ASPECTUL LEXICAL – Jocuri didactice pentru îmbogăţirea şi activizarea vocabularului.

Copilul va putea să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv (cu substantive comune, substantive proprii, adjective, verbe, adverbe şi locuţiuni adverbiale, prepoziţii, conjuncţii).

Îmbogăţirea vocabularului este una din sarcinile prioritare pe linia cultivării exprimării copiilor, realinzându-se printr-o muncă sistematică în cadrul activităţilor de educaţie a limbajului din grădiniţă.

Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preşcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va constitui o bază în activitatea şcolară şi viaţa socială de mai târziu. De aici decurge necesitatea însuşirii vorbirii în mod sistematic.

În procesul instructiv – educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea cunoştinţelor, lărgirea orizontului copiilor cu noi reprezentări. Deci, limbajul poate fi privit din două puncte de vedere:

- ca mijloc de comunicare- ca mijloc de cunoaştere

Educatoarea face cunoscut copiilor, prin cuvânt, de menirea lucrurilor şi a fenomenelor, însuşirile acestora şi legătura dintre ele. Concomitent, cu cunoaşterea nemijlocită a lumii înconjurătoare, copiii învaţă şi cuvintele corespunzătoare obiectelor sau fenomenelor cu care vin în contact.

Cuvântul sub formă de întrebare sau adresare directă îl face pe copil să gîndească, să analizeze, să compare, să clasifice, să tragă concluzii, în acest mod dezvoltându-se gândirea şi limbajul, crescând capacitatea de cunoaştere, lărgindu-se sfera de cunoştinţe, dezvoltându-se vocabularul şi bineînţeles şi posibilitatea de exprimare.

Cuvântul izolat nu are valoare în sine, este doar un semn, o reprezentare a unui obiect, atâta vreme cât contextul nu-i precizează sensul, nu înseamnă decât o parte din înţelesul lui semantic; un adjectiv nu reprezintă nimic pentru copilul preşcolar, dacă el nu are percepţia directă a calităţii pe care o indică, un verb nu are înţeles deplin dacă nu este legat de reproducerea lui prin metode şi procedee care să-i dea precizare.

1

Sensurile diferite ale cuvintelor, fie ele substantive, adjective, verbe sau alte părţi de vorbire, nu se pot activiza decât folosind comparaţiile şi asociaţiile.

Programa preşcolară prevede îmbogăţirea şi activizarea vocabularului cu substantive care exprimă noţiuni cu un grad mai mare de generalizare; adjective care exprimă însuşiri referitoare la formă, mărime, dimensiuni, culori şi nuanţe; adverbe care exprimă poziţii ale obiectelor în spaţiu, relaţii temporale; verbe care exprimă diferite acţiuni. În acest sens am planificat şi desfăşurat jocuri didactice şi exerciţii, care au vizat sporirea “zestrei” lexicale, activizarea achiziţiilor lexicale, plasticizarea exprimării prin sinonime, antonime, omonime.

Pentru îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv am experimentat mai multe jocuri didactice şi exerciţii, după cum urmează:

a. Activităţi comune:

Joc didactic: “Din ce familie face parte?”Scop:

Stabilirea corectă a raporturilor între unele noţiuni specie şi noţiunile generale din care fac parte, cu ajutorul operaţiei de clasificare;

Operarea corectă cu noţiunile generale şi noţiunile specie respective;

Activizarea şi îmbogăţirea vocabularului cu noi cuvinte.Sarcina didactică

Gruparea obiectelor după criteriul anunţat, sesizarea greşelilor în aşezarea jetoanelor.Obiective operaţionale

- să denumească obiectele desenate pe jetoane;- să le includă corect în diferite categorii;- să verbalizeze orice acţiune efectuată.

Material Jetoane cu fructe, legume, flori; panou; fişe de muncă.Regulile jocului

Copilul ales prin numărătoarea “un, doi, trei, răspunde dacă vrei” vine la masa educatoarei, alege un jeton, denumeşte obiectul, planta, fructul etc. desenat precizând “din ce familie face parte”, apoi îl aşează pe panou la locul potrivit.

Sesizează jetonul plasat greşit de educatoare, îndreaptă greşeala, motivează acţiunea.

2

Desfăşurarea joculuiDupă introducere, anunţarea temei şi a scopurilor, educatoarea explică

regula jocului, apoi se execută jocul de probă.Copilul ales prin numărătoare alege un jeton, denumeşte obiectul

desenat.Exemplu: “Acesta este un măr” “Din ce familie face parte?”

“Mărul face parte din familia fructelor.”Copilul aşează jetonul pe panou, la locul potrivit. Pentru alte jetoane, răspunsul va fi: . . . din familia legumelor, florilor, animalelor domestice, etc. Jocul continuă până ce toate jetoanele sunt grupate pe categorii.

În variantă se va cere copiilor să închidă ochii, în acest timp educatoarea efectuează modificări în aşezarea jetoanelor pe panou.

La semnal, copii deschid ochii, privesc cu atenţie panoul şi descoperă greşeala, o îndreaptă, apoi motivează acţiunea verbal: “Ghiocelul este o floare, nu are ce cătua printre legume.”

În faza următoare se trece la activitatea individuală a copiilor, rezolvarea fişelor primite. Acestea vor fi diferite, se poate lucra cu trei – patru modele, cu diferite categorii: fructe, animale, flori, etc. Copiii vor fi familiarizaţi cu fişa. Ei au sarcina să taie cu o linie ceea ce nu se potriveşteFişa nr. 1/a

Fişa nr. 1/b

3

În încheiere se fac aprecieri asupra modului cum au lucrat copiii, atât în prima parte a jocului, cât şi în rezolvarea fişelor individuale.

Jocul acesta a contribuit la îmbogăţirea şi activizarea vocabularului cu cuvine noţiune, la dezvoltarea capacităţii copiilor de a ordona imaginile după diferite criterii, de a le încadra în categoria corectă, la dezvoltarea spiritului de observaţie, independenţă şi rapiditate în acţiune, la formarea capacităţii de generalizare.

Joc didactic: “Spune unde s-a ascuns!”Scop

Consolidarea cunoştinţelor privind relaţiile spaţiale şi a cuvintelor care indică poziţia şi direcţia obiectelor (sus, jos, în faţă, în spate, la dreapta, la stânga, etc.).

