CAPITOLUL IV

4.1 Grafoscopia Judiciară

4.2 Identificarea persoanei după scrisul de mână și semnătura

În acest capitol vom prezenta care sunt bazele științifice ale identificării persoanelor după scrisul lor, obiectivele identificării persoanelor după scris, obținerea unor scripte de comparație și vom observa problemele care pot fi rezolvate cu ajutorul constatării tehnico-științifică și a expertizei grafoscopice.

Definim așadar grafoscopia judiciară ca fiind un domeniu al criminalisticii care studiază legalitatea scrisului de mână și care elaborează metode de examinare al acestuia având ca scop identificarea persoanei, prin intermediul expertizei. Se ocupă de altfel cu cercetarea limbajului scris cu scopul folosirii particularităților acestuia la stabilirea paternității unui scris.

Grafologia nu se confundă cu grafoscopia judiciară întrucât grafologul acționează într-un domeniu de studiu ce obiectivul de a determina caracterul unei persoane în urma analizării scrisului.

Grafologia n-a avut însă un succes în introducerea sa în sfera probațiunii judiciare fiind categoric respinsă de către jurisprudență și doctrină, care recunosc în schimb rolul foarte important al grafoscopiei judiciare în identificarea paternității după scris.

Trebuie făcută astfel o distincție în limbaj întrucât terminologia corectă este cunoscută sub denumirea de expertiză grafoscopică, expertiză grafică sau expertiza criminalistică a scrisului de mână și nu trebuie confundată cu expertiza grafologică analizată în capitolele precedente. Diferențierea esențială constă în faptul că grafologia urmărește aflarea personalității umane, adică a caracterului și a trăsăturilor psihologice. De altfel grafologia este utilizată în pedagogie (la recuperarea copiilor retardați), în medicină (pentru diagnosticarea maladiilor și a gradului de sănătate mentală), dar chiar și în psihologie (pentru studii de orientare, de caracterologie și de selecție profesională).

Scrisul de mână este caracterizat ca fiind o urmă de un gen aparte, o reflectare a activității musculare și nervoase tradusă printr-un complex de mișcări și deprinderi de scriere. Scrisul trebuie deci privit ca o realitate dinamică și nu fixă, așa cum apare la o primă vedere.

Factorii implicați în realizarea scrierii de mână

În realizarea acestui limbaj găsim un sistem format din analizatori vizuali, auditivi, tactili și kinestezici care transmit un flux nervos de la receptorii periferici către sistemul nervos central și sistemul aferent, compus din organele scrierii și ale vorbirii, care efectuează un proces invers de transmitere a fluxului nervos de la centru și spre organele efectoare.

Scrierea se face prin reproducerea semnelor grafice convenționale a căror formă și gesturi de execuție sunt memorate și întipărite prin învățare. Mâna, organ efector, este pusă în mișcare, controlată și condusă de sistemul nervos central, regulator al tonusului muscular.

Identificarea persoanei după scrisul de mână este posibilă cu ajutorul celor două proprietăți fundamentale ale scrisului și anume stabilitatea relativă și individualitatea.

Individualitatea scrisului

Scrierea este influențată direct de particularitățile individuale ale tipului de activitate nervoasă specifică fiecărei persoane în parte.

Prin grafism se exprimă individualizarea caracteristicilor de detaliu (gesturile spontane și construcția semnelor grafice) și caracteristicile de ansamblu (prin dominanțele grafice).

În elaborarea scrisului și individualizarea sa pot contribui și alți factori, de ordin extern:

- Imitarea unui scris familial (de exemplu imitarea semnăturii tatălui sau a mamei) sau a unor alte modele.

- Modelul caligrafic pe care un elev și-l însușește în procesul de învățământ- Alfabetul folosi (latin, arab, ebraic, slav).

