charles diehl - theodora, imparateasa bizantului

98
Charles DIEHL THEODORA, ÎMPĂRĂTEASA BIZANŢULUI Partea întâi. Theodora dansatoarea. Începuturile. În cei dintâi ani ai secolului VI, Theodora, dansatoare şi actriţă de pantomimă, devenise extrem de cunoscută în Constantinopol din cauza purtării sale scandaloase. Unde se născuse? Nu se ştia. Dintre cronicarii care au scris despre ea, mai târziu, unii au susţinut că s-ar fi tras din Cipru, insula sângelui fierbinte, a pasiunii, patronată de zeiţa Afrodita; alţii, mai demni de crezare, afirmau că patria ei a fost Siria. Dacă originile-i sunt incerte, se ştie, în schimb, cu certitudine că a fost adusă în Bizanţ de ai săi, încă din fragedă pruncie, în acea capitală zgomotoasă şi coruptă a imperiului, unde a crescut şi s-a format. Printr-un fenomen de atavism deosebit de pregnant, întreaga viaţă a păstrat amprenta specifică ţării sale de origine, pe care a iubit-o: în timp ce Iustinian, născut în munţii sălbatici ai Macedoniei de Nord, s-a arătat profund ataşat spiritului roman, Theodora a rămas, întotdeauna, o adevărată orientală, adânc marcată de ideile, superstiţiile şi prejudecăţile neamului său. Din ce familie provenea, iarăşi nu se ştie prea bine. Legenda, printr-un fel de respect al rangului imperial la care s-a înălţat ulterior, i-a născocit o genealogie ilustră sau măcar ceva mai prezentabilă, atribuindu-i ca tată un senator serios şi credincios, în realitate, se pare că familia în care a apărut pe lume era foarte umilă. Tatăl său, dacă e să credem Istoria secretă 1, a fost un om sărac, numit Acacias, paznic al urşilor din Circ, iar mama, o femeie nu prea serioasă, aşa cum erau destule în lumea pestriţă a culiselor Circului bizantin. Din acest cuplu s-au născut trei fete: Comito, Theodora şi Anastasia; cea de-a doua a venit pe lume pe la anul 500. Cei mai vârstnici dintre oamenii ce-şi făceau veacul prin Hipodrom îşi mai aminteau, la vremea apogeului ei ca împărăteasă, împrejurările în care, pentru prima oară, Theodora îşi făcuse intrarea în public. Acacias murise, lăsându-le într-o neagră sărăcie pe văduvă şi pe cele trei fete, din care cea mai mare nu împlinise nici şapte ani. Pentru a păstra beneficiile de pe urma soţului decedat, singurul ce aducea bani în casă, mama nu a găsit altă soluţie decât să se încurce cu un bărbat care, obţinând postul de paznic de urşi, se angaja să ia

Upload: mymailro

Post on 20-Nov-2015

102 views

Category:

Documents


17 download

DESCRIPTION

Chris Simion - In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Min

TRANSCRIPT

  • Charles DIEHL

    THEODORA, MPRTEASA BIZANULUI

    Partea nti.

    Theodora dansatoarea.

    nceputurile.

    n cei dinti ani ai secolului VI, Theodora, dansatoare i actri de pantomim, devenise extrem de cunoscut n Constantinopol din cauza purtrii

    sale scandaloase.

    Unde se nscuse? Nu se tia. Dintre cronicarii care au scris despre ea,

    mai trziu, unii au susinut c s-ar fi tras din Cipru, insula sngelui fierbinte, a

    pasiunii, patronat de zeia Afrodita; alii, mai demni de crezare, afirmau c patria ei a fost Siria. Dac originile-i sunt incerte, se tie, n schimb, cu

    certitudine c a fost adus n Bizan de ai si, nc din fraged pruncie, n acea

    capital zgomotoas i corupt a imperiului, unde a crescut i s-a format.

    Printr-un fenomen de atavism deosebit de pregnant, ntreaga via a pstrat

    amprenta specific rii sale de origine, pe care a iubit-o: n timp ce Iustinian, nscut n munii slbatici ai Macedoniei de Nord, s-a artat profund ataat

    spiritului roman, Theodora a rmas, ntotdeauna, o adevrat oriental, adnc

    marcat de ideile, superstiiile i prejudecile neamului su.

    Din ce familie provenea, iari nu se tie prea bine. Legenda, printr-un fel de respect al rangului imperial la care s-a nlat ulterior, i-a nscocit o

    genealogie ilustr sau mcar ceva mai prezentabil, atribuindu-i ca tat un

    senator serios i credincios, n realitate, se pare c familia n care a aprut pe

    lume era foarte umil. Tatl su, dac e s credem Istoria secret

    1, a fost un om srac, numit Acacias, paznic al urilor din Circ, iar mama, o femeie nu prea serioas, aa cum erau destule n lumea pestri a culiselor

    Circului bizantin. Din acest cuplu s-au nscut trei fete: Comito, Theodora i

    Anastasia; cea de-a doua a venit pe lume pe la anul 500.

    Cei mai vrstnici dintre oamenii ce-i fceau veacul prin Hipodrom i mai aminteau, la vremea apogeului ei ca mprteas, mprejurrile n care,

    pentru prima oar, Theodora i fcuse intrarea n public. Acacias murise,

    lsndu-le ntr-o neagr srcie pe vduv i pe cele trei fete, din care cea mai

    mare nu mplinise nici apte ani. Pentru a pstra beneficiile de pe urma soului

    decedat, singurul ce aducea bani n cas, mama nu a gsit alt soluie dect s se ncurce cu un brbat care, obinnd postul de paznic de uri, se angaja s ia

  • n grij, totodat, i familia predecesorului. Dar, pentru reuita acestei

    combinaii, era necesar i aprobarea lui Aterios, administratorul

    Hipodromului, care fcea parte din partidul Verzilor; Aterios, ns, deja

    ncasase nite bani ca s favorizeze alt candidat. Pentru a trece de acest

    obstacol, mama Theodorei s-a gndit s cear ajutor publicului i, ntr-o zi, cnd mulimea era adunat n marele amfiteatru, a aprut n aren, mpreun

    cu cele trei fiice ale ei purtnd coronie de flori, fetiele i ntindeau mnuele

    spre spectatori, n semn de rugciune. Verzii au izbucnit n rs vzndu-le; din

    fericire, cellalt partid din Circ, al Albatrilor, gata oricnd s le fac n ciud adversarilor lor, s-au grbit s le aprobe cererea, pe care ceilali o respingeau,

    i s dea susintorului familiei lui Acacias un post asemntor cu cel pe care-l

    solicita.

    Acesta a fost primul contact al Theodorei cu poporul pe care, ceva mai

    trziu, l va distra i, mai apoi, l va conduce; niciodat n-a uitat, ns, acele momente i mprteasa i va obliga pe Verzi s ispeasc amarnic indiferena

    dureroas cu care respinseser rugminile copilei nfometate de atunci.

    Theodora a crescut, mpreun cu surorile ei, sub supravegherea unei

    mame fr scrupule, n mediul dubios din jurul Hipodromului i, astfel, a fost

    pregtit, n mod firesc, pentru destinul ei viitor. Vduva lui Acacias, femeie practic, tiindu-i fetele frumoase, le-a ndrumat spre teatru. Comito a

    mbriat cea dinti aceast meserie, n care a reuit de minune; i-a urmat

    Theodora. La nceput, i nsoea sora pe scen interpretnd, alturi de ea,

    roluri de camerist; jucau mpreun, cu destul succes i scond bani frumuei, mai ales la ntrunirile mondene, unde, curnd, actria Theodora a

    fost remarcat i apreciat.

    Introdus, aadar, de foarte tnr ntr-o societate de cheflii dintre cei

    mai vicioi, a fost nevoit s se supun, n promiscuitatea anticamerelor,

    multor gesturi imorale i intimiti fr rezerve. Ajuns la vrsta cnd putea s urce singur pe scen, avea pinea asigurat.

    Era foarte frumoas. Cei care au scris despre ea exagerat de elogios au

    afirmat c avea nfiarea i nobleea majestuoas a unei regine, att de

    armonioas nct nici cuvintele i nici operele de art n-ar fi putut s-o redea n ntregime. Dar i cei care au calomniat-o au recunoscut c avea, aa micu

    cum era, o graie neasemuit i c faa ei ncnttoare, cu tenul mai, puin cam

    palid, era luminat de ochi mari, expresivi i strlucitori.

    Din aceast frumusee, care a fermecat atia brbai, s-a redat prea

    puin n portretul oficial ce se poate vedea n vestitul basorelief de la Sn Vitale, n Ravenna. Sub lunga mantie imperial, trupul ei este cu totul ascuns; pare

    mai rigid i mai nalt; sub prodigioasa diadem care-i acoper fruntea i sub

    peruca imens care abia de las s i se vad prul negru, faa mic, delicat,

    cu ovalul putin slbit, nasul mare, drept i subire, Theodora apare grav, solemn, aproape melancolic; ceva a mai rmas, totui, viu n aceast efigie,

    altfel, inert: de sub linia ntunecat a sprncenelor mpreunate rsar ochii,

    negri i frumoi, pe care-i luda Procopios, ochi ce-i lumineaz nc, n

    ntregime, faa. Dac am vrea s ne facem astzi o idee despre frumuseea ei

    celebr, ar trebui s-o cutm ntr-alt parte, la acele portrete n care modernii,

  • un Clairin sau un Benjamin Constant, mai ales, au ncercat s fac s

    retriasc imaginea Theodorei i, inspirndu-se din mozaicul de la Ravenna, i-

    au adugat, din fericire, figurii reci i ncremenite de acolo, cte ceva din

    farmecul pierdut.

    Dar Theodora poseda i alte caliti pe lng frumusee. Inteligent i spiritual, se dovedea a fi o companie agreabil; avea verva unei cabotine, pe

    care o folosea cu plcere i pe scen, eclipsndu-le pe celelalte actrie care

    jucau cu ea, un fel de a fi plcut i nostim, prin care i-i apropia pe cei mai

    nestatornici din adoratori. Nu era ntotdeauna binevoitoare; pentru a-i face pe oameni s rd, ironia ei devenea, adeseori, muctoare; n schimb, cnd dorea

    s se fac plcut, folosea o irezistibil putere de seducie, ndrznea,

    provocatoare, nu atepta ca omagiile s vin singure la ea, ci se strduia s le

    strneasc, ncurajndu-le cu o impertinen plin de voie bun; lipsit de

    simul moralei de altfel, de unde s-l fi cptat? Avea un preios i neobosit temperament de amant desvrit; din

    acest motiv, a reuit cu uurin s se fac remarcat i dincolo de uile

    teatrului.

    Ct despre cariera sa de actri, suntem ncredinai c a fost ncununat

    de succes, graie talentului su multiplu i firii exuberante; a jucat n diverse piese, dar nu i-a plcut, ca multor altora, s cnte la flaut, din gur sau s

    danseze; o ncnta mai degrab s apar n scene istorice sau mitologice cu

    figurani, fiindc putea s-i arate, fr voaluri, frumuseea trupeasc de care

    era mndr, i n pantomime, pentru c acolo veselia i verva ei comic puteau s se manifeste liber. Spectatorii din Constantino-pol, se spune, destul de

    obinuii cu aceste reprezentaii, au apreciat, totui, ndrzneala Theodorei pe

    scen, ca i ingeniozitatea efectelor teatrale, destul de lipsite de pudoare, prin

    care le atrgea atenia: publicul aplauda frenetic cnd aprea, pe jumtate

    dezbrcat, oferindu-i nurii privirilor avide ale obinuiilor localului. Era mult apreciat i graia pe care i-o pstra nealterat, ca i pofta de

    joc nestpnit cu care evolua n aceste pantomime ordinare; scenariile erau de

    un gust ndoielnic, majoritatea axate pe grindina de lovituri abtute asupra

    personajelor ntngi ei bine, Theodora tia s primeasc palme i s strneasc rsul. Dar, mai ales n intimitate, succesele ei erau miraculoase.

    Relund expresia pitoreasc a severului istoric Gibbon, complezena ei

    era universal; a devenit repede vestit n Bizan datorit nebuniilor din timpul

    meselor trzii, a neruinrii limbajului i a puzderiei de iubii. Prea mereu

    dornic s-i fie admirat n primul rnd frumuseea, ne-psndu-i de pudoare. Uneori, abia cobort de pe scen, repeta n culise, ntr-o costumaie foarte

    sumar, un fel de dansuri din buric n faa actorilor i a prietenilor ei,

    ncntai, i era tare mndr de ndemnarea cu care le executa. Alteori, n

    momentele de relaxare de la sfritul banchetelor, se dezlnuia n expresii imposibil de redat i n gesturi i mai deocheate; ar trebui s-l citim pe grecul

    Procopios pentru a vedea pasiunea mereu rennoit i iscusina neobinuit pe

    care le manifesta n a-i satisface poftele binevoitoare cu primul venit, stpn

    sau servitor, nu se da n lturi s apeleze la buctrie cnd era stul de salon.

