(emanoil babus) aspecte ale istoriei si spiritualitatii bizantului

7/23/2019 (Emanoil Babus) Aspecte Ale Istoriei Si Spiritualitatii Bizantului

http://slidepdf.com/reader/full/emanoil-babus-aspecte-ale-istoriei-si-spiritualitatii-bizantului 1/100


http://slidepdf.com/reader/full/emanoil-babus-aspecte-ale-istoriei-si-spiritualitatii-bizantului 2/1008950 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA

literaraApare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literareşi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor dinEuropa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamrescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu,Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, FlorentinPopescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, An-gela Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, LaurenţiuMăgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mi-haela Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. Răduc Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-

cura şi descărca de pe site-ulwww.oglindaliterara.ro unde aaţi

şi modalităţile de abonare.Materialele se trimit numai în format electronic,

cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

Corectura nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se poate procura de la sediul re-

dacţiei şi de la chioşcul Muzeului Litera-

turii Române Bucureşti şi sediile lialelor

Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adela RovenschiAdelina BălanAdrian Dinu

RachieruAl Florin ŢeneAleksandar

StoicoviciAndreea RosuAura ChristiAureliu GociAwwad RiadBogdan UlmuCamelian PropinaţiuCarmen FocsaCezarina AdamescuConstantin DobrescuCorneliu Florea

Corneliu LeuCosmin ParghieCostel MăgureanuCristina BîndiuDan AnghelescuDan BrudascuDiana OlaruElena MândrilăFlorin DorcuFlorin RogneanuG. TopârceanuGabriela Căluţiu

SonnenbergGeorge CornilăGeorge PetrovaiGeorge PruteanuGeorge RocaGeorgeta RestemanGheorghe Andrei

NeaguGheorghe

ConstantinNistoroiu

Gheorghe OncioiuIoan Alexandru

DespinaIoan DobreanuIon CojaIon Iancu ValeIon LazuIon M Ungureanu-

Ticleni-GorjIon MăldărescuIon TăranuIon Vinea

Ionel CândeaIsabelaVasiliu-Scraba

Iuliu-Marius MorariuLazar MaguLelia Mossora

Livia MoreanuLivia-Diana PlopeanuLiviu PendefundaLorin CimponeriuLuchian DeaconuLucian Gruia

Madalina CerbanMagdalena AlbuMarcel MarcMaria Cezara

GusanuMaria Diana PopescuMariana Vicky

VârtosuMariana Zavati

Gardner Maura Anghel

Mihaela AlbuMihai PopaMihai ŞtirbuMioara BahnaMorariu Iuliu-MariusNae GeorgescuNicolae

Nicoara-HoriaNina Elena PlopeanuOana DragusinOctavian Dumitru

Curpaş

Paul SpirescuPetru AbabiiPetru BotezatuPetru HamatRadu CârneciRamona MereutaSimona AntohiStănică BudeanuŞtefan Alexandru

PătraşcuŞtefan DumitrescuŞtefania OproescuTeo CabelTeodora Alina RoşcaTh. D. SperantiaTheodor CodreanuTheodor DamianTiti DamianTudor CicuValerica AiftincăiValeriu RusuVasile MenzelVictor Martin

Victor MihailStinghiteanuViviana Poclid

DeheleanVlad Petreanu


http://slidepdf.com/reader/full/emanoil-babus-aspecte-ale-istoriei-si-spiritualitatii-bizantului 3/1008951www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Era timpul, eramoda să proslăveşti

comunismul şi binefacerile sale.

„Îmi vine să-mi tai mâna cu care am

scris Drum fără pulbere”, spunea

Petru Dumitriu într-un dialog cu George

Pruteanu în 1995.Nu şi-a tăiat-o, şi-a

tăiat legăturile cuţara în 1960. Cred însă că l-a ars tot

timpul, acolo, în patul străinătăţii, ruşinea

de a fi cedat subun motiv sau altul.

Marele Mihai Ralea,cu stânga în suflet,n-a trebuit convins

să critice nedreptăţiledin Extremul

Occident . MarinPreda a răzbunat Ana Roşculeţ şi Desfăşurarea cu

Cel mai iubit dintre pământeni. Dan

Deşliu şi-a dat demisia din Partidul

Comunist în 1980 şi a suferit un înec într-un septembrie

democratic.

Mă întreb uneori ce-au făcut unii dintrecontemporanii mei cu armatele de „chinezi”

care mobilau în perioada anilor’80 bufetele şivitrinele sufrageriilor. Prezenţa, dar mai alesnumărul lor, bifa un anumit nivel de bunăstare

în monotonia egalitaristă, căci preţul destulde piperat şi accesul limitat la cumpărarea lor făceau vizibile diferenţele. Vânzătoarele dealimentara, şe de măcelării, se aau cel maiadesea în top. Şi dacă mai aveau alături Cel mai iubit dintre pământeni sau Magicianul ,somnul era mai dulce ca al zeilor. Era o modă,era un anumit nivel de educaţie, rezultat dinmultiple frustrări.

Cei care nu-şi permiteau „chinezi”

pescari sau vagabonzi, îşi umpleaufructierele cu fructe din plastic. Portocale,banane, struguri. Ieftine şi cum se spune,pe toate drumurile. Era şi asta o modă. O

întreagă industrie producea „delicatesele”.Tragismul venea însă din faptul că oameniile cumpărau de bună voie. Ce poate mailipsit de logică decât un platou cu fructe false

în case reci şi fără lumină? Stătea cinevasă se întrebe? Asta oferea timpul, asta seconsuma.

Când comunismul a pornit alfabetizarea în masă a populaţiei, n-a făcut-o doar de grija

celor aaţi în întuneric. O populaţie ştiutoarede carte era mai uşor de inuenţat princuvântul scris, pentru care oamenii aveau

încă un respect deosebit. Nume mari şicunoscute au fost „convinse” să intre în joculimpus. Era timpul, era moda să proslăveşticomunismul şi binefacerile sale. „Îmi vinesă-mi tai mâna cu care am scris Drum fără

pulbere”, spunea Petru Dumitriu într-un dialogcu George Pruteanu în 1995. Nu şi-a tăiat-o,şi-a tăiat legăturile cu ţara în 1960. Cred însăcă l-a ars tot timpul, acolo, în patul străinătăţii,ruşinea de a cedat sub un motiv sau altul.

Marele Mihai Ralea, cu stânga în suet, n-atrebuit convins să critice nedreptăţile dinExtremul Occident . Marin Preda a răzbunat

Ana Roşculeţ şi Desfăşurarea cu Cel mai iubit dintre pământeni . Dan Deşliu şi-a datdemisia din Partidul Comunist în 1980 şi a

suferit un înec într-un septembrie democratic. Alţii au reuşit să supravieţuiască împreună cu

scrierile şi crezul în regimul pe care l-au slujit(Nina Cassian). Toate acestea s-au petrecutşi au fost o modă, aidoma portocalelor dinplastic, în care şi-au rupt dinţii o vremeniscai păcăliţi. Dar de încercat, s-a încercatdin greu. O modă nouă invadează în aceștiani sfera educaţiei cu mijloace mai facileşi mai penetrante. Cuvântul scris, devenitCenuşăreasa sistemului nu mai are puterede convingere. E uşor de închipuit modul

în care scriitorii erau ademeniţi altădată încapcana constrângerilor. Avantaje materiale,ranguri, ameninţări cu retragerea scrierilor şi

dispariţia în anonimat. Nu înţeleg însă cumse face că azi apar pe scena grotesculuinume ale artei româneşti pe care încă leconsiderăm sacre. Ce să caute HoraţiuMălăiele sau Maia Morgenstern într-unsordid serial de televiziune? Cu ce-au fostconvinşi să abdice de la o anumită ţinutămorală? Nu cred să stat material atât derău, cât să mănânce portocale de plastic.Copiii care vin din urmă ce să înţeleagă?După ce joci rolul mamei lui Iisus, să tecobori la rangul de şleampătă şi vulgarăcârciumăreasă? Mălăiele, cel mult apreciat

pentru talent şi pentru „şopârlele” strecurate în texte, care ne bucurau altădată, să eemblema prostului satului? Sau GheorgheVisu? Sau Florin Zamrescu? Sau MarinMoraru? Urmările încep să înmugurească.Prostul gust şi violenţa câştigă teren chiar

în leagănul educaţiei. Şcolile se transformătreptat în lăcaşuri nesigure.

O publicaţie de umor are într-un număr din ianuarie 2013 un text cu titlu aparentcomic: „3 motive pentru care Florin Piersicar trebui să trăiască foarte, foarte mult”. Fărăsă facă un elogiu nemăsurat performanţelor

sale actoriceşti. Unul din motive ar că, dupădispariţia sa, unor Bobonete sau Bendeacli s-ar putea spune maestre. Sau: „se vor difuza secvenţe din În puii mei la emisiunilede cultură”.

Trist. Foarte trist.

Portocala de plastic

Ştefania Oproescu

Răscolind prin bibliotecă într-o noapte mai „albă”, privirea mi-acăzut pe cotorul îngălbenit al unei cărţi care mi-a produs frisoane.Mitrea Cocor. Nu ştiam că port după mine de mai bine de cincizeci deani, cartea care mi-a torturat anii de gimnaziu. Extemporale, teze,admiteri. Aasem de ceva vreme că nu Sadoveanu ar scris-o, cidoar a semnat-o. Noaptea era întreagă înainte şi curiozitatea mi-aţinut de urât cât mi-am rupt dinţii în lectura de bună voie a cărţii caretrebuia să mă educe şi să mă formeze ca om. Şi îmi plăcea şi îmiplace Sadoveanu. Dar asta era altceva. După primele pagini în care serecunoaşte mâna autorului, restul e o mare de clişee proaste. Înclinsă cred că n-a scris-o el. Numele lui pe copertă îmi răneşte însă, ochii.



Se lasă noaptea pestesat/ grea, un munte debasalt,/ i-n pas cu ea, dinsalt în salt,/ flueră vânt: s-adesprimăvărat…/ Pe ulielelungi se mică,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ dindeal coboară`n ritm de pas,/ dăngăte ce din tăceremucă…/ E denie… i-smulte evanghelii/ la slujbă,e Joia Mare;/ Iuda este gatade vânzare,/ Iar Petru azi e simbolu`ndoielii…/ Doar codrul înverzit suspină`nvânt/ de durerea proprie-i

viei,/ căci mugurii sunt singurii ascei/ cari tiu să-i ină gruel legământ. (Denie,Joia Mare 1947).

Pe sânul rozaliu alprimăverii se aude un glas de heruvim i sus, Bolile deborangic ale cerului se scutură peste cireul amărui algrădinii. Privirea sa ca o iie aintită pe liliacul înfloritse leagănă-n cântarea privighetorii, iar din lanurile detăceri i-a nituit fulgere de-nvieri.

Din orga milioanelor de piepturi/ cresc psalmii biruinii asupra morii;/ sunt Patile: e soare, cânt i jocuri,/ Pe scene planetare de gând, se joacăînsă tragedia sorii./ Doamne, mi-e inima pădure deGolgothe,/ i buzele s`adapă cu foc i cu oet,/ i`ncoasta lumii toate/ se`mplântă-al durerilor stilet./ Decând din venicia fără ărmuri, /se nasc mereu puzderi de popoare,/ trec toate sub a suferinei flamuri,/ i glasul tuturor vuete de`ntrebare:/ De ce numai prin moarte seînvinge moartea?/ i greutatea pustie a mormântului?/ i ua car duce în lumea cea/ plină de chinul luminii i-aduhului? /De ce martirul îi rostete ultimul discurs,/ prin gâlgâitul săngelui ce curge?/ De ce al vieii tragic curs,/ Din Niagara morii apale îi strange?/ Pentru tot ce-I pe pământ există o`nviere:/ În mugurul tinereii,în tinereea anilor,/ doar pentru zilele pline de fiere,/ Nugăsim floarea grea de înviere a primăverilor. (13 Aprilie1947, Sfintele Pati).

Virgil Maxim, luminător de neam i de ară i-a închinat toate năzuinele credinei, sculptându-le candelăsufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana

Iubirii Mirelui. Dintru început i-a plămădit cântarea,devenind un nunta al cerului. Isihia voinei sale, ca undangăt de clopot împresoară patima telurică a visului,răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cânteculmierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoareaCosmosului. Din limpeziri de ape i-a zugrăvit gândurile,prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământuluis-a rostogolit pe urmele pailor lui, într-o strigare decolind. Focul mâniei i-a pictat în suflet Icoana iertării.Vigoarea sufletului vioară răsună în răvaul anilor albi,imnul tinereii. Nopile albe ale crezului său, trec pe lângăel în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor,pregătind întâmpinarea Nunii Cereti.

Duh drept, Duh sfânt, Atotstăpânitor, domnete peste mine,/ întru aceste Înalte i Sfinte i Tăcute zile, în

care corcoduii măceii, porumbarii,/ i-au pus pe fruntealbul, parfumul, i dulceaa,/ împodobind mormântul-comun în care viaa/ s-a îngropat de vie ca Viaa lui Iisus/ Străjerii făcând pază în noapte minunată/ au ateptat ca ucenicii furându-L/ să mintă că Iisus a înviat…/ i netiind că moartea nu biruie Viaa/ s-au prăbuit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieii dăduse

Moartea…morilor!/ Mărire lui Iisus i Învierii Lui!.../ În Dimineaa-Înaltă i Caldă a Primăverii/ nici piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-aubiruit Viaa!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul… i îngerul de pază!.../ De-aceeacorcoduii, măceii, porumbarii…,/ i-au pus pe fruntealbul, parfumul i dulceaa…/ Vestind că-n moarteanoastră este ascunsă Viaa!/ i florile… Nu Mint! (Pati,Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit dar…sînt vii…).

Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-ofamilie de luptători, zăvorându-i inima în spadaAdevărului. Cu beteala răbdării i-a stropit crezul în închinare Neamului. În fonetul cumpătării i-a cuibărit înelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferină i-apitrocit dragostea întru Domnul din care a ânit jertfa sa

măreaă pentru Neam.Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ uor, pe nesimite, ăn suflet năvălesc,/ trezind uitate taine i gândul mi-l sfinesc./ Sub fulgerele vremii i crâncene blesteme/ m-au părăsit i codrii i inima-mi greu geme./ Sunt intirimul tragic,,cu mori ce n-au murit,/ ce-n cazne lungi i grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morii ce stă să ne sugrume,/ în gropnie commune ascuni de cer i lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, aSfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrăiezi cu morii i ieri toi temnicerii…/ i-n sufletese-aează lumina Învierii. (De Pate).

Alaiul împlinirilor sale a căzut pradă conspiraieirăului, a celor schimonosii de ură. Din lacrimi de durerei-a poleit raze de soare. Din frângerea mâinii torturatei-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru ceidin jur. Acasă i-a lăsat mireasa tinereii, prigonită delegefii minciunii, dar inima sa primenită de ninsoare aprimit hrisovul binecuvântării. Stihul credinei i-a topit înpsalmi biruinei, Liturghia Învierii.

Mi-i tristă această noapte, cu zornăit de fiare,/ m-apasă ca o piatră trecutul izgonit;/ vin amintiri dinvreme i calde ca un soare,/ vin să-mi aducă liniti dinTemplu zăvorât./ În „cuca”unei dube ce duce viaamea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri…/ puterile-mi sleite de ateptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbuitămă ine pironit,/ stau nemicat în rugă, tristeile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clete în drumul meu cernit,/

plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă -oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curgeca un opot,/ aleargă trenu-n noapte cu uiere în gol,/ fărămiând în aer făii subiri de clopot./ Când temnicerul mică vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătuele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cucă” surghiunit,/ euchem. În preajmă morii i raze mă cuprind./ E noapteÎnvierii. Trăiesc fără să fiu…/ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă i-n bezne iar mă-ngrop. (Noaptea de Înviere).

Peste giulgiul de lumină, Dorul i-a pus PeceteaIubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimândsublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria i Fecioarele,Ucenicii i Îngerii, Mamele i Florile, Copiii i Arhanghelii,Taii i Apele, Vinul i Eroii, Păsările i Muceniele,

Cuvioii i Cucii, Pâinea i Crucea, Catapeteasma iCodrul, Vieuitoarele i Magii, Păstorii i Sibilele, Cireii iSfinii, Stelele i Ostaii, Albinele i Martirii, Rândunelelei Mărturisitorii…, Totul în Toate răsună de Imnul Luminii:

HRISTOS A ÎNVIAT !/ ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Pati 2011

ESEU

Gheorghe

Constantin Nistoroiu

CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI

(urmare din numărul anterior)



OPINII

De la „noocraia necesară”, am dat în partea cealaltă: zerocraia.Lucrul acesta, cum vedem, lovete i literatura.

Zerocraii au un defect folosit ca o calitate supremă: îngâmfarea, sorăcu suciena, soră cu autobăgarea în seama, soră cu orgoliul zvăpăiat, sorăcu mulumirea de sine exagerată, soră cu âfna. Și celelalte surori. Acestdefect îl face pe zerocrat să parvină moral i material. Pentru asta, caută oa-meni la fel ca el, iar acetia, slavă Domnului, se găsesc din belug.

Zerocraii se organizează, îi tipăresc pe scoarele cerebrale coduri deconduită ad-hoc i caută să pună mâna pe orice fel de putere. Aici, vorbimde puterea literară i, prin extensie, de puterea organizatorică a literaturiiromâne.

Avem două feluri de zerocrai: cei ce compensează prin mecheriei cei ce sunt complet incontieni de zerotehnia lor. Dei sunt i ei foartepericuloi, nu are nici un rost să vorbim despre zerocraii înnăscui; mama-natură e dicil de pus sub acuzare. Vorbim despre zerocraii istei, cei care îi întorc vorba tot timpul, ca metodă imuabilă de a face, din alb, negru.

Zerocratul nu poate accepta că e zerocrat, tocmai din această cauză:faptul că e zerocrat. Și nici nu l-ar putea interesa să tie. El trăiete unparadox; din cauza asta, a zerocraiei. Nu vei auzi niciodată un zerocrat căarmă: „Bă, da zerocrat am fost!”. El se crede detept i e fericit. Ceilalisunt nefericii pentru că e el fericit i îi privete de la înălimea unde s-acocoat. Zerocratul nu e niciodată nefericit.

Societatea nu-i pune niciodată mintea cu ei i, din cauza asta, trecândneamendai, zerocraii ies în faă. Și ne conduc, dar nu în tăcere; trebuie sătie tot norodul ce frumos colorai sunt. Ei îi asumă construcia societăii.

E normal ca zerocraii să-i considere nefericii pe oamenii normali,deoarece sunt făcui nefericii chiar de ei, zerocraii. „Zerocrat să i, norocsă ai” sau „Zerocrat, dar tenace” nu sunt vorbe goale.

A putea să întind pelteaua la nesfârit, dar asta ar de domeniulzerocraiei, ca unul dintre principiile de bază ale acesteia. Cine are urechide auzit aude. Și înelege ecare ce poate sau cum îl mână interesul.

Zerocraii îneleg doar ce vor ei. Ei hotărăsc cine, ce i cum. Ei dauverdicte i tot ei le iau înapoi.

Îi sunt necesari foarte puini bani să i zerocrat, dar poi câtiga dinasta. Intelectualul are o reinere când e vorba să se bage în faă; ridicolulexistenei îl avantajează doar pe zerocrat. „Ce contează că nu-l duce capul.Nu vedei ce muncitor i ce locvace e?”, putei auzi nu de puine ori.

Cei muli i zerocrai nu au totdeauna dreptate, dar, structural, în lun-gul r al timpului, fora pumnului poate înlocuită foarte uor cu forapumnilor. Și, mai ales, fora inteligenei poate înlocuită cu fora pumnilor,pentru simplul fapt că inteligena, prin deniie, exclude fora.

ZEROCRAȚIA NECESARĂVictor Martin

Aliana în zerocraie creea-ză foră. Zerocraii simt nevoiasă se adune; întâi la o bere. Maipe urmă, să nu rămână bereafără efecte, iau i decizii. Nu în ce îi privete, ci în ceea ce îiprivete pe ceilali. Și cred că audreptate. Zerocraii nu au cumsă nu creadă că au dreptate.

Nu stau să li se dea dreptate.Se aliază tocmai pentru a da eidreptate altora.

Zerocratul nu-i pune pro-blema dacă are dreptate sau nu.Nu poate să-i pună problemaasta tocmai din cauza condiieiprecare în care se aă i nu arecum să stie.

Zerocraii nu auun coecient de inteligenă ridi-cat; nici nu le trebuie. Și-l ridicăsinguri. Și se înveselesc fără niciun motiv. Intelectualii, cei cu

noocraia, dumanii lor genetici,au toate motivele să e triti;inteligena te face să ai îndoielii să nu i prea vesel de ce vezi.

Zerocraii au doar instinctgenezic. Se înmulesc în pros-tie. Sunt veseli. Sunt bucuroică pot mai muli. Oricare din-tre ei îi poate da în cap pentrua-i lua banii.

Cu muli bani, te poi credeorice vrei, te poi crede chiar idetept. Îi poi imagina că poiinuena destinele celor din jur.

Neavând prea multă imaginaie,chiar faci asta, cu mult înaintede a crede că gândeti.

Noocratul e trist că trebu-ie să coabiteze cu zerocratul, încadrul Fandomului. Zerocratul evesel să-l vadă pe noocrat că-isuportă existena. Unitatea îndiversitate e, în acest caz, uni-tate în diversiune.

Ion Iancu Vale Armă unii că poezia clasică

a devenit anacronică i plicticoasă,că poeilor (i implicit cititorilor)supranumii neomoderniti,transfrontalieri etc., le repugnărima, vraja metaforei, frumuseeaepitetului i a comparaiei saua jocului de cuvinte, că poeziaclasică este de acum depăită,mucegăită, ind de mai mare efectadresarea fără ocoliuri stilistice,exprimarea vulgară sau scabroasaavând un impact mult mai mare...Spre exemplu, chiar desprenevoile ziologice, se spune căeste „cool” să te adresezi cât maipe leau, fără pudoare, căci astăzi,

argumentează neomodernitii, nicifetele de coală primară nu mai zic „merg să fac pipi”, ele rostesc cutoată graia i candoarea vârstei „mă duc să mă pi”.

În felul acesta, autorii depoezie transfrontalieră vor avea,armă ei, puzderie de cititori,succes de librărie i, bineîneles,bani...

În consecină, „Poei din toatemahalalele, unii-vă!”. Indiferentde naionalitate, vârstă sau de sex,dai-vă jos blugii i chiloii, prindei-vă de mâini i uurai-vă fărănicio jenă, adică producei poezie,

artă nouă i facei abstracie deprivelitea, zgomotele i mirosurileaferente, i aa pute peste totde trăznete... Printre icnete,vâjâituri i bubuituri putei strigai lozinci precum „Trăiască căcarealumii”, pentru că, întradevăr, acestfenomen este extrem de prolici poezia voastră în pas cu el, aacă scremei-vă cu foră, fără nicioreinere, neopoezia e cu voi...

Notă: Vă rog să îmi scuzaicacofonia din lozinca de mai sus.Ar trebuit să spun „Trăiască alumii căcare”, dar n-am fost atent,m-am grăbit. Asta e...

Text despre noua condiţie a poeziei



ESEU

„PĂTRATUL NEGRU” AL POEZIEIAgatha Grigorescu-

Bacovia ne spune că ultimelecuvinte, pe patul de moarte,ale autorului poeziei Negru, G.Bacovia, au fost: Vi-ne… în-tu-

ne-ri-cul…! Poetul bârlădeanIorgu Gălăeanu i-a propus(aproape în descendenăbacoviană), în recentul săuvolum publicat la Editura „Cronica” din Iai (2012), să seadâncească în acest întuneric al sfâritului i al începuturilor,convertindu-l în magie poetică,de unde i titlul la care s-a oprit:Magia întunericului . În ultimuldeceniu, Iorgu Gălăeanu s-aremarcat îndeobte ca prozator,publicând nu mai puin de aseromane i un volum de proză

scurtă, argument decisiv în recunoaterea lui ca profesionist

în breasla Uniunii Scriitorilor, liala Iai. Totui, scriitorul a început ca poet, cu Iubiri imaginare (2000), continuând, înalternană cu proza, să nalizeze editorial alte două volume(Voci din manuscris, Editura Junimea, Iai, 2002 i Tălmăciri de gânduri , Editura Cronica, Iai, 2009), Magia întunericului ind al patrulea.

Dei, prin anul naterii, autorul ar trebuit săe un „optzecist”, literatura lui e mai degrabă a unui „neomodernist”, cu puternice ingerine „tradiionaliste”,după remarca istoricului literar Niculae Gheran, cunoscutuleditor al lui Liviu Rebreanu: „În vălmăagul zilelor noastre,i-aa împleticite, când bâlbâiala unor «lirici cu scăzământ»– cum îi numea Arghezi – face concurena «cuvintelor încruciate», versul tradiional al lui Iorgu Gălăeanu serăsfaă în lumină, legitimând un poet autentic.” Pentrucontrast, să amintesc că literatura lui Iorgu Gălăeanua fost editată i comentată de unul dintre liderii ieeni ai

postmodernismului, Valeriu Stancu, el semnând i postfaaconsistentă la Magia întunericului , sub titlul Mirajul visului nevisat . Valeriu Stancu începe prin a-i „reproa” autoruluică nu a rezistat tentaiei de a scrie o Justicare în cuprinsulcăreia să ne ofere o cheie de lectură: „Dar oare o carte,pentru a apărea, are nevoie de un asemenea demers?!Poezia nu se justică prin ea însăi?” (p. 129). Desigur, se justică mai sigur, prin ea însăi, decât o poate face autoruldeghizat în critic i îndrumător al publicului. Dar poate căeste benecă i o astfel de ipostază, dacă autorul nu s-aputut desprinde de ea. Iar Iorgu Gălăeanu ne previne căpoemele sale sunt concepute „pe muchea dintre somn iveghe”, ancorate, totui, în concretul existenial, care i seprezintă tot mai sufocant, ducând, în ultimă instană, „laruinarea zică i morală a naiei” (p. 5). În consecină,scriitorul nu poate sta cu mâinile încruciate, încât o notă

angajantă devine o miză a literaturii, imaginarul poeticputând contribui la asanarea spiritului public, la întâlnireadintre imaginar i concret: „O îmbinare a imaginarului curelatarea crudă a realităii, o zămislire de rânduri ale unuisuet torsionat cu veninul comarurilor din somn, iar vegheacu multitudinea crudelor asperităi cotidiene.” (p. 6). Există,altminteri, o veche tradiie „pedagogică” în literatură, la noii aiurea.

Din fericire, cum observă i Valeriu Stancu, înmajoritatea lor, poemele din Magia întunericului urmeazăbuna logică nelogică la modul sublim (Al. Macedonski)specică poeziei, supravieuind sau făcând credibilă voinaauctorială în materie de coninut. Desigur, pentru a anihilateza angajantă, Iorgu Gălăeanu ar putut recurge latehnicile postmoderniste ale ironiei i ale jocului textualist, darautorul ine să se delimiteze încă o dată de moda generaieisale, pariind pe inocena primordială, ludicul îmbrăcând la el

o altă haină, apropiată de tradiie. La postmoderni, parodicul înlocuiete inocena. Postmodernul nu mai poate spune teiubesc cu sinceritatea lui Romeo i a Julietei, ci parodiază,bunăoară, povestea de iubire a Luceafărului eminescian prin „povestea” unei chiuvete (Mircea Cărtărescu). Ei bine, IorguGălăeanu, cu evidentul risc de a nu recunoscut în „canon”,se încăpăânează să creadă în inocena primordială, cu

acea „scoatere-din-ascundere” aproape heideggeriană atrăirilor: „De ce trebuie să ascundem cine suntem i ceeace simim?”, se întreabă autorul (p. 5). În consecină, „artapoetică” a volumului său poartă titlul Naivitate, ca asumarea întoarcerii în inocena copilăriei i adolescenei: „M-a

întoarce pe strada cu gropi/ să fur adolescentului sacul cugriji,/ tata mi-o ura noroc i om ridica paharul/ să sorbimlicoarea din struguri albi,/ vinul dulce-amărui…” Mai mult deatât, poetul vede în sinceritate împăcarea existenială caredeschide calea spre cer: „A nedemn, de n-a sincer,/nedemn ar să nu tiu ce simi,/ nedemni am i neprimii în cer,/ de panic nu ne-om strânge mâinile…” (Împăcare).

Confruntarea cu o realitate dură a violenei i a moriiatingea cote sufocante, la Iorgu Gălăeanu, în romanul celdin urmă, Sub ghilotina vieii…(Editura Cronica, Iai, 2011).Eschivările în simulacre de factură postmodernă, prezenteoarecum în cările anterioare, sunt eliminate printr-unlimbaj nud, acoperit doar de gurile poeziei, cu prim-planulmetaforei. Magia întunericului lasă impresia că s-a născutdin grundul a ceea ce nu a încăput în Sub ghilotina vieii…,cu partea lui lirică i didahică, acele prăbuiri existeniale

pricinuite de spectrul bolii i al morii. Romanescul a fostabandonat pentru adâncirea în tenebrele întunericuluica singura cale de salvare nală prin iubire. În alchimie,este treapta nigredo. Întunericul este imaginea arhetipalăa morii. Poetul i se abandonează ca fascinat, căci lumina se poate nate chiar din întunericul primordial, cum spuneGeneza biblică, invocată i de Valeriu Stancu. Poate că maipotrivit ar să invocăm pătratul negru al lui Kazimir Malevici,căci acesta deja ne trimite la cuadratura lumii create, cutoate miasmele vieii în era Kali Yuga. Or, din noianul denegru (G. Bacovia) al pătratului lumii se poate contura cercul născător de lumină.

Pentru a traversa „cuadratura cercului”, IorguGălăeanu se descoperă un retractil . Violena i cruzimealumii neantizează lumina. Poetul nu mai percepe decâtaceastă întoarcere în întuneric , moartea cu care se confruntăprin iubirea ce-o va redescoperi în copilărie. Seva, substitut

al luminii ascunse, nu mai urcă în „verdele dogorit”: „Oh!Seva nu mai urcă,/ îi scoboară în adâncuri,/ rădăcinile-itari se-nfrăesc pământului,/ întind la mormânt aternutultăcerii…” (Verde dogorit…). Nici iubita nu mai aude chemareavieii: „Iubita n-a venit, n-a auzit chemarea,/ nici tu n-aigăsit oarea,/ trecerea nopilor o aterne/ strat peste stratzidurilor eterne…” (Nocturnul aternut ). Retragerea în întuneric pare universală: „Și izvorul seacă-n timp,/ erultermină-n rugină,/ linitea lasă-n răstimp trecătoruluiuitarea,/ apăsarea întunericului…” (Legătura…). Asemenea,ca o apocalipsă: „Zdruncinate-s în văi anotimpuri/rozătoarele împânzesc omenirea,/ miriapozi ronăie pajiti,totu-i haos,/ de-un secol e deschisă, o va-nghii pieirea.” (Închidei cioclii ). Se-ntunecă i ina interioară: „Pustiitemi-s credinele năuntrului ” (Nebunatico!). Și totui există omagie în întuneric: din „pătratul negru” poate năvăli lumina:

„tulbure e magia întunericului;/ fermecat, crezi că aiviitorul/ sau poi să-nvingi moartea/ oricărui trecător împins în pământ.” (Dezamăgiri. Magia întunericului ). Din aceastămagie neagră străbate nostalgia cuplului primordial: „i-n limpezimea lacrimilor/ vor învia seminele albilor crini…” (Floarea purităii ). Seva urcă din nou. Se nate oareainimii , căreia poetul vrea să-i e seva urcătoare: „N-o să-irup rădăcina,/ n-a ucide-o,/ doresc să-i u seva,/ altfel nui-a mai zâmbi” (Floarea inimii ). Altfel spus, o mântuireindividuală nu-i posibilă. În magia întunericului poetuldescoperă nu doar oarea cuplului primordial, ci i strămoii,pariind pe „dezmorirea”/învierea lor, „întru trezirea seminieineamului/ la hramul Fiului Etern/ – Păstor pe plaiul gândirii!”,deodată cu înălarea la Luceafărul românilor (Fiul etern).

Cu sigurană, dacă ar rezistat mai bine tentaieisapieniale, de „pedagog” al neamului i al existenei, liricalui Iorgu Gălăeanu ar câtigat în foră expresivă, căcisimbolismul întunericului , de n-ar fost rareat prin uneletexte insucient armonizate cu ansamblul, i-ar permisadevărata revană la impasul postmodernităii. Revigorând „seva strânsă-n valurile tinereii…” (Chemarea trecutului…),poetul se dovedete a un optimist, ca în „justicarea” de început. Magia întunericului nu se poate nutri decât dinlumina hristică.

Theodor Codreanu



ESEUunguri. Dei dispunea de o armată naională ungurească– honvédség - de peste 150.000 de oameni, are deinut piept armatei imperiale condusă de intransigentulHaynau, dar i sârbilor condui de Kuzman Todorovic, icroailor condui de Josip Jelacic, i românilor lui AvramIancu, care luptau pentru autonomia lor naională. Totmai multe probleme, tot mai multe incertitudini, tot maipalid spiritul de realizare a Ungariei Mari după ideeai principiile lui Kossuth. Forat de aceste împrejurăriKossuth se vede obligat să accepte negocieri cu sârbii,

croaii i valahii despre drepturile lor naionale, ca săsalveze revendicările i preteniile ungureti. Realitateaistorică a demonstrat că a fost duplicitar, ipocrit i înaceastă problemă. Astfel, Ioan Drago, deputat alcomitatului Zarand în Dieta ungurească, este trimis dinpartea preedintelui, guvernator i regent, Kossuth,să înceapă convorbirile de pace i înelegere cu AvramIancu i prefecii legiunilor sale.

Prima întâlnire are loc la sfâritul lui aprilie 1849, în casa lui Ion Buteanu din Mihăileni unde Ion Dragos-a înfruntat cu prefectul Dobra, Vlăduiu, Moldovani Avram Iancu. Pentru început se hotărăte încetareafocului pe timpul convorbirilor, pe care atât Kossuth câti maiorul Hatvani, comandantul trupelor din zonă, oacceptă i dau asigurările lor. Convorbirea e anevoioasădatorită punctelor de vedere diferite. Ion Drago

pretinde supunere pe baza principilor i preteniilor luiKossuth la care Ion Buteanu răspunde: „Principiul nostrueste libertatea naională ori moartea” . Convorbirea s-a încheiat doar cu precizarea poziiilor celor două pări iIon Drago pleca cu promisiunea de-a reveni cu noiamănunte i decizii de la Kossuth.

În acest timp, conducătorii moilor aară custupoare că, dei au primit asigurări de încetarea luptelorpe timpul convorbirilor de pacei al înelegerilor, noi trupe alehonvédség-ului se îndreaptăspre intrările în Munii Apuseni,ceea ce le stârnete indignarei neîncredere în adevărateleintenii ale lui Kossuth. Când, la începutul lunii mai, Ion Drago,se reîntoarce pentru continuareaconvorbirilor, Avram Iancu îlavertizează: „Să tii însă ca dese va întâmpla ceva mielie din partea ungurilor nu-i mai duci măselele dintre muni” . IonDrago protestează i susineca vine cu promisiuni de egală îndreptăire, de libertatea limbiii credinei româneti.

De la Mihăileni plecară cu toii la Abrud să seconsulte cu poporul în vederea condiiilor de înelegerei depunerea armelor. În această vreme, încălcând încetarea focului pe timpul înelegerilor, maiorul Hatvanicu armata sa se apropia de Abrud. La aarea acestorveti, moii se întărâtară rău împotriva lui Ion Drago,pe care-l acuză de trădare i pe Hatvani de mielie. El încercă, i în parte reui, să-i linitească cu omenialui i puterea ce o avea, ind trimisul personal a luiKossuth, spunându-le atâta vreme cât sunt între voi niciun r de păr nu vi se va mica din cap i făgăduindu-leceriul i pământul. Prefecii Ion Buteanu i Petru Dobrase încrezură, dar Avram Iancu nu se mai încrezu în IonDrago, i plecă la Câmpeni să se pregătească pentruceea ce bănuia că va urma.

În 7 Mai 1849, dimineaa honvezii lui Hatvaniasediară Abrudul i începură jaful, maltratarea iomorârea fără temei, fără pricină a românilor. PrefeciiButeanu i Dobra fură pui sub pază, preoii i româniifruntai fură arestai, casele românilor scotocite subpretextul de a găsi arme, de fapt pentru a găsi i însuiaurul i argintul moilor. Hatvani omorî cu mâna lui peCriănu din Roia, numai pentru că a spus „să nu e

ae de trufai i să salte ae curând, ci să atepte pânăvor auzi i părerea moilor” . Honvezii încurajai de vitejialui Hatvani îi luară exemplu cu mai multă îndârjire iavânt. În acest timp Ion Drago îi trimite solie la AvramIancu să depună armele în faa lui Hatvani!

„… Ar fost mai bine să nu va născut,deoarece nimeni nu va avea parte de milă

i indulgenă. Dar i până atunci s-a dat ordin poporului maghiar i secuiesc să măture gunoiul ingrat…” (din Proclamaia către poporul valah a lui

Kossuth din 10 octombrie 1848)

Proclamaia către poporulvalah a lui Kossuth ( jumătateslovac, jumătate german)revoluionarul poporului ungari secuiesc din 1848-1849,este neîndoielnic, mai degrabăun ultimatum, ce va dezlănuiun război în ideea exterminăriiromânilor ardeleni ce se împotriveau alipirii Transilvanieila Ungaria, prin foră armată.

Aceasta este convingereagenerală a românilor i aistoricilor ardeleni, printrecare i Florian Duda autorulvolumului „AVRAM IANCU ÎNTRADIIA POPORULUI ROMÂN” o remarcabilă frescă istorică

a rezistentei române pentru independenă naională.Florian Duda scrie: „Potrivit manifestului, profund ovin i reacionar, a lui Kossuth, maghiarii din Ardeal,în primul rând gărzile lor naionale, pretind românilor unirea sau moartea!” . Adică, ardelenii români, autohtonii majoritari, să accepte i să se supună în continuare,ca tolerai „unirii Transilvaniei cu Ungaria” indcă altfel „ungurii i secuii se vor ridica în masă, exterminând pe toi trădătorii i rebelii neascultători” subliniazăKossuth în proclamaia sa către valahii ardeleni. Șigărzile naionale ungureti i secuieti nu ateaptă dedouă ori acest îndemn i, fără nici un motiv sau instigaredin partea românilor ardeleni, declanează acte deteroare, spânzurări i ucideri în toată Transilvania. Începla Iernut unde sunt spânzurai 26 de români, indcăsunt trădatorii patriei ungare, urmează atrocităileanti româneti la Târgul Mure i Secuime, de peValea Mureului i după ce revoluionarii dreptăii iindependenei ungureti cuceresc Huedinul i Clujul, în decembrie 1848, dezlănuirea ungurească împotrivaromânilor este de exterminare totală.

Și nu există un exemplu mai elocvent decâtLUPTELE DE LA ABRUD, pe care Florian Duda leexemplică cu amănunte istorice din toate sursele vremiii le comentează profesional într-un capitol de cincizecide pagini din cartea sa, o adevărată istorie a războiuluide eliberare naională a moilor, condui de Avram Iancu, împotriva cotropitorilor împilatorii.

Primăvara 1849 vine târziu cu lipsuri i griji multepentru moi i ceilali români retrai în fortăreaanaturală a Munilor Apuseni, împresurată de armatelelui Kossuth si de „gărzile naionale ungureti i atribunalelor de sânge cărora le cad pradă mii de români”.Românii de aici sunt practic asediai indcă drumurilelor de legături cu esurile transilvane sunt blocate dehonvezii lui Kossuth, împiedicându-le comunicaiile ischimburile comerciale. Produsele comerciale nu maipot valoricate, producerea lor încetează, minele se închid. Îngrijorare i nevoi peste tot.

Dar nici revoluia lui Kossuth nu mai merge atât debine ca în primăvara trecută. În decembrie 1848, împăratulFerdinand abdică în favoarea nepotului sau Franz Iosif

de 18 ani i cu această ocazie noua gardă habsburgicăa hotărât să reducă preteniile ungureti la nivelulcelorlaltor provincii imperiale i pornete o campaniemilitară împotriva lor, cucerind Budapesta în Ianuarie1849. Anul începe rău pentru Kossuth i kossuthitice trebuie sa se retragă, fugind zice Paul Lendvai, laDebrein devenit capitala provizorie a revoluionarilor

EPOPEE ÎMPOTRIVAÎMPILĂRII

Corneliu Florea

(continuare în nr. viitor)



î

LA ANIVERSARĂ

Prin ,,Tetraion’’* discursul poetic al d-lui PetruSolonaru, într-un limbaj articulat cu grijă, relevează ,,ne-rostitul’’ ca sens, intuind predicative nuntiri i mediind,totodată, noi termeni cu desemnări osebitoare.

Cu acest volum ( după ,,ÎN’’, din 2008 i ,,OR’’

din 2009 apărute, ambele la Editura ,,Semne’’ ) poetuldeschide un orizont problematic, de ordinul meta-zicii(neabordat de prozoditi încă ) în jurul verbelor mereuchinuitoare: ,,a ’’, ,,a ti’’, ,,a numi’’. În el, funciacreatoare a cuvântului este aceea ce capacitează focali-zator o aezare permanent euristică, iar interpretarea-iguratorie suscită prin curiozităi semantice i distilări degrai graioase.

Bănuim că poesia, ca aciune admiratorie a Fiinei,este o repovestire a monadelor ( de unde i titlul de maisus ). În uviul încântător al Limbii, poeii cu har vin să-i scalde pustiirile, aând că între penumbra inării lor

i Marea Umbră nu-i chip de linie separatoare.Acum i aici, meditaii asupra formelor, antiteze, epitete, inversiuni, de-

rivări de un farmec cuceritor, hiperbole, simetrii, opozivităi i, mai cu seamă,eufonii îi ating lira esenializată.

Parabolă a jocului dintre nominaiile coninătoare i semnicările lor deconinut, unde estimea ( ce este-le ) se abandonează balanei absenei sale,enunul expresiv următor, apropiere insolită a speculaiei losoce de ,,raiona-mentul’’ poetic, ne dezvăluie un proiect semantic de adâncă anvergură:

,,Coninătorul, iată-l!... Dar coninutul nu e.Cărăruind surpare ce surp’o cărăruiea toată nimicia, aăm cumplita veste:Estimea absentează, dei absena este...’’

( ,,Tetraion’’, poemul 41 ).Făcând o deviaie în raport cu limbajul curent, poetul ne înlesnete mersul

pe cărarea metaforei adevărate, ce urcă pe aceeai tijă ( solară ) unde semne-le sunt în coborâre, după ce au marcat o viziune amplă a imensităii lumiivis-a-vis de nimicul pur.

Inversată nu este numai succesiunea atributelor, căci însăi linitea se-nin-întrebătoare a Neascunderii este chemată nu să e consecinţă, ci chiar săprefaţeze tăcuta şoaptă poetizatoare, ce, exteriorizând interiorul, interiorizează, în nal, exterioritatea.

,,Poet e trandarul, ce sacru’l dă, să’însemne,sub treizecie roză, cu sens, parfum de semne.Îi trece critic vântul, esut din acribie...Miroase’în vis la scrisu’i...Visând, mirosuri scrie...’’

(,,Tetraion’’, poemul 89).Ne lămurim că, sub caligraa lui Nimeni, sensul gurat al posiei îl atrage

pe cel propriu. Aadar, vederea gravitaionează către privire, iar suetul glisea-ză din ce se arată, spre ascuns. Rămâne totuşi a replica: - Imaginarul orcal celui de faă, este poeto-soe?... Nu avem decât să perindăm desluireanedumeririi, bătând urzeala de rânduită plăsmuire a tomului.

.......................................................

*,,Tetraion’’, 100 catrene, Petru Solonaru, Editura ,,Neliniti metazi-ce’’, Constana, 2010, prefaat de Nicolae Georgescu, având o postfaă deCostache Ariton.

Fapt este că autorul rescrie lumea prin rostiri i, lumind-o în felul său unic,

o în-rostete ca scriitură simbolică.De altfel, între ciune i recreionare, meta-fora sa îi găsete singură lo-cuirea în amintitul verb ,,a ’’, dăruitor de imediatee celui, parcă, inexprimabil,,a nu ’’.

Importana fascinaiei gurative rezidă la Petru Solonaru nu atât în adă-ugarea de semnicaii ori de inovaii semiotice, ci în aptitudinea de a închi-de deschizător nenumărate poteci de interpretare, sub modele cogitative dereferină.

Strofele (rubaiatele), ascultând de imersii esoterice, lasă din tăcerea lor săse vadă sonuri mirabile. Poticnirea nală, prin rimă, dispare atunci când noime-le dezlănuite se în- lănuiesc, înrâurind o muzică inconfundabilă.

,, Căzând în sine Punctul, dă pururea lumină!Oglindă celui nimeni, când totul i se’închină, închide prin deschisul, ce’întru închis deschidelimbajul spre gândire, deplinul, formei vide...’’

(,,Tetraion’’, 6).Tablouri de spleen-uri michelangeleti veghează adăpostul Cuvântului,

amintind că dintre oglinzi paralele nimicul ne cheamă. Este o mitizare a raiu-nii, când simurile se estompează i reectarea vremelnicului îi găsete dinco-lo de obiectul oglinditor curajul selnic de a-i îndura spaimele în faa abisului,destrămare arhetipală, ce, ieind din xitate, i-a pulverizat uitarea în deter-minări obscure. Și totui, când într-un punct vastitatea i-a găsit certitudineade a , omului nu-i rămân decât înmirările:

,, Imensitatea lumii stă’în punct ce nu se vede.

O poetosoe a arheuluiNoetizând deschisul, deschi-

de căi noedespre timpul fără margini,

prin care clipa-alesemirările deapururi răma-

se ne’înelese...’’(,,Tetraion’’, 34).

Scrutând dincolo de părel-nicie, Petru Solonaru caută me-nirea ordonatoare, osia lăuntrică

a ideii, care-l poate distribui în echilibrul originar. Trăind oexperienţă a facerii, iese dinconstrângerea existenţială, spre,, a învăţa a muri’’, aşadar. Prinsintaxa-i luciferică, sub contururielaborate durabil, poetul slujeşteo topică în care eufonia ecăruisem are o strărească rezonanţăcu frumuseţea întregului.Vibrare a indenitului din sine,el stabileşte consonanţa verbelorcu ,,otrava’’lor afundă, într-osimfonie a intuirii, concentrată,dramatică şi, mai presus detoate, impunătoare. Astfel că, nurareori, un singur fragment ne

poate oferi înţelesuri fără numărşi, în aceeaşi vreme, trezindu-neatâtea ne-înţelesuri.

Entitate emotiv-cogitală, înconjurată de Patru matrici-al i, la rându-i, înconjurându-l,placheta ce o notăm acum estemartoră amintirii timpului fărănume. Eclipsele i conjunciile si-labelor compunătoare stau legă-mânt necuprinsului, cel dăruit deDumnezeu ca miză lui ,,a ti’’.

Translaia substantivelor dinprima parte a unor stihuri în ver-be i invers, transferă cu ea deno-minaii revelatoare. Sfoara gu-

rativului este toarsă cu o preciziede geometru i ea devine, astfel,un instrument de cunoatere.

Structură conceptualizată,arta rară a ,,Tetraion-ului’’, a-terne concordie între sensibil iesenial. S-ar putea numi poesieesenialistă, atâta vreme cât eadăruiete o gândire a gândului, ogramatică mlădiată a sinelui decătre sine.

Având întocmai temeicu lucrurile şi cugetându-le înaceeaşi în-temeiere, ne aăm într-o spaţialitate gnostică aparte,probă că adeverim solidar condiţiaumană la neschimbata condiţie

eternă.Știm că suetul nostru găz-duiete două puteri: Philia (iubi-rea ) i Neikos (discordia), care,când ne adună, când ne risipesc.Iubirea alătură dezbinarea, iar uradezbină alăturarea. Cu ele spiri-tul lui Empedocle din ,,Puricări’’ atinge vălul închipuirilor defaă. Sunt prezeni de asemeni,ca matematici, i trec în desem-nările acestea Parmenide, Zenoni Gorgias, mari problematizatoriaporetici ai gândirii, semnică-rii i rostirii Fiinei. Peste tăcerileocrotitoare ale destinului poetul

numete armoniile spiritului, aleUnului:,,E totul numai Unul...iar

timpu-i încreare.El, înlumind părutul, drept

lume pururi pare.Sortindu-se pieirii ca vis

ce piere, soartă, prin sfera-i

Radu Cârneci



OPINII

După cum evolueazălucrurile /după cum involueazăele, mai corect spus, credcă aceasta va ultimul meucomentariu pe blogul dluiLIS cu privire la “Scriitoriii Securitatea”, cum îmiintitulam un articol, cu destuiani în urmă. Fiind o chestiunelegată de scriitori, de onoarea,demnitatea i reputaia lorprintre concetăeni, desigur cămarea mea obidă, frământareacea grea i amară a fost petema: De ce au turnat acetiscriitori? Încercam să-mi imaginez împrejurările

concrete, totdeauna dezagreabile, strâmtoarea i stresulla care au fost ei supui ca să cedeze. Cât de încoliiau fost, antajai, ameninai… ca în ne să cedeze, săsemneze pactul cu diavolul, să se lase manipulai, călcai în picioare, umilii, dispreuii de chiar oprimatorii lor…Ce are mai scump un om de talent, care se sumeete săvorbească pentru semenii lui, să pledeze pentru frumos iadevăr, în numele marilor valori dintotdeauna ale omului?Îmi imaginam această cădere în fundul genunii ca pe oimensă durere/sfărâmare/zdrobire spirituală - în sineamea, neavând poate o scară a suferinelor personale dela un capăt la altul, mă gândeam că respectiva cedareva semănat cu durerea la pierderea unui copil… Iaraceste două decenii de după căderea comunismului, cuatâtea veti rele privind cedările din breasla scriitoruluinu m-au făcut să mă desolidarizez de cei dovedii a trădat. Mai credeam că pentru un pact de acest fel enevoie de doi: unul atutputernic i necruător, securitateai celălalt, nefericitul de scriitor… M-am vexat cazurile dedeconsiprări, înirate unul după altul… Și mărturisesc: Mi-au mâncat bucuria zilelor aceste cazuri de deconspirare. Însă abia acum, în aprilie 2011, i nu spre lauda mea,ci spre disperarea cea neagră, cu autodenunul poetuluiIoan Es Pop mă lămuresc o dată pentru totdeauna cumstau de fapt lucrurile - nu neapărat cu scriitorul român,care nu este decât tot un om sub vremi, ci mai grav încă, cu societatea română. Fosta poliie politică este în

Ion Lazu: comentariu în cazul Ioan Es Pop

Ion Lazu

continuare ce-a fost, ba cu mult mai puternică decât subcomunism. Ea face jocurile, ea dă “liber” celui/celor ceau voie să iasă în faă, să ocupe funcii cheie, să câtigenotorietate, faimă, glorie literară. Totul inut sub cel maistrict control, cu mînă de er. Securitatea nu face acumdecât să frunctice din plin, în propriul beneciu (degrupare maotă!) jalnicele trădări, pe nimic, de altădată.De ce totui a marat Groan, după căderea dictaturii? Dece a marat Es Pop? Dei, aparent, situaia s-a schimbat,nu? Atunci o făcuseră de nevoie, cu inima grea, pentru căvoiau să-i publice lucrările - i asta depindea nemijlocitde cenzură, de securitate, de organele discreionare aledictaturii. Și acum întrebarea - i răspunsul meu la ea: Dece au continuat să o facă i după căderea comunismului,timp de două decenii? Răspuns clar, tranant, fărăfasoane: pentru că acum nu te împiedică nimeni săscrii tot ce vrei, eventual să i publiici scrierile tale, eele geniale sau mai de toată mâna - însă (aici e aici!):nicicum nu vei putea în post-comunism să trăieti dindrepturile de autor - iar mai pe leau, la modul explicit:nu poi trăi nici modest, la limita de jos a preteniilor.Cu atât mai puin nu vei reui să trăieti înlesnit. Deglorie, de succes social nici nu mai vorbim… Numai cu “ausvais” de la noua/vechea securitate se poate accedela conducerea unei publicaii, la o poziie care îi asigurătraiul zilnic etc, etc. Ea este singura în măsură să teagreeze/promoveze sau dimpotrivă, să te ină la distană. Și acum, răspunsul la ultima întrebare, căci, repet, eu iesdin această discuie: de ce i-au folosit pe cei doi Ioani,Groan i Es Pop? Nicicum de dragul lor, din duioasăsimpatie, i ca să-i răsplătească pentru insigniantele lorturnătorii de pe vremuri. Nu. Ci ca, la un moment dat(ales cu grijă), să-i dea în gât - însă tot aa, nu pentru ale dovedi acestora că de fapt i-au dispreuit din start, cica să discrediteze o dată pentru totdeauna, în faa opinieipublice, numele de scriitor, demnitatea i onoarea sa,autoritatea sa în faa societăii civile. Astăzi deja nimeninu mai deschide o carte, pur i simplu pentru că mesajelenoastre au căzut în desuetudine, înlocuite de subculturaonline. Mâine însă va i mai rău: dispreul, oprobriulpublic vor acoperi pentru vecie numele de scriitor. Vom ocolii precum ciumaii. Vai de cei învini pe teren propriu!Vai scriitorilor! Nu îi vor mai spăla “toate apele mării”!

nimeni tace i nouă taina poartă...’’(,,Tetraion’’, 20 ).Pe urma lui Ion Barbu, dar nu în umbra-i, poetica

prezentă, ca ,,nadir latent’’, dei e unduire, crete scă-zând i scade crescând sub gerunziale farmece, fără re-ferire la timp ori persoane, când, într-o ne-clipă, aerulvăzduhului i apa mării, învrăjbite etern, se sărută.

Iscodirea formei pure constituie, observăm, eafo-dajul remarcabil al poesiei în cauză. În ea sărbătoareamuzelor face ca vulcanul tipsiei primordiale să izbuc-nească peste câmpia profană a limbajului. Visând, aa-rea-i meta-forică neuitătoare dă semne demiurgului.

Interogând hermeneutica buche a Absolutului, scri-itorul mai speră ca aceasta să ne poată învăa ceva des-pre sortire:

,,Ascunsu-mi, cum de este i totui pururi nu e?...Nimicul întru nimeni să-l trec sit altcuie,mi-e preul clipei care a morii germen poartă,sortindu-se rostire’în a se rosti ca soartă...’’

(,,Tetraion’’, 18).

Aadar, poesia lui Petru Solonaru, asmeni aceleia tri-mise nouă în timp de Omar Khayyam, Johann Hölderlin,Stephane Mallarmé, Rainer Maria Rilke sau Paul Valéry,ca artă muzicală a literelor subânelesului, ne dă sugestiacă din Cuvânt am venit i că în Cuvânt ne vom întoarce.

Ca drum al revenirii la arheion, prin poem, suetulse logodete cu frumosul. Trăsăturile minii (smintirile

sale ), alături de mister!...Probabil că meritul cel mare al cării de faă este

de a formula o poetosoe tensională de propovădui-

re a îndreptării noastre către principii, în care centralănu este încordarea enuniativă, ci acea dispunere întresemne (aparena) i arhitectura semnicărilor simbolic-epifanice(substana), unde ediciul, poeionul, se arată,paradoxal, prin ascundere.

Aducând categoria lui ,,ce face’’ la hora ctitori-rii, prin ,,Tetraion’’ Petru Solonaru dăruieşte scrisuluiromânesc şi o paradigmă a dubitaţiei.

Înmirat de eleaii presocratici, el se adresează ex-clusiv esotericilor gnozici i propune o extază a Limbii,astfel, caz rar în literatura ultimilor decenii, aezând poe-sia chiar în Poesie.

În sfârit, la încheierea acestor colegiale aprecieri(reprezentate, nu o dată, prin zicerile autorului ), pri-vind ,,Tetraion-ul’’, mă bântuie un gând-întrebare: -Cese va întâmpla cu acest gen de poesie-experiment, vaprovoca o deschidere înnoitoare, sau, aa cum observa

criticul Nicolae Georgescu, va staiona într-o afundăturăpoetică, fără continuatori, asemeni lui Ion Barbu?... Darautorul mi-a răspuns în credina meterului Manole dinbaladă: ...,, altă mânăstire, pentru pomenire, mult mailuminoasă, i mult mai frumoasă!...’’

Aa să e!...



Evocarea personalităiiLuceafărului poeziei româneti „cel cei-a iubit neamul cu pasiune” a fost opreocupare permanentă atât a oame-nilor de cultură cât i a istoricilor. Cutoate că au trecut muli ani atât de lanaterea cât i de la dispariia sa, to-tui continuă să apară informaii noidespre acesta, informaii risipite în di-verse publicaii i presa vremii. Operasa poetică, losocă i politică n-a fostnicicând un teritoriu rezervat doar isto-riei literare.

Astăzi când naionalismul i exis-tena statelor naionale independen-te nu mai sunt la modă, nu mai suntagreate de purtătorii stindardului uni-

tăii europene, opera eminesciană pur-tând ideile naionale se aă doar în su-etul i inima societăii civile i nu în ale ocialităii româneti.Acetia nu-l pot renega pe Eminescu, dar îi tratează operanaională cu discreie, cu tăcere. Nu este prima dată. La fel auprocedat ocialităile româneti sovietizate. Se consideră căacea parte a operei lui Eminescu purtătoare a ideilor naiona-le este perimată, deoarece drumul prăfuit al naionalismuluieste un drum înfundat.

Nicolae Teclu preedinte al Comitetului Central denitival studenilor din Viena în 1870 a semnat împreună cu M.Eminescu (secretar) i Petru Pitei (casier) manifestul în nu-mele studenilor români „de la toate academiile i universită-ile române i străine” prin care aceti studeni îi propuneausă se întâlnească la Mânăstirea Putna pentru a comemoracu prilejul împlinirii a patru secole de la snirea mânăstiriipe Ștefan cel Mare „carele cu braul său puternic a fost cel mai mare apărător al românismului în Orient i al civilizaiunii cretine în secolul al XV-lea.”

Astfel Aug. B. Sînceleanu în articolul „Amintiri despreEminescu” publicat în „Neamul românesc literar” din sep-tembrie 1909 precizează că „Eminescu înainte de a colaborala <Familia> publicase mai multe poezii în <Aurora>, foaiebeletristică, ce apărea în Oradea Mare supt direcia lui IustinPopu.” Autorul menionează apoi că „leagănul de publicist al lui Eminescu a fost <dincolo>, lucru cu care Ardelenii audreptul a se mândri.” Nu întâmplător poetul „căuta să se aede preferină în societatea Ardelenilor nu numai în Bucureti,dar i la Iai.” Mai departe, autorul menionează că l-a „cu-noscut pe Eminescu în Iai, în societatea lui de toate zilele,Creangă institutor, Miron Pompiliu profesor i inspector, IonNiculescu secretar al Consiliului de disciplină al avocailor dinIai i ali doi-trei al căror nume îi scapă acestuia. Acetia

ineau o „casă ultra modestă pe Valea Plângerii”, iar masao luau la un Neam care avea un restaurant „La Cerdac”, iar cafeaua o serveau la „Chateau-aux-eurs, cafenea en vogue pe acea vreme unde-i „făceau regulat partida de ah AD Xenopol, Burlă, Bodnărescu, Voicu i ali membri ai elitei in-telectuale i nanciare.”

Autorul amintete că în vremea când era bibliotecar laBiblioteca Universităii din Iai, Eminescu „începuse a face pesuspinătorul, seara, la lună, pe dinaintea casei aceleia caremai târziu îl idolatriza ea pe el. Adesea era însoit în promena-dele sale nocturne de Niculescu care suspina i el pentru ace-lai idol, dar nu avea curajul de a se destăinui lui Eminescu.” De asemenea autorul arată că în timpul Congresului de pacede la Berlin „când toată lumea discuta cu aprindere palpitantachestiune a acordării drepturilor la evrei” , Eminescu discutanegreit în <Timpul>( al cărui prim-redactor era). Poetul eraun înverunat adversar al acordării drepturilor la evrei, încâtnu înceta a declara sus i tare că „în caz când li s-ar acordadrepturi evreilor în masă dânsul va părăsi această ară, se vaexpatria pentru totdeauna i se va duce tocmai în America.”

Trebuie să reamintim că Eminescu a scris i publicat în ziarul „Timpul ” în 1878 câteva articole asupra chestiuniiBasarabiei „acest petec de pământ pe care ziarul <Le Nord>ar voi să-l sacricăm prieteniei noastre cu Rusia, i nu are

ESEU

OPERA ŞI PERSONALITATEA LUI M. EMINESCUREFLECTATE ÎN PRESĂ

Constantin Dobrescu

Constantin Dobrescu, Carmen Băjenaru

pentru noi nici un echivalent în lume. El însemnează misiu-nea noastră istorică, tăria noastră.” Pentru Eminescu, „toateelementele morale în această afacere sunt de partea noas-tră. Dreptul nostru istoric, incapacitatea juridică a Turciei dea înstrăina pământul românesc, trădarea unui dragoman al Porii , recăpătarea acestui pământ printr-un tratat europeansemnat de apte puteri i obligatoriu pentru ele, garantareaintegrităii actuale (1878) a României prin convenia ruso-română, ajutorul dezinteresat ce l-am dat Rusiei în momentegrele, toate acestea fac ca partea morală i de drept să e pedeplin în partea noastră. Mai vine încă în partea noastră îm- prejurarea că acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat penimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche,este zestrea împăritului i nenorocitului popor românesc.” Acestea dovedesc că Eminescu dei n-a fost istoric, însensul profesional al termenului, a avut un sim acutal istoriei.

Tot aici credem că este cazul să amintim i chestiuneaaromânilor care din actualitate intră în publicistica eminescia-nă. Această problemă este abordată fără exaltare patrioticăi Eminescu a urmărit să integreze pe românii balcanici însfera contiinei româneti i să stimuleze României ocia-le „sentimentul datoriei de a contribui la meninerea inei etnice.” Poetul a susinut renaterea culturală i spirituală aromânilor balcanici cu sprijinul statului român pentru că din-tre toate etniile balcanice doar românii n-au intrat în ateniaCongresului de la Berlin (1878) (ceea ce demonstrează in-diferena marilor puteri faă de această etnie) dei erau răs-pândii în întreaga peninsulă i reprezentau una din cele maivechi populaii cu „un trecut strălucit i păstrându-i limba i datinile mai bine decât slavii”.

Prin tot ce a scris, Eminescu reprezintă apogeul cultu-ral al seriei istorice a contiinei naionale. Generaia care i-aurmat avea să preia concepia care va juca un rol decisiv îndenirea ideologiei naionale în secolul al XIX-lea.

Cultura istorică a avut un rol decisiv în structurareagândirii eminesciene. Poetul a motenit climatul favorabil alreceptării istoriei, istorismul ind un element denitoriu alculturii româneti încă din Evul Mediu.

Tradiiile istorice, cretinismul i românismul sunt pen-tru Eminescu izvoarele fundamentale ale civilizaiei noastre.

Aăm că Eminescu însoit de prietenul său Chibici făcuseo călătorie în Italia i că în vremea când Alecsandri era încoro-nat la Montpellier ca poet al latinităii pentru <Cântecul ginteilatine> el considera că „vestitul <Cântec al gintei latine> estecea mai prostă poezie a lui Alecsandri.” Interesant este faptulcă Eminescu nu l-a cunoscut personal pe Alecsandri dei îlvedea uneori la edinele „Junimii” din Iai. Totui Alecsandrise interesa de soarta lui Eminescu nu ca prieten, dar ca unom înduioat de soarta lui, ajutându-l nanciar câteodată. În

anul 1886 societatea „Tinerimea Română” care aprecia per-sonalitatea de excepie a poetului întruchipată prin opera sapoetică a hotărât trimiterea sumei de 100 de lei acestuia,urându-i „o grabnică însănătoire.”

În anul 1883 apare prima ediie a poeziilor lui MihaiEminescu, ediia Maiorescu, despre care Perpessicius scriacă „a rămas până astăzi modelul celei mai înalte orânduiri a poeziilor ” Luceafărului literaturii noastre. Volumul intitulat „Poesii” cuprindea 64 poezii, plus trei variante la „Mai am unsingur dor.” Se spune că Eminescu nu i-a dat acordul pentruapariia acestui volum, mai mult chiar, l-ar „detestat” deicei pasionai de poezia lui Eminescu l-au primit cu nerăbda-re. Astfel revista „România liberă” din 23 decembrie 1883 îi informa cititorii cu aceaste cuvinte: „poeziile eminentului nostru poet Eminescu au apărut... Recomandăm cu stăruinăcetitorilor notri volumul apărut în librăria Socec, o perlă fără pre a poeziei noastre.” Iniial s-au vândut 700 de exempla-re. Titu Maiorescu scrie într-o epistolă trimisă poetului în fe-bruarie 1884 că „Poeziile dumitale sunt astăzi citite de toatecucoanele, de la Palat până la mahala la Tirchileti i la întoar-cerea în ară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.”




POEZIE

ZBORUL MEUZbor de cocor Pe un cer cu nor Proaspăt vineţiuDe un rău târziuCa să nu mai zboareSpre soarele cu soareCă şi-a prins culoarePe aripa ce-l doare.Şi galbena arsurăO duce-n zbor cu urăŞi zborul de cocor E doar un zbor de dor Spre Primul Veghetor Ce duce o speranţă

Cu mare cutezanţă.Şi-n zborul lui cu dor Cu Primul Veghetor Să îl atingă, poate,Pe CEL CE E ÎN TOATEŞi-n zboru-i cu durereDoar ruga-i dă putereS-ajungă-n DumnezeuŞ-acel cocor...sunt eu.

PROTESTUL MEU

Doamne, m-am săturat de vânzătorii devisuri, de credinţă vândută pe ochi defemeie, de dor răzvrătit în deşertul cu

vânt revândut, de urcuşuri în nebunulefort al unor vorbe, de timp limitat înprefăcută iubire, de cerul torturat derachete, de stele mici în telescoape, de...mine, de cel ce nu iartă când timpul se joacă cu vremea din urmă.M-am săturat, acum, Veghetor!

DACĂ ÎŢI MAI AMINTEŞTI

Iubito,Dacă îţi mai aminteşti de mine, de cel cuochii negri şi cu buze dulci, ia mâinile deacum şi răvăşeşte-ţi părul ca şi cum ar veni un gând din apusul soarelui meu.Şi într-un început de noapte, poate-ţi vei

aminti de dragostea neterminată cu mirosde iarbă abia încolţită.Iubito,Dacă-ţi mai aminteşti de mine, nu rupefotograa care mai zace în suetul tău,du-o la buzele tale, ca să-mi simţi gustulsărutului meu atât de adolescentin.Iubito,Dacă-ţi mai aminteşti de mine, iamângâierea şi-o poartă în trupul şi-nmişcarea inimii tale, prinde-o apoi învisări trecute, ca să-mi alungi dorul dinprivirea mea.Iubito,Dacă-ţi mai aminteşti de mine, lasă

o pată de rouă în prima dimineaţă a începutului de soare, ca să ştiu căm-ai uitat. Eu am fost doar în tine şi-nDumnezeul meu...

IANUARIELuna isi curbeazaformele printregemetele cristalineale iernii de margaritar,Stelele tes povesti cumiros de chihlimbar,Strang in brate dansulargintiu al buzelor dezapadasi suspinul marii ce valseaza…Tipatul oval al zapezii se ascunde subpleoapele mele…Visez…Inimile roz ale fulgilor de zapada isitopesc rasetele sub trupul meu cald…

INGERI

Suspinul meu iubiteL-am ascuns sub aripa unui inger,O soapta spiralata de mrejele viselor albeSe rataceste sub miile de scoici ascunsein zapada…Norii se desprind din matasea cerului,Fulgi de stele se dezmiarda cu respiratiazapezii,Ingeri mov coboaraSi ma invelesc cu zapada erbinte…

OGLINDA

Poetul imbracat in gheata,Cu privirile infasurate in zari albastre Aluneca peste visele ondulate ale lunii,Poeta invesmantata in luceferiToarce buzele ingerilor Peste harpa impletita din respiratia luiDumnezeu…

RITUAL DE IARNA

Oglinzi din zapada se frang deasuprapadurilor cu parfum de ingeri,Frigul ingana imbratisarile unui soare delut,Desenez pasii Albei-ca-Zapada pestechipul padurii…Vantul auriu ia in brate timpul,Mi-asez trupul argintiu in oglinzile dezapada care gem sub padure…

VIS

Aseara l-am intalnit pe Dionis,Mi-a daruit o suvita rece din pleteletimpului,Dionis mi-a sarutat corpul faramat delumina albastra a lunii,Dionis imbracat in inger a dansat langaaripile mele…

LUNA

Marea se contopeste cu Luna,

Marea suspina,Trupul meu se topeste deasupra chipuluioval al lunii,Bratele mele desfac miresme aurii,Buzele Lunii imi spiraleaza sarutul,Ovalul argintiu se scunfunda in mare…

SIMONA

ANTOHI

victor mihail

stinghiteanu

MARIA CEZARA

GuSanu

D E B U T

Antiteză de caracter De azi trăiesc in ieri,mă opresc fugindşi am să uit de tine,purtândute în gând.Imbrăţişez nimiculcălcând pe aer n,Scot ură din iubire,şi leacuri din venin. Am să şterg nescrisul;mut pururi e cântul,căci te-ai născut din chaosodată cu cuvântul.Şi ai murit cu Pheonixde mii şi mii de ori,trăind prin alb şi negruo viaţă în culori.

A răsărit amurgul;(pe) când se lăsase întunericşi auzisem glasultăcutului feeric.Iar sosise Toamna,Când înori grădina; În urmă fu rămasun trubadur cu mandolina,venind din începuturi,cătând spre innit,trecând prin suspendarePe mine m-a găsit.

Ţara

Un cer senin,O limbă ce-o vorbeşti,Un codru sub stele

E ţara ce-o iubeşti.Păduri de stejari,Livezi roditoare,Izvoare dulciO ţără ca o oare.

Un pământ sfântStrălucind sub soareVegheat de strămoşiiCe stau la hotare,

Un tărâm de basmScăldat de două ape Închid ochiiSă-l văd întreg sub pleoape.

Pictorul

Un glob de lut În mâna unui pictor surdDouă culori,o lacrimă sărată,Şi-o inimă ce-a început să bată.Frământată din cenuşa nemuririi,Străpunsă de o rază din haosul iubiriiUn pic de ură,Un strop de bunătate;Un bob de-nţelepciuneŞi parcă le-ntruni pe toate.Suand în ea al vieţii cald or Văzu pustiu, şi se-ntristă uşor.Scăpând din mâini al vieţii nestemat ,Căzu acesta din EdenŞi-n două s-a sfărmat. În două jumătăţi egale,Ce din cenuşă-au renăscut

Şi-a dispărut atunci pustiul,Tot de culoare s-a umplut.Bătut-au în acelaş ritmMai bat încă şi-acumaPulsând le-ascultă un pictor surd,Ţinând în mâini un glob de lut În ochiCu soarele si luna.



ESEU

Motto:Voi suntei lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe

vârf de munte să se ascundă. (Matei, 5, 14)

Cu toate că, iată, scriu despre această monografiesui-generis, recunosc a fi în ipostaza acelor cititori cenu-i pot găsi cuvintele după ce o lucrare inspirată le-aindus cele mai fericitoare emoii. (Și cauza, presupun,nu e aceea că ambitusul receptivităii ce mi-am formatar fi pauper).

Printr-un noroc în soartă, cunoteam încă de prinanii ‘70, din veacul anterior, cu ce putere rarisimă de înălare ideatică este înzestrat poetul mult dăruit imedicul maestru George Popa. Deci eram contient,eram pregătit ca sperană că voluminosul interviurealizat de Vasile Diacon (156 de pagini), GeorgePopa – homo universalis, îmi va produce o satisfacieaprinsă la maximum, de ordinul unora dintre poemeleDomniei Sale, cu nimb de-a pururi între capodoperelepoeziilor gânditoare ale românilor, scrise spre a ilustrasuperior formula proteică a fiinei neamului nostru.Ideea profesorului medic, filosof i eminescolog, derecunoscută autoritate azi, de a adăuga la confesiunileDomniei Sale o selecie de epistole entuziaste i catreneale unor prsonalităi de marcă, precum i un grupajde poezii proprii, complinete în mod lăudabil lucrareainiiată de cercetătorul filolog, istoric i jurist dr. VasileDiacon. O garnitură de nume de învăai i citate dintextele acestora va fi edificatoare în încheierea câtorvaimpresii de lectură, pe care îmi voi permite să le aliniezsub forma unei scrisori de suflet. Am ales că aceastaar fi formula cea mai potrivită pentru a reflecta asupra

acestui roman autentic al devenirii spirituale a omuluiGeorge Popa.

*

Mult iscusite i iubit poet, eminescolog deanvergură universală, traducător faimos atât din „clasiciimodernismului” european, cât i din poeii emblematiciai Persiei i Indiei, comparatist în beletristică, reputatcritic i istoric al artelor plastice i strălucite confereniar;asemenea demnităi îngemănându-se cu excelena camedic practician i totdeodată cu erudiia în magistraturade profesor, de cicerone pentru zeci de promoii de doctoriaspirani din Institutul de Medicină de la Iai. Toate acestevirtui asociate în personalitatea dumneavoastră se

constituie într-o simbioză paradoxală ce duce cu gândulatât la acei arhicunoscui oameni de Renatere, stăpânipe multe arte, meserii manuale, dar la fel de pricepui i în tiina arhitecturii, ingineriei i a războiului – ne vin înminte întâi spiritele universale Michelangelo, Leonardoda Vinci –, dar obligatoriu, ne zboară gândul mai înadânc la înelepii taumaturgi, discipoli ai lui Zamolxis,ori la măreii doctori fără de argini, unii pomenii decele două biserici cretine, alii, iar acetia sunt cei mainumeroi, intrai o vreme în legende i apoi uitai. Preapuini trecători prin lumea aceasta românească – i să ospunem răspicat, la nivel internaional – pot avea parte culegitimitate, precum dumneavoastră de o adresare atâtde amplă, de reverenioasă la superlativ i totdeodatăfiecare din domeniul îmbrăiat să fie acoperit printr-o

competenă de o atât de frumoasă calitate. (Indiscutabil, înelegem să păstrăm proporiile. Interpolez prezentaparanteză ca nu cumva vreun oarecare răuvoitor – îl timcu toii că există acolo la postul său! – să pretindă că, auzicolo! profesorul George Popa de la Iai a fost comparatcu Da Vinci i cu Michelangelo. Negreit, cunoatem căspaiul nostru mioritic s-a afirmat îndeosebi prin numărul

mare de martiri născui prin deciziile puternicilor din alteneamuri, cât i – din belug – ale unor conaionali mai

mari sau mai măruni. De aceea cred sincer că, atuncicând se ridică mai sus cu multe capete un contemporancu aptitudini înnăscute de Homo universalis, se cuvinesă alegem cele mai înalte valene ale cuvintelor derând pentru a le înnobila înelesul i a omagia astfelfenomenul).

*

Îmi place să cred că o seamă de admiratori aiDomniei Voastre au ateptat cu un interes specialmărturiile din această carte i interesul le-a fost răsplătit.(Nu mă îndoiesc că i unii buni neprieteni o vor citi sprea căuta eventuale pete în soare. Ei vor fi deziluzionai cănu ai aruncat săgei otrăvite spre acele persoane carev-au păscut, eventual să le înscriei i numele).

Vă încredinez că, personal, am fost străbătut ore înir de o mare bucurie i o neîncercată, din adolescenă,energie sufletească, metafizică i estetecă în contact cumulte-multe pasaje din George Popa – homo universalis.Sentimentele de plenitudine bine temperate, proprii învăailor ce cunosc cu adâncul substana proteicăasupra căreia se pronună, din stirpea cărora faceiparte, mi-au generat o stare de spirit pornită spre aaplauda răspunsurile atât de elevate i de pline de miezla întrebările provocatoare i care probau că autorullor tie încotro intete. Tonul defel pedant, defeltrufa, exprimarea dumneavoastră atât de rafinată, dearistocratică i totui, paradoxal, atât de permeabilă suntsigur că vor fi particularităi asupra cărora recenzeniilucrării vor glosa admirativ i pe bună dreptate. Eu

însumi, care îndrăznesc a afirma că vă cunosc de aproape50 de ani i pot garanta că v-ai manifestat, indiferentde timpuri, cu o gândire liberă i nu numai în cerculcunoscuilor, am rămas uimit de înălimea excerptelorde filosofie a artei, incluse în partea a doua a cării,elaborate între 16-19 ani, anotimpul vârstei eroului din „Adolescentul”, de F. M. Dostoievski. Contiina filosoficărelevată precoce, deduciile iluminate despre libertateaspirituală i problematica eului, arhitectura ideaiei,construcia strânsă, extrem de rezistentă a frazelor,limbajul filosofic perfect asimilat îmi justifică acel mottode incipit:”nu poate o cetate aflată pe vârf de munte săse ascundă”. Fora i maturitatea refleciilor filosofice iestetice din adolescenă prevesteau devenirea DomnieiVoastre de excepie în spaiul cultural naional. Ar fi de

dorit ca persoanele avizate din aceste domenii filosoficesă comenteze respectivele excerpte ca provenind de la unelev încă în formare. Îmi permit să observ că altitudineainterogativă, în chestiuni atât de sensibile, reflectă nudoar puterea de gândire a unui elev foarte talentat, darprobează i nivelul foarte ridicat de instrucie ce prezidao coală vocaională dintr-un ora de provincie – Roman– în perioada interbelică.

Am întârziat asupra meditaiilor din prima tinereenu fără un rost. Ar fi posibil ca anumii comentatori aicării, captivai de dezvăluirile care mai de care demnede luat aminte să piardă din vedere revelaia capitalădin 17 iulie 1942, iluminare care i-a diriguit omului destatură faustică, George Popa, întreaga existenă. Pe întreg parcursul vieii Domniei Voastre, sub statutul de

medic v-ai îndeplinit exponenial chemarea de alinătoral suferinei umane i de vindecător al trupului, iar cascriitor i susinător al artelor v-ai urmat vocaia de a înnobila spiritul contemporanilor i al generaiilor ce nevor urma.

Carte rară despre cum poate cucerită o nemurire cu blazon

Ion Tăranu




literare contemporane. Defapt majoritatea criticilor doresc să se convingăde bogăţia cunoştinţelor personale decât de justeţea judecăţilor emisepe marginea textelor unuiautor.

Julieta nu ţine seamă

de modă în critica literarăci emite plină de curaj,ba chiar şi cu destulă îndreptăţire judecăţi plinede originalitate asupra autorilor recenzaţi.

Volumul în întregul lui este un fel de a gândi critic desprescriitorii de astăzi şi nu numai cu un plus de desluşire asupraunor momente sau chiar teze importante apărute în scriitura unor condeieri, adeseori neglijaţi de Manolescu et. co.

Mărturisesc fără nici un fel de prejudecată bucuria de a-lvedea pe Constantin Arcu recenzat alături deConstantin Coroiu, ind nevoit să-i compar pecei doi Constantin prin ochii unei doamne ce-şipermite să găsească până şi la Aura Muşat uncuvânt de luare aminte.

Citind cronica despre Constantin A. Băluţă,am ajuns să cred că şi Gabriel Chifu este demnde luat în seamă. Poate că George Şerban ar meritat o abordare mai amplă, dar când şi luiMircea Eliade i se acordă cam acelaşi spaţiu măopresc plin de respect în faţa intenţiilor autoareicare ştie ce face, neîntârziind prea mult asupraunor texte scrise de multe ori din politeţe pentruunul sau altul dintre autori.

Cred că autoarea punctează doar existenţaunor nume în literatura română urmând să leacorde o abordare mai largă după o strădaniemai cuprinzătoare acelora din volumul de faţă.

O aştept cu nerăbdare.

ESEU

Înarmată cu instrumentele necesare receptării literaturiiautoarea vine să întregească spaţiul criticii mioritice din ce în ce mai sărac în ultima vreme cu o carte care nu este numainecesară ba chiar şi binevenită.

Practic majoritatea scriitorilor importanţi din zona carpatodanubiană sunt prezenţi în acest volum. De fapt volumul pare săe structurat într-un fel de eseu al criticii criticilor literare ce punela punct o scară a valorilor în care un Emilian Marcu, Adi Cristi,Calistrat Costin vine să stea alături de James W. Thorburn, undeFănuş Neagu se poate bucura de compania celorlalţi emuli ailiteraturii române, unde Nichita Danilov se poate compara cuSterian Vicol şi alte şi alte fericite îngemănări literare.

Aplombul doamnei Julieta Carmen Pendefunda este cuatât mai meritoriu cu cât îşi permite să nu e de acord cu ceea ces-a spus până acum de Sadoveanu sau de alţimari clasici, demonstrând prin abordările sale căeste loc de noi interpretări, ajungându-se prinlecturile reluate cum zice autoarea la dominareatrăirilor semnalând sensuri ascunse termeneutic

aşa cum puţini critici s-au pronunţat. Aş adăuga şi eu un mic accent lămuritor despre gândirea masonică al mareluiSadoveanu, ca ultim Mare Maestru înainte deinstalarea comunismului în România în Creangade aur, unde nu ştiu de ce lumea criticii evităacest aspect al creaţie acestui Ştefan cel Mareal prozei române cum i-ar spus odinioarăCălinescu.

Cred că autoarea aduce un plus de vigoaredar mai ales un aer proaspăt în hrubele criticiicontemporane, lepădându-se cumva de limbajuldoct de un academism prăfos, ce se practică într-o aşa zisă abordare comparativă a criticii

Despre cronici

ROMÂNIA, JUDEŢUL VRANCEA CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUDCASA DE CULTURĂ „TUDOR VORNICU” – MUNICIPIUL ADJUD

Str. Libertăţii nr. 7; [email protected]; Tel. 0237/641.946; Fax: 0237/640.732

În zilele de 18 – 19 mai2013, Casa de Cultură „TudorVornicu” Adjud, organizeazăediia a II – a, a FESTIVALULUICONCURS DE POEZIE „EMIL

BOTTA”.Scopul festivalului estedescoperirea i promovareatinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

1. La concurs pot participaautori care nu au depăit vârstade 30 de ani, nu sunt membri aiUniunii Scriitorilor, nu au debutateditorial.

2. Sunt acceptate minim 5 imaxim 10 poezii, în 5 exemplare,la un rând, font Times NewRoman, dimensiuni 12, obligatoriudiacritice.

3. Lucrările dactilograate în 5(cinci) exemplare i pe suport CDsau DVD vor trimise pe adresaCasa de Cultură „Tudor Vornicu” –

Municipiul Adjud, strada Libertăii, nr. 7,cod potal 625100, cu meniunea pentruFESTIVALUL CONCURS DE POEZIE „EMILBOTTA”.

4. Lucrările se trimit până la data

de 1 mai 2013. Ele vor purta în loc desemnătură un motto ales de autor. Încoletul potal va introdus un plic închis(având acelai motto), care va conineun curriculum vitae al autorului. Se vaspecica:

- numele i prenumele autorului;- motto-ul pus pe plicul mic i grupajul

de poezii;- locul i data naterii;- studii;- activitate literară;- adresa completă;- numărul de telefon.5. Lucrările nu se returnează, ele

urmând a intra în patrimoniul Concursului „Emil Botta”.

6. Laureaii vor anunai până la datade 12 mai 2013, pentru a prezeni lafestivitatea de premiere, care va avea locla Casa de Cultură „Tudor Vornicu” Adjud.

7. Juriul concursului va alcătuit de scriitori, membri aiUniunii

Scriitorilor din România.

8. Juriul va acorda următoarelorpremii:- Premiul I – 500 lei- Premiul II – 300 lei- Premiul III – 200 lei.Juriul îi va rezerva dreptul de

a redistribui anumite premii.Vor acordate în funcie de

posibilităi, premii ale unor revisteliterare.

9. Organizatorii vor asiguracazarea, transportul i masa(diurna) invitailor.

Relaii suplimentare: tel:0744891319 – prof. Catană Ion

tel: 0723719439 - prof.Spirescu Paul.

DIRECTOR,PROF. ION CATANĂ

FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE EMIL BOTTA EDIŢIA a II-a, ADJUD 18 – 19 MAI 2013



ESEU

Motto: “Am terminat [ Pe strada Mântuleasa ] în ‘stilul’ pe

care-l voiam i care salvează între-gul, pentru că prelungete i ‘expli-că’ întâmplările narate de Fărâmă prin gura i interpretarea ancheta-torilor /…/. Mă întreb dacă Pe stra-da Mântuleasa ar putea pătrundeîn ară /…/, text pe care, sunt sigur,foarte puini îl vor înelege în adânc ( subl. lui Mircea Eliade, Jurnal , 4 i 5.nov.1967).

Faimosul Mircea Eliade, ales în 1966 membru al AcademieiAmericane de Arte i Știine (1), îlsfătuia într-o scrisoare pe un prie-ten de-al său bucovinean - poetuli romancierul Vasile Posteucă (2)

- să nu cumva să-l sărbătorească la împlinirea celor 60 deani în revista “Drum” (scoasă de poetul devenit doctor înlozoe cu o lucrare despre Rilke) pentru că “sute de ochi” [de foti anchetatori ai temnielor politice comuniste, ex-peri în lichidarea creaiilor culturale româneti împreunăcu creatorii acestora] atât ateaptă: să găsească un pretextca să-i îngoape de vii pe amândoi (v. 27 martie 1967 în co-respondena dintre Mircea Eliade i Vasile Posteucă publi-cată de Ion Filipciuc în rev. “Convorbiri literare” nr.9/2001,p.8). În toamna aceluiai an, recitind Pe strada Mântuleasa pentru a scoate din ea un fragment pentru revista “Destin” a lui George Uscătescu, Eliade s-a lăsat prins în mreje-le povestirii, continuând a o scrie, după o întrerupere dedoisprezece ani. El consemnează că a reluat manuscrisulultimului text literar redactat în 1955, când încă era “liber” de servitui profesionale, probabil pentru că n-ajunsese a

trece Oceanul spre Lumea cea nouă a gloriosului său pro-fesorat de la Chicago (M.E., Jurnal , 28 octombrie 1967).În L’epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H.

Rocquet, Paris, 1978), este inserată o discuie (3) în mar-ginea acestei cări, considerată de critica europeană dreptuna dintre capodoperele literare ale scriitorului MirceaEliade. De aici aăm părerea hermeneutului credinelor re-ligioase cu privire la “universul nesecat al vechilor poveticare ne încântă mereu”.

In Le vieil Homme et l’ofcier (Paris, 1977, 189 p.)ceea ce contează ar în primul rând “faptul că Fărâmă seface ascultat”, că “cititorul, ca de altfel i poliia, este se-dus, fascinat”(Mircea Eliade, Încercarea labirintului , trad.rom., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p.155).

Sensibil la tragedia românilor ajuni după 23 au-gust 1944 să e martirizai cu sutele de mii prin pucăriilepolitice i în lagăre de muncă forată, Eliade sublimează

“teroarea istoriei” în pagini de literatură lozocă la caretia bine că nu muli vor avea acces (4). Căci literaturapoate deveni o “cale de cunoatere”, când ajunge a “mâ-nui verbul în toată amploarea lui, i nu numai o parte dinel, specializată într-un sector sau altul al cunoaterii” (cf.Vintilă Horia, Despre numele exact al lucrurilor , in RevistaScriitorilor Români, Muenchen, 21/1984, p.129).

Mircea Eliade (din 1970 membru al AcademieiBritanice, din 1973 al Academiei Austriece i din 1975membru al Academiei Belgiene), în conversaia sa cuRocquet, l-a îndemnat pe acesta să rezume subiectul ro-manului său (5), foarte citit în occident, ind tradus îngermană i olandeză fără nici o schimbare de titlu cum s-a întâmplat cu traducerea franceză i cu unele traduceri înalte limbi.

În Frana, volumul Pe strada Mântuleasa fusese me-

diatizat de Marcel Brion (membru al Academiei Franceze),care l-a prezentat la televiziune, însui autorul volumuluiLe vieil Homme et l’ofcier (Paris, 1977, 189 p.) ind ono-rat în 1976 la Sorbona cu titlul de “Doctor honoris causa”.In anul apariiei traducerii franceze a romanului eliadesctocmai îi fusese decernat lui Eliade Premiul AcademieiFranceze pentru Istoria credinelor i ideilor religioase.

Ca si în Noaptea de Sânziene (în traducere franceză

Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc “Pe strada Mântuleasa”

Isabela Vasiliu-Scraba

roman tipărit cu titlu schimbat în “Pădurea interzisă”), i în romanul Pe strada Mântuleasa – publicat în românete

cu vreo nouă ani înainte de traducerea sa în franceză-, întâmplările se succed aidoma avalanei de nenorociri dinara sa rămasă după Cortina de Fier:

Teroarea poliiei politice, în România aată sub “ocu-paie bolevică” (apud. Vasile Băncilă), se declana din se-nin, fără a nevoie de motive întemeiate cât de cât. Erasucientă confundarea unei persoane cu o alta purtândacelai nume (6).

S-ar putea ca tocmai arestarea i anchetarea fostuluidirector de coală (numit semnicativ Fărâmă) ca urmarea acestui banal qui pro quo, să-i făcut pe traducătoriifrancezi si englezi să modice titlul în “Bătrânul i oe-rul ”. Ei nu i-au dat seama că prin schimbarea de titlu sedeplasează în mod neinspirat accentul asupra timpului is-toric într-o scriere literar-lozocă, în care timpul istoric imontrii pe care i-a făcut posibili aveau o importană cutotul secundară.

Interesant este că o eroare cumva similară face iVintilă Horia. Cu toate că el sesizase - în scrierile literareale prietenului său care-i trimisese în 1955 manuscrisulNopii de Sânziene îndată ce l-a terminat -, “apariia poli-ticului transpus pe altă dimensiune” (V.H).

Romancierul Vintilă Horia (1915- 1992) i-a reproatlui Mircea Eliade că ar acordat “prea multă umanitate” Anei Vogel, crezând că modelul personajului Ana Vogel ar fost Ana Pauker, cea care pusese la cale “ExperimentulPiteti” i care, prin “liera NKVD”, a scăpat de judecatădatorită prieteniei sale cu Stalin i cu Molotov (v. DennisDeletant, Securitatea i disidena în Romania, Bucuresti,1998, p.59).

În opina sa, agenta Ana Pauker care a orchestratdecimarea românilor trimii cu milioanele după gratii (v.Monumentul victimelor comunismului ridicat în Elveia la

Thone Chene Bourg) ar fost din familia “montrilor celormai limitai la ură i distrugere pe care i-a fătat acest secoldarnic în teratologii” (v. scrisoarea lui Vintilă Horia către M.Eliade din 23 ian. 1969). La data când făcea aceste obser-vaii, laureatul Premiului Goncourt al Academiei Francezenu avea de unde să tie părerea lui Mircea Eliade:

Filozoful religiilor scrisese limpede i hotărât că AnaVogel, personaj “prea uman” pentru funcia de anche-tator, nu are corespondent în realitate (v. scrisoarea luiEliade din 21 mai 1969 în vol. Europa, Asia, America…Corespondenă, vol.I, A-H, p.368-369). Dacă anchetatoa-rea Vogel ar avut vreun model, -mai adaugă el -, atunciautorul acestui personaj cu greu ar putut să ignore aceletrăsături caracteristice sinistrei guri politice. Or, pentrureabilitarea Anei Pauker, al cărui portret tronează i azi laloc de cinste în clădirea Ministerului de Externe, s-a zbă-tut agentul sovietic Leon Tismăneanu la nele deceniului

cinci al secolului trecut. Eforturi în acest sens sînt vizibilei în cripto-comunismul de după 1990, prin prezentareaAnei Pauker la emisiunea TVR2 “Femei celebre” (v. AristideIonescu, Se încearcă reabilitarea agenilor care au acionat pe teritoriul României , în rev. “Origini/Romanian roots”,vol.VIII, No. 4-5 (82-83), April-May 2004, p.90).

Dar Mircea Eliade, cu delimitările sale clar formulate,lasă o singură posibilitate pentru înelegerea personajuluineresc de uman în postura sa de anchetator: Aceea de ao considera pe Ana Vogel drept simplu semn pentru cevalipsit de individualitate. Cum scrie însui lozoful religiilor:un semn menit să ilustreze “scepticismul, cruzimea i în-crederea oarbă în automatizare, statistică i tehnologie”(v.M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967).

Puterea comunistă descifrează povetile lui Fărâmă încifru politic, aa cum aveau să descifreze după 1990 crip-

to-comunitii lozoa lui Noica (7), sau chiar scrierile lite-rare i tiinice eliadeti (8). Cei care dein puterea “sîntincapabili să-i închipuie că ar putea exista un sens în afa-ra câmpului lor politic” îi spunea Mircea Eliade lui Rocquet(v. M. Eliade, Încercarea labirintului , 1990, p.155).




SCRISOARE trimisa de dl BataMarianov, fost coleg de facul-

tate şi de an al d-lui Andrei Pleşu(Facultatea de Arte Plastice “NicolaeGrigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)

Către Sorin Ilieşiu, membru (ex-clus) al Grupului pentru Dialog Social, Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012

Marea păcăleală“Intr-adevăr, s-au înregis-

trat până acum foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în

institutul nostru i aa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică aavut mari deciene… Dar aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” – Andrei Plesu

Dragă Sorine, am aat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în inci-tante emisiuni la televiziune. Le-am aat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste,implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia căsituaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nuse vor mai lăsa multă vreme “aburiţi”… (…)

Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţatinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de opor-tunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentruevoluţia sa ulterioară. O apreciam ca ind o schimbare pozitivă şi destul de “iluminată”. În decursul acestor 22de ani de “tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai

văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câ-teva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns.Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele meleintenţii, au uctuat incert. Spre deosebire de tine, eunu i-am cerut nici un fel de “socoteală” asupra biograei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: “N-am a-ţi da socoteală…!” Defapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţialui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toatălumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă demâneca cu fel de fel de întrebări: “Ce treabă are “x” sau “y” să se amestece în biograa mea?”, îşi va spunedumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa deintens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe ceade purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poateaştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de unasau de alta… (…)

În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lu-cru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţiaacelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)

Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, ogeneraţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informatăşi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentruaceştia, “piruetele biograce” întortochiate şi contradic-torii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe

să nu mai e o garanţie morală. În orice caz, nu una caresă mai justice imbatabilele poziţii pe care şi le-au mo-nopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac:s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzureazăşi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pevremea “odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că

EVOCARE

Andrei Pleu în amintirilecolegilor de studenie

Ion Coja

aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare înfund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.

Nu de mult am terminat de citit cartea lui AdrianMarino – “Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majo-ritatea “disidenţilor” români din vremea “iepocii de aur”,o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi între-ba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom conti-nua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pecare ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acumînainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de laacea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absur-dului nu se putea naşte decât în România!

Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul “de generaţie”,al meu şi al “ayatolahului” suetesc al românilor: eram,cred, prin anul 5 la Institutul de artă “N. Grigorescu”, eustudent la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoriaartei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Micărilestudeneti din 1968. Dictaturii lui Ceauescu i se făcusefrică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris i alte locuri erbini, să ajungă i la noi. Atunci, preventiv,s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări

ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exma-triculări etc.Într-o după amiază am fost convocai la Centrul

studenesc “Grigore Preoteasa” – toată suarea studen-ească de la cele trei institute artistice: Arte plastice,Conservator i Teatru. Prezena era absolut obligatorie.Cel care ar lipsit se putea alege cu urmări grave – ni se spusese înainte. Noi, grupul de sculptori – cărora li sespunea “Gibonii” -, eram ca deobicei undeva prin ultime-le rînduri, ca să m cât mai departe de “ociali”. i, bi-neîneles, circula din mână în mână, pe ascuns, nelipsitanoastră sticlă de votcă. În prezidiu, la tribună, cine crezi că se aa alături de tovarăii de la Comitetul Central UTC? Nimeni altul decât colegul nostru, viitorul “teore-ticean” Andrei Pleu. Până au vorbit ceilali tovarăi nici nu ne-am sinchisit, dar, când a luat cuvântul Andrei, amciulit cu toii urechile. Răposatul Mihai Mihai, care stătealîngă mine, îmi dădu un ghiont: “Mă, i atent, ăsta vor-bete împotriva noastră !”…

Andrei Pleu era pe-atunci “ucenicul vrăjitor” al ma-estrului Frunzetti, marele păpuar al culturii române i se pregătea să rămână asistentul acestuia. Deci, cu altecuvinte, avea de urmat o strălucită carieră universitară pentru care, nu-i aa, trebuia să “dea puternic din vâs-le”: era, în acelai timp, secretar UTC (PCR ?), secretar al Asociaiei studenilor din artă sau mai tiu eu al cărei drăcovenii… Ce spunea Andrei Pleu atunci? Pot reprodu-ce doar vag, din memorie: zicea, printre altele că, într-adevăr, s-au înregistrat până atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru i căaa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea

noastră ideologică a avut mari deciene… Dacă bine îmi aduc aminte, chiar arăta de la tribună cu mâna însprenoi (nu mai sunt, totui, chiar aa de sigur de acest amă-nunt; la urma urmei, au trecut vreo patruzeci i ceva deani de-atunci…) “Dar, aa ceva – spunea el în continuare– nu se va mai repeta în viitor!”. Îi luase angajamentul în numele nostru, al tuturor studenilor artiti, el, colegul nostru de generaie i viitorul teoreticean Andrei Pleu.

O a doua secvenă, cu i despre el: era după cese întorsese de la “domiciliul său forat”, de la Tescani.Eram personal de faă, la o masă de cârciumă (cred că,era deja alcătuit “Grupul 8+1″ ); Andrei Pleu ne po-vestea cu stilul său hâtru, din amintirile de “arestat”.Cică îl păzeu doi oeri de Securitate, unul de grad mai mic, probabil căpitan i altul de grad mai mare, să zi-cem maior. Căpitanul avea i sarcina să facă de mâncare pentru toată lumea. Andrei juca table cât era ziulica delungă cu maiorul. La un moment dat, în timp ce băteau zarurile, se apropie căpitanul de ei –avea un or alblegat peste pantalonii de uniformă– i-i spune conspi-rativ lui Andrei (nu maiorului!) frecându-i palmele cu

(continuare în pag. 8885)



CRITICĂ

î

Aceleai idei le regăsim în L’Hymne de France,1540, de Ronsard.

Căile pentru a ajungela acest prestigiu al limbiifranceze - ea va posedaaceleai aptitudini ca ilatina i greaca i va depăiitaliana - sunt raionalizareagramaticii i îmbogăireavocabularului.

Du Bellay propune în LaDeffence imitarea scriitorilorlatini i greci i a celor italieni iaplică această idee în L’Olive,prima creaie de acest gen depoezie inedită.

Genurile literare (proclamate ca „noi”), care suntpracticate în acest sens sunt oda i sonetul.

Du Bellay va publica, astfel, primul, în istorialiterelor franceze, o serie de sonete originale.

Secolul al XVI-lea este secolul codicăriifrancezei, în ce privete gramatica, ortograa, lexicul(consecină a unei politici regale favorabile dezvoltării iarmării „limbii vulgare” (p. 28).

Astfel, în 1539, Louis Magret publică primagramatică a francezei, în franceză. Acelai autorpropune, în 1542, o reformă a ortograei, la care seasociază, ceva mai târziu, Jacques Peletier du Mans.

Ce se întâmpla în secolul al XVI-lea în spaiul culturalromânesc este o aciune tot atât de profundă: Coresipune, prin traducerile sale de cări religioase, publicatemai întâi, la Tîrgovite, apoi la Braov, bazele dialectaleale limbii literare.

Du Bellay reclama îmbogăirea lexicului francez,pentru a face din acest idiom o limbă „de savoir”, deci „de pouvoir” (p. 28).

Considerând că poezia este mijlocul cel mai ecacede a purta limba spre cel mai înalt grad de perfeciune. DuBellay susinea ideea - expusă teoretic în La Deffence i

aplicată în L’Olive - că trebuie reînnoită vechea poezie,bazată pe imitaia (exclusivă) a autorilor greci, latini( „les Anciens”) i italieni. Și anume prin exploatareagenurilor noi, oda i sonetul). Du Bellay publică, delacestei idei, un canzoniere de sonete originale (i nunumai câteva sonete sau traduceri din Petrarca, aa cumau făcut ceva mai înainte ali autori (Scève, 1544, Marot,1538 etc.)

Ronsard va unul dintre cei mai prestigioi creatoripe această linie: crearea i publicarea de culegeri desonete de dragoste.

Diferena este că în timp ce Sébillet acorda un locde seamă traducerilor i imitaiei naionale. Du Bellaypreferă imitarea străinilor i respinge modelele franceze în favoarea „Anciens”-ilor i a italienilor.

Aceleai procedee vor folosite i de Ronsard înOdele sale (1550).Du Bellay susine că sustras de inspiraie, mai cu

seamă în ce privete „sonets amoreaux” este creaiapoeilor italieni i îndeosebi a lui Petrarca (p. 32-33),devenit un „perfect post i un perfect amant”.

La curtea lui Francçois I, care dorea să e apreciat „prin italian”. Petrarca s-a bucurat de un prestigiuexcepional.

Ediia din opera lui Petrarca, publicată la Lyon (1543)a contribuit considerabil la amplicarea mitului Poetuluiitalian i a acreditat ideea descoperirii mormântuluiLaurei, inspiratoarea sonetelor, la Avignon (1533).

Astfel Marot traduce /1439) ase sonete de Petrarca,la cererea lui François I.

Du Bellay va (re)deni raporturile dintre rege ipoet, punând în lumină misiunile i puterile poeziei(p. 33).

Poetul este un erou al limbii i al poeziei,convertit la viaă solitară i virtuoasă, plin de înelepciunei de cunotine, pentru care regele este singurulinterlocutor legitim.

Recent a fost publicat un volum de studii, coordonatde Roger-Vasselin cu colaborarea lui Cécile Alduy, NicolasLombart, Gérard Milhe, Poutingon, Corinne Noirot-Maguire, consacrate lucrării lui Du Bellay, La Deffance,et l’illustaration de la Langue Françoyse & L’Olive(1549-1550) (nouă ediie, Genève, Droz, 2007), în carese discută o problemă „veche” (s. XVI ) i atât de actuală încă, în această perioadă de excepie culturală, în carefrancofonia, se pare, e din ce în ce mai emancipată deuniversul anglo-saxon.

Dilema în secolul al XVI-lea era: traducereacreaiei anticilor i a contemporanilor italieni (graieprestigiului acestora), sau integrarea acestor creaii îngândirea franceză i în limba franceză.

Recunoatem, în această dilemă, peste secole

( în secolul al XIX-lea ), în spaiul cultural românesc,dilema în faa căreia se afla Mihai Kogălniceanu, cândarăta în Prefaa la „Dacia Literară” (1840): traducerilesunt bune, utile, dar ele nu pot constitui o literaturănaională, originală. Sursele pentru o literaturănaională fiind tradiiile istorice (naionale) i creaiapopulară (folclorul).

Du Bellay nu îi propune să traducă totul înfranceză, ci să integreze contribuiile tradiiilor anticesau contemporane ( de prestigiu, italiene, în speă),pentru a hrăni, întări i amplifica gândirea i limbafranceză (p. 9).Frana, în viziunea lui Du Bellay,t trebuiesă se manifeste ca o ară de prestigiu internaional ide înrâurire culturală asupra celorlalte ări i-a culturilorrespective.

Să menionăm, de la început, că Joachim du Bellayva deveni din ce în ce mai surd, ca i prietenul săuRonsard11, ceea ce a făcut ca surditatea să e consideratăca o emblemă a marilor poei (i nu numai, vezi i cazullui Beethoven), aa cum orbirea lui Homer devenise, deasemenea simbol al marilor poei.

De altfel, prima creaie a lui Du Bellay a apărutalături de cea a lui Ronsard, într-o culegere publicatăde prietenul lor, matematicianul Jacques Peletier (caretradusese Arta poetică a lui Horaiu i cîteva sonete dePetrarca (p. 10)

Limba, pentru Du Bellay, este mesager a uneiculturi, idee pe care o vom regăsi, peste secole, la RomanJakobson.

În secolul al XVI-lea asistăm la o cretereprestigioasă a numărului cărilor publicate în franceză, în raport cu cele apărute în latină: dacă la începutulsecolului proporia era de 80 % de cări în latină, faăde 20 % cări în franceză, în jurul anului 1600 proporiadevine 60% de cări în franceză, faă de 40 % în latină.

Ne aăm, între 1549-1550, în faa unei adevărate „revoluii politice” (p. 14), în care actorii de bază sunt DuBellay i Ronsard.

Cartea lui Du Bellay este compusă din partea întâi, „apărarea limbii franceze”, punerea în lumină aposibilităilor sale satirice i a demnităii sale; partea adoua, conine ilustrarea acestor principii. De asemenea,el apără superioritatea poeziei faă de proză (vezi, în acelai sens, Ovid Densusianu, Evoluia estetică alimbii române - 1938 -, în Opere, III, ed. de ValeriuRusu, Editura „Minerva” 1977, p. 190 .u. ).11 Originile sale… româneşti sunt de reţinut: vezi Vaillant,La Roumanie, 1840, Vasile Alecsandri, Poezii Populareale Românilor, adunare de … 1866: Banu Mărăcina a fosttradus în franceză prin Ronsard. Cf. şi Epître à Pascal deRonsard; or, en ce qui concerne mes ancetres, ils viennent d’un

pays lointain,du-délà dela Hongrie froids, du pays de Thraces(Daces).

Valeriu Rusu

Dezbateri literare în Franţa secolului al XVI-lea (Du

Ballay, Ronsard etc.)



CRITICĂNu este exagerat să comparăm această atitudine

cu exemplul atâtor prini i domnitori români cares-au armat e ca inspiratori, adevărai mecena aivieii culturale româneti din epocile respective, e caautentici i semnicativi creatori (Ștefan cel Mare,Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu i ȘerbanCantacuzino, Matei Basarab i Vasile Lupu etc. ).

Du Bellay va „completa” poeziile sale de dragoste cu poeme lirico-eroice de circumstană (vezi Récueilde poésie, nov. 1549), ca i prietenul său Ronsard, dealtfel (în L’Hymne de France, 1549).

Premisele micării literare „Pléiade” sunt astfelanunate.

Du Bellay a jucat un rol esenial în această aventurăpoetică, prin prima culegere de sonete franceze,L’Olive i prin întâiul manifest poetic care îi propunesă lanseze o avant-gardă literară, La Deffence etl’Illustration de la Langue Françoyse, ambele în1549, i semnate I.D.B.A. (Joachim du Bellay Angevin).Ambele lucrări ind concepute de autor ca o creaieunitară, care va , totui, mai târziu (1550), desfăcută încele două pări, critica interesându-se din acest momentmai ales de Sonete (poezia!), uitând contextul polemic,geneza lor în două etape etc.

Ambele creaii ale lui Du Bellay se luminează ise susin, în fond, reciproc, pentru a arma proiectulpoetic i politic al autorului, i unirea, încă posibilă, între poezie i aciune, între poezie i naiune, pentru acrea, astfel, un nou spaiu de scriere în franceză: spaiulnaional francez (p. 36).

Să precizăm că chiar titlul culegerii de sonete ale luiDu Bellay, L’Olive, atestă dorina autorului de a deveniun Petrarca francez: a face, într-o zi, L’Olive egal cuLaurier-ul imortel, a ridica L’Olive până la înălimeasimbolului poetic al lui Petrarca, Le Laurier, mereuverde. a-l ridica (măslinul), inclusiv limba respectivă, la înălimea a ceea ce s-a numit „dolcezza pétrarquienne” (p. 43).

Drumul pe care i l-a ales Du Bellay pentru a ajunge,traversând pe această mare, cu „beaucoup de perliz et de

otz étranger”, pentru a descinde, astfel, după aventurilecu Grecii, Latinii în portul Franei, atât de mult dorit,pentru a fonda literatura franceză, este semnicativ.

Poetul francez se compară, în acest punct precis, cuEnea, eroul lui Virgiliu, cel ce ales calea călătoriilor, carete învaă, te învaă…

L’Olive, simbol de înelepciune, este metaforavegetală pentru limba franceză - ales pentru pământuldin care vine: Atena -, care trebuie cultivată, dupăce i s-au grefat ramurile străine. Și această plantă,transplantată din Grecia, în pământul angevin, de peLoire, este mesagerul poetului spre cerul strămoilor săi:

„Allez, mes vers, portez dessus vos aelesLes sainctez rameauy de ma plante divineSeul ornement de la terre Angevine”. (Sonet 61,

p. 49).Romanii, ca buni agricultori, au transferat limbadintr-un loc sălbatic, într-un mediu cultivat (domesticus),tăind ramurile inutile, pentru ca acolo pomul să dearoade (fructe) (p. 45)

Arborele poetic - L’Olive - devine astfel unmediator între car i pământul angevin.

Rivalitatea politică i culturală între Frana iItalia îi are sursa în rolul Italiei, ca naiune exemplară în Europa, începând cu sfâritul Evului Mediu (p. 58).Prezena artitilor italieni la curtea lui François I i adiplomailor francezi în Italia (între care i cardinalul Jeande Bellay, căruia îi este, de altfel, dedicată La Deffence)au favorizat această interpenetrare culturală între celedouă ări romanice.

Aici îi are originea „poezia patriotică” actualizatăexemplar în L’Olive, începând cu elogiul Italiei iblamarea Franei, pentru a evolua la Elogiul Franei iCucerirea Italiei.

Toscana clasică, ilustrată de Dante, Boccacio,Petrarca, i devenită limbă de erudiie, este simbolulnaiunii italiene, „doctă” i ingenioasă” (p. 60).

În schimb, Frana nu aează în epoca respectivădecât o divizie de ignorană (perceptibilă înenumerarea peiorativă: petit magister, conard,badault, mignone) i absena unei „urechi naionale” aptă, între adevăr „să judece”, să aprecieze nouapoezie.

Petrarca ocupă un loc privilegiat prin „revoluia sapoetică”: crearea sonetului. Du Bellay îi aduce elogiulsău, Petrarca ind desemnat prin formula „Laurier

immortel” (p. 61).Sperone Speroni, cu al său Dialogo delle lingue (1542), constituie, la rândul său, o srusă certă deinspiraie pentru Du Bellay (La Deffence).

Aceste discuii i creaiile hrănite de acestemanifeste poetice, care îi propun să creeze o limbăliterară franceză, au fost, fără îndoială, favorizatede ordonana Villiere-Cotterêts (1539), care instituiefranceză ca limbă ocială, prin politica lingvisticăi culturală centralizatoare dusă de François I icontinuată de Henri II (p. 72).

François I, în special, regele-lozof , care va încuraja dezvoltarea limbii „vulgare” printr-o serie decomenzi de traduceri, realizate de exceleni scriitori dinepoca respectivă.

Lupta pentru limbă (inclusiv pentru poezie ) estelupta pentru patrie, căci Frana este destinată să dominelumea, după Du Bellay, din punct de vedere politic icultural, ea este destinată să ină frâiele MonarhieiUniversale (p. 73).

(Roum. limbă, „mijloc de comunicare lingvistică” i „popor, naiune” este un simbol al acestor interferene,vezi Eminescu, Scrisoarea III: „Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă…”).

Un raport profund se nate, astfel, între „poeziapatriotică” i „patria poetică” (p. 82).

Du Bellay îi asociază în această luptă pe Ronsard, „O, de mon cœur la seconde moitié” (L’Olive, v.5),căci precum Horaiu i Virgiliu, trebuie să inventămaceste „paires fraternelles des poètes” /p. 79), o nouăcomunitate poetică.

L’Olive (50 de poezii în 1549, 115 piese în 1550”)devine, astfel, o etapă majoră în istoria sonetuluifrancez, i se impune, alături de odă, ca element culturalal „revoluiei lirice” dorite de Du Bellay, Ronsard iapoi de întreaga Pleiadă (p. 99), opuse (sonetul i odagenurilor literare medievale (rondelul, balada, cânteceregale, etc. ).

În partea a doua a acestor studii (p. 121 .u.),aăm o serie de exerciii - studii consacrate lui Du Bellayi istoriei sonetului în poezia franceză.

Recenta culegere de studii publicată de Bruno Roger- Vasselin, consacrată manifestului poetic i creaieipoetice a lui Du Bellay, dei se referă la contextul literar

al secolului al XVI-lea, este de o actualitate evidentă.Într-un moment în care i în cultura româneascăasistăm la un întreg „complot” contra valorilor sigure,clasice ale literelor româneti sau la marginalizarea ,ba chiar la ridiculizarea acestora (cazul Eminescu estesimptomatic: „un cadavru din debara” de care trebuiesă ne descotorosim, dacă vrem să m primii în Europa, în viziunea lui H.R. Patapievici etc. când imitarea iplagiatul alimentează zeci de „opere”, sute i sute depagini, înălimea dezbaterii problemelor poetice, aledestinului limbii franceze, iniiată i susinută de DuBellay, Ronsard i de întreaga micare a Pleiadei, esteun mesaj optimist, reconfortant pentru contextul literari lingvistic actual în spaiul românesc, marcat astăzi, maiales, de sterilitatea evidentă de idei i atitudini, de

absena dezbaterilor profunde asupra destinuluiliterelor româneti.Se impune, de aceea, ca revistele literare, între

care i „Oglinda Literară”, să-i consacre paginile, cuprecădere, acestor noi direcii ale creativităii româneti.

Marsilia, 4 februarie 2008



î

ATITUDINE

Istoricete, postromânismul este expresiunea ceamai joasă a calităii deplorabile a vieii noastre spiritualede după 26 iunie 1940, dată la care a început Hiatusul,bolevizarea ireversibilă a Neamului Românesc, asupriretiinifică naională, socială i culturală care ne-a aruncat înapoi în premodernitate, aa încât minile luminate tre-buie iar să se preocupe de Luminarea Poporului, dar nus-a ivit încă din rândurile baronilor, corsarilor, mogulilor,shogunilor sau nababilor vreun nou boier patriot boier caDinicu Golescu, să ceară guvernanilor să aibă milă depopulaie i să investească în Infrastructura Intelectualăla toi, nu doar în clientela tehnocrată.

În loc să li se facă ruine de ei înii, că n-au reu-it în unionism, monarhism i anticomunism, dincontra,multor intelectuali li se făcu, de pe la colul de cotitu-ră din 1997 încoace, silă de propriul popor, de viitoarearecuperare a trecutului său! Această dialectică absurdă,a infezabilităii, e o prioritate naională să fie examina-tă din toată materia, deci răsturnată fecund înapoi cupicioarele în sus! O generaiune puturoasă, cum ne-arsudui din matricea sa eranul, care viteji am ratat incali-ficabil tot ce se putea rata, îi permite pentru ca să ia lamito generaiunile eroice de-au întregit ara i Neamul,sau temporal zis, râde ciob din 1997 de o oală spartă la1940, două decenii de Epocă Mooye i de risipă face ca-terincă, în pustie după Hiatusul bolevic, de două mileniide statornicie i de miracol pe meleag! Am ajuns de râsulcurcilor i, păcat, de-al bibilicilor!

Adevăratu-i că e vorba numai de nechezolii deambe spee, dar ătia au o vitalitate comparabilă cu a

carieritilor activiti de odinioară, încep cu UTC-ul i cu50 de sutimi suplimentare la medie pentru activitate înUASCR sau voluntariat, decisive la repartizări, slujescorice Stăpân, toarnă sau ling aici i acolo, inclusiv la am-basade, pamfletează, sunt acelai tip uman de gestionar,manager sovietic, securist sau ideolog, dispun de por-tavoce, au greutate precum pântecoasele cărturărese isunt mai vizibili decât adevăraii cărturari din biblioteci,ajungând să se erijeze în tribuni, fără a ti nimic despregloată, se agită, urlă în numele ei i parvin a funcionadrept adevăraii i singurii notri intelectuali activi, chiar împotriva interesului naional. Ceilali, resemnându-secu sofismul că, aa cum aceste fiine umane sunt niteinexistene, i postromânismul este în sine o inexistenă,dar ne doare, cum pe marii mutilai membrele amputateeroic la cele două Războaie, de Întregire i Reîntregire.

Numai de mucătura megaintelectualilor momentu-lui trebuie să stai cu frică! Fiindcă lotul variabil de me-gaintelectuali are, spre deosebire de nechezoli, tot atâtainfluenă asupra oamenilor de stat i filantropilor ca icelelalte vipuri. Swift le-a vorbit primul comesenilor săide micro- i megaintelectuali, iar Voltaire de shogunulMicromegas. Aa că, odată recunoscut în nia ta ca spe-cialist generalist, nu atât pe căi critice, cât autopublicitarcivic, că nu există infrastructură critică decât de circuit închis, între evaluatori autorizai, accesul maxim la pu-blicitate, deci la dominană, i-l asiguri real numai dupăce ascensional faci ca ei, cum am face toi, dacă ajungisă dispui de supraputere, adică de putere de stat (poziieinstituională, resurse financiare i de voiaj, oportunităide a primi pagă metafizică, relaii de gacă i chiar ma-fiote sau imperialiste, eventuală cooperare cu serviciilesupreme) combinată cu putere de la stăpân, atunci cândslugăreti i la shogun, mogul, corsar mobil, baron localsau nabab străin, publicându-i panseurile pe organeleacestuia i exprimând în deciziile de stat interesele aces-tui finanator de abjecii, nu pe-ale amărâilor!

Și mai face spume gloata în eresul că Ei, mega-nechezolii, nici n-ar aplica i performa de să urce pe

firmament ca stele gigantice, firmate, dacă cleptocraia

sau burghezia de merit, capitalul român i cel străin im-perialist (transnational capitalist class), nu le-ar tolerastrălucirea de o opulenă care nu se opune nicidecumexploatării omului de către om în general, ca să nu maizicem nimic de exploatarea omului român de către omuloccidental în particular, i toate acestea în bezna uneicrize bugetare neprofeite i inexplicabile. Adică nu s-auvăzut i nici n-o să se vadă vreun megaintelectual care în bătălia pentru principii, pentru Neam i ară, să-i pri-mejduiască aici în Levant totul: avere, libertate, paceafamiliei, pacea extraconjugală, opera, sănătatea, con-turile, mediateca cercul prietenilor, publicul consumatori mai ales rubricua. Pentru un Ideal! Având i drep-tate, pentru că spre deosebire de magnai, pe care nui-a văzut muncind nimeni, Autoelita privete la gloată depe un munte al suferinei trudnice în diferite biblioteci,muzee, teatre, temple i alte locaii ale InfrastructuriiIntelectuale.

Pe scurt, în termeni de-ai măsurabilităii ingine-reti diplomectuale, nechezolul mai nu parcurge vreunItinerariu Spiritual pentru micile sale nevoi de pamfle-tar, ci se bazează pe numai două-trei bestselleruri iatâta tot cu gură mare, fiindcă el are însui Bazinul deSpiritualitate redus la sub 100 de cări, i alea din trend,pe când al megaintelectualului autentic veritabil, Bazinulsare de 1001 cări clasice sau trăiri iniiatice, ceea cenu se poate să nu-l blagoslovească înzecit i cu virtuimagice faustice esoteric secrete, nefiind nici o vrăjealăcă ai motivaie să te poziionezi ca postac la respect in-conturnabil în subterană, cu cea mai serioasă frică de el.

Ci sarcinile redresării după Hiatusul bolevic (1940-

1989) sunt urieeti i cer umeri herculeeni de geniu na-tural, dar batjocorindu-l noi pe Eminescu, altul fără maripenitene nu ni se va livra. Nu ne putem răzima realistdecât pe geniul obligat, la care oricum suntem constrânitoi ca să supravieuim în Copleitoarea Complexitate,anume în accepia lui de geniu sintetic, proiectat i im-plementat cu cele mai grele sacrificii (sănătate, avere,familie), ca Erou care te-ai fi jertfit pentru ară, Neami Preedinte, dacă exista sens, Beatrice i cine să-i inălumânarea fără a te epui.

Puterea megaintelectualilor – care la noi pot fi efi-cieni într-o veselie, chiar lipsindu-se de geniu sintetic– asupra masilor i decidenilor politici, e atunci implicitvrăjitorete imensă, aa că în munca webistică de câi-nească monitorizare populară, desfăurată de postaciinotri idealiti cu ei, seară de seară, trebuie păzite urmă-

toarele principii antiderapante, toate legate ambidextrude frâna de picioru sau de mânuă:1) un megaintelectual nu poate fi desfiinat, iar

atacurile la valoarea lui se întorc împotriva lansatoruluiraton, postănac, popândău, cameleon, zdreană, tono-mat sau cocalar; e ca cu căelandrii vieii ca o pradă,nu oricine deinând competene de cum se sfâie hoitularmăsarului care a fost, dar oricine agent poate interpre-ta oricând în circulaie orice, ca derapaj, ca substantivatributiv constatator;

2) micile greeli ale megaintelectualilor, chiar i tă-cerile lor exact când nu te atepi, au nite consecinesemnal-efect gigantice, descrise de teoria catastrofelor,anume că fluturele dupe buturuga mică răstoarnă carulmare, aa că aceti proapi vizibili ai societăii tractatetrebuie monitorizai fără încetare de postacii neadormiiai micării civice, pentru a le fi sancionate derapajelechiar din faa fractalului haotic;

3) nu te atepta ca obiecia unui pieton scatologicsă fie luată în seamă de pilot într-un plurivers mediatic,unde nu contează decât adevărurile propulsate publici-tar, plătite, aa că singura ta ansă de a fi auzit de ăia dincocpit i a săvâri binele este să ai idei puine, dar fixe,

Camelian Propinaţiu

POSTROMÂNISMUL – NECHEZOLII DE AMBE SPEEI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC




folosită-n comunicarea reciprocă a rezultatelor a ce anu-me cerceta fietecare!

Însă, ceea ce e mai rău e necazul că atât nechezoliide coală germană maioresciană i-au pierdut legăturilecu ai lor colegi din Weimaruri i Dresde, cât i nechezoliide nostalgii sincronice lovinesciene cu tovarăii lor defrondă, de cinismul i de lene din lupanarele i cafeneleleParisului, cea mai recentă consecină fiind tirea spărgă-toare de auz că nu alte ări, cum ar fi Italia sau Spaniacele cucerite de agricultorii i nomazii notri după mode-

lul slavilor de sud-est, ci tocmai Germania i Frana s-aualiat, trăgându-ne din senin peste căile de comunicaiei comunicare o Cortină de Vidia, cum ar dori-o NicolasSarközy de Nagy-Boca, ca să nu se fofileze i cleptocra-ia noastră Kitsch în Schengen!

Nu e nicidecum primul eec diplomatic al gene-raiilor intelectuale ale Epocii Mooye, dar nevroza vinede la calmul secund că Autoelita, ca ipotetică structurăcriptonomenclaturistă de 52-53 de membri activi, dupăce a ratat până la 2 iunie 1997 Recuperarea Basarabiei,Monarhia i Lustraia, adică însui Idealul Continuităii,nesuprimându-se Hiatusul, va să zică nereuindu-se re- înnodarea firului istoric de la 26 iunie 1940, când a înce-put bolevizarea critificional ireversibilă a Neamului, înloc să-i facă ea mea maxima culpa pentru sterilitateade a fi folosit practic mai mult în scop autopublicitar mi-

carea civică, i fără grija strategică de a se înmuli, esteunii nechezoli alcoolizai în Nesimirea la Tricolor, maida-nezul comunitar are dreptate, necăjii a zavistie că de cesă iniializeze tot ea, Autoelita, campania corosivă contrasimirilor patriotice ale tineretului nostru idealist din ROi DRO în WO, atâta cât se mai poate el forma nemankurtsub corupiune i fără biblioteci Borges-Eco, impregnân-du-ne ea sofismul colonial imperialist de râde Dumaniacum că e firesc să fim o generaiune de postaci din clasade mai jos de mijloc a spiritului, deoarece aa e toată is-toria Neamului Românesc, o fecală, te pii pe ea în acestchaosmos levantin, nice strămoii notri i ai altora pemeleag n-au realizat vreodată ceva măre, însăi MareaUnire de la 1918 fiind de tot autodispreul, câtigată no-rocos la un fel de Bingo, iar modernismul e neglijabil, dece să ne mai canonim noi cu Luminarea Poporului, fiindcăMarea Recuperare de la Burebista la Windows Vista toatetrendurile bat că e infezabilă de implementat! Scape depe Arcă cine poate! O viaă are omul i o gaură în cur,vorba epicuriană a antreprenorului mediatizat ca ce maisimpatic muieratic i binetrăitor. Restul e subiect de in-vestigaii secrete, de la om la om.

Cum gândea existenialist i Kant: uitându-se fix launicul nostru cer înstelat i instabil, internautul contientaccede la maturitate atunci când îi înelege datul tragiccă, dei în RO n-are ce vota, el are cel puin libertatea dea imita, de a alege ca cine să voteze! Fiindcă, spre deo-sebire de omul politic, care răspunde personal dinainteastăpânului de i-a finanat campania electorală i poate, în caz de mari fraude, să-l protejeze contra justiiei, ne-chezolul, deci i postacul, poate jongla liber cu ideile ca

un iresponsabil. De aici i creativitatea sa lăită până laoriginalităi devastatoare, incomode. El poate căuta solu-ii bucuretene chiar în afara UE i a democraiei, inclusivgândind la o Nouă Revoluie tragică, care să restabileas-că autoritarismul i ierarhia. Suspendăm democraia do-uă-trei luni i ne retragem din UE până când muncitorii,ărănimea municipală i proletariatul intelectual face or-dine! Căci în postmodernism, naiunile nu-i mai spalăonoarea cioraniană dezlănuind câte un război, ci anga- jânduse sau ambalându-se în revoluii mai mult sau maipuin reuite! Sau poate forumistul cobi un viitor sumbrupentru români nu numai în RO, ci i în UE sau în WO,ceea ce i-ar întoarce brusc acasă, când antiromânismular deveni insuportabil, căunându-i-se nu numai pe căp-unari, ci i pe unii profesioniti! Căci i Gulagul, i chiarHolocaustul rămân posibile soluii finale deja testate, să

dezlănui canibalismul, la criză i la garanii privind im-punitatea. Progresul? Doar profeia că precauiunile ju-ridice i contrainformative privind decizia masacrului vorfi, după Nürnberg i Târgovite, mult i incendiar de fărăurme, sporite!

ATITUDINE


pe care să le repei neobosit pe ambalaje seducătoare,colorate de geniul tău obligat în ale packagingului, reve-nind până la urmă ca o yală tot la sloganuri, la constelaiide keywords, cum judecă i gloata, cu modul ei greoi dea fi i cu urechile ciulite maidanez numai spre scâra-scâra pe carosabil a derapaj.

Poate i din această pricină, ce veleitar, cârcota saunaionalist înapoiat îl urăte de necrolog pe vreun mega-intelectual, preferă arma tăcerii mediatice, calculând sămai atepte până ce se încaieră înii intelectualii între

ei ca nite ursulei, neriscând deocamdată, fără Stăpâncert, a vorbi în plus, ca unul ce se tie a fi din clasa demai jos de mijloc a spiritului, i a-i răci el relaiile, îna-inte de atâta ascensiune personală, cu o coaliie care înimaginarul său angoasat reuete neromânete a reunii coordona contra lui personal, cum ar strivi o cireadăfluieraul de soc, Fundaia Calea Victoriei, Humanitasul,Fundaia România de Mâine, Poliromul, Fundaia Ana,Grupul pentru Dialog Social, Institutul Aspen Romania,Curtea Veche, Fundaia Cretină George Becali, Revista22, Paralela 45, Fundaia Renaterea pentru Educaie,Sănătate i Cultură, Colegiul Noua Europă, Dilema,Fundaia Roza Rozalina, Garantat 100%, InstitutulCultural Român, Fundaia FC Arge Piteti, Translationand Publication Support Programme, Uniunea Scriitorilori Profesionitilor, Profesionitii, Fundaia Dan Voiculescupentru Dezvoltarea României, Fundaia justiialist con-sumeristă Cameleon Popândău, România Literară itoată constelaia revistelor i blogurilor literare, TVRCultural, Observatorul Cultural, Evenimentul Zilei,Adevărul, UNITER; România liberă, Fundaia Dr. GeorgeConstantin Paunescu, Înapoi la argument, CotidianulVechi, Idei în dialog vechi, Realitatea TV, SocietateaAcademică Română, Fundaia Soros, UDMR-ul, Filologiade la Universitatea din Bucureti, Fundaia Dinu Patriciu,Fundaia radical-agrară, Institutele de Istorii, FundaiaEuropeană Dragan, Grupul de reflecie feminină de laCluj, Diaspora euroatlantică universitară i multe alteplatforme i site-uri, instituii i organizaii i grupuri in-formale sau infernale, inclusiv instituia prezidenială cutot cu serviciile ei interne sau de exterior i toate bănci-

le i recuperatorii, care apoi i-ar distruge imprudentuluipostac aproape nechezol propria devenire spre o finalita-te magică ca unul din cei 7-12 viitori megaintelectuali demâine ai Epocii Mooye sau Wash.

De intelectualul simplu însă, postacul ambiios evi-dent n-are a se teme, fiindcă omul detept, dacă n-areciomag sau bodyguard sau bani, e mai dispreuit i decâtun postănac notoriu de către sconcs i de samsari, iarderapajele sale nici măcar nu se aud, ca la zdrene, aacă n-ai ce critica la el dacă le vezi. Dimpotrivă, posta-cii notri trebuie să aibă, vasăzică, la cină milă cretinăde intelectual, necrititicându-l mai deloc, ci aliindu-se cuel contra megaintelectualului, acordându-i întotdeaunacredit moral, pentru că această categorie socioprofesio-nală, intelectualul, nu se poate realiza ca virgulă om prinmijloace proprii până la gloria deplină i, de aceea, se

află într-o perpetuă căutare, pe alocuri chiar născocire,a Stăpânului, la stat sau în mediul privat, la ai notri saula Duman, cu sperana că va ajunge megaintelectual icu spaima i perspectiva în abis de a eua ca nechezol.Faptul că nechezolii doar se scarpină între ei ca broscu-ele râioase pe secetă, poporul ucenic neascultător dinsemiîntunericul televizionar fiind silit să fure spirituali-tate i meserie de prin conversaii publicitare mai înalte,purtate în limba păsărilor, adevărul statistic că nechezoliisunt un fel de inexistene cu alură de elefani se vedeorbitor abia în nerecunoaterea internaională a valoriifildeului lor.

Până în prezent, numai megaintelectualii au reuitsă propună candidai Nobel viabili, pe când dintre neche-zoli nu s-a recrutat nici unul, absolut nici unul! De aceea,putem anticipa că nu nechezolii ci numai megaintelectu-alii pot salva limba română de la pieire, acionând de oaa manieră încât măcar ea să supravieuiască poporuluiromân păcătos, devenind limba paneuropeană unică, înlocul la English (U.S.A.), cum a mai i fost, de fapt limbanoastră, înainte de modernism, ca limbă latină arhetipa-lă a tuturor intelectualilor valoroi de la Atlantic la Ural,



Din trista poveste a templierilor, Cristian Tiberiu Popescua ales răspunsul cavalerului Elie Aymeri, din dioceza Limoges,care, la 1 aprilie 1310, a remis tribunalului inchiziţiei o lungărugăciune în chip de mărturisire a credinţei sale. Tribunalul

dorea dovezi ale trădării acestor braviluptători pentru apărarea locurilorsnte, şi, timp de şapte ani, i-a ţinutla închisoare schinjuindu-i pentru a-ifacă să mărturisească de bună voiecă l-au renegat pe Cristos, au scuipatpe cruce, au practicat sodomia, etc.Mulţi templieri au recunoscut formal,alţii au murit în chinuri, alţii au fost– cum, se ştie – arşi pe rug. Istoriae istorie – literature, nu. Autorulscenarizează o situaţie face realitatedin decupajul istoric şi discută liber,adică actual, rupt de timp, patimileacestui cavaler şi ale acelor cavalericu destine diferite. Din necesităţinarative, el îşi imaginează că Elie

Aymeri a fost lăsat în temniţă după cea predat rugăciunea sa către tribunal– şi acolo el a reluat tema pe mai multe voci, adică a scrisşi rescris această rugăciune pentru gardienii care-l păzeau.Unuia îi spunea ceva, altuia altceva, celui de-al treilea îi reptapovestea sau îi adăuga lucruri noi, etc. Astfel, poemul conţineşapte “voci”, numite ca atare, întrerupându-se, completându-se, dând la început impresia de amestec dar distingându-secât se poate de clar pe măsura înaintării în lectură, cu intenţiase se armoniza. Nu este, aşadar, o rugă continuă, sunt maimulte rugi, iar în spatele ecăreia se văd stări diferite aleacestui Elie Aymeri pe care Cristian Tiberiu Popescu îl aduce înliteratura română. Este, desigur, şi o voce pioasă – dar şi unarevoltată, una a credinţei dar şi una a credinţei zdruncinate,chiar o revboltă în genunchi – o psihologie întreagă, adicăharta suetului unui individ care poate contemporan cu noi.O singură grijă pare a avea bravul cavaler: să nu semene cuPrometeu în faţa lui Zeus. El îşi ia, de aceea, continuu aproape,măsuri de precauţie: ”Eretic nu sunt, nu mă ştiu; / poate devinpe dată, / când Ţie-acestea Ţi le spun, / şi nu o fac în şoaptă, / ci-Ţi spun fără să mă feresc, / aşa cum se spun toate / LuiDumnezeu Cel prea iubit / ce Tată-ţi e-n vecie. // Templierulcel nebun îmi zic, / nu-I nume de ocară, / cum nici de laudă nue - / neobişnuit se-arată / şi este nume de-ncercări, / nume deunghi , ca piatra. // … Azi, Doamne, mi-ai rămas dator / şi amsă-mi cer răsplata.” (II,Vocea I). În altă parte: “ Îngerul meuocrotitor / Îşi face bine slujba – / că îmi aduce în urechi / dinnou, ce poruncit-ai: / Dacă duşmanul ţi-a lovit / obrazul, dă-l pe cel’lalt… / Dar ameţii de-atât întors / şi nu se mai sfârşeşte!” (X, vocea VI).Observăm: cu toată reţinerea, “datoria” estedenită în munele pietrei unghiulare, deci este fundamentală –iar vorbele lui Crist sunt interpretate. Mai impresionante decâtaceste ieşiri prometeice sunt, însă, rugile adevărate, calde,

către divinitate - şi nu pentru suetul sau trupul său, ci pentruceilalţi fraţi de suferinţă şi pentru urmaşi. Dacă i se poatereproşa ceva, din punct de vedere inchizitorial, desigur, acestuicavaler – este că se vrea întemeietor de religie (creştină),face din experienţa luptei şi a suferinţei proprii – temei pentruinterpretarea dogmelor existente la acel moment. Autoruldoreşte, parcă, să dea argument tribunalului pentru decizia decondamnare a templierilor: ei au făcut altă religie creştină, aufost nişte reformatori cu mult înainte de literă. Dar, acesta indconţinutui de idei al cărţii, ca să zicem aşa, mai interesantăni se pare, pentru litreratură, maniera tratării, scrierea capoezie. Cristian Tiberiu Popescu topeşte în aceste poemeliteratura mare a lumii, intelectualismul adânc atrăgându-te latot pasul. Mi se pare, apoi, o interesantă salvare a versuluiromânesc clasic, de factură Coşbuc-Alecsandri să zicem:eliminând rima, care ştanţează, dublează, bruiază – CristianTiberiu Popescu păstrează ritmul arătându-ne cât de vie poatesă devină această curgere /aşezare de cuvinte într-un urdinişfără praguri. Asta mă face să revin, zicând împotriva zicerii:câtă literatură – atâta istorie.

Îm totul, un volum remarcabil de versuri care se aşeazăregal în şirul operei ştiinţice şi litrare a autorului – marcând, casă zic aşa, cărţile care de acum încolo, la maturitatea deplină,-vor cu toate purtătoare de coroană.

Urmărind presascrisă, emisiuniletv i internetul, amajuns mai debusolatdecît un papuacare ar invitat ladecernarea Oscar urilor! Fiindcă, de la o zila alta, specialitiise contrazic, iarconsumatorii nu maitiu pe cine să creadă,ridicînd rata depresiilornaionale, an de a.

Cîteva exemple:- „bei minimum

doi litri de apă, zilnic!”

ni se recomandă la tv; da, dar apa are clor i neotrăvim, lent & sigur, organismul; apoi, se reco-mandă apa plată, ca ind mai uoară stomahului; însă cea gazoasă are minerale, atît de necesareorganismului...;

- „alcoolul dăunează grav sănătăii!”;poate, numai că francezii beau, zilnic, trei-patrupahare de vin rou, pentru inimă; i au un pragridicat al longevităii; iar un bătrîn din Tibet, la împlinirea frumoasei vîrste de 115 ani, a declaratcă ...rachiul i tutunul l-au inut în viaă !;

- „pîinea îngraă!”; dar fără pîine, cică nuse produce corect digestia;

- „ardeiul iute distruge catul!”; poate,dar omoară paraziii intestinali i mai ajută i la

slăbit;- „brînza cu mucegai este inadmisibil de

grasă!”; însă, consumată moderat nu cred să facărău; n-am auzit de ini internai indcă au hăpăitfromage bleu!...;

- „dulciurile strică dinii i duc la diabet!”;explicai asta, convingător, unui copil de 5-6ani...;

- „caviarul este minunat!”; dar 50 de gra-me conin tot atîtea calorii cît un porc de 80 dekile; i colesterolul se face praf! (da cine are atîiabani să mănînce 50 de grame de icre negre?!; lamine, spre exemplu, asta-i raia pe doi ani!...);

- „iaurtul are calciu!”; însă, cercetări re-cente au demascat organele dubioase ale anima-

lelor din care se recoltează bacteriile (mi-e jenăsă vi le comunic!);- „ouăle sunt indispensabile micului de-

jun!”; or , da umă catul; iar alea de raă, dacănu-s bine erte, sunt periculoase; iar prea erte,n-au niciun gust...;

- „grepfruitul este un excelent antioxi-dant!”; dar dacă iei antibiotic, anulează efectulmedicamentului...

Un singur lucru ne rămîne de făcut: să igno-răm orice sfat al nutriionitilor. Fiindcă eu credcă e i-o doză de sadism în avertizările lor schim-bătoare! Numai ei să mănînce bine, ai naibii!...

Fac un împrumut la Bancă i-mi cumpăr unsfert de kil de caviar, o sută de grame de trufe,

o bucată de brînză roquefort , o langustă, o sticlăde whisky de 18 ani i trag un chef monstru, sămoară medicii de necaz!...

Ceea ce vă doresc i vouă, derutai lectori!Că ăi de-mi citesc confesiunile, merită să mănîn-ce tot ce-i mai bun pe lume, indiferent ce-ar ziceMencinicopschi & comp....

ESEU

Bogdan Ulmu

Nae Georgescu

Un cavaler medieval printre noi(Coroana cavalerului) Sfatul (inutil al)

nutriționistului



Dan i e l aGifu scrie cup r i m ă v a r a în suet, cusuetul în vis icu visul ca un

soare răsărindi asnind ca în zilele faceriilumii. Volumul „ P ă c a t u lnelinitii” esteexpresia unui

„dor purtat însuet o vreme-ndelungată”,care „oricât l-arpate moartea

nu moare niciodată”, cum ar zice VictorEftimiu, dor ce se manifestă atât încăutarea rească a împlinirii prin iubire,cât i într-o generală stare de graie igratitudine faă de Dumnezeu pentru

darul iubirii născător de ină nouă înadâncul inei iubitoare.Capitolele din volum sunt

organizate, în mod original, după lunileanului, începând cu martie i terminândcu februarie, ca într-un calendar al iubirii,unde după modelul măriorului, rul albi rou, cei doi îndrăgostii, Ea i El, îi împletesc destinele într-o călătorie ce sevrea pe viaă i pe veci.

Aezarea capitolelor pe lunisugerează de asemenea curgereaanului, deci curgerea iubirii prin luni iani, i cu aceasta creterea continuă,ca cea a unui râu de la izvor la vărsare.Vag, formatul poemelor i conceptulalcătuirii volumului (patru pagini pentruecare lună: primele trei având câtedouă poeme-coloane, El i Ea, faă-nfaă, ordinea se va schimba lună de lună,iar pagina a patra având doar o singurăstrofă-bloc), trimit către alcătuireaspecială a tipului de poem-acatist (cuicoase i condace pentru ecare stare,tot douăsprezece, asemenea celor deaici), gen poetic în care, în literaturaromână contemporană, a excelat ValeriuAnania (vezi volumul File de acatist).

Cartea Danielei Gifu poate citităi ca ind un singur poem (dialogal)scris dintr-o răsuare în momentul îndrăgostirii. Aadar, poezia din acestele este un dialog intim între Ea i El

(ecăruia venindu-i rândul de a deschideluna), deci un discurs cu accente delosoe existenialistă, o declaraie deiubire ce amintete atât de un anumitmod de expresie al dramei antice,cât i, mai ales, de celebra „Cântare acântărilor”, poem biblic de asemeneadialogal, unde iubirea este sublimată icelebrată în acelai timp.

Precum cartea biblică, i poemulDanielei Gifu este scris ca o expresiea sublimului ca stare interioară cedenotă că poezia e-n suet i suetule-n poezie, sau, mai mult, că poemul esuet i suetul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii,dar, în condiia umană prezentă, trebuie

îneles cel puin unul dintre sensurileacestui titlu, „Păcatul nelinitii”, ce trimitela asceza părinilor pustiei.

Că marele poem al acestui volumeste o „cântare a cântărilor” o spune însăi poeta: „Am scris primul cânt...” (p.40). Nelinitea iubirii, apropos de titlu,

este prezentă i în Cântarea cântărilor, inu în sensul de păcat, ci de bucurie: „Dedormit dormeam, dar inima-mi veghea” (5,2) pentru că Ea, cea din Cântare,singură recunoate: „Sunt bolnavă deiubire” (5,8).

În volumul Danielei Gifu iubireadintre El i Ea e percepută ca un fel deireversibilă predestinaie: „De m-ar înrobi înnorarea/ tot te-a chema” (p. 68). Eaici dovada unirii totale asemănătoarecu unirea ca încununare a treptelordesăvâririi din mistica patristică,implicând puricarea i iluminarea catrepte precedente. Aceasta e de parcăpoeta ar identica iubirea cu unitateaindestructibilă (indestructibilă tocmaipentru că întemeiată pe puricare saupuritate i iluminare sau înelegere,ambele în formă maximă) la care seajunge în urma parcurgerii drumului de lanatural la supranatural. Cu alte cuvinte,există în iubirea ce unete astfel o asceză

a suferinei ce implică lepădarea de sineca drum al mersului sigur spre intă. Înacest context iubirea e atât de mare că emai puternică decât moartea, i precumcredina, mică i munii din loc (p. 60).

În iubire, dăruirea totalăare fazele ei după cum eaimplică i o anumită necesarăpregătire. În limbajul poeteiacest lucru se petrece astfel: „Mă/ abandonez desfătărilor/care mi-au copleit de/ mult împotrivirea./ De va venifurtuna,/ sloboade-mă!” (p. 56). În dăruirea totalăerotismul nu mai are înelesde păcat, ci de virtute;cuplul, unitatea desăvâririi,este generator al acesteiiubiri, chiar zice, virtuoase.În „Cântarea cântărilor” el ovede pe ea femeie i înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară,doi iezi care pasc printre asini. Până nuse răcorete ziua, până nu se-ntindeumbra serii, voi veni la tine, colină demirt, voi veni la tine, munte de tămâie.Cât de frumoasă eti, tu draga mea,fără nici o pată” (4, 5-7). Aici, în volum,ea cheamă asemănător: „În lumina deamurg/ a iubirii ce se apropie ne/ vomînfrupta din plăcerile/ atingerilor./ Vino,/ strecoară-te/ sub sânii mei!” (p. 46).

Iubirea cântată în „Păcatul nelinitii” este concepută ca un dar divin. Poeta nespune: „Am fost poftii acum/ împreunăla masa/ îndulcitoarelor/ merindeaezate de/ călăuza cerească” (p. 44).Într-o astfel de unire nu mai contează încotro mergi, căci există o călăuză.Doar trebuie s-o urmezi. „Nici eu,/ nici tunu cunoatem/ încotro-ul” (p. 44). Saualtfel: mergi i fă din însăi calea, intă, idin însui mersul, scop. Vorba FericituluiAugustin: „Cântai cum cântă călătorul.El merge i cântă. El cântă i înaintează”.

Ca-ntr-un discurs losoco-teologic de factură ascetică, aa cum întâlneti la părinii pustiei de tip Pateric,poeta vorbete de ranarea contiinei

prin actul căinei (o trimitere la neliniteadin titlu?), o ranare a contiinei pânăla a deveni un r de lumină (p. 38).Dacă această căină indică un păcat,o rană, autoarea nu e departe de VanGogh care spunea: „Să faci din ranăo lumină” . Transformarea, subierea

contiinei, afectează întregul mod dea al persoanei faă de lume. Iubireafaă de persoana iubită aduce cu sine odispoziie generală de iubire i aprecierefaă de tot i de toate: „Totul acum e/ iubire” (p. 30), zice poeta. Iubirea deciface ca lumea întreagă să e perceputăaltfel decât înainte, adică în modul celmai adecvat cu putină: ca obiect demnde iubire.

Lectura volumului arată cădragostea se cere celebrată, i odatăcu ea i viaa, pentru că dragosteaeste un eveniment al vieii, ceva carevine, survine (vine de sus) i, ateptatsau neateptat, se cere sărbătorit. Aavedem i în „Cântarea cântărilor”, undeea declară: „Eu sunt a lui, a celui drag.Hai, iubitul meu, la câmp, hai la arăsă petrecem” (7, 11-12); iar aici poeta(el, în dialogul poetic), cere: „să înceapăsărbătoarea/ vieii” (p. 30).

La Daniela Gifu, iubirea, dei espontană i apare ca o stare de graie ica o necesitate a modului de a într-unanumit moment în viaă, presupune isacriciu. „Crucea iubirii” (p. 22) de care

vorbete ea duce cu gândul la o iubirerăstignită, sacricată dar i sacricială,de tip hristic, deci la o iubire ce implicătotala dăruire a celuilalt, ca cea a luiHrisos, pe cruce, omenirii.

Poemul volumuluie ca un drum pe care-lciteti mergând. Drumul efascinant în el însui, dincolode surprizele pe care le poi întâlni la orice pas. De aceeael poate implica i nelinite.Dar dacă eti în fascinant, înmiracol, de ce să i nelinitit?Nu e oare acesta „păcatulnelinitii”? Poate. Totui, în nalul volumului, poeta

mărturisete că, în sfârit,ca i cum acomodarea s-aterminat, nu mai e nelinitită: „Acum, cu zâmbetul/ prelungsub sărutarea/ ispititoare,

i-am întâlnit acea privire/ înmuiată înfericire. O/ strălucire ispititoare în/ caremă pierd plăcut. Mi/ s-a astâmpărat inima” (p. 104). Cam aa cum spune iea, cea din „Cântarea cântărilor”, acumlinitită i sigură: „Eu al iubitului meusunt, i el este al meu” (6, 3).

***Vorbeam de poemul ca drum i de

surprizele acestuia. Parcurgând poemulde iubire, cititorul găsete multe perle pecare să le aeze în vistieria suetului său.Iată doar câteva: „Ne plimbăm mână-nmână, în vis” (p. 22); „Să/ îmbătrânimcăutând/ împreună/ împrimăvărarea” (p. 22); „Te chem de/ teama de a nu-i uita/ numele” (p. 28); „Asnitul aezat uor peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale ovăieli” (p.68); „Încotro-ul fost-a denit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să priveti în/ pustietatea din mine” (p. 84).

***Daniela Gifu scrie cu primăvara

în suet, cu suetul în vis i cu visul caun soare răsărind i asnind ca în zilelefacerii lumii”.

-----------------------------* Prefaă la volumul de poezie

„Păcatul nelinitii” de Daniela Gîfu,Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012

RECENZIE

SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS

Theodor Damian



EVALUĂRI

bine ca oricine că lumea obiectivă/e tot mai mult ademenire”.De fapt, cu „Scrisoarea a II-a”, poetul lansează percepia celordouă planuri ale singurătăii: lumea reală (cea din „scrisori”)

i lumea virtuală (cea din „facebook dreams”), asupra căroravom mai reveni. În schimbul eliberării de singurătăile noastrezilnice, prin vis - „facebook”-ul, devine o navigare continuăprin inuturile unor „rânduri de disperare” ce-i oferă „numaicopaci tăiai pentru nopi de frig i de spaimă”. „Tot ce existăprovoacă, mai devreme sau mai târziu, comarul”, spuneaCioran. Poetul, contient de acest pericol, veghează, ca aici „în noul meu creier/nimeni nu spintecă pe nimeni” (p.13).Tocmai de aceea, e încă vie imaginea unor animale fantastice,căărate în visele noastre, cu scopul de a ne devora visele, aacum ne sugera J.L.Borges, despre oglinzile mincinoase. Poetulne vorbete despre „o lume din oglinzi vorbitoare... gata deapărare i atac” i ne asigură asupra certitudinii armelor sale: „sunt pregătit să trec întunericul cel mare”. Cu „Scrisoarea aIX-a”, poetul îi asumă, printre elementele portretistice, pe deo parte, poezia străzii, care „ateaptă să-i privească pe scutierii duhovnici/cât mai aproape de propria lor frică”, pe de altă

parte, el, poetul, care se va „lupta cu morile de vânt/i mai alescu mine însumi/pentru un singur vers de libertate”, e optimistcă va iei învingător. Invocaia sa, în acest context, al eului cupoezia, e rească: „trăiesc până la capăt/în acest poem pecare îl intuiesc/dar pe care nu-l voi scrie niciodată”. Și, indcă ospune sincer (neavând arogana poeilor zgomotoi), neapăratsă-i găsim i corespondena din „facebook dreams (IX)”. Iat-o: „eu nu sunt realitatea/nici oglinzile ei mincinoase”, unde, din

nou, realitatea i oglinzile ei intervin întrelumea reală i cea virtuală a unei portretisticiideatice, pentru ca disperarea sa, să nu aibănimic din aceea a romanticilor i chiar, nimicsentimental: „nu mai vând iluzii/nu maicumpăr indulgene”. Optimismul său, vinede la poziia câtigată în disputa cu spaimelesale „departe de năluciri i primejdii”,ca i a autosugestiei benece, a puterii

cuvântului, în terapeutica suetului: „încreierul meu e un pământ sfânt/pentru scrisi vindecare”. În cel de al (XIV) „facebook dreams”, poetul revine la imaginea ochilor înelegători ai iubitei, ca la acel col de lumede faima acelui uitat „El Dorado”: „nu temai privesc de atâta vreme în ochi/îi trimit

doar mesaje de câteva ori pe zi/chiar dacă tiu că vânezi totulde la mine”. Astfel, această gândire va dobândi consistenaunei ine vii, pe care o va urmări cu toate aspiraiile sale,după ce singurătatea „facebook-ului”, a nimicit-o complet înateptarea zilei următoare. Din aceste tranee ale „pândei iateptării”, în războiul numit „singurătate”, iubita e precumsoarele, „ateptarea mea de sus i de jos”: „tu eti o dragostede nisip micător/tu eti pisica pe care o fotograază însecret/rabinul/patriarhul/imamul”, ca ademenire i viaă. Cu „Singurătatea vine pe Facebook ”, poetul îl radiograază, în

principal, pe gânditorul care a îneles să prote de tăcerile ide solilocurile sale pe facebook, pentru a înelege ce se petrece în jurul său în această lume vastă: „stau pe muni i pe ape desingurătate/<<într-o relaie cu POEZIA>>/viitorul străluceteca o stea căzătoare/ateaptă un singur/enter” (Scrisoarea a XV-a). Cititorul, aat mereu într-o relaie de intermezzo cucel care gândete, devine „hipnotizat la cireul alb din faacasei”, în lumea prin care poezia „e tot mai mult adrenalinăi spaimă”. Cartea îi prilejuiete cititorului, o serie de aforisme(ca aparinând singuraticilor): 1) „orice suet călcat în picioareeste oglinda unei trădări” (p.21) ; 2) „fericirea e un mod de întrebuinare” (p.24) ; 3) „singurătatea e o biserică în careDumnezeu mai poate aduce/mântuire sau alinare” (p.41) ; 4) „să nu ne grăbim în acelai cont vom ajunge cu toii” (p.68); 5) „singurătatea e un cântar care nu minte” (p.76). Etc…Mesajul poetic al acestui volum de poezie, e de a readucesuetului, cerul cu lumina soarelui atotputernic, ca o solie a

gândirii care triumfă i, intuiia profetică, vizionară, a omului îndrăgostit de frumos „gata de o revoluie interioară”, cum că,pentru „fericirea pe care o lăsăm să ne scape printre degete”,va trebui să lupte cu ecare clipă a singurătăii sale, întrucât „din amintiri i spaime/scot la iveală/ (oameni-n.n.) gândiridevoratoare/încremenite în lavă/atinse de suul unui asteroid/egotic” (Facebook dreams XX ).

Cu noul volum de poezie „Singurătatea vine pe Facebook”,ed. Tracus Arte, 2012, Dan Mircea

Cipariu, aat în postura de poet-prizonier al lumii (în general) i un însingurat rătăcitor în lumea Facebook-ului (în particular), aruncă o „lumină/pentru inima mea/ i a celor care nusunt în ea” (Scrisoarea a XII-a), asupracreatorului din exterior, i a ziditoruluidin interior, căci, dat îi e poetului, a-iexamina efectele, fără a-i judeca, întotalitate, cauzele. Noua sa carte depoezie, poate încadrată în categoriaculegere de gânduri, de aforisme i

imprimerii subiective i virtuale a profunzimilor insondabile aleexistenei. Puini tiu, însă, că poetul avea în imagine i pebătrânul otean pornit călare pe mâroaga sa, încercând să-i găsească desfătarea în acea vale a lunii „unde sălăluietetimpul care a fost risipit de vise” (după J.L. Borges) i, în cele

din urmă, înfrânt de realitate, se va întoarce „slăbit i galben, întins pe o mână de fân, într-un car cu boi”, spre casă. Casadin singurătate (unică), pe pragul căreia visase cândva „isprăvimereu tot altele”... senor Miguel de Cervantes Saavedra.Reformulez gândul poetului: prin poezie am vrut să visez isă cuprind omenirea de pe Facebook. Criticul va reconstrui,mereu i mereu, acest cal troian al înelegerii sdate de poet.

Cartea are o construcie poematică, gândită ca pe olucrare „faă către faă”, realitate-imaginar,lumea reală cuprinsă în gândurile exprimatedin cele 20 de scrisori, cu lumea imaginară,răsfrântă din „oglinzile mincinoase” alevisului, prin cele 20 de „facebook dreams”-uri, care le urmează. Cu prima scrisoare,poetul aruncă pieptenele, oglinda i gresia, în calea cititorului său: „sunt i eu unproprietar de suet/o măsură a lucrurilor

pe care le intuiesc/pe care le iubesc” ca, în „Scrisoarea a XIII-a” chiar să pluseze („suntun proprietar de singurătate”). Aadar,nu-i ucidei visele „o măsură a lucrurilor (i ele n.n.)”, ce vor veni cu ecare scrisoaretrimisă. Una din primele explicaii, o găsim,tot aici, în cuprinsul primei scrisori: „evadezdin statistica suferinelor mari/într-un regat de singurătate/unde pot visa cu ochii deschii”. Fantasmele visului, din carteade vise a poetului, oglinda în care te priveti cum te pierzi îngura unei arătări uriae de pe lumea cealaltă „o gaură neagră”,acolo, e i ceea ce spunea cândva poetul „Corbului ”: „Cei cevisează ziua cunosc multe lucruri, care le scapă celor carevisează noaptea”, spunea E. A. Poe. E de la sine îneles căpoetul îi asumă coecientul de risc, în a nu umbla la baiereleghicitorii aruncată ca pe tarabă în piaa oraului i nici nu-i faceiluzii ca Don Quijote, care-i lua avânt în dezlegarea enigmelor.

Dacă am avea, la tot pasul, interpreii cei mai teribili de vise,am putea avea i noi o percepie a realului ca expresie a „uneilumi magice”. Și, am putea zări prin năclăiala beznei sau înnesigurana obscurului secol, ori, chiar să facem mai multălumină în păienjeniul întâmplărilor dictate de Sus. Cu aceastăremarcă (aproape borgesiană: „visele mele nu tiu niciodată săzămislească mult doritul tigru”), ne îndreptăm spre o minimăfereastră prin care vom evada odată cu poetul D.M.Cipariu.Despre fantasmele singurătăii, poetul ne i explică, mai apoi,cum se consumă – până când – „o gaură neagră/îmi strigănumele/i adaugă în dreptul meu/<<un om eliberat>>”. Însă,explicaia unui refugiu total, în lumea visului, ar putea veni,odată cu primul poem din ciclul „facebook dreams”, dacă l-amciti într-o cheie aparte. Să vedem: „Ultimul meu sim e visul/cu el voi cerceta invizibilul”. Și, armă, mai apoi, cu tărie: „cuputerea visului voi trece pe nevăzute/printre popoarele deinsomniaci/care îi venerează zeii i nostalgiile cu un like”.

Ieirea din vis, nu-i decât clipa de a privi în faă necunoscutul, în momentele reti ale zilei: „cu care voi trece iarăi prinrealitate ca într-un lm fără nal/i fără prea multe înelesuri”.În „Scrisoarea a II-a”, există i o explicaie a „timpului” perceput în momentele evadării în vis, ca fugă de singurătateaunei biograi petrecute printre cările din biblioteca personală: „am intrat i eu în pântecul unui vis de eliberare/înelegând mai

Tudor Cicu

Dan Mircea Cipariu: Scrisorile realităţii „faţă către faţă” cuoglinzile facebook-ului



î

CRITICĂ LITERARĂ

Titi Damian Examenul cel mai dicil pe care şi-l propune

să-l treacă un poet îl reprezintă Psalmii biblici, ecă intenţionează să realizeze o simplă versicare, otălmăcire poetică inspirată sau, pur şi simplu, devino sursă de inspiraţie pentru alte sau ample lucrăriartistice. Aceasta, şi pentru că poetul are în faţăexperienţe notabile, începând cu Calvin, Clement Marot,Jan Kochanowcki, iar lista celor care s-au „luptat” cu psalmii este impresionantă. În literatura română,modelul indiscutabil îl reprezintă Dosoftei care a dat,prin versicarea psalmilor, „întâiul monument de limbăpoetică românească” (Nicolae Manolescu). De asemenea,avem în vedere şi faptul că psalmul devine o specieliterară cultă, frecvent cultivată în lirica modernă, ca să-iamintim doar pe Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi,Doinaş, etc. Şi în poezia contemporană nu puţine sunt încercările – multe dintre ele izbutite – de a da o nouăviaţă psalmilor. Aceasta pentru că Psaltirea lumineazătoate cugetele suetelor aate în căutarea adevărului,conducându-le spre descoperirea dumnezeieştilor taine,pătrunzând prin toate visteriile înţelepciunii şi sporindapropierea de Dumnezeu.

Valeria Manta Tăicuţu, prin volumul LAUDATEDOMINUM, editura Valman, 2012, Râmnicu Sărat,(162 pag.) este o voce lirică profundă - aş putea spuneunică – în corul poeţilor contemporani care s-au apropiatcu soşenie de psalmi. Prevăzătoare, cu modestieşi sinceritate, într-o „Notă a autoarei”, îşi dezvăluieintenţiile: „Volumul de faţă nu intenţionează o rescriere

orgolioasă şi o <<răstălmăcire>> a Psalmilor; el cuprinde 150 de rugăciuni poetice inspirate din Psalmi şi turnate în forma xă a sonetului.” Poeta, cu dreptate,le denumeşte rugăciuni, chiar putând interpretate cao specie literară aparte, dar în textul de faţă, din motiveprocedurale, le vom spune tot psalmi.

Mai întâi, trebuie făcută precizarea că poeta îşiasumă oarecare libertăţi prozodice, în sensul că, deşipleacă de la modelul sonetului shakespeare-ian şivoiculescian (trei catrene legate şi un distih), foloseştee un singur vers drept concluzie („când nu ai legi, te zbaţi între ispite.” (1) ori adoptă formula consacrată,cu distihul nal („slăvite Doamne, dă-ne zile bune/ şi-nvinge Tu a lumii viclenie.”/ (9), sau terţină („Tu iartă-ne greşelile şi toate/ făţărniciile ce ne-au fost hrană/ şi la lumina soarelui ne scoate.” /(18), sau, pur şi simplu,

renunţă la concluzia nală. Păstrează ritmul iambic şiendecasilabul (excepţie psalmul 99, cu versuri de 13-14 silabe), dar, pentru a da o mai mare intensitaterugăciunii, foloseşte cu succes şi cu măsură variaţiade rimă feminină sau masculină (pereche, îmbrăţişată, încrucişată). Scrie toate versurile cu iniţială mică, ceeace face ca ideea poetică să capete profunzime şi uenţă,şi prin tehnica modernă, foarte des utilizată în volumulde faţă, a imgambamentului.

Primul dintre psalmi se dovedeşte a şi poemul- temă al volumului – ca specie literară, o meditaţie –aducând în prim-plan o constatare despre respectarealegilor morale şi avertizarea de a nu se cădea în ispită.Reecţia este pe teme precum bunătatea, răutatea şifericirea umană: cel care nu umblă „cu viclenii pe căi bătute” , nu-şi „împute” cuvântul „prin mlaştini” , nu înoată

în „zarvă şi ocară” , este fericit. El dă roadă potrivită caun pom bun, trunchiul lui nu-i „pomana viermilor” . Dincontră, păcătosului, „uscat şi vesel în prostie”, îi esteursit „să intre iadu-n mintea sa pustie.”

Pornind de la această temă eternă a bunătăţii şirăutăţii umane, începând cu psalmul al doilea, poetadezvoltă tema relaţiei dintre individ şi Dumnezeu,

LAUDATE DOMINUMde Valeria Manta Tăicuu

sau

izbânda limbii române prinrugăciunea poetică

cu discrete ecouri stilistice din Goga şi Arghezi, pecare, n intelectual, îi ştie din scoarţă-n copertă, cumse spune. Se particularizează, îndepărtându-se demaeştri, imaginând divinitatea în numeroase ipostaze,cum vom vedea mai încolo, dar socotind-o autoritateasupremă - singurul judecător al faptelor bune sau releale oamenilor, căci „pe toate le aşază/ într-un cântar ce nu dă greş niciodată” (2). Dumnezeu nu este singur în lupta cu duşmanul, are în poetă un aliat de nădejdecare, precum Oedip, îşi îndreaptă privirile mai întâi spre

interior, altfel s-ar simţi derutată şi înstrăinată: „rănităde cuvinte mari” (25) ,„eliberată din calea şarpelui” (33), „bolnavă sunt de uitare” (37), „născută din păcat” (50), „prinsă în vârtejul lumii,/ săracă şi mâhnită peste poate” (68), „scăldată-n apa grea a ignoranţei” (69), „mâhnită sunt cu-asupra de măsură” (87), „străină-s pe pământ” (118), etc.

Psalmii din acest volum pot , ca specie literară,meditaţie, rugăciune, sau o combinaţie de meditaţieşi rugăciune, uneori blestem, sau, mai rar, odă.Structural, cei mai mulţi realizează, într-o primă parte,o prezentare a universului moral degradat, iar în a douăparte o rugăciune, precum în exemplul de mai jos: „s-auînmulţit cei slabi, în gând cu fuga/ la dumnezeii de aur şi de-aramă/ căci întunericul din ei îi cheamă/ spre surzi şi orbi să-şi risipească ruga/; eu vin la Tine, Doamne,

cu speranţa/ că nu mă vor tenta cândva arginţii”/ (15)Universul înconjurător este desacralizat, duşmaniisunt numeroşi, ateii s-au înmulţit, capătă chipuridemonice, hidoase, îmbracă cele mai neaşteptate înfăţişări morale, surprinse în expresii caustice, acide,demolatoare: „poartă zale de oţel, perde/ şi-n miez veninul pur îi clocoteşte”(9); „vânători noptatici, cuinimă îmbrăcată-n piei de şarpe, lupi cu ochi galbeni,/ otrăviţi, hipnotici ce varsă foc”(10); „saltimbancii bolii şi-ai ruşinii”(11); „stricaţi de-o boală fără leac în lume/ urâţi şi trişti, şi fără de repere/ par cârtiţe în adânc, fărăvedere/(13); „hoţi, vicleni, ce ţi-ar lua şi pâinea de pemasă,/ proşti cu tupeu sunt cei cu ceafa groasă”(19); „falşi baroni, cu suetele goale”(20); „nebuni ca haitacea murdară şi turbată”(21); „ruine, javre şi hoitari”(25); „i de slugi din care n-ai ce-alege/ golani şi hoţi, pe

drumul avuţiei”(32); „vânători vicleni şi fără lege” (34); „troglodiţi” (36); „bestii” (40); „cresc ca mătrăgunaîn tot locul”(52); „cuiburi de năpârcă”(56); „făţarnicul duşman”(57); „merg cotit, târâş şi prin hârtoape”(58); „născuţii din bordeluri”(62); „cei lacomi şi perzi în jurăminte”(67); „javre” (69); „au ieşit/ din vizuinilesăpate în pădure”(73); „mincinoşii, i depravării,/ ucigători de mame, turmentaţii”(93); „idoli fabricaţi şi jalnici” (94); „neghiobii”(96); „ticăloşiţi de lene şi prostie”(102); „roase de ură inimi,/ în priviri şi-n oase le picură otrava”(108); „bufoni şi actori de operetă”(109); „vânzători de neam şi glie”(115); „defăimători a totul ce-i credinţă”(122); „rozători frenetici,/ devoratori demoaşte şi biserici”(123); „vrăjmaşi care din umbră seridică”(144), etc.

De multe ori, aceşti duşmani ai lui Dumnezeu îmbracă şi haina prostului pe care poeta, cu spiritulsău caustic, îi dispreţuieşte şi desinţează: „ne-amsăturat de proştii cu tupeu”(11); „proştii, de cutează/ să umble cu scorneli pe-ntins meleagul,/ reduşi sunt latăcere cu toiagul”(2); „îmi prieşte/ sălaşul Tău de paceluminată,/ acolo unde prostul, niciodată/, deşi ajunge,nu se dumireşte/ în ce constă comoara căpătată”)14); „proştii/ fac zeci de cruci pe zi şi temenele”(20); „şi dacă joc îşi bat de cele snte/ o fac de proşti nu cu unscop anume”(39); „şi-au năvălit, cu foc şi cu secure,/ ca să-ţi doboare templul sub tăişuri;/ când l-au văzut ruine-au, râs ca proştii”(73); „Stăpâne, ii proşti ai neputinţei/ ne-au răscolit ogorul şi livada”(88); „n-amintrat cu proştii în misterul/ veşmintelor de nori şi desineală”(130)

Pedeapsa pentru hidoşenia lor îmbracă şi hainablestemului: „pe cei ce Ţi-au greşit în vifor adu-i/ să-i mistuie furtuna ce nu minte,/ să-i caute moartea ca petrestii vântul,/ să cadă sub topor, precum pădurea,/ sănu-şi găsească locul şi iubirea,/ să nu-i ajute gestul şi cuvântul,/ ruşinea să-i topească precum ceara,/ să numai vadă soarele la vară,/ iar tot ce seamănă în pământ să moară/ şi-n loc de grâu, să macine la moara/ desuferinţe, zilele ce zboară”/(82)



CRITICĂ LITERARĂSingurul aliat în lupta cu duşmanii lui Dumnezeu,

care sunt şi duşmanii săi, este rugăciunea pe care orealizează la persoana întâi singular sau întâi plural,socotindu-se şi o voce a mulţimii: „Părinte, apără-mă şi mă scapă”(143); „ne iartă nouă, Doamne, rătăcirea”(94).

În taina sfântă a rugăciunii, Dumnezeu este uninterlocutor care tace, dar căruia poeta îi simte permanentprezenţa şi ajutorul, de aceea comunicarea se face petrei voci. Într-o primă voce, poeta îl caută, recunoscândputerea lui Dumnezeu (e nădejde, milos, păstor, rege

peste ape, pavăză, răbdător, iertător, poruncitor , etc.),pe care-l numeşte cu recunoştinţă şi cu evlavie: Domnul(de 37 de ori), Tatăl Ceresc, Păstorul Blând, Ziditorul,Tatăl Sfânt, Dumnezeu, Tatăl, Prea Bunul, Stăpânul,Creatorul, Atotştiutorul, Înălţimea Sa: „ne cere Domnul să-l slujim cu frică”(2); „să ne îndrume Cerescul Tată cu alui putere”(13); „ai Păstorul Blând care mă paşte”(35); „mă voi supune/ doar Celui peste toate Ziditorul”(61); „aşa-mi încearcă Tatăl Sfânt credinţa”(65); „căutai/ de slavă pentru unsul lui Dumnezeu”(86); „călători/ veniţi la Tatăl lor să se prosterne”(86); „te apără PreaBunul când te ştie al său”(90); „am preamărit pe Tatăl cu iubire”(136); „l-am slăvit pe Atotţiitorul”(130); „laDumnezeu din cer luaţi aminte”(134); „ să caut umbraÎnălţimii Tale”(139, etc . Este un Dumnezeu umanizat, înzestrat cu atribute supreme, de natură morală

(unsul, preabunul, domnul, împăratul), cu atributepământeşti (creatorul, ziditorul, păstorul, atotştiutorul ),recunoscându-i-se şi atribute domestice (tatăl ceresc,tatăl sfânt, stăpânul, părinte, apărător, mire, foarte des tată.) În felul acesta, comunicarea cu divinitatea este asigurată.

O a doua treaptă a comunicării cu Dumnezeueste realizată prin utilizatea apelativelor, conferindrugăciunii mare efect stilistic, asigurând apropiereasuetească deplină: Părinte (de 39 de ori), Domnule(de 15 ori), Stăpânule (de 12 ori), apoi Domnul meu,Tată, Prea Slăvite, Împărate, Preafericite, Preasnte,Apărătorul meu, Ziditorule. Aceste chemări reprezintătot atâtea mărturisiri de credinţă, destăinuiri sueteşti,recunoaşteri ale puterii divine, sfaturi cerute, dar maiales dorinţe. Sunt stări sueteşti contradictorii, ale

neputinţei în lupta aprigă cu duşmanii, de aceea doreşteorânduială, linişte şi dragoste divină: „părinte ne apărăde foşgăiala de târâtoare”(7); „te-ascult, Părinte,că-mi prieşte/ sălaşul tău de pace luminată”(14); „Părinte, să ne cerţi de-aşa ţi-e voia”(17); „eu vin laTine, Doamne, cu speranţă”(15); „Tu, Domnul meu,/ de ce, o, Doamne Snte mă părăseşti?” (21); „Părinte,ai să ierţi a mea prostie?”(24); „Stăpâne, glasul Tău zdrobeşte munţii”(28); „nu mi-am dorit, Părinte, vreocunună”(42); „eu vreau cântare nouă, Împărate” (56); „Părinte, toţi mă vor o anonimă-n gloată”(69); „Părinte,luminezi din munţii rodnici”(75); „Apărătorul meu, măchemi la masă”(83); „că l-ai salvat, Părinte,/ tot neamul ţi-aduce imn de slavă”(104); „e veşnică şi mare mila-Ţi,Doamne”(135); „sminteala celorlalţi nu i s-arată/ luminaTa, Stăpâne al meu şi Tată”(140); „îţi spun, mărire Ţie,Ziditorul” (148); „te lăudăm, Stăpâne/, pentru cerul boltit deasupra noastră” (150), etc.

Cea de-a treia voce capătă accente mai intense,apelativelor adăugându-se şi porunca: Doamne (de 34de ori), Părinte (de 18 ori), Stăpâne (de 5 ori), apoi DulceMire, Stăpâne şi Tată. În felul acesta, dorinţele capătămaximă intensitate prin intermediul verbelor la imperativ(folosite de 61 de ori) sporeşte motivaţia rugăciunilor,realizând o mai mare apropiere de divinitate prinasocierea inteligentă cu un complement direct, indirect,spre a deni obiectul direct sau indirect al dorinţei, darmai ales a-şi vedea speranţele împlinite: „ascultă-mi Doamne, graiul, şi înţelege”(5); „slăvite Doamne, dă-le zile bune”(9); „ridică-mi Doamne vălul neştiinţei”(12); „ieşi din cămară, dulce Mire veşnic”(18); „Stăpâne,să-i bagi în iad pe puii de căţele”(20) „mă cercetează,Doamne, şi alungă/ din suet păcatele mortale”(30); „salvează, Doamne, suetul din mine”(47); „dă-mi ajutor degrabă, Prea Înalte”(69); „desprinde-mă,Părinte, din ţărână!”(56); „şi totuşi, Doamne, să nu-mi dai/ doar drojdia din funduri de pocal”(74); „trimite-orază, Doamne, peste mine”(87); „nu-mi lua, Părinte, zilele devreme”(101); „te rog, Stăpâne şi Tată,/ sănu mă laşi să u cu ei asemeni”(115); „slăvit i,

Doamne, că-ţi iubeşti supuşii”(123); „o, Doamne, scoate-mi neamul din ruşine”(131); „alină, Doamne-al meu,aceste plângeri”(137); „din suet, Ţie, Doamne, în veci,mărire!”(150), etc.

Comunicarea are în vedere şi pe creatorul de poeziecare-l identică pe Dumnezeu cu însăşi Poezia: „te implor/ să-mi iei în seamă scrisul şi credinţa”(24 ); „Părinte, ai săierţi.../şi versurile-mi necosmetizate”(24 ); „mai plâng dincând în când în nişte rime,/ când vreun sonet s-oferă să-mi ia jalea”(26); „tu, de fapt, ieşti marea Poezie”(24), etc.

Întâlnim în acest volum versuri de mare ranamentartistic. Spre a justica această armaţie, vom pune,pentru cititor, faţă în faţă, un fragment din Psalmul biblic136, Psalomul lui David, versicat de Dosoftei, apoiRugăciunea poetei:

„La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi, ne-au cerut nouă

cântare, zicând: <Cântaţi-ne nouă din cărţile Sionului!>4 Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ

străin? 5 De te voi uita, Ierusalime, uitată e dreapta mea.6 Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-

mi voi aduce aminte de tine[…]9. Fericit este cel ce va arunca şi va lovi pruncii tăi de

piatră!” (Psaltirea )

„La apa Vavilonului, Jelind de ţara Domnului Acolo şezum şi plânsămLa voroavă ce ne strânsăm,Şi cu inemă amară,Prin Sion şi pentru ţară, Aducându-ne aminte,Plângeam cu lacrămi herbinte.Şi bucine ferecateLăsăm prin sălci aninateCă acolo ne-ntrebară Aceia ce ne prădarăSă le zâcem viers de carteIntr-acea streinătate[…]Va şi-acela-n fericeCe-ţ-va veni să te striceCă-ţî să va-ntoarce darul,Cum ne-nchini tu cu păharul,Când coconii tăi de ziduri Vor zdrobi ca nişte hârburi .” (Dosoftei, Psalomul lui

David )

„la zid străin ne-am înecat cu plânsul,căci te-am pierdut de mult, Ierusalime,şi cei ce ne-au robit nu cred în tine,cum nu-l primesc pe Domnul, ci într-însul aruncă desfrânaţii i de piatrăce-au fost crescuţi în pântecul căţelei iar noi, cântare pentru slava celei ce ne-a jertt, ne muşcă şi ne latră

în veci nu ridicăm, şi-acele harpece-au preamărit pe Tatăl cu iubirele aninăm în sălcii, cimitirecăutându-le şi-n gurile de şarpe;mai bine morţi, decât miere şi lapte pe buza-nsângerată şi subţire.” (Laudate Dominum,

136)

În volumul Domniei Sale, al cărui conţinut secircumscrie perfect sensului titlului (tradus: „Lăudaţi-lpe Domnul” sau „Să lăudăm pe Domnul”) metafora facecasă bună cu metonimia, cu epitetul moral, cu amplecomparaţii, alegoria-i la mare cinste, toate folositechibzuit, cu intenţia, reuşită, de a subordonate eticului.Verbele capătă o nuanţă acidă, menită a desinţa peduşmanii săi şi-ai lui Dumnezeu, adică răutatea umană.

În ultimă instanţă, puse cap la cap, cele 150 de rugăciunis-ar putea constitui într-un amplu poem, având 2100 deversuri, dovedind că izbânda poetică este deplină. Nu estenumai o izbândă a autoarei, ci şi a limbii române care s-alăsat încă o dată modelată şi mlădiată de o pană femininăde mare sensibilitate. Cu certitudine, este o biruinţă aliteraturii române contemporane.



REMEMBER

Iată de ce, după ani de mari încercări prin care trece Europa (aldoilea război mondial), România(dictatura, rebeliunea legionarilor,bombardamentele, bolevismul)i el însui (anii de campanie,moartea soiei i a copilului întimpul bombardamentelor), ȘtefanViziru continuă să alerge după ceacare i-a fost ursită, i nu poate s-oajungă. „E ca Ileana Cosânzeana”,mărturisete el unui alt personaj...

Ajuns la Paris cu mult noroc,fapte i întâmplări ce conferă

romanului o notă autobiografică smulsă din realismul

terifiant al acelor vremi, Ștefan Viziru continuă s-ocaute pe Ileana cu aceeai înfrigurare. În sfârit, cânddupă 12 ani are loc întâlnirea lor de-a dreptul magică,tot în noaptea de Sânziene, numai că de data asta în pădurea Royoumont de lângă Paris, i când Vizirusperă că acuma o va păstra lângă el, mor amândoi într-un accident de maină.

Concluzia romanului este cât se poate de limpede:Nici cuplul ideal, nici fericirea supremă nu pot firealizate aici pe pământ decât în vis, în imaginaie!Este ceea ce i face, de altminteri, Mircea Eliade înacest roman stufos, unde se discută enorm i cu folos,dar unde nu se realizează tipuri, întrucât personajelenu se coagulează în adevărate caractere, căci elenu sunt sondate i disecate fără milă, ci sunt lăsate

să viseze, să zîmbească i să optească aproape lafiecare pas!Prin urmare, Noaptea de Sânziene conine

elemente fantastice, stranii sau fabuloase, inseratefiresc în urzeala realistă a aciunii. Dar, după cum cu justee afirmă Dumitru Micu, „fantasticul lui Eliadeeste de mitologie, un fantastic relativ, consecinaincapacităii omului modern de a gândi mitic”. Esteceea ce, cu autoritatea-i cunoscută, susine i EugenSimion: „În prozele mai vechi ale lui Eliade, magiculdomină suprafaa textului, în cele de după război,magicul se retrage în adâncul textului. Locul magiculuieste luat, de fapt, de o foră spirituală mai complexă(miticul), care continuă să se manifeste în existenaomului modern”.

Riguros vorbind, spaiul i timpul de translaiedin opera lui Mircea Eliade, acel tărâm fantastic la careaspiră eroii săi, apare astfel doar pentru neiniiai. „Căci în sens elevat”, susine Dumitru Micu, „aceltărâm e realul însui, realul absolut”. Iată de ce,după opinia aceluiai critic, nuvelistica de maturitatea lui Eliade – fantastică doar în aparenă, în pofidainseriilor de supranatural -, este, de fapt, „o proză decunoatere sui-generis, o proză de idei, revelatorie”.

Dacă fantasticul s-ar reduce doar la înspăimântător, atunci dintre toate scrierile sale,doar Domnioara Christina, o altfel de Prăbuire acasei Usher , s-ar încadra în această definiie. Firete,la fel ca în scrierile lui Caragiale, altul este cadruldesfăurării aciunii din micul roman eliadesc: este

un conac din Câmpia Dunării, fosta proprietate adomnioarei Christina, cea care s-a preschimbat înstrigoi după uciderea ei în anul 1907 de către propriulvechil i, totodată, amant.

Autorul creează în roman o atmosferă de misteri spaimă, ceea ce, de altfel, conferă valoare artisticăscrierii: în curtea conacului se răresc vietăile, păsările

pier, câinele se târăte la picioarele oamenilor, iarăranii evită conacul ca pe un loc blestemat. Dei toatepersonajele se comportă ciudat în această atmosferă

îmbibată cu vrajă demonică, totui, micul romandobândete tonalităi terifiante doar în episoadeleunde îi face apariia domnioara Christina – frumoasă,diabolică, îmbrăcată exact ca în portretul ei, aezat peun perete al conacului. Parfumul de violete pe care-lrăspândete de fiecare dată, este dovada concretă aapariiilor domniarei Christina.

Și întocmai ca în celebra povestire a lui Poe, înfinal conacul bântuit de strigoi se va prăbui, numai că în acest caz el va fi mistuit de flăcări!

Dar Mircea Eliade a studiat i alte fee alefantasticului. Iată, bunăoară, Secretul doctorului Honigberger , nuvelă care, în pofida abundenei deelemente tehnice din practica yoga, se dovedetedeosebit de antrenantă prin situaiile insolite plăsmuite

de autor i prin straniul de natură hoffmaniană căruia îi dă viaă. Doctorul Zerlendi, elev al indianistuluibraovean Johan Honigberger, practică cu asiduitatetehnicile yoga, astfel că – prin asceză i meditaie –ajunge să se facă invizibil, să efectueze ieirea dintimp i apoi să dispară pentru totdeauna în miraculosultărâm al Shambalei.

Atmosfera de straniu se îndesete în finalulnuvelei, deoarece autorul creează o situaie de derutătotală prin tehnica translaiei în timp: cadrul, deipare acelai, este schimbat, i personajele nu se mairecunosc, deci n-au cum să se îneleagă!

„Omul poate trăi aievea în trecut”, se afirmă înnuvela Nopi la Serampore, ba mai mult – susine uniniiat din această nuvelă -, el poate chiar modifica

trecutul, pentru că legile acestui „univers de iluzii iaparene” au putere numai asupra celui ce crede înele.

Tot o superbă ieire din timp realizează Eliadecu profesorul Gavrilescu, după ce acesta pătrundepe domeniul i în bordeiul „igăncilor”. Nuvela Laigănci , o capodoperă a prozei eliadeti, ne asigurăcu vârf i îndesat că timpul este o iluzie. Numai căiluzia profesorului de pian Gavrilescu, este inversăaceleia încercată de pustnicul Narada. El crede că astat în bordeiul „igăncilor” doar câteva ore, însă dupărevenirea în timpul real (în tramvai, acasă, în vizităla eleva sa), constată cu stupoare că a dispărut fărăurmă vreme de doisprezece ani!...

Nuvelele editate de Eliade după anul 1960 auca subiect anumite relaii ascunse între viaa „deaici” i puterile miraculoase „de dincolo”. În nuvelaO fotografie veche de 14 ani se învederează putereaconcretă a credinei, facultatea desluirii viitoruluirăzbate din Ghicitor în pietre, iar în povestirea Unom mare este redat miraculosul în dezvoltarea sa deneoprit, i anume cazul unui individ cu nume hazliu– Eugen Cocoane, care începe din senin să crească,i crete mereu până ajunge la o înălime de zeci demetri, douăzeci după unii, treizeci după alii.

N.B.Între povestirea Un om mare i nuvela Pigmeul a scriitorului rus Fiodor Sologub există similitudinicare ne îndreaptă atenia spre o interesantă paralelă.Ambele scrieri studiază cu mijloace artistice propriiapariia miraculosului de natură monstruoasă, precumi groaza tragicomică a indivizilor asupra cărora s-aabătut respectiva năpastă. Dar dacă Mircea Eliadeoptează pentru miraculosul creterii înspăimântătoare,Sologub ne prezintă procesul invers – cel al micorăriicontinue a lui Saranin, până ce aceste ajunge cât unfir de praf, luat mai la urmă de vânt.

George Petrovai

Fantasticul, magicul şi fabulosul în cultura română




ESEU

am uitat” între graniele imaginare ale acestei existenetelurice necognoscibile încă, i-ar răspunde probabilLEOPOLDINA, un miracol scoborât printre oameni din

aburul cald al rugăciunii cuvântate cu lacrimi de amarăsuferină a inimii în faa tulburătoarelor i incontrolabilelor,totdeodată, taole de destin…

„Să ningă peste noi cu miei” în aceeai străvechelimbă românească i nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea de pe urmă a morii. „Să ningă inima înnoi”, căci „Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun i mieii care ning pe noi” … Sunt versuri aezate în piatra templuluizeesc al Iubirii de către poetul NICHITA STĂNESCU, untemplu divin unde, printre altele, ruga eminesciană ispaiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană alesfâritului de secol XIX i începutului de secol XX au formatcu fiecare rostire tânguitoare a lor fundamentul solid aldiscursului artistic fără precedent al acelei Fiine creatoarede vers nemutilat lăuntric (aa cum se întâmplă astăzi, în postmodernitatea vulgară i inestetică, pe care suntem

obligai a o parcurge împotriva voinei noastre dornicede puritate i frumos), actria cu glas îngeresc i chipserafic a teatrului românesc i universal - LEOPOLDINABĂLĂNUĂ...

Magdalena ALBU10 decembrie 2012

* Leopoldina BĂLĂNUĂ (n. 10 decembrie

1934, Păuleti, judeul Vrancea - d. 15 octombrie 1998,Bucureti) a fost o actriă română de scenă, lm, voce i televiziune. A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatralăi Cinematogracă (IATC) din Bucureti, la clasa Mariettei Sadova i a lui Marcel Anghelescu. A debutat la Bucureti,în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din „Primaîntâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din „O

batistă în Dunăre”, de D.R. Popescu, la Teatrul Naional,montat de acelai regizor. A avut roluri memorabile în „Vassa Jeleznova” i „Mama” de Maxim Gorki, „AnnaKarenina”, de Lev Tolstoi, „Medeea” de Euripide, „MartinEden” de Jack London, „Noaptea Iguanei” de TennesseeWilliams, „Oameni sărmani” de Feodor Dostoievski, „Livada cu viini” de Anton Pavlovici Cehov, „Doi pe unbalansoar” de William Gibson i, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, „Ca frunza dudului în rai” i „Obatistă în Dunăre” (alături de Mariana Mihu i IleanaStana Ionescu). A fost distribuită i în lme, mai ales înroluri cu încărcătură dramatică, „Nunta de piatră” (1972), „Dincolo de pod” (1975), „Ion, blestemul pământului,blestemul iubirii” (1979), „Clipa” (1979), „Bietul Ioanide” (1979), „Năpasta” (1982), etc. Leopoldina Bălănuă aavut i o colaborare de succes cu Televiziunea. „„Gaiele”

(1993), „Strigoii” (1992), „Trandarul i coroana”, „Conu’ Leonida faă cu reaciunea”(1985), „Moartea unui comisvoiajor” (1977), „Idolul i Ion Anapoda” (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune. Dei afost considerată o actriă dramatică, Leopoldina Bălănuăa avut i memorabile roluri de comedie. Sceneta TV „Carede dame” de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (undeactria întruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referină din istoria divertismentului TV românesc.Leopoldina Bălănuă a fost una din cele mai importante actrie care a practicat spectacolul de poeziei care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoarea recitativului dramatic creat de colile lui ConstantinNottara i Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuă a dat unregal de muzică i poezie, împreună cu Narcisa Suciu, înspectacolul „O întâmplare a inei” din 27 ianuarie 1998, peversuri de Ana Blandiana, tefan Augustin Doina, Magda

Isanos, Nicolae Labi i Nichita Stănescu. „Eu plec cu viaamea în teatru; teatrul vine cu viaa lui în viaa mea. Măgândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, carespunea, în ultimele zile ale existenei lui: «Doamne, amobosit ateptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut cao tafetă a Dumnezeirii”.

( http://ro.wikipedia.org/wiki/Leopoldina_B )

LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ - FIINŢĂ DIN FIINŢAPOEZIEI NEMAIROSTITE AZI…

În genere, se spune că psalmul

„scoate lacrimă i din inimă depiatră”, născând „tristeea cea dupăDumnezeu”. Sfântul Vasile cel Marea explicat cel mai bine acest lucru în a lucrarea sa intitulată „Tâlcuireduhovnicească la psalmi”. Mergândpe firul acestei fireti analogii aiciconturate, despre LEOPOLDINABĂLĂNUĂ se poate afirmaincontestabil că, în textura creaieisale, această mare personalitatea teatrului românesc i universaltocmai exact acest lucru s-a istrăduit să nască din propria-i durerei din patima neinută în frâu pentru

arta dramatică în sine: să scoată la iveală, cu toate puterilesale dăruite de divinitate, semantica precisă a oricăruicrâmpei de vers decodificat la nivel analitic-interpretativcu o minuie rară, într-o aa manieră de parcă el, versulcu pricina, ar fi primit pentru prima oară viaă atunci inicidecum cu ceva vreme în urmă din mintea i din mâinilecreatorului său...

Pentru harul desăvârit al LEOPOLDINEI, nu s-aconceput în timpul vieii sale o piesă de teatru care să îidefinească în totalitate fiina i care să fi transcens prinfora mesajului conceput întreaga gamă dramaturgicăuniversală creată până în acel moment de sfârit de secolXX, când actria s-a mutat definitiv în toamna anului 1998pe tărâmul necunoscut al pieselor de tip monolog cudistribuie unică. Nu a fost să fie aa, pentru că, de foartemulte ori, din păcate, priorităile i viziunile existente înperimetrul teatral contemporan privesc în cu totul altedirecii proscrise (de cele mai multe ori) i nicidecum în

lăuntrul cel mai de pre al unui artist de geniu - sufletulsău. Personal, consider că întreaga filozofie a interpretăriiactoriceti impuse de LEOPOLDINA BĂLĂNUĂ,interpretare ce face trimitere, bineîneles, doar la o micăparte a marii poezii a omenirii, a determinat apariia unuistil unic în ceea ce privete modalitatea de abordare a unuitext poetic prin descifrarea sensurilor lui prime gânditede creatorul operei literare respective, propunând astfel, în sfera complexă a actului artistic analizat, un adevăratmodel semiotic sui-generis demn de a fi studiat i urmatpe viitor în cadrul colii de teatru contemporan de aici i depretutindeni, modelul interpretativ-teatral LEOPOLDINABĂLĂNUĂ, precum este cel dezvoltat de mezzosopranaELENA CERNEI în muzica de operă, este vorba aici,bineîneles, despre modelul CERNEI-POEN.