STABILITATEA SCRISULUI

Caracteristicile generale și majoritatea formelor scripturale, odată instaurate în grafismul unei persoane, rămân constante toată viața. Scrisul poate suferi modificări, stabilitatea fiind relativă, de obicei fără repercusiuni notabile asupra posibilității de identificare a scriitorului. După formarea deprinderilor, scrisul se stabilizează la unii sau este perfecționat la alții, dar modificările sunt lente și uneori nu sunt evidente.

Observăm așadar în figura ce urmează aceste diferențe în evoluția scrisului unui individ (Figura 46 și Figura 47).

Figura 46

Figura 47

Modificări care survin în decursul evoluției scrierii

Modificările survenite se datorează în principal din prisma exercițiului care în funcție de frecvența cu care se scrie se denotă o stagnare sau o evoluție. Mai sunt de asemenea modificări cauzate de către

starea psihosomatice a unei persoane:

- Oboseală, osteneală, stări nervoase pasagere, surmenaj intelectual, depresii sau boli grave.

- Bătrânețea, care poate fi asociată cu stări maladive (proces de dezorganizare al scrisului).

- Bolile mintale care afectează foarte mult scrisul: au un aspect haotic, prezintă neregularități, tremurături accentuate (specifice bolii Parkinson), rânduri în toate direcțiile și dezalinieri.

Modificări rezultate din conducerea mâinii de către o altă persoană:

- Scrieri cu mână inertă sau "moartă"(aici predomină acele caracteristici ale grafismului persoanei care conduce mâna).

- Scrieri cu mână ajutată sau purtată (mișcările sun contradictorii, din cauza tendințelor proprii fiecărui scriitor care încearcă coopereze dar instinctiv persistă în deprinderile proprii în grafie).

Modificări produse de starea de intoxicație:

- Intoxicări cu alcool, abuzul de medicamente, de droguri, sau de către otrăvirea cu substanțe nocive sau ciuperci.

Modificări cauzate de starea organelor și a membrelor:

- Aspecte care afectează capacitatea de a scrie cum ar fi pierderea mâinii drepte, pierderea vederii sau imobilizarea mâinii prin ghips.

Modificări determinate de cauze de moment:

- Acestea au un caracter temporar care influențează numai specimenul de scris care a fost dat în condiții speciale – suportul actului (referitor la suprafață care poate fi neregulată și creează o instabilitate în scris), poziția de scriere incomodă sau folosirea unui instrument de scris nefamiliar (toc cu peniță, cărbune, cariocă).

Figura ce urmează prezintă modificarea scrisului cauzat de îmbătrânire (Figura 48).

Figura 48

Figura următoare prezintă modificări ale semnăturii din cauza bătrâneții (Figura 49).

Figura 49

Figura 50: Scrisul unui bolnav psihic

Figura 51: Scris executat cu mâna condusă

Figura 52: Modificări ale scrisului produse de starea de surescitare.

Figura 53: Modificări ale scrisului produse sub influența alcoolului.

Modificări care survin în cursul evoluției scrisului

Modificarea intenționată a scrisului survine prin:

- Deghizare (presupune o schimbare conștientă, deliberată, a scrisului de către scriptor, având scopul de a-și ascunde identitatea).

- Denaturarea caracteristicilor grafice (prin modificarea dimensiunii, înclinării, legăturii și formei literelor, stimularea unui scris inferior sau dezorganizat, ornarea literelor, trasarea contururilor cu forme neregulate, frânte sau unghiulare, sau înlocuirea unor forme literale cu altele de un tip complet diferit

- Scrierea cu litere tipografice

- Scrierea cu mâna stângă (sinistrografie1)

O altă observație mai regăsim în faptul că unele persoane au capacitatea și obiceiul de a folosi în același timp mai multe variante de scris. Această variație poate fi slabă, care poate fi limitată la trasarea aceleiași litere după modele diferite sau importanță iar la prima vedere se poate pune semnul întrebării cu privire la proveniența lor de la aceeași persoană.