Dezvoltarea spiritului de observaţie, a memoriei, a atenţiei.Sarcina didactică

Recunoaşterea poziţiei obiectelor, folosirea corectă a cuvintelor care indică poziţia în spaţiu, compararea poziţiei obiectelor unele faţă de altele.Obiective operaţionale

- să formuleze propoziţii folosind corect adverbele şi locoţiunile adverbiale de loc

- să compare poziţiile obiectelor unele faţă de altele, folosind cuvinte potrivite

- să sesizeze schimbările interveniteMaterial

Jucării, clopoţel.

4

Regulile joculuiCopiii denumesc jucăriile, închid ochii la semnal, iar la sunetul

clopoţelului îi deschid şi obsearvă schimbările intervenite în poziţia jucăriilor.Desfăşurarea jocului

După captarea atenţiei, anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor se trece la explicarea jocului, efectuarea jocului de probă. În jocul propiu-zis copii fac “ordine”, precizează unde anume au găsit jucăria şi unde vor să o aşeze.Exemplu: “Eu am găsit ursuleţul sub masă”

“Eu aşez ursuleţul pe raft.”Variante de joc:

V1 – Copiii închid ochii, educatoarea ascunde mai multe jucării, la semnalul clopoţelului începe căutarea. Copilul care găseşte jucăria, specifică locul unde a găsit-o.Exemplu: “Maşinuţa este în colţ, după uşă.”V2 – Educatoarea ascunde câte un copil, iar colegii trebuie să îl caute, să precizeze unde l-au găsit.V3 – Poziţia obiectelor (sau chiar a copiilor) unele faţă de altele.Exemplu: “Păpuşa se află pe raftul de sus, lângă maşinuţă.”

“Ionuţ este în spatele (în dreapta, stânga, etc.) Izabelei.”Obţinerea performanţei

Copiii vor lucra pe fişa: “Desenează ce îţi spun”“În centrul sau mijlocul foii desenaţi o căsuţă, deasupra ei mai mulţi

nori, în partea dreaptă a casei un copac, în stânga casei multe flori.”Iată o fişă realizată de către un copil din grupă (S.G.)

Fişa nr. 2

5

Educatoarea evaluează fişele, în încheiere apreciază modul de desfăşurare a jocului.

Copiii ies din sala de grupă efectuând diferite exerciţii la comanda educatoarei: “Întindem braţele înainte (sus, pe cap, etc.)” Prin acest joc s-a realizat verificarea deprinderii copiilor de exprimare corectă. Ei au fosrmulat propoziţii incluzând obligatoriu adverbe şi locoţiuni adverbiale de loc. Prin rezolvarea fişei au dat dovadă de faptul că au reprezentări spaţiale de orientare, au înţeles mesajul educatoarei, plasând componentele compoziţiei grafice în mod corect.

Joc didactic “Ghici ce colorăm?”Scop

Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor privitoare la culori şi nuanţe;

Dezvoltarea atenţiei, memoriei şi a capacităţii de a asocia cunoştinţele însuşite anterior;

Formarea deprinderii de a face corect acordul între adjectiv şi substantiv.

Sarcina didacticăDenumirea culorii, asocierea ei cu un obiect (jeton) afişat pe panou.

Obiective operaţionale- să denumească obiectele precizând culoarea lor- să formuleze corect propoziţiile- să facă corect acordul între adjectiv şi substantivul pe care-l însoţeşte

MaterialCreioane colorate, imagini, jetoane.

Regulile joculuiEducatoarea rosteşte versurile: “Hai să ne jucăm şi să colorăm”, se

opreşte în faţa unui copil, acesta alege un creion colorat, denumeşte culoarea aleasă, se duce la panou şi colorează o imagine care trebuie colorată cu acea culoare.

Exemplu – dacă copilul alege creionul roşu, el va spune “Eu am ales culoarea roşie”“Am să colorez căpşuna (cireaşa, roşia, etc.) cu această

culoare”.Dacă îndeplineşte corect sarcina, copilul respectiv devine

conducătorul jocului. După ce un număr de 5 – 6 copii colorează pe rând imaginile de pe panou, se vor introduce diferite variante pentru a evita

6

monotonia jocului (totate acţiunile se motivează, se verbalizează de către copii).V1 – Se împart jetoane copiilor, educatoarea arată imaginea unui obiect colorat cu verde, cei care au jetoane cu obiecte colorate cu aceeaşi culoare le sortează şi le ridică.

Pentru culoarea roşie se folosesc următoarele imagini: cireaşă, căpşună, roşie.

Pentru culoarea verde: brad, frunză, ardeiPentru culoarea galbenă: lămâie, gutuiePentru culoarea potocalie: morcov, portocală

V2 – Jocul se poate desfăşura şi oral. Educatoarea cere copiilor să răspundă ce culoare se potriveşte obiectului denumit de ea.Exemplu – “frunză” – copiii răspund “Frunza este verde.”

“lămâie” – “Lămâia este galben㔓urs” – “Ursul este maro”“porumbel” – “Prombelul este alb.”

În încheierea activităţii, la semnalul educatoarei, copiii se grupează în “bucheţele” după culoarea jetonului primit.

Cu acest joc am adâncit cunoştinţele copiilor legate de culoarea unor obiecte, flori, fructe, animale, etc., am dezvoltat spiritul de observaţie şi capacitatea de analiză. Ei au fost puşi în situaţia de a stabili rapid legături între culori şi obiectele care le posedă în mod constant, am activizat vocabularul realizând acordul corect dintre substantiv şi adjectivul care îl însoţeşte.

Joc didactic – “Când se întâmplă”Scop

Formarea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la reprezentările de timp

Folosirea corectă a cuvintelor care denumesc relaţii temporale (azi, mâine, ieri, mai târziu, dimineaţa, seara, etc.) în comunicarea orală.

Sarcina didacticăDescrierea ilustraţiilor şi precizarea momentului când se petrece

acţiunea. Formularea întrebărilor şi răspunsurilor.

