L

L

L

L

L"

t_

r_

r-

r-

t_

l-

.t-

t-

t-

r-

t-

\-

ti+*r.-

ISTORTA BIZANTULU SI A EUROPEI DE SUD-EST

TEMA I : ELEMENTE DE VIATA POLITICA

CONTINUT: ideea imperiala si raporturile cupopoarele din aria de influenta politico-religioasa; raporturile politico-militare cu popoarele germanice, slave, turco-mongole; elemente dediplomatie bizarfiina; fenomenul cruciat din perspectiva istorieibizantine; raporturile cu republicile italiene (Venetia siGenova);situatia politica din Balcani in secolele VII-XtrI.

Imparatul, stapanul absolut al oikoumenei( lumea locuita) apretins sa -si exercite influenta politico-religioasa asupra tuturorpopoarelor lumii cunoscute. El s-a considerat superior celorlaltisuverani carora le-a aratat o politete semeata si dispretuitoare.Imperiul bizantin a fost in legatura cu aproape toate popoarelecunoscute atunci. De [a unii a obtinut aliant4 de la altii neutralitateaprintr-o diplomatie bine condusa.

in secolele IV-VII invazile au adus la frontierele Imperiuluipe goti, huni, heruli, gepai,longobarzi, apoi pe avari, bulgari , slavi.Pentru a-i abord4 diplomatia impefiala a avut colaboratori pretiosi,negustori indrazneti ) care faceau afaceri dincolo de Dunare, misionaricrestini, ambasadori trimisi la suveranii barbari. in Bizant s-a format ostiinta a guvernarii barbarilor. in cancelaria imperiala exista un biroual barbarilor. Logothetul dromului avea ?n subordine mai multe birouricu aceasta destinatie. Dar mijlocul cel mai simplu de control au fostbanii. " Psihologia economica" bizantna a recurs la metodasubventiilor generoase - in schimbul furnizarii de soldati, a titlurilorin ierarhia pinciaru bizarfiina menite sa asigure fidelitatea fata debasileu. Sefii barbari erau invitati sa vl.a;iteze curtea imperialaimpreuna cu familiile lor. Iustinian si-a impresionat oaspetii princeremonialul pompos al receptiei, menit sa sublinieze distanta intreimparat si supusii sai. Practicarea subsidiilor diferentiate i-a asmutit pefederati unii impotriva altor4 i-a neutraliz-at nu de putine oriSuccesul diplomatiei bizantine s-a datorat si propagandei religioase.Imaginea episcopului constantinopolitan, o liturghie necunoscuta carepromitea fericirea unei vieti vesnice, o lume de idei si obiceiuri, o

l'I

l'IL-

L-

L_

t_

L-

civilizatie noua se deschidea in fata celor care acceptau statutul de

foederati.in wemea lui Iustinian, de pe tarmurile crimeene in valea

superioara a Nilului , din Caucaz in oazele sahariene, bizantinii au dus

crestinismul la goti, arabii din pustiul Siriei, in regatul etiopianAskum, la berberii nord-africani, cu un succes uluitor. Imperiul crestin

parea de neinvins. Efortul diplomatic, sustinut de doctrinamisionaratului perpetuu n-a fost insa lipsit de pericol. Cancelaria

imperiala s-a opus nu de putine ori cererilor exagerate ale barbarilor.

Istoricii secolului al VI-[ea au criticat sever darnicia basileilor si

cercul compromisurilor acceptate de acestia. Dar tot ei nu au putut si

nu laude prudenta ( prometheia), justetea vederilor ( euboulia) finetea

diplomatica. Slavizarea Peninsulei balcanice ( sec. MI-IX) a impus

alte metode. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin propaganda

religioasa. Constantin Porfirogenetul povesteste ca in vremea luiHeraklius, croatii si sarbii primisera de la basilei teritorii in vestul

Peninsulei Balcanice, cu conditia sa se converteasca la crestinism

devenind vasalii Imperiului ( lucru care s-a intamplat in wemea luiVasile I).

Barbarii nu au incercat sa patrunda in Imperiu numai prin

violenta. Germanicii au nutit la inceput admiratie si respect si au

solicitat favoarea de a fi admisi in Imperiu. In timpul imparatilor

Teodosie I si Arcadius partida gota a fost puternica in capitala. Invremea lui Marcian si Leon I, alanul Aspar a carmuit de fapt Orientul,pana in z\n in care imparatul a apelat [a muntenii isaurieni pentru a-l

ucide si a pune capat influentei sale in Constantinopol. Dupa atacurile

vizigote care au pus constant in primejdie Orientul timp de doua

secole ( XA-$4), vizigotii lui Alaric, hunii lui Attila ostrogotii luiTeodoric s-au indreptat spre Occident.

Imperiul a socotit initial ca ar fi o solutie politica si una de

solutionare a cfizei demografice sa accepte pe teritoriul sau prezenta

triburilor germanice, cu statut de foederati. In perioada lui Valens au

fost instalati in Moesia Inferior aproximativ 200000 de vizigoti. Dupa

marea infrangere a lui Valens la Adrianopol in anul 378, Teodosie a

reusit sa le impuna prin tratat statutul de foederati. La moartea

imparatului, Alaric a intreprins din nou expeditii de jaf in Traci4Macedonia, Tessalia si Peloponez. Arcadius I-a instalat in Illyricum,numindu-l pe Alaric magister militum per lllyricum, reusind si -Ideturneze in cele din urma spre Occident. Dupa o infrangere in anul

402 - suferita din partea lui Stilicon, generalul lui Honorius, in anul

410 au pus stapanire pe Rom4 apoi s-au indreptat spre Galia si

Spania.

ttttl_

1_

l_

tl_

l_

t_

l_l

t_l

l_lI

t-1_

t_

I

Dar vizigotii aveau sa fie inlocuiti in curand de huni, caroraTeodosie II consimtise sa le plateasca un tribut anual. Attila va obtinedublarea tributului si titlul de magister militum. in anul 441 el treceDunarea, preia Sirmium si Naissus si se indreapta spre

Constantinopol, intr-un moment in care imparatul era in razboi cupersii. in anul 443 a fost incheiat un tratat umilitor pentru ImperiulBizantin, conform caruia tributul se triplq iar pentru a-I salva pe

romanii capturati era platita o rascumparare. in anul 447, Attila treceDunarea si devasteaza Moesia ajungand pana la Termopile.Negocierile au fost reluate, dax Marcian a rcfiizat plata tributului (poate pentru ca stia ca Attila viza Occidentul). A urmat marsul spre

vest si infrangerea hunilor pe Campiile Catalaunice. in anul452 Attilanu mai dispunea de forta militara necesara pentru inceperea unui nourazboi impotriva basileului. in anul urmator el a murit , si orientul afost inca o data salvat.

in Occident, in anul 476 Odovacar il inlaturase pe RomulusAugustulus si pusese stapanire pe Italia, iat Zenon a fost de acord si -Idelege carmuirea. Teodoric l-a infrant insa pe Odovacar, salvandprovinciile orientale. Devenit suveran al Italiei, Teodoric I-a cerutbasileului Anastasius si -l legitimeze. Simultan, Anastasius I-aconferit si regelui francilor - Clovis- demnitatea consulara. Aparent,Imperiul isi pasha unitatea, iar basileul autoritatea. in realitate, Italiaera pierduta in favoarea ostrogotilor, o parte din Galia in favoareafrancilor, restul, impreuna cu Spania revenind vizigotilor, iar vandaliicucerisera Africa.

Pacea cu persii , semnata de iustinian in anul 562 nu arezolvat problemele inteme ale Imperiului, frontiera danubiana fiindamenintata in continuare de huni si slavi. Hunii jefuiau Tracia siGreci4 amenintand capitala. Slavii patrunsesera in Imperiul Bizantinin vremea lui Anastasius. Slavii urmareau sa ajunga la Mediterana,intentie care explica atacul asupra Salonicului. Ei au ajuns in Greciapana in Peloponez, iar in vest pana la Marea Adriatica. in aceastaperioada sunt puse bazele problemei slave ?n Balcani.

Uriasul effort de fortificare a fost completat de " stiintaguvernarii barbarilor". in teritoriile acestora influenta bizantirn apatruns o data cu evanghelizarea.

Primele afectate de ciza invaziilor din secolul al III- lea aufost regiunile pontice, expuse agresiunii din nord si est. ?n aceastaperioada s-a produs jonctiunea intre germanii veniti din nord sinomazii din stepele orientale. Criza invaziilor care ating tarmul ponticsi se intind spre frontierele protejate de fortaretele limes-ului romaneste un episod dintr-un proces amplu desfasurat in spatiul euro-asiatic,de-a lungul stepelor care marcau limita regiunilor de civilizatie

Ff-t-t-f-t-f-t-t-Ft-t_i

L1_

t_r_

1_

t_i

t_I

sedentara. Aceleasi probleme au determinat din Europa pana inExtremul Orient solutii asemanatoare, intr-o vreme in care se stabilisecontactul intre cele doua imperii ale lumii antice: roman si chinez.Civilizatiile sedentare si popoarele nomade erau legate prin mariledrumuri de hafic. Stepa a asigurat continuitatea relatiilor sischimburilor. Imperiile sedentare s-au aparat prin sirurile de

fortificatii, dar si cu unitatile de cavalerie gre4 organizate dupa modelsarmat ( armatele persane si chinez* au devenit, dupa exemplulpartilor, al nomazilor iranieni si al turcilor din stepa armate de calareti.Regimentele de catafractari si clibanari au constituit rezerva de soc, pe

campul de bataie. Lancierii ln armura fusesera introdusi in armata incadin secolul al ll-lea). La nordul Daciei si al litoralului pontic se

produce fuziunea celor doua mari grupuri de popoare ale lumii barbare

din Europa septentrionala si orientala : cel germanic si cel iranian.Venirea gotilor a tulburat profund Imperiul. Impreuna cu carpii,sarmatii si iazigiiau atins Olbia pe la 230. In anul 270 este cuceritTyrasul. in aceeasi perioada, herulii, germanici veniti tot de la MareaBaltica se stabilesc pe tarmurile Marii de Azov. In anul 269 isi facaparitia si gepizii. Dupa anul 238 gotii au fiecut Dunare4 declansandrazboiul scitic. deciUs reia razboiul cu gotii care invadasera PeninsulaBalcanica dar este ucis in lupta de la Abrittus. in anul 256, gotii ajungin Grecia, dupa ce devastasera nord-vestul Asiei Mici. Victoria luiClaudius Goticul la Naissus, in 268 a oprit inaintarea lor pentru operioada mai indelungata de timp.

Chiar dupa retragerea aureliana, si pierderea punctelor de

sprijin dintre Gurile Dunarii si Crimeea Roma a detinut restul

litoralului, precum si pozitiile din Chersones. Constantin cel Mare aintreprins expeditii contra sarmatilor dunareni, si a resta bilit linisteaprintre goti. Intre anii 315-316 a devenit de doua ori Gothicus et

Carpicus Manimus. Dupa incheierea foedus-ului din anul 332, panala364 atacutile au incetat. Dar, in vremea lui Valens, atacurile in Traciaau reinceput, pe fundalul neintelegerilor dinhe gruparile crestine sipagane gote. Intre anii 434- Ai4lmperiul s-a confruntat cu pericolulhun, dublat, la sfarsitul secolului al V-lea de aparitia bulgarilor inorizontul politic bizantin. lntre anii 540-544, bulgarii trec ?n Tracia siMacedonia. Intre 550-551, 3000 de sclavini jefuiesc tracia siIllyricum, iar la sfarsitul secolului al Vl-lea si inceputul secoluluiurmator, provinciile sud-dunarene au fost jefiute de kuhigurii luiZabergan.

Asadar, litoralul nordic al Marii Negreo cu exceptia catorvapuncte care n-au fost abandonate a intrat in stapinirea gotilor.Vizigotii ocupau fosta provincie Dacia pana la Nistru, invecinandu-secu gep::r;ii stabiliti in nord-vestul podisului transilvan. Ostrogotii si-au

l_-

l--

l_

t_

t--

l__

l_

l_

l_

l_

l_

l_

l_

L-

l_

l_

l_

t_

l

intins influenta asupra intregii Ucraine, pana la Valea Donului, si lapadurile de pe Volga superioar4 iar spre nord, pana la hotareleestonilor, stabiliti in jurul Marii Baltice. Alaturi de ei sau in simbiozacu ei au fost alanii.

Desemnati in izvoarele orientale cu termenii AS, IAS alaniisunt semnalati inca din anul 126 aCh in raportul generalului chinezCiang Ki'en sub denumirea An-tsai, in stepele din vest, de langa LaculAral. Miscarea popoarelor sarmate I-a impins spre vest. Intreg spatiulpontic a fost teatrul unei fuziuni de elemente grecesti, iraniene sigermanice al carei rcanltat a fost sinteza din epoca invaziilor.

in secolul al lV-leq gotii au adoptat crestinismul arian.Propovaduirea lui Ulfila s-a exercitat asupra lor in regiuneadunareana. Si totusi, ?n ciuda avanfului noii credinte, destinate si

stearga diferenta dintre elleni, romani si barbari s-au inregistratdiferende religioase grave ( vezi perioada polemicii christologice),precum si declinul unor factori de ordin material, declin accentuat I nultimul sfert al secolului al IV-lea, odata cu aparitia hunilor. Hiung-nv, nomazi turco mongoli isi exercitau de mult timp presiunea lahotarele Chinei. Invinsi in Mongolia si in Turkestanul Oriental, o parte

din huni se instaleaza in stepele Aralului, unde sufera o nouainfrangere din partea generalului C"heng Tang. Dupa trei secole de

relativa acalmie se produce revaxsarea brusca a hunilor occidentali inbazinul pontic ( 374 pch). Volga si Donul au fost trecute intr-un ritmfulgerator de hoardele lui Balamir. Aceasta trecere va determinainfrangerea alanilor de pe Terek si Kuban, si deruta ostrogotilor luiHermanarich la vest de Nipru. Grupuri mari de alani si goti au fostrespinse spre caucaz si Crimeea, in timp ce altele s-au supus.

Imperiul stepei se va forma si reforma de mai multe ori, pana

la sfarsitul Evului Mediu. Dupa Rugas, Oktar, Mundzuk, fiii acestuiaBleda si Attila au preluat puterea in anul 434. Descrierea hunilor inizvoarele literare bizantine si chineze sugeretva ideea extremeibarbarii. Dar cand Attila a impus, in mai putin de zece ani o pace

impovaratoare Imperiului Roman, jefuind Trucia si amenintandoccidentul, imaginea nu a mai fost aceeasi. Dupa primul val de

distrugeri si jaf popoarele romane sau romanizate s-au adaptat la oexistenta mai aspr4 dar de multe ori mai suportabila decat cea impusa

de administratia imperiala. Intre cele doua tipuri de izvoare se observao adevaruta evolutie regasibila si in cazul cuceririlor mongole dinsecolul al )ilIl-lea. Dupa moartea lui Attita Imperiul stepelor s-a

dezmembrat. Dintre fiii lui Ellak s-a stabilit in Dobrogea. Dengaich a

mai atacat o data imperiul, pe cursul inferior al Dunarii, dff generalul

alan Flavius Ardabur Aspar l-a oprit. Capul lui a fost expuus cinci zilein circul din Constantinopol. In stepa, kutrigurii si utrigurii - dusmani

J

J

J

lJI

I

I

L-

t_

ai hunilor au dat ocazia politicii bizantine si -si exercite arta de a-I

conduce pe barbari. Diplomatia bizantina a mentinut pozitiile

imperiale in bazinul pontic, salvand o parte a patrimoniului antic. Aexistat un moment in care alanul Aspar, general al Imperiului si

invingator al hunilor a putut si -si exprime aspiratiile la tron. Dar in

ultimul sfert al secolului al V-lea, isaurienii, cu Leon al II-[ea si Zenon

au fost cei care au invins. Ascensiunea lui Aspar a fost ingreunata si

de credinta si xiana. O solutie pontica la problema succesiunii

imperiale a ramas totusi de domeniul posibilitatilor. Dar cand in

vremea lui Anastasius domnia va xatat prea indulgenta fata de erezie,

Vitalian, fiul unui comes foederatorum got a reactionat violent ( 513-

515). Cu ajutorul lui Iustinian, desemnat la carma Imperiului inca din

vremea unchiului sau Iustin I, Vitalian a sfarsit printr-o metoda

afiemanatoare celei care a pus capat carierei lui Aspar ( asasinat la un

ospat).Restabilirea dominatiei imperiale pe aproape toate fronturile

si tarmurile din Mediterana, lupta simultana pe frontul asiatic, cu

persii, si pe Dunare, cu hunii si slavii a impus un effort enorm si adaunat apararii pozitiitor din bazinul Marii Negre. Iustinian a trebuit si

recucereasca Africa de la vandali, Italia de la ostrogoti, Spania de la

vizigoti, si Gallia de la franci, simultan cu derularea evenimentelor din

capitala - rascoala Nika. in anul 528, Baduarius, magister militum per

Thracias a recastigat Chersonesul. in anul 533 a inceput expeditia

contra vandalitor din Africa. in numai cateva saptamani, Cafiagina a

devenit Iustiniana Carthago. Au urmat Sardinia, Corsica si Balearele.

in iarna anului 535, Belizarie a debarcat in Sicilia, invingandu-I pe

ostrogoti. Un an mai tarziu, acelasi general a ocupat Napoli si a

inceput marsul spre Roma cucerita de Vitiges. In anul 540,

concomitent cu atacurile bulgarilor in Tracia, Macedonia si Greci4

regele persan Chosroes I patrunde in Siria si Antiohia. Inhe anii 541-

SiZ preia Lazium si Iberia, devasteaza Armenia si cucereste

Mesopotamia. in anul S[}Imperiul sufera o dubla lovitura: devastarea

ermeniei de catre persi, si rascoala ostrogotilor condusi de Totilla, in

nnna careia nordul si sudul Italiei sunt recucerite. In anul 544 - antii

ataca Tracia iar butgarii Illyricum. La l7 decembrie 546 Totila ocupa

Roma. Un an mai tarziu 20000 de mercenari condusi de generalul

Narses au debarcat la Ravenna. in primavara anului 552, Totilla a fost

infrant si ucis. in 553, biz:rfiinii au obtinut o victorie categorica la

poalele Vezuviului, impotriva regelui ostrogot Teias. Patru ani mai

tarziu Iustinian este insa nevoit si accepte armistitiul cu persii, dublat

de plata unui tribut.Politica lui Iustinian a demonstrat ca nu se poate stapani

Mediterana faru a se fi asigurat in prealabil controlul asupra Marii

iI

I

l_t--

l--

l--

l_

L-

t_

Negre si un sprijin solid din partea tinuturilor de la Dunarea

Inferioara. Prin pacea incheiata cu persii in anul 561, Iustinian a reusitsi opreasca extinderea dominatiei persane pana la Marea Neagra. inChersones, dar si in Dobrogea a inceput un mare effort constructiv.Procopius enumera 90 de cetati restauratew de Iustinian pe liniaDunarii. Pretutindeni, zidurile sunt refacute. Sunt implantate capete de

pod pe malul stang al Dunarii la Daphne si la Celei, aproape de

varsarea Oltului. Iustinian nu a crutat nici eforturi nici bani pentru aapara bastionul occidental al sistemului defensiv pontic. Dar nici celemai puternice ziduri nu puteau face fata agresorilor faru armata. lararmatele, care nu mai erau romane decat cu numele, fiecare general

alcatuind-si propriile bande de mercenari sau foederati, erau dispersatela distante enorme: in Italia, in Africa, pe frontul asiatic. Astfel, pentrulimes-ul dunarean nu au mai ramas decat garnizoane izolate de

comitatenses. Linia Dunarii a rtrmas descoperita. Barbarii s-au retrasde fiecare data cand trupele romane au primit intariri, dar regiunea eratot mai pustiita si mai lipsita de resurse. Spre sfarsitul domniei luiIustinian, slavii au inceput si se aseze statornic in provinciilebalcanice. Politica externa a lui Iustinian, reusita doar pe jumatate a

cantarit greu in destinul Bizantului si al Europei sud-estice, Dunareade Jos fiind o prelungire indispensabila a bazinului pontic, si o

acoperire strategica pentru cel al Mediteranei.La sfarsitul domniei lui Iustinian, avarii au devenit stapanii

stepei din vestul Caucazului. Sustinuti de Bizant ei au pus capat

ultimelor resturi ale imperiului hunilor lui Attila, care incorpora huni,kutriguri si utriguri. Din nou, un mare imperiu se intindea de la gurileVolgai La Dunare. Triburile slave au trebuit si -I recunoascasuprematia, si o mare invazie a amenintat Occidentul, la mai mult de

un secol dupa cea care fusese respinsa de generalul Aetius.Hanul Baian a deprins probabil de la bizantini arta de a-si

inwajbi adversarii. Mai intai el s-a aliat cu longobarzii pentru a-Idistruge pe gepizii din Pannonia ( 567). Ca urmare a victoriei, centrulputerii avare s-a deplasat in stepa dunareana - in zonele ocupateanterior de huni, pastrand si stepele orientale. Sub presiunea 1or,

bulgarii s-au impartit in doua grupuri, din care unul a ramas pe cursulKamei, iar celalalt s-a deplasat spre sud-est, in Basarabia de miazazi,numita de bizantini " Bulgaria de dincolo de Dunare". in secolul alVII-lea acesti bulgari meridionali au trecut in Peninsula Balcanica.Profitand de razboiul dintre persi si bizantini, Baian a intreprins oserie de expeditii impotriva Imperiului de Rasarit, devastandprovinciile atacate anterior de huni si slavi. Avarii au ajuns pana laAnchialos, la limita Moesiei cu Tracia. in anul 587, armatele bizantineconduse de Comentiolus( in conditiile in care grosulo efectivelor se

l_

t-I

L-ItIti

I

l_I

L-

t-rl--

f--

f--

lupta ?n Asia cu persii) au reusit si -I readuca pe invadatori la Dunare.Un corp de oaste izolat I-a urmarit pe avari pana in stepa basarabeana.un nou raid al lui Baian a ajuns in Tracia la Tzurulon, aproape deMarmara. Mauricius s-a hotarat si retraga trupe de pe frontul asiatic,incredintandu-le generalului Priscus, care a reusit si -I infranga peavari pe malurile Tisei, si si restabileasca frontiera dunarean4 priltratatul din anul 601. in wemea lui Heraklius, in contextul razboiuluicu persii, problemele au reaparut. Basileul a fost nevoit si faca o seriede concesii avarilor. Bastionul pontic rasaritean, mentinut cu sacrificiide Iustinian si Mauricius era de o importanta capitala: el I-a permisbasileului si faca marea miscare de incercuire, care prin Armenia l-aadus in spatele inamicului, obligandu-l si evacueze teritoriilecucerite.dar Heraklius s-a confruntat si cu o alta problema grava.incadin anul 540, satrul chosroes I ( 531-s72) a incalcat pacea eternaincheiata cu Bizantul in 532, invadand Siria si Caucazul pana in estulPontului. Intre ani 612 si 619 persii au cucerit pe rand Antiohi4Apameea, Cesareea, Armeni-a, Siria, Palewstina, Egipt, ajungand subziduy'.le Constantinopolului. in anul 622 imparafiil paraseste

- capitala;

dupa campania victoriosa din Azerbaidjan - 623, in 62s reia Armenia;a urmat victoria asupra Ninivei - 627 si intrarea triumfala in capitalaNinive. Peste nici zece ani teritoriile recucerite de la persii sasianizivor intra sub autoritatea arabilor ( G34-642). Anii 655 si 674 au fostextrem de dificili; inaintarea araba spre zidurile capitalei era ferma;intre anii 673-678 atacurile arabe au fost organizate deopotiva de pemare si de pe uscat. Politica lui Heraclius nemultumise deopotrivaAfrica si ltalia. Ridicarea exarhilor Cartaginei si Ravennei impotrivaautoritatii imperiale a complicat si mai mult situatia politica si asadestul de grava. Provinciile orientale erau pierdute; :rrrtre 693-69gAfrica a cazut definitiv in mainile musulmanilor, iar la inceputulsecolului al vtrI-lea Armeni4 cilici4 Antiochia, Galati4 pergamul auintrat sub dominatie araba. In anul 626, simultan cu derulareaevenimentelor legate de frontul persan Constantinopolul a fost asediatdinspre Asia de persani, si dinspre Europa de avari. Orasul a rezistat.Avarii au pierdut arealul sterpei pontice.

Peregrinarile calaretilor nomazi, care alcatuiesc istoriabazinului pontic in seinlele VI-VII au oferit ocazia desavarsirii unuifenomen de o cu totul alta anvergura si durata: infiltrarea slavilor incentrul, sudul si esful Europei, ca factor permanent in configuratiaetnica si politica a Orientului. A existat un raport strans intre invaziilegermanice^in Occident si inaintarea slava in spatele liniei lor decucerire. in weme ce popoarele germanice au parasit stepelerasaritene, orientandu-se spre occident, slavii s-au extins in Europacentrala pana Ia AIpi, Elba saale, iar in Balcani pilr- ?n peloponJz,

I

I

i_

L

l_

I

I

i

I

II

r

I

I

Tessalonik, si la marginea Constantinopolului. Slavilor le-a lipsit insa

unitatea politica. "Democratia" notata de Procopiusa avut mai multsensul unei dispersari a puterii intre triburi. In lucrarea " Despre zidiri"Procopius vorbeste de efortul facut de Iustinian pentru a ridica cetati?n Dobroge4 la Ulmetum si in triunghiul Ibida- Aegyssus, Halmiris,pentru a elibera tinutul de slavii barbari. Sclavinii sunt localizati de lacetatea Novietunum ( : Noviodunum) si lacul Mursianus ( mlastinilede la confluenta Savei cu Dunarea; toponimul Novietunum a fostidentificat si cu Neviodunum din Pannonia Superior, iar Mursa cuBuzaul sau cu lacul Razelm) la Nistru si Vistula in nord, iar antii, ceimai putemici, de la Nistru la Nipru, acolo unde inainteaza MareaPontului. Bratianu a adoptat ipoteza care plaseaza lacul Mursianus lavarsarea Dravei, iar civitas Novietunensis in Pannonia. Marele istoricnu neaga insa categoric ideea ca triburile slave ar fi putut ocupa

regiunea Deltei si Basarabia Meridionala dar este vorba de

extremitatea rasariteana a unui teritoriu mult mai intins, care

cuprindea in secolul al Vl-lea fosta Dacie si Pannonia.Slavii ii insotiseru pe huni ?n expeditiile lor la sudul Dunarii,

dar acestia nu au fost decat preludiul marii miscari de migratie de lasfarsitul secolului al V I-lea cand au fost supusu chaganului avar.

Slabirea puterii avarilor a redat independenta unuia dintre popoarele

turcice care le recunoscuse suprematia: bulgarii. Sub Kubrat, bulgariierau instalati intre Kuban si Marea de Azov. Avarii au fost nevoiti si -I lase si inainteze pana la gurile Dunarii si si se instaleze in Basarabia

de miazazi, de unde amenintau Dobrogea. in anul 679, hanul

Asparuch a trecut Dunarea si s-a stabilit in Moesia si Scythia Minor.Protobulgarii si-au impus dominatia asupra slavilor, fara si acceptenici o obligatie decurgand dintr-un tratat de alianta. Hanul bulgar era

probabil tot atat de temut ca si cel avar. De o deosebita importanta afost recunoasterea noii stari de lucruri de catre Imperiul Bizantin.Frontiera de pe Dunare a fost impinsa la defileele Balcanilor. Bizantulabandona astfel un important sector al litoralului pontic, dar isimentinea pozitiile in Crimeea. De asemeni, Chersonesul a ramas ?n

continuare fortareata si loc de exil bizarfiin.in timpul lui Focas ( 602-610) bulgarii au fost asimitati in

masa slava careia I-au dat numele lor. Tervel (701-718) a consolidatformatiunea politica protobulgara" constituita la nord de Tracia.Datorita raporturilor cu basileul Iustinian al ll-lea ( 685-695, 705'7ll), pe care l-a sprijinit in recastigarea tronului, Tervel primestetittul de caesax si primeste noi teritorii. ln anul 762, in plina crizaiconoclasta tensiunea bizantino-bulgara creste, in vremea hanuluiTeletz. Constantin V a organtzat o expeditlg pe^ uscat si pe mare,

terminata cu victoria bizantna din 30 iunie 763. In anul 770 bulgarii

r_.

l-I

I

J

J

se reorganizeaza sub conducerea lui Telerig. Kardan (792) a obtinut omare victorie antibizantina in urna careia bulgarii si-au extins

stapanirea in sud. in anul 809 tarul Krum a asediat cu succes Serdica,

iar in 813 a pradat Adrianopolul, mutand un numar de locuitori in "Bulgaria de dincolo de Dunare" ( cf. Cronicarului Simeon

Magister).Sub Mihail I ( 811-813) si Leon V Armeanul, Krum ajunge

sub zidurile Constantinopolului. In timpul hanului Omurtag ( 814-

831) maghiarii au atacat nord-estul statului protobulgar. Impotrivamaghiarilor a fost trimisa o arrnata care I-a urmarit pana la Nipru unde

Ocorses, conducator de oaste bulgar a murit. Interesele bulgarilor s-au

indreptat in special spre Bizant si wemelnic spre nord-vest. Teritoriulromanesc nu a fost constant obiectul preocuparilor politice bulgare. O

eventuala stapanire la nordul Dunarii se va fi concretizat intr-o fasie

ingusta, de-a lungul Dunarii, exercitata prin intermediul unor

garnizoane de supraveghere, si o posibila stapanire vremelnica de

secol IX a unor regiuni din zona Tisei, de unde se putea controla

transportul sarii intre Transilvania si Tisa. Stapanirea bulgara la

nordul Dunarii , exercitata pe teritorii restranse s-a exercitat prinluarea dijmelor din produse, prin intermediul conducatorilor locali.

atacUrile dinspre est ale pecenegilor si dinspre vest ale maghiarilor au

facut ca in a doua jumatate a secolului al X-lea si slabeasca relatiile

dintre societatea nord-dunareana si taratul bulgar. in anul 971 Imperiulbiz.arfiin cucereste estul taratului bulgar, iar in 1018 in vremea luiVasile tr Bulgarochtonul este cucerit si vestul.

