limitarea procedurii de tratamant profilactic cu antibiotice procedurii de tratament...
TRANSCRIPT
LIMITAREA PROCEDURII DE TRATAMANT PROFILACTIC CU ANTIBIOTICE
Rezumat: Antibioterapia profilactica este o procedura cu vechime in medicina; lucrarea de fata isi propune sa arate necesitatea aplicarii sale in context clinic adecvat, cu argumente clinice si microbiologice precum si neajunsurile subsecvente pentru sanatatea publica.
1
LIMITAREA PROCEDURII DE TRATAMANT PROFILACTIC CU ANTIBIOTICE
Cuprins
INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2
INDICAŢIILE PROFILAXIEI CU AB ............................................................................................................2
AB UTILIZATE ÎN PROFILAXIE ..................................................................................................................4
- Profilaxia infecţiei cu un anumit microorganism ........................................................................................4
- Profilaxia infecţiilor cu enterobacteriaceae:................................................................................................ 5
PREVENIREA INSTALĂRII REZISTENŢELOR .......................................................................................... 7
RISCURILE SUBSECVENTE PROFILAXIEI CU AB ...................................................................................8
RĂSPÂNDIREA TULPINILOR MDR ÎN SPITALE ŞI ÎN COMUNITATE ..................................................9
CONCLUZII ...................................................................................................................................................10
Bibliografie ..................................................................................................................................................... 11
2
INTRODUCERE
Terapia cu antibiotice (AB) are un caracter cu totul particular: este salvatoare de viaţă. Puţine
tratamente au o însuşire care să confere atât pacientului cât şi medicului curant o relaxare psihologică
privind evoluţia unei infecţii. Conceptul „pacient acoperit cu antibiotice” creează un scut mental
antiinfecţios care însă nu elimină ci induce reacţia microorganismelor. Niciun AB nu are efect
bactericid asupra tuturor microorganismelor, din fericire. Cele care vor supravieţui însă, pot selecta
mecanisme de rezistenţă. „Rezistenţa bacteriană aruncă o umbră crescândă asupra comunităţii din
sănătatea publică” arăta Prof. Giuseppe Cornaglia, preşedintele ESCMID1, cu prilejul decernării
premiului APUA2 (de către ESCMID3 la Chicago la 18 septembrie 2011). Succesul/ eşecul
administrării unui AB asupra unui microorganism care nu este natural rezistent poate fi prezis numai
de antibiogramă.
INDICAŢIILE PROFILAXIEI CU AB
Istoria antibioprofilaxiei este la fel de veche ca şi intrarea acestor substanţe în utilizarea clinică.
Folosirea după principiul bonus pater familiae, a AB a generat însă un fenomen neaşteptat: eşecul
terapeutic. (1932 sinteza sulfonamidelor-1935 primul caz de rezistenţă la tratamentul cu sulfonamide
al unei meningite). Aceasta nu a zdruncinat credinţa în capacitatea de vindecare a AB. S-a luat
măsura de creştere a dozelor. În anul 1950 doza de penicilină necesară tratamentului unei infecţii
stafilococice era de 15000UI. Astăzi, fenotipul comun al tulpinilor genului Staphylococcus (patogene
sau nu) este rezistent la betalactamine prin producerea de betalactamază. Este exemplul clasic de
mecanism de rezistenţă, transmisibil.
În ciuda acestui fenomen pe care astăzi l-am numi alarmant, de-a lungul timpului, s-a sperat şi s-a
crezut că dacă AB pot trata infecţiile ar putea totodată să le şi prevină. De exemplu, în anii 60
profilaxia infecţiilor chirurgicale se făcea cu penicilină şi streptomicină. Această procedură a fost
abandonată deoarece:
1 ESCMID – European Society for Clinical Microbiology and Infectious Diseases
2 APUA – Alliance for Prudent Use of Antibiotics
3
- Au apărut AB noi, mai eficiente; asociaţia folosită era utilă numai asupra anaerobilor nesporulaţi;
era grevată de manifestări alergice şi de nefrotoxicitate.
- S-a diversificat spectrul infecţiilor chirurgicale (bacili Gram-negativi din genul Enterobacterii,
coci Gram-pozitivi: genul Enterococcus).