Obiectivele expertizei scrisului și semnăturii

Identificarea autorului unui text manuscris (dacă textul provine realmente de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator, primitor );

Identificarea autorului unei semnături (dacă semnătura provine realmente de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator, primitor );

Identificarea persoanei care a scris un text și /sau o semnătură falsă, ( cine este autorul falsului) .

Identificarea autorului unor cifre din cuprinsul actului în discuție;

- Identificarea autorului unor adăugiri frauduloase din cuprinsul actului în discuție (dacă scrisul din document aparține uneia sau mai multor persoane);

- Identificarea autorului unor scrisori anonime, a unor acte fictive;

- Stabilirea modalității de falsificare a semnăturilor;

- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt deghizate (Deghizarea constituie o schimbare conștientă, deliberată a scrisului de către scriptor, cu scopul de a - și ascunde identitatea.);

- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt copiate ori imitate

- Constatarea că două sau mai multe documente sunt scrise/semnate de aceiași persoană;

- Dacă un grafism este afectat de factori psihosomatici (oboseală, surmenaj intelectual, stări nervoase pasagere, depresie, de boli grave, de bătrânețe,

1 Sinistrografia este scrierea cu mâna stângă. În cazul existenței unei deprinderi în acest sens, formate în mod natural la stângaci sau dobândite ulterior prin exerciții ,fie datorită îmbolnăvirii sau pierderii mâinii drepte, fie dorinței scriptorului de a scrie cu ambele mâini, grafismul se caracterizează prin automatizarea și coordonarea superioară a mișcărilor și prin constanța caracteristicilor generale individuale.

intoxicație alcoolică, abuz de medicamente, droguri, otrăvirea cu substanțe nocive, etc.)

- Dacă un grafism este alterat de condiții improprii de execuție (temperatură scăzută, poziție incomodă, imobilizarea mâinii prin ghips sau bandaj, lipsa ochelarilor, pierderea vederii).

Caracteristicile scrisului

Caracteristicile esențiale ale scrisului pot fi de două feluri: caracteristici generale și speciale. Cele generale au proprietăți de ansamblu, generice, de clasă, care daca sunt luate separat se pot regăsi în scrisul mai multor indivizi, dar care dacă sun combinate definesc scrisul unei singure persoane. Caracteristicile speciale în schimb sunt deprinderi manifestate în alcătuirea semnelor grafice. Acestea se referă la modul de execuție al literelor, al semnelor de punctuație și al altor semne, precum și al poziției lor reciproce.

Menționăm caracteristicile generale ale scrisului după gradul de evoluție, dimensiunea, forma, viteza, înclinarea, presiunea, direcția, continuitatea, spațierea, forma rândurilor, marginea textului și în cele din urmă dispunerea în pagină a componentelor (titlu, dată, antet, semnătură).

Figura 54: Gradul de evoluție al unei scrieri.

Forma scrisului

după configurația literelor :

- scrisuri cursive (caligrafice)

- scrisuri cu caractere tipografice.

după tipul mișcărilor:

- scrisurile arcadate, în care predomină forma de arcadă a trăsăturilor superioare ale literelor, (m și n);

- scrisurile ghirlandate – toate trăsăturile inferioare ca și cele de unire sunt concave, mai multe litere având aspectul unei ghirlande;

- scrisurile unghiulare (colțuroase) în care trăsăturile menționate mai sus sunt ascuțite;

- scrisurile rotunjite – caracterizate prin forma circulară a ovalelor.

după gradul de simplificare al scrisului :

- scrisuri simple – lipsite de trăsături inutile,

- scrisurile simplificate – gesturile grafice sunt condensate, literele reducându-se la strictul necesar, fie numai la semne de-abia schițate, indescifrabile în afara contextului;

- scrisuri complicate – în care literele conțin trăsături suplimentare, nefuncționale, dând scrisului un aspect ornat.

Figura 55: Forma scrisului a) scris colțuros b) scris rotunjit c) scris colț-arcadat.

Figura 56: Dimensiunea scrisului