Pentru Constantinopol, jumatatea secolului al IX-lea a fost operioada de intensa activitate misionara. Eliberat de iconoclasti,

Bizantul s-a concentrat asupra convertirii slavilor pagani.Patriarhul

Fotius a incredintat aceasta sarcina celor doi frati greci din Salonic:

Constantin( 826-869) si Metodiu ( 815-885). Constantin Filosotul (Chiril dupa calugarie) a fost cel mai valoros dintre discipolii luiFotius, cunoscator de asrab4 ebraica si dialect samaritean. Prima lorcalatorie misionara a fost pe la anul 860 in tinutul kazahilor, la nord de

regiunea caucaziana ( fara rezultat caci caz,ahii au adoptat in cele din

uflna iudaismul).in anul 863 au pornit spre Moravia, caci printul Rostislav

ceruse Imperiului Bizantin misionari capabili si propovaduiasca si si

tina slujba in limba slavona. Dar slujba implica existenta Bibliei si aunor carti de rugaciune; astfel cei doi au inceput munca de creare a

unui alfabet potrivit. Punctul de plecare a fost dialectul vorbit de

slavii din preajma Salonicului; dialectul slavilor macedoneni a devenit

slavona bisericeasc4 folosita si azi ca limba liturgica a bisericiiortodoxe slavone. Prin urtnare, slavii s-au bucurat de un pretios

privilegiu fala de celelalte popoare din vestul Europei: acela de a

asculta slujba intr0o limba pe care o intelegeau. Dar in Moravia siBulgaria misionarii greci se vor intalni cu cei germani. Prin urmare, ?n

aceeasi arie activau doua patiarhate cu doua principii misionarediferite: Chiril si Metodiu foloseau slavon4 germanii-latina; greciirecitau crezul in forma si origrnar4 germanii introduceau filioque.Pentru a inlatura alternativa gernana, Chiril a hotarat si cearabinecuvantarea Papei pentru activitatea si , fara a lua in serios disputadintre Fotius si Papa Nicolae. Incercarea lui a fost un succes. La urmaunne ea reflecta conceptia celor doi frati ca estul si vestul sunt uniteintr-o singura biserica indiferent de dependenta fata deConstantinopol sau Roma. Papa Hadrian II, succesorul lui Nicolael aconfirmat folosirea slavonei ca limba liturgica in Moravia , a aprobattraducerile si a dispus trimiterea de copii ale cartilor lor de rugaciuneprincipalelor biserici din oras. Dupa moartea lui Chiril in anul 869,Metodiu a revenit in Moravia. Din pacate, germanii au ignorathotararea Papei, ba chiar Metodiu a fost aruncat in inchisoare. Lamoartea lui in 885 adeptii au fost alungati din tara. Urmele misiunii aupersistat irrgu doua secole, apoui Moravia a intrat sub incidentapapalitatii. In schimb, Bulgariq Serbia si Rusia au beneficiat de

activitatea lor misionara. Cneazul bulgar Boris a sovait initial intreRasarit si Apus, acceptand in cele din urma jurisdictia bizantina. Darmisionarilor bizantini din Bulgaria le-a lipsit inspiratia lui Chiril siMetodius. Ei au folosit la slujbe limba grcac4- la fel de neinteligibilapentru bulgari ca si latina. Dupa expulzarea lor din Moravia, discipoliilui Metodius au venit in Bulgaria, introducand principiile folosite interitoriul morav. Limba greacq inlocuita cu slavona a permisprezentarea culturii crestine bizantine intr-o forma accesibila, si usorde asimilat. Biserica bulgara s-a dezvoltatrapid. in jurul anului 926,inwemea taruloui Simeon cel Mare ( 893-927) s-a infiintat o patriarhiebulgar4 recunoscuta de Constantinopol in anul 927. ( Si Serbia asovait intre crestinismul estic si cel vestic, du a urmat in cele dinunna exemplul Bulgariei si nu al Moraviei.

Fiul lui Boris, Simeon care si-a petrecut tineretea ca ostatic laConstantinopol a fost un mare admirator al grecilor, al " retoricii luiDemostene si silogismelor lui Aristotel". Odata urcat pe tron, acestsemi-grec a incercat si -si modeleze curtea de [a Preslav dupa exmplulbizantin. Scriitorii vorbesc cu admiratie de constructii splendide,palate, biserici, de opere de arta impresionante. Printul trona invesminte brodaste cu perle, gaxda personala avea echipament similarcelui bizantin. Simeon se simtea astfel mai aproape de basileu, visa lahegemonia proprie in Balcani, la transfonnaxea constantinopolului ingapitala si si la titlul de " tar al bulgarilor si autokrator al romanilor.In anul896, in alianta cu pecenegii, Simeon zdrobeste armata

biz,arrf.,:.rlLU silindu-l pe Leon VI si plateasca tribut. Visul sau s-aspulberat insa ?n anul 924 in fata portilor capitalei. Simeon a awtgustul literelor, s-a inconjurat cu oameni de mare spirit, a tradus inbulgara operele cele mai cunoscute ale literaturii bizantine. El insusi aredactat o culegere de exilase din opera lui Ioan Chrisostomul. Aimprumutat din Bizant principiul autoritatii monarhice. in anul 9l2,lamoartea llui Leon VI, tronul a revenit fiului sau de numai 6 aniConstantin. in anul 913, Simeon era in fata capitalei pentru a cereregentei tronul. Regenta I-a oferit coroan4 iar Simeon a promiscopilului mostenitor mana fiicei sale; totusi nu a fost recunoscut caimparat, ci doar ca basileu al bulgarilor. Chiar si in aceste conditii ar fiputut lua oicand destinele imperiului in mainile sale; simeon a fostindepartat iar regenta -inlafixata. Bulgarii au pustiit posesiunilebizantine in Balcani. in 918 simeon stapanea toata Peninsula.Tentativele sale repetae de a cuceri eapitala biantina nu au avutrezultat. in anul 924, dupa o intrevedere cu basileul Roman ILekapenos, simeon a trebuit si se multumeasca cu titlul de tar. in anul967 Nikephor Focas refiiza tributul si cu ajutorul rusilor lui Sviatoslavataca Bulgaria. Ulterior acestui moment, Sviatoslav a refuzat si maiplece din Balcani, ceea ce explica masurile militare ale lui IoanTzimiskes. In anul 9Tl Tzimiskes a ocupat Preslav.

Cei 40 de ani de domnie ai fiului sau Petru n-au facut decat si

accentueze influenta bizantina. Casatorit cu o printesa bizantinq tarula fost aliatut fidel, fiul spiritr'ral al basileului. Regatul bulgar a devenitun satelit al Bizantului, care la sfarsitul secolului al X-lea siinceputul secolului al XI il va cuceri si anexa.

Basileul Vasile II, contemporan cu tarul bulgar Samuel a fostinfrant de acesta in anul 986. Granitele taratului au atins Pontul in estsi Adriatica in vest.

Intre anii 1001-1004 s-a desfasurat marea campanie bizantinaantibulgara, cand jumatate din teritoriul lui Samuel a fost cucerit. incea de-a doua caampanie a lui Vasile II ( lo14- 1018) oastea bulgara afost masacrata. Patriarhia ohridei a fost redusa la arhiepiscopatautocefal sub controlul direct al imparatului . teritorul cucerit a fostimpartit in 5 theme: Bulgari4 Paristrion, Sirmium, Zadar,nDalmatia.

In anul t042, un descendent al vechilor tari, nepot al luiSamuel, Petru Delian a fost proclamat la Nis tar al bulgarilor. Delian aatacat Salonicul unde se afla basileul Mihail fV, care s-a refugiat laconstantinopol, in timp ce o parte a nobililor sai a trecut de parteabulgarilor. Salonicul nu a putut fi cuceri! dar miscarea s-a extins panain Epir si Elada. Lui Delian I s-a alaturat ulterior principele bulgarAlusian, caruia I-a fost recunoscuta coregenta in virtutea inrudirii sale

cu tarul Vladislav( 1015-1018). Trimis impotriva Salonicului, Alusiana fost prins si orbit; Delian a fost si el capturat de bizantini. Miscarea a

luat sfarsit in anul 1043.tn anul 1075 a izbucnit rascoala condusa de Constantin

Bodin, cu sprijin sarb. in 1078 bulgarii din partile Dunarii si pecenegiiau patruns in provinciile bizantine de la sud de Balcani. Abia in 1144Manuel Comnenul a izbutit, dupa o victorie asupra cumanilor si

stabileasc a limita dunareana a Imperiului Bizantin.Bizantul s-a erijat inca de la primele contacte cu barbarii ?n

educator. Insa nu de putine ori discipolii s-au ridicat impotrivadascalului. Puternicul imperiu bulgar a fost un rival redutabil alBizantului.

Alaturi de pecenegi, uzi, cumani, persii, arabii, venetienii,genovezii si normanzii au ridicat constant probleme imperiului. Totiau simtit influenta bizantina ca inamici sau foederati. Rezultatelediplomatiei bizantine au fost pe masura riscurilor asumate. De-alungul frontierelor, reteaua de vasali si aliati a constituit nu de putineori o bariera impotriva invaziilor; imperiul a avut o putere fantasticade asimilare, rcalizand opera de organizare a teritoriilor puse deDumnezeu sub protectia si cu un rremarcabil spirit de toleranta.

Anarhia interna a Imperiului in secolele X-XI a incurajatamestecul pecenegilor in primul razboi civil - intre Andronic tr sinepotul si . in urmatoarele trei razboue, adversarii au facut apel labulgari, sarbi sau turci, in fond inamici ai Bizantului, pregatindu-siruina. In secolul al Kl-lea Imperiul Bulgar se va reface, pentru unsecol de glorie, in care nici imparatii latini , nici cei greci nu pareaucapabili si -I infranga.

BOGOMILISMUL

Despre intemeietorul sectei, Bogomil : cel iubit deDumnezeu, in afaru de nume nu stim nimic precis. Se pare ca spreanul 930, el a inceput si propovaduiasca saraci4 umilint4 pocainta sirugaciunea. Dualisti, bogomilii sustin ca lumea aceasta este re4zamislita de Satanael, fiul Dumnezeului veterotestamentar. Esteposibil ca Bogomil si fi cunoscut anumite idei dualiste, raspandite depaulicieni si masalieni in Asia Mica. Tainele, icoanele si ceremoniileerau considerate desarte; crucea era detestata cai pe ea a patimit IisusChristos. Singura rugaciune acceptata era Tatal Nostru, care trebuiarostita de patru ori ziua si de patru ori noaptea; erau vegetarieni,respingeau casatoria si orice fel de ierarhie; marturisirea si dezlegareapacatelor se facea in fata intregii comunitati. Succesul ereziei a fostasigurat si de condamnarea fastului Bisericii. Dupa 1018,bogomilismul parea a se organiza din punct de vedere dogmatic, dar

au aparut neintelegeri intre partida bogomililor radicali - dragovitaniisi bartida moderatilor. Comunitati bogomile sunt mentionate iniwoarcle bizantine ?n Asia micq Dalmatia Apare acum o impartire acomunitatii in preoti si credinciosi. La sfarsitul secolului al XII-leabogomilismul isi avea riturile monastice si o invaJatura speculativa, incare conflictul dinfre dualism si crestinism era evident. Canr a inceputrepresiunea impotriva lor, in secolul 12, bogomilii s-au retras innordul Balcanilor, iar misionarii au pornit spre Dalmatia" Italia,Franta. in Bulgari4 secta a reusit si se impuna oficial in secolul XI[;in Bosnia a devenit religie de stat in wemea banului Kulin( 1180-l2l4). Involutia a inceput in secolul al XIV-lea. Dupa cucerireaotoman4 o parte din bogomili s-au convertit la islamism. Elementebogomile dualiste se regasesc pana tarziu in folclorul sud-esteuropean. in perioada medievala au circulat "Apocrifele lui leremia"si " Evanghelia gnostica a lui Nicodim". Singura lucrare bogomilaautentica, tradusa in latina de calugarii inchizitori din sudul Frantei afost " Interrogatio Ioannis", un dialog inhe evanghelistul Ioan si IisusChristos, despre facerea lumii, caderea lui Satan, inaltarea lui Enochetc. in conceptia bogomila, Dumnezeu era un " deus otiosus", care alasat desavarsirea creatiei pe seama unui Demiurg.

in secolul al )ilIl-le4 bogomilii faceau misionarat in Italia,Franta, vestul Germaniei. Erezia kathara s-a instalat in I 163 in Franta.tn Provence epar patru episcopii si este orgarizat chiar si un sinod- in1167. Katharii nu credeau in infern sau purgatoriu, atribuind creearealumii lui Satan, identificat cu Dumnezeul veterotestamentar.Adevaratul Dumnezeu, bun, este departe de lume. El L-a trimis peIisus si -I mantuiasca pe oameni, trupul lui fiind doar Duh ( trasatura aconceptiei dochetiste). Idealul kathar era disparitia umanitatii prinsinucidere. Ceremonia admiterii in secta avea loc dupa o lungaucenicie. Al doilea rit al initierii, consolamentum, prin care se asiguraincluderea printre Desavarsiti, se efectua in pragul mortii. in anul12A4,la Carcassona a avut loc ultima disputa intre kathari si catolici.Katharii au supravirtuit cruciadei impotriva albigensilor, disparandabia spre 1330.

EVOLUTIA POLITICA A BIZANTULUI iN SECOLELE )(Itr-)(IVContextul general al cruciadelor trebuie inteles in corelatie cu

Parousia. Judecata universala, al carei ceas nu poate fi cunoscut a fostasteptata cu teama in cursdsul secolului al Xl-lea. Biserica impuseseconstiintei colective ideea ca timpul nu este o simpla trecere, ci esteorientat spre ultima venire a lui Ilsus. Asteptarea sfarsitului a datnastere unor speculatii cu privire la perioada ce trebuia si preceadaParousia. Pana la sfarsitul secolului al )O-lea, crestinii occidentali

considerau ca venirea antichristului va precede Judecata de Apoi. Sideodata s-a raspandit stirea ca el a aparut in Orient; multimi de barbatisi femei au plecat si poarte razboaiele prevestitoare venirii luiChristos. cRestinii anului 1000 au trait int-o anxietate latenta.

Asteptarea eschatologica a declansat reactii pesimiste. Lui Dumnezeu,Biserica trebuia si I se infatiseze fara pata- Acest zelva duce treptat lareforma papalitatii, care de Nicolae tr la Grigore VII s-a eliberat de

tutela imperiala. A aparut dorinta de a construi hic et nunc imparatialui Dumnezeu, acea civitas terrena spiritualis descrisa de FericitulAugustin. Reforma gregoriana a coincis in Occident cu o ascensiune afeudalitatii. Biserica a incercat si crestineze clasa seniorala militara.Investit conform ceremonialului liturgic, un miles se angaja si se

comporte ca un soldat al lui Christos. Ordinul cavalerilor a devenitforma crestina a conditiei militare, iar pace4 expresia unei violentelegalizate. La inceputul secolului al Xi-le4 promulgarea pacii luiDumnezeu parea si marcheze o cotitura in atitudinea Bisericii fata de

ruzboi. A aparut ideea ca recurgerea la forta era justificata atunci cand

era folosita in scopuri benefice societatii crestine. Lupta impotrivaIslamului in Spania a dus la o atitudine intelegatoare fata de folosireaarmelor. Papa Alexandru Ii afirma inft-o scrisoare adresata in 1063

arhiepiscopului de Narbonne ca varsarea sangelui necredinciosilor nuera un pacat. Pontiful afirma ca participarea la un razboi util Bisericiiar fi constituit o ispasire penitentiala, asemanatoare unui pelerinaj.Favoarea luptei pentru interesele Bisericii era evidentiata de conferireaunui vexillum sancti Petri, simbolul luptei pentru credinta- Dinfuziunea tuturor acestor elemente s-a nascut spiritualitatea cruciadei.

Cu ocazia unei adunari la Clermont, Papa Urban II a lansat

apelul care a provocat plecarca a nenumarati credinciosi spre

Pamantul Sfant. Pentru a introna pacea lui Dumnezeu, pentru a eliberacrestinii din Orient, oprimati de musulmani, era necesara lupta cu

anna. Apelul transmis cavalerilor direct de catre Pupu, fara mijlocireasuveranului a declansat o puternica miscare in favoarea eliberariimormantiului sfant. Folosirea armelor capata caracterul unei actiunireligioase - restaurarea crestinismului si propagarea credintei. Luptaimpotriva necredinciosilor si a ereticilor a devenit o daatorie pentrunoul ordo laicorum. Prin apelul de la Clermont, aristocrutia lanca a

capatat sansA DE A-SI ASIGURA MANTUIREA FARA ARENITNTA LA VOCATIA MILITARA. Conceperea cruciadei ca

opus Dei, acordand actiunii razboinice un rol activ in viata Bisericii, a

oferit cavalerilor un mijloc de participare directa la harul mantuirii.Marturie a unei noi religiozitati,l cruciadele integreaza aristocratia instructurile Bisericii. Laicii doreau si se ridice la nivelul spiritual alclericilor fara a renunta la privilegiile detinute; Biserica deschidea "

ecluzele harului" pentru toti crestinii cu conditia de a pleca in Orientpentru a lupta cu dusmanii lui Christos. Alaturi de cavaleri,pedestrimea a jucat un rol decisiv la cucerirea Ierusalimului in anul1099. Obiectivele fixate de Urban al tr-lea cruciatilor erau ajutorareacrestinilor din Orient si eliberarea mormantului lui Christos, iarrasplata promisa era indulgenta plenara. Cruciada a devenit unpelerinaj inarmat, animat de un spirit mesianic. Crucatii visauIerusalimul ceresc, trecerea directa in Paradis, credeau in misiunea lorde a purifica lumea de rau. Aspiratia la purificarea individuala sicolectiva a conferit fenomenului cruciat aspecte penitentiale; poporulse vedea investit cu un rol concret in istoria mantuirii. Cruciadele audat nastere tipului militar de monasticism: ordinele cavaleresti-calugaresti: Ioanitii, Templierii, cistercienii, dominicanii, franciscanii,dornice si revitalizeze monasticismul.

in contextul primei cruciade, imparatut bizantin AlexiosComnenul a cerut ajutor militar vestului impotriva musulmanilorasiatici care amenintau Imperiul. Basileul a permis maselor de taraniinsufletiti de Petru Pusticul si Walter Saracul si treaca Stramtorile spreAsia Mica unde au fost masacrati de turci sau vanduti ca slavii. Dupacucerirea Ierusalimului in 1099, presiunea musulmana irupraConstantinopolului a scazut. Dar cruciadele au slabit Bizantul,permitand turcilor si se implante adanc in Peninsula Balcanic4 si auaccentuat antagonismele intre Orientul grec si Occidentul latin. Candarmatele primei cruciade au aparit sub zidurile Constantinopolului, inanul 1096, Alexis Comnenul, care nu solicitase decat un numar demercenari, a devenit ingrijorat de aceasta expeditie, careia nu-Iintelegea sensul, mai ales ca unul dintre conducatorii ei, Bohemondera un rival declarat al sau. Dincolo de violentele de la care latinii nus-au abtinut, dincolo de insolenta, aviditatea si ambitile nedisimulateale marilor baroni, imparatul a incercat si ajunga la o intelegere cu ei;el viza inrolarea cruciatilor in serviciul Bizantului prinh-un juramantde omagiu si fidelitate. Scopul eras recucerirea Asiei pentru Biz.ant.Conducatorii cruciadei au presta juramantul, angajandu-se si recastigetoate orasele care apartinusera Imperiului Bizantin. Niceea, recuceritain 1097 a revenit bizantinilor, dar dupa cucerirea Antiohiei, cruciatiisi-au uitat promisiunile, oferind orasul lui Bohemmond, apoi aurefiiz-at participarea basileului la atacul asupra Ierusalimului (1099).Alexis nu I-a iefiat lui Bohemmond aceastauntrparc.

Insuccesul cruciadei din 1101, pe care latinii l-au pus peseama grecilor, a agravat neintelegerile. Esecul inheprinderii latinecontra Bizantului - 1107- a demonstrat adevaratele intentii aleacestora.

in contextul celei de a doua cruciade, Manuel a fost, ca si

Alexis surprins de venirea sub zidurile capitalei sale a unei mari

armate conduse de Conrad Itr al Germaniei, si Ludovic VII al Frantei.

La un moment dat francezii au sugerat luarea Constantinopolului.

Esecul cruciadei a fost imputat grecilor perfu\ si rapaci, iar pentru a-lrazbun1 Occidentul a planuit la un moment dat ( 1150) o cruciada

antibizantina.Principatul normand, stabilit ?n timpul primei cruciade la

Antiochia er4 prin ambitiile conducatorilor sai, Bohemmond si

Tancred, incomod bizantinilor. Imperiul a luptat contra lor cu toate

fortele militare si diplomatice. Tratatul din 1108, impus luiBohemmond parea a fi asigurat succesul politicii imperiale de aducere

a Antichiei sub suzeranitate greaca. Dar tratatul nu a fost respectat. Si

Ioan si Manuel Comnenul au visat si -si restabileasca autoritatea

asupra principatelor armene ale Ciliciei si asupra statelor latine dinSiria. Si au reusit. Spre 1131, Leon, printul Armeniei isi marise

domeniile, si facuse o alianta cu printii de Antiohi4 vecinii sai, pe

care Imperiul Bizantin ii considera " vasali revoltati". Astfel, Ioan

Comnenul a avut ocazia si intervina. El a supus Cilicia ( 1137), l-a

obligat pe Raymond de Poitiers, printul Antiochiei si -I presteze

omagiul, si ca un veritabil suzeran al Siriei franceze a condus in 1138

o mare expeditie contra musulmanilor. Deocamdata insa n-a reusit si

intre in psesia Antiohiei €Na cum isi propusese. ln anul 1142 basileul a

revenit in Cilicia, pentru a constitui, impreuna cu statele armene si

Antiochia un apanaj pentru fiul sau favorit Manuel. Dar moartea,

survenita in 1143 I-a intrerupt planurile, iar printul de Antiochia a awtocazia si -si recastige independenta. Manuel I-a demonstrat insa ca

intentiona si continue politica tatalui sau. Invins, Raymond a tebiut si

vina la Constantinopol si -si ceara iertare si si se recunoasca vasal al

basileului( 1145). in anul 1158, Manuel si'a impus si mai bine rolul de

suzeran. A cucerit Cilicia si l-a obligat pe Renaud de Chatillon, printulde Antiochia la o supunere umilitoare. Escortat de toti suveranii latinidin Siri4 in fruntea carora aparca ca un stapan, el si.a facut intareasolemna in Antiochia.

Si regii Ierusalimului au simtit influenta Imperiului Bizantin.

Ei au furnzat contingente armatei imperiale, s-au aliat prin casatorii

cu cENa Comnenilor, au efectuat actiuni comune in Egipt ( 1169).

Civilizatia bizantina a patruns in Siria franca unde prestigiul luiManuel a fost considerabil. Ambitia bizantina parea tealizata.

Comnenii au visat si -si restaureze autoritatea asupra Romei, si

distruga Imperiul Occidental care li se parea o uzurpare. Dar a fostprea mult pentru fortele bizantine. Dupa ruptura infe Barbarosa si

Pupu, imparatul I-a sustinut pe inarnicii lui Barbarosa( liga Lombardq

subventionand Ancona, Genov4 Pisa, Venetia). Dar Papa nu putea

accepta si devina un episcop bizantin. Politica dinastiei Comnene a

fost un dezastru. Intreg Occidentul s-a coalizat impotriva Bizantului.La moartea lui Manuel, in 1180, Bizantul era epuizat" expuspericolului latin, si unei grave cflze interne.

In 1195, Alexis Itr l-a detronat si inchis pe fratele sai Isaac, sipe nepotul sau Alexis. in 1201, printul a scapat si a venit in Occidentcerand ajutor contra uzurpatorului. Era momentul in care armata celeide a patra cruciade se aduna la Venetia Venetienii nu puteau rata unastfel de prilej de a interveni in treburile interne ale ImperiuluiBizantin. Astfel, politica abila a dogelui Dandolo a deturnat spre

Constantinopol expeditia pregatrta pentru Sfantul Mormant. in anut1203 a fost semnat acordul definitiv cu pretendentul blzantin. La 27iunie 1203, flota latina acosta in fata Constantinopolului. La 18 iulieorasul a fost luat cu asalt, iar Isaac Anghelos si-a recastigat tronul. Darintelegerea intre greci si latini a durat putin timp. Basileii nu si-autinut promisiunile, iar ambitiile venetienilor erau prea mari. La 25

ianuarie 12o4, o revolta populara I-a rasturnat pe protejatiiOccidentului, iar puterea a fost preluata de Alexis V.

Latinii s-au hotarat si distruga Imperiul Bizantin. La 12

aprilie 1204, Constantinopolul a fost luat cu asalt si incendiat.Aristocratia si clerul s.au retras la Niceea; a urmat pafia1are4 conformtratatului semnat in martie lzD4.Imparatul latin Baldwin de Flandraa preluat tronul Comnenilor in mai 1204; un patriarh venetian a ocupattronul patriarhal. Pe suprafata Imperiului Bizantin format un

mozaic de seniorii feudale. Venetienii si-au asigurat in tot Orientulpuncte importante pentru dezvoltarea comerciala si fondareaImperiului lor colonial. Chiar daca Restauratiabizantina a reusit, dupaaceasta lovitura, Bizantul nu se va mai reface niciodata complet. Dupapartitio, Bizantul a devenit un stat de esenta feudala.

Imparatul latin nu si-a putut controla vasalii. Adevarataputere era Venetia care detinea trei sferturi din Imperiul Bizantin.Conflictul starnit de cruciade a avut un rol hotarator si din punct de

vedere cultural. Desi valoarea culturala a Imperiului de Rasarit fusese

descoperita de Occident cu mult inainte de 1204, cronicarii latini de

secol KI au schitat fiecare in felul sau imaginea unui Bizant viclean si

eretic. Participanti la jaful dn 1204, Villehardouin si Robert de Clariau surprins spaima sfanta a modestului crestin latin in fata u orasuluimai presus de toate". Cruciada a patra a marcat ruptura definitivadintre Orient si Occident. Dupa ce au cucerit si pradat

Constantinopolul, latinii I-au invinuit pe greci p entru schisma.

Asadar, adevarata schisma din Orient dateaza din 1204, an ln careproblema religioasa nu constituia inca decat un pretext. Orice

s-am

intoarcere la unitatea crestina a devenit irealizabila caci Roma nu maiaccepta decat supunerea neconditionata a Bizantului. Abia dupa 1204 ,biz"antinii au facut din deosebirile de cult si dogma un simbol al

orgoliului grec. Folosirea disputei doctrinare de catre latini, in scopuripolitice se rasfrangea in Bizant in legatura indisolubila dintreoriginalitatea religioasa si independenta nationala.

Ortodocsii bizantini au fost ingroziti de cruciadele pornite de

crestini din Occident. Nicetas Choniates spune ca Saladin, care arecucerit in 1187 Ierusalimul fara varsare de sange a pacatuit in maimica masura decat latinii vinovati de cumplitele excese ale Cruciadeia IV-a. Inaintea anului 1204, contactele cu Occidentul nu au avutdecat foarte putine urmari culturale. Manuel Comnenul a fost unamator de turniruri. Se resimt izolat influente in literafura de curte, darBizantul a dat mult mai mult latinilor decat a primit de la acesti4 indomeniile artistic si filosofic. Dupa ranile lasate de cruciada a fV-a,respingerea Apusului a fost si mai ferma fiind nevoie de cel putindoua secole pentru ca unii bizantini si se initieze in cultura latina.

Bizantul s-a orientat spre radacinile sale antice, crestine.Pentru Pupq cucerirea Constantinopolului a fost unnarea

pacatului Schismei, rezultatul unei hotarari divine. Desi nu a pornit caun sistem, politica papala fata de Biserica Rasariteana a avut o idee

centrala care a imprimat tuturor masurilor luate in secolele KII-)ilV o

remarcabila coerenta. tn viziunea lui Inocentiu [I, cucerirea

Constantinopolului trebuia si atraga de la sine subordonarea fata de

Roma, caci perseverarea in Schisma nu mai avea nici un sens. A fost oiluzie naiva; reunificare insemna pentru Inocentiu III subordonare,latrnizarc.

Pe plan dogmatic, primele neconcordante au aparut inlegatura cu filioque. Respingerea doctrinei de catre greci I-a plasat dinplanul schismei in planul ercziei. Treptat, confuzia dintre cei doitermeni a devenit o formula papala curenta. Inocentiu a acordat o mare

atentie supunerii ierarhei eclesiastice rasaritene si promovarii cleruluilatin in teritoriile supuse cruciatilor. Reactia la instituirea in frunteabisericii constantinopolitane a unui patriarh latin, a fost crearea

patriarhiei bizantine in exil, la Niceeq in 1208. Patriartrul latin era

subordonat primatului roman, in virtutea doctrinei deplinatatii puteriipapale. Episcopilor greci li s-a impus recunoasterea primatului Romei,sub amenintarca expulzaii; ei nu au fost admisi decat in diocezelemajoritar grecesti. In diocezele mixte populatia greaca avea cel multun vicar episcopal. Posibilitatea coexistentei unui episcop grec cu unullatin in aceeasi dioceza a fost exclusa in sinodul de la Lateran ( m.Intentia Romei a fost de a substitui progresiv ierarhia greaca, incepandcu preotii. Pana si monahii greci au fost siliti si faca act de supunere

fata de ierarhia catolic4 in caz conmr fiind izgoniti din manastiri.Protectia acordata Muntelui Athos rumarea aducerea lui sub obedientaRomei. in privinta ritualului s-au facut unele concesii, dar numaipentru a usura adaptarea la traditia ritualului apusean. Aceste concesiierau datorate de fapt relativei noutati a ritualului grec pentru curiaromanq caci pana la 1204, polemica dintre cele doua biserici fusesede esenta exclusiv dogmatica. Papa a manifestat toleranta doar pentruepiscopii greci care facusera act de inchinare fata de Roma, si uneori aacceptat chiar folosirea painii dospite.

Aducerea sub ascultare a Constantinopolului trebuia si aibaca urnare, in viziunea Papei, aducerea sub ascultare a tuturorcelorlalte biserici de rit grec, sub amenintarea cu confiscareabunurilor. Pe masura ce incercarea de unire a esuat Papa a amalgamatschisma cu erezia. Detinatorii " Schismatici de stapaniri", de lasuverani la simplii feudali erau declarati " injusti possesores" sideposedati.

Zelul misionar lui Inocentiu Itr nu s-a limitat numai lalumea ortodoxa, ci si la masa pagana : prusi, lituanieni, cumani.Solutia de constrangere cea mai sigura a fost tot actiunea militarainvestita cu titlul de cruciada. Asadar, cruciada deviata in 1204 a fostnumai prima din numeroase alte devieri in rasaritul Europei.

Expansiunea Apusului in Rasaritul Europei s-a desfasurat subsemnul cruciadei, a veleitatilor universaliste ale papalitatii care doreasi restabileasca unitatea lumii crestine de dinaintea Marii Schisme,prin asimilarea Bisericii Orientale. Cucerirea Constantinopolului in1204 a devenit semnalul unui imens effort de anulare a Schismei infavoarea catolicismului. Odata cu ultimul reprezentant al dinastieiComnenilor- Manuel, nostalgia universalismului bizarfilrl. s-a stins.Latinii, cu pretentiile lor de restauratie nu au facut decat si complice simai mult mozaicul politic bizantin. Dupa compromisul de la Zarao

cruciatii s-au trezit in lupta cu o forta crestina - dupa propunerea luiAlexios Anghelos, fiul lui Isac al ll-lea Anghelos de a-si reinstala tatalpe tronul biz.antin. Sub autoritatea lui Baldwin s-a aflat o feudalitatelatina: ftancez4 flamand4 italiana. Intinderea ma:o<aima a ImperiuluiLatin sub Henricl ( 1206-1212) a fost in Europa - Traci4 Macedoniapartial, Tesaliq Beotia, Attica, Peloponez, cu titlu de stapanire directa,statul epirot si Bulgaria cu titlu vasalic; in Asia Mica: tarmul MariiMarmare se afla sub controlul direct al Constantinopolului, iarteritoriul lui David Comnenul - cu titlu vasalic.