„Lângă Dumnezeu există muzica, iar după numai tăcerea!“, ne rostete în grai românesc desăvârit acelaipoet CEZAR IVĂNESCU. Prin ne-masca spiritului său deesenă angelică, LEOPOLDINA BĂLĂNUĂ a adus în inimacelui care i-a ascultat versul toate cugetările profundeale spiritului creator omenesc. În arta dramatică plinăde sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organicde matca genuină a religiozităii sale vădite, s-a simit întotdeauna plutind peste firea răsfăată a imperfectuluispectru humanoid melancolia unei emoii fără umbre ifără vreme a ne-temporalităii celeste, ne-temporalitate încuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate,azi sălăluiete, prin Voie divină, din toamna unui an cumulte zile nefaste i goale de coninut, când mormântulde frunze de dimprejurul pailor mult prea zgomotoi aiomenirii îmi nătea în suflet o tăcere extrem de greu desuportat interioricete, de care doream să mă desprindcu orice pre spre a nu mai reveni niciodată pe pământ

printre oameni… „Ce este fericirea?”, se întreba cu o retorică scăldată în tristeea unei lumi pierdute în neputină i alienareLEOPOLDINA BĂLĂNUĂ, prin modulaiile distincte alglasului său încărcat de o sensibilitate ieită din comuni dublată în permanenă de accentele grave ale uneimeditaii personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu


Magdalena Albu



POEZIE

Bărbaţii pescuiesc lacopcă

S-a nărăvit pescarul iar lacopcă, în iarna grea cu drumeţii prin casă ...E gheaţa groasă-n canalui cu vodcăşi ochiul vede lac în locde masă.

Vecinului i-a îngheţat acvariul în timp ce aprindea un foc de vodcă ... În cratiţă şi-au început travaliul

peştii exotici pescuiţi la copcă.Un biet nebun părând că se sufocăa îngropat în curte un butoi ...Mima şi el un pescuit la copcăşi peştii toţi i-am cumpărat chiar noi.

Când cerul lumii e de ger şi vodcă,bărbaţii-n casă pescuiesc la copcă.

Cimitirul radioactiv

Ciudaţii morţi de la Ciudanoviţa-struguri de plumb ce nu i-a ţinut viţa-cum moartea-şi dorm întinşi lângă sicrie,

la Înviere primii ei să e!

Pe acest loc, zăpada-n veci nu cade,nici ploaia nu zideşte-aici arcade …Doar luna grea îşi picură lumina.Iradiate-s crucile şi tina.

În noapte, aici, claxoanele amuţesc.Maşini şi ceasuri - toate se opresc…Doar dozimetrul urcă-ncet şi straniu,spunând că morţii-au urme de uraniu.

În loc de boabe, creşte cranii viţa,pe dealul minei, la Ciudanoviţa.

Lupul

E prieten statornic cu vântul.Străbat împreună pădurea. În mâinile lor, cântă secureaşi horă încinge cuţitul.

El poartă un război mondialcu foamea, cu setea, cu viaţa.C- un urlet coboară el ceaţadin cer şi-o aşterne pe deal.

Şi, totuşi, el e parte din mine - în el sunt când prada sugrumă,privim împreună spre lună

şi-l aud cum urlă în mine.

E lupul doar partea păgânăa omului luat din ţărână.

*

Ies cu mâna din cercMâna se face de sânge pe lemnŞi se scuturăDouă zâne păgâne îşi aprind părulDespletind noaptea.Piatra se face mugur,Dulce ,înecăcios. Am lăsat o jertfă de tămâieLa poarta pe unde treci,O să vină semnul cu o ramurăDe nic că s-au retras apeleŞi cea mai albă icoanăMi te va aduce aminte

*

În urmă coama dealuluiSe mai zărea o acără. A venit îngerul şi mi-a zis.,,Urcă-te pe calul alb şi du-te,De vezi pe cineva orb deschide-i ochiiPână ce trec”. Însemnasem toate fântânile,Toate păsările,Cu acelaşi deget cu care am deschisOchii orbi.Pământul era o acărăCa o inimă de copil rănită.

*

Trecem prin umbra ei cu degeteleCând răvăşim ţărână,De aceia nu ne putem simţi nemuritori.Piscul de pasăre se pierde în cenuşăŞi numai învie niciodată.Semnul când se pot opri toate ploile,Când ti îmi arăţi palmaCum face mătănii tot mai adânci.Trecem prin umbra ei cum am intrat însecundă.

*

Dă-mi voie să-ţi mângâi semnele de lamâini.Ca să pot să u pregătit pentru când veiveniM-ai iubit destul în timp ce euTe slujeam cu o singură aripă Azi umbra îmi va fura totul Împotriva rului de iarbăSe varsă o cană de foc.

*

Eternitatea e albăDumnezeu se joacă

Cu degetul pe clipăŞi o luminează.Ne scriem dorinţelePe o bucată de cer Prelungind undeva iubirea

Vremi Adu-ți aminte, dragulmeu,Cand mirosea a tei șisoc prin parcuri,Iar noi, nebuni de-atâta dor,Ne închinăm romanțeceasuri-ceasuri. Adu-ți aminte, dragul meu,Când mirosea a iarbă proaspătă-ngrădină,Și brațul tău de ori iți era greu;Și fruntea mea, de margarete era plină.

Și mirosea iubite-al meu, a viață!Și mirosea iubite a suete pereche!Și dulci parfumuri, dragoste, speranță,Ne îmbătau pe-a parcului alee veche.

Toamnă

Plâng salcâmii de prin parcuri,Luna cânt-a dor cu jale,Snţi bătrâni stejari, în cale,Ne învăluiesc în ramuri.

Soarele se-ascunde-n vreascuri, Îngânând un tainic imn, Al venirii peste veacuri

Toamnei, cea cu chip pelin.

Frunzele din ceară, moarte, Într-un vals se prind, dansând,Peste crângurile toateSfânta Toamnă anunţând.

Stele ruginesc în ceruri,Cerul însuşi rugineşte,Necăjindu-se prin ramuriCă şi vremea lui se trece.

LORIN

CIMPONERIU

LAZAR

MAGU

ANDREEA

ROSU



PORTRET

Adrian Dinu Rachieru

„M-am temut de viaţă s-o trăiesc”

Cu ceva vreme în urmă ne-a părăsit, fără zarvă mediatică, Aureliu Busuioc, unimportant scriitor basarabean, oferindu-ne, la capăt de drum, un roman-recviem, cum îlconsidera, îndreptăţit, Maria Şleahtiţchi, o universitară din Bălţi. Fiindcă Şi a fost noapte...,un roman concentrat, „cinematograc” închide un cerc, dedicat soţiei (Tanţi), cea care n-a

avut parte „de omul la care ea ar avut dreptul”. Şi care, prin mesaj, se dovedeşte opilduitoare poveste de dragoste, conrmând spusele autorului, rostite la o lansare cu fast:dragostea este „cea mai frumoasă parte a vieţii”. Cei doi îndrăgostiţi, oţerul austriac WernerStroch, căzut prizonier şi Lenţa Velceva, despărţiţi de urgiile războiului, într-o lume întoarsăpe dos, se caută şi, nalmente, se regăsesc, romanul – aproape testamentar – propunândo scriitură care dezvăluie o altă ipostază a scriitorului, un octogenar falnic, obligându-ne săne reamintim că intrarea sa în lumea romanului se aşeza sub un titlu cumva prevestitor:Singur în faţa dragostei (1966).

Dar Aureliu Busuioc era „întruchiparea scriitorului total”, frecventând toate genurile,cu rezultate de apreciat;o gură singulară, uşor histrionică, aşând masca dezinvolturii,de elevaţie şi „cinism” simpatic, cultivând stilul dandy, risipind inteligenţă şi umor, învăluite într-un aer seniorial. El se trăgea dintr-o familie de boieri basarabeni (neamul Russo) şi aimpus / s-a impus prin elevaţie stilistică şi alerteţe, pigmentată ironic, exercitând o benecăinuenţă modelatoare în spaţiul basarabean. A studiat la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”,a fost redactor-şef la Tinerimea Moldovei şi la Chipăruş (revistă satirică), redactor de editură,consultant şi secretar al U.S. (1977-1987), oferindu-şi un dublu debut, cu placheta pentrucopii La pădure şi cu versuri umoristice (facile, să recunoaştem, în Prafuri amare, 1955).Până a atinge acea „vârstă plină” când va muta „tot ce am din inimă în cap” (v. Memorii), vamai publica, apărând „vestigiile inimii”, volume fără relief: Piatra de încercare (1958), Firicelde iarbă rară (1961), Dor (1963), Poezii (1964). Abia În alb şi negru (1977) ironia jucăuşă, în regim ambivalent, însoţind producţia romanescă, bine cotată, asigură scriitorului un locde prim-plan. Cu atât mai vârtos Îmblânzirea maşinii de scris (1988), Plimbătorul de purici(1992), Concert (1993) evidenţiază ingeniozitatea fabulistică, dinamitând clişeele sacrale,evitând tonalitatea gravă; ori ţinându-se la distanţă de patriotismul inaţionar, fără a sedărui „minciunii dulci”, vădind „resurecţia veteranului” (cf. Iulian Ciocan). Aureliu Busuioc(n. 26 octombrie 1928 la Cobâlca, azi Codreanca, jud. Orhei) a atins o „vârstă plină” şi îşi oferea – ca poet – o autoantologie, „temporar antumă”, cum şugubăţ zicea („aproape” melancolic, gânditor, clasic, maliţios, epigramatic), simţind că intră „în declin” (biologiceştevorbind), dar rezervând drepturile cuvenite „vestigiilor” inimii, adevărat, fără înduioşărisămănătoriste. Antologia Punct deschidea o frumoasă serie pusă la cale de cei de la EdituraŞtiinţa. Elegantul op ne procura plăcerea unei reîntâlniri cu cel care îşi dădea bacalaureatul, în 1948, la liceul timişorean „Constantin Diaconovici Loga” (coleg ind cu viitorul profesoruniversitar Mihail Dragomirescu) şi care, trăind „sub călcâiul optimismului naţional” (vezi

Eheu!...), s-a exprimat, pe traiectoria unei existenţe creatoare, ca poet, prozator, dramaturgşi – inevitabil / benec pentru cei din spaţiul basarabean – ca traducător, cu performanţenotabile.

Om subţire, causeur infatigabil, A. Busuioc devenise celebru şi prin folclorul scriitoricesc.În mediile literare ale Chişinăului numele său circula, discuţiile, brusc, se animau când fostuldecan de vârstă al scriitorimii de acolo îşi face apariţia aruncând replici ascuţit-inteligente, deun cinism „simpatic”. Dar Aureliu Busuioc nu era un boem de meserie. Iar cartea pomenitădezvoltă, se înţelege, un lirism memorialistic, etapizând o devenire, mustind de omenesc.Şi probând, denitiv, opţiunile sale estetice, departe de limbajul preţios-intelectualizat, darşi de inaţia neaoşismelor arhaizante, vânturate harnic de cohorta bucolicilor folclorizanţi.De fapt, confesivitatea sa îmbracă o tentă parodică pe suportul unei meditaţii existenţiale,ca discurs reexiv, uşor solemn-mustrător, uneori teatralizat, împletind contrastele. În totul,avem de-a face cu un „sentimentalism ironic”, cum exact s-a rostit Arcadie Suceveanu. Acestscenariu liric, străin de pastelizarea în exces, suportă, corectiv, baia ironică. În fond, AureliuBusuioc, fără a-şi macula începuturile, s-a manifestat ca un om liber, făcând doar ce-i place.Congenital umoristică, melancolizându-se odată cu vârsta, lirica sa trece cu virtuozitate prin „şcoala sonetului”, aând în semnatarul ei un estet. Care, pendulând între sentimentalismşi ironie, contemplă cu luciditate spectacolul lumii: „Râdem cu toţii. // Plângem aşa, / Câteunul”. Şi care îşi glorică subminator „tinereţea nemuritoare”. Trecut prin experienţe dure(Centrul de ltrare de la Sighet), expatriat, A. Busuioc, va încerca, compensator, să se joacecu evenimentele şi persoanele, e că vorbim de o piesă pseudoistorică precum Radu ŞtefanÎntâiul şi Ultimul (montată în 1969), e că avem în vedere fresca unei epoci ciudate, aşezată– ca proză cinematogracă – în ramă romanescă, de la periplul veteranului kaghebistVerdikurov cu „învăţăturile sale” la patosul demisticator, maliţios, exersat pe lumea de azi(Heraldică) ori voioşia caustică din Hronicul Găinarilor, cercetând surghiunul „întemeietorului” Panteleu Avădanei. Aureliu Busuioc reuşeşte să reconstituie parabolic o istorie dramatică;mai nou, prelucrând cţional anecdotica, el cultivă amuzant-savuros spiritul parodic (veziO sumă de cuvinte, 2008) în care, sub pretextul unei descoperiri epocale (un „manuscris jerpelit”, conţinând nuvelele necunoscute ale lui Neculce, cum citim în Predoslovie) va coborîanaliza în stricta contemporaneitate, amestecând cţiunea politică cu memorialistica şidocumentarul.

Ca poet, Aureliu Busuioc este, s-a spus, un simbolist întârziat. Nu poate ignorată,desigur, tenta simbolistă a celui care, aventurându-se pe linia Minulescu, e cutreierat de

„nesfârşite melancolii”. Doar aşa, credem, l-am putea deni mai aproape de adevăr, situându-l în zona de impact dintre cele două poetici (cf. M. Cimpoi). Observator nemilos, cu nerv ironicşi vervă corosivă, persiatoare, A. Busuioc e străin de molcomeala moldavă. Ca dovadă,apetitul pentru grotesc, burlesc, absurd (vezi Lătrând la lună, 1997), explodând în romanelesau piesele sale, „smulgând” subiecte de succes, tratate alegoric (Pactul cu diavolul; Spune-mi Gioni ş.a.). Aureliu Busuioc ştia prea bine (şi o spunea apăsat) că meseria de literat estenon-prot. Îi înţelegea pe tinerii insurgenţi şi, dorindu-se permeabil, se deda, câteodată,

AURELIU BUSUIOC, LA „DESPĂRŢIRE”...

unui experimentalism febril,tardiv totuşi. Peste toate, însă, rămâne un u al limbiiromâne, „tragic de frumoasă”.Cu suetul precum „pădurea-nfremătare”, chemând în sprijinvisele şi copilăria („Copilul cemai zace viu în mine / Din când în când se-nduplecă şi vine”; v.

Alter ego), poetul deplânge anii „răpuşi”, timpul plecării, punctulpe care se simte obligat să-laşeze la capătul unui drum. Nue vorba de sfâşieri metazice devreme ce duhul sprinţar, alertatde presimţiri negre, coabiteazăcu această mobilizare afectivă.Avem de-a face, bănuim, cu osinceritate elaborată. „Bătrânulpoet”, atins de „degradare”, îşi joacă fastul sentimental. Joculimagistic, cu aluzii livreşti,poate şi un exerciţiu ludic,volatilizând reveria (ca într-oamuzantă Heraldică). Ostenit

şi învins, locuind în noulBabilon, migălind „în acelaşicaiet”, el, simţind că vine ora, îşi contemplă drumul, mixândtrăirile. Recapitulând o existenţăcare „a ars caravanele” (v.Miraj) şi care încă invocă,ruminându-şi extazele, „ţărmuricalde”. Aşadar, un discursmelancolizant, repertoriat,torpilându-şi voluptuos suportulsentimental prin veghea uneilucidităţi devorante. Precum însplendidul poem Eheu!...: „râdnemuritor / până-n însăşi /măduva morţii...” Fără a fostun poet de pregnant relief, fără

a revoluţionat peisajul liric,Aureliu Busuioc merită a re-descoperit. Şi, desigur, adus „acasă”...

Mucalit, galanton, pus pefarse, pozând într-un „bătrânelaşezat”, ispitit, totuşi, demondenităţi, Aureliu Busuiocera un boier al spiritului. Figura-istatuară, capul de împăratroman, aura aristocrată,exerciţiile de auto-persiare,sentimentalismul cenzurat,baia ironică, distanţa critică îiasigurau o prezenţă tonică, deconviv fermecător. Iar distincţia

estetică, intelectualismul,elevaţia stilistică etc., au aat în Aureliu Busuioc un ecientagent al modernizării limbajului(nu doar poetic) în spaţiulbasarabean, încercat, se ştie,de sfâşierile unei „identităţidisonante”.



ESEU

Maitreyi Devi, În aria dragostei. Poeme i confesiuni despreMircea Eliade, Traduceri, note, interviuri i cuvânt înainte de Adelina

Patrichi, Bucureti, Editura Taj, 2012, 96 p.

Motto: „Chiar de ne-amăgim, crezând c-am învăat a uita

În adâncul inimii retrăim tot ceea ce a muri nu vrea.” Maitreyi Devi

„O fată din Bengal i un băiat din România au începutaceastă frumoasă poveste de dragoste cu mult timp în urmă...” (confesiunea lui Priydarshi Sen, ul luiMaitreyi, martie 2007, p. 80).Dei pe piaa cării româneti, Maitreyi Devi e cunoscutăprin romanul de succes, Dragostea nu moare (Nahanyate), replică la binecunoscutul roman exotic al luiMircea Eliade, iată că au fost publicate i primele repliciale acesteia de la aarea vetii că este un personajde roman. Dovadă este volumul În aria dragostei.Poeme i confesiuni despre Mircea Eliade, coordonatde Adelina Patrichi, realizator de emisiuni culturale laTeleviziunea Română.Cele patru pări ale volumului: Scrisorile despre Mircea (Corespondena cu Sergiu Al-George), Aditya Marichi (Poemele pentru Mircea), Cealaltă jumătate a povetii (Confesiuni despre Mircea Eliade i Maitreyi, cu: Chitrita

Devi – sora lui Maitreyi, Shangamitra Sarkar – specialist în relaii internaionale,Bhavani Ganguli – profesor de lozoe, Rupa Sen i Priyadarshi Sen – nora iul lui Maitreyi) i Dosar foto evideniază personaliatea unei femei puternice, încrezătoare în propriile-i fore. „Maitreyi nu semăna cu nimeni. Era unică.” (Rupa Sen, nora lui Maitreyi, interviu cu Adelina Patrichi, martie 2007, p. 71). „A fost întotdeauna foarte îndrăzneaă. (...) ...e lucrul pe care l-a făcut cel maibine, toată viaa ei! Să e curajoasă.” (Priydarshi Sen, ul lui Maitreyi, martie2007, pp. 77-78).

Într-adevăr, a dat dovadă de mult curaj când, după atâia ani, i-arecunoscut, în faa lumii întregi, „povestea iubirii... indestructibile” (scrisoareadresată lui Sergiu Al-George, 2 decembrie 1972, p. 17). Dorea să-ilămurească sentimentele, dorea să risipească orice urmă de îndoială în ceeace privete anumite amănunte din romanul lui Mircea Eliade: „A vrea să-l văd(pe Mircea Eliade – n.n.) i pentru că i-am citit cartea – e plină de lucruri careau fost greit înelese. M-a iubit, dar nu m-a îneles. De aceea a trebuit să scrieatâtea neadevăruri. (...) Nu i-am spus niciodată că-l iubesc. Întrucât eu nu am îneles profunzimea acestui sentiment decât în momentul când îi lua rămas-bun.” (scrisoare adresată lui Sergiu Al-George, 12 februarie 1973,pp. 18-19). Despre călătoria lui Maitreyi în S.U.A., Rupa Sen menionează: „Îliubea pe acest om, pe soul ei. Dar toate vechile sentimente au năvălit pesteea (după ce a citit romanul lui Eliade – n.n.). Și au început s-o obsedeze.Atunci s-a gândit că ar bine să îi scoată treaba asta din sistem, să plece,să-l viziteze i să scoată din rădăcină durerea. Voia să scape de sentimentelealea – să le pună undeva de unde să nu o mai deranjeze – nu voia să să le mai

ină erbând aa în suetul ei. Și era un lucru foarte corect.” (Rupa Sen, p. 71).Tot ca o eliberare pot văzute i poemele scrise de Maitreyi la neleanului 1972. Poeme de dragoste sfâietoare, „o sublimare artistică a disperării...(...) Numai o femeie indiană poate capabilă de o asemenea memorie absolută,o memorie care nu are nimic de-a face cu viaa obinuită.” (Sergiu Al-George,scrisoare către Maitreyi, 20 martie 1973, p. 20).Aceste poeme, scrise în spiritul pur indian, sunt, de fapt, prima replică a autoareila romanul Maitreyi . În total sunt doisprezece poeme: Copac fără frunze (28noiembrie 1972), Doamne, de ne-am cere viaa înapoi (1 decembrie 1972),Hoinărind ca duh (2 decembrie 1972), Să te mai văd o dată (12 decembrie1972), Radha (3 decembrie 1972), Setea deertului (2decembrie 1972), Umilită în piaa mare (9 decembrie 1972), El, i niciun altul (5 decembrie 1972), Lumea văzută de sus (9 decembrie 1972), Piciorul atins pe sub masă (8 decembrie 1972; reluare a cunoscutului episod descris în romanul Maitreyi ), A avea i a nu avea (18 decembrie 1972), Diamante în

fântâna timpului (18 decembrie 1972).În scrisoarea datată 12 februarie 1973, Maitreyi explică de ce a alesun asemenea titlu pentru volumul său de poezii – Aditya Marichi – „înseamnă«raze de soare» (aditya = «soare»; marichi = «raze»), aa îl numea tata (peMircea – n. red.) – sună foarte asemănător.” (scrisoare către Sergiu Al-George,p. 19).

În interviul Cristinei Scarlat cu Adelina Patrichi, aceasta din urmă face

„Dragostea nu moare”... niciodată...

Viviana Poclid Dehelean

o „radiograe” obiectivă: „Dupăevenimente (publicarea celordouă romane – n.n.), tim ce s-a întâmplat, din cartea lui Maitreyi,din ce ne-a spus Chitrita, dinscrisori etc. Știm cum s-acăsătorit Maitreyi, cum nu a vrutsă îl vadă pe pretendent înaintede nuntă, tim cum tatăl i-apărăsit familia... (...) Știm i cuma descoperit Maitreyi coninutulcării i cum s-a hotărât să-idea o replică literară. Dar tim

din scrisorile pe care le-a scrispeste foarte muli ani lui SergiuAl-George ce suferină a mocnit în inima ei. Până în ultima clipă(noaptea nunii!) a sperat căMircea va apărea i o va salva înultimul moment. I se părea că îi aude paii. A avut o căsniciefoarte reuită, după modelulindian – înainte căsătorie, dupăaceea dragoste de tip prietenie.Dar ea privise pe furi în lumeacealaltă, a dragostei-pasiune (...)A fost la limita lumii ei. (...) ...a

îneles însă că dragostea e mai importantă decât reputaia. Căinima ei este încă în mâinile lui .Și a făcut nebunia de a scrie iea versiunea ei. Care i-a adusun premiu i ruptura totală defamilie.” (p. 83)

Despre această rupturăde familie vorbete i ul luiMaitreyi: „După cartea ei, toatăfamilia s-a retras de lângă ea. Noiam hotărât tacit, fără să vorbim între noi, să-i m alături. Ea aveadreptate i ceilali nu erau destul

de mari la suet ca să-i vadămăreia. Asta am zis noi.” (p. 80).Aadar, această carte ne-o

dezvăluie pe adevărata Maitreyi,reprezentând, în acelai timp, unreper în biograa spirituală a luiMircea Eliade.



În critica literară contemporană, în special în critica poeziei postbelicebasarabene se observă din ce în ce maiclar, o încercare de a denatura uneoriadevărul i de a-l camua cu ajutorulunor argumente confuze, generate de otentativă de a particulariza caracterelede bază ale poeziei prin încadrarea lor,cu orice pre, în schemele unor curenteliterare tradiionale.

Aa cum ele se ocupă de coninutul,forma i sensul operei artistice ca produs

indispensabil al naturii ei, unii critici depoezie, fără să ină cont de caracterul iminent al fenomenului încauză, prin stăruina lor excesivă de a părea originali, în loc săfaciliteze descoperirea i ocrotirea valorilor eseniale ascunse în ea, se angajează, de fapt, în demolarea i neglijarea lor.

În acest fel, ei înii devin producători de noi scheme i noitipare în care încearcă să încadreze fenomenul literar autohtonacolo, unde i când nu este cazul să o facă.

Căci ce ar vrea să însemne faptul că orice operă de artăeste încadrată, chiar i atunci când acest lucru este aproapeimposibil, în limitele cutărui sau cutărui curent literar?

Oricare ar modul de creaie a unui poet, oricare ar specicul valoricării capacităii sale de creaie, oricare ar crezul său artistic, el riscă să e împins în schemele obligatoriiale uneia din multiplele orientări literare. Insistena criticuluide poezie de a ataa cu orice pre omul de creaie la unul dinaceste curente a devenit aproape o necesitate academică, uncult al criticii cu orice pre.

Dacă omul de litere posedă o capacitate creativă ieitădin comun, capabilă să genereze o operăartistică neordinară, ai cărei parametri

calicativi nu se pot înscrie în tipareleschemelor literare deja cunoscute,atunci se face totul ca să se găsească oformulă articial inventată, în care săpoată înscrisă i particularizată. În cazcă acest lucru nu reuete, atunci opereirespective i se hărăzete soarta unuidestin literar neîmplinit, recurgându-sela modalitatea de demolare a structurilorsale artistice i de încadrare a lor, aproapecu fora, în una din schemele tradiionalebine cunoscute.

Potenialul de creaie al unui omde litere adevărat nu poate producevalori care să copie întocmai nite tipareprestabilite. Decimarea excesivă până încele mai mici detalii a unei opere literarecu scopul pretins de a-i valorica resurseleriscă să ducă la năruirea temeliilor acelor repere artistice, carefac din ea un ediciu al artei adevărate. Acest lucru se facenumai pentru a se reui adaptarea ei la cerinele schemeistructurale a unui curent literar.

Or, trebuie să recunoatem, că de cele mai multe ori oastfel de modalitate de a face o analiză critică, poate deveni unprocedeu de răfuială cu o operă literară de mare pre. În acestcontext vreau să mă refer la unele studii critice care vizeazăopera poetică a lui Gr.Vieru. Ele au „descoperit” că poezia luieste inuenată de toate curentele literare cunoscute astăzi înpoezie: premodernist, modernist i postmodernist, dorind săspună că poetul ar împrumutat din toate câte ceva pentrua-i construi opera, sugerând, chipurile, ideea că aceasta nuar avea valoarea pe care i-o atribuie publicul cititor i cei maimuli dintre criticii literari. Criticii respectivi subestimează, de

fapt, contient sau incontient, caracterul i valoarea inedită apoeziei sale.Poezia lui Gr.Vieru nu este nici tradiionalistă, nici

modernistă, nici postmodernistă. Ea este o poezie a frumosuluii a esenialului în artă, este o poezie a purităii spiritualeumane, este o poezie a sensibilităii emotive a acestui spirit,a trăirilor sueteti profunde, izvorâte dintr-o metamorfoză

organică a poetului însânul factorului divincare-l stăpânete,este o poezie caretranscendentează toatemediile simirii saleonirice i ale feluluisău specic de a-i trăiexistena.

Nesesizând aceste

adevăruri, studiilecritice respective lasăimpresia că, oricarear valoarea unui poet, el neapărat va cădea sub incidenatăiului usturător al criticii literare, care neapărat îi va găsinite neajunsuri - păcatul de a tradiionalist, romantic,postmodernist sau poporanist etc.

Considerând că ajută la înelegerea i pătrunderea maibună a operei respective, ei, de fapt, fac un deserviciu poetului.Cititorul neavizat, îi poate face impresia, că odată ce poetul nuse poate încadra concret în unul dintre aceste tipare literare,creaia sa nu atinge parametrii unei opere de artă valoroasă.

El se poate întreba: Când o operă de artă este cu adevăratpreioasă, atunci când ea înglobează în sine toate aceste criterii(curente literare) sau atunci când se încadrează perfect în unadin aceste orientări? De parcă ele ar calicativul de bazăvaloric după care s-ar aprecia un spirit creativ.

Nu încape îndoială că poezia lui Gr. Vieru devansează toateaceste curente, neglijându-le pe ecare în parte prin natura eiunică, dizolvându-le în materia amorfă, dar pură a conceptuluifundamental al crezului său poetic. Poezia sa izvorăte dinsinceritatea cretină, din reinerea pe care o manifestă faăde slăbiciunea omului în faa ispitei, din patima pentru adevări dreptate, din credina sinceră că păcatul va putea ispăitprin bunătate.

Simbioza acestor calităi al Eu-lui inial cu capacitateaextraordinară de a da vibraie sonorică trăirilor astfel născutea i dat natere fenomenului poetic Grigore Vieru - exprimatprintr-o sintetizare a gândului poetic, atât la nivelul expresieimetaforice, cît i a coninutului ei semantic.

Poezia sa nu poate confundată nici cu o altă poezie. Cei ce nuau îneles acest lucru au căutat să împaceinegalabilul cu tradiionalul, curentul

literar cu ineditul literar, mediocritateacu certitudinea valorică a spirituluicreativ poetic. Acetia în loc să aducădovezi care să justice i să protejezeintegritatea ediciului operei literare apoetului, se stăruie să-i demoleze i să-idezmembreze structurile de rezistenă.

Neind în stare să găsească o explicaietrăiniciei poeziei lui Gr. Vieru, ei au găsit oieire din situaie atribuindu-i operei salevalenele unei creaii inuenate de toateorientările literare posibile. Pe când, defapt, poezia lui este mare nu de aceea căel s-a folosit în mod mecanic de tot ceeace se cunoate în această materie (chiardacă ar i făcut-o, tot ar fost un marepoet), dar este mare ca fenomen natural

intrinsec, i ca produs a-l acumulării înina sa a perceperii i simirii generaiilorprecedente ale neamului său.

Poezia lui Gr. Vieru, prin simpleea aproape incisivă, princoncentrarea celor mai tainici ori ai sensibilităii sueteti,prin capacitatea sa de a exprima sensul univoc al esenialului îngeneral , prin descoperirea legăturilor sale tainice cu putereadivină, rămâne a o poezie adânc spirituală. Prin aceasta estei o poezie a losoei spiritului, a sensurilor lucrurilor, expusă în forma cea mai ranată, dar i foarte profundă. Este opoezie sprijinită pe bazaele transparente ale dedesubturilorsubacvatice ale aisbergului vieii .

Poezia sa concentrează toată transparena, luciditateai puritatea de suprafaă, dar i interioară, a stărilor descinsedin fenomenologia legăturilor spiritului uman cu acest maremonolit care este viaa. Iată de ce poezia lui Gr. Vieru va

înfrunta toate vânturile potrivnice ale vremii, călcând pestetoate canoanele i schemele academice literare, anulând orice încercare de minimalizare, voită sau nevoită a valorii ei.

Poezia sa este percepută i va percepută ca un or,pentru că exprimă o trăire adâncă a inimii i suetului, i va, la rândul ei, îneleasă în primul rând cu inima, căci trece la început prin ea, apoi cu tot cugetul, pentru că pune în micarei gândirea, prin sensibilitatea simului emotiv.

ESEU

G. Vieru - un poet înafara oricăror curente şi

modele literare

Petru Ababii

Cavalerii Unirii şi văduva poetului Gr.Vieru la înmânarea diplomei de cavaler

în faţa statuii de la Rîmnicu-Sărat



ESEU

Împlinirea, la 10 ianuariea.c., a 520 de ani de la natere,ne oferă prilejul de a evocaviaa i activitatea lui NicolausOlahus, primul, cu adevărat,umanist român de talie europeanăNicolaus Olahus s-a născut, cumspuneam mai sus, în data de 10lanuarie 1493, în Sibiu. Mama luise numea Barbara Hunzar (aliasHânsar), după unii, Hunszar velHunzar, iar potrivit lui GheorgheŞincai, Vârvara Ciasar. Nici o sursăconsultată de noi, până în acestmoment al cercetării noastre,nu-i menţiorează, însă, neamul,singurul calicâţiv indubitabilrămânând cel de seţie a boieruluimuntean de os domnesc Stoian,după alţii, Ştefan, despre care

ştim că fugise din Muntenia sprea scăpa de prigonirile la care eraexpus. El se stabileşte la Sibiu.Prima atestare documentarăa prezenţei sale în acest oraşdatează de la 1493, când esteconsiderat “concivis noster ”. LaArhivele Statului din Sibiu sepăstrează o scrisoare autografă,datată 1503, semnată StefanusOlahus, ca şi registrele de impoziteale locuitorilor oraşului. În anul1504 el va ales jude de Orăştie.Acest lucru stârneşte protestelevehemente ale saşilor din Orăştieadresate deopotrivă “universităţii”

lor din Sibiu şi regelui Ungariei.Ioan Aurel Pop, univeritarclujean şi cel mai tânăr membrual Academiei Române, vede în aceasta un “semnal al discriminărilor pe care secolul al XVI-lea le va promova tot mai des” în detrimentul românilor.Fratele lui Nicolaus era, lamomentul respectiv, minor. Or lao asemenea vârstă este greu decrezut că ar putut ales într-odregătorie care presupunea atâto bogată experienţă de viaţă, câtmai ales maturitate în luarea unordecizii importante pentru bunul

mers al comunităţii respective.Asta indiferent de starea socială şire!aţiile pe care le-ar avut.

Numele de Stefanus Olahusgurează, începând cu anii 1506-1507, în registrele de impozite aleoraşului Sibiu. Poziţia lui socială -dovedită şi de nivelul foarte ridicatal impozitului plătit, dar şi defuncţia de jude de Orăştie, - faceca, la 1509, Ştefan Olah să edelegat la Congregaţia nobillarăde la Micăsasa. Nu cunoaştem, laacest nivel al cercetării noastre,datele naşterii şi morţii sale. Totuşi,potrivit scrisorii lui Ioan Zapolya,din 1520, rezultă că Matei estenumit jude regal la Orăştie în locultatălui său. Deci, Matei va ajungeşi el jude la Orăştie, dar abia după16 ani. Precizarea din scrisoarealui Zapolya că acesta i-a urmattatălui său ne ajută în stabilirea, în

Nicolaus OLAHUS – primul umanist românde talie europeană

jurul anilor 1519-1520, a datei morţii luiStefanus Olahus. Matei va deţine aceastădregătorie vreme de 16 ani, căci el vamuri la 4 iunie 1536.

În diploma de înnobilare a lui NicolausOlahus, tatăl său este menţionat cunumele de Stephanus Olahus. Se armăcă acesta se trage din familia Drăculeştisau Dăneşti care a dat atâţia voievozi înMuntenia. Unchiul lui Nicolaus după tată,Stanciul, plătise cu capul sângele domnescpe care-l avea în vine. Mama lui Ştefanşi a luio Stanciu, bunica dinspre tată alui Nicolaus Olahus, Marina, era ica IuiIancu de Hunedoara, după alţii doar soraacestuia şi, în primul caz, chiar sora, deci,a vestitului rege Matei Corvin. Marina secăsătorise cu boierul muntean Manzillasau Mânzilă. Stephanus şi Barbara auavut patru copii: Nicolae, marele umanist

de mai tîrziu, întâiul născut, Matei, care,aşa cum am arătat, ajunge, în anul 1520, judecâtor regesc la Orăştie în locul tatăluidecedat, Ursula şi Ileana.

Tot la arhivele din Sibiu se păstreazăo invitaţie, din 1554, la nunta Iui Toma,ul lui Matei. Acesta se căsătorea cuMargareta, văduva altui nobil de origneromână, Ioan Chendea (Kende).

Din diploma de înnobilare a luiNicolaus Olahus şi dintr-o scrisoare cătreCornelius Schepper, aăm că regele MateiCorvin i-ar propus lui Stephanus sa-lfacă domn în Muntenia, dar că acesta ar refuzat: “Nu din micime de suet sauteamă, dar pentru că prefera să trăiască

până la bătrâneţe ca simplu particular” . Înschimb, cariera ului lui Stephanus şi alBarbarei va strălucită. Nicolaus învaţă înfamilie, pe lângă limba maternă: româna,şi ceva latină, după uzul vremii în familiilecare se respectau. Din anul 1505 urmeazăcursuri de latină şi în limba latină: elocinţa,poezia, muzica, astronomia, religia laşcoala capitulară din Oradea, cea maivestită şcoală din Ardeal din acel timp,când spiritul umanist ia locul tradiţieiscolastice. La 17 ani, în luna mai 1510,după dorinţa tatălui său, merge la Curtearegelui Vladislav al II-lea, ca paj. Aici urmasă înveţe bunele maniere corespunzătorstatutului său social i nobiliar. În anul

1512 termină studiile şcolii capitulare dela Oradea. Fiind calm din re şi aplecatspre studiu şi contemplare, tânărulNicolaus îşi dă seama, pe la 23 de ani,că este atras de viaţa ecleziastică. Subimperiul acestui impuls ajunge secretarulcancelarului regal George Szatmári,episcop de Pécs, iar, doi ani mai târziu, îniulie 1518, este hiorotonit preot şi ulteriora fost numit canonic de Pécs. După ce, în anul 1521, George Szatmári este alesarhiepiscop de Strigoniu, Olahus a mersla Curtea regală a tinerei perechi Ludovicşi Maria, beneciind, după cum precizam,şi de recomandarea lui Filip More de Ciula,episcop de Pécs. În data de 16 martie1526 el devine secretar regal, dar numaipentru o perioadă de 6 luni deoareceregele Ludovic moare, la 29 august, înpustiitoarea luptă cu turcii, de la Mohács.

Ferdinand, care urmează la tron, îipropune lui Olahus o funcţie religioasă,

dar, în cele din urmă, nu se ţinede cuvânt. Astfel că va rămâne în anturajul reginei Maria, careţinea foarte mult la serviciile lui,ceea ce, probabil, o cântărit, însecret, mult mai mult în luarea

hotărârii regelui Ferdinand. Ourmează pe tânăra regină Maria înperegrinările sale prin Viena, Linz,Innsbruck, timp în care e solicitatde episcopul din Eger, ajuns întretimp cancelar, să vină, ca secretar, în serviciul regelui Ferdinand. Darregina se impotriveşte din nou.Olahus suporta cu greu viaţa dela Curte, ind atras mai mult destudiul teologiei, al literaturii,al istoriei, după cum rezultă dinexclamaţiile lui: “literatura dăsuetului cea mai mare desfătare[...] unde poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi să-ţi cultivi mintea”, cuprinse într-o scrisoare către unprieten ce vroia să vină la CurteaRegală.

Fratele reginei Maria,Ferdinand, regele Ungariei, îi promite din nou un postde episcop, dar Maria se împotriveşte. La 1 iulie 1530 începe corespondenţa lui Olahuscu eruditul umanist Erasmusdin Roterdam. În anul 1531, împăratul Carol Quintul oferăsurorii sale, Maria, demnitateade vice-regină a Ţărilor de Jos.Maria refuză la început, dar apoi

acceptă şi pleacă la Bruxelles.Aici, la Bruxelles, Olahus termină,la 5 mai 1536, lucrarea sa istoricăAtila, iar la 14 mai 1536, terminăde redactat a două sa lucrareistoricăHungaria, care-i va aduceo mare faimă, dar care conţineşi numeroase date şi înformaţiide mare preţ despre istoria,cultura şi civilizaţia românilor dinprovinciile lor istorice. Mai ample,variate şi bogate sunt cele despreTransilvania, unde se născuse şi seformase autorul însuşi. Între timp,moare Matei, fratele mai mic al luiNicolae Olahus, eveniment care

generează, după eticheta vremii,o serie de epistole de consolaredin partea prietenilor săi batavi şiamanzi.

Dan Brudascu




În Noul Cinema Românesc poziia femeii ar putea considerată ca ind crucială, dacă ar să ne raportămla ultimele două producii regizate de Cristian Mungiu:4 luni, 3 săptămâni i 2 zile i mai recentul După dealuri sau la lmul din 2006 al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-

am petrecut sfâritul lumii . Care este însă imaginea pecare produciile mai sus menionate o atribuie femeii?Mungiu i Mitulescu au ales în aceste situaii să-i xezepersonaje feminine proeminente, puternice, care suntpuse în faa unor situaii limită i reuesc să răzbatăprin curaj i perseverenă. Să ne gândim doar la Otiliadin 4 luni, 3 săptămâni i 2 zile sau la Eva din Cum mi-am petrecut sfâritul lumii . Ambele luptă pentru a-igăsi locul în cadrul unui sistem care nu este compatibilcu structura lor interioară i, dei am putea spune căsăvâresc la un moment dat o abatere de la regulileociale stabilite prin lege (Otilia o ajută pe Găbia săfacă avort, dei la momentul respectiv acesta era ilegal

iar Eva încearcă să treacă grania pentru a ajunge în nal în Italia), nu există

nici un moment în care spectatorul să nu empatizeze cu personajele, să nu in-tuiască tumultul interior al acestora i să nu-i dorească reuita celor două, cuatât mai mult cu cât de-a lungul lmelor apar fel de fel de situaii i personajeputernic contrastante cu cele două, tocmai pentru a evidenia unicitatea aces-tora i necesitatea de evadare dintr-o asemenea lume (este cazul Gabiei în 4luni, 3 săptămâni i 2 zile sau a colegilor de clasă ai Evei în Cum mi-am petrecut sfâritul lumii ). Despre cele două personaje feminine din 4 luni, 3 săptămâni i 2 zile, Roger Ebert scria într-unul din articolele sale: „Găbia este probabiluna dintre cele mai stupide femei întruchipate de un personaj principal într-unlm care tratează, în esenă, propria ei sarcină.[…] Acesta este un lm puter-nic, dar nu datorită Găbiei. Personajul conducător este aici Otilia, care duce înspate greul povetii.” (Ebert, Roger, 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, la adresahttp://rogerebert.suntimes.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20080207/REVI-EWS/802070302/1023, accesată la data de 12.01.2013), la care adaugă „Otilia

este eroică în acest context. Îmi aduce aminte de asistenta de pe ambulanădin Moartea domnului Lăzărescu.” (Ibidem). Într-adevăr, personajul asistenteise constituie într-un alt exemplu clar care ilustrează imaginea femeii în NoulCinema Românesc.

Pe de altă parte, observăm în lmele lui Mungiu înclinaia de a-i si-tua cele două personaje feminine de o parte i de alta a axului caracterologic,tendină conturată mai accentuat în 4 luni, 3 săptămâni i 2 zile i mult maisubtil în După dealuri . Cele două lme pornesc de la acelai ablon al personajelor centrale, pe care se construiete însă în manieră diferită, de la un lm lacelălalt. În primul, Găbia ne este înfăiată ca un personaj slab de înger, inca-pabil de a gândi dincolo de propria-i nenorocire, manipulator, în timp ce Otiliase situează exact la polul opus: ea este hotărâtă i capabilă de auto-sacriciupentru cei din jur. În După dealuri , conturarea celor două personaje centralese face în mod diferit în comparaie cu 4 luni, 3 săptămâni i 2 zile, în sensul că

de această dată spectatorul nu se poate decide cu uurină de care parte a ba-ricadei se situează. Ambele femei sunt personalităi puternice care până aproa-pe de nalul lmului se regăsesc într-un conict continuu (aspect prezent dealtfel i în 4 luni, 3 săptămâni i 2 zile, însă mult atenuat): Alina vine ca o forărevoluionară pentru a zgudui din temelii fanatismul religios al prietenei sale, în timp ce Voichia este cea capabilă de sacriciu. Finalul aduce cu sine o mo-dicare în structura psihologică a ambelor personaje, spre deosebire de 4 luni,3 săptămâni i 2 zile, unde pare că singura care a evoluat în urma evenimen-telor recent petrecute este Otilia (după avort, Găbia coboară în restaurantulhotelului unde îi comandă mâncare iar când Otilia îi verbalizează îngrijorareaprovocată de dispariia ei din camera de hotel, fata îi răspunde cu o nonalanăsurprinzătoare: „Mi-era foame!”). Un articol de pe site-ul Bonjour Tristessecare tratează interpretarea celor două personaje din După dealuri sună astfel: „Amândouă ne atrag atenia în moduri foarte diferite. Flutur dă dovadă de o

intensitate brut-expansivă înspăimântătoare, în timp ce Stratan, cu trăsăturileei ne, cuvintele rostite încet i emoiile atent inute în frâu, dar cu un impactla fel de mare asupra spectatorului, este exact opusul Alinei.” (Beyond theHills, la adresa http://www.bonjourtristesse.net/2012/10/beyond-hills-2012.html , accesată la data de 14 ianuarie 2013). Până la sfârit aceasta din urmăpare că i-a găsit pacea i a acceptat situaia prezentă, anume credina pe careVoichia o resimte ca principala componentă a vieii ei, în timp ce călugăria

ARTE

Livia-Diana Plopeanu

Imaginea femeii în Noul Cinema Românesc începe să gândească dincolo deregulile bisericeti i chiar să se îndoiască de ele. În acest con-text ea renună în nal la straielecălugăreti pentru a purta pulove-rul prietenei ei care tocmai muri-se.

Cum mi-am petrecut sfâritul lumii aduce în prim plan o ero-

ină care se încadrează în acelaimodel psihologic. Încă de la înce-put ne este evident că Eva estediferită i că nu va sacrica nimicpentru a ascunde asta. Relevant în această direcie este episodulexmatriculării fetei i reînscrierea într-o coală profesională undeatunci când este întrebată dacă afost dată afară de la fosta coală,ea răspunde simplu i la obiect: „Nu, am plecat eu!”, toate acesteacompletate de refuzul ei de a vor-bi în momentul în care autorităile

fostei coli i-au cerut să dea odeclaraie cu privire la bustulspart al lui Ceauescu. „Îneleaptăi pasionată, are o inteligenă atâtde aprigă încât frumuseea ei de-vine aproape copleitoare. Aatăla grania dintre copilărie i ma-turitate, se exprimă prin punereasub semnul întrebării a tuturorlucrurilor care vin în contact cuea – nu neapărat ca o formă derespingere, ci mai ales ca o meto-dă de autodezvoltare” este descri-erea pe care Martha Fischer i-o

face Evei pe site-ul Cinematical(Martha Fischer, TIFF Review: TheWay I Spent the End of the World,la adresa http://blog.moviefo-ne.com/2006/09/12/tiff-review-the-way-i-spend-the-end-of-the-world/ , accesată la data de 14ianuarie 2013). Capacitatea deauto-sacriciu pentru bunăstareacelorlali apare i aici, ca i în celedouă lme ale lui Mungiu: Eva îi îngrijete cu devotament fratelemai mic, nu declară nimic împotri-va lui Alexandru, dei el fusese vi-

novat de spargerea statuetei care îl înfăia pe Ceauescu i estesingura care se apropie de Andrei, în ciuda prejudecăilor celorlalivizavi de băiat.

Observăm, în concluzie, otendină, pornind bineîneles de lacele trei lme abordate mai sus,de a construi personaje principa-le feminine puternice, distinctive,cu spirit luptător pe care i-l ma-nifestă, îndeosebi, prin punerealor în contrast cu alte personaje.Indiferent dacă reuesc sau nu îndemersurile lor, impactul acestorpersonaje asupra lumii nu rămâ-ne unul minor, ci devine cu atâtmai pregnant cu cât însăi struc-tura lor psihologică se modică înurma celor petrecute.



Herta Müller, Im Haarknoten wohnt eine Dame, În coc locuiete o damă, ed. Vinea, Bucureti 2006

Ce poate mai trăznit, maigogonat decât un suprarealismi nemesc, i feminin? Cândfoarfeca devine cea maiperformantă ustensilă de scris– a folosit-o mai întâi TristanTzara – i un fel de emblemă aspiritului ludic, textul, paginatremură pentru integritatea lor înfaa ustensilei efemeride. Lăsând

gluma la o parte, să spunem cănu ne ateptam ca Herta Müller,după performanele superlative,

ulterior nobelizate, ale prozei, să performeze i îndiscursul poetic. El apare imprevizibil într-o atmosferăpoetică adversă i nesusinut de niciunul din contextelelirice (român i german) la care se raportează autoarea.Dacă există o puternică tradiie a expresivităii ludice înformule dadaiste i suprarealiste, în schomb, în întreaganoastră avangardă nu există niciun fel de reprezentarefeminină, ca atare Herta Müller urmează i performeazăun model unic masculin reputat.

Aa cum romanele Hertei Müller aparin literaturiigermane pentru că sunt scrise în limba germană, dar pot

ataate literaturii române pentru că vorbesc despre olume plenar românească, i poezia deinătoarei PremiuluiNobel se înscrie în tradiia poeziei româneti pentrucă aparine cu certitudine avangardei noastre istorice,pe urmele lui tristan Tzara, Ilarie Voronca sau BarbuFundoianu. Totul adăugat la o predispoziie urmuziană.

Creativitatea deschisă rămâne principala facultatescriitoricească a autoarei, o disponibilitate multiplă, cumar reluarea formulelor cretine ale avangardismuluiromânesc (i ale suprarealismului imediat postbelic), careeste unul dintre principiile postmodernismului românescde strictă actualitate în noul mileniu. În acest sens,se poate admite că scrisul Hertei Müller performeazăpoetica dadaistă i o contemporaneizează cu fenomenul

poetic actual. S-ar putea ca elementul de noutate pentrupoezia germană să e mai evident, mai amprentat decâtnoutatea pentru poezia românească, tocami datorităcauzalităii expuse mai sus. În actualitatea literarăromânească, Herta Müller potenează distincia deREMAKE, de reluare i performare estetice.

Lângă foarfecă i condei, care sunt obiecte alespiritului ludic, n-ar trebui să lipsească nici chibriturile,cu care am putea da foc capodoperelor, deci colajelor,atingând astfel apogeul exprimării estetice. Sigur, ar oeroare dacă am căuta o semnicaie în textele rezultatedin jocurile aleatorii, când semnicaia este însui actulde creaie, de confecionare a artei. Jocul, ca i copilăriafac parte din regula creaiei bazate pe virtualitate i

pe probabilităi combinatorii. Desenul sau retoricaurmuziană apare ca evidentă în „creaia” sau fabricaialirică prin care se joacă Herta.

Oricât am schimba perspectivele de abordare aoperei (e proză e poezie) referinele româneti rămânevidente i dominatoare: „seara târziu îmi bate-n uă /amicul meu făr-o mănuă / alb ca cimentul i îmi jură /

ESEU

Avangardă şidadaism în noul

mileniu

c-a luat-o strâmb pe arătură / din mai când soaa i cucriza / i-au încuiat romanul i valiza / i-apoi a încolitxenofobia / i bundeswerhul i-a deschis cutia / că tie elce câine are popa / de-l strigă în secret europa / muncala negru i televiziunea / corupia ne-a cotropit naiunea / i p-ormă vrea să plece zice / că frunza are-o gaură istă să pice / mai pupă-mă în cur amice / se duce noapteape pustii / îi pune fuste arămii / i îmi recită hölderlin /că-i place mult i e divin / când suntem doi / i-n cap n-amai rămas nimic / decât un pic de joi”(p.189). Regulile iprocedurile dadaiste sunt reactivate poate cu mai multădexteritate i credibilitate, câtigate în timp. Oricum, jocul favorizează comunicarea – mai ales cea poetică– interaciunea dintre autor i cititor, dintre receptor itext.

Pe fundalul acestei partituri neo-avangardiste, încurgerea dicteului automat i a automatismului psihic,poeta ridică edicii onirice, cartilagii suprarealiste, inei lucruri himerice, distorsionează timpul i dezlănuieentropia într-o continuă exaltare dionisiacă i explozievalpurgică. Aleatoriul catalizează diseminarea conotaiilori favorizează multiplicarea sensurilor. Conotaia poetică

mai cuprinde i sensul de deriziune, de atitudinedispreuitoare faă de lumea recreată prin cuvinte: „cândte uii la străzile acelea / printre degete vezi trenurile nupielea pe / tata îl tiu după cările potale de pe front /i din sala goală de ateptare unde stâlpii de telefon /aleargă perechi perechi de picioare / mama a vrut să-i cumpere doi i paznicul râse / madame pe bărbatulacesta ori îl uitai ori terminai dacă / nu mai răbdaii privea zmeura c-o privire gravă / ca pe-un degetarcu otravă / eu mă gândeam s-o culeg imediat / s-omănânc sau s-o fac îngheată i să văruiesc / lemnul îndată să vgăd opârlele speriate / cum cad pe spate /dar mama spune tu n-ai să poi niciodată / să te-ascunziprintre zmintii / tu ai genunchi ascuii” (p.93)

Să devenit, după atâtea experiene tragice alelumii, poezia o doamnă pedantă, sosticată, abstrasă iabstractă, puin gongorică, parcă pozând în eternitatepentru un portret patazic?

Este momentul să vorbim i de strălucita traducerepe care doamna Nora Iuga o realizează, apropiind imai mult inteniile autoarei de orizontul de ateptare acititorului român. Colajele Hertei Müller suna foarte resc în românete, parcă în prelungirea universului urmuzian: „în ecare dimineaă ne-mpăreau eu/ falsicator deiepuri i ca adversar pe Klondik /mi-l dădeau pentru căera brunet / i cânta la clarinet / Ce să zic a cântatun pic mai sus / dar Mângâelână s-a dus glon la dulap /a scos de sub rufe un copil neglijat / i a prins a cânta

cam aa / zilele mi le-ai mâncat /i l-a pus pe-o ladă /Copilul era prost grămadă / dar tot a făcut ochii roată /d-aia Klondik cântă cu mâna tăiată” (p.7)

Uneori se pot descoperi rudimente memorialistice,dei este sigur că discursul poetic a preluat dinimediatitatea semnicantă câte ceva din ideileminimalismului i mizerabilismul exprimării estetice: „pe omul de la instalaii / în ultimii 30 de ani l-am chemat / de zeci de ori să schimbe eava de la subsol / nu s-aarătat / poate peste 20 de ani în locul lui / o să-i vinăcopilul încă nenăscut / nu-i deloc plăcut să faci scandal /când emigrezi e linite / scaunul de plastic la etajul cinci /sau vulpile le-auzi din cer nu mă crezi / cântă muzicantulbeat / i n-are nicio valoare cântecul / lui alb tărăgănat /care pe toi îi prinde-n clete / nu mai număra pe dete / tra ra ra tra ra ra / rămâi acasă Emilia” (p. 151). Poetadevine astfel, fără să o dorească aproape, contemporanăcu cea mai tânără generaie de creatori lirici, potenând întreg sistemul tradiiei dadaisto-suprarealiste, inclusivprin includerea unor avansate programe de calculator.

Aureliu Goci



Turist politic prin partide; Guvernu-a devenit chirurg; Ceretoria e la modă!; La bârfă suntemcampioni etc. – concomitent, îndeplinesc douăsarcini: asigură respectarea structurii speciei literare

i satisfac dorina autorului de a sublinia abaterilede la ceea ce e considerat ca resc de majoritateasocietăii, în vederea corijării acestor disfuncii.

Primul text din volum, în care e invocatPăstorel, amintind, dacă schimbăm proporiile,desigur, invocaia către muze, din epopei, de pildă,este prilejul pentru autor de a avertiza – dei esuperuu, pentru că ecare e în stare să remarceaceasta – asupra continuităii, la scara societăii, înmaterie de imoralitate mai ales, sursă abundentă

în ecare epocă pentru satiră, indcă, potrivit unuivers-refren, Totul este alandala. Impregnat de concret, nutrindu-i verva –ironică, satirică – din el, poetul resimte, în acestecircumstane, preocuparea sau măcar gândul spre

absolut, dacă nu ca o impietate,măcar ca o perversiune – Celimpede vibrează mut / Unclopot, animal bătrân, / Avrea în palma-i să rămân /Visând pervers spre absolut –, câtă vreme vizează, prin actulscrisului cel puin, o inuenă civicăbenecă, apelând la „instrumente” (Biblia cretină, exemple dinviaă etc.) prin care mecanismulabaterii de la ceea ce e considerat

de majoritatea obtii ca normal, însens etimologic, să e anulat saucel puin temperat.

Cu ecouri voite sau întâmplătoaredin Alecsandri, Cobuc, Voiculescuetc., poezia lui Ștefan Al.-Saaaduce, în forma rondelurilor, unconinut i o abordare amintindde epigramă i de parodie, formeliterare cultivate, de asemenea,de autor. Mesajele sunt, prin

urmare, limpezi, de actualitate ori făcând trimiterila preocupări general-umane, atemporale, expusecu volubilitate, într-un limbaj accesibil publicului

larg, fără a răzbate, totui, din texte, amărăciuneprofundă, disperare, debusolare etc., indcă sugestiae că nimic din ceea ce constituie deviere / rătăcire înraport cu obinuitul nu e iremediabil.

Nu scapă ateniei i limbii ascuite a poetuluinimic din ceea alcătuiete existena în manifestărileei cotidiene – nici latura ei privată, nici socială, niciarta, nici manifestări ale naturii, nici bogăia, nicisărăcia, nici sentimentul suprem, nici inteligena,nici absena ei i, cu precădere, nici politica, asupracăreia se aruncă, mai mereu, responsabilitateapentru tot ce e rău.

Fără o organizare tematică sau o ierarhizareanume a problemelor aduse în discuie, rondelurile dinvolum dezvăluie o hartă a vieii sueteti a autorului,trasată, deci, prin aportul decisiv al afectivităii,care, aa cum arătam mai sus, nu ocolete nimic dinceea ce umple perimetrul cotidianului omului legatde tradiie i al celui postmodern.

CRITICĂ

Dacă destul de muli poeicontemporani cultivă sonetul –iar, în cazul unora dintre acetia,ceva aproximativ, numit, de

ei aa –, celelalte specii alepoeziei cu formă xă, nu sebucură de aceeai atenie dinpartea celor care scriu, situaie,rete, apreciată diferit, înfuncie de unghiul din care eprivită: e pozitivă, dacă versultradiional e considerat desuet,i e negativă, dacă se apreciazăcă un poet autentic, indiferentde chemarea / convingerea

/ pasiunea lui, indiferent de drumul principal pecare merge, trebuie să-i certice dreptul de a acceptat în spaiul poeziei, ca slujitor al acesteia,

i prin creaii pe care majoritatea – scriitori saucititori, de orice fel – le asociază, în primul rând, cu noiunea depoezie, respectiv scrieri care pun

în evidenă sau sunt realizate dupăcanoanele consacrate de mult,cele tradiionale. Pe de altă parte,a scrie doar valoricând canoanelepoetice consnite de-a lungultimpului, nu este însă o garanieabsolută a apartenenei la castapoeziei.

Volumul lui Ștefan Al.-Saa– Rondeluri triste, vesele i politice, Fundaia Culturală Libra,(probabil) 2012 –, tributar tradiiei,aa cum se anună prin titlu, mai

întâi în plan formal i, în al doilearând, în planul coninutului, iacesta anunat, prin subtitlu, euna dintre cările contemporaneprin care se pledează pentru ceeace e consacrat, în acest caz pentrurondel, „specie a poeziei lirice cuformă xă, având 13 (sau 14) versuri repartizate

în trei strofe, în care primul vers este identic cual aptelea i al treisprezecelea, iar al doilea cu alpatrulea i ultimul vers” (conform DEX). Totodată,subtitlul cării sugerează modalitatea abordării

„materialului” investigat aici – adică românete –, cuveselie i tristee, în acelai timp, variantă, aadar,a hazului de necaz naional, risc pe care autoruli-l asumă deliberat, din moment ce se tie că, îngeneral, cel care e preocupat, mai mult decât alii,de asanarea morală a societăii – ceea ce promit a rondelurile de faă – e, în egală măsură, admirati detestat, mai ales de către cei care se simt vizaicumva de cuvintele lui. Mai mult, prin structura sa,

în care un element denitoriu e refrenul, rondelulslujete foarte bine elului propus de autor, fără arisca, în felul acesta, ca repetarea unor idei, imagini,mesaje să e supărătoare, atrăgându-i, cum se

întâmplă, în mod obinuit, celui care are inteniieducative, în vreo formă sau alta, catalogarea dreptcicălitor / sâcâitor, indcă, în cazul acesta, repetiiae impusă de conguraia tipului de poezie în carealege autorul să se exprime. De aceea, versurile-refren – între care: Poetul plânge tot mai rar ;

Un moralist – Ştefan Al.-Saşa: Rondeluri triste, vesele, politice

Mioara Bahna



î

parte din acele memorabile clipe în care simi că întradevărai reuit în existena ta artistică.

Bucuretiul mi-a oferit i în anii următori foarte multebucurii i satisfacii artistice ca o recompensă pentru

amărăciunea pe care mi-o produsese cu ani în urmă. Daram plecat din Bucureti pentru că mentalitatea mea despreviaă, conversaiile mele cu cei din jur erau cu totul alteledecât cele existente acolo. Limbajul, cuvintele, formade viaă existente la Bucureti aveau cu totul alt sensdecât cel pe care-l aveau pentru mine. Am fost un mareneadaptat! De câte ori mă duceam la Bucureti, de infiniteori am rămas închistat pe stradă, în tramvai, în autobuzsau troleibuz, cu dorina de a ajunge cât mai repede laOperă, sau într-o sală de balet, sau la televiziune, undeeram invitat.

Baletul din Timioara, formându-se cu absolvenide la Bucureti i Cluj, a ajuns într-o situaie destul defavorabilă pe plan naional. După anii ’60, eu având departea mea seriozitatea cu care mi-am privit meseria, am început să fiu invitat la Televiziunea din Bucureti. S-a întâmplat pentru prima dată în 1961, iar astăzi, după 50de ani de activitate în Televiziunea Română am fost distinscu o „Diplomă de onoare” în care scrie negru pe alb că „Vă

mulumim pentru aportul dumneavoastrăscris în istoria Televiziunii Române” .Este un act pe care l-am primit cu mareplecăciune sufletească i care îmi aducecompensaia multor nopi nedormite întrenuri, a multor ore petrecute ateptândavioane cu destinaia Bucureti,Timioara i aiurea, dar care mi-au oferitansa să exist pe scena naională. Maitârziu, a fost un om care s-a numit TudorVornicu i care a apreciat la maximumseriozitatea i felul în care s-a prezentatbaletul din Timioara sub conducereamea. El a considerat că participarea

într-o emisiune de televiziune nu esteun ciubuc, o „uanea”, ci trebuie să fieun act artistic, un act profund, gânditspecial pentru televiziune. Devotamentulnostru i sinceritatea pe care le-amavut în relaia cu publicul naional ne-auadus acest succes de a fi colaboratori aiTeleviziunii Române.

George ROCA: Facei partedin generaia de aur a baletului

românesc. Câteva cuvinte despre succes, despre ceicu care ai lucrat la Timioara...

Francisc VALKAY: Pentru mine succes înseamnă săfii rechemat o dată, de mai multe ori, în locul în care ai maidansat. Asta s-a întâmplat în foarte multe turnee de-alemele în străinătate i de nenumărate ori la TeleviziuneaRomână din Bucureti. Datorită ei am devenit cunoscut peplan naional, iar baletul din Timioara a fost favorizat demai marii Ministerului Culturii care i-au permis plecareapeste hotare, aprobându-i în anii 1970-1980 turnee înmulte ări din Europa. Era ca o recunoatere a munciinoastre de la Timioara, o recunoatere a seriozităii cucare am abordat baletul. Noi întotdeauna am consideratcă a dansa este eminamente profund prin crearea uneirelaii interumane. Existena pe scenă este precum oconversaie, este cuvântul pe care îl spui spectatorului ipe care îl primeti înapoi. Acestea sunt marile plăceri ifavoruri pe care această meserie mi le-a oferit.

George ROCA: Ai făcut foarte multe turnee înstrăinătate, efectiv pe patru continente, în diferiteări ale lumii, din SUA până în Egipt, din Rusia până înMexic, din China până în Portugalia, sau din Canadapână în India, via Bulgaria. Cum a fost posibil? Care

au fost spectacolele reprezentative i teatrele careau organizat deplasările. Ce amintiri plăcute avei depe aceste scene pe care le-ai cucerit, sunt convis,cu ropote de aplauze? Cred că ai gustat din plinlaurii gloriei supreme...

Francisc VALKAY: Turneele în străinătate le considercele mai frumoase evenimente din profesia mea. Toate

George ROCA: Nu după

mult timp după terminarealiceului bucuretean ai devenitmaestru coregraf al Operei dinTimioara. Cum a fost posibil?Erai totui atât de tânăr... tiucă tot în aceeai perioadă ailucrat în paralel ca balerin iregizor la Televiziunea Romanădin Bucureti. Înseamnă cătalentul dumneavoastră a fostapreciat i de specialitii înmaterie din oraul copilăriei.Ce ne putei povesti despreaceastă perioadă. Mă refer la

legături, spectacole, merite, colaborări i eventualcâteva amintiri demne de consemnat. Care a fostimpactul reîntorcerii în urbea natală?

Francisc VALKAY: Timioara anilor 1957 a fostpentru mine un nou început, a fost o altă experienă. A început viaa mea palpabilă pe mareascenă a baletului timiorean, naionalsau chiar mondial. Timioara mi-a oferitposibilitatea să dansez în toate produciilede balet care s-au montat acolo. Am fostSiegfried în „Lacul lebedelor” , Romeo înbaletul lui Prokofiev, Albert în „Giselle” i lista... este destul de lungă. Un fapt îmbucurător pentru mine a fost că am avutansa, probabil datorită calităilor melesau chiar talentului meu, de a interpretarolurile opuse în acelai spectacol. Săvă imaginai că într-un spectacol amdansat în rolul lui Romeo, iar în următorulspectacol am fost distribuit în Tibald. Înal treilea spectacol am dansat Mercutio!Am dansat în străinătate Othello i maiapoi Iago. În „Lacul lebedelor” am dansattoate rolurile bărbăteti inclusiv bufonul,inclusiv Rothbart, geniul rău care vrăjeteacea fată într-o lebădă albă.

Acestea au fost marile curiozităi isatisfacii pe care mi le-a oferit meseria.Lucru mai rar întâlnit... N-am prea văzutdansatori care să aibă o valenă atâtde întinsă în distribuia spectacolelor i în aceste roluridiferite. Este o nebunie să poi să fii azi Othello i pesteo săptămână să poi să fii Iago. Lucrurile astea mi-au întărit convingerea că nimic în meseria mea nu este inutil,sau pregătirea mea care a fost atât de grea la începuturii-a arătat într-adevăr marile recompense pe care le-am

cerut în timpul copilăriei mele. Acestea sunt pagini pe caream dorit neapărat să vi le spun pentru că ele au coloratviaa mea într-o paletă extraordinar de mare, cât toateculorile curcubeului i mi-au dat puterea să insist cuatâta peseverenă, efort i atâta sudoare pe acest lemnbătătorit care se cheamă scenă.

Timioara este oraul în care eu sunt participant lacrearea acelui repertoriu mondial de titluri i în care amdansat toate cele trei balete ale lui Ceaikovski: „Lacullebedelor”, „Spărgătorul de nuci” i „Frumoasa din pădureaadormită”. N-au lipsit marile titluri „Romeo i Julieta”,Giselle”, „Don Quijote”. Ajungând într-un anumit vârf alpregătirii mele, am început să fiu invitat deseori la Operadin Bucureti ca solist, dansator, exponent. Partenerele dela Bucureti au cerut participarea mea alături de ele înspectacole i aa am avut ansa să dansez cu marile vedeteale anilor 1970-1980, ca Magdalena Popa, Ileana Iliescu,Elena Dacian sau Cristina Saru. Cu ele am îmbrăiatvalenele succesului care se cheamă „din zi în zi mai bine”, „din zi în zi mai sus”, „din zi în zi mai reuit” decât ai pututsă fii ieri. Aceste succese mi-au confirmat încă o dată căsacrificiile din copilărie n-au fost în zadar. Revin asupraacestui gând pentru că meseria mi-a oferit foarte multecadouri, iar aceste participări la spectacole, ca invitat, fac

INTERVIU

INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN,COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL

George Roca




INTERVIUla Bucureti, Cristina Saru, în Armenia, la Erevan, în douăspectacole memorabile: „Lacul lebedelor” i „Don Quijote”.Lângă mine, dansatori tineri, artiti ai poporului, faimoidansatori armeni, o naiune superbă, foarte credincioasă,cu o istorie monumentală. Am fost impresionat să văd căpe pereii caselor lor, în magazine, nu figura nici un portretal „marelui conducător de partid i de stat”, Leonid Brejnev.În acele locuri de cinste se afla portretul lui Aznavour, unarmean convins, care niciodată nu i-a negat originea, elnumindu-se Aznavurian i pentru care lucru a fost cinstit

de conaionalii lui.O altă amintire se leagă de succesul spectacolului „O seară vieneză” montat cu compania de balet a OpereiMaghiare din Cluj-Napoca pe care am condus-o. A fost unspectacol în care am exploatat toate posibilitătile oferitede muzica straussiană. Am organizat cu acest spectacol altrupei de balet de la Cluj-Napoca, i împreună cu o parte aorchestrei Filarmonicii din Bucureti, zece turnee în Franai am fost rechemai de 3-4 ori în acelai ora i în aceeaisală, spectatorii dorind să vadă acelai spectacol.

George ROCA: Recunoscut atât pe plannaional cât i pe cel internaional ca un mareartist, maestru coregraf, regizor, ai fost invitat săpunei în scena spectacole de balet atât în ară câti în afara perimetrului naional. Când, cum i carea fost motivaia de a fi cooptat în elaborarea unor

asemenea evenimente?Francisc VALKAY: Pentru mine satisfaciile au fostdeja ale creatorului pentru că... dansatorul a apus, iarcreatorul din mine n-a încetat să existe ieind dintr-o salăde balet ca dansator. „Nu te teme să mergi încet, teme-tesă te opreti!” este maxima care m-a călăuzit întotdeaunai am avut grijă ca acest mers andante la un moment datsă se transforme într-un spectacol care s-a numit „Andante- Allegro”, pe muzica lui Vanghelis. Creaia mea s-a întins între clasic i modern, între clasic i acel contemporancare s-a chemat Jean Michel Jarre sau Vanghelis. Într-ostagiune am montat „Spărgătorul de nuci”, iar în următorulspectacol am montat „Andante - Allegro”, sau un altspectacol cu J.M. Jarre. Acestea au fost marile bucurii pecare mi le-a oferit scena – posibilităile imense de a măexprima - i cred că acum sunt în plenitudinea capacităilormele de a mai arăta ceea ce mai pot. Păcat că timpul caremi-a rămas e din ce în ce mai puin ca să mai exist într-ocompetiie naională sau mondială.

Arta baletului este acum în România într-o cumpănă,ca în general toată societatea românească, iar dansul nueste apreciat la reala lui valoare, el nedefinindu-se întrecontemporan, modern sau clasic. Păstrez un respect,o stimă deosebită pentru Baletul Operei din Bucureticare m-a invitat în urmă cu trei ani să montez „Albă caZăpada i cei apte pitici”. Maestrul Cornel Trăilescu idirectorul Operei Naionale, Cătălin Arbore, m-au alessă fiu coregraful acestei superproducii de dimensiunihollywoodiene, cu optzeci de dansatori în care am putut săexprim minunata poveste a frailor Grimm cu toată fora imonumentalitatea ei.

O altă mare satisfacie am avut-o în anul 2003 cânds-a montat opera „Oedip” în cadrul Festivalului GeorgeEnescu, iar eu am fost ales de regizorul Petrică Ionescu dela Paris să fiu coregraful lui i al acestui spectacol. „PetrikaIonesco”, cum este cunoscut în străinătate, este plecat laParis de 30 de ani i nu mă cunotea. Am fost trimis laParis i într-o discuie cu el mi-a oferit un rol de interpret în spectacol, un alter ego al lui Oedip, un bătrân orb careleagă de la început până la sfârit toată aciunea ce sepetrece în spatele lui, acest personaj existând fără cuvinte,dar exprimând tot tragismul lui Oedipus Rex. Spectacolul aavut premiera la Bucureti în 17 septembrie 2003, eu fiindi coregraf i unul din interpreii acestuia. A fost pentrumine marea surpriză a carierei mele să revin pe scenădupă cincisprezece ani interpretând un personaj aproapeprincipal într-un spectacol monumental. Oedip la Bucuretia fost pentru mine una dintre cele mai sublime i de neuitatapariii pe scenă, una dintre cele mai mari satisfacii alecarierei mele. A fost unul dintre acele momente care îimarchează viaa. Sunt marile emoii care m-au încercat,m-au răscolit, pentru că la aizeci de ani mai puin sperisă mai apari pe scenă, să mai fii aplaudat în calitate deinterpret i coregraf..

aceste drumuri peste hotare le consider i acum cadouridin partea meseriei. Nu se poate spune prin cuvinte ce înseamnă un drum Timioara – Moscova – Pekin – Coreea.Și acum, privind zecile de fotografii de pe pereii caseimele cu Zidul Chinezesc, cu Teatrul Baloi, cu palateledin Coreea de Sud, îmi aduc aminte de specificul relaieidintre artist i omul asiatic. Ei se apropiau de europenica de nite idoli, nite zeităi care au venit să le arateceva ce la ei nu există. Eu am păit cu destul de mareemoie în marile orae ca Pekin, Shanghai, Seul, Canton,

în pările Extremului Orient, sperând i ateptând să vădo altă lume. Orientul Îndepărtat este întradevăr fascinantdatorită fanatismului cu care aceti oameni îi construiescviaa.

Fascinant a fost i turneul din India din 1990, la ozi după pensionarea mea, un turneu de o lună de zile înmarile orae Calcutta, New Delhi, Bombay. Am avut atuncicu trupa de balet de la Timioara un spectacol special cares-a numit „Un strigăt pentru mine”. Am prezentat acolo „Mica serenadă nocturnă” de Mozart, prima parte din „Patetica” lui Ceaikovski, „Boleroul” lui Ravel i am încheiatcu marea „Suită” de Jean Michel Jarre. În ultima searăa turneului, am dansat la Bombay într-o sală imensă,cu patru mii de spectatori aplaudând frenetic evoluiadansatorilor Baletului din Timioara.

Am iniiat asemenea drumuri i consider că i-am îmbogăit pe colegii mei care au văzut atât de multe lângă

mine, dar eu la rându-mi, am fost cu atât mai bogat...pentru că am avut lângă mine spirite cu care am putut săconstruiesc un compartiment de lucru plin de efervescenă,compartimentul de balet al Operei din Timioara care amarcat cu prezena mea istoria baletului naional.

Turneele noastre au fost sublime pentru că au îmbrăiat anii tinereii mele i în acelai timp anii maturităiimele artistice. Drumul cel mai fulminant a fost cel din1984 cu Baletul „Fantasio” din Constana care a făcut unturneu de patru luni de zile în Statele Unite. Maestrul OlegDanovski m-a invitat, împreună cu partenera mea, RodicaMurgu, să participăm la turneu. Am dansat atunci în 52 deorae ale Americii, înconjurând de la New York, trecândprin Florida, New Mexico, California, toată America, întorcându-ne prin Cicago. Acolo ne-am întâlnit cu foartemuli prieteni, foarte multe cunotine care văzând odată

baletul românesc au căutat pe afi nume cunoscute ispre surprinderea lor între acele nume s-a nimerit să fiei Francisc Valkay, coleg cu ali copii de douăzeci de ani,pentru că toi erau mai tineri decât mine.

Acest turneu a fost cea mai frumoasă „cireaă depe tort” primită în dar de la maestrul Oleg Danovski carem-a remarcat i m-a distribuit în foarte multe spectacole.El a fost cel căruia i-am dedicat în scris pe un program,spectacolul numit „Dans, dans, dans”, în anii în carededicaiile artistice erau posibile doar unei singure persoane(i mă refer aici la Ceauescu!). Istoria acestui spectacol a început în 1982, când maestrul Danovski m-a cooptat într-un alt turneu cu Baletul „Fantasio” în Olanda. Cutreierând împreună magazinele din Amsterdam, într-un magazin demuzică mi-a pus discul cu „Oxygen” al lui Jean Michel Jarrecare tocmai se lansase i mi-a spus: „Pe acestă muzică ai să faci un dans mare, ai să faci un balet mare!”. În 1982

J.M. Jarre a fost o revoluie prin explozia, prin inovareape care a adus-o în muzică. Eu aveam încă mari influeneromantice, admirator al muzicii tatălui său, Maurice Jarre,cu neuitatele lui lucrări, acele sublime simfonii i muzica sadin filme, apogeul fiind muzica din filmul „Doctor Jivago”.În urma acelui turneu am venit hotărât acasă la Timioara,am luat toate discurile pe care le-am găsit cu muzica luiJean-Michel Jarre i am compus acel spectacol: „Dans,dans, dans”!

Dedicaia a fost totală pentru maestrul Danovski.Programele mai sunt i acum actuale iar spectacolul s-a jucat de foarte multe ori. Tudor Vornicu a auzit i el deacest spectacol i în 1984 ne-a invitat i la TeleviziuneaRomână. Noi am adaptat spectacolul pentru studiourile deteleviziune i astfel a fost filmat, dar la vizionare a fostoprit... A fost dat insă... în februarie 1990 (!!!) pe postul

naional de televiziune cu titulatura: „Dansează baletul Operei Române din Timioara în spectacolul «Dans, dans,dans», sub coregrafia lui Francisc Valkay”.

Un alt loc minunat unde am fost invitat să dansez a fostArmenia. Pentru un dansator, să danseze în ara dansuluiclasic cum era cunoscută vechea Uniune Sovietică, este cai cum un cântăre ar fi invitat să cânte în Italia, o marescenă a operei mondiale. Am dansat cu partenera mea de



Știind că există o falie imensă între autorii de succes ai genuluii restul umoritilor, Constantin

Iuracu vine cu pai grăbii la întîlnirea cu cititorul, „pocnind dinbici” pe lîngă confrai. Inspiraiai-a dictat să introducă, dupănume, pe copertă, o meniune: „Tataia” - neîndoielnic importantăpentru biograa sa i, probabil,pentru cunoscui. Cine crede că înumor nu se împart bobîrnace se îneală. Cînd sub acelai acoperivirtual dau nas înnas scriitorii deumor, se aprind iutescînteile i cretepălălaia, reaciunea,

vorba lui Nenea Iancu, nd în persoana luiConstantin Iuracu. Tare grijuliu, a adunat

cartuele fumegînde de pe cîmpul de luptă „Agonia”, i-a dat fuga cu ele la editură.De ceva vreme, tot mai muli scriitoride umor au luat cu asalt editura RocadCenter. Aici vede lumina tiparului i carteadomniei sale. Pe afară e frumos vopsităcoperta, iar înăuntrul, leopardul i gîlcevilecu confraii pentru supremaie fac să sarăsăgei otrăvite. Tataia ie că nu trebuie săignore temele de interes general. Altfel,cartea ar inutilă (observaia are dejao vîrstă respectabilă): „Evident, a fost eroare/ Că românii derutai, / Au plasat un lup de mare/ printre lupi adevărai.” Atunci cînd consideră că are de bătut un cui în locurilecomune, Constantin Iuracu, un „agonist înverunat”,

îi provoacăcu abilitate adversarul, folosind umorul cape un mijloc de luptă care biciuiete moravurilor celorcare-i stau în cale: „Eti cam libertin, bădie,/ De-i iei astfel de avânturi;/ Că de unde spui, se tie,/ Nu iesgânduri, ci doar vânturi”.

Construită pe replici „realiste”, cu efect polemic,marea temă a orgoliului răzbate din duelurile inserate în volum, Constantin Iuracu privilegiază scriiturapolicromă, directeea exprimării, vocabularul negurat,uneori licenios, dar nu ezită să apeleze la exprimarea

satisfacie: “Nea Andreia, am făcut rost de o brânzicăextraordinară” (Andrei îl imita cu talentul său de actor înnăscut). Căpitanul îi duse trei degete la gură, ale că-

ror vîrfuri le sărută zgomotos “Nea Andreia, pe legeamea, aa ceva n-ai mai mâncat de mult. Ce zici, facemo mămăliguă cu brânză i, mai trântim i două ochiuri pe de-asupra?” După aceea, Andrei, imitându-se pe sine,ca un adevărat Domn Goe ce era, îi răspunse plictisit:“Lasă-mă, dom´le, în pace, nu vezi că sunt ocupat ? Făorice, numai să e ceva bun !”…

Mi-am amintit de toate povetile acestea nu demult, în timp ce citeam din cartea bietului Adrian Marino:opt ani de ocnă grea i încă cinci-ase de deportare înBărăgan… Andrei Pleu, erou naional al rezistenei an-ticomuniste, iar Adrian Marino, un venic marginalizat (?)… Mi-am mai amintit i de deteniile altor disideni, de pe alte meleaguri, mai puin băcălioase ca ale noastre(Havel, Adam Mihnick sau alii). (…)

În luările tale de poziţie era vorba de Leonte Răutuşi de alţi ideologi de sorginte comunistă. Pe Răutu îl numeşti “groparul culturii române”. Sunt de acord cu tinecă poate numit aşa, numai că, mă mir de naivitatea decare dai dovadă, crezând că odraslele lor – colegi de-ai tăi din Grupul de Dialog Social -, care, încă mai mănâncă“pâinică culturală” de la mămuca Românie, pot total

altceva decât au fost părinţii lor (?). Andrei Oişteanu,de exemplu, e văr primar cu fata lui Leonte, respectiv cu Anca Răutu (actualmente Oroveanu), care Anca, larândul ei, este mâna dreaptă a lui Andrei Pleşu, adjunctăla Colegiul Noua Europă (Fundaţia Noua Europă). Toţi

aceştia se ştiu de mici, din Cartierul Primăverii, au mersla aceeaşi şcoală, s-au jucat “de-a doctorul” când eraude-o şchioapă. După aceea, mulţi dintre ei au ajuns laFacultatea de Istoria şi teoria artei — i-au băgat tăticii şi mămicele lor acolo, că dădea bine la imagine. Era şi fatalui Borilă printre ei, pe care o curta Valentin Ceauşescu,venea şi el destul de des la vestitele petreceri aleInstitutului de artă unde, la un moment dat, găseai mai mulţi ghitarişti pletoşi decât la Conservator. Celor din“Primăverii” nu le făcea nimenea nimic, numai pe noi nefugărea miliţia să ne taie pletele şi să ne radă bărbile…Sorine, toţi aceştia sunt din una şi aceeaşi gaşcă. Sunt lacataramă cu Petre Roman (puţin mai mare ca ei), ul lui Valter Roman, şeful politic al armatei române de pe vre-mea lui Stalin (atunci când părinţii noştri erau la ocnă, ca

deţinuţi politici)… Ce fac aceşti domni şi doamne acolo,la Fundaţia “Noua Europă” — îninţată special pentru ei,ca să aibe lefuri frumuşele? La ora actuală nu fac nimic remarcabil: doar taie frunze la câini pe banii “tăiaţi” deBăsescu din amărâtele de pensii ale lui nea Grigore şi tanti Mărioara…

BIBLIOFIL

(urmare din pag. 8863)

Tataia Iuraşcu, cu biciulpe lîngă confraţi

„Pocnind din bici” – Editura Rocad Center

Maria Diana Popescu, Agero

indirectă, la sugestie, la echivoc: „Cu catrenul tău dai tonul/ pentru-apucături mai fruste/ Căci stârnete iar plutonul/ De căutători de fuste”. Scriitor al instantaneuluiviu, Tataia abordează instrumentele umorului cudinamism dur, apropiindu-se de motivele polemicii i desemnicaia lor cu o notă personantă: „Dragi confrai de pe redute,/ Nu fac azi pe-acuzatorul:/ Cu chiloi i paraute/ Nu putem salva umorul.” Probabil cititorii îi voraminti în momentele de răgaz de Constantin Iuracu ide biciul punerii la punct, pe care nu se indură să îl reteze

prea curînd. În alte genuri, concizia ar însemna sărăcie,dar în speă, e o calitate esenială, indcă Tataia poatecondensa spontan, prin secvenializare, în doar patrurînduri, o imagine de „război”. Ingenioasă mi s-a părututilizarea sarcasmului, cu rol inhibitiv pentru adversar: „Eu ca amic al tău din România/ Vreau să-i prezint aici părerea mea,/ De ce te-a părăsit, cred, pălăria:/ Văzuce-ai scos matale de sub ea!”. Nici adversarii nu se lasă, însă. Și exemplic aici pe Atropa Belladonna: „Sper sa nu

mă pape gaia,/ însă ceea ce contează/ E,că astăzi, la Tataia/ Vrabia mălai visează!”. Și tot aa, duelul continuă, Tataia încălecatpe o a, singur împotriva unui batalion desăbii, aruncă mainal i sacadat catrenefumigene de la nord la sud. Avem în carte,precum arma Avianus la sfîrsitul secoluluial IV-lea, „un umor cu care să-i înăcărezi

imaginaia”, i din care ai că epigramitiinu sînt nite sni: „Pe-al umorului arene/ Adoptă unii căi înguste,/ Găsind subiectede catrene/ i pe sub fuste i-n izmene.”

Mesajul cării îi extrage sevadin conictele intestine ale reprezentanilorgenului, marcînd, totodată, propensiuneaautorului pentru ofensiva artisticămoralizatoare. Aadar, Tataia contribuie,după posibilităi, la zîmbetul larg alliteraturii contemporane, cu meritul de a învrednici teoria despre cealaltă suprafaăa genului, de unde, încetul cu încetul, îiconstruiete structura umoristică, fără să

devină manivela unei anete cu melodii stereotipe. CumCaragiale (reprodus în prolog de George Petrone) spune

că se poate glumi cu oamenii de spirit, sper ca pe autorsă nu-l necăjească tonul ugubă al cronichiei, folosit în beneciul unei perspective de amuzament pentrucititor. Dei rîndurile mele sînt aezate în strîmtoareaacestui procedeu, Constantin Iuracu-Tataia, cu toatebobîrnacele primite de la confrai, corespunde întru totulportretului excepional întocmit de prefaator.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de



ESEU

de aici avem i o serie de obiceiuricare se întalnesc numai la ei precum „ciniora” 33 sau „ramura verde de laSfântul Gheorhe” 34, ei având i un

calendar agricol pe care il respectaucu strictee.Primele mărturi referitoare

la îmbrăcămintea românilor dinTimoc au fost facute în anul 1875când etnograful Isaba a publicatla Budapesta lucrarea „Note decălătorie din Serbia din punct devedere geograc i etnograc. Înaceastă lucrare vorbea i desprepopulaia din Valea Timocului desprecare spunea că in cu dârzeniela portul lor tradiional i limbamaternă.35 Portul popular bărbătescdin zona timocului se compune din:izmene, cămaşa, brau şi chituş iar pe cap purtau vara pălări iar iarna căciuli de mari dimensiuni. Camaşa barbateasca

se caracterizea prin faptul ca nu are deschizatura la pieptind frumos ornamentată cu diferite motive în general deculoarea rosie sau neagra. Portul popular femeiesc din zonatimocului este compus din: poale i ciupag scurt cu mânecilungi ambele confecionate din bumbac sau cânepă, doua

cătrine i brâu sau brăcire care erau confecionate de obiceidin lână36.

În privina învăământului la românii sud dunăreniiputem spune că a început din secolul al-XVIII-lea dar acestase făcea în limba greaca.

Aromânii au fost primi dintre români din sudul Dunăricare beneciau în secolul al-XVIII-lea de un important centrucultural în orasul Mescopole care cuprindea o tipograe, colii înalte i biblioteci, însa singura problemă pentru aromâni eradatorată faptului că învăământul se făcea în limba greacă.37

Florin Rogneanu

Portul tradiional istroromân era compus la bărbaiidin cămaă, care se baga în cioarecii care erau lungi i

strâmi, Bărbaii purtau peste cămaă „ o jiletcă numităcrujat , i un minten pe care-l numesc coretu, făcut de stofăde suman, tot fără înorituri”. Pe timp de iarnă ei purtau „omanta numită halea, în forma chebei ciobanilor de la noi,iar la gât pun o earfă de lână pe care o numesc faă iar pecap purtau pălării.

Femeile istroromâne purtau în secolul al XVIII-leape cap o căiă albă „ cu margini crestate i încreite părulpe sub căiă era împletit în cosie, iar în secolul al XIX-leapurtau pe cap „un tulpan, numit faola.

Cămaa, de culoare albă, fără înorituri era până lagenunchi, acestea ind nevoite să poarte în piciore caletepeste care purtau opinci, încălăminte prin care se pot observasimilitudinile cu românii. Peste camaă se purta rtuhu (unor, de diferite culori, în care una predomină, iar celelalteconturează motivele de factură vegetale, geometrice sau

animale.În ce a ce privete ocupaile istroromanilordocumentele ni atestă ca ind la început păstori, ocupaiecare va dispărea de-a lungul secolelor. Se vor mai ocupa cuproducerea cărbunelui din lemn, pe care ulterior îi vindeaula Fiume i Abazia. O altă ocupaie practicată mai ales debărbaii din comuna Sunievia, apare prezentată doar decătre Teodor Burada, i se referea la „cultura frunzei desalvie” 27.

Romani Timoceni:Populaia Vlahilor Timocenii prin poziia geogracă pe

care o ocupă în sud estul Europei, putem spune că a luatnatere în urma procesului de romanizare care a cuprinsPeninsula Balcanică, la sfăritul secolului al-III-lea î.Hr. lamomentul în care imperiul roman a supus o serie de populaiicare locuiau în această zonă a continentului precum traci,geto-daci sau iliri. Pricipalii strămoi ai timoceniilor pe lângăromanii au fost o populaie de neam tracic, (după Strabosau Diodor), sau iliric (după Ștefan din Bizan) numiiTribalii. Acetia sunt atestai în regiune încă din secoleleVIII-III, având o organizare statală proprie făcându-seremarcaii în urma bătăliei cu Filip al-II-lea al Macedoniei,pe care lau înfrânt i lau rănit28. Romani timoceni au fostsinguri din marea masa a românilor sud dunăreni care întimpul dominaie bizantine cat i otomane au beneciatde o autonomie locală, o administraie proprie i libertatereligiosa.29

După pacea de la Adrianopol din 1829 români timoceniisunt împării în doua grupe o parte ajung sub autoritatesârbă iar cealanta bulgară. După înglobarea timocenilor înstatul sârb acetia au dus un intens proces de sârbizarei s-au luat o serie de masuri precum înlăturare preoilorromâni din biserici, slujba trebuia făcută numai în limba

greaca iar copii erau botezaii cu nume sârbeti.30 Românii Timoceni alături de bulgarii, sarbii imutenegrenii au pornit în anul 1876 o rascolă împotrivaturcilor. Răscoală în urma careia românii timocenii au ieitfoarte rău deorece din râundul lor au pierit aproximativ1000 de români, mai multe sate au fost incediate i o seriede învăaii români au fost spânzurai de către turci printreacetia s-a numărat i învăătorul Ioan Ciolac.31

Referitor la numărul locuitorilor din Valea Timoculuinu avem nici o statistica din timpul dominaie otomanesingurele statistici referitore la acestă ramură a romanilorsud dunărenii le avem facute dupa 1846 de catre statul sarbpetru timoceni de sub stăpânirea lor si cele bulgare de după1910. Românii timocenii din Serbia în anul 1846 numărau79215 persoane, în anul 1850 erau 104343, în 1854 numarullor era de 122593, la 1900 numărul lor ajungea la 160000,

iar în anul 1921 numarul românilor din valea Timoculuiscădea la 149,593 persoane. Pentru românii timoceni dinBulgaria nu avem satatistici petru secolul al-XIX-lea primelestatistici le avem la începutul secolului al-XX-lea mai exact în 1910 cand numarul românilor era de 79429, i în anul1921 cand numarul acestora scădea la 58312.32

În ce a ce privete ocupaiile românilor timoceni, seocupau mai mult cu agricultura i mai putin cu pastoritul

Aspecte din istoria şi cultura românilor din sudulDunării în epoca modernă

__________________27 Plantă erbacee cu ori viu colorate, cultivată ca plantămedicinală sau decorativă.28 Nicolae Dumbrăvescu,Vlahii Timocenii orogini şi supravieuiresecolele II-X, în Preparandia, nr. 1, 2011.29 Gheorghe Zbuchea, Românii , p. 228.30 Marian Niă, Serbia de răsărit o mare de romani , în Acub Pro,nr. 5, 2008, p.6.31 Cristina Răduleanu, Răscoala Timoceană de la 1876, în AcubPro. Nr. 5, p.13.32 Annemarie Sorescu Marinković, Cultura, p. 77.33 Cinişoare este un obicei al praznicului casei. Astfel în ajunulprasnicului femeile mai învârstă realizează o pâine rituală pecare se pune sare, fructe şi un pahar cu vin, colivă şi neapăratlumânare. Această cinişoară se aşează pe podea pe un ştergaralb direct pe podea, în acel moment gazda mai învârstă facecâteva mătănii şi se închină zicând. “Bună seara snte prazniceiată ţiam aprins lumina snte......” (se spune numele sfântului).Dacă în acel moment mai exista cineva în cameră îi răspundea

astfel. „Mulumesc că ai aprins lumina la sfântul praznic”, dacănu îi răspundea singură, aceste replici se spuneau de trei ori.După acest prim ceremonial se ia cinioara se ridică la grindăi se spune următoarea replică: „Snopul cât plopul/ Spicul cât grămăticu” , s-au „nici atâta rău să nu e în casa noastră” ,aceste replici se spuneau în cadru comunităii de câmpeni, iarla comunitatea de ungureni se spunea: Cei afară să jivenească,adică să se umple coarele de animale. Această cinioară era

înpărită la apusul soarelui la toii cei care luau parte la prazniculcasei. Pentru mai multr amănunte despre acest obicei vezi:Monica Budi Comunitatea românească de pe Valea Timocului Bulgăresc , Bucuresti, 2001, p. 25-36, i Emil Ţârcomnicu Români dintre Vidin, Dunăre şi Timoc. Sărbători, Credine, Obiceiuri, Bucureti, Editura Institutului cultural Român, 2010, p. 19-20.34 Ramura verde este un obicei întalnit în satele de câmpeniide pe Valea Timocului cât şi în unele sate de la nord de dumaredin Zona Olteniei. Ramurii verzi se punea la stâlpul casei lasarbatorii crestine precum Flurii, Paşti, sau Sfântu Gheorge.La urii se punea remurii de salcie verde, la paşti se punea

frunze de leuştan iar la sfântu Gheorghe se punea o creangă de înfrunzită, care se mai numea şi “arminden” . Pentru mai multeinformaţi vezii: Dragisa Kostandinovici-Traian, Românii din sud-estul Serbiei , Craiova, 2008, p. 43-56.35 Gheorghe Zbuchea, Români Timoceni , p. 45.36 Turcuş Aurel Descinderi în cultura populara, Bucureşti EdituraUniversitară, 2007, p.5937 Nikola Vangeli, Aromani, p. 110.





