigmatizarea şi discriminarea sunt „bariere” în asistenţa şi tratareadiferitelor boli. Acestea afectează nu doar persoanele stigmatizate şi discriminate, ci şi pecele care discriminează, cuprinse de teamă şi ignoranţă.

Discriminarea înseamnă manifestarea prejudecăţilor şi stereotipurilor în comportamente,“tratarea inegală a indivizilor sau a grupurilor în raport cu unele trăsături categoriale, cumar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă sau de clasă” (Vlăsceanu, L., Zamfir, C. (coord),Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993).De regulă, discriminarea reprezintă un comportament negativ faţă de anumite persoane, faţăde care avem prejudecăţi. Se vorbeşte însă şi despre discriminare pozitivă, atunci când suntiniţiate politici şi măsuri de favorizare a unui grup, de regulă minoritar, aflat în dificultate,pentru a diminua anumite decalaje (de tip economic, social, cultural etc.).

Activitate practicăV-aţi simţit vreodată discriminat pe nedrept? Daţi exemple.

76

Cum se explică discriminarea?Discriminarea se explică prin cunoaşterea insuficientă a celorlalţi (în general, ne temem deceea ce nu cunoaştem), prin generalizarea propriei experienţe de viaţă (de ex., dacă amcunoscut o persoană cu dizabilităţi care ne-a lăsat o impresie proastă, vom fi tentaţi săconsiderăm că aşa sunt toate persoanele cu dizabilităţi şi invers, dacă ne-a lăsat o impresiebună, vom avea tendinţa de a avea o părere bună despre toate persoanele din aceeaşicategorie). W. Lipman (1922) considera că sterotipurile sunt “clişee din mintea noastră”,care îndeplinesc funcţia de “economie a gândirii”, în sensul că ne este mai uşor să cunoaştemşi să înţelegem lumea dacă utilizăm nişte scheme simplificatorii, gata formate, pe care leînvăţăm “de la sine” din copilărie.

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă discriminarea şi cum apare ea, este nevoie să definimalţi doi termeni: stereotip şi prejudecată.

Stereotipurile desemnează “credinţe despre caracteristicile psihologice şi/saucomportamintale ale unor indivizi sau grupuri sociale” (Vlăsceanu, L., Zamfir, C. (coord),Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993). Acestea acţionează ca nişte şabloane,ca nişte idei “pre-concepute”, în sensul că ele nu ni le formăm prin observarea şi cunoaştereaacelor persoane/grupuri, ci le preluăm, le învăţăm din societate. Stereotipurile sunt deseoriarbitrare, fiind o generalizare abuzivă a unor aprecieri referitoare la diferite grupuri depersoane.

pozitive (de ex., evreii sunt buni finanţişti)Stereotipuri negative

neutre (ex., bulgarii sunt mari cultivatori de castraveţi)

Prejudecăţile sunt idei preconcepute dobândite, de regulă, prin procesul de socializare.Înseamnă formularea unor aprecieri ale unor persoane fără a le cunoaşte.

77

Discriminarea persoanelor sau grupurilor din motive de rasă, religie, sex,origine etnică, descendenţă, naţionalitate sau orientare sexuală este interzisăde către multe instrumente internaţionale de drepturi ale omului şi demajoritatea legislaţiilor naţionale.

Activităţi

Gestionarea stereotipurilor şi a prejudecăţilorToţi avem sterotipuri şi prejudecăţi faţă de alte persoane, aşa cum şi faţă de noi alte persoanemanifestă unele prejudecăţi sau stereotipuri. Important este să ne dăm seama de existenţa lorşi să ne raportăm la ele în mod conştient, raţional, obiectiv.

Marginalizarea se referă la izolarea membrilor unei comunităţi, pe baza stereotipurilor şi aprejudecăţilor existente. Se manifestă prin absenţa unui minim de condiţii sociale de viaţă(economice, de locuit, locuri de muncă, acces la educaţie, posibilităţi limitate de afirmare şide participare la viaţa colectivităţii). Indivizilor marginali li se atribuie o poziţie socialăperiferică, de izolare şi acces drastic limitat la resursele economice, politice, educaţionale şicomunicaţionale ale societăţii. Sursa marginalizării nu este insuficienţa resurselor, ciorganizarea socială caracterizată de accesul inegal la resurse.

78

Întrebări/dilemeDaţi exemple de stereotipuri pozitive, negative şi neutre. Cum credeţi că sunt arabii? Dar romii? Dar musulmanii? Aţi cunoscut vreodatăun arab, un rom sau un musulman? Cum vă explicaţi că aveţi anumite păreridespre unele persoane, fără a le cunoaşte, bazate doar pe faptul că aparţin uneietnii sau unei religii? Amintiţi-vă ce vi s-a spus despre diferite persoane? Pe ce se bazau acele păreri?

Exerciţiu (simulare)“Imaginaţi-vă că fiul dvs se află într-o excursie la Amsterdam. Într-o seară, vădă telefon:

Mamă, trebuie să-ţi spun ceva foarteimportant…..

Da, dragul mamei, spune, ce faci, cumeste?

Mamă, tată, nu ştiu cum să vă spun, n-aşvrea să vă supăr…

S-a întâmplat ceva, eşti bolnav?

Nu, dar nu ştiu cum să vă spun…. M-amîndrăgostit.

Dar este extraordinar!? Cum să nu ne poţispune, ne bucurăm…Şi de cine, când nefaci cunoştinţă?