La numai cativa ani dupa 1204 a inceput involutiadeterminata de statul epirot Imperiul de la Niceea si regatul vlaho-bulgar sub Ioan Asan II. A urmat tratatul de laNynmphaion.

alla

Un factor de dezagregarc pentru lmperiul Bizantin intrat intr-

o contractie accelerata in ultimele doua decenii ale secolului al XII-lea

a fost si BLOCUL WAHO-BULGARO-CUMAN'Vlahii din nord-estul Peninsulei Balcanice au desfasurat

initial o actiune de recastigare a autonomiei fiscale si militare, apoi

miscarea s-a extins si la bulgari, rezultatul fiind un stat de cooperare

etnica. Miscarea de emancipare a fost accelerata de cumani - forta

tutelara a noii rcalitati politice din Balcani.

Coplesiti de superioritatea primului asalt al Imperiului

Bizantin 1 itSS;, Petru si Asan au trecut Istrul, conform lui Nicetas

Choniates, unindu-se cu cumanii din vecinatate. Abia in aceste

conditii bulgarii s-au lansat in actiunea anti-bizantina. Consascrata

prin aliante matrimoniale, legatura politica si militara cumano-vlaho-

tulgara a devenit un factor de succes in expeditiile de jaf si pustiire infricia. Curand, noul stat s-a impus in familia marilor puteri ale

vremii, devenind partener de negocieri pentru Imperiul Apusean si

papalitate.in lupta de la Adrianopol, tn aprilie tz}s,Ionita caloianul a

avut ajutot c,rmrn ( Geoffroi de Villehardouin, "Ld conquette de

constantinople" ). Ionita a controlat cea mai mare parte a Traciei, iar

cumanii au ajuns pana sub zidurile constantinopotutui. in anul 1206,

Ionita I-a convocat din nou pe cumani, trimitandu-I in Tracia insprijinul grecilor din Adrianopol si Didimotechon, rasculati contra

,*riutilor. Un an mai taruiu, cruciatii au fost confruntati cu actiunea

conjugata a grecilor din Asia Mica si a vlaho-bulgaro-cumanilor lui

Ionita.pentru a-si consolida pozitia sub raport juridic international,

Ionita s-a adresat Papei Inicentiu III, cerandu-I pentru el coroana de

imparat s sceptrul, precum si demnitatea de patriarh pentru

arhiepiscopul bisericii bulgare si romanesti. Si Petru si Asan

incercasera o astfel de apropiere, dat solii lor au fost opriti pe drum de

bizantini si maghiari. Si sotii lui Ionita la Rom4 in ll97 au avut

aceeasi soarta. De data aceasta ins4 Papa a aflat si a luat initiativa

apropierii de Ionita. Intr-o epistola din 1199 ii lauda originea nobila,

,o**u, precizand necesitatea unirii cu biserica Romei. Preotul

Dominic de Brindisi a fost trimis si puna la punct detaliile. in anul

1204, ionita si-a atins scopul. Papa l-a trimis la Tarnovo pe cardinalul

Leon si -l incoroneze pe Ionita " rege al bulgarilor si vlahilor", iar pe

arhiepiscopul Vasile de Tarnovo si -l unga primat al " bulgarilor si

vlahilor" - corespunzator titlutui de patriartr, dandu-I haina episcopala

si insemnele. La 7 noiembrie l2o4 arhiepiscopul Vasile a devenit

primat, iar poporul a trecut la biserica Romei. La 8 noiembrie 12o4 a

fost incoronat Ionita de cardinalul Leon, ca "rege al bulgarilor sivlahilor", si nu tar cum ar fi dorit acesta

Conflictele cu Baldwin si Henric de Flandra s-au datoratrefuzului lui Ionita de a inapoia Imperiului Latin tinuturile ocupate dela bizantini. Ionita a murit la asediul Salonicului - 8 octombrie 1207,pe care incerca si -l recucere€rca dupa moartea lui Bonifaciu deMontferrat. Dupa moartea lui, tronul a fost ocupat de Borila, un nepotde sora. Mostenitorii de drept, fiii lui Asan, Asan si Alexandru s-aurefugiat peste Dunare in Muntenia sau in Rusia.

In 1208, Boril, cu oastea si de vlahi si cumani a reaparut inTraciq dar a fost infrant de cruciati, la Philipopol in luna iulie.Razboiul a continuat pana in 1212, cand Henric comunica stireasuccesului contra lui Borila.

Prin urmare, desi cumanii nu erau necunoscuti occidentalilor,primele contacte cu latinii au fost in contextul cruciadelor.Participantilor la primele trei cruciade, cumanii le-au aparut in calitatede mercenari ai Imperiului Bizantin sau asociati ai statului vlaho-bulgar. in cruciada a TII-4 Otto de Freising ii situeaza pe cumani,alaturi de pecenegi in nord-estul Ungariei introducandu-I astfel ingeografia politica a Europei. in cruciada a IV-q Raimbaut deVaqueiras il indemna pe Baldwin I si se pregateasca de lupta cu vlahiisi cumanii. Rostul cruciat anticuman al cavalerilor teutoni se

subintelege din termenul de pagani aplicat cumanilor ?n actul emis la19 aprilie 1218 de Papa Honoriu III in favoarea ordinului si in formulade " inamici ai lui trsus Christos" din 1222. Inaintarea cavalerilorTeutoni peste Carpati a pus capat Cumaniei negre. in rasarit, in ariahoardei dominante, Cumania alba a primit lovituri zdrobitoare dinpartea mongolilor lui Djebe si Subotai la Kalka, in 31 mai 1223. Dupa1213, presiunea maghiara asupra statului vlaho-bulgff a crescut. TarulBoril va fi convertit la alianta cu puterile catolice. Atitudin€& si adeclansat o opozitie politica putemica.

In l2l4 cel twziu, Boril a incheiat pace si alianta cu cruciatiidin Constantinopol. Acest compromis a determinat cresterea influenteipapale In rasaritul Europei. Ioan Asan II a continuat cel putin 10 anipolitica predecesorului sau, casatorindu-*se cu fiica regelui Andrei II.Este perioada apogeului vlatro-bulgar, care se intinde acum de laMarea Neagra la Adriatic4 si de la Dunare la Adrianopol. Ioan AsanII intretinea rclatii cu Imperiul de la Niceea, infiintat de TeodorLascaris, si cu despotatul de Epir. Din 1228, relatiile au luat o cu totulalta turnura, datorita ambitiei lui Ian Asan II de a se erija in protectoral Imperiului Latiq forta si politica fiind demonstrata in 1230 laKloKotnita. El a propus casatoria fiicei sale cu mostenitorul tronului,Baldwin tr.

Legaturile dintre Ioan Asan tr si Teodor au fost intrerupte

dupa ce Tidor si-a extins cuceririle asupra Ohridei, Macedoniei si

Altaniei. Marul discordiei a fost Adrianopolul. A urmat victoria de la

Klokotnita. Ioan Asan II, ajutat de 1000 de cumani a cucerit

Macedonia si Albania pana la Dutazzo. El stapanea acumMoesia,

Serbi4 Macedoni 4 Traci1 Dimotica Albania, mai putin Durazzo'

A urmat alianta cu Ioan III Ducas vatatzes - L222-1254

contra Imperiului Latlrr.. Fiica lui Ioan Asan tr - Elena de 10 ani

casatorita cu fiul lui Vatatzes, Teodor, de t2 ani. Desprinderea

Roma a declansat o reactie in lant ( 1236). in 1239 cumanii se retrag

in Ungaria si Butgaria. Ioan Asan a murit in 1241. Partea de la

miazazi de Balcani a fost pierduta pentru Asanasti si impartita intre

Imperiul Latinsi despotatul de Epir.

Expansiunea Occidentului

Mediteranei a silit Bizantul si -siaceasta lume si valorile ei.

in bazinul rasariteanredefineasca atitudinea fata

e

de

alde

RAPORTURILE BIZANTINO-TATARE

Noul regim al stramtorilor, dupa revenirea bizantinilor la

Constantinopol, in 1260, precum si Tratatul de la Nymphaion - 1261

ce acorda largi privilegii comerciale genovezilot, precum si pacea

mongola au -

impulsionat avantul economiei pontice. Interesul

rnrniotitor fatade Marea Neagra s-a manifestat din 1261, pe fundalul

afinn-arii ideei dominatiei genghishanide universale. A doua campanie

mongola spre vest ( 1236-1243) si instalarea autoritatii mongole in

Iran,-I-a udut p. calaretii asiatici pana in centrul Europei si Asia Mica

A tieia expedrtie panmongola spre vest ( 1256-1260) era parte a unui

proiect expansiv ambitios, elaborat de Mongke( 125l-1259):

l"tind.rru frontierelor Imperiului pana la Pacific si la marile vestice.

Intrarea sultanatului setgiucid in vasalitatea Ilhanatului (

mongolii din Iran) I-a adus lui HUlagu, fratele hanului Mongke

.ont olul asupra rutelor din Asia MIca prin care Hoarda 'isi rcaliz'a

schimbul de marfuri cu statete de pe tarmul mediteranei Orientale.

Astfel se explica blocada instituita de Hulagu + confirmat prin iarlik

de noul mare han Kubilai in stapanirile sale din orientul Mijlociu.

Hutagu a anulat prelungirile teritoriale ale Hoardei in tinuturile

fiansiaucaziene, ceia ce a dec lansat razboiul de 100 de ani pentru

Tabriz. in aceste conditii, libertatea de navigatie in Marea Neagra

devenise o necesitste absoluta pentru Hoarda. Contactele diplomatice

ale hanului din Sarai cu Egiptul erau posibile in aceste conditii numai

pe calea apelor. Alianta cu mamelucii, rivalii ilhanizilor, si

invingatorii acestora la Ain Djalud in 1258, a fost perfectata in 1262-

1263 si a devenit o constanta a politicii externe a Saraiului. Astfel,

libertatea Stramtorilor, si cooperare.a cu o putere maritima au fost

obiective fundamentale ale Hoardei. Pentru a preveni inchiderea

Bosforului, ultima poarta a Hoardei spre Mediteranq hanul de pe

Volga s-a orientat spre Bizant si sultanatul selgiucid din Asia Mica'

Infiintarea unei mitropolii ortodoxe la sarai in 1261, de catre Berke,

musulman fanatic, demonstreaza mai mult decat orice intentiile

hanului de a stabili relatii amicale cu basileul Mihail vItr Paleologul,

noul stapan al Bosforului. Astfel, rivalitatea dintre Hoarda si ilhanizi a

adus Bizantul in sfera de interes a hanului de la Sarai. Cooperarea

bizantino-tatara a slujit si intereselor de restauratie bizantina in

Balcani, unde Mihail vIII a reusit si smulga taratului bulgar o serie de

cetati de pe litoralul vestic al Pontului. Pozitiile bizantine in vestul

Marii Negre au fost mentinute pana in 1304 cand au fost recuperate de

Teodor Svetoslav.Dar numai cooperarea bizantina nu era suficienta.

Sustragerea sultanatului selgiucid din Asia Mica de sub suzeranitatea

Iranului a devenit un obiectiv crucial in programul politic al Saraiului.

Mijlocul de rcalizare a fost ex-sultanul setgiucid lz.zed-DinKaykavuz,

rasculat impotriva hegemoniei ilhanide, si refugiat [a curtea bizantina

care ii incuraja sperantele de revenire pe tronul din lconium.

Al doilea obiectiv al politicii pontice a Hoardei a fost

cooperareas cu o thalassocratie. in 1261, razboiul dintre Berke si

Hulagu izbucnise. Berke nu a asteptat nici restauratia bizantina, nici

priviiegiul de la Nymphaion pentru a-I incuraja pe negustorii unei

put ri -maritime.

Genovezii au beeneficiat atat de concesiile bizantine

cat si de cele tatue. Intelegerile incheiate de Berke in intervalul

cronologi c 126l-1263 nu au fost gandite pe termen lung, ci subsumate

unui viitor apropiat: combaterea ilhanizilor cu ajutorul bizantinilor si

genovezilor. -Angrenat in razbaie istovitoare cu mongolii din Iran,

Iependent de importul de sclavi din Kapceak, suveranul egiptean a

ro^ntriUuit activ [a crearea orei politice si comerciale care lega Saraiul

de cairo. Acordul realiz,at cu Berke a fost completat de un tratat cu

Bizantul, si probabit de o conventie cu genovezii'

La Conferinta de la Cairo, din vara anului 1263 au participat

reprezentanti ai Hoardei, Bizantului, Genovei, ai lui lz,zed'din si ai

ngiptutui. Coalitia era pregatita si intre in faza operativa. O scrisoare

adrisata in mai 1263 de Berke sultanului mameluc conhreaza

conceptia strategica a hanului de pe Volga. Conform acestui4

u-tranatut trebuia nimicit prin angajare simultana a atacului pe doua

fronturi: prin defileul muntilor Caucaz era planuit atacul impohiva

Iranului, in weme ce trupele mameluce trebuiau si patrunda in

teritoriul inamic din directie opus4 dinspre Eufrat. Berke solicita

sprijinul lui Baibars in favoarea lui l;zad-Dur. Reinstalarea lui la

Iconium ar fi fost sinonima cu lichidarea contolului ilhanid asupra

sultanatului selgiucid si cuprinderea Asiei Mici in frontul Berke-

Baibars, ceea ce ar fi sustras Stramtorile din raza de actiune a luiHulagu, si ar fi inversat pozitiile adversarilor in razboiul comercial.

ar fi putut taia comunicatiile cu Marea Neagra si Marea

Mediterana ale marelui negot continental exploatat de ilhanizi. Ilhanula lovit in cea mai slaba veriga a coalitiei indreptate impotriva si :

Bizantul, si in cel mai vulnerabil punct strategic al ei : Strarntorile.

Suveranul egiptean a fost cuprins in 1264 de o " vehementa

manie" , urmata de masuri exceptionale, cand a aflat ca solii sai trimisila Berke cu un an in unna erau inca retinuti la Constantinopol, dinordinul imparatului bizarrtin, " aliatul" sau. Cronicarii egiptenipreeizsaza ca Mihail VIII s-a inchinat ilhanului si a inherupt contactul

intre Cairo si Sarai, de teama ca Hulagu si nu afle despre aceasta.

Pentru a-si salva interesele microasiatice, basileul si-a

schimbat atitudinea si fata de Izedd-Din. in Egipt a ajuns vestea ca

imparatul l-a inchis intr-o cetate. Captivitatea ex-sultanului la Enos

este explicata de G. Pachymeres prin acordul bizantino-ilhanid, care ilobliga pe imparat si -l tina pe sultan departe de Persia. Reorientarea

politica bizantina a naruit tot esafodajul elaborat de Berke pentru azdrobi Ilhanatut. Politica pontica promovata de hanul de pe Volga era

periclitata din moment ce cheia Bosforului ramanea in mainileIlhanului. Mongolii din Kapceak, impreuna cu bulgarii balcanici si

selgiucizii din Dobrogea au devastat in iarna 1264-1265 teritoriulbizantin. La sfarsitul unui violent asediu al cetatii Enos, lzzed-Din afost eliberat si a plecat impreuna cu oastea mongola. Izvoarele

egiptene descriu incheierea unui acord bizantino-tatar, negociat de un

intermediar mameluc - din cei opriti la Constantinopol, fara stirea

stapanului sau, chiar pe campul de lupta.

Dupa moartea lui Hulagu, in 1265, succesdorii au abandonat

politica ce vaa Stramtorile. Abagha a fost nevoit si faca fataexpeditiilor intreprinse in 1265-1266 de ostile Hoardei inTranscaucaziq mai ales a doua expeditie condusa de Berke. Aliantaantiilhanida a tatarilor din Kapeak cu cei din Asia Centrala, care au

navalit in anul 1269 in teritoriile ilhanatului, precum si atacurile

mamelucilor contra armenilor si selgiucizilor, vasali ai suveranului dinlran, au constrans Ilhanatul la o permanenta si costisitoare ofensiva.

Desi a reinnoit acordul bizantino-ilhanid cu Abagha, MihailVIII si,.a reluat locul alaturi de Berke si Baibars in alianta parasita. Aucontribuit la aceasta si impulsurile noi, venite din stepa kapceaka.

Deficienta de fond a frontului ilhanid, si a politicii pontice a Hoardei a

fost determinata de rezolvarea nesatisfacatoare a chestiunii

stramtorilor. Berke s-a vazut obligar si -si sporeasca capacitatea de

interventie in zona Bosforului; astfel, se impunea consolidarea

prezentei militare a Saraiului in Balcani. in acest context a fost

infiintat un puternic comandament mongot la Dunarea de Jos a[ carui

rost a fost de a mentine sub control Bizantul oscilant. Aceasta

formatiune militara de hotar a fost incredintata celui prestigios general

tatar - emirul Nohai, remarcat in luptele cu ilhanizii din tinuturile

cavcaziene.Diminuarea influentei ilhanide in Imperiul Bizantiq paralel

cu intensificarea presiunii Hoardei E$upra aceluiasi stat a avut o

unnare de durata: ^Bosforul

a ramas o poarta deschis4 strabatuta din

1265, fara vreo opreliste de mesagerii diplomatici ai tatarilor si

mamelucilor. Ideea anihilarii statului mongol din Iran a renascut. Dar

nenumaratele solii schimbate in rastimp de un secol, intre capitalele de

pe volga si de pe Nil n-au fost incununate de succes, iar redobandirea

tabrizului - reusita numai cu forte proprii de hanul Djanibek, pentru

cateva luni in 1357 a fost o izbanda inselatoare venita inutil de taruiu,

cand Hoard; aflata in pragul descompunerii nu s-a mai putut bucura

de ea. Epilogul a fost sinistru. Trupete lui Toktamas au ocupat si

devastat cumptit orasul in anul 1386.

comandarnentul mongol, infiintat in tinuturile Dunarii

Inferioare s-a definitivat ca cel mai solid garant al libertatii

Bosforului. Saraiul a fost constant preocupat de a mentine sub control

strict aceasta zone- chiar dupa nefericita experienta cu Nohai, care

uutop.o.turandu-se in ultimul deceniu al secolului a[ Xltr-lea han

independent a tins si desprinda aceaste regiune componenta

Hoardei.Faptul ca spre jum atatea veacului urmator, contingentele

tatare stationate in acest areal geografic se aflau sub comanda unui

personaj care detinea al doilea rang in ierarhia- Hoardei de Aur,

Atlamus, cumnatul hanului Djanibek tradeaza continuitatea in timp a

interesului manifestat intaia oara de Berke pentru regiunea Gurilor

Dunarii, ca punte strategica spre Stramtori'

componenta microasiatica a politicii Hoardei, configurate de

Berke a fost ireluata de succesori, dar fara noroc. Ajuns in HoTd1.

1265- lzzed bin u mai trait 13 ani primind ca apanaje orasele din

Crimee4 Soldaia, Solgat. mEsud, unul din fiii lui care a ocupat tronul

din Iconium in 1278, si care parca a provoca mult asteptata rasturnare

de situatie in Asia Mica nu a adus Saraiului decat o noua dezamagire:

nu a incercat deloc si scoata sultanatul din vasatitatea ilhanida. Cu

toate aceste esecuri regimul Stramtorilor s-a stabilizat dupa resorbtia

crizei din 1264-1265 in sensul dorit de Sarai. Libertatea Marii Negre

s-a impus pentru contactele hanilor din Kapceak cu aliatii din Egip si

cual

din

pentru noua politica comerciala a Hoardei de Aur sprijinita pe

cooperarea cu thalasocratia genoveza Din ratiuni economice Saraiul a

idicat vechiul drum prin Stepa Soldaia- Sarai -Urgenci la nivelulunei mari artere comerciale in stare si concureze drumul matasii.

Dupa 126l s-a fixat conlucrarea Hoardei cu thalasocratiagenoveza interesata in crearea unui nou traiect al comertului est-vest;

expulzati de venetieni din Acra, in 1258, genovezii pierdusera

principalul cap de pod pe tarmul Mediteranei Orientale. Genova si

Hoarda de Aur s-au intalnit in Marea Neagra unde interesele lor au

constituit temelia functionarii rutei nordice a schimbului de marfuriintre Extremul Orient si Mediterana. Fondarea coloniei genoveze de laCaffa intre 1266-1270 si aspiratiile ei ulterioare de a detine monopolulnegotului pontic sunt elocvente pentru noul statut comercial al MariiNegre.

RAPORTURILE BIZANTINO.GENOYEZE DUPA TRATATUL DELANYMFAION

Incheierea tratatului a fost strans corelata cu revenirea greaca

?n Constantinopol, desi Genova nu a participat efectiv la acest

moment.tratatul a transformat Restauratia intr-o restauratie partialq cu

anularea functiunilor comerciale bizantine. Desi este imposibil si nu fircalizat gravitatea consecintelor unui astfel de tratat, MihailPaleologul avea nevoie de o forta militara capabila si dejoace

proiectele de restauratie latina si revansa venetiana. Efectele tratatuluis-au mentinut pana la 1453, provocand veritabile cize in relatiilebizantino-genoveze.

La sfarsitul lui octombrie 1263, papa Urban IV imputa cu

severitate genovezilor masivul angajament militar alaturi de bizantini,

si le acorda un ultim ragz de 6 luni pentru a inceta coperarea militaracu Bizantul si a-si retrafe fortele navale din teatrul de operatiuni dinRomania, sub pedeapsa unei damnatii publice.

La inceputul anului 1264 s-a produs o scibbare brusca arelatiilor bizarfiino-genoveze, schimbare despre care nu vorbesc decat

analele genoveze. in anul L264, bizantinii au descoperit un complotcondus de podestatul Guglielmo Guercio, care planuia si -1 prinda pe

imparatul grec de la Constantinopol, si si predea orasul latinilor, maiprecis regelui Siciliei, Manfred, ceea ce demonstreaza ostilitateaprofunda a genovezilor fata de Mihail Paleologul. Masura basileului afost de a-I expulz-a W genovezii direct implicati in complot, dinConstantinopol, desi guvernul genovez s-a desolidarizat de aceasta

masura, si l-a condamnat pe autor la exil. in aceste conditii, pentrugenovezi se punea problema mentinerii tratastului din 1261. De altfel,temerile genovezilor s-au adeverit. Basileul a inceput negocierile cu

Venetia. De altfel, chiar texrul Traratului ii oferea basileului

posibilitatea de a renunta la serviciile flotei genoveze. Daca basileul ar

fi do.it .i rupa definitiv relatiile cu genovezii, complotul ar fi fost un

bun prilej, dar masurile imparatului nu au fost atat de severe deoarece

intreruperea legaturilor cu genovezii fara siguranta unui sprijin din

partea venetienilor ar fi fost un demers periculos.

c atzele complotului se regasesc probabil in situatia din

Orientul Apropiat si lumea mediteranean4 dupa al doilea val al

invaziei mongole, si mai ales destramarea unitatii mongole dupa

cucerirea Bagdadului de catre Hulagu in 1258. Cele doua fragmente

occidentale ale imperiului fondat de Genghis Han, Hoarda si Ilhanatul

Persiei erau intr-un profund antagonism. Lupta de la Ain Djaloud intre

Hulagu si mameluci a ruinat sperantele mongolilor de a ajunge cu

cu..iiri.ile la Delta Nilului si de a ingloba marile rute comerciale est-

vest. Rivalitatile intermongole pentru Azerbaidjan au modificat

esichierul aliantelor internationale. In acest context sultanul egiptean

Baibars si-a dat seama de avantajele unei aliante cu Hoarda. Axa

Sarai- Cairo a avut o influenta considerabila in evolutia situatiei

intemationale in epoca. Imperiut Bizantin, detinatorul controlului

€$upra Stramtorilor ce legau Hoarda de Ilhanat a simtit primul aceasta

influenta. Imperiul a fost nevoit si aleaga intre cele doua tabere, desi

I-ar fi convenit mai mult expectativa. in 1261, Mihail Paleologul a

deschis portile Marii Negre ambasadorilor si negustorilor lui Baibars,

tiber si -si pT'cure astfel sclavii necesari. Bizantul s-a raliat aliantei

antiilhanide. tn 1263, Mihail Paleologul si-a himis ambasadorii la

Cairo, unde acestia se vor intalni cu trimisii lui Berke si Izzeddin.

Factorul surpriza la conferinta de la Cairo a fost Genova. Explicatia

prezentei ei trebuie facuta in contextul conflictului cu Veneti4 dupa

1258. Genov4 acvzata de fortele cruciate si de biserica romana pentru

alianta cu " grecii schismatici", a decis si exploateze Tratatul de la

Nymphaion, dar si liniile de comunicatie spre interiorul Asiei. Hulagu

nu J asistat impasibil, ci a incercat si reia contactele cu fortele

cruciate. in anul 1262, ilhanul a trimis in Occident o ambasada, cu

mesaje pentru PupU regele Frantei si alti printi laici, propunandllg o

alianta p.tp"tuu contra Egiptului. Dar ambasadorii sai au fost opriti in

Sicilia, te regele Manfred prieten al lui Baibars, mesajele neajungand

la destinatie. in aceste conditii s-a conturat ideea aliantei cu Bizantul,

si ideea desprinderii Imperiului Bizantin din alianta cu Berke. Pozitia

lui Mihail Paleologul i pararbzat alianta antihulaguida. in anii 1264'

1265, fostii aliati au incercal si readuca Bizantul in a<a Sarai - Cairo.

lz.zedin a ptanuit chiar un complot contra imparatului, dar va fidesconspirat si inchis in fortareata Ainos. In iama 1264-1265 trupele

lui Berke au trecut Dunarea si secondate de bulgari au devastat Tracia.

Crizaaxei Sarai-Cairo a intarit forta adeptilor cruciatei si Venetiei. In

aceste conditii, politica imperiala de apropiere de Venetia pare

explicabila. comitotul lui Guercio a fost o incercare disperata de a

ofr orientarea Bizantului intr-o directie contrara intereselor genoveze.

La l8 iulie 1265, dupa tratative indelungate, imparatul a

invheiat un tratat de pace cu Veneti4 care deschidea negustorilor

venetieni teritoriile imperiului. Tratatul de la Nymphaion a devenit

astfel caduc. Dar, victoria lui charles d'Anjou ulsupra lui Manfred, la

Benevento , la 26 febnnite 1266, tratatul de ta Viterbo- 27 mai 1267

care asocia adversarii cei mai redutabili contra Bizantului pentru

restaurarea Imperiului Latin, refuzul Venetiei de a ratifica tratatul

negociat cu basileul erau semnele unui nou pericol venit din occident.

in-Atu lui, Mihail Paleologul nu avea alta alternativa decat de a reveni

la vechea alianta. Imparatul a reinnoit legaturile cu Hoarda si Egiptul,

incercand si nu compromita nici relatiite cu Iranul condus de Abagha.

in anul 1267 basileul s-a impacatcu genoveziiinnoi conditii,

care le permit acestora si revina la Pera. Incercarile lui Mihail

Paleologul de apropiere de Occident, papatitate, Venetia au asuat in

aniill266-1267, t..u tt explica reorientarea spre mai vechii aliati,

tradati in 1263. Reintoarcerea genovezilor la Pera, in 1267 a marcat

sfarsitul primei cize a raporturilor bizantino-genoveze, dupa

Nymphaion.

TEMATICA DE EXAMEN, exemple de subiecte: definititi raporturile

bizantino- gote in secolele IV-V.Raporturile bizantino-butgare pana in secolul al )CII-lea.

Marea invazie tataro-mongola si implicatiile ei pentru situatia politica

a bizantului.Definiti erezia bogomila.Cruciata a IV-a siimpactul ei asupra istoriei Imperiului Bizantin'

TEMA tr

INSTITUTII BIZANTINE

BASILEUL

?q

Dous straturi culturale au interferat in formarea imaginii imperatuluibizantin: cel roman si cel crestin. Vechea cesareea a disparut lasandIocul unui arhetip divin proolamat atat de neoplatonici cat si de

augustinieni si post augustinieni; imparatul poarta in sufletreprezentarea asemanarii sale cu arhetipul divin, si a puterii sale xuierarhia celesta. Daca Papa era succe4sorul Sfantului Petru, filiatiaimperiala bizantina trebuia si fie si mai inalta; la baza unei putariumane nelimitate nu putea sta decat puterea dumnezeiasca fara limite.

Constantin cel Mare a gasit tn monoteismul crestin aceeasi

legitimare a puterii imperiale nelimitate ca si Aurelian in Sol Invictus.Chiar si in Africa, provincie aparent indepartata, basileul a

supravegheat ferm organizarea eclesiastica. Imparatii au prezidatsinoade, au franat dorinta de independenta a clerului s-au angajat si

vegheze €Nupra " domniei netulburate a dogmei adevarate". Darniciodata un basileu nu s-a proclamat conducator al problemelorinterne ale Bisericii. Fiecare basileu a promovat insa un anumit adevardogmatic in functie de inclinatiile sale eretice sau ortodoxe.

Celebra disputa intre Isaac I Comnenul si patriarhulKerllarios devine usor de inteles in lumina doctrinei promovate de

Sfantul Athanasie si de Teodor Studitul: Dumnezeu domneste inceruri si numai Biserica este purtatoarea fortei sale spirituale.Imparatului ii revine puterea pamanteasca pe care o detine de laDumnezeu. Acest adevar a fost codificat in Basilicale. Astfel a inteles

Sfantul Athanasie sintagma" dati cezarului ce I se cuvine, si luiDumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Incercarile teologilor de a-I tinepe imparati la distanta de treburile Bisericii au fost insa un constant

esec. Armonia dintre tron si altar s-a pastrat cu multe concesii.Suveranilor l-a fost ingaduita tacit o oarecare influenta in plan

eclesiastic. in perioadele de instabilitate politic4 Imperiul a devenitinsa profund religios. in Epanagoge este definit un ideal de colaborareinhe imparat si patriarh: imparatul , tutore al Bisericiii a preluat oparte din aura de sacralitate a acesteia. Palatul, camera si personalulimperial erau considerate sacre. Ana Comnena il numea pe Alexis I ,

tatal ei " al 13-lea apostol". Bogatia epitetelor este legata si de

perioada de efervescenta misionara corespunzatoare crestinariislavilor. A-L imita pe Dumnezev era o datorie cu conditia de a nu tecrede egalul sau. Inaitea basileului toti trebuiau si se prosterneze.

Atmosfera de mister din jurul imparatului era completata si de

insemnele suveranitatii: incaltarile de purpura impodobite cu vulturide aur ( kampagia), hlamida de purpur4 sceptrul cu cruce, labaron-ulce reprezenta stindardul victorios care l-a condus pe Constantin lapodul Milvius. Cine imbraca purpura devenea adversarul imparatuluiaflat pe tron. Bardas Phokas nu a obtinut iertarea basileului Vasile II

decat dupa ce a renuntat la kampagia p€ care le uzurpase. Cum

imparaful era o ipostaza a lui Dumnez*:v ceremonialul de curte avea o

incarcatura religioasa destinata si fonnezx necredinciosilor o imagine

a ideeii de Dumneze, iar credinciosilor si le asigure medierea intre cer

si pamant. Vederea imparatului trebuia si multumeasca spirutul la fel

ca vederea unei icoane. De altfel in conceptia retorului Themistios

imparatul era imaginea lui Dumnezeu si asemanurea lui Dumnezev.

Dupa modelul divin, imparatul trebuia si fie un everget( binefacator).

Conform Epanagoge-lor, scopul institutiei imperiale era binefacerea;

cand basileul nu mai facea dovada acestei insusiri anticii considerau

ca I-a fost stirbita insasi calitatea de imparat. Theodor II Laskaris:"

prin basitei Dumnezeu imparte natiilor pace, prin ei tara se acopera de

glorie, datorita lor fiecare este stapan pe avutul saq si ferit de mana

dusmanului. Basileul intruchipeaza Binele si Frumosul".tn secolul al X-tea, Cartea Ceremoniilor ofera o descriere a

ritualului curtii. Ambasadorul arabNasr ibn al'Azhat povesteste

intalnirea si cu Mihail al III-lea, la Constantinopol, discutia cu

Petronas, unchiul regelui dinspre mama, primirea la basileu. Urcat pe

un podium inconjurat de nobili. Mihail Itr a primit darurile dar nu aoferit nimaniu nimic.