Obiective operaţionale- să alcătuiască propoziţii cu sens logic;- să înţeleagă sensul cuvintelor care denumesc relaţii temporale;- să precizeze momentul în care se desfăşoară acţiunea;- să rezolve sarcina fişei;

7

- să se conformeze regulilor de joc.Material

Panou împărţit în două (reprezentând ziua şi noaptea), imagini cu diferite acţiuni în diferite momente ale zilei.Regulile jocului

Copiii se împart în două echipe, pe rând câte un reprezentant din fiecare echipă alege o imagine, descrie acţiunea. La întrebarea copiilor din echipa adversă: “Când se întâmplă?”, copilul din prima echipă dă răspunsul potrivit şi aşează jetonul pe panou la momentul corespunzător. Apoi dă mâna cu un alt copil din echipa adversă şi îi adresează întrebarea “Tu ce ai făcut ieri la prânz (dimineaţa, seara)?” sau “Tu ce vei face mâine dimineaţă (la prânz, seara)?”Desfăşurarea jocului

Copii sunt împărţiţi pe două echipe. Un copil din echipa nr.1 vine la masa educatoarei, alege o ilustraţie, o descrie. Cei din echipa nr.2 îi adresează o întrebare “Când se întâmplă?” Copilul denumeşte momentul zilei când se petrece acţiunea şi aşează jetonul pe panou la momentul respectiv. El merge la un copil din echipa nr. 2, dă mâna cu el şi îl întreabă: “Tu ce ai făcut ieri dimineaţă?” Dacă acesta răspunde corect, merge şi alege şi el un jeton, iar jocul se reia.

Pentru răspunsurile corecte, copii primesc câte o bulină, iar echipa care a primit cele mai multe buline, este declarată câştigătoare.V1 – Educatoarea sau un copil mimează prin gesturi sugestive o acţiune (se spală, face gimnasitcă, bea ceai etc.), apoi întreabă “Când se întâmplă?” Ceilalţi vor răspunde: “Eu mă spăl pe faţă, dimineaţa.”“Eu mănânc ciorbă la prânz.” etc.V2 – Copiii se prind de mână, se învârt în cerc bătând din picioare sau spunând în şoaptă “tic-tac, tic-tac”, imitând ceasul. Educatoarea stă în mijlocul cercului, cu braţele întinse, reprezentând axul cu limbile ceasului. La cuvintele rostite de ea “Tic-tac, tic-tac, dimineaţa tu ce faci?” cercul se opreşte, iar copilul în dreptul căruia educatoarea îşi îndreaptă braţele, va răspunde precizând cât mai multe acţiuni care se pot face în acel moment.Exemplu: “Dimineaţa eu mă spăl, mă îmbrac, îmi fac patul, servesc micul dejun, etc.”

Pentru obţinerea performanţei, copiii primesc cartonaşe mici cu secvenţe (diferite acţiuni). Ei trebuie să le ordoneze cronologic (în succesiune logică). După evaluarea activităţii, copiii părăsesc sala pe recitativul “Ceasul mare bate tare, tic-tac, tic-tac.”

8

Fişa nr. 3Sarcina fişei – “Precizează, când se întâmplă, apoi ordonează imaginile primite. Spune de ce le-ai ordonat astfel.”

În acest joc copiii au de făcut asocieri între momentul când se întâmplă o acţiune (sau mai multe), să precizeze verbal momentele acţiunii sau chiar acţiunea. Jocul dezvoltă gândirea asociativă, are rolul de a educa copiilor deprinderea de a formula propoziţii enunţiative, interogative, de a îmbogăţi vocabularul.

9

Îmbogăţirea vocabularului se poate realiza şi prin desfăşurarea unor jocuri în care copiii sunt familiarizaţi cu unele cuvinte cu sens contrar (antonime) sau cu cele care au aceeaşi formă dar alte sensuri, semnificaţii (omonime).

În explicarea cerinţelor noi, trebuie să se facă permanent apel la antonime, omonime, deoarece preşcolarul îşi precizează mai bine, mai uşor sensul cuvintelor pe care le diferenţiază prin contact şi analogie.

Antonimia, este un fenomen semantic fundamental, o modalitate de organizare a vocabularului (alături de omonimie şi sinonimie). Pentru ca preşcolarul să înţeleagă această relaţie care se stabileşte între anumiţi termeni, se recurge la joc.

Joc didactic: “Găseşte cuvântul potrivit”Scop

Îmbogăţirea, activizarea vocabularului cu unele cuvinte (adjective, substantive) cu sens contrar (antonime).

Obiective operaţionale- să înţeleagă semnificaţia cuvintelor;- să precizeze sensul cuvintelor;- să alcătuiască propoziţii folosind corect antonimele;

Sarcina didacticăGăsirea antonimelor unor cuvinte şi formularea unor propoziţii cu

acestea.Material

- imagini ce conţin elemente care să sugereze antonimul: panglică lată – îngustă, cutie mare – mică, coş plin – gol, etc.

Regulile jocului După ce se denumeşte o imagine, copilul care are jetonul pereche

reprezentând însuşirea contrarie, vine la tablă, pronunţă antonimul, aşează jetonul în pereche cu primul.

Un set de imagini este aşezat la masa educatoarei, iar perechile se distribuie copiilor. Se alege şi se denumeşte imaginea (panglică lată), iar copilul care are jetonul cu imaginea reprezentând însuşirea contrarie se ridică, merge la tablă, pronunţă antonimul (panglică îngustă) aşezând jetonul în pereche cu primul.Exemplu: “Acesta este un coş plin.”

10

“Acesta este un coş gol.”“Eu aşez în pereche coşul gol cu coşul plin.”

Pentru a se exclude monotonia se pot organiza mai multe variante.V1 – Educatoarea pronunţă un cuvânt şi copii găsesc antonimul.

Această variantă se desfăşoară fără suport intuitiv. Copiii pot fi ajutaţi cu întrebarea “Dacă nu e mare. . ., cum e?” Cuvinte folosite: curat – murdar; cald – rece; alb – negru;

harnic – leneş; bun – rău; ordonat – dezordonat;curajos – fricos; vesel – trist; gros – subţire.

Aceste cuvinte pot exprima aspecte concrete sau însuşiri morale.V2 – Se cere copiilor să formuleze propoziţii folosind antonimele unor cuvinte.Exemplu: “Andrei este un copil curat.”