POEZIE

Câte ceva despresinele meu

Aici, în spaţiul acestaorfan de lumină,sferele existenţeise întretaie ca niştemingi de omăt,inţa gândirii deneinţă e plinăşi înaintea-sinelui-meu priveşte-ndărăt ,

căutând nucleul unor lăuntrice spaţii,transcosmice (vorbesc de cosmosulsinelui meu,

pentru că doar el e capabil de levitaţii în jurul ideii de Dumnezeu).

În spaţiul sinelui meu răzvrătit împotriva noţiunii de moarte totală,lumina, chiar dacă încă nu a murit,e tot mai bolnavă, mai pală.

Şi-n haosul fals, aparent, care-ascundeo ordine grea, neclintită în veci,perpetuu mă leagă magnetice undede polii gândirii apatici şi reci. În sinele meu, prea greu şi prea gri,se descompun pătratele în linii –cred totuşi în salvarea ce va o înviere caldă a luminii.

Aici, în spaţiul acesta golit de lumină, întunericul încă n-a prins rădăcină.

Nebunia unei lumi stângace

Nebunia unei lumi stângaceCapătă treptat statut de lege.Ţipă cel mai tare că vor paceCei ce nici nu ştiu a o-nţelege. Ciuma nepăsării ne inundă,Seacă marea şi dispare râul.Oamenii tot mai ades confundăLibertatea vieţii cu desfrâul.

Boala n-are leac şi nici măsurăŞi ne cade peste creştet veacul greu.Când de Dumnezeu nu se înjură Înjurat e însuşi Dumnezeu. Fii de sânge şi-au uitat părinţiiŞi-au fugit spre noi meridiane. În biserici au rămas doar snţii –Neînduplecaţii din icoane.

Ei se roagă stinşi, cu vocea arsă,Iar lumina Focului de SusPeste chipuri lin li se revarsă Împărţind din taina lui Isus. Plouă rar. Şi ploaia e de sânge.

Parcă rana Cerului ne udă.Ţara plânge.Viaţa plânge.

Omul plânge.Şi nu sunt urechi care s-audă.

NostalgieDin tagma mea de vise,mai am numai fragmente.In timpuri duse inchiseIn clipe, in momente.Cand sclipitoare amintiriDulci cantece vanturaTunete-ncep cerul sa sfarteceZambetu-l inlatura.Multe au fost si ori Cu nevrut rost ori fara...Nu e cine sa asculteDin a sperantei daraBalada mea nocturnaCand cai tacite cutreier Si in al linistei urnaVre sa ma imite un greier.Eram copii in stropi de ploaie

Lucind ca luna-n mlastinaDar din ochi viata schimba nu doar straieCi si imaginea de bastina.Stau pe strada mea sub cer Strivind surcele de nostalgie,strada noastra soare, ger,galagie si armonie.Parca ropota cerul turbatDe solul sec cu sete suptSi in hohot de copii urlam Alergand sub un tol rupt.Lintoliu placerii cade,Caci doliu-I timpul pentru uniiEu gust sunetul tacerii ce sadeCu mine in lumina lunii.Si acum ma gandesc la tot,desi totul nimic nu-ipandesc astrele si-n cordsimt gustul sortii amarui.Iar de asta crezi mai des Asa ne-a fost sortit sa eEu orice nefast gand am dresCu un zambet si o poezie.

Oda noptii

Noaptea e un inger mutCe sta de veghe peste maine,ca-n zbucium brut din timp pierdutin ureche ecou latrat de caine.Si fanfare de licurici Alina o clipa de repaos,cand curg ca lacrimi pe furisisecunde ce nu tipa in haos.‘’de unde vii, poet pierdut?Portret de suet fara om!Monstru diform ca fum pe horn,Pus sa rasue fara somn!’’‘’de unde vin poate ca stiuUn car fara roate pot sa uPe a treia cruce un talhar,spatiu intre vis si cosmar.O noapte! Eram glasul ce te invioaraPasul incet ca mangaierea ce te-noara.Noapte! Eram pe o colinastrigat de sihastru lupcand zilei violai caldurasi purul ei albastru trup.Eram camila in munti si vaiPurtand daruri de nunti, smirna tamai,pentru un prunc de oameni uitat,de tine noapte, anuntat!Eram un Soare pentru o oarba,in alte amintiri sucitedin care raul are sa soarbe,seva altor zane amagite.’’O inalte culmi de ama,ca scari ce urca lejer,nu mai slujiti umbroasei damacaci dansa nu duce spre cer!Si am ramas si am vorbitCu preafrumoasa noapteDar dupa un ceas am orbitFii-su somnu s-a pus pe fapte.

Spuneam

încerc să cuprindnoţiunea de tu între buze,să simtvibrînd tristeţi încuvintepline.atît a mai rămas,doar dorinţă lichidă în vene şigurifără vorbe de ipsos.

obişnuiam să trag în pieptiluzia unui albastru

mai mare decît adriana.o sintagmă din care să mă culegi.

mi-a amuţit încrederea în pernă.dai noţiunii de eu inexiuni amare.ieri uit.uit si expir.expir si uit.nu au ordineşi îmi zgîrie obrajii de la dau nume.

oboseşte cărăuşia asta a suetului.nu vreau să apreciezi mintea meacu oglinzi pe tavan şi cenuşăsub preş.n-o vei face,nici lupii nu-i urla luniiziua.

...caut căldura.vezi,curg maluri în frontispicii, îmi surîd iar copii cu capete de neon în stradă.viaţa merge cu picioarele rupteşi strigă mult prea tare : „ Stai!”.vrea să imortalizeze expresiipe timp de noapte. atunci cîndnu suntem noi,cifaruri.

i-am spus să se oprească.ce păcat! nuştiamsă înot.cum să m-auda cînd

nu dau din braţe?e oarbă. cum să mă vadă?

Din tine

vezi tu,nu este momentul în care cred,este clipa în care plec capulsub sabia,clişecio-poetică,a lui Damoclesde care n-aş auzit fără de vînt.azi e linişte,cum n-a fost niciodată pînăieri,se odihneşte trua,ştim azi că eşti straină de mine,tu,imagine în oglinda tulbure.eu sunt încă aici.nu aştept,dar încă

nu am abandonat reexul condiţionat desperanţă.uită-l tu,poate,înaintea mea,subsine.nu măsor timpul în eu,dar te măsor întimp.

STEFAN ALEXANDRU

PATRASCU

Petru

Botezatu

oana

dragusin



î

Mircea Arman este absolvental Facultăţii de Filologie, care şi-a dat

doctoratul cudomnul profesorMircea Muthu

şi este licenţiatşi în drept. Apublicat volumelePoezia ca adevărşi autenticitate(2002), Despredivin, poetic şilosoc în gândireapreplatoniciană(2004), O istoriecritică a metaziciio c c i d e n t a l e(2007). E

cunoscut ca autor al traducerilor dinMartin Heidegger, Fiinţă şi timp (1994), în colaborare cu Dorin Tilinca, Timpşi inţă (1995) şi Fiire şi timp (2001).

Este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia. La sfârşitul anului trecut,Mircea Arman a câştigat, prin concurs,postul de redactor-şef al revistei Tribuna.În primul număr al acestei foi de culturănaţionale, în editorialul intitulat sugestivNoua Tribuna, noul redactor-şef alacestei vechi şi prestigioase publicaţii,dl M. Arman declară, din capul locului,intenţia programatică de a transformarevista într-o tribună naţională depropagare a valorilor naţiunii române: „De la o gazetă gândită a , în esenţă,un rezonator al valorilor şi autorilortransilvăneni, poate mai restrâns,clujeni, Tribuna trebuie să devină, cu

adevărat, o tribună naţională”. Pânăaici totul e scris fără reproş, căci elimpede faptul că publicaţiile culturalede patrimoniu ce apar pe tot cuprinsulţării nu e salutar să e transformate înfoi locale, lipsite de personalitate – cuma fost Tribuna de până acum mai binede o lună – riscul ind împotmolirea înprovincialism. Rândurile următoare ar semnate de oricare dintre prestigioşiiconducători ai vechilor publicaţiiromâneşti, neînregimentate grupului decomentatori insolenţi, fără operă, careconduc, de mai bine de douăzeci deani, cultura română: „Nu ne intereseazăgăştile, anităţile sau coteriile literare,ne interesează valoarea, deschiderea,

patriotismul adevărat bazat pe valorilenaţionale şi europene”. Din nou, absolutcorect, autorul editorialului noteazăurmătoarele: „Cultura română se aă laun moment de răscruce al existenţei ei.Nu cunoaştem o perioadă mai tulbure,mai lipsită de elementul valoare decâtcea pe care o trăieşte cultura noastrădupă Revoluţia din 1989”. Nu credemsă existat o perioadă mai tulbure – cuexcepţia perioadei stalinisto-dejiste –decât cea post-decembristă, în care s-ainstalat o criză a valorilor şi a modelelorde o gravitate evidentă, iar creatorii aufost îmbrânciţi în marginea societăţiiromâneşti. În continuare, Mircea Arman

susţine că „valorile trebuie recunoscute şipromovate, impostura şi autosucienţapăguboasă căreia i se mai zice «prostiecu ştaif» trebuie arătată şi dezavuată.Nu există deţinători ai adevărului absolutşi nici promotori de valori certe, aceastăconfuzie uriaşă o pot face doar cei mânaţide setea de putere şi arghirolie”. Ce

face, în continuare, Mircea Arman? Cuseninătate şi detaşare, calcă pe un terenminat. E drept că o face aluziv, sucientde transparent însă, ca unii dintrecei avizaţi să sară ca arşi: „În cultura

noastră acest mod de a privi lucrurileaparţine unor epigoni ai lui ConstantinNoica”.

În nr. 250, urmează un alteditorial, incendiar, subiectul acestui textarmanian ind „falşii profeţi”, care vin „îmbrăcaţi în mantia losoei”; iniţiaţii înţeleg, desigur, că este vizat acelaşigrup de comentatori, autori de jurnale, însemnări sau eseuri, în frunte cu autorul jurnalului păltinişian şi eseistul H.R.Patapievici, care a întocmit, în grabă, o „nouă tablă de valori acceptate” şi l-aexpediat pe Mihai Eminescu în sintagma „cadavrul din debara”, armând că „steaua lui Eminescu a apus” (Românialiberă, 15 ianuarie 2000).

Într-un editorial care ne uimeşte,publicat în România literară (8 februarie2013), preşedintele Uniunii Scriitorilordin România, Nicolae Manolescu, încearcă să-l pună la colţ pe coji denucă pe neînregimentatul MirceaArman, care a îndrăznit să se atingă decitadela ocializată a culturii şi literaturiiromâne vii, guvernată de grupul liicean.Limbajul folosit de domnul profesor?În opinia d-sale, dl M. Arman este „diletant, veleitar fără operă şi fărăconştiinţă literară, băiat de mingi într-unpartid politic” etc. Urmează un interviu,de fapt, o replică de ară încolţităa domnului M. Arman, publicată în

Cotidianul (11 februarie 2013). Câtevadeclaraţii sunt, evident, inacceptabileşi constituie rodul furiei, în mod cert,ulterior regretate; dacă facem abstracţiede tonul intempestiv, dl Arman are, încâteva puncte esenţiale, dreptate. Apoieste dat publicităţii un protest elaboratde „un grup de iniţiativă”, în componenţacăruia intră Doina Cetea, Ion Mureşan,Marta Petreu, Adrian Popescu, MirceaPopa, protest asumat, între timp, de alţiscriitori. Dacă reciteşti textul protestului,vei vedea că, la un moment dat, esteinvocată conducerealialei Cluj a USR.Din câte ştiu, nici unul dintre semnatariiiniţiali, cei cinci, nu este membru alconducerii lialei. Interesant e că Irina

Petraş, preşedintele Filialei Cluj a USR,refuză să semneze protestul, după cuma refuzat explicit şi subsemnata. Citindprotestul, nu ştiu de ce nu m-am pututdebarasa de tonul auzit în literaturaepocii staliniste; o seamă de colegi îlpun din nou la colţ pe coji de nucă pedl Mircea Arman. E totuşi vorba de unmembru al USR.

Să recapitulăm. Un membru alUniunii Scriitorilor din România, în urmaunui concurs iniţiat de Consiliul JudeţeanCluj, a câştigat un proiect editorial şi şi-apropus să renască revista Tribuna. Cumpoate justicată reacţia unor colegi,membri ai USR? Din ce motive, nici unul

dintre ei n-a iniţiat un protest atuncicând din paginile aceleiaşi Tribuna erauatacaţi – într-un limbaj ce l-ar concurape cel caracteristic Săptămânii barbiene– importanţi scriitori ai Ardealului? Oaredin ce motive nici unul dintre semnatariiactualului protest n-a lansat pe circuitulpresei naţionale un comunicat în care să

apere de atacuri imunde mari scriitori,artişti şi intelectuali români, acuzaţi, petoate canalele media, fără dovezi, că aucolaborat cu securitatea: Adrian Marino,Nicolae Breban, Mihnea Berindei sau

Mihai Botez? Cartea bine documentatăa lui Gabriel Andreescu – Cărturari,opozanţi şi documente. ManipulareaArhivei Securităţii – este edicatoare în acest sens. Într-o analiză, nuanţatăşi incendiară, Virgil Nemoianu, citatşi altădată, se întreba: „De ce plângelumea aproape în unanimitate decalitatea deplorabilă, joasă, a păturilorpolitice din România? Nu cumva,zic eu, tocmai din cauza decimăriisălbatice a elitelor, continuată prin auto-exilarea valorilor naţionale? (...) Cumse face că loviturile abuzive, violentes-au îndreptat şi se îndreaptă prinexcelenţă împotriva generaţiei celei maieuropene, celei mai echilibrate pe care a

cunoscut-o România în secolul XX? Câtde periculoasă este stârpirea valorilor în numele unor adevăruri inchizitorialesimpliste şi totodată cam dubioase?”

Oare din ce motive scriitorimearomânească nu s-a solidarizat, cuaceeaşi rapiditate şi ecienţă, ca să-şiapere valorile ce aparţin „generaţiei celeimai europene, celei mai echilibrate pecare a cunoscut-o România în secolulXX”, valori atacate sistematic în epocapost-decembristă? De ce scriitoriiromâni, solidarizându-se, nu-şi apărăvalorile de tăvălugul consumismului,al mediocrizării şi tabloidizării, impuseca stil de viaţă? De ce anume le este

frică scriitorilor ardeleni? De renaşterearevistei Tribuna? De renaşterea valorilornaţionale, care au fondat naţiunearomână modernă, valori, pe carescriitorii români nu s-au grăbit câtuşi depuţin să le apere în ultimii mai bine dedouăzeci de ani?

Cum îşi apără valorile fondatoareale Imperiului Rus scriitorii, prozatorii,intelectualii, academicienii şi profesoriiruşi de epoca trivializării, a consumismuluişi mediocrizării programatice, ascunse,uneori, sub masca aşa-zisei globalizărisau a post-modernismului, interpretatabuziv, toate laolaltă menite săsaboteze identitatea unei naţiuni? Ocultură imperialistă, de veche tradiţie,

ca cea rusă, care îi are în epicentrul eipe coloşii Puşkin, Dostoievski şi Tolstoi,o cultură recunoscută şi respectatăpe întreg mapamondul, procedeazădezarmant de simplu: îşi solidarizeazăvârfurile şi aduce conceptul de literaturănaţională alături de… cel de securitatenaţională! Citind eseul doamnei profesorLivia Cotorcea (Contemporanul nr. 2,2013), veţi aa nu puţine lucruri, întrecare felul în care domnul profesor IgorIvolghin, la o masă rotundă moderatăde d-sa şi intitulată Literatura naţionalăşi securitatea naţională, a lansat un „semnal de alarmă”, o „provocare şiun avertisment”, „trimise televiziunilor,

revistelor, ziarelor, şcolilor şi, nu în ultimulrând, guvernului”. Straniu e că nici unuiadintre colegii d-sale nu i-a trecut princap să-l acuze pe poetul Ivolghin depatetism, „predispoziţi pentru exces”,nici de „insistenţa nebună în promovareaunor cauze care au izbândit deja”. Nici „băiat de mingi într-un partid politic” nu

POLEMICI

Aura Christi

Cultura română vie - acasă



SCRIITORI ÎN AGORA

Domnia Sa i-a dezvoltat nu numai crezul didactical cultivării deteptăciunii prin simul umorului,dar a evoluat într-o splendidă diatribă asupraumorului totalmente involuntar, acelai ca pe vremeatradiionalelor lupte ale intelectualilor cu ciocoii: Umorulpe care-l produc politicienii avizi ce s-ar dori potentai,

alături de potentaii stupizi ce se doresc politicieni.Dar întrebarea care se pune oriunde, numai laConsiliul Audiovizualului nu, întrebarea celor care ne-am săturat să luăm în râs atacurile subculturii agresive,ar trebui să e: Oare, dacă umorul poate involuntar,poate involuntară i prostia agresivă?!... Umorul, eel i involuntar, poate trezi reacia sănătoasă a râsului în batjocură: „ridendo castigat mores”; în vreme ceagresivitatea e altceva. Ea poate considerată forare adeculturalizării societăii i dorină de a impune cu foraun model de om acultural, faptă ce ar trebui pedepsităprin lege.

Spun asta cu toată tăria pentru că modele, precumcei cu blaturile din fotbal care erau preferaii tuturor prim-secretarilor, tabilor de partid, conducătorilor de mari întreprinderi nanatoare ale fotbalului „muncitoresc-socialist” i eroi ai ziarului „Sportul popular”, sunt încăpernicioase devenind sechele ale corupei bolevice.Cândva, la nite alegeri când un preedinte de ligă îi cumpărase un post de parlamentar, l-am văzutlăudându-se la televizor cu faptul că „el n-are facultate;ce, doar n-a fost prost să piardă patru ani degeaba!”.Și, ne având cum să u supărat pe el, m-a indignatreporterul care nu s-a simit deloc lezat în propia-icultură. Aa că zilele trecute, când l-am auzit pe altulcă „vrea să facă parte din Comisia Juridică, indcă aretrei ani de drept”, nu m-a mai deranjat reportera care,i ea, pesemne că „avea profesionala la bază”. Și ne maimirăm de degringolada tinerei generaii, când e plinăteleviziunea de asemenea modele!

Din pricina aceasta făceam comparaia (din punct

de vedere cultural absolut în favoarea lor) cu fermitateaconfrailor notri de la Chiinău, spunându-mi că,imperială sau mahalagească, agresiunea impotrivaculturii, mai ales când e vorba de una i aceeai pe areo vedem lovită din ambele pări, este întotdeauna lafel de periculoasă, impunând uneori momente cândn-ar trebui numai să râdem. Ci, cel mult, dacă inem laumorul nostru, să râdem eradicând.

Și, indcă, în această perioadă, condeiul meu i-apropus să-i lămurească pe unii lideri europeni asuprasensibilităilor de psihologie naională pe care ar trebuisă ni le respecte, îi rog să se gândească, mai ales pe ceicare au trecut prin asta, că, lăsând la o parte unele ăriafricane unde tradiia tribală protă de cea colonială,sau invers, deci e o problemă strict locală i nu una geo-politică, în afară de aspectele comunismului asiatic, de

altă natură decât esenele europene, suntem singuranaiune a lumii obligată a trăi împărit. Am vorbit idespre sărbătoarea acestei limbi, care trebuie să devinăo Săbătoare Naională, a tuturor românilor i a tuturorlocurilor în care se vorbete românete, a tuturorlocurilor în care prin această limbă se consolideazăediciul culturii române.

„Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale i aleslugoilor celor care i-audominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vinedin partea celor cărora le-amcăutat în coarne”...Cam asta e concluziacu care m-am întors de lao încărcată i plină de duhmanifestare culturală mizileană,unde cei ce semnăm în maimulte publicaii bucuretene,ne-am întălnit - i-am înoritidei, i-am petrecut, i-amrâs, i-am plâns împreună –cu confraii notri care publică

în frumoasă limbă română publicaii din Chiinău iCernăui.

Am schimbat idei cu veselie, în virtutea convingerilornoastre că omul vesel este i fecund i creator; i am

deplâns starea de agresiune asupra culturii noastrecare produce o situaie paradoxală. Deoarece, cu toatecă este vorba de o cultură unică i unitară, agresiunea împotriva ei se manifestă din două motive, vine dindouă direcii i are, implicit, două categorii de dumani.

Și, indcă în ultimă instană a fost vorba de unfestival de umor i poezie, ne-am dat drumul i ne-am spus năduful; unii mai liric, alii mai înepător, darsimind cu toii intelectuala răspundere de a ne opuneacestei agresiuni. Fiindcă, printre confraii cu care ampetrecut se aau chiar i cei care, în zilele de 29-31august 1989 deveneau eroii deselenirii soartei limbiinoastre pentru o bună parte din românime; cei care,au organizat marile proteste i manifestări împotrivadeculturalizării prin presiuni imperiale i au reinstaurat „limba vechilor cazanii”.

Pentru ca acum la aproape un sfert de veac,datorită făărniciilor politice, încă să se mai confruntecu cei care dumănesc asta, încă să-i simtă agresatăcultura care, de fapt, înseamnă însui viitorul. Da,aceeai cultură pe care o simim agresată i noi dar, dinpăcate, ne având nici măcar mândria de a ne înfrunta cunite tendine imperiale. Ci, doar cu cele mai meschineacte de politici aa zis culturale, de la ploconirea în faacomercialului de import i până la gratuitatea interesatăa televiziunilor care dezbat în aceste zile problemelelegii presei, dar cultivă ele însele aceleai nulităidegradante a căror fotogenie greoasă sdează nunumai elementarul culturii, ci orice urmă de bun sim.Astfel, fenomenul de becalizare se multiplică mereu i-ndiferite sfere, pesemne prin regăsirea cărturărească pecare i-o aă cei care-l mediatizează. Și-l mediatizeazăcăutându-i în coarne, încurajându-l în prostie, în loc dea-l ine cât mai ascuns, ca pe-o ruine naională atuncicând deschide gura.

Olimpian, cu îneleaptă senectute, academicianulSolomon Marcus, trecea peste acest sentimentdegradant, punând totul pe seama umorului involuntar.

AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE

Corneliu Leu

l-a numit nimeni. Nici unuia dintre colegiiruşi nu i-a venit ideea să facă un protest „energic”, pentru a-l „linşa” public saupentru a-l „ucide” în egie pe poetul IgorIvolghin, preşedintele Fundaţiei „F.M.Dostoievski”.

Ce fac majoritatea scriitorilorromâni? De mai bine de douăzeci de

ani se devorează între ei. Între timp,romancierul, poetul şi prozatorul –creatorul roman, din opera căruiase hrăneşte şi prosperă inclusivcomentatorul – au dispărut din cetate.Da, ne-am trezit acasă, în exil. Înviaţa literară românească există găşti

care se sfâşie între ele. Ferească-teDumnezeu să nu accepţi, vorba luiH.R. Patapievici, „noua tablă de valoriacceptate”. Ferească-te Dumnezeusă nu accepţi înregimentarea sau sămârâi la adresa acelei table. Ferească-teDumnezeu să pomeneşti vechea tablăde valori europene, în care a european

înseamnă, în primul rand, a tu însuţi, adică a român şi a-ţi conservaidentitatea, specicul naţional, desprecare excelentul şi inegalul scriitor MirceaCărtărescu scrie, fără să tresară: „N-amcrezut niciodată în specicul naţional”.

Pe scurt, noi am dori, din colţul

nostru, ca forţele literare ale Clujului şiArdealului să se anime în cu adevăratrealele şi acutele probleme ale culturii deastăzi. Biata revistă Tribuna a avut şi subregimul comunist, dar şi după Revoluţie,o soartă ingrată; a jucat, mai degrabă,un rol secund. Noi, de aici, din capitală,ne-am dori ca marile reviste tradiţionale

ale Ardealului să reprezinte cu adevăratspiritul Ardealului dintre cele douărăzboaie. Să-i dăm, totuşi, o şansă dluiMircea Arman şi Consiliului JudeţeanCluj să încerce să pună pe picioareo importantă şi necesară Tribună aArdealului românesc.



Privit la raze „X”, trupul poporului român abia dacăeste o umbră; el nu are cheag, radiograa plaiului

mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimăca un cur, fără şira spinării:”

(Horia Roman Patapievici - Preşedintele Institutului Cultural

Român)Urmând tradiţia tatălui - zice-se, N.K.V.D.-ist şi GESTAPO-

vist cu state de plată - neromânul, inamic declarat al românilor,a penetrat ani de zile o serie de structuri ale Statului Român.Actualul Preşedinte al României l-a uns, l-a re-uns şi l-a lipit cusuper-glue de scaunul celui de-al doilea Minister de Externeal ţării, conferindu-i rang de Secretar de Stat cu salariu „neruşinat”. Fotoliul confortabil unde s-a cocoţat ca să-şi arunceveninul elitist, şi de unde tare n-ar vrea să se ridice, i-a permissă manevreze fonduri la care alte organizaţii nici n-au visat.Institutul Cultural Român (I.C.R.) Stockholm este laureat alpremiului Bifrost, decernat de Organizaţia Nordică a AgenţilorCulturali Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender (L.G.B.T.),pentru „contribuţii excepţionale la consolidarea relaţiei dintrecomunitatea heterosexuală şi cea homosexuală», pentru „încurajarea şi sprijinirea comunicării cu L.G.B.T. din Româniaşi cea din Suedia, vizibile în mod special în proiectul său de colaborarecu Festivalul Moonbow. Cu acest prilej, menţionează Mediafax, I.C.R.Stockholm i-a avut ca invitaţi pevicepreşedintele Accept România şi pe organizatorul Bucharest GayFest, prezenţi la o serie de evenimentedin cadrul festivalului.» Ce legăturăau atribuţiunile Institutului cuplimbarea, pe banii contribuabiluluiroman, a reprezentanţilor minorităţiihomosexuale la Stockholm? Premiulacordat I.C.R. pentru „contribuţii excepţionale la consolidarea relaţiei dintre comunitatea heterosexuală

şi cea homosexuală» pune I.C.R. într-o postură cu totul diferită demenirea sa. Rău a ajuns România,dacă „interfaţa» ei este reprezentată de homosexuali silesbiene! Iată cum, Institutul Cultural Român, condus de HoriaRoman Patapievici a găsit în sfârşit „cea mai potrivita cale»de promovare a valorile cultural-spirituale româneşti. Despreromâni, Institutul Cultural Român are alte păreri: cadavrul dindebaraua lui HoRo(r)Pa, cum îl numeşte distinsa jurnalistăMaria Diana Popescu, a fost de multă vreme trecut pe listaneagră, la fel: Cioran, Ţuţea, Iorga, Eliade... În schimb, tarafulţigănesc „10 prăjini», arvunit de I.C.R. şi de Ministerul deExterne a fost lăsat să se „dea în stambă» la Shang-Hai, cuprilejul deschiderii Pavilionului Românesc. Cu manele porno şicu nădragii în vine, „hartiştii» au pus pe fugă vizitatorii oripilaţide spectacolul grotesc. Scandalurile de la reprezentanţeleI.C.R. din New York şi Berlin, cu falusuri patologice şi „poneiulprofund» au ţinut, multă vreme, prima pagină a ziarelor dinOccident. Ei, şi? Timpul trece, leafa merge, iar I.C.R., încet,dar sigur, demolează tradiţia spirituală românească. „RomâniaMedievală» constituie un tablou deliberat deformat, comandatde duetul HoRo(r)Pa-Baconschi şi executat de un istoric-mercenar polonezo-elveţian şi încă ceva (de parcă în Românianu se găseau oameni competenţi). Amintesc aici reacţiaistoricului Emilia Corbu la inepţia numită „Istoria Medievală»,prezentându-vă şi răspunsul ofcial primit la sesizarea-protest.

De parcă toate acestea nu ar fost suciente, minteasupra-încălzită a unui miha-lustragiu-de-casă a fumegat ideeaunui premiu pentru Întunecimea Culturii Române, nici maimult, nici mai puţin decât un Doctor Honoris Causa, pentru „opera» scatologică privind România. Titlul a fost acordat deUniversitatea de Vest din Timişoara, iar „felicitările, masa şi

dansul» s-au consumat pe tarabele Humanitas de la Târgulde Carte Bookfest. Încercând să salveze onoarea culturiitimişorene, numeroşi oameni de cultură şi ştiinţă, profesoriuniversitari, scriitori şi jurnalişti din Timişoara, scandalizaţi deaceastă mizerie tipic-abuzivă, au semnat un protest:

Protest împotriva maculării memoriei Universităţii

de Vest din Timişoara

„Dezavuăm cu fermitateiniţiativa unui grup de activiştiservili de a se acorda titlul de

Doctor Honoris Causa lui HoriaRoman Patapievici (17 martie2012, la orele 12), în Aula Magna,iniţiativă ce se distinge şi prinocolirea etapelor legale prevăzutede Carta Universităţii de Vest dinTimişoara. Cu deplină convingere,protestăm contra acestei impietăţi, întrucât Aula Magna a U.V.T. acunoscut emoţionante momentede gratitudine şi respect prindesfăşurarea ceremoniilor dedicatemultor prestigioase personalităţiştiinţice, culturale, cu realizăriexcepţionale în diverse domenii,şirul glorios ind deschis de marele savant Eugeniu Coşeriu,aceste guri luminoase distingându-se prin puternic, deschisataşament demonstrat prin fapte faţă de România, de valorilesale consacrate şi emergente. Decernarea celui mai preţiostitlu de gratitudine aceluia care a publicat fraze precum „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie săne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană», „Eminescu este incorect politic», „Româna este o limbă în caretrebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături», „Privit la raze X, trupul poporului român abia

dacă este o umbră: el nu are cheag,radiograa plaiului mioritic este caa fecalei: o umbră fără schelet, oinimă ca un cur, fără şira spinării», „Românii nu pot alcătui un popor indcă valorează cât o turmă»... „un popor cu substanţă tarată. Oriundete iţi, vezi feţe patibulare...» etc, etc.

este inacceptabilă şi total inoportună,realitatea însăşi contrazicândpremoniţiile cu iz de blasfemiepublicate de H.R. Patapievici,recentele sale încercări de a dregebusuiocul rămânând inconsistente şiperpetuu neconvingătoare. Personajcontroversat inclusiv de rapoartelerepetate ale Curţii de Conturi,HoRo(r)Pa îşi poate face un „titlu deglorie» numai din autoproclamarea

sa ca anticomunist şi antisecurist (întreprindere deloc nouă în ultimii ani, însă contrazisă de fapte, de viaţa cotidiană),căruia i se pot imputa „realizări» precum anularea proiectuluiAnul culturii române în Italia, participarea la evenimente de înalt nivel cu tradiţii decenale ca Bienala de Arhitectură de laVeneţia şi la Salonul cărţii de la Torino ind puse în primejdiede managementul defectuos al actualei conduceri a InstitutuluiCultural Român. [...] Despre ferventul „anticomunist» şi „antisecurist» aat (încă) în fruntea Institutului CulturalRomân, vom reveni inclusiv asupra multor iniţiative maligneale sale, înfăptuite în ţară şi în afara fruntariilor, delimitându-nefără pic de ezitare, solicitând justiţiei şi altor instituţii abilitatesă se facă dreptate.»

Semnează: Dr. Cristian Ardelean artist liric (Timişoara),Prof. univ. dr. Viorica Bălteanu (Timişoara) lolog, italienist,scriitor, Prof. univ. dr. Doina Benea (Timişoara) istoric, Ing.Titus Bojin (Timişoara), Dr. Cătălin Bungescu (Timişoara)medic, Scriitor Nina Ceranu (Timişoara), Nicoleta Colceiarartist liric (Timişoara), Adrian Vasile Cotuna artist liric (Arad),Prof. Alexandra Dogaru (Timişoara), Dr. ing. Lia Lucia Epure(Timişoara) jurnalist, Prof. univ. dr. Suzana Fântânariu

(Timişoara) artist plastic, Prof. univ. dr. Vasile Frăţilă(Timişoara) lolog, Prof. Elena Gaja artist liric (Braşov), Ing.Eugen Georgescu editor (Timişoara), Conf. univ. dr. MarianaIstrate (Cluj-Napoca) italienist, Ing. Ioan Aurel Laslău editor(Timişoara), Ing. Sociolog Ioan Doinel Malcoci (Timişoara),Dr. Luminiţa Niculescu (Timişoara), Scriitor Alexandru Petria

PORTRET

Ion Măldărescu


Defecalizarea Institutului Cultural Român



ESEU

Iar dacă, în zilele noastrePoetul a devenit, pentru unii, oproblemă, arm i eu precumD.Vatamaniuc: „E foarte bine căavem o problemă Eminescu”. Acesta să e motivul că Eminescua devenit Poet Naional pe bazăemoională? Mă gândesc că laun românism cu o recunoscutăbăcălie a desconsiderării desine, Eminescu poate să capete,cum spunea Eugen Ionescu, în 1932, un „rol de gurant încultură”. Sunt destule încercăride deconstrucie a mituluieminescian, însă nu a fostgăsit un înlocuitor. A încercatN. Manolescu să-l impună peMircea Cărtărescu dar, vorba luiN. Georgescu, tot demersul arămas “o formă fără fond.”

Vor mai multe încercări de demolare a statui lui

Eminescu, însă opera lui este i va rămâne un spaiu al ritmului.Este o respiraie creatoare prin limba română. Iar literaturanoastră expiră i inspiră prin acest mare poet. Și, când vorbimde geniul lui Eminescu i opera lui ca aspiraie către Absolut,vorbim de fapt despre efortul, pe durata existenei umane, dea integra cât mai perfect cu putină ritmul lor esenial într-unritm universal sau, de a se ridica, prin particular, la puterea deadevăr a generalului. Literatura Română a avut mare noroc cuacest poet născut la Ipoteti. Ritmul celui ce creează rămâne în opera sa. Un ritm devenit culoare, contur, sunet. „Numai când ritmul devine singurul i unicul mod de a exprima gândul,numai atunci există poezie. Orice operă de artă nu este decât un singur i acelai ritm” spunea Holderlin în convorbirile salecu Sinclair. Iar valoarea losocă a operei eminesciene constă în efortul său de a investi umanul cu eternal, pieritorul cunepieritorul, relativul cu absolutul. Și astfel, oricât ar părea,Eminescu nu poate să e abstras din timpul său i din spaiulsău. Judecata operelor sale trebuie făcută în acest context.Valoarea operei eminesciene nu constă atât în ce i cât a pututsă cuprindă în sine din absolute, ci în tensiunea spiritualăcu care s-a dorit acest lucru, în ceea ce numim zbatereapoetului, arderea sa lăuntrică. Pentru că tensiunea spiritualănate întrebări, iar acestea vis-à-vis de existenă sunt hrananecesară cunoaterii. Opera eminesciană este o împlinirepentru el i pentru Literatura Română i este cu atât maimare, cu cât constituie o împlinire ulterioară.

În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat. Eadepinde de gradul în care prezentul i viitorul este implicat, caopera eminesciană să aparină ea însăi viitorului. Eminescunu a fost un singuratec, dar el este un singular în literaturanoastră. Originalitatea operei eminesciene constă într-otiină a mijloacelor artistice i o contiină creatoare. Deaici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea

marginilor cunoaterii, toată acea răsucire centralizată aeului său, lansând în Univers frânturi de creaie i existenă.Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „Înorice om o lume îi face încercarea/ Bătrânul demiurgos seoprete-n van;/ În orice minte lumea îi pune întrebarea/ Dinnou: de unde vine i unde merge oarea/ Dorinelor obsuresădite în noian” (Împărat i Proletar).

Existena eminesciană este o existenă întru Poezie. Darsă nu uităm că Poetul a fost i un jurnalist de excepie. Aabordat, în articolele publicate, mai ales în Timpul, mai toatetemele ce frământa sociatatea românească în timpul său. Apublicat articole: losoce, economice, sociale, politice, etc.Marele poet a publicat zeci de articole în apărarea BisericiiOrtodoxe Române. Î.P.S. Nicolae Corneanu spunea în acestsens: „Marele nostrum poet a fost un cretin authentic, ceeace rezultă din viaa, ca i din opera sa. Poeziile, proza i publicistica sa sunt o mărturie în acest sens. Se poate însăvorbi i despre relaia lui Eminescu cu teologia? Când zic teologie mă refer la tiina teologiei, adică la un interes pecare l-ar arătat Eminescu cercetărilor teologice. La acest capitol opera lui literară nu ne poate ajuta, în schimb ne îmbiemărturii aproape neateptate manuscrisele constând din mii de pagini, unele investigate, altele cercetate i comentate,

Motto: „Crist a învins cu litera de aur aadevărului i a iubirei, tefan cuspada cea de ăcări a dreptului.

Unul a fost libertatea, celălalt

apărătorul evangheliei ei.” (Mihai Eminescu)

Când se cercetează cu acribieopera unui poet ca Eminescu secaută înelesuri, sensuri, forme,ambiane, se încearcă de faptparafe alături de cel ce semnasesimplu dar dramatic la viaa sa,creatorul. În situaia noastrăactuală când poetul este analizatcu admiraie, ori cu îndoială,ajungându-se până la denigrare,mă duce cu gândul la ce spuneaautorul „Sărmanului Dionis”: „Ce-

au fost românii pe când eu n-am fost, ce vor ei când eu n-oi mai ?”

Aprecierea, respectul, adoraia, admiraia sau contrarelelor caută cu ustensile pe măsura celui ce începe arheologiapoetică eminesciană. Superlativul ar atins în condiiile, inumai atunci, când cel ce studiază i analizează vestigiilescoase la suprafaă are mai mult decât ochiul atent, estede bună credină, decât tiina unei astfel de arheologii,când însăi cercetătorul re-creează. Căci aceasta ni separe a specicul: se reconstituie un suet de poet ce nupoate despărit de viaa sa i mediul social-politic în carei-a desfăurat activitatea, inclusiv nivelul la care a ajunsdezvoltarea limbii române. Se re-creează un Eminescurecunoscut, trebuie, în aceste condiii să ni-l amintim prin cea lăsat în urma sa, inclusiv i prin mărturiile contemporanilorsăi.

În lumea încărcată de simboluri ale antichităii helene,Luceafărul simboliza călăuza călătorilor spre lăcaurile zeilor.

În căutarea Luceafărului poetul îi străbate în felul său viaa.Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin fora sa de a stăpâniPegasul la modul sublime, de a ti să-l facă să poposească,pentru contemplaia a ceea ce zărete, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioareale eului. Astfel îi realizează Eminescu partea sa de magie.Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n col/ Luceafărul ateaptă” . Acest poem eminescian este inspirit deun basm publicat de folcloristul R.Kunish, al cărui fond de ideise bazează pe antagonismul dintre superioritatea creatoruluide geniu i lumea mărginită. Coborârea la realitateapământeană se face sincopat, de la înălimea Geniuluila laiubirea pământeană dintre Cătălin i Cătălina. Și dacă, magic,Eminescu creează o magie tainică i locuri pe măsură, eleau trăsăturile realului care îl înconjoară i pe care îl străbate.Nu se întâmplă să avem feerice nopi. Ele există în realitate,Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă: „Noaptea

potolit i vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un col pe-o sofăroă eu în faa lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape desine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine… Singuratic/ În zadar suspin i sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cuori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte detoate, un climat al Spiritului i apoi un climat al Cuvântului, alInteligenei i Visării, prin Cuvânt.

Începând cu ridicarea bustului Eminescu din Botoani, înanul 1890, a bustului poetului din Dumbrăveni, jud. Botoani, în 1902, a apariiei cării „Omagiu lui Mihail Eminescu”, la Galai,cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, cu o prefaă de A.D.Xenopol, urmată de manifestări culturale dedicate Poetului,de-alungul timpului au fost ridicate statui Poetului Naional în aproape toate oraele mari din ară. Și de atunci în ecare

an la 15 ianuarie i 15 iunie comunităile localităilor noastre îl comemorează, depunând ori la statuile lui, organizându-sesimpozioane pe teme din opera sa. Oare aceste pelerinaje dedouă ori pe an la statuile lui nu sunt o formă de pioenie faăde o personalitate ce merită să o numiM „Sfântul LiteraturiiRomâne”!? Eminescu în acest răstimp a devenit în memorianoastră culturală un brand. Atât prin geniala sa operă dar iprin destinul său martiric, cum ar spune Adrian Dinu Rachieru.

MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU !

Al Florin Ţene




î

ESEUdeosebite timpuri” 2, motiv pentrucare evoluia spre dimensiuneaexiunii estetice, prin completareaspaiului i timpului cu parafrazalogosului specializat, se încadreazăpe coordonata limbii literare ce: „se formează pe o anumită treaptăde dezvoltare istorică i culturalăa unui popor. Calitatea de limbăunică, naională, se realizează prin

impunerea normelor gramaticale, încondiii diferite de la o naiune la alta.Dar norma are i ea caracter istoric,de unde rezultă că imuabilitatea eieste relativă, adică variabilă în timpi dependentă de întregul procesde dezvoltare ideologică, tiinică, literară, transcris înlimbă.” 3 Limba este constanta pe care se construietearhetipul logosului, anume se manifestă acel modelinterpretativ care transpune, în ciune, structura formeicorespunzătoare reeciei asupra conceptului.

Estetica limbii este reex al momentului transcris în amplitudinea decelării schemei artisticului, aadar,este adus în discuie caracterul sintaxei logosului, aprimordialului, în cadrul căruia se manifestă duplicitateaactului discursiv. Artisticul se deformează prin relaiiledintre actul propriu-zis i fora expresivă a evoluiei spre

toposul funciei, ceea ce determină limbajul elementelorindividuale sunt textualitatea conceptelor i însuirilorcare inuenează dialogul. Spiritul public înseamnă, în contextul estetic al epocii vechi, denunarea formei,a stilului i a evoluiei în structurile toposului artei ial limbii române, a unei modernităi care exibilizează întregul demers hermeneutic, în fapt, este vorba despreacea atitudine obiectivă prin care se materializeazăprezumia existenei sensului i intuiiei estetice.Metoda i matricea, prin care se adnotează discursuli comunicarea cu sintagma societăii în epoca veche,sunt reectate printr-o strategie gândită în sensulreexivităii, în corpusul dialogului cu modernitatea i cuspecicul naional, pentru că societatea este regândită imodelată în funcie de inuenele în care se încadreazăliteraritatea. Societatea este descoperită prin implicarea

în viaa culturală, prin noiunea de arhetip supusdezbaterii i reeciei, dar i prin preponderena uneiaplicaii a comunicării, fapt care face din stil un mesageral expresivităii, al unui discurs în care: „Amestecul decuvinte de originile cele mai felurite, privind atât obiectulcât i subiectul (inteligibilul e mai ales latin, iraionalulneologistic), cu păstrarea nuanelor, dă limbii româneo bogăie extraordinară de culori lirice, în ciuda uneiaparente sărăcii cantitative. Accentele psihice se schimbăde asemenea cu repeziciune în frază pe măsură ce sedesfăoară impasibilele latinităi, smeritele gângăvelislave, răstelile maghiare, caraghiozlâcurile turce,grecismele peltice.” 4

Identitatea religiosului reprezintă mediul estetic încare se dezvoltă atitudinea unei psihoze a culturalului,argumentul central al aceste implozii artistice se valoricăprin complexul subteru al nuanei limbajului, devenit

concept al substituiei artei, această perspectivă devineliantul dintre obiectul textual i subiectivitatea matriceisocietăii. Existena unui caracter cosmopolit, în aceastăperioadă, este evideniat de resurecia limbii literare, denecesitatea unui spirit religios care să reecte i care să ereectat, astfel, discursul conduce spre o reprezentare desemne cretine care coordonează evenimentele istorice,sociale, iar polemica se instituie prin introspecie la nivelulimaginarului cultural, al farmecului i erudiiei. Bisericai societatea se constituie în entităi ale spiritualităiii culturalului, ale dimensiunii confesionale în care se încadrează demersul hermeneutic de evideniere a stiluluii artei. Pentru a comprehensibilă, societatea din epocaveche trebuie reprezentată prin intermediul evoluieispre ciclicitatea limbajului, spre starea de ambiguitatereectată în matricea/elementul de originalitate.

Tipologia care denumete atitudinea în faa culturii esteredată de sens i iluzie, de forma i perspectiva toposuluiimaginat, ceea ce face din reecia asupra societăiimodel al asumării fundamentului original al limbajului ilimbii - fragmentări ale strategiei decriptării simbolice.

Implicarea în atitudinea i structurile de substratale tiinei denumesc comunicarea i concentrarea înelementul virtuos i decorativ al stării de existenă, al

a. Matrice, limbaj i reecie a societăii

Focalizarea esteticului, sub incidena căruia sedezbate problematica societăii în epoca veche, semanifestă sub auspiciile prezumtive ale unei matrice aciunii i realităii, precum i în perspectiva modeluluiartistic ce subsumează, în structurile sale de suprafaă,emergena unui arhetip al elementului subiacent alreprezentării. Conceptul artistic aderă la modelarea ievoluia spre constituirea unui topos al artei, reectatăde probabilităile moderatoare ale începutului scrierii în limba română, fapt care implică ideea de matrice asocietăii, aceasta ind, astfel, consemnată în realizareaconceptului cultural, dar i în evidenierea parcursuluiliterar al limbii, al evoluiei acesteia spre însemnătateamomentului reprezentării. Reecia asupra societăiidevine elementul care face legătura între complexitateaestetică a utopiei unui topos decadent, acela al uidităiitransmiterii mesajului i al inuenelor străine, i modelul

realităii unei lumi care se regândete din perspectivaartei i a frumosului drept armare a paradoxuluilimbajului. A regândi modalitatea de articulare a nouluilimbaj, a esteticii i logosuirii religiosului, înseamnă asubstitui conceptului de artă modelul istoric, economici social, întregul demers se manifestă în paralaxasimpateticului, printr-o stare incipientă, din care sedetaează curiozitatea împlinirii în doxa reprezentării.Matricea artei se constituie în elementul subiacent ceine de o anumită providenă, de evidenierea culturală,prin intermediul căreia forma i nuana ritualului esteticprotă de naivitatea, uneori a stilului, alteori aceastăstrategia arhitectural-estetică consemnează un limbajobiectiv i o perspectivă asupra societăii denite într-ounitate comună.

În structura panopticului sugestiei, analizaimaginarului cultural este concepută prin reecia asuprainuenelor străine, fapt care este noticat de introspeciacritică, de complexitatea actului discursiv. În acest sens,trebuie îneles că intenia se încadrează în strategiaestetică, în acordul, tacit, dintre cultură i modelul preluati explicat prin intermediul textului. Literatura estemaniera de a aduce în discuie amplitudinea fenomenuluicreativ, precum i relaionarea cu obiectul logosului.Sextil Pucariu vizează acest sens al unităii structurale,care este evideniat în însăi actul imaginarului, în aceadualitate culturală din care se detaează etica unuitext - complexul literar al modelării. În acest acord cuparadigma culturală, literatura veche este o motenirede inuene manifestate într-un paradox funcional, e alpercepiei, e al sincronismului cu atipicul perioadei.

Este, aadar, o receptare a noiunii de spaiu iatitudine, de structură i matrice evolutive, de acord i

interpretare a simbolului, iar caracteristica, prin care setranscende spaiul literar, se reectă în acea dualitatestructurală a sensibilităii creatoare, impusă, în epocă,printr-o varietate de abordări programatice. Prin acestcorpus interpretativ, sintagma estetică devine expresiea verbalizării, a arhetipului critic de analiză textuală.Textul se construiete ca element al arhitecturii formei,iar ceea ce face din imaginar cod al sugestiei, al supoziieii al ciunii este răspunsul la continuitatea receptării: „Literatura unui popor e ca râul, inuenele străine camunii, dealurile, văile i esul prin care el curge. Acesteadin urmă îi vor determina cursul, vor da matcei saleformaiuni diferite, vor putea chiar să silească apa limpedede munte să primească părticele din solul lor, care o pottulbura un timp oarecare i într-o regiune anumită, darcreterea râului nu poate determinată de ele, iar înajungerea intei lui nale, formaiunile terenului pot să-ipună în cale piedici, să-l iezească sau să-i netezeascădrumul, niciodată să o oprească.” 1

Ceea ce trebuie îneles este starea spirituală, acelamalgam, conglomerat artistic, de fundamente lingvistice,prin intermediul cărora literatura i paradigma textualităiisunt acceptate prin revitalizarea momentului reprezentat.Este ceea ce Sextil Pucariu numete „spiritul public în

Petru Hamat

Antim Ivireanul: matriceestetică i element

subiacent al reprezentării



ESEUpauzei de respiraie în care se realizează constructuluidului reprezentării, ethosul i pragmatismul implicării în dezvoltarea i progresul limbii i al limbajului.Societatea este matricea în care unitatea neamuluiromânesc îi concepe întregul demers al discursivităiiistorice/al panopliei estetice, obiectul artistic este înscenat în devenirea acestuia în centrul unui mundus ceanună un nou limbaj, o altfel de strategie a arhitecturiistilistice. Accentul cade pe reecia în subtextul identităii,pe inuena bisericii/religiosului în societate, dar i pe

focalizarea într-un sistem de valori ce denumesc începutuldialogului dintre creaie i literaritate, dintre subiectivi obiectiv, dintre elementul discursiv al simbolului ireecia asupra textului propriu-zis.

b. Numenul i conguraia receptării spaiale/temporale

Prezena i inducia unui element al surescităriinumenului se congurează prin implozie a guralităii,proiectată în contextul epocii vechi, într-un spaiu literarromânesc, funcional în devenirea sa în matricea pluralităiiestetice. Existena unor învăai ai vremii nu poate aduce în discuie decât calitatea unei evoluii spre instituireade situaii problematice, iar acest prototip al dimensiuniiarhetipal-logoreice se constituie într-o comprehensiunesincronică i diacronică a momentului reprezentat.

Receptarea ideatică a motivaiei elementelor spaiale/temporale se realizează sub aspectul unei matrice asintaxei logosului, a coordonatei reexive a discursului,precum i a momentului în care se manifestă acest început literar pe meleagurile româneti. Conguraia înscenării numenului aduce în discuie expresia uneidevelopări pragmatice a esteticului i a schematismuluicărturăresc/religios, a tipurilor artistice, prin paralaxacărora se argumentează întreaga etapă a provocăriiiluziei i a resureciei materiei prime, a capacităii de atranscende inarea logosului prin arhetipalizare.

Este, cu sigurană, impusă prezena lui AntimIvireanul drept punct central/matrice-obiect al/adezvoltării limbii literare, complexitate accentuată decontribuia acestuia la realizarea stigmatului literarităiii a textualului, din care transpare funcia logosului,

imaginarul cultural, precum i retorica unui stil al exiuniiartistice, argumentat de subtilitatea stilistică. Ceea ceeste de reinut se dublează în funcia transcendentă atâta copilăriei, cât i a tinereii lui Antim Ivireanul, dei nufoarte bine cunoscute, aceste coordonate ale arhetipuluimitropolitului se denesc prin construirea unei guriproeminente, într-o modelare fundamentală, fapt care-lplasează între cei mai vrednici ierarhi ai bisericii noastre.Imaginea lui Antim Ivireanul concepe, astfel, o modalitatede a percepe noul limbaj literar, noua limbă i noul mesaj,transmis prin intermediul cărilor, al scrierilor, care sevor împlini într-un creuzet artistic. Se cunoate despreAntim Ivireanul că a fost ul unor Ioan i Maria, indicerecognoscibil din cuvântările sale, însă acest aspect-argument este valorizat, explicat i analizat i de NicolaeIorga drept reacie, de altfel rească, la armaiile maimult sau mai puin bazate pe dovezi concrete ale unor

istorici, susinători ai premisei că părinii mitropolitului ar români, aai în pribegie dincolo de Azov.Discuia legată de numenul/statutul nominal al

lui Antim Ivireanul se aă de ecare dată sub semnulprezumiei, al dispoziiei cercetătorului de a reectaasupra situaiei propriu-zise, astfel, unele presupuneriindică informaii, potrivit lui Alexandru Odobescu, căAntim s-ar născut în sudul Dunării i s-a călugărit laMănăstirea Ivir (Iviron) din Athos, altele susin ideeacă ar venit în Moldova încă din copilărie, unde ar pribegit vreme îndelungată. Episcopul Melchisedec alRomanului propune varianta că Antim Ivireanul s-ar născut în Caucaz, în Iberia sau Iviria, motiv pentru careAntim se semna, recomandându-se „ivirean” 5. Suntcoordonate spaiale care acceptă acordul cu prezumiaideaticului/conguraiei reprezentării, cu posibilitatea ca

acestea să e marcate de sentina veridicităii, însă ceeace rămâne remarcabil este faptul că ecare dintre acestesurse evideniază un Antim Ivireanul bun cunoscător ivorbitor al mai multor limbi, dintre care limba maternă îi era georgiana. Mai aproape de adevăr pare a se încadra, în toposul disponibilităii spaiale/temporale,armaia lui Melchisedec, deoarece perspectiva lui estedemonstrată i prin exerciiul cercetării tiinice depuse

de către istoricii contemporani, Petru Hane, Ioan Bianu,P. Constantinescu-Iai, D. Bogdan, Emil Picot sau MarioRufni. Subscriind la modalitatea hermeneutică iexegetică a vieii lui Antim Ivireanul, reecia esteticăpropune ideea de apartenenă a ierarhului la poporulgeorgian - element evident al contextualizării activităiicărturăreti/religioase, dar i al evocării, în subiacenastilului/în predicile sale, a disponibilităii sale în elementulstrămoesc georgian, descendena din părinii Ioani Maria, i totodată, faptul, psihotic, că este străin de

poporul român, aa cum îi i spune, de altfel, domnitoruluiConstantin Brâncoveanu, într-o scrisoare din 13 ianuarie17126. Potrivit mărturiilor istoricului orentin, Anton Mariadel Chiaro, se poate elucida problematica originii etnicea lui Antim Ivireanul, astfel, acesta armă că mitropolitulera georgian, iar numele său de botez era Andrei, că înadolescenă a fost „luat sclav i dus la Constantinopol” 7.Armaia lui del Chiaro poate percepută în complexitateacontextului socio-politic, iar explicaia se pliază peelementul conceptual al spaialităii/temporalităii, pentrucă cele două aspecte ale guvernării toposului estetic/artistic propus devin expresie a evoluiei i încadrării înaxa sincronică i diacronică: în acea vreme, sec. XVII,locuitorii Caucazului de Nord răpeau oameni, făcândincursiuni în zona georgiană a Mării Negre i îi vindeau în sclavie în Crimeea, de unde îi aduceau atât în capitalaImperiului Otoman, Constantinopol, cât i în alte zone

aate sub stăpânire turcă. De aici se subînelege care ar mijloacele prin care Antim, viitorul mitropolit al ăriiRomâneti, va ajuns la Constantinopol.

Despre perioada aceasta, nu se cunosc, cuexactitate, problematicile/responsabilităile unui excurs în modalitatea de receptare a funciilor unei scindări/developări a conguraiei semantice/estetice, astfel, ceeace se sustrage ideaticului este intenia unei evidenieri afaptului că din situaia lui Antim, ca sclav al turcilor, sepoate concluziona că s-ar născut în jurul anului 1650, ică la vârsta de 16 ani ar fost vândut la Constantinopol,loc în care, datorită aptitudinilor sale, se face remarcat în ceea ce privete însuirea limbilor greacă, neogreacă,turcă i arabă, informaie care se fundamentează înstudiul lui Fanny Djinjihasvilli. Protând, Antim Ivireanul,se pare că ajunge la Patriarhia Ierusalimului, care în acea

vreme funciona la Constantinopol, i devine traducătorulcorespondenei dintre patriarhul Ierusalimului i împăraiigeorgieni, dar i dintre patriarh i catolicosul Georgiei.Situaia îi permite o îndelungată edere la Constantinopol,perioadă în care, se pare, îi câtigă libertatea i îicreează chiar i o situaie materială, lucru demonstratde ceea ce îi va spune lui Constantin Brâncoveanu, maitârziu, că nu vreo săsăcie sau lipsă l-au împins să vină înara Românească8.

Coordonatele spaiale/temporale se întrepătrundi se argumentează într-un studiu de caz, din caretranspare funcia acordului prezumiei, supoziiei ireceptării, în sintaxa devenirii unei guri cărturăreti, înspatele căreia se ascund i se descifrează statutul veniriii stabilirii în ara Românească, la sugestia patriarhuluiDositei al Ierusalimului, a lui Antim Ivireanul. În cadrulcultural, inuena i iubirea de carte/artă a lui Constantin

Brâncoveanu sunt hotărâtoare pentru atragerea viitoruluimitropolit, dar, în acelai timp, se concretizează unconcept arhitectural, din care transpare limbajul, acordultacit cu împrospătarea limbii literare, prin trecereaprin fusul literarităii/textualităii greceti, în întreagaortodoxie.

(continuare în nr. viitor) _________________1 Sextil Pucariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ediie

îngrijită de Magdalena Vulpe, postfaă de Dan C. Mihăilescu,Eminescu, Bucureti, 1987, p. 13.2 idem, p. 12.3 Ștefan Munteanu, Vasile D. âra, Istoria limbii române literare,ediie revăzută i adăugită, Editura Didactică i Pedagogică,Bucureti, 1983, p. 22-23.4 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini i pânăîn prezent , ediia a II - a, revăzută i adăugită, prefaă de Al. Piru,

Minerva, Bucureti, 1982, p. 9.5 Fanny Djinjihasvilli, Antim Ivireanul, cărturar umanist , Junimea,Iai, 1962, p. 19.6 Antim Ivireanul, Opere, ediie critică i studiu introductiv deGabriel Ștrempel, Minerva, Bucureti, 1972, p. 227-228.7 Fanny Djinjihasvilli, op. cit., p. 20.8 Teodor Cerbule, Antim Ivireanul , Cartea Românească, Bucureti,1939, p. 21-22.



î

fără destăinuire” sau altădată „unconinut referenial vid.” (Slama-Cazacu, 2000: 23, 58). Avemuneori însă i surpriza unor formedeterminative inedite, dar tot cu o

conotaie negativă, ca de exemplu „dumani înciudai de pestehotare”.

Întâlnim în aceste articolesubstantive i verbe împrumutatefrecvent din câmpuri semanticecare nu au nicio legătură culiteratura (cum sunt, de exemplu,cel al armatei ori cel medical4).Cum calificativele abundă în toatetextele, acestea sunt de cele maimulte ori, cum uor se puteaobserva, previzibile prin repetabilitate. Aadar, o seriede substantive trebuie să apară în orice discurs, dar nusingure, ci însoite obligatoriu de adjective cu care formeazăgrupuri nominale, care sunt repetate cu obstinaie în acelai

text. Se ajunge la un fel de reetă, de cod verbal, de „limbănouă” (v. Orwell etc.), o „lingua franca” bună de exprimatorice despre orice, limbă care nu mai comunică direct, prin înelesul termenilor, ci stăpânete prin suprasensul pe care îlacceptă ambii actani – emiătorul i receptorul/ receptorii.Este un fel de „incantaie” în care înelesul este anulat iimportantă este afirmarea puterii,5 impusă astfel subversivprin limbaj. Despre acesta, devenit un „vehicul al puterii” (Fronçoise Thom), s-a scris deja mult, dar probabil încă nusuficient.6 Ceea ce mi se pare de extremă importană estefaptul că această funcie fusese contientizată, iar limbajulfolosit deliberat dintru început de către cei care conduceau,rolul principal al limbii de lemn devenind în acest fel „afirmarea arogantă i reiterată a puterii.” (Thom, 2005:139). Această afirmare era „arogantă” deoarece emiătoruldiscursului îi exprimă punctul de vedere în sentine, eleste sigur că deine adevărul absolut, iar „mărcile” acestei

arogane pot fi întâlnite la tot pasul i în textele de criticăliterară, nu numai în discursul politic: „ Adevărul vieii însăe acesta: noi învingem, căci noi mergem mereu înainte,înaintăm lovind în duman.” (N. Moraru, art . cit ., înContemporanul , nr. 5/ 4 feb. 1955: 5, s.n.).

„Să zugrăvim mai adânc i mai artistic eroii

Cel mai bine se pretează schemei recenziile sauprezentările volumelor autorilor tineri. Astfel, alături de

semnalarea operelor recente ale scriitorilor consacrai,adaptai la noile formule i devenii „modele” pentru poezia nouă, în paginile revistelor întâlnim frecvent rubricidedicate creatorilor tineri. Criticul impune de fapt nouaideologie prin comentariile asupra scrierilor acestora, princeea ce scot în evidenă – patriotismul, oglindirea vieii noi , zugrăvirea unor figuri din rândul clasei muncitoare sauărănimii muncitoare etc. Superlativele („un liric aproapeprin excelenă”, „cea mai izbutită”, „una din realizările celemai îmbucurătoare” etc.), verbul care revine constant –trebuie (cu varianta ce induce acceptarea necondiionată aideologiei marxiste – „vrei i trebuie”, umorul tragic rezultânddin nou din îmbinarea celor două aciuni contradictoriisau, mai degrabă, inducerea obligativităii de anihilare avoinei proprii), adverbul desigur care nu lasă loc îndoielii,precum i sublinierea aspectelor negative ale lucrării sunttot atâtea căi subversive/ indirecte de promovare a unoropere i a unor scriitori aservii Puterii. Sunt articole în care „rolul educativ al literaturii” 3 (în spiritul în care „clasiciimarxism-leninismului au apreciat operele literare”) estedirect exprimat, i, din tot delirul de cuvinte, se va înelege (presupune semnatarul anonim) „justeea acesteiorientări”. De aceea „trebuie criticată tentativa unor scriitoride a lăsa în umbră figura eroului pozitiv …”, „scriitoriinotri trebuie să-i concentreze atenia asupra sarcinilorfundamentale ale educaiei comuniste …” etc., etc. Toateacestea devin mărci ale unei „imperativităi disimulate” (Irimia, 2004: 131) – fără a se feri nici de cea făiă – iimpun modele despre care se cere – (mai mult sau maipuin disimulat) – să fie urmate întocmai.

Libertatea de opiune era astfel total suprimată.Am redus la o schemă modelul de alcătuire a unui

articol de critică literară.

Aproape orice exemplu, luat la întâmplare,demonstrează că acesta era construit după ceea ce putemconsidera a fi fost (impus ca) un scenariu fix: dacă se începea cu meritele, urmau automat scoase în evidenăscăderile (care erau de regulă de ordin ideologic); se încheia însă apoi – neapărat – cu alte merite. Dacă se începea cureprouri (mai rar), acestea erau contracarate cu episoadelaudative. Era probabil un fel de zigzag absolut necesarpentru ca un articol să primească acceptul publicării. Luămpentru exemplificare o cronică la piesa Mariei Banu,Îndrăgostiii , cronică în care alternează episoadele deapreciere cu cele critice într-un stil de înlănuire i totodatăde opoziie: „Dacă forele dumane sunt înfăiate cumăies- trie, dacă autoarea reuete deplin să răscolească înnoi revolta i ura împotriva lor, dacă ne cheamă la vigilenă

tocmai prin faptul că făurete artistic , convingător imagineacomplexă a taberei dumane, nu acelai lucru se întâmplăcu lumea constructorilor antierului. antierul apareoarecum abstract .” Urmează apoi o frază construită invers– de la minus la plus: „Și chiar dacă în piesă chipul masei ,al poporului privit în măreia efortului său cotidian nu apare

suficient de puternic redat , eroii pozitivi secundari îi dauconvingerea că aici, pe antier ai pe cine să te sprijini .” (…)Urmează i alte „scăderi”:

„Un loc însemnat în piesă se acordă muncii de partid. ... Dar în piesă munca partidului ca foră conducătoareeste oglindită extrem de palid .” De asemenea, un personaj „lasă un sentiment de gol , de incomplet . De ce? Pentru căautoarea n-a mers cu eroul ei curajos, până la capăt .” (N.Moraru, Dramaturgia i actualitatea, Contempo- ranul , nr.5/ 4 feb. 1955: 4-5, s.n.).

Toate cronicile se bazează pe o fixitate formală(repetiii lexicale la distană mică, grupuri de cuvinte

care sunt preluate dintr-un articol în altul, sintagme caremigrează, adjective care parcă se aază singure lângă unsubstantiv i trec dintr-un text în altul, de la un autor laaltul („luptă hotărâtoare”, „libertate deplină”, „succese deseamă”, „dumani făii sau camuflai ”), în fapt „cuvintecalpe” care i-au pierdut sensul, ajungându-se astfella ceea ce numea Tatiana Slama-Cazacu „comunicarea

REMEMBER

Mihaela Albu

Triumfalistul an 1955 şi critica literară

__________________3 „Problema rolului educativ al artei , tratată în

aspectele ei felurite la Congresul scriitorilor sovieticieste esenială pentru înflorirea creaiei noastre literare.Numai înelegând în profunzime ideile marxism-leninismului, politica clasei muncitoare, rămânând credincioi zugrăvirii veridice a realităii, în dezvoltareaei revoluionară, – scriitorii din patria noastră vor putea

îndeplini marile sarcini ale educări comuniste apoporului.” (v. Gazeta literară, nr. 14/ 07.04. 1955: 1,s.n.).

4 „Morbul cosmopolitismului n-a izbutit însă nici în trecut să infecteze contiina artitilor autentici . Cusentimentul viu ca opera lor să fie expresia poporului căruia îi aparin i să afirme în planul culturii universaleoriginalitatea geniului său creator, cei mai buni scriitoriai notri au rezistat tendinelor burgheze de a inocula întregii noastre literaturi această maladie mort al ă.” (Vi a a Românească, nr. 7/ 1955: 206).

5 Printre cele trei „dimensiuni ale comunicării”,semnalate în volumul

Semiotică, societate, cultură, autoarea (Daniela Rovena-Frumuanu) o def inete pe cea politică în

funcie de faptul că aceasta „anga jează rapor- tarea laproblematica puterii i a strategiilor (de impunere, legitimare i păstrare a sa) prin intermediul semnelorverbale i nonverbale” (Rovena-Frumuanu,1999: 28).

6 Pentru România, înainte de 1989, aa cum observă i Sorin Antohi în Pref aa la cartea lui Fronçoise Thom, „degradarea limbii sub aciunea ideologiei nu a f ost analizată decât de românii din diaspora.” (op. cit .: 21).




ajutându-i să-i găsească o viaă mai fericită”, scriaHenri Wald în articolul Teoria Marxist-leninistă a reflectării i fantezia artistică din Gazeta literară (nr. 25/ 23.06.1955:4), cu sigurana celui aflat pe poziiile puterii i nelăsândposibilitatea îndoielii.

3. Directive, indicaţii

Pe lângă monologurile Puterii, au existat, după cumiar bine cunoatem, cele ale uneltelor9 Puterii. Și nu se tie

care au fost mai nocive! În cazul de faă este vorba desprescriitorii aservii noului regim, dar, desigur, aici ar trebuifăcută diferenierea10 între cei care slujeau din convingere icei care se aliniaseră prin constrângere ori din teamă. Înambele cazuri, rezultatul concret este acelai. Indicaiilelor despre cum trebuie să se scrie i mai ales ce trebuiesă cuprindă literatura pot fi întâlnite în revistele literare îndiferite ipostaze, dintre care două sunt mai frecvente:

a) articole de fond (nesemnate), cititoruluiimpunându-i-se astfel ideea că acestea exprimau punctulde vedere i orientarea echipei redacionale, ori articolesemnate, dar cu un coninut generalizator sau sentenios.Aici se dau directive, se arată clar cum să se scrie –deopotrivă – literatura i critica literară. Spiritul combativ , zugrăvirea omului nou, a eroului pozitiv , lupta împotrivavechiului i încă multe alte asemenea „cerine” – trebuia să

fie prezente în tot ceea ce se scria în era nouă.b) articole semnate de criticii momentului – mai multsau mai puin tineri –, devenind însă toi uneltele impuneriinoii ideologii,11 înregimentai în corul celor ce cântau „era nouă”, „măreele realizări”, „ascensiunea realistă aliteraturii noastre” etc. Articolele acestea vizează de celemai multe ori în mod direct o carte sau un autor.

REMEMBERconstruciei socialiste”, cerea i Nagy Istvan în Gazetaliterară (nr. 28, 14 iulie/1955); „Pentru scriitorii notri osarcină principală, mereu actuală este relevarea puterniceii indisolubilei legături dintre activistul de partid i mareamasă de oameni ai muncii. În această trainică legăturăcu masele stă secretul forei i tăriei activistului comunist,chezăia succeselor sale”, citim i în articolul Activistul de partid , figură centrală a literaturii noastre din Gazetaliterară, nr. 27, 7 iulie/1955.

Afirmarea puterii trebuia desigur „reiterată”; se poate

spune că nu există pagină, nu există text, nu există subiect în care să nu se vorbească într-un fel sau altul despreobligativitatea îndeplinirii directivelor partidului, mai alesprin „luptă”.7 Căci ne aflăm în perioada în care limbajuli comunicarea deveniseră „strategii , arme puternice alePuterii comuniste”, în perioada în care frica, teama seinduceau i prin vorbe, nu numai prin „mijloacele represive” cunoscute (Slama-Cazacu, 2000: 16).

2.2. Impunere i inducere subversivă

O a doua observaie este aceea a impunerii/ induceriidoctrinei marxist-leniniste prin forma specifică a cuvântului.Marxismul este pentru criticii-ideologi „o busolă” carearată „punctul cardinal de reper” (Gazeta literară, nr. 11/17.03.1955: 1).

Inducerea subversivă a acestei doctrine are ca mijloc

de realizare repetarea (fără teama de ridicol!) a aceloraischeme i sintagme, iar impunerea folosete ca metodă,printre altele, verbele care, aa cum am mai amintit, prinsens i mod verbal, nu lasă loc opiunii – trebuie, se impune,a avea menirea, vrei i trebuie să fii etc.! Noua literatură numai este lăsată la propria inspiraie i talent al scriitorului,acesta fiind obligat (dar nu prin foră, ci prin metode multmai rafinate!) să se conformeze directivelor partidului petoate planurile.

O cerină expresă era „reflectarea realităii în literatură”,scriitorul trebuind să fie „un secretar fidel al epocii sale”,dar toate impunerile sunt mai mult sau mai puin subversivinduse prin afirmarea permanentă a „interesului” scriitorilor(dar i al cititorilor!) pentru aceasta. Pentru a introduce însă i o nuană de autocritică sau mai degrabă pentru alăsa loc unor afirmaii viitoare referitoare la obligatoriul

progres la care tind (i pe care îl vor atinge!) scriitorii,ideologii de partid (ca i criticii-ideologi), bine racordai latoate schimbările care vin dinspre Congresul al II-lea al Scriitorilor Sovietici , permit i o marjă de eroare i afirmăcă acest interes îl manifestă „majoritatea scriitorilor dinara noastră”. Una dintre metodele rafinate la care făceamreferire mai sus i cu o funcie de recul în raza impunerii (ifără putină de sustragere) este i afirmaia (frecventă) cănumai această „reflectare” conferă girul calităii, ea devine, în terminologia colectivului redacional de la Gazeta literară,de exemplu, „ piatra de încercare a forei creatoare a fiecăruiartist autentic”. Sau, cu alte cuvinte, când se scrie despre „marii artiti ai realismului socialist” se transmite indirectideea că cei care scriu „pe linia partidului” despre „realizărilefără precedent” sunt aproape automat i „mari artiti”. (v.articolul de fond – nesemnat –Oglindirea clasei muncitoareîn literatură, Gazeta literară, nr. 26/30.06. 1955:1). Numai

dacă scriitorul „se achita” (precum Balzac!?8) „de aceastămisiune istorică”, el putea fi considerat drept un scriitor „autentic”. Dar achitarea de sarcină nu era nici pe departeopională, ci absolut obligatorie, de vreme ce se afirma înmod direct că scriitorul „n-are dreptul să rămână în urma vremii.” Iar pentru a fi în pas cu „vremea” însemna în principala-i lua subiecte numai din viaa „clasei muncitoare”. Cu ologică aberantă (care era de asemenea impusă), această „clasă”, fiind „cea mai nouă”, nu putea fi, în mod firesc,decât „cea mai înaintată.” De aceea, total condam- nabilăera „înstrăinarea de viaa poporului”, dar i inspiraia din „trăirile mărunte” care reflectau „persistena ideilor vechi în mentalitatea oamenilor”, „recrudescena ideologieiburgheze” ori „ideile mic burgheze”. Desigur, pentru a nu se înelege că aceste „tendine” primează în literatura românăamomentului, criticul-ideolog (un Sergiu Fărcăanu în cazul

de faă, Gazeta literară, 11/ 1955) introduce în pledoaria sainformaia că ele apar pe plan restrâns, numai „într-o micăparte a creaiei”. Și totui, adaugă el, dat fiind „virulenalor latentă”, ideile vechi trebuie „combătute”. Avem prinastfel de termeni un exemplu al uneia dintre modalităilecu care sistemul impunea crearea unei literaturi menite nunumai „să educe” omul nou, dar să-i aducă i fericirea (!?). „Este limpede – (opera de artă) îi educă pe oameni,


__________________7 „Literatura noastră populară evocă cu o

mare putere de convingere viaa de mizerie a celor exploatai, l upt a l or permanentă împotriva asupritorilor.” (Contemporanul , nr. 12/ 18 martie 1955: 5); „ea (opera de artă) a l upt at fără cruare” (Contempor anul , nr. 18/ 6mai 1955: 1); „Un scriitor acceptă implicit ideea criticiide partid atunci când aspiră ca literatura sa să

servească într-adevăr cauzei proletariatului. El intră într-un front d e luptă bine def init” (Vi a a Românească, nr.12/ 1955: 201); „Lupta pentru adevă- rata originalitate artistică e, aadar, o luptă pentru triumf ul realismului, i mai concret în epoca noastră, o l uptă pentru triumf ulrealismului socialist.” (Vi a a Românească, nr. 7/ 1955: 210).

8 Apelul la un mare scriitor (i această ref erire, aa cum se specifică, vine plecând tot de la afirmaiilelui Marx i Engles) este menit să inducă, de asemenea, ideea că numai dacă „se achită” de „misiunea istorică” de „a oglindi în creaia lor viaa i sensul clasei muncitoare”, scriitorul român poate deveni „mare”! (Ga zeta liter ară, nr. 26/ 30.06. 1955:1).

9 În această categorie, pe lângă „oportunitii demeserie”, cum îi numea Virgil Ierunca, criticul din exil

încadrează (în ton categoric) „creaia pură a regimului”,adică „funcionarii tocmii să întreină fala sistemului. Recrutai din tineri sau mai puin tineri – tineri fără viitorsau senili fără trecut – această categorie este avangardapropagandei care se vrea cultură, este oastea stăpânirii, bună la toate: ea dă tonul în materie de rimă sau de gest, culoare sau doctrină, osana sau genunchi.” Și mai departe, tot în ton violent pamf letar, contiina lucidă a exilului carea f ost Ierunca, îi numete „oaste impură care administrează patrimoniul poliist al unei culturi totalitare” i care „avenit o dată cu regimul, a f ost impusă de regim i toatezvârcolirile ei sunt f ireti.” (Ierunca, 1991: 87).

10 A făcut-o în mai multe rânduri Virgil Ierunca,numindu-i pe scriitorii aservii Puterii „suflete moarte” i distribuindu-i pe o „hartă” a gradului i motivaieigestului lor. Astfel, el îi viza pe cei care „păcătuiesc dinfrivolitate”, pe alii, „din inerie aa-zis revoluionară”, alii „de teama răscolirii trecutului lor”. Într-o „categorie mai grea”, consideră criticul, intră cei care „au căzut în mrejele colaboraionismului cu sfială i distane”, dupăcare urmează „oportunitii de meserie” i „creaia purăa regimului”, aa-ziii scriitori i critici care promovauexclusiv ideologia i nu aveau nimic în comun cu arta.(Ierunca, 1991: 86-87).



- Elena, Vicotor...Coborâi imediat...esteColonelul!... repede,repede...strigă glasul apretatdin spatele uii din stejarbine lustruite.

Elena i Victor tresar.

Se privesc vinovai. Ies dindormitor i coboară scărilecâte două odată. Colonelul,lat pe canapea, cu faa hâită,gâfâie ca un câine de curse.Doamna Ghervescu îi freacămîinile i încheieturile.

- Repede Elena... iei în stradă i strigă o birjă!ordonă Victor.

- Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi iamâna stângă i-i caută pulsul.

- Îîîî...Colonelul se luptă să pronune, dar limba-ialunecă i se dizolvă în dantura falsă.

-Domnule Colonel, mă auzii? Putei să zambii, vărog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colulbuzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mucătoare despre vânătoarea ursului, un urscare se ascunde în tuuri uriae. Visează?...despreursul, un urs al nopii, de tip arlechin pe care nu-l poatevedea printre tuurile dese. Parcă vine i se duce... într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualulinginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoiprevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârit?

Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate.Privirea-i confuză se deplasează de la faa Coloneluluila cea a lui Victor, ca i cum ar privi un lm mut. Se

simte încordată i tulburată. Fata ei este cizelată ca înmarmură. Se simte pusă în priză.Elena aranjează perna pe care Colonelul îi

odihnete capul fără vlagă, cu pielea inamată. Îiscoate pantoi i-i masează tălpile pe când Victor îiridică capul usor i încearcă să-l facă să înghită o tabletăde aspirină. Ochii Colonelului rămân închii abandonatcondiiei sale.

- Ce-o cu birja? Șoptete Victor.Corpul Colonelului se frământă în fermentaie

intensă cand suetul lui prins în capcană evadează pefuri în faa ochilor lor.

Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna

Colonelului i încearcă să-i vorbească la ureche.- Nu am puls! Șoptete Victor.- Doamna Ghervescu, îmi pare rău dar nu mai

putem face nimic pentru Domnul Colonel. Îmi pare atâtde rău.

Cu inima chinuită, Doamna Ghervescu-i ridicăfaa unghiulară spre Victor, respiră profund i pronunăcu glas egal.

- Viaa Colonelului a fost ordonată în ore binedenite i precise, ca feliile tăiate de un curit ascuit.Scrisoarea pe care a primit-o ieri este de vină.

Spune aa pe măsură ce se calmează.- Doamna Ghervescu, să vă fac o cafea sau un

ceai? O intreabă Elena cu lacrimi în ochi.- Dacă vrei, un ceai, te rog. Îi răspunde Doamna

Ghervescu cu faa ca cizelată în marmură.- Nu-l găsii că arată foarte bine?Ploaia contaminează vegetaia grădinii. Mesajul

ei ud pătrunde înăuntru prin uile deschise dinspregrădină i zăbovete pe parchetul din stejar.

PROZĂ

- Nu vreau sa iau prânzul cu buldogul!Elena îi trage scaunul aproape de cel al lui Victor,

a cărui faă se luminează. Îi atinge buzele. Mosoare deploaie lovesc ferestrele curbate.

- Trebuie Elena!- N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicileastea, a vrea să lenevesc în pat. E ca oelul afară!

- Hai să discutăm la rece! Elena îi adăpostetebuclele blonde sub braul bronzat al lui Victor.

- Să m realiti! Nu vreau să merg nici in ruptulcapului! Nici într-un caz! Nu după dimineaa asta! Mătot dirijează! Cu hotarârile ei de guvernare a casei!Elena se pierde în ploverul lui din bumbac.

- Suntem faă în faă cu o problemă serioasă! Încăo oră până la prânz! Îi exploră absorbit rădăcina nasuluiprin ochelari.

- Te simt enervată. Hai să considerăm situaia cumintea limpede. Victor apucă biscuitele orfan rămas încutia din carton de pe măsua de toaletă i-l ronăie cupoftă.

- Au! Cred ca mi-a căzut plomba.- Victor, trezete-te la realitate. Trebuie neapărat

să ne mutam. Cât se poate de repede. Tropăie pestedemnitatea noastră. Nu vezi cum se poartă cu Colonelulca i cum i-ar valet.

-Îmi dau perfect seama că trebuie să luam imediato decizie, iubito.

- Victor, am ajuns dincolo de cuvinte. Să m realiti.Trebuie să scăpăm de aici. Să ne eliberăm de prânzul eiduminical! Ai privit-o cu atenie? Arată ca un linoliu înbasorelief pe o stelă. Vocea Elenei strangulează strâns

aerul.- ...un ou spart împrătiat într-o capsulă a

timpului...te îneleg perfect, Elena.- Îi conectată cu întreruperi. Să m realiti. Nu pot

să sar la ecare moft al ei, numai pentru că-i suntemchiriai! M-am săturat! Sunt prea obosită la sfâritulecărei zile! Ce sugerezi Victor?

- Problema este că... suferim din lipsă de timp...după orele nesfârite..cu pacienii din spital! Suntsigură!...Sunt convinsă că vom găsi ceva potrivit.

- Victor, cu lipsa asta acută de locuine?... să ecel puin o cameră cu vedere la gradină, într-o casăcu baie...un loc unde să putem dormi până la prânz

dumineca! Ca aici, dar fără...- Vreau să-mi trăiesc viaa fără Doama Ghervescu!E posesivă i mereu nemulumită! Mă bagă în boalecu atâtea amintiri întemniate...Vorbele Elenei i secoagulează în gât.

-Mă bucur că nu mi-a fost directoare la liceu! Vreusă revin la Iai! Numai dacă nu se pierde subit...astfel...vom cu toii ferii...Privirea lui de oel îi arde tapetul.

- Nu vorbi aa, Victor! Suntem medici. Trebuie săm înelegători! Pretind ca nu te-am auzit pronunândaceste cuvinte. Cand am mers la baie dimineaă, m-a încolit pe palier...Colonelul se lupta deja cu maina degătit, camuat strategic de o grămadă de prosoape de

bucătărie, iar un morman de crătii i se urcau în faă cao piramidă.- Ea ne face să ne simim consumai de vină!- Elena, Victor...Elena, Victor...! ipă strident o

voce ca glaspapirul de partea cealaltă a uii.Un ciocanit greu reverberează prelung.

Mariana Zavati Gardner

PLOAIA DE VARĂ



POEZIE

Iarnă insulară...

Pribeag şi deşiratprintre ruineGândul trudeşte-adesea-n miez denoapteSe răsucescghirlande reci deşoapteŞi nesfârşiri de dor... de dor de bine.

Întunecaţi, bolnavi de neputinţăPlâng nori de plumb peste nisip şi pietreDin trupul lor ţâşnesc vii arbalete

De parc-ar scrie-a Cerului sentinţăCu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de uturi albi pe coapsa-i năSau fulgi gingaşi din picuri de luminăPrin situri zei amor îşi sună goarna...

Mă biciuie cu stropi miraţi de ploaieUn vânt neiertător ce-şi ia tainulDe răvăşire... şi sporeşte chinulCând chiparoşi în coama lui îndoaie.

Pe ţărmul mării, plini şi ei de-ocară,Trişti pescăruşi sosiţi din larga zarePrivesc cu nostalgie-n depărtare

Gândind la iarna noastră... insulară.

Limassol, Cipru, 7 ianuarie 2013

Plecăm din noi în fecare iarnă

Plecăm din noi în ecare iarnăSă adunăm din gheţuri visuri muteCând ne-nfăşoară în tăceri duruteZăpezile ce-au început să cearnă.

Doar Cerurile ne primesc ofranda Arce de curcubeie în cununăCu gânduri line prinse-n ori de lunăCând pe pământ mai joacă sarabanda

Fals deşănţat şi ură şi minciuni.Trăim tăcuţi, cu suetul plângândDe alb, de pace, de frumos ămândDar ne găsim speranţa-n alte lumi...

Suntem destine-nţepenite-n brumăŞi-n ierni pătrunse-n vieţi năpăstuiteNi-s visele dorinţi neîmpliniteIar noi cobaii tăi, lume nebună!

Plecăm din noi în ecare iarnăŞi-n primăveri sădimu-ne credinţaDoar Cel de Sus ne poate da sentinţa!Şi norii-au prins din nou zăpezi să

cearnă...

Limassol, Cipru, 10 ianuarie 2013

poemul XIIIaici odihneşte paharul cuspirt medicinal şi lângăpahar moartea.cineva mi-a spus cămoartea nu existăcineva mi-a spus că viaţae cea care doare cuadevăratacum ce să cred ea eacolo o privesc mă priveşte şi tace mâlccu ecare înghiţitură se apropie e din ce înce mai rânjităşi pielea ei neagră şi pielea mea albă dausă se uneascăşi atunci din durere îşi scoate capul satan şimă împunge cu coarnele de taur şi urlu şi gem. vărs şi paharul cu spirtmedicinal de fapt ultima speranţă.…da în cădere ştiu sigur n-am să prind aripin-am să plutesccine ştie unde mama dracului se va terminazborul ăstaşi dacă se va termina. îmi zic pot sărătăcesc aşa mult şi binen-am să ştiu dacă-s încă în mine sau înburdihanul pământului.

poemul XIV

în suetul meu sunt căi nebănuite. tu tu tusau tu creator de dezordineai lăsat urme adânci peste tot care acumdor. îmi zic am să u plin de curaj într-o zi am să m-aplec peste marginilemele. am să-mi dau drumul.de fapt golul din prăpastia suetului e plinde răni căscate sângerânde

urme aici urme dincolo mai mici mai mari. în cădereştiu sigur şi-mi iau pălmi de la viaţă, căcin-am să le pot pansa pe toate.cine ştie poate cel de sus care acum seascunde-n cuvântul dumnezeu îmi va da nu-mi va da aripi voi călca pe îngeri nu voi călca… îmi mai zic sunt făcut să-ndur. în ochiimei vezi durereaşi-n inima durerii e adevărul care împungeca un taur

poemul XV

cele mai reale lucruri sunt cele nevăzute. îmi zic durerea nu e în paharul cu vodcădurerea e culcuşită-n ecarealături de multe altele. acolo la fund dacă

există aşa cevacurge un râu amar şi negru cu de toate. nue acid gastric nu e styxul, ci semne… îmi mai zic rănile adânci lucrate de omână de om rămân pe veciemai ales când porţi pe buzele celorlalţitatuat copil orfan…te gândeşti la urma urmei că nu trece multşi poate…te gândeşti că mâine nu va mai nevoie săte trezeşti pe strada câinilor iar mototolit de frig şi de foame şi-nsetat şicu atâtea boli ascunse-n tinete gândeşti că cerul e la o aruncătură de băţ şi pământul sub tinete gândeşti că eşti o bombă cu ceas. ai săfaci bummm. şi părţi din tineşi bucăţi din carnea lui Adam şi a Eveişi toate visele şi toată durerea din omulgravidăşi suetul vor şi aici şi dincolo. şi poatec-ai să reuşeşti să te (re)naşti cândvae el şi-n cerul nevăzut de nouri e el şi-niadul nevăzut de pământdar are chipul tău cel nou să şteargădurerea vie de pe faƫa rămăşiţelor tale ?

CLOPOTESURDE(POEME)

UN POEMCÂNTATORICUI !

preasunt clopotelesurdei ni-s clipeleprea scurte!

preane stingem - lumânare într-un rost ce mereu doare!

preane scuturăm aleanulmult nevindecai tot anulde nevolnice iubiri,de vise trandariicurse-n palmele de mierei în gândurile - ere !

preane ducem pe apuspe un mal ascuns, ascuns…

preane cerem asnituli de toate mult iubitul !

preane dăruim oricuiagăai în vârf de cui !

preadorim ca azi să frângemi în brae să iar strângemamintirea venic înger, în iubirile ce... sânger’!

preane mai dorim mereusă m amândoi doar EU !

preane adunăm hai-huiun poem cântat oricui !

nu ne-ascultă i ne doareo mirare stinsă-n zare !

preane-ascundem între noides udai de triste ploi !

mult ipreai des…si tot,o iubire de norod,care nici măcarnu strigăcând se stinge pe-o ferigăi nici nu ne mai petrece într-o noapte aa rece,când ne-adunăm în noi îmbrăcai în mult noroi,ce l-am strânsfără să vrem între amintiri ce gemde atâta mult iubirece ne-a fost-a…

COSMIN

PARGHIE

Georgeta

Resteman

Lelia

MOSSORA



PROZĂ

O tensiune în aer îmi

accentuează oboseala i-mi dilatăproaspătul sentiment al ratării,apărut odată cu ultima aniversare încercuită de singurătate. Statulprelungit în sala de lectură albibliotecii, o bucurie altădată,n-a reuit să păcălească rosăturavârstei în care am alunecat ca într-ocapcană, mergând orbete princavernele propriilor mele închipuiri.Cerul întunecat coboară din ce în cesporind zăpueala prin care înaintezcu picioare de vată i doar ritualulaparenelor, decena de faadă, măcălăuzesc spre locul numit acasă,aspirat ca de un reux pustiitor. Ar trebuit, gândesc, să am propriacorabie până acum care să-mipoarte în sigurană, bagajul care arămas neconsumat. Dar, poate căazi sunt prea deprimat i de mâinevoi primit în frăia înelepilor.Sigur că mă amăgesc, posibilitateaeste cam aceeai cu existena vieiidupă moarte. Să n-o mai lungesc,azi împlinesc 40 de ani i nu măateaptă nimeni acasă. Faptul cănu mi-a păsat până acum, esteprobabil apăsarea din care îmi iaucu îngăduină o porie consistentă,cadou de ziua mea, peste care s-agrefat ca o tumoră o frază aproapeinfantilă, versurile unui cântec sau

aa ceva, dintr-un roman altfelcelebru: „N-are rost să te piteti pesub copaci, strângându-te de unulsingur în brae”.

***

Cine eti tu, întreb deecare dată când deschid ochii într-o realitate care mă cuprindeca un sorb din care lupt să măsalvez alcătuindu-mă din ce-arămas întreg, după. Pentru că eum-am născut după. Nu tiu cummi-au rămas întregi ochii. Prin carevăd mai mult decât alii, drame,condamnai la suferină, născuigata inrmi.Cel mai puin măimpresionează orbii. Dacă a avut curaj mi-a mutilat singurăprivirea. Laitatea mi-a fost hrănităi de inutilitatea actului în sine.Câtă vreme m-am văzut deja,nu mai pot terge cu întunericchipul grotesc pe care-l cunoscde când mă tiu. Câteva poze aleunui copil sugar, inexpresiv, nu-mispun nimic. Mi-am chinuit copilăriai adolescena urând acel pruncnevinovat de despărirea noastră.El a rămas acolo, inocent, eu m-amdesprins tulbure ca ceaa de pe

oglinda lacului. Cred cel mai adeseacă cicatricele chipului s-au prelungit în interior, anesteziindu-mi judecata, altfel nu tiu cum rezist,dar mai ales de ce. După ce oameniise obinuiesc cu mine, mă acceptă.Îmi pare rău pentru ei dar n-am ce

Cadoul Ştefania Oproescu

să le fac. Cum am trecut eu prin colectivităicolare sau locuri de muncă, n-au decât sătreacă i ei cu mine în preajmă. Eu mi-amantrenat privirea prin exerciii îndelungi,să-mi ocolească faa când îmi aranjezpărul, sau îmi asortez hainele, privindu-mă în oglindă. Cred că i ei fac la fel, dar nu-iproblema mea. Mai am o stânjeneală doarcând sunt nevoită să întâlnesc persoanenecunoscute. Călătoria cu trenul este încă,

unul din lucrurile care-mi alterează sistemulde apărare. Iarna e mai simplu, un festras până la sprâncene, un fular acoperindobrajii, diminuează impactul. Vara însă, caacum, în toiul zăpuelii sale, sunt dezgolităprivirilor de-a dreptul impudic. Înaintez princoridorul aglomerat. Oamenii se înghesuie,n-am îneles niciodată de ce o fac după cea plecat trenul. Este bine că măcar n-autimp să se uite în jur. Îmi găsesc locul, măaez i încep exerciiul. Deschid o revistă,mă prefac cufundată în ea, las răgaz celordin jur să se aeze i să-i revină după cemă privesc. Linitea se prelungete multpeste experienele mele, compartimentuldei e plin, e tăcut ca un fund de mare. Nuvăd nimic în revistă, literele se amestecă,

de încordare simt că încep să-mi tremuremâinile i mă tem să nu mi se întâmplelucrul de care mă feresc cel mai mult i carepoate să sporească grozăvia. Să-mi curgălacrimile într-un spectacol dezgustător. „Intrai în normalitate”, mă rugam „ce văeste aa de greu să vă revenii”? Lupta astade-a oarecele i pisica devine insuportabilă,oarecele s-a decis să rite. Ridic ochii dinrevistă i prima imagine pe care o văd estebărbatul din faa mea care mă privetex, tăcut, fără sală. În general oamenii îmi evită privirile, se prefac indifereni saupreocupai de orice altceva. Îl privesc larându-mi i simt sângele cum mi se adună în obraji. Nu mă tem, masca nu-mi dă voie

să roesc. El continuă să mă privească, euinsist într-o sdare contientă până simt căameesc privindu-l x. Nu văd decât ochiiaceia străpungându-mi ochii. Nu mai potsă dau înapoi. Atâta cutezană n-am avutniciodată dar nici n-am întâlnit-o. Mă rog săse întâmple ceva din afară care să întrerupă jocul acesta prostesc, prelungit peste re.Să pună trenul o frână bruscă, să urmeze ostaie, să vină controlorul…

- Plouă! rostete cineva dealături. Brusc îmi mut privirea pe geamulcompartimentului unde rafale de ploaiecrează adevărate izvoare iroind prinstratul de praf. Ca trezii din somn, călătoriidiscută despre ploaia mult ateptată. Eu obinecuvântez azi mai mult decât plantele.

Se discută despre fotbal, despre berea de lavagonul restaurant, despre secetă, despreorice ca i cum o necesitate a conversaiei ascăpat dintr-o lungă perioadă de interdicie.Privesc în jur, citesc, privesc pe geam, darniciodată înainte.

***

Sunt obosit, dar nu ca după omuncă zică, sunt mai mult mahmur dupăbăutul cu incontienă a diverselor reeteexisteniale. Cineva mă împinge din spatepe coridorul trenului, căutând să treacă mai în faă cu bagajul cât o căruă. Neatent,dau peste ,persoana din faă, o ină

ravă, o adolescentă gândesc i tocmai măpregăteam să cer scuze când ea s-a întorsi gura mi s-a încletat, lipsită brusc deaer. Încadrată de un blond cenuiu, aranjat într-o dezordine estetică, faa întreagă îiera desgurată de o arsură veche. Am uitatcă sunt obosit, am uitat că-mi caut locul,m-am lăsat împins pe coridor, fără revoltă.

Când într-un nal m-am aezat,am descoperit-o acolo, stând înfaa mea. O elegană decentă,studiată, din inuta ei contrastaviolent cu chipul schilodit, greu dereprodus în cuvinte. Cu o uimireprivesc sigurana gesturilor sale, îi admir curajul. După minutelungi de tăcere, închide revista în lectura căreia se cufundase i

mă privete în ochi. O înfrunt,dei mă simt umilit, că îl folosescnedrept orgoliul. Dar azi, pot sămă simt umilit, aa că o privescmai departe. Mă intrigă putereaei. Mă întreb dacă-i adevăratăsau doar bravează. Ploaia rupetensiunea strivind-o în picături marice se izbesc cu violenă de geamulmurdar. De acum înainte mă evită.Ultima staie. O geantă de voiaj, ocarte… N-are bagaje care să soliciteajutor. Linitii, în staia din caretrenul nu mai pleacă, oamenii sepregătesc pe îndelete să coboare,Mă strădui să u mereu în urma ei,studiindu-i atitudinea nepăsătoare,

cântă vreme suntem prea aproape.Peronul îngust păstrează un timpdensitatea călătorilor, apoi acetiase răsră spre multele ieiri. Ourmez, scurtând distana pânăcând suntem atât de aproape, să-mi audă vocea.