Totuşi, evoluţia medicinii şi progresele sale au fost întotdeauna însoţite de infecţii. Ca urmare, s-au
căutat căi care să le prevină. Administrarea de AB cu viză profilactică a fost poate cea mai la
îndemână şi care s-a bucurat de un sprijin mental greu de combătut în rândul medicilor, oricare ar fi
fost experienţa lor profesională. Efectele colaterale au avut însă înrâuriri nebănuite asupra unor clase
mari de AB şi nu în ultimă instanţă asupra sănătăţii publice. Pentru clarificarea problemei,
profesioniştii din sănătate au făcut studii numeroase care privesc în ultimă instanţă orice antibiotic şi
care dovedesc realitatea instalării rezistenţei atunci când se folosesc AB [1-9]. Obiectivarea rezistenţei
s-a făcut prin biologia moleculară; acest instrument puternic oferă metodologia cea mai convingătoare
care demonstrează prezenţei determinanţilor de rezistenţă care sunt transmisibili intra şi interspecific,
în multe situaţii [10]. Riscul de infecţii poate fi redus prin profilaxia cu AB, dar cel al selectării de
tulpini MDR se amplifică. Între cele două fenomene există o relaţie strânsă de tip cauză-efect [11].
Problema rezistenţei bacteriene este o provocare pentru medicina mondială [12].
Pentru că nu putem renunţa la aceste substanţe, în epoca medicinii bazate pe dovezi administrarea de
antibiotice cu caracter profilactic este utilizată adesea şi există multe studii care o sprijină[13-18] şi ghiduri
care o reglementează [19-22]. Totuşi, criteriile care stau la baza acestei atitudini sunt legate de factorii de
gazdă ai pacientului, de flora regiunii anatomice afectate, de flora de portaj (posibil MDR4) care ar putea
produce o infecţie, de tipul intervenţiei/ manevrei, de toxicitatea antibioticelor şi farmacocinetica lor şi de
fenotipurile de rezistenţă locale. Infecţiile invazive sau cele chirurgicale au de multe ori un caracter
nosocomial care nu poate fi evitat întotdeauna. În schimb, există măsuri care îl pot limita şi îl pot ţine sub
control.
Pacienţii care necesită profilaxie cu antibiotice în cazul manevrelor chirurgicale şi stomatologice sunt cei care au factori de gazdă care îi expun la consecinţe infecţioase grave:
- Vârste extreme;
4 MDR – Multidrug Resistant (tulpini rezistente la minimum trei antibiotice din clase diferite)
4
- Obezitate; - Imunodepresii (HIV/SIDA, recipienţii de transplant, pacienţi cu boli maligne) - Tratamentele imunosupresoare şi citostatice; - Internări prelungite, mai ales la terapie intensivă; - Manevre invazive terapeutice şi diagnostice, variate, practicate frecvent; - Comorbidităţi (diabet, insuficienţe de organ sau/şi infecţii coexistente ( hepatita cu virus B sau C).
Unul din suporturile care pot orienta administrarea profilactică de AB îl reprezintă identificarea pacienţilor cu portaj de microorganisme MDR. Aceasta are şi justificare epidemiologică: se pot cunoaşte tulpinile MDR care pătrund în spital şi se pot controla. Raportul cost-beneficiu trebuie calculat pentru fiecare unitate, în raport cu factorii locali (tipul activităţii, patologia, felul şi cantităţile de antibiotice folosite). Protocoalele de screening se referă cel mai adesea la MRSA5, la enterobacteriaceaele producătoare de BLSE6, la VRE7, şi la Pseudomonas spp. Aceste microorganisme MDR pot determina infecţii şi se pot răspândi la personal şi la alţi pacienţi care devin purtători, amplificând riscurile răspândirii.
AB UTILIZATE ÎN PROFILAXIE
- Profilaxia infecţiei cu un anumit microorganism
Această procedură nu mai este folosită empiric, ci se bazează pe determinările bactreiologice
pentru portajul anumitor tupini MDR:
- Deoarece Staphylococcus aureus are ca habitat natural nazofaringele mamiferelor, profilaxia
infecţiilor cu MRSA pe perioada internării se poate face prin decontaminarea cu mupirocin
(unguent administrat intranazal) sau cu aminoglicozide[8] dacă rezistenţele locale sunt reduse;
profilaxia cu glicopeptide se poate face în chirurgia cu risc înalt[23].
5 MRSA – Meticillin Resistant Staphylococcus Aureus
6 BLSE – β‐lactamaze cu spectru extins
7 VRE‐ Vancomycin Resistant Enterococci
5
- Profilaxia infecţiilor cu enterobacteriaceae:
o Cu AB betalactamice: cefalosporinele sunt larg folosite; produc o serie de neajunsuri care ar trebuie avute în vedere:
• Inducerea de BLSE8. Acestea pot fi greu de detectat în laborator deoarece au niveluri diferite de acţiune asupra cefalosporinelor; clinic, se manifestă ineficienţa terapeutică.