“Covorul este murdar.”Propoziţiile formulate pot fi şi din poveştile cunoscute. Se începe

ideea de către educatoare, iar copiii vor completa.Exemplu: “Dacă fata babei era urâtă (rea, leneşă, etc.), fata moşului era frumoasă (bună, ascultătoare, harnică etc.)”

Pentru obţinerea performanţei copiii vor lucra pe fişă. Acestea se intuiesc, se explică sarcinile, educatoarea îndrumă copiii în funcţie de particularităţile individuale.Fişa nr. 4/aSarcina fişei – “Denumeşte imaginile, găseşte cuvântul potrivit pentru fiecare.”

Fişa nr. 4/bSarcina fişei – “Denumeşte imaginile, formează perechi între imaginile cu sens contrar.”

11

Copiii vor fi antrenaţi în evaluarea fişelor personale, eventual pot schimba între ei fişele corectându-le astfel.

În încheiere, după apreciere, se poate recita poezia “Dacă nu-i aşa, cum e?” – copiii având sarcina să completeze versul cu cuvântul potrivit.

“Muntele din zareDe nu-i mic, e. . . (mare)Iar zăpada dalbăDe nu-i neagră-i . . . (albă)Norul ce s-a dusDe nu-i jos, e . . . (sus)Ursul greu la pas,De nu-i slab, e. . . (gras)Plopul de la gardDe nu-i scund, e . . (înalt)Mierea care curgeDe nu-i amară-i . . . (dulce)Gheaţa ce se treceDe nu-i cald-i . . . (rece)Omul înţeleptDe nu-i strâmb, e . . . (drept)

12

Prin acest joc copiii au reuşit să înţeleagă sensul cuvântului în directa legătură cu antonimul său, realizându-se astfel cele două sarcini: de introducere a cuvântului nou în vocabularul preşcolarului, însuşirea cuvântului cu sens opus.

Când cuvântul are mai multe sensuri apare un factor de ambiguitate, care cere precizarea fiecărui sens. În relaţia dintre realitatea obiectivă şi limba maternă, pentru o folosire adecvată a lui, cuvântul trebuie explicat.

Explicarea cuvintelor omonime (cuvine cu formă identică, dar cu sensuri total diferite în contexte diferite) se realizează cu rezultate foarte bune, prin joc.

Joc didactic: “Ce înseamnă cuvântul?” Scop

Îmbogăţirea vocabularului copiilor prin descoperirea de sensuri şi semnificaţii noi pe care le pot avea cuvintele în anumite contexte.

Obiective operaţionale - să înţeleagă semnificaţia cuvintelor;- să precizeze sensul cuvintelor;- să alcătuiască propoziţii folosind corect omonimele;- să execute corect sarcina fişei.

Sarcina didactică Activizarea vocabularului copiilor cu cuvinte care au aceeaşi formă

dar înţeles diferit.

Material Jetoane cu imagini: căţel (animal – usturoi)

broască (de la uşă – batracian)boboc (floare – răţuşcă)coş (de fum – de nuiele)

Regulile jocului Denumirea obiectului de pe jeton, căutarea imaginii cu aceeaşi

denumire, formularea unor propoziţii.Desfăşurarea jocului

Un copil numit de educatoare spune ce reprezintă jetonul.Exemplu: “Aceasta este o broască”, apoi educatoarea recită versurile:

“Ziua-ntreagă stă pe lac şi tot strigă oac, oac, oac”. Se repetă cu toţi copiii. Un alt copil va căuta imaginea cu aceeaşi denumire, dar altă semnificaţie şi va preciza la ce foloseşte.

13

Exemplu: “Eu am ales acest jeton. Pe el este desenată o broască.” “Broasca se foloseşte la uşă”

Dacă copiii întâmpină greutăţi, sunt ajutaţi de educatoare cu următoarele versuri:

“Una-i broasca de pe laccare face oac, oac, oac.Alta-i broasca de la uşăCare ţine cheia-n uşă.”

Cu fiecare din omonime copiii vor formula propoziţii pentru a verifica dacă au înţeles sensul şi semnificaţia lor.Exemplu: “Căţelul păzeşte casa omului.”

“Eu am curăţat căţelul de usturoi.” sau“Bunicul are o capră de tăiat lemne.”“Obiceiul cu capra este un frumos obicei de iarnă.”

Pentru celelalte omonime s-au folosit următoarele versuri:

“căţel”

Azorel e un căţel Din căţei de usturoiTare creţ şi mititel. Fac ostropel pentru voi.

“corn”

Dimineaţa pe la şapte Când pornesc la vânătoareEu mănânc corn cu lapte. Toţi au corn la cingătoare

Când se sună, toţi se adunăCe-au vânat, să spună.

“coş”Coşul casei scoate fum Vine un moş cu un coşSemn că iarna e pe drum. Iar în coş e un cocoş.

În variantă: după cunoaşterea sensurilor acestor cuvinte, copiii pot formula propoziţii folosindu-se de diferite contexte.Exemplu: “Ioana are păr lung.”

“Bunicul a cules perele din păr.”“Măriuca îngrijeşte bobocii de raţă.”“Trandafirii au mulţi boboci.”

Pentru obţinerea performanţei se va rezolva următoarea fişă:Fişa nr. 5

14

Sarcina fişei – “Formează perechi între obiectele diferite, dar care se denumesc cu acelaşi cuvânt.”

În general, unul din sensuri este mai cunoscut de către copii, folosit mai des de ei, dar prin exerciţii sunt însuşite şi celelalte sensuri ale cuvântului şi apoi folosite în vorbirea curentă. Prin această activitate s-a îmbogăţit vocabularul copiilor ei descoperind noi sensuri şi semnificaţii ale unor cuvinte.

Activitatea de povestire este o altă cale prin care se dezvoltă vocabularul copiilor, deoarece textele literale îi sensibilizează pe copii, dar în acelaşi timp le oferă şi modele de exprimare, cuvinte noi, expresii literare. Semnificaţiile cuvintelor, expresiilor noi, trebuie explicate, numai aşa vor fi însuşite conştient de copii.

Folosind un material didactic bogat, planşe frumos colorate, am reuşit, prin diferite jocuri didactice, să activizez vocabularul copiilor, dându-le posibilitatea să expună conţinutul unui text, să redea prin dialog diferite fragmente din poveşti. Toate acestea au contribuit la dezvoltarea unei vorbiri coerente, corecte, logice, expresive.