- Un moment, vă rog,vreau să vă întreb ceva… Nu audesau nu vrea să audă i merge maideparte. Nu tiu cum s-o opresc.Fac un pas înaintea ei, mă întorc iinsist:

- O clipă vă rog….Se oprete, mă privete

intrigată, îmi dau seama de asta

după privire i nu după privirea eicare nu poate exprima nimic.- Pot să vă însoesc o parte

din drum?Face un pas într-o parte,

nu-mi răspunde dar merge puinmai încet, dându-mi de îneles căam un loc alături.

- Mă auzii?Ochii ei uimii mă

săgetează. Continuă apoi sămeargă cu pasul în pasul meu. Nupare să sesizat gafa care, poatedoar în mintea mea luase proporiicatastroce. Se oprete într-o staiede autobuz. Mă simt ca un copil,neavând altă grijă decât să urmeze

mâna care-l conduce. Urmărescmâinile ei făcând gesturi obinuitecu o delicatee care mă înoară,dorind să le simt pe mâinile mele.Tresare, face câiva pai repezi caremă surprind. Dar nu, nu fuge demine, se apropie doar maina careo ateaptă. Înainte ca autobuzul săoprească în staie, se întoarce spremine i mă întreabă cu o voce carepărea fără vârstă.

- De fapt, ce doriidomnule?

N-am avut timp să măgândesc, întrebarea m-a luat prinsurprindere iar timpul scurt nu-mi

dădea răgaz de meditaie.- Azi împlinesc 40 de anii nu mă ateaptă nimeni acasă!,spun repede ca să mai rămânătimp i pentru răspuns. Râsul ei cao cascadă m-a oprit în loc în timpce uile autobuzului se închideau,trangulându-l.



care sunt extrem de violente,chiar devastatoare, nu însă denedepăit, dar mai mult inândde o înfruntare cu exteriorul decâtcu sinele. Novicele nu poate trece

în cercul următor decât după cei-a învins obstacolele propriuluiinterior. În acest mod trebuie îneleasă dezlănuirea furtuniipe care tânărul o înfruntă pânăva ajunge la templul magului.Discipolul, asemenea eroilor dinbasme, trebuie să treacă anumiteprobe pe parcursul iniierii, iarfurtuna este una din ele.

Înainte de a benecia deritualul iniierii săvârit de mag, prinul are parte de oaltă etapă iniiatică în timp ce urcă muntele, făcută de „seraful mare” trimis de Dumnezeu „Să scap a ta ină decaosu-i imens”. Discursul lung al serafului, încărcat de ideilozoce, are rolul de a-l anuna pe discipol că nu are niciun înger, nici o stea, iar viaa lui este o greeală în planuleternităii. Totui, tânărul prin nu trebuie să se îngrijoreze,deoarece însui Dumnezeu îi este tată: „Și pune pe-a lorfrunte gândirea lui bogată”. Discipolul primete de la seraf câteva lecii importante: să nu bea vinul-uitării atunci cândse coboară din ceruri, deoarece „Deschise-i-s, nebându-l,a lumilor misteruri”, i mai ales să se ferească de cânteculademenitor al amorului care l-ar ruina, care i-ar aducemoartea: „Seducător trimite plăcerile - alegre / Și de asculicântarea-i geniu-i e sfărmat. / A celor trecătoare în mânalui e soarte, / Frumosu-i ca nealii i numele-i e: Moarte! / De-aceea să n’asculi tu sublima lui cântare / Căci mori-spe vecie acei ce o ascult.”

Ajuns în vârful muntelui, ritualul iniierii tânăruluicontinuă în sălile secrete din adâncul muntelui unde estecondus de maestrul său. Înainte de ritualul propriu-zis aliniierii, magul îl pregătete pe prin, avertizându-l asupra

pericolelor care-l ateaptă i oferindu-se să-i arate caleapierzaniei de care el trebuie să se ferească. Într-o atmosferăplină de mirosurile plantelor halucinogene, magul îi începeritualul iniierii. Ridicând în aer „puternica-i vargă”, bătranulevocă îngerul somnului „pe-oglinda cea neagră, profundăi largă” care-i apare sub chipul unei femei înaripate, cuchip vânăt i plete blonde. Pentru a-i induce noviceluistarea necesară, ridicarea din contingent prin restrângereacontiinei5, magul se folosete de „paharul somniei” ide orile de mac care au proprietăi halucinogene, indfolosite îndeosebi de amani pentru provocarea stărilor decatalepsie, de transă, stări ce facilitează cunoaterea lumilortranscedentale. Tanărului prin îi este impusă o tăcererituală pentru a nu tulbura desfăurarea actului magic,ba mai mult, magul îl avertizează să-i urmeze sfaturile custrictee: „E somnul, bătrânu ‚n ureche îi spune - / O vorbăsă nu spui, căci dacă nu taci / Ca visul el piere - cu greu sesupune / La magica-mi vorbă - las stele să sune, /Ca ‚n tabla cea neagră să-l prind - Tu să faci / C e - o i uspune”.

Somnul tânărului, dezlipirea de cele lumeti icălătoria astrală sunt provocate i de paharul cu vin pe careacesta trebuie să-l bea din cupa cu cifre de maur. Magul îidă ultimele indicaii discipolului său: atunci când somnul îiva săruta ochii, el să-l prindă de grumaz i să-l urmeze înlumea de vis. Astfel, el va putea dus în diferite pări alelumii, spre a cunoate viaa sub multiplele sale aspecte.Întrucât poemul este neterminat, celelate etape ale iniieriisau evoluia tânărului prin sunt necunoscute.

_____________1 Joseph Maxwell, Magia, traducere de Maria Ivănescu,

Editura Univers enciclopedic, Bucureti, 1995, p. 36.2 Perpessicius prezintă aceasta variantă i cu titlul

Călugărul i chipul.3 Romulus Vulcănescu, Dicionar de etnologie, EdituraAlbatros, Bucureti, 1979.

4 Dan Mănucă, Pelerinaj spre ină. Eseu asupraimaginarului eminescian, Editura Polirom, Iai, 1999, p. 19.

5 George Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. 1,Editura Hyperion, Chiinău, 1993, p. 23.

ESEU

Opera eminesciană este impregnată de simboluri,ritualuri, elemente, ageni i acte magice. Orice ritual(magic, religios etc.) presupune existena obligatorie aagenilor magici i a ritualurilor magice. Cei care săvârescactul magic contient i deliberat (magul sau preotul cel

păgân din Strigoii ), cât i cei care nu au fost încă iniiai(fata de împărat din Luceafărul ) sau cel care doar participăla ritualurile magice (Brigbelu i soldaii care-l însoesc pepreot din poemul Gemenii ) pot numii ageni magici.

Magia este o ştiinţă dicilă, inaccesibilă profanului,care nu poate transmisă decât prin iniţiere. În societăţileprimitive, scria Joseph Maxwell1, iniţierea se înfăţişeazăsub două forme, generală şi specială. Prima are dreptscop constituirea cetăţeanului, a bărbatului matur, arăzboinicului, conferind o nouă personalitate iniţiatuluicăruia îi corespunde un nume nou şi misterios. Al doilea felde iniţiere este rezervată indivizilor aleşi şi iniţiaţi de spiritesau chiar de magi. Iniţierea specială conferă celui iniţiatştiinţă şi puteri magice.

Figura centrală în poemul eminescian nu este magul,ci discipolul, tânărul u de împărat trimis de rege laprietenul său din tineree, pentru a iniiat. Pentru a devenimagician, discipolul are nevoie de o perioadă de pregătireseveră, perioadă ce are rolul de a testa calităile tânăruluidornic să pătrundă tiinele oculte. În această perioadă deiniiere, discipolul se izola de restul comunităii i rămânea în compania magului pentru a dobândi puteri speciale care îi permiteau să întreină raporturi cu spiritele, cu forelesupranaturale.

Nu oricine poate participa la ritualurile de iniieremagică. Discipolul trebuia să posede o serie de calităi, unele înnăscute, altele dobândite pe parcursul iniierii. Una dinprincipalele calităi ale novicelui trebuie să e ateptarea,răbdarea, deoarece procesul iniierii presupune mai multeetape. Într-o variantă a poeziei Povestea magului călător înstele2, prinul este nerăbdător să-l întâlnească pe „bătrânulmeu stelariu” de la care ateaptă să învee „înelesul acesteiarătări”, a călugărului din templul în ruină, cât i cheia

cifrelor pe care nu le poate pricepe. Nerăbdarea prinului sedatorează dorinei lui nestăpânite de a învăa, de a pricepe,de a ajunge la cunoatere. Magul îi reproează prinuluifaptul că încă nu i-a însuit una din virtuile principale,ateptarea: Magul - (de după scenă). Îndată. . . omul cugânduri înelepte / Nainte el de toate învaă să atepte. / Tu n’ai deprins-o încă. Dar iată-mă ‚nsfârit. Prinul - Euvăd cifrele toate din lecia-mi de azi / De i a le pricepe nu pot. Te rog dă-mi cheia / La cele ce privesc eu ca să strevăd idea.

O altă calitate importantă a novicelui trebuie să eobediena: în timpul ritualului de iniiere, novicele trebuiesă asculte indicaiile magului i să le respecte întocmai, faptce asigură succesul ritualului: „Tu să faci / «Ce-oiu spune»”.

De asemenea, este important ca novicele să doreascăaceastă iniiere, să abandoneze, pentru o perioadă saupentru totdeauna, lumea comună în care a trăit i să sededice instruirii i formării într-o altă dimensiune, ceametazică. Tânărul prin este contient de importanaacestei etape i acceptă să plece spre muntele unde se aămagul.

Iniierile sunt ciclice sau neciclice: cea ciclicăse desfăoară în etape succesive, inând de etapelevieii (pubertate, maturitate, bătrânee etc.); iniiereaneciclică se efectuează o singură dată în viaă i priveteanumite practici sau profesiuni considerate sacre: magia,amanismul, preoia etc.3 Tânărul prin va avea parte de oiniiere neciclică, sortită a-l transforma, la nal, într-un magcare să-i ia locul învăătorului său, magul ce-l bătrân, carecitise în carte apropierea sfâritului său.

În opera lui Mihai Eminescu nu este precizat timpulcând are loc iniierea magică, însă putem observa căaceasta are loc în mai multe etape.

Prima etapă a iniierii prinului este călătoria. Cuaceasta începe iniierea tânărului, destul de dicilă i plinăde peripeii. Ajuns la poalele muntelui, acesta trebuie sărenune la calul său deoarece „cine - enigma vieii voetes’o descue / Acela acel munte pe jos trebui să-l sue”. DanMănucă4 vede în furtuna pe care trebuie să o înfruntetânărul prin, escaladând muntele, trăirile omului comun

Iniţierea magică în Povestea magului călător în stele

Florin Dorcu



în pictură, locurile natale ind surprinse de penelul său în toată măreia lor. Familia i ara au fost templele undepoetul i-a adus ofrandele, versurile mustind de simplitatei totui atât de profunde.

Poezia ,,Prutul lacrimilor noastre” vibrează depatriotism, acel sentiment curat izvorât din prundul natal,legănat de doinele străbune i de rugăciunile strămoilor.Aceasta este icoana istoriei adevărate, în faa căreia cei deastăzi ar trebui să tremure în rugăciune.

S-a stins la 2 august 2002 înghiit de valurile Jijiei,

ale acelei ape care a considerat-o tutelară, dus de dataaceasta la vale, împotriva voinei lui, prin care a înotattoată viaa, împotriva curentului, spre izvoarele adânci aleneamului nostru, în sus.

Prutul lacrimilor noastre

Moto: „Cine a mai văzut grania

prin mijlocul ării?” (Badea Câran)

Prut cu lacrimi mult amare, du-te-n mare să te culci,Că i-om umple matca iarăi tot cu lacrimi, dar mai

dulci,Lacrimi limpezi ce probează ca de mii de ani încoace

Sângele de aceeai limbă apă nu se poate face.Curgi-n marea cea sărată, ea sărată, tu amar,Și să uii c-ai fost odată suplinire de hotar.Unde-i oare să se-ntrebe badea cel din Cârioara? „Ce-o mai i apa asta care taie-n două ara?” De cincizeci de ani ce bancă îi plătete, oare, solda,Prut – coloana vertebrală – legendarei noastre

Molda?Și-a mai fost un veac în care muscălimea românovă

Te-a făcut o rană lungă-nsărmănuca de Moldovă:

Te-au croit cu iataganul,te-au somat cu gura evii

Și i-au zis hotar i basta!arii i Rumeanevii.

Fără-a socoti că graiul

sângerându-ni-l cu foraSângerează Roma însăi,fala Europei, tora …

Deci, schimbându-i rostul,simplu, doar printr-un tratatsinistru

Au schimbat geograa ii-au dat statut de Nistru.

Câte inimi la mânie te-or blestemat să seci

Să te-arunci cu capu-n mare, până-n Bosfor să te-neci

Și să vină vreo furtună, un prăpăd din fundături,Peste noapte grâu să crească peste tine i păduriȘi-apoi vină ari, arine, Molotovi i RiebentroppiSă se-agite ca o gloată de-aiurii i de miopi

Să-i înale Kutuzovul singurul lui ochi spre cerȘi să-ntrebe: „Doamne snte, unde-i Prutul-grănicer?”

Prut cu matca i izvorul în Carpaii PăduroiCum mai adăpai tu caii pe la moi, pe la strămoi!Adăpai cu dărnicie cal tătar, cazac, polon,Dar îl adăpai mai dulce pe-al lui Ștefan ori Ion …Azi, mai tulbur i mai sumbru luneci pe acelai mâlMâl ce totui nu-i acelai, că-i bolnav de Cernobâl.Cu-ale norilor earfe, cu-ale ceurilor rochiiNu mai pot în zorii zilei stelele să-i spele ochii,Îi mor petii pe sub maluri, nu mai trag nici la

cârlig,Tremuri parcă-n plină vară de un frig ce nici nu-i

frig,Că-i un soi perd de cancer, rod al domnilor savaniCe i-or vândut formula pe o mână de talani …Prutule cu suet tandru ca un arpe blând de casă,Mulge-mi turmele pe maluri să te invităm la masă,Te durem cu steaua noastră i, cum tu la fel ne dori,Ca-ntr-un ritm iniiatic azi te-acoperim cu ori,Doar s-o-ntoarce Dumnezeul cel din biblice verseteSă ne mântuim odată de-a dreptăii sfântă sete! …

ESEU

A scris cu suetul plin dedurere i dor, dor de mai bine,dor de ară … însă nu a reuit săpublice poeziile sale, pentru cănu elogia persoanele importanteepocii de aur. A fost arestat înanul 1959 – arestare înscenată– „pentru activitate de spionaj în serviciul … Franei”!!, dar ipentru că a cântat „Deteaptă-te,române!” prin „toate internatele,barăcile i antierele”. Iată cumdescrie această arestare poetul în

prefaa volumului: „Îi mulumesccăpitanului Voicu Mihai pentruordinul de arestare, deoarecesubalternul său de la Bârlad,mascul frumos cu laba mare,

mi-a slobozit sânge din gura care din copilărie a tot slobozitspre ceruri acest imn nepereche al românilor”.

S-a născut la 11 septembrie1937, în localitateaAndrieeni, judeul Iai, într-o familie modestă, aa cumscrie poetul: „Momit de ursitoareca din cutia milei, / Pe-un pat descânduri pentru doi prea-ngust, / Am fost văzut i eu lumina zilei / Într-un septembrie mirosind amust”. (Autobiograe din volumulPoezie i pedeapsă, apărut laEditura Moldova, 1993, p. 118)

Absolvind Facultatea deFilologie a Universităii AL. I. Cuzadin Iai, a fost vreme de mai binede treizeci i cinci de ani, dascăl delimba i literatura română la diferitecoli din judeul Iai. Amintirea luia rămas, neîndoielnic, încă vie înmemoria discipolilor săi, prin harulpe care îl avea, prin exigena luidulce i unică – ca un fulger aproape– care a ajutat generaii întregi de copii să se înale din întunericul încă existent în mediul rural. A rămas întipărităi prin ceea ce a reuit să publice în revistele „Iaul literar” i „Cronica”, în unele volume colective, editate de Centrulde Îndrumare a Creaiei Artistice de masă.

Adept al nonconformismului, adversar neînduplecat

al compromisului de orice fel – cum scrie în Poezie ipedeapsă: „Mi-e poezia partizană / Trăiască-i inima iinta / Și-i duc la buze plina cană / Când văd că nu-igreete inta. // Eu sunt poetul cascador, / Fac poeziepentru risc, / Mai scriu de mama i de dor / Sub argintullunii disc.” – a reuit să debuteze editorial abia după1989, pe cont propriu, cu volumul de versuri ,,Poezie ipedeapsă”, apărut la Editura Moldova din Iai, în anul1993.

Începuse să-i clădească din ruinele vieii i suetuluicuibul lui, al vulturului care a fost, întotdeauna rămasfără cuib de vecie – „Melc fără casă patruzeci de ani /N-am spart vreo copcă-n niciun cer concret, / Aruncmereu anatema pe bani, / Fiindcă s-a-ntâmplat să upoet.” (Mamei mele-ngrijorate, din volumul Poezie ipedeapsă, p. 82)

Un chip angelic, asemenea mamei pe care a adorat-oi căreia i-a închinat versuri tulburătoare – „Rău mă doare-nsuet, maică, / Spada, glonul, lancea, schija, / Dar mairău mă doare, maică, / Grija că ne tot pori grija”, sau „Straiele mele in la frig i molii, / Blindat în felul meu staudrept în a, / Sunt cântăre nu doar din vina colii, / Scriuversuri, mamă, i din vina ta.” (Mama sfântă-a celorapte) Dumitru Hănceanu i-a revărsat sensibilitatea i

„Prins într-un ux deioni”, un poet mai puin

cunoscut nouă –Dumitru Hănceanu

Valerica Aiftincăi



de la televiziune, am venit cu o provocare.L-am întrebat: „ - Domnule Amza,

spunei-ne i nouă cum ai ajuns miliardar ?!”.Întrebarea l-a încruntat i mai tare, de parcăs-ar simit la un adevărat interogatoriu de

anchetă, că imediat, iritat, m-a întrebat: – „Zău, da- ce vorbă-i asta ?.” Am zâmbit i i-am spus că aa circulă

vorba în popor i că această veste mi-aadus-o chiar soia mea, de la Sibiu. Și ne-am explicat: -„Știi, după ce ai jucat în „NeaMărin miliardar” circulă un banc: Cum a ajunsNea Mărin miliardar ? i răspunsul motiveazăcă Dumneavoastră ai cumpărat olteni lavaloarea lor i i-ai vândut la valoarea la carese cred ei, după care v-ai însuit diferena.” Auzind acestea, marele Amza s-a înseninat, arâs, zicând că e, întra-devăr, o diferenă, dupăcare a început să se destăinue, povestindfoarte multe. Spunea că este mereu ocupat –cu teatrul, cu cinematograa, cu televiziunea,solicitări la radio, turnee, etc, că, dei a fost

la lmări pe litoral mult timp, înmare a intrat într-o zi când ploua,din lipsă de timp, chiar dacă atuncicând se lma „Nemuritorii”, elstătea cu ceilali actori, îngropai,până la gât, în nisip, pe malul mării.

În timp ce a fumat câtevaigări „Amiral”, ne-a mai povestitcă se lma „Mihai Viteazul” laȘelimbăr, iar după lmări, convoiulde maini ale cinematograei apornit spre Bucureti, pe ValeaOltului, el rămânând îmbrăcat înbine cunoscutul rol ce l-a interpretat, cândun miliian a oprit convoiul i după o lungăateptare, unul însărcinat cu problematransportului s-a dus la miliian să-l roage

să-i lase să treacă, pentru că ei sunt cu „MihaiViteazul”. Miliianul l-a întrebat unde este MihaiViteazul, că vrea să-l vadă i el. Miliianul a fostcondus la maina în care se aa Amza Pellea.L-a măsurat cu privirea, după care i s-a adresat,revoltat, celui cu care vorbise mai înainte:-„Fugi, Domnule, că umbli cu cioara vopsită,ăsta nu-i Mihai Viteazul, ăsta-i Decebal !”.

În timp ce savuram cele povestite,pe uă a intrat cineva, stabilit dinainte, inând în mâna dreaptă o cană de sticlă, cu zaibărnegru, iar în dreapta, o azimă cu un puirumenit, deasupra, pregătite de o harnică

gospodină, la est. Cum Nea Mărin se aacu spatele spre uă i nu văzuse pe cel careintrase, l-am întrebat: -„Un zaibăr merge ?”.A întors capul, răspunzând armativ: -„Anulăsta, aici la Dvs. e prima dată când beauzaibăr, că încă nu am ajuns pe la Băileti.Știi că un coleg, actor englez, pe care l-amvizitat în Anglia, mi-a întors vizita i, acasă, lamine, l-am servit cu zaibăr. I-a plăcut foartemult. După ce a plecat de la mine i a ajunsla Atene Palace, unde era cazat, s-a dus la bari a încercat toate soiurile de vin existente,spunând că nu-i plac, la care barmanul, supusla atâtea încercări, l-a întrebat de care vin arvrea să bea, că toate vinurile pe care le aresunt bune. Și i-a explicat englezul că a băutun vin foarte bun la un actor român – Amza

Pellea. Barmanul i-a spus că e vorbade „zaibăr”, dar zaibăr nu are decâtAmza Pellea. După ce s-a întâlnitiarăi cu Amza Pellea, englezul i-aspus: -„Mister Amza, am aat căDumneata deii monopolul zaibărului în România”. Și cu această impresie aplecat englezul.

Ulterior, barmanul l-a căutatpe Amza Pellea i i-a povestit cele întâmplate cu actorul englez, dupăcare, de câte ori se întâlneau, numaidespre povestea zaibărului le eravorba.

Din cana, adusă, nu a băutdecât un pahar de zaibăr i, cuo vădită mulumire însoită demarea satisfacie de a gusta, „ca lamama acasă”, produsele naturaletradiionale ale gliei romaneti, a rupto bucăică din azima de pâine i o

aripioară de la pui. Celelalteau fost împachetate i azis că le va servi cu cei dinansamblu, în autobuz.

A mai spus că, înBucureti, unde locuiete,are o grădină i are dorinade a construi un cuptor i ovatră pentru foc, un văr alsău de la Băileti i-a promiscă îi va aduce un est depământ, să-i poată facepofta măcar o dată sau de

două ori pe an, după gustul oltenilor. Nu tiu dacă a mai avut timp să-i inplineasca dorinele exprimate,dar acest mare cetăean al ării nui-a uitat niciodată glia strămoascăi poporul pe care l-a slujit până ladăruirea de sine.

După ce Ansamblul „DoinaGorjului” i-a încheiat misiunea, ne-am deplasat la Casa de Cultură APETROLIȘTILOR, foarte aglomerată. „Nea Mărin”, care purta vestade oltean cunoscută, din al căreibuzunar a scos mustaa ce i-aaplicat-o înainte de a intra în rol, icu greu ne-am îndreptat spre scenăprin aglomeraţia spectatorilorpetrolişti. Întreaga sală l-a aclamat îndelung. Nu se va mai nate cinevacare să-l egaleze în a etala calităileolteanului „Nea Mărin”.

Prima dată, pe scenă, a recitato poezie patriotică, a lui GeorgeCobuc – „Decebal către popor” – ,ca un adevărat Decebal, micândsuetele auditorilor, mai ales când aajuns la mesajul poeziei:

...” Eu nu mai am nimic de spus!Voi braele jurând le-ai pusPe scut ! Puterea este-n voiȘi-n zei ! Dar vă gândii, eroi,Că zeii sunt departe, sus,Dumanii lângă noi !”.Ne bucurăm că Oana Pellea

duce mai departe opera tatălui săui îi dorim deplin succes i să eputernică să depăască greutăilecauzate de pierderea prematură a

ambilor părini, dar de acolo, dinpulberea de stele, „ din palma luiDoamne, Doamne”de unde se aă,ei pot mulumii de urmaa lor i deiubirea tuturor românilor, păstrândfrumoasa lor amintire, spre neuitare

[email protected]

REMEMBER

7 aprilie 1931 este ziua veniriipe lume a unei mari valori umaneromâneti – Amza Pellea.

Dar în acel trist decembrie,1983, trecea în eternitate marele

artist cetăean, Amza Pellea, celcare a slujit cu mult devotamenti har, cu dăruire de martir, teatruli cinematograa românească, îdurerând mult cultura romaneasca.În anul 2003 a trecut în neină isoia sa – distinsa Doamnă Domnica– despre care, Marele Amza Pelleami-a rostit cuvinte foarte frumoase, în acea vreme când Oana era la liceui care ducea mai mult „greul casei”,marele actor, ind foarte ocupat înprofesiunea sa, în care îi câtigaseo bine cunoscută popularitate, rar întâlnită. Voi evoca, în cele de mai jos, un moment fericit al întâlnirii cuAmza Pellea.

Citind articolul „ Dorurile OaneiPellea” publicat în prestigioasa revistăclujană, la 4 decembrie 2009, m-amgandit sa relatez un episod frumos,zic eu, din viata mea i a orauluiŢicleni.

Am avut fericitul prilej, la 1noiembrie 1979, să u gazdă i, într-un dialog cu marele actor, mai multde trei ore, înaintea spectacolului „Să râdem cu Amza Pellea”,desfăurat la Casa de Cultură Ţicleni,când destinele lăcaului culturiioraului erau păstorite de inimosulBebe – Alexandru Mihu, soul siimpresarul renumitei privighetori acântecului popular românesc, Maria

Dragomiroiu. Ca dovadă, redausi invitaia personală pentru acelspectacol.

Cred că, pentru foarte muli,ar prezenta un interes deosebit cele împărtăite de „Nea Mărin” în celetrei ore.

Prilejul mi l-a oferit domnulProf. Ion Sanda, truditor al culturiigorjene, căruia îi mulumesc i cuaceastă ocazie.

Cum acel început de brumarsosise cu un frig timpuriu, D-l Prof.Ion Sanda, foarte atent, mi-a cerutpărerea, siîn acelai timp mi-aadresat rugămintea, de a găzduitmarele actor, la un loc mai cald, ca sănu răcească, urmând să intre în scenădupă programul Ansamblului „DoinaGorjului”. Am găsit rezolvarea. Mi l-aprezentat i am mers împreună lalocul respectiv cu un Renault 10 ce îlaveam la acea vreme. Mărturisesc căi acum păstrez, cu multă pioenie,ua din faă-dreapta a autoturismuluidupă scoaterea din uz, precumi invitaia la spectacol, din aceaminunată zi din viaa mea, ce amaratat-o mai inainte.

Când am ajuns la locul găzduirii,l-am întrebat pe marele actor dacăservete un coniac. Mi-a răspuns cănu poate, că va urma un spectacoli la Bâlteni după cel de la Ţicleni. „ - Dar o cafea ?. Mi-a răspuns: „ - Ocafea beau !”.

În timp ce cafeaua se încălzeape reoul electric, ce il aveam labirou, i îl văzusem oarecum obositi nu prea vesel, cum îl tiam de lamultele spectacole, de la teatru sau

Marele Amza Pellea, oaspete la ŢicleniIon M Ungureanu-Ticleni-Gorj



PROZĂ

Vântul uscat sua dinspre miazăzi, împrătiind nisipurile arămii i făcândcaprele din arcuri să se întoarcă i să îi închidă ochii. Soarele începuse dejasă ardă peste sărăturile care mărgineau Deertul Iudaic, încingând pietrele ifăcând aerul să tremure în zare. Uliele satului Kfar Nirit, uitat de lume i detimp printre canioane, erau pustii. Oamenii mai cu dare mână plecaseră de cu oseară înainte spre Ierusalim, Betleem sau Ierihon pentru slujba de Yom Kippur.Cu muli ani în urmă, fostul rabin începuse construcia unei sinagoge, darimpunătorul schelet al acesteia fusese lovit de trăsnet, iar planurile fuseserăabandonate. Privind mormanul de lemne arse, oamenii îi făcuseră semnul cruciii îi spuseseră că era un semn rău. Mai toi cei care nu plecaseră spre ora,se aau în casa preotului, cea mai mare din sat, construită din lemn de pin pedealul de pe care puteau văzute pietrele albe ale cimitirului. Îngenuncheai,ameii de post i de mirosul puternic de tămâie, se rugau pentru izbăvire,ateptându-i rândul la spovedanie.

La ceasurile amiezii, după a treia rugăciune a zilei, suarea erbintevenind dinspre deert se potoli. Mâinile aspre, arse de soare i cu vine albăstriiale noului preot apucară de coarnele spiralate ale unui ap alb, dintre ceifătai în iarna care trecuse într-o noapte în care pe cer sclipeau străvechistele călăuzitoare. Animalul îndărătnic scutura i se smucea, scoând behăituri

înduioătoare. inut de doi ăcăi, care slujeau ca dascăli la slujbele ociate încasa preotului, apul se liniti, îndeosebi după ce fusese stropit din belug cuagheasmă. Rabinul, îmbrăcat în haine negre, începu ceremonia de dezlegarecântând din Tanakh i Talmud cu voce tunătoare, împrătiind în jur mireasmadulceagă a smirnei, care se înăla în vălătuci albăstrii peste chipiul rotund.Credincioii, cu capetele plecate, asistau pioi, spunând rugăciuni în gând, iarunele dintre femei, cu capetele acoperite de batice îi ineau isonul preotului.Cuvintele antice care ieeau din gura omului sfânt, scuturându-i gâtlejul imănunchiul de busioc îmbibat în agheasmă se abătură asupra apului. Tonul inelinitea rabinului creteau, mâinile i se zbăteau, mirul, apa i vinul snit senăclăiau în blana aspră i albă. Un pâlc de nori zdrenuii acoperiră soarele iun or rece îi străbătu pe toi cei de faă atunci când fuseseră rostite ultimelecondace, cu mâna grea a preotului apăsând fruntea osoasă a animalului, capentru a trece în acesta toate păcatele sătenilor, cele rostite i cele nerostite.apul se zbătu i behăi sinistru, iar ochii lui cu pupile rectangulare se tulburară.Istovit, rabinul ridică palma care îi zvâcnea i făcu semn dascălilor să deschidăpoarta din lemn a arcului. Oamenii începură să facă gălăgie, unii dintre ei lovind în străchini, în timp ce alii apucau pietre prăfuite. Speriat, apul fugi, urmat decopiii care urlau cât de tare puteau i aruncau cu pietre, până la ieirea din sat.Acolo, ca i cum s-ar aat în faa unei linii invizibile, toi se opriră. Dobitoculfugi cât îl inură picioarele. După ce silueta sa dispăru de după o colină arămie,toi sătenii se întoarseră la treburile lor sau la masa lungă întinsă în faa caseipreotului, pe care ecare familie pusese de-ale gurii.

Sara Yvdad i icele sale, Sara, Aliza i Rivka, eseau năframe, aezate înfaa casei pe scaunele cioplite i montate de capul familiei, Yefet, care trudeacu mâinile sale negricioase în baraca ridicată din scândurile care alcătuiserăvechiul gard al rabinului i pe care acesta le dăduse de pomană când îiconstruise o împrejmuire din ciment. Familia Yvdad nu participase la slujbă, aacum nu participa la nicio sărbătoare, ruinai de straiele lor ponosite, de mâinileumate, pline de bătături i de achii i de zâmbetele lor fără dini. Erau săracii săraci fusese întreg neamul Yvdad încă de pe vremea când Moise se suia peMuntele Sinai. Casa lor, din lemn cenuiu de salcâm care scârâia la ecarerafală de vânt i crăpa la ecare cutremur, se aa la marginea satului, unde nu

cretea niciun copac, iar pământul era tare i nerodnic. Ei nu aveau ce să aezeca ofrandă pe masa preotului. Mâncau ertură de urzici i turta-pământului i,o dată pe lună, Yefet se ducea la târg în Ierihon i vindea lingurile, străchinilei uierele din lemn pe care le făcea în baraca sa i esăturile nevestei i alecopilelor, întorcându-se cu un sac de năut, un ciubăr de untdelemn i douăgăini. Se duceau în sat doar după apă, întrucât în preajma casei lor, pământulera atât de tare încât nu se putea săpa o fântână.

În acel an, de Yom Kippur, după rugăciunea de dimineaă, Adin, singurulrod de spiă bărbătească al familiei Yvdad, plecase după smochine dincolo decrestele pietroase care se vedeau vineii în zare. Trecuse bine de orele amiezii idesaga sa era plină. Se întorcea spre casă, uierând i aruncând cu pietricele înmormanele de praf n, de culoarea erului ruginit, care se întindeau de-o partei de alta a drumului. Înalt pentru cei zece ani ai săi, motenise ochii negri ivioi ai mamei Sara, chipul rotund i plin al bunicii Rashela i rea aventuroasăa bunicului Elazar, cel care călătorise pe apte mări, risipindu-i agoniselile încele patru coluri ale lumii i întorcându-se doar cu sute de poveti dintre celemai incredibile spre întântarea nepoilor care, ascultându-l, nu mai simeauchiorăitul maelor. În faa micului Adin, se vedeau în depărtare stâncile abrupte,ieite din pământ ca o pavăză pentru micul i anticul sat Kfar Nirit. Prin ele erasăpată de om, de duhuri sau de vreme, o deschidere arcuită, prin care puteautrece, fără a nevoii să se caere sau să ocolească, toi cei ale căror drumuri îi purtau spre Ierusalim. Soarele era sus pe cer, aruncându-i lumina roiepeste sărăturile sălbatice. Adin îi strânse mai tare baticul cu care îi înfăurasecapul. Pielea măslinie îi era erbinte i acoperită din loc în loc de broboane

Ţapul negru

George Cornilă

de sudoare. Scoase o smochinăviolacee din desagă, o desfăcui mucă din pulpa roiatică,

închizând ochii i lăsând capul pespate în delectare. Când îi mairămăsese în gură doar o fărâmădin aroma bogată, văzu însprestânci un corp alb, iar pe măsurăce se apropia, îi dădu seama căera un ap care rumega aleneun ciulin pe marginea drumului.Animalul nu era sperios i când îl văzu pe Adin, lăsă să-i scapeun behăit sacadat, continuândapoi să-i mite mandibula într-oparte i în alta. Băiatul se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni până înzare. Strigă de mai multe ori, fărăsă primească alt răspuns decâtecoul vocii sale subiri ricoând destânci. Mângâie apul pe cretetulcapului i simi în degete o uoarăfurnicătură i un tremur care parcăvenea dinăuntrul animalului. Nuluă în seamă i continuă să îitreacă mâna peste blana asprăi să îl scărpine sub barbă. Seaplecă apoi pe vine i îi luă capullungăre între palme. Se uită înochii lui sticloi precum nasturiide os, iar pupilele rectangulareciudate se îngustară uor. ”Ce aizice tu să vii cu mine acasă?”, îl întrebă Adin. apul continuasă rumege, în timp ce îi micaurechile rozalii pentru a alunga

mutele. ”O să te botez... Alb.Asta pentru că eti alb. Că de nuerai...”. apul behăi scurt. ”Acumhaide, cât soarele încă mai e sus”.Băiatul opăi vesel, gândindu-se la bucuria pe care avea să oprilejuiască familiei i la laudele pecare avea să le primească. apul îlurma contiincios. Adin se gândeacă întreaga lor viaă avea să seschimbe i visa cu ochii deschiică vremea lipsurilor se încheiase.Dacă ar tăiat apul i ar pusla sărat i la afumat carnea, le-ar ajuns cu săptămânile. Dacăl-ar vândut tatăl lui în târg, ar putut cumpăra de toate, de la

mâncare, la haine i încălări.Dacă l-ar inut, ar putut să îldea la montă prin sat i să cearăbani sau iezi pentru prestaiile lui.Părea tânăr i în vână. Cu timpul,ar putut să ajungă să deină oturmă întreagă.

(fragment)



subtile. În acest tip de rolurianumii actori îi dau măsuratalentului.

În opinia mea, locul

criticului e în parteaneluminată a teatrului, în salăadică, în fotoliul de spectator.În lumina reectoarelor,vizibili trebuie să e actorii.Am avut odată chiar o micăpolemică pe această temă cudomnul George Mihăiă. Darsunt, într-adevăr, critici, destulde muli, care se consideră maiimportani decât creatorii, care îi doresc vizibilitate maimare decât actorii înii. Nu e genul meu!

- Și totui, dacă ai actor, ce fel de critic i-ai dori?- Generic, mi-ar plăcea un critic sever. Sincer! Pentru

că a ti că raionamentele lui sunt demne de încredere,că nu are prejudecăi, că nu utilizează eufemisme doarpentru a popular. Profesiunea de critic nu e una care sefundamentează pe popularitate. Chiar mi se par suspecicei prea iubii de creatori, criticii trebuie respectai în primulrând. Fiecare are un stil, i profesional i interuman, nuexistă reete, dar o anumită distană faă de zona sceneise impune.

- Social vorbind, nu jucăm teatru în ecare zi, nupurtăm toi nite măti? Iar femeile au mereu roluri…

- Societatea e plină de „actori”, într-adevăr. Unii suntmai talentai, alii mai puin, dar la un moment dat cutoii se trădează, le cade masca i rămân ei înii. Ceicare simt nevoia de mască nu tiu, probabil, cine sunt cuadevărat i au nevoie de acest tip de suport. Poate unorale i folosete, dar cred că e bine să m ceea ce suntem.Mătile sociale apar din nevoia aceasta de a se conformaunor modele – omul de succes, tânărul întreprinzător,corporatistul, femeia puternică, femeia fatală etc. Și

atunci se străduiesc să se încadreze în aceste tiplogii. Darfrumuseea lumii constă în marea ei diversitate, în faptulcă unii suntem brunei, alii blonzi, unii mai înali, alii maiscunzi. Nu trebuie să ne standardizăm. Poi să i i femeiede succes i soie, i mamă, în acelai timp, ce-i drept, cuun efort zic mai mare, cu mai multe nopi nedormite, cuvreo câiva centimetri în plus de esut adipos, dar cu untip bucurii unice pe care doar o familie le poate oferi. Dacăeti de succes i nu ai cu cine împărtăi bucuriile, atunci lace-i folosesc? La ego, da!?

- Doar teatru, Oltia? Și… lmul?- Nu, evident, nu este i nici nu poate numai teatru.

În prezent, între arte există atât de multe interferene, încât ar eronat să le izolezi. Filmul e… amantul meu,cu el trădez măcar o dată pe săptămână teatrul. Îmi placlmele de artă, policier-urile, cele care au o poveste spusăinteligent pe calea imaginilor, în care îi revăd pe MerylStreep, Al Pacino, Robert de Niro, Jack Nicholson. Filmeleproaste mă întristează, mi se par o irosire de resurse io mare pierdere de timp. Când, totui, nimeresc la unlm slab, dacă nu plec, încerc să mă amuz i să anticipezinteniile scenaritilor i evoluia interpreilor. Din copilărieobinuiam să fac asta, atunci inta erau desenele animate!De acolo mi se trage!

---------------------------------------------------* Oltia CÎNTEC , critic de teatru i publicist,

doctor în Teatrologie. A semnat mii de cronici teatrale,consemnări, eseuri, studii, recenzii, interviuri, portrete.Este i autor de carte, membru al Uniunii Scriitorilor, careîn 2011 i-a acordat Premiul Seciunii Critică pentru volumul Hermeneutici teatrale, apărut la Editura Niculescu. Ainiiat multe proiecte de teatru dedicate tinerilor, esteselecioner al multor festivaluri de gen, membru în juriile

de specialitate ale Galelor UNITER. Profesor asociat laDepartamentul Teatru al Universităii de Arte “GeorgeEnescu” Iai, secretar general al Asociaiei Internaionalea Criticilor de Teatru-Secia Română. A fost decoratăcu Medalia Meritul cultural clasa I. Un CV impresionant,semnat de un om pasionat de frumos i de teatru.

DIALOGURI

Filmul e… amantul meu, cu el trădez măcar o dată pe săptămână teatrul !

Vă invit la un taifas cu Oltia Cîntec, directorul artistical Teatrului pentru Copii i Tineret „Luceafărul” din Iai,

un cunoscut critic i un prieten drag mie. De la ea am învăat că nu trebuie să ne temem de cuvinte i nici săne ascundem în spatele lor. Când ai de spus ceva, spune!Atitudinea contează!

- Femeie i critic de teatru. Nu sună cam dur?- Critica, în general, nu numai cea teatrală, nu e o

profesiune care ine de gen. Dei e „o critică, două critici”,deci cuvântul e la feminin! Și dacă stau să socotesc bine,cred că avem mai multe doamne care practică această îndeletnicire intelectuală decât domni, aa că, iată,statisticile indică o majoritatea feminină. Poi să i o mânăde er într-o mănuă de catifea ori o mână nuă, care nuse teme de bardă!

Ca să i un bun critic trebuie să ai calităi înnăscute,lefuite în cursul formării profesionale i exersateprin practică. Printre cele „obligatorii” sunt spiritul deobservaie, curajul, capacitatea de analiză, puterea desinteză, memoria. Evaluarea unui spectacol e o operaiunecomplexă, care presupune cultură generală, o solidăcultură de specialitate, adică sute de spectacole vizionate în cât mai multe locuri, lecturi teoretice de istoria artei,muzicii, teatrului, informaii privind artitii despre carescrii. Și, ca i în actorie, fără pasiune nu se poate!

Ideea că actorii, pictorii ori scriitori euai vireazăspre sfera criticii e cât se poate de falsă. Există o diferenăstructurală între creatori i analitii fenomenului scenic,pentru a excela în cele două domenii ai nevoie de calităidiferite. Și dacă în preistoria ei, „critica” se manifesta cuaruncatul de ouă ori legume stricate dinspre public sprescenă, acum critica înseamnă urmărirea spectacolului,conturarea unei opinii, eventuale discuii cu realizatorii,dacă acetia sunt deschii. Statutul criticului la noi secombină cu acela de teatrolog, de cercetător în sfera

artei scenice, selecioner pentru anumite festivaluri,de implicare, uneori, în sfera creaiei, prin traduceri,dramaturgie, colaborarea cu regizorul pentru realizareatextului de spectacol etc. Sigur că atunci deontologic esă nu te exprimi public în privina reuitei ori nereuiteiacelui proiect.

- Ce analizează un critic?- De analizat, se analizează totul, teatrul e o

artă sincretică, în care intră i literatură, arte plastice,arhitectură, muzică, regie, actorie, scenograe, eclerajetc. Uneori, studenii mei, cei mai nerăbdători, mă întreabă din prima zi cum se scrie o cronică teatrală. Cândle răspund că nu există o reetă i că e vorba despre unproces, le simt dezamăgirea. Dar pe parcurs îneleg cămai întâi e nevoie de cunotine privind textul de teatru,actorie, regie, muzică, adică un orizont cultural destul delarg, fără care nu se poate. În această profesiune, maimult decât în oricare alta, trebuie să te informezi mereu,să i la curent cu tendinele estetice, cu ce se face prin altepări, să compari, să evaluezi. Criticul nu e un judecătorcare dă sentine, e un evaluator, un expert care lansează,cu argumente, judecăi de valoare. Argumentarea e întotdeauna foarte important, nu se poate fără ea.

În ultima vreme, aud tot mai muli confrai debreaslă care susin ideea că lumea nu mai citete criticăde teatru. Nu le împărtăesc părerea! Lumea citete încontinuare, e drept că în presa scrisă nu e prea multspaiu pentru cultură. Dar eu cred că i noi, criticii, trebuiesă ne adaptăm stilul la spiritul timpului. Adică una e săscrii pentru un cotidian, mai puine rânduri, mai puinăteoretizare, un stil mai accesibil i e altceva să faci unarticol pentru o revistă de specialitate. Exact ca în artă,

trebuie să ii cont de cui i te adresezi. Altfel, vei ratadestinatarul.- Te-ai gândit să schimbi rolurile i să urci pe scenă?-Nu mi-am dorit niciodată să u actriă. Ca

teoretician, mi se par mult mai generoase personajelenegative i cele secundare. Pentru că i unele i celelaltenecesită mecanisme ale creaiei mai complicate, mai

Maura Anghel

FILMUL E... AMANTUL MEU !



POEZIE

fractal1. o amprentă pe ceara moale a pielii taleca o şoaptă uscată în lobul urechiiiau foc şi ard în tine

mă mişc sub pielea sticloasă ca un vagonde carne îmi înfăşor în jurul pieptului cea mai lungăvenă a ţipătuluimâna ta – o locomotivă ruginită pe care ourmez în tăcere

2. am auzit că atunci când îndrepţi undeget spre cinevatrei degete sunt îndreptate spre tine

se macină toţi peştii şi se înalţă cerulo lupă sub care aşezăm placenta de paiemă nasc pentru toate degetele ce îndreaptă carnea în aerul îngenunchiat

3. când scriu despre peşti mă întorc într-un loc pustiu. o mirişte de sticlă călduratrupului tău

apoi trec desculţ prin ochiul îngust îţi ating pânteculpielea se abureşte ca sticla unui acvariudesenez cu degetul minute până la buricşi adorm

buricul începe întotdeauna ziua de mâine

4. o dimineaţă răcoroasă întinsă întredouă biserici de lemno bătaie de clopot. o bătaie de inimămirosul de tămâie şi icoanele decojiteaerul umed şi snţii înghesuiţi sub unghii

ne-ar trebui un cer puţin mai josun cuţit ceresc

şi-o să ne răzuim oasele până când aerulva mirosi a toamnăun fel de apropieremâna ta - o cădere în gol

jazz amar

între sunetul salvării şi duke ellington îmi înghesui mâinile transpirateochiul se umple de lacrimi şi se închidee mijlocul primăverii şi curge apă de viepeste tot în jurul nostru

(dezbrăcatăpe marginea patuluicu o felie de lămâie în gură îmi arăţică întotdeauna sunt câteva lucruri cerămân în urmăcâteva lucruri ce nu se văd cu ochiul liber strigătul tău e mai rece decât oaselesnţilor la slujba de dimineaţă)

între trupul tău şi luptele câştigate într-unrăzboi pierdut îmi ascund ochiul încătuşatrespiraţia ta are ceva din înălţimeamănăstirilor tibetanee mijlocul primăverii şi se întâmplă celemai frumoase lucruri în viaţa noastră

Ornic nesupusAmintiri false

… Şi cum simţi iar trezitul parfum dealtădată,- pe veştede alei fântânile-au tăcut -ce dor smintit te prinde, o, inimă ciudată,să chemi iubirea moartă ce nici nu s-anăscut?

Pe lespedea crestată de nume şi de date A pregetat minutul întâiului sărut,Şi deopotrivă seara de vânt când gândulmut A desluşit minciuna romanţelor uitate.

Azi parcul iar roieşte de uturi şi polenŞi mâna ta o caut, - din care vis? – dar nue.Ironică pe soclu-i stă veşnica statuieŞi goarnele-n cazarmă adorm pe un refren.

Tăcerea creşte-n mine, bătând. Nicioispită?E noapte. Stele. Parcă sunt obosit. Şi-atât.Şi ninge luna clară, o, lună nelipsită! –Pe lespede şi-n suet petale de urât.

Capitol

Când voi pleca, - povestea-i la ultimele le,-

Voi ţine minte-odată şi pianul de ebenŞi fruntea ta-nclinată prin moartea unei zileŞi treptele ce-ngână tristeţea lui Chopin.

Şi inimile de ldeş plutind încet pe clapeCa lebede vrăjite de-un ison monotonCercând în somnul tainic din când în cândsă scapeViclenelor spirale, pe-al aripilor zvon.

Voi ţine minte ora, perdelele uşoareŞi cărţile de aur şi vazele, iar josOgarul alb şi ager, pe-o coastă, în covoare,Păzind tăcerea noastră cu ochiulcredincios.

Voi duce-n gând privirea portretelor

vetuste,Penumbrele culcate pe iazul din oglinzi,Şi pletele de doliu şi tâmplele îngustePe care le-apeşi în palme, sfârşind, şi lecuprinzi.

Romanţă

Dovada iubirii supremes-o ai în anii ce vincu vise plutind peste chindeparte de vechile teme.

Tăcerea ca-n piatră şi er O carceră aspră-i durează, În care cu gând temnicer

De veghe stă taina ei trează.E jertfa snţită prin vremeLa suetul tău neajunsă,Dovada iubirii supremePrin viaţă, prin moarte ascunsă.

Dor românesc(formă populară)

Frunză verde de dudău,Neico, dorul meu şi-al tăuDe s-ar face ferăstrău,Ferăstrău cu pânza nouă Ar tăia munţii în două;Ferăstrău cu pânza nouă Ar tăia munţii în două;Ferăstrău cu pânza lată, Ar tăia munţii îndatăŞi-ar deschide-o tăieturăPână la noi în bătătură;Ca să umble careleSă ne vedem rudeleCă le-am uitat feţele,Feţele şi numeleDe când s-au pus vămile.

Frunză verve de dudău,Neico, dorul meu şi-al tăuDe s-ar face ferăstrău,Ferăstrău cu pânza nouă Ar tăia munţii în două;Ferăstrău cu pânza lată Ar tăia munţii îndatăŞi-ar deschie-o tăieturăPână la noi în bătăturăCa să umble fraţi la fraţiŞi să nu mai stea uitaţiDe străini înconjuraţi;De străini de neamul meu,

Să ne scape Dumnezeu.Albina

Albino, cuminte vieţuitoare,Puteai-mi vei spune al artei tale nume?Nectar aduni, zburând din oare în oare,Cu munca ta tu îndulceşti o lume,O lume înveţi a-şi folositoare.

În blându-ţi suet nu se simte ură,De ceartă tu nici când nu caţi pricinăTu miere porţi nu clevetiri în gură: În suetu-ţi din re i-o grădină:Iubeşti pe orice oare din natură.

De-ai vrea să spui cum poţi tu face miere,

Ar învăţa şi omul de la tinePe alţi a nu mai adăpa cu ere A simte bucurie de orice binePlăcerea ăluia a-i plăcere.

Albino, cuminte vieţuitoare,Putea-mi vei spune al artei tale nume?Nectar aduni, zburând din oare în oare,Cu munca ta tu îndulceşti o lume,O lume-nveţi a-şi folositoare.

Ion

Vinea

Aleksandar

Stoicovici Th. D. Sperantia

(text preluat din revista Albina,, RevistaEnciclopedică populară; duminică, 4octombrie, 1898; ortograe actualizată,conform normelor ortograce aleAcademiei Române).



î

PROZĂMotto: Mai degrabă ruptă decât

neumplută!

O agăţasem în biroul agenţieide turism ”Un uomo felice”.

Avusesem un an greu, dar cumafacerea la care mă înhămasem începuse să-şi dea drumul, simţeamnevoia unei descătuşări de barem osăptămâna, în care pur şi simplu să

nu ridic nici măcar un pai de jos, săstau cu burta în sus, fără să-mi pesede nimic şi de nimeni.

Dar cum să rezişti fascinanteicreaturi, micuţă, brunetă şi cu ochiide un verde viperin -având tot ce-itrebuie, pus unde trebuie şi mai ales,exact cât trebuie- ce sprijinea tăbliabiroului agenţiei şi care, măsurându-mă scurt, din cap până în picioare,mă întreba şăgalnic:

- Ok, am înţeles, Las Palmasde Gran Canaria, 7 zile, all inclusive,dar… singur- singurel?

Aşa că... am dublat ofertăde 800 de euro, şi, după încă

două săptămâni edenice petrecute împreună, în care chiar îl felicitămpe Doamne-Doamne pentru ideeaizgonirii din Rai, iată-mă-n Boeing-ulcompaniei Vueling Airlines, survolândAtlanticul şi absorbind prin toţi poriipalmei căldură molcomă degajatăde mânuţă nă a mignonei Mălina,după cum se recomandase.

Simţeam o uşoară şi plăcutătoropeală, întotdeauna în călătoriilemele zborurile peste mări sau oceane îmi provocau o dulce somnolenţă,pleoapele începură să devină din ce în ce mai grele...

* * *- Tudoor, Tudoreee....Doruleţulee... Ia, hopa-sus! că s-afăcut deja de 9! Dimineaţă, mamă!

Cred că aţipisem, am deschisochii, din tavan se hlizea batjocoritormatahala aia de lustră conjugală,primită cadou acu’ vreo 20 de ani- până la urmă tot o să te schimbeu! o ameninţai în gând- i-am închis şi i-am redeschis, dar nimicsemnicativ nu se schimbă. Ba, mairău, între lustră şi privirea-mi cârpităde somn se interpuse gură blândăa înţelegătoarei mele neveste, care,abia abţinându-se să nu izbucnească în râs, mă linişti:

- Ei, ai aţipit şi ai avut un coşmar,hai, te aştept în bucătărie, ţi-am făcutşi cafeluţa. Doar ştii că astăzi îţi vinefata şi cu giner’tu, franţuzul, plus aiamică, nepoţica. Copăcel! Și… poate îmi spui şi mie cine-i vampiroaicaaia de te chinuia aşa năprasnic însomn, aia de-o alintai... Mălina? Cătot îmi propusesem eu, săptămânaviitoare să spăl nişte covoare, poatem-o ajuta, mă fulgeră ea cu smoalaochilor ei codaţi.

- Uite, că să-ţi mai treacă dinsperietură coşmarului prin care abiaai trecut, îmi zâmbi ea enigmatic, teduci mătăluţă în piaţă şi târguieşti ceţi-am scris pe lista asta. Că vin băieţiiaia de pe drumuri şi nu se cade să-iaşteptăm aşa, cu mână goală.Barem la masă să-i punem. Și, nuuita, legumele le cumperi de la babaVasilica, de la aia de-i zice lumeaBabuşka. Are tarabă în capătul

Sulă cu ciolan (Cotidiană)

şirului de mese, lângă boxa cu carne. Și dacătot ai drum încolo... plimbă şi javra, că s-o

săturat săraca tot dând târcoale pe lângă uşade la intrare.Am oftat, mi-am băut cafeluţa, m-am

spălat şi îmbrăcat, am luat listoiul întocmit denevastă-mea şi plasele...

Pe hol, cu lesa în gură, dând fericit dincoadă, cotarla, Mizdrache, după cum îl daco-romanizase e-mea încă de pe când eracăţelandru, părea că a câştigat la loto potulcel mare.

Scarpin potaia între urechi, îl agăţ înlesă şi îmi încep lungul drum al zilei către...piaţă atacând coborârea celor trei etajeale blocului în care locuiesc, târând dupămine coker-ul spaniel care se încăpăţâna săinspecteze ecare uşă pe lîngă care treceam.

Toate bune şi frumoase până prin dreptulapartamentului 6, unde, jivina, amintindu-şi probabil că acolo este sălaşul unei pisicibirmaneze, se pune pe un lătrat apocaliptic.

Aveau ei ceva de împărţit de vreme ce,din spatele uşii, mahalagioaica aia de mâţămieuna ca prinsă în draci şi încerca să treacăprin ea.

I-o adusese vecinului, de prin ţăristrăine, u-su, inginerul. Era un puiandru, cublană sidee, un gri metalizat, având ochialbaştri şi cele mai groase lăbuţe pe care le-am văzut eu vreodată la specia în cauză.

Ne-am îmbătat mangă într-o seară,invitaţi ind la ei, de nu’ş ce sărbătoare, şiam botezat-o, împreună, turnându-i un pahar

cu Galbenă de Odobeşti în cap -că era o ea-Bigfoota.Udă, s-a înfoiat ca o păpădie, a ţâşnit că

din praştie din braţele vecinului şi s-a oprit cugheruţele x în botul umed al lui Mizdrache,care o studie curios, ind prima oară cândvedea o asemenea creatură şi apoi o expediecu o scurtă lovitură de labă tocma în fundulsupatului. Cam de pe atunci cei doi şi-au juratură neîmpăcată.

Înjur birjăreşte în gând, iau coteiul înbraţe şi ies din bloc, aplanând astfel conictul

interrasial cu Bigfoota şi mă îndreptspre piaţa agroalimentară a orăşelului încare-mi duc existenţa.

Eliberat, Mizdrache face ecărui pomişor,pe lângă care treceam, câte o inspecţie derutină, contabilizând grija primăriei urbeimele pentru generatorii de oxigen.

* * *Soare, praf, forfotă... lumea alergă,

care-ncotro, după cele necesare traiului zilnic.Sub uriaşul castan, ce umbrea parcarea

motelului şi, în care-şi făcuserăcuiburile vreo cinci familii prosperede guguştiuci, plin de transpiraţie,cu şapca pe ceafă, Tilică Peveu,sectoristul cartierului meu, lustruia cusârguinţă şi cu mâneca vestonului,capota, pe care se lăfăia inscripţiaconsacrată, AIŢILOP, a Loganului dindotare. Mă observă:

- Să trăiască învăţământul

românesc!- Să trăiască don’ comisar! Cemai face braţul drept, dârz şi sculatal legii? nu-i rămân eu dator.

- Ca deobicei, pe plantaţie,barosane, mă dumiri el, ducânddouă degete la chipiu şi salutându-mă milităreşte. Da’ matale ce maifaceţi?

- Mai nimic, Tilică, iote-aşa,vreau să văd ce se întâmplă. Cevanoutăţi?

- Păi...ce, matale nu te uiţi lateveu ? N-ai văzut-o aseară pe aia...pe trasexuală?

- Care trasexuală, Tilică? Că

io mă uitai la meci. Era pe teren,cumva? încerc eu marea cu degetul.- Da’ matale nu eşti în rândul

lumii? Chiar nu te interesează ce se întâmplă în jurul lu’ matale? Pe ceplaiuri trăieşti?

- Zău, nu mă uitai, Tilică. Sămor, na! Deci... ce spuneai despreaia? Ce se întâmplă? Și cum vinechestia asta, trasexuală? Făcea sex în transă sau, poate... pe traseu?

- Ei, pe naiba! S-o strâmbatlumea asta, bre, o cucoană de vreo30 de ani a poftit musai să se facăbărbat. Și s-o operat. Acolo jos... ştiimatale unde. Și i-au pus doctorii o

de aia... de care avem noi.- Aşaa... Păi, ce-a apucat-o? Căde aia se găseşte pe toate drumurile.

- Ei, dacă nici matale nu ştii...chestia cu... “de-ar avea baba ...”

- Aha, mă dumirii. Ei lasă căvorbim noi când mă întorc. Da’... nuvăd eu bine, sau pe bordul maşinii aicumva o carte deschisă?

Mă zgâiesc prin parbriz şisilabisesc: Gabriel Garcia Marquez...

- Opaaa! I-auzi, ia! Marquez...Câinele cu ochi albaştri...

- Neee, Ochii câinelui albastru,mă corectă el, ridicând didactic,arătătorul. Deh, mai citim şi noi.

- Da’ ce s-a-ntamplat? Știamcă va obligă şei voştri să cunoaşteţio limbă străină, da’ chiar columbianaai ales-o? îl încerc eu. Cred că os-o termini de citit anul acesta.Sper că e în româneşte, continui eucompunându-mi cea mai serioasăgură din dotare.

- Ehe, ce stii matale... Maiam vreo doi ani până ies la pensiesi m-am gândit să mă apuc de scris.Povestioare de astea, că am vazut căse caută. Eu stiu... poate mă lipesc şipe la vreun cenaclu sau poate pe lavreo asociaţie literară... Pensioara şicu încă jumate din ea, că am auzit căse plăteşte scrisu’, mi-o face viaţa mai

uşoară. Ca deh, talent se găseşte,poate m-o mai ajuta si socru-miu cuce mai are prin cramă...

- Sper, Tilică, că la cât aitras tu pentru biata ţărisoară... Săe intr-un ceas bun !

Stănică Budeanu



PROZĂ... De fapt îl chemă Constantin

Iftode şi cu numele de Tilică seprocopsise încă de când venise casectorist în orăşelul nostru. Locuia,pe atunci, în gazdă, undeva, pe lamarginea localităţii, la Mioara lu’ Boştină şi lumea zicea că această-lspurcase la cele femeieşti. Şi că ea-lpotcovise cu numele de Tilică. O ştiut ea de ce.

Peveu, îi ziceau şoferii şi copiii,din cauza ticului care-l caracteriza,acela de a-i avertiza, de ecare dată,când aceştia mai călcau pe bec într-ale circulaţiei, cu invariabilul “să ştiică dacă te mai prind odată îţi facpeveu!”. Mai lua, din cand în cândventilele de la bicicletele năpârstocilorşi le arunca cât colo, peste garduri.Eadevărat, că, nu băgase pe nimeni în tribunal până acum şi nici proceseverbale nu prea scrisese la viaţa lui.

Îmi iau un vremelnic rămasbun de la Tilică şi traversez părculeţulspre piaţa agroalimentară, încercânddin trei în trei metri să descâlcesc

dintre tufele gardului viu de tuia,lesa lui Mizdrache, care se încăpăţînasă caute printre acestea, urme şimirosuri ale cine ştie căror vietăţirămase amintire în nucleotidelelanţului său genetic.

Ochesc boxa de zarzavaturi ababei Vasilica, salut câţiva locuitoriai urbei, îl parchez pe Mizdrache,legându-l de erătaniile rasteluluipentru biciclete şi mă aşez cuminţella coadă.

Dincolo de tarabă, printrezeci de lădiţe pline cu zarzavaturi,care mai de care mai ochioase şietichetate cu “produs eco-made

în Romania”, Babuşka, înfoiată şigureşa ca o turturică abia ouată se învârtea un prâsnel. Era ajutată denepoată-sa, Flory, o iep’şoară devreo 17 ani, model “she’s a longlegged woman dressed în black” ,cum poartă tineretul din ziua deazi.

La rând, un ăcăiaş, cu ochii câtceapele, proptiţi pe fundul nepoatei,care se ştia privită, arată cu degetulspre nişte ridichi de lună mari câtportocalele:

- Cum le dai, bunică?- La kil, la bucată şi la snop!

Și, bunica-i mă-ta! se izmeni ea,umându-şi pieptul sărăcuţ.

- Și dai şi factură la cumpărături?nu se lasă intimidat ăcăul.

- Factură să-i ceri mă-tii,bă, când îţi spălă izmenele. Cătot pristare de servici, e! se oţărîBabuşka. Ei, ia, spune-mi: nu cumvatu eşti de-a lu’ Mitică Jughinea? Ai ?Da’ când o-nghesuiai pe Leana lu’ Cepoi în nucu’ lu’ Dobrică, alaltăierinoapte, de credeam că a venittoamna şi se gogesc nucile, ţi-a dataia factură ? Aud? Eeee...!

- Lasă fă, baietu-n pace, s-o săturat de muncă şi vrea şi el săglumească, interveni o femeie dinrând.

- Ce muncă, tu, Dorină, căăştia micii dacă nu-i împingi de cumse luminează, să facă şi ei ceva,numai prin baruri stau toată ziua.N-ai văzut că acu’ avem ministrunou ? L-au pus ăştia pe Lăzărescuăla, la muncă. C-au zis la stiri.

- Pe Lazaroiu, mamaie, că Lazarescue altcineva, unul de muri într-un lm. Șil-a pus la ministerul muncii, nu la muncă,bunicăăă....că nu-i tot una! simţi nevoia să-iia apărarea Flory tânărului.

- Păi, eu ce ziceam? E tot un drac. Măgândeam eu că n-or să se apuce aiştia demuncă. Să se scoale şi ei cu noaptea-n cap şisă dea cu sapa-n pălămidă, să bea apa artă.Da’ ei, to-ot la umbrică... N-au vâna-n ei, ce

mai, zici că-s castraţi cu toţii.- Da, fă, Vasilică, aşa-i. Mai bine le-arpune ouţe de siliciu, cum am văzut eu asearăla teveu. Ca lu’ aia, lu’ trasexuala interveni şilelea Ştefana.

- De silicon, mamaie, de silicon, că siliciue pentru calculatoare, la microprocesoare, încerca s-o ajute Flory.

- Chiar, fă, Vasilico, da’ io-nţelesei călu’ trasexuala asta, în boţu cela de carne, ălade vrea să e ca de bărbat i-o băgat în el unciolan, aşa… ca să steie şi drept.

- Păi da! Cică i-o făcut implant penal,mai întâi, interveni moş Marin Cosor, aat şiel la coadă.

- Implant penian, moş Marine! îşi etalăFlory cunoştinţele.

- Aşa, implant de asta, penal. Ca să eca acelea, de care au bărbaţii. Da’ nu ca aldetine, că te văz cam pirpiriu acuma, îl inţepăBabuşka, zâmbind complice unei fugareaduceri aminte. Că de când o pus Măria labape tine parcă ţi-or stârchit simţurile, mămăligăte-o făcut. Și nu mai zâmbi ca un seram...

- Serac, mamaieee... intervenifata ridicând din umeri ruşinata şi cerând înţelegere.

- Tu să nu-ma-nveti pe mine, fa, ce şicum! Și mişcă-ţi târtiţa ceea mai repede! Cebleojdesti ochii aşa? Doamne, Doamne...tineretu’ din ziua de azi...

- Deh, nu toţi au avut norocu’ să treacăruşii şi prin bătătura lor, în tinereţe, zâmbi

subţire moş Marin.- Tu să taci, ghijoi ce esti , c’acu-ţipui pătrunjelul ista în cap! Și de vreo 5 leicartoafe, dacă mă întărâţi! Te-ai prostit şi tula bătrâneţe, Marine.

- Ei, un sfert de bulină de Viagra şi-şirevine moş Marin, tuşă Vasilica, se băgă înseamă ăcăul.

- Îşi revine pe dracu. Viagra asta e caparacetamolu’, baiete, n-ajuta dar nu-ţi maicurge nasu’, încercă să-şi impună ultimulcuvânt Babuşka.

- Aşa-i, fă Vasilică, avea dreptatepărintele Matei, în biserică, când spuneacă... simţi nevoia să pună lucrurile în ordineDorina.

- Da’ mai lasă-l dracului de popă, fă,ptiu, iartă-mă Doamne, se oţări Babuşka, înghesuind repede trei cruci. Toaaată ziua,popa Matei şi popa Matei. Ce-ai păţit? A datpioşenia în tine? Că nici prea curviştină n-aifost la viaţa ta ca să te duci toată ziua labiserică şi să ai de spălat păcate.

- Ei, lasă că ai fost tu, şi pentru noi, n-oierta cealaltă.. Da’ tu n-ai de unde să ştii, căpentru tine, parcă-i dată cu smoală sfântabiserică. Ce ştii tu, e un preot cu har!

- Da, aşa-i! Că de tânăr avea popa Mateiasta ... un ditamai haru’! Oi avea eu vremesă tot stau pe acolo, pe lângă biserică.. Și numă mai plânge tu pe mine. Că de aia mergtreburile aşa cum merg în ţărişoara asta a

noastră, sări ea de la una la alta. Da’ acu’ n-ozic cu răutate! O şi merităm, că ta-are proştimai suntem! îşi asumă ea participarea la vinacolectivă a neamului.

- Dumneavoastră? mă interpelă ea, cătocmai îmi venise rândul.

Îi întind listoiul şi plasele, bodogăne

ea ce bodogăne, se învârte printrelădiţele cu zarzavaturi şi îmi pune însacoşe cele comandate. Mi le întindepeste tejghea, ridicând arătătorul cuun aer doct:

- Şi-asculta la mine, dom’ profesor : nu te lua după ce spununii sau alţii. ine matale minte, dela baba Vasilica: aşa a fost de cândlumea şi cât lumea! Totdeauna unpumn de lepre i-a condus pe ceilalţi.E ca-n povestea asta cu trasexuala.Ei cu ciolanul... noi cu sula!

Și-mi trânti, plină de năduf, într-una din sacoşe, încă trei legăturide ridichi de lună. Peste care tui şidouă mănunchiuri de pătrunjel.

- Aşa, să e de 14 lei!Următorul, va rog!

* * *Il reactivez pe Mizdrache şi

refac, în sens invers, drumul cătrecasă.

Prânzesc copios, în familie,

având grijă să pigmentez cu un paharde vin şi cu încercari de a încropio conversaţie cât de cât coerentă,cu giner’miu. Ca orice francez nupoate concepe că mai pot exista şialte graiuri, pe planetă în afară decel pe care-l ştia de la mă-sa. Deşinu înteleg nimic din ceea ce turuie, încerc să fac faţă, bălmăjind câteceva din ceea ce-mi mai amintescde prin timpul liceului, apostrofat deică-mea : “Lasă-l, tata, Lucien nu înţelege hotentota. “

Ne retragem în sufragerie. “Barbatii cu barbatii“, fetele –

nevasta-mea si cu e-mea- împărtăşindu-şi experienţele într-alemariajului fericit, clopoţind ca niştezurgălăi, în bucătărie.

Lucien endureşte canaleletelevizorului, “caută TV cinque“, malumineaza ică-mea. Simt cum măprinde un soi de dulce molşeală,ochii mi se împăienjenesc şi uşor-uşor capul imi cade şi se odihneştepe sânul pietros al Mălinei, în susurulmotoarelor de avion.

Mai apuc să aud cum nepoata-mea, Miruna, proptită cu picioarele în tocul uşii de la baie încearcă să-lurnească pe Mizdrache -lăţit pegresia holului şi având chef de joacă-tragându-l de urechi şi zbierândscadat, din toţi bojoceii ei :

Esi a-fa- lăZavlă ol-di-na-lă!

n.a. : Anul trecut, toată presaromanescă, scrisă sau nescrisă,televiziunile, chiar şi cele dedicatesubiectelor strict culturale, anunţaucu surle si trâmbiţe succesul repurtat de o echpiă de medici dela nu ştiu care clinică,în transplantul penian efectuat unei cuconiţe care sehotarâse să restabilească egalitatea

-cel puin numerică- între sexe.Reuşita operaţiei a spălat ruşinea ce plana asupra medicinii romaneşti, prin prestaţia doctorului Ciomu,reprezentând încă un pas în acţiuneade “ restitutio in integrum “ demaratăde tânărul nostru stat democratic.



bine capului. Numa’ el n-a plecat. Și nici n-o să plece.C-a zis că el nu-i părăsete domiciliu’. Că ăia carepleacă sunt nite trădători de neam i ară pă carenu-i doare inima de popor. Că, dac-o trebui să plecevodată, el pleacă ultimu’. Că el mai are treabă defăcut… Aaa, că s-a dus i el până colea la Viena? Păice era să facă dacă i-au zis ăilali? Că i să făcuse i luirău. Și la noi, în spital, a zis că nu să internează. Căel nu vrea să moară. Da’ pân’ la urmă, ăi de pă lângăel l-au convins. Și el a zis că să duce la Viena doaraa… Că, dac-o să moară, să moară la ăia. Ca să-ifacă p-ăia de râs.

Și mortu’ a dat iar să să înece, de parcă… Însăi-a revenit iar i iar a continuat. Da’ parcă nu maiera el. Parcă nu mai avea suu’ de dinainte. Și l-am întrebat dacă-l are cineva la mână cu vun dosar. Și elmi-a spus că da, îl are. Îl are c-un dosar de pensie.Că l-a pus dracu’… C-a zis că de ăsta n-a scăpat i nuscapă nimeni. Doar, ca să zic aa, ăia care-i iau seama înainte… Păi unde s-amai pomenit să trăiască cineva c-o aa pensie nesimită? C-aproape nici n-osimi când îi trece pân mână.

Ș-a dat iar… Da’ iar…Şi mi-a mai zis că să vă mai spun c-a zis dom’ preşedintele că vrea

să stârpească hoţia din ţară. Că s-a umplut ţara de hoţi de-au ajuns toţibişniţarii, toţi borfaşii să stea cu el la masă. Şi că el nu mai vrea. C-a statdestul. C-a stat destul cu mâinile-n sân. Şi că lupta sa cu hoţii s-a transforma într-o întrecere de care pă care. Da’, pân-la urmă, le-a zis că tot le-o face el;ca să vadă şi ei cine-i ăl mai mare…

Ș-a vrut să mai zică iar ceva, da’… Da’ iată că… iată că nici eu… că nicieu nu mă simt prea bine…- Parcă se îneacă, a catadicsit cineva…- Se sufocă, a remarcat altcineva…- Să-l ajutăm, s-a mai auzit un glas…Mulimea i-a împreunat palmele ducându-le la gură i i-a îndreptat

ochii către cer…Glasul alinător al părintelui s-a armonizat, înălţător, cu murmurele

credincioşilor:- … Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe

diavol l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi, Doamne, odihneştesuetele adormiţilor robilor Tăi…

HUMORESCA

Gheorghe Oncioiu

Din aceste colii se vor ridica o serie de învăai

români care vor duce mai departe la înorire învăământuluiaroman printr-o serie de lucrari. Primul dintre acetia esteTeodor Cavalioti38 cel care va tipări în anul 1770 la Venialucrarea „Protopiria” (Prima Învăătură), care cuprindea pelângă textele religiose greceti i un vocabular de 1700 decuvinte srise în trei limbi i anume: „greacă”, „aromână”i „albaneză” 39.

Un alt aromân care a avut contribui valoroase la înorirea învăământului a fost Daniel Moscopoleanu care atipărit la Veneia între ani 1734 – 1802 lucrarea „ÎnvăăturaIntroducătoare” în 2 edii căreia îi este anexat i un „LexiconTetraglosar” scris în „greacă”, „aromână”, „macedonă”i „albaneză”. Munca lor va continuată incepand cu anul 1797de Constantin Ucuta care tipărete tot la Veneia un abecedarintitulat „Nea Pedagogie” dar i de Mihail Boiogi care tipăretela la Viena în anul 1813 lucrarea „Gramatica Aromană” aceasta nd considerată prima gramatică aromanească.40

În ce a ce priveste însă învăământul în dialectelearomâne i în limba română acesta debutează o dată cuanul 1864 când este deschisă prima coală românească laTârnovo. În continuare domnitorul Alexandru Ioan Cuzadar i Regele Carol I au dat numerose sume de bani pentrudezvoltarea învătământului la români din dreapta Dunări.Până la debutul marelui război România va acorda pentrudezvoltarea învăământului românesc de la dreapta Dunărisuma de 10 milioane lei aur. Datoritită acestor investiiale statului român numărul colilor din balcani ajungea lainceputul primului razboi mondial la un numar de 118 coliiprimare i 7 colii secundare. Pe lângă acestea mai existaui 37 de biserici în care preoi i dascăli ineau slujba pe înelesul românilor. În această perioadă un număr tot maimare de tineri români din dreapta Dunări îi vor continuastudile în România în special la Bucureti dar i la Iai cum

este cazul istroromanului Alexandru Glavina41.În colile din balcani înăământul primar începeacu folosirea dialectului vorbit în zona. Datorită dezvoltari învăământului din balcani o serie de aromâni vor tipări caricare vor uura i mai mult dezvoltarea învăământului dintreacetia ai dori săi amintesc pe I. Atănăsescu, AlexandruBogav i Simion Cionescu. Dintre cei prezentai mai nainte cel

mai harnic al fost Ĭ. Atănăsescu care în decursul a doua decenia scris numeroase lucrări dintre care ai dori să amintesc „Alfabetul Simplu” în anul 1864, „Gramatica Aromanească”

în anul 1865, „Istoria Românilor” în anul 1867, „Alfabetulpentru Feciori parile I i II” în anul, 187242. Pe langa lecilepropriu zise romani sud dunăreni se mai cultivau i cu creaipopulare orale exprimate prin poezi lirice cantece i jocuripopulare.

În colile româneti din spaiul balcanic nu lipseau nicipedepsele îndreptate împotriva celor ce nu se omorau a învăa, cele mai cunoscute pedepse nd: pusul în genunchi peboabe de porumb sau pietricele43. Un caz special în privina învăâmântului îl reprezintă istroromâni care nu au reuit săaibă o coală proprie cu toate că au fost mai multe încercăripână în anul 1921, cand Andei Glavina un tânăr istroromâncare a studiat la Iai i Blaj, cu sprijinul Guvernului româna deschis prima coală românească de aici. Însă datoritămorii lui Alexandru Glavina din 9 februarie 1925 i aceastăscoală se va închide44. În concluzie comunitatea românilor dela sud de Dunare dei pe parcursul întregii epoci modernesa comfruntat cu un proces continu de asimilare, totu eaa râmas îm mare parte neatinsă de acest fenomen, ba maimult din rândurile acestor comunităi s-au ridicat o seriede intelectuali care prin aportul lor au dus la o înorire aculturi româneti la sud de Dunăre. Astfel că noi ar trebuisă ne îndreptam mai mult atenia asupre acestor intelectualiromânii i să le punem în valore operele prăfuite de neguraanilor ce au trecut peste elle. ___________________________38 S-a mascut în 1728, in Moscopole (azi in Albania. A urmatstudii umaniste la Colegiul elen din Moscopole, apoi la Colegiul

„Marutian” din lanina (Grecia), condus de Evghenie Vulgaris;mai tarziu a calatorit la studii in Germania si Italia. Dupa1750, preot, profesor, predicator si director la „Noua Academie” din Moscopole, la care a predat Gramatica, Poetica, Filosoa,Teologia, Stiintele Exacte.39 Nikola Vangeli, Aromânii, p. 110.40 Ibidem, p. 100.41 Mircea Dragu, Gheorghe Zbuche , O istorie a romanilor de

pretutindeni , Bucureti, Editura DC Promotin, 2004, p. 273.42 Gheorghe Zbuche, Românii , p. 800.43 Ivana Iancici, Elemente din viaa, p. 87.44 Nicolae Dumbrăvescu, Primul făuritor de coală laistroromânii. Andrei Glavina, în Singur revistă de culturăcivilizaie i atitudine morală, 2011.

- Întristată adunare! Acum nu vă vorbesceu. Vă vorbete mortul. Asta a fost ultima luidorină – pe care mi-a lăsat-o cu limbă de moarte– ca, înainte de a coborât în mormânt, să poatăsă vi se adreseze. Toată viaa, n-a vorbit. Însăacum, când i-a luat soarta în propriile-i mâini,s-a hotărât. Și ce m-a rugat el să vă transmit?…

- Păi, cică – mi-a zis el – eu acuma plec. Măduc în loc luminat, în loc…

- În locul tău, eu n-a vorbi deloc, i-amretezat-o eu. În loc să i mulumit că scapi, tute-apuci acuma să vorbeti? Și unde? Taman în locul ăsta i taman acuma când toată lumeatrebuie să tacă?

- Baaa, zice el, cum să nu vorbesc? Păidacă n-oi vorbi acu, atunci când? Iar acu,vorbesc pentru că trebuie; i pentru că mi-avenit i mie rându’. Mi-a venit rându’ să vobescliber. Fiecăruia dintre voi, îi vine rându’. Căci, aacum vă spuneam i înainte, eu o să mor, voi n-osă mai trăii. Însă adevărul spuselor mele abiadupă aia va iei la iveală.

Ș-a dat să să înece, parcă cineva l-ar strâns de gât. Da’ i-a revenit -a continuat:

- V-a zis dom’ preedintele „Să trăii bine“i voi nu l-ai ascultat. Ba, mai mult, l-ai luat în râs -ai vrut – i încă mai vrei – să-l vedeisuspendat. E! De-aia io vă spun că suntei niteneascultători. Fiindcă el v-a ascultat întotdeauna.Și vă mai ascultă -acu. Că, altfel, cum ar ti elce să-ntâmplă pă lumea asta. Cum ar ti el ceface ecare dintre voi i ce nevoi are. Și de câten-are omu’ nevoie?! Da’, uite, dom’ preedinteles-a gândit la toate. Ș-a creat condiii ca ecaresă plece unde-o vedea cu ochii. Să-i cate ecare

DISCURS FUNERAR

(urmare din pag. 8836)



ESEU

Societatea Medievală, ca de altfel, toate societăilelumii, a fost o societate complexă, purtătoare a unei

,,pulsiuni fundamentale” 1

, care i-a asigurat stabilitateai continuitatea. În cadrul ei, ecare verigă constitutivăavea un rol aparte. Cu atât mai mult femeia, atât de des întâlnită în acele vremuri, de la cele mai joase i până lacele mai înalte structuri sociale.

Modul în care femeia i feminitatea a fost conceputăa variat de-a lungul perioadei medievale, bărbaii indcei care conturau anumite curente i concepii, atât în viaa de zi cu zi, cât i în lucrările lor cu caractercultural. Acetia, ,,au conceput atât texte ostile femeilor (admonestări, defăimări, scrieri cu coninut misogin), cât i texte favorablie lor (pledoarii, laude, scrieri cu coninut login)” 2 , contribuind la transmiterea peste timp a imaginiifemeii medievale.

Denirea ei, precum i felul cum a fost ea văzutăiniial, s-a făcut, după cum remarcă Christiane KlapischZuber, prin trei elemente: ,,trupul său, sexul său, prin

relaiile sale cu grupurile familiale” 3. Un rol denitoriu înpercepia ei, au avut incontestabil i bărbaii, care i-auoferit adesea un statut social.4

Datorită lor, femeile au ajuns adesea până pe celemai înalte trepte ale ierarhiei societăii, sau i-au adusaportul în diferite domenii: cultura, social, economic.Istoria consemnează multiple cazuri de femei aate înposturi cheie în perioada medievală, care au coordonatanumite activităi deosebit de importante. De exemplu,criza iconoclastă din Bizan5 a fost soluionată, în douărânduri, de două femei împărătese: Irina i Teodora,iar în cultura bizantină, la loc de cinste alături de Fotie,Simeon Noul Teolog, Nikita Stithatul, îi găsete cucertitudine locul i principesa Ana Comnenna, aată atâtpe o postură socială înaltă, cât i având un statut aparte(în ciuda nedreptăii care i s-a făcut, căci, dei, prima în

ordinea naterii, nu a fost desemnată succesoare, AlexiosI Comnenul preferându-l pe fratele ei, Ioan),6 i un rol i ovaloare culturală deosebită, reliefată în parte de magistralasa operă: ,,Alexiada”.7

Ana Comnenna este de altfel o personalitate dacănu unică, atunci cel puin rarissimă, literatura medievalăind dominată constant de bărbai care, cel puin înpartea de început a Evului Mediu, scriu lucrări cu coninuteclesiastic.8 Cu toate acestea, ei nu vor neglija prezentareaunor imagini feminine paradigmatice, bunăoară femeicare s-au învrednicit de cinstea martiriului9, sau, o partedintre scriitori, vor vorbi despre Maica Domnului i rolul ei,ceea ce reprezintă o recunoatere a unui statut privilegiatal femeii.

Una dintre reprezentările feminine speciale, unportret ideal al femeii în Evul Mediu l-a constituit cucertitudine Maica Domnului. Dei apartenentă cronologic

Antichităii, portretul ei i imaginea ei eclesiastică s-aconturat de-a lungul mai multor veacuri, momentul paroxialal cultului marial constituindu-l perioada medievală.

În mare parte, el a supravieuit până astăzi, astfelcă ea este văzută ca model al mamelor cretine ial comportamentului feminin prin excelenă10. Cultulmarial i cinstea de care s-a bucurat el în Evul Mediu n-areprezentat însă un moment de schimbare a concepieidespre femeie la nivel general, dei unii cercetători erautentai să creadă acest lucru11

Nici Maica Domnului i cultul de care s-a bucuratea, i nici jertfa martirică a Sntelor cretinismului primari medieval, nici viaa plină de cuvioie a unor Snte aleEvului Mediu târziu, nu au reuit aadar să modice dintemelii concepia despre femeie în această perioadă. Elereprezintă însă perspective interesante i elemente care

contribuie la creionarea imaginii ei.Un rol aparte în preceperea femeii i în modicareafelului cum era ea privită până atunci (modicare parialătotui), l-au avut incontestabil i cavalerii medievali,acei ,,nobili care se luptau călare i locuiau deseori încastele”, cum îi denete Philip Brooks.12 Peregrinările,luptele, năzuinele lor i faptele lor de arme aveauadesea drept motiv o femeie. Pentru ea ei luptau, ea era

Femeia şi imaginea ei în Evul MediuMorariu Iuliu-Marius

inta năzuinelor lor. Aa se face că, trecerii timpului i-asupravieuit sintagma, unanim acceptată de ,,dragoste

cavalerească”, pe care ,,contemporanii primei sale înoriri o numeau dragoste ranată”.13 Cavalerii, deci, care eraupromotorii dragostei, nu puteau să nu manifeste interespentru dragoste i deci, pentru obiectul i subiectul eigenuin, femeia.

Din fericire pentru noi, acetia erau adesea oamenieducai i-i transpuneau în opere literare viaa i faptelelor. Alteori, admiratori de-ai lor le imortalizau în texteaventurile, iar alteori, pur i simplu, oameni cu imaginaiebogată expuneau fapte de vitejie care erau rodul miniilor. Aa s-a dezvoltat o întreagă literatură, aa au apărutromanele, poeziile, povetile i epistolele cavalereti.De exemplu, în Portugalia, cea dintâi dintre specii a fostasociată întotdeauna în Evul Mediu protagnotilor ei,cavalerii.14

Dragostea i respectul cavalerilor pentru femeie i

pentru protejarea ei se datorează probabil i principiilorcare guvernau tagma cavalerească medievală, principiisănătoase, aa cum reies ele din operele păstrate, căci, ,,denitoriu pentru această literatură este umanismul promovat prin recunoaterea valorilor latinităii”.15 Oamenii ei, doreau o viaă stabilă, linitită, dorindu-i ca elementdenitoriu căsătoria cu o domniă frumoasă i eventualbogată. O operă în care aăm informaii despre căsătoriacavalerilor este cea a scriitorului Yves de Chartres,16 undeeste descris întreg procesul complex pe care îl presupuneaaceasta în acele timpuri.

___________________1 Georges Duby, Evul Mediu Masculin, traducere de Constanai Stelian Oancea, Editura Meridiane, Bucureti, 1992, p. 8.2Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu până în

zilele noastre, traducere Mariana Cristina Bărbulescu, EdituraPolirom, Iai, 2002, p. 9.3 Christiane Klapisch Zuber , Femeile i familia, în vol. Omul medieval, traducere Ingrid Ilinca i Drago Cojocaru, EdituraPolirom, Iai, 2009, p. 263.4 ,,Nevastă, văduvă sau fecioară, personalitatea ei juridică i morala cotidiană i-au fost conturate în raport cu un bărbat saucu un grup de bărbai”. Ibidem, p. 263.5 Despre criza iconoclastă, a se vedea: A. A. Vasiliev, IstoriaImperiului Bizantin, traducere Ionu - Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă, Sebastian - Laureniu Nazâru, Editura Polirom,Iai, 2010, pp. 249-310, i Avram Andea, Sinteză de istoriebizantină, Editura Mirton, TImioara, 1995, pp. 103-121. Amales această formulare, întrucât am mai întâlnit termenul de

,,iconoclasm” i în Frana secolului al XVII-lea. Jean Delumeau,Frica în Occident ( secolele XIV-XVII), o cetate asediată,vol. 1,traducere Modest Morariu, Editura Meridiane, Bucureti, 1986, p. 307.6 Nicolae Șerban Tanaoca, Prefaă, în vol. Ana Comnenna,

Alexiada, vol. 1, col. ,,Biblioteca pentru toi”, Editura Minerva,Bucureti, 1977p. XII.7 Lucrarea există i în limba română. A se vedea în acestsens: Ana Comnenna, Alexiada, vol. 1 i 2, traducere MarinaMarinescu, col. ,,Biblioteca pentru toi”, Editura Minerva,Bucureti, 1977.8H. Munro Chadwick, N. Kershaw Chadwick, The gowth of the literature, vol. 1, Cambridge Universitz Press, Cambridge,1986, p. 477.9 Avem multe astfel de cayuri, o parte ind adunate într-unvolum de Gherasim Timu: A se vedea în acest sens: GherasimTimu, Sntele cretinismului. Dicionar, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.10 Dumitru Stăniloae, Dogmatica Ortodoxă, vol. III, Ediia aII-a, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii ortodoxeRomâne, Bucureti, 1997, p. 107.11 Cf. Luminia Diaconu, L’Imaginaire medieval de la sexualite:le topos du ,,coeur mange”,Editura Universităii din Bucureti,Bucureti, 2006, p. 102.12 Philip Brooks, Cavaleri i castele, trad. Mihai Mănăstireanu,Editura Teora, Bucureti, 2003, p. 4.13 Georges Doby, Evul Mediu Masculin, …, p. 79.14 Laura Bădescu, Epistola în literatura medievală portugheză,Editura Paralela 45, Bucureti, 2007, p. 104.15 Ibidem, p. 86.16 Georges Duby, Cavalerul, femeia i preotul, traducere PetruCreia, Editura DU Style, Bucureti, 1997, p. 165.




şi sa ucideti un număr semnicativ de femei fertile ...Celmai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete,ca şi în Africa , sau prin boli cum ar Moartea Neagra ....«

Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru

Populaţie

“In cautarea unui nou dusmancare sa ne uneasca, ne-a venit ideeacu poluarea, amenintarea incalziriiglobale, lipsa apei, foametea şipotrivirea proiectelor de lege dupaele.... Dar , uneori, în desemnarealor ca inamic, cădem în capcana dea confunda simptomele de cauzele.Toate aceste pericole sunt cauzatede intervenţia umană şi numai prin

schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oameniloracestea pot depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real

este chiar umanitatea.“ Alexander King, Bertrand Schneider - Fondator şi respectivsecretar, Clubul de la Roma, «Prima revoluţie globală»Pag 104-105, 1991

“Un cancer este o multiplicarenecontrolată a celulelor, iar exploziademogracă este o multiplicarenecontrolată de oameni ... Noi trebuie sămutam eforturile noastre de la tratareasimptomelor la extirparea cancerului.Operaţiunea va cere multe deciziiaparent brutale şi lipsite de inimă.. . “

Paul Ehrlich , profesr la Stanford,încartea : «Bomba numita Populaţie»

«Pamantul e bolnav de cancer, iarcancerul sunt oamenii».

Merton Lambert, formator in cadrulFundatiei Rockefeller.

«Eu cred că suprapopularea umanăeste problema fundamentală pe Pământastăzi. Noi, oamenii,am devenit o boala:

«Virusul-Om».»«Primele mele trei obiective

principale ar : reducea populatieiumane la aproximativ 100 demilioane în întreaga lume, distrugereainfrastructurii industriale şi in al

treilea rand sa vad cat mai multezone pustii.»- Dave Foreman

ABOMINABIL

MI-A FOST GREU SĂ CITESC...Costel Măgureanu

Programul EUGENIA este de mult inaplicatie, doar eu va vorbesc de el de peste 17 ani iar preventia este un remediu doar pentru unii

ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la Arthur Furst(fostul lider al Comitetului Stiintic Mondial- decedat siel la 94 de ani) a fost sa nu ma despart de nutrientiialimentari de la GNLD, stia el de ce...restul cititi singuri (daca relansati acest mesaj, stergeti va rog de la cine afost trimis)

“Societatea nu face nici oafacere, daca permite degeneratilorsa-si perpetueze specia.”

Theodore Roosevelt

“ Ma l t hu sa fost justicat,

realitatea afost surprinsabine de Malthus. Lumea a treia estesuprapopulata, este un dezastrueconomic, si nu exista nici un mod încare acestea ar putea ieşi din ea cuaceastă populaţie în creştere rapidă.Filozoa noastră este: înapoi la sat “.

Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund,Director de conservare, a declaratastfel, în mod ironic, în 1984:

“O populaţie totală mondială de250-300 de milioane de persoane, cu95% mai putin decat in prezent, ar ideal.”

Ted Turner, intr-un interviu pentru revistaAudubon

«Există o singură temă în spateleeforturilor noastre: - trebuie sa reducemnivelul populaţiei. Iar guvernele trebuiesa ne foloseasca metodele pentru a obtine

rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe careo avem în El Salvador , sau în Iran sau în Beirut . Populaţia este o problemăpolitică. Odată ce populaţia estescapata de sub control, este nevoie deguvern autoritar, chiar fascist, pentrureducerea ei.... Programul nostru în ElSalvador nu a functionat. Nu am avut

infrastructura care să-l susţină. Au fostal naibii de multi oameni ... Pentru areduce într-adevăr populaţia, rapid, vatrebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă (continuare în nr. viitor)

(Gherla), Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru (Timişoara)scriitor şi sociolog, Ing. Mircea Răulescu editor (Timişoara),Scriitor Ileana Silveanu (Timişoara), Dr. Robert Stănciugelistoric (Bucureşti),Dr. Eugenia Tăurescu (Timişoara) medic,Prof. univ. dr. Vasile D. Ţîra (Timişoara) lolog, Prof. ec. juristAmalia Vrusie (Timişoara), Prof. univ. dr. Petru Zugun-Eloaelolog şi scriitor (IAŞI)

La sosirea în faţa universităţii, preşedintele I.C.R. a fost întâmpinat de protestatari. „Îi reproşăm lui Patapievici că acălcat în picioare istoria României. Nu există vreo persoană caresă-i urască atât pe români şi valorile noastre ca Patapievici”, adeclarat profesoara Viorica Bălteanu, iniţiatoarea protestului.Preşedintele HoRo(r)Pa s-a oprit în faţa celor care îl contestau,sdându-i: „Nu aţi citit textul meu. Aţi citit alţi antisemiţi,legionari sau naţionalişti, care au complotat acest lucru! [...]Dar sunt sigur că nu aţi citit cărţile mele, iar dacă aţi citit ceva,nu aţi înţeles nimic!”, a clămpănit întunecimea sa, nemulţumit

(urmare din pag. 8890) că „prostimea» nu-i pricepe înaltele emanaţii fecalizate. Dupăprimirea contestatului titlu de Doctor Honoris Causa, infatuatulinamic declarat al românilor s-a adresat celor prezenţi în AulaMagna: „Despre cei care au protestat aş spune că nu înţelegnimic. Nu înţeleg nimic pentru că nu citesc. [...] Nu am putut să conving pe nimeni!». (Nici nu avea cum - n.a.) Proaspătulpremiat a declarat că este onorat, mai ales că este primultitlu de acest gen din viaţa sa. „... Laudelor nu le rezistă nici timpul aşa că trebuie să te smereşti adânc atunci când lumeate laudă. E o bucurie să u integrat în acestui alma mater extraordinar care este Universitatea de Vest. Sunt onorat [...]

România s-a schimbat enorm şi în bine. Cine ar crezut în1990 că vom ajunge în miezul Europei, instituţional şi militar.Stăm foarte bine!» a glăsuit „profetul». Iartă-l, Doamne! Ăstanu ştie ce spune! Deşi mult prea târziu, se impune ca cei ceconduc astăzi România să numească la conducerea InstitutuluiCultural ROMÂN un român. Unul care să-i respecte pe românişi valorile lor sprirtual-culturale, nu un alogen foarte „tulburat”.



RECENZII

Poezia lirică imaculatăse nate din uimirea cu careautorul privete miracolulexistenei. Inocena

copilărească inerentăgenerează o trăire extatică,sacralitatea universuluiapărând ca imanentă.