Dupa Heraklius, vechea titulatura" autokrator kaisar

Augoustos in numele Domnului Iisus Christos Dumnezeul nostru" adevenit " basileu al romanilot intru Christos credincios asi ortodox".

El era pomenit in timpul slujbei dupa cum noteaza Maldm

Marturisitorul:" la sfanta ofranda de [a altar, dupa arhiepiscopi,

diaconi, si dupa toti aceia din ierarhia bisericeascq in rand cu laiciierau comemorati imparatii"

Perioadele dificile din istoria Imperiului aveau o cav?a

limpede: basileul a pierdut increderea acordata de Dumnezeu.

Nesupunerea in fata unui suveran eretic devenea o datorie a

crestinului. Nimeni nu putea ajunge la tron purtand in spape pacate

prea grele. Ioan Tzimiskes a fost nevoit si *si recunoasca vina legata

de moartea lui Nikefor Phokas si si o alunge pe Theophana.

ca expresie a contradictiei dinhe vointa divina si legile

omenesti, imparatul era simultan autoritate legala si intrupare a legii.

Juristii si teologii bizarltini au polemizat secole pe marginea

diferentwei dintre puterea legitima si tiranie, deosebirea fiind mereu

aceeasi: folosirea puterii in scopul binelui sau al raului. Imparatul era

stapan pe legea si , dar lui Dumnezeu ii revenea ultimul cuvant. Orice

negare a religiei a atras o puternica opozitie, si orice nesupunere

politica a avut consecinte si in plan religios.Conform Cartii Ceremoniilor, basileul era ales de popor si

confirmat de Senat. Poporul va participa insa din ce in ce mai putin la

alegerea basileului, rolul hotarator, mai ales in perioadele de crizarevenind armatei, apoi, incepand cu secolul al )O-lea garuilorparticulare ale " celor puternici".

Tocmai pentru ca alegerea era facuta sau cel putinincuviintata de Dumnezeu. De cele mai multe ori basileii se resemnau

usor la pierederea puterii. Conform informatiilor oferite de Theofan,Irin4 inlaturata de la domnie in anil 802 de Nikephor I a spus:

Dumnezeu m-a facut si ajung la putere, si cred ca numai pacatele

mele sunt cauza acestei caderi. Aceeasi atitudine au avut-o Mihaill (813), MihaillV ( 1040), Mihail VII ( 1087), Nikephor Ii Botaneiates(1081).si daca a nu te supune unui basileu era un pacat de neiertat, atesupune unui imparat parasit de Dumnezeu echivala cu theomahia. Asacum spunea un demnitar revoltat contra lui Mihail VII prin pana luiMihail Attaleiates : " tiranicidul este o dovada de curaj". PartidulAlbastrilor care il sustinuse pe Mauriciu in 582 l-a aclamat in 602 pe

Phokas. Vointa divina motiva astfel inconsecventa politica.Din punctul de vedere al vointei divine si conceptul de

dinastie devine discutabil. O dinastie reclama obedienta luiDumnezeu. Desemnandu-l pe Constantin at Vl-lea ca urmas, Leon alIV-1eA Chazarul a spus:" vi-l las pe fiul meu imparat, dar luati se:tma

ca l-ati primit din mainile lui Christos insusi". Abia in secolul al fX-lea principiul succesiunii a fost definitiv acceptat. Istoria ImperiuluiBimrttin a inregistrat paTru dinastii importante: Macedonenii ( 867-1056), Comnenii (1081-1185), Lascairzii ( 1204-1258), Paleologii (1261-1453). Uzurpatorii incercau si se integreze familiei imperiale invirtutea doctrinei legitimitatii;Romanos I Lekapenos si-a casatoritfiic4 cu mostenitorul legitim al tronului Constantin al VII-leaPorfirogenetul pe care nu reusise si -l elimine. Expresia legitimitatiiera porfirogeneza - nasterea in porphyra - sala palatului rczeruatatocmai acestui scop.

Imperiul Bizantin nu a cunoscut dreptul primului nascut. Ioanal Il-lea Comnenul l-a preferat ca succesor pe fiul sau mai micManuel. La fel ,Ioan al V-lea Paleologul ( 1341-1391) l-a indepartatde [a tron pe fiul mai mare, Andronic al IV-[ea, preferandu-l pe

Manuel al Il-lea. Asadar, imparatii au nesocotit ei insisi principiullegitimitatii dinastice, recunoscand ca nu apartenenta La familiadomnitoare primeaz4 ci alegerea suverana a lui Dumnezeu ai caruiinterpreti erau.

in secolul al X-lea exista inca deosebirea dintre simplapreluare a puterii - ce putea fi contestata, si ritualul urcarii pe tron.Trepta! functia imperiala s-a confundat c persoana imparatului.Proclamat basileu de trupele sale Nikephor Phokas a incaltat doarkampagia de purpura refuzand orice alt vesmant imperial.

Ceremonialul era simpl: patriarhul punea coroana pe frntea noului

suveran in timp ce nobilii intonau cantece altemante simbolizand

rugaciuni inaltate spre Dumnezeu Din secolul al )Otr-lea

ceremonialul s-a complicat. Basileul era uns asemenea episcopilor

trebuind si poarte kokoulion ( gluga monahala) - confofin lui Pseudo

Kodinos, apoi primea coroana. Pelerinul rus Ignatiu de Smolensk

relatat incoronarea lui Manuel al tr-lea ( 1391). Slujba a inceput

ajun la Sfanta Sofia si a durat toata noaptea; intot acest restimp

Manuel a stat in amvon. Dimineata au intrat in biserica pe poarta mare

membrii suitei imoperiale care au parcurs in trei ore drumul intre

poarta si tron . apoi a inceput Liturghia. " Inaintea micii iesiri doi

arhidiaconi s-au apropiat de basileu si s-au inchinat in fata tui apoi

basileul s-a indreptat spre altar; Patriarhul a pus la gatul si in mana SI

CATE O CRCE. Dupa Cantarea Heruvimilor el a intrat in strana

imbracand koukoulion-ul si a primit impartasania ( ascendentul

Bisericii). Asadar biserica putea si legitimeze incercarile tinerilorprinti dornici de Putere.^ in Bizarfi curtea imperiala era imaginea ierarhiei divine,

reflectarea curtii celeste. Suita basiteului forma administratia statului

si justifica centralizatea acestuia. Fara indoial4 puterea bizarfiina a

fosi concentrata in mainile basileului care se adresa unui numar relativ

mic de functionari. Aceasta structra, existenta deja in secolul al IV-lea

poate fi dedsa din Notitia Dignitatum. Demnitatile aveau functii

corespondente, astfel incat cel aflat intr-o anumita functie avea de

indeplinit atribtiile unei anumite demnitati. Functia teprezenta

receptacolul direct al ordinului imperial.cuRTEA a fost initial nu o institutie reprezentativa ci

reunirea inaltilor demnitari din stat. titlUrile lor erau cele mostenite

din Imperiul Roman: clarissimus, magnificentissimus, ilustrissimus

etc. transcrise in alfabet grec.

Au existat in Imperiul Bizantin doua ierarhii fundamentale:

una civila si una militara, prima fara indoiala mai influenta decat cea

de a doua.CONSISTORIUM-uI imperial cuprindea doar functionari

civili ( fiind alcatuit din consistoriani si notari). Cel mai inalt demnitar

in stai era magister officiorum, care cumula functiile de ministru de

interne, conducator al postei ( devenita politia statului) si a[ garzii

imperiale. De la Heraklius atributiile sale au fost impartite inhe

logothetul dromului si magistrul scholae-lor. Mai amintim dintre

frrnctiuni pe acelea de questor sacri palati ( ministrul justitiei)

sacrarum largitionm ( comitele darurilor sfinte, care se ocupa

cheltuielile banesti si administrarea minelor si atelierelor care erau

surse de venituri), comes rerum privatarum ( comitele afacerilor

a

in

comesroa de

private - care se ocupa de proprietatile personale

praepiositus sacri cubicului ( seful personalului civilalcattia Casa Imparatului) comiti ai Consistoriului

ale basileului),si militar carefara atributii

preclse.Initial s-a conservat si in administratie traditia romana.

Ministrii administratiei publice si-au pastrat mai vechile denumiri,

relitate observabila si in privinta circumscriptiilor teritoriale. Pe

masura ce Imperiul s-a onentalizat, administratia a capatat forme noui

de organizare. S-a facut o trecere treptata de la traditia antica la

civilizatia medievala. Numele functionarilor s-au grecizat: logoteti,

eparhi, strategi, drongari. Din caprtal1 ministrii, sefii marilor

departamente ffansmiteau ordinele basileului in intregul Imperiu.

Dinhe functiuni amintim: logothetul dromului: mare cancelar,

ministru al comunicatiilor, politiei, internelor, secretar al afacerilor

externe, numit ulterior mare logothet, logothetul vistieriei publice,

logothertul armatei( trezorier), sakellarius: controlor general, marele

drongar seful marinei, exarchul: prefectul capitalei, etc.

SENATUL era un organ administrativ cu privilegii mai mult

teoretice decat practice, reale. E[ intervenea in problemele de ordin

politic si religios, dar rareori isi permitea si -[ contrazica pe basiley, -inumbra ministerelor lucrau nenumarate birouri numite in secolul al VI-

lea scrinia apoi logothesia sau secreta. Acesti sekretikoi studiau

detaliile afaceilor, pregateau deciziile; aceasta puternica birocratie

dirija politica generala a monarhiei.Rolul senatului a scazut treptat. Prin doua novellae Leon al

Vl-lea I-a suprimat dreptul de a examina problemele si de a numi

functionari sau a interveni in constituirea legilor. Doar in perioadele

de vacanta a tronului senatul parca a-si regasi ceva din vechea

importanta. Totusi, pe langa Senat a existat o nobilime senatoriala ai

carei membrii - synkletikoi aveau un rol analog cu cel al clarisimilor

in Imperiul Roman. Ea avea 18 clase, cele mai inalte dintre demnitati

fiind icelea de magistros, proconsul, patriciu,protospatar, ftecarui titlucorespunzand-I insemne tipice. Personajele cu cele mai inalte

demnitati formau elita de arhontestes synkletikoi. Fiecare dintre cele

18 demnitati ale nobilimii senatoriale calificau pe titulari pentru un rol

administrativ, pentru una din cele 60 de functiuni mari, rezewate

sefilor administratiei civile sau militare. Orice inalt functionar era

desemnat prin doua numiri: una ii marca rangul in nobilime, alta

functia cu care era insarcinat; de exemplu: patrician si strateg,

protospatar si sef al biroului de reclamatii. Functionarii militari erau

pusi inaintea celor civili: seful scholae-I, comandantul armatei erau iniandul 5 pe lista inaltilor firctionari; strategii erau mentionati

intotdeauna inaintea ministrilor. Prefectul orasului, primul mare

fnctionar civil, nu era decat al l8-lea pe lista celor 60 de functiuni;

sakelariul se afla pe pozitia 32, iar logofatul dromului pe pozitia 37 '

Multi nobili nu arreuu decat titlul de nonlete senatorial4 asteptand si

fie recrutati in administratie. Guvernarea centrala era incredintata

sefilor marilor servicii, ministrii al caror ntrme s-a grecizat: prefectul

praetoriului a devenit eparh, rationales- logofeti, etc. in administratia

tizantina existeu patru logofeti: logothetul dromului, logothetul

tezaurului public, logothetul militar ( mare vistiernic al armatei),

togothetul turmelor care administra hergheliile si domeniile.

Sarcinite legate de administrarea patrimoniului si averii personale a

basileului reveneau chartularului si sakellion-ului. Eidikos-ul

administra manufacturile si arsenalele. Sakellarul controla toate

birourile administratiei centrale etc.

ln jurul anului 900 cete 18 trepte ale ierarhiei aulice incepeu

cu demnitatile rezewate familiei imperiale (caesar, nobilissim,

curopalat). A fost o situatie tranzitorie in czre demnitatile erau

atribuite de basileu printr-un brevet insotit de insemnele specifice

gradului. 14 din cele 18 demnitati erau imperiale, purtatorii avand

Ireptut si asiste la ceremoniile din palat; cele patru demnitati

senatoriale nu permiteau acest lucru. O demnitate putea fi atribuita

mai multor titulari, asa se explica cei 24 de magistri atestati in anul

945. Fata de ierarhia palatina, demnitatile reale, atribiute prin decret

erau impartite in 7 clase: strategi, domestici ( conducatori ai corpurilor

de armata care alcatuiau garda), judecatorii ( eparhul capitalei,

cvestorul, magistrt ce rezolva petitiile), secretarii ( sefii birourilor,

inclusiv cele financiare), democratii ( conducatorii vechilor factiuni

din Hipodrom), stratarhii ( conducatorii serviciilor paramilitare), alti

demnitari. Basileul comanda armata si justitia. Reprezentantul sau in

provincii, strategul, functie atestata in secolul al V-lea era judecator si

general. ^in secolul al VII-lea in unna reformelor lui Heraclius in

administratia Imperiului au fost inhoduse din ratiuni politico-militate

themele. Pana in secolul al X-lea numarul lor a crescut de la 7 la 3l'Rhemele din Asia detineau primul loc in ierarhie, in tim ce cele din

Europa erau mai putin apreciate. Doar Tracia si Macedonia si aflau pe

picioi de egalitate cu themele din Asia. Thema era divizata in

circumscriptii ( turmae) conduse de un turmarch, divizate la randul lor

in banda - administrate de conti sau tribuni. In cateva provincii

guvernatorul purta alt titlu: catapan tn sudulltaliei, duce in Antiohi4

fronoet in Bulgaria. in anumite caztti, micile clisuri cu importanta

strstegica erau transformate ininheme. Strategul era asistat de nprotonotar, functionar civil, subordonat direct basileului, cu care

Loresponda direct. ln atributiile sale intrau justitia si finantele,

t!-

i

i--i--I

t--

percepea impozitele, supraveghea salariile, solsele, alocatiile pentrumanastiri. Guvernul central ii supraveghea pe sefii administratieilocale prin anchetatori, veritabili misii dominici, care trebuia si reparenedreptatile comise de inaltii functionari. Incepand cu anul 1045

scoala de la Constantinopol a asigurat functionarii necesariadministratiei.

in provincii, basileul era rcprezentat de prefectii praetoriului,care detineau toate functiile civile ale acesteia. Prefectul de Orient, cel

mai aproape de basileu era considerat superior celorlalti.prefectulpraetoriului era considerat stapanul absolut al provinciei, chiar dacainitial, subordonatii lui, vicarii, depindeau direct de imparat. Magistrimilitum se ocupau cu recrutarea si plata soldatilor, erau comandantiiarmatei. Avand in gnja infanteria sau cavaleria ei faceau parte dincomitiva grup aflat in anturajul basileului, fiind inclusi intre inaltiidemnitari. ln imediata lor subordine se aflau guvernatorii militari aiprovinciilor- duces. Din secolul al V-leq aceasta structura nu maiconcorda cu realitatea. Demnitarii isi incalcau atributiile, abuzau de

drepturile castigate, subminand autoritatea centrala chiar in momentulin care se instala doctrina autocratica; se impunea o reform4 dar nuuna brutalq caci ea nu s-ar fi potrivit cu imaginea statului vesnic de

esenta divina. La Constantinopol, prefectul praetoriului controla si

conducea partea cea mai importanta a administratiei provinciale, sitrimitea in mod regulat in intreg Imperiul inspectori - agentes in rebus( 1250in secolul al V-lea). Sub lustinian ( conform lui Ioannes Lydos)prefectura praetoriului eta un ocean de probleme. Interloctoriiagentilor statului pe plan local erau cetatile, comunitatile rurale,gruparile etnice instalate de putere. Statul bizantin a transformatynitatile satesti in elemente principale ale sistemului fiscal. Dar a

aparut pericolul ca indeplinind o misiune primita din capitala un agent

al statului si abuzeze de anumite privilegii sau si -si foloseascaautoritate pentru a impune o politica locala diferita de cea promovatade capitala. In provinciile indepartate, anarhia putea degenera insecesiune. Iustinian a incercat si redea administratiei un aspect

coerent. Intre anii 535-536 marele prefect Ioan de Capadoccia a initiato reforma provinciala menita si readuca in mainile guvernantilorputerea de care fusesera privati. Dar afirmarea noilor forta sociale atransformat reforma intr-un esec. Strategica a fost regruparea inmainile functionarilor fara atributii precise a unor provincii asupra

carora au capatat putere deplina. A urmat o perioada de

descentraliz,arc. Basileul poruncea unui numar mai mare de

functionari, care aparent respectau o ierarhie, dar care in fatasuveranului lor erau egali. Crtea a fost separata de administratie,formandu-se doua ierarhii paralele, in care cea a curtii continea doar

tt

t

t

t

functiile onorifice. in corpul administrativ, subordonatii din esaloanele

doi si trei depindeau direct de basileu. Prin urmare, vechile denumiriale functiilor au trecut ?n sfera onorific4 fiind lipsite de substanta

reala. depEndenta structurii administrative de cea onorifica e atestata

de faptul ca orice functionar, in afara titlului efectiv atribuit prindecret purta inaintea acestuia unul onorific, conferit prin insemne.

Titlul de curte legitima functia reala; asadar, orice functie era legatadirect de mediul imperial. Aceasta era situatia reflectata ?n septembrie899 in Kletorogion ( lista demnitatilor) inclusa ulterior in CarteaCeremoniilor, primul dintre tratatele Taktika.

Si in caztil themelor a existat pericolul acapararii puterii de

catre strateg in contextul unor tendinte centrifuge fata de capitala.Imagine vie a basileului in provincie, strategul avea puterea cea maimare in circumscriptia si . puterea civila si puterea militara n u s-au

confundat total, dovada fiind ca membrii administratiei civile locale:judecator, protonotar, hartular, desemnati de strateg dar numiti dincapitala pashau legaturi cu administratia centrala. Themele nu aveau oadminisfiatie financiara proprie, calculul si ridicarea impozitelor fiindfacute sub indrumarea functionarilor capitalei.

Ca strategul si nu devina o amenintare pentru puterea

centrala el ramanea in functie doar patru ani si nu putea cumparaterenuri sau case in provincia in care fusese numig nici nu isi putea

intemeia o familie acolo. Rolul militar fundamental al strategului era

recrutare4 instruirea si comanda trupelor provinciale. Themata eraude fapt constituite din reprezentantii familiilor, care scutite astfel de

tarele militare isi inscriau bunurile pe liste fiscale speciale. Periodic se

faceau recensaminte si orice cavaler fara cal era trecut in randurileinfanteriei. Din secolul al X-lea stratiotii au inceput si -si piardaimportanta in contextul abandonarii modului de administrare impus de

cirza secolelor anterioare. Victoria contra arabilor si slavilor faceainutila descentalawea. A aparut astfel o tendinta de reconcentrare aputerii ?n mana basileului si o inflatie de titluri onorifice, expresie a

incercarii puterii de a aduna in jurul sau elementele active din Imperiu,pentru a le putea controla.

fn anul 963, Nikephor Phokas a creat un titlu onorific :

proedru. Dinastia Macedoneana a consacrat titlurile existente prinsporirea titulaturilor fiecarei demnitati. Comnenii au inlocuit titlul de

caesar, rczewat mostenitorului tronului cu cel de sebastokrator.Echilibrul secolelor anterioare incepuse si se destrame. Marelelogothet juca rolul unui prim-ministru. Armata intreaga erasubordonata unui mare duce, iar flota unui mare drongar. ln secolul alXIV-lea Andronic al Itr-lea a incercat si centralizeze justitia creindInstututia judecatorilor generali ai romanilor ( 1329). in provincii,

II

I

I

I

ttI

tItt

t

tIt

puterea civila si militara se separq strategul isi pierde importanta, si

de la jumatatea secolului al X-lea, krites devine singurul administratorcivil al themei. Puterea a considerat ca o solutie optima ar ficoncentrarea autoritatii locale in circumscriptii mai mici. Din secolul

al X-lea in zonele de granita ( Taurus, Balcani) au fost organizate

clisuri care Se reduceau uneori la o singura fortareata de mare

importanta strategica.De la jumatatea secolului al )il-lea, ducii si ofiterii

detasamentelor de mecenari trimise in provincii au incercat si obtinafunctii civile in zonele in care erau cantonati. Titlul de strateg a

disparut ca si armatele themelor si structura sociala pe caxe se bazau,

iar privilegiile shatiotice au fost anulate de Romanos III Arghiros.Strateia impozitul introdus in secolul al X-lea permitea sustinerea

unei armate de mercenari.Hipercentralizarea a devenit o aparenta. Anuland segmentele

intermediare, puterea centrala s-a trezit fata in fata cu micile autoritatisustinute de trupe asemanatoare militiilor particulare, si de servitoriipersonali. Dupa 1204, arhontii si-au arogat o independenta total4 si s-

au implicat in conflictele dintre Niceea si Epir. Mijloacele de

cominicatii au devenit aleatorii si s-a simtit nevoia existentei maimultor centre de putere atribuite mostenitorilor tronului. Despotii

Moreei aveau , din 1384 propria curte si administratie, propria armata

si gestiune a finantelor.ARMATAUn numar de unitati fiscale ( caprta) erau grupate intr-un

capitulum a carui obligatie era si procure recruti. Gentiles erau

soladitii proveniti din randurile barbarilor invinsi. Conform CodiceluiTheodosian, fiii de soldati deveneau soldati sau consilieri municipali.Unitatile militare erau legiones ( 1000 de oameni comandati de un

tribunus legionis) si vexillationes ( cavaleria). Imperiul a facut odistinctie claraintre armata de frontiera formata din ripenses sau

limitanei ( 25 de ani in serviciu) si armata de manevra - comitatenses( 20 de ani in serviciu). Dintre comitatenses, regimentele de elitaformau trupele palatului ( scholae palatinae). Armata era condusa de

comites si magistri militum peditum respectiv equitum.Din secolul al V-lea, vechiul comitatus din care faceau parte

supusii imperiali si unitatile aliate ale popoarelor barbare erau

alcah;irte de fapt din voluntari. Tagmat4 armata profesionista era

alcatuita din patru corpuri: scholes, exkoubites, hikanates,

arithmoi,primele trei conduse de cate un domestic iar al patrulea de un

drongar. Pentru a reduce efectele lipsei de unitate din secolul al VII-lea domesticul scholelor a devenit general, fiind numit in ltima parte aistoriei Imperiului - marele domestic.

un general acea sub comanda si unitati dispuse un

urmatoarea ordine : tourmai ( 3000-9000 de oameni condusi de un

tourmarkhos), drongai ( 1000-3000 de oameni sub comanda unui

drongar), bandai ( formate din 200400 infanteristi si 50-400

cavaleristi aflati sub comanda unui conte); subofiterii erau centarkhoi

( 100 de oameni), pentekontarkhoi ( 50 de oameni), lokhagoi ( 16-32

de oameni); soldatii fruntasi care isi supravegheau camarazii erau

impartiti in trei categorii : dekarkhoi, pentarkhoi, tetrarkhoi.

Unitatile auxiliare specializate includeau compania ce

transporta echipamentele, prokoursatores- care deschideau drumul

trupeior, koursatores - pradau teritoriul adversarilor, hyperkerestai -soldatii care ii incercuiau pe adversari pornind din dreapta armatei,

plagtophylakai soldatii care incercuiau adversarul pornind din

k*gn minsores cautau locurile pentru amplasarea taberelor,

bandophoroi - purtatorii de drapel, mandatoroi- transmiteau ordinele,

intregii armate, depotatoi si krybantai - adunau ranitii.

ArmamentulDaca inainte de secolul al optulea in armamentul debaza erau

incluse arcurile si catapultele, din secolul urmator, odata cu tehnica de

lupta corp la corp au fost utilizate in special pumnale spade, sabii,

seturi. Nikephor Phokas a creat regimentul de katafractari, cavaleria

in zale de fiir al carei armament era foarte scump. Lupta cu popoarele

stepei a deprins cavalefia bizantina si lupte cu arcul- in anul 1453,

armata bizantina era fonnata din 4000 de oameni, din care 1500 erau

mercenari.MarinaPana ta sfarsitul secolului al Vlfl-lea flota a fost comandata

de ofiterii armatei de uscat; pentru fiecare campanie militara se

improviza o noua flota. Flota ataba a silit Imperiul si -si organizeze o

,riitubilu armata maritima. Inainte de Leon m ( 7fi-741) flota era

condusa de strategul de Kibyraioton. Leon al III-lea a impartit-o in

flota imperiala. comandata de drongarul de Ploimon, cu baza la

Co*t*tinopol si flota celor trei theme maritime: Kibyraioton, EladA

Samos. in flota se puteau inrola si marinari barbari.

Nava de razboi era dromon-ul, initial cu un singur rand de

vasle, apoi, din secolul al D(-lea cu doua randuri; dromonul era o nava

lunga, iu puroe, de viteza medie. De la sfarsitul secolului al X-lea,

drpu asediul Cretei au fost introduse nave uriase, cu cate 250 de

vaslasi si patru siruri de rame. Dromonul era secondat de navis liburna

folosita mai ales in misiunite de recunoastere. in 1453, Bizantul avea

in port trei nave din Liguriq una din Iberia sau Castilia, o corabie dinproventa fuancez4 hei cretane, trei triere venetiene si mai multe triere

ale negustorilor.

E)GMPLE DE SUBIECTE:Definiti institutia imperiala bizantina dupa domnia lui Iustinian.Reformele administrative ale lui Heraklius.Organizarea themelor in Imperiul Bizantin,Evolutia Senatului dupa Constantin cel Mare.Armata bizantina: tipuri de unitati auxiliare specializate.

TEMA III

DREPTUL BIZANTIN

CONTINUTUL TEMEI: dictionat de termeni de drept bizantin;evolutia dreptului bizantin pana in epoca lui Iustini*; corp.rs Iuriscivilis - analiza continutului; dreptul bizantin postiustinian: rklogaisauriana; contributia dinastiei macedonene 6 evolutia dreptuluibiz.arfiin: Procheiron, Epanagoge, B as il ikale.

Dictionar de termeni

La inceputul epocii Principatului edictele afisate de imparati aveau unregim aproape similar cu cel al edictelor emise de magistrati, in sensulca erau valabile numai pe timpul vietii emitentilor lor. De la Hadrian ,constitutiile imperiale au capatat valoare de lege. conform unui textdin Gaius constututia imperiala este ceea ce hotareste imparatul prindecret, edict sau scrisoare. Edicta sunt dispozitii cu caracter general,date de imparat fie in domaniul dreptulul public, fie in dJmeniuldreptului privat. Mandata sunt instructiuni date inaltilor functionari destat in domeniul administrativ si penal. uneori ele capatau caracterpermanent dobandind valoare de norme sau principii de drept.Decreta sunt hotarari judecatoresti date de imparat, si devenite izvoarede drep. Rescripta sunt rezultatul unor consultatii acordate de imparatin probleme de drept. Raspunsurile date de magishati imbracau formaunor scrisori. Anumite rescriptae cuprindeau reguli cu caractergeneral. Acestea erau sistematizate si publicate.

Lucrarile jurisconsurtilor clasici pot fi impartite ?n treicategorii. Institutiones sunt manuale elementare de drep care cuprindinstitutiile dreptului civil si pretorian. Sententiae sunt lucrari utiiizatein invatamant si ?n practica- Digestele ( pandectele) sunt lucrari cucaracter enciclopedic ce cuprind dreptul civil si dreptul pretorian.

Jurisprudenta este stiinta dreptului creata de jurisconsulti, prininterpretarea dispozitiilor cuprinse in legi.

IUSTINIAN a initiat o uriasa opera de sistematizare a

dreptului clasic si postclasic, adaptandu-l la realitatile secolului al VI-lea. A fost in primul rand un act de salvare a traditiei juridice romanepreiustiniene. Digestele, cea mai importanta lucrare ne-au parvenit pecale directq conservand fragmente din lucrarile jurisconsultilorclasici. Constitutiunile imperiale cuprinse in codul lui Iustinian oferaposibilitatea de a urmari evolutia ideilor si institutiilor juridice atat indomeniul dreptului public cat si al dreptului privat.

Codificari preiustiniene. De la sfarsitul secolului al III-leaapar primele incercari de sistematizare a dreptului roman atat de catrestat cat si de persoanele particulaxe, ca expresie a dorintei de a reinviagandirea juridica clasica. Codul gregorian a fost elaborat probabil intreanii 291-294; cuprinde constitutiunile imperiale date din epoca luiHadrian pana in anul 291. Codul Hermogenian pare o continuare acodului anterior. Gregorius si Hermogenianus au fost profesori laFacultatea de Drept din Beirut. Codul Teodosian este o culegereoficiala de constitutiuni imperiale, elaborata din ordinul lui Teodosiusal Il-lea, in anul 438. Codul cuprinde constitutiunile imperiale de laConstantin cel Mare la Teodosie al Il-lea cu referiri in special ladreptul public, dreptul privat ocupand un loc secundar. Lucrareacuprinde 18 carti, impartite in titluri si constitutiuni, in ordinecronologica, indiferent de valabilitate lor.

Legislatia iustiniana include Codul, Dlgestele, Institutele(528-538) si Novelele alcatuite dupa moartea imparatului, de persoaneparticulare.

Codul ( Codex) a fost publicat in doua editii : 529, 534. Afost redactat de o comisie formata din 10 membrii, condusa deTribonian, questor sacri palati, ajutat de profesorii Teofil si Leontiusprimul la Constantinopol, al doilea la Beirut. Pana la noi a ajuns doara dopua editie, Codex repetitae prelectionis, in patru carti impartite intitluri si constitutiuni, diviz-ate la randu-le in paragrafe. Fiecareconstifutiune are o inscriptio, cu numele imparafului care a emis-o, sinumele persoanei careia ii era adresata. La sfarsitul fiecareiconstututiuni, in subscriptio se mentioneaza dsta si locul emiteriiactului. Avand un caracter practic, Codul cuprinde nmaiconstitutiunile in vigoare. Unele constututiuni au fost modificatepentru afi adaptate la realitatile epocii.

Digesta : culegere de fragmente extrase din lucrarilejurisconsultilor clasici, adaptate astfel incat si poata fi utilizate pentrusolutionarea diverselor cazui ivite in practica. Textele au fostselectionate si sistematizate de o comisie formata din 15 persoane

/, t

conduse de Tribonian si alese dintre avocatii si profesorii de drept dela Constantinopol si Beirut. Sistemul de lucru a fost stabilit chiar deIustinian prin trei constitutiuni succesive care au devenit ulteriorprefete ale Digestelor. Dar au aparut si dificultati: multe dintresolutiile jurisconsultilor clasici erau controversate; textele trebuiaureformulate pentru a putea fi aplicate in practica. Astfel Iustinian a datcele 50 de constitutiuni pentru a pune capat controverselor si a eliminaelementele depasite. Comisia a extras fragmente din 2000 de lucrariclasice, care au fost sistematizate in 50 de carti, impartite in titluri,fragmente si paragrafe. La inceputul fiecarui fragment se afla oinscriptio care mentioneaza numele autorului si opera din care a fostextras textul. Paragrafele sunt numerotate ( ca si cartile, titlurile sifragmentele). Mai putin primul ( principium). in cadrul fiecarui titlufragmentele sunt grupate in pahu categorii, dupa criteriul operei si alautorilor din care au fost extrase. Aceasta datorita faptului ca lucrarileclasice au fost impartite in patru categorii, fiecare categorie fiindobiectul de lucru al unei subcomisii.