Folosind jocul “Oglinda fermecată”, “Cine trebuie să plece”, “Cine este?”, “Traista cu poveşti”, “Ghiceşte la ce poveste m-am gândit?”, “Cine ştie poveşti câştigă”, “Povesteşte mai departe” şi altele, am urmărit:

- denumirea poveştilor, a personajelor, realizarea asocierii personaj- poveste;

- redarea corectă a unui dialog sau a unui fragment dintr-o poveste cunoscută;

- efectuarea unor paralele între personaje, stabilind asemănările şi

15

deosebirile;- să recunoască tabloul corespunzător celor relatate pe bandă

magnetică şi să povestească în continuare. În jocul “Cine este?”, folosind materialul didactic intuitiv, am prezentat un personaj cu ajutorul măştilor iar copiii trebuiau să recunoască personajul şi să-l descrie cu toate aspectele.

În jocul “Povesteşte mai departe”, copiii aveau ca sarcină să urmărească începutul unui fragment dintr-o poveste cunoscută, s-o denumească, să continue povestea până la un moment, să aleagă după suport imaginea corespunzătoare ultimului episod redat. Surpriza, mişcarea, ghicitoarea, căutarea folosite în acest joc antrenează copiii şi-i determină să participe activ.

Accesibil, atractiv şi util este jocul “Cine ştie poveşti câştigă” desfăşurat sub formă de concurs. Scopul acestui joc este acela de evaluare a cunoştinţelor copiilor despre poveştile cunoscute. Prin intermediul discului sau diafilmului, copiii trebuiau să ghicească din ce poveste este fragmentul respectiv.

În jocul “Oglinda fermecată” cerinţa era să recunoască scena din poveste şi să o redea oral. În cadrul jocului, în afară de scenele cunoscute se introduc treptat şi elemente necunoscute. Cunoscând bine ilustraţiile, ei reuşesc să povestească independent, fără să fie necesare întrebările ajutătoare, care fărâmiţează acţiunea jocului şi fac să scadă intensitatea lui.

În “Ghiceşte la ce poveste m-am gândit?”, un copil este conducătorul jocului, recită versurile semnificative sau un dialog dintre două personaje; ceilalţi trebuie să ghicească la ce poveste s-a gândit, iar conducătorul jocului va deveni cel ce a ghicit. Ajunşi în postura de conducători se observă libertatea de alegere pentru anumite poveşti şi episoade din acestea.

Joc didactic “Traista cu poveşti”Scop

Consolidarea deprinderii de a face legătura între propoziţii şi de a reda conţinutul (fragmentul) unei poveşti în mod corect;

Activizarea vocabularului prin povestirea unor scurte fragmente. Sarcina didactică

Recunoaşterea şi reproducerea unui fragment dintr-o poveste cunoscută.Material

16

Un săculeţ (traistă) în care sunt introduse imagini din diferite poveşti cunoscute de copii: “Fata babei şi fata moşului”, “Capra cu trei iezi”, “Scufiţa Roşie”, “Alba ca Zăpada” etc.Regulile jocului

Se reproduc versurile:“Traistă minunatăSpune-mi de îndatăCe se-ascunde-n tineCă vreau să ştiu bine.”

În acest timp traista este dată din mână-n mână; copilul la care a ajuns săculeţul în momentul în care s-au terminat versurile, îl deschide şi scoate o ilustraţie; o descrie, povesteşte fragmentul şi precizează povestea la care se referă imaginea.Desfăşurarea jocului

Se arată copiilor traista, precizându-se că în interiorul ei se găsesc ilustraţii din poveşti cunoscute, se expune regula jocului, se execută jocul de probă.

Copiii recunosc personajele, povestesc fragmentul ilustrat, spun titlul poveştii. Se procedează aşa, până ce se epuizează toate ilustraţiile ce au fost pregătite pentru acest joc. În timpul activităţii copiii care întâmpină greutăţi sunt ajutaţi de educatoare sau colegii lor.Variantă - educatoarea anunţă copii că le va spune o poveste mai lungă, făcută din fragmente cunoscute de ei, din mai multe poveşti. Copiii trebuie să sesizeze schimbarea poveştii şi să ridice mâna.

“Supărat, moşneagul prinse într-o zi cocoşul şi după ce-l bătu bine îi zise: <Na, ori te ouă, ori pleci de la casa mea!> Cocoşul cum scăpă din mâinile moşneagului, o luă la fugă şi fugi şi fugi, până se întâlni . . .cu un urs care-i spuse:” “Tii! Ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie că tare mi-i poftă! Ba mai pune-ţi pofta-n cui cumetre. Dacă ţi-i aşa de foame, du-te la baltă, bagă-ţi coada-n apă şi-i avea cât peşte îţi trebuie!”

“Văzând că vulpea nu mai zice nimic, lupul o luă repejor prin pădure şi merse până ce. . . văzu înaintea lui o fetiţă. Şi cum intră fetiţa în poieniţă numai ce-i ieşi lupul în cale.”

“Bună ziua fetiţă - îi spuse lupul. Da, încotro aşa de dimineaţă?- Ia, mă duc şi eu la bunicuţa, să-i duc mâncare, că tare-i bolnavă sărăcuţa.”

Copiii recunosc din care poveşti fac parte fragmentele de mai sus, ei pot imita glasul lupului, cocoşului etc.

17

Folosind imagini sugestive, cunoscute copiilor, ei au fost puşi în situaţia de a închega o naraţiune, de a expune faptele într-o succesiune logică, de a găsi forme de exprimare potrivită.

Prin intermediul acestora, au pătruns în vorbirea copiilor, cuvinte, expresii, forme verbale specifice povestirii, care îmbogăţesc şi înfrumuseţează exprimarea preşcolarului.

Jocurile enumerate necesită o activitate intelectuală complexă: copiii observă, sesizează, recunosc şi reproduc. Elementele de joc sunt asigurate prin surpriză, ghicire, mişcare şi dinamismul întregii activităţi. Ele m-au ajutat să-mi dau seama în ce măsură copiii cunosc poveştile ce le-am făcut, dar în acelaşi timp constituie pentru ei un preţios exerciţiu de dezvoltare a gândirii, a exprimării şi a imaginaţiei creatoare.

b. Jocuri şi activităţi pe grupuri mici.