Este ceea ce se întâmplă în lirica EmilieiDănescu din volumulRecurs la memoria nopii (Ed. Singur, Târgovite,2012). Matematician-infor-matician, poeta a debutat

editorial cu volumul de versuri Zestrea toamnei (Ed.Singur, Târgovite, 2011). Este redactor la revistele: „Singur”, „Climate literare”, „Impact cultural”- toatedin Târgovite i „Starpress” – revistă internaională

online, din Râmnicu Vâlcea.Recursul la memoria nopii constituie în acelaitimp recursul la copilăria duminicală ca locuire (însens heideggerian de armonie a tetradei: pământ-cer-muritori-zei), a centului inei, loc privilegiat deunde, aa cum subliniază Mircea Eliade, comunicareacu cerul este posibilă : „Locuiesc într-o copilărietârzie,/ Venicia mă ine de mână,/ Scrijelesc cuvintei semne pe hârtie/ Și memoria nopii le-adună.” (Recurs la memoria nopii )

Emilia Dănescu este uimită nu numai derealitatea cotidiană, de poeii prieteni cărora lededică versuri tandre, dar i de scrierile acestorape care le comentează liric, retrăind astfel gândurilelor. Se realizează în acest fel un duet liric cu scopul

accentuării sentimentelor.Dragostea îndeobte este trăită pur, paradisiac,fără sentimentul păcatului biblic: „Aureola ta suavstrăluce,/ Din depărtarea unei nopi năuce,/ Suetulmeu, o coală de hârtie,/ Ateaptă îngerul care să-lscrie.” ( Aureola ta)

Iubirea, trăităca zbor transcendent,se împodobete cusimbolurile regimuluicelest, caracterizatprin ascensionalitate,pasăre, cântecvertical, putereasentimentului oprind

timpul devorator: „Săzbor a vrea, precumo ciocârlie,/ Sprefocul soarelui, cuaripi frânte,/ Să-micânt iubirea, norilor,târzie,/ Stiletulclipa-n loc să o împlânte!// Te chem în noapte, luna măaude,/ Te mângâiecu braele-i de stele./Se-aruncă-n mare, degetele-i ude/ Îi tatueazăgândurile mele.” (Ciocârlia cântă clipa)

Poezia Emiliei Dănescu, din cele două volume

publicate până în prezent, poate caracterizatăprintr-o stare de uimire i trăire paradisiacă adragostei, sub presiunea tot mai acută a treceriitimpului. Alungarea din rai e iminentă i va urma oschimbare de registru stilistic care, sunt convins, vaaduce frisonul tensionat al modernităii.

Ateptăm cu interes.

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupatăcu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de laproblemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte

minore, dar cu mare impact emoţional.2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii dreptsalvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creeazăprobleme grave, care îngrijorează real şi angajează opiniapublică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoiguvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiullegilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilorlibertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mairău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei „albe“(ocială, integral asumată de guvern), „gri“ (parţialasumată) şi „negre“ (niciodată asumată) trebuie săpromoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat

pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru ase preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, celmai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţiianuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binelesău

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporuluipentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieştecu ideea şi înghite tot, dacăe prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie săaibă o gândire care sănu-i permită sesizarealegăturii dintre cauze şiefecte

Pentru aceasta: Să teadresezi oamenilor ca şi cumar avea cu toţii o gândireinfantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre untip de gândire supercială,naivă şi cu predispoziţie laintoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuiedezobişnuit săproblematizeze realitateaşi să acţioneze subimpulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şila reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiileemoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine,care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingereaunor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şinefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii înignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace deinformare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi nanciar acele mijloace decomunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legatde emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i e indus spiritul turmei Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de

culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu maiau impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor decontrolat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţastrategiilor şi mijloacelor ociale de manipularePentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor

pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individuluişi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi acestecunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Emilia Dănescu – Locuirea edenică

Lucian Gruia

Decalogul Chomsky



RESTITUTIO

Se tie că dramaturgul i-a trăit ultima parte a vieii

în Germania, datorită motenirii (o moie-n Vlaca) rămasede la vara primară a mamei sale, Ecaterina Momolo, dupăun lung proces între urmaşi. Dar la Berlin a plecat cu orgoliulsângerând. Nu primise premiul Academiei, însă a continuatsă scrie cu i mai mult foc. Tot ica sa Ecaterina Logadi neintroduce în intimitatea creaiei tatălui său: “Aveam nouăani când ne-am mutat la Berlin. Îmi amintesc odaia delucru a tatii, unde i-a petrecut ultimii ani. Era orientatăspre nord, căci tata nu suporta mult soare. În odaie eranumai strictul necesar: un pat, un birou, câteva scaune,rafturi de cări la care umbla mereu lăsându-le răvăite. Pemasa de scris o lampă verde ardea zi i noapte, luminândteancuri de manuscrise.

Moartea l-a smuls pe Caragiale din plină fericire. L-alovit dintr-odată i l-a luat de lângă blânda lui soie. Ea l-a

găsit. A îndrăznit să intre în camera unde dormea singur.Suferea de insucienă cardiacă, boli de bătrânee uoare,avea doar 60 de ani.

Notă: Pentru a nu umbri amintirea unor scriitori(scriitoare), care sunt nite nume, poate nite idoli aicititorilor români, trebuie spus că voi evita să amintescsecvenele urâte din viaa trăită de ei (ele), menionânddoar sursele bibliograce.

BIBLIOGRAFIE:

-Fereastra, anul IX, nr. 7 ,,Berarul, bibliolul icolecionarul Caragiale’’ - Emil NICULESCU;

-convorbiri-literare ,,EMINESCU DESPRE

CARAGIALE’’ - Cassian Maria SPIRIDON;-scritube.com/personalităi Ion Luca Caragiale;-Alexandru iclea ,,RETORICA’’, curs universitar;-Moftul român Joi, 15 Iulie 2010;- România Literară nr. 13-14 / 1999,,Scrisori de

dragoste’’ de Z. Ornea;-http://numărul1.net/2011/04/26/ion-luca-

caragiale;-Numărul 1 – 26.04.2011 ,,Ion Luca Caragiale’’;-http://centenarcaragiale.radio3net.ro/?p=597

Posted By Pusa Roth On Sunday, June 24, 2012 06;- junalul.ro Autor: Carmen Anghel 08 Iun 2012; -http://absentul.blog.com/2011/12/07/dinastia-ca-

ragiale-2/ dinastia caragiale* 07 Dec 2011 ion_murgeanu MATEIU I. CARAGIALE: “PRIM ŞI

ULTIM CARAGIALI”;-ION LUCA CARAGIALE - BIOGRAFIE Joi, 15 Iulie

2010;-convorbiri-literare ,,EMINESCU DESPRE

CARAGIALE’’ - Cassian Maria SPIRIDON;-ziarulnatiunea.r serie nouă, Anul II ,,Caragiale

şi Eminescu’’, publicat în 1 martie 2012 Ion Ionescu-Bucovu;

-TOTPAL’S DAILY NEWS Lucreiu Tudoroiu – “Caragiale i ultima lui iubire”;

- jurnalul.ro.,,Doamnele domnului Caragiale’’ autor:Rodica Mandache 04 Mai 2012;

- Formula AS, anul 2008 numărul 836 ,,Asul deinima - Un destin tragic: Veronica Micle’’ Victoria Goga;

- România Literară nr. 2002, numărul 22 ,,Revelaţiilecartoliei’’ de Gabriel Dimisianu;

- jurnalul.ro Doamnele domnului Caragiale autor:Rodica Mandache 04 Mai 2012;

- adevarul.ro 17 iun 2012 Ion Cristoiu ,,Un bărbatcare se pricepe la femei: Caragiale.’’

După vreo doi ani, perioadă

după care Eminescu i Veronica se împăcaseră, resc, poeta îi doreasă intre în posesia scrisorilor pecare i le trimisese lui Caragiale.Printr-o scrisoare din 23 decembrie1881, în naivitatea ei, arată că eacredea în cavalerismul autoruluicomediei ,,O scrisoare pierdută’’: „Pentru un om care are ambiiacavalerismului, încetarea uneicorespondene trebuie să efoarte semnicativă; eu nu voiface nici un demers ca să-mi capătscrisorile, lucrul trebuie să vie dela sine”. Bineîneles, Caragiale nu

avea „ambiia cavalerismului” i nu i-a returnat scrisorile.Într-un nal, pentru a-i arăta adevăratele sentimente

faă de poet, i pentru a-l liniti în privina viitorului lor împreună, i-a trimis încă o epistolă: „Domnului îi voiscrie sã-mi trimitã scrisorile prin potă, îi voi spune că esuperuu de a mi le remite personal, i presupune-mi, terog, atîta tact de femeie de a ti cum să-l pun în respectcînd întîmplător ar veni fără veste la mine. Dragul meu, amnesocotit persoane inuente, jur pe cruce, pentru tine decare atîrnă soarta mea i a copiilor mei, i te-a uita, crezitu, pentru domnul Cutare?”.

Se tie că în ultima perioadă a vieii, Veronica s-aretras la la Văratec, unde era i Elisabeta Conta, soralosofului Vasile Conta, care a îneles-o, cunoscând-obine. Ea avea să povestească despre marea amărăciune

a Veronicăi Micle, „un caracter ferm i o inteligenă ieitădin comun”.Despre triunghiul amoros în care au fost înscrii

Caragiale, Veronica i Eminescu, Ion Cristoiu concluzioneazăironic-acid: ,,Eu însă, benecind de avantajul de a nu om de cultură, cred că Eminescu i Caragiale se deosebesc într-un plan mult mai pământesc: în cel al părerii desprefemei. Eminescu idealizează femeile. Caragiale se culcăcu ele!”

O altă legătură vinovată, ultima sa iubire de fapt, atrăit-o Caragiale cu ica minoră a bunului i vechiului săuprieten, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cella, dei maitânără cu 35 de ani decât maestrul, l-a fermecat cu talentulsău de pianistă, i nu doar... Caragiale o poreclea pe Cella– Aghiua.

,,Laudelor ditirambice le-a luat locul, spun gurile rele,o relaie când Cella nu împlinise nici 15 ani. Era totui ovârstă la care fetele erau nubile, iar în societatea vremii,relaiile sexuale cu fete de această vârstă nu atrăgeaunicidecum acuzaia de pedolie. Să nu uităm că cealaltăiubită a lui Caragiale, Veronica Micle, se căsătorise la 14 anicu soul său, profesorul universitar Ștefan Micle, iar la 16ani a născut primul copil!

Caragiale era un mare admirator al talentului depianistă a icei mai mari a prietenului său, Barbu ȘtefănescuDelavrancea. El a fost cel care a anunat succesul repurtatde tânăra pianistă la München, unde fusese în sală împreunăcu ica sa, Tuschi (Ecaterina, care a trăit aproape 90 deani, până în 1954. A fost cunoscută drept Ecaterina Logadii a fost memorialistă. De la ea a rămas un manuscris, cu

amintirile despre viaa de familie alături de părini i defratele ei, Luca). Articolul său publicat în Universul din 4Mai 1909, începea cu ,,A fost odată un copil mintos...’’ i parabola se termina cu ,,...tânărul erou este CellaDelavrancea, monstrul sălbatic este arta, iar baba bătrânădin poveste sunt eu, Ion Luca Caragiale’’.

CARAGIALE ŞI ALEXANDRINA BURELLY

Mihai Ştirbu




POEZIE

Dumnezeu măprivește încruntat

Dumnezeu mă privește încruntat

de pe tâmplacatapetesmei.Cutele frunții Lui,poziția genelor,pupila dilatată ce măurmărește cu înverșunare,mandorla ce-i reliefează slava divină,toate-mi sunt potrivnice.

Enervat, mă-ntorc încruntat spre chipul

său.Dar, minune! În ochii Lui nu zăresc decâtpâlpâirile roșiatice în care ard păcatelemele,iar din sprâncenele Lui văd cum seprelingesudoarea iertării.

Arborele vetust

Stau şi-ascult bătăile inimii copacului.De sub coaja lui cea groasă,din ința tulpinii lui,un tremur puternic îi răzbate întreaga re.

Veverițele soase, obișnuite cu puseurilelui,nu par a se sinchisi prea multde ipohondriile sale.,,Ce să-i faci, așa sunt bătrânii”, îmișoptesc ele.

Amicul

Cu un lătrat zglobiu mă întâmpină zilnic lapoartădupă care, lăbuțele lui murdare își lasă amprenta languros pe hainelemele,iar coada lui se învârte încontinuu,asemeni unui sonar,

în timp ce privirea lui mă țintuieșterecunoscător.

Răceala

Norul pufos ce-mi străjuiește cuconștiinciozitate satul a răcit.După cea stat zile-n șir desculț și cu gâtuldezgolit în bătaia vânturilor atmosferice, pe cândsoarele era plecat în concediu,acum strănută cât e ziua de lungă,făcând un zgomot asurzitor,iar ochii îi lăcrimează întruna, spălândpământul.

,,Așa-i trebuie dacă umblă dezbrăcat”,Zice cu o urmă de satifsacție în glas norulvecin.

CĂUTÂND ŢARAFERICIRII DEPLINE(POEME)

SPINI ÎNFIPŢI ÎNINIMĂ

Câte faci tu pentrumineO Luceafar, sfântăoareTrupu-ţi e suare vieDar simt suetu-ţi cum moare.

Griji, nevoi, necazuri, releEu ţi le-am sădit pe toateRăzvrătire şi mândrie,Necredinţă, neascultare,Plăceri multe,Patimi grele,E robia care vine…Şi mă ia de lângă tine,Şi mă duce-n disperareIar speranţa-n tinemoare…

SPRE FERICIRILE DEPLINE

În ochii tăi căprui mă pierdMă fascinează a ta privireŞi ma topesc zburând în gândSpre raza-ţi dulce de iubire.

Aş vrea să merg pe-al tău drumTu eşti lumina-n depărtareCe se preface-n praf şi scrumCând noapte se scufundă-n mare.

Tristeţe-adâncă, de morminteMă sfâşie când nu mai eştiŞi simt în trupul meu cum curgeSângele alb cu mii de cleşti...

Luându-mi inima cu-asaltDragostea ta mă doare-n vine,M-aş vindeca dacă-aş puteaSă u... mereu- mereu cu tine.

CREZI CĂ DORMI?

Pe de-o parte fructu-i dulceMireasma ce te doboară

Când să fugi n-ai un` te duceCăci te prinde ca o ghiară.

Puf, porr şi diamanteTe învăluie-ntr-o mreajă În himerele galanteCrezi că dormi,dar tu eşti trează!

Prea ai vrea să-mi dai de toateŞi iubire şi venin...Din amar şi voluptateSă mai beau câte puţin.

Mintea, ce era... seninăMonştrii negri a născutM-ai lăsat fără lumină

Şi... m-am prăpădit demult.Chin curat şi delăsareDureri dulci, coşmar de-alinSunt pierdută-n disperareDe mă chemi,N-am să mai vin!

POETUL ŞI LUMEA (2)(POEME)

POEZIA MEA EXISTĂ

Obosit de tumult, în Veacul meu ce dă înclocot, întotdeanua mi-a plăcutsă ascultliniştea de după clopot...

Poezia mea e simplă,N-o-ntreba de unde vine,Precum vântul când se-ntâmplă.Poezia mea e simplă,Seamănă leit cu mine.

Poezia mea e clarăŞi aşa o să rămână,Mereu curge în afară,Poezia mea e clarăPrecum apa din fântână.

Poezia mea existăNu de azi şi nici de mâine,Dacă uneori e tristăPoezia mea există,Poezia mea rămâne...

POEZIA MEA

Mă întrebi mereu de ce ‚mi-eşti dragă,

De ce îți sunt? Eu nu ştiu să răspund, În întrebarea, ta cu gust de fragă,Ca într-o veşnicie mă cufund...

Din Cerul tău de lacrimă curată,Ochiul meu te mântuie sub pleoape,Poezia mea, ce mi-ai fost datăSă te văd şi să te simt aproape...

Ce sfântă-i bucuria când te scriu,Cum Aerul înlăcrimat pe liră!Cu tine niciodată nu-i târziuŞi ința ta întreagă mă inspiră...

POEZIA

Niciun balsam în lume ca Poezia nu-i!Când e mâhnit poetul şi veşnicia-l doareŞtergându-i de pe frunte broboana desudoareEa stă mereu de veghe la supărarea lui...

Eu am văzut cu ochii minunea asta vieŞi am simţit cu duhul acest cuvânt divin, Aşa cum simte pâinea când e muiată-nvin,Ori clopotul ce bate înalt a liturghie...

Atunci când ea mă strigă îndrăgostit penume,Ca să îi pot răspunde, doar linişte vă cer Şi mă-noară gândul de jos şi până-n Cer,Iar trupul mi se umple de bucurii antume...

Nimic mai sfânt în lume ca Poezia nu-i!Când e bolnav poetul e lacrimă şi doare,Ştergându-i de pe suet povara desudoareEa stă mereu alături de suferinţa lui...

Diana

OLARU

Iuliu-Marius

Morariu

Nicolae

NICOARA-HORIA



RESTITUTIO

Motto: „Femeia e fanta care sedeschide în zona vizibilului pentru alăsa extra-ordinarul să pătrundă în

lume.“ (G.Liiceanu)

Reprezentând debutul poetic allui George Cobuc, volumul Baladei idile din 1893 reunete atât creaiide prim rang ca Nunta Zamrei sauMoartea lui Fulger , aate de-a lungultimpului în atenia criticilor, cât ipiese care au trecut neobservate.La capitolul gurilor lirice discrete se încadrează i idila Rada, lipsită depopularitatea surorilor ei La oglindă,Numai una!

Stilistic, faptul pare justicabil:nici tropii, nici imaginile nu seconstituie în acolade cu artă. Epitetele– uneori cromatice, alteori hiperbolicei în inversiune – nu sdează regulile

„cosiă gălbioară”, „necontenitulzâmbet”, comparaiile urmează calealiricii populare, surprinzând atributelefetei în termenii naturii „grai alesi lin ca apa”, iar metaforele suntpuine i relativ previzibile „casa lortoată-i oglindă”. Dintre comoditatei spontaneitate, Cobuc înclină aicispre cea dintâi.

Ca versicaie, idila îi etaleazăinuta folclorică prin octosilabultrohaic i absena formelor neologice.Doar rima pereche, voit întreruptăspre nele septimei, indică posibiladistanare de modelul popular idenotă vocaia artistică. De mizaesenială a sonorităii a părut mereu

preocupat poetul, de aceea „versurilesunt bine numărate, deleazăordonat, rimează plin” 1.

Dincolo de armonia versuluicare susine o sensibilitate în specialauditivă, G. Cobuc se distingeprintr-o disponibilitate vizuală a căreiemanaie este, de pildă, portretuladolescentei Rada, constând din „proiectarea generalului în particular,notarea cu mare naturalee agesturilor, a mimicii, a micării.” 2 Fărăa o re apolinică, Cobuc observă îndelung ina i îi înscrie traiul simplu în cadre i ritmuri ancestrale, aate înacord cu tradiia.

Imaginea idilică a Radeialăturată celorlalte guri femininedin volum – Păstoria, Rea de plată,Mânioasă, Subirica din vecini , Fatamorarului , Crăiasa zânelor , Numai una! – aază începutul cariereipoetice a lui Cobuc sub semnulfeminităii tutelare. Din perspectivastudiilor de gen, Balade i idile seprezintă, dacă nu ca un mic tratatpoetic de feminitate, atunci în modcert ca un spectacol al sexului frumos.Viziunea artistică despre condiiafemeii nu se abate de la mentalitateatradiionalist – patriarhalistă, careimpune o grilă ontică restrictivă, cuprerogative limitate la parteneră

obedientă i apărătoare neobosităa căminului. Deloc reformatoare,adică străină de teoria emancipării,concepia lui Cobuc ilustrează, înfond, percepia sfâritului de secolal XIX-lea despre condiia atât deconstrângătoare a femeii, mai ales

_____________1 Vl. Streinu, în George Coşbuc interpretat de …, Editura Eminescu,Bucureti, 1982, p. 247

2 Eugen Simion (coordonator general),Dicionarul literaturii române, I ,Editura Univers Enciclopedic Gold,Bucureti, 2012, p. 3973 Simone de Beauvoir, Al doilea sex,III , Editura Univers, Bucureti, 2006,p. 254 id., p. 355 id., p. 36

George Coşbuc şi formula feminităţii

în lumea satului românesc. Tinere, tenace,uneori graioase, alteori viguroase, dartotdeauna distinse în simplitatea portului lor,fetele sunt pentru poetul transilvănean un aliajpreios de luciditate i ludicitate. Din galeria

aceasta de tablouri, redând siluete zvelte ichipuri luminoase se desprinde Rada, expresiesuperlativă a feminităii în expansiune.

Oare ce înseamnă pentru G. Cobucnatura feminină?

Pentru a răspunde se cuvine să urmărimideile care se formulează pe parcursul textului.

Mai întâi, este schiată poziia centrală afecioriei, a purităii în cadrul modelului valorictradiional la care Cobuc se raliază: „AreDochia mult cât are, / Nu e mult o fată mare?”.Consecvent apărător al preceptelor morale,poetul de la Hordou admiră, se pare, femeiaaată în ateptarea demnă a Bărbatului căruiaurmează să-i închine întreaga viaă.

În completarea neprihănirii se adaugă

îndeosebi pudoarea, explicabilă în psihanalizafreudiană printr-un „complex al castrării”.Obligatorie, crede Cobuc, este ruinea feteimari ca ecou al educaiei promovate de familiatradiională: „Ori când seara stă-n portiă, /Și-o întrebi - «Ce-atepi, iubită?» / Și pe dup-un stâlp s-ascunde, / Galbenă de zăpăcită.” Deaceea, incipitul idilei xează raportul mamă –ică drept o prelungire a feminităii pe linianeîntreruptă a temporalităii. În concepia luiSimone de Beauvoir „ica e pentru mamă în acelai timp dublul său i o alta, în acelaitimp îndrăgită imperios i privită cu ostilitate;ea îi impune copilei propriul ei destin - esteun mod de a-i revendica orgolios feminitateai în acelai timp de a se răzbuna pe aceastăfeminitate.” 3 Tot ca reex al conservatorismului

se regăsete printre servituile din matriceafeminităii recunoaterea autorităii familiei.Prin adverbul cantitativ mult repetat însecvena inaugurală se vehiculează tocmai căasupra odraslei se revarsă nu doar adoraia, cii exigenele parentale.

Apoi, explorând virtuile psihologieifeminine, poetul pune accentul pe laturacomunicativ-relaională, bine articulată dinreacii spontane i intervenii surprinzătoare: „Că-ntre domni, dar oriiunde, / Dacă-i tieea răspunde / Grai ales i lin ca apa”. Nu e întâmplătoare asemănarea vocii senzualea Radei cu elementul acvatic, emblematicpentru feminitate, în măsura în care lichidulse modelează după vas precum femeia

se conformează partenerului. Din acelaigrupaj liric reiese că intuiia fetei deghizată îninteligenă nativă îi aduce un plus de farmeci, în acelai timp, posibilitatea de armare lanivelul comunităii rurale. Cu naturalee, tânăra îi etalează calităile fără a se lăsa descurajatăde majoritatea virilă a grupului în care se aă.Dacă fora masculină rezidă preponderent din încordarea braului, se înelege că variantaei feminină apare ca o erupie imprevizibilăa spiritului, manifestată, printre altele, prinimpactul verbal i conturul intonaional. Nudoar din perspectiva discursului transparevocaia comunicării – „Rada, când o vezi, tefură / […] / Cu a vorbelor căldură” –, ci i dinunghi paraverbal, căci „pentr-un râs al ei seceartă / Și din joc se prind feciorii / La trânteli,

cât Doamne iartă!”.De frumuseea zică, de armonia liniilorcare încântă privirea bărbatului nu se poateface abstracie în nicio deniie a feminităii.Nici G. Cobuc – mare iubitor al perfeciuniiclasice – nu avea cum să o uite, dimpotrivăurma să îi confere gradul superlativ absolut:

„Dar găseti ca ea vreo doamnă? / Cu cosiă gălbioară, / Ea e naltăi uoară - / S-o vezi numai i sătremuri!” În continuare, exemplelesusin o apariie care, paradoxal,apropie rescul i extraordinarul: „Rada-i nălucire vie / Când aleargăpe câmpie / Și-i bat vânturi în cosiă”

sau „Și cum tie ea s-aleagă / Ce-ifrumos! Atât de dragă / O dă portul îmbrăcându-l / Când o vezi, te-mbatăgândul”. În cartea sa dedicată „celuide-al doilea sex”, Simone de Beauvoir încearcă să ordoneze după criteriulimportanei nevoile femeii i ajunge,deloc surprinzător, la concluzia că „suprema necesitate pentru o femeieeste să farmece inima unui bărbat”, căcel mai adesea, „nu se cere de la elealtă virtute decât aceea a frumuseii” 4. Autoarea identică în ateniaexcesivă acordată de urmaele Evei înfăiării lor o adevărată obsesie.Spre deosebire de bărbat careaproape îi ignoră corporalitatea,femeia resimte acut contiinaperfeciunii zice. „Fie că e vorbadespre prinese sau ciobănie, eletrebuie să e frumoase pentru a cuceridragostea i fericirea” 5, conchideeseista franceză. Aici indicatorul caremăsoară frumuseea fetei este reaciafurtunoasă i unanimă a publiculuide sex masculin: „Fug la râu vreopatru fete, / E i Rada? Fug ăcăii /Și ei, toi, i nu le-e sete”. La farmeculirezistibil al eroinei concură i „veseliadin re ”, altfel spus mina senină princare maschează soarta neprielnică „de osândă / Pentru sat”. Suavă,teatralitatea gesticii i a mimicii

câtigă inimile bărbailor indiferentde vârstă: „De-o-ntâlnesc în drumbătrânii, / Ei fac pod cu palma mâinii /Peste ochii slabi, s-o vadă: / «- Dragamoului, tu Radă!» / Și uimii de fataDochii / O dezmiardă i, când pleacă, / Umezi au de lacrămi ochii”.

Fără să abdice de la „datină”,G. Cobuc întruchipează în Radanu doar fata nespus de frumoasă,ci i gospodina desăvârită, care îipune energia în slujba căminului.

Teodora Alina Roşca




î

scurt, evenimenteleprincipale care v-aumarcat viaa i carieradupă ce ai luat drumul

pribegiei?Mihaela MIHAI:

Începând cu anul 1978,mi-am construit cumigală viaa nouă, înFrana, în exil, bazându-mi cariera pe piloniiexperienei profesionaledin consultană i medii decomunicare. Am colaborat,timp de 16 ani, la derulareacampaniilor electoralemunicipale, legislative,prezideniale (sub Valéry

Giscard d’Estaing ), dar i la campanii publicitarecomerciale, pentru parteneri precum PrimăriaParisului, Ministerul Agriculturii, Prevenia Rutieră,parfumurile Guerlain, Hitachi, etc. În 1988 mi-amcontinuat studiile la Universitatea Paris X - Nanterrei am devenit membru al Societăii Francezede Autori i Compozitori Dramatici (SACD).După căderea Cortinei de Fier m-am implicat

în liberalizarea audio-vizualului din România,punând bazele Departamentului de Publicitate alT.V.R – Bucureti, ca directoare. Între anii 1994i 1999 am colaborat cu Societatea Naională deTeleviziune „France 3 Télévision” i am predatcursuri de Tehnici de Comunicare i ExpresieOrală jurnalitilor francezi. După căsătoria mea cuAmbasadorul României la Paris, în toamna anului1999, am participat la diverse dialoguri, susinândi completând activitatea soului meu.

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: O viaăpalpitantă i o carieră ca-n lme, s-ar puteaspune! Contrar aparenelor, însă, dacă estesă aruncăm o privire asupra tractoriei pecare ai urmat-o după revenirea în ară, cugreu ne putem decide care din perioade afost mai interesantă : suntei la ora actualăDirector de Comunicare al ConsiliuluiNational al Audiovizualului din Bucureti(din anul 2000); între 2006 i 2008 ai

deinut Preedinia Federaiei Naionale aSindicatelor din Cultură i Artă – Cartel-Alfaiar din anul 2005 suntei Preedinta UniuniiArtitilor Liber-Profesioniti din România(U.A.L.P.R.). Depăind sfera artisticului,

în anul 2008 ai candidat pentru postul dePrimar General al Capitalei. Judecând dupănumărul mare de responsabilităi ociale pecare vi le-ai asumat începând cu anul 2001,ca personalitate publică, se poate spune căai inaugurat o nouă etapă în viaă?

Mihaela MIHAI: Cred că am făcut trecerea dela acumulare la valoricarea experienei adunate.Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun înpractică ce am învăat i să ajut acolo unde estemai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijaii dezavantajai. Pentru început mi-am îndreptatatenia spre colegii mei de breaslă i sunt mândrăcă am reuit să u iniiatoare, autoare i membru

în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii

INTERVIU

„Când este vorba despre ara mea,eu nu fac compromisuri !” (M.M.)

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Bunăziua Doamna Mihaela Mihai. Înainte detoate vă mulumesc pentru amabilitatea cucare ai răspuns invitaiei de a-mi acordaacest interviu, în condiiile în care sunteiangrenată momentan în numeroase activităide reprezentare. Românii din întreaga lume văcunosc i vă iubesc. Suntei una din cele maiapreciate cântăree din România, remarcată

în ară începând cu anul 1967 i în străinătatecu începere din 1969, când ai câtigat MarelePremiu la Festivalul Internaional al Prietenieidin Germania. Ce alte premii i distincii v-aumarcat cariera ulterior?

Mihaela MIHAI: Dei a trecut multă vremede atunci, mă umplu de emoie i bucurie amintirilelegate de Meniunea obinută la FestivalulInternaional «Cerbul de Aur» din Braov, în acelaian, apoi Meniunea la Festivalul Internaional dela Sopot – Polonia, în 1971 i Marele Premiu la«Coupe d’Europe du tour de Chant» (retransmisprin Eurovision ) la Knokke le Zoute, Belgia (1971).

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Spre deosebire de muli artiti cu calităi

îndoielnice, care au protat de vremuriletulburi ale proletcultismului, fâcând carierăsub mottoul „Voi ce-n lume cântai/ pela televizor/ nu uitai c-avei frai/ pe laConservator” , suntei una dintre cântăreelenoastre profesioniste. Ai absolvit cu brioFacultatea de Muzicologie a Conservatorului„Ciprian Porumbescu” din Bucureti. Dacă

îmi amintesc bine, la scurt timp după debutulmuzical a urmat cel artistic, pe marile ecrane.

Mihaela MIHAI: Aa este. Am avut ansade a colabora cu regizorul Mircea Murean, jucândalături de actori consacrai precum OctavianCotescu, Toma Caragiu, Ion Besoiu, Gina Patrichi,Gheorghe Dinică, Dan Nuu, Draga Olteanu-Matei.Am fost distribuită în rolul feminin principal dinlmul „Asediul”, în 1972, respectiv „Bariera”, în

1973.Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Pentru

cititorii notri români stabilii în străinătate,ar interesant de tiut prin ce ări aiefectuat turnee i pe unde ai mai participatla spectacole.

Mihaela MIHAI: Am apărut în numeroaseemisiuni TV si Radio, concerte, discuri, turnee

în ară i în străinătate, începând din anul 1967.Printre ările în care am fost invitată se numărăBelgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Elveia,Frana, Germania, Israel, S.U.A., Turcia, fostaURSS.

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Dinnefericire, muli dintre noi au mari lacunela capitolul informării despre activitateapersonalităilor din cultura noastră, care auoptat pentru emigrare. Putei descrie, pe

INTERVIU CU MIHAELA MIHAI

Gabriela Căluţiu Sonnenberg



INTERVIU109/2005. Legea reglementează îndemnizaiapentru activitatea de liber profesionist a artitilorintreprei sau executani din România… Din 2006,graie acestei legi, în jur de 7000 de artiti primesclunar, prin Casele de pensii, această îndemnizaiepe care o ateptau de 50 de ani...

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Îneleg că v-ai îndreptat atenia i spre

reprezentarea României în afara granielor,mizând pe experiena acumulată în cei24 de ani petrecui în Frana. În ce modintenionai să intervenii pe plan european?Vă propunei să intervenii i pentru româniidin străinătate?

Mihaela MIHAI: În anul 2009 mi-am depuscandidatura pentru Parlamentul European. Deicandidam ca politician independent, fără a aveaun partid care să mă susină, am reuit să adun60.000 de semnături pentru acest demers. Fiindalegeri uninominale, a fost o încântare să constatcât de mult mă apreciază românii. Muli mi-auscris că mă iubesc i că mă respectă; singuraproblemă este să ae că sunt candidat. Inteniamea este să candidez din nou la alegerile pentruParlamentul European din anul 2014 i sper de dataaceasta într-un nal fericit. Cunosc problemeleromânilor din străinătate din proprie experienă.Comunitatea română nu este la fel de bine

închegată ca aceea a polonezilor,portughezilor sau a altor naii. Știude ce i pot propune soluii, atâtpentru consolidarea solidarităiiromânilor din străinătate, cât ipentru obinerea i respectareadrepturilor noastre în contextuleuropean.

Gabriela CĂLUIUSONNENBERG: Concret, care ar măsurile la care v-ai gândit?

Mihaela MIHAI: Voi facedemersuri pentru a obine încadrul Uniunii Europene dreptulla muncă al cetăenilor români,recunoaterea diplomelor,recunoaterea drepturilor laasigurări sociale (reciprocitateadrepturilor de pensie, gratuitatea

îngrijirilor medicale, ajutoarelepentru handicapai, etc ). Acestea

sunt drepturi care se negociază prinacorduri cu UE i se semnează de către GuvernulRomâniei. Noi, parlamentarii, avem datoriasă facem presiuni, în scris, asupra GuvernuluiRomâniei pentru a accelera aceste negocieri sprerezolvarea problemelor românilor din diasporaeuropeană.

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Înparalel, îneleg că dorii să vă implicai încontinuare i în procesul decizional dininteriorul ării. La alegerile parlamentaredin decembrie candidai la postul de Senatorresponsabil pentru interesele românilor

din diaspora. Care sunt atuurile pe care văsprijinii această candidatură ?

Mihaela MIHAI: Singura misiune aParlamentului este aceea de a face Legi. Eu tiunu numai să studiez i să-mi fac o opinie, dar tiusă i concep, să scriu i să susin în Parlament

un Proiect de lege. Am făcut-o deja, în 2005.Spre deosebire de alegerile pentru ParlamentulEuropean, când nu aveam un partid care să măsusină, de data aceasta propunerea vine dinpartea PRM, cu toate avantajele i dezavantajele pedecurg din acest demers. PRM, ca toate partidele,are adepii i adversarii săi. Insist pe faptul că iaceste alegeri sunt uninominale i că, implicit, sevotează în primul rând omul. Îmi bazez întreagaactivitate pe un cuvânt-cheie: respectul. Eu respectRomânia i fac tot ce pot pentru ca românii să erespectai oriunde în lume. Romania are un destinde indeplinit, important este sa m muli carecredem in el. Politica, aa complicată cum este,rămâne o artă a compromisului.

Gabriela CĂLUIU SONNENBERG: Caresunt concret problemele de rezolvat îninteriorul ării, în interesul românilor dindiaspora?

Mihaela MIHAI: Ca probleme de rezolvat încolaborare cu autorităile române au prioritate:

obinerea mai uoară a documentelor de starecivilă, stimularea întoarcerii acasă, problemacopiilor rămai acasă, problema infracionalităiiatribuite cetăenilor români. În acest sens,lucrez deja la un proiect de Lege al expatriailor.Odată ce Legea aceasta va adoptată, voi vizitapersonal Ambasadele i Consulatele române din

ările europene, pentru a accelerapunerea ei în aplicare.

Gabriela CĂLUIUSONNENBERG: Idealurilei proiectele la care puneiumărul sunt extrem de pozitivei în interesul românilor de

pretutindeni. Vă dorim succesla punerea lor în aplicare!Pentru nal, avei un mesajpe care dorii să-l adresairomânilor din diaspora?

Mihaela MIHAI: Româniidin străinătate sunt o populaiefoarte pestriă, cu probleme i cumoduri de viaă extreme: igani,paria, ceretori, dar i muncitori,aventurieri i, mai ales elite.Distanat de destinul său i dedestinul României, ecare îi cere

dreptul la o viaă mai bună, liberă.În tragedia românilor care s-au rupt de ară, suferăi cei plecai, dar i cei rămai. Eu îmi propunsă vin în ajutorul ambelor pări, acionând ca opunte de legătură. Ca să nu se rupă generaiilei continuitatea lor. Trăiesc cu convingerea căiubirea i frumuseea nate iubire. Îmi doresc său agentul de legatură între suetele dispersatei ară. Românii doinesc de dor iar eu tiu doinimai bine decât oricine. Eu personal, la fel ca iromânii din diaspora, când e vorba de ara mea,nu fac compromisuri, ci, după cum am dovedit, ampreferat mai bine să plec. Acum avem ansa dea confrunta societatea noastră, aparent pierdută,cu oglinda celor învăate prin locurile prin care am

trăit în străinătate. Numai aa putem să-i vedemdefectele, numai aa o putem ajuta.

Interviu realizat i editat deGabriela CĂLUIU SONNENBERG

Decembrie 2012



Motivul şarpelui este frecvent şiel se referă atât la teama cât şi vicleniaomului, iată de plidă, poemul:“blestemulrădăcinii: în ziua aceea / păsările aucăzut secerate / sub ierburi pârjolite /şerpii şi-au lăsat amprenta / din ziuaaceea / un dor de muguri stă răstignit / în scoarţa bolnavă / prin crengi încovoiatede rugăciuni / moliile macină / povarapântecului sterp / printre paragini / frunzavândută pe talanţi /cu umilinţă încă strigă: / „ întoarce-mi rădăcina înapoi la cer / şiiartă-mi nerodirea “

Poeta practică panseul, versurilesale având un substrat lozoc, dacă nucumva, înţelepciunea se situează chiar lasuprafaţă, sub formă de deniţie poetico-lozocă, şi o detectezi uşor, ajunge doarsă arunci o privire. Iată: “viaţa / căruţărăsturnată de vise / în care caut acul săpeticesc un sens”.

Într-un poememblematic pentru întregulvolum, Mihaela Aioneseispune: “adorm legănatăde chipul din năframă /la marginea unei simţiri / copleşită de melancolie / lumina îmi dezleagăpupilele”(Chipul dinnăframă).

Reîntoarcerea în patriacopilăriei nu se produce întotdeauna cu lejeritate.E multă hărmălaie acolo şiintrarea nu-i liberă. E nevoiede un preţ, un bilet de voiepe care nu-l ai. Trebuie săpândeşti momentul prielnic.Nimic nu mai este cum afost şi căutarea continuă închip dureros, pentru că multe locuri suntgoale.

“toate îşi au rostul lor / numai eu / când vreau să întorc / spatele crucii /regăsesc aceeaşi toamnă / care păstrează în frunze / parfumul mângâierilor ei / şi-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / măaciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapăveşnicia”.

Atunci te simţi bântuit de nostalgieca de năluci şi nu ştii cum să le alungi: “în odăi răvăşite de vânt / paianjenii ţesaceleaşi pânze / ziua se târâie ruginită /lângă liliacul înorit / m-aşteaptă vatra delut / pâinea / şi-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge oiarnă / şi mi-e urât / găsesc puterea să încolţesc o rugă / împrăştii norii şi adorm / ca un copil cu tine în gând” (Nostalgii).

Aici apar simbolurile cristice: pâineaşi vinul. Pâinea întru inţă, sângele vinului.Ca simbol al perenităţii, al statorniciei şi alfamiliei reunite, apare şi vatra de lut. Orice

împlinire sau orice nereuşită înseamnăpentru Mihaela Aionesei o pagină de viaţă,pe care le consemnează cu scrupulozitate în cronica inimii.

Ea practică paradoxul ca stareexistenţială şi lege a compensaţiei: dacădobândeşti ceva bun, neapărat trebuie

“plătit”, ca într-o fatalitate, cuceva rău: “pentru ecare dor

ascuns / sub pleoapă / fărâma deumbră râde şi/ plânge / pierdută înhaina de om / încă ridică pe umericastele / păpuşilor de lut / viselese sfarmă tot mai des / şi nu ştiu înce să adun / bucăţile de suet dinmâinile căuş / între noi o umbrăcrestează dimineţi”. Nimic nu estegratuit, nimic nu se obţine fără jertfă şi fără muncă istovitoare,aproape insuportabilă. Foartefrumos poemul: “Adie o mirarede înger” dedicată memorieilui Fănuş Neagu: “hergheliiles-au oprit / în păşunea albastră / nu mai nechează nici umbra /agăţat de un nor / a rămas doarun strigăt / să spargă liniştea /prăbuşită de ieri în fereastră / pecreanga de zarzăr înorit / atârnăo lume buimacă”.

Există în volum imaginitulburătoare, cusintagme reuşite,i n o v a t o a r e :precum: “cerul cao pâine se frânge / de prea multălumină”; “pădureatoată a căzut pegânduri”; “mulţipăstori au învăţatsă cânte / dar

numai doina unuiase auzea / din osulcerului; “cu suetulpe buze / primăvaraşi un miel rătăcit / la piciorulcrucii aşteaptă”, “păstoresc liniştea / fără să găsescpăşunea / învăţ

muţenia bobului de grâu / ştiutransferul luminii se face / înghiţind un anotimp de întuneric; “mă apasă cununa de spini /resemnată / duc stigmatul de a”; ş.a.

În drumul ei către sine, poetaa descoperit un dualism pe carecu greu îl poate învinge: “dualism:deschid coperţile aceleiaşi cărţi /lă cu lă / desfac suetul unuiorb / dincolo / fereastră şi zid /umbre încăierându-se / eu şi cumine”. E resc. Nimeni nu aredoar un chip, ci doar un singursuet care nu poate multiplicat.

Poeta se fereşte de clişeeliterare, de drumuri bătătorite,poezia ei este limpede, subscrisănici unei generaţii, ea este pur şisimplu singulară în spaţiul liricde azi, atât de poluat de texteprefabricate, cu inuenţe străine.

Cu aceste cuvinte derecomandare şi cu simţământuldatoriei faţă de o colegă maitânără, apreciez noua alcătuirelirică şi cred în evoluţia fericită aacestei poete.

CRITICĂ

„Cerşetorii de stele” –titlu metaforic, cât se poate de

misterios şi tainic, sugerândcăutarea şi neliniştea continuă acreatorului, veşnic visător, veşnic înamorat, pururi cu ochii pe boltă,fascinat de lună, de astre şi detoate fenomenele cosmice la careasistă, conştient sau nu, dar, fărădoar şi poate, inspirat în cel mai înalt grad.

Mihaela Aionesei deneştepoetul drept „etern truditor decuvinte / precum fântânarul /adâncit în groapa înfricoşătoare /până aude cu urechea suetului /murmurul apei / dincolo de oglindaobscură / nimeni nu ştie taina /numai poetul strecoară lutul /şi soarbe apa” (Poetul). Poemulcare dă titlul volumului, închipuieun spaţiu de graţie unde poeţiise simt în largul lor, pe o steala un murmur de ape: “cerşetoride stele: există un oraş invizibilsuspendat / în care se întâlnescpoeţii / stau pe o stea la un murmurde ape / un oraş în care timpulse încovoaie mai greu / fântânileies cu plinul şi întâmpină ecaresuare / tremurată pe buza lunii / îngeri cu o singură aripă umplucălimări / pentru liniştea umbrelor / în partea asta de lume e altfel îmi spun / iubirile se nasc şi nu

mai mor nasc şoapte / lucruriledevin fantasme se îmbracă înidei / şi aşteaptă la răspântiacerului lumina / la porţile oraşuluisuspendat / îngenuncheate suntdoar aşteptările cerşetorilor”

Motivele cosmice suntprezente (cum altfel?) – înaproape orice poem, şi e rescaşa, indcă suntem legaţi decelest, mai mult decât de teluric.

Limbajul metaforic, alegoricşi uneori hiperbolic din poeme, scotla iveală o autoare preocupată,nu numai de lună şi stele, dar şide fenomenele sociale cu careomenirea se confruntă, fenomenela care ea nu poate rămâneindiferentă, datorită educaţieimorale şi civice: “jefuiţi de sărăcieamanetăm / rănile conservatecu sare / din pâinea amară dămcâinilor / care au ros ani în şirciolanul / şi-acum bat cuie înmâini / joacă ţonţoroiul pe capetesparte / lihniţi le plângem de milă / foamea din noi o donăm în ratela bănci / lingem durerea asfatuluiud de lacrimi / taxa mizeriei cusudoare o plătim / mogulilorcare n-au nici un Dumnezeu /aprindem torţe din trupuri strivite / sub greutatea zilei de ieri / azi

înfruntăm furtuna ne zbatem învaluri / mâine învăţăm mersulpe apă /înghiţim disperareaacceptăm nepăsarea / „ potoliţi-vă foamea / înmulţiţi pâinile şipeştii din suet ” / e singura legepe ordinul de zi”(Solidaritate).

PE TREPTE DE FRUMOS – SPRE ÎNĂLŢIMI STELAREMihaela Aionesei, Cerşetori de stele, Poezii

Cezarina Adamescu



SEMNAL

Născut la 12 noiembrie 1952 în localitatea Ungureni,Dâmbovia, Vali Niu a absolvit dreptul i jurnalismul,conduce revista „Impact cultural” din Târgovite irealizează o emisiune (talk-show) la TV Columna dinoraul menionat.

Ca poet a publicat mai multe volume de versuri,unele în ediii bilingve româno-albaneze, româno-franceze, româno-ruse.

Volumul pe care-l prezentăm cititorilor, Secundacelestă (Ed. Bibliotheca, Târgovite, 2012) apare înediie trilingvă, traducerile în limba franceză datorându-se Corinei Luca, iar în limba engleză, Andreiei Pucau.

După cum menionează i titlul cării, personajulprincipal este timpul . Dacă în volumele anterioare acestaera perceput de autor, în general cu seninătate mioritică,

în buna tradiie românească, conform căreia omuleste parte integrantă a universului, acum, cu trecereaanilor, curgerea sa ireversibilă aduce nostalgie, reveriei amintirea iubirilor trecute: „... sună prelung ceasultăcerii celeste/ i mă dojenete blând dimineaa/ cu

ochiul timpului deschis/ desluesc cuvântul iubirii/ scrisde copil” i ceasul bate. „... tic tac de apus”. (ceasul tăcerii celeste) Trăirile lirice atingând incomunicabilul,este invocată tăcerea atotcuprinzătoare.

Simbolul trecerii timpului este clepsidra care

Lucian Gruia

VALI NIŢU -SECUNDA CELESTĂ

înregistrează momentele vieii rememorate justiiarcu scop terapeutic: „... hai să ne cunoatem greelile/pentru a călători în picioare/ prin timpul din esenaclepsidrei” (clepsidra ce ne curge)

Tristeile dobândesc acente de revoltă citadină,provocare de relaiile sociale terfelite moral: „... sunttrist în dimineaa dinspre ziuă/ (...)/ i cafeaua poartădoliu/ suferind răceala unui timp cu cearcăne” (clipeceleste)

În relaia cu timpul, Vali Niu se dovedete

heraclitian, zilele curg spre îmbătrânirea iminentă: „m-am dezbrăcat de încă o dimineaă/ i mă simt mai sărac/ în meditaiile îngenunchiate pe rid” (... mai sărac ). Unelepoezii amintesc de cifra 57, adică de numărul anilor pecare i-a împlinit autorul când le-a scris.

În poezia care dă titlul volumului, autorul lucid îiconsideră poezia martoră a trecerii i petrecerii prinlumea efemeră: „... în ochii timpului îmi privesc mâna/ce-i scrie pe un cerc/ nu se mai întoarce niciodată/ arculceasului celest” (secunda celestă)

Compensarea nostalgiilor o aduc: iubirea, cultulpărinilor, contemplarea naturii, credina.

Elogiul mamei devine recunotină pentru rodniciainei dar se încarcă i de nostalgii datorate treceriitimpului: „... scumpa mea maică prea bătrână/ anotimpcu aripi dintr-o frescă/ dăruit din inima-i pură” (ramul tău, măicuă)

Viaa cu bune i rele modelează poezia autorului.Dincolo de dezastrul provocat de cutremurul din 4 martie1977, se petrece o minune, născându-se Raluca, icapoetului.

Iubirea curată constituie sensul existenei noastrede ine muritoare: „...Știi ceva iubire?/ cred în ori../i am îngenunchiat pe pământul ce le dă viaă/ aa cumeu sunt hrănit de iubirea ta specială/ ce este atât deaproape de suetu-mi” (arcul celest ) Rodul iubirii, copiiine justică existena.

Din punct de vedere stilistic, Vali Niu uzitează deimagini fruste, uneori rebele, incitante. Modernitateaexpresiei a câtigat în incisivitate i a acutizat tristeileprovocate de trecerea timpului.

Alunecând spre toamna vieii, autorul nu i-apierdut sentimentalismul curat, adolescentin, în versurile

de dragoste: „... reverenă/ pentru tine femeie-cântec/cu melodia unor acorduri fecunde/ (...)// merii poemetu oare albă/ în ecare zi să e 8 martie/ pe faleza tade eternitate” (reverenă de 8 martie)

Poezia lui Vali Niu, câtigă, de la volum la volum,expresivitate, incisivitate i profunzime.

CENTRUL CULTURAL “LUCIAN BLAGA” SEBEŞB-dul Lucian Blaga; Nr. 45; Cod 515800; Jud. Alba; Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844

E-mail: [email protected]

FESTIVALUL INTERNAIONAL „LUCIAN BLAGA”EDIIA a – XXXIII– a, 10 – 12 MAI 2013

În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naionale (devenite tradiionale):

1. CONCURSUL DE CREAIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor,membri sau nemembri ai uniunilor de creaie, elevilor i studenilor din ară. Poeziile(maxim 10) i eseurile din opera blagiană, trimise la concurs, vor dactilograatela două rânduri i vor purta un motto, acelai cu cel de pe plicul ce conine datelebiograce ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ I EX-LIBRIS – se adresează tuturorartitilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor i studenilor din ară.

Dimensiunile lucrărilor, i ne referim în primul rând la realizarea unor portreteLucian Blaga, rămân la aprecierea ecărui creator i vor circumscrise, în modspecial, lirismului i mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor trimise pe adresa:Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod potal 515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45,

Sebe, jud. Alba până la data de 25 aprilie 2013, data potei, însoite de apersonală a creatorului i un număr de telefon.

Juriile celor două concursuri vor formate din istorici, critici literari i, de artă, specialiti, reprezentani aiinstituiilor organizatoare i vor acorda premii în bani, dar i ale revistelor i societăilor literare, ale unor Edituri,rezervându-i dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menionăm că lucrările premiate vor apărea în revista „Paii Profetului” sau „Caietele Blaga” din anul următor,iar după jurizare, materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

Director festival: Prof. Constantin Șalapi



de Tournon i a dovedi trădareacontelui de Saint-Lô. Spionul aat înslujba nemilor îi ghicete drumurilei încearcă să-l ucidă cu otravă, laun han din Veneia, sau îl tortureazăpentru a aa motivul exact al călătoriei în Franţa. În ciuda obstacolelor – celmai important este că ministrulfrancez la care trebuie să ajungăinformaţiile despre contele Saint-Lô

este chiar văr cu acesta – şcoala despionaj a lui Constantin Cantacuzino îşi dovedeşte înalta clasă, logofătulRadu Andronic găsind calea de a primit de însuşi Ludovic, căruia îi oferăinformaţii despre urmaşul la tron alregelui Spaniei, dar i dovezi despretrădarea contelui i nevinovăia lui Etienne de Tournon. Răsplataprimită – o uviă de păr a regelui – stârnete logofătului (cese atepta la un titlu de noblee sau un castel, după obiceiulde la curtea Valahiei) hohote de râs: Logofătul înlemnit simi cu spaimă cum râsul cel nestăvilit îi încearcă pântecele urcând repede spre gâtlej. Umerii largi începuseră a-i zvâcni. Spre a zăgăzui hohotul, îi strivi unghiile vătămate în podul palmei.

Ultimele capitole îl aduc pe logofătul Radu Andronic într-oconfruntare a minilor iscusite cu Carol Neurautter, spion de elităal curii de la Viena, care urmărete să îngenuncheze cerbicia

românilor transilvăneni, care refuză să renuna la credina itradiiile lor, pentru a putea asimilai mai bine de ImperiulHabsburgic. În lupta pentru românii transilvăneni, logofătul esteajutat de jupânia Tofana, de Ion Singuru, moul Drăgan. Aândcă oamenii habsburgilor încearcă să găsească i să distrugăpeceile i hrisoavele vechi, să astupe cu pământ temeliilorvechilor aezări, într-o încercare disperată de a distruge oricelegătură a românilor cu trecutul lor, sperând ca astfel acetiasă-i uite, încetul cu încetul, credina i neamul, oamenii aaisub conducerea logofătului Andronic – la îndemnul domnitoruluiBrâncoveanu i sfatul stolnicului Cantacuzino - adună mărturiiletrecutului pentru a le pune la adăpost. Carol Neurautter îşiprobează stofa de spion de temut reuşind să-şi strecoare propriulom printre însoţitorii logofătului. Încercarea este zădărnicităde logofăt, care-şi cheamă tatăl în ajutor – pe boier CostacheAndronic, spion de valoare i el în tineree.

Savoarea romanului este dată atât de descrierile (e

a oamenilor, e a lucrurilor sau a locurilor) care au neeaunor bijuterii lucrate în ligran, de limbajul moale i coloratal oamenilor, cât mai ales de personaje ca slujitorul lui RaduAndronic, Ilie Machidon, alt zălud – după cum gândetecucoana Irina - ce-i lăsa de izbelite gospodăria, muierea i pruncii umblând alături de logofăt după coada prepeliei. Iste ihâtru, Ilie era subirel, iar în straiul leesc, cu ceapchen scurt i nădragi strâmi, semăna a băietan. Purta cămaă albă, din in,împunsă cu înorituri în care citeai mâna muierii, Smărăndia,frumusee vestită în ara Vrancei la acea vreme. Mintea ascuităa plugarului sclipea în ochii verzi, înpi la rădăcina nasului puinstrâmb. Povetile cu tâlc pe care le rostete, dospind de un umorsănătos, priceperea în mânuirea parului i devotamentul absolutfaă de logofătul Andronic pe care nu-l însoete din obligaieci din drag i datorină fac din el nu numai un personaj de unpitoresc deosebit, dar i model de iscusină i înelepciune.

La fel de pitoresc este i personajul Marghioliei,negustoriade podoabe, ale cărei farmece, erau deja, la numai 20 de ani, în slujba Cancelariei Negre. De o frumusee care tulbură ochiii minile, femeia se dovedete a i ea o iscoadă pricepută,a cărei valoare e recunoscută de însui stolnicul Cantacuzino.Tiparul trupului îl luase de la gorjence, ochii verzi, plini de păcat,îi furase de la jupâniele din ara Moldovei, umbletul îi purtagândul spre băciele deprinse cu săritura ciutelor din piatră în piatră. Învemântase în ziua aceea pieptar terteluit cu horbotăscumpă, în strânsura căruia sânii cereau drumeilor ajutor,caaveică strâmtă după modelul domnielor lee i o fustăretezată cu tiină drăcească ca să-i ghiceti poalele cămeuicii erte în busuioc i verbină. În picioare îi săltau ciuboele roii,de Braov, iar pe umeri pletele negre. În aceeaşi linie se înscriuşi jupâniţa Tofana – fecioara-haiduc, Ioan Singuru – inteligent isolitar, uriaul Drăgan de o putere ieită din comun.

Astfel, în romanul Logofătul de taină, Rodica Ojog-

Braoveanu reuete să contureze un tablou de o frumuseestranie i seducătoare a ării Româneti în timpul lui ConstantinBrâncoveanu, o ărioară mică, dar cu oameni frumoi, puternici, înelepi, care-i înfruntă soarta râzând, care privesc existenacu îngăduină i cu umor, dar care nu ezită să-i dea viaa înnumele unor realităi cu nume pe care poate nu le cunosc, dar lesimt, profund, care fac parte din ei i fără de care nu pot exista,noiuni ca devotament, patriotism, neatârnare.

LECTOR

Pe 4 septembrie 2012 s-au împlinit 10 ani de la trecerea în lumea misterelor de dincolo a celei care a fost numită decritica literară „doamna romanului poliist românesc” sau „Agatha Christie a României”. De formaie jurist, Rodica Ojog-Braoveanu renună la avocatură în favoarea scrisului, alegere

fericită, dacă luăm în considerare că va publica în jur de 35 deromane, atât poliiste, cât i istorice, romane ale căror reurzesc cu măiestrie istorii mustind de taine i de personajememorabile.

Dacă în romanele poliiste misterul este construit în jurulunor aciuni de spionaj industrial sau al unor crime, cele istoriceconstruiesc misterul în jurul unor maetri ai spionajului dinepoci pe cât de diferite, pe atât de magistral evocate. Uneleau aciunea xată în timpul celor două războaie mondiale ( Al cincilea as, Întâlnire la Elysée, Să nu ne uităm la ceas) i aduc în prim-plan guri ca cea a colonelului Tama, iar altele întimpul domniei lui Cuza ( A înorit liliacul ).

Un loc aparte pare să aibă în proza istorică a autoarei,ciclul Andronic (Ochii jupâniei, Letopiseul de argint, Logofătul de taină, Vulturul dincolo de cornul lunii, Agentul secret al lui Altîn-Bey ), în al cărui centru se aă gura controversată a „logofătului de taină” al domnitorului Constantin Brâncoveanu

– Radu Andronic - i sistemul de spionaj al voievodului român,sistem atât de temut în acele vremuri i în umbra căruiaveghează gura ascetică a stolnicului Constantin Cantacuzino.De ce controversată? Pentru că acest logofăt Radu Andronic,un soi de James Bond al evului mediu românesc, contrazicetoate teoriile despre cum trebuie să arate i să se poarte unadevărat spion. Mai exact, toate colile de spionaj ale vremii– i nu numai – spun că cea mai mare calitate a unui spioneste să e aproape invizibil. Cu toate acestea Radu Andronic,strălucete prin aspect zic i vestimentaie – are o pasiunepentru culoarea albă a vemintelor, dei culoarea specică unispion ar cenuiul – atrăgând atenia peste tot pe unde ajunge:un valah cilibiu, cu umeri uriai, în strai alb. Părea prieten cutoi, munteni i venetici.[…] Andronic era cu adevărat chipe, i când râdea, faa prindea o lumină a cărei putere doar muierileo simt.[…] în horbota revărsată din vesta argintie sclipeaudiamanticale de pre. O perlă mare, parcă atunci smulsă dininima scoicii, sclipea rozalb dulce la degetul cel mic. Mai multdecât atât, isprăvile sale sunt cunoscute şi temute de toţi spioniivremii, după cum arată „a” pe care i-o întocmete Felipe celGras, spion de temut al Siciliei: Radu Andronic, valah, douăzeci –douăzeci i cinci de ani, foarte chipe, novac, păr i ochi păcurii. Slujitor credincios al principelui Brâncovan, cu rang delogofăt. Ager, spadă iscusită, mânuiete la fel de dibaci stiletul i laul. Nu poate răpus piepti, peste putină a cumpărat.Grăiete toscana, franceza, nemeasca i otomana. Uceniciai-a făcut-o în Cancelaria Neagră a stolnicului ConstantinCantacuzino. Spre a-l răzbi, trebuie ademenit prin vicleug saumuieri…

Aciunea din Logofătul de taină îl poartă pe RaduAndronic pe urmele unui alt spion temut al vremii, contele deSaint-Lô care, dei francez, se aă în slujba nemilor i urzeteatât împotriva propriului popor, cât i împotriva românilor din

Transilvania. Acest conte de Saint-Lô se aă în atenia stolniculuiCantacuzino, ind bănuit de faptul că i se datorează aruncarea în închisoare, în Frana, a vicontelui Etienne de Tournon, unuldin puinii prieteni ai Valahiei la curtea lui Ludovic. Primelease capitole ale romanului îi aduce faă în faă pe cei doiadversari – logofătul Andronic i contele de Saint-Lô - pepământul ării Româneti, prilej pentru scriitoarea noastrăde a creiona cu abilitate i talent tabloul acelor timpuri, de lanăvala ucenicilor pe străzile cetăii de scaun, la cel dintâi ceasal zilei, până la chefurile pantagruelice ale boierilor moldoveni,care ineau zile i nopi întregi: Ce znamenie de cretini or mai i valahii? – se întrebă cu mirare însui contele de Saint-Lô – De aisprezece ceasuri cărau în ei merinde i băuturăcât să astâmperi cu ele o oaste de ămânzi, i tot îi căinau pântecele. Asemenea urgie nu pomenise nici la Hamburg, oravestit în Evropa pentru mâncăii lui, nici în Sicilia unde muierilese semeeau că-i înarcă pruncii cu o oală de spaghetti. Un

capitol întreg este dedicat Cancelariei Negre, inima i minteasistemului de spionaj organizat de stolnicul Cantacuzino, locce adăpostea taine din toată Europa acelor vremuri i unde seformau viitoarele iscoade.

Următoarele cinci capitole poartă paii logofătului sprecapitala Franei unde trebuie să izbândească să ajungă laregele Ludovic pentru a proba nevinovăia vicontelui Etienne

Nume de cod: Mister

Cristina Bîndiu



DRAMATURGIE

OAMENI DE CULTURĂ DESPRE PIESA DETEATRI RÂSUL I DESPRE AUTORUL EI

Piesa de teatru “Râsul” a fost citită pentru primadat în Cenaclul dramaturgilor al Uniunii Scriitorilor, înseara zilei de 2 martie 1981, bucurându-se de apreciericritice deosebit de favorabile, de elogioase. RevistaTeatrul, nr 4, 1981

DORU MOOC, dramaturg : “Râsul”, de ȘtefanDumitrescu este una dintre cele mai inteligente piese aledramaturgiei româneti. Montată pe scenele Europei, ar

face pur i simplu ravagii i s-ar juca cu sălile pline zecide ani. Îmi pare rău că n-am scris eu această piesă, iacesta este, cred, cel mai frumos elogiu care i se poateaduce unei opere”

TUDOR GHEORGHE, actor la teatrul Naional dinCraiova : “Râsul”, de Ștefan Dumitrescu este un strigăt împotriva cancerigenei i cumplitei curse a înarmărilor.Cel puin aa am văzut-o eu. Cu o seară înainte de a citi “Râsul”, am văzut jucată de teatrul din Piteti piesa “Cui îi e frică de Virginia Woof”, a lui Eduard Albee, una dintrecele mai mari piese contemporane. Piesa lui Dumitrescueste mai bună.”

PAUL TUTNGIU, redactor la revista Teatrul : “ȘtefanDumitrescu este un dramaturg care se anună foarteserios”. (Revista Teatrul, nr 3 / 1981)

TEODOR MĂNESCU : dramaturg, Redactor ef alRevistei Teatrul : ”Ștefan Dumitrescu nu scrie localist,ceea ce e foarte important. Autorul “Râsului” scrie cu olibertate interioară demnă de invidiat. El nu se gândetecând scrie dacă o să-l aprobe revista “Teatrul” sau nu.Când scrie el nu trăiete acea meschină i mizerabilăautocenzură care-l anulează pe scriitor i pe gânditor.Ștefan Dumitrescu, sunt convins, va un dramaturgimportant în dramaturgia românească de mâine. Tânărulacesta bătăios i optimist e făcut să ridice coloi înteatru.” (Revista Teatrul, nr 4 /1981)

MARGARETA BĂRBUĂ, critic de artă : “Râsul e opiesă bogată în sensuri. O parabolă…E vorba în aceastăpiesă de un fenomen de “ridocerizare”. În prima parte a

piesei “ ridocerizarea” duce la un proces fantastic. Credcă a fost în intenia autorului, să combată un anumefenomen de mimetism, mimetismul. Încerc să descifrezinteniile autorului. Piesa ar putea să poarte drept moto: “Râzi, tu, râzi Harap Alb, dar…”Acest dar este catastrofanală…sau ”tot ce-i mult nu-i bun”, chiar i râsul careeste o reacie pozitivă a omului.” Revista teatrul, nr 3 /1981

TUDOR POPESCU, DRAMATURG : “ Această piesăe foarte interesantă ca idee…Mi se pare că atuul săueste tocmai ideea, originală, interesantă ; i cine umblădupă idei interesante tie cât este de greu să pui mânape una, care, doar expusă ca atare, ne produce un oc.Ștefan Dumitrescu va un dramaturg foarte interesant“.Revista teatrul, nr 3 /1981

FRANCESCA PINI, CRITIC LITERAR : “Apariia pieseide teatru “Râsul”, de Ștefan Dumitrescu, un eveniment în istoria dramaturgiei româneti i universale. Aadar,după 10 ani de la apariia “Râsului”, concluzia meaindubitabilă este că ne aăm în faa uneia din operele celemai importante ale acestui veac în literatura universală,iar apariia ei, în sfârit, într-o revistă românească,

Ştefan Dumitrescu

RÂSUL(PIESĂ DE TEATRU ÎN 14 TABLOURI)

după ce a circulat ani de zile clandestin, trasă la xerox,vânzându-se cu 2000 de lei exemplarul, mi se pare unuldintre evenimentele editoriale cele mai mari din istoriadramaturgiei naionale i universale.” (Revista DaciaPolitică i literară, nr 1 / 1990)

CEZAR FORTUNESCU, critic literar : “ RÂSUL”, ocapodoperă despre care se vor scrie multe cări. Nucunosc în literatura română i în cea europeană săse scris în ultimii 50 de ani o asemenea piesă care,

coninând toate adevărurile epocii ei, pur i simplu terăvăete, te înspăimântă “ (Dacia Politică i Literară”,nr 1 /1990)

“Am citit piesa d-vs de teatru “Râsul” i amgăsit-o originală, interesantă i amuzantă ! Sunt alăturide dumneavoastră. Vă voi ajuta să spargei crustaindiferenei. Intenionez s-o dau la “Theatre de poche”, îninat de Eugen Ionesco, unde i-a jucat piesele lui deteatru i în virtutea cărora a ajuns membru al AcademieiFranceze. De-asemenea, mă gândesc s-o dau unuiactor, foarte cunoscut în Frana, care stăpânete în moddesăvârit arta de a râde.”

Celestin Duca. 16 iulie 2000. Paris.

“Îneleg de ce acum treizeci de ani Teatrul Mic a puspiesa (piesa de teatru “Râsul” n. n) la sertar. Desiguri-a speriat – pe atunci, stilul modern al piesei – i îifăceau gânduri despre posibilele aluzii i comparaii cuprezentul.”

Liviu Ciulei. 20 iulie 2000.

“Vocaia pentru scrisul consacrat teatrului prindeculorile certitudinii. “Râsul” lui Ștefan Dumitrescu seconstituie ca un “op” solid sub raportul construciei,al problematicii ce stimulează interes i al expresieiliterare expresive. Talentul este vizibil, ca i experienadramaturgică. Inventiv, inteligent, profund, aluziv- document i ciune, artă a portretului moral i aintensităii conictuale – omul i drama alcătuiesc ostructură pe care breasla se cere a depune efort spre

justiiară proiecie i proiectare. “Profesor universitar, doctor, academician, Ion

Toboaru, estetician. Text apărut pe coperta a IV-a a cării “ Dicionarul complet al dramaturgiei lui I. L Caragiale.”

RÂSUL. PERSONAJELE:

JEAN ALEN, PsihiatruIVAN HARAȘOVSPECTATOR 1, 2, 3, 4, 5, …1OASISTENTULSECRETARAMINISTRUL ECONOMIEI

ȘERBAN DESAY. Ministrul Adjunct al EconomieiDOAMNA ROMANENCOELISABETA COMANCEI DOI FIISTUDENIINICOLAE GAMAFIUL LORIULIU PISARO, Preedintele Consiliului de

AntropologieCEZAR VERDI, EMANUEL BRUNO, ELENA CATINA,

AntropologiPRIMUL MINISTRUMINIȘTRILI TAI NE, ViitorologHENRI COMANDOMNUL ROMANENCODOAMNA LI TAI NEHERMAN HERBERT, profesor UniversitarMARGRIT GAMAPACIENTUL

Aciunea piesei de teatru Râsul se petrece în statulHumana, din insula cu acelai nume. De asemeneaaciunea acestei piese se petrece într-un viitor apropiat.

(fragment)



POEZIE

ChitanţaTanta , domnişoara Tanta E-o duduie foarte şic, Zveltă, cu ochi mari şi negri, Cap superb, năsucul mic, Picioruşe lungi şi durde Şi când se plimbă prin Tei Toţi birjarii o admiră: - Mă, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta ? Uite, n-aş putea să spun; Nici nu mă interesează Chiar dacă o presupun. Dar cum Tanta-i delicioasă Şi are maniere ne, Nici nu vreau să ştiu ce face,

Nici cu ce şi nici cu cine. Ca vecini se mai întâmplă Ca sa-i cer un ac sau aţă, Sau îmi cere ea o carte Până mâine dimineaţa.. O vecinatate dragă Ne-a prins zilele-n cătuşe Că ades intru la Tanta Fără să mai bat la uşe. Tot aşa-ntr-o seară intru Era iarnă grea si ger, Şi-o găsesc in pielea goală Stând lângă calorifer. Năucit de frumuseţea-i Dau să mă retrag un pic Însă Tanta-mi spune: - Intră, intră dragă, nu-i nimic !

Am intrat şi beat de farmec O-ntrebai plin de mister: - Pentru ce stai goală, scumpo Langă acel calorifer? - Fiincă-a fost proprietarul, Mi-a răspuns şăgalnic Tanta - Şi-uite mi-am plătit chiria, Iar acum, usuc chitanţa.

Dilema

Aţi vãzut prea bine, cã la consultaţii Doctorii te-ntreabã despre emanaţii Vor sã ştie tonul, abundenţã, faze, Unii le zic vânturi, alţii le zic gaze.

Dar sã nu vã mire dacã medicina

Studiazã astãzi foarte mult bãşina Fiindcã-n biologie pentru toţi e clar: A bãşi e-un lucru foarte necesar.

Toatã lumea bese. Asta-i axiomã. Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã În privinţa asta toţi suntem la fel Bese şi-mpãratul în palat la el,

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese, Papa de la Roma, bese şi iar bese. Încã-o chestiune trebuie-nţeleasã: Fiecare bese, dar la el acasã!

Fãrã martori, merge, tare sau încet Nimeni nu-ţi dicteazã ca sã beşi discret. Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?

Treaba ta, eşti liber, poţi sã faci şi spume. Si chiar dacã nimeni nu-ţi stã împrejur Poţi sã beşi în lege, pânã cazi în cur. Eticheta însã cere sã pudic, Bunul simţ pretinde sã nu beşi în public!

ODA PROSTILORMotto:

Mama prostilor este mereu gravida!

De-ar să-i luăm pe toţi la rând, Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna...PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoareSă-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare : “Iubite Doamne, fă-mă....PROST!”

De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să i...PROST.

În lumea asta cu de toate, Unde se-nvaţă contra cost, Păcat că nici o facultate Nu dă şi diploma de....PROST.

Avem impozite cu carul, Dar înotăm în sărăcie şi ce buget ar avea statul Dintr-un impozit pe.....PROSTIE....

Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de ...PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, Savanţii noştri mor de foame Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

DE REŢINUT :

Prostia este innit mai fascinantă decâtinteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pecând prostia, nu !

Oamenii neinstruiţi sunt mai “scumpi”decât oamenii valoroşi care, pentru asupravieţui, se “vând” ieftin.

Nu te certa niciodată cu un prost.Te aduce la nivelul lui şi te bate cuexperienţa. Şi apoi, mai are şi minteaodihnită!!!!!!!!!!!!!!!

Ce-ar , bunãoarã, s-auzi pe cutare C-a bãşit în public doamna... nu ştiu care Sau cã domnişoara, profesoara X S-a bãşit în clasã, ieri, la 2 x?! Cum ar privite sau calicate? Ar mai prestigiu, autoritate? Aş, le-ar spune neted „de-al de bese tare” Cine le-ar mai crede inţe graţioase? Ar pur şi simplu nişte bãşinoase.

Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã. Sã-ţi rişti sãnãtatea pentru o bãşinã? Sã n-o laşi sã iasã dacã eşti în public, Fiindcã eticheta cere sã pudic?

În privinţa asta sunt pãreri mai multe

Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte? Astfel, dupã unii, poţi sã beşi oricât Dar sã ştii la vreme sã le strângi de gât. Poţi sã acelaşi om cu demnitate De-a le da fâsâite drumu-n libertate.

Asta-i o pãrere, una dintr-o mie Dar morala spune cã-i ipocrizie Ce deosebire e-ntre om şi cal? Ar mai însã şi-un aspect moral

Când te-arãţi în public falnic, gras, fãlos şi-n realitate esti un bãşinos, Câţi nu sunt dintr-ãştia care bãs de zor Parcã ştii vreodatã ce-i la curul lor!?

Dar rãmâne lege cã e indecent Sã slobozi la gaze de eşapament. Fie, cu morala nu te poti certa Dar mai iese gazul fãrã voia ta.

Suierã şi geme cu prelung ecou Iar tu ai neşansa sã la birou. În astfel de cazuri, spune, ce te faci? Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?

Din experienţã, eu vã spun cinstit Cã oricând în viaţã nu am îndrãznit Sã recurg la scuze; ar fost mai rãu Sã roşeascã lumea toatã-n jurul tãu !

Am târşâit un scaun, am fãcut ceva Ca sã nu se creadã c-am bãşit cumva.

Si oricât se spune cã sunt ipocrit,

S-au fãcut şi ceilalţi cã n-au auzit.

Chiar îndrãgostiţii când admirã luna Cu sau fãrã voie scapã câte una,

Si cu-o tuse seacã, bine regizatã, Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã, Fac ca sã vibreze tot a poezie Chiar şi nedorita, scurta gãlãgie.

Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt

Dar astfel de cazuri, când ipocrizia Este-asociatã chiar cu poezia Crime moraliştii noştri le socot, Cãci morala-şi bagã nasul peste tot.

În nal tot omul se întreabã trist Sã-l asculţi pe medic sau pe moralist? Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã: Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???

Marcel Marc G. Topârceanu



î

Caron. Atacatorii trebuiau să-l „omoare” pe taximetrist, iarpe turistul amator de emoii

tari să-l tortureze o noapte.Sub ameninarea teroritilor,durerea zică nu însemnanimic pentru Greg, care eramai mult măcinat i chinuitde remucări, rememorândfaptele prin care ul l-adezamăgit. Greelile ului, amintindu-i de propria-i laitatedin adolescenă, l-au împins pe Greg să-i dea foc, întimp ce nite fali salvatori simulau că-l scapă din mâinilepretinilor răpitori. Spre exasperarea lui, fu salvat i, înciuda gravelor arsuri, meninut în viaă în spital, pânăcând îi reveni cunotina i-i dădu seama că încă trăiete.Astfel, călătoria ca fugă de sine nu i-a atins inta, deoarececălătoria trebuia să se împlinească înlăuntrul inei sale.Situat în permanenă sub inuena Karmei i aDharmei, Greg considera că Dumnezeu a greit cândle-a dat oamenilor liberul-arbitru. Aat în circumstaneameninătoare de la grania dintre viaă i moarte, i-aacordat însă răgazul de a medita asupra unei InteligeneSuperioare care ar ine lumea în echilibru, în antiteză.Greg observase că sunt pe Glob locuri panice, prospere,cu populaie îmbătrânită, bolnavă i locuri beligerante, cupopulaie tânără i sănătoasă. Vocea auctorială i voceainterioară a personajului se împletesc pe mai multe pagini,unde sunt aduse în discuie chestiuni lozoce: sensulvieii, anularea eului, dorina de a avea un copil, dragosteapentru urmai, păcatul originar i pedepsa de mii de ania urmaelor Evei de a nate în dureri, până la anesteziaepidurală. Se formulează întrebări retorice asupra opiunilorpe care le-au făcut odată Iisus, Buddha i Cain, asupramotivelor unui suicid. De asemenea, se aduce în prim-planchestiunea existenei lui Dumnezeu, a modului divin de a

comunica oamenilor, menionându-se problema traduttore – traditore: cuvântul lui Dumnezeu este transpus în cuvinteomeneti de către interprei, traducători, iar interpretulcedează tentaiei de a coautor , ba chiar Autor.Destinaia turistică ne creionează varianta unei lumicontemporane în derivă, înelătoare, imperfecte, plină dedefecte. De-a lungul întregii naraiuni, invariantul moarte este zugrăvit din prisma omului aat în era internetului:cu indiferenă. Turitii lmau execuia prin spânzurătoarea unor condamnai la moarte, privind-o ca pe o secvenăde amuzament, iar pozele le trimiteau apoi ca MMS-uri.Personajul feminin care avea trăsături zice comune cuale Larei Croft (din lmele cu Angelina Jolie), despre careGreg credea că-i jurnalistă, era doar o însoitoare ce făcea,pentru bani, ca o fantezie să devină realitate. Ironie a sorii,alternană de karmă i dharmă în călătoria sa spre moarte,turistul s-a trezit în spital, privind uimit bustul generos, preavoluminos pentru halatul strâmt al „asistentei” ce semănacu Lara Croft. Fiul lui Greg este creionarea romanescă amiilor de băiei de bani gata, din întreaga lume a secoluluiXXI. Tragedia familiilor personajelor victime ale accidentuluieste tragedia tuturor victimelor accidentelor rutiere, la nivelmondial. Greg alesese o regiune în care femeile trecute de40 de ani nu trebuiau să e în raza vizuală a turitilor,deoarece acetia nu mergeau în vacană acolo pentru avedea replici ale soiilor sau ale mamelor.După cum recunoate însui autorul în nota de la sfâritulcării („toate textele interacionează vrând-nevrând cu altetexte”), se observă că Destinaia turistică este o Odiseea pe dos. Ulise se îndrepta spre căminul său din Itaca-idragă, la soia iubită i ul adorat, încercând să scapeteafăr din diverse încercări, primejdii sau ispite, să treacăde toate piedicile puse de zei în calea sa (ciclopi, furtuni,

sirene, nimfe, vrăjitoare). Homer cântase peripeiile unuiUlise ce navigase ca erou întors din războiul troian, voindsă rămână viu când alii îl credeau mort. Rui Zink creeazăun oarecare Greg care călătorete ca turist într-o regiunecu război, pentru a întâlni moartea. Banalul Greg fugea desoie, de viaa anterioară, căutând tot felul de prilejuri imetode de a muri. Ulise nu avea cum să-i comunice soiei

LECTOR

Literatura universală este bogată în opere literare careau în trama lor narativă invarianii călătorie i moarte,indiferent că apar ca temă centrală, ca simbol sau motiv

literar. În mitologie, antropologie, în istoria mentalităilori literatura universală, invariantul călătorie are multesemnicaii. Călătoria poate simboliza: căutarea adevărului,a nemuririi, a păcii; descoperirea unui centru spiritual,a unei axe a lumii. Călătoria poate interpretată i caprogres spiritual sau ca o serie de încercări pregătitoareale iniierii. Respectând liniile directoare ale acestui set dearticole (tema centrală – „ina umană între predestinarei liber arbitru”; lectura dinspre prezent spre trecut), aduc în atenie tinerilor cititori opera Destinaia turistică, de RuiZink. Autorul, născut la Lisabona în 1961, este profesor deliteratură la universitate, iar cartea i-a fost publicată la noi în 2011, la Editura Humanitas.Aparent o carte de noptieră, indicată lecturii de relaxare,de deconectare, Destinaia turistică aduce totui în ateniacititorului problemele lumii contemporane. Personajulprincipal, după un zbor cu avionul, ajunge la destinaiadorită, fără a precizată cu exactitate. Fără a întâmpinaprobleme la aeroport, observase totui că unii pasagerierau reinui de către autorităi, pentru că aveau asupra lorarme. Regiunea în care ajunsese se aa într-o permanentăstare de nesigurană, deoarece războiul se lungea, „aparentfără sfârit, nici început, din negura vremurilor până lasfâritul timpurilor, ca un arpe enorm care se-nghite pesine însui”. Pasagerul, autointitulat Greg, se voia a un turist neobinuit, deoarece alesese ca destinaie acea „nenorocită parte a lumii”, plină de conicte militare, deatacuri teroriste, tocmai pentru a-i găsi moartea.Greg (numele său adevărat, Servajit Duvla, ind rostit derecepionerul hotelului) era ul unei femei din Goa i al unuihindus. Deoarece călătoria, în general, poate mărturiaunei nemulumiri i poate exprima o profundă dorină deschimbare interioară, aat la vârsta „înelătoare” de 48

de ani, Greg voia să uite de accidentarea a mai multorpersoane, pe care o produsese ul său, copil unic, răsfăat,care primisese o maină nouă. Acelai u, dintr-un atacde panică, omorâse un pieton, dându-i cu o bară de er în cap. După ce a fost arestat, autorităile au declarat căul s-a spânzurat. Se presupunea că familiile victimelorplătiseră ca oferul să e spânzurat în celulă. S-au micatmai repede decât mama lui (soia lui Greg), care pregătiseo sumă de bani ca să-i evadeze ul, considerând că acestafăcuse doar o greeală de tineree, cum fac toi băieii.Refuzând ideea sinuciderii, Greg îi căuta sfâritul lumesc,hazardându-se printre ruinele unui ora bombardat, custrăzi pe care le descria ca ind „mai degrabă poteci decapre”. Locul, care fusese cândva un paradis, devenise uninfern. Totui hotelul în care se cazase se voia o oază decivilizaie în acea zonă barbară, plină de obuze, unde copiiise jucau printre dărâmături sau aveau atârnate mitraliere,pe pieptul gol, fără veminte. Dei ajunsese acolo printr-oagenie de turism i plătise pentru un pachet de serviciide o săptămână, Greg spera ca în două-trei zile să încheiesocotelile cu viaa, pe care o trăise „conform lui Ce-o-da-Dumnezeu”. Dar, constatând că „Dumnezeu-n-a-dat ”,decisese măcar să aleagă el locul unde se va întâlni cumoartea. Opiunile sale sunt zădărnicite de o foră multmai puternică decât voina lui. Oricâte modalităi a încercatGreg de a se întâlni cu moartea, toate i-au fost contracarate.În timpul plimbării sale prin ora, o bombă distrusese aripahotelului în care era camera sa. În altă plimbare, strada, pecare trecuse deja, a devenit câteva ore mai târziu blocatădin cauza unui accident între două maini. I s-a schimbatde mai multe ori camera, pentru că, în lipsa lui, ori hotelulera bombardat ori camera îi era incendiată de suspicioi,care credeau că ar aparine vreunei „agenii secrete”.

Taximetristul Amadu, cel care îi oferise serviciile pe duratasejurului lui Greg, imediat după ce au fost atacai, i-adat seama că în cazul acestuia fascinaia pentru pericolera autentică. Că nu era la fel cu atracia supercială acelorlali turiti, care oscilau între risc i autoconservare.Pentru că l-a simit a un om care dorea să se autonihileze,Amadu a înscenat o răpire, taxiul amintind de luntrea lui

Elena Mândrilă

Karma şi Dharma în călătoriaspre moarte



NOTES

iubite că trăiete, iar Greg pentru că soia nu-i răspundea latelefon, intrând mereu robotul, i-a trimis un SMS în care-iscria că o dispreuia i că era proastă că nu-i dăduse încăseama de acest lucru.Astfel, Destinaia turistică devine operă literară universalăprin invarianii pe care îi conine: meditaia omului (asupraDumnezeirii, asupra liberului-arbitru, asupra morii i a

vieii); călătoria; conictul militar i terorismul; condiiacopilului i a femeii într-o societate anume. Lectura acesteicări, îi poate determina pe liceeni să (re)citească, în modcomparat, epopeea Odiseea a lui Homer (sec. VIII î. H.) iromanul Ulysses al lui James Joyce (1922), prin raportarela epoca în care au fost create, la mentalităile i valorileumanităii din vremurile respective.

Viviana Poclid Dehelean

Mircea Handoca, Fost-a Eliade necredincios? , Iai, Editura, Tipo Moldova, 2011,382 p.

Iată că Eliade este mereu în actualitate! Dovadă sunt diversele articole i cări dedicatevieii i activităii prolice în varii domenii ale literaturii i cunoaterii ale marelui savant.

Dei au existat i, din păcate, încă mai există detractori, exegetul Mircea Handoca aduce,cu ecare carte, noi lămuriri asupra lui Mircea Eliade.

În cartea sa, Fost-a Eliade necredincios? , autorul armă: „Textele din volumul de faăau fost scrise – în cea mai mare parte – în anul 2010. Câteva dintre ele au apărut în unele

reviste. / Biograa spirituală i multiplele faete ale creaiei scriitoruluii savantului au într-o măsură mai mare un caracter informativ decâtinterpretativ.” (p. 5).

Dintre studiile cuprinse în acest volum amintim: Mircea Eliade „par lui-même”. Mărturiile unei lucrări lexicograce, Colaborarealui Mircea Eliade la enciclopedii , Mircea Eliade – În lumea viselor ,Viceversa (Adrian Marino despre Mircea Eliade), Colaborarea lui Mircea Eliade la „Cuvântul” , Bucuretiul lui Mircea Eliade, Aventurăspirituală – o dramă inedită a lui Mircea Eliade, Pe marginea unui îndreptar spiritual , Pro i contra Mircea Eliade, La o lansare de carte .a.

Un articol ce reine atenia cititorului este Fost-a Eliade

necredincios? , articol în care semnatarul acestuia face referire laconceptul de ortodoxie. Ortodoxie care, în concepia eliadiană,reprezintă o experienă religioasă în care îi manifeti „dragosteacătre Christ”. Eliade, la fel ca mentorul său, Nae Ionescu, de la carea preluat ideile, vedea „naiunea ca o comunitate de destin, în carese poate găsi soluia sui-generis a comunităii culturale – prima care

poate salva spiritul românesc, atât de apropiat ortodoxismului. Nae Ionescu trata ortodoxismul, în primul rând, ca un pilon al revigorării naionale. Îi propunea, prin intermediul «Cuvântului»i prin prelegerile sale de «lozoa religiei», să-l regenereze pentru că ortodoxismul, susineael, constituie esena noastră plămădită pe tradiia românească spirituală.” (cf. Viviana PoclidDehelean, Teză de doctorat , Publicistica lui Mircea Eliade i opiunile „tinerei generaii” ,conducător tiinic: prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, Timioara, 2009, pp. 51-52). Dei îiaccepta ortodoxia, Mircea Eliade înelegea i celelalte religii, dovadă ind implicarea sa „întoate cele trei modalităi” (p. 63) i cercetarea amănunită a ecăreia în parte.

Alte dintre articole evideniază schimburile epistolare dintre Mircea Eliade i diverioameni de cultură: Adrian Marino, Ștefan Lupacu, Georges Dumézil, Mac Linscott Ricketts. Pelângă lucrările tiinice i beletristice din întreaga sa carieră de literat, publicist i savant, MirceaEliade a întreinut o vastă corespondenă cu cele mai importante personalităi din România idin întreaga lume. Pentru a cunoate mai bine aspiraiile, succesele, dar i dezamăgirile, acestcorpus de corespondenă trebuie studiat cu mare atenie. Mircea Handoca a făcut posibil acestlucru, editând volumele de corespondenă, cări de referină în literatura română, la fel cavolumul în discuie.

Pe de altă parte, o importană deosebită îi acordă autorul Jurnalului inedit al luiMircea Eliade, conchizând: „ Jurnalul inedit ne prezintă zeci de faete ale personalităii lui Eliade, îndoielile i certitudinile lui, contradiciile gândirii. Totul e spus sincer i resc, fără să-i pese căunele armaii îl dezavantajează.” (p. 117).

Pe lângă aceste studii, autorul inserează câteva fragmente inedite din opera eliadiană,precum: Dragostele de astă vară i Viaa nouă (fragmente).

O mare parte a volumului cuprinde studiul Pro i contra Mircea Eliade care prezintă „înrezumat – cu extrase – cele mai importante articole pro i contra despre Eliade, apărute înrevistele româneti i străine” (p. 220).

Astfel,Volumul XIX – 1989 conine, printre altele, recenzii despreRomanul adolescentului miop: Eugen Simion („România literară”), Adrian Marino („Tribuna”), Ion Itu, Paul Dugneanu,Valentin Mihăilescu („Luceafărul”), N. Balotă („Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”), LiviuPetrescu („Steaua”), Cristian Livescu („Cronica”), Gabriel Stănescu („Viaa Românească”),

Constantin Miu („Ramuri”), Nae Antonescu („Transilvania”); Seymour Cain – Mircea Eliade,Garda de Fier i antisemitismul românesc .Volumul XX – 1990-1991 Un savant „poet” sau România în eternitate însumează

o selecie de articole ale unor strălucii exegei: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, IonNegoiescu, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Dan C. Mihăilescu, Pericle Martinescu, Al. Piru,Cornel Ungureanu, Gheorghe Glodeanu, Alex. Ștefănescu, Cezar Baltag etc.: „Cititorii au aatamănunte despre geneza i construcia romanelor, tainele laboratorului de creaie, precum iinformaii despre activitatea orientalistului, eseistului i istoricului religiilor” – notează MirceaHandoca (p. 227).

Volumul XXI – 1992 cuprinde articolul lui Norman Manea împotriva lui Mircea Eliade,Cronica literară a lui Laureniu Ulici, articolul Ioanei Pârvulescu despre Memorii – Intelectualul între intelectuali , eseul lui Vistian Goia – Mircea Eliade i labirintul identităii , textul lui Dumitruepeneag – Mircea Eliade i cercul „Eranos” .

Volumul XXII – 1993 conine eseuri, recenzii i exegeze care se referă în egală măsură labeletristică, memorialistică i eseistică: Gheorghe Glodeanu – antier – Poetica autenticităii ,prezentarea celor două volume ale Jurnalului lui Eliade este realizată de Cristian Bădiliă, Elisabeta

Mircea Eliade – portret spiritualLasconi i Tania Radu; „radiograa” căriilui Gheorghe Glodeanu – Fantasticul în proza lui Mircea Eliade este realizată deLuminia Urs i Cornel Moraru, studiullui Radu Bercea – Sergiu Al.-George saudespre rosturile indologiei româneti ,foiletoanele lui Cornel Ungureanu(1993, în „Luceafărul”) – Mircea Eliadei detractorii săi .

Volumul XXIII – 1994-1995 conine „subtile observaii asupra

memorialisticii” (p. 278):N. Balotă, Zigu Ornea, Cristian Bădiliă,Gheorghe Glodeanu, Al. Andreescu. „Eseistica glosează pe marginea textelordin volumul Fragmentarium” (p. 284):cronica lui Zigu Ornea – Istoricitate i hermeneutică la Mircea Eliade; MironCaragea prezintă activitatea literară,publicistică i diplomatică a lui Eliade.” (p. 285).

Volumul XXIV – 1996-1997 grupează cronologic articole, eseuri, „exegeze subtile i interesante” (p. 287):Saviana Stănescu, Pericle Martinescu,Liviu Grăsoiu, Greta Tartler, Mac LinscottRicketts, Constantin M. Popa, IoanStanomir; Cristina Scarlat i EugeniaVodă – despre lmul lui Dan Pia – Eusunt Adam, o ecranizare a operelor luiMircea Eliade.

În Volumul XXV – 1998-1999 se regăsesc informaii i interpretăriale unor personalităi marcante, dar icâiva începători: cronica lui Zigu Ornea,C. Stănescu – Eveniment editorial –Capodopera lui Mircea Eliade, AlexandruRuja – Aproape de capodoperă, recenzialui Gheorghe Glodeanu, Mircea Itu –Mircea Eliade i vocaia universalităii ,Cristina Scarlat – cu eseul Mircea Eliadedramaturgul , Gheorghe Grigurcu –Mircea Eliade i spiritul religios, IoanaLipovanu cu cele două foiletoane alesale – Mircea Eliade i Camil Petrescu aufost teoreticieni ai autenticităii ; Monica

Lovinescu, Gabriel Dimisianu, JosenaBatto, Mircea Itu, Aude Lancelin.Volumul XXVI – anul 2000

debutează cu recenzia Elenei Bortădespre cartea, în versiune românească,lui Bryan S. Rennie – ReconstructingEliade: Making Sense of Religion.Printre alte studii enumerăm: LibušeValentova – Obsesia întregului , EmilManu aduce în discuie comparatismullui Eliade, într-un amplu eseu, MirceaItu „ne informează asupra interpretăriioperei lui Eliade de Gilbert Durand” (p.323), Gheorghe Glodeanu comenteazăeseurile lui Sorin Alexandrescu despreMircea Eliade, Octavian Soviany, CătălinGhiă i E.S. Rajiv Dogra comentează

studiile de orientalistică ale lui Eliade,C. Stănescu – O nouă „despărire”: deMircea Eliade.

Din păcate, aceste câteva mii depagini care ar trebui să e publicate în următoarele 20 de volume, nuvor putea vedea prea curând luminatiparului, după cum menioneazăMircea Handoca. Sperăm, totui, căaceste volume vor redate publiculuicititor, deoarece sunt puncte de reper în înelegerea i cercetarea personalităiilui Mircea Eliade.

Volumul de faă se încheie cucâteva xerocopii după diverse facsimile,scrisori i fotograi aate în arhivapersonală a exegetului Mircea Handoca.



ESEU

î

1981 - 1982) şi “Ecumenicaland Theological Commission” (1978 - 1980; 1983 - 1998).