• Selectarea de tulpini de enterococ, deoarece ei sunt rezistenţi natural la aceste AB.
o Profilaxia cu betalactamină/ inhibitor de betalactamază vizează enterobacteriaceaele (amoxicilină/clavulanat), sau P. aeruginosa şi Acinetobacter baumanii (piperacilină/tazobactam, ticarcilină/clavulanat); aceste AB pot determina apariţia de betalactamazele inductibile la tulpini de P. aeruginosa, Citrobacter freundii, Proteus vulgaris, Serratia marcescens, Enterobacter, Morganella, Providencia sau Acinetobacter. Derepresia pasageră, prin inductori betalactamici sau derepresia stabilă, prin mutaţie determină producţia masivă de enzimă. Derepresia stabilă este cea mai periculoasă pentru că, mutantele care produc continuu mari cantităţi de betalactamază sunt selectate în cursul terapiei cu orice antibiotic betalactamic. Producerea de betalactamaze inductibile este un marker care atenţionează asupra apariţiei mutantelor derepresate stabile [24].
o Profilaxia cu fluoroquinolone vizează infecţiile cu un grup larg de microorganisme;
enterobacteriaceae şi posibil pe cele cu P. aeruginosa, Staphylococcus; pot produce însă rezistenţă mutaţională întrun punct la bacilii Gram-negativi[25]; la stafilococ se poate instala rezistenţă cu efect asupra întregii clase; se pot selecta tulpini rezistente de steptococi (Enterococcus faecium), deoarece fluoroquinolonele nu au activitate satisfăcătoare asupra acestor microorganisme; există risc de apariţie a colitei pseudomembranoase. Efectul acesta nu este sistematizat pentru vreun AB, ci grevează administrarea tuturor.
8 BLSE – β‐lactamaze cu spectru extins; ele hidrolizează toate β‐lactaminele, cu excepția carbapenemelor şi cefemelor. Sunt rezistente la inhibitorii de β‐lactamază (clavulanat, sulbactam, tazobactam)
6
- Profilaxia infecţiilor cu anaerobi se poate face cu multe antibiotice (cu excepţia aminoglicozidelor); mai eficient însă pare să fie metronidazolul; în ciuda suportabilităţii individuale variate, acesta are riscul cel mai scăzut de producere a colitei pseudomembranoase (Clostridium difficile)[26]. - Profilaxia infecţiilor cu P. aeruginosa poate fi făcută cu ceftazidim, piperacilină, ticarcilină şi imipenem. Combinaţia piperacilină/tazobactam este cea mai riscantă[27]; tazobactamul este puternic inductor de betalactamaze şi nu inhibă betalactamazele pe care le induce[28], aşa cum s-a arătat mai sus. Astfel, AB antipseudomonazice pot deveni ineficiente asupra acestor tulpini. - Pacienţii cu imunitate celulară afectată (SIDA, recipienţii de transplant pot face infecţii predictibile cu Pneumocystis); prevenţia se face cu trimethoprim/ sulfametoxazol. - Profilaxia cu antifungice în cazul riscului de infecţii fungice invazive pacienţii cu neutropenie prelungită au risc de aspergiloză diseminată) este indicată şi poate fi făcută cu fungistatice (derivaţi imidazolici). Posaconazole, un derivat triazolic pare să aibă o bună activitate profilactică în comaparţie cu azolii standard [29].
Profilaxia cu AB în cadrul manevrelor chirurgicale
Antibioprofilaxia este definita ca administrarea de antibiotic inaintea contaminarii bacteriene potentiale in
timpul unui gest chirurgical, aşa cum arată ghidul naţional de antibioprofilaxie în chirurgie[30].
- Riscul maxim de contaminare în intervenţii/ manevre chirurgicale este cel cu flora loco-regională a
zonei anatomice interesate.
- În chirurgia abdominală, administrarea de AB profilactic ar trebui făcută i.v. pentru a evita selectarea de tulpini MDR în colon. Se preferă o singură doză cu timp de înjumătăţire suficient de lung încât să realizeze niveluri serice eficiente care să acopere timpul de intervenţie. Durata profilaxiei depinde de natura intervenţiei. La purtătorii de tulpini care produc BLSE profilaxia se va face cu AB care nu sunt hidrolizate de aceste enzime. Se mai poate folosi o doză de cefazolin cu o oră înaintea operaţiei (acoperirea florei tegumentare); durata profilaxiei nu ar trebui să depăşească 24 de ore[31].
- în chirurgia ORL, dacă există risc de contaminare cu coci Gram-pozitivi, profilaxia se poate face cu
amoxicilină cu sau fără clavulanat. Macrolidele sunt recomandate la cei cu suspiciune de alergie la
betalactamine. Riscul subsecvent este de selectare de tulpini de Str. pneumoniae rezistent la penicilină şi
la macrolide [32].
7
Antibioprofilaxia locală trebuie utilizată la maximum: cement cu antibiotice în chirurgia ortopedică [33],
antibiotice locale la amplasarea de camere de injectare şi de pace-makere precum şi în chirurgia ORL[34,
35], în cea oftalmică[36], şi în ginecologie[37].