Există un „cerc vicios”: discriminarea generează discriminare, marginalizarea duce la oaccentuare a acestei stări. Din cauza accesului limitat la resurse, persoanele marginalizate auşanse minime de a-şi îmbunătăţi situaţia, fapt care accentuează izolarea şi generează apariţiaunor norme şi valori noi, a unor moduri de viaţă diferite. Marginalizarea duce şi la apariţiaunor conflicte interne, la stări de frustrare, deoarece persoanele marginalizate se simtneacceptate de către ceilalţi.

Există mai multe forme de discriminare, în funcţie de drepturile încălcate preponderent.Una dintre cele mai des întâlnite forme de discriminare o reprezintă discriminarea rasială,definită de Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor deDiscriminare Rasială drept „orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă din motivede rasă, culoare, descendenţă sau origine etnică sau naţională, care are scopul sau efectul dea anula sau afecta recunoaşterea, beneficierea de sau exercitarea, în condiţii de egalitate, adrepturilor omului sau a libertăţilor fundamintale în domeniul politic, economic, social,cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice.”

O altă formă des întâlnită o reprezintă discriminarea femeilor, care a făcut obiectulConvenţiei privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare a Femeilor. Discriminareafemeilor se referă la „orice distincţie, excludere sau restricţie din motive de sex, care arescopul sau efectul de a afecta sau anula recunoaşterea, beneficierea de sau exercitarea decătre femei a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamintale în domeniul politic, economic,social, cultural sau în orice alt domeniu” (Convenţia privind Eliminarea Tuturor Formelorde Discriminare a Femeilor).

Egalitatea sexelor nu trebuie considerată ca opusul diferenţei dintre sexe, ci mai degrabă ainegalităţii dintre sexe. Termenul „sex” se referă la rolurile construite social ale femeilor şibărbaţilor, care le sunt atribuite în funcţie de sex. Rolurile sexelor depind aşadar de uncontext socio-economic, politic şi cultural special şi sunt influenţate de diferiţi factori,precum: rasa, originea etnică, clasa socială, orientarea sexuală şi vârsta. Rolurile sexelor seînvaţă şi variază în şi între culturi. Spre deosebire de sexul biologic al unei persoane, rolurilesexelor se pot schimba.

Homofobia sau discriminarea din motive de orientare sexuală este o altă formă dediscriminare, care se manifestă prin aversiune sau ură faţă de homosexuali sau, îngeneral, faţă de oamenii cu o orientare sexuală diferită. În multe ţări, persoanele cu oaltă orientare sexuală sunt supuse discriminării, de la forme aparent uşoare (insulte,neacceptare), la marginalizare şi uneori la crime.

79

Cât este de uşor pentru bărbaţi să se adapteze schimbărilor care au survenitca rezultat al recunoaşterii drepturilor femeilor?

Discriminarea religioasă este şi ea frecvent întâlnită. În Europa, majoritatea o reprezintăcreştinii, dar, cu toate acestea, tot s-au înregistrat de-a lungul timpului multiple conflicte,ajungând la războaie – de ex., războaiele dintre catolici şi protestanţi sau dintre catolici şicreştinii ortodocşi din est. În funcţie de felul în care se manifestă, deosebim discriminarea directă de ceaindirectă.

Discriminarea directă apare atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabildecât altele, din motive de apartenenţă la un grup discriminat. De ex., refuzulagenţilor economici de a angaja femei, in special femei tinere, despre care sepresupune că vor avea copii în viitorul apropiat, caz în care compania ar trebui săplătească 2 ani concediul de maternitate. Un alt exemplu îl reprezintă refuzul de aînchiria apartamente străinilor sau altor persoane stigmatizate: romi, prostituate etc.

Discriminarea indirectă apare ca efect al unor politici, măsuri, prevederi. Deexemplu, persoanele mai mici de statură nu sunt acceptate pentru a deveni ofiţeri,pompieri sau persoanele cu probleme de sănătate mintală nu sunt acceptate pentrudiferite ocupaţii, considerându-se că nu ar putea îndeplini responsabil sarcinile demuncă. Aceste prevederi, care pot părea fireşti într-o oarecare măsură, pot plasa înpoziţie net dezavantajată unele persoane.

Acţiuni calificate drept discriminare pot lua diferite forme, mai mult sau mai puţin grave/periculoase:

atitudine de respingere (părinţii recomandă copiilor să nu se împrietenească sau săse joace cu copii care au probleme de sănătate fizică sau mintală sau care au înfamilie astfel de cazuri);

restricţie (limitarea accesului la învăţământul public, la cluburi etc.);

excludere a unei persoane sau a unui grup (refuzul de a angaja anumite persoane).

Mulţi tineri şi copii cu probleme de sănătate mintală cresc într-un mediu social ostil,în care singurul sprijin şi recunoaştere le primesc de la propria comunitate sau de lafamilie. Li se neagă cele mai elementare drepturi sau li se limitează accesul la acestea,cum ar fi la educaţie sau sănătate.

Cum privesc indivizii şi societatea persoanele bolnave?

