denumirea testului

Denumirea testului: Management

ID test: Management

Întrebări total în test: 284

Partea 1 50%: Număr de întrebări - 137, ([48,24%]-29,93%-21,83% ).

Partea 2 30%: Număr de întrebări - 85, (48,24%-[29,93%]-21,83% ).

Numărul total de grupuri (teme): 12

-------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 1 50%: Număr de întrebări - 137, (48,24%).

Grupul (tema): Tema01

Întrebarea 1.

Afacerea proprie oferă posibilităţi de:

Variante de răspuns:

1. luare a deciziilor corecte;

2. manifestare a abilităţilor şi talentului;

3. identificare a consumatorilor şi segmentului de piaţă.

4. stabilire a metodelor optime de vînzare a produsului/serviciului;

Întrebarea 2.

Pentru prima dată noţiunea de „antreprenor” a apărut în:


1. în anul 1723;

2. în sec XVII.

3. în sec XVIII;

4. în sec XIX;

Întrebarea 3.

Ca termen ştiinţific noţiunea de „antreprenor”datează încă din:


1. anul 1723;

2. sec XVIII;

3. sec XVII.

4. sec XIX;

Întrebarea 4.

Economistul francez Richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în economie cu:


1. derularea unei afaceri;

2. iniţierea unei afaceri;

3. un efort enorm.

4. antreprenoriatul;

Întrebarea 5.

Activitatea de antreprenoriat este:


1. stabilirea modului în care vor fi determinate rezultatele obţinute;

2. ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină obiectivele organizaţiei şi a componenţelor ei, precum şi a mijloacelor necesare pentru realizarea lor;

3. identificarea resurselor necesare îndeplinirii scopurilor propuse şi a mijloacelor de obţinere ale acestora.

4. o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre obţinerea sistematică a profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate oficial în această calitate în modul stabilit de lege;

Întrebarea 6.

Potrivit legislaţiei Republicii Moldova, antreprenoriatul este:


1. ansamblul persoanelor şi al subdiviziunilor cu caracter organizatoric.

2. subdiviziunile organizatorice situate la aceiaşi distanţă de managementul de nivel superior;

3. ansamblul de persoane care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare şi sunt subordonate aceluiaşi manager;

4. activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri;

Întrebarea 7.

Pe care din elementele de mai jos nu se bazaează activitatea de antreprenoriat:


1. mediul de afaceri;

2. ideea de afaceri.

3. şomajul;

4. omul de afacri;

Întrebarea 8.

Factorii de impunere se constituie din:


1. dezvoltare personală.

2. neînţelegerile de la locul precedent de muncă, lipsa unui venit regulat;

3. independenţă;

4. autorealizare;

Întrebarea 9.

Factorii de motivare sunt:


1. independenţă, autorealizare, dezvoltare personală;

2. lipsa confortului psihologic la serviciu (insatisfacţia pentru funcţia ocupată);

3. neînţelegerile de la locul precedent de muncă;

4. lipsa unui venit regulat.

Întrebarea 10.

Factorii de impunere şi cei de motivare pot fi blocaţi de anumite condiţii subiective:


1. lipsa confortului psihologic la serviciu (insatisfacţia pentru funcţia ocupată);

2. neînţelegerile de la locul precedent de muncă.

3. independenţă, autorealizare, dezvoltare personală;

4. neîncrederea în forţele proprii şi în capacitatea de a gestiona o afacere;

Întrebarea 11.

Mediul de afaceri reprezintă:


1. activităţile desfăşurate de către omul de afaceri, care consumă resurse, dar care generează profit;

2. căi de soluţionare a propriilor necesităţi.

3. mediul în care omul de afaceri îşi desfăşoară activităţile sale;

4. îndoieli şi nesiguranţă, sporind teama de risc şi incertitudine;

Întrebarea 12.

Activităţile desfăşurate de către omul de afaceri, care consumă resurse, dar care generează profit reprezintă:


1. afacerea;

2. mediul de afaceri;

3. ideea de afaceri;

4. omul de afaceri.

Întrebarea 13.

Intenţia unei persoane de a întemeia o firmă în mod individual sau în asociere cu alte persoane, pentru a desfăşura anumite activităţi în scopul obţinerii de profit este:



2. mediul de afaceri.

3. omul de afaceri;

4. afacerea;

Întrebarea 14.

Pentru a transforma ideea într-o afacere cu şanse reale de succes, antreprenorul trebuie:


1. să nu dispună de calităţile personale şi abilităţile profesionale necesare pentru desfăşurarea tipului concret de afacere.

2. să identifice consumatorii şi să înţeleagă legile pieţei;

3. să nu-şi cunoască concurenţii;

4. să nu ştie cum să atragă clienţii;

Întrebarea 15.

Cele mai viabile surse pentru idei de afacere se consideră a fi următoarele:


1. abilităţile profesionale;

2. calităţile personale.