- Investigarea vasculară imagistică, biopsiile şi manevrele chirurgicale efectuate prin intermediul imagisticii beneficiază de profilaxie cu AB, cu atenţionare asupra fenomenului rezistenţelor bacteriene[38]. - La pacienţii cu risc de endocardită recomandarea profilaxiei se face în raport de mărimea riscului. Acest grup include fără să limiteze: endocardite anterioare, valve protetice, valvulopatii congenitale; procedurile cu risc: chirurgie dentară, alte intervenţii chirurgicale); profilaxie recomandată: ampicilină/amoxicilină. Clindamicina, lincomicina sau macrolidele[39] pot fi administrate pacienţilor cu alergie documentată la betalactamine [40]. - În cazul pacienţilor care au o anamneză pozitivă pentru sindroame alergice legate de administrarea de betalactamine trebuiesc aplicate tratamente care exclud aceşti compuşi. - Antibioterapia cu spectru larg, i.v., administrată în primele 60 de minute de la diagnostic, este indicată în cazul neutropeniei febrile[41, 42], în sepsis şi în şocul septic[43, 44]. - Pacienţii cu boli maligne care fac chimioterapie au risc major de infecţii ca urmare a neutropeniei induse de tratament. Profilaxia cu AB reduce atât incidenţa infecţiilor dar influenţa asupra mortalităţii este incertă[45]. Riscul efectelor adverse însă este crescut, mai ales portajul de bacili Gram-negativi MDR[46]; pentru aceasta, atenţia trebuie concentrată în mod deosebit asupra controlului portajului de tulpini MDR survenite după profilaxia cu antibiotice şi asupra fenotipurilor de rezistenţă locale circulante[47], dar mai ales asupra măsurilor preventive[48].
PREVENIREA INSTALĂRII REZISTENŢELOR
Scopul principal al tratamentului cu AB este vindecarea infecţiei. Întreaga comunitate medicală este
de acord în fond cu necesitatea administrării judicioase a AB. Pentru a putea menţine această
activitate, o schemă terapeutică trebuie să propună soluţii care să limiteze selectarea de
microorganisme rezistente.
Limitarea administrării de AB cu spectru larg este metoda cea mai susceptibilă de a influenţa
instalarea microorganismelor MDR. Studiile şi ghidurile care se elaborează şi care se up-gradează pe
8
baza acestora, reprezintă argumente în acest sens. Publicaţiile însă nu îşi propun să declare lipsa
indicaţiei unui AB întro anumită situaţie, cu excepţia rezistenţelor cunoscute (naturale). Totuşi, ele ţin
să puncteze riscurile selectării de microorganisme MDR şi importanţa lor pentru pacienţii sănătatea
publică.
Informaţia minimă necesară unui medic pentru prescrierea de AB se bazează pe[49]:
- Politica locală de antibioterapie
- Ghidurile locale şi cele naţionale
- Informaţiile curente privind rezistenţa bacteriană
- Fenotipurile locale circulante
Este foarte utilă folosirea scorului de risc Carmeli[50] în a cărui componenţă intră anamneza pozitivă
pentru portajul de tulpini MDR după tratamente cu antibiotice.
Mutanţii rezistenţi apar ca urmare a presiunii de selecţie [51]. Utilizarea de combinaţii de antibiotice
care ţinteşte mai multe mecanisme de acţiune limitează întro măsură bună selectarea de MDR[52].
Administrarea AB nu trebuie prelungită dacă nu există dovada clară au unei infecţii, iar trecerea de la
calea parenterală la cea orală trebuie făcută cât mai rapid posibil. Febra care apare la un pacient
imunodeprimat este frecvent asociată cu infecţia. Dacă însă nu sunt argumente suficiente pentru
aceasta, AB trebuie întrerupte; exemple de boli febrile care pot fi confundate cu infecţii: febrele de
natură malignă, bolile autoimune, granulomatoza Wegener, embolia pulmonară, limfoamele,
tulburările neurologice cu afectarea hipotalamusului.
Trebuie evitată prescrierea de AB dintro singură clasă, pentru motivele arătate mai sus.
Implementarea protocoalelor standard pentru efectuarea antibiogramei[53-55], folosind protocoalele
EARSS9 şi determinări bazate pe biologia moleculară care să aprofundeze mecanismele de rezistenţă la
AB[56] şi pe baza cărora să se poată elabora ghidurile de tratamente cu AB.