Prima subcomisie, condusa de Teofil a extras fragmente dinlibri ad Sabinum si din Digestele lui Salvius Iulianus ( masasabiniana). Subcomisia a doua a selectionat fragmente dincomentariile la adresa pretorului ( masa edictala). Subcomisia a treiaocondusa de Doroteu s-a ocupat de fragmentele din ultima categorie (apendix).

A doua etapa a fost asezarea in ordine a fragmentelor incadrul fiecarui titlu, incepand cu fragmentele din masa sabinianq carecorespundeau unui titlu anume, apoi fragmentele din masa edictala,papiniana si apendix.

Institutiones. Au fost publicate in anul 533. Luqarcacuprinde pasaje din Institutele clasice, fiind adresata studentilor;cuprinde 4 carti impartite in titluri si paragrafe, de data aceasta fara amentiona autorul si lucrarea din care au fost extrase.

Novellae. Dupa anul 534, cand a fost publicata a doua editie aCodului, Iustinian a mai dat un numar de Constitutiuni, sistematizateulterior in Novellae. Lucrarea se intituleaza astfel nu pentru ca arintroduce noi principii de drept, ci pentru ca dispozitiile sale sunt noidin punct de vedere cronologic fata de cele cuprinse in cod. Novellae-le au fost alcatuite de persoane particulare, dupa moartea imparatului.Asa se explica mentionarea constitutiunilor abrogate, ceea ce a dusadeseori la confuzii.

Denumirea de CORPUS IURIS CIVLIS a fost folositaincepand cu secolul al XM-lea.

Interpolatiunile sunt adaptari, modificari pe care juristii luiIustinian le-au adus jurisconsultilor clasici si constitutiunilor imperiale

lt,

tocmai pentru a asigura aplicabilitatea acestei opere; acestea suntextrem de greu de identificat. Cerecetarile in vederea depistarii lor auinceput din perioada renascentista, prin compararea textelor. Deexemplu comparatia cu Institutele lui Gaius.

Textele care prezinta interes pentru domenii diferite au fostreproduse de doua ori in aceeasi lucrare ( leges gemminatae). Dacaintre cele doua texte apar contradictii deducem ca unul din ele a fostmodificat. Un alt indiciu ne este oferit de substituirile de termeni. Deexemplu numele unei institutii clasice, inlociut cu un termen folosit inepoca postclasica.

Glosele sunt alteratiuni de texte, facute din eroare, cu ocaziacopierii manuscriselor clasice, prin introducerea in text a insemnarilorfacute pe marginea textului, de persoanele care au consultat Codul.Deosebirea dintre interpolatiuni si glose este destul de greu de rcalizat.

codul lui Iustinian a adus in dreptul bizarfiin o serie deelemente noi. De exemplu, prinNovella ll8 din anul 543, basileul apus capat definitiv sistemului succesoral intemeiat pe rudenia civil4facan din rudenia de sange unicul temei al mostenirii. A disparut astfeldistinctia dintre agnatiune si cognatiune, si distinctia dintre mostenireacivila si cea pretoriana. Legislatia si s-a dorit a fi una a puteriiabsolute, pomind de la traditia conform careia hotararile imperiale auvaloare de lege. Legislatia iustiniana a fost, fara indoiala o reusita. Eaa dominat tot Evul Mediu, si a furnizat Europei modeme bazeledreptului.

Novellae-le ce contin prevederi de ordin religios denota obuna cunoastere a dreptului canonic. De exemplu. o novella din 545confirma continutul can 28IV Ec.: " ordonam in virtutea hotararilor Iconcillilor sfinte] ca preasfantul Papa al batranei Rome si fie intaiulintre pontifi, si ca preafericitul Arhiepiscop al constantinopolului,Noua Roma, si ii urmeze, situandu-se pe locul al tr-le4 si bucurandu-se de o demnitate mai presus de a tuturor celorlalti". vasile I inEpanagoge reafirma rolul patriarhiei de la constantinopol inproblemele de judecata si decizie ale scaunelor sufragane : " Patriarhuleste imaginea vie a lui Iisus Christos, iar faptele si vorbele saleexprima adevarul". Intre institutiile statului, componentele principale,esentiale sunt Imparatul si Patriarhul. " De aceeq pacea si feriiireaoamenilor sunt date de armonia parerilor si sentimentelor dinheinstitutia imperiala si cea patriarhala". Rolul preotului era salvareasufletelor ( Ep. ru,2-3), viata intru Domnul, ajutorul material si moraldat saracilor. Episcopii au aceeasi putere de a judeca si interpretafaptele in diocezele lor ca si patriarhul, caci toti sunt urmasiiApostolilor, si fiecare biserica locala este expresia Bisericii universale.La randul sau, imparatul, in calitatea si de tutore al Bisericii a preluat

o parte din aura de sacralitate a acesteia, devenind egal al Apostolilor (isapostolos). Imaginea imparatului era aceea a unui binefacator,aducator de victorii si purtator de cruce ( stauros, nikopoietes).

Basileul a fost de doua ori legat prin lege: el trebuia si

respecte poruncile divine cuprinse in textele sfinte si in canoane, legilemorale impuse de insasi natura umana, dar si prevederileimpresionantului Corpus juridic. Epanagoge a stabilit urmatoareaierarhie: legile Sfintei Scripturi, doctrinele elaborate in cadrul celorsapte sinoade ecumenice, legile romane oficiale. El trebuia si

interpreteze legile anticilor, si si decida in spiritul lor atunci cand nuexista alta lege, dar ii era interzis si schimbe regulile pentru careexista o interpretare limpede. S-a conturat asadar, o contradictie intresuprema libertate divina care trebuia si -I calauzeasca faptele - si careii permitea si schimbe legea- si imobilismul la care il obligarespectarea unui corpus juridic amplu si restrictiv.

Ekloga isauriana de secol VtrI, Prokheiros Nomos,Epanagoge, Basilikalele reprezirfia sinteze, epurari, traduceri in limbagreaca ale Codului iustinian.

Contradictia dintre vointa divina si legea umana a fost asadarresimtita de Imperiul Blzantin, pentru care imparatu era deopotrivaautoritate legala si intrupare a legii.

Exista si novellae care denota grija pentru mica proprietate astratiotilor sau dimpotriva, care ii favofizeaz"a pe dunatoi ( oameniiputernici) ( de exemplu bov. Din 967 a lui Nikephor Phokas).Imperiul Bizalrtin n a avut o enciclopedie juridica. Dupa Eklog4 incare Leon al trI-lea si Constantin al V-lea au reunit o serie de legipentru a acfiializa primul cod ?n limba greac4 Vasile I si Leon al VI-lea au poruncit si fie reluate si redactate in greceste principiilevalabile ale dreptului iustinian, care impreuna cu legislatia aparutainte timp au format cele trei mari coduri, la care Imperiul nu arenuntat niciodata: Procheiros Nomos ( legea uzuala), Epanagoge (Revenirea) singura culegere de legi bizantna privind dreptulinstitutional), Basilika ( Constitutia imperiala). Dinastia macedoneanaa adaptat la noile conditii de viata sociala dreptul iustinian. Vasile I areunit in Procheoros Nomos ( 879) principalele elemente din CorpusIuris Civilis, pregatind sub numele de Epanagoge ( 886) un manual dedrept tnual. Fiul sau, Leon al Vl-lea a terminat aceasta opera, cuBasilikalele, un cod complet, de 60 de carti ( 887-893), compilatie sirezumat al lucrarilor juridice publicate in vremea lui Iustinian.

in anul 1045, Constantin Monomahul a fondat scoala de dreptde la Constantinopol, pepiniera de juristi si functionari menita si

consolideze monarhia.

rI

/--

i

iI

L-

I

t

r-

t

i.

r

t

La o analiza mai putin atenta, pamantul pare a fi fostprincipala bogatie a Imperiului. Kekaumenos nota ca pamantul esteaavutia cea mai de pret, iar Mihail Attaleiates afirma ca pretul vietiidepinde de cel al graului. Averea si pozitia sociala au fost conditionatenu de putine ori de suprafata de pamant detinuta.

Proprietarul tuturor bunurilor era imparaful, iar pamantul nur€Lmanea in proprietatea detinatorului decat atata vreme cat acesta ilcultiva si platea impozitul. in anul 397, Honorius si Arcadius aupromulgat legea de legare de glie a taranilor, ca unnare a tendintei dedepopulare a satelor si a exodului spre oras. Legea ii incuraja pe mariiproprietari si imparta taranilor domeniile pe iare nu reuseau si lelucreze cu sclavi. Devenit prin aceasta lege colon, taranul era nevoiti si

-I plateasca proprietarului canonul - ta:<a anuala. in secolul al vl-lea,marile mosii erau doar o amintire, cel mai raspandit tip de contractfiind emphyteusis - contract de inchiriere intre taran si proprietar, inschimbul platii canonului. contractele se incheiau pi zs de ani.Emfiteoza a devenit cel mai raspandit tip de contract, vechiiproprietari mulfumindu-se cu o renta din ce in ce mai mica, fara a-rputea alunga pe arendasi. A aparut in schimb o noua forma de controlasupra proprietatilor rurale : patronatul. Coloni, emfiteoti sau liberi,taranii cereau protectia unui patron pentru a face fata pericolelor, a-siputea achita datoriile fata de stat, si a se desprinde de vechiiproprietari. Din motive ideologice dar si fiscale, puterea a trebuit si -sifaca din comunitatile rurale un aliat, astfel incat Leon r ( 457-474)denunta nedereptatile comise de patroni, iar Iustinian in reforma dinanii 534-535 acuza sistemul patronajului, introducand o noua moda:aceea de a imprumuta taranilor grau, cerand in schimb un teren.

secolele vI-vII au fost prielnice lumii satelor, care in urnacatastrofei politice din provinciile orientale hebuiau si asigureaprovizionarea capitalei. Au aparut mici proprietari care lucrau singuripamantul, haind in asezari numite choria. chorion a devenit unitateafiscala principala din Imperiul Bizantin, fiind un teren exploatat pecont propriu de mai multe familii ce formau o comunitate. Impozitulera platit colectiv. Trepta! taranii se vor extinde si la terenurilenecultivate din vecinatatea lor. Aceste modeste kreseis : achizitii auformat baz.a marilor domenii ( proasteia). zonele marginase alelocalitatilor nu erau bunuri comune, si nu erau , conform legii agrareimpartite prin fagere la sorti, fiind golosite de cele mai tuhJ oripentru pascut.

capelele construite ln chorion se aflau ?n posesia satelor si nu?n jurisdictia episcopilor, conform novellei din anul 996, emisa deVasile al Il-lea.

Cu timpul s-a format o elita rurala, din cei mai instaritilocuitori si lucratori ai pamantului - proteuon; acest sfat media

conflictele din chorion, si tinea legatura cu satele invecinate si orasul .

Raspunderea fiscala era colectiva asfel incat taranii plateau impozitulsi pentru cei ce paraseau saful, dar daca proprietarul nu se intorcea in30 de ani, vecinii beneficiau de dreptul de preemtiune ( protimisis),marindu-si propria parcela. in cazul in care ritmul de abandon se

acceler4 vecinii nu mai reuseau si plateascva impozitele, parasindu-si

la randu-le gospodariile sau scotandu-le [a vanzare. De multe ori erau

achizitionate de un dynatos stabilit in chorion care isi exercita dreptulde preemtiune.

Pana la Romanl lekapenos ( 934), strainii de chorion puteau

cnmpara terenul pus in varrzare numai daca nu-l achaitiona nimeni

din sat. pentru a impiedica acapararea proprietatilor taranilor plecati

din sat, dupa 30 de ani, statul putea folosi o aflna de temut : scaderea

respectivei gospodarii din obligatiile fiscale ale asezarii. Aceasta

devenea o parcela ( klasma), proprietate a statului care putea si o

vanda sau si o inchirieze.incanil vinderii ei, in afara riscului de a ficumparata de un personaj instarit exista pericolul slabirii intreguluisat, caci noul proprietar nu respecta regulile fiscale comune, platindimpozitul direCt agentilor statului. in secolul al X-lea, acesta a fostnumit " taran public" - demosiarios. S-a dezvoltat astfel o clasa ataranilor mijlocasi, pe care statul a ferit-o de tutela marilor proprietari.

Taranii care fugeau din calea celor putemici se puteau stabili pe

domeniile unui vecin mai bogat, ramanand oameni liberi, si platind

dari pentru dreptul de a folosi o suprafata de teren pe care o detineau

aproape in proprietate, deoarece puteau lasa pamanful mostenire sau

zestre. Ei erau inclusi astfel ?n grupul servitorilor ( hyperetai) din jurulcelor putemici. Din punct de vedere fiscal, parecul nu era autonom; el

trebuia si figureze intr-un titlu de proprietate ( praktikon).

O structura flscala importanta a fost-pronoia : incredintarea

unei parti a impozitului funciar sau a venitului rcalizat de unul sau mai

multe sate unui arhonte. Acesta, desi nu era proprietat al terenuluiprimea impozitul direct de la tarani si nu prin intermediulperceptorului; averile arhontilor au sporit astfel in dauna taranilorindependenti. In vremea Comnenilor, pronoia a devenit un contract:

achitarea datoriilor fiscale se facea prin indeplinirea unui serviciumilitar pe care beneficiarul trebuia si il execute impreuna cu oamenii

sai, acceptand rechizitionarea bunurilor si plata unui procent din ta<ele

perecepute; asdar, pronoia a devenit o concesionare de bunuri inschimbul serviciului militar. Dar si de data aceasta statul a pierdut

controlul, caci cei puternici incercau si parvina confundand pronoia cu

gonika ( drepturile mostenite), ceea ce a dus mai ales dupa 1204 lamostenirea ereditara a concesiunii.

Douloparecii erau taranii foarte saraci, care lucrau domeniulstapanului, primind o parcela a carei suprafata ramanea fixa. ingeneral se stabileau [a marginea satelor de pareci,in catune ( :proskatemenoi, asezati). Cand rentele deveneau foarte mari,douloparecii trebuiau si slujeasca in casa unui dynatos, si sa facadiferite corvezi. Posibilitatea de a vinde terenul si a se stabili in altaparte era iluzorie. Fugarii erau adusi cu forta inapoi. Legarea de glie afost in secolul al XV-lea o realitate pregnanta.

Protimisis - drept de precumparare si rascumpararepreferentiala, recunoscut unor cercuri de persoane cu privire laanumite bunuri, persoane aflate intr-un raport de solidaritate: rudenieo

devalmasie, vecinatate de sat sau de stapanire; dreptul se exercitanumai in cazll instrainarii unor bunuri.

Daca in dogmatica dreptului roman si a celui modern,protimisis este un aspect conventional, clauzular al varzarii, in altesisteme de drept, arhaice ( inclusiv cel romanesc) el era un statut real,pefinanent, originar, al persoanelor si bunurilor, o supravietuire, o

dovada a unei foste participari egale ( sau inferioare) a privilegiatilorprotimitari la stapanirea care se instraina; este un fel de vocatie afiecarui devalmas sau vecin la stapanirea intregului bn devalmas sau

vicinal. Pentru stapanul anterior el reprezenta persistenta unei legaturipreferentiale necomplet lichidate, cu fosta si stapanire reactivata.Pentru rude era un fel de coproprietate familiala inegala. Prin urmare,daca instrainarea unui bun era neaparat necesara, bunul respectivputea fi mentinut in cadrul unuia din cercurile de solidaritate care erau

chemate la protimisis intr-o conditionare privilegiata.Protimisis-ul este specific unei societati relativ inchise,

traditional structurate, ierurhizate; stapanirea asupra bunurilor este maiputin libera, circulatia se face mai greu, mai lent apare un anumitimobilism. Protimisis-ul s-a realnat la doua niveluri : precumpatareasi rascum parutea sau retractul. in primul caz, instrainatorul era dator si

-l anunte pe privilegiat de varvrrre ( denuntiatio), invitandu-l si

precumpere; daca acesta refsza" bunul putea fi instrainat oricui.Nerespectarea precumpararii atragea ca sanctiune drepfulprotimitarului^de a rascumpara de la strain bunul vandut ilegal, cuacelasi pret. In al doilea eaz lnstrainatorul avea datoria si vandaprivilegiatului, dar era liber si vanda si unui strain, cu riscul ca intermen de un an si o zi privilegiatul nesocotit si -si exercite dreptul de

rascumparare la pretul real al bunului. Primul nivel este tipic bizartin.Novella ll4 a lui Leon al Vl-lea Filosoful decidea ca retractul si se

faca in 6 luni fara denuntiatio de precumparare. Al doilea nivel este

mai tardiv, specific apusean si demonsteaza inceputul destramariistructurii de protimisis.

Protimisis-ul, aparut si dezvoltat pretutindeni in structurile deobste sateasca sau oraseneasca demonstreaza, o pivatiz.are incipienta astapanirii. Numai existenta unei stapaniri individuale explicaposibilitatea varzani ssidorinta de extindere a proprietatii prinprecumparare. Treptat ins4 protimisis-ul a devenit ambivalent: afavoizat solidaritatea de grup si un anumit imobilism social, dar prinaplicarea formala fictiva a incurajat acapararea sau chiar desfiintareaacestei solidaritati, datorita strainilor care au devenit protimitari fictiviprin naturalizare in sat sau prin abuzuri.

In Imperiul Bizantin, dreptul de protimisis poate fi surprinsinca din secolul al rv-lea. in secolele X-XI, dinastia macedoneana s-aconfruntat cu probleme grave, legate de circulatia pamanturilor, si deprocesul de acaparare pornit de marii latifundiari si dynatoi. Solutia afost reglementarea larga si insistenta a dreptului de protimisis inh-oserie de novele emise de basileii Roman I Lekapenos, Constantin alVII-lea Porfirogenetul, Nikiphor Phocas, Vasile al Il-leaBulgarochtonul, Manuel Comnenul, condensate in Hexabiblul luiArmenopol. ( Protimisis-ul romanesc pare a fi produsul societatiiautohtone pana in jurul anului 1400, deoarece este putin probabil si fifost cunoscute novelele bizantine. La inceputul secolului al XV-lea, infata practicilor de protimisis, Biserica s-a aparut invocand ca si inImperiul Bizantin exceptarea de la protimisis a deniilor provenite de lacredinciosi. Curand, scutirea s-a extins la toate daniile, iar boierii aubeneficiat de ea in actiunea de acaparare a pamanturilor taranesti.Putem presupune astfel ca era cunoscuta novela lui Vasil alll-lea dinanul 988, care abroga novela lui Nekiphor Phocas, ostila daniilorpioase, pe care le ingaduia numai intr-un anumit procent.

La jumatatea secolului al XV-lea a aparut in TaraRomaneasca un text bizantin privitor la protimisis; articole dinlegislatia lui Iustinian au aparut alaturi de Zaconiconul lui StefanDusan ?n codicele menastirii Bistrita.La2S februarie 7648, ?n vremealui Matei Basarab, manastirea Radu voda din Bucuresti opunea pentrua doua oara un protimisis de vecinatate taranilor liberi carecumparasera mici loturi care fusesera in proprietatea urmasilor unuifost ruman pe care manastirea il slobozise. Matei Basarab a hotarat cadaca taranii vanzatoi nu vor sau nu pot si -si reia pamantul,manastirea isi va exercita dreptul de protimisis). tn novela atribuita luiRoman I Lekapenos, cobirnicii erau chemati la precumparare ca apatra categorie de privilegiati, inaintea simplilor vecini. Matei Basaraba mers si mai departe, indepartand protimisis-ul pe care satele vecine

il reclamau in spiritul solidaritatii existente intre obstile aceleiasi

confederatii, solidaritate pe cale de destramare in fata statului.

Exemple de subiecte:Codificari preiustiniene: Codex Hermogenianus si

Theodosianus.Corpus Iuris Civilis: elemente de datare si de continut.Legislatia in vremea dinastiei Macedonene.Raportul Biserica-Stat refl ectat in Basilikale.

Codex

TEMA IV

CULTURA BIZANTINA

CONTINUTUL TEMEI: elemente definitorii ale culturii bizantine;

arhitectura religioasa, mozaicul , fresca; icoana bizantina: tehnici de

lucru, semniificatii, simbolismul culorilor; filosofia; literatura laica si

patristica; cronografia; artele minore; muzica.

in timpul lui Constantin cel Mare s-a petrecut un eveniment

care a avut o importanta covarsitoare in dezvoltarea ulterioara a artei

bizantine: descoperirea sfintei Cruci. Constantin si Elena au

transformat locurile vietii si patimirii Mantuitorului in centre ale

pietatii crestine. Pelerinajele la locurile sfinte au caracterizat intregul

Ev Mediu, culminand cu fenomenul cruciat. Dupa anul 313, Biserica

si-a aratat loialitatea fata de curtea si familia imperiala, preluind

elemente din ceremonialul si din moda inaltilor functionari imperiali.

Si arta religioasa si cea laica s-au supus acelorasi sugestii. in aceeasi

perioad4 Salonicul, Antiohia, Alexandria, Miletul erau zguduite de

miscari populare, de erezii, care au avut ca rezultat o scadere a

influentri lor culturale.Centrul religios si artistic al Imperiului a fost Capitala; acesta

este creuzetul artei bizantine reniltate din traditia clasic4 attaelenistica, bagajul cultral oriental al Persiei Sasanide, al semitilor dinAsia si al egiptenilor. Arta imperiala rentktata astfel a format un totorganic. Clasicismul I-a oferit armonia si simplitatea regasite intehnica drapajului sau atitudinile personajelor; Orientul a adaugat

nevoia realitatii concrete, sensul monumentalului. Constantinopolulu a

oferit modelul provinciilor imperiale oricat de indepartate ar fi fost

t--

acestea de centru. Arta bizantina a cunoscut si perioade de lentoaredeterminate in general de situatia politica ( atacurile persane si slave,extinderea dominatiei Islamului in Asia Mica si Egipt , iconoclasmul).Arta bizantina a avut doua epoci de referinta: secolele IV-VII (Iustinian) si secolele D(-)il ( dinastiile macedonenilor si Comnenilor,cand artabizantina a devenit un sistem de referinta al Europei).

Palatul imperial a ocupat in anumite epoci 400000 metri.Resturile arhitectonice pastrate nu permit din pacate formarea uneiimagini complete; dar un bun element de comparatie ftrmane palatullui Diocletian de [a Split, construit cu mesteri din Asia. Este un fel deprim exemplar al arhitecturii civile bizantine, exprimand sinteza pecare artistii si arhitectii timpului au rcalizrt-o din amesteculelementelor clasice si orientale.

Arhitectura religioasa are ca punct de plecare perioadaconstantiniana. Majoritatea monumentelor deriva din planul basilical,completat de planurile bisericilor circulare sau octogonale. Inca dinvremea lui Constantin cel Mare basilica circulara era susceptibila de oevolutie shalucita stadiul culminant fiind cladirea Sfintei Sofia.Basilica San Pietro din Roma a fost zidrta pe mormantul Apostolului,din care azi nu s-a mai pastrat nimic. Trinavarea s-a facut prin catedoua siruri de coloane ; practic, in plan se disting cate doua siruri denave laterale; intre absida si nave este plasat corul, care in acest caz se

confunda cu un hanssept. Intrarea este precedata de un atrium, cu ophiale la mijloc, inconjurat de colonada; atrium-ul este precedat denartex si scara. Prin urmare, basillica imbina elemente de arhitecturadomestica si publica clasica. Din atrum puteau asculta slujbacetechumenii si neofitii.

Navele erau acoperite cu tavan de lemn, calcularea fortelor de

sustinere a boltii care fusesera rezolvate in wemea lui Caracalla sau

Diocletian fiind acum uitate.Cele mai importante cladiri bizantine au aparut dupa

recunoasterea crestinismului ca religie licitta; viata in umbra a noiireligii, suferintele ei creasera Romei un prestigiu si o traditieimpresionante si constant reafirmate in contextul sinodal postniceean.Constantin a ridicat la Betleem o biserica deasupra ieslei ?n caretraditia plasa nasterea Mantuitorului. Basilicile circulare sauoctogonale din secolele IV-V imita cladirea pe care Constantin a

naltat-o peste Sfantul Mormant. Acelasi plan are si Santa Constantadin Roma ridicata ca mormant pentru una din fiicele imparatului. ingeneral, basilicile rotunde aveau menirea si serveasca drept baptisteriisau cladiri funerare. Ele au inca de la inceput cupole de piatra sau

zidarie. Schema verticala este destul de simpla: cilindru + tambur +cupola.

(

Arta bizantina constantinopolitana din wemea lui Iustinian si-a extins domeniul si dincolo de Marea Adriatic4 la Ravenna - capitalabizarfiina a Italiei. Dintre monumentele ei amintim Sant Apollinare inClasse, cu mozaic in absida Ca urmare a dishibuirii luminii care se

strecoara de sus printre coloane se creeaza o atmosfera mistica, maisubtil decat pana acum.

Sfanta Sofia. Trecerea de la forma cubica a masei constructieila emisfera ce o acopera se poate face prin pandantivi si prin trompe.

Bizantul a preferat pandantivii. Basilica reprezinta solutia aproape

miraculoasa a unor probleme care pana atunci parusera insolvabile, sipe care cei doi arhitecti asiatici, Anthemisios din Tral3es si Isidor dinMilet le-au rezolvat cu usurinta. Planul se poate citi in doua feluri : unplan primitiv, circular, inscris ?n patrat a fost tuatla mijloc unde a fostintrodusa cupola cu stalpii de sustinere; in planul basilical s-a largitabsida, si s-a mai adaugat o alta la intrare. Constructia a fost imaginataastfel incat toate elementele ei si conduca vederea spre o cupolaaparent aruncata in spatiu, usoara, aerian4 " suspendata de cer printr-un lant de aur". Bolta pare uriasa datorita jocului perspectivei sidatorita thptului ca alaturi de cupola in absida s-a facut o spartura insemicerc, creindu-se astfel o semicupola continuata prin trei firide.

Si sfanta Irina ( secolul VI ) are o cupola exterioara sprijinitape patru arcuri care transmit presiunea unor stalpi colosali. In ceea ce

priveste planul ?n cruce amintim biserica Sfintilor Apostoli dinConstantinopol, cladita in vremea lui Iustinian. In perioada

iconoclasta, in Armenia a fost inaltata basiklica din Sanahin, cu plan

in cruce si cupola pe tambur cilindric.Basilica San Vitale este de tip central ( derivata din tholos),

cu nartex, prothesis si diacouicon care flancheaza absida, precum si unbaptisteriu octogonal ( inspirat probabil din planurile thermelorvechilor vile romane). O asemenea basilica simboliza mormantulpascal si Invierea.

Decoratia acestor monumente folosea ca material piatra, nutaiata si cioplita ci sparta, si eventual amestecata cu caramida, efectele

pe care le poate produce caramid4prin culoare si dispozitie fiindremarcabile. Arta epocii, mai ales ?n Orient se adresa unor oameni

inclinati spre stralucitor, spre combinatii de nuante, tonuri, tinii.Caramida permite4 prin amestecul ritmic de bucati arse diverse

combinatii de culori. ( Randurile de caramida alternand cu randrni de

piatra prinsa in tencuiala se regasesc si in omamentatia bisericilorromanesti). Uneori au fost folosite pietre rare; alteori, printre bucatilede piatra se amestecau fragmente de sidef, bron4 argint sau aur.

Anumite parti din decoratia interioara se executau in placi de

metal. Podoabele de deasupra altarului, capitelurile coloanelor erau

t.

t.iirIr

[:

cand poleite cand imbracate in placi de metal. Partile constructieirezervate frescelor sau mozaicurilor se acordau cu resful decoratiei. incentrele Orientului fresca a fost destul de devreme inlocuita cumozaicul. Chiar si comunitatile religioase mai sarace preferaumozaicul frescei, deoarece producea impresia unui tot impunator.Aceasta decoratie a fost destinata in special altarului si arculuidinaintea altarului, care il despartea de cor.

in general, pentru moz-aic se preferau suprafetele un picconcave, care asigurau o mai mare durabilitate. in plus el ofere4 spredeosebire de fresc4 jocuri impresionante de lumina. Trebuie si neinchipuim absida intr-o semiobscuritate, din pricina ferestrelor mici,din care se distingeau albastrul, verdele sau aurul viu al mozaicurilorconturand siluete de marimi supranafurale.

Decoratiunile se mai asezau si pe zidul navei centrale,deasupra coloanelor care asigurau trinavarea. Forma eta a frizelor sausuccesiunilor de motive geometrice. Deasupra frizei se derulauprocesiuni, ahlz;ii la evenimente istorice sau pasaje din Evanghelie.Treptat s-a introdus mozaicul chiar si ?n exteriorul basilicilor in zanaabsidelor sau ( ca in secolul al Xl-lea la DAphne tn Grecia) s-auconstruit ziduri interioare speciale, care ofereau suprafete in pluspentru mozaic.

De origine oriental4 moraicul a trecut in arta rasaritului siapoi in cea italiana. in Bizant existenta si a fost doar temporarintrerupta in perioad a crizei iconoclaste.

Decoratia zidului navei de la Sf. Dimitrie din Salonic ( sec V)a fost obtinuta printr-o combinatie de placi de marmura care farmeazadiferite motive, in rosu, alb, galben; sunt ornamente abstracte, dantele.Prin urmare, fresca epocii catacombelor a fost inlocuita din necesitatiestetice cu mozaicul.

ta inceput mozaicarii nu au creat ninic original, mutumindu-se si imprumute elemente decorative din arta elenistica. in secolul alIV-lea nu se observa aproape nici o diferenta inhe un ddcor crestin siunul elenistic. Un exemplu ?n acest sens este plafonul bisericii SfantaConstanta din Rorn4 in care nu apare nici o imagine specific crestina;este o decoratie florala, fara o limita precisq fara sfarsit, probabil deorigine orientala.

Poate cea mai stralucita decoratie de secol IV in mozaic estefundalul absidei basilicii Sfanta Pudentiana din Roma: IlsusPautokrator, inconjurat de Apostoli, cu Ierusalimul ceresc in fundal.Culorile sunt simple, vii, luminoase; fondul este albastru, cu dungirosii, portocalii) rozt albe; figurile, redate tn maniera antica auproportii colosale; desenul este viguros, maiestuos, sever. Bucatile de

1\-l z-

sticla si piatra nu sunt intotdeauna la acelasi nivel, astfel incat luminavibreaza pe suprafetele lor.

Mozaicul basilicii santa Maria Maggiore ( sec. y ) prezintadespartirea lui Lot de Avraam, marcand inceputul ciclului narativ inarta. Elementele elenistice s-au pierdut. comparativ cu maiestateaPantokratorului de la Sfanta Pudentian4 aici se observa o alta tendintatot de origine orientala ( vezi picturile rupestre din Capadoccia dinscoala monastica si populara) : placerea de a povesti. Mozaicarul aavut aceetrsi intentia cu a unui pictor care omeaza un manuscris, darnu si aceleasi facilitati de executie. Artistul mozaicar era obligat siapropie fundul unei scene, si o faca cal. mai putin adanc4 deoarece elavea la dispozitie mai putine nuante pentru a reda perspectiva.Deseori, ca si miniaturistii, moz.aicarii au introdus elemente dearhitectura pentru a sugera profunzimea cadrului; dar de cele maimulte ori ele apar ca niste pete colorate, necesare mai mult cromaticdecat ca puncte de reper. confururile sunt accentuate , dure, impuse detehnica de executie amozaicului si de distanta de la care erau privite.