    Avea, afirma despre ea un istoric bizantin, o minte fertil i priceput n a

  • nscoci lucruri noi: anecdotele din Istoria secret, dac le-am putea relata n

    amnunt, ar dovedi c reputaia ei era cu totul justificat. Este suficient s

    spunem, dac am lua de bune aceste brfe, c Messalina se pare c-a fost, pe

    lng Theodora, o persoan prea puin nesioas i cu moravuri aproape

    decente; i s mai adugm c, prin acest comportament, Theodora zice-se c s-a trezit, curnd, att de compromis, nct oamenii cumsecade, dac o

    ntlneau pe strad, se ddeau deoparte, de team s nu se murdreasc

    atingndu-se de o femeie att de desfrnat ca ea, ba numai faptul c o

    ntlneau era considerat semn ru. Nu tim dac Theodorei i psa de opinia public, dar aventurile ei i-au

    provocat unele neplceri, pe care le-a resimit. Cu toat atenia special

    acordat pentru evitarea unei sarcini, la un moment dat a rmas grea i toate

    ncercrile ei de a scpa de progenitur au euat. A nscut un biat, botezat

    Ioan; dar pe acest copil din flori, niciodat dorit, fiindc-i ncurca viaa, l-a tratat cu mult indiferen, plngndu-se mereu de piedicile pe care i le punea

    n carier; tocmai din aceast cauz, tatl copilului a considerat necesar i mai

    prudent s cear s i-l ncredineze lui i, cum, la puin vreme dup aceea a

    fost obligat s plece n Arabia, fiind numit acolo ca funcionar sau pentru alte

    motive, a preferat s ia copilul cu el dect s-l lase n grija Theodorei. Bastardul va reaprea, mai trziu, i-i va crea unele necazuri mprtesei; dar, pentru

    moment, curtezana a fost ncntat c scpa de el. Theodora a avut i o fiic,

    de care se pare c s-a ocupat cu mai mult atenie.

    n anul 517, cnd nc nu mplinise optsprezece ani, datorit frumuseii sale, a talentului i-a atraciei pentru plceri, devenise una din stelele lumii

    bogate n distracii a Bizanului.

    I.

    Sportul i Hipodromul n Bizan.

    Theodora debutase cu succes rsuntor ntr-un ora colcind n promiscuitate, cum era Constantinopolul la nceputul secolului VI. Prostituia

    se practica fr o-preliti; casele de toleran invadaser ntregul ora i se

    aflau chiar i n imediata apropiere a bisericilor i mnstirilor venerabile;

    pentru a le furniza femei de plceri brbailor capitalei, aa-numiii lenones strbteau ntregul imperiu ca s recruteze fetele srmane, pe care le momeau

    cu promisiuni de via fericit, de veminte frumoase i bijuterii minunate; au

    fost cazuri n care copile de mai puin de zece ani au devenit victime ale

    codoilor lipsii de orice scrupul, n faa acestor atrgtoare minciuni, multe

    femei, sclave sau libere, cedau i, din acel moment, deveneau prizonierele proxeneilor, fiind adesea angajate printr-un contract ce le interzicea s mai

    prseasc meseria la care se condamnaser; ele umpleau apoi Bizanul cu

    imoralitatea i neruinarea lor. Dar aceasta nu este tot. Moravuri abjecte, vicii

    i perversiuni de tot felul se manifestau deschis: Constanti-nopolul reamintea de Sodoma. Persoanele evlavioase, ce se temeau de dreapta mnie a lui

    Dumnezeu, erau foarte nelinitite de crescnda lips de respect, de blasfemia i

    de pasiunea pentru jocurile de noroc manifestate n jurul lor. Se juca peste tot,

    ziua i noaptea, n locuri publice sau n particular; se fceau pariuri pe sume

    enorme, care nghieau averi nenumrate i rul era generalizat, pn ntr-

  • acolo nct fuseser atrai n dezm chiar i membri ai Bisericii. Preoii

    frecventau tripourile, privind cu aviditate nenfrnat monezile de aur care se

    rostogoleau pe mese, murdrindu-i, n contact cu ispitele satanice, minile,

    ochii i urechile. Hipodromul, n special, i teatrul erau adevrate coli ale

    corupiei morale. Spectacolele, spunea Iustinian, sunt necesare pentru fericirea

    poporului. Una din principalele griji ale conducerii era s le ofere, prin

    distracii i serbri, o permanent preocupare maselor, gata oricnd de

    rebeliune, ca o hran vital curiozitii populare, ntreceri ntre care, lupte ntre animale, lupte ntre oameni i fiare slbatice, reprezentaii teatrale, din care

    poporul aprecia, mai ales, farsele, baletele i pantomimele, exerciiile acrobatice

    i caraghioslcurile clovnilor aveau loc fr ncetare, spre bucuria mulimii.

    apte zile de serbri nentrerupte marcau nceputul noului an i una din ele

    purta numele, foarte sugestiv, de ziua prostituatelor. Nencetat, alte i alte spectacole magnifice chemau poporul la teatru sau la Circ. Nici Iustinian nu

    gsise un mijloc mai bun de a ctiga simpatia mulimii dect s pun s se

    lupte, n acelai timp, n amfiteatrul Hipodromului, douzeci de lei i treizeci de

    leoparzi, s distribuie daruri nvingtorilor n cursele de cai bogat mpopoonai,

    s ofere gloatei o petrecere pe cinste i s cheltuiasc, n numai trei zile, ceva mai mult de patru milioane.

    ntregul Bizan mergea la teatru sau la Hipodrom, bieii de bani gata ca

    i plebea, preoii ca i laicii; dei tradiia interzicea femeilor onorabile s se

    arate acolo, ele erau la fel de pasionate, chiar de la distan, ca i brbaii lor, de tot ceea ce privea cursele, caii, jocheii i conductorii carelor. Niciodat un

    popor, nici mcar cel roman, nu s-a preocupat att de mult ca poporul bizantin

    al secolului VI de spectacolele din Hipodrom. Conductorii de care victorioi

    erau regii zilei: mpratul n persoan considera o mare onoare s-i felicite;

    administraia le ridica statui; literaii capitalei se grbeau s cinsteasc n versuri meritele lor strlucite; oamenii cei mai serioi declarau c, fr acetia,

    viaa le-ar fi stearp. Mulimea se ddea n vnt dup acest gen de competiii i

    era mprit n dou partide, dup culoarea tunicilor concurenilor: Verzi i

    Albatri timp de secole, aceste dou tabere s-au insultat i s-au btut pentru onoare cum n-o fceau nici cnd se punea problema salvrii patriei de la pieire.

    Este lesne de neles ct de numeroi erau oamenii necesari pentru

    organizarea acestor jocuri. Poei pentru a compune versuri, pe care, n anumite

    zile, partidele le cntau n onoarea mpratului, melisti pentru a le pune pe

    note, organiti pentru a le acompania, dirijori i orchestre pentru a le executa; trebuia o grmad de soldai pentru meninerea ordinii n arene, paznici ai

    barierelor pe care le lsau n jos la plecare, oameni nsrcinai cu

    supravegherea vestiarelor, unde se pstrau tunicile i coroanele de aur ale

    conductorilor de care; pe lng acetia, mai era nevoie de dansatori, mimi, acrobai, saltimbanci pentru divertismentul din pauze, de paznici ai grajdurilor

    i ai animalelor slbatice, costumieri i croitori; i trebuia, mai ales, s existe

    ct mai muli conductori de care. O mare de indivizi miuna n culisele i n

    jurul Hipodromului, o gloat foarte pestri, cuprinznd numeroi aventurieri i

    cheflii ce vnau ocazia de distracie sau de profit. Cum i nalta societate a

  • capitalei considera o deosebit onoare s aparin uneia sau alteia din cele

    dou faciuni, reunindu-se ntr-un fel de Jockey-Club, cu rolul de a organiza

    cursele, vrfurile aristocraiei erau prezente i ele n amfiteatrul Circului,

    amestecndu-se, ntr-un contrast ciudat, cu acea plebe suspect a

    conductorilor de care, a clovnilor, a proxeneilor i a prostituatelor. Circul era, n mod obinuit, obiectul conversaiilor mondene: tot

    Constantinopolul discuta cnd despre conductorul de car favorit, cnd despre

    actria la mod i paria pentru urmtoarele curse. Oamenii cei mai serioi se

    preocupau de originea jocurilor i de culorile purtate de conductorii de care, de cutarea sensurilor simbolice, de determinarea semnificaiilor profetice pe

    care o avea victoria uneia sau alteia dintre partide. Oricine tia c verdele

    nseamn pmntul, aadar triumful acestei culori prevestea un an rodnic, i

    c albastrul simbolizeaz marea, succesul acestei culori anunnd o navigaie

    linitit i, firete, agricultorii ineau cu Verzii, iar marinarii cu Albatrii. Circul ddea tonul modei. Tinerii elegani, obinuiii Hipodromului,

    adoptaser, pentru a iei n eviden, o inut aparte, excentric. Purtau, n

    maniera persan, barba mare i mustile foarte lungi; ca i hunii, i rdeau

    prul n partea din fa a capului i l lsau s cad la spate, despletit, n bucle

    fluturndu-le pe umeri, mbrcau tunici cu mnecile strmte la ncheietura minii, foarte largi la umeri, spernd s dea, graie croielii acesteia, cnd

    ridicau braele s aplaude la teatru sau la Circ, impresia unor bicepi puternici

    i a unor muchi viguroi; pantalonii i nclmintea aminteau tot de stilul

    hunilor, ca i mantiile largi, bogat brodate; i astfel dichisii, purtnd la bru sbii scurte, cu dou tiuri, bteau, noaptea, strzile Constantinopolului,

    agresndu-i pe trectori, furndu-le bijuteriile i hainele, uneori asa-sinndu-i,

    de pild atunci cnd victimele ncercau, timid, s se apere. Albatrii, puternici

    la curte, de la moartea mpratului Anastasie i venirea la conducere a altei

    dinastii, impuseser moda acestor distracii plcute. i, cum nici poliia, nici justiia nu intervenea pentru a opri actele criminale crora, n general, le

    cdeau prad Verzii, adversarii nerecunoscui ai noii conduceri, nepedep-sirea

    vinovailor, care se simeau pe deplin protejai, a dat ap la moar tuturor

    hoilor i haimanalelor capitalei; i, cum, pn la urm, Verzii, permanent brutalizai i niciodat aprai, i-au format, la rndul lor, bande narmate

    pentru a riposta, ordinea i sigurana au disprut rapid din Constantinopol.

    Oamenii panici nu mai ndrzneau s ias noaptea din casele lor; cei

    bogai, pentru a nu fi jefuii, purtau doar haine simple i bijuterii false. Totui,

    teroarea continua s domneasc. Acum nu se mai punea problema, pentru nici unii, dac erau atacai de Verzi sau de Albatri: debitorii profitau de dezordinea

    general pentru a-i lua napoi, prin indiferent ce mijloace, chitanele de credit

    de la creditori, sclavii cutau s obin eliberarea, fiii sustrgeau bani de la

    prini, ndrgostiii i rpeau iubitele, chefliii adulmecau orice prilej de a-i satisface poftele; dac aveai vreun duman, se gseau lesne asasini care,

    pentru sume nu prea mari, te scpau de el; se ucidea chiar i n biserici, n

    timpul slujbei, de cele mai multe ori fr a se cunoate exact pentru ce; s

    loveti un om fr aprare devenise un sport foarte apreciat i o dovad de

    putere i curaj. Din pricin c poliia, dac se hotra s intervin, nu se lega

  • dect de Verzi, ca i judectorii, fiindc i ei tremurau pentru viaa lor n caz c

    n-ar fi ascultat ordinele primite, uitnd de dreptate, era normal ca incidentele

    s devin tot mai grave, cu fiecare ceas.

    ntr-o zi, ntr-unul din porturile Bizanului, o tnr femeie se mbarca

    mpreun cu soul ei pentru a trece n Asia; civa tineri, gsind c este drgu, au pornit n urmrirea ei pe ap i, apropiindu-se, au forat-o s urce

    n barca lor. n zadar a protestat soul, i s-a rspuns cu huiduieli. Pentru a-i

    salva onoarea, nefericita femeie s-a aruncat n apa Bosforului i s-a necat, sub

    privirile soului, neputincios i disperat. Nu de puine ori s-a ajuns la o astfel de tragedie, fr ca eventualilor supravieuitori s li se fac dreptate.