După stabilirea înStatele Unite şi-a continuatprin Arhiepiscopia OrtodoxăRomână, activitatea teologică,artistică şi editorială începută în 1948, în sectorul cultural al

Arhiepiscopiei Bucureştilor, indpermanent ajutat de soţia saRuxandra Didi Alexe (n. Ursu),licenţiată a Institutului de ArtePlastice din Bucureşti, Facultateade Artă Decorativă, secţiaImprimeuri Textile (1957) şi a Scolii de pictură bizantinăbisericească de pe lângă Patriarhia Română (1958).Împreună au îninţat şi condus Societatea Corală şiCulturală “România” din Detroit, Michigan (1971 -1994),iniţiind o vastă acţiune de valoricare a tradiţiei naţionale în cadrul numeroaselor concerte de colinde şi muzicăbisericească bizantină, conferinţe pe teme de istorie şispiritualitate ortodoxă, expoziţii de artă şi comemorări.Între 1974 şi 1988 George Alexe a susţinut rubricile de

religie ortodoxă şi cultură la postul de radio şi televiziuneromâno-american din Detroit, Michigan. A conferenţiatla simpozioane, congrese şi conferinţe internaţionaleorganizate în Statele Unite, Canada şi Austria: RomanianRitual of Colinda (Wayne State University, 1974), TheRomanian Orthodox Church and the War of Independence(Kent State University, 1977), Christian Essence of theRomanian Humanism (San Francisco, California, 1979),Viena în folclorul românesc (Viena, 1983), Théologie etSpiritualité orthodoxe dans le folklore roumain (Toronto& Hamilton, Ontario, Canada, 1984), Ethnicity andAutocephaly of the Romanian Christianity (Viena, 1985).După 1990 a prezentat mai multe comunicări (Thraco-Roman Distinctiveness of Byzantine and RomanianChristianity, 1990; The Thracian Origin of Byzantine and

Romanian Sacral Music, 1991; Thraco-Roman Realitiesof the Byzantine Empire and Eastern Romanity, 1992;St. Basil the Great of Cappadocia in Romanian Folklore,1993; Eastern Romanity and Western Romanity onthe Eve of the Byzantine Empire Collapse, 1994) laCongresul Internaţional de Studii Medievale de pe lângăWestern Michigan University, Kalamazoo, Michigan.A conferenţiat în universităţi americane despre mariscriitori români: Tudor Arghezi în literaturile romanice(The University of Michigan, Ann Arbor, Michigan, 1980),Sadovenian Humanism (The University of Michigan,Ann Arbor, Michigan, 1980), American celebrationof a Great Romanian Poet: Vasile Voiculescu (TheUniversity of Michigan, Ann Arbor, Michigan, 1984),Toward a Theological Interpretation of Mihai Eminescu

(International Institute of Metropolitan Detroit, 1985). Acolaborat la reviste din ţară (Biserica Ortodoxă Română,Studii Teologice, Ortodoxia, Glasul Bisericii, MitropoliaOlteniei, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, RevistaTeologică, Tribuna, Argeş, Ateneu) şi din Statele Unite(Credinţa, Detroit, Michigan; Calendarul Credinţa,România pretutindeni, New York; Lumină Lină/ GraciousLight, New York; America, Cleveland, Ohio; CalendarulAmerica; Acţiunea românească, New York; Adevărul,Detroit, Michigan; Universul liber, Hollywood, California;Lumea liberă românească, New York; Micromagazin,New York; Lupta, Providence, Rhode Island; NewYork Spectator, New York); Germania (Observator,München; Almanahul Capelei Române “Mihail Sturza”,Baden Baden); Canada (Adevărul, Hamilton, Ontario;

Tricolorul, Toronto, Ontario; Luceafărul, Montreal,Quebec); Franţa (Le Courriere roumaine, Paris); Austria(Unirea, Viena; Almanahul Parohiei Ortodoxe Românedin Viena) şi Anglia (The Altar, Londra). Între 1970 -1976 a fost editor asociat şi business manager al revisteiCredinţa (Detroit, Michigan), purtătoarea de cuvânt a

„Îmbracă-te în doliu frumoasă BucovinăCu cipru verde-ncinge antică fruntea taC-acuma din pleiada-ţi auroasă şi seninăSe stinse un luceafăr, se stinse o lumină

Se stinse-o dalbă stea.” (M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)

Teologul competent, scriitorul, eseistul, losoful şiziaristul de talent şi de profundă capacitate de analizăşi sinteză, mai specic vorbind, poetul de mare vibraţieşi sensibilitate patriotică în cel mai înalt şi nobil sensal cuvântului, muzicianul pasionat (compoziţii şiinterpretare, fondator şi director al coralei „România” înDetroit, Michigan, între anii 1971-1994, dar şi psaltichistulirevocabil îndrăgostit de muzica bizantină bisericească),editorul de reviste academice şi de cultură care şi-a pussuetul şi amprenta intelectuală şi de credinţă pe ecarepagină publicată, românul de necompromisă conştiinţăromânească, credinciosul adânc înrădăcinat în tradiţia şi

spiritualitatea creştină a neamului nostru, prietenul denădejde şi Omul de omenie îndumnezeită, George Alexe,a plecat dintre noi pe calea Împărăţiei.

El a fost, aşa cum spunea Eminescu despre admiratulsău profesor Aron Pumnul, un adevărat luceafăr pe cerulspiritual al diasporei româno-americane, dar şi pe celal culturii române în general, o lumină, o dalbă stea.Teologic vorbind însă, paradoxal, „a fost”, nu înseamnăcă nu mai este, căci aşa cum tot Eminescu spune, încelebrul poem La steaua „Poate de mult s-a stins îndrum/ În depărtări albastre/ Iar raza ei abia acum/ Lucivederii noastre// Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cerse suie/ Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem şi nu e,” George Alexe a fost o lumină şi continuă să lumineze,să-şi împărtăşească strălucirea şi căldura peste noi cei

rămaşi în urmă.Aşa cum îl prezintă reputatul critic şi istoric literarAurel Sasu în Dicţionarul scriitorilor români din StateleUnite şi Canada (vezi şi www.romanian-institute-ny.org/georgealexe.html), George Alexe s-a născut la26 noiembrie 1925, comuna Smârdan, judeţul Buzău.A făcut şcoala primară la Smârdan (1933 - 1937) şia urmat Seminarul teologic “Kesarie Episcopul” dinBuzău (1937 - 1945). Studiile începute la Facultatea deTeologie a Universităţii din Bucureşti (1945 - 1948) le-acontinuat la Institutul Teologic de grad universitar dincapitală (1948 - 1949). Titlul tezei de licenţă, pregătităsub îndrumarea profesorului Dumitru Stăniloae a fostCultul inimii lui Iisus la romano-catolici şi combaterealui. Între 1951 şi 1955 a frecventat cursurile de

doctorat în teologie, secţia sistematică, specializareaprincipală teologia fundamentală şi istoria religiilor,secundar teologie dogmatică. A urmat studii specialede muzicologie şi muzică bizantină cu profesorul şicompozitorul Nicolae Lungu. A fost redactor la EdituraInstitutului Biblic de Misiune Ortodoxă (1957 - 1959);bibliotecar şi cercetător la Biblioteca Sfântului Sinodal Bisericii Ortodoxe Române (1960 - 1965), inspectorgeneral patriarhal şi cercetător în Departamentul RelaţiiExterne Bisericeşti al Patriarhiei Române (1966 - 1969).În 1969 s-a stabilit în Canada, apoi, din 1971 în StateleUnite. A studiat la College of Applied Arts and Technologydin Waterloo, Ontario, Canada (1970), iar între 1986şi 1991 a urmat cursurile prin corespondenţă la TheAmbassador Bible College din Passadena, California. Din

1969 a lucrat la Departamentul publicaţiilor ArhiepiscopieiOrtodoxe Române din Statele Unite şi Canada (Detroit,Michigan, din 1976 ind secretarul Departamentului). Afost reprezentant al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române laConferinţa permanentă a episcopilor ortodocşi canonicidin America, în “Educational Commission” (1975 - 1977;

La plecarea lui George Alexe

Theodor Damian



ESEUArhiepiscopiei Misionare Ortodoxe din America, apărutădin 1952 (editor din 1966, arhideacon BartolomeuValeriu Anania).

Din 1971 până în 1975 a fost editor, împreună cuarhimandritul Bartolomeu Valeriu Anania la Calendarulortodox Credinţa, Detroit, Michigan.

A îninţat şi editat revistele Comuniunearomânească (1973 - 1984) la Detroit, Michigan, şiVestitorul românesc, Kitchener-Waterloo, Ontario,

Canada (1969-1970).În literatură George Alexe a debutat în revistaMuguri din Buzău (1940/1941) cu povestirea Un vis.

Şi-a făcut debut editorial cu volumul de versuriŢărmul dinspre cer (1991). E autorul volumuluiDiorame: eseuri teologice şi literare (1996) şi alvolumului de poezie Ajungă vieţii (2007).

A fost membru în Asociaţia naţională a ScriitorilorProfesionişti din America (The National Writers’ Association, Aurora, Colorado), în The Society forRomanian Studies in America (Huntington, Indiana), înUniunea Scriitorilor din România; a fost editor al revisteiCredinţa şi al almanahului Credinţa ale Arhiepiscopieidin Detroit, membru în colegiul de redacţie alrevistei Lumină Lină/ Gracious Light din New York şi

chairman (director) al Institutului Român de Teologieşi Spiritualitate Ortodoxă din New York, şi co-editor (cuTheodor Damian) al revistelor Symposium şi RomanianMedievalia ale aceluiaşi Institut.

George Alexe a fost o personalitate, după oexpresie americană, “mai mare ca viaţa”. Dumnezeul-a dăruit cu daruri cât pentru mai multe vieţi, iar el afost un slujitor al Domnului cu jertfelnicie toată viaţaalături de soţia sa dăruită lui de Dumnezeu, artista DidiAlexe care înţelegându-i rea, personalitatea şi vocaţia,l-a ajutat, l-a stimulat, l-a îngrijit cu credincioşie şi jertfelnicie până în ultima clipă.

Ea, înţelegându-i destinul special, l-a ajutatsă crească, să se dedice, să creeze, să devină şi sărămână.

George Alexe nu a predat cursuri la universitate,dar el a fost Profesorul. Oameni de rând din toatecărările vieţii, studenţi şi profesori, toţi au avut ceva,şi încă mult, de învăţat de la el. El a fost profesorulprofesorilor. Un om de o super-vastă cultură teologicăşi laică, informat la zi cu ceea ce se publică în domeniileştiinţelor umaniste, cu o minte profund inchizitivă şiprovocativă, George Alexe vorbea în orice împrejurare,de la discursuri ociale, prezentări academice, prelegeriteologice demne de cea mai prestigioasă catedră, şipână la discuţiile neformale, prieteneşti având mereunoutăţi din diverse domenii de cercetare umanistică şiidei personale, descoperiri şi conecţii, care făceau oriceconversaţie o plăcere şi un privilegiu, dar în acelaşi timpo lecţie admirabilă şi de neuitat. A fost un interdisciplinar

de calibru şi redutabil enciclopedic, un reprezentant,acum rarisim, din generaţiile marilor profesorienciclopedici de altădată. Expert în teologie dogmaticăşi fundamentală, în istoria ţării şi cea universală, darşi bisericească română şi ecumenică, în drept canonic,liturgică şi morală, în muzică bisericească şi liniară, în losoe, psihologie, sociologie şi antropologie,George Alexe strălucea inepuizabil în explorarea de noiorizonturi şi în “predarea” cunoştinţelor sale temeinice, “predare” făcută însă în totală modestie şi “ştergere desine”, într-un fel, după modelul monastic din autenticatradiţie creştină de veacuri.

Dacă ar să-l caracterizez în două cuvinte, lucruextrem de dicil, după îndelungi ezitări şi căutări,aceste două cuvinte ar “patriot” şi “teolog”.

Patriot, în cel mai nobil sens al cuvântului. Un omconştient de valorile culturii şi spiritualităţii neamuluisău, valori pe care le-a promovat “cu timp şi fără timp”,o viaţă întreagă. Nu am cunoscut un om mai “arzător” şi mai luptător ca el pentru aceste valori.

Teolog, în ambele sensuri : atât ca om credincios,

de rugăciune cu inima curată şi smerită, devotat învăţăturii de credinţă ortodoxă, neo-apologet al acestei învăţături în epoca ultra-secularizată în care trăim, darşi ca un nou “Pavel”, propoveduitor doct, imbatabil,neobosit, al adevărului de credinţă al Bisericii ortodoxe în general şi române în special.

L-am cunoscut pe George Alexe din scris, înaintede a-l cunoscut personal la venirea mea în America în 1988. Ceea ce am spus aici despre personalitatea sa

este o mărturie adevărată ucenicească şi prietenească.Colaborarea noastră pe tărâm cultural şi teologic, lanivel academic, a început în 1993, imediat după ce am îninţat Institutul Român de Teologie şi SpiritualitateOrtodoxă, Biserica “Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Cenaclul literar “M. Eminescu” şi, un pic mai târziu, revista de cultură şispiritualitate românească Lumină Lină/Gracious Light.

Odată cu începerea organizării sesiunilor academicede medievalistică ale Institutului în cadrul CongresuluiInternaţional de Studii Medievale de la Western MichiganUniversity din Kalamazoo, la iniţiativa sa, colaborareanoastră la revista Lumină Lină, dar şi la revistaSymposium şi apoi la revista Romanian Medievalia,ambele editate şi publicate de Institut, a devenit tot maistrânsă, George Alexe devenind director de Studii în

cadrul Institutului şi alături de mine redactor al acestorunice reviste în diaspora româno-americană. Împreunăam formulat teme generale de sesiuni academice atâtpentru Congresul anual de Studii Medievale cât şipentru Simpozionul ecumenic şi interdisciplinar anual alInstitutului, am selectat participanţi, lucrări şi sub-teme,am promovat cercetători şi profesori români din ţarăşi din SUA şi Canada în mediile academice americane,am organizat şi condus sesiunile ştiinţice de la acesteevenimente, am făcut şi publicat reportaje despre ele. Încâţiva ani la rând, alături de distinsa sa soţie, Doamna DidiAlexe, a venit la New York pentru a organiza împreunăCrăciunul, Simpozionul “Eminescu” şi Simpozionuldedicat Unirii Principatelor Române. George Alexe, cucăldura-i spirituală caracteristică, s-a integrat imediat în

comunitatea română din New York, a organizat un cor,a participat la munca de mobilizare a românilor pentruca aceste evenimente să e celebrate după cuviinţă, lanivel academic, dar şi tradiţional autentic creştinesc şiromânesc.

Întâlnirile noastre, o mie şi una, la Detroit, laNew York, şi în special la Kalamazoo, ani la rând,nenumăratele ore de conversaţii telefonice, cel maiadesea săptămânale, au constitutit întotdeauna un felde “praznic luminos” de idei, de credinţă, de românism.

George Alexe a fost un om frumos. “Prea frumos”,ca sa citez un vers din Shakespeare, cu profunde sensuriteologice, în special în ceea ce priveşte teologia chipuluilui Dumnezeu. Zice poetul englez: “ Eşti prea frumos săvrei de tot să mori/ şi viermii doar să-i laşi moştenitori.”

George Alexe a plecat, dar nu de tot. Căci ceeace este “prea frumos”, nu moare de tot. Cum spunea,teologic, Horaţiu: Non omnis moriar, nu se moare detot. Iată inima învăţăturii de credinţă creştine. Prietenulnostru a plecat pe calea Împărăţiei luat de mână de îngerişi condus de Păstorul Hristos, Cel pe care credinciosulSău ucenic L-a slujit cu jertfelnicie până la moarte.

George Alexe a luptat lupta cea bună, a păzitcredinţa cu străşnicie, şi-a isprăvit alergarea ca un atletal lui Hristos luând laurii devotamentului şi rodincieimuncii sale. El a murit în Hristos ca să învieze întruDomnul şi Dumnezeul său, ind el, dar şi noi, încredinţatde promisiunea Mântuitorului care zice: “Cel ce crede-nMine, de va şi muri, viu va ” (Ioan 11, 25). Avemcredinţa că el este viu întru Hristos Domnul său şi al

nostru, dar şi în inimile noastre, şi că acum, la despărţireatemporară de noi, suetul său aude chemarea cea sfântăşi îmbucurătoare a Mântuitorului nostru: “Bine slugăbună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, pestemulte te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25, 23).



î

Majoritatea copacilor sacri i ritualurile pe care le îndeplinesc tămăduitorii sunt replici ale acestui arhetip alcopacului plutitor situat în centrul lumii, proecie magicăa locului de care omul religios se simte atras, loc magicde comunicare cu fora începuturilor. Multe societăitradiionale, din diversele coluri terestre îi respectă altaruldivin al cosmosului, al ordinii, dincolo de lumea cunoscutăind un tărâm haotic impropriu vieii umane, populat defantome, demoni i suetele celor mori. Acesta ar putea axis mundi, un corolar necesar pentru împărirea realităii în Sacru i profan. În întinderea omogenă i innită, încare nici un punct de referină nu este admis conceptuluiuman, hierofania relevă un punct x absolut, care ne dă oorientare pentru viaă, o valoare prin care omul se poateorienta pe sine în timp, mai mult decât în spaiu. De aici,rosicrucienii i în timpurile moderne, masonii, desfăoarăritualuri de consacrare ce reconstituie hierofania fondatoarea centrului i cercului, construind zic clădiri tradiionale,

în special temple prin care imită imaginea mitică de axismundi, limba clopotului care unete diferitele niveluri inivele cosmice. Am amintit, de altfel, despre ziguratelebabiloniene, piramidele ameridiene, egiptene, chineze,indiene sau tumulii ce au fost construite să semene cumunii cosmici ce au calitatea de a trece prin sferele cereti,sau piatra templului din Ierusalim care trebuia să ajungăadânc în tehom, sau apele primordiale.

După ce a terminat lucrările sale de creaie, Dumnezeuar părăsit pământul i s-a retras în cea ceruri, ceea cea determinat apariia magilor, a tămăduitorilor, a iniiailorcapabili să treacă de la primee trei arcuri reexe la unpatrulea asociat celui divin. Înelegerea prezenei angeliceca apropiere i legătură cu cel de-al cincilea arc reex iultimul la care pot accede prin mintea limitată i pe care,acum, cititorul meu drag, i’l împărtăesc, demonstreayă

tocmai un exemplu de distană faă de sacralitate a vieiitrăite de umanitate după vârsta mitică. De unde, cumexplică losoi, încercarea permanentă a iniiailor de ascăpa de starea profană prin comportament religios i prinzborul sau ascensiunea lor, să realizeze ceea ce un Moise areuit, ca ales, să acceadă la a primi logosul „faă în faă” dela Dumnezeu. Acest arc reex este o dovadă incontestabilăa eternei întoarceri. Un plan de arhitectură divină, ogeometrie în care cifrele sunt eseniale i lucrarea ecăruiiniiat de a se cunoate pe sine i prin sine divinul, pentru aajunge la beatitudinea sacră a unei ine umane mai bune,iată scopul tainic, dar revelat al învăăturilor primordiale.

Omul a ales să se închine naturii, minunatei creaiicare’l înconjoară. Fiecărui element sau aciune i’a dedicatun nume i un zeu, toate i totul ind Marele Anonim,arhitectul cosmosului i al său însui. Contemplând ceea ce îi stimula simurile i îi dăruia afeciunea i puterea de amedita, pentru că a îneles simplitatea frumosului denitde trup i suet, a răspuns genetic genezei, adresîndu-sesupremului necunoscut prin rugăciune, mulumire i laudăvieii: Tatăl nostru... este acelai dintotdeauna i pentru toilocuitorii Terrei. Și pentru că El este pretutindeni i în noi,oamenii au vorbit cu plantele, stâncile, animalele, dar i cuapele, aerul i focul, înelegând că aparin sine qua non celeide-a cincea esenă. Tămăduitorii, magi i îngeri, prezeni înareale diverse din timpuri străvechi au însoit istoria, ind,de asemenea, preoi, mistici i poei. Prin intermediul lors’a încercat redobândirea stării omului de dinaintea căderiisale în afara timpului sacru, trădând nostalgia paradisului,dorina de a recupera starea de libertate i fericire, moartea, învierea ind funcii secundare care nu erau străine nici înAsia, nici în Africa, nici în America, nici esenienilor. Moarteasimbolică, retragerea din lume i revenirea sunt comune

tuturor iniiailor. Basme, mituri, poveti relatează aceleaipermanente idealuri. Ritualul bine cunoscut demonstreazăfaptul că iniiatul moare, astfel că el se poate ridica deasupranaturii umane ân mod losoc. După ce a fost dezmembratde către spiritele iniiatice, acestea înlocuiesc de multeori organele sale vechi cu altele noi, magice, ind redusla oasele sale, reducerea la un schelet ind echivalentă cu

AESOTERICAEre-intrarea acestuia în matriceavieii primordiale, denind oreînnoire completă, o renateremistică , ceea ce e o altă eternă întoarcere. De altfel, fenomenulmorii învierii repetatereprezintă o transgurare,depăind în esenă cu spiritultrupul timpului profan. Ceeace se poate arma este tocmai

capacitatea sa zică, dar defapt spirituală, de a urca icoborî muntele, Arborele Lumii,coloana cosmică, scara sacră,sau orice altă formă de axismundi. El urcă pentru a vorbi cuDumnezeu i coboară pentru aaduce Cuvântul Său oamenilor.Această întreprindere reprezintă o eliminare a istoriei, decia timpului, i o întoarcere la vârsta mitică. Pe aceeai axădintre nadir i zenit, pe crucea simbolică în centrul căreiase aă omul, anthropos nedenit i sacru, el poate coborîla tărâmul morilor, de unde i capacitatea sa de a vindeca.Cuvintele folosite pentru a reda adevărurile nu puteau , însă, permise decât cu mare restricie. Ele erau simple i rarpronunate prin voce, iar tonalitatea i inexiunea muzicalăaveau importana lor. Multe coborau direct în mintea celorlalisau a aleilor telepatic. Tocmai acestea explică prezenacelor două feluri de taine, una a creării lucrurilor zice,a legilor ce le guvernează existena, iar cealaltă aparinelucrurilor fundamentale i relaiilor lor cu Creaia. Este cheiape care o căutăm, depăind micările religioase diverseacoperite de termenul atribuit de gnosticism ca doctrinepe care lumea înconjurătoare este fundamental greită sauneprimitoare, o lume bazată pe păcat i în care ne suntprinse destinele printr-o vină care nu e a noastră. Ideea căputem mântuii din lume numai prin cunoaterea secretă(gnosis) a fost adesea la originea polemicilor losoce dinultimile secole i chiar din ultimile milenii. Și toate acesteapentru că interpretarea unui semn, a unui simbol, o putemface doar atingând treapta atribuită acestuia, orice semnind mărturia unei manifestări specice.

3. „Adevărul este pretutindeni, dar nu îl recunoate decât cel care îl caută” Nicolae Iorga;

Aici sunt, maestre al adevărului, dumnezeu al meu,suveran al universului. Umilă parte a trupului, suetuluii spiritului tău, eu sunt admiratorul celor patruzeci de zeicare slujesc cerurilor, fascinantului ochi ce străbate luminadin întuneric. Aici sunt, călăuză pe muntele fără pisc. Mi’amadus cu mine compasul pe care m’ai învăat să’l mânuiescpentru a hrăni milioane de inimi. Și când te gândeti că eu însumi sunt lumina născută ieri la orizonturile apelor dinsntele constelaii ale neantului. Sunt aici pentru a’mi apăraconvexitatea lumii. Din taina tainelor culeg numele i piatrace-a fost i este, ce va .

Potrivit tradiiei, omul simte că ceea ce îl înconjoarădobândete realitate numai în măsura participării sale la o

realitate transcendentă. Lumea profană este altfel lipsităde sens, i doar cei ce se pot ridica din aceasta printr’unmodel ideal, mitic, asemenea lozoei lui Platon, care acrezut că fenomenele zice sunt palid imitaii tranzitoriiale modelelor eterne, pot să se confrunte cu divinul, cusursele creaiei. Muli au considerat că întotdeauna existăo realitate absolută, sacră, care transcende această lume,dar se manifestă în această lume, snind-o i făcând-oreală. Prin imitarea unui comportament presupus divin,omul se simte aproape de zei, ind, în sfârit, cel-care-este. În acest context îi are originea ritualul, evenimenteleistorice câtigând semnicaie prin imitarea evenimentetranscendente. Lipsit de acestea, omul se privete pe sinedoar ca subiect i pion al istoriei, o piesă mai mult saumai puin importantă pe tabla de ah. Cum spuneam înprelegerile liberei gândiri, mitul l-a învaat pe om povetilecare i-au determinat existena. Din punct de vedere algândirii seculare, dogma îi are rolul său i nu constituie unobstacol pentru om libertatea sa de gândire ci, dimpotrivă, îi alimentează imaginaia. În vizualizarea propriului eu, caparticipant la evoluia societăii, el se supune ordinii impusesau modelului prin care se simte modern i nu desacralizat.

Mircea Eliade spunea că omul nu poate scăpa de robiagândirii religioase. Prin însăi natura sa, secularismul său

Tămăduitorii şi îngerii

Liviu Pendefunda




AESOTERICAEdepinde de religie în sensul său de identitate; prin evitareamodelelor sacre omul laic se identică doar prin opoziiela religie, armând că putem recunoate în noi eliberareai puricarea de superstiiile strămoilor. După cum scrieel, omul modern încă mai păstrează ca motenire mituri iritualuri degenerate i camuate. Astfel îi explică eruditulnostru compatriot de ce evenimentele timpurilor moderneau încă similitudini cu ritualurile de iniiere tradiionale,pe care multe, prea multe romane contemporane oferămotive mitice i teme prin care participăm la o aciune

concertată parcă de genul eternei întoarceri. Prin citirealiteraturii omul modern se transpune i obine o evadaredin timp, comparabilă fenomenului de apariia din timprealizate de miturile străvechi. În scrierile sale Mircea Eliadeapreciază că există i azi o gândire religioasă în mediulacademic i că oamenii de tiină moderni sunt motivaide dorina de a reveni la timpul sacru al originilor. S-arputea spune că există o venică i asiduă căutare a noastrăpentru descoperirea originilor vieii i ale minii, conduide fascinaia tainelelor naturii, de nevoia de a pătrunde idescifra structura interioară a materiei. Toate aceste căutăridenotă un fel de nostalgie pentru timpurile primordiale ,pentru matricea universală originală. Materia, substana,reprezintând originea absolută, începutul tuturor lucrurilor în cercetarea materialitilor din secolul 19, ar determinatapariia disciplinei căreia el i s’a consacrat, istoriareligiilor, care în acest context cultural a urmat un modelde abordare pozitivistă a faptelor i originea credinei. Aurmat o obsesie ce a completat căutarea naturalistă pentruoriginea speciilor, visul antropologic pentru originea vieii,al geologilor i efortul astronomilor de a înelege origineaPământului i Universului. Psihologic, Eliade descifreazăpână i aici aceeai nostalgie pentru primordial i original.Poate ea experiena abisală în care omul poate efectua unpas hotărâtor pentru dezvoltarea sa spirituală i în creaiaartistică, poate aceasta o explicaie a degringoladei încare se zbate lumea contemporană ?

Am studiat polemicile losoce ale acestei epoci.Contiena umană este transcedentală. Ea nu se poatereduce la evoluia noastră istorică i nici nu este condiionatăde cultură. Accept prin teoria arcurilor reexe faptul căexistă o transcontienă ceea ce nu înseamnă neapăratceva supranatural sau mistic. Dacă aezăm în acest noian

de informaii simbolurile, imaginile, i nostalgiile primiteprin ADN sau akashic, cunoscute universal i le cercetămcauzalitatea, originile, nu putem reduce determinismul lor laistorie i cultură. În unele dintre scrierile sale, Mircea Eliadeconsideră că ideologiile politice moderne sunt asemeneamitologiei secularizate, discutând despre preluările marxistesau naziste din marile mituri eschatologice ale OrientuluiMijlociu, din India sau din lumea mediteraneană. Fiecarerelevă mitul epocii de aur, originare i nale pentru omenire(precedent pentru viziunea lui Karl Marx pentru o societatefără clase în ideologie mesianică). Este, de fapt, cred căo imitatio pentru ouroboros, aceeai simbolistică a FrăieiȘarpelui care leagă un ciclu de civilizaie cu un altul pe spiraladin clopot. Omul modern se menine prin comportamentmitologic de timpul sacru i de eterna întoarcere pecare le are înscrise genetic i cu care vine permanent în

contact vital prin arcurile relaionale. În ciuda preteniiloromului modern de a ateu, el duce o permanentă luptă împotriva timpului, sperana sa de a se elibera de greutateascurgerii vieii, a timpului care zdrobete i ucide. Filosofulo numete teroarea istoriei, i se întreabă cum poate omulmodern să accepte catastrofele i ororile evenimenteloristorice sau de ce divinitatea le acceptă. Fără sacrul săumitic, pentru a conferi o valoare absolută, obiectivă asupraevenimentelor istorice, omul modern înfăierază o viziunerelativistă sau nihilistă a istoriei, care, în nal, a dus laariditate spirituală i constituie un factor de anxietatepentru lumea contemporană. Eliade susine că omulmodern ar putea scăpa de acxestea prin exemplul culturilortradiionale (dând ) exemplul hinduismului în care lumeatimpului istoric este iluzorie, iar singura realitate absolutăeste suetul nemuritor Atman sau în om; dar omul nueste, i el nu poate nimic altceva decât istoria, pentru căaici, el este esena i temporalitatea. „Unul este devoratde timp, de istorie, nu pentru că trăiete în ele, ci pentrucă se gândete la realitatea ei i, în consecină, o uităsau subevaluează eternitatea.”, armă el i eu conrm căsingura tiină care îmbină omul ca axis mundi da-vincian,aat în punctul din centrul universului i care îi recunoate în Dumnezeu obâria i apartenena este gândirea multi

milenară rosicruciană.Culturile tradiionale văd suferina i moartea ca un

rit de trecere. De fapt, ritualurile de iniiere ale acestoraimplică de multe ori o moarte simbolică i înviere, sau încercări i probe simbolice. Omul modern poate învăa săvadă suferinele sale istorice, chiar moartea, asemenea luiZamolxe, după cum iniierea este necesară în următoareaetapă a existenei cuiva. Sfâritul nostru este o maretrecere, sfâritul lumii nu poate privit decât în acelaisens. Aezarea timpului ca factor de reperare a fost la

fel de necesar în creaâie precum celelalte dimensiuni.Lumile paralele, construcia timpului ciclic i, prin urmare,creterea inevitabilă a unei lumi noi sau civilizaii pe ruinelealteia vechi au fost o necesitate a planului divin pentru orenatere spirituală. Astăzi se încearcă prin televiziune,cinematograe, internet sensibilizarea omenirii i chiar dela cele mai mici vârste pentru un nou umanism, o nouăviziune asupra realităilor acceptate odinioară ca magice ceau stat i stau la baza umanităii. Timpul liniar, ireversibiltrebuie înlocuit în memoria colectivă i conceptual acceptatviziunea pe care tradiia motenise de timp ciclic i virtual,componente adecvate spaiului armonic, neantic i cauzal.Aa încât cretinismul se straduiete să salveze istoria,prin încorporarea sacrului în om. Astfel, din perspectivalui Eliade, evanghelia devine mitul perfect pentru omulmodern, pentru că Dumnezeu a intrat de bună voie întimpul istoric, prin Cristos, i a acceptat suferina care aurmat. Prin identicare, omul modern poate învăa să seconfrunte cu evenimente istorice dureroase. Deci aceastaeste lumea noastră, parte din cea divină. Dacă unii o văd cape un experiment precum masoneria roie sau diverse altesocietăi construite arbitrar ce se vor apropiate paradisului,eu cred că numai credina adevărată poate salva omulde la teroarea istoriei. Adepii arhetipurilor primordialepierdute de om eludează deja valoarea timpului istoric pecare cretinismul o reaează la locul cuvenit prin anthropos,u al omului i al divinităii totodată. În el se întrupeazăcuvântul Logos bătând din aripile unui porumbel alb subpodul curcubeu, coborând de pe ramurile copacului plutitorpe un nor romboid în spiralele clopotelor în care se opintescvelele i roile carelor mnemonice către porul fântâniiiniiatice.

Poate că cea mai interesantă dilemă este gnosticismul

modern. Oare miturile dezvăluie un adevăr atemporal ?De ce democraia, atât în antichitate ca i în prezent dănatere dictaturilor ? de ce tiina folosită pentru binelenostru a accentuat prăpastia dintre averile imense isărăcia abisală ? Artitii, magii artelor au căutat prin liberalor gândire răspunsuri trecute i prezente nu numai încursul evenimentelor exterioare omului, ci în cunoaterea începutului lumii, în ceea ce se aă mai sus ii dincolode lume sau în locurile secrete ale suetului uman.Romantismul, care a stimulat studiul modern al mitologiei,a fost cel care a subliniat faptul că emoiile i imaginaiaau aceeai demnitate i constituie căi de cunoatere, căide înelegere i tălmăcire pentru eterna reîntoarcere lavârstele primordiale, mai ales atunci când valorile careconduc lumea au fost falsicate.

Am primit cuvântul sacru, spune adeptul ajuns în

faa porii. Îl cunosc i am meditat asupra lui tot drumul, înelegându’i puterea. Știu că acesta a fost prima meaviaă. Dar ce nume poartă eternele forme care mă însoescacum ? Oh, Maat, de mi-ai permite adevărul cuvântuluirostit, irezistibil marilor tăceri în armonia lui ! Dar ce virtutesă aibă sunetul divin pe care glasul unui om îl poate emite ?Oh, suet ce te-ai separat din cântecul celui de-al apteleastăpân coborât prin lumină, tămăduitor i înger, ca un darte simt în haosul vocii mele, un singur cuvânt.

Știind astfel esena, pătrunderea e vis, arcane de-adevăr, eternă armonie de abis. Iar dincolo nu’i viitor. Șinici trecut. E adierea apelor i mângâierea unei pietre carearde; nu’i noapte, dar nici zi. Sunt eu, trecând multiplepiedici i opreliti, treptele grădinii. Sunt semnele care vinsă încălzească suetul ce’l simt al meu, oceanu’n care-unsoare strălucete, iar picătură ce gândete sunt i eu. Eu însumi sunt lumina născută ieri, hrănit de adevăr, cu aripistrăbătând viaa din Cuvânt.

E vocea mea în formele eterne, destin justicat de zei.E-o altă poartă, încă una, cea care se deschide mai multspre sinele’norit din marea’nelepciune. Din beznă sunt unom venit pentru-a mă ti, ca spiritul ce mă rostete să măpoarte i să mă facă să’neleg puterea cheii sacre, singurulCuvânt.



ESEU

4. CONCLUZII

Ștefan cel Mare a impresionat nu numai oamenii dinperioada domniei sale, ci i pe cei care i-au urmat până în zilele noastre. Cronicarul polonez Dlugosz îl elogia princuvintele: „O, bărbat demn de admirat, întru nimic maiprejos ducilor eroici pe care îi admirăm, care cel dintâi dintreprincipii lumii a repurtat în zilele noastre o victorie atât destrălucită impotriva turcilor. După părerea mea, el este celmai vrednic să i se încredineze conducerea i stăpânirealumii i mai ales funcia de comandant i conducător contraturcilor, cu sfatul comun,înelegerea i hotărârea cretinilor,pe când ceilali regi i principi cretini trândăvesc în lene, în desfătări i lupte civile”[10]. Analizând dezvoltareaarhitecturii în epoca tefaniană, ne dăm seama că în această

perioadă au fost folosite, pe lângă forme stilistice autohtone,i idei novatoare importate din arhitectura baltică,rusească, bizantină i occidentală. Aceti factori, având încompoziie tradiie, influene i inovaie, au dus la creareaunui stil propriu moldovenesc, fapt care a reprezentatun moment de răscruce în consolidarea fenomenuluiarhitectural românesc. De aceea, multi cercetători de

prestigiu, din ară i din străinătate,au un interes deosebit în studiereaacestor monumente, exprimându-i admiraia faă de cel care le-aconstruit. După părerea mea, Ștefancel Mare a fost, cel mai prodigios ctitordin istoria poporului poporului român.Cu sprijinul i cheltuiala faimosuluidomnitor s-au materializat formeartistice majore, precum pictura,sculptura monumentală i bineânelesarhitectura, care împreună cuconsolidarea relaiilor diplomatice cualte state i cu succesul în războaieleduse pentru păstrarea independeeinaionale, i-au creat acestuia oaureolă de sfânt, o bună faimă,recunoscută însăi dumanilor săi,cărora le-a câtigat nu numai teama,ci i respectul i admiraia, înscriind astfel, una dintre celemai strălucite perioade de glorie din istoria ării noastre.-----------------------------------------REFERINE BIBLIOGRAFICE[1] „Epoca tefaniană”, după cum o numete în scrierile saleacademicianul Răzvan Theodorescu[2] Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, p.42[3] Sergio Rivier, The history and art of the Northern Moldavianmonasteries in Romania, Emisiunea “Global Village”, SBS Television,Australia, 07 iunie 2004[4] Vasile Drăgu, Dicionar enciclopedic de artă medievală

românească, (Arhitectură), p.44[5] Mircea Păcurariu, Sfinii daco-romani i români, p.131[6] Mihai Manea, Mic dicionar de termeni istorici, p.149[7] Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei Basarab, Vol.I, p.19[8] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicionar de simboluri, Vol.3(P-Z), p.367[9] Manea, M., Op.cit., p.183[10] Păcurariu, M., Op.cit., p.127

Octavian Dumitru Curpaş

DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A

BINECREDINCIOSULUI VOIEVODŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT


Ţineţi în mână o carte alcărui loc nu ar trebui să se ae în bibliotecă, nici pe noptieră, cimult mai aproape de noi - chiar însuetul nostru.E poate cel maiimportant lucru să cunoatemviaa lui Iisus înainte de a necunoate propria viaă, pentru cănumai prin El, astăzi ne putembucura de existenă i de tot ce neoferă aceasta.

El este Alfa i Omega, începutul i sfâritul, de aceea Luii se cuvine toată atenia i lauda

noastră.Marea majoritate este obinuită cu formularea

„Iisus, ul lui Dumnezeu”, dei în Noul Testament estedescrisă perioada în care Iisus a venit pe pământ i a fost „Fiul omului”, născut într-o iesle din Betleem, ul lui Iosif

i al Mariei.„Iisus, ul omului” întărete ideea că Iisus a primittrup de om la natere, carne păcătoasă - i în ciudaacestui lucru, în El nu s-a găsit păcat.

Cunoscând personalitatea lui Iisus îndeaproapevom putea înelege o parte din nemărginirea caracteruluiSău, prin descrierea faptelor lui de către cei care l-aucunoscut vom putea vedea ca într-o oglindă cine a fostIisus.

Kahlil Djibran a lucrat aproape 28 de ani laaceastă carte, (aproape cât a fost viaa lui Iisus pepământ) prezentând opinii ale multor persoane careL-au cunoscut i însoit în misiunea Sa de pe pământ.Viziunea autorului aduce o completare i o dezvoltarea evangheliilor scrise de Matei, Marcu, Luca i Ioanoferindu-ne o nouă perspectivă asupra vieii lui Iisus pepământ, dacă vrei, un zoom de calitate într-o perioadă îndepărtată pe care din păcate cretinii notri o uită totmai mult.

Toate mărturiile sunt interesante i ne apropietot mai mult de chipul lui Iisus, punem spune că ne oferăcel mai amplu portret al lui Iisus prin ochii celor carel-au cunoscut, buni i răi, mari i mici, bogai i săraci,puternici i slabi.Nu există termen de comparaie între ceea ce nepoate oferi o scriere despre Iisus, i oricare altă scriere,pentru că lucrurile snte sunt cu mult superioare celorlumeti.

În încheiere, ultima mărturie este cea a lui KahlilDjibran, o rugăciune în care arată cât de mare esteslava lui Iisus, i cât de multe amintiri ne-a lăsat până înprezent i în venicii. Numele lui Iisus este mai mult decâto certitudine, este însăi existena noastră, este pâineacea de toate zilele, aerul i apa dătătoare de viaă.

De domnul ambasador Prof. Dumitru Chican măleagă multe amintiri frumoase, îndepărtate temporal, darfoarte aproape de suetul meu până astăzi. Dumnealui atradus multe poezii de-ale tatălui meu, poetul SuleimanAwwad în limba română, creând o punte de legătură între

universul cultural arab i cel român.Pe puntea creată de el am reuit să mă apropii delimba română i s-o iubesc ca pe limba mea maternă.

Prof. Dumitru Chican ne oferă o traducere originală,din arabă, în care pune toată dragostea de Dumnezeu,credina în El i experiena pe care a acumulat-o în Orient.

Un mesaj reectă întreaga lui valoare iuneori prezintă o valoare nemăsurată atunci când estebine îneles. Această traducere îndepărtează barierelelingvistice care ne împiedicau să citim această minunatăpoveste a „Fiului Omului” i ne pune faă în faă cuMântuitorul nostru cu care putem vorbi în aceeai limbă.Acesta transpune în spiritul limbii române adevăruriexisteniale despre Iisus, lucruri care valorează mai multdecât toate bunurile lumeti.

Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să privimla viaa lui Iisus cu atenie, să citim în ochii lui iubireapentru noi i sacriciul pe care l-a făcut la cruce, i să-linvităm să locuiască în viaa noastră.

“Isus, ful omului”



ESEU

a băut domnitorul au fost păstrate i se aă unul la mine (Mihai Portocală) i unul la fratele meu

Alexandru”.Pe de altă parte, acelai Mihai Portocală

relatează: „Pe vremea când era prefect de Galai,Cuza venea deseori la Brăila, unde era intim al casei noastre. Îi plăcea foarte mult compania lui Tache i Iaca (Eliza Divani, soia acestuia) cu carese întrecea în glume, ind amândoi oameni veseli.Cu Iaca vorbea grecete (Al. I. Cuza).

Tache Djuvara era liberal, în casa lui veneautoi marii liberali: M. Kogălniceanu, Ion Brătianu,Golescu, mai ales în timpul alegerilor, iar mai târziu

Alexandru Djuvara, care se alegea în Parlament laBrăila”.

Dar Amalia Djuvara, ica lui Tache Djuvara i aElizei Divani, va deveni soia lui Miltiade Portocală.Acesta din urmă, colit în Apus (Academia deComer din Anvers, 1878/79), a fost funcionarla Crédit Lyonnais.

Revenind în ară, a fost funcionar La BancaNaională din Galai, după care a fost trimis laBrăila să fondeze sucursala de acolo a BănciiNaionale, construind i clădirea Băncii.

Aăm însă din actele păstrate astăzi la familiaRadu Portocală (strănepotul acestui ctitor deBancă Naională la Brăila) că încă din 1884 eramaestru al Marelui Orient al Franei, probabil încădin perioada în care a lucrat la Credit Lyonnais,reprezentând o a doua generaie de masoni legaide istoria noastră modernă, după Alexandru IoanCuza i Constantin (Tache) Djuvara.

„Istoria prin familii” reprezintă de multă vremeun deziderat dar i o cale de urmat în istoriograaeuropeană. Mă grăbesc să adaug faptul că i înliteratura noastră istorică aăm rezultate dintrecele mai însemnate încă de mai mult de unveac. Este sucient să ne gândim la volumeleDespre Cantacuzini, Genealogia Cantacuzinilor i Documentele Cantacuzinilor , publicate în 1902de către N. Iorga sau încercarea ceva mai târzie(1919) a lui Ioan C. Filitti care a publicat ArhivaGheorghe Grigore Cantacuzino. Rămânem astfel

în orizontul aceleiai strălucite familii venită înara Românească de la Constantinopol în secolul

al XVI-lea, ce a

lăsat urme atât de însemnate în istoriaării noastre.

S p a i u lbrăilean, atât debogat material ispiritual printr-un

„du-te – vino” dinpunct de vedereetnic încă din veaculal XV-lea i apoi,tot mai accentuatsub turci i după

aceea, nu putea faceexcepie.

O familiestrălucită cu originigreceti, aezată înara Românească,mai întâi în Prahova– la Filipetii de Târg– apoi deplasându-

se spre Râmnicul Sărat i în nal la Brăila – a fostfamilia Portocală.

Actele publicate de noi – cele mai vechi dincele păstrate în arhiva familiei Radu Portocală

(Paris) – datează din secolul al XVIII-lea.Zapisele de cumpărătoare de la Tâmboeti

sunt o conrmare a prezenei familiei Portocală înpreajma Filipetilor de Târg, unde ul lui DiamandiPortocală i al Soei, Temistocle (născut în 1821)s-a căsătorit cu Smaranda Mihu de la Tâmboeti.

Legăturile familiei Portocală cu Brăila serealizează prin Amalia Djuvara (1866-1957), icalui Constantin (Tache) Djuvara i al Elizei Divani,care va deveni soia lui Miltiade Portocală, ul luiTemistocle Portocală i al Smarandei Mihu de laTâmboeti.

Interesul nostru se polarizează asupra lui

Constantin (Tache) Djuvara, primar al Brăilei întimpul războiului din 1877, dar care în amintirilede familie trece drept amtrionul lui AlexandruIoan Cuza: „Când Tache Djuvara era primar,a venit la Brăila domnitorul Cuza i i s-a dat unbanchet la Prefectură; cele două pahare din care

Cuza şi Brăila (DIN DOCUMENTELE FAMILIEI PORTOCALĂ)

Ionel Cândea

Miltiade Portocală(1856-1905)



ISTORIE

Domnul colonel GheorgheCristescu m-a rugat, într-oscrisoare, să obin acceptulnoilor proprietari ai caseibunicului său (în care acopilărit), de a-i permite sădoarmă acolo, cel puin onoapte. Obinusem acceptulsolicitat, dar din nefericire,a trecut la cele venice, cumarea durere suetească de anu putut reveni, măcar o zi,din ultimele, pe meleagurilecopilăriei de la icleni.

Pentru toate cele de maisus, datorez multă recunotinăi respect Domnului ColonelGeorgică Cristescu. Am purtat

corespondenă cu dânsulaproape 3 ani, fără să necunoatem. În martie 1978 ammers la Bucureti să-l găsesc.

M-a întâmpinat un om cărunt care mi-a zis: „- Să nu-mi spunei cine suntei, că vă spun eu. Suntei domnulUngureanu de la icleni. Să nu-mi spunei pe cine căutaică vă spun eu: Îl căutai pe domnul colonel GeorgeCristescu. Îmi pare rău. A murit acum o lună.”. Cel carem-a întâmpinat era ginerele său Ing. Nicolae Pricop.

M-a cuprins o totală tristee. D-l Ing. Pricop m-ainvitat în casă, rostind cuvinte de mare admiraie pentrusocrul său.

După cum reine în cartea sa, C Măciucă, menionatămai înainte, după instituirea domniilor fanariote în celedouă ări române, Marele patriot Dimitrie Cantemir nota:

„Moldovenii care odinioară luptau pentru libertăile lor,acum sunt însă silii de tirania turcească nu numai sătaie cu securea copacii din pădurile lor, dar să supuieacelorai securi… însăi capetele lor. Până când Doamne,va dăinui nelegiuirea ?”.

Domnul colonel GheorgheCristescu a precizat că, înprimăvara anului 1938, ind în inspecie la Secia deJandarmi Adamclisi din judeulConstana, a fost informatde către eful seciei desprecolonistul Constantin Nicoară ilocalnicul Cadâr Mahmet Curt,ambii din satul Tekederesi, carefolosindu-se de traducerea unei

cări scrisă în limba turcă decătre Dimitrie Cantemir în anul1704, tradusă în 1926 de cătrepreotul musulman i în acelaitimp învăător de limba turcă,la coala din localitate, Abdulamit Seit Omer, au făcutsăpături arheologice în zona fostei frontiere româno-bulgare dintre anii 1913 - 1940, găsind resturile unuidrapel otoman, pierdut în timpul unei lupte din 22 iulie1593, între armata valahă condusă de Mihai Viteazul iarmata otomană condusă de Cara Omer Paa.

Pe Cadâr Mehmet Curt nu l-au mai găsit deoareceplecase, ca emigrant, la Istambul cu manuscrisul originalpentru a obine recompensă promisă de sultan găsitoruluidrapelului.

De la Constantin Nicoară s-au recuperat: traducerea

manuscrisului, semiluna drapelului i toporul de erruginit, care au fost trimise la Comisia MonumentelorIstorice din Bucureti, str. G-l Berthelot nr. 28, condusăde către Acad. Prof. Nicolae Iorga.

Distinsul colonel a mai precizat că în vara anului1938 l-a întâlnit la Mangalia pe savantul Nicolae Iorga il-a întrebat dacă resturile drapelului otoman i traducerea

ÎNAINTE DE DOMNIE, A MAI DAT O BĂTĂLIE

manuscrisului menionat mai sus trimise de Legiunea deJandarmi au ajuns la comisie i i-a conrmat primirea.Totodată, i-a permis colonelului să publice informaiilerămase de la Dimitrie Cantemir, ceea ce a i făcut înfebruarie 1939, în revista „Pontice”, a Tineretului – Marea,Constana. La tricentenarul naterii lui Dimitrie Cantemir– 1973 - a solicitat Bibliotecii Academiei Române o copiede pe articolul său publicat în revista „Pontice”, aat lacota P II 18.159, pag. 46 – 50, i a obinut-o, constatânddouă erori de tipograe. Prima, că în revistă a apărut titlul „Bătălia de la Cara Omer” i corect era „de la Asarlâc”, iara doua eroare, că anul corect al bătăliei era 1593 i nu1594 cum greit s-a tipărit.

Muftiul cultului musulman Mehmed Iacub, cât iunii locuitori bătrâni bulgari din satul Dobromir Deal, înainte de repatrierea din 1940, urmare Conveniei dela Craiova, au conrmat Domnului colonel GheorgheCristescu, existena celor două cimitire otomane din

1593, amintite de Dimitrie Cantemir în manuscris.De la Mehmed Iacub a primit chiar o scrisoaredatată 20 iunie 1975, din Constana, în sensul conrmăriiexistenei celor două cimitire.

Rugămintea nală a D-lui Colonel GheorgheCristescu, pe care mi-a adresat-o a fost următoarea:

„În sperana că înaltul dvs. spirit patriotic i ca unomagiu adus marilor notri patrioi i vitejilor ostai căzuipentru independena i unitatea neamului românesc,vei face totul pentru aducerea la lumină a informaiiloristorice, ce întregesc istoriograa Marelui Voievod MihaiViteazul i recunotina faă de marele cărturar i patriotDimitrie Cantemir, vă urez din toată inima de ostaveteran, sănătate i multe succese. Ss/Colonel ® Gh.Cristescu”.

Această rugăminte a sa i în primul rând ca obligaie

de suet i de contiină, a mea, încerc să o îndeplinescprin relatarea celor de mai sus.SUS INIMA, ROMÂNI !AJUTĂ-I, DOAMNE, PE ROMÂNI !

Jurist, Ion M [email protected]

NOIGEORGE DIMITRIE BIBESCULKU MILA LUI DUMNEZEU DOMN STĂPÂNITOR

A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ

Ion urmaş al lui Radu Ţicleanu din satul comuna

Ţicleni judeţul Mehedinţi, atât din acturile ce a înfăţişatla Comisia de catagrae a periodului al 3-lea cât dincondicile visteriei din anul 1828 şi 1831, dovedindu-seadevărata însuşire de Boier de Neam, s-a trecut numelelui în condica statului închipuită dupe art.80 din RegulamentulOrganic tot într-ovreme i s-a dat lamână şi aceastăDiplomă încredinţatăcu pecetea şisubscrierea DomnieiNoastre spre a-i slujidrept, aceea dovadăşi a se bucura şi pe

viitor de privilegiilede Boier de Neam.SS/ indescifrabil.Anul 1845 LunaNoiembrie Nr. 3259”.


Coperta 1, manuscris,

a Amintirilor dinPrimul RăzboiMondial.

Anexă: Diploma de boier deneam obinută de Ion icleanu,descendent al lui Radu icleanu. Traducerea lizibilă făcută de Ion

M Ungureanu:



î

AESOTERICAE

X. MITUL MASONULUI ALEXANDRU MORUZISAU CUM SE NATE

O STRUO-CĂMILĂAm ajuns, în sfârit, la ultimul episod extras din „eseul

istoric” (6) pe care-l vom analiza în cadrul acestei Planei anume cel referitor la „masonul Alexandru Moruzi”. El reprezintă, de departe, cea mai năstrunică inveniea autorului, care a făcut din acest personaj o veritabilăstruo-cămilă:

„Să ne amintim i de principele Alexandru Moruzi.

Vizionar sau aventurier, venit de la Istambul la Sibiu, în loja Sf. Andrei, el propune prinului Ferdinandde Braunschwieg, cu o fantezie rar întâlnită, planulimaginat de el de refacere, prin fora armelor, „prinsabie i foc”, a Ordinului Templierilor. O adevărată<<Cruciadă>> cretină (!) la început de veac XIX.Moruzi va deveni, rând pe rând, voievod al Moldoveii al ării Româneti, unde va domni de ase ori între1792-1807”. (6-pag.8)

Struul din personajul de mai sus este, într-adevăr,domnitorul Alexandru Moruzi, care domnete de cinci ori(nu de ase), alternativ, când în Moldova, când în Muntenia, între 1792-1807. Era „fiul lui Constantin Moruzi, fostuldomn al Moldovei (1777-1782) i nu era lipsit de ca-lităi; avea simul gospodăriei i era întreprinzător...Din nenorocire avea i un cusur fundamental: lăco-

mia de băni”. (4-pag.231) La sfâritul primei domnii înMuntenia, el „pornete spre Stambul cu multă avuie,ca unul ce fusese – cum spune cronica - <<foartemăestru a strânge bani>>”. (4-pag.232)

Cămila este tot un Alexandru Moruzi, dar fratele luiConstantin Moruzi i deci unchiul primului care, spre deo-sebire de primul, a fost într-o venică pană de bani. Viaalui de mason i aventurier escroc este un adevărat romani este înfăieată, cu multe detalii, în lucrarea Dr. ErnestKrivanec, din care voi sintetiza cele ce urmează:

Se recomanda Alexander Murusi (uneori Marusi),Prinz de Maurocordato i se născuse la Constantinopol în1744. Îi spunea „Prinz de Maurocordato”, de la mama sa,Sultana, fiica lui Nicolae Mavrocordat, pentru că, în aceavreme, Mavrocordaii se bucurau de un renume la care nuputeau spera cei din familia Moruzi.

Prin relaiile familiei sale, este numit cadet în marinade război a Rusiei, sub conducerea prinului Orlov. Dar, înbătălia de la Livorno, îi piere cheful de marină i militărie.Părăsete marina i, în drum spre Constantinopol unde seafla mama sa, se oprete la Sibiu. Acolo, se entuziasmeazădupă F.M. i este iniiat la 24.03.1776 în loja Sf. Andrei. Încursul anului următor, accede la toate gradele, până la celde Cavaler al Corbului.

În 1778 îi scrie prinului de Braunschwieg – care seafla în vârful ierarhiei Strictei Observane – o scrisoare încare îi oferă serviciile pentru constituirea unei trupe de50.000 de ostai, care să repună, prin fora armelor, OrdinulTemplierilor în fostele sale drepturi. Evident, cu condiia caaciunea sa să fie subvenionată corespunzător. Prinul nu-irespinge propunerile, dar îl roagă să nu dea dovadă de preamult zel. Urmează o perioadă grea pentru Moruzi în care

acesta imaginează tot felul de planuri fanteziste, pentrua face rost de bani, planuri care se dovedesc falimentare.Ajunge la statutul de datornic de care nu-l salvează nici jocurile de noroc. Escrocheriile sale financiare îl compromit în Transilvania i este exclus din lojă la 9 octombrie 1782.

Ajunge la Pesta unde găsete creduli cărora le vinde,la preuri grase, gradele cavalereti pe care le poseda. Dar,

ORIGINILE FRANCMASONERIEIROMĀNE ÎNTRE

MIT ŞI FABULAȚIE

pentru că escrocheriile sale încep să iasă la iveală, părăse-te Pesta i se duce la Viena, unde mai găsete fraieri cărorasă la vândă grade cavalereti. Nici la Viena malversaiunilesale nu in prea mult timp i este nevoit să se întoarcă laPesta. Acolo, cu un complice, Stromayer, care avea o pozi-ie înaltă în poliia secretă pestană, fondează o lojă, „LaCele Trei Ancore”. Dar fondurile stoarse prin intermediulacestei loji nu-l satisfac i, ca de obicei, se compromite prinaciunile sale, complicele îl abandonează, iar loja se desfi-inează. În 1790 pleacă în Rusia, la cele două fiice ale sale,

unde i se pierde urma.Aadar, „adevărata <<Cruciadă>> cretină la în-ceput de veac XIX” nu era altceva decât planul unei uria-e escrocherii, dar la sfâritul veacului al XVIII-lea, care, dinnenorocire pentru iniaiator, a euat. Iar dubla personalitatede mason i domnitor a lui Alexandru Morzi, bazată pe ase-mănare de nume, rămâne doar o stranie creaie a autoruuieseului, concluzia fiind, poate, deprimantă pentru acesta:nici Alex Moruzi, domnitorul, nu a fost masonul pe care i-limaginase, cu atât entuziasm, autorul.

În sfârit, în încheierea „episodului Alex Moruzi”, autorul recurge, în continuare, la acelai procedeu neprofe-sional prin care, printr-o insinuare nefundamentată, vrea săsugereze o certitudine. Iată textul:

Moruzi, spune autorul, se preocupă printre altele „ide crearea unui cod de legi în care scop îl însărci-

nează cu această operă pe <<Fratele>> Toma Carra” (6-pag.8)Folosind ghilimelele pentru cuvântul „Fratele”, auto-

rul nu se mai simte obligat să argumenteze pe ce se bazea-ză când îi atribuie calitatea de mason lui Toma Carra, lăsândsă se îneleagă că acesta este un fapt de la sine îneles.Dar despre Toma Carra, Constantin C. Giurescu ne spuneurmătoarele:

„Moruzi a vrut să înzestreze Moldova cu onouă condică de legi. La 13-25 Iunie 1804, el scriaMitropolitului i marilor boieri să cerceteze antepro-iectul paharnicului Carra care tradusese în române-te codicele bizantin a lui Constantin Armenopol i să-lcompleteze cu dispoziiile din <<obiceiul pământu-lui>>. Lucrarea n-a ajuns însă până la sfârit, nutim să fi fost promulgată…Nici a doua încercare de a

se alcătui, în 1806, tot cu ajutorul lui Carra, un codicecivil i penal, nu are mai mult succes”. (4-pag.247)„Opera” lui Toma Carra este, de fapt, o simplă tra-

ducere lipsită de finalitate i cam atât se cunoate despreacest paharnic. Rămâne ca autorul să producă dovezile caresă-i susină ghilimelele la cuvântul „Fratele”.

Se pare însă că, pentru autorul eseului, numele deCarra este predestinat doar unui francmason, pentru că, înO.M.R., această calitate este atribuită, cu aceeai nonalan-ă, altui Carra, Jean Louis, despre care spune:

- 1774 sept. 28: „Impreună cu voievodul GrigoreGhica… sosete în principat i Jean Louis Carra (con-siderat multă vreme ca fondator al F.M. române)” (7-pag.44)

Despre acest al doilea Carra, Nicolae Iorga ne oferăinformaii interesante:

„Grigore Ghica deci, în dorina de a-i crete co-piii după normele apusene, a chemat pe Carra ca se-cretar, reinându-l o bucată de vreme la Iai. A plecatnu tim din ce cauză, dar foarte nemulumit, i a în-trebuinat experiena lui pentru a ne prezenta în chi-pul cel mai dezagreabil” (14-pag.380), în cartea lui des-pre „Istoria Moldovei i Munteniei”. Astfel, „Tăranii,spune el, se înfăiează în sate mizerabile i îi facerâs de dânii subt toate raporturile. Hora i se pare cuadevărat sălbatecă i nu găsete, într-un cuvânt, ab-solut nimic bun la un neam care a avut marele defectde a nu se fi plecat adânc înaintea lui i de a nu-l fiplătit după dorină”. (14-pag.380)

Despre destinul ulterior al lui J.L. Carra, acelai NicolaeIorga mai spune:

„Rolul lui în Revoluia franceză.. nu este deose-

bit de însemnat: cu toate acestea a fost unul dintreaceia care au ieit la iveală dintre muli ambiioi carese îmbulzeau să influeneze asupra soartei Francieiturburate”. „…i, cum iarăi s-a întâmplat cu muli înaceeai epocă, a plătit cu capul înălarea sa răpede,isprăvind pe eafod”.

(14-pag.379)

Dan Anghelescu




AESOTERICAEAadar, nimic care să ateste apartenena la F.M. a

lui Carra, iar profilul său moral ca i atitudinea lui faă deMoldova i faă de moldoveni, în scurta sa edere în Principat,nu ne-ar putea convinge că francezul s-a preocupat de alt-ceva în afară de obinerea unor profituri personale. Probabilcă, în cei 12 ani scuri între editarea O.M.R. i cea a eseului,autorul ajunge i el la aceeai concluzie, pentru că, în ultimalucrare, Carra, „fondatorul F.M. române”, asemenea luiDel Chiaro, dispare, fără nicio explicaie, în neantul istoriei.

CONCLUZIIAjuns la capătul acestei lungi analize, mai lungi decât îmi propusesem iniial, o voi încheia cu câteva considerentefinale:

1- Rezultatul demersului meu poate fi ocant, pentruunii chiar inacceptabil. Și mie îmi vine greu să acceprt căistoria F.M. române în secolul al XVIII-lea, aa cum este eaprezentată în lucrările comentate, nu este nici măcar unaromanată: ea este una imaginară, o fabulaie construitădin prezumii i euforii patriotarde.

2- Uimete, în primul rând, dezinvoltura cu care suntlansate afirmaii, idei i mituri, lipsite de orice acoperire, cuun dispre suveran faă de adevărul istoric, în numele unuipatriotism păgubos i prost îneles, marcat de un protocro-nism ridicol, perfect ilustrat în următoarele mostre apari-nând principalului său artizan:

- ”Dacă Anglia avea la 1717 o Mare Lojă, de ce sănu avem curajul să afirmăm cu mândrie…că Moldovaavea, graie principelui fanariot luminat, ConstantinMavrocordat, o Lojă francmasonică la 1734!...

- De ce să nu ne facem un titlu de glorie că la1772, ca i la 1774, se băteau medalii ale unor Lojifrancmasonice din Moldova, de la Iai?

- De ce să nu ne mândrim cu faptul că încă dinsecolul al XVIII-lea noi avem o primă traducere aoperei abatelui Pérau, ‹‹Taina francmasonilor››, ope-ră a unui călugăr-cărturar francmason, arhimandritulGherasim de la Mitropolia Moldovei?” (18-pag.45)

Rezultatul acestei mistificări patriotarde a istoriei F.M.române este – cum ar spune Lucian Boia – „o paradoxalăcombinaie de superioritate iluzorie, cu un obsedantcomplex de inferioritate.” (8-pag.295)

3- Uimete, de asemenea, uurina cu care multe dinaceste fabulaii au fost preluate i citate, drept informaiicerte, în lucrări de înaltă inută. In afara celor citate maisus, iată încă două exemple de „Note i comentarii” laVol. VII i VIII ale „Istoriei Românilor” de Nicolae Iorga:

- „Lascarache Geani (Ginetul)… se crede că afost venerabilul unei loji masonice ce funciona laIai (1756), din care mai făceau parte marele slu-ger Leonte (1757) i marele vistiernic Stavarache(1760), (conform Horia Nestorescu-Bălceti, OrdinulMasonic Român…Bucureti 1993)” (5-pag.163)

- „La 1774 altă medalie amintete de lojaMoldova… Intre membrii: Leon, episcop de Hui,Ioan Cantacuzino, Iordache Bal, Matei Cantacuzino,Ilie Catargi, Gheorghe Jora, Ion Ghencea, AlexandruBogdan, Manole Bogdan, Ion Cuza. Din ea a făcut

parte i francezul J.L. Carra, ghilotinat apoi în 1793,la Paris. Venerabilul lojii era Jacque Le Doulx, baronde St. Croix; după expulzarea acestuia, loja a intrat în adormire.

Principele Alexandru Moruzi, viitorul domnal Moldovei, a intrat în 1776 în loja St. Andreas dinSibiu; în 1779 era „vicarius” al lojii. V. mai mult laHoria Nestorescu-Bălceti; Ordinul Masonic Român,Bucureti.” (19-pag.15)

Și toate acestea, în ciuda faptului că nimeni nu aputut produce, până în prezent, dovada certă i verifica-bilă a constituirii, de către o obedienă recunoscută (MareLojă sau Mare Orient), ca i a funcionării vreunei loji re-gulare româneti, în ările Române, în secolul al XVIII-lea.La fel cum nimeni nu a produs dovada calităii de „iniiat”, într-o lojă regulară, a vreunui român, în aceeai perioadă.

Aceste dovezi vor veni mult mai târziu, probabil după 1825i, mai sigur, după 1830.4- Uimete, în sfârit, lipsa de profesionalism cu care

au fost redactate aceste „opere sau eseuri masonice” (6,7)din care mi-am extras cele mai multe exemple. Ele suntlipsite de atât de necesarele „Note i comentarii” (nici mă-car unele în subsolul paginilor) în care să se insiste asupra

detaliilor semnificative ale unor informaii din text. Și fapttotal inadmisibil este lipsa oricărei „Bibliografii”, nici măcara uneia selective, la care să se raporteze referirile din text.Rezultatul este o mostră de diletantism i de superficialitate.

5- Faptul că astfel de „opere” au apărut sub egidaCentrului Naional de Studii Francmasonice ar trebui săconstituie un semnal de alarmă i să pună pe gânduri con-ducerea MLNR.

Este momentul ca cercetarea masonică din Româniasă fie încredinată unor tineri cercetători dăruii i entuzi-

ati, nemolipsii de mituri i poncife patriotarde i care săstudieze, cu discernământ i profesionalism, documenteleexistente în bibliotecile din ară, dar i cele din străinătate,mai ales cele din arhivele Marilor Loji europene. Abia atuncivom ti pe ce să contăm în clădirea acestui edificiu complexcare este istoria F.M. române.

În încheiere, recomand tuturor celor care se vor aple-ca - în viitor - asupra istoriei F.M. române să mediteze, mai întâi, asupra următoarelor principii, exemplar formulate deLucian Boia:

„Nu o versiune ameliorată i amplificată a fapte-lor ne va promova în lume, ci propria noastră calitatede istorici, de oameni capabili de a discuta inteligentprobleme care se discută astăzi…Discursurile patri-otarde sunt cel mult pentru <<uz intern>>, în cazul în care se mai speră ca prin ele să se acopere starea

jalnică în care se află societatea românească. Ele nuservesc însă deloc în afară, dimpotrivă. Este exact ti-pul de discurs care astăzi discreditează. In istorie, ca în orice alt domeniu, trebuie să ai ceva de oferit i săvorbeti aceeai limbă cu interlocutorii. Dacă nu, ieidin discuie, oricât de patriotice i-ar fi inteniile».(8-pag.294)

OBSERVAŢII: Trimiterile din text se referă la următoarelelucrări:

1. Ligou, Daniel: „Dictionnaire de la Franc-Maçonnerie”,Presses Universitaire de France, 1987

2. Coil, Henry, Wilson: „Coil’s Masonic Encyclopedia”,Macoy Publishing & Masonic Supply Co. Inc., Richmond, Virginia,

1995 3. Roberts, E. Allen: „The Craft and Its Symbols”, MacoyPublishing & Masonic Supply Co. Inc., Richmond, Virginia, 1974

4. Giurescu, Constantin C.: „Istoria Românilor”, Vol.III, AllEducaţional, Bucureşti, 2003

5. Iorga, Nicolae: „Istoria Românilor”, Vol.VII, „Reformatorii”, Enciclopedica, Bucureşti, 2002

6. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Francmasoneria dinRomânia”, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, Bucureşti,2005

7. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Ordinul Masonic Român”,Casa de editură şi presă „Sansa” SRL, Bucuresti, 1993

8. Boia, Lucian: „Istorie şi mit în conştiinţa românească”,Humanitas, Bucureşti 1997

9. Szobotka, Sebastian Stefan: „Francmasoneria înTransilvania secolului al XVIII-lea”, Planşă de arhitectură

10. Berindei, Dan: „Românii şi Francmasoneria în epocamodernă”, Bucureşti, 1997

11. Iorga, Nicolae: „Francmasoni şi conspiratori în Moldovasecolului al XVIII-lea”, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928

12. Panaitescu, P.P.: „Medaliile francmasonilor dinMoldova în secolul al XVIII-lea”, Revista istorică, nr.14, Bucureşti,1928

13. Charpentier, Louis: „Misterele Templierilor”, Elit, Iaşi,1997

14. Iorga, Nicolae: Istoria Românilor prin călători”,Eminescu, Bucureşti, 1981

15. Stoenescu, Alex. Mihai: „Revoluţie şi Francmasonerie”,RAO, Bucureşti, 2006

16. Daşchevici, Vasile: „Istoricul francmasoneriei dinRomânia”, Bucureşti,1930

17. Inst. de Studii Istorice Cluj-Napoca: „Horea şi Masoneria”,

Cluj-Napoca, 200618. Nestorescu-Bălceşti, Horia: „Calea spre perfectibilitate”, Nestor, Bucureşti, 2003

19. Iorga, Nicolae: „Istoria Românilor, Vol. VIII,Revoluţionarii”, Enciclopedică, Bucureşti, 2006

Dan AnghelescuLoja Axis Mundi – Orientul Sinaia



LECTOR

____________________ 13 Idem, Sentimentul românesc al inţei . Bucureşti, EdituraHumanitas, 1996, p. 179.14 Ibidem, p. 167.15 Vezi idem, Pagini despre suetul românesc , Bucureşti,Editura Humanitas, 1991, pp. 78–83.16 Idem, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti , ed. cit., p. 102.

17 Emil Cioran, Amurgul gândurilor , Bucureşti, EdituraHumanitas, 1996, p. 12.18 Ibidem, p. 13.19 Constantin Noica, Sentimentul românesc al inţei, ed. cit.,p. 171.20 Emil Cioran, op. cit ., p. 13.21 Constantin Noica, Sentimentul românesc al inţei, ed. cit.,p. 93.

Eminescu lucrurile spiritului”, spuneNoica relativ la poziia celor doi faăde natură i spirit, aa cum ne estevădită din manuscrise16.

Având în comun aceeaicapacitate de a se subordonascopului prin care îi denescmaniera artistică – asimilarea prinartă i pentru artă a propriilor trăirisau cunoateri, pentru unul, a naturii,

prin experiment, pentru celălalt, aculturii, prin studiu i interpretare–, Eminescu i Leonardo se ridicădintre oameni, dar nu pentru adeveni mai puin umani. Prin ei – sauprin creaia lor – omenia devine un gen la care se raporteazăecare dintre noi. Ei sunt la antipodul artitilor dezumanizaide care vorbete Cioran, pentru care „pasiunea” devine o adoua natură, transformându-i în semizei sau demoni: „Beivii,snii, îndrăgostiii i poeii se aă iniial la aceeai distană decer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, dei toisunt pe cale să nu mai e oameni. – Aa se explică de ce ovoluptate a imanenei îi condamnă în mod egal” 17. Pesimismulcioranian poate i un mod de a suprasolicita vigilenacontiinei apăsând pe coarda trăirii morale (i a cunoateriietice) dincolo de capacitatea de înelegere. Noica însă cultivă

un optimism pe care îl extinde de la cultură la istorie, el nu îi permite luxul de a sceptic în legătură cu niciun domeniual cunoaterii. Pe când, ca un nou Moise, Cioran preferă săscoată „cu toiagul regrete din stânci” 18, Noica vede în devenireun bun prilej de întâlnire a spiritului cu sine, o cale către ină: „Cunoaterea omului intră în felul acesta în «devenire», subun adevăr în acelai timp aat i căutat, aa cum viaa unuiexemplar uman, scos din statistică, sau a unei colectivităicare s-a integrat procesului istoric intră în devenirea sub unsens, sau aa cum productivitatea lor comun umană trece încreativitate întru o formă de armonie superioară i contient înregistrată” 19.

Comparaia între poziiile celor doi, Noica i Cioran, faăde actul artistic este menită i să dezvăluie cum, în ceea ce-lprivete pe cel dintâi, fenomenul artistic iese din contingent,ca i cel istoric, o dată pentru că salvează omul de propria-i

înstrăinare, resimită faă de natură sau faă de istorie, adoua oară pentru că arta este un domeniu în care el îi cautăo cale altfel decât cea întredeschisă prin actul raiunii. Nu depuine ori Cioran sau Noica fac apel la creaia artistică pentru

a-i ilustra propriile teze. Însă ceea ce la Cioran pareun act deliberat prin care îi verică scepticismul sau un altmod de a cultiva paradoxul – „Paradoxul împrumută vieiifarmecul unei absurdităi expresive. Îi întoarce ceea ce ea i-aatribuit dintru început” 20 –, la Noica este unul dintre modurilede a accede la adevăr. Noica recunoate artei, dincolo de rolulpuricator atribuit de greci, depăind autonomia estetică,capacitatea actului artistic de a armoniza diferitele domenii alesocialului sau trăirilor psihologice (poate i pe cele morale). Elvede în artă mai ales o modalitate de bună aezare în real ide bună intrare în cultură. De fapt, poezia eminesciană (închip excepional, Luceafărul ) este o modalitate de a relaiona(sau de a rata această relaie) a generalului – pornind dela o carenă resimită de orice general în raport cu viaa –cu individualul într-o ontologie poetică sui-generis „sau, în termenii modulaiilor româneti ale inei: un Va ind, în legănarea sa din lumea generalului, i un Ar să e, înlegănarea sa din lumea individualului, îi întind mâna – darmâinile lor nu se prind” 21.

Mihai Popa

ARTA ŞI TIMPUL


Tot astfel, la Brâncui nu disociază creaia de biograaautorului, dar mai ales nu o disociază de semnicaiaromânească, prin intermediul căreia sculptura sa se înscrie înuniversal. De pildă, la un moment dat, Noica se gândete căopera ului de ăran din Hobia ar putea spune pe înelesulunei ine cugetătoare extraterestre semnicaia unor gesturisau lucruri mult mai bine decât dacă aceasta le-ar studiadirect la faa locului: „Toate creaiile omului par să aibă un înăuntru = înăuntru, cum are Piramida mormântul ei ascuns; în schimb, ceva de ordinul Cocoului are un înăuntru = înafară, are sinea lucrului dezvăluită: este un cântec ce crete,o făptură sau un gâtlej ce crete, într-un cuvânt o cretere, cai în Coloană, iar aa ceva se percepe de către oricine, chiardacă nu tie de Coco i de cucurigu” 13.

De ce alege Noica exemple din domeniul artei pentrua dezvălui sensul inei (spiritului), când exemplele clasicepentru orice ontologie sunt tiinele naturii, la limită, tiinelespiritului, iar numai într-un mod subiacent arta? Faptul căel acordă egală îndreptăire artei de a accede la ină, ca i

disciplinelor care au un discurs raional, iar apoi, în operele dematuritate – mai puin, în cele de tineree – oferă i istoriei unrol privilegiat în devenirea către ină, faptul acesta, spunem,se datorează concepiei metazice a autorului Devenirii întruină. Și nu este lipsită de semnicaie, iar, de această dată,de o semnicaie profund românească, în gândirea lui Noica,distincia pe care o face între creaia general-umană i ceaspecic brâncuiană relativ la adverbul înăuntru. El punepermanent la încercare formele spiritului, fără a lăsa deopartenici pe cele mai puin semnicative, aa cum s-a văzut înmodulaiile româneti ale inei, în care cele ase ipostazelingvistice relative la forma lui „a ” – ina ca un n-a fost săe, ca un era să e, ca un va ind , ca ar să e, este să e i a fost să e – dau seamă mai degrabă despre o „prevenire” a inei, decât despre o totală instituire a sa, i nici pe celespecic româneti din operele amintite la începutul acestui

articol. Însă artei româneti (ca i diferitelor ei ipostaze înregistru universal sau în dialog cu universalitatea) Noica îiacordă un statut cu totul aparte, iar acest lucru este evidentcând vorbete despre creaiile celor două personalităi deexcepie ale culturii noastre, Eminescu i Brâncui. Căci,spune el în ultimul capitol al Sentimentului românesc al inei ,dorind parcă să întregească un orizont cultural semnicativ înzona devenirii noastre spirituale, problema inei are la noio rezolvare la fel de profundă ca i în cultura germană i,poate, mai bogată în semnicaii: „Dacă am admite o clipă cădevenirea se opune inei – cum s-a spus prea des, cu risculde-a preface devenirea într-o disoluie i ina într-un înghe–, atunci ar trebui recunoscut de asemeni că limba i spiritulromânesc ar avea mai ales organul inei.” 14

Nu este lipsită de importană nici această constatare pecare o face Noica: problema inei în cultura noastră s-a pus

prin „trei mari gânditori”, limba, un poet i un sculptor. Preuirealosofului pentru arta românească nu este contextualizată însă de punerea i desfăurarea (rezolvarea) problemeiinei. Se tie cu ce abnegaie a susinut Noica facsimilareamanuscriselor eminesciene. „Fenomenul” Eminescu, o spuneclar în Cuvântul înainte la Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneti , nu se poate explica numai prinvolumul de versuri publicat în timpul vieii poetului sau prinunul sau două volume de proză „neîmplinită”. Eminescu estede căutat i, îndeosebi, de îneles în laboratorul Caietelor.Efortul creaiei i, mai ales, dialogul lui profund cu mariletentaii ale spiritului, ca i cu personalităi din varii domeniiale cunoaterii – una dintre ele, Immanuel Kant –, efortul dea se instrui continuu i de a se depăi pe sine în creaie îl punpe Eminescu alături de Leonardo da Vinci, Valéry sau Goethe.Este un exemplu de supunere la realitate prin cultură, dar prin

modalităi cu totul diferite, care pot deveni i o răzvrătire aspiritului faă de natură, chiar o ruptură de re, cum nu văzuseNoica în multe dintre creaiile noastre naionale, începând cuÎnvăăturile… lui Neagoe Basarab15. „Dacă este supunere lanatură în Caietele lui Leonardo, faă de supunerea la culturăi la frământările spiritului în cele ale lui Eminescu […], niciLeonardo nu lasă lucrurile naturii acolo unde le găsete, nici




POEZIE

ISTORIESENTIMENTALĂ

… Când însuşiDumnezeu visa ceva maifrumosCa de obiceiOamenii mureau fericiţi căle-au dat progeniturilor Nume alese, şi-o să lepoarte noroc…

Înţelepţii lumii, până- şi răsuceau o ţigarăMuritorii de rând vorbeau aceeaşi limbăsecretă În care poeţii scriau poezii pentru frumoasatârgului

Despre care n-a spus nimeni că-i proastaDoar în zilele de post.

NICIO CĂRARE

Ploi înăsprite anunţă ceva toamnăCa şi-atunci când erai fuga mea de-acasă,Te regăseam cu buza uşor lăsată, ca uncopilCare-abia-nvaţă plânsul,Cu atâta nesaţ te purtam prin Indiile melesecrete Încât lumina verde a porumbeilor semicşoraLuna zâria, devenea colţuroasăNicio cărare nu semăna cu cealaltă

Și totuşi, ecare urmă ar putea a ta.NINGE LA ISTANBUL

Ninge la Istanbul şi mă mir Că tocmai mie mi-e dat să au de-această-ntâmplareO voce albă, ca o lume brusc apărând Anuntă ştirile cu nepăsare…

Şi nu ştie nimeni că, de fapt abia fulguie, caşi cum Îngerii-şi ţin cu greu răsuareaSă nu spulbere-ntre noi însutite corăbii Încărcate cu miere şi fum.

Cine m-ar crede că până şi astă ninsoare

O presimţisem acut, ca pe-o durere încoasteDoar pe jumătate adevăratăȘi ecare atom de zăpadă sparge liniştealuniiDând ora exactă-n cetatea de frig.

Nu vreau să o aud şi de accea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Alminteri, dacă te-aş privi, aerul ar sângeraȘi de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată.

Parcă n-a mai nins niciodată şi zăpadaSe face tot mai grea, tot mai greaPrecum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi

Oricât de sus l-aş urca.Sunt ochiul uriaş, neadormit, la pândăŞi asta-mi ajunge, ba încă prea destulDe plâns ori frig mi-e lacrima arzândăCât ninge prea târziu la Istanbul.

O LUME NEBUNĂO..lume aprinsǎ..,o..lume nebunǎ..Te-mbeti cu furie, te-nneci în furtunǎ,Te pierzi printre lacrimi şiuiţi sǎ zâmbeşti,Pe rul clepsidrei ai uitatsa trǎieşti.

Iţi blestemi azi iubirea ce ieri o cântai,Şi mai vezi doar Iadul , nu colţul de Rai,Nu mai vezi stele, doar cerul închis,Nu mai vezi cascada , ci doar un abis.

De ce mai ceri ”mâine” dacǎ “astǎzi” îl

pierzi?De ce ceri o şansǎ, dacǎ nu vrei sa ierţi ,Şi-ţi plângi doar apusul ,uitând rǎsǎritulCe-ncepe un “mâine” si nu e sfârşitul?

TOAMNA

Şi toamna asta parcǎ copacii au înnebunit,Iar frunzele se luptǎ turbate-n zborul lor,Vântul cântǎ o arie ajunsǎ la sfârşit,Şi-o ceaţǎ grea susţine un trist şi desdecor.

Iar norii sunt prea joşi şi poate prea închişi,Şi apasǎ ce-a din urmǎ, razǎ ce a rǎmas,Sub bruma groasǎ se-nneacǎ, doi muguri

ce-s deschişi,Şi se ascund de frigul ce parcǎ a prins glas.

Prin ramuri ce se-nfruntǎ acum, goale şireci,Stǎ zgribulit şi speriat un porumbelstingher,Şi-nfruntǎ singur vântul, rǎzboiul toamneiseci,Ce rǎscoleşte acum prin orice-ascunsungher.

PESIMISM

Triste feţe-n jurul nostru, triste voci, tristepriviri,Numai mǎşti gri, cernuite şi lipsite de

sclipiri,Sunt doar paşi reci şi grǎbiţi, şi doar chipuri încruntate,Nişte umbre, nişte forme, ce din umeri-saplecate.

Doar arar se mai aude câte-un râsetcristalin,Ce se-nalţǎ cǎtre soare dintr-o voce decopil,Printr-un val de priviri seci, şi lipsite deculoare,Care-şi cautǎ-nainte numai nişte coridoare.

Şi-n aceastǎ vânzolealǎ,fǎrǎ noimǎ, farǎrost,

Nimeni nu mai vede-un mâine, se hrǎnescdin ce a fost,Se grǎbesc spre nicǎieri, printre gândurifǎrǎ glas,Merg cu frunţile plecate, cu nesiguranţǎ-npas.

Furtună pe plajăCutremură totul puhoiul de apăCe-mproşcă pământul cu stropi deoţel,Cutremură cerul şi se face piatră,Nervos se aruncă spre ţărmul stingher.

Valuri nebune, violente, de spumăSe strivesc de stâncă, se aruncă-napoi,Par spirite, îngeri, o ceată nebună Arsă de nervi, răcorită de ploi.

Doar fum mai rămâne când fulgerulcadeŞi-i spintecă trupul unui copac,Plânge pădurea, plânge cu jale,Plânge şi-şi cheamă copilul sărac.

Distrusă e plaja de furia-aprinsă A furtunii ce acum e departeFără putere zace întinsă,Sălbatică, albă, cu ţărmuri deşarte.

Agonie de toamnă

Noapte-ceea ameţitoare,

înveşmântată că o cadână în văl albastru presărat cu aur,parfumatăcu mireasmă nucului bătrân,plină de vitalitate,mişcându-şi frunzele uscate în dans frenetic, mistic şi păgân...

Vântul acela obraznic,colindând la întâmplarecărări niciunde însemnate,biciuindu-mi trupulşi înorându-lcu şoaptele-i reci,

amăgitoarecuprinzându-l, învingându-l...

Ploaia-ceea rece,căzând fără noimăpe pielea-mi îngheţată,lovind frunzele moarte,amestecându-le cu pământul,pierzându-le-n noapte...

Noaptea-ceea,ploaia,vântul...

atât de vii, dar totuşi reci,ameţitoare spirite păgânem-au rătăcit spre iarnăpe poteci.

ramona

mereuta

Carmen

FocSA

LIVIA

MOREANU



cea mare pestenaos, iar cele-lalte două dea-supra absidelor.Nestânjenită denimeni i de ni-mic, am admi-rat în voie pic-tura refăcută de

curând, ce-miamintea de ver-dele de Sucevia.Am făcut multefotograi, darparadoxal, semn că snii nu s-au lăsat fotograai, foar-te puine au fost reuite. Mulumită că nu mi-am iro-sit dumica, am ieit din catedrală i am pornit pe aleeapersonalităilor. În capătul aleii într-un rondou m-au în-tâmpinat N .Bălcescu, M. Eminescu dar i scriitorii ruiMaxim Gorki i Pukin - m-am mirat că au scăpat - statuice datează de prin anii 50 i care nu poartă semnătu-ră. Pe partea stângă am zăbovit în faa busturilor ce înfăiau pe Costache Conachi, boierul poet, lozoful Ion

Petrovici, poetul Ștefan Petică i economistul Mihai Ma-noilescu. În partea dreaptă se auzeau sunetele Concer-tului din muzică de Bach al Hortensiei Papadat Bengescuce schimba impresii cu criticul Iorgu Iordan, sculpturi

realizate de tecuceanul D. Mateescu înanul 2000.

Un portal din lemn prin care vi-zitatorul era pus în faa unor întrebăriexisteniale prefaa parcul lui Pazvante,o atracie turistică demnă de văzut i deadmirat pentru strădania celui ce a pusceva din suetul lui aici. De inspiraieexotică i autohtonă, parcul este o sim-fonie orală cu note stridente pe alocuri.Într-un spaiu relativ redus se etalea-ză ochiului straturi cu ori, trandari,azalee, pasiora, magnolii, bujori, lianecăărătoare, cascade articiale, papagalimulticolori i uni, galbeni sau albatri,mai mari i mai mici, o colecie de mine-rale i lucrări de artă naivă. În faa co-liviilor părini i copii priveau cu ateniepăsările frumos colorate, grupate în pe-rechi, provenite din diverse zone ale glo-bului. Mi-a plăcut colecia de minerale,

un adevărat muzeu, 5000 de specii, 15 000 de expona-te, cam îngrămădite i acestea în câteva vitrine.

Aleile răcoroase, adevărate tunele vegetale, co-pie în miniatură a Cimigiului, de fapt întregul parc sea-

mănă de departe cu cel bucuretean, îndemnau la odih-nă. Era destulă lume; turiti amestecai printre localnici,copii, adolesceni, tineri dar i oameni trecui de primatineree se plimbau, făceau fotograi, se relaxau la um-bra teilor. Mi-a reinut atenia în mod deosebit o familiefrumoasă formată din patru generaii: străbunicul, bu-nicii, părinii i nepoelul. Tihna interioară s-a întrerupt în momentul în care un grup gălăgios, câteva mămicitinere, sub treizeci de ani, îmbrăcate lejer în colani, oinută de casă, mai degrabă, decât una de ora, însoitede adolesceni de doisprezece – treisprezece ani, i-aufăcut apariia pe aleile parcului. Cu igara într-o mânăi sticla de cola în cealaltă aveau pretenia, probabil, căpot oferi copiilor lor „cei apte ani de acasă”. Ne mai

întrebăm de ce, când trecem pe lângă un grup de tineri,suntem nevoii de multe ori să întoarcem capul în parteaopusă.

După câteva ore petrecute printre îngeri, ori ipăsări am plecat convinsă că frumuseea trebuie să în-cânte ochiul, dar să constituie i hrană pentru suet.

În urmă cu mai muli ani, într-oduminică de la mijlocul lunii iu-

nie 2012, am trecut întâmplătorprin parcul din centrului orauluiTecuci i mi-au rămas întipărite în memorie parfumul odihnitor alteilor în oare i grandilocvenacatedralei Sfântul Gheorghe,care, dei închisă, te impresionacu imaginea exterioară atât demăreaă i durabilă. Pentru aces-te două elemente doream să re-vin în oraul gălăean, dar n-amtiut atunci că va trece aproapeun deceniu până la reîntâlnire. Învara trecută tot în luna iunie spre

sfârit, s-a ivit mult ateptataocazie, dar, din păcate, mireasma orilor de tei trecuse.În schimb, miracol, catedrala era deschisă dei slujba deduminică se sfârise. Am urcat în grabă scările i fericităam intrat în pridvor, unde mă ateptamsă găsesc pe cineva de la care să cerpermisiunea să intru, să-mi arunc ochii în interior măcar pentru câteva minute.Cum n-am găsit pe nimeni, am păit ti-mid, cu soenie, uitându-mă în stângai în dreapta, cu grijă, ca nu cumva săfac ceva ce nu se cuvenea. Pacea interi-oară, în ciuda dimensiunilor ( aveam săau mai apoi că biserica are o lungimede 35 de metri,i o lăime de 12 metri înpronaos i o înălime de 35 de metri), apus stăpânire i pe suetul meu i am înaintat cu pai siguri spre catapeteas-mă unde mi-am plecat genunchii i ammulumit lui Dumnezeu că a dat puterei foră omului ca în plină epocă atee să înfăptuiască o aa minune. Dei piatrade temelie a fost pusă în 1938 pe lo-cul unei vechi biserici, avariată de cu-tremurele de la sfâritul secolului al XIXlea i dărâmată după primul război mondial, catedrala afost snită abia în 1969. Construită în stil moldovenesca fost prevăzută cu subsol, unde se ociază paraclisulpentru slujbele celor adormii, cu parter în plan treat cu

abside laterale cu o lungime de 22 de metri i trei turle,

REPORTAJ

Popas în Grădina Publicădin Tecuci

Nina Elena Plopeanu



î

PROZĂ

Atunci când Dumnezeu vreasă-i ofere unui om ceva în dar, îl face ca, mai întâi şi mai întâi,să-şi dorească din toată inţa lui

acel lucru. Darurile care vin aşa,pe neaşteptate, fără ca omul săse gândit la ele, să şi le dorit îndelung şi din toată inima sa,care sosesc aşa, şi–ţi bat la uşă,ca nuca-n perete, fără ca omul săse pregătit îndelung pentru a leprimi, sunt, de fapt, daruri care nu

vin de la Dumnezeu, ci de la Satan.Antonie ştia adevărul acesta din fragedă

pruncie. Toată viaţa lui a fost marcată de ghearelesărăciei, astfel că, de mic copil, se dezobişnuise să-şi mai dorească ceva cu adevărat, nici tu bicicletă,nici tu blugi sau adidaşi, aşa cum aveau copiii mai înstăriţi din sat, cu excepţia, poate, a unei vieţi mai

liniştite în casă, fără scandaluri interminabile, cândtatăl său se întorcea acasă pe trei cărări şi i se căşunaatunci pe orice, mai ales pe mama lui, nepierzândnicio ocazie să o facă în toate felurile, să o înjure detoţi snţii şi, într-un nal, să o învineţească în bătaie.

În nopţile acelea albe, de scandal continuu şi deropote sfâşietoare de plâns, Antonie şi-a dat seamacă… încă nu era pregătit sueteşte să primească dela Dumnezeu o viaţă, aşa cum şi-ar dorit-o, calmă,echilibrată, fără bucurii explozive, dar şi fără căderi în disperare. Aceasta însemna că Dumnezeu chiarnu voia să-i ofere o astfel de viaţă, chiar pregăteaaltceva pentru el.

Mult mai târziu, la mănăstire, avea să se

convingă pe deplin de adevărul acesta. Lăcaşul carei-a oferit prima şi cea mai adevărată oază de liniştefusese, de fapt, pregătit cu migală de Dumnezeu în însuşi suetul lui chinuit, cu mult mai înainte, încădin vremea frământărilor, peregrinărilor şi orgiilorsale adolescentine şi de primă tinereţe, când încămai credea că viaţa cea mai frumoasă este aceeape care o trăieşti la cea mai înaltă tensiune, clipăde clipă, cu urcuşurile şi coborâşurile ei inevitabile,cu alergările ei obositoare şi cu popasurile dese pela mesele cârciumilor cu rachiu ieftin şi prin odăilebordelurilor de mâna a doua, când încă nu putea înţelege cum mama dracului au făcut unii prostia săpărăsească o astfel de viaţă şi să o schimbe cu aceeacenuşie, ternă şi lipsită de perspective, între zidurileunei mănăstiri.

Îşi aduce bine aminte sentimentul acela destânjeneală, sau poate de frustrare, care îl încerca oride câte ori întâlnea pe stradă vreun călugăr ori vreomăicuţă, cu hainele lor negre şi ponosite, cu ţinutalor dezordonată şi parcă venită din altă lume, cumle ocolea privirile, care lui i se păreau pe atunci preaiscoditore, prea aducând a intruziune obraznică însuetul său, cum evita să se aşeze în tramvai alăturide cineva îmbrăcat în haină monahală şi cum parcăar vrut să se descotorosească de orice ar aduscumva a viaţă de mănăstire.

Mai târziu, când a intrat pentru prima datăpe porţile schitului, având deja conştiinţa deplină a

adevărului că nu-l va mai părăsi niciodată până lamoarte, ţine bine minte, cu un fel de memorie a cărnii,liniştea deplină care i-a cuprins suetul deodată, ca untrăsnet venit din ceruri şi incendiind pădurile de braddin preajmă, aceeaşi linişte aducătoare de eternitatepe care o va simţi mai târziu şi atunci când va

Paul Spirescu

„ A C E S T A E S T E D A R U L M E U !!!” *trebuit să părăsească acelaşi schit, la însăşi poruncadată, de pe patul morţii, a stareţului Theodosie.

Într-adevăr, toate întâmplările şi peripeţiile uneivieţi de om sunt pregătite dinainte de însuşi bunul

Dumnezeu, care, la rândul său, te pregăteşte petine, din timp, în mare taină, pentru a le putea trăicu adevărat, pentru a le putea suporta greutatea,caracterul lor inevitabil, şi, mai ales, noutatea clipeiunice şi irepetabile pe care o trăieşti, ca şi cumdoar ţi-ai aminti-o. Poate că aici, în acest adevărfundamental, stă întregul secret al Vieţii şi al Morţii…

Stând aşezat pe singurul scaun de la singuramasă din camera sa, în faţa unui pahar de votcăordinară, din care nici nu apucase să guste măcaro picătură, Antonie se gândea la toate acestea ca lanişte lucruri menite să-i mai pună ceva ordine în viaţă,să-l împace cu întregul său trecut, dar, mai ales, să-lpregătească pentru viitorul extrem de apropiat, decare era sigur, dar care i se ascundea totuşi, în toate

detaliile sale imprevizibile ce aveau să urmeze.Se uită la ceas: mai erau zece minute până

la sosirea Doamnei Isadora şi, acum, când timpulse precipita cu aproape viteza luminii, începea să înţeleagă că o aşteptase, de fapt, întreaga lui viaţăşi că tot ce se petrecuse până acum, fapte menite săintersecteze cumva această viaţă, sau chiar să facăparte inevitabilă din ea, au fost simple evenimentecolaterale, destinate să-l pregătească pentru cevacare abia avea să urmeze. Era, cum s-ar spune,evenimentul vieţii lui.

Sorbi pe nerăsuate paharul de votcă, apoi îşimai turnă unul, cu care procedă întocmai. Şi încăunul… timiditatea se vindecă numai aşa !!

Exact la ora xată, fără nici un minut întârziere,uşa camerei se întredeschise timid şi, pe crăpăturacare se căsca din ce în ce mai mult, Antonie reuşisă întrevadă, treptat – treptat, mai întâi chipul, apoitrupul cernit al Doamnei Isadora. Era aşa cum şi-oreamintea el, desigur ceva mai olită, trecuseră doarmai bine de zece ani de atunci, nici măcar nu avusesecuriozitatea să-i numere.

Rămăsese ca ţintuit în scaun, nu ştia dacăeste cazul să se ridice sau nu, parcă o ghiulea defontă îi atârna legată de amândouă picioarele şi,cu toate acestea, simţea în tot trupul o toropealăbinefăcătoare de parcă adevărata lui naştere abiaacum s-ar petrecut. O naştere ca un ţipăt deeliberare….