" Despartirea lui Lot de Awaam" face parte dintr-o serie detatllouri executate pe suprafata navei cenhale de deasupra coloanelor,serie compusa din 42 de scebe veterotestamentare, din care bu s-aumai pastrat decat27.

catre anul 450 a fost terminat si " Baptisteriul ortodox de laRavenna" ( centrul mozaicului european). Monumentul are plancircular; cleasupra arcadelor se afla mozaicurile ornameniale.Deasupra ferestrelor, o a doua banda decorativa reda o serie de tronuriepiscopale si altare pe care sta deschisa Evanghelia pe cupola esteredat tsotezul Mantuitorului, intre Apostoli. scenele au un aei degajat,liber, expresiv.

Ansamblul este intrecut poate numai de cel de la san vitaleridicat din ordinul lui Iustinian. in absida mtr ,.p..r.rt"i cirl-rr6dominand universnl: christ Emmanuel, aseiat pe globul pamarrtesc.Doi ingeri il recomanda pe sfantul Vitalie si pe episcopul Ecclesius.Deasupra coloanelor se deruleaza theoriile - procesiuni de personajedintre €are se distinge episcopul Ma:rfunian, deosebit de

-expresiv,

amintind cu calmul sau ascetic de maniera de executie a unei icoane :

ochii sunt puternic conturati, obrajii trasi de aseez;,,. o astfel deprocesiune se regtxeste si la Sf. Apolinarie cel Nou din Ravenna ( secVI).

T'ot ?n absida de la san vitale, de o parte si de alta a altaruluise afla doua panouri mozaicate, care redau principalele personaje alecurtii imperiale. Pe unul dintre ele este repreientat iurti*urL inmijlocul curtenilor, p celalalt Teodora. Este ce[ mai reusut portretimperial in moz.aie. Basileul este redat ca simbol al unitatii dintre

puterea spirituala si cea laica; Iustinian este precedat de clerici; de

cealalta parte - curtenii si garda de onoare cu sabii bataute in pietrescumpe. Teodora poarta pu{pura imperiala Pe tivul hlamidei se aflasimbolul ofrandei, accentuat prin figurile brodate ale celor hei Magi (motiv de origine rasariteana). Prin urnare, perechea este infatisata caparticipand la ritualul depunerii ofrandelor, cu ocazia sfintirii bisericii,in anul 547. Iustinian poarta patera de aur, iar Teodora aduce vasul cuvin. Toate chipurile sunt in acelasi plan, conform conventiei arteibizantine; capetele perechii imperiale sunt nimbate. Cortegiul este

redat frontal, se simte cadenta procesiunii. San Vitale este punctulculminant al artei bizantine in Occident.

in basilica Sf. Dimihie din Salonic, sfantul este redat alaturide ctitorii bisericii, intr-o maniera impunatoare si imobila. Privirilesunt extrem de pahunzatoare, vii, comparativ cu privirea senin4detasata, meditativa a sfantului. Mozaicul pavimentar pare a fi inspiratdin temele elenistice.

La sfarsitul secolului al IX-lea in vremea dinastieimacedonene a fost ctitofita de Vasile I basilica Nea; din pacate ea nu

s-a pastrat decat tn descrierile contemporanilor. Basilica avea plan de

cruce greaca inscrisa intr-un cub exterior; cele cinci cupole aleacoperisului marcau rmghiurile patratului si loeul de incrucisare albratelor crucii. Motivele mozaicului erau liturgice si dogmatice. Aparnoi teme, raspandite ulterior ln intreg Orientul : Anastasis, coborarealui Iisus in infern, Adormirea Maicii Domnului, ImpartasireaApostolilor, Judec.ata de Apoi. Locul fiecareia este bine prec\zat;

scenele veterotestamentare sunt treptat inlocuite.Mozaicul capata in locul vechiului fond albastru unul de aur

(Daphni, San Marcq Kahrie Djami Torcellq Sf. Sofia din Kiev etc.

sec )ilI-XflI).Mozaicuri deoscbite are si basilica San Apolinarie Nuovo.

Cele vechi au fost comandate de Teodoric si sunt opera arttistikrrpaleocrestini romani. Dupa cucerirea de catre lustinian, basilica a fostretarnosita, si fot ce amintea de dogma wiana inlaturat. I)r:pa ojumatate de secol, o parie din friza de deasupra arcadei navei a fostinlocuita cu mozaicuri in stil bizantin. Acoperind complet ambii peretiai navei, mozaicurile se impart in trei registre. Ileasupra arcadei navei,si sub feresfiele din claire-voie se afla o fasie lata si continua de

moz,aic care parcurge intreaga luagime a navei, ca o fnza. Ea continedoua siruri de sfinti redati in maniera ravennata. Registrul al doileaumpte spatiul dintre ferestrele din clsire-voie, cu figuri in toga- Pe

ultimul nivel se afla panourile cu repre?.entari din viata lui Iisus ?n cea

mai completa varianta a artei paleocrestine : parabolele, minunile,Bunul Pastor despartind oile de rxlpre, Patimile, Inviere4 Cina in

I

rit

Irt

It

IIt$

$

registrul median figurile sunt moderate tridimensional, cu efecte declarobscur si cu umbre purtate pe diagonala. Initiat persona.l.r.lr.uuin scriptii de identificare deasupra ruprrri. Indepartaresa lor sugereazaca ar fi putut fi vorba de sfinti sau profeti vJnerati de arieni. Intrepanourile roman-ariene si cele bizantine se observa diferente detehnica : panourile romane subliniaza viata famanteasca si suferintaumana a Mantuitorului, pe cand frin bizantina pune accent pe naturalui divina.

Gradul de inclinare a tesserae-lor da gradul de lumino zitate almozaicului.La san vitare, in baptisteriur arian, in scena Botezuruisavarsit de Ioan raul Iordan este personificat * ca in cazurbatranilor

zei fluviali romani.Sculptura.

Reminiscente antice, reliefurile apff Ia capitelurilecoloanelor, la cornise, la ancadramentul usilor si ferestrelor, peamvoane si tro.nuri episcopale. Dar daca in arta clasica ornamentulfacea pafie indispensabila din arhitectura, in arta biz,antina el estefbctice si auxiliar, un erement de umplut.rr,; **.u pentru zidurileconstruite ?n general dinh-un material modest. Aceste broderiisolide sshimba aspecfur masei zidanei, ra**a-o mai vie, maicomplexa.ornan:entica scurptata isi imprumuta motivere mai ares dinarta ele*istica. De exemplu acantul, se va intinde de ta cupiteiuJtecoloanelor si pe pereti; in jurul

-f.mtrrfoi, -raputanO infatisari sistilizari noi. ln arta veche, fr,inr* avea o forma supla; acum este mairigida mai ireala. Reriefur tinde si airp*u. ru.tiiJ scurptate se ridicafoarte putin deasupra nivelurui fondurui. penku a obline contraste deumbra si lumina, trrepanul gaureste piatra dupa conturur frunzeror sautrascaza un sant umprut apoi cu .*ru,i praf de m**u neagra.

AIte forme decorative sunt .*1. g.o*etrice, forosite frecvent?n Orient.

copiafe de pe stofere de matase cu fir de aur din orient suntfiintelc fantastice. Treptat ornamentele devin upr*p. prate.Amvonur bisericii sfantul Apolrinarie Niovo din Ravenna (sec vI ) este decgry cu motive geometrice: romburi inserise unere inaltele si triunghiuri, incadrate de s-emnur crucii o**up.u unei s{bre.Parapetur phiarei din Lavra imbina o*u*"nr"le sub forma de

lmpletituri ( sec X ) cu decorul zoomorf si imaginea Bunului pastor.se simte un oarecar€ primitivism, care ii pune i"- *irrii secolurui alX-lea intr-o lumina nefavorabila

Decoratia capiteruriror se inspira din decoratia corintic4compozit4 imbogatita cu simboristi ca rozeio ,t"iri sau a geniurui

antropomorf. capitelul impost4 folosit ?n primul rand din ratiunitehnice inlatura primejdia spargerii colturilor laterale datoritapresiunii, dar punea probleme in caz de cutremur. solutia a fostcontopirea capitelului cu imposta, intr-un trunchi de con sau piramida.

La inceput, sculptura a fost exclusiv in serviciui credintei.Sarcofagele martirilor pastrau inca legatura cu arta si decoratia clasicasi elenistica. Pe sarcofage se amesteca motive elenistice cu simboluripagane: pe vita de vie se catara ingerasi care nu se deosebesc inca degeniile pagane. Christos si Apostolii sunt redati adeseori in firide. Estemoda personajelor in arcade.

sculpfura in lemn poarta ecouri siriene sau egiptene ( deexemplu, usile bisericii Sfanta Sabina din Roma).

Din secolul al lX-lea ortodoxia inceteaza si se mai interesezede imaginile scurptate ( poate de teama idolatriei). scurjturaantropomorfa dispare din arta bizantina. Dar ceea ce dispare in piatrase regaseste in fildes. Nici macar nriscarea iconoclasta n-a ,**it ,iinlature aceasta arta. sub influenta Asiei, a orientului, a perioadeiiconoclasfe, arabescul cunoasfe o evolutie stralucita.

Tronul lui M**imiarg episcopul Ravennei a fost sculptat infildes. Ivoriile erau raspandite si sub forma dipticului sau ripticului.

in vremea lui Iustinian arta mi*i*turii a fost Ia loe clc cinste,Dintre manuscrisele miniate mentionam " Geneza de la viena,, (sfarsitul secolului al v-rrea si inceputur secorurui ar !f-rea). Este unarncstec de stiluri ca tezultat al colaborarii rnai multor artisti sau este ocopie rluqa mai multe opere anterioare.

In " codex Rossansfisi$'n ( Biblierteca epise*pala Rossano),personajele sunt reprezentate pe un fond abstracl fara perspectiva.Desenul are o expnesivitate exagerata, dar proprie spirituiu i bizantin.scena il reprezinta pe pilat cerand poporurui'ri areaga intre christos siBarrabas.

Dupa crir-a iconocrasta mafiuserisul devine o arta de curte:figurile sunt statuare ( sub influenta artei antice). il ;:i;;;Sinaiticus" ( Biblioteca Nationala paris), evanghelistul Marcu poarta ohaina eu drapaj ?n r:ute nobile, pe fond de aur.

-{n ildenologhiur compus de vasile al rl-rea reapare peisajul defond ca influenta a haditiei populare.. vietile snniilri ,*j.*xrrtu u,

curent popular pastrat chiar si atunci cand curtea a favorizat tendintaspre abstractizare.

Arta metalelor.smalturile bizantine sunt extrem de rare. Ele au creat prin

imitatie un adevaraf curent in occident. Este vorba de cloisonnri ;;placa de metal ( aur, argint, cupru) se desene Ma cv fasii subtiri demetal, perpendiculare pe placq asrfel se confureaea o figura sau o

scena; in cutiutele formate astfel se pun pulberi metalice. Prin fuziune,la o temperatura ridicata ele se vitrifica si se transforma in smalt.

Stofele pretioase, cu scene de vanatoare sau simbolurireligioase erau la mare cinste in orient. Stofele din morminteleegiptene imbina motive clasice, vechi autohtone, elenistice saucrestine. Motivele de pe stofele destinate vesmintelor nu sunt aceleasicu ale stofelor decorative, destinate Bisericii. Din Egipt si din PersiaSassanida aceasta arta a trecut in Bizant Matasea bizantina a fostmonopol imperial, la concurenta cu stofele fine arabe sau persane.

Asadar, de la rangul ei de arta majora in epoca greco-romanasculptura a ajuns pe un loc relativ modest in ierarhia artistica acrestinismului timpuriu, devenind o anexa a formelor arhitecturale siliturgice ale bisericii. Tridimensionalitatea clasica intra in eclips4sculptura tineand si devina picfurala si simbolica. Adusa ?n interior eaa suferit modoficari in raport cu lumina si umbra. o rara mostra desculptura tridimensionala crestina este Bunul Pastor de la Vatican.

Articolele mai mici: lampi, racle din metal pretios, cadelnitepotire, ferecaturi cu pietre pretioase, patere tin lucrate apropie vecheaarta clasica de mestesugul bijutierului.

Arta crestiua se cantamineaza de simbolism. Imortalitateaeste redata prin scefle biblice ca Noe scapand din Potop, Mciseeliberat din Egipt, lov izbavit de strferinte sau Daniel scos din groapacu lei, Lxz,ar inviat etc.

Arts ico*nei nu este rezultatul unei intuitii subite sau a uneitra-qaturi de geniu. Nimic nu este lasat la intarnplare, si fiecare elementse incadrcaza ?n intreg- Suprafetele sunt fin distribuite; odemonstreara vrmele liniilor geometrice scoase la iveala cu prilejulrestaurarilor. ()monima si in arta musulmana este caligrafi4 geniulgeometric si sirutul ritmului care traduc spatiul nelimitat, simbol alprezentei divine.

Reprezentarea lui Iisus Christos este o sarcina de terrut.biserica Rasarifului impune ur ansamblu de canoane care gxanteazaunitatea doctrinara Tinuta vestimentara si gesturile sunt invariabile. tnanul ?87, al trr{{-lca Siuoit Ecumenic decreta: "... de pictor depindenumai aspectul tehnic al lucrarii. dar intregul ei plan, dispozitia sicompozitia si apartin si depind de Sfintii Parinti intr-un chip foafieIimpede". Artistul este insa mai mult decat un copis! un mestes$ger.El isi expune credinta prin intermediul talentului sau. in spatiul rus, deexernplu sunt 40 de scoli unde nu gasirn doua icoane identice. Darpersonalitatea artistr.rlui este eclipsata de subiectul operei. Icoana nuadmite semnatura pictorului.

Din secolele )G-X[I, Orientul si ()ccidentul isi vor unnapropriile desti*e artistice. Renasterea a oferit ?n tratarea temelor

tt religioase o frumusete mai degraba faica decat spirituala. Telul

iconografului bizarxin este insa imaterialul. in schimb, nimic nudeosebeste atta rcligioasa a Renasterii sau barocului de arta profana, ?nafaru temei.

o arta devine sacra numai cand perceptia duhovniceasca seintrupeaza in forme care ii reflecta stralucirea. chipurile umanedevenite in Renastere modele pentru scenele religioase anvleazacaracterul de icoana al operei. Icoana este expresia teologiei prezentei.I_coana Rastignirii nu trebuie si redea tristetea ( .i in cazul luiGrunewald), ci marfuria prezentei. occidentul nu a perceput misterulde pe Golgotha decat la dimensiunile sale umane, si nu ca o conditie amantuirii lumii. Din acest punct de vedere arta occidentala a ramas labaza crucii. Poate chiar cruciadele au impedicat Apusul si percsapaacest aspect.

Ingredientele utilizate de artisful iconar erau naturale. Demare importanta este lemnul. Centrul suporttrlui destinat desenului erascobit cativa milimetrii astfel incat si formeze o riuna. pana in secolulal VIU-lea tehnica utilizata a fost encaustica, ulterior fiind preferatatempera. Ilin secolul al XIV-lea lernnur em katat cu clei din piele deiepure peste care se aplica o par:g,a subtire imbibata in aceeasisubstanta, pentru a preveni oraclurile. IJrinau ? straturi de grunet clinclei si leukas ( piatra alba). pentru a fi protejat dese*ul *.u uJop"rir cugalbenus de ou.

A scrie nurnele divin pe icoaua insemna a*{ da viat4 energie.?n secolul al tr-le4 ?n pastorul lui Hermas se mentiona ca numeleFiului sustine lunlea"

in icoana sau miniatura proportiile sunt ignorate. usile siferestrele 8u dinrensiuni utopice. Icoa*a ca si t&ul Evanghelieireprezinta o proYocare la adresa ietelepcirurii acestei lumi si a irdiniiei. in schimb, chipurile au o importanta ma.iora. De la Intrupare,chipul umim primeste s noua dimensiune. Vointa cte spiritualizare alumii implica o transfigurare a realitatii sensibile, ?n care frumus*ieatrupului uuan nu rnai este suficienh. in icoana, vesnrintele nri maiaeaperd *:;pui *i sufletul. calugarul Grigorie Krrg spun€a : ,' nurnaiunchip omenesc tryrltisyrat prin mutatie dumnez.eias"a are dreptul sifie o icoana sfenta". In icoana personajelc care nu au atins sfinteniasunt redate in general din^profil ( de exemplu Magii si pastorii inicoana nasterii l)ornnului). in "sAruful Iui Iud^a" Giotto il reda insa pclisus riin profil sugerand astibl un fel de absenta. Profilul fransformap€rsoana a doua, specifica fontalitatii, in persoana a treia.

Dupa iconoclasm, Fil& ir: secolul al xv-lea, chipurile si"airschimbat expresia devenind mai blande. ochii mari sugereaza privircaorientata spre viata de dincolq sprc sublim. spre mantuire. F.runtea

inalta simbolizeaza forta Duhului, nasul alungit - suflarea vie a Lui,gura fin4 geometric redata sugere€vzl contemplati4 linistea. Niciodataicoana nu este circumscrisa unui spatiu inchis. Adancime4hidimensionalitatea sunt insa refuzrte, fiindca personajele se impundoar prin prezenta lor spirituala. Substanta icoanei este lumina divinacare nesocoteste umbrele.

in iconografia bir-arrtina, culoarea are propriul ei limbaj; eaexprima o lume transcendenta. Prin procedeul assisto - trasaturi depenel din ce ftr ce mai timpezi, pomind de la o baza intunecoasa *iconograful obtine o luminozitate sporita. Culorile reci sugereazacalm, blandete, repaus, contemplatie.

Albul este specific Schimbarii la FatA line de simbolismulslavei, de puritate si cunoastere. Albastrul sugereaza imaterialul,ilrtrovertirea detasarea dc lume. Albul si albastrul sunt culorileFecioare { vezi "Adorrnirea Maicii Domnului" a lui Teofan Grecul ,din Galeriile Tretiakov. Rosul exprima exuberanta vietii, drag+stcaspiritualizata, adevarul, sangele christic si vinul Cinei. Rosie este

hlamida lui Iisus ?n pretoriu, rosii sunt rnantiile marlirilor. aleseralirnilor. Maica llonuruh:i este reprezentata adesea cu un vesrnantrcsu { omenesc) sub mantia de culoare albastra ( simbolul naturiidivine). Verdele s*gereaza echilibru, calrn, regenerarc spirituala.galbenul- lumin4 Logos-ul, cafeniul este simbolul smereniei, iarnegrul * al renuutarii Ia dese.rkciunea lumii, conditie a vederii luminiidivinc, gff)ta Nasterii si mormantsl tui Lazat

Cuvantul gaseste in icoana rrn suport de neinlocuit. iar icoanaofera o mai mare revelare a misterului af?rmat" Cuvantul este asimiiatimaginii. Pentru un crestin, orice lcctura sacra primeste astfel odimensiuns noua o rezonanta vizuala.

Ca tip, icoanele pot {i biblice, porhet pictate dupa traditie saurevelate.

Maica f)omnului, tipuri iconografice majore : trsnans - petron, cu prucul Iisus care binecuvanteaza si arata un sul ai Scripturilor;ara*ta fara Prrmc ( varianta Blaherniotissa) sau cu Prunculrepiezentat intr*o nrigdala pe piept; tlodigitria - aruta cu manadreapta spre Pruncutr pe care il tine cu stanga; f,leusa - mama cuobrazul lipit de al Pruneului, Flagrtera, Kardiotissa { a bunatatii },Balikotissa ( izvor al vietii), G*laktotrophoussa etc.

Iisus Christo.s tipuri iconografice majore: P*ntokrator,Mandilian" ErRmanouel etc.

Lideratura si stiintele.in secolul al V-lea paganismul era inca o realitate

ingrijoratoare pentru Imperiu. In anul 484, retorii Pamprepios si Illosin cercau si rcinvie ?n Cilicia sentimentele pagane. Forfa paganisrnului

consta in elita cultivata a societatii; ?n orase, si pe intinsele domenii

rurale se conservau inca traditiile pagane. Clasa curialilor in declin insecolele IV-VI a predat stafeta functionarilor mici si mijlocii, a caror

cultur4 destul de restransa era insa de factura crestina. Sub

Theodosius cel Mare, paganismul era considerat o crima de lezmajestate, iar dupa anul 415, imparateasa Pulcheria a poruncit ca doar

crestinii si ufineze cariere administrative sau juridice, facand astfel

din pagani o clasa chiar mai defavafizata decat fusesera crestiniiinaintea edictutui mediolanens sau in vremea dominatiei musulmane.

Desi alungati din administratie, paganii nu au fost alungati si din scoli.

Dar o astfel de cultura pagana ar fi impiedicat sufletele si -si gaseasca

mantuirea. Ioan Chrisostomul a propus o alta solutie: copiii si fie

educati de calugari ( a caror incultura era privita in majoritatea

cazurilor ca o virtute).Desi neincrezatori in cultura clasic4 Sfintii Parinti au fost

fini cunoscatori ai ei. Rolul invatatorului crestin a devenit treptat nu

acela de a impiedica accesul la cultura clasica, ci de a arata utilitatea

ei. Dovada asumarii de catre crestini a continuitatii culturale

dominate de cautarea tui Dumnezeu- este ptezenta in narthexul

bisericilor ortodoxe a porhetelor lui Platon si Aristotel; paideia clasica

exopaideia devenise o cale de acces catre educatia crestina, catre "stiinta" care purcede din interior.

Textele antice sunt colectionate in biblioteca imperiala. inanii 475-476, spune Zanarzs ea continea aproximativ 120000 de

volume. Universitatea constantinopolitana infiintata de Theodosius al

Il-lea, la 27 februarie 425, eu caledre de gramatic4 retoric4 elocint4latina, filosofie si drept este legitimarea definitiva a vechiului ciclu al

paideii. Capitala a salvat cultura clasica.

Invatamantul universitar din Alexandria a fost dominat de o

toleranta remarcabila: profesori pagani si crestini intre care este

atestata si o prezenta feminina - Hypatia au numarat printre elevii lorsi multi cresini, de exemolu Synesios, viitorul episcop de Cyrene. Si

totusi, ?n spatele aparentei grecesti, ?n Alexandria se t'orbea limba

eCIpt& ?n Siria si Mesopotarnia siriaca iar in Balcani latina.

Scoala costa mult si a devenit apanajul elitelor. Copiii intre 6

si l0 ani deprindeau notiunile elementare de [a un gramatic platit, Cei

saraci studiau discipline care le ofereau o cale de acces inadminishatia publica: masuratorile de teren sau tahigrafia.

Invatarnanftl secundar, particular era extrem de costisitor. Aceste

scoli functionau adesea in sediile adunarii municipale, numite

mouseion. Dascalii predau dupa modelul clasic, intre l0 si 15 ani

gyarnatic4 literaturq istorie, moral4 chiar si stiintc exacte; dupa 15

ani era studiata retorica, Decesara functiilor publice, precum si

medicina si filosofia ce asigurau o viata rationala. puteai deveni dascalin urma sustinerii unei conferinte publice. Profesorii erau scutiti dedarile publice.Pentru formarea unei culturi complete, cele mairecomandabile centre erau Alexandria, Antiohil ionrturtinopol,Athen4 GazL Berytos. Selectia pentru invatamant t superior erafoarte severa' Pentru a deveni rrouiu superioara * ,oureion trebuiasi aiba profesori renumiti. in Alexandri* centrul in care ," fuiruuurna in secorele tv-vl studii complete nu exista oficial decat unsingur mouseion, intretinut de edilii'o.asurui. in anut 527, rustin I apromulgat o lege prin care interzicea invatamantul ereticilor, inri*1,

samaritenii si grecii.Iustinian a ruinat institutiile curturale pagane. in anur 52g ainchis Academia din Athena, fara ca ,in*uu'ri' se impofiveasca,

fiindca orasul o renegase deja. Firosofia u inr.lrt ut un regres, ?n timpce dreptuJ a fost controlat de institutia imperiali"in secolele IV-v s-au copiat numeroase manuscrise profanesi religioase ?n scriptoriile particulare si ?n aterierele irrrpjrrr.-i*

secolul al IX-le4 prirnul text antic recopiat a fost o opera platoniciana.tn literatura originala a secoleror IV-v pot {i surprinse douacurente: opera parintilor greci ( Vasile cel Mare, r.;rigorie de Nazianz,Grigorie de Nyssa, loan Chrisostomui), oameni a caror cultura clasicasi re'spect penfru rne{odele antice "sunt cunoscute, si curenful rnistic,provenind {ri desertul rgiptean. baeat pe schemele intelectuaristeplat*niciene pesle care r-au suprapus dogmele isihaste: EvagriePorrticul, Ili'nisie

- Are*pagitul, Ioan- scara;l etc. expo*entul noiisensitrilitati a fost Roman Merodul ( in perioada lui lusti*ian), *** urenunlat Ia masura antica in favoarea versurilor cu rinra in Konfakia *

texte sompuse p*nlru a inscrti si comenta Liturghia.Retorica si-a pastrat actualitatea, puiand ?n rumina in sec*lurai [V-le& prin Libanir's si Thernisti+s solutiilc eulturale si politic.e g]e

care trebuia si Ie urrneze Bizantul.Istoria a esigurat contiriuitatea rsmara a trrnperiurui :Eu.sebius cu " {storia eciesiastiss", procopius din ceemeea, adrniratoral lui Tucidide si Tacitus cn ,' RazboiaG ., p.*ii',, ',Razboaieie cugotii", " Despre zidiri", " Istoria Secreta'n. Cu *n -stil rirai pirtin etejangtheophilact din simocatta a sris in secorur ar vll-rea o istoriie a rui

feraclius- in manastiri se scriu vieti are sfintiror si cro,ici de Iaueneza rncoace.

La inceputul secorurui al \{tr-re4 cultura atinsese cer maiscazut nivel din istoria Bizantului. Nici rnusulmanii, nici arkarfi, ni;;iconoclasmul nu reprezinta cavzfr. are acestei invorutii; ere auaccentuato doar. Retigia a devenit singurul refugiu. astfel incat inke

secorele vll-rx a inflorit o literatura inspirata din doctrinerereligioase, o hagiografie militanta si emotionanL inspirata de martiriiislamului sau iconocrasmurui. .f"i:: in *r" sau arub4 vietirepatriarh,or monofiziti si melkiti din ar.*Jroriu reuneau sfinterebiografii. $a scris putina istorie."Miracula sancti Demetrii" istorisea la ^iumatatea secolului alvll-lea faprere sfanturui. Scrierea #;;;ri-Teofan incepea de racrearea lumii pana la anur g13. Dar ro.-mai rrr. doua secore pana laaparitia primului istoric adevarat.Maxim Marturisitorur a studi{ ?n spiritur traditiei crasice si arpaideii gramatic4 retorica si firosofia tu'coirtu,rtinopal, in jurulanului 600, iar loal Damaschinur in secorul ,t vtu-tru a fost cei dintaidintre parintii greci care a construit.o te.rtogie rationar a bazxa pecun*asterea perfecta a rogicii aristoterice. ste[n cer Tanar- martir aricaaoclasmului, Nichefoi viitorul patriarh ,uu n

"odor studitul aupredat gramatica, retoric4 diarectic4 aritmetic4 geometri4 wuzi..,assiastronomia.

Nu consfanfin ar vIIJ+a este cer dintai cars a imaginat oenciclope<rie, dar er [-a fiai]ilit ,"ofui.-'"ipr. deosebire deenciclupedismur mu*sulman care aleatuia .epertorri o" oameni *ustrii,impreuna cu domeniile l*r, biz.antinii ,- F;;;;; o aJsahiire ternarica." vlata lui vasire ," s-a dorit un modei ar lfteraturii bicgrafice. I}emare importanta sunt " Cartea r:eremoniilor,,, ,,Cartea themelor,,."Cat'{ea neamuril$r skaire',, ,' Enciclopedia *ollu,, care dfut pacatene-a parvenit l?agmentar, !a care se adauga ,.t**- J"' f""I*ispeciatrizate: eneieraper{ia agricora ( "c"opo*l?;}, c*rpusur de texfestrategice, enciclopedia problemelor .eligioasc-aiJ .ur* au fbst scrisedc'ar "vietire sfintfror" de sirneon MeraFasfutr. encicropedia meriicaianetsrninata a lai T'ecfan i{onnnr, *o.p*J;;;;rr; - _,, Hippiarrika,,.llin cele 53 de r:,": ale encier*p*diei'm"i"r"l*'|*r*, integrar doardoua, si flagrnente clin a keia.

F,cicropediile au fost un esec,, desi idearui epocii a fost o ,,csrfs a cartilor", indispensabila unui nile] cultrural rninim, ideelir:rpJinit intrre anii gs{} si 10s0 de "I-.rxic*rut soudar,- opera anonima.se dezv'lta schedcgrafia - ra{nura a oratoriei caracterizate prinrepelarea aceruiasi lucru in forme diferite. Au apanrt curegeri rJeexercitii pentru imbogatirea vocatrularurui ca -cea

a Iui loantongibardos - prlyrnnasmata.platonicianur pseilos si neoprahnocianur staros crecreau intr-un n*us necreat, ?n eternitatea materiei si ?n rnetempsihoza. Amandoiau vazut ?n acest cure11 singurur sistern i; iil; expiice eircii*eauniversului, si a sufleturur sau unic- nous. Ei au consideratplatoni'smul o teologie adevantasi pe.rtbcta ;rr""rcun.t

"; o transfarme

intr-un mod de a intelege Scriptura. Xiphillinos I-a reprosat lui psellosprea marea si inclinatie catre clasicism. Cronografia lui ascunde subseria biografiilor imperialg de la vasile al rl-lea la Mlhail al vltrJeatraditia antica uitata din vremea lui procopius. Memoriile au o tentaalart4 bogat4 expresiv4 marturie a perfectiunii la care ajunsese limbagreaca \perioada renasterii culturale hizantine,

In ciuda pierderilor suferite in plan politic, si a modificarilorin sistemul de educatie ( regresul unei educatii care presuprrneaexistenta a numero.$e functii publice, si pahunderea i, scoli acorpului profesoral monastic) secolul Comnenilor este perioada de aura literaturii si vietii artistice bizantine.

Dintre neoplatonistii din scoala lui Itaios il amintim peEustratos' pasionat de opera lui Aristctel. Asupra corncntatiilor salc s*au oprit maj multi filosofi, ineepand cu Albert cel Mare si terminandcu Torna d'Aquino.

Yecinatatea turciror si proliferarea bogornilismuiui auinfluentat aparitia unor lucmri ca Panopiia dogmatica a lui Eut1rimiosZygabenos, in verefiIea lui Alexis Comnenul iau Conroar:a ortadoxieia lui i'{iketac Choniales ( secclul Xfil ) in care metoda silogistica estepregnanta.

Reac'tia Ia formalism*l filosofic a lirst misticismul traditional: simcon Noul Teolog ( 950-1022), Niketas stethatos reintorsi Ialinistea mistica Scolastica si mistica au fost fetele unei socielatiaristoc'ratiee si *onventionale, carcia Biserica I-a propus un mod prearese si incifrat de a-l cunoaste pe Dumnezeu.