    Poliiei i trebuia, ns, un mare curaj pentru a aciona mpotriva

    vinovailor care aveau protectori puternici la curte, nsui prefectul oraului,

    Teodot, a avut de suferit n urma unei astfel de experiene. Hypathios, un

    personaj important, fusese asasinat chiar n Sfnta Sofia; oraul era foarte agitat. Tocmai atunci, nepotul basileu-lui, Iustinian, n mod obinuit aprtor

    al Albatrilor, era foarte grav bolnav: reclamanii au ajuns la mpratul Iustin,

    care a poruncit s se fac dreptate. Teodot n-a ateptat s i se spun a doua

    oar: a arestat un mare numr dintre asasini, a executat mai muli, printre ei

    i pe un oarecare Teodosie Tzicca, foarte bogat i cu un rang nsemnat. Zelul su l-a pierdut pe prefect. Iustinian, vindecat ca prin minune, n-a mai avut alt

    gnd dect s-i rzbune prietenii: nepotul impunndu-i cuvntul, Teodot a

    fost trt n judecat i acuzat pentru nite culpe imaginare, apoi a fost

    destituit, exilat la Ierusalim i, pn la urm, obligat s intre ntr-o mnstire pentru a scpa de pumnalele criminalilor care-l urmreau mereu.

    n acest fel, certurile din Hipodrom provocau n ora o permanent stare

    de nelinite care, peste civa ani, va izbucni ntr-o veritabil revoluie.

    n acelai timp, astrologii i arlatanii, prevestitorii i ghicitorii tulburau

    i mai mult firavul echilibru al vieii capitalei, ntr-o zi, la Poarta de Aur, o femeie, lovit subit de o criz de delir profetic, anuna c nu vor trece trei zile i

    marea, ieind din matc, va neca pmntul ntr-un nou potop; auzind acestea,

    mulimea, cuprins de panic, a nvlit n biserici i s-a prosternat n faa

    altarelor, ateptnd nspimnttoarea catastrof, ntr-alte dai, astrologii citeau n stele cataclisme iminente; ghicitorii cu mintea rtcit alergau pe

    strzi de parc erau urmrii de invizibile Furii i spuneau mulimii ngrozite c

    sfritul lumii este aproape. Iar poporul tremura, credea n cuvintele lor i

    ticsea bisericile, rugndu-se amarnic i plngnd. Unii se clugreau,

    renunnd la averea i demnitile lor; alii i donau bunurile bisericilor i cheltuiau mult n opere de caritate; fiecare voia s moar iertat de Dumnezeu i

    febra aceasta dura, uneori, mai multe sptmni la rnd, fr ca mpratul s

    ncerce s calmeze spaima populaiei, de care era i el cuprins. Oamenii cu

    capul pe umeri, ce-i drept, afirmau c ar fi trebuit, fr nici un proces, s fie ntemniai aceti agitatori de spirite, care prin zvonurile lor tulburau linitea,

    i-aa precar, a capitalei, fiindc prevestirile lor nu erau dect curat

    arlatanie; dar superstiia era prea nrdcinat, iar credulitatea, general.

  • Femeile, bineneles, erau cele mai permeabile la supranatural. Pentru a-

    i pstra brbaii sau a-i cuceri a-manii, aveau mai puin ncredere n

    frumuseea sau n puterea lor de seducie, dect n filtre magice i descntece.

    Ca i celelalte femei, Theodora era profund superstiioas: mpreun cu

    bunele ei prietene, Indaro i Chry-somallo, prepara licori miraculoase i fcea farmece menite s le asigure o diabolic putere asupra adoratorilor lor; credea

    n demoni, n vrjitori, n ghicitori, n tlmcitori de vise; ncreztoare n viitor,

    atepta s i se mplineasc destinul.

    III. Aventurile Theodorei.

    Theodorei i plceau distraciile; i plceau, la fel de mult, banii.

    Strnsese deja o mic avere, cnd norocul se pru c-i ntoarce faa de la ea.

    Avea un amant, un sirian, numit Hekebolos, aflat n serviciile administraiei

    imperiale. Acesta, personaj destul de important, a fost desemnat guvernator al Pentapolisului din Africa. Theodora s-a hotrt s-l nsoeasc n provincia

    ndeprtat pe care urma s-o conduc; fr ndoial c se plictisise de

    legturile trectoare i cuta s se stabileasc undeva. Din nefericire, povestea

    de dragoste n-a durat prea mult: ajuni n Africa, foarte curnd, nu se tie din

    ce cauz, cei doi amani s-au certat; cu duritate, insultnd-o, Hekebolos a alungat-o pe Theodora i tnra femeie, fr bani i fr mijloace de trai, a

    trebuit s ndure umilina i srcia pe oriunde a ncercat s-i ncropeasc un

    rost. A fost vzut n Alexandria, n Antiohia i n alte pri, practicnd, pentru

    a supravieui, trista, dar rentabila ei meserie: ca i cum, spune Procopios, cu o solemnitate naiv, diavolul ar fi vrut ca nici un loc din lume s nu fie lipsit de

    spectacolul neruinrii Theodorei. Acestea se ntmplau pe la anul 521.:

    Se pare c ederea destul de ndelungat a Theodorei n Egipt i n Siria a

    avut o importan destul de mare pentru restul vieii ei.

    n acea perioad, Alexandria nu era doar un mare ora comercial, ai crui negustori ajungeau pn n Ceylon n cutarea mtsurilor chinezeti, a

    mirodeniilor i a pietrelor preioase din India, un antrepozit uria de unde se

    mprtiau n tot bazinul Mediteranei grul din valea Nilului i produsele din

    Levant. Nu era doar un ora elegant i bogat, uuratic i corupt, teritoriul predilect al curtezanelor renumite, de la Thais la Chrysis. De prin secolul IV,

    capitala Egiptului devenise i leagnul cretinismului. Nicieri luptele religioase

    nu erau mai ncrncenate, disputele teologice mai subtile i mai nfocate,

    fanatismul mai nflcrat; nicieri amintirea marilor ntemeietori ai vieii

    ascetice, Anton, Pacome, Schnudi, Serapion, nu a provocat o nmulire att de mare a mnstirilor, a misticilor i a asceilor. Periferia Alexandriei era plin de

    lcauri monahale, deertul Libiei era att de plin de sihatri c-i merita

    supranumele Deertul Sfinilor.

    Cnd Theodora a pus piciorul n Egipt, spiritele fre-mtau mai puternic ca niciodat. Era vremea cnd mpratul Iustin, dornic s restabileasc

    unitatea cu Roma, dezlnuise n Siria o aspr prigoan religioas. Toi cei care

    refuzau s recunoasc regulile ortodoxe proclamate la Conciliul din Calcedon i

    toi cei care, dup exemplul lui Eutyches

    2 , nu acceptau n lisus dect o singur natur.

  • Erau numii, din aceast cauz, monofizii.

    Au fost persecutai fr mil. Conductorii de marc ai sectei, Sever,

    patriarhul Antiohiei, Iulian din Halicarnas, Ioan din Tello, Petru din Apamea i

    mai mult de cincizeci de ali episcopi, au fost alungai, anatemizai, exilai;

    comunitile monastice din Siria au fost dispersate cu fora, mnstirile nchise, clugrii nevoii s fug n caz c nu erau btui, nchii sau ucii.

    Muli dintre acetia i-au gsit adpost n Egipt, unde patriarhul Ti-motei,

    susinut de armata sa de clugri fanatici, extrem de devotai, rmsese, cu

    ncpnare, credincios doctrinei monofizitismului; aa se fcea c, acum, din Alexandria, unde se refugiase alturi de Sever, personalitatea reprezentantul

    acestei credine, stnca lui Hristos, cum l numeau cei din vremea sa,

    paznicul de nenlturat al credinei ntreinea, prin elanul predicilor i ardoarea

    propagandei sale, o agitaie puternic n ntreaga lume oriental.

    n peterile munilor libieni, n schiturile din mijlocul deertului, oameni de origine nobil, femei elegante i delicate, nflcrate de misticism i de

    puternica atracie a singurtii, a renunrii la deliciile vieii profane i a

    ascetismului, veneau cu sutele s-i gseasc mntuirea, iertarea pcatelor.

    Preafericitul Toma aparinea unei familii de vaz; fusese crescut ca un vlstar

    de rege; avea moii ntinse, bogii, servitori nenumrai; era, spunea cronicarul cu naivitate, voind s-i sublinieze sfinenia, att de mre i att de

    iubitor de lux nct se spla pe fa i pe mini de dou ori pe zi. Atunci cnd

    furtuna persecuiei s-a abtut asupra Siriei, el l-a urmat n Egipt pe Maras,

    sfntul episcop din Amida; pentru a supravieui, acest mare senior a lucrat cu minile lui, mpletind din frunze de palmier couri pe care le vindea; pentru a

    se mntui, acest om deosebit a vrut s se despart de lume i, n petera pe

    care i-a ales-o drept loc de meditaie, ani de zile s-a chinuit, rugndu-se mereu

    i plngndu-i pcatele. Spre sfritul vieii, trupul su ajunsese negru, prlit

    de soare i uscat; prul, crescut n dezordine, i sttea zburlit; hainele, aproape putrezite, nite zdrene dezgusttoare, abia de-i mai acopereau goliciunea; chiar

    i prietenii si l-au recunoscut cu greutate. Dar Toma era fericit: Nu conteaz,

    spunea el, dac trupul, nveliul acesta pieritor este distrus, pentru c sufletul,

    plin de attea pcate, va fi salvat, cu acest pre, de focul venic. Cezaria, patriciana, aparinea unui neam mare, nrudit cu familia

    mpratului Anastasie. i ea i prsise casa i toat averea pentru a se

    retrage dincolo de Alexandria, s triasc n pustnicie; aceast femeie crescut

    n lux i risip, acum ddea lumii un exemplu de evlavie i de austeritate. Nu

    mnca nici pine, mulumindu-se, o dat la dou zile, cu cteva legume crude, pe care presra sare i le stropea cu oet, i cu vreo doi ciorchini de struguri;

    dormea ntr-un sac, ntins pe pmntul gol. Pn i preoii dezaprobau

    excesul Cezariei, fiindc-i mortifica trupul, i o obligau s pun, mcar

    duminica, puin ulei peste legumele sale; o mustrau sau cutau s-o nspimnte spunndu-i c boala ar putea s o doboare i s-o fac inapt

    pentru ndeplinirea obligaiilor religioase. Dar Cezaria le rspundea: A vrea ca

    Dumnezeu s m ajute s am, ntreaga via, trupul bolnav, pentru ca sufletul

    s-mi fie mntuit; i se ndrjea n peniten. Foarte cultivat, citea zi i

    noapte scrierile patristice i discuta cu plcere despre problemele de moral i

  • de dogm; se arta foarte umil fa de cei mai simpli clugri, dornic s

    primeasc prin gura lor ecoul cuvintelor divine. Dar, n special, dorea s

    triasc departe de lume, n deert, i se ntrista din cale-afar cnd era

    sftuit s renune din cauza vrstei i slbiciunii sale. Timp de cincisprezece

    ani, a fost un model de virtute prin evlavia, milostenia i umilina sa; n mnstirea pe care o ntemeiase, a inut s fie considerat ultima dintre surori,

    nc un exemplu de extrem modestie.

    Muli alii i alegeau acelai fel de trai. Maras, clugrul singuratic, a

    dus de tnr o via ascet, postind, priveghind, rugndu-se mereu, odihnindu-se doar o or sau dou. Cnd zpada era nalt, aproape de un stat de om,

    mergea, cu picioarele goale, s taie lemne n munte i putea fi descoperit dup

    urmele de snge care i picura din rni.

    La un moment dat, pentru a scpa de dojana celor din jur, a pornit spre

    Egipt, i, urmnd exemplul celor mai cunoscui pustnici, a strnit, prin moravurile sale sobre, desvrite, admiraia tuturor.

    Femeile, ns, erau de neasemuit. Preafericita Suzana refuza hrana

    obinuit, cernd s i se aduc doar o caraf cu ap n fiecare duminic i, la

    dou zile, puin pine; a vieuit ani ntregi n Deertul Sfinilor, luptn-du-se

    din greu cu diavolii, dar ieind totdeauna victorioas, nct, pn la urm, diavolii au strigat c ea nu este o femeie, c avea o piatr n loc de inim i fier

    n loc de carne. Cu faa acoperit permanent de voaluri, din care i se putea zri

    doar vrful nasului, nu voia s vad nici o figur omeneasc, s nu fie, n nici

    un fel, ispitit i s nu cumva s duc ea nsi pe cineva n ispit: le vorbea celor care o vizitau despre slbiciunea crnii, despre nimicnicia lumii, despre

    teribila judecat a lui Dumnezeu; Suzana vindeca trupurile i ntrea sufletele,

    fcea s creasc puterea de rezisten a pustnicilor din vecintate, dndu-le

    exemplul rvnei ntru credin i al virtuilor sale de femeie puternic.