80

Date importante

10 octombrie - Ziua Internaţională a Sănătăţii Mintale 3 decembrie - Ziua Internaţională a Persoanelor cu Deficienţe

Oamenii pot avea deficienţe din cauza unei afecţiuni fizice, intelectuale şi senzoriale, a unorprobleme medicale sau a unor boli mintale. Astfel de afecţiuni, probleme sau boli pot fipermanente sau temporare.S-a estimat că, în medie, 10% din populaţia lumii are o deficienţă. În ciuda progreselorînregistrate în ultimii ani în numeroase domenii, multe persoane cu deficienţe din Europa deazi se confruntă cu bariere în calea şanselor egale şi a participării depline la viaţacomunităţii, cum ar fi niveluri scăzute de educaţie şi formare profesională; rate înalte aleşomajului; venituri mici; obstacole în mediul fizic; excludere socială; intoleranţă; clişee şistereotipii; discriminare directă şi indirectă; violenţă, rău tratament şi abuz. PotrivitEurobarometrului din 2001, 97% din oamenii intervievaţi consideră că ar trebui făcut cevapentru a asigura o mai bună integrare a persoanelor cu deficienţe în societate.

Stigma şi schizofrenia

Exerciţiu: Concepte greşiteScop: conştientizarea conceptelor greşite în ceea ce priveşte schizofrenia.

Activitate:

Împărţiţi participanţii în 3 grupuri.

Daţi fiecărui grup o listă (Tabel 1) cu diferite afirmaţii şi rugaţii să discute şi săstabilească care din afirmaţiile de pe listă sunt greşite.

Cereţi fiecărui grup să prezinte concluziile la care au ajuns.

81

Ce doresc persoanele cu probleme de sănătate mintală?

Text al unui părinte, benefiaciar al serviciilor Fundaţiei Estuar, in genul celui de mai jos:„Nimic special, nimic neobişnuit. Vrem să putem frecventa şcoala din apropiere, să folosim biblioteca publică,să mergem la film, să urcăm în autobuz pentru a merge în oraş la cumpărături sau să ne vizităm prietenii saufamilia din oraş sau din ţară. Vrem să putem ajunge la centrul de votare din apropiere pentru a vota împreună cutoată lumea în ziua alegerilor. Vrem să ne putem căsători. Vrem să putem munci. Vrem să ne putem creşte copiii.Vrem servicii medicale accesibile şi de înaltă calitate. Vrem să putem fi văzuţi ca oameni adevăraţi, ca parte asocietăţii, nu ca ceva care trebuie ascuns, demn de milă sau obiecte ale carităţii.”Adrienne Rubin Barhydt, 10 aprilie 199613

Sursă: www.disrights.org

Distribuiţi Handoutul cu titlu "Concepte greşite" şi discutaţi pe marginea lui, referindu-vă şi la răspunsurile date de participanţi.

Discutaţi cu participanţii despre stigma şi marginalizarea persoanelor care suferă deschizofrenie.

Tabel 1- Lista afirmaţii

Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte şi care nu? Argumentaţi răspunsul.

- Nimeni nu-şi revine de la schizofrenie- Schizofrenia este o boală multicauzală- Orice spun persoanele cu schizofrenie nu are sens- Părinţii sunt vinovaţi pentru apariţia schizofreniei- Consumul de alcool poate agrava starea unei persoane care suferă de

schizofrenie- Frecvent, persoanele care suferă de schizofrenie sunt marginalizate

Handout

Concepte greşite- nimeni nu îşi revine de la schizofrenie- schizofrenia este o boală incurabilă- persoanele cu schizofrenie sunt deseori violenţi şi periculoşi- schizofrenia este rezultatul unei slăbiri deliberate a voinţei şi caracterului- orice spun persoanele cu schizofrenie nu are sens- persoanele cu schizofrenie sunt complet inapte de a lua decizii raţionale în ceea

ce priveşte viaţa lor- persoanele cu schizofrenie sunt imprevizibile- persoanele cu schizofrenie nu pot muncii- schizofrenia avansează progresiv- părinţii sunt vinovaţi pentru apariţia schizofreniei.

Teorie

Cuvântul “stigmă” derivă din greacă şi înseamnă “a marca” , “a însemna”. Discriminareaeste o consecinţă particulară negativă a stigmei şi prejudecăţilor. Asta înseamnă că individulsau grupuri care fac parte dintr-o societate lipsesc pe alţii de drepturi sau beneficii datorităstigmei sau prejudecăţilor. Discriminarea datorită schizofreniei se exprimă în multemodalităţi, cum ar fi :refuzul de a angaja persoane cu schizofrenie, refuzul de a le permiteintrarea într-un grup social, etc.

Această stigmă se datorează în primul rând păstrării sau creării unei imagini stereotipedespre schizofrenie. Această imagine deseori include păstrarea unor concepte greşite, cumar fi cele menţionate în următoarea listă:

82

Discriminarea sporeşte dificultatea pe care o au persoanele cu schizofrenie în recuperareaabilităţii de funcţionare în societate. Această discriminare este rezultatul unui proces careîncepe când cineva este etichetat ca diferit. Oamenii iau atitudine faţăde ceea ce este diferit.Sigur că această atitudine se va dezvolta în funcţie de normele şi trăsăturile lor culturale.Discriminarea poate avea diferite forme de manifestare, cum ar fi: să nu discute cu cineva cuschizofrenie, să refuze să-i plătească munca, să refuze să-i acorde timp, să nu ţină cont depărerea lui sau să evite să se apropie de familia lui.Deasemenea mass-media a avut un rol important în creearea şi menţinerea acesteidiscriminări. Multe filme TV prezintă boala mintală asociată cu violenţa sau omuciderea.Termeni ca psihotic sau psihopatic sunt folosite deseori fără a cunoaşte conţinutul sausemnificaţia lor ştiinţifică.