RISCURILE SUBSECVENTE PROFILAXIEI CU AB
9 EARSS‐ European Antibiotic Resistance Surveillance System
9
Sunt reprezentate de selectarea de tulpini MDR, de portaj, asfel că după tratamente cu AB cu spectru larg riscul pacientului de a dezvolta o infecţie cu o tulpină MDR creşte de 2 ori; de aceea sunt preferate AB cu spectru îngust; trebuiesc evitate cefalosporinele, quinolonele, clindamicina, asociaţiile betalactamină-inhibitor de betalactamază, precum şi antibioticele extreme: glicopeptide şi oxazolidinone, carbapeneme, colistin. Utilizarea acestora în profilaxie trebuie bine documentată. Iată câteva din neajunsurile profilaxiei cu aceste antibiotice:
- Cefalosporinele şi alte betalactamine cu sau fără inhibitor de betalactamază lasă să supravieţuiască enterococii şi MRSA; sunt puternic inductoare de betalactamaze;
- Quinolonele determină rezistenţă mutaţională la Pseudomonas şi la Staphylococcus spp. Rezistenţa este mediată de un singur plasmid, de aceea se capătă relativ uşor. Toate antibioticele induc risc de colita pseudomembranoasă (cu Clostridium difficile); fluoroquinolonele şi clindamicina au un mare risc[57]. - Glicopeptidele (Vancomicina) pot determina inducerea de rezistenţă la tulpinile de enterococ. - Carbapenemele pot determina producerea de cefalosporinaze la Pseudomonas precum şi inducerea de rezistenţă la carbapeneme (carbapenemaze, impermeabilitate). - Colistinul determină apariţia rezistenţei la bacilii Gram-negativi (mutaţie întrun punct). - Nu sunt recomandate AB cu efect antipseudomonazic (Ceftazidim, imipenem, meropenem,
piperacilină cu sau fără tazobactam, ticarcilină), în lipsa unei infecţii documentate cu acest
microorganism. Tulpinile de Pseudomonas au un echipament enzimatic bogat, pot supravieţui aproape
în toate mediile, mai ales în cele generate de microclimatul intraspitalicesc. Rezistenţa mutaţională este
frecventă şi transferabilă la alţi bacili Gram-negativi cu care vin în contact.
Nu trebuie uitată nici posibilitatea apariţiei de infecţii fungice postantibioterapie.
RĂSPÂNDIREA TULPINILOR MDR ÎN SPITALE ŞI ÎN COMUNITATE
Evoluţia favorabilă postinfecţioasă a unui pacient tratat cu antibiotice îl poate face purtător de tulpini
MDR pe care le va aduce în comunitate. Persoanele imunodeprimate care sunt tratate în mod repetat
cu AB cu spectru larg au risc maxim de a purta şi de a răspândi microorganisme MDR. Screeningul
lor la internare, cel puţin pentru MRSA, BLSE, VRE (dacă s-au folosit glicopeptide) şi pentru
Clostridium difficile este util în mod evident.
Terapiile empirice cu AB cu spectru larg au neajunsul că pot inhiba dezvoltarea microorganismelor
patogene fără efect bactericid asupra lor, ceea ce se traduce prin incapacitatea cultivării in vitro.
10
Inflamaţia infecţioasă subsecventă va continua să genereze un aspect clinic sever, dar probele
bacteriologice vor rămâne negative. În plus, flora normală, saprofită, care reprezintă concurenţa
patogenilor pentru substratul nutritiv, va fi înlocuită cu floră patogenă sau/şi MDR. Transmiterea
epidemică a unor determinanţi plasmidici de rezistenţă urmează de regulă tiparele produse de spectrul
antibioticelor folosite.
Utilizarea judicioasă a AB nu poate proteja împotriva portajului de tulpini MDR nici împotriva
infecţiilor cu anumite microorganisme patogene; poate însă steriliza un purtător, cel puţin pentru
perioada internării. În lipsa stimulului presor, bacteriile nu vor mai exprima fenotipic enzima care
degradează un anumit AB.
Renunţarea la dependenţa medicului de AB şi la teama de evoluţia letală a infecţiilor bacteriene este
unul din obiectivele principale dacă ne propunem să limităm selectarea de tulpini MDR. Există opinii
care definesc etapa actuală ca era postantibiotică[58], în care multe din infecţiile cu bacterii obişnuite
nu vor mai putea fi tratate cu AB. Responsabilitatea prevenirii acestui fenomen rezidă în activitatea
fiecărui terapeut care prescrie AB.
CONCLUZII
• Există un efect cauzal intre utilizarea de antibiotice şi rezistenţa bacteriană: acestea exercita un
presor de selecție care accelerează evoluția bacteriilor[58].
• Metodele de măsurare a utilizării antibioticelor şi corelarea lor cu rezistenţele bacteriene sunt
neclare pe plan mondial. Utilizarea AB în spitale demonstrează prescrierea lor neadecvată şi lipsa
aderării la standarde[59].