Pornind de la ideea că jocul ocupă în viaţa copiilor un loc central, fiind forma de activitate conducătoare în dezvoltarea psihică a copilului, jocurile şi activităţile la alegere sunt cele care oferă copilului posibilitatea de a se juca, constituind un minunat prilej ce se oferă educatoarei atât în cunoaşterea copilului pe care îl formează, cât şi în exercitarea unor influenţe stimulatoare în direcţiile pe care şi le propune.

Stiind că jocurile didactice sunt cele care alcătuiesc cea mai cuprinzătoare categorie de jocuri cu reguli (ele purtând acest nume pentru că sunt create special spre a rezolva în procesul instruirii anumite sarcini didactice), mi-am propus să experimentez cu grupa de copii o serie de jocuri didactice şi exerciţii de vorbire în cadrul jocurilor şi activităţilor la alegera copiilor.

Scopul desfăşurării acestor tipuri de jocuri didactice şi exerciţii, a fost acela de a-i familiariza mai bine pe copii cu regulile unui joc, dar şi acela de a rezolva o sarcină mai dificilă, care nu şi-a putut găsi pe deplin rezolvarea în cadrul activităţilor de învăţare dirijată.

O parte din aceste jocuri le-am desfăşurat pentru consolidarea, sistematizarea cunoştinţelor, altele au avut menirea de a pregăti activitatea de învăţare dirijată, de a uşura munca copiilor pentru a putea obţine rezultate cât mai bune.

Joc didactic: “Cum se numesc toate acestea la un loc”Scop

Activizarea vocabularului cu cuvinte ce denumesc noţiuni cu caracter generalizator.

18

Sarcina didacticăGăsirea cuvântului potrivit care să denumească anumite categorii de

obiecte (şi nu numai).Desfăşurarea jocului

Educatoarea pune pe rând următorele întrebări:E: Cu ce lucruri ne îmbrăcăm ?Copiii enumeră: fustă, bluză, pantalon, etc.E : Cum le numim cu un cuvânt?Copiii răspund: Obiecte de îmbrăcăminte.E: Ce obiecte folosim când ne spălăm?Copiii enumeră: săpun, prosop,perie, etc.E: Cum le numim cu un cuvânt? (obiecte de toaletă, sau obiecte de uz personal)E: Ce păsări pleacă toamna de la noi?Copiii enumeră: barza, rândunica, etc.E: Cum se numesc ele ? (păsări călătoare) În continuare se pot denumii obiecte de îmbrăcăminte, animale domestice, legume, fructe, mobilier etc. Pentru ca să nu se plictisească copiii, se pot enumera diferite obiecte, fiinţe, plante şi apoi se pune întrebarea: “Cum se numesc toate acestea la un loc?’’Exemplu: câine, pisică, porc, cal, etc. Cum se numesc la un loc? (animale domestice) În finalul activităţii copiii vor lucra pe fişă.Sarcina fişei: “Denumeşte în gând obiectele desenate, taie ceea ce nu se potriveşte.” În analiza fişelor copiii vor motiva verbal, ce au tăiat şi din ce motiv. Iată câteva modele de fişe care se pot folosi:Fişa nr. 6.a

19

Fişa nr. 6.b

Joc didactic: “Alintăm cuvintele”Scop

Folosirea corectă a diminutivelor, activizarea vocabularului.Sarcina didactică Elaborarea răspunsurilor corecte la întrebarea formulată.Desfăşurarea jocului Educatoarea explică copiilor că şi cuvintele pot fi alintate, apoi exemplifică şi invită copiii la joc.Dacă eu spun….(fată) Tu cum alinţi cuvântul?….(fetiţă)Exemple: băiat băieţel urs ursuleţ floare floricică carte cărticică Chiar şi animalelor le place să fie alintate. Copiii se vor împărţii în două grupe. Un copil din prima grupă denumeşte un animal, cealaltă grupă va alinta cuvântul, care denumeşte animalul. Grupa 1 ...cal Grupa 2 ...căluţ

iepure iepuraşpisică pisicuţăvacă văcuţă

În continuare copiii pot formula propoziţii folosind substantive cu diminutive.Exemplu: Carla are doi ochi…………….. Carla are doi ochişori. Carla are un nas………………. Carla are un năsuc.Sau: Căţelul are patru labe……… Căţeluşul are patru lăbuţe. o coadă…………. o codiţă etc. În acest joc pot fi antrenaţi mereu alţi copii, ritmul de desfăşurare poate fi lent, apoi tot mai rapid dacă permite grupa de copii.

20

Joc didactic : “E adevărat sau fals ?”Scop

Formarea deprinderii de a deosebii propoziţiile care enunţă relaţii adevărate, de cele care enunţă relaţii eronate, false.

Sarcina didactică Identificarea, sesizarea cât mai rapidă a formulelor false, greşite.Desfăşurarea jocului Copiii sunt împărţiţi în două grupe egale ca număr. Educatoarea rosteşte în faţa fiecărei grupe câte o propoziţie şi înmânează o minge sau o altă jucărie primilor doi copii. Copilul care a primit mingea, reformulează propoziţia greşită, dă mai departe jucăria copilului următor.Exemplu: “Câinele paşte iarbă.” Copilul va spune “fals”.

Câinele păzeşte casa (roade oase, mârâie, etc.)Calul necheză. Copilul va spune… “adevărat”.Calul necheză aşa: “nihaha-nihaha”

Găina latră furioasă. (fals) Cocoşul zboară în ţările calde. (fals) Câinele şi pisica sunt animale sălbatice. (fals) Iepurele este fricos. (adevărat) Merele, perele sunt legume. (fals) Strugurii cresc în păr. (fals) Pisica toarce lângă sobă.etc. (adevărat) Câştigă echipa, care termină prima.

Jocul stârneşte mult haz, dar prin regulile impuse este un mijloc foarte eficient pentru dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului. Pe lângă faptul că activează vocabularul, favorizează modificarea conduitei copilului în relaţiile sale din cadrul colectivului.

Joc didactic : “Ghici ce(…….)sunt?”Scop

Consolidarea, sistematizarea cunoştinţelor referitoare la anotimpuri, flori, animale etc.