Educaţia … cheia schimbării

Un pas foarte important ar fi să se treacă de la recunoaşterea la aplicarea drepturilor tuturorpersoanelor, indiferent de rasă, origine etnică, religie, clasă socială, dizabilităţi sau problemede sănătate fizică sau mintală.Educaţia reprezintă în acelaşi timp obiectivul cheie şi principalul mijloc prin care se potpreîntâmpina atitudinile de discriminare şi marginalizare, se pot promova cunoaşterea,acceptarea şi valorizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Deseori, se considerăcă oamenii se găsesc în această situaţie din vina lor, ca şi cum ei doresc acest lucru sau nufac nimic pentru a-şi îmbunătăţi situaţia. Este uşor să aruncăm întreaga responsabilitate şivină asupra lor, în acest fel absolvind societatea şi pe noi înşine de responsabilităţile pe carele-am avea faţă de ei. Acest mod de a vedea lucrurile contrazice cultura drepturilor omului,deoarece nu oferă persoanelor excluse posibilitatea de a trăi cu demnitate şi de a-şi exercitadrepturile.

Să amintim câteva dintre drepturile fundamintale ale omului care sunt totodată drepturi, darşi mijloace indispensabile de realizare a altor drepturi.

Dreptul la educaţieConform Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la educaţie a fost definit ca „dreptulde acces la instituţiile de învăţământ «existente la un moment dat» şi dreptul de a beneficiade educaţia primită, care înseamnă dreptul de a obţine recunoaşterea oficială a studiilorîncheiate.”Educaţia este principala modalitate prin care adulţii şi copiii marginalizaţi din punct devedere economic şi social se pot ridica din sărăcie şi pot obţine mijloacele de a participa pedeplin la viaţa comunităţii.

83

„Dacă vi se pare că educaţia costă mult, încercaţiignoranţa”.

Anonim

UNESCO a definit drept „piloni” ai învăţării

A învăţa să trăieşti împreună cu alţii: educaţia ar trebui să formezedeprinderile şi abilităţile de comunicare şi interacţiune cu alţi oameni, dea respecta pluralismul şi diversitatea şi de a fi integraţi şi a participa activla viaţa comunităţii.

A învăţa să cunoşti înseamnă că fiecare trebuie să aibă posibilitatea de adobândi cunoştinţe generale şi cele specifice unui domeniu de activitate,de a învăţa să înveţe pe tot parcursul vieţii.

A învăţa să faci subliniază că fiecare persoană are nevoie să îşi dezvoltecapacităţi şi deprinderi profesionale şi competenţe sociale care săfaciliteze integrarea în societate şi în muncă.

A învăţa să fii înseamnă dezvoltarea personalităţii, a gândirii critice, aresponsabilităţii.

Dreptul la sănătateSănătatea este o problemă socială, economică şi politică, precum şi una de drepturi aleomului. În ultimele decenii, schimbările economice din întreaga lume au afectat profund sănătateaoamenilor şi accesul lor la serviciile sociale şi medicale. O treime din populaţia lumii nu arenici un fel de acces la medicamente esenţiale. Dreptul la sănătate este menţionat în câtevainstrumente internaţionale de drepturi ale omului, cum ar fi art. 12 din Acordul Internaţionalprivind Drepturile Copilului.

Dreptul la muncaA avea un loc de muncă presupune mai mult decât a avea mijloace de subzistenţă, adicăînseamnă şi un mod de viaţă, de cunoaştere a vieţii. Lipsa de activitate creează adesea probleme de sănătate, ajungând până la probleme sociale,cum ar fi violenţa, crima, sinuciderea, consumul excesiv de alcool şi droguri.

Când recunoaşte dreptul la muncă, un stat nu se angajează să garanteze un loc de muncăpentru oricine doreşte să lucreze; o astfel de obligaţie ar fi imposibil de pus în practică.Dreptul la muncă este important în sine, dar şi în măsura în care reprezintă o condiţie debază pentru asigurarea demnităţii umane. Cu excepţia cazului în care dreptul la muncă estegarantat mai întâi, exercitarea efectivă a câtorva altor drepturi de bază poate părea deneconceput.Ca un corolar al dreptului la muncă vine dreptul la condiţii echitabile (sau corecte) demuncă. Acest drept include în mod specific garantarea nediscriminării, a primirii uneiremunerări corecte şi a unor zile de concediu plătit, precum şi a unui program de lucrurezonabil şi a unui mediu de lucru sigur şi sănătos, care protejează bunăstarea fizică şimintală a persoanei.

84

Dreptul la sport

Declaraţiile şi convenţiile privind drepturile omului nu conţin prevederi specifice care săformuleze dreptul omului la practicarea sau accesul la sport. Cu toate acestea, sportul poatefi considerat un element esenţial al drepturilor atât la educaţie, cât şi la cultură.

Sportul contribuie la îmbogăţirea vieţii sociale şi culturale, prin promovarea comunicării şi ainteracţiunilor dintre oameni. Apartenenţa la o echipă poate ajuta la depăşirea diferenţelor şipoate încuraja dialogul. Cunoscându-se reciproc, oamenii ajung să-şi depăşeascăprejudecăţile, stereotipurile şi diferenţele culturale, să devină mai toleranţi şi mai buni.