    De peste tot, veneau oameni evlavioi n Deertul Sfinilor, pentru a le solicita asceilor sfaturi, pentru a le cere s se roage pentru ei i pentru a primi

    binecuvntarea lor; doreau s se inspire din modul lor riguros de via i s

    discute cu ei despre misterele sacre.

    Muli alii mergeau la Sever, patriarhul exilat din Antiohia, ale crui cunotine teologice, elocven i sobrietate a renunrii de sine deveniser

    vestite pretutindeni. n special femeile erau impresionate de autoritatea

    irezistibil a patriahului: Cezaria, patriciana evlavioas, i se spovedea numai lui

    i i urma neabtut sfaturile.

    n situaia disperat i n deriva moral n care se trezise, Theodora a fost lesne influenat de mediul n care o aduseser mprejurrile, n perioada

    ederii sale la A-lexandria, a intrat n legtur cu patriarhul Timotei i acesta se

    pare c a avut o nrurire considerabil asupra ei: l numea, mai trziu,

    printele ei spiritual i, avnd n vedere acest titlu pe care i l-a acordat doar lui, ne putem ntreba dac nu datorit acestui preot curtezana pocit s-a hotrt

    s duc, pe viitor, o via n concordan cu morala cretin. Ea l va vizita i

    pe Sever, patriarhul exilat din Antiohia ascultndu-i predicile, fr ndoial c

    s-a instruit n problemele religioase, cunotine de care, mai trziu, s-a folosit

    cu succes n mai multe rnduri. Oricum, marelui teolog monofizit i-a pstrat

  • toat viaa o prietenie respectuoas i o admiraie nemrginit. Dac Theodora,

    nc de la bun nceput, a vrut s fie o protectoare a disidenilor persecutai, o

    mprteas trimis de Dumnezeu, cum spunea un martor al acelor vremuri,

    pentru a-i susine pe cei ndurerai contra vitregiilor furtunii, dac s-a

    declarat, pe fa, o susintoare a lui Sever i a prietenilor si, gzduindu-i la palat sau favorizndu-le propaganda i cutnd s-l conving pe Iustinian de

    justeea ideilor lor, dac a luat parte, cu nfocare, la controversele teologice din

    epoca ei, din motive politice, simind care erau interesele conducerii rii, toate

    acestea i-au fost insuflate, nendoielnic, de amintirea crizei religioase prin care trecuse n Alexandria, n semn de recunotin plin de dragoste pentru

    oamenii care o primiser, o instruiser i o salvaser pe curtezana deczut.

    Theodora era femeie, deci, pe ct de schimbtoare, pe att de ptima;

    foarte ambiioas, dorea s se ridice din nou din srcie i, ct mai curnd, s

    se mbogeasc, n Antiohia, unde a fcut primul popas cnd a prsit Egiptul, n marele ora sirian n care bucuria serbrilor, iubirea fastului i a traiului

    bun, rivalitile permanente din Circ i din teatru erau ceva obinuit, Theodora

    a frecventat, se pare, mai puin bisericile dect culisele Hipodromului i mai

    mult ghicitoarele dect pe preoi. O dansatoare, aparinnd, ca i ea, partidei

    Albatrilor, a luat-o n grij, a consolat-o i i-a prezis un viitor strlucit. Theodora s-a lsat amgit de auritele sperane: noaptea visa c, rentoars n

    Constantinopol, devenise favorita conductorului diavolilor, se cstorise cu el

    i avea n stpnire toate bogiile lumii.

    Macedonia, buna ei prieten, l cunotea, se pare, pe Iustinian i, pentru c i adusese acestuia cteva servicii, se bucura de ncredere la curte. S-a

    folosit, oare, de trecerea sa pentru a i-o recomanda pe Theodora motenitorului

    tronului? E o ipotez, n orice caz, se pare c, odat revenit n Bizan, n

    oraul debutului ei ntr-ale desfrului, Theodora, nelepit, coapt, stul de

    viaa destrblat i nesigur, de aventurile nebuneti de odinioar, dornic, poate, s se stabileasc undeva definitiv, s-a hotrt s duc, sincer sau nu, o

    existen de femeie cuminte i serioas.

    O legend, rspndit n capital nc din secolul XI, povestete c, la

    revenirea din Antiohia, locuia ntr-o csu modest i discret, stnd mai toat ziua n camera ei i torcnd ln, ca o vduv respectabil din timpurile vechi,

    romane. Mai trziu, devenind mprteas, Theodora n-a cutat s ascund

    aceast neagr perioad din viaa sa, ci, din contr, a urmrit s-o apere de

    uitare. Pe locul porticului csuei care o adpostise pe cnd era umil i srac,

    unde torsese ln pentru a avea dup ce bea ap, a ridicat o biseric nchinnd-o Sfntului Pantelimon. Numele acestui sfnt nseamn ndurtorul:

    merita cinstirea Theodorei, dac este adevrat c, protejat de el, l-a putut

    ntlni pe Iustinian.

    IV. Theodora i Iustinian.

    Cnd Iustinian a ntlnit-o pe Theodora, prin 522, viitorul stpn al

    Imperiului Bizantin avea treizeci i opt sau patruzeci de ani. Cu faa lui

    deschis i vesel, cu prul buclat i cu mustaa ngrijit, chit c ncepuse s

    ncruneasc, i pstrase nfiarea elegant i trupul zvelt; apoi, purtarea

  • politicoas, vocea plcut i amabil, graia din gesturile sale l fceau, n ochii

    tuturor, simpatic, dac nu chiar seductor. Era manierat, cult i foarte bogat;

    n plus, datorit uneltirilor din palat care-l urcaser pe tron pe unchiul su

    Iustin, tnrul devenise, din acel moment, una din persoanele de vaz ale

    imperiului. Deinnd titlurile de conte i de patriciu, numit comandant suprem al trupelor de garnizoan a Constan-tinopolului, tocmai primise nvestitura de

    consul i, n fiecare zi, bunvoina suveranului i netezea, tot mai clar, drumul

    spre tron. n aceste condiii, reprezenta, pentru Theodora, tentaia irezistibil a

    unei cuceriri. Ambiios i iscusit, Iustinian se arta preocupat, n special, de a-i spori

    puterea. Reuise, cu destul perfidie, s-i nlture rivalii care-i stteau n

    drum i, la fel de abil, i apropiase, cu succes, toate clasele societii bizantine.

    Profund credincios, ortodox intransigent, prin rvna dovedit n slujirea lui

    Dumnezeu devenise foarte bine vzut de Biseric; prin luxul i risipa de care se nconjura era idolul mulimii; att Senatul ct i vrfurile aristocraiei l

    primeau binevoitor n rndurile lor, favorizndu-l. i, cum se dovedea extrem

    de priceput n problemele de stat, remarcndu-se printr-o putere de munc

    miraculoas, o grij deosebit pentru rezolvarea sarcinilor ce-i reveneau n

    administraie, mpratul i arta deplin ncredere. Iustinian s-a ocupat, treptat, de toate lucrurile importante, dei btrnul i mediocrul suveran

    rmsese, oficial, conductorul statului. Foarte calm, foarte stpn pe el, cel

    puin n aparen, cu o voin care-l fcea tiranic, prea c e dotat cu o gndire

    matur i un caracter ferm. Ei bine, acest om extrem de serios, politician i diplomat de succes, s-a ndrgostit nebunete de Theodora.

    Atracia fulgertoare simit de Iustinian pentru o femeie cu un trecut ca

    al Theodorei, legtura lor care s-a mplinit printr-o cstorie, li s-a prut

    tuturor att de bizar i de surprinztoare nct nu i-au putut-o explica dect

    gndindu-se la un miracol nfptuit datorit licorilor i practicilor magice ale Theodorei. Totui, nu trebuie s despicm firul n patru: Iustinian avea, se

    spune, o fire foarte sentimental; sub un nveli despotic btea o inim

    nesigur i slab, uor de supus unei voine mai puternice. Theodora era

    frumoas i deosebit de inteligent, avea mult gratie i, n plus, era spiritual i vesel, caliti cu care-i putea atrage i pstra pn i pe brbaii cei mai

    inconstani; mintea ei judeca limpede i categoric, iar, aa cum o dovedesc

    faptele, firea sa era hotrt, autoritar i ptima. Din primul moment,

    prinul a fost fermecat: pn n ziua n care Theodora a murit, a iubit-o cu o

    nestins pasiune, aceeai care l nflcrase i n tineree. Ea reprezenta pentru Iustinian, aa cum scrie un cronicar din acea epoc, ncntarea cea mai

    dulce; sau, aa cum i plcea s spun el, fcnd un joc de cuvinte cu numele

    de Theodora, darul cu care l fericise Dumnezeu. ndrgostit pn peste

    urechi, nu i-a refuzat nimic. Ea iubea banii: a copleit-o cu bogii. Era avid de onoruri i i plcea s fie respectat: a obinut pentru ea, de la nevolnicul

    su unchi, nalta demnitate de patrician. Era ambiioas i dornic de

    prestigiu: Iustinian s-a lsat condus de sfaturile ei, devenind sclavul supus al

    capriciilor i impulsurilor iubitei sale. Theodora, din tinereea petrecut n

    Hipodrom, nutrea nc o vie antipatie pentru partida Verzilor: Iustinian, pentru

  • a-i face pe plac, a devenit un nverunat aprtor al Albatrilor, mergnd cu

    prtinirea sa pn la a strni un adevrat scandal. Din peregrinrile ei, din

    popasul n Alexandria, pstrase o recunotin duioas monofiziilor

    persecutai: Iustinian, ca s-i intre n voie, s-a nduplecat s ndulceasc

    rigurozitatea ortodoxismului i s-a preocupat de soarta disidenilor. Legtura motenitorului tronului cu Theodora a devenit repede

    cunoscut n tot oraul. Curnd, chiar i n afara zidurilor capitalei, n

    provinciile ndeprtate, ca Siria i Egiptul, s-a aflat, cu aceeai surprindere,

    fr ndoial, c micua curtezan de odinioar, pocita lui Timotei i a lui Sever, devenise patrician i c era a-manta titular a prinului Iustinian. n

    acest eveniment neateptat, sufletele evlavioase au vzut mna lui Dumnezeu,

    voina Domnului de a-i da poporului o protectoare credincioas i, aa cum era

    normal, i s-au adresat Theodorei pentru mbuntirea soartei martirilor i

    pentru slbirea prigoanei. Ea a plecat cu bucurie i promptitudine urechea la rugmintea lor. Turbulentul Maras, episcopul din Amida, fusese deportat n

    Petra, mpreun cu preoii lui; clima aspr a Arabiei i condamna pe nefericiii

    prelai la o moarte sigur, n necazul n care se aflau, s-au gndit la Theodora

    i, unul din ei, diaconul tefan, a venit la Constantinopol i i-a vorbit despre

    soarta crud a micii lor comuniti. Ndjduiau n ajutorul ei i nu s-au nelat. Nu numai c Theodora i-a cerut ortodoxului ei iubit s intervin pe

    lng mprat n favoarea disidenilor, dar, pentru a-i smulge lui lus-tinian o

    promisiune ferm, s-a rugat i a plns fierbinte. Nu conteaz att mijloacele

    prin care i-a atins scopul; rmne foarte important faptul c avut ctig de cauz. Protejaii ei au primit permisiunea s se napoieze n Alexandria, unde

    au putut s triasc mai departe n pace, printre coreligionarii lor. A fost un

    succes remarcabil, un exemplu gritor pentru nemrginirea influenei pe care o

    deinea Theodora asupra iubitului ei.