Activizarea şi îmbogăţirea vocabularului Formarea deprinderii de a descrie un obiect (un anotimp, o plantă,

etc.), de a alege însuşirile caracteristice ale acestora şi de a le exprima în propoziţii folosind corect cuvintele de legătură

Dezvoltarea atenţiei, memoriei şi a capacităţii de a asocia cunoştinţele însuşite anterior

21

Sarcina didactică Recunoaşterea obiectului (plantei, animalelor) descris şi denumirea

lui. Alegerea însuşirilor specifice unor lucruri, fiinţe, fenomene.Regulile jocului - să asculte descrierile - să ghicească despre ce este vorba - să formuleze descrieri Desfăşurarea jocului Pentru început, educatoarea va demonstra: “…trăiesc în pădure, îmi plac alunele, sunt jucăuşă, blana mea este roşcată… ghici cine sunt’’? Cel care ghiceşte va prelua conducerea jocului. Copiii vor fi ajutaţi de educatoare în formularea primelor enunţuri de acest fel pentru a surprinde caracteristicile cele mai evidente. Copiii sunt deprinşi să răspundă la întrebarea pusă, să li se aprecieze răspunsurile şi să li se corecteze greşelile.

Joc didactic :’’ Îndreaptă greşeala’’ Scop

Fixarea şi activizarea cuvintelor, care exprimă relaţii spaţiale de orientare

Sarcina didactică Recunoaşterea locului pe care îl ocupă unele obiecte în spaţiu, sesizarea şi corectarea greşelilor.Material Un tablou realizat pe flanelograf cu mai multe elemente detaşabile, aşezate dezordonat (pomul în locul acoperişului, câinele pe acoperiş, uşa sus, în locul norilor, norii în locul copacilor, etc.)Desfăşurarea jocului După anunţarea titlului, educatoarea descoperă flanelograful cu erori şi cere copiilor să corecteze tabloul. Pentru aceasta un copil va merge la tablou şi la comanda educatoarei: “Îndreaptă greşeala”, va enunţa una din erori, va fixa la locul corect elementul, apoi va motiva schimbarea efectuată.Exemplu: “Pomii nu stau sus pe casă, ci pe pământ.” “Câinele nu stă pe acoperiş, ci în cuşcă.” În răspunsurile date de copii, se urmăreşte folosirea corectă a cuvintelor: sus, jos, pe, de asupra, sub etc. Dacă copilul a îndeplinit corect sarcina, este lăudat prin versurile:

22

“Greşeala ai îndreptat Eşti copilul lăudat’’

Toţi cei care au răspuns corect, primesc câte o jucărie, pe care o aşează în diferite locuri din clasă, precizând acest lucru.

Prin sarcina pe care au avut-o de rezolvat, copiii au fost supuşi unui proces de activizare a gândirii. Jocul le-a solicitat în acelaşi timp atenţia, spiritul de observaţie, capacitatea de a exprima cele observate. Jocurile de acest fel contribuie din plin la îmbogăţirea vocabularului cu noţiuni referitoare la relaţiile spaţiale, exprimate prin adverbe, prepoziţii.

Joc didactic : “Calendarul săptămânii”Scop

Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor referitoare la zilele săptămânii.

Folosirea corectă acuvintelor, care denumesc relaţii temporale (azi, mâine, ieri etc.)

Sarcina didactică Denumirea zilelor săptămânii.Desfăşurarea jocului Acest joc este interesant şi atractiv, datorită modalităţii de desfăşurare folosite. Pentru învăţarea succesiunii lor, zilele săptămânii sunt prezentate sub formă de discuri: “luni” este un disc cu o bulină roşie, “marţi” este un disc cu două buline albastre etc. Aceste discuri se aşează sub forma unui cadran de ceasornic, cu o limbă indicatoare. Zilele săptămânii fiind învăţate la alte activităţi desfăşurate anterior, acum prin intermediul jocului didactic, se va face verificarea cunoştinţelor. Se formează două echipe. Fiecare echipă adresează celeilalte întrebări de genul: “Care este prima zi a săptămânii?” “Care este ultima zi din săptămână când mergem la grădiniţă?” “A câta zi din săptămână este miercuri?” “Azi e miercuri. Ce zi este mâine?” “Dar ieri ce zi a fost?” “Care sunt zilele când nu mergem la grădiniţă?” Întrebarea este pusă de un reprezentant al echipei adverse. Copiii din cadrul unei echipe se pot consulta în şoaptă, fără a deranja, neadmiţându-se răspunsurile în cor. Cel care dă răspunsul corect, trebuie să schimbe limba indicatoare la ziua respectivă.

23

Ca o variantă, se pot întroduce versurile: “Eu sunt luni (marţi, miercuri, etc.) şi am pornit, Să mă plimb frumos prin clasă Pân’ la ziua ce urmează’’. La sfârşitul versurilor cel care a pornit jocul, se opreşte în faţa unui coleg şi îl întreabă: “Tu ce zi eşti?” Acesta este obligat să spună ziua din săptămână, care urmează celei care a fost anunţată în versuri. Dacă răspunde corect, preia conducerea jocului. Copiii participă bucuroşi la asemenea jocuri, însuşind, fixând cu multă uşurinţă zilele săptămânii, sau cuvintele, care denumesc relaţii temporale.

c. Jocuri-exerciţii

Pentru activizarea şi îmbogăţirea vocabularului, un rol deosebit de important le-au avut exerciţiile desfăşurate în mod special cu copiii care au dovedit rămâneri în urmă. În cele ce urmează, am să încerc să prezint câteva dintre ele.

Exerciţiu: “Să spunem multe cuvinte”Acest exerciţiu, se poate desfăşura cu suport intuitiv, sau oral. Copiii

sunt organizaţi pe grupe, sarcina lor este de a enumera cât mai multe cuvinte şi de a le reprezenta grafic, specificând numărul lor.

Fişa nr. 7Sarcina fişei: - “Denumeşte imaginile, precizează numărul de cuvinte care denumesc imaginile, desenează tot atâtea liniuţe câte cuvinte sunt.