Activitate: Ce este reprezentarea (advocacy) ?Obiectiv: cunoasterea reprezentarii şi modalitatiilor de realizare

-intrebati participantii ce inteleg prin termenul de reprezentare (advocacy)

-listati raspunsurile participantilor pe flipchart

-prezentati definita termenului de advocacy şi discutati-l arand asemanarile şi deosebiriledefinitia prezentata şi raspunsurile date de participanti.

Activitatea

impartiti participantii in 2-3 grupuri

85

Jocurile paraolimpice reprezintă o competiţie pentru persoanele cu deficienţe, inclusiv cele care ausuferit amputări, persoanele cu deficienţe de vedere, paraplegicii şi persoanele cu paralizie cerebrală.Jocurile paraolimpice au fost iniţiate în 1948, în Anglia, fiind recunoscute şi sprijinite de ComitetulOlimpic Internaţional şi reglementate de Comitetul Paraolimpic Internaţional.

V-aţi gândit să încurajaţi copiii dvs. să înceapă practicarea unui sport?Enumeraţi câteva schimbări comportamintale pozitive pe care apartenenţa lao echipă sportivă le-ar aduce copiilor dvs.

oferiti fiecarui grup sarcina de a gasi 1-2 metode prin care sa se raspunda laintrebarea: In ce anume consta metodele urmatoare de advocacy:

- advocacy colective

- advocacy profesionale

- advocacy cetăţenească

- advocacy de cuplu

- advocacy în criză

cereti ca o persoana din fiecare grup sa expuna solutia grupului.

distribuiti handoutul Abordari in ce priveste advocacy

Valoriile şi principiile

Activitate intrebaiti participantii care sunt valorile şi principiile in advocacy listati pe flipchart raspunsurile participantilor prezentati flipchartul Reprezentare-Valori

FC-Reprezentare-Valori Fiecare este indreptatit :

sa fie inclus sa fie acceptat sa ia decizii

Prezentati flipchartul Advocacy-Principii

FC. Reprezentare-Principii

Independenta Imputernicire

CAPITOLUL 7

86

Grupurile de suport

Ce sunt grupurile de suport?

Grupurile de suport sunt grupuri formate de oameni care împărtăşesc aceeaşiprobleme, situaţii de viaţă sau crize. Oamenii participă la aceste grupuri pe bază devoluntariat

ActivitateCare este scopul grupurilor de suport

Aranjaţi participanţii participanţii in semicerc, cu faţa spre flipchart Întrebaţi participanţii “care este scopul unui grup de suport” Listaţi răspunsuriile lor pe flipchart Preyentaţi pe flipchart scopurile unui grup de suport

FC- Care este scopul unui grup de suport

Membrii grupului oferă unul altuia suport emoţional Învaţă modalităţi noi de a face faţă problemelor Descoperă strategii pentru a-şi îmbunătăţii viaţa Socializarea, cunoştinţe noi Împărtăşirea informaţiei Satisfaxcerea nevoilor mutuale Încurajarea interacţiunii .........................................................................

PRINCIPII DE ORGANIZARE A UNUI GRUP DE SUPORT

Chiar daca esti sau nu profesionist e important sa tii minte cateva principii de baza atuncicand esti implicat in formarea unui community suport grup. Acestea sunt:

1. Du-te acolo unde este energie – Cei mai buni lideri ai SHG sunt persoanele care suntdipsuse sa dea energie procesului. Sunt deobicei acei oemeni care se simt in stare sa dezvoltegrupul.

2. Cauta oamenii -Cel mai eficient mod de a mari numarul de oameni este prin invitatiiindividuale. Daca fiecare ar cauta 1-2 persoane şi le-ar invita sa ia parte la grup astfel grupuls-ar dezvolta şi ar evolua. Sunt la fel de bine venite şi brosurile şi anunturile despre grup.

87

3. Marimea grupului este importanta- Grupul trebuie sa fie suficient de aerisit astfel incatsa se poata oferi suport chair şi atunci cand unii membri lipsesc. In general numarul suficientde membri este intre 10-25 de oameni.

4. Alege o buna locatie- Este important sa fie alese locuri usor accesibile, care convemajoritatii membrilor grupului. Ei trebuie sa se simta confortabil in acel loc.

5. Incepe şi termina la timp- Grupurile de suport dureaza intre 1-2 ore. Exista o exceptie.Daca grupul este in mijlocul unei discutii importante care asteapta un raspuns din parteamembrilor atunci timpul se poate prelungi.

6. Alege-ti scopul. Fiecare gurp de suport are nevoie de un scop clar definit. De regula laprima intalnire se discuta despre acest scop şi nevoile membrilor.

7. Include timp şi pentru socializare- Fiecare intalnire trebuie sa dea ocazia oamenilor sase socializeze.

8.Imparte responsabilitatile in grup – Oamenii capata incredere in ei daca au anumiteresponsabilitati in grup: fac aranjamentele pentru intalniri, aduc invitati din afara, cautamodalitati de a-i implica pe oameni.

9. Subliniati acceptarea ideilor fara ca oamenii sa fie judecati- Grupurile de suporttrebuie sa incurajeze oamenii sa-şi impartaseasca ideile, sentimentele şi experientele farateama de a fi criticati sau judecati.Unele grupuri doresc sa aiba o confidentialitate in tot ceeace se intampla in grup. Puneti accent pe ascultare, pe acceptarea oamenilor asa cum sunt, pesustinerea in hotararile pe care le iau.