    Dar nu s-a limitat la att. Curnd, Iustinian se ndrgostise de ea att de tare nct s-a strduit din rsputeri, apelnd la ntreaga lui autoritate, s fie

    recunoscut legitim dorina sa de a o lua de soie. Bunul mprat Iustin nu s-ar

    fi opus acestei cstorii a nepotului su adorat; nici n-ar fi fost ndreptit s o

    fac. El era un soldat btrn, foarte puin interesat de rangurile nobiliare, i, la rndul lui, se cstorise cu o fost sclav, dup ce triser n concubinaj mult

    timp; o luase mereu n taberele militare, iar, odat devenit mprat, a urcat-o pe

    tronul cezarilor pe aceast ranc de treab, necioplit ca i el. Din alt parte,

    de unde se atepta cel mai puin, a aprut piedica n calea proiectului lui

    Iustinian. Cu bunul ei sim de ranc, mprteasa Eufemia este numele mai elegant care i s-a dat cnd fosta sclav a devenit basiliss se simea ocat la

    gndul c tocmai o femeie de teapa Theodorei era pe cale s-i fie urma; i, cu

    toat dragostea ei pentru nepot, dei, de obicei, i mplinea toate mofturile, nici

    n-a vrut s aud de aceast cstorie. Dar, din fericire pentru Iustinian, Eufemia a murit la timp, n anul 523. Din acel moment, proiectul matrimonial

    s-a desfurat fr nici o problem. Legea interzicea senatorilor i marilor

    demnitari s ia n cstorie sclave, servitoare, actrie sau curtezane: pentru a-i

    sprijini nepotul, Iustin a abrogat legea. Din dorina de a-l imita pe Dumnezeu,

    aa cum spunea el, care tie s fie milos, iertnd orice pcat omenesc, a

  • hotrt c femeile care, dup ce au jucat pe scena teatrului, s-au cit i au

    prsit necuviincioasa lor meserie, se pot cstori, legitim, cu oricine, cu

    singura condiie s cear, n prealabil, permisiunea imperial. Dar, pentru c

    aceast cerere umilitoare ar fi rnit, poate, orgoliul Theodorei, s-a mai stipulat

    c o actri care a primit de la mprat vreo demnitate n ierarhia curii nu trebuia s mai solicite acordul nimnui pentru a se cstori cu un brbat de

    rang. Ca totul s decurg n bun regul, mpratul a mai hotrt c fiicele de

    actrie Theodora avea o fiic dac se nscuser dup actul public de cin

    al mamei, au i ele dreptul s se cstoreasc fr nici o restricie. Iustinian s-a nsurat, aadar, cu amanta sa, fr ca Bizanul s se

    scandalizeze. Numai civa nemulumii, gndindu-se din perspectiva unei alte

    alegeri pe care ar fi putut s-o fac motenitorul tronului, lund, de pild, o

    tnr bine educat i neprihnit, au socotit, ns fr s ndrzneasc s-o

    rosteasc cu glas tare, c o astfel de aventur a scos la iveal valoarea adevrat a lui Iustinian i calitile lui morale.

    Nici Senatul, nici armata i nici Biserica n-au protestat n vreun fel, iar

    poporul, care-i mai amintea c o aplaudase pe actri, se bucura acum, din

    toat inima, de norocul ei neateptat i se arta sincer alturi de suveran.

    Asociat, nc de pe atunci, n mod oficial, la activitatea motenitorului tronului, foarte preuit, se pare, de btrnul Iustin, Theodora s-a amestecat,

    din ce n ce mai fi, n problemele de stat. Indiscutabil, avea o calitate rar: se

    arta foarte sritoare fa de cei pe care-i iubea. Monofiziii au simit aceasta

    din plin. Dndu-i seama de pericolul la care se expunea tronul Bizanului prin perpetuarea, n Orient, a unor divergene religioase nentemeiate, i-a folosit

    influena cu iscusin pentru a face s nceteze persecuia. Problemele fierbini

    de a-tunci erau n legtur cu patriarhul Sever i cu vestitul predicator,

    considerat un periculos eretic, Ioan din Tello; pentru amndoi a obinut

    toleran. Apoi, Theodora a cutat s-i cunoasc pe oamenii valoroi care, aflndu-se printre cretinii disideni, erau n stare s pregteasc pentru fraii

    lor de aceeai orientare religioas un viitor mai bun. Printre acetia, unul din

    cei mai reputai era lacob Barade, viitor apostol, un restaurator al Bisericii

    monofizite. Era apreciat pentru erudiia sa, pentru evlavie, pentru austeritatea moravurilor i dispreul artat celor lumeti, pentru vindecrile miraculoase pe

    care le izbutise, chiar de la distan; n jurul acestui tnr clugr sirian se

    crease, deja, o aureol de sfnt fctor de minuni. Theodora a insistat s-l

    cunoasc, i apruse de cteva ori n vis, aa se zvonea, innd n mn vase de

    aur din care curgea ap vie, cu care stropea poporul roman; a vrut s-l vad n carne i oase. n anul 527, mpreun cu un alt clugr, pe nume Sergius din

    Tello, lacob a venit la Constantinopol. Vetile despre sfinenia i puterile lui i-o

    luaser nainte. Poporul l nconjura cu admiraie i respect peste tot n drumul

    lui. Theodora, ncntat s-l aib oaspete, l-a primit la palat cu mare fast, mpreun cu tovarul su de cltorie; le-a dat n folosin o cas dotat cu

    cele necesare i i-a luat sub aripa ei protectoare. Trebuia destul curaj ca s

    riti, n cadrul acestei curi att de rigid ortodoxe i de habotnice, astfel de

    experimente; dar Theodora era foarte sigur pe autoritatea sa, n continu

    cretere.

  • De la cstoria lor, i rangul lui Iustinian crescuse; Iustin l nvestise cu

    titlul de nobilissim; n aprilie 527, l-a asociat oficial la conducere, n marea sal

    de gal a palatului, n prezena Senatului, a soldailor din gard, a

    comandanilor armatei, btrnul mprat a anunat c, la solicitarea poporului,

    l desemna basileu pe nepotul su, Iustinian. n picioare, la dreapta suveranului, patriarhul Epifan a rostit rugciuni solemne de binecuvntare, iar

    ntreaga adunare a rspuns cu pioenie: Amin. Apoi, Iustin a aezat cu mna

    lui coroana pe capul imperialului su asociat, n timp ce asistena a strigat de

    trei ori: Vivat! Noul mprat, salutnd poporul, a promis, n ntiul su discurs, conform uzanelor, o gratificaie soldailor. La trei zile dup aceea, de

    Pate, n catedrala Sfnta Sofia, strlucind orbitor de mulimea lumnrilor,

    patriarhul l consacra pe noul mprat, ungndu-i cretetul cu mir. n centrul

    acestui fast suveran, nclat cu cizmuliele de purpur, mbrcat n tunica

    aurit a basi-leilor, avnd pe margini o band lat de broderii preioase, cu o centur bogat n emailuri i nestemate, purtnd pe umeri o mantie larg, din

    purpur ntreesut cu fir de aur, prins cu o fibul tot din aur, pe cap cu o

    diadem i mpodobit cu toate bijuteriile coroanei, Iustinian devenea stpnul

    Imperiului Bizantin, demnitate pe care i-o dorise att de mult. Lng el,

    nvluit ntr-o mantie lung, din purpur violet, la poale cu o broderie lat din aur, care se unduia n falduri luminoase, cu iraguri din perle i pietre

    preioase mpletite n prul care-i cdea pe umeri n cascade scnteietoare, i

    ea cu diadema imperial pe cap, Theodora, mpodobit ca o icoan, participa la

    triumf; i, dup ce a fost ncoronat mpreun cu soul ei n biseric, nova augusta i-a fcut apariia, pentru a primi aclamaiile poporului, n acelai

    Hipodrom care i remarcase, odinioar, talentele de actri. Visul su de glorie

    era mplinit.

    Cteva luni mai trziu, la l august 527, Iustin a murit. Lui Iustinian nu i-

    a fost greu s-l nlocuiasc i Theodora, fosta curtezan, regina sracilor, a mprit, n mod firesc, puterea cu el. Timp de douzeci i unu de ani, din 527

    n 548, a domnit ca suveran atotstpni-toare n cel mai mre imperiu care

    exista pe atunci n lumea civilizat.

    Legenda Theodorei. Aceasta este povestea Theodorei, aa cum a relatat-o Procopios; i, n cele

    dou secole i jumtate de dup descoperirea manuscrisului Istoriei secrete,

    anecdota, destul de scandaloas, a nlrii sale a dobndit un credit aproape

    unanim. i, totui, trebuie s-o acceptm fr rezerve? n ultimii ani, istoricii au

    refuzat s se limiteze la rutcioasele brfe ale pamfletarului i au nceput s analizeze serios legenda Theodorei. S-a pus ntrebarea, pe bun dreptate, cum

    de a fost posibil ca, n condiiile n care Theodora ducea acea via desfrnat

    n vzul lumii, scandaliznd i deloc puritana opinie public din

    Constantinopol, s nu se fi gsit nimeni care s-i aminteasc de aceasta, consemnnd-o fie i ntr-o istorie secret? Se pare c, n afar de Procopios,

    nici un scriitor din secolul VI, nici un istoric din secolele urmtoare n-a

    pomenit despre aventurile din tineree ale Theodorei i n-a ncercat s fac nici

    cea mai mic aluzie la desfrnarea ei ieit din comun. Nu se poate spune, n

    nici un caz, c au tcut din pruden, din respect pentru mprat sau din

  • teama de a-i atrage rzbunarea mprtesei: muli dintre aceti scriitori, mai

    ales autorii ecleziastici, nu s-au dat napoi s o acopere cu injurii, chiar n

    timpul vieii ei, pe suverana detestat pentru erezia sa i n-au ezitat s-i

    adreseze tot felul de blesteme. Chiar presupunnd c toi posibilii martori au

    tcut de fric, pentru ce, dup moartea lui Iustinian i a Theodorei, nu i-au dat drumul la gur? i, n acest caz, ct mai poate valora, innd seama de

    discreia general, unica mrturie a lui Procopios, mai ales dac ne gndim cu

    cta naiv neruinare pamfletarul a exagerat sau a minit n attea alte pagini

    ale Istoriei secretei Dac nainte de ncoronare, Theodora a fost, cu adevrat, marea curtezan a Bizanului, aa cum afirma el, pentru ce nimeni altul n-a

    scris, chiar atenundu-le, despre zvonurile care circulau pe seama ei? Cum de-

    a fost posibil ca, n acel episod memorabil din timpul revoltei din anul 532,

    cnd poporul rsculat i-a aruncat n fa lui Iustinian insultele cele mai

    grozave, s nu se aud, dup cum rezult din procesul-verbal care s-a pstrat, referitor la discuia dintre mprat i supuii si, nici un cuvnt necuviincios la

    adresa Theodorei? i cum, n sfrit, Iustinian, pe care chiar i detractorii si l-

    au prezentat ca pe un om chibzuit i stpn pe sine, a putut, nu numai s-o

    iubeasc, dar s se i cstoreasc, oficial, cu o femeie pe care toi o ocoleau pe

    strad? Oare nu i-ar fi pus n joc popularitatea i nu i-ar fi compromis orice ans de a se urca pe tron, procednd mpotriva tuturor? Orbirea pasiunii nu-i

    o explicaie satisfctoare; doar nu mai era, cnd a ntlnit-o pe Theodora, un

    adolescent capabil de astfel de imprudene.

    Orict de corecte ar fi, n aparen, aceste remarci i orict de circumspect m-a strdui s fiu n privina brfelor lui Procopios, nu

    ndrznesc s o dezvinovesc ntru totul pe aceast femeie pe care el a

    ponegrit-o att; i, cum nc din secolul VI au aprut linguitori care, pentru a

    ctiga bunvoina lui Iustinian, i-au gsit loc soiei sale n Paradis, printre

    sfini, mi-e team s nu cad i eu n greeala de a-i face un portret departe de adevr, exagerndu-i virtuile.

    Este suprtor faptul c Ioan, episcopul din Efes, care s-a aflat, o vreme,

    n preajma ei i a cunoscut-o bine, a trecut cu vederea, din respect pentru

    mrimi, i nu ne-a redat mai pe larg insultele pe care clugrii evlavioi, oameni sinceri, le-au adresat, dup cum ne spune chiar el, n mai multe

    rnduri, mprtesei Theodora: cel puin este sigur c, n afar de Procopios, au

    criticat-o i alii, i c oamenii din anturajul imperial, secretarul Priscus,

    prefectul Ioan din Capadocia, i cunoteau punctele vulnerabile, folosindu-se

    de-aceste slbiciuni. Nu tiu dac este adevrat c n tineree a avut un fiu, acela despre care pomenete Procopios i a crui natere, cum susine el, a

    reprezentat pentru actria de atunci un eveniment nedorit, extrem de

    stingheritor; cert este c a avut o fiic, i, dei nu era copila lui Iustinian, se

    pare c nu trezea amintiri neplcute. Unele trsturi de caracter ale Theodorei, interesul artat pentru soarta

    fetelor srace, pe care, n capital, mizeria le distrugea mai repede dect viciul,

    msurile luate pentru salvarea acestor nefericite, respectiv pentru eliberarea,

    dup cum spune un autor din acele vremuri, de sub jugul sclaviei lor

    ruinoase, duritatea adesea dispreuitoare cu care i trata pe brbai sunt

  • elemente ce vin n sprijinul afirmaiilor lui Procopios. i, dac le acceptm ca pe

    indubitabile mrturii, oare nu vom fi, astfel, obligai s nu respingem n bloc tot

    ce s-a consemnat n Istoria secretai Dar ce s crezi i ce nu?