Epoca marilm istorici : Avra c+mnena - Aleriada ( t0tt3_1148), Ioan Kinnamos ( de ia Manuel ccmnenul pana ia l2t;1),Niketa*q choniafes, cu limh lui greoa:e si conJ"rza, ostii comneniior; af+st *artor oeulu. aJ cruciadei a IV-a; ioan zonaras -. {_Jronograti4 lasfarsitul secolului al XII-lea.

ljintrc poeti si romancieri ii amintirn pe Theottor pro<Im;*os,cu romanul Rosanths si llosicles, tatenhtul si enigmaticul EumathiosMalcremholites { cu Hysrnines si Hysminiai l}iogent-.s Akritis { cul,ilrr.rtrr;s si &"hodamrieeai. In spirit satirie a fcst *..i, ih secolul al xI-lea Tirnarion o eobcrare in Inferfl, cars ridiculiza societateacontemporana. un spirit erudit a fost Nyk*fbr tslernmydes, pr*oc*pairie teologie. Iogic4 stiintele fizice si astr*nomie. ca si patriar"iulFotios, praclama primatul absorut al dogrnei asupra disciplineJorprofane.

Se *onsolideaza controlul statului asupra invatamantului. in1234loan Vatatzcs a decis ca retributiile prof*sorilar si fie platite clintezaurul statului.

secolul al Ktr-lea este marcat de Georgios Akropolites alecarui memorii reinvie genul istoric si Manuel Holobolos; ei aureorganizat scoala de filosofie si Academia patriarhala. Scolile suntconduse de clerici enciclopedisti ca Maximos Reanudes si Grigoriedin cipru. Theodor Metochites, viitorul ministru al lui Andronic tr afost pasionat de geometrie, astronomie si retorica Incepe lupta dintrerationalismul crestin si mistica isihasta. Nikephor Isihastul si GrigorieSinaitul reinvie in secolul al XW-lea vechea spiritualitate a desertului,eu centrul la Athos. in fruntea celor doua grupari s-au aflat NikephorGregoras^si isihastul Grigorie Palamas.

In vremea lui Manuel al ll-lea palerclogut ( I3gl- 142s}, laConstantinopol apare o universitate, un Katholikon &Iouseion condusde G. Scholarios, aristrrtelician si isihasf primul patriarh ecurnenic dintimpul do*li:ratiei $tsrnane, si l*an Argyropulos, partizan al unirii cuRoma.

in secolul al Xfv-tcq genul istorie este rdorninat deGeorghios Pachimeres * pentru domniile lili Mihail lltll si AndronicIl pana Ia 1308- Nekiphor Gregoras -- " Isforia rornana", c, colectie demeimrrii, Ioffn Centacuzinul a carui opera incepe dc la l3Z{}, Ducas--martor al raomentului !453, Georghios sphrantze; * pana la 1460 sauLaonikc's Khalkok<xrdylas cars trateaza perioada i4z{}-147t},sustinand ca Imperiul s-a prabusii pentru ca Eu a consimtit si {i,: grec,crampsnandu-se de rt traditie romapa deE:esita Ultim*l istoric grcc altrrnp*riuiui a fcst c'ritobid din imbros cu o istorie in care peruonajuiceirtral qqfe Mahomeil al tr-lea.

Muzica.Din ssrierile lui Boethius si Casiodor, dregatcrii lui'feodoric,

puteru patnrnde oare.cun: ?n gandirea muzicala a Ravennei de secol \rT,mai ales in ter:ria rnuzicii.

B+ethius ramiurs in istoria f'rlosofiei ca un neobosit traducatordin Aristotetr. Lucrare* si " F4angaierile fil*sofiei" a fhcut cariera ?nEvul Mediu. Boethius a fost un spirit rniversal, un erudit; trataful luide muzica a ralrras -sursa cCImufia a scrierilor de acest gen rlin ElulMe.diu atr*se€rl lll c*nsidera rnuzica. rationament .si speculatie, omatematic& sonora irnpartita ?n trei categor:ii: rnujzica inirersnlui, amiscarii pianetare, muzica rlmeneasca, o &rmonie a contrariilor, simuzica instrumentala, despre care ca orice filosof avea o parere fbartcproasta Muzicianul adevacaf era doar cel eare putea judeca prinspecuiatic satr ratiune ritmurile.

casiodor a sustinut putcrsa curativa a muzicii. strucfurasistemului grec de garne si istoria niuzicii.

Parintii Bisericii au subliniat importanta muzicii in crmtextulslujbei. Prpblema lor era de a o ,cepara rJe muzica popul*ra, *erafinata

t

t

I

si de cea pagana. Sfantul Pavel si Pliniu cel Tanar lasa si se inteleagaca muzica primelor doua secole crestine semana cu vechea psahojiea evreilor. La oxyrinchos, in nordul Africii s-a descoperit un fr4gmentdintr-un imn crestin din a doua jumatate a secolurui al ltr-re4 il*aitcu traditia muzicala elenistica. Asadar, si in muzica s-a facut simtitainflucnta greaca, ebraica si latina.

La sfarsitul secolului al vl-lea, forma apuseana a arteimuz-icale a fost codificata ?n " canfuI gregorian,, * baza aficiala arntrzicii de eult ronmo-catolice.

Datele privind lifurghia ariana asa cum se oficia la santApollinarie Nuovo in vremea lui Teodoric sunt foarte obscure, fiidcatoate sursele au fost nimicite odata cu erezia insesi- Cateva cornentariiIasa si -se inteJeaga ca se practi*a lntonarea irnnurilor de cafre intreagaca*grrgatie. l)ar imfluriie lar semanau ss pare cu muzica populara, iucea ele ospat s-i teatru. popularitatea ei era atat de mar€, incal multi seconverteau la arianism. pc*tru & clpr; aceste tendinte. sfanfulAmbrozie de Medieilanum e fbcut un compromis, intr*duca*dirnnu.rile si psafunii ?n ,serviciur divi*; r:J ilrsusi a cofirprls sase ircnuri ,,

dupa tr*ditia rasaritsana", nnd* p*actica exista dcja pselmii erauc*intati a"ltifonal si respotisoriai. ( "{ntifonal : cele doua c.ruri, debarbati ssifernei, canteu ali.ernati'r' *ate un r,.erset, re;:ninrju-se traintonarea refrenului; responsoriaF oficiantul canta un verssl ca soiist,iar eorui canta versetul *rmatoi). Dupa renuniarea Ia pr*ccsiuneacfrandehrfl s-a intr+cius eoril! profesioirist. {}if,*renta dintr.e tnuzicarasadteana si eea apuseaiia estc difrrrnta <lintre atiturjinea meditativasi cea aetiva. Rasilieiie $an Vitate si Sfants S*fia aflate sub patn:nr,!*!directaI!uiIustiniarraveaufieeareeorulpropriu,pr*l.esiorrist.

Aspeehrl nedit*fiv ai Utu.rghiei rasaritc*e este iiri.rtr*t d*cbserr'aija sfavrf*:lui It:4.* cfiris*st*r:rul: " se poate c*rta si fara voes,eugetitt rasun*nd lzu.mkir;, caci rru cantam omglui, ci lui Dumaezcu,cftre ne p*a'rc ir.sculta inimiie si p*aie patrunde iri tacerea euget*luinoslru""

sfantul Ar*brazie, din'lpofriva spune: ,, tlaca il lauzi peilu*rn*i si si *anti, au dai giai unui imn. un imn eupinde cantecui,lauda si pe Dumnezeu".

Corul prof,esionist inrpliea o afiacomgregational evita dificultatile telrnice.

complexa, pe *and canful

[mnurile *ccidentale srmt silabice i anrbroziene) - cu o.qifabape fieczue nota- Imnul bizaniin ffite melismatic o silaba seprelungeste pe rnai rnulte ncte, ca un fel ,Je cadenta. Muzica bimntinaavea un stil propriu. Metisnre camplexe sc puteau auzi la s*rrsltulsecolului al vl-lea la san vitale si alta biserici bizzurtine.

Asadar, bratul artistic al rasaritului a indicat o directieartistica diferita

-de cer al apusului. occidentul, dupa destramareaputerii romane alasatlibertate unei mari vafiatii de stiiuri locale. Artabizantin4 atlata sub patronajur instututiei imperiare a beneficiat degeniul celor mai buni artisti, ca axa a unei biserici centralizate, tinzandsi dcvina tot mai pronuntat simbolica. Iloua elernente dau cheiaintelegerii ei : autoritarismul si misticismur, Iupk dinrre liberalismulIaic si traditionalismul teacratic.

l"eolagia sir:rkrrica a devcnit baza firosofiei crestine. invrerne ce teatml grec ( care a fost-o forma de cxperienta religioasa)qiunsese Ia apogeu , conelus de o logica implacabila teatrul crestin,Liturghia si-a atins apogeul mistic pe carea intuitiei. Roadere unorgeneratii de vieli contemplative s-au transformat in .strLlctr-ri matrre.

Seccie dc speeuiatie teoretiea s-au imbinat cu stradaniaprar:tica a geireratiilcr de seriitori, constructori, decoratcri si muzicienidand nastere in raserit Lit*rs.hici bizantiae. privira prin pri*maestetioii, Liturghia ca r'*rma cte irta der.rzruis a acuta perceptie a cel*rmai intense si mai inatrte aspir*tii aie spiritului uman. Rjtrnr-rl cantul*iIit;.rgi* pcarta ?n cl cadenta seeolelor.

EXEtotPLlr- DE SURIECT E :'fipuri iconografice nraj+re tn Bizanl.Interpretati continutul icoanei sfintci Treirni de Andrei Rublirir,.Mceaicul biz-ai'rtin.Planuri basillcalc si decoratie interioara.Literatura si stirntele ?n tlizantMiniatura tlizantina.Artele minore.

TEMA V

.CRIZA ICONOCI,ASTA

coNnNUT: dcfi,itia terrnenului ICONOCLASM, cauzele crizei:aspecte religioase, filosoficc, estetice; impactul crizei asupra evolutieiartei religioase in orient si occident; consecintele icon&rasmului incultura postbizantina.

Aristotel, cu interpretarile date de evrei ( interdictul Torei),musulmani si crestini, pana la afia moderna violent abstracta a luiKandinski si Malevici, ra abstractionismur de gest si culoare promovate pictura franceza si raspandit pana peste Ocean.

Arta crestina a evoluat de la modestia si lentoarea primelorsecole, caracterizate prin grafliti, sehite, semne, simboluri p* p*rrtiicatacombelor spre resemnificarea unor simboluri pagane: g*ainqpalmierul ,paunul, corubia etc. corabia simbolut pagan al trecJrii prir,r.iaia devine simboi ar Bisericii crestine; imaginea lui rtermes oinspira pc cea a Bunului Pastor. La sfarsitrrl seJolului al doilea aparsimbolurilc propriu-zis crestine: innrultirea painil*r, rnagii, tnoic'Lalui Lazar, la care se adauga simbolurile misterului christic: via sauacronimul ICHTIS. f)eocamdata sunt simple crochiuri intr*o gan-ra ,Jec*iari so{:ra; artistii arJer.arari iuca mai sc*iptau idoti.

Debutul artei crcstine elevate s-a faeut dupa 313. Apoteozaimperiala s-a trr.nsfirrmat apoi in Anasrasis, cfi.anela riar.*ril*r ?nadoratia magilcr, aeivsntus ( irtrarea triurn{ala a suveranilar} inintrarea lui Iisss 't'r lerusali:n. Ritualul eu*ii a funiizat amratura afici*resti*e. irr lumea irnp+rial+ imaginea i np"riut* era substitutu!perso*nei acesfuia; ierrana a mostenit acr:st rt:l-

Figura I*i tistls Christos s-a tixat prcgresiv ?n art*" in sel,rrluial ll-lca in r-:atacomb'a de Ia saint- prctextJeste redar ea un ta*arlt-r$r* cu par*! ineiat- ?nr,,esmantat ?ir twrica si rna*tie ca orice <;ratora*iii;' In s*rr1jr.ii al y-lc;l *e r*ntureaza cels rjc,ua tipuri: adolescenfuj?n rna:rtie, ligr denvat ,Jix arta elmistir;a, si persr.inaj*l *u barba ,i pa,lung, sev$i; rnelanc*lic. Acest ultii.n iip pre.val*i,wa in *rient riir,sesoiui al }'I-lea si va *y-olua spr* i,*ntokratcrul artei bizaltinei.conf'ciffr? Fad;tie; aecst tip a c*nse.rva1 imcgine* tri*ris* ,Je iisusinsi:-ri., rcg,*l*i Airgas', print de osr*en*, rege!,: Edessei{ vezi sti}raru!cclui <!r: ai *pfui*4. tcn din vecenrie). A.:eryia *s1e originea ,,icoanelorSfint*i [i^te" si ?n cr:cir-f*ni a " Naframelo." fitirrtei versr*ic;1,u. Astf*_.] iasfarsit inai ver:hea ccnlroversa pr-ivintl lr*musetea sa:J gral**ia luiIi.sus.

li:stinus, clr:rrrei:rt <jjn Aler:andri4 TsrtuliilJr, c}ririi. Irineuir*iririau c* {lhrist*s este *rat, i?nuirt*tea kenoz,ei sale, afirmatie trazatagle ur oasqi din isaia 5i:2: " nu avea nici fnrmusefe niei skalucire, c*si ne atraga privirile". ( vezi si Filipeni z:7 : ,, s-a tlezbracei pe sinein-cusi si a }uat un chip rl* rob"i.

i* sclii*rb, -,{r*br*zie, 're*ri:im, Grig*ric cre Nyssa Ioac

chris$stornul a{irn:au ca este frumr:s, inspiratilJe l.ersetutr : ,, fu esrlcel mai &umos dintre oamelri". Estc '"arba i'sa cie o fn-im*set*spirifuala, raportilta Ia canceptul antic de ftumos. Ne*arn inialnit eu

aceeasi situatie ?n portretul facut de Alcibiade lui Socrate, inSympozion.

Legenda lui Abgar spune ca pictorul nu reusea si surprindachipul lui ltsus datorita luminii sale. El si-a acoperit chipul cu mantiasi a fost reprodus pe mantie. Icoana acheiropoieta ( nafacuta de manaomului) a intral ?n Bizant ca pavaze in luptelc cu persii si implicit cureligia lor zoroastrista. Multiplicata la infinit, ea canonizeaza tipulinfatisarii lui Iisrs.

Arta greaca ignarase subiectivitateq antitezele inlre bine sirau, lumina si intuneric, angoas4 misterul. Preludiul spre interioritateapneuxratica a ic.aanelor si moz.aicurilor biz.antine esie poate arta sle laFayum si Palmir4 centrata pe intensitaiea privirii.

Illiberale de greutatea materlei ( manrrura) corpurile isi pierdgrer:tater* cslnsus{elrta i:lutind intr-un spatiu spirituai ifi careprr:prcrtiite au rnai cCInteaza, iar grundul este lumina filtrata decuburile de sticla sau email" Yisul l*l Fle{in parea a se ti transli:rmalin realitate. Athetipurile acestei arte stmt " Schirnbarca la Fata " simi-qter$l pasr:al. S&ntp! Steftn spunrra: " v&rj ceruriie ciescirise, si fx*'ir:l*rnuiui in picioar*, Ia dreapta iui Llurflneseu".

I},;pa ep$ca pc;'sccutiilor, arta crestina depaseste ctapaategoriei, ciev*i"iitid epifirnie. iC*nografia ap*c.*-liptica irrdrar-li{:sle ,-;i

prezinte tr*nul cere$c unde se afla Tat*l invizibil, imposibii derepr+r.erttat { v*z! Eafra:rul cri c}ripul lung elin Cabab*,i, ?n locui sa*iiirr# rciiata *ancea - ca ic. Santa l\€;,tria htaggi*re silu cartea -- sirrrl'loial tair,el*r divinc. Irrr*giriea rre clei.eni tre.pt*i trlnitara. prin aparitiarnieiui*i ia pici*arcle ft*nul*i, si a p+nift.rheir:iui cle;*sr!i',ri:- { pa*a lesin*dui {}uinisrxt care a interzis acesi g.-* d* i'epr*usfltari). Cruc*areprezi;tt* e*ecs$i Ia Tr:eir?rc. cfr*ia ce*Ir:iior desr;irisr.

li: ier:x:iei* Vi-ViL ic*ana si *glt:r! ei au cuorlsi:rli {r

e;<ira.*nii*ar*. ras;-.asrdir,e" tlin seeoltll al V-!e;l raclele cr; nicla.cte suntdee*rate 6:-l ilnar,gini r*ligi*;r.*e. Ilin erol*l ;,ri

-V'I-lee, ir;ipgrntii qr:

seryess rie icoana ir: rugaciurll:a rrersiJnaia. i\4ai ruult" ei inccp s: aparape ie*ane- Exi-sta * imegine a Fecioarei tr"c'*and, 'h j;"rrrri ff reia su:

*i1ax l,ei:* I *i ibnriiia si -

fotr:ela rcoa*elor *re eai:i-$ rnultiple. llaa ar fi nsvoia d*,

ieeciiere. specifi*a crestinisrnr-:lrri, nsl'oie aecerrftrata ?n urma *f+fiuluimisionar si a parruncierii in biserica & catehumenilor de crigincbaltrss, pe.ntru rare ideee unui Dumnezeu abstiact era greu deacceptai.

Heraclius a lr:ar: ru sirre in expeditii sfintelcacheir*paiete. ir: asediui ar.aro-slav din an';I 626. patnarhutinsotit de Senat a purtat in junri zidurilor capitalei inraginile luiaie Feeioarei.

icoan--:Q+rcoirrr

Iisus si

lcoanele erau pretutindeni: in case, in fata pravaliiror, ?npiete, pe carti, haine, unelte, bijuterii. preotii zgariau icoanele ca sicada fanme in.vascle sacre pentru a intensifi ru {rrr*rta Divinului. inacest context a izbucnit criza.

cauzele sunt multiple: dog*a politica agara a basileuluiindreptata impotriva manastiriloa

-politica religioasa ,in privinta

raporturilor dintre Biserica si Stat, chestiunea Islainului. in anut izt,califul Yezirl al IIJea pusese si fie distmse t'ate imaginire dinsanctu*rcie si camineie prcvincilar ocupate. i,eon al lil-lea liaurianui,mo*ofizit a dat in 7zs primere decrete. in anul 730 el a poruncit si fiedistrusa o imagine a lui Iisus de deasupra usii de bra*z a pala.fuluiimperial. S-a dcclansat astf'el cea mai prof'unda poienrica de teclogieestetica"

le*aaa si dogrna.Acesta a lbst debutul uaor indelrngi controverse, la capatul

carora spiritul nrt'*dox s-a. impus prin simpiitatca eredintci. pe bazaversetului pa*lin:" El este chipul Dumneaeului n*vazut", icc,rnocfastiiafirmau ca a pieta o icoaea a lui llsus insearnna a incerca sir:$curnserii, s€ deiirrritezi divinitatea. tctmululii repiicau ea pri*intr*parc. Yerl:ul s-a circuurseris El insusu intr-o forma vizibilaochilor nosti.

Substr"atul p*leniicii ar trerbui cautat iricepantl eu arianisrnul-Arius nu *dnritea r:* Fliul, iaanlslit poate fi im*ginea peribcta a T-.ataiuidssparii*,rl perso:lr}cle fsimie* cu distentn uriase rle la crcat Ia inr:reai.Asttb{, I}ui::n*z*u era separat de }rir: dar si de lurna care devineprodusul tmei fir$e inferrnediare: yer.bul *r*at_

Atanasic riposteaza ca fiurnne:,cu zamisleste ?n {blul sau si iruin cel al *muiui. El s sustinut cnetemitatea Tstaiui si Fi*luj. ]ii*i n*e*tc r: e,:ilaiietic pnnia ca rir ceztel [i*uir;i plotinian riin care eri]anaNoris. Grig.x* ele Ny'ssa explica ?n ccres*crdecta cu siantut vasireva *esura i *usia) este c+i*una: ip*st*z*, iJ*s**:rr*i*ea eier*entriipropriu; ipcstaea dcsent:aza cont*nrl ( pcrigraph*i acest*i r*aiitati pecare notirtn$a s$$luna de suhstanta * }an* rlelarxuriE* i op*rigrag*crgi.Sp'.:r;i{:r:.r: *r **l.li i:erss}ar:*ir}t divinc cstrl aetiur:ea. Fiului ij esf*r-rp*citic si i-i* rarnisiit de 'fafa, si s; faca cuneisc*t sfantul rJul"r 1 prin;-:ureeelerei- 'Spe*ificrrl ip*st*reii:r diyine rslr cle a se rrrarilfesta ,rno p*,;eaialta urm fiincl expre*ia celeilalte,

lnieresanl e.ete ra_pi:rtul clirirc imagire _ci prstotii?. Sfantui(k'igcre rrrnarea tiriltui ca cir: air ?*, eolnuq: iiurr.lusetea iiar nu suntid*nii*i, { nici ?a plr.f*risrn imagiftea *u este tot uns cu prototipul}"Astfel, frun:usctea lui (lhrisics esie iiurnusei*a T'afalui, cisr'rrr J'*fa eaesie intr-o nnanie.ra aegenerata, ler ?n Fiu ilitr-c maniers gcfierata

r

Arienii isi construiau argumenlarea pe cuvintele lui lisus "Tatal este mai mare decat Mine", dar care nu trebuie luate ?n sensulconstrangerii, ci pentru a evidentiabunalatea paterna. in Treime, Fiuleste imagirea perfbcta a Tatalui. Era nevoie insa de un loc in carcimaginea invizibila a acestuia si devina vizibila si accesibila.Intrebarea e daca in kenoza" Fiul mai raniafte imagine pei'fect* sauforma de rob mascheaea verbul si deci pc Insusi ?atal. cu altecuvinte, in ce rra-sura porf"retul lui lisus intnrpat este un portret al luirJumr*rcu, o irnagine divina? in acest eoatexi scrisoarea lui Eu-qebiudin cezareea catre canstanti4 ssra imparafului a ramas eartaicon*clasnrului: " Christos insusi te*a invatat ca nimeni *n-l-, cur]*aetrpe T-ata in afara Fiului, si nimeni nu a ibst de*rn si -L cunr:asca pe Fi*in afara Tatalui *.are L-a z,amisiit; treb'uie deci "si c*nsider ca ceriimaginea famrei dt, seiav, a cai'tii pe rare a imbraeat-o pentrti iroi?"scds*area are nuante arienc. Pc aceeai linia -s-a in.qeris si scoalaantiohiana care * debusat ?n cele din ur:na ?* *estoria*ism, distiagandtot mai mult Verbul cle umanitatca esumata.

Sfenful Clhfritr a aparat iirrire'a rs*la e Veri:rli*i cu irupui,rifinrrai:d cii l,ngi,.sui nu lr kr*uit in *rn ci a iiev*tit iim. Separanclu-i pe{}n:xt {isus d* trr.;ih, asa cr}*1"fac acstr:ricnii, iccana devine im.posihiia.

llar afir*ratiile lui tlhiri! au ine*rajat ncri *rezii: dae* t-rii+:ldevine iocul de rcvelatie al Fiul*i" isi vTiel pdlate E{ paska or+priai:atura salr este fr.ensf$rmat in L):imneeeu? iilrergia divi*a nu prii.eazai*ipui iis actiunea :i pr*pris? Astfui au rezult*t mc*r:r'eiisrirui,rnilii{if nergi-::niu1, mr:,1of, s ismu L

Rasptlrisul orlc-.dox fonrl*ie,t dr ll'.f;;xirn &.fart*risitonl! esti: ea?n 'freime pcrscia*ele divine nu sunt legatc, ci lihi,rc ?n

irif*rconrrmicarea ir:rr- I,* ful, 1:rin ini.;:upare, Fiu! *r.rn€racteaza lib*rurlir;nea ipusteiiee c:l ura;r.rriia{i:u- Christ*s a devenit em vni*ntar,.:suirriiiidr:-s; tnipu!. Lit Sinor{ul Quinlse:<t, eanr:nui 82 hotsrr*teiulosuirea si*:rtralurilo:" prin figrri: " -q! fie ri{,*i+,11 pe i+r:arre :Ir:.r-r*

chipul sau uruan, Clcl se rle-a i:*avit de pacaiu! iuiuii, Ii*n'rrrui ilkrriiliiisr:s {lhrist*s*.. }lori:s-u} sinoduiui Nlc,u=ca it" clir: i3 *ct*mi;rie Tli?r.rli'i.:;irsit i;r urtag a:ri;:a ic$n$cia*i* i*i:ana si einsrire:a ci. trriuca*ci *asrg$fi l erde ki,,d itia s i pred i * *" rvangh e li*a.

{uvanfr-rl si i.ru*gi*ea sr:*i ingeit-:*"cate ?rr ilezva!*irea:nisterului crcstin. Icana esi* sacra e* si {nicea. $* fa.c* distirrr:tia e.

:--onfom? Iui i*a* flar*itsririnul) intre adorarie i ialrie) si prosk3'rieza ivr,:it*ra{ie. proste.rn*tai. i}ucra erir;t icr-rnoelas*l reali:rmril ril'lrxst aisflntllor a f,*:st inlrreuit de fanrr+!* a!u,-:gite, aeriene, ascetice.

ilistrugerea. rj--r anui 7?.& * ic,:*rnei lr-:i f-tlxi*is:u rli* {ltiaiq:erz: *avut vait}s.rea rurei refi:rrnr-. eiitparahile ** c*ii lut*ran*^ Argitiir:*lrru}icoarxiasl. firr:da;ne-r:te| a fbst iriterdicr*l hii:jir;" si n*-ri t-;rci ei:iii

cioplit"' Dar nu trebuie si intelegem ca iconoclasrnul a proscris arta inansamblu. criza a promovat arta laica imperiala constantin ar v_reaa inlowit reprezentarea celor sase sinoade ecumenicg cu jocurire depe hipodr*r*- in lceur rui christos din charceea, Leon ar ll-lea a pusseurnul erucii si inscriptia: " I)omnul nu ingaduie si a**-r, p.*"al lui Iisus christos fara gras si sufr;e, facut dintr-o raateriepamanteasca' dispretuita de Scripturi". Se simte influenra .i*nirti* udispret*lui fata de maferie" Icoana nu este decat un refrex maferi*r,*crt- {aire granerr:area nr<-<i*rurul si saracia n iStoacJu, dereprczeutare estc un conhasf pc care arta pro{bna l_ar putea suportardar care este intolerabil in arta sacra.constantin ar v-rea afirma cil prosspon sa* ipostaza iuichri.stos este inseparabiia cre eere doua uoLri; ururu o.rne r:at natuiadivina nrr i*afe ii dc,sc*ata estc impsibit sa-si picta.rn pe iis*scl#st*s. Ieor:*durii ar alree asrJcl tte ate,s ;oto Jo,r" erezii: fie mentinideea unitatii naftrilor Imi chrisirrs si at*nci trebuie si acimita c,i .ir-Icircumscris lrer'bui t: trup, au ciinfundat r:aturile si au *aetitastfti irimon+frsi-cm, fie asjrnit ca ,*!r ar] picfet dei:ai rsatura ufi:a,,ii, tar-*,riiixtfr! ?n cestnri*n,;sr::. i Chipul de fe i*ouou

-*_;; ;;lil;;

"cirr:rrmscricrc a, if,ostazei compris, di:r Velhui inlrupat; dar ya maitreca timp pan* Ia formrilarea acestei teee!-sentimefitrir i*onocra-ql este ar irnrri Ilivir inacresibir, pr*adeparte pe*tru ce rspreeen*rree si si s*rprixd* si si r"ra*uea r.,re*as*{i?*laic.i* l:.rrur '72s. patriarhur ortrrirax Gi;errnan spunea ca e rcspin*qeicoanele irrsearnna a respirrge intruparea- ?n artreirea dis*rus ar seir.Ioan llamaschinui distinge *uu* ,ut*g*rii erc imagini, rje Ia *ea u*iperfc*ta. Ia ce* inai putia perfccr4 *J;o iorugirr*o*cr:ns*rxteiLi:tiala, i*nmrnriri{e I';rsruri{+r i.r*cutq eeicguiii *o.* oi Eo.*i, ,, L'url.asfenil'talat Divinui.I.a lo*n ilamascrri*ut { e74,?4gi iirr::gilr*a c.:fe i*i:erhiyxti;dupa gradul de pa;rticipare ii protatip. it-:r:a*a tilo, o. *lrim*l roc" *r

:lli'T-:':-:Ytd- esfe cepahiia sr ne r:*arre spre reatif*rire ;airdigibiie;'F'{'.i vr;]-cff; irt::;eria' ci pr' cc'eat{iriJ! ei car'-* s*a fai;ut rrtat+ric tren{ru*rinq si c.are e bi*ev*it ^qi r*euiarca mateii*1, si sr *nilbrt-- ;rffi;;$*l] *ratcric, Len:n*l crccii rr* ssto rnater!*?" Ilenir* larar , i**a*ad$munlcrl energia ciiviri:i. trarrsrnisa prilr maturia si ?ri ararrisra uiiui."ars*rncrri- fcilena eslc r_ri:*tairia sir*i:cfica {t prezeiiiuitrarx:endet&ikii.Asri'*ana.re {" hamoiam*}. rnodel i paradeigma}. intiparirura I

Arrtroptrnr*i:fiza*i jhra ;.r ne suklitr:i_ *a.:i "t

ipr'or,; insrrre aj iui

Dumnezeu ne inchipuim. modelul temei. orice icoana scoate ?nevidenta nevazuful in context apofatic, prin analogie, inductismnegativ. Dnrnul inductiei duce Ia un sine aare deterrnina fara a fideterrninat. Damaschinul a first metafi zieian teolog, serniotician.