10. Asigurati-va ca oamenii au ocazia sa vorbeasca. Intrerupeti-i pe cei care incearca sadomine grupul.

11.Incurajati contactul intre sesiuni. Membrii grupului sunt incurajati sa-şi schimbenumerele de telefon, şi sa se sune intre ei oricand au nevoie de ceva.

12. Subliniaza importanta confidentialitatii- Acest lucru priveste atat pe membri grupuluicat şi pe lider, de a nu povesti in afara grupului ceea ce se discuta sau se intampla acolo.

Activitate: Presentarea pe flipchart a principiilor

88

CINCI LUCRURI DE CARE SA-TI AMINTESTI CAND TII UN GRUP DE SUPORT

1. AMINTESTE-TI SA IMPARTASESTI – deşi suna ca un sfat pe care un parinte ilda copilului sau este totuşi un bun sfat pentru grupurile de suport.

a) Imparte responsabilitatile grupului

b) Distribuie rolurile

c) Premiaza succesele şi nu judeca insuccesele

d) Imparte timpul

2. AMINTESTE-TI SA FII REALIST – grupul nu poate avea intotdeauna succes cuactivitatile lui sau oamenii care vin acolo. Nu te culpabiliza pentru asta! Fii realist fata deoamenii care decid sa paraseasca grupul!

3.AMINTESTE-TI CA GRUPUL SE DEZVOLTA IN STADII

Formare – apare cand oamenii se cauta unii pe altii pentru a-şi impartaşi problemelelor

Normare – se dezvolta realatiile in grup, oamenii incep sa se cunoasca mai bine.Discutiile sunt mult mai deschise.

Furtuna – unii o numesc “faza de adolescenta a grupului”. Apar neintelegeri legatede scop, activitati şi asteptarile care pot aparea. Este o faza a intrebarilor.

Incheierea – grupul se stabilizeaza. Membrii îşi cunosc bine rolurile. Asteptarile şiscopul au fost acceptate.

4- AMINTESTE-TI SA EVALUEZI ŞI SA REEVALUEZI

5-AMINTESTE-TI CE STIE CEL MAI BINE SA FACA GRUPUL DE SUPORT – SAOFERE SUPORT

89

TEHNICI DE RECRUTARE A MEMBRILOR GRUPULUI

1. Plaseaza biletele in zone des frecventate: biserici, scoli, organizatii, cluburi,

magazine, spitale, biblioteci, posta etc.

2. Distribuie o pagina cu prezentarea SHG-ului tau

3. Creeaza o brosura care sa explice scopul, activitatile serviciile grupului.

4. Vorbeste cu doctorii, asistentii sociali, personalul medical, etc.

5. Vorbeste cu persoane care au inceput deja un SHG şi intreaba-i ce metode au

folosit pentru recrutarea membrilor.

6. Contacteaza serviciile locale, asociatiile şi fundatiile care se adreseaza

domeniului ce te preocupa pe tine.

SUGESTII PENTRU STRUCTURA UNEI INTALNIRI

1. Urati bun venit noilor membri.

2. Intalnire formala de deschidere

3. Introducerea noilor membri.

4. Discutii, educatie şi impartaşire de informatii

90

5. Inchiderea formala

IDEI DE PROGRAM PENTRU SHG

- Vezi care este starea membrilor grupului, intreband: “Cum va simtiti astazi?”

- Descrieti un singur lucru bun care vi s-a intamplat de la ultima intalnire.

- Impartaşiti care sunt talentele şi punctele voastre tari.

- Impartaşiti un singur lucru pe care l-ati învăţat deşi a fost greu.

- Descrie cum se simt ei bazandu-se pe folosirea analogiilor

( animale, flori, culori, numere (1-10), etc)

- Pune in plicuri temele propuse de grup şi extrage cate una in fiecare intalnire pentru

discutie.

- Intreaba daca exista cineva in grup care are o nevoie urgenta de a vorbi şi lasa-l pe el

primul.

CONCLUZII

Creşterea înţelegerii faţă de problemele de sănătate mintală, este o zonă foartecomplexă a activităţii, care începe la nivel guvernamintal şi se termină la “omul de pestardă”.Una din căile avute în vedere, depinde unde este localizată.

Totuşi, “Organizaţia Mondială de Sănătate “, a întocmit o agendă largă, care trebuiesă informeze munca noastră şi să ne convingă că noi avem nevoie să atacăm schimbarea

91

legislativă, dezvoltarea comunităţii şi schimbarea socio-economică, precum şi activităţile deeducare, instruire şi campania tradiţională asociată cu această muncă, dacă noi vrem sădezvoltăm mai multe societăţi incluse care să promoveze sănătatea mintală şi bunăstareatuturor membrilor unei comunităţi.

Serviciile de sanatate mintala in Romania:Noua Lege a Sanatatii Mintale promulgata in august 2002, promoveazaNoua Lege a Sanatatii Mintale promulgata in august 2002, promoveaza

imbunatatirea şi cresterea serviciilor de sanatate mintala comunitara. Aceasta legeimbunatatirea şi cresterea serviciilor de sanatate mintala comunitara. Aceasta legeprecizeaza in art. 22 institutiile la nivelul carora se realizeaza serviciile specializate deprecizeaza in art. 22 institutiile la nivelul carora se realizeaza serviciile specializate desanatate mintala comunitara: sanatate mintala comunitara:

centrul de sanatate mintalacentrul de sanatate mintala cabinetul psihiatric, cabinetul de evaluare, terapie şi consiliere psihologica, decabinetul psihiatric, cabinetul de evaluare, terapie şi consiliere psihologica, de

psihoterapie şi de logopediepsihoterapie şi de logopedie centrul de interventie in criza centrul de interventie in criza servicii de ingrijire la domiciliuservicii de ingrijire la domiciliu stationarul de zistationarul de zi sectia de psihiatrie din spitalul generalsectia de psihiatrie din spitalul general compartimentul de psihiatrie de legatura din spitalul generalcompartimentul de psihiatrie de legatura din spitalul general centre de recuperare şi reintegrare socialacentre de recuperare şi reintegrare sociala ateliere şi locuinte protejateateliere şi locuinte protejate centrul de consultanta privind violenta in familie.centrul de consultanta privind violenta in familie.