Exerciţiu: “Să ne gândim la…” Acest exerciţiu verifică cunoştinţele copiilor referitoare la anotimpuri, diferite personaje din poveşti, activizează vocabularul.Exemplu:

24

Să ne gândim la anotimpul: Toamna Iarna Primăvara

Vara “Ce putem spune despre fiecare?”Copiii formulează propoziţii de tipul: Toamna se culeg fructele. Iarna este frig. (ninge,) Primăvara se întorc păsările călătoare.Să ne gândim la: Cenuşăreasa Fata babei Fata moşului “Ce putem spune despre fiecare?” Cenuşăreasa este harnică. Fata babei este urâtă şi ţâfnoasă. Fata moşului este ascultătoare. Exerciţiu: “Ascultă şi găseşte” Acest exerciţiu dezvoltă capacitatea de a înţelege mesajele verbale.

Educatoarea citeşte o poveste scurtă. Pe măsură ce citeşte povestea, copiii caută desenul corespunzător printre imaginile pe care le au la dispoziţie.

O variantă a jocului este exerciţiul “Ascultă şi desenează.” Educatoarea spune propoziţii una câte una, iar copiii desenează conţinutul verbal. Mesajul trebuie prezentat lent, în succesiunea logică a acţiunilor. Conţinutul său trebuie să fie concret, fără dificultăţi de reprezentare grafică.Exemplu: “Este dimineaţă. Soarele este sus pe cer.” (copiii desenează soarele) Soarele se uită în jos şi vede un lac. (copiii desenează lacul)Soarele se minunează: vai, ce lac albastru. (copiii colorează lacul în albastru)

Se pot inventa multe istorioare asemănătoare. La început ele vor conţine doar 2-3 propoziţii, dar pe parcurs numărul lor se poate mării. Iată o fişă executată de către un copil.Fişa nr.8

25

Exerciţiu: “Cum poate fi?” Acest exerciţiu ajută copiii să formuleze corect propoziţii despre însuşirile unor obiecte, fiinţe, fructe, fenomene. S-a cerut copiilor, să răspundă prin cât mai multe propoziţii.Cum poate fi vremea? (bună, frumoasă, rea, ploioasă, rece, etc.)Cum poate fi un copil? (cuminte, ordonat, politicos, leneş, etc.)Cum poate fi o rochiţă? (curată, frumoasă, nouă, murdară, etc.)Cum poate fi mărul? (roşu, galben, rotund, zemos, dulce, acru, etc.) Cum poate fi mama? (grijulie, bună, severă, înaltă, blondă, blândă, etc.)

Exerciţiu: “Dacă eu spun…tu cum spui?” (antonime) EDUCATOARE COPILEu spun: mare Iar tu spui: mic tare moale zi noapte lung scurt gros subţire fată băiat Exerciţiu: “Pot însemna şi altceva?” (înţelegerea sensului cuvintelor omonime) Educatoarea spune o propoziţie cu un cuvănt, copiii explică sensul apoi îi dau alt sens, într-un alt context.exmple : 1. Fotbalistul a dat un gol. 2. Locul de lângă mine este gol.

1. Am pescuit un somn mare.2. Mie îmi este somn.

1. Eu am părul lung.

26

2. Părul este plin de fructe. (pere)

1. Eu m-am născut în luna octombrie.2. Luna apare noaptea pe cer.

Exerciţiu: “Ghici ce meserie am?” Jocul are rolul de a activiza vocabularul copiilor referitor la diferite meserii, la uneltele folosite. Ei au sarcina de a răspunde în propoziţii Educatoarea sau un copil începe jocul spunând: “Uneltele folosite de mine sunt: foarfecele, metrul, acul, degetarul.” – “Ghici ce meserie am?” “Tu eşti croitoreasă. (croitor)”. Ca o variantă, se poate pune întrebarea: “Ce unelte foloseşte: bucătarul (zidarul, medicul, coafeza, inginerul, etc.), sau “Ce face şoferul? (pilotul, vatmanul, brutarul.) Copiii vor răspunde: “Şoferul conduce maşina (autobuzul, camionul, etc.) Acţiunile specifice unei meserii se pot şi mima. Într-o asemenea variantă se lucrează pe două echipe. Reprezentantul unei echipe imită, iar cei din adoua echipă, trebuie să ghicească şi să verbalizeze.

Este ştiut faptul că pentru copilul care n-a învăţat încă să citească, imaginea de pe jeton are valoarea textului scris. Prin intermediul imaginii copilul primeşte un mesaj, se exprimă asupra lui, îl comunică.

În acest scop copilul trebuie deprins cu “cititul” imaginilor, el trebuie să recunoască anumite simboluri picturale pentru a descifra cuvântul, pentru a ajunge la mesajul transmis.

În faţa mai multor imagini, copilul care a învăţat să le descifreze sensul şi semnificaţia separată, se va strădui să descopere legăturile care le unesc pe toate, pentru a “construi” în mod independent şi creator, într-o formulare proprie, o lume care va fi pentru el plăcută, atractivă.

Exerciţiu: “Descrie imaginea şi spune unde se află?”Jocul se va desfăşura pe grupe mici de copii. Dintr-o cutie se vor

extrage diferite imagini (unul câte unul). Se “citesc” imaginile, se precizează “unde se află” (fetiţa, tabloul, pălăria, etc).Exemplu: Eu văd în imagine o fetiţă. Fetiţa este sub masă. (Tabloul este pe perete. sau Pălăria este agăţată în cuier.etc.)

27

Pe aceia, care întâmpină greutăţi în descrierea imaginilor, educatoarea poate să-i ajute prin întrebări de genul … “de ce credeţi că?”, astfel va afla părerea copiilor, va activiza vocabularul. Pentru exemplificare, iată câteva imagini care se pot folosi în în acest joc exerciţiu:

În jocurile exerciţiu de citire a unor imagini, funcţiile limbajului de comunicare, de fixare a experienţei cognitive, a celei de organizare a activităţii sunt amplu exersate, cu o sporită eficienţă în planul exprimării logico-afective şi în planul gândirii formale. În aceste jocuri, copilul are ocazia să dezvăluie capacitatea creatoare, să-şi activizeze vocabularul, să facă apel la experienţe, cunoştinţele dobândite în alte ocazii, angajându-se fără efort la o intensă activitate intelectuală. El găseşte noi căi de reorganizare interioară a cunoştinţelor sale, stabileşte cu uşurinţă legăturile între fapte, idei. Memoria afectivă de joc dinamizează, întreţine tronsonul intelectual, stimulează energia şi stabilitatea copilului în acţiune.

28