Teoria lui Nechifor, patriar ai constantinopolului ( secD() sebqza p termeaul aperigrapho;r ( necircrmrscris); a des*na nu icseameaa circumscrie- Piclura presupune cunoasterea sensibila ( aisthesisi;ic.oana este imaginea aftrt1ciala a arotofipuiui. Fictura ilu estcperigrapfu, ei grapi:e. Neehifcr nrprc ast&:t cu t*aoitia origenista si cnfandul platoaician de idei. Cuplul biblic crcat-inereat nu se suflrapunepe'ste percchea plato*ieiana msterie-spirit. -l'ransftirmarea tlrputu; leInviere fiu este nici accidentala nici substantiala curn susiir:nestorienii si *rr:nofisitii. in ,schimbarea Ia Fata *atura umalia a }uiIisus s-a in*trit" {.le*Rixistfard *a fupnl ruuiittir este e:tpabil d<3 " un fbide a fi divin"" {deile piltriarhurui sunt de flsepJa calchecianiana.

in "uncep$a

lui Tecodur Str:ditui ( n*mir-ralist siantiplattinician), IntTuparea nu & pr*dus nniul ge:rer-ic, ci 6rc {i1"iiillis$s= Icc,ana sr:rpric<le cre.a c€ ii est* rp**iti" aeestuia. {r:ca.r:a*ii'*ur::scric V*rbtri !;:i l]*ffaesrril dar llua:nezfu esre Llei --ai€ ai*iti;;i ecest pr*{rs si,-cur"irserii*du-se prin Intnlpare. Ic.oana trebuieintcl*asa ca &serrurrart: elr arhetipul. in iar,Jl ?ii *are c+;iie;ri;:iai:= pr=tniritei*et ar ti tirsi suficienta, ar fi l"ost de aju*s ca verti*i si'a.!,.liig* iar;ai i* acest a:*d; ,Jar tsl s-a jnirupai

!{:,utrli:lii ii:.+nt:eiasmului r:ste s,;rtimcntul cortiesilor aiirs;-:se*!i*r.r-rici div'i*c. F*nir,u Te*ric:r sti:dilui , ke.r:oza e-qte dusa lagrtr*r*: *urerree,*rr se [,irc$:ri.scrie ?* *martitaie, tiwer;i*d Fr_;;:i;_.iig.i;'up. Iccana isi fsrrneaza irtpist pnri;ria grami*iuia.

i,ec*irx,,ja914pi a a,xr:rfi..i.r[ uii tiit*ir:ic i*lizuid ii;irir-r'{:*i-i*i;frriisrl: r;;rnjii{.r, m*e#*, i:tusr.rir*an, c::*stitr, m*rirt4 scnir.lIir:=ibt,'ilriir.ri si ai ii:t1,i:111-,-sit-:i!ui*i divia- ?n olau*ir Intr*parii si a i,biriiri* **rne*i.

islanui **eritiitiizeaza. ge*nretrizegza. ixEriura divirrui*i ririi}fJeir: ji *u*oseiliil iiee*e pr'in i)uvniir= pijr *urireic :-ri a{rivis lis car-r., iirii,:rl':li;:ir il.i iiisr*i. ils;13',rr*r**i {jr,sa*iriui c*ir irr{.ieFariir.r, ii..j ,:-sti: r.u;Iltsi:o*:*relr *i L*:!_.;.:Ei?4fl!:ih:i- ce ?n eagul q::.ii*llni i-rr*zait:- Asficier*a cr:$iurlrrczeu a oricai",;i nciti*rli *xtcri*ere ssr'*tei saie csie i, *rr:arc. i-*arta bizarlina nosticon+clasta nu mai exista iiecat sacrui: ?rr artamtlsujtna*a, sacrui a.Sre ffsq'llt?s rie ilrofali. urice senul grarir; rrinirte ia*urr-ms;'err- pdvest* tn 'Jir*c{ia si &r:i sptrarita <jrr e-i intai::i yic*data.

f,:tr*:q,:r:eii r5i* lr:rr:irta- i-- &r"r:aela xrlrltabului. errie clric_ntcaz;irlis*i.ihf;a s;;.:re lrii.';ea cste ad*sea s*:ilpi*ia larnria - rneiafi:;;.a ;*sil r]*Iluirrne.zeu. ls!r**ui *u cie pasestc simkrlui.

In iudaism, arta este plafonata la un nivel modes! pentru caIsrael este in asteptare, si vederea fata in fatape care o procura afia nueste decat iluzie, idolatrie. in schimb, tn Islim nu este vorba despreasteptare" ci despre un prezent etem, sub lumina revelatiei. Am puteagasi c arralogie, in teoria intelecfului activ unic. in aceasta "versiuneplatonica a Islamului", omui nu este ftr cautarea Adevarului si Biaelui,ci tretruie doar si se deschida pasiv spre ele.

Icon$ciasfirul ebl'aic este un produa al Legamanfului.l-conrx;larrnul mr.lsu{man *ste *r..nsei:inta atrsentei unui legamant. I)eficec& Ccranul nu se cste*este si interziea fenn irnaginea Notiunea deLlumnezeu este suficient tle tralrs.cendenta pentru a elescrrajaimaginea.

Pe scurt, nici * iriagirc plasmuila de orr nu "rezista" in ibtaf)urnnezeuiu-i evreu, pcrrtnr ca aceste csts prea aproarle, si nici ?n fataI}:ruit*zeulni n:usularan" i.rerrtru *a acesla este prea depane.

I coneielasxi uE in e rts eff repeana pc*stb'iz;r ri * inra,calvin respinge ideea }antului mediatar ingeresc proi-'u.qa de

Fsei:dir Dicmis:*" singur-rl niediatar accepiat ilind trisus. caivinprcti*de un raptrl iritt:*iial, ear:i fiur*nczeu nu ingadr-iie si ue impartinrcr*dinta- iil rcia ill capit+iui Xi al luerarii l,'instrrtutian chretienned*sarul iniaglnik'r. Argu;nentul ic*ir*ciasf, insp,!1.3.1 rjin F.risehi* estcproiectat pe firrdalul unui t'osmos kanspar*::t si purificat dfur punr,:t cirvi:rirq ;6iiq!95 ,"ie t*t cr,'eil fe nr: estr: -Ilun:n*r.cli silu om. IJi-:i,rrnszcuis; *:tii: g;rr:*,r:iui sair rcarTclr su{icieni: " carrd !-lt cste rspie;-ientat ini;;:agiit*, gir:ria si *rtc -ihls gi reuvciiiii c{,,r.+pta". iinaginiiu rru seivesr-:cirept rafli igeor*nti[*r, *i ii$a:44 sisnr-riacr+ lir i+* d:3 ]sspsir::*ir

ilalvin resr:inge sinsldui de la i{is*c-a, rcfiim &rgue}ii:}it*li:.{j;*i:iuil;i ?*:iro,i,,rr Sirriiij;ri, si-.i r,r:rrsir.le.rn i:* rpist:*;:ir ien:n<-rfrii ni,lte ,'

i:iii i;'i'ii''uii : j ';i*ii.;ii "- i.,!iiiiiiii:ii()ti rirt i-,i:-;.?ifr fi cttn{i5cui ricr:iri pi-ii:i:iilrirtit. & *iinr;a r-:p itnir;:..iaiie uervt-:st: t{rep{ carii nrr tileq dcr:at r;ir*rte.re rt*sriiivria llis,:rir-:!i ,Je a-i Ea:is::;irt:. .?ir=ei i,-:r. ii,-:i-iiii.,_. siilFreas(:a inclinafia spiritrilili tiltltin iiil fi ,f*uri vq:-;liii. i*i<,iii. .Fn*iqiii :+r;:;,-lni:+-r-i.if t-::l;rir+1i; r*;-"'rr:ni i::;r:ri iuii:til i'rr i:-*:iefif:ai gi .l.iziir.:r_il r-r !1yl;;p-.irri,:

i',.'iii'i;.i;;, iir: i:::.i" i., iir,rl;'5 i;r.:.;1.j.+L.i;,;:i;: i:;!ii; iiii ri lli;rii;t ii irrii;;ii-i',i;rllv;n nu rioie+t* iri an,litz* irlra*iner:, e.i prrreniii; ci <ie B. rL?r+zeriii._.iivinUi i )lrr ij:_l','-::_ iii:. r,,,;rir-.it r'..:iitj.,4c, ti n,.; i ilf r jt!{}r}qr_f .j*+fii +.r,,}r.iit

:trtapirti: Lttfcriii si st.rnir i ina. I )ar si iilJ rriiir;ri t.-e iirr;rtl.d grl.q;'isy!q1i;:e

icl;:le:ir!ra:jl,;i ii;i.ii1qg: r-iiHs.};ri!i;.i rie lxr--.{jini-r i-:{'itriiiiii,i ir..ril.ivii r:arriit Aii*leir"ii;::'i;;'i rii! Iiia.i riii+i.i;:i. u; i;::rl,i.i i-r;iiii;ri..-;* iiil iitiii-i;;crr:i;

tn i,-tnlin* rn;+t a ,ti:ii.rrni*i, si:rri{:trnrzitsial papistx pr},-ry&i-ril!r.rrr-qa'"ti tlilsi'u;a. {-l>iivir;:qrni.ii rv-niiilrJ?jii,,:fia l-irrt ia-uiiii}iir.: iJi.-.,rr:,, i;2stir:a Froihciiiui. At'ta iiroiana oianrieza si p.ci-manrr n* gi-:: rlle-r{.t-{iit iiisa*utra,l!i: rt:I i t'iirast:

Divinul in arta nu mai provine de la ceea ce este re.pre zentat,ci de la cel care reprezinta -- artistul posesor al unei scantei diuin*, nuin calitate de crestin, ci in calitate de artist.

rlupa calvin, protrlema reprezenfarii divine nu a mai fostaborelata direct - cu cateva exceptii ?n barocul mediteranean, darcontinua si actionezc subteran.

Pascal nu credea ca nafura, si cu atat mai putin imitatia si tnarLa vorbesc despre Dumneze.ir Aria devire un fei de recreere dupar3runca san*tificatoarc- Natura arc pertbctimi pentru a arata ca estein'raginea lui l)umn*zeu, si imperfectiuni pentru a arata ca nu esteiccar o imagine. " Ccl mai nrare *aractsr sensifrii al lui llurnnescu estetiryJul ca inchipuirea noastr& se pierdc in acest gand". in ascensiuneas*fletului pnn spatii infinite ia cautarea Iui Dumiir.rsu, sc regascste*eva diii eianul lui $rige*+, epecrea h.ri Grig*rie de N-vssa iri dinr:eopiatonisxr - cu rn+iafora s&rei al- earei *rotr* este prefirtindeni, iarci rcumtbrinta n ieaieri.

I-a lliiscal, prin imp*sib'liitatea imaginatici rle a-so fi:rma oirn,:gine riesprc Dumner.erq A*esia devine" serisibil".

^lIi: sec+liil al x\rltr-iea, janseiiisrnul da triseri*.iio_r france?E onuer:la d+ eusferil:te,, de saiaeie, izvorute dlntr-un ii:stict iconaclasf.

Kant{ " eritir.a iacultatii ere.iudeca;:e- Il},,1r iiu Ere inr:,*rt*rc ii:cul*are. Cuiorile pot irrviom tlbieciul ?n sire, dar iru-l pr.rt face iiemnde + s pr:vit, *qi cu atai rnaj prrtirr fi"unrrx. Ele *trag or*niiu <{oar asur..:ea {:i-r{:ii i:c #sie fi:rrii;i. i::r:i::nosrri* ca si <Jivinir! es*u * evic*nta ,icsprti-:r.lr iili *r: ::**!c spuns nimiu ?n a*rra de fapful ca este. Frurc*sui nu*'xtc o rrroprietate a *t:l*cful*i, iar placertii t:str:fir:r riii nr.r s-iiiiiie ii;comun cB c$r-rsastr:rea" Ka*t se afia ia aniir*iui t:xplr:ir,rr;i irirrlii r;;,iriprctrira 8.s3 crl'?! +: i*r+iegea qr,urflr**r-:nt+ ji.ajiall.

ljii:ii<;ji: .-iivi,rr $i-trii i-;v it.iiui rliii:i,; i.1 fiartl rjc**f ?r; ljirr*ltra1;;:f-:'iiiit-:*. { inr,! rlirr{fe *:L: <-:riiu slibiinrui er:gir.*it ?n aFeirr-in { ahsstr*iil"iriti:l+*. E,a Ka*t= lrexfi,o-iar,ri; Ir;i fl;ai;iiJ s.i: ri,"::zii::.1-r,,i=iii;:,:,-. i;ii-litiii;iiirarc si ir;iiiiiiui iirit: si: irttlurxtirtuiri ii; :1ui;iili:l;i ;ri1ii;-:::ii-:iir-.,. {-iri-r.,.i-:rn*SsicrE a iui tJun:fir.tz+*r! t:,stt ii*-l;ir silrrboiica"

Ar:uliEr, i-k^:*:ri sj iiaui i.j-' *ii;r ii-rr,ru;r- irr_,};isa" g,iiira siii,.:'::i'l;i;':ifu:- saili;:;i.ir a litl l}s*iirJi,: i )ii-i:ji:si* si Siil;:iil! .l_<:iir*,

!a i;6iyp11.1113iniir':it it'i g:a'i: I:;*ie:;+ *:-:!;1;4 i] i.:ti1i:":ii- e-ir.l i=r:i1];iii.t i;;ri;i:*e;;i;[il;ilt,, ?,r;virlrri i;;rrri sli:'rii;; irrfiriii si i;ir;i i,i r':,.:i ;.iii:;rr.rtrx sirii;iil rii: i-r;*.:rir.*i:+}ivinill este i*rta crgartizafeiare. .sccrstr,]i ccezirixrii cosmice" r, ganeiire;

-11(.: q:Ai't.' #rriili :r cx'vr.rl;il u+{oai;il si .i ir11,.ii..,ag;1 p;rltial, i)ij;: uirir.:rii

::li:fer i:.*1 ir: ** i r i:r! rr -*ffitii-.x. i{i;zi:I, ca;t.i *iIis;il} iitil{:,"{ta ri _i r"i:;iritr:inli: i}i: i}iriirrrrsalt,

,:i exi;'xl-'r: riiir +!i.=.-- t;rirl sr:iziiirir, *i lii.ir; xi:sir:tr:iir;l;r:-i ur;i:i ,r:,r.;i iii*,activimrea sr spiriiraia, * rmagine *are icsita di& _e$irir v;r f] r+einai ilin

acest motir. o imagine divina. Pentru }Iegel, I)umnezeu este dragosteain universalitatea si . Nu poate exista o imagine definitiva a luinumaezeu, pnfu ca Dumnezeu nu este niciodata definitiv; este unIogrrs, un concept tn dezvoltare.

Shopenhauer face si se nasca in pictor o dorinta noua: aceeade a concepe o pictura care si p*ata rirralira in perceperea realuiuiultim cu muzica. Acest ideal obserieaza sirnbt-riisrnul, si l.a deterrniraapafilia unei picfuri incifrate si abstacte ca s partitura muzicala.

Simtrclisii:ul si exirr*siorrisrru! rrultiplir:a mcrtivcle crcstinepc lirl lbnd rcligios c.are nu esxe stabiiizat ?n r:rcstinism. Reinvietraditiil* romailtice, *o.stalgia vechilor z*i, a. vee.:hiului ez*terism, sanc-

debuseaza Ia nivel european ?n primitivisni.Va urna o c-ri-t;r. g*ner*la a imaginii, ar.aiidu-I ftt c;*tru pe

Kar:<ii*ski si fu{airviei. C:l ui Shope*hauer; KAi{iffiYSK! pur-re aecenips as*ciere*. sr.rltet-culcere, alunecanrl spre abstractinnism ( veziImproviz*liiic: si Llomprzitiiie). [st* .?{-}ca ?* *arei efiipa i*i+}pictonrl lituanian Ciurlio*is ineercc si trarispi;na nti:zica iri tabiouriatrsfracte. Kmrliski a rar??a$ .ri ?n peri+ada si beriin*;a;r, du;,* igtl;t;arr*i spi;ritrraiiser,.uiui ri sirnlx,*li-c*riiui r-:ui*t'il*r in"spiiale dc tri#iiia<-''r:uiti:-:{a. [l i*ipune geoixeirismr.rl, ji}ei.ll lbrmel*r angulare sicircnlar*, fblosirra stiintifica a errl+rii.

Arta abstract4 spu*i: E:I. ri<Jici; *iair:ri de Ii-rr::ta rr:*in i-; !:ir.xi:care s-,i] sisre;:iui de r,--je;ii:i* cxt*rioi- rlii irre ;:imic in r-r_:rrtuii uur'-..eiii;,:ii:.i. :-*uiiti-ra liir-:lir:;' i*tii*f li*r:fi{-jra}{: *ie IU*iii c*Snrir;c.

ii;ia :1tr!i?i3-{_rta itori;Llr:r indep:i.trJc:i1;: let;: {i$ *Lrig_.l*, iibertatrspiri*ral* si viata int*rir:arar. oprr'*i" I.la Es rtv*J,: ,i; ?rrh;.:,rr ri:.ir:: i!.i:"iii':r sr:irilriui. L;r Katidinsiri" $rltitticiliui iliiei pirrrri,;:'i iiu ;:Eii;r:+[c;;i;= :,icu: ,ri::alitat* ir ir#'$ii exg;'rilixre si: iiae*rr:aza i,:i;tiir.ii;-rr rii; i}.ic.;

i:-. ..,rir.,iiir'i iiF. a.ir,rJiii;.-ijyj..1.t=:ij ;liil!!!_1.{ti.ii i_"i_:liivatsiiL;1 !ii.:!:!.!'Ii i-:! r::"t-

i ir , ir;i. i,r;rr:-:.! i:;i11ri !.1 'r;itigft: .i*i ii:i lt{i ii(:irsrii.lsiri liia}ur(:sitj= Uir: -' -' r ' r, i..!.-_i.-i,tr \;-.-....,-.i--.'i.-.-..i !..,' U'.,,".4',..,j,'. ....,1 ,.. ...-...i .-.. l. ri;ii_r/.iirii'ia,:ij i;'tiii iii' i-i,iiai-a-:ii - i,'i-)I-:i;iiiilj.;;;ir ;,.!! r1-.:;;;aii\lj. , .,r1 rr,!:rt ,i!:1.:r..

i,i alif{::{i}irL t'ir:nu C;}r.1..:a ili i,i;:'isl*;i;.i r:;:iii:ii ii:ii:iriii;irri Yi:liar.pir'ii*l.ri:i * Ilil].*$;ix",.ii c.ti;: ;e}-rr*I$}iiai.* ca un rri"31"i: 'tiiirirgi$. r,:*ri.u

ii'.-iiiii'-'li:,r ,-i *r" :rii:iiz; :ili.-;. *-i i,'; !;i1*;i " ;il.i:ii+ i.iii<i;- i:iiar,,- iiir.,:iii-r--,r.ri;i,i:i-! ri? ,'i-! istiij jr::iii 's.i v;i -'t!']i: iir:iiii6'1 ix.irii;;ili-::r t;ii:ii-rirtit,r. ilf VAi.hil.=. -',-;,.1., i -.. - .----, l.-+* ila :a::.;f iii.: i ii-;:? si r-l*i:i,rrrrrlrllll,L,ai ttt, t rllr.l

::,,. I rl i i kn.,'-;,.-.-- .' .,.-...-.i rtll I 7 I I:. -r, rviiiiiii:>i: i-i iiiq:eiriii ii 3r: irtti:r-i:lii:ri, ri+ a;-iii ii:autni:i,

:i iue'rard ia rie a i;ir,e;.lai -s! l,r'*:a*i;i in Durirnc.zeri.iliri-ii.uiiaii,:; yr:i:*itri,,ii;;i ir:ix!tr:iii..: ir;!iii:it- iii,ii vati!ii

lri*rrl,iii,iirri rrtr:'iiiiti ,;i iii;irli'iii:il ii L r_iii,-rriii!iii t-\rif.(.ir ir Sil rii.tiikl(*;-rrl;,;rki ii-:; riurit.i -! ri-il:-i'.;i;11.;.: rur r}iii;,tl,-;..i.i; i;irti:i. I;i r'! Eiir in:.ri

SSio vi.rf-h;t tti:;:rrr a:iiiliui};,Ci-i.-'-fi:a elltri(iirrilri* ,i [ii:1"$**iiti, Li i-,r.:i rit:reprseslii:Jrea v't;zjhiit*;* ,Iltir;u=recsuiui ilsvfiaut- tc p*iti;t $u rrrai rarrlatr

decat linii si culori despre care nu stim daca ne plac sau nu pentru canu stim daca ne aflam in fata Totului sau Nimicului, Dar au trebuieconfundat absfractinnismul cu non-figurafirrul. Bruegel este maiabstract decat Kandinski.

Non-figumtivul este rezultatul unei miscari ascetice spre opuritate implicand disparitia formelor asemanatoare{ h{ondriau}. siimpresionisrnul are alura lui nonligurativa. ceea ce au in comunscolile non-figurative este refuzul de a ccpia uatura, refuzul de a copiace*'a ilr generatr; o pata sste o paia si nu copia ri:rei pete; forroa piciatanu sernnifica altceva dccat pe sine.

Eehilibrul este exprimat prin linia dr*a,*ia, simtrr.:1,-rl dr*rsriiluide parcurs, acelasi echilibru care e$te un principiu al ftrtei abstracte"Cr.llorile dau plan*I,;i un arper;t parspci:tiv; s-ar put*a nasts o aperi.r.ltagrosiare fH $ars pict*ru! c **li*aza t:t prii: cul*are. Ramanc totusi cprrfi:nzimr r*!ativa-. $eta <]e faptul *a { ?n liml,a.iul lui Lr-:bacevskyiinff*un plan exista * lsfinilate ds plane sitpragllsc"

Arta lui F'4undriaa dirnma tragi*ul vietii si ilrnaffsteretaserea io r:rrgrt a u*iiatij h*ni!i" Sa-:ia *r.alef*r frir,rite la fi>nrevrisi^il::i iie*::etic ri il r:rii{ri prirxrrdiai; int*nti:i si estc si r*fa*a prirr:rria ri*iiaf*.:, initi::la a i*lx:i. i.'otxrulel* iui lv{srr<Jria$ p$t da nastere ia*ruit* fiiiatii istcr:ste dr ia vltritiiu! gr-r'*t: ir* tr:*.+:il,r:i lri:;;;+;!r.Incrucisarea dc pcrpendiculaie eir,i*'niieaz;r rar-rrpi:i cr,.;ii'i,:!.ic ,-{-'r;1-,,.; ii:iiii:{x}.c.{rcr3te dc rsiit*lc,g}r fi;m:ei- Unciii;:i eii'*pr c'*;c siriE*i.u! c€;ui'iii;i;;-r iiru:::r'ii sp*iirii- 1;:ili ir;:t:t+rr, ill zrxie r-rrJiiaiiv egai*. F*tllrr:i'i, r,u,i,,.;":,- iiitil;iieiu,i *ciir- i, t()rriiii firait itlAii*;i Di-ila-

i.irrq:r;i*f Srrpi*iit+ii:ii i-!i;rir*;;t rr;,, i..*t,i.,;ir:i r.i;:ilr:i::<i:" q,r;:i;,i.iiirup! {:air) gi}ri: +i";*nlii: ri ;t"iijirrt: cir: ,=, i.r:;.iii-:i:arili: ii;i;i.iji:,::?- i ii::;;i ::i:ilsliiiL,;*":!i il} ir* l;e r;-g:'i;;; iti .. Lg::.r. cr:pj*itl.:,i:1j;:- ci;ifi;- j ;ii.i;i,i:+ii;_ i.i,a ji;;-; I

._...! .1 . - ..i_.r.;.,i.i;]ii;i-;;;.:l ',i ;ii;-:r,'i.,'.=r ',i; i 1;l _-i i,!:;i,-.;i:- i ;-:i.i.:r.;i;.i ;.!i:.::.i1 ;i; iii nii,-i ,=i!.,i..!.i.

i'i;.i.ia;;,;'ii- - -"Uii.-ii-ir:!.: #.li;iira :,ii--rli.r'-;i-:;f'- !..'Eiii iiriiuii2l *r-,!i;;lra iriii*:{,:ii:irii rr.-;t'r:;i.:iii;1 t't:l;;l.lii;i',ii-lri;q;i". Jll,,i;o-.;il.;ii;rli i,";.:::ii;;!i ,i;::;;-r';;;;.i;.-.!:: .r.:.

-- .-::-- - ,-"- 1-^: . _ i;;i_ t, -. a:.. r -.i'ri'riiii:i-I,'jl iili;u !"i;!irll iii;:':ir' i l-;iii :,i -'

Fiii;';:i i:ji; ;r.'. i,,.,ti ..i1i:" I

it;;,;i i;; Ur-;:tr-]l:iii;.;'.i ii.:iifii:iri,ri;i i,-1,;.,...i;':-!:ri riiiirl,;ri{-;: ir:ii i.,;ii;il;,,.;i;;;+;.: ;i:.r;:;i; .1.;ii' ::i;-l.iirriji:;i ;ird.ii-i:rjl-, a.,rii-...j:d ,.:tt*\ il i:;;;;iiiii :.i {,1-i{'

;,:-jiil:;i: {iiiji:i H'-;lr-i,iriii;i;titj.c;n,;. ivi;ri,--,1,,..i i:.{llijiit: 1-r;i:; ltltiriii;;;rirsi'1_ _ _ -

:*i,rrrr-t:rrrNii:ri c-c liriil:r ltit- rrlr ii;. i<.:;;inls,ir: Elirsii;:irJliliii'i: iL..r:i.: ii.{::iiisrii;i::; urii;i:ir !;ia:i;1; ii fi;lri=r:ilvi; .:iJ i.;j*ilJ:-::: i;

ft:flijiiii.:;. ;"*ilt-:ciar* ;i4 izt *i:iitiiia a ri1{ji_rir:ii;ibi g?d tuiiri.a, }Uj;l!cvir:! ;tieiii'i:iiir- iiil " i:i:iii;..,--ii:..:i;;i;;ii:. i:s.,;i;1:!i-.-i i:iiii;.i:;.::.,;:!i i:iiit.,.-ii, i;i;;.i" !iiii.:i;.rlr ir,; ,.l,ti,i*ii ii;: a. itj i;t.i:z;ii i:ii r::+i..:iia iafi,iii: ;i itli;-:r1;;;;.r, 1.ra ':

.i',.:t.,ir|..!311-r-nr1i.lt;;ii:il Ei!il \!!i',!.iit i ritrtFtii i;liliil;r- .

}:';'liL,;'rii..l-i;i S?:i;ft:ii:ailii i;i,i4it;;i.; i; aiiiijiE i;:-:i.iiii)i::a;:.ii:t- :ii_r ri.;iitai fbi:rici*i. ivj*icvici .iv*lilJ$*z;i iricva uitvi i;ri..eiii p*c. cx i;iiiiir;.

inrorata din strafundul intuitiei, al subconstientului. dumliexeu creaz{rformele pornind de la nimic si acesta este miracolul. Trebuie si existeun miracol si in creatia artistica. Creatia absoluta nu este posibiladecat supriniend ideea mic-burgh e.za a subiectului. Natura este oprima materi4 din eare se pot extrage liber forme care si nu aibanimic in comun cu nt*delul. Esenta picturala exciude *biectele- ilnpentagon sau un hexagon taiat' sunt forme pure, m*lt superioare luivenus din Milo" Linile, ungrriurilq culorile poscda o eneigie propriesi redau suli*icrlt de binc realitatile itvizibiie, *crta *"pr"uiou i. unukr caracterul bazic, minimal ai fonnelor.

f)incolo de zero-ul creafiei, Fe r;ar".. ii reprezinta scLaviafiguratiei se afla irnpar.atia crcatiei ar-ltonorne. f.)iiisijlo rje iranzitiiriu side neinfelegeree" i':ru;i sc affe n+n-figurativui- ir,{alevici il vede $..l}"imr*xru <iineol* de iii*ir1 si ra<iical scparat de Jucruri. patratui$893-':r a{'s 1$?. r:apf,rt cu divinul; e! este transpuncrea ?n pictr.rra ainarnericulEi sumaluritinq.rs din :nistics clrest?fta, iar par-ra*ri aib estl:simbcrlul vederii"feta in fbta": i**a*ar.=sre esenii*iirata subiinralir p*ruia n*l:-sr.iln+:re si n***figrr*tiv.

ilxis{a r-l r,'**iulii::: iumii ri ;i *rtr,i eaie, pru}lires dupa progres,'ji:rtmger-, 'J*;::ia <iistrugeie q.luige i* $:r rr**t ultim *ur*

-est*

ililnrner-r:tt. ki eir:pa$esf* rtricc rfnr*z*:iitare; i;i,r,, nr,, i-ii:ii."r:i #i!i=i-,;;i;1 ii;,:El deeat pe calc iteg;rtiva; si etar;ii lrt -.,*g35ui16r,.r,; [*;;i*gir *ri;,ii*ii,-:.tr,,.+$e r*ai iiei:ve$f* de *ir*:#are sl tbsi csts*tisrnui. eeirivaia-r::*ii*;*:$-tir-,i;r iil ::i*iura este ii$sa de *hieci, ncil-ilfrtraijlxi.

I )al.'l=,i!)i i j rlfj {j:,n!!ta.'!.!t.r,,!:.,t.!t !.r. r,ri.j r*!i- !!i;._1 i;.,-

$cfiniii icca:r* a*i:* ii"+pu ie"ta.

..i igu rnenic icc,it*clash- sr iceir:aiiui=,lx-*i - ti gurarilul ?ri ar{,a pcstbizai:tr na.{'t}irii'r:iinfi i*-;;;.:;i!r;:li;i::l !;i,:ir,;iiir a::l ir,:;iii;-ii:l*:r;;;;;l ii-ti;aii!:ii.-i.l :iilroIi'.ii.

A l,rl;, i);;;.,-.ilii-;- !]iri;r;ti;;il, c..-!il .y'.:r;;*, 11:ii::;;r,:rii i.r.*?.

5p'i- ii'!;;i:-:rnis, iirtu,r, iler-;rj.-=;*tiiiu-L i-:i i iii,r:r, iii54 i4-r:, Paris. i?24.F- chihaia Tar'ii.: Iti.,*rixlc ir:tre Bieant si uecident, eclit. stiintificaiiu*uresti, 19i:.7.

-{-eomid c}ta}cocondilas. Expuneri istarice, E}uci_rresti, I gsB.{l- i}. P-,-rl,,i,;,,i:j. Ii.;;:r;.Eriil i.fiil*i! pii!r.";,i.rI;:! ri ;?;-.i;:l;5i:;i!,-,;. iii. i,ai.i;iir!fuiiiiii iris:giu; Srir;ui.rSti, i ?:iE.

A. clot, Mahomed, cuceritrlrul Bizantului, Edit. stintifiea Bucuresti,1978.

G. De Villehardouin,La conqueffe de Constantinoplc, paris, 1969.L. Bioy, Cocstantinople et Byzance, Paris, 1917.Congres international des'etudes bizantine, Bucuresti, 1 97 1 .

Lumea llizantului, Buctresti, 1972.Ed. Gibbon, lstoria declinului si a prabusirii tmoperiului BizantiryBucuresti, 1976.5t. Runciraann, La civilisation trl.zarrtine, Paris, 1g34..,{na Comncnq Alexiad4 Bucure sti, 197 7 .

I. Nicoiae, b-rancc de constantinople et &.iforee, Bucuresti, i*3j.J. ortoian, Explication historique des instituts dc I'empereur lustinian,Paris. 1968.G. Scirigrilberger, L'Euroi:ee b),rsntin$ a ia fir: rtu X-e sieele, Paris. i970.Canstantiu \1Ii Porfiregei'retul, carte de invataturi pentru fiul sauRomanos, Bucuresti, 197 i .

bI. Fselios, Chr*nographie ou histoire d'un si*clc c*, ?,yz**c*, ourtr. ig-'t6D. charles, L.a sociefc b;,z**tinc a l'epo<iue des c*ru;tenes, par.i-e. igz*S. Tanas*c4 l-iteratura hizaritirie- Bue+rrcsti. 1gTl.5. Brerea*rl C ist*rie a li*p*riului Bizantin, edit. Stintifica" Bucuresti"i 97r].Ch. tliehl, llans ['{}tteiit b;,za*tin, Paris i$IT.Ch. Diehi, Fig:.lr*s b;,rr,entines, F+;is. iq17.C$i. 5]i-*hi. Hist*!r* tlc i,iirnFire Eyzantinr:, Paris, lgZ*.N. f+rga, Etiul*:s byrantines. Eucurcs*. ig7i.P" Lemede. istoria Birxntului, B*ei-*esii, ,.=++it-

A. Corntra Ee lesiocratia biza;riina f,hi.curesii, i **S.I.. Hertling- Isfcri* Bis*ri+ii" Bi:ei:r*.-cti. i+S8.ii-i. ir-'jairnr:, siserica ir: ailtieilitatr*-i tar-zi*, Ilucuresti, iry+-L{.i','i r.*iav3', ilrlcii:k"rt-=t--r:1ia d,-.efrinel13r *ristice, vcl" Ii. {lucuresti. 2SSi