3. contacte sociale, instituţii de cercetare, ziare şi reviste ale expoziţiilor;

4. resursele, clienţii;

Întrebarea 16.

Viitorul antreprenor, în procesul lansării în afaceri trebuie să parcurgă următoarele etape:


1. luarea deciziei de a intra în afaceri, alegerea genului de activitate, produsului sau serviciului, determinarea obiectivelor afacerii;

2. luarea deciziei de a intra în afaceri, evaluarea posibilităţilor proprii, stabilirea modalităţii de organizare a afacerii;

3. luarea deciziei de a intra în afaceri, determinarea obiectivelor afacerii, evaluarea posibilităţilor proprii.

4. luarea deciziei de a intra în afaceri, alegerea genului de activitate, produsului sau serviciului, stabilirea modalităţii de organizare a afacerii;

Întrebarea 17.

Etapa de luare a deciziei de a intra în afaceri include următoarele momente:


1. evaluarea posibilităţilor proprii, raportarea posibilităţilor şi a resurselor reale la posibilele beneficii;

2. determinarea obiectivelor afacerii, evaluarea posibilităţilor proprii, analiza propriei calificări;

3. determinarea obiectivelor afacerii, raportarea posibilităţilor şi a resurselor reale la posibilele beneficii.

4. determinarea obiectivelor afacerii, evaluarea posibilităţilor proprii, raportarea posibilităţilor şi a resurselor reale la posibilele beneficii;

Întrebarea 18.

Alegerea genului de activitate, produsului sau serviciului ca etapă de lansare în afaceri, cuprinde următoarele momente:


1. analiza propriei calificări, experienţe, a calităţilor personale, a tendinţelor actuale în businessul de ramură după criteriul compatibilităţii lor, dispunerea de cele necesare pentru a începe afacerea dorită, înţelegerea corectă a părţilor forte şi slabe ale businessului dat;

2. analiza propriei calificări, experienţe, a calităţilor personale, a tendinţelor actuale în businessul de ramură după criteriul compatibilităţii lor, înţelegerea corectă a părţilor forte şi slabe ale businessului dat, raportarea posibilităţilor şi a resurselor reale la posibilele beneficii;

3. analiza propriei calificări, experienţe, a calităţilor personale, a tendinţelor actuale în businessul de ramură după criteriul compatibilităţii lor, dispunerea de cele necesare pentru a începe afacerea dorită, determinarea obiectivelor afacerii;

4. dispunerea de cele necesare pentru a începe afacerea dorită, înţelegerea corectă a părţilor forte şi slabe ale businessului dat, evaluarea posibilităţilor proprii.

Întrebarea 19.

Principalele modalităţi de organizare a afacerii sunt:


1. crearea unei întreprinderi noi, cumpărarea unei francize, stabilirea modalităţii de organizare a afacerii;

2. cumpărarea unei întreprinderi, cumpărarea unei francize, determinarea obiectivelor afacerii, evaluarea posibilităţilor proprii.

3. crearea unei întreprinderi noi, cumpărarea unei întreprinderi, cumpărarea unei francize;

4. crearea unei întreprinderi noi, cumpărarea unei întreprinderi, luarea deciziei de a intra în afaceri;

Întrebarea 20.

Ideea oportună de business poate fi materializată prin:


1. afacere;

2. autorealizare şi dezvoltare personală.

3. autorealizare şi independenţă;

4. lipsa de capital;

Întrebarea 21.

Cea mai riscantă modalitate de lansare în afaceri este:


1. procurarea unei francize;

2. deschiderea unei afaceri de la zero;

3. cumpărarea unei afaceri existente.

4. procurarea unei francize şi unei afaceri existente;

Întrebarea 22.

Înregistrarea unei afaceri se realizează la:


1. Camera Înregistrării de Stat şi la oficiile ei teritoriale;

2. Camera Înregistrării de Stat şi bănci.

3. Camera Înregistrării de Stat, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină;

4. Camera Înregistrării de Stat şi la Casa Naţională de Asigurări Sociale;

Întrebarea 23.

Simpla înregistrare a afacerii şi obţinerea certificatului de înregistrare nu permit întreprinzătorului să înceapă activitatea, deoarece există o serie de proceduri obligatorii:


1. înregistrarea în calitate de plătitor al contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, luarea deciziei de a intra în afaceri, alegerea genului de activitate;

2. punerea în evidenţa fiscală, înregistrarea în calitate de plătitor al contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, deschiderea contului bancar, obţinerea licenţei, autorizaţiilor;

3. înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, deschiderea contului bancar, evaluarea posibilităţilor proprii, stabilirea modalităţii de organizare a afacerii.

4. punerea în evidenţa fiscală, luarea deciziei de a intra în afaceri, alegerea genului de activitate, obţinerea licenţei, autorizaţiilor;

Întrebarea 24.