Institutiile alternative, ofera un mediu terapeutic mai putin rigid ca structura decatInstitutiile alternative, ofera un mediu terapeutic mai putin rigid ca structura decatspitalizarea traditionala.spitalizarea traditionala.

Ingrijirea la domiciliu, reprezinta cea mai ambitioasa strategie a tratamentuluiIngrijirea la domiciliu, reprezinta cea mai ambitioasa strategie a tratamentuluicomunitar. Este identificat pacientul care are nevoie de internare, şi este intors acasa, cucomunitar. Este identificat pacientul care are nevoie de internare, şi este intors acasa, cusuportul unui clinician la domiciliu. Pacientii psihotici neagresivi, cu familii care suntsuportul unui clinician la domiciliu. Pacientii psihotici neagresivi, cu familii care suntdispuse sa participe la tratament, sunt asistati prin ingrijiri la domiciliu, mai degraba decatdispuse sa participe la tratament, sunt asistati prin ingrijiri la domiciliu, mai degraba decatprintr-o spitalizare. Cercetarile au aratat ca aceasta metoda este la fel de eficienta ca şiprintr-o spitalizare. Cercetarile au aratat ca aceasta metoda este la fel de eficienta ca şitratamentul spitalicesc, dar scade foarte mult perioada de spitalizare.tratamentul spitalicesc, dar scade foarte mult perioada de spitalizare.

In Romania nu exista la ora actuala centre specializate pentru interventia in criza,In Romania nu exista la ora actuala centre specializate pentru interventia in criza,dar exista cateva echipe izolate care fac interventii in criza; acestea sunt in general in cadruldar exista cateva echipe izolate care fac interventii in criza; acestea sunt in general in cadrulserviciilor de urgenta.serviciilor de urgenta.

Spitalele de zi au aparut ca o alternativa la spitalizarea completaSpitalele de zi au aparut ca o alternativa la spitalizarea completaCa strategie pentru ameliorarea ingrijirii in ambulator, programele rezidentiale,Ca strategie pentru ameliorarea ingrijirii in ambulator, programele rezidentiale,

asigura pacientilor oportunitati in a atinge roluri sociale semnificative şi in acelaşi timp de a-asigura pacientilor oportunitati in a atinge roluri sociale semnificative şi in acelaşi timp de a-i proteja de evenimentele neplacute care pot sa apara in comunitate. Aceste programei proteja de evenimentele neplacute care pot sa apara in comunitate. Aceste programerezidentiale promoveaza o buna functionare sociala mai degraba decat sa reduca nivelulrezidentiale promoveaza o buna functionare sociala mai degraba decat sa reduca nivelulsimptomatologic sau sa previna recaderile. Pacientii sunt la inceput incurajati , şi apoisimptomatologic sau sa previna recaderile. Pacientii sunt la inceput incurajati , şi apoistimulati sa îşi asume responsabilitatea pentru toate aspectele activitatilor cotidiene şi astimulati sa îşi asume responsabilitatea pentru toate aspectele activitatilor cotidiene şi amuncii. muncii.

92

Tratamentul comunitar afirmativ, consta dintr-un set de interventii bazate peTratamentul comunitar afirmativ, consta dintr-un set de interventii bazate peasistenta directa a pacientului, instruirea sa in deprinderi de viata elementare şi suport social.asistenta directa a pacientului, instruirea sa in deprinderi de viata elementare şi suport social.Tratamentul comunitar afirmativ duce la o reducere a timpului de spitalizare. Tratamentul comunitar afirmativ duce la o reducere a timpului de spitalizare.

Cluburile sunt programe de zi comunitare care furnizeaza o serie de servicii deCluburile sunt programe de zi comunitare care furnizeaza o serie de servicii desprijin şi reabilitare. Cluburile ii incurajeaza pe pacienti sa-şi asume roluri cotidiene intr-osprijin şi reabilitare. Cluburile ii incurajeaza pe pacienti sa-şi asume roluri cotidiene intr-oinstitutie ( gatit, curatenie, activitati de birou ) şi in acelaşi timp le confera sentimentul de ainstitutie ( gatit, curatenie, activitati de birou ) şi in acelaşi timp le confera sentimentul de afi membru intr-o organizatie sociala de sprijin. Activitatile intarzie, dar nu previnfi membru intr-o organizatie sociala de sprijin. Activitatile intarzie, dar nu previnreinternarile; au tendinta de reinsertie vocationala. Planul National Antisaracie in domeniulreinternarile; au tendinta de reinsertie vocationala. Planul National Antisaracie in domeniulpersoanelor cu handicap îşi propune “ dezvoltarea unei retele comprehensive de centre de zipersoanelor cu handicap îşi propune “ dezvoltarea unei retele comprehensive de centre de ziin vedere recuperarii, integrarii şi dezvoltarii in comunitate a persoanelor cu handicap. Inin vedere recuperarii, integrarii şi dezvoltarii in comunitate a persoanelor cu handicap. Incadrul acestor retele trebuie sa existe şi centre de informare şi consiliere, atat pentrucadrul acestor retele trebuie sa existe şi centre de informare şi consiliere, atat pentrupersoanele cu handicap cat şi pentru familiile acestora.” In Romania exista in reteauapersoanele cu handicap cat şi pentru familiile acestora.” In Romania exista in reteauacentrelor de asistenta speciala din subordinea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cucentrelor de asistenta speciala din subordinea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cuHandicap, un numar de 24 de centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrica. Handicap, un numar de 24 de centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrica.