• Emergenţa de tulpini MDR care să conducă la impasuri terapeutice este mai îngrijorătoare la
bacilii Gram-negativi deoarece sunt puţine AB noi eficiente. Rezultatul va fi un număr redus de
infecţii tehnic netratabile. Dar de departe mai numeroşi vor fi pacienţii care vor primi tratamente
ineficiente ca terapie de primă intenţie deoarece au un microorganism MDR. Aceasta se asociază cu
creşterea mortalităţii [59-61].
• Interacțiunea dintre gazdă şi bacterii rămâne un subiect încă incomplet înţeles, cu privire la
expunere şi rezistenţă (factori de gazdă, clonalitate, virulenţă, patogenitate).
• Sunt necesare studii prospective pe subiecţi umani pentru a defini mai bine şi pentru a cuantifica
riscurile asociate cu expunerea la antibiotice.
11
• Ghidurile naţionale pentru tratamentele cu AB elaborate pe specialităţi trebuie să se bazeze pe
studii locale şi naţionale de rezistenţă bacteriană şi pe confirmări ale acestora prin metode de biologie
moleculară.
Bibliografie
1. Cookson B., Glycopeptide resistant enterococci in European hospitals Euro Surveill.
2002;6(12):pii=2102
2. Coque TM, Baquero F, Canton R. Increasing prevalence of ESBL-producing Enterobacteriaceae
in Europe. Euro Surveill. 2008; 13(47):pii=19044.
3. Jesús Rodríguez-Baño, Encarnación Picón, Paloma Gijón, José Ramón Hernández, Jose M.
Cisneros, Carmen Peña, Manuel Almela, et all Risk Factors and Prognosis of Nosocomial
Bloodstream Infections Caused by Extended-Spectrum-betaLactamase-Producing Escherichia
coli Producing Escherichia coli J Clin Microbiol. 2010 May; 48(5): 1726–1731
4. Slavcovici, Adriana Rezistenta la antibiotice a bacteriilor implicate in infectii severe Revista
romana de boli infectioase vol XI nr. 42008, pp 264-265
5. Coque TM, Baquero F, Canton R. Increasing prevalence of ESBL-producing Enterobacteriaceae
in Europe. Euro Surveill. 2008;13(47):pii=19044. Available online:
http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=19044.
6. Arch G. Mainous III, PhD Claire Pomeroy, MD, MBA Management of Antimicrobials in
Infectious Diseases - Impact of Antibiotic Resistance Springer Science+Business Media, LLC
2001 Humana Press 2010
7. Vogelaers D, De Bels D, Forêt F, Cran S, Gilbert E, Schoonheydt K, Blot S; Investigators., ANTHICUS
Study Patterns of antimicrobial therapy in severe nosocomial infections: empiric choices, proportion of
appropriate therapy, and adaptation rates--a multicentre, observational survey in critically ill patients. Int J
Antimicrob Agents. 2010 Apr;35(4):375-81. Epub 2010 Feb 1.
12
8. Goossens H, et al. What is the link between Antibiotic Use and Resistance? Lancet 2005 365: 579-587.
9. Marschall J, Tibbetts RJ, Dunne WM, Frye JG, Fraser VJ, Warren DK. Presence of the KPC
carbapenemase gene in Enterobacteriaceae causing bacteremia, and the correlation with in vitro
carbapenem susceptibility. J Clin Microbiol 2009;47:239-41
10. (Abigail A. Salyers 2004)
11. (Christiansen 2005).
12. Editorial, team. "Ensuring prudent use of antimicrobials in human medicine: forceful action
needed in Europe." Euro Surveillance, January 12, 2006;11(2):pii=2873.
13. Hou, M.-C., Lin, H.-C., Liu, T.-T., Kuo, B. I.-T., Lee, F.-Y., Chang, F.-Y. and Lee, S.-D.
"Antibiotic prophylaxis after endoscopic therapy prevents rebleeding in acute variceal
hemorrhage: A randomized trial." Hepatology, 39: 746–753. doi: 10.1002/hep.20126.
14. Hung S. Ho, MD, and MD Charles F. Frey. "The Role of Antibiotic Prophylaxis in Severe Acute
Pancreatitis ." Arch Surg. 1997;132(5), 1997: 487-493.
15. Antoine Da Costa, MD, et al. "Antibiotic Prophylaxis for Permanent Pacemaker Implantation."
Circulation. 1998, 1998: 1796-1801.
16. Roberto D'Amico, Sivia Pifferi, Cinzia Leonetti, Walter Torri, Angelo Tinazzi, Alessandro
Liberati. "Effectiveness of antibiotic prophylaxis in critically ill adult patients: systematic review
of randomised controlled trials." BMJ 316 : 1275 , April 25, 1998.
17. Lopes DR, Peres MP, Levin AS. PMID:21098476[PubMed - indexed for MEDLINE]
Randomized study of surgical prophylaxis in immunocompromised hosts. 2011. (accessed sept 29,
2011).