Actul administrativ, care atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate cu respectarea obligatorie a condiţiilor este:


1. autorizaţia.

2. certificatul de înregistrare a întreprinderii;

3. statutul întreprinderii;

4. licenţa;

Întrebarea 25.

Conform legislaţiei republicii Moldova, practicarea a circa 50 de genuri de activitate se realizează numai în baza:


1. certificatului de înregistrare a întreprinderii;

2. licenţei şi statutului întreprinderii;

3. licenţei, certificatului de înregistrare a întreprinderii şi altor documente de constituire.

4. licenţei;

Întrebarea 26.

Cumpărarea unei afaceri existente cuprinde următoarele etape:


1. stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, căutarea unei afaceri care corespunde acestora, determinarea motivului vânzării afacerii, evaluarea întreprinderii, diagnosticarea afcerii;

2. stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, obţinerea licenţei, deschiderea unui cont bancar provizoriu;

3. diagnosticarea afcerii şi încheerea contractului de vînzare-cumpărare.

4. stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, căutarea unei afaceri care corespunde acestora, obţinerea licenţei;

Întrebarea 27.

Una dintre cele mai dificile etape ale procesului de cumpărare a întreprinderii este:


1. diagnoza comercială şi tehnică;

2. evaluarea complexă;

3. diagnoza financiară;

4. diagnoza resurselor umane şi a managementului.

Întrebarea 28.

În funcţie de obiectul oferit în franchising, deosebim:


1. franchisingul numelui, franchisingul corporativ, master franchising.

2. franchisingul comercial, franchisingul corporativ, franchiser-producător şi franchisee-vânzător;

3. franchisingul numelui, franchisingul comercial, franchiser-producător şi franchisee-producător;

4. franchisingul numelui, franchisingul comercial, franchisingul corporativ;

Întrebarea 29.

În funcţie de profilul participanţilor, franchising-ul poate fi:


1. franchiser-producător şi franchisee-producător, franchiser-producător şi franchisee-vânzător, franchiserul vânzător cu amănuntul sau întreprindere prestatoare de servicii;

2. franchiser-producător şi franchisee-producător, franchiser-producător şi franchisee-vânzător, franchisingul direct;

3. franchiserul vânzător cu amănuntul sau întreprindere prestatoare de servicii şi master franchising.

4. franchisingul direct şi master franchising;

Întrebarea 30.

După nivelul de intermediere franchising-ul poate fi:


1. franchisingul comercial, franchisingul corporativ;

2. franchisingul direct şi master franchising;

3. franchisingul direct şi franchiser-producător;

4. franchisingul numelui, franchisingul comercial.

Întrebarea 31.

Evaluarea ideii de afceri are menirea:


1. de a lua decizia privind deschiderea unei afaceri noi, şi identificarea ideii de afaceri;

2. de a contrapune ideile cu realitatea implementării lor, de a comensura posibilităţile reale, resursele şi mijloacele prezente cu necesităţile şi dorinţele; de a compara rezultatele preconizate cu criteriile de referinţă;

3. de a alege forma organizatorico-juridică de desfăşurare a activităţii de antrprenoriat;

4. de a stabili motivele de iniţiere a unei afaceri.

Întrebarea 32.

Cele mai simple direcţii de evaluare a unei idei de afaceri pot fi:


1. acordarea atenţiei cuvenite clienţilor;

2. interesele şi cerinţele clienţilor.

3. interesele personale şi cele financiare;

4. ironarea concurenţilor;


Întrebarea 33.

Ce reprezintă întreprinderea individuală?


1. o formă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător în mod individual, în numele şi pe riscul propriu, şi al cărei patrimoniu se formează din bunurile cetăţeanului (familiei) şi a altor surse neinterzise de lege;

2. o formă de desfăşurare a activităţii de antreprenoriat bazată pe încheierea unui contract între persoane fizice sau între persoane fizice şi juridice (cel puţin două).

3. o formă de desfăşurare a activităţii de antreprenoriat bazată preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia;

4. o formă de desfăşurare a activităţii de antreprenoriat bazată pe încrederea deplină a membrilor, al cărei capital social este divizat în părţi sociale şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii;

Întrebarea 34.

Ce reprezintă gospodăria ţărănească?


1. o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii, avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole;

2. o societate constituită pe baza deplinei încrederi,de una sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o activitate comercială în vederea împărţirii profitului şi, care răspund pentru obligaţiile sale în limita aportului lor;

3. o societate care este constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, împărţirea profitului şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita acţiunilor lor;

4. o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.

Întrebarea 35.

Ce acte trebuie depuse la Camera Înregistrării de Stat pentru înregistrarea de stat a întreprinderii individuale?


1. cererea de înregistrare, hotărârea de constituire şi contractul de constituire sau statutul, documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