    Categoric, este o problem delicat, greu de rezolvat s ncerci s

    determini pn unde a deczut Theodora i ce grad al josniciei a atins. Dou observaii poate c ne vor permite s ne apropiem ceva mai mult de adevr i s

    explicm conurile de umbr din aceast povestire. Prima se refer la faptul c

    multe lucruri care ni se par astzi imorale li se preau bizantinilor din secolul

    VI mult mai puin condamnabile. Se poate citi, ntr-un document oficial din acea perioad, c mai multe persoane cumsecade, mnate de mil, nu s-au dat

    n lturi s elibereze, pltind cu aur, femei nenorocite nchise n case deocheate

    i, uneori, chiar s se cstoreasc legal cu ele, iar fa de aceste acte opinia

    public se arta nclinat s le aprecieze mai degrab pozitiv, admi-rndu-le, n

    loc s ia atitudine indignndu-se; firete, nou, astfel de gesturi ni se par, astzi, exagerate. Dar, n condiiile de atunci, este de neles cum s-a putut

    Iustinian cstori cu Theodora fr a-i surprinde i scandaliza epoca. Este

    sigur, pe de-alt parte, c Theodora, n momentul n care l-a ntlnit pe ultimul

    ei iubit, se schimbase mult n bine; trecuse, n timpul ederii n Alexandria,

    printr-o criz moral i, intrnd sub influena cucernicilor prelai, regretase modul su de via de pn atunci; la ntoarcerea n Constantinopol, era foarte

    srac i aceasta dovedete c, ntr-adevr, renunase la practicile obinuite de

    ctigare a subzistenei, ncercnd s rmn, cum promisese, virtuoas, n

    marea capital bizantin, o curtezan, chiar arhicunoscut, dac se retrgea o perioad relativ scurt din mediul pe care l frecventa, era repede uitat; oare,

    dup doi ani de absen, i mai aminteau muli de ceea ce aleasa lui Iustinian

    fusese nainte? i, dac lum n consideraie metodele denigratoare ale lui

    Procopios, gradul de perversitate pe care-i plcea s l confere personajelor sale,

    suntem tentai, fr a dori s o ridicm pe Theodora la rangul unui model de virtute i de castitate, s ignorm tonul lubric din Istoria secret i, atunci, n

    locul curtezanei nestpnite, adevrat plsmuire satanic, ntruchiparea

    ngerului rului, care-i expunea neruinarea prin lume, descoperim n

    Theodora eroina unei relatri dintre cele mai obinuite: o tnr pe care mprejurrile, mai degrab dect viciul personal, au trt-o n noroi, o

    dansatoare comportndu-se aidoma majoritii semenelor sale din acea vreme,

    dar care s-a sturat, ntr-o bun zi, de amoruri pasagere i, ntlnind omul

    serios, ce i-ar fi putut asigura o via linitit i stabil, a dorit s se dedice

    csniciei i evlaviei; o aventurier, e drept, dar inteligent, discret, priceput pentru a salva, ntr-o oarecare msur, aparenele, care a reuit s obin o

    cerere n cstorie chiar de la un viitor mprat, fr a strni oprobriul

    societii.

    Nu ncape ndoial c ntmplarea fericit care a ur-cat-o pe Theodora pe tronul Bizanului a dat aripi imaginaiei poporului, nc din timpul vieii,

    destinul ei miraculos i-a uimit, n bun msur, pe contemporani. Iar, dup

    moartea sa, a intrat, firesc, n legend; orientali i occidentali, sirieni, bizantini

    i slavi au adugat din belug amnunte romantice la romantica ei poveste i,

    n acest fel, a ajuns pn la noi, mbogit permanent cu noi detalii, prezentat

  • ntr-o lumin favorabil sau nefavorabil, portretul seductoarei soii a lui

    Iustinian.

    ncepnd cu secolul IX, tradiia bizantin i preamrea, n afar de

    frumuseea trupeasc i farmecul chipului, neprihnirea sufletului,

    perfeciunea moravurilor i ascuimea minii sale, n care le ntrecea pe toate tinerele din vremea ei; comparnd-o chiar cu evlavioasa mam a lui

    Constantin, sfnta i preafericita Elena, Theodora era considerat, dup cum

    scria un venerabil hagiograf: receptaculul tuturor binefacerilor de la

    Dumnezeu. n aceeai manier, legendele slave din secolele XII i XIII nu-i laud numai minunata sa nfiare, ci o elogiaz ca pe cea mai distins, cea

    mai cultivat i cea mai nvat dintre femei.

    Legendele siriene erau i mai mgulitoare. Din dorina de a o slvi pe

    marea protectoare a Bisericii lor, monofiziii din secolul XII scriau c tatl

    Theodorei nu era srmanul paznic al urilor de la Hipodrom, ci un btrn venerabil i cucernic, poate chiar un senator, foarte legat de preceptele sectei

    sale, i adugau c, atunci cnd Iustinian, atras de renumele frumuseii i

    inteligenei tinerei Theodora, a venit s-i cear mna, acest tat serios a fost de

    acord s-o mrite cu motenitorul tronului, dac ginerele ar fi respectat condiia

    de a nu-i obliga vreodat soia s accepte canoanele blestemate ale Conciliului din Calcedon.

    n sfrit, pn i n mnstirile ndeprtate din Occident a ajuns ecoul

    surprinztorului ei destin. Cronicarul Aimoin de Fleury, care a trit n secolul

    XI, ne relateaz c Iustinian i Belizarie, tineri amndoi i foarte buni prieteni, au ntlnit, ntr-o zi, dou surori, pe nume Antonia i Antonina, din neamul

    amazoanelor; luate prizoniere de bizantini, fuseser silite s exercite, ntr-o

    cas deocheat, cea mai dezonorant dintre meserii. Belizarie a iubit-o pe

    Antonina, Iustinian pe Antonia; dar aceasta din urm, avertizat de o prevestire

    despre viitorul strlucit al iubitului ei, l-a pus s-i jure c, dac ntr-o zi va deveni mprat, se va cstori cu ea. Apoi, s-au desprit, nu nainte ca

    Iustinian s-i druiasc Antoniei un inel, ca zlog pentru promisiunea fcut.

    Au trecut anii, prinul a fost urcat pe tronul mprtesc i, luat cu treburile

    rii, a uitat de Antonia. Dar, iat c, ntr-o bun zi, la porile palatului apare o femeie de o frumusee neasemuit i minunat nvemntat, care cere s-i

    vorbeasc basileului. Adus n faa suveranului, la nceput, n-a fost

    recunoscut de acesta, dar ea i-a artat inelul, i-a repetat ce-i jurase i, atunci,

    Iustinian, cuprins din nou de valul ptima al dragostei de altdat, a fcut-o

    mprteas, fr ntrziere, pe frumoasa lui amazoan. Poporul i Senatul, mai spune cronicarul, au fost, ntr-o oarecare msur, suprai de aceast

    cstorie; cteva execuii, ns, au pus lact la gura nemulumiilor i Antonia

    a mprit tronul cu Iustinian fr ca cineva, vreodat, s mai crteasc.

    Este uor de identificat n aceast istorisire aventura Theodorei, o dovad n plus c miraculoasa schimbare de soart a mprtesei Bizanului a inspirat

    povetile celor care rtceau prin marele imperiu. Dar, bun sau rea,

    indulgent sau sever, chiar dac o legend nu red exact faptul istoric, nu

    nseamn c n ea nu exist un filon de adevr referitor la tinereea Theodorei.

  • Cnd Ioan, episcopul din Efes, care a cunoscut-o bine pe basiliss, o

    numete undeva, destul de aspru, dar fr a prea c-i reproeaz ceva,

    Theodora din lupanar, confirm cu aceast singur sintagm ceea ce

    Procopios a tratat pe larg. Trebuie s ne resemnm, aadar, s nu credem n

    virtutea i n castitatea Theodorei n tineree; nainte de a-l ntlni pe Iustinian, ea fusese curtezan, necunoscut sau celebr, nu are importan; dar nu e mai

    puin demn de reinut faptul c, mai trziu, devenise o femeie cucernic,

    prsise calea desfrului i se dezbrase de rtcirile tinereii.

    Partea a doua mprteasa Theodora. Palatul Sacru a vest de bazilica Sfnta Sofia, ntre Hipodrom i apele

    Bosforului, pe vrful i pe pantele colinei care coboar pn la malul Mrii

    Marmara, se nla, n secolul VI, palatul mprailor Bizanului. El nu era, ca

    actualele reedine regale, un edificiu mai mult sau mai puin grandios, care i

    etaleaz, printr-o pia public, liniile simetrice ale unei splendide faade; asemntor Vechiului Serai al sultanilor otomani sau Kremlinului arilor

    moscovii, palatul basileilor cuprindea n enorma sa incint o mulime de

    construcii independente, case de oaspei i biserici, bi i hipodromuri,

    mnstiri i cazrmi, cldiri speciale, dotate cu sli uriae i camere de locuit,

    cu terase nalte, descoperite, de unde se putea vedea, pn departe, marea i coasta Asiei, un ansamblu de construcii mree, separate ntre ele prin curi

    cu dale de marmur, lungi galerii, imense parcuri, pdurici de lmi i grdini

    mari cu flori, care coborau, n trepte, pn aproape de valurile mrii.

    Reprezenta, n peisajul urbanistic al capitalei, un ora aparte, pitoresc i misterios, ascunzndu-i n umbra copacilor verzi palatele i cupolele aurite,

    pavilioanele i chiocurile, ferit, cu mare grij, de zgomotele i de privirile

    indiscrete din afar, un adpost splendid i de neptruns pentru neavenii,

    unde se desfurau fastuoase ceremonii i unde se urzeau, permanent, intrigi

    acestea erau activitile ce constituiau viaa obinuit de la curtea unui mprat bizantin. Nu exista pe lume nimic asemntor cu bogia, elegana i

    luxul din Palatul Sacru, n spatele porii masive, turnate n bronz, care se

    deschidea nspre piaa Augusteon, se nla Chalcea, galeria reconstruit de

    Iustinian o capodoper a unei arhitecturi destoinice, somptuos mpodobit. Sub cupola nalt, care acoperea rotonda, se amestecau nuanele strlucitoare

    ale marmurei multicolore i ale mozaicurilor din aur; pe pardoseal, porfirul,

    jaspul, serpentinele, onixul i sideful se rsuceau i se mpleteau cu iscusin

    nct ai fi zis c pe pmnt sunt ntinse preioase covoare, pe care flori de

    purpur se vedeau presrate ici-colo, pierdute, parc, n grosimea ierbii; pe ziduri, mari tablouri din mozaic comemorau victoriile imperiale: generali

    prezentndu-i basileului pe regii nvini i bogatele przi de rzboi dobndite,

    iar, printre curteni i senatori, n haine de gal, adorndu-i soul i stpnul

    ca pe un zeu, Theodora, stnd n picioare lng el. Ceva mai departe, dincolo de slile grzilor, marele consistorium nu era

    mai prejos n splendoare. Aici era sala tronului, unde se ineau audienele i

    recepiile solemne, mpratul primind ambasadorii i cadourile suveranilor

    strini. Intrarea se fcea prin trei mari pori de filde, mpodobite cu minunate

    draperii de mtase, iar, pe zidul de vizavi, se aflau, simetric dispuse, trei pori

  • din bronz lefuit. Pereii strluceau de abundena ornamentelor din metale

    preioase, pardoseala era acoperit de covoare splendide; n captul slii, pe o

    estrad larg la care se ajungea urcnd trei trepte din porfir, ntre dou Victorii

    naripate ce ineau coroane de laur, trona jilul imperial, n ntregime btut cu

    pietre preioase i placat cu aur, aezat sub o cupol tot de aur, susinut de patru coloane cu lucrturi miastre. Alturi de sala tronului se deschidea

    marele triclinium, unde aveau loc, n zilele de srbtoare, banchetele de gal.

    Cu aceast ocazie, pe mesele acoperite cu purpur, se aranjau piesele

    minunatului serviciu pe care Iustinian l comandase: vasele preioase strlucind de nestemate, tipsiile de aur pe care, printre basoreliefuri ce

    reprezentau succesele militare, era gravat efigia mpratului. i era atta

    magnificen n decorul acestei ncperi, n frumuseea costumelor curtenilor

    bizantini, n rafinamentul bucatelor ce li se serveau, nct barbarii venii n

    audien sau poftii la masa imperial, uimii, ncremenii, credeau, dup cum scria un poet din acea epoc, odat ce piser pragul palatului, c

    ptrunseser direct n Paradis.