De cele mai multe ori, în viaţă , oameniise comportă cu adevărat contradictoriu faţă deaşteptările celorlalţi, dar, mai ales, faţă de propriile loraşteptări. Una se aşteaptă ei şi ceilalţi că ar trebui săfacă, dar cu totul şi cu totul altceva fac ei în realitate.Parcă ar exista înlăuntrul lor un resort imperceptibilcare îi împinge să se comporte altfel de cum ar vrut,de cum ar fost normal să se comporte. Un astfelde resort îl ţintuia acum pe Antonie în scaun, deşiar vrut din toată inţa lui să se ridice şi să-i iasă în întâmpinare cu braţele deschise, iar pe DoamnaIsadora o îndemna să se apropie vijelios de scaunullui, deşi ar vrut să facă rapid stânga – împrejur şisă se întoarcă în lumea de unde a venit. Fără nici un

cuvânt, doar privirile, care spuneau mai mult decâtun ocean de vorbe, l-a ridicat cu blândeţe, protector,de pe scaunul în care rămăsese încremenit, s-auprivit pentru câteva clipe adânc în ochi, apoi, totfără cuvinte, s-au îmbrăţişat cu un fel de încleştaredisperată şi binefăcătoare, în acelaşi timp. Au rămas



PROZĂaşa, încleştaţi, câteva secunde lungi cât o veşnicie.Apoi, cu aceleaşi gesturi blânde şi protectoare, l-a dusşi l-a aşezat pe patul care parcă numai asta aştepta.Patul veşniciei nunţii lor, neîntâmplate vreodată.

Ea rămăsese în picioare, în faţa lui şi, cu gesturilente, discrete şi vecine cu intimitatea cea maiprofundă, începu să se dezbrace.

- Ai mai făcut asta vreodată? - întrebă ea.Antonie îşi coborî privirile spre podea şi, din gestul

lui, Doamna Isadora înţelese tot ceea ce ar trebuitsă înţeleagă: bărbatul acesta puternic din faţa ei nufusese niciodată dat la vreun trup de femeie.

- Te-am visat de câteva ori în tot răstimpulacesta, de când nu ne-am mai văzut, eu eramla mănăstire şi, mai ales în nopţile cu lună plină, întotdeauna către dimineaţă, îmi apăreai în vis, goalăşi cu părul despletit, aveai sânii exact cum îi ai acum,mari şi eşcăiţi de vârstă şi de greutăţi, aveai şi chipultot ca acum, ridat şi cu ochii adânciţi în orbite, eueram tânăr ca atunci, doar tu erai bătrână ca acum…

Se opri brusc, dându-şi seama că, fără să vrea,scăpase cuvinte nelalocul lor, ofensatoare pentru ofemeie încă frumoasă şi încă în puterea vârstei. DarDoamna Isadora parcă nici nu auzise cele spuse deel, se dezbrăca în continuare, cu aceleaşi gesturilente dar imperturbabile, oferind treptat vederii luiAntonie, mai întâi sânii, mari, obosiţi şi atârnând în jos ca două ştreanguri de spânzurătoare, apoipicioarele lungi şi cărnoase, apoi, în sfârşit, izvoruldătător de viaţă şi de moarte, acoperit temeinic de opajişte de culoare neagră şi ascuns undeva, în parteade sus,dintre cele două pulpe.

Poezia aceasta a vieţii, Antonie n-o mai citiseniciodată până acum , poate doar în „Cântareacântărilor” , pe care, pe vremuri, o citea şi-o recitea, în ecare dimineaţă, la ceasul de rugăciune, aşezat în genunchi şi cu fruntea lipită de pardoseala rece achiliei sale. Acum stătea însă încremenit cu privirea

însetată, îndreptată spre toate ascunzişurile trupuluicelei pe care o visase neîncetat, încă din adolescenţăşi întâia lui tinereţe, o privea şi se ruga în gând,aceeaşi rugăciune păgână şi înorătoare: „Gâtul tăue turnul lui David, menit să e casă de arme: mii descuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie…”

Goală pe de-a-ntregul, Doamna Isadora seapropie de el şi, cu aceleaşi gesturi lente, începu să-ldezbrace, mai întâi cămaşa albă, descoperind părulnegru, aspru şi des, răsărit ca iarba câmpului de pe

pieptul viguros, apoi pantalonii, lăsând să se vadădoua picioare puternice, virile şi cu muşchii încordaţila maxim.

Îl aşeză apoi cu capul pe pernă, ca pe un copilneajutorat, ea rămânând în genunchi lângă pat, cucapul deasupra trupului lui.

- Şi eu te-am visat pe tine de nenumărate ori.Într-unul din aceste vise se făcea că suntem amândoicopii, ştii tu, exact ca atunci când eram copii de şcoalăstăteam în aceeaşi bancă, iar tu mă trăgeai de cozişi-mi puneai piuneze pe aşezătoarea băncii, fericitnevoie mare că mă poţi face să sufăr şi să urlu dedurerea înţepăturilor…Doar că, în visul acesta, tot înaceeaşi bancă stăteam, dar tu, în timpul orelor, când învăţătoarea ne scria pe tablă, întoarsă cu spatele la

noi, îmi strecurai tiptil mâna pe sub fustă mai întâi,apoi pe sub chiloţi, şi-mi mângâiai îndelung părulabia crescut deasupra porumbiţei nevăzute, care sezbătea în captivitate, eram atât de fericită în visulacesta, încât dimineaţa, când m-am trezit şi mi-amdat seama că a fost doar un vis, mi-a venit, aşa,

dintr-o dată, o poftă nebună de sinucidere.În vreme ce îi spunea aceste cuvinte, Doamna

Isadora, strecurându-i mâna în chiloţi, îi prinsesedeja, în căuşul palmei, tulpina zdravănă, învârtoşatăşi fremătândă, palpând-o frenetic, până când Antoniesimţi într-adevăr o uşurare de dincolo de lume şi ofericire eliberatoare.

„Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea

e de tare şi ca iadul de grozavă este… Zid de piatrăde-ar ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dacăar , cu lemn de cedru am căptuşi-o” –astfel se ruga în continuare Antonie, frământând în palme aluatulmoale al sânilor ei erbinţi şi eliberând, din când încând, câte un strigăt scurt şi victorios.

Doamna Isadora se apropiase deja cu buzelede tulpina lui învârtoşată, mai întâi i-o sărută scurtşi repetat, apoi i-o cuprinse cu buzele erbinţi,mişcându-şi sacadat capul înainte şi înapoi, înainteşi înapoi…O a doua eliberare, la fel de puternică şide universală ca prima, după care aceeaşi linişte dedincolo de lume…

Se aşeză în pat, alături de el. O boare de aerrăcoros, intrată pe fereastra deschisă a odăii, lerăcorea trupurile goale.

- Ţi-am pregătit cel mai mare dar pe care ţi-l poteu oferi – îi spuse Doamna Isadora într-un târziu şi elsimţi în glasul ei o indiferenţă rece, soră cu moartea.Se ridică încet, se îndreptă spre uşa de la intrare şio deschise brusc. În faţa uşii stătea încremenită ofetiţă, tunsă băieţeşte, cu păr de culoarea smoaleişi cu sâni abia înmuguriţi, palpitând printre cutelerochiţei. Doamna Isadora o luă de mână, o aduse înfaţa patului, aşezând-o lângă el cu grijă, părinteşte.

- Te-am iubit toată viaţa mea, încă din copilărie– îi spuse cu vocea tremurată şi cu ochii în lacrimi.Aceasta este fetiţa mea, Cristina, făcută din ori cuvăcarul şi prostul satului, imediat după ce tu te-ai

hotărât să pleci la mănăstire. Am vrut să e un fel derăzbunare. Fetiţa abia a împlinit paisprezece ani. Daraşa cum Dumnezeu, din prea multă iubire de oameni,şi-a dăruit unicul său u, sacricându-l, tot astfel ţi-odăruiesc eu ţie pe unica mea ică.

Începu să o dezbrace chiar sub ochii lui, cumişcări leneşe, cu grijă, părinteşte şi cu lacrimi înochi. Fetiţa tremura toată, mutându-şi privirile cândla mama ei, când la el, erau nişte priviri febrile,dornice şi pline de aşteptare, Antonie le înţelegea binesensul, erau privirile acelea de novice care ar vrutdin toată inţa ei să scape o dată pentru totdeaunade povara fecioriei.

Mama ei o aşeză în pat, în stânga lui, iar în dreapta

se aşeză ea. Aşezat între două femei goale, Antoniechiar că nu ştia ce să facă... Îi sărută fetiţei, mai întâi amândoi ochii, apoi sânii, apoi îşi lăsă buzele sălunece de-a lungul trupului ei, treptat şi cu răsuareadin ce în ce mai vie şi mai înerbântată, până ajunse, în sfârşit, acolo spre fructul crud dintre picioarele largdesfăcute în aşteptarea izbăvirii... Zvârcoliri haotice în sus şi în jos, buzele lui, apoi limba, căutând parcă începuturile universului, geamătul prelung al fetiţei, îngemănând, într-un întreg organic, suferinţă şibucurie, viaţă şi moarte, căuşul erbinte al palmeiDoamnei Isadora, alinându-i lui învârtoşarea… apoitrei ţipete de eliberare, ţâşnite din gâtlejurile a treioameni care încercau, chiar şi pentru câteva secundetrecătoare, să e fericiţi …

„Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremeacântării, în ţarină glas de turturea se aude. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi orile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino” !

______________________* Fragment din romanul „Iadul până-n poarta Raiului”



CENACLU

Demonstrînd tenacitate, Marina Raluca Baciu a fost întîia cititoare a anului2013.În ipostaza de poetă declarată nu s-a dezminţit şi, a citit cîteva poezii decalitate(perfectibilă).Astfel Marina Raluca Baciu ne-a reamintat prin poeziile ei că…:Visele cresc în copaci,Reîncarnare,Maraton,Lecţia de limbi străine,Inimi second hand sunt tot atîtea teme poetice pentru orice vîrstă, teme pe care Ralucale-a atacat temerar.Recomandările pertinente ale poeţilor Ştefania Oproescu, PetrachePlopeanu, Gheorghe Sucoverschi, Virginia Bogdan sunt un îndemn, un semn al preţuiriial aplecării serioase şi mature asupra pasiunii sale,,literatura.Gheorghe Andrei Neagu,cu bune intenţii, recurge la extirpări estetice, la amputări şi cicatrizări benece textuluipoetic, discursului poetic.Critica sa constructivă n-o( mai) uimeşte pe Marina Baciu,nicin-o dezarmează.Dimpotrivă.Deja este un îndemn… binevenit.Adelina CristianaBălan a citit proza scurtă ,,Gemeni bicolori,,.Şi, ca să nu rămînă mai prejos detinerele sale college de cenaclu, Ionel Dogaru a citit o proză scurtă, cu un verdict denestrămutat:Să moară Iulian! Tenebrele şi personajele lui pe măsură, tenebroase,nu sunt caracteristice modului său de exprimare.Timiditate refulată în această manieră,a conchis Gheorghe Andrei Neagu.Mda!Să e, dar Ionel Dogaru, în ale exprimăriiestetice poate şi altceva.La următoarea întîlnire s-au exprimat două cititoare, douăpoete:Marina Raluca Baciu şi Roxana Branişte.Marina Baciu a vrut să demonstrezecă poate cocheta şi cu proza.A făcut-o…Avînd în vedere că, să zicem, exerciţiuleste lăudabil, tema este majoră, dar…trebuie multă muncă,(nu) trecem cu vedereaslăbiciunile textului prezentat. Pentru proză e mare nevoie de acumulare…RoxanaBranişte a citit poezie şi prozo-poeme.În ne, o proză poetică fascinantă.,,Scrisorile

ei de dragoste,, scrise din perspectivă masculină, cu un erotism bine temperat, într-o învăluire magică, au forţă, au susţinere, au mesaj, formă şi conţinut. Au carne şi esenţă.Elena Otavă a sesizat profesionist maniera de exprimare, mijloacele folosite şi tehnicautilizate de autoare.Plăcut surprinsă a felicitat-o pe Roxana Branişte, la fel au procedatşi Ştefania Oproescu şi Virginia Bogdan.Personal am regretat absenţa poetului PetrachePlopeanu căruia aş dorit să-i aud părerea. Din punct de vedere valoric, poeziileRoxanei sunt un fel de feedback al poemelor lui Petrache Plopeanu(este opinia mea).Gheorghe Andrei Neagu îi reproşează autoarei aşezarea în pagină care, o acapareazăşi o deturnează de la scop:,,te laşi furată de aşezarea în pagină şi uiţi de ce faci acestlucru.Rişti să nu i citită,,- a avertizat-o scriitorul…Printre noii veniţi în cenaclu şi oelevă (la clasa prof.Ionuţ Ţandără), Adela Rovenschi, a citit în ultima întîlnire de lecturădin ianuarie. Tot atunci au mai citit:Mariana Vârtosu, proză scurtă - Cabana norilor;tot proză scurtă, Nina-Elena Plopeanu,Paltonul,iar Adela Rovenschi,două pilule(eseistică)una dintre ele, de foarte bună calitate:Nu vreau să calc pămîntul.Prozacuminte a Ninei-Elena a cucerit prin deznodămînt.Bine scrisă, cu o frazare limpede,autoare conduce acţiunea din aproape în aproape spre un nal tulburător.Lumeadescrisă de Nina Plopeanu fascinează prin autenticitatea limbajului, prin veridicitate şisubtilitate(opinia cititorului elitist, Ionel Boc).

Acesta a fost ianuarie. Şi, ind ianuarie, noi cenaclul ,,Duiliu Zamrescu,, ofelicităm din toată inima pe poeta Diana Flavia Sava care şi-a aniversat ziua de naştere în această lună:LA MULŢI ANI, Diana Sava, la cît mai multe reuşite şi bucurii în trudniciamuncii tale creative.

EVENIMENTE CULTURALE IANUARIE:

1. 15 ianuarie, după-amiază de iarnă blîndă, zi în care se sărbătoreşte Ziua CulturiiNaţionale. Ateneului Popular Mr.Gheorghe Pastia şi-a propus un colocviu, susţinut dedouă personalităţi marcante, scriitorul Laurian Stănchescu şi actriţa Claudia Motea.Cu o temă generoasă, ce a însumat i comemorarea zilei de natere a poetului MihaiEminescu, în ateptarea discursului, publicul freamătă de curiozitate şi aşteptare.Scriitorul gorjean Laurian Stănchescu, prezintă, în afara marelui poet alte două maripersonalităţi representative ale culturii române: pe poetul Nichita Stănescu şi pesculptorul Constantin Brâncuşi. Prin discursul scriitorului cunoaştem un Eminescu, poet,prozator, lozof, pe cel care, în poezia saLa Steauadezvoltă întîia oară teoria relativităţii.(fapt menţionat în memoriile sale chiar de Einstein).Cunoscîndu-l îndeaproape,poetuluiNichita Stănescu îi conturează un portret din amintiri, de pe vremea cînd… i-a cititpropriile încercări poetice.( Testul a fost trecut cu brio, dovadă, valoarea poeziilorscrise de Laurian Stănchescu.) Pe cea de-a treia personalitate, Laurian Stănchescu oprezintă cu multă afectivitate, legătura cu sculptorul producîndu-se încă din copilărie:,,Copil ind,treceam cu bunicul, cu căruţa pe lîngă pietrele lui Brâncuşi - mărturiseştescriitorul, încercînd să-i contureze portretul. Dar, cel mai mare vis, ca omagiu adusmemoriei şi personalităţii sculptorului universal Constantin Brâncuşi, este dorinţa de ai se aduce osemintele în ţară. Toate demersurile, toată lupta purtată cu reprezentanţiiputerii, toate bătăliile cîştigate pînă în present sunt imboldul pentru continuarea lupteipuse sub semnul credinţei, al puterii visului,al puterii credinţei.Dizertaţia scriitoruluia fost susţinută de intervenţa oportună a actriţei româno-canadiană, Claudia Motea.Mulţumim celor două personalităţi contemporane, scriitorului Laurian Stănchescu şiactriţei Claudia Motea pentru darul spiritual oferit cu prilejul Zilei Naţionale a Culturii.

2.Urmaşul lui Eminescu la Goleti…

Într-o dimineaă de iarnă autentică, scriitorii Gheorghe Andrei Neagu, ȘtefaniaOproescu, membri ai Uniunii Scriitorilor i Mariana Vârtosu preedintele LSR-lialaVrancea, răspund invitaiei directorului Casei Tineretului a localităii Goleti, Ana-MariaBotezatu i, poposesc pe meleaguri goletene. Hotărîtă să marcheze Ziua Naională

Mariana Vicky Vârtosu

CRONICĂ DE CENACLU

a Culturii printr-un evenimentdeosebit, în primul său mandat în această funcie managerială,Ana-Maria Botezatu a vrut să-isurprindă concetăenii, în speă pecei tineri, iniiind o (re-)cunoatere

a spiritualităii vrîncene prin invitaiacelor mai sus numii.Cu inimadeschisă spre astfel de manifastări,ne-a mărturisit că, domnia sa areplanuri mari, că-i dorete să lase unsemn al trecerii sale prin aceastăfuncie(instituie) pentru încredereaacordată, să însemne locul cu faptedemne de un asemenea ediciu.Aadar, scriitorii Gheorghe AndreiNeagu, Ștefania Oproescu i MarianaVârtosu s-au prezentat în faa uneisăli arhipline, antrenîndu-se într-un dialog cu elevii prezeni.Scriitoriis-au prezentat prin citirea unorfragmente din creaia lor.Notabileau fost atît curiozitatea cît i atenia

elevilor; entuziasmul i bucuria cucare au aplaudat-o în mod special peȘtefania Oproescu recitînd din creaiapoetică proprie. Au răspuns gestuluiscriitorilor, printr-un program derecitare din opera poetului omagiat.Am ascultat poeziile Lacul, îninterpretarea elevului Nicoară IonuAurel; poezia Trecut-au anii …afost recitată de Elena Zamr;O,rămîi …a recitat-o eleva BiancaDobre;Lepădatu Ana-Maria a recitatpoezia i dacă…;Andrei Alina, Cete legini ;Mateiu Georgiana, cutalent actoricesc, a recitat poeziaO, mamă…Cu bună-voină i bun

sim,demonstrînd respect i interespentru actul cultural, ca formăestetică de manifestare, eleviiau punctat o primă bilă albă înpalmaresul ambiiosului directoral Casei de Cultură, Ana-MariaBotezatu. Întîlnirea a fost o reuităavînd i spijinul Primăriei locale.De ce, un urma al lui Eminescu laGoleti? Răspunsul îl vei aa ecare în funcie de interpretarea presupusei întrebări.

3.Tot în ianuarie:

În cadrul ,,Zilelor Liceului IoanSlavici,, - la Panciu a avut loc alansare de carte semnată de GeorgicăPătrăcanu, dedicată poetului MihaiEminescu:,,Scrisori către Eminescu,,.Noi mulumim Primăriei i directoruluiCasei de Cultură, Camelia Ciobotarupentru ospitalitate.Atâta câtă a fost.



României comuniste şi unul dintre cei mai cunoscuţiscriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia,pe 2 octombrie 1935. Odată cu cedarea Basarabiei fosteiURSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Gomas-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat laSecuritate şi reţinut opt zile, după care a fost exmatriculatdin toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoalăcauza unor persoane anchetate şi arestate sub acuzaţiade anticomunism. A reuşit totuşi să se înscrie la liceul “Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie1953. În 1954 a susţinut simultan examene de admiterela Universitatea din Bucureşti, la lologie română, şi laInstitutul de literatură şi critică literară “Mihai Eminescu”. A

reuşit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesoriiRadu Florian, Tamara Gane, Mihai Gaţa, Toma GeorgeMaiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să e “judecat” de rectoratul universităţii. A apărut pentru primadată “cazul Goma”. După înfrângerea revoluţiei maghiare

din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiaşi an, PaulGoma şi-a predat în semn de protestcarnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie1956, acuzat de “tentativă deorganizare de manifestaţie ostilă”. Înmartie 1957, el a fost condamnat ladoi ani de închisoare corecţională, pecare i-a executat la închisorile Jilavaşi Gherla. Ulterior, a fost trimis cudomiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti,azi Borduşani, din judeţul Ialomiţa,unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reuşit săpublice în revista România literară unscurt articol, “Pământ de ori”, în carese referă la urmările dezastruosuluicutremur de pământ de la 4 martie1977.

În 1977, Goma a reuşit sătrimită la postul Radio Europa Liberăo scrisoare deschisă în care cerea

guvernului României respectarea drepturilor omului înţară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În

consecinţă, a fost permanent urmărit, apoi arestat şibătut de Securitate. Însă, ind bine cunoscut în Occidentşi repertoriat de organizaţia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Gomanu mai putea judecat şi condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soţia şicopilul, au fost decăzuţi din calitatea de cetăţeni români şiexpulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. AiciGoma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunistde la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. A sprijinit îninţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al OamenilorMuncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatulpolonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea saanticomunistă, a fost ţinta unui atac cu colet-capcană şia unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de laBucureşti.

Printre cărţile lui Goma se numără “Jurnal de apocrif” (1999), “Garda inversă” (1997) şi “Basarabia” (2002)

Nota redaciei: E timpul să răsară soarele i pe ulianoastră! Doamne, ajută! Că mult l-am ajutat şi noi...

EVENIMENT

Decizia a fost luată de Consiliul UniuniiScriitorilor din Republica Moldova, care s-a întrunit vineri la Chişinău. Este pentru prima datăcând este făcută publică o informaţie privindpropunerea ocială a unui scriitor de originebasarabeană pentru acordarea premiului Nobelpentru literatură.

Contactat de timpul.md., preşedintele UniuniiScriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu,a declarat că Paul Goma merită să i se acorde acestpremiu, informeazătimpul.md.

Dosarul prin care Uniunea Scriitorilor dinRepublica Moldova îl va propune pe Paul Gomapentru premiul Nobel pentru literatură urmeazăsă e expediat Academiei Suedeze până pe 31

ianuarie, potrivit informaţiilor publicate în presamoldoveană.Pe de altă parte, contactat de publika.md, Paul

Goma a declarat că nu ştia despre decizia UniuniiScriitorilor din Republicii Moldova.

Potrivit site-ului nobelprize, în ecare an, ComitetulNobel trimite membrilor Academiei Suedeze, profesoriloruniversitari, oamenilor de ştiinţă dinnumeroase ţări, laureaţilor la acestpremiu, dar şi unor alte categorii depersoane invitaţii prin care îi roagăsă facă propuneri pentru candidaţii lapremiile Nobel din anul următor.

Premiile Nobel sunt decernatedin 1901, cu excepţia celui pentrueconomie, instituit în 1968 de Banca

centrală din Suedia, cu ocazia împliniriia 300 de ani de la fondarea acesteiinstituţii. Premiile au fost create dupămoartea inginerului sudez Alfred Nobel(1833 – 1896), inventatorul dinamitei,conform voinţei sale din testament.

Laureaţii primesc câte o medaliedin aur şi un premiu în valoare de 8milioane de coroane suedeze (930.940de euro), care poate împărţit întrecel mult trei câştigători pe ecarecategorie.

În 2012, scriitorul chinez Mo Yan aprimit premiul Nobel pentru literatură.

Scriitorul Paul Goma trăieşte în prezent la Paris,

unde a ajuns împreună cu familia în 1977, având statutde refugiat politic. Relaţiile sale cu statul român au fosttot timpul deosebit de reci. În timpul comunismului,scriitorul a avut probleme cu Securitatea, iar dupăpublicarea, în 1997, a incomodului său “Jurnal”, PaulGoma a fost hărţuit şi marginalizat de elitele româneştiale momentului pentru că “prea critica pe toată lumea”. În1980, scriitorul a refuzat cetăţenia franceză, considerândcă este prea târziu pentru aceasta, iar, timp de mai mulţiani, Goma s-a declarat apatrid.

În 1977, o scrisoare deschisă prin care Paul Gomacerea respectarea drepturilor omului în România a fostcitită la Radio România Liberă, rezultatul ind excluderealui din Uniunea Scriitorilor din România (USR).

Scriitorului i-a fost reconrmată calitatea de membrual Uniunii Scriitorilor din România în noiembrie 2011.

Într-o şedinţă din octombrie 2012, Uniunea Scriitorilordin România a decis acordarea unor indemnizaţii demerit în valoare de 1.608 lei, lunar, unor scriitori români,printre care şi scriitorului şi disidentului Paul Goma, aanunţat la momentul respectiv Varujan Vosganian,vicepreşedintele USR, pe blogul personal.

Unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi din timpul

Paul Goma, propus la premiul Nobel pentru literatură deUniunea Scriitorilor din Republica Moldova

Madalina Cerban

sursa foto ideeaeuropeana.ro



oferii.”…Dei am doisprezece

ani i v-a fi mult mai recunoscătoare dacă v-ai terge rujul acela atât destrident. Cred că roul e omanie, o fi ultima modă cu pretenii pariziene.”, continuăîn gând.

-Aa e, draga mea AdaMaria.-Doam… mătuă, sunt

doar a mea. Îmi aparin numai mie i, sufletete, mamei.

Nu s-a putut abine, dar oricum nimeni nu înelege, cuexcepia celei care a vindecat-ode atâtea ori. Ei sunt prea ocupai cu discursurile degenul ”Oh, Mara, cât de mult ai apropiat-o de tine!”.

În timp ce mama ei intervine într-o nouă conversaiecare profanează tăcerea ce domina sufrageria când Adaîi scria sufletul cu perfecionism, micua ia păpua de porelan i pretextează că dorete să o ducă în cameră.

O ine doar cu mâna stângă, care de-abia e mânjită decenrneală.-Mulumesc, mătuă Simona, îngaimă, oferind un

zâmbet prea puin oache privirii îmbâcsite de ”rimel dela Paris”.

În urma sa, ua oftează i tânjete după prezena Adei, tiind că acum odaia e într-un haos de discuii despre aspiraii i diferene sociale.

-O, Mara, zâmbetul Adei seamănă perfect cu cel al păpuii!

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care micua leaude. Îi vine să se întoarcă i să-i spună să înceteze cutoate comparaiile ieftine.

Ea nu va ajunge niciodată o păpuă de porelan,

trasă de sfori, de la Paris. Ea e doar crescătoarea devisuri de cerneală. Ea e doar lumina rătăcită într-onebunie alarmantă.

”Numai puin… Vă promit, nu mai durează mult…” ***

Pătrunde pe ua camerei ei, fosta mansardă. Înapropierea apusului, micua Ada Maria suspină lângăfereastră, privind cu dispre păpua franuzoaică.Degetele sale s-au linitit. Inima i sufletul, însă, îi zvâcnesc în contradicii.

-Niciodată nu voi fi o marionetă aparent perfectă,cu rochii apretate, dar de prost gust. Niciodată nu o să zâmbesc mimetic celor pe care chiar îi iubesc. Niciodatăn-o să fiu o papuă depersonalizată care pretinde că eangelică. Niciodată n-o să fiu ca ei, ca voi! strigă în spatele

perdelei când o zărete pe geam pe doamna Simona –deja se pregătete de plecare.. Doar ”doamna”, nimic mai mult.

Izbete păpua de duumeaua rece…Se sparge în zeci de cioburi…Până la urmă, iluziile ieftine de a materializa o

perfeciune falsă în care ei cred cu îndârjire ajung simplecioburi.

Ada nu tânjete după aa-zisa lor perfeciune.-Am să renasc, tiu asta. O simt. Slovele i regăsirea

luminii din lume mă vor ajuta, îi promite, ridicându-sede la marginea ferestrei.

Apusul se nate i el la fereastra odăii în care copilacontinuă să compună cu patos, ocrotind fiecare cuvânt.

O să crezi poate că destinul i purificarea Adei sevor încheia aici, însă de-abia acum romanul copilei cuidealuri perfecioniste începe.

Privete apusul! În el micua Ada Maria-i va sădi,la poalele cerului, visurile Adei Maria, raza de lumină demâine…

PROZĂ

Nu poate fi ca ei, o marionetă depersonalizată,trasă de sfori de demoni mascai ce-i afundă tot mai mult în întuneric. Unii ar crede că un copil de doisprezeceani ar putea fi nebun urând aa.

”Ura mea e doar o tendină răzvrătită spre purificare. Nu sunt inumană, nu mă dezumanizez. Doar caut o metodă de a mă revolta împotriva a ceea ce pretindei că suntei.”

Cuvintele continuă să i se adune printre ideileautocritice. Se mustră pentru faptul că e atât de revoltatăuneori, însă apoi contemplă i contientizează că doar îndepărtându-se i căutând înălarea sufletească poatecrete cu adevărat.

”Azi, literele mele n-au vibrat, iar degetele aveausă păcătuiască dacă renunau. Nu pot să cred căvoiam să uit penelul, foile, totul… A fi devenit ca ei, oneputincioasă cu aripi crăpate de nebunie.”

-Ada… Ada… Ada Maria, la ce te gândeti? oîntrerupe vocea stridentă ce-i exprimă o indignantăcuriozitate femeiască.

-La nimic, mă… mătuă, îi răspunde ezitant,trezită din transă.

”Mătua mamei, dar eu tot aa trebuie să-i zic!Doamne, îi mulumesc că vibrează slove-n loc de sângeîn mine, că altfel mi-ar fi fost scârbă să spun că suntemrude de sânge!”

-Pari puin gânditoare.-Da… poate e supărată… sau bolnavă, intervin

ceilali de la masă.

Doar mama Adei o privete cu subîneles. Estesingura care-i poate educa răzvrătirea din privire doar privind-o. Este singura care-i alină sufletul chiar i la odistană de trei scaune i-atâtea priviri străine.

-Eti bine, Ada Maria? Oh, dar stai! Era să uit…!Doamna Simona scoate din poeta de-un rou

aprins, mai supărător decât cel al pantofilor cu toc lăsai la intrare, o păpuă de porelan, fragilă, scundă, cât palma.

Ada se bucură că a scăpat măcar de necesitateaimprevizibilă de a lua acel aer teatral i de a pretextadiverse răspunsuri care ar fi avut aceeai aparenă:

”Sunt bine, mulumesc”, dar i aceeai esenă: ”Lăsai-mă naibii cu oribirea i cu ideile voastre inculte!”.-Un simbol pentru tine, draga mea. Să o ii pe

birou sau într-un loc special i mereu să-i aminteti căeti la fel de frumoasă ca această păpui…

-Doamnă… ăăă, mătuă… urăsc diminutivele. Amcrescut, întrerupe cu o aparentă bunăvoină.

-Diminutivele? vine răspunsul întrebător.-”Păpuică”. Spunei păpuă, e mai natural, îi

explică pe un ton ironic.Adaugă un zâmbet formal, dictat de privirea

discretă i rugătoare a mamei, unica fiină care i-acusut aripile visurilor atunci când au fost zdrobite deneputină.

-Mda…, răspunde doamna Simona printr-un surâs

care ascunde, bineîneles, faptul că memoria dumneaei e atât de redusă, încât nu poate ine minte ideea deacum câteva secunde.

-Voiai să-mi spunei, probabil, că sunt la fel defrumoasă – strâmbă din nas la pronunia termenului, cuo tentă subtilă de autoironie – ca păpua pe care mi-o

Adelina Bălan

Păpuşi şi-oglinzi de porțelan(urmare din numărul anterior)



OPINIIgăsit a ridicat apte biserici româ-neti, printre care i vechea bise-rică ortodoxă din Roia Montană în 1781, cu un turn zvelt de 31de metri, ceea ce a fost un semnde emancipare pentru moi, prin-tre celelalte confesiuni cu bisericimai mari.

SECOLUL XX În tim-pul Primului Război Mondial

muli mineri au fost recrutai idui pe diferite fronturi, multemine s-au închis iar, după 1918,noua administraia româneascăa fost nepricepută i obstruată, în fel i chip, de fosta stăpânire.Au trecut nite ani buni până cemineritul la Roia Montană subadministraie românească săatingă ritmul anterior războiului, i într-un deceniu a reuit ex-ploatări pe noi galerii în lungime de 20 Km. Când totul începusesă meargă ca pe roate a intervenit Al Doilea Război Mondial,ocuparea i exploatarea României de către eliberatoriI sovie-tici, naionalizările i sovromurile impuse.

Naionalizarea din 1948 a trecut automat toate aso-ciaiile i societăile miniere în proprietatea statului de demo-craie populară ce era încătuat i tras, în mar forat i dursupravegheat, să ajungă comunismul fratelui de la răsărit.În vocabularul dictaturii comuniste apare sintagmele: sarcina principală, producii mărite, întreceri socialiste, cincinale, vic-toria comunismului în întreaga lume. Chiar aa, trebuie însăprecizat că mineritul, în noua societate comunistă impusă, abeneficiat de foarte buni specialiti români, formai la Institutulde Mine din Petroani, care au proiectat minele i instalaiileminiere la parametri mondiali, dar la norme de producie pes-te putine ce au fost trasate ca sarcina de partid i stat.

Nevoia tot mai mare de aur a impus o cercetare rigu-roasă a zăcămintelor de aur din patrulaterul aurifer din MuniiApuseni, cu maximum de focalizare la Roia Montană, unde aufost angrenate mai multe echipe complexe de specialiti, for-mate din ingineri, tehnicieni, geologi, topografi, forjori pentru

eantioane, care au adunat cu mult profesionalism date nece-sare, concrete. La sfâritul cercetărilor concluziile au evaluatcă la Roia Montană se găsesc 300 de tone de aur i 1.600tone de argint, plus alte metale preioase necesare în tehno-logiile actuale, moderne. Pe aceste date Consiliului de Minitriau hotărât ca din 1970 să se înceapă exploatarea minereuluide aur de la suprafaă, începându-se cu derocarea muntelui.Tehnologia exploatării la suprafaă, chiar dacă nu a fost la celmai ridicat nivel, a reuit să exploateze minereu din care seextrăgea 340 Kg de aur i 1.800 Kg de argint pe an. Din 1974exploatarea subterană s-a sistat i galeriile au fost părăsite îm-preună cu o mare parte din utilajele din ele.

DUPĂ DECEMBRIE 1989, s-au instalat la guvernareoportuniti i parvenii dornici să se îmbogăească mai rapiddecât încrâncenaii capitaliti. Capitalitii străini, în patologicalor stare de înavuire i dominare economică, au găsit în guver-

nanii post-decembriti marionetele care răspund rapid, bine islugarnic la comenzile lor, mulumindu-se cu mărunte favorurii comisioane. Prin strategia lor de dresori dominani le-auindus ideea că industria română este doar o grămadă de fier vechi ce trebuie blocată, stopată, degradată i apoi vândutălor la preul fierului vechi !! Iliescu cu Petre Roman i AdrianNăstase au depus zel i râvnă în acest sens i rezultatele s-auvăzut în câiva ani. În industria mineritului, ruinarea se vedepeste tot, dar Roia Montana este un caz special de urmărirei vânare a bogăiei după o ruinare programată, ca apoi să fievândută de zeci de ori sub adevărata ei valoare. Fapte: în 1989exploatarea la suprafaă funciona cu 1200 de angajai i era în limitele eficienei, în anul 2000 mai erau 800 de angajaicărora li se inducea ideea de ineficienă, nerentabilitate, nesi-gurană i în 2006 exploatarea de la Roia Montană s-a închis,punând în omaj de mizerie 450 de angajai. Cifrele sunt dinvolumul ROȘIA MONTANĂ – AUR i ARGINT lucrare scrisă deinginerul miner Valentin Rus, director al Societăii Roiamin . Astăzi autorul este i ghid turistic ale galeriilor romane dinRoia Montană i nădăjduiete ca, odată i odată, fostele gale-rii miniere să fie amenajate în cel mai mare muzeu minier alEuropei, pentru că atât ca lungime cât i în timp istoric este peprimul loc.

I IO AM FOST LAROIA MONTANĂ

Munca cea dură i grea o făceau sclavi, care odată băgai în mină nu mai ieeau decât mori, fiindcă acolo traiau i săpaudupă aur până la epuizare i moarte. Inginerul miner ValentinRus care a scris o documentată istorie a mineritului la RoiaMontană i ne-a fost ghid în galeriile romane a le minei, ne-aspus: muli sclavi din mină cereau să devină gladiatori i săse lupte pe viaă i moarte decât să mai rămână în întunericul minele de aur de aici. În contrast, gladiatorii care nu dădeaudovadă de luptători cutezători i viteji în arene erau amenin-ai că vor fi trimii în mina de aur de la Alburnus Maior, undevor muri ca nite obolani în întuneric . Plebea romană, venită în goana după aurul noii provincii romane, răscolea mai multalbiile râurilor din Munii Apuseni, a Arieului i ale Criurilor.Aurul adunat, se topea în creuzete de lut i se turna în lingourice luau drumul de aur spre Roma. Se estimează că romaniide la Roia Montană trimeteau trei tone de aur pe an i astfel, în timpul stăpânirii lor în Dacia au dus la Roma trei sute de

tone de aur, pe lângă cel prădat la început, în 106 AD, cândTraian la învins pe Decebal, fără să-i aducă în dar nici măcar olupoică deformată, cu trei âe siliconate, cum au fixat-o niteaberani de curând pe scările muzeului de istorie din Bucureti.Mă rog, pentru câtă istorie românească tiu bucuretenii e toc-mai potrivită (îmi cer scuze de la excepii, i sunt destule, darnu-i scuz pentru că o acceptă acolo, în continuare)

POPOARELE MIGRATOARE fiind în deplasarea jefuirii nu s-au oprit să minerească, s-au mulumit cu ce auprădat. Hunii sufereau în spaiile închise, muntoase, împăduri-te aa că nu au lăsat nici o urmă de aezare după trecerea lor.Ostrogoii au fost mai receptivi la aurul de aici i de la ei ne-arămas Tezaurul de la Pietroasa ”Cloca cu pui de aur”

FEUDALISMUL timpuriu a început cu ungurii care auaflat de aurul munilor i au urcat pe Mure i Criuri pentru că în albiile acestor râuri încă se mai găsea aur, ajungând până lasursa cea fabuloasă auro-argentiferă din Munii Apuseni. Cumungurii nu aveau nici o pricepere, dar le plăcea aurul, s-au învrednicit să-l prade de la moi iar regii lor au colonizat zonacu mineri sai. Astfel, în 1325 Regele Carol Robert de Anjou aconcesionat Baia de Arie unor mineri din Saxonia, ce au venitcu unelte i tehnică minieră mult mai avansată, deci au fostmult mai productivi. Odată cu minerii au sosit i ali meseriaiceea ce a dus la o superioară dezvoltare a localităilor miniere.Atunci, galeriile romane ce însumau vreo apte kilometri suntprelungite cu alte galerii cu profil diferit, boltit, susinut dezidărie uscată din piatră cioplită. După înfrângerea regatuluiungar în 1526, Transilvania devine principat autonom dar vasalotomanilor, care nu îi aduc prea mare contribuie în minerit,doar în colectarea aurului prin toate mijloacele. Odată înviniotomanii, Transilvania este încorporată în Imperiul Habsburgiciar mineritul din Munii Apuseni ia un avânt nemaiîntâlnit dinepoca romană. Însăi Maria Teresia se implică în accelerarea i

performana mineritului, dând poruncă să se facă tăuri speci-ale pentru apa necesară tampurilor – instalaie mecanică dinlemn folosită la sfărâmarea minereului – după care numărultampurilor a depăit mia, după cum reiese din raportul baro-nului Ignatz von Born, ce a fost trimis de curtea imperială laRoia Montană pentru un raport amplu despre starea i perfor-mana mineritului, după cum scrie i inginerul miner ValentinRus în istoria sa. Ei au deschis noi galerii, cărora le-au dat de-numiri religioase ca: ”Sfânta Treime”, ”Înălarea Domnului” sau ”Sfânta Cruce”, ultima fiind cea mai lungă i bogată încare vagoneii de lemn pe ine din lemn au fost treptat înlocu-ite cu cele din fier. Astăzi, când privim cu admiraie cât de mă-reaă este Viena, fosta capitală a imperiului habsburgic, timcă la baza ei stă munca perseverentă a habsburgului i aurulmoului.

La sfâritul Secolului XIX-lea în Munii Apuseni,scrie Inginerul Valentin Rus în documentata sa lucrare istoricădespre Roia Montană : existau mici exploatări miniere, proprietate individuală sau proprietatea unor asociaii miniere pecuxe i precizează că dei mici proprietari lucrau rudimentarau atins cele mai mari i bogate minereuri aurifere. De amintit,pentru că merită ca exemplu, printre mici proprietari individualidin vremea hasburgică se afla i un mecena al moilor, MihailGritta, care, fiind foarte norocos în exploatarea sa, din aurul

Corneliu Florea




DEZVĂLUIRI

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecie dintreexperimentele programării mentale i ceea ce devine politică publică estecea a “sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au,de fapt, sarcina de a modela i manipula opinia publică în modurile care leconvin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem latelevizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice.Această procedură se numete “făurirea opiniei publice”.

Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialiti în noile tiine sociale aflai la discreia lor i inând strâns în mână toatămass-media i în special ageniile de tiri, se pot crea NOI opinii publicedespre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai

puin de două săptămâni.Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiionare socialăeste aceea de a afla cât de receptiv este publicul faă de directivele politicetrimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhiede putere din lume care transcende toate guvernele i indivizii, oricât deputernici i de siguri pe sine s-ar crede acetia. Ea acoperă finantele, do-meniul apărării i partidele politice de toate culorile i orientările. Nu existănici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista i controla, inclusivreligiile organizate ale lumii).

Oamenii sunt numii “grupuri-intă ale populaiei”, iar sondajele deopinie măsoară de fapt rezistenă acestora faă de ceea ce apare la tiri –care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernuluiinvizibil. În funcie de rezultatele obinute prin aceste barometre de opiniese iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare i ma-nipulare adecvate abaterile grupurilor intă de la direcia dorită. Oamenii

trăiesc cu impresia că sunt bine informai, dar nu-i dau seama că opiniilepe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituiile de cer-cetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

Ei nu sunt lăsai să îi formeze opinii proprii, iar cei care în-drăznesc să o facă sunt imediat sancionai social. Și la acest procescontribuie chiar informaiile oferite de mass-media i sondajele de opinie.Un asemenea proces de condiionare este descris în termeni tehnici ca

“mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fieinfluenată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenare a opiniei cre-at la Tavistock. Unul dintre experii în sondarea opiniei publice esteDaniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 i patron al compani-ei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfiete să afirme înfaa studenilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opinieipublice.

Ideea nu îi aparine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În aceastăcarte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publicela ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de tiină angajai în procesul condiionarii sunt numi-ti pompos “ingineri sociali” sau “savani ai noilor tiine sociale” i joacăun rol crucial i deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim i citim.Inginerii sociali de “coală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril,Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cuJohn Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialitilor noii ti-ine de la Institutul Tavistock.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetă-tori au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioi metodeleadoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum stim, OSS

(Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost predece-sorul CIA i s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.Guvernele Marii Britanii i Statelor Unite au deci deja de mult pre-

gătită mainaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale,posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistene slabe isimbolice din partea omenirii. Această “mainărie” funcioneaza din 1946 i

Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării:experimentele şi planurile criminale

elaborate de Institutul Tavistock

fiecare an ce trece aduce noi i noiperfecionari ale ei.

De exemplu, înainte ca StateleUnite să intre în al doilea războimondial, americanii au fost con-diionai să privească Germania iJaponia ca pe nite dumani pe-riculoi, care trebuiau să fie opriicu orice pre. Pe baza informaiilor

cu care fuseseră îndopai, ameri-canii erau convinsi că inamicii tre-buiau într-adevar să fie Germaniai Japonia, era modul cel mai sigurde a-i determina să ignore adevă-ratul inamic. Mai recent, am văzutcât de bine funcioneaza procesul decondiionare de la Tavistock, când

într-un mod similar americanii aufost condiionai să perceapă Irakulca pe o ameninare i pe SaddamHussein ca pe un duman personalal Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut cândGeorge Bush (subordonatComitetului celor 300) a primit ordinsă atace Irakul. În două saptamâni,cu ajutorul mass media, nu numaiStatele Unite, ci aproape întreagaopinie publică mondială s-a întors

împotriva Irakului. La fel stau lucru-rile acum cu asmuirea lumii împo-triva Iranului. Evenimentul cataliza-tor a fost mereu unul de tip „oc alviitorului”.

Demolarea deliberată a celordouă turnuri World Trade Center decătre americani pentru a crea pre-textul invadării Irakului este simi-

lară înscenării de la Pearl Harbor,care le-a oferit pretextul de a atacaJaponia. Vedem deci cum istoria serepetă, iar oamenii orbii prin mani-pulare si programare par să nu înve-e nimic din ea.

Ameninarea cea mai gravă amanipulării se adresează libertăiiindividuale i colective a omenirii.Odată cu apariia Guvernului MondialUnic i a Noii Ordini Mondiale, sevor pune în aplicare experimente curază lungă de aciune, în scopul dea-i eradica omului din minte, trup

i suflet dorina de libertate. Ataculasupra sufletului constă într-o se-rie de experimente cumplite, aflate

în faza de elaborare, aplicate pânaacum, pe scară restrânsă, în locurica Spitalul Naval Bethesda i închi-soarea Vacaville din California.

Libertatea este un drept funda-mental primit de la Dumnezeu, pecare cei care se cred stăpânii acesteiplanete au căutat dintotdeauna să-lsubmineze. Totui dorul de libertateal fiecărei fiine umane este atât demare, încât până în prezent, niciun

sistem nu l-a putut smulge din ini-ma omului. Experimentele care auavut loc în URSS, Marea Britanie iSUA, pentru a toci i amori dorin-a de libertate a fiintei umane, s-audovedit până în prezent incapabilede succes.

Vlad Petreanu




Trec Șoseaua Kiseleff, ajung pe Barbu Delavrancea,caut numărul 20, dau de o vilă cochetă, are trei pori,două sunt inaccesibile, blocate. La a treia văd o luminiăla demisol. Sun, se stinge lumina, sun din nou, dau glas,răspunde o doamnă: nu poate discuta, e grăbită să facămâncare pentru soul internat la Urgenă. Atept să-i iaceva pe ea, vine la uă, o femeie trecută de 75 de ani, încă în formă; discutăm, e din Avrig, dintr-o familie de 12copii, a plecat de-acolo la 14 ani, are patru frai răspândii în Europa, unii sunt profesori universitari. Nu tie de familiaJugăreanu, numeroasă i ea, la care am stat în gazdăpatru campanii. Gh. Lazăr e din Avrigul ei, avea sânge deBrukental, a contribuit i ea la monumentul de la mormântullui Gh. Lazăr, preot fiind un Constantinescu. L-am cunoscuti eu. Îi spun că Paul Everac face parte din acea familie.Doamna recunoate: alde Pandrea au fost dai afară din

casă, noaptea, aruncai în stradă, au venit ali locatari, s-aufolosit de mobila domnoasă a lui Petre Pandrea. Ei auvenit în locul acelei familii, prin 1957, apoi s-au băgat gaze în imobil. Soul e la transfuzii, la Urgenă. Îi las telefonulmeu, promite să-i pună problema peste câteva zile, cândsperă să se refacă.

Iau pe 300 până la sala Oneti, cobor spre Brezoianui acolo constat că imobilul în care a locuit pe vremuriMircea Cojocaru este dezafectat, dărăpănat, nelocuitde ani... Renun. Intru pe moment în Cimigiu. Miros depetunii, dar pe alee s-au grupat trei igănci tinere punândla cale noi strategii: să nu mai fie fraiere, să piardă timpulcu de-ai lor, care nu au bani – i ele cu ce se aleg?!

14 august, 07, mari. Luni la 9:55 sunt în staiaPolizu, acolo atept maina pietrarilor timp de vreo oră.Nici măcar o umbră ca lumea, pe marea căldură. Dincolode gard, marele cvartal dintre Polizu, Grivia i Buzeti,

acum în ruine, mai rău ca la bombardament, te ia cu fiori...Mergem la Istrate, dă telefon lui Popescu, ajungem la US,acolo îl ateptăm, lăsăm o parte dintre cele 20 plăci aduse,luăm alte câteva – e începutul aciunii i am mari emoii,mă arunc în necunoscut, iar răspunderea e foarte mare,nu?; urc la etaj să văd dacă mi-au venit aprobări de lalocatari, o aud pe secretară vorbind cu cineva de dincolo,se dovedete a fi vorba despre NM, mă cheamă, schimbămcâteva fraze, tie tot ce fac, îl ine la curent GC; o să revinăpe 10 septembrie, apoi în noiembrie. Vorbindu-mi, îndesamari romane de Breban i de aliii într-o mare valiză,probabil cu gând să le ia la Paris, pentru re-lectură. PentruIstorie...

Ieim în Calea Victoriei i pe străzi lăturalnice ajungemla blocul Mariei Banu. Interfon la Liviu Pătrăescu, nurăspunde, sun la Traduceri, nu-mi poate da curent căci

îi e teamă să nu i se defecteze aparatura, are clieni. Sămerg la etajul III; vorbesc acolo, coborâm la I, discuii,coborâm în holul mare i acolo apare LP, îl văd urcânddin greu pe scări. Vine de la doctor, ne va da el curent.Punem scara, scoatem placa, primim techerul pe fereastrabucătărioarei, ne cuplăm la reea, dăm cele patru găuri,fixăm placa. Între timp vorbisem cu LP, se dovedete a fibucovinean; îi spun că am scris o saga basarabeană, searată interesat. Cu despăgubirile ce ni se cuvin, din primii30 de pe lista luată în rezolvare, doar 5 au actele complete,ceilali trebuie să mai aducă dovezi. Deci ce sperane săaibă el, aflat la numărul 900 pe listă, dacă lucrurile mergaa de anevoie? Eu: nu se grăbesc defel cu aceste drepturipe care erau datori să ni le acorde încă din 1946. Statul tiesă ia, te omoară cu amenzile dacă întârzii; dar de dat nu se îndeamnă... O discuie foarte plăcută; îmi dă o printare cuMaria Banu, cu care aflu că a fost bun prieten. Începuse

prin a mă întreba dacă Lazu este adevăratul meu nume saumi l-am schimbat, ca ali evrei. Nu e cazul, zic, sunt nepotde-al doilea al lui Ștefan Ciobanu, din Sfatul ării, etc.

Mergem spre casa lui Eugen Barbu, dar e sensinterzis pe Eminescu, ocolim prin Dacia i Polonă, Sun laparter, răspunde Marga Barbu, va coborî, m-a ateptat,dar între timp s-a apucat să mănânce ceapă... Spune asta

Odiseea plăcilormemoriale

în semn de scuză. Nu-i nimic.Coboară. Omagii. Vede placa,dar constată că nu a murit în96 ci în 93, tie asta bine. Arfi vrut ea să mai fi trăit măcarcâiva ani. Pleacă în Frana.Coboară cu greu pe trepte, osprijin eu, spune că se ajutăcu un bă, acum l-a uitat. Îmidau seama că o mai văzusem,

spre Romană, gen stafie,abia păind, sprijiniă într-unbaston... Focoasa hangiă dealtădată, parcă de veacuri...Ieim pe trotuar, tot la bra,stabilim locul anume unde vomfixa placa, promit să revin cualta, corect datată. Aa e îndicionare, spun. Foarte rău, dicionarele rămân – i suntpline de greeli impardonabile. Zic: Destui alii nici nu sunttrecui, sau apar cu greeli i mai mari.

Mergem pe Dacia i pe calea Moilor până la Obor,detectez blocul lui Caraion, intru la parter, aranjez cudentistul să ne dea curent electric, dar... se dovedete cănu am luat placa, ne-am încurcat în liste..., vom revenimâine. Manevrăm i ajungem la scara 7 a blocului luiLeonid Dimov... Noroc că-l găsesc pe administrator, caremerge să-l aducă pe preedintele de bloc. Găsim locul celmai potrivit, între două ferestre, la nivelul parterului, tiutfiind că bucureteanul nu-i ridică în veci privirile dincolode parter: a recunoscut locul, ce-i mai trebuie? Un neamcu ochii în pământ... Ne dau curent angajaii unei firme dela ferestrele respective, începem să fixăm placa, se adunăoameni din bloc, se arată bucuroi, inclusiv locatarul caredata trecută ne privea tare circumspect; se dovedete unmare cititor, vorbim de Dimov, de ali scriitori i artiti întrecere pe-aici; mi se aduc de sus cări cu autograf de lapoet. Aflu că i Alexandru Chiriac, basarabeanul meu culucrări din trecutul provinciei urgisite a locuit aici. Și poetaMira Lupeanu, soie de ataat cultural în China, cea care în final i-a pierdut minile. Le spun că a decedat de curând.Se mutaseră în Titulescu. A făcut traduceri iscusite din LiTai Pe. Îmi dau seama ce bine e să tii astfel de lucruri,

ca scriitor, să nu dai din col în col când vine vorba de unconfrate de condei.Ieim dintre blocuri i prin Piaa Iancului, prin Pake,

ajungem pe Agricultori, apoi în Ilarie Chendi nr. 9. Sun lafamilia lui Al. Philippide, coboară nepotul i apoi fiica.Bucuroi. Alegem locul unde vom pune placa, exact lamijlocul vilei, mai dăm de-o parte nite vie de iederă,acum zidul cu placa de marmoră albă arată frumos,luminos; ne bucurăm, gazdele ne dau să bem apă tonicăi aflu că au fost plecai vreo săptămână undeva pe lângăPucioasa, în satul lui Alexandru Philippide. La revenire, augăsit un mandat cu bani de la Uniune. Exclamaie: Și dincer îi ajută Poetul! Îmi arată anume camera unde poetulscria i asculta muzică. Le spun ce mare audienă aveau în anii aizeci recitalurile de poezie, cu Sala radio arhiplină,un auditoriu entuziast. Despre prietenia mea cu LudovicAntal, marele recitator. Mi l-a arătat pe poet în primul rând

de scaune. Murmur: „Mă-agă de tine, poezie / Ca un copilde poala mumii...”. Măcar am reuit să-l văd, le spun, cuconvingere.

Plecăm spre Mihai Bravu, ajungem la blocul luiCristian Popescu, caut scara 5, sun pe mobil i dau deadministrator; vine, ne dă curent, aduce i o bormaină maiperformantă, căci zidul e foarte dur. Administratorul e mainou aici, nu tie de CP, îi spun unde locuia, că apartamentula fost vândut. Mai apar i ali colocatari, le spun că CPmerită din plin această recunoatere publică, a fost un poetextrem de talentat, mort foarte tânăr, la doar 26 de ani. Auauzit de spectacolul „Un tramvai numit Popescu”?

Întrucât familia lui George Munteanu nu răspunde latelefon, intrăm pe Barbu Văcărescu i de pe drum o sunpe dna Velea, îmi anun sosirea în Mozart nr. 2, scara B.Fixăm placa, doamnei Lala i se pare cam sumbră culoarea

neagră a literelor. Nu sumbră, ci sobră, stimată doamnăLala! Iar cu auriu se scriu acum firmele, ministerele,tribunalele, DNA-ul... Dna Velea ar vrea să facă dezvelireaplăcii memoriale pe la începutul lui septembrie, acum toiactanii fiind plecai.

Ion Lazu



CONFESIUNI



Perechi de însurăei ies de lacununiile civile iar larma se înteeteodată cu desfundarea sticlelor deampanie i a cântecelor de veselie.

Turiti de pe multe meridianeateaptă răbdători la rândul care înaintează mereu spre nia curelicvele sfântului în timp ce alii îi potolesc foamea prin berării irestaurante. Animaia durează pânătârziu în noapte.

Se spune că celor ce ating niacu relicve li se iartă păcatele comisepe timp de un an.

În spatele faadei catedralei înstil baroc se află „El Portico de Gloria” iar în pridvor ereprezentată „Judecata de Apoi” de Maestro Mateo. Eanu mai sperie pe nimeni. Sub altar o criptă construită înfundaia unei biserici din secolul al IX-lea ar fi adăpostitrămăiele pământeti ale Sfântului i a doi dintre

discipolii săi, Teodor i Atanasie.În faa Primăriei se află o

statuie în bronz a Sfântului Iacob îmbrăcat în armură i călare pe unarmăsar. Mă uit la această statuiei nu mi-l pot imagina pe Sfânt înaceastă inută.

Muzeul catedraleiadăpostete preioase elementede arheologie i tapiserii vechi,sculpturi i pânze pictate datânddin secolele al XII-lea i al XIV-lea,

numismatică i documente vechi.Din păcate toate aceste obiecte levedem în fugă deoarece se anunăora închiderii. Ne retragem lamarginea oraului la hotelul undevom fi cazai. Ne gândim acum

aici la pelerinii din Evul Mediu care dormeau atâtea nopisub cerul liber, în lungul lor drum. La puini le dădeamâna să tragă pe la hanuri pentru a găsi un acoperi iceva de ale gurii.

Plecăm în zori fiindcă până la Madrid avem deparcurs 680 kilometri i trebuie să facem scurte popasurila Zamora, Salamanca i Escorial.

Peste un pod roman construit în secolul al XII-leaajungem în oraul Querense care-i trage numele de la

aurul ce-l extrăgeau romanii de aici.Nu putem trece prin Zamora care se află în afaradrumului nostru la 50 kilometri nord de Salamanca. Aiciam fi văzut sculptate scene satirice obscene din viaamonahală.

Popas la Salamanca iAvila

Salamanca, acestvechi centru universitarspaniol, a fost cel mai vesticora cucerit de Hannibal.

Au venit apoi vizigoii,cretinii, maurii i iarcretinii. După ce prin1085 este eliberat, oraulse umple de biserici.

Încă din secolul alXIII-lea, Alfonso al IX-lea a întemeiat aici una din celemai vechi universităi dinEuropa concurând cu celedin Oxford, Paris i Bologna.

Unamuno, lozof i romancier a fost rector alacestei universităi înainte i în timpul Războiului Civil.Moare răvăit de atrocităile acestui război. Pentru

scurt timp însă aducemomente de glorie înviaa universitară aSalamancăi.

Nimeni altuln-a explorat cu atâtaluciditate suetulspaniol. Opera sa, „Sensul tragic alexistenei” rămâneuna de referină.

O marebibliotecă cu peste40000 volume rareprecum i valoroasemanuscrise vechi

formează tezaurul acesteia.Pe tavanul bibliotecii sunt pictate semnele zodiacale,

dovadă că pe vremuri universitatea avea i o secie deastrologie.

Se spune că în Capela „Santa Barbara”, undestudenii susineau examenele în timpul examinăriiatingeau mormântul unui episcop pentru a le purta noroc,iar după ce reueau erau purtai în triumf de colegii lor i îi scriau numele pe perei cu sânge de taur.

Si numele lui Franco este scris aici cu meniunea

„învingător”, dei n-a participat la universitate la nici ooră de curs.La 113 kilometri nord-vest de Madrid, înainte de

apusul soarelui, ne oprim pentru puin timp la Avila, oraal cărui întemeietor legendar a fost Hercule.

Mai vechi decât venirea grecilor în provincie i înpeninsulă, oraul este i acum înconjurat de ziduri înaltede 10 metri i late de 3 metri, are 18 turnuri de apărarei 9 intrări forticate, motiv pentru care a fost numit depoei „un sicriu”.

Aăm că la catedrala din ora cea mai veche dinSpania, a fost o vreme capelan Lope de Vega. Aici s-anăscut i a petrecut viaa în curăenie i asceză SfântaTereza, întemeietoarea ordinului călugărielor carmelitecare umblă tot timpul anului desculă.

După scurtele popasuri la Salamanca i Avila,după ce am parcurs 680 kilometri de la Santiago deCompostela, ajungem la Madrid seara la orele 22 idebarcăm în faa unui hotel de 3 stele la margineaoraului. Aici vom rămâne 2 zile.

Ioan Dobreanu



REPORTAJ

ÎNSEMNĂRI DINTR-O CĂLĂTORIE ÎN SPANIA

Muzeul catedralei

În piaa Cibele

Faada principală a Muzeului El Prado

Piaa din spatele catedralei



Liceul « Carol I », unde a studiat, îsi aminteau că filelecaietelor lui erau pline de păsări fantastice.

In timp ce părintii priveau cu rezervă si cu

teamă experientele de zbor ale fiului lor, pe care colegii îl numeau « soferul aerului », spiritul iscoditor si dorintaneastîmpărată a copilului a devenit vointă si proiect.Vroia să construiască, vroia să zboare cu aparaterealizate cu mîinile sale.

« Era în el atîta dragoste de mai bine – spuneMarcel -, încît si-ar fi dat toate puterile, tot sufletul,ca să dăruiască ceva nou stiintei». Aprecierea frateluimai mic nu este doar o afirmatie fără acoperire, eareflactă un adevăr care a fost consacrat de munca,dăruirea, dragostea, pasiunea, talentul si încredereaadolescentului pe care doar sfîrsitul prematur l-a împiedecat să-si împlinească destinul omului de stiintă sial inventatorului care se anunta, alăturîndu-se lui AurelVlaicu, lui Traian Vuia si lui Henri Coandă. Realizărilesale au demonstrat din plin calitătile, talentul înnăscutsi vointa de neoprit care l-ar fi putut impune în galeriaselectă a asilor aviatiei.

Si-a amenajat în podul casei un mic atelier în care,din stinghii date la rindea, din cîteva mosoare de sîrmăsi bucăti de tablă tăiate si găurite cu unelte primitive, aalcătuit coada si aripile unui biplan. A abandonat primulproiect si a început să construiască un monoplan pe carel-a botezat Nr. 2. In cele din urmă, după multă trudăsi transformări succesive, în 1910, la vîrsta de 15 ani,realizează planorul nr. 3, un biplan pe patine cu care,tras cu o funie de doi colegi de scoală, s-a ridicat la înăltimea de 70 cm pe hipodromul din Parcul Bibescu.

In vacante, în prezenta mamei, a fratilor si aprietenilor, la statiunea Movilă, care a devenit ulteriorCarmen Sylva si apoi Eforie Sud, si-a luat zborul depe malul stîncos pe plajă cu « un monoplan mic, de o

simplitate rară, pe care îl demonta în 15

minute si-l ducea în spinare ».Asa dar, suntem în 1911, anul cîndIonel Romanescu a realizat primul zborcu planorul pe tărmul românesc al MăriiNegre.

Toate aceste realizări, probate dedocumente, fotografii, mărturii, au fostrodul creatiei unui adolescent înzestratcu un talent tehnic nativ si cu o vointă pecare n-au putut s-o oprească nici părintii,nici dascălii si nici frica de primejdiilecare-l pîndeau. Respingînd obiectiile sisfaturile familiei, suportînd cu stoicism

măsurile punitive luate de părinti, tînărul constructor deplanoare a continuat. Abia mult mai tîrziu, va consientizapericolele la care s-a expus. « Am făcut multe greseli simari prostii. M-am schimbat mult. Iti promit că voi iesidin război cuminte si bine pregătit pentru viată », le vascrie, de pe front, părintilor.

Pentru a-i struni firea independentă, pentru a-labate de la pasiunea primejdioasă a zborului cu planorul,părintii l-au « exilat » la Liceul internat « CostacheNegruzii » de la Iasi. Dar, după doar cîteva luni de lasosirea la noua scoală, în aprilie 1912, si-a luat zborul cunoul biplan pe care l-a construit aici.

Implinise 17 ani cînd primul planor realizat la Iasi sizborul cu el au fost recunoscute oficial de publicatia «LaRevue Aérienne». La 12 octombrie 1912, redactia revisteipariziene confirmă primirea documentatiei expediatăde elevul Ioan Romanescu din clasa a II-a de la Liceulinternat din Iasi. «Am primit scrisoarea dumneavoastră– precizează răspunsul redactiei « Revistei Aeriene » -ca si interesantele fotografii care o însotesc. Sunteti,

fără îndoială, cel mai tînăr constructor de planoare. Neface plăcere să publicăm, în unul din numerele noastreviitoare, documentele pe care ati binevoit să ni le trimiteti.Primiti, domnule, asigurarea sentimentelor noastre dedeplin devotament. Pentru director, M. Noyer. »

Ionel a păstrat în comoaraamintirilor parfumul serilor « de-acasă », mîngîiate de muzică

si poezie, al colocviilor despreliteratură, muzică, artă, istorie,al aniversărilor si sărbătorilortraditionale. Casa părintească,bijuterie de arhitecturăfermecătoare, proportionatăsi echilibrată, saloanele bogatdecorate si mobilate cu piese stilLudovic XIV, XV, XVI, cu sobe,vitralii si luminatoare ce degajauelegantă, monumentalitate,solemnitate, creind o atmosfera deliniste si ospitalitate, l-au însotitpînă în ultimele clipe ale vietii. Depe frontul francez, la 15 septembrie

1918, le scrie părintilor, aflati în Norvegia : « De multeori mă gîndesc la voi, la tine, la mama, la fratii cei mici.Iti aduci aminte de pomul de Crăciun, la Craiova. Eramtoti pe lîngă voi si noi jucam piesa de teatru. Ce frumosera ! Aceste timpuri vor reveni, fii sigur. Noi vom fi un picmai mari, dar vor fi altii mai mici. De la cei mici va venibucuria ta. Gîndeste-te cîtă bucurie te asteaptă încă !Pentru acest viitor, pentru acesti copii, pentru serilelinistite în jurul focului de iarnă si a brădutilor de Crăciun,ne batem noi acum. Fie si numai amintirea acelor lucruririsipeste orice îndoială în privinta utilitătii sacrificiului. Ceidragi, de acasă, nu trebuie să se îndoiască de aceasta…La ce ar servi să ne expunem viata, dacă nimic nu s-arschimba în bine după aceea ? O să ne revedem curînd,foarte curînd, cu totii, în jurul pomului de Crăciun.»

Copilăria, adolescenta si tineretea lui IonelRomanescu nu semănă cu cea a fratilor, colegilor siprietenilor săi. « Avea - îsi aminteste

Lucia Romanescu - un spirit cercetător, întreprinzător, căuta să descopere ceeace cu putină stăruintă ar fi putut găsi încărti. Vorbind odată despre inventiile luiprivitoare la aeroplane, generalul Coandăi-a spus : « Mon enfant, vous perdezvotre temp ă chercher ceux qui est dèjainventé ».

Copilul Ionel a comprimat si a exclusdin preocupările sale timpul pe care cei devîrsta lui l-au acordat jocurilor, povestilor,distractiilor si plimbărilor. A iubit cupatimă devoratoare stiinta, îndeosebimecanica. L-au pasionat masinile, motocicleta, avionul.Sosit în Capitală, în 1914, a devenit spaima gardistilor,cutreierînd străzile cu o iuteală uimitoare pentru acelevremuri într-un sasiu de 15 kg, făcut din stinghii sisîrmă, la care montase un motor sforăitor.

Copilăria lui coincide cu începuturile aviatiei. Esteperioada despre care site-ul « Histoire de l’aviation »,evocînd numele celor dintîi constructori de aparate dezbor cu motor precizează : «Aceasta nu trebuie să nefacă să uităm numele celor care au făcut mari progrese în aviatia cu ajutorul planorului : în primul rînd germanulLilienthal, apoi scotianul Pilcher, americanii Montgomerysi Maloney, francezii Ferber, Charles si Gabriel Voisin. »

Dispunem de dovezile necesare pentru a completaaceastă listă onorantă a precursorilor aviatiei cu un nounume românesc, cu cel al elevului Ioan N Romanescu.

Am precizat deja că Ionel Romanescu a fostatras ca de magnet de aeroplan, inventie miraculoasăcare s-a născut si a crescut odată cu el. Si-a procuratcărti si reviste despre primii zburători. Si-a dedicat,

total si neconditionat, timpul documentării, proiecăriisi constructiei de planoare, învătării si desăvîrsiriipilotajului. « Din Paris – îsi aminteste fratele său, Marcel - îi sosiseră primele tratate de aviatie. Studiase cercetărilelui Marey care-i întăriseră convingerea că va putea săzboare». Fratii si colegii de la Institutul « Javait », de laScoala de băieti nr. 3 « Ion Heliade Rădulescu » si de la

MOZAIC

ROMÂNI ÎN « LEGIUNEA STRĂINĂ »Eroul caporal aviator IOAN N. ROMANESCU (1895 – 1918)

O VIAĂ DĂRUITĂ LIBERTĂTII, UNITĂTII I PROSPERITĂTII EUROPEI

Dr. Luchian Deaconu




PROZĂ

(urmare din pag. 8891) (urmare din pag. 8913)

Adela Rovenschi

Nu vreau să calc pământul...tiu că tu plângi în timp ce eu râd!E jalnic...cred!... dar nu am ceface... Nu vreau să mai gândesc,

cad roiuri de pulbere i de sclipiriatunci când viaa mea rămâneaceeai i nu mai pot cânta înstruna clipelor. Respir schimbarea,dar n-o simt.

Am obosit să te-ncălzesc,vorbindu-i despre împliniri,dar tot mai vreau să continuiscrisoarea innită, dedicându-i pasajul existenei mele laecare bătaie de ceas... M-amsăturat să tot atept chemarea,să mai visez la ideal, vreau să închei acest capitol sumbru,dăruindu-i îmbrăiarea luminiicu întunericul! Și cam atât...

Cade din nou o ploaie de stelepeste ochii închii de veacuri...Iar tu taci. Nu spui nimic, dar facilucruri din vise! Nu vreau să te judec, dar mi-ai furat cheia SOLde pe portativul complet, aezatatent pe o frunză i scrijelit cu un

Nu vreau să calc pământul

picior de păianjen, iar fără ea mă obligisă-i spun cuvinte cu sens, când în minteamea roiesc doar hieroglife... Am încetatsă-i mai vorbesc, căci nu mă asculi i

deja doare... Din nou mă scufund înmarea de iluzii, pentru că acolo simt că seascunde singura barcă de salvare. M-amhotărât să mă lupt, am abandonat armelebizuindu-mă pe trăire i iar am pierdut!Nu mai am timp de falsitate, vreau doar obucăică din adevăr i e destul...

A pleca, dar mi-e teamă că suntnevoită să rămân. Trebuie să găsescsoluia de a smulge din mine universul cunumele tău. Limitele lui sunt pretutindenii niciunde. Le simt ca o ameninare i, înacelai timp, ca o mângâiere. Adevărul ecă, numai prin intermediul tău, mă simtvie, dar tot adevărat e că a ucide în minedorul de a te respira clipă de clipă. Îmi

vreau libertatea, indcă n-am încrederedecât în ceea ce îneleg, iar pe tine nucred că te-am învăat deplin.

Focul din mine l-ai sădit tu, dar numi-am dat seama că la rădăcina lui ai puspământul tău.

De aceea, tot ceea ce crete are gust

de tine. Cred că tii deja i, astfel, îi explici neputina de a pleca idurerea de a rămâne. Câteodatăacăra aceasta este umilitoare, techeamă dincolo de circumstanei orgoliu. Nici nu auzi, nici nurecunoti necuvintele mele.Probabil stai linitit, urmărind alte jocuri i jucării. Nici nu mai arerost să vorbim despre chemareamea. Nu tiu cum să te transform,turnându-te din nou după măsurapotrivită.

Am greit i, până la întâlnirea sub alte zodii, nu vreausă mai calc pământul tău, nicisă-i mai permit mutarea lui înmine...

Ultima oară am îngenuncheat în palma ta i-am ridicat privirea...

Oare e destul să simi atingerea,dar să nu vezi ocrotitorul? Credcă am îneles esenialul doardin răsuarea ta... EU i TUformăm un oximoron, iar restulnu mai contează! Rămâi cu bine,pământul meu!

altele încă necunoscute” (Eminescu, Ortodoxia, Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2003).

În 1871, în august, a fost organizată Marea Sărbătoarede la Putna, la care a participat i Eminescu împreună cuSlavici i unde Xenopol a inut o importantă cuvântare.Această serbare era prilejuită cu ocazia împlinirii a 400 deani de la zidirea Mănăstirii de către Ștefan. Serbarea trebuia

să se ină în 1870 dar din cauza războiului franco-german afost amânată cu un an. Scrisoarea către D. Brătianu din 3/15august 1871 este un document însemnat pentru cunoatereastadiului la care ajunsese Eminescu în dezvoltarea sasuetească i intelectuală. În perioada organizării serbăriide la Putna Ion Slavici îi spunea că muli se vor pune de-acurmeziul aciunii. Însă Eminescu îi răspundea: „Dăi fărămilă în ei!” Cu această ocazie poetul a publicat un articol în „Timpul” în care spunea, printre altele, că Ștefan apărătorulMoldovei i al cretinătăi este un sfânt al Bisericii noastrestrămoeti. Prin noiembrie în acelai an un ziarist anonimscrie în publicaia liberală „Democratul”, atacându-l pe Poet,spunând că „Domnul Eminescu ne-a obijnuit cu nebuniilesale publicate în Timpul. Cu ocaziunea sărbătorilor de lamonastirea Putna acest domn a îndrăznit să-l numească sfânt pe tefan cel ce la mânie a tăiat capete.” După atâia ani,care dintre cei doi, Eminescu i ziaristul de la „Democratul”,i-a exprimat nebunia? După cum se vede Mihai Eminescu, în această situaie, a avut dreptate. Ștefan cel Mare i Sfânt afost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Sunt sigurcă propunerea noastră ca Eminescu să e canonizat, pesteani, v-a acceptată de Biserica Ortodoxă.

Prin opera i viaa sa Eminescu a avut, totui, „o…răsplată jertfei sale: cunoaterea. Acum el va aa că îngerul – simbol al desăvâririi, al purităii - nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înale prin ea, ci ea, inăde lut, ar trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pecare-l stăpânea el” . (Zoe Dumitrescu-Buulenga). Sistemulgândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândireapoetizantă numete o realitate.

Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitaiedisimulată, o invitaie disimulată, spre Întrebare, spre nelinite.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va .

Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a deja un stăpânvirtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlineteastfel. Opera poetică i publicistica eminesciană trezete latenespirituale. Ea se identică uneori cu sperana, căci sperana estei ea o tensiune spirituală spre viitor. Opera lui Eminescu este oreaezare de lumi. El este un ritm aparte în poezia modernă. Eleste propria sa poezie. Căci el este, venic, Poetul.

Dei „de-abia pe la Sân-Petru / Umple optsprezăce vremuri”,tânăra preia sarcini prin care – apreciază Simone de Beauvoir– „este precoce integrată universului seriozităii”, deci princare „îi va asuma treptat feminitatea.” 6 Nimic mai rescdecât intrarea adolescentei în rolul de casnică, motenit de latradiie: „Harnică, din zorii zilei, nu stau mâinile copilei / Fărălucru, tot să prindă, / Casa lor toată-i oglindă”. Pentru Rada

banalele treburi gospodăreti devin provocări care, pe de oparte, îi facilitează asimilarea activă a feminităii i, pe de alta, îi determină sentimentul plăcut al propriei utilităi. „Cum nu ise cere decât un efort pe măsura ei, tânăra încearcă o maremândrie simindu-se ecace ca un om mare i se bucură să esolidară cu adulii” 7, dezvăluie Simone de Beauvoir din culiselepsihologiei feminine. Abilităile practice proiectate pe fondulateniei distributive întregesc zionomia spirituală a femeii isunt indispensabile în perspectiva devenirii ca soie i ca mamă: „Și-n amurg copila-n tindă / Foc în vatră vrea s-aprindă,/ Darmu-mu, Joiana muge- / Radă, fă, s-alergi degrabă, / Că-nopron vielul suge”. Pe scurt, aceste versuri trimit la ceea ceun veac mai târziu Carol Gilligan numea „etica grijii”, sintagmăpreluată i inclusă de Mihaela Miroiu în denirea feminităii ca „set de reguli ce guvernează comportamentul i înfăiareafemeilor, reguli ce subsumează existena feminină eticii grijii,sacriciului de sine, pentru realizarea celuilalt.” 8

Recapitulând, în formula feminităii G. Cobuc integreazăfrumuseea răpitoare, puritatea asortată cu pudoarea i, nu în ultimul rând, hărnicia, simul practic. Astfel, Rada oferăo apariie feminină de urmărit cu neslăbit interes de la titlupână la ultimul vers, datorită sintezei factorilor sociali cu ceianatomici.

La o lectură atentă i orientată spre morfologie, cititoruldescoperă perfecta concordană dintre fond i formă, altfelspus dintre genul natural i cel gramatical. Prin urmare,mesajul literar central al feminităii este transmis printr-o lungăserie de substantive feminine (toamnă, coală, sapă, vorbă, zi , mână, casă etc.) i ambigene (râu, pahar ), care conrmă „feminitatea limbii române”. 9

Mai puin investigată până acum de exegei, centrarealui G. Cobuc pe femeie în atributele ei fundamentale deschidescrisul acestuia în direcia genosanalizei. Dei apărută în urmă

cu aproape două veacuri, lirica poetului ardelean se dovedete în continuare viabilă, chiar inepuizabilă.

6 Simone de Beauvoir, op.cit., p. 297 id., p. 30.8 Mihaela Miroiu, Otilia Dragomir, Lexicon feminist , EdituraPolirom, Iai, 2002, p. 152



î

ARTE „Cărăruie care suie în vârf de munte”.

23) Florin PiersicActor carismatic, june prim

al teatrului şi lmului românesc,Piersic a jucat mult şi a avut partede roluri frumoase. Dintre piesele în care a fost distribuit amintesccâteva, cum ar : „Orfeu în Infern” în regia lui M. Ghelerter, „Oameni şi

şoareci”, „Zbor deasupra unui cuibde cuci”, regia Horia Popescu, pescena Naţionalului Bucureştean, şi mai nou „Străini în noapte” în regia lui Radu Beligan. Dintre lme menţionez: „De- aş ....Harap alb”, „Visul unei nopţi de iarnă”, „Totul se plăteşte”, „Aventuri la Marea Neagră”, sau „Eu, tu şi Ovidiu”. Atras dearta cântatului, Florin cântă în muzicalul „Corina” scris decompozitorul Edmond Deda, după „Jocul de-a vacanţa” deMihail Sebastian, apoi o compoziţie de Ion Cristinoiu intitulată „Să ne-amintim de jucării”. Cântă şi la pian; iar nu de mult,compozitorul Dan Iagnov, îi scrie mai multe cântece adunate într-un CD cu titlul „ Hoinărind prin amintiri”.

24) Florian PittişAbsolvent I.A.T.C. promoţia

1966 la clasa profesorilor RaduBeligan-Elena Negreanu, este

repartizat la televiziunea română.Joacă la teatrele Nottara, în „Bunăseara domnule Wilde” de Eugen Mirea în regia lui Alex. Bocăneţ, la TeatrulNaţional Bucureşti, în „Oraşul nostru” de Th. Wilder, regia M. Berechet şi laTeatrul Bulandra în „ A 12-a noapte”, „Mincinosul” de Goldoni, „Furtuna” deW. Shakespeare. Este distribuit în lme

ca: „Gioconda fără surâs” de Malvina Urşieanu”, „Înnebunescşi-mi pare rău” reg. Ion Gostin, dar şi în musicalurileElisabetei Bostan: „Veronica se întoarce” şi „Mama”. A făcutparte din trioul celebru, Dan Tufaru-Anda Călugăreanu-FlorianPitiş conduşi de Al. Bocăneţ la Televiziunea Română. Într-untimp lucrează la Radio. Renunţă la teatru şi face parte dinformaţia de muzică folk, Pasărea Colibri. A învins muzica.

25) Stela PopescuDupă absolvirea I.A.T.C., a

debutat la Teatrul Dramatic dinBraşov, apoi la Teatrul „C. Tănase” şi T. de Comedie unde joacă în: „Mandragora” de Machiavelli, „Alcorşi Mona” de M. Sebastian, „MutterCourage” de B. Brecht, dar şi în „Mofturi” de I L Caragiale. A făcutşi lm. Iată câteva dintre ele: „Alo,aţi greşit numărul”, „Omul de lângătine”, „Faust xx”, „Astă seară dansăm în familie”. Este invitată în numeroase show-uri la televiziune în care cântă şi dansează, de asemenea şi în spectacole aleTeatrului de estradă „C. Tănase”. Face un cuplu de revistădeosebit de reuşit cu actorul Ştefan Bănică, iar mai târziu

cu Alexandru Arşinel. La Radio, alături de Mihai Fotino, aprezentat celebra emisiune „De toate pentru toţi” realizată deIon Ochinciuc.

26) Mitică PopescuLa început actor la Teatrul

din Piatra Neamţ, apoi a trecut laTeatrul Mic din Bucureşti. Nu a făcutcompromisuri de nici un fel. Bonom şi reţinut, talent multiplu, el refuzăvulgaritatea. Joacă în roluri complexe în piese ca: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello în regia CătălineiBuzoianu, „O şansă pentru ecare” deRadu F. Alexandru, regizată de SilviuPurcărete, „Maestrul şi Margareta”

de Bulgakov,dar şi în „Alex şi Morris” de Michael Elkin în regia lui Gelu Colceag. În 2003 a jucat în lmul „Dulcea saună a morţii” regia Andrei Blaier, apoi în „Sistemul nervos” de Mircea Daneliuc, „Moromeţii” de StereGulea, etc. Talentul lui muzical dar şi de dansator, (tatălsău a fost instructor de dansuri populare) îl propulsează înteleviziune unde face numeroase show-uri scrise pentru el deOvidiu Dumitru şi regizate de Sergiu Ionescu. La Teatrul Mic,

20) Vasile Menzel

Termină I.A.T.C., secţia actorie.Autorul muzicii a 90 de spectacolecare includ: muzică de teatru, de lm,balet, jazz, rock, astrală şi muzică pop, V. Menzel este şi dramaturg, (3 piese jucate), scenarist, (8 scenarii apărute pecasete audio şi CD-uri pentru copii), poet,(8 volume de versuri), eseist ( în jur de 60de eseuri), membru al Uniunii Scriitorilordin România. A jucat în jur de 40 depiese; teatru de proză şi musicaluri, undea făcut şi coregrae. Menţionăm: Proză- „Nu se ştie niciodată” de G.B. Shaw, „Manevrele” de DeakTamas, „Capcana” de Robert Tomas, „Băiatul cu oarea” deTudor Popescu – muzical – „Nu puneţi dragostea la încercare” de B. Locatelli şi pentru copii „Albă ca Zăpada”, „Moştenitorii” deI. D. Sârbu, toate pe muzica sa. A regizat mai multe spectacole, a jucat în lmele: „Examen” de Titus Muntean, „Jocul de-avacanţa” după M. Sebastian în regia Olimpiei Arghir, „Felicia, înainte de toate” de Răzvan Rădulescu şi Melisa de Raaf, darşi în lme muzicale unde a şi cântat, precum: „Game pentruteleviziune” de V. Lazarov şi „Mama” de Elisabeta Bostan.La Radio, sala Dalles şi la mai multe televiziuni, recitaluri depoezie şi muzică pe versuri proprii, acompaniindu-se la chitară.În calitate de solist vocal a cântat singur, făcând în jur de 30de înregistrări la Radio şi TV., cu muzica şi versurile proprii. Ascos două CD- uri „Un buchet de fericire” şi „How do you do”,iar cu fratele Eugen, (duetul Fraţii Mentzel), un disc cu LaviniaSlăveanu, altul cu Roxana Matei, altul cu Pompilia Stoian, altulnumai cu Fraţii Mentzel, la Electrecord, în limba germană şi înnal un CD „Toată tinereţea mea” lansat la Sala Mare a TeatruluiNaţional din Buc. La Radio, TV şi pe CD-uri au înregistrat ariidin „Oklahoma”de Richard Rodgers, din opereta „Rochia de

bal” de A. Giroveanu şi din „Vrăjitorul din Oz” de Arnold Harold.21) Aurel MunteanuActor şi cântăreţ, a funcţionat la

mai multe teatre: la Teatrul Municipaldin Chişinău, Compania de Operetăşi Comedie, la Compania de Operetă „Marioara Cinski, la care a jucat şi cântat în „Mademoisele Nitouche” pe muzica luiAlbert Millaud, regizat de I. A. Maican,apoi în „Ţara surâsului” de Franz Lehartot în regia lui Maican. Vine la Bucureştila Teatrul Naţional, joacă în „Orfeu îninfern” de Tennessee Williams alăturide Irina Răchiţeanu, Silvia Popovici şi

Florin Piersic. În acest spectacol juca un rol de bătrân bolnavcare locuia într-o cameră la etaj. Urmând să coboare pe scară,picioarele îl lasă şi cade rostogolindu-se. Această scenă erauluitoare numai că într-o seară, o seară de neuitat, acea scenăavea să se sfârşească tragic. Actorul moare cu adevărat şiodată cu el, acel spectacol minunat... A jucat în lmele „Nufărulroşu” (1955) şi „Pasărea furtunii” (1956).

22) Hristu NicolaideArtist emerit, actor de teatru,

televiziune şi lm; scriitor dar şidiseur care a avut mari succese în special în teatrul de revistă. A jucat în: „Faxum melodi...” scris de el şiNicolae Chiriţescu, „Colţ cu Brezoianu” de asemenea scris de el şi de PuiuMaximilian şi dirijat de compozitorulElly Roman, în „Pigulete plus cinci

fete” la Teatrul Mic. Şi-a scris

singur cuplete, scenete, pe carele-a interpretat pe scena Teatrului de Revistă „C. Tănase” din Bucureşti. A jucat în lmele: „Dragoste la zero grade”, „Directorul român” şi „Mofturi 1900”, ambele regizate de JeanGeorgescu. La TV. a jucat în anecdotele

„Starea de leşin”, „A dispărut copilul” şi altele. A maiapărut într-o emisiune pentru copii „Măzgălici şi Zugrăvici” laTV, în care desena şi cânta. A scris versurile la celebrul şlagăr

Actorii şi muzicaVasile Menzel




versuri de Puiu Maximilian „Ţi-a ieşitcoşaru-n drum”.

29) Dumitru RucăreanuAbsolvent al Institutului de

Artă Teatrală şi Cinematogracă „I.L. Caragiale”, actor al TeatruluiNaţional din Craiova, al TeatruluiNottara din Bucureşti şi al Teatruluide Comedie, Dumitru Rucăreanu aabordat nu numai teatrul şi lmul, cişi muzica. Joacă în numeroase piese.Spre exemplu: „Burghezul gentilom” de Moliere, „Nuntă lacastel” de S. Andras, „Mandragora”, „Troilus şi Cresida” deW. Shakespeare, dar şi în muzicalul „Alcor şi Mona „dupăMihail Sebastian” în care actorul cântă şi la acordeon. Dintrelme amintesc: „Toate pânzele sus”, „Căsătorie cu repetiţie”, „Acţiunea autobuzul” şi lmul muzical „Dragoste la zero grade”. Calităţile muzicale de care dispune îl aduc în posturade cântăreţ, postură râvnită de toţi actorii. Mare boem, îşi alege cu grijă repertoriul. Cu un farmec aparte, el cântăromanţe, cântece de petrecere, în numeroase emisiuni, uneleadevărate show-uri personale, cum ar „Vedetele şi fanii lor”.Colaborează şi cu Teatrul de revistă „C. Tănase”. Îi apar şidouă CD-uri intitulate: „Oceanul vieţii” şi „Sunt vagabondulvieţii mele”. Titi, cum îi spun prietenii, îmi apare ca un personajpitoresc desprins dintr-un tablou de epocă al Bucureştiului dealtă dată – Micul Paris.

***Sunt mulţi actori care au cântat, dar îmi este imposibil să-i

cuprind pe toţi într-un articol. Pentru asta, ar trebuit să scriuo carte. Poate o voi face cândva. Deocamdată pot doar să-imenţionez pe unii dintre ei. Ion Finteşteanu, Fory Etterle carecânta şi la chitară, Traian Dănceanu, vicecampionul olimpicla tir Marcel Roşca, care a devenit cântăreţ de operă, EmiliaPopescu, care a cântat în lme şi la TV., Silviu Stănculescu,Irina Mazanitis, care a cântat pe muzică de Ceaikovski, DanTufaru din trioul cu Anda şi Pittiş, Cristina Sârbu, cu frumoaseleei cântece de odinioară, Cristian Popescu, Paula Sorescu-Lucian, Annemary Ziegler, Toma Caragiu, Silvana Ionescu,Mihaela Coveşeanu, care cântă deopotrivă şi muzică uşoarăşi populară, Cristian Nicolae, Robert Radoveneanu, FlorinaLuican, Mircea Muşatescu, Arcadie Donos, care a interpretat-ope Coana Chiriţa, Ciprian Cojenel, Ştefan Velniciuc, DumitruFurdui, Jeanine Stavarache.

Mărturisesc că un aport important în promovareaspectacolelor cu cântece, în afară de teatrele cu specicmuzical, l-au avut teatrele de proză „Excelsior” şi „Ion Creangă” Pe cei despre care am omis să scriu, negăsind suciente date, îi îmbrăţişez, oriunde s-ar aa, mulţumindu-le pentru cea ceau făcut şi fac de dragul teatrului şi al muzicii.

Mitică Popescu este solicitat în muzicalul „Mitică Popescu” (cecoincidenţă) pe muzică de Nicu Alifantis. În prezent realizeazăemisiunea „D’ale lui Mitică” la TVR 2.

27) Genoveva PredaDupă facultate, repartizată la

Teatrul din Galaţi, Genoveva Predareuşeşte să vină în Bucureşti la Studioulactorului de lm „C. I. Nottara”, apoitrece la Teatrul Giuleşti unde joacă în „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Povesteneterminată” de Alecu Popovici darşi în spectacolul cu cântece „Motanul încălţat”cu muzica lui DumitruCapoianu. La Teatrul Mic o regăsim în piesa „Pigulete plus cinci fete” înregia lui Ion Lucian. Îşi continuă drumul artistic la Teatrul „I.Creangă” unde joacă în musicalurile: „Albă ca Zăpada şi ceişapte pitici” şi „Moştenitorii” de I. D Şerban, ambele pe muzicalui Vasile Menzel dar şi în „Merry Poppins”. Invitată în trupaTeatrului „Excelsior”, joacă în musicalurile „Mica Sirenă” pemuzică de H. Mălineanu şi „Cocoşelul neascultător” cu muzicade Vasile Menzel. Cântă şi interpretează roluri înregistrate pecasete audio şi CD-uri în: „Goangă şi Târlică”de Titi Dumitrescuşi muzica V.M, dar şi în „Tarzan în vizită la... Muppets”, scenariul,muzica şi regia Vasile Menzel. Face mai multe turnee cu douăspectacole regizate şi interpretate de ea: recitalul „Emil Cioran” şi „Legende vechi româneşti”. Este distribuită în lmele:

„Gelozia, bat-o vina” şi „Citadela sfărâmată”.28) ColeaRăutuCu numele său adevărat Nicolae

Rutkovski, Colea Răutu, a absolvitConservatorul de artă dramatică, dar înainte fusese corist la opera din Cluj.Iubea caii. Tatăl său fusese un strălucitfăurar de carete (trăsuri). O trăsură făcutăde el a luat medalia de aur la expoziţiainternaţională din 1925. A debutat laTeatrul de revistă „Cărăbuş” condusde Constantin Tănase, unde interpretacuplete social satirice. Apoi a mai jucat la

Piteşti, la T. „Giuleşti”, la Teatrul Naţional din Bucureşti şi laOperetă.

Roluri în teatru: „Visul unei nopţi de vară”, „Sfârşitulescadrei”, „Domnişoara Nastasia” de G. M. Zamrescu. A jucat în aproximativ 70 de lme cum ar : „Explozia”, „Nemuritorii”, „Desfăşurarea” – regia Paul Călinescu, „ MihaiViteazul”, „Moara cu noroc” etc. Având un simţ muzicaldeosebit, o voce interesantă şi experienţa teatrelor muzicale,lansează cu imens succes melodiile: „Anticarul”, „Micamaimuţică” şi mai ales şlagărul scris de Gherase Dendrino pe

SEMNALARE

Incepând de azi, 11.2.2013, puteţi trimite lucrările dumneavoastrăpentru CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU,

REPORTAJ LITERAR, PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ„DOR de DOR” IPOTEŞTI - Ediţia III-a, 2013.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele

elemente tradiţionale ale mediului sătesc şi ale suetului românului sunt în pericol de a cunoaşte mutaţii sau vor dispărea. În scopul menţinerii, măcar înmemoria creaţiilor artistice a acestui izvor de trăiri autentice, revista literarăfondată în urmă cu 8 ani ,, DOR de DOR” şi „ASOCIAŢIA PENTRUPROGRESUL ŞI DEZVOLTAREA SPIRITULUI RURAL, îninţateşi conduse de scriitorul Marin Toma , organizează cu sprijinul Consiliului judeţean BOTOŞANI şi Centrului Judeţean Pentru Conservarea şi PromovareaTradiţiilor Naţionale BOTOŞANI, Concursul Naţional de Poezie, Proză,Proză satirică,Teatru, Reportaj literar, Eseu, Epigramă, Pictură şi Fotograeartistică cu generoasa temă ,, UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”. Laacest concurs pot participa creatori din întreaga ţară, indiferent de vârstă,membri şi nemembrii unor uniuni de creaţie, membri ai Uniunii Scriitorilor şi din diaspora. Comisia de jurizare formată din critici literari şi de artă, poeţi,

scriitori, artişti de imagine, va acorda pentru ecare secţiune câte trei premii: premiul I, II şi III. Şi menţiune I, II şi III. Premiile constau în diplome, bani şi publicarea în revista ,, Dor de Dor „ din luna august, septembrie şi octombrie.Concurenţii vor trimite 5 poezii dintre care una dedicată poetului naţional,

poate odă, baladă, glossă, doină, 5 epigrame, două proze scurte ( pot şisatirice), o piesă de teatru, scrisă pe maximum 8 pagini în WORD- FONTArial 11 sau TIMES NEW ROMAN 12.

P.S. Fotografile vor avea dimensiunile 20x30(cinci lucrări) iar pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ. Aceste lucrări (fotograişi tablouri) vor expediate până la data de 15 iulie, 2013 pe adresa : TomaMarin, localitatea Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, cod 917055

Tablourile nu vor înrămate. Toate celelate lucrări literare se vor trimite pe adresele: [email protected]; [email protected]

Relaţii la telefon: 0231/580293 sau 0242/643722/ ( Marin Toma şiDoina Săbădeanu după 15 martie). Rezultatele concursului se vor publica în presa locală şi în revista ,, Dor de Dor” dupa data de 15 iulie 2013.

Faza nală a concursului se va desfăşura la la Memorialul IPOTEŞTIîn data de VINERI 16 AUGUST 2013, în amteatrul Bibliotecii Naţionalede poezie ,,Mihai Eminescu”

Din dorinţa noastră de a menţine vie acăra culturii naţionale, în limitatimpului şi a mijloacelor de informare, vă rugam colegial, să ne faceţi publicacest regulament cadru al concursului. Vă mulţumim şi aşteptăm conrmarea primirii acestui regulament şi participarea dumneavoastră.

Cu respect, Marin Toma şi Doina SăbădeanuNotă: Revista literară Dor de Dor este organizatoarea a şapte ediţii aConcursului Naţional de Poezie ,, Dor de Dor” şi a celei de a treia ediţii aANTOLOGIEI,, DOR de DOR”, IPOTEŞTI, 2012.

CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ,PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR,

PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ „DOR de DOR”


http://slidepdf.com/reader/full/emanoil-babus-aspecte-ale-istoriei-si-spiritualitatii-bizantului 100/100

(emanoil babus) aspecte ale istoriei si spiritualitatii bizantului

Documents