Locuintele protejate au fost introduce pentru prima oara in Boston in 1954. AcestLocuintele protejate au fost introduce pentru prima oara in Boston in 1954. Acestmodel a fost apoi introdus la scara larga in anii urmatori. Locuinta protejata este situata intr-model a fost apoi introdus la scara larga in anii urmatori. Locuinta protejata este situata intr-un asezamant obisnuit al unui cartier şi asigura spatiu locativ bolnavilor psihic care auun asezamant obisnuit al unui cartier şi asigura spatiu locativ bolnavilor psihic care aunevoie de un mediu suportiv şi structurat, fara sa prezinte insa simptome sau disfunctii carenevoie de un mediu suportiv şi structurat, fara sa prezinte insa simptome sau disfunctii caresa necesite internarea in spital. In general, aceste programe sunt concepute sa asigure osa necesite internarea in spital. In general, aceste programe sunt concepute sa asigure ogazduire temporara, reprezentand un stadiu intermediar in tranzitia dinspre spital spregazduire temporara, reprezentand un stadiu intermediar in tranzitia dinspre spital sprepropriul domiciliu. In Romania, in subordinea Autoritatii Nationale pentru Persoane cupropriul domiciliu. In Romania, in subordinea Autoritatii Nationale pentru Persoane cuHandicap, la data de 30 iunie 2003 nu exista nici o locuinta protejata pentru persoane cuHandicap, la data de 30 iunie 2003 nu exista nici o locuinta protejata pentru persoane cuprobleme de sanatate mintala. Exista insa cateva ONG-uri, care asigura locuinte protejateprobleme de sanatate mintala. Exista insa cateva ONG-uri, care asigura locuinte protejatepentru acest tip de beneficiari In cadrul locuintelor protejate, fiecare locatar este asistat inpentru acest tip de beneficiari In cadrul locuintelor protejate, fiecare locatar este asistat infunctie de nevoile sale specifice de catre specialisti. Locatarii sunt sustinuti şi incurajatifunctie de nevoile sale specifice de catre specialisti. Locatarii sunt sustinuti şi incurajatipermanent in demersurile lor de reintegrare sociala, de recladire a unei vieti familiale şipermanent in demersurile lor de reintegrare sociala, de recladire a unei vieti familiale şiprofesionale normale.profesionale normale.

Laboratoarele de sanatate mintala (L.S.M.), reprezinta in Romania elementul centralLaboratoarele de sanatate mintala (L.S.M.), reprezinta in Romania elementul centralal asistentei psihiatrice de ambulatoriu. Acesta preia şi coordoneaza toate actiunile deal asistentei psihiatrice de ambulatoriu. Acesta preia şi coordoneaza toate actiunile deasistenta a bolnavilor psihici nespitalizati. Aici se desfasoara controale periodice preventiveasistenta a bolnavilor psihici nespitalizati. Aici se desfasoara controale periodice preventivein populatie, pentru depistarea bolilor mintale, pentru supravegherea starii de sanatate ain populatie, pentru depistarea bolilor mintale, pentru supravegherea starii de sanatate apopulatiei din teritoriul arondat. L.S.M. au un rol important in asigurarea asistentei sociale apopulatiei din teritoriul arondat. L.S.M. au un rol important in asigurarea asistentei sociale abolnavilor psihic, in scopul recuperarii active a acestora, prin conditii de munca protejata,bolnavilor psihic, in scopul recuperarii active a acestora, prin conditii de munca protejata,reintegrare familiala, sociala, scolara. Cele mai multe L.S.M. au cabinete de consultatie, darreintegrare familiala, sociala, scolara. Cele mai multe L.S.M. au cabinete de consultatie, darfara o echipa terapeutica multidisciplinara ( include doar psihiati, asistente fara o pregatirefara o echipa terapeutica multidisciplinara ( include doar psihiati, asistente fara o pregatirespecifica şi psihologi sau asistenti sociali). Ingrijirea este relativ uniforma şi nu este centrataspecifica şi psihologi sau asistenti sociali). Ingrijirea este relativ uniforma şi nu este centratape nevoile beneficiarilor, iar distributia geografica a serviciilor nu corespunde nevoilorpe nevoile beneficiarilor, iar distributia geografica a serviciilor nu corespunde nevoilorlocale. locale.

In cadrul echipei, psihiatrul are un rol central, dar el de unul singur are posibilitatiIn cadrul echipei, psihiatrul are un rol central, dar el de unul singur are posibilitatilimitate de actiune. El este conducatorul echipei, stabilind planul terapeutic şi supervizandlimitate de actiune. El este conducatorul echipei, stabilind planul terapeutic şi supervizandtranspunerea in practica a acestui plan. transpunerea in practica a acestui plan.

93