    Deasupra slilor care alctuiau Chalcea, legat de ele printr-un ir de

    curi, galerii descoperite i scri largi, n aer liber, un alt palat, Dafne, se nla

    pe o colin, dominnd citadela cu terasele sale nalte i cu cele dou etaje. Temelii colosale, ale cror ruine strnesc i astzi admiraia vizitatorilor,

    permiseser mplntarea cldirii n panta natural a terenului, susinnd

    minunatul edificiu. Acolo, la parter, se aflau nenumratele servicii ale casei

    imperiale; la primul etaj, saloanele de recepii se deschideau spre lungile galerii mpodobite cu statui, printre coloanele crora privirea descoperea magnifica

    privelite a grdinilor Palatului Sacru i a mrii.

    Mai departe, izolate n linitea i rcoarea oferite de copacii nali, cu

    uriae coroane, se niruiau apartamentele suveranilor, misteriosul gineceu,

    populat de femei i de eunuci, n care se desfura, n tain, viaa intim a mprtesei. Acolo se puneau la cale intrigile complicate n dragoste i n

    politic, acolo se petreceau cele mai stranii aventuri, adesea, suveranul nsui

    neavnd habar de ceea ce se ntmpla.

    Cnd Prinii Bisericii, la Conciliul din 536, l-au nlturat, suspectndu-l de erezie, pe Antim, patriarhul Constantinopolului, iar Iustinian. la civa metri

    de el, l amenina n continuare, furios, pe prelatul excomunicat, Theodora,

    pentru a-l pune la adpost de mnia mpratului i de persecuia dumanilor,

    i-a oferit, netemtoare, gzduire n gineceu. Doisprezece ani de-a rndul Antim

    a rmas n palat, netiut de nimeni, n afar de doi ambelani pe care suverana i desemnase ca s-l serveasc pe fugar: toat lumea, inclusiv Iustinian, l-a

    crezut mort sau retras ntr-o ar ndeprtat; surpriza a fost general cnd, la

    moartea mprtesei, a ieit la iveal faptul c preafericitul trise, n tot acest

    rstimp, att de aproape de prigonitorii si, preocupndu-se, cu mult austeritate, numai de rugciuni, n linititul i singurul adpost ce i se pusese

    la dispoziie.

    n Palatul Sacru, cum am mai spus, se ridicau, de asemenea,

    nenumrate capele i paraclise, n care erau venerai sfinii cei mai cunoscui ai

    ortodoxiei, i-n afar de-acestea, la fiecare pas, alte i alte palate, ca Mag-

  • naure, pe care Iustinian l restaurase cu obinuita lui drnicie cnd era vorba

    despre frumusee i art. O reea complicat de porticuri i galerii unea

    reedina, pe de-o parte, cu bazilica Sfnta Sofia i, pe de alta, cu luxoasa

    tribun cathisma, de la nlimea creia curtea asista la jocurile din Hipodrom

    n acest fel, Palatul Sacru, centrul politic al monarhiei, se gsea n legtur cu aceti doi poli ai lumii bizantine, Marea Biseric, inima vieii religioase, i

    Circul, clocotitoarea aren, n care oamenii de rnd i descopereau, din cnd

    n cnd, puterea i i manifestau impetuos voina.

    Un adevrat popor de servitori, mai mult de zece mii de persoane, locuia n acest ora-nucleu. Erau valeii aflai n serviciul personal al mpratului,

    cubicularii, cei nsrcinai cu masa, vestitores, avnd n grij garderoba,

    silentierii, cei care impuneau linitea la trecerea basileului, referendarii, care

    primeau petiiile, secretarii, ngrijind de coresponden, o lume pestri de

    funcionari i de eunuci, acionnd la ordinele unui intendent. Apoi, exista i personalul mprtesei, condus de marea intendent a palatului, direct

    subordonat suveranei; basilissa le mprea ea nsi servitorilor si, femei i

    eunuci, gradele distinctive, n funcie de sarcinile pe care, tot ea, le distribuia.

    Exista, de asemenea, o secie special pentru manejul imperial, sub

    conducerea efului grajdurilor, precum i o mare de funcionari civili, care lucrau n birouri sub nalta autoritate a efului cancelariei. Apoi, soldaii din

    gard, subalterni i superiori, trupele de parad n uniforme splendide care, cu

    vemintele lor frumoase, tunici lungi, albe,.pe care strluceau coliere i platoe

    din aur, avnd pe ele monograma lui Hristos, coifuri tot din aur, sbiile lungi i strlucitoare, ddeau ceremoniilor un aspect pitoresc i strlucitor. Mai erau

    spaterii, scutierii mpratului, excubiterii, soldaii din garda special, uriai de

    basm, purtnd pe umeri nspimnttoarele halebarde.

    Veneau, la rnd, ostiarii, heralzii, uierii, femeile de serviciu, doamnele de

    onoare, mulime enorm i complicat specializat pe domenii stricte de activitate, condus, cu greu, de curopalat sau marealul palatului.

    Urmau, n sfrit, preoii, capelanii i clugrii, care, prin simplitatea

    sutanelor, adesea zdrenuite, contrastau n mod flagrant cu elegana i

    rafinamentul acestei curi iubitoare de ceremonial i civilizaie. Sub conducerea maestrului de ceremonii, ef al protocolului i arbitrul

    suprem al etichetei, toat aceast populaie, mbrcat n costume pompoase,

    era distribuit dup criterii ierarhice savante, pentru a conferi strlucire i

    variaie serbrilor i procesiunilor imperiale.

    n fiecare zi, se desfurau noi ceremonii. La nceput de an, n amintirea vechilor tradiii romane, mpratului i plcea s-i redobndeasc demnitatea

    consular.

    Aezat pe scaunul curulis

    3, mbrcat n toga de gal, croit aidoma celor ale consulilor de odinioar ai Romei, suveranul, solemn i grav, primea, ntr-una din slile palatului,

    adulrile supuilor i vasalilor si. Asculta felicitrile Senatului, elogiile

    retorilor, privea lunga i tcuta parad a funcionarilor curii; tuturor le

    mprea dovezi ale generozitii imperiale: vase din argint lefuit, dipticuri din

    filde, monezi din aur din coul aflat la picioarele sale, gratificaii potrivit

  • rangului i demnitii fiecruia. Apoi, la chemarea heralzilor, se forma alaiul

    consular, care, trecnd prin diferitele sli, strlucind datorit uniformelor i

    armelor, n procesiune continu ajungea pn la Augusteon, Marea Biseric i

    Capitoliu, de unde, n aplauzele poporului i cntecele ritmate, basileul, urcat

    acum n carul triumfal, strbtea strzile presrate cu verdea i flori, peste care se ater-nuser esturi de mtase stacojie i tapierii preioase.

    Alteori, se desfurau audienele, n timpul crora, n marele

    consistorium, mpratul acorda noile demniti, comunica promovrile, oferea

    nsemnele de noi grade. Se organizau i recepii pentru regii barbari care veneau s-i aduc omagii lui Iustinian, adesea nsoii de copiii i soiile lor,

    mbrcai n veminte ciudate i pitoreti ce strneau curiozitatea. Se primeau,

    cu acelai fast riguros, ambasadorii strini, care aduceau daruri din partea

    regilor lor; pentru a-i uimi, pentru a ntipri n creierele lor de necivilizai o

    impresie durabil i extraordinar a nemrginitei puteri bizantine, se impunea o desfurare pe msur de lux rafinat, cu toate complicaiile etichetei. De la

    poarta galeriei Chalcea pn la marele consistorium, se niruiau soldaii din

    gard, n inut de parad, i, printre drapelele multicolor fluturnde, n

    scnteierea sbiilor scoase din teac i-a lncilor ndreptate spre cer, prin

    imensitatea slilor splendide, defila, lent, cortegiul ambasadorilor, n sala de audiene, nconjurat de comandanii grzilor, de eunuci, de marii demnitari,

    aezat pe tronul dintre cele dou Victorii care susineau deasupra capului su

    coroanele de laur, mpratul atepta, nemicat i impuntor. Brusc, la un

    semnal, perdelele de mtase se ridicau; orgile cntau, acompaniind corurile; cu umilin, de trei ori, ambasadorii se prosternau pn la pmnt, i-abia dup

    aceea basileul i invita s se ridice. Urma prezentarea cadourilor, preioase i

    ciudate, aduse de ambasad pentru suveran; folosind formule scurte, stabilite

    dup reguli stricte, ncepea discuia, banal, protocolar. La sfrit, se ddea

    semnalul banchetelor oficiale, la care pivnia imperial i etala bogiile viticole n faa musafirilor exotici avari cu fee coluroase, cu prul mpletit n cozi

    lungi, unduind ca nite erpi pe spate; huni cu plete atrnnd liber, cu musti

    enorme, cu pantaloni mulai pe coapse; abisinieni pe jumtate goi,

    mpopoonai cu bijuterii barbare; arabi cu pielea armie; iberi atletici, supli. Tuturor, mpratul le mprea daruri i demniti, deosebit de fericit cnd

    putea s-i converteasc la cretinism i s completeze recepiile de la palat cu

    vreun botez la Sfnta Sofia, la care nsui basileul participa ca na al noului

    cretin.

    n acest fel, n Palatul Sacru, n funcie de ceremonialul stufos se organiza ntreaga via public a suveranului bizantin. Uneori, totui, mpotriva

    acestei stricte etichete, incidente neobinuite, puin conforme cu protocolul,

    ddeau curii un aspect pitoresc neprevzut.

    Maras, pustnicul, era unul din acei clugri fanatici i vizionari pe care nimic nu-i oprea cnd credeau c se afl sub inspiraie divin. Alungat din

    chilia lui de marea prigoan declanat asupra schismaticilor, a venit la

    Constantinopol i, cu ndrzneal, s-a prezentat n faa lui Iustinian i a

    Theodorei. Vemintele lui erau un motiv suficient pentru a face senzaie la

    palat: purta o sutan peticit cu o mie de buci din materiale de toate soiurile,

  • cusute grosolan cu a multicolor, peste care era azvrlit o mantie

    asemntoare amndou att de srccioase, att de mizerabile, nct nici

    cel mai npstuit dintre npstuii, dup spusele celui care relateaz aceast

    poveste, n-ar fi primit s le poarte, chiar dac n-ar fi avut nimic altceva s pun

    pe el. i mai mult dect vemintele a surprins limbajul lui Maras: a nceput s-i insulte pe suverani cu atta violen nct cronicarul nu a cutezat, din respect

    pentru Majestile lor, s reproduc insolenele i cuvintele sale jignitoare, att

    de dure i de grosolane, nct nici un om, ct de simplu, nu le-ar fi suportat.

    Partea frumoas a ntmplrii este c i Iustinian i Theodora l-au ascultat, cu o rbdare de invidiat, pe acest sihastru venit s-i certe i care nu s-a lsat

    intimidat nici de strlucirea coroanei, nici de mreia purpurei; plini de

    consideraie pentru desvritul ascet, dei le arunca n fa attea reprouri,

    la sfrit au declarat c, ntr-adevr, Maras era un filosof cu mult har. Mai

    mult, mpratul a promis, se pare, s-i urmeze sfaturile, iar mprteasa a inut s-l pstreze la palat, pentru a discuta cu el despre probleme legate de religie i

    Dumnezeu.

    Clugrul Zooras, de asemenea, suferise pentru credina sa. i el a

    crezut c era de datoria lui s vin n capital, nsoit de vreo civa discipoli,

    pentru a-l nfrunta direct pe tiran. Primit binevoitor de Iustinian, invitat s se explice n faa unei ntregi adunri de epis-copi, el s-a dezlnuit n invective la

    adresa mpratului care persecuta Biserica lui Dumnezeu, fcea s curg

    sngele credincioilor i susinea Conciliul nelegiuit din Calcedon. De toate

    chinurile suferite de cretini, striga el, vei da socoteal naintea Domnului n ziua judecii! mpratul i-a ieit din fire; nu ndrznea s-l aresteze, dar nu

    i-a putut reine o replic amenintoare: Voi ai fost, i-a rspuns el, cei care v-

    ai rzvrtit, care ai provocat discordia; Conciliul a hotrt cu nelepciune iar

    eu, unsul Domnului, nu admit s mi se vorbeasc pe acest ton. Dac tu grieti

    adevrul, Dumnezeu mi-o va arta printr-un semn; dac nu, nseamn c eu am dreptate i atunci trebuie s spun, rspicat, c oricine va mai ponegri

    Conciliul va fi condamnat la moarte! Fr s s dea napoi, Zooras a ripostat:

    Chiar i arhanghelii din ceruri ursc Conciliul tu. Pentru a fi convini de

    aceasta, adevraii credincioi nu au nevoie de nici un semn. Dar, fii fr grij, Dumnezeu i va da un semn i semnul se va arta chiar asupra ta. i a ieit.