18. Roxanne Nelson Prophylactic Antibiotics Reduce Mortality in Highly Immunocompromised
Patients, Cancer. http://www.medscape.org/viewarticle/585869 . (accessed septembrie 29, 2011).
19. (Mircea 1998) 20. (http://webedition.sanfordguide.com/ 2011) 21. (Burke A 2009) 22. (Bartlett 2007) 23. Directorate of Infection, Guy's and St Thomas' NHS Foundation Trust, St Thomas' Hospital,
London SE1 7EH, UK. "Has decolonization played a central role in the decline in UK
methicillin-resistant Staphylococcus aureus transmission? A focus on evidence from intensive
care." BioPortofolio.com. sept 21, 2010. (accessed sept 30, 2011).
24. Negut Marian, Dumitru Buiuc. Tratat de microbiologie clinica. Bucuresti: Editura Medicala,
2008.
13
25. David M. Livermore, Trevor G. Winstanley and Kevin P. Shanon. "Interpretative reading:
recognizing the unusual and inferring resistance mechanisms from resistance phenotipes,."
Journal of Antimicrobial chemotherapy 48 suppl. S1, 2001: 87-102.
26. Surbhi Leekha, MBBS, Christine L. Terrell, MD, and Randall S. Edson, MD. "General Principles
of Antimicrobial Therapy." Pub Med Central Mayo Clin Proc. 2011 February; 86(2):, 2011:
156-167.
27. Katherine M Hiller, MD, and MD Chief Editor: Rick Kulkarni. "Antibiotics - A Review of ED
Use ." Medcsape.com. Feb 15, 2011. (accessed sept 30, 2011).
28. Dumitru Buiuc, Marian Negut. Tratat de microbiologie clinica. Bucuresti: Medicala, 1999.
29. Maertens, Johan Evaluating prophylaxis of invasive fungal infections in patients with
haematologic malignancies European Journal of Haematology, vol 78, issue 4 Aprilie 2007
p275-282
30. Dorel Sandesc, Petru Deutsch, Ioana Grigoras,Cristina Brinzeu , Raluca Alda Duma ,Gabriela Droc, Dan Corneci , Sanda Copotoiu Recomandãri Societatea Românã de ATI (SRATI) 2009 Ghid national profilaxie antibiotica perioperatorie ORDIN nr. 1529 din 23.12.2010 privind aprobarea Ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea anestezie şi terapie intensivă, http://www.ms.ro/?pag=181
31. Bratzler DW, Houck PM, Surgical Infection Prevention Guidelines Writers Workgroup,
American Academy of Orthopaedic Surgeons, American Association of Critical Care Nurses,
American Association of Nurse Anesthetists, and American College of Surgeons et all.
PubMed.gov Clin Infect Dis. Jun 15;38(12):1706-15. Epub 2004 May 26., 2004 . (accessed sept
30, 2011).
32. Orthopaedic, Surgeons Academy of. "Recommendations for the Use of Intravenous Antibiotic
Prophylaxis in Primary Total Joint Arthroplasty." aaos.org. (accessed septembrie 28, 2011).
33. Legent F, Arnould JF. "Antibiotic prophylaxis in ORL surgery and oral medicine." Ann Fr Anesth
Reanim.13(5 Suppl):S100-9., 1994.
34. Jonathan P Lindman, MD, and MD, MBA Chief Editor: Arlen D Meyers. Medcsape Refference
Antibiotics, Prophylactic Use in Head and Neck Surgery. (accessed septembrie 28, 2011).
35. Michael B. Starr. M.D,"Prophylactic antibiotics for ophthalmic surgery." Survey of
Ophthalmology Volume 27, Issue 6, May-June 1983: 353-373.
36. Laurie Barclay, MD. "Guidelines Issued on Antibiotic Prophylaxis for Gynecologic
ProceduresMedcsape Medical News." Obstet Gynecol. 113:1180-1189., 2009: 1180-1189.
14
37. Aradhana M. Venkatesan, MD, Sanjoy Kundu, MD, David Sacks, MD, et all. "Practice Guideline
for Adult Antibiotic." J Vasc Interv Radiol; 21, 2010: 1611-1630.
38. http://www.saheart.com.au/go.cfm/footer/webmaster-saheart.com.au. Current Guidelines for
Infective Endocarditis Prophylaxis. 2011.
39. Prevention of Bacterial Endocarditis. "Recommendations by the American Heart Association."
JAMA 1990; 264:2919-2922.
40. Jay D Naik, Suren R K Sathiyaseelan, Naveen S Vasudev. "Neutropenia febrila." BMJ -editia in
limba romana nr. 4 vol. 18, mai 2010;: 342:c6981 doi:10.1136/bmjc6981.