    A doua zi, continu cronicarul, Iustinian devenise din om neom: nu mai vedea,

    nu mai auzea Din fericire, iscusita i prevztoarea Theodora veghea: l-a

    nchis pe bolnav ntr-o camer secret a palatului i, temndu-se s nu se

    rspndeasc n ora vreun zvon despre moartea lui, a pstrat lng dnsul numai doi medici i doi servitori. Apoi, a trimis n grab dup clugr,

    promindu-i c, dac mpratul se va vindeca, ea va face tot ce trebuia fcut

    pentru a restabili pacea n snul Bisericii. Cnd Zooras s-a nfiat n faa

    basileului, i-a spus: Iat semnul pe care l-ai cerut; apoi, ncepnd s se roage, l-a rechemat pe suferind la lumin. Iustinian, revenindu-i ca prin farmec, l-a

    recunoscut pe btrn i a neles voina Domnului; aadar, din acel moment,

    temndu-se de blestemele preafericitului clugr, a condus treburile rii n

    dreapta credin, bizuindu-se pe sfaturile lui.

  • Acesta era Palatul Sacru al Bizanului, la vremea n care Theodora

    domnea n el ca unica i adevrata lui stpn. Ambiioas, despotic i

    mndr, nu i-a fost greu s preia frnele puterii n mna ei ferm; foarte

    feminin, mereu cochet i dornic s se fac plcut, s-a adaptat cu mare

    uurin la noua ei situaie, majestuoas. I.

    Viaa mprteasc a Theodorei.

    Poate c niciodat o suveran, chiar i de vi nobil, n-a iubit i n-a

    profitat mai deplin dect Theodora de nenumratele bucurii i de luxul exorbitant de care beneficia graie poziiei sale nalte i nu i-a simit orgoliul

    mai satisfcut prin exercitarea autoritii supreme.

    i plcuser, dintotdeauna, fastul i podoabele, iar, odat ajuns n

    Palatul Sacru, a etalat tot ce era mai rafinat i mai distins n materie de gust.

    i-a dorit camere somptuoase, veminte magnifice i bijuterii fr seamn; n special, s-a ngrijit, permanent i prin toate mijloacele, de frumuseea sa.

    Pentru a-i pstra chipul proaspt, delicat i ncnttor se odihnea mult,

    dormind bine att noaptea ct i dup-amiaza; pentru ca pielea ei s nu-i

    piard strlucirea i catifelarea, fcea deseori baie, dup care se odihnea pe

    sturate. Avea o nclinaie nnscut spre cochetrie i o dorin de a plcea foarte potrivit pentru o femeie ca ea. Toate acestea dovedeau i o subtilitate

    politic: Theodora tia c farmecul personal era o chezie a influenei sale.

    Masa i era ntotdeauna servit cu mult atenie, fiindc ea nsi era

    rafinat i pretenioas. Comparativ cu Iustinian, cruia i plcea s simplifice totul, mulu-mindu-se, n general, cu o mncare de legume, frugal, adesea

    sculndu-se de la mas fr a fi gustat mcar din felurile servite, i, ca o

    dovad a evlaviei sale, nepunnd nimic n gur, de multe ori, zile i nopi la

    rnd, Theodora cerea ca masa ei s fie plin cu felurile de mncare cele mai

    fine i buturile cele mai variate. n afar de ritualul pstrat n intimitate, inea foarte mult i la aspectele

    exterioare ale puterii. Avea o curte a ei, o suit, grzi, cortegii: ca o veritabil

    parvenit, adora savantlcurile ceremonialului pe care cuta s-l fac tot mai

    amplu, n timp ce mpratul primea n audien pe oricine, artndu-se extrem de accesibil, ne-scandalizndu-se din pricina unor eventuale nclcri ale

    protocolului, de limbajul sau comportamentul nepotrivit al solicitanilor i

    stnd de vorb, prietenete, cu indiferent cine se nfia naintea sa,

    ncurajndu-l s-i exprime psurile fr ocol, Theodora era intransingent n

    ceea ce privea respectarea etichetei. Pstrase, din vremea cnd jucase teatru, gustul i plcerea punerii n scen; dar, mai ales, orgolioas cum era, insista

    s-i scoat n eviden rangul i s pstreze distana, foarte probabil

    ncntat, n sinea ei, s-i vad aplecndu-se cu umilin, pn la nivelul

    condurilor si, pe marii seniori care, odinioar, o trataser cu atta desconsideraie.

    De mai multe secole, ceremonialul de la curte se complicase, devenise

    stufos i greoi, departe de simplitatea preferat de primii cezari, n timpul lui

    Iustinian i, mai ales, datorit Theodorei, viaa la curte se desfura dup o

    ntreag teorie. Ca i Ludovic XIV, mai trziu, la Versailles, suveranii bizantini

  • au dorit s-i vad la palat, permanent, pe marii demnitari i pe nalii

    funcionari; i cum palatul era n centrul tuturor problemelor, cum aici se

    negociau toate marile afaceri, cum el era sursa tuturor zvonurilor de care

    depindea linitea rii, cum a lipsi de la palat putea s-i aduc mari necazuri,

    n mod firesc, toat lumea se grbea s vin. Dar, aici, o etichet foarte riguroas reglementa relaiile dintre curteni i

    stpn. Odinioar, era foarte uor s ajungi lng suveran; acum, trebuia s-i

    adaptezi atitudinea i vorba la exigenele protocolului. Altdat, cnd senatorii

    apreau n faa mpratului, patricienii, punndu-i mna dreapt pe inim, se nclinau foarte adnc pentru a primi srutarea basileului; ceilali membri ai

    marii adunri se mulumeau s-i ndoaie genunchiul drept; mprtesei nu i

    se acorda nici o cinstire special. Acum, n faa lui Iustinian i chiar a Theodo-

    rei, oamenii de cel mai nalt rang trebuia s se prosterneze pn la pmnt,

    lipindu-i buzele de pardoseal, cu minile i picioarele ntinse, i s srute cizmuliele de purpur ale suveranilor. Cu profund respect, i se adresau

    prinului cu Majestate, numindu-se pe ei umilii si sclavi.

    Theodora se arta inflexibil, fa de toat lumea, n ndeplinirea acestei

    obligaii, dndu-l afar, ca pe un prost crescut, n mijlocul rsetelor i

    huiduielilor celorlali curteni, pe oricine nu respecta pn la cel mai mic detaliu ritualul prestabilit al ceremoniei. De asemenea, nainte de a fi primit, trebuia s

    fac mult timp anticamer i Theodorei i plcea, n mod deosebit, s

    prelungeasc aceste ateptri umilitoare, fericit c poate transforma, dup

    cum spunea un vigilent observator al uzanelor impuse de mprteas, ntr-o aservire ruinoas constituia liberal a statului. Totui, aceast umilin i

    determina pe toi s vin i mai des pentru a-i dovedi credina lor: o tiau

    autoritar, vanitoas, atotputernic; se tia bine c. Obinerea unor favoruri

    din alt parte dect de la ea ar fi fost primejdioas, putnd conduce chiar la o

    dizgraie total. Aa c, n fiecare diminea, anticamera basilissei era plin de solicitani, care se ngrmdeau la u ca o turm de sclavi; cei mai mari

    seniori ai Bizanului ateptau, adesea, zile n ir, ca s le vin rndul s intre,

    nlndu-se pe vrful picioarelor, pentru a fi vzui sau mcar remarcai de

    eunucii de serviciu. i cnd, n sfrit, ajungeau n faa suveranei, acelai ceremonial le reglementa sever micrile i limbajul; trebuia s se mulumeasc

    s rspund la ntrebrile mprtesei, fr a-i permite vreodat s ia

    cuvntul nainte de-a primi ncuviinarea basilissei. n general, audiena era

    scurt, limitat la o concis i foarte oficial conversaie.

    Toate aceste amnunte ale protocolului, care l-au scandalizat ntr-att pe Procopios, nu au nimic extraordinar fa de ceea ce se petrecea la alte curi i,

    dac amintesc aici de ele, o fac pentru c arat cu ct uurin i ndemnare

    s-a modelat Theodora exigenelor noului su rang. Neobosit, a cerut i i-a

    luat partea ei n toate ceremoniile, ca i-n toate problemele imperiului. Putea fi vzut primind bagheta de aur din mna ostia-rului i dnd-o, ca semn de

    acceptare a mputernicirii, silentierilor din serviciul su, n marele

    consistorium, stnd pe tron, alturi de mprat, nmnnd patricienilor mantia

    alb, tivit cu purpur (dalmatica), i lungul voal alb, earfa brodat i plria

    nalt, nsemnele deosebitei lor demniti. A fost vzut lucru ce nu se mai

  • pomenise pn atunci acordnd audien ambasadorilor i regilor barbari, pe

    care-i copleea cu cadouri; ori, seductoare i prietenoas, ncrcndu-i cu

    atenii i daruri mree pe suveranii necioplii ai iberilor sau ai hunilor.

    n acest fel, n ochii tuturor, i impunea puterea asupra politicii generale

    a imperiului. Oriunde se afla, pretindea ca n jurul ei s se desfoare totul cu un fast

    deosebit. Cnd pleca din Constan-tinopol n Bitinia, pentru a face o cur la

    izvoarele Pythice, bile la mod n epoc, o nsoea un cortegiu somptuos: doi

    minitri, o mulime de patricii, patru mii de ambelani i soldai, grzi, nct aceast deplasare semna cu un mar triumfal. Permanent, ridica noi pretenii,

    ca urmare a gustului ei pentru lux. Solicitase i primise de la Iustinian

    proprieti imense n Capadocia, n Pont, n Paflagonia, domenii vaste, conduse

    de o administraie special, care-i aduceau Theodorei considerabile venituri. A

    vrut mai mult. Iubea banii: a reuit s-i obin, descoperind noi resurse i folosind toate mijloacele, pn la cele mai abuzive, i plcea opulena, mreia:

    s-a sturat repede de Palatul Sacru, socotind c aceast reedin, care-i

    satisfcuse pe atia mprai pn la dnsa, era prea mic i prea modest.

    Pentru a-i face pe plac, Iustinian a construit, cu mari cheltuieli, lng capital,

    vile grandioase, n care curtea petrecea o bun parte a anului. mprteasa aprecia, n special, palatul din Hieria: situat pe coasta

    asiatic a Bosforului, arta ca o elegant cas de vacan, construit la malul

    mrii, adpostit de soare prin verdea i nconjurat de ape curgtoare. Poeii

    epocii s-au ntrecut n a cnta n versuri frumuseea acestui izvor de desftare: Aici, scria unul dintre ei, nimfele i naiadele, nereidele i hamadriadele i

    disput domnia. Ca judector ntre ele st Graia, dar e tare ncurcat: n aa

    msur sunt adunate n acest loc feluritele plceri. Un altul se exprima n felul

    urmtor: Pdure sacr a lui Dafne, aezat departe de valuri, oricare ar fi

    frumuseea singurtii tale slbatice, trebuie s-mi cedezi primul loc. Aici, la mine, nimfele pdurilor i nereidele mrii i-au stabilit locul de adunare i-

    acum se ceart ntre ele care s m stpneasc. Dar Neptun a hotrt i a dat

    cte o jumtate din mine i nimfelor i nereidelor.

    Pe-acest trm fermector, curtea i fcea adesea veacul, mpratul sosea toamna, pentru srbtoarea culesului viei; mprteasa rmnea mai

    mult, pentru odihn i linite. Dar, cum ea dorea s aib mereu n jurul ei,

    chiar i la ar, o curte numeroas i prevenitoare, cltoriile la Hieria aduceau

    la disperare anturajul imperial. Servitorii, destul de ru gzduii, se plngeau

    c le lipseau, adesea, n luxoasa vil, lucrurile cele mai necesare; mai mult, trecerea peste mare nu le pria, capcanele ei nelinitindu-i n mod deosebit. De

    aproape cincizeci de ani, un monstru marin se stabilise n Bosfor; era o balen

    enorm, lung de vreo cincisprezece metri, care scufunda navele, necndu-i pe

    pasageri, n zadar s-au strduit s-o prind: toate ordinele mpratului nu duseser la nici un rezultat i nefericiii curteni erau ngrozii cnd trebuia s

    traverseze strmtoarea pentru a merge la Hiena. Pn la urm, ns, fiorosul

    cetaceu a fost prins. Urmrind, ntr-o zi, un grup de delfini, a euat n nmol la

    gura de vrsare a rului Sangarios i n-a mai putut s se elibereze. Localnicii,

    aflnd vestea, au dat fuga i au ucis monstrul cu lovituri de topor, dup care,

  • trndu-l pe uscat, l-au purtat, n triumf, prin satele lor. n acest fel, Bosforul

    i-a recptat linitea.

    Dar Theodorei nu-i psa de spaimele supuilor. Dac lua o hotrre i,

    mai ales, dac era vorba de plcerea ei, nimeni n-ar fi reuit s-o determine s-i

    schimbe prerea. Nu mai pare imposibil ca e