41. Alison G. Freifeld, Eric J. Bow, Kent A. Sepkowitz, Michael J. Boeckh, James I. Ito, Craig A.
Mullen, Issam I. Raad, Kenneth V. Rolston, Jo-Anne H. Young, John R. Wingard. "Clinical
Practice Guideline for the Use of Antimicrobial Agents in Neutropenic Patients with Cancer:
2010 Update by the Infectious Diseases Society of America ." Clinical Infectious Diseases ,
2011:52 (15 February): e56-e93.
42. R. Phillip Dellinger, MD, MD Mitchell M. Levy, MD Jean M. Carlet, MD Julian Bion, MD
Margaret M. Parker, and MD Roman Jaeschke. "Surviving Sepsis Campaign: International
guidelines for management of severe sepsis and septic shock: 2008 for the International Surviving
Sepsis Campaign Guidelines Committee." Crit Care Med Vol. 36, No. 1, 2008.
43. Bow, E. J. "Management of the febrile neutropenic cancer patient: lessons from 40 years of
study." Clinical Microbiology and Infection, 11: , 2005: 24–29. doi: 10.1111/j.1469-
0691.2005.01240.x.
44. Elio Castagnola, MDCristina Moroni, Riccardo Haupt.
http://www.annals.org/content/142/12_Part_1/979.short/reply#annintmed_el_1843. July 12,
2005. (accessed 10 7, 2011).
45. Anat Gafter-Gvili, MD, MPH Abigail Fraser, MD Mical Paul, and MD and Leonard Leibovici.
"Meta-Analysis: Antibiotic Prophylaxis Reduces Mortality in Neutropenic Patients." Annals of
Internal Medecine, June 21, 2005 : vol. 142 no. 12 Part 1 979-995 .
46. Sohil Ahmed Khan, M PharmGabriel Rodriques,.
http://www.annals.org/content/142/12_Part_1/979.short/reply#annintmed_el_1843. June 26,
2006. (accessed 10 7, 2011).
47. British Society for Antimicrobial Chemotherapy in collaboration with the European Society of
Infectious Diseases and Microbilogy. http://www.pause-
online.org.uk/?q=resources/outcome_based_education/doctor_ability/appropriate_information.
06 05, 2007. (accessed 10 10, 2011).
15
48. Adriana Slavcovici, A. Streinu-Cercel, Doina Ţăţulescu, Amanda Rădulescu, Simona Mera, C.
Marcu. "THE ROLE OF RISK FACTORS �“CARMELI SCORE”� AND INFECTIVE."
Therapeutics, Pharmacology and Clinical Toxicology, March Vol XIII, Number 1, 2009: 52-56.
49. Leekha S, Terrell CL, Edson RS. "General principles of antimicrobial therapy. Mayo Clinic
Proceedings." PubMed Central. Febr 86 (2): 156-167 2011. (accessed sept 30, 2011).
50. Interagency Task Force on Antimicrobial Resistance A Public Health Action Plan To Combat
Antimicrobial Resistance. http://www.cdc.gov/drugresistance/pdf/public-health-action-plan-
combat-antimicrobial-resistance.pdf. 2011. (accessed 10 7, 2011).
51. EUCAST. http://www.eucast.org/clinical_breakpoints/. 01 05, 2011. (accessed 10 7, 2011).
52. cdc.gov. http://www.clsi.org/. 01 01, 2011. (accessed 10 7, 2011).
53. Ministerul Sănătăţii Publice. Ordin nr. 916. Ordin de Ministru, Bucuresti: Publicat in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 759 din 06/09/2006.
54. Pépin J, Saheb N, Coulombe MA, Alary ME, Corriveau MP, Authier S, Leblanc M, Rivard G,
Bettez M, Primeau V, Nguyen M, Jacob CE, Lanthier L. "Emergence of fluoroquinolones as the
predominant risk factor for Clostridium difficile-associated diarrhea: a cohort study during an
epidemic in Quebec." Clin Infect Dis. , 2005: Nov 1;41(9):1254-60. Epub 2005 Sep 20.
55. Livermore, David M. "Has the era of untreatable infections arrived?" Journal of Antimicrobial
Chemotherapy 64, Suppl. 1,, 2009: i29-i36.
56. Lucet, J.C. "Individual determinants of antibiotic prescription." Iintegrated Symposium ECCMID
Antimicrobial Resistance Rising the Challenge. 11 April 2011. 5.
57. Nordmann, P. "editorial." Antimicrobial Resistance rising the challenge Integrated Synposium
ECCMID. 11 April 2011. 1.
58. Kollef MH., "Inadequate antimicrobial treatment: a risk factor for hospital mortality among
critically ill patients." Clin Infect Dis 31 Suppl 4: S131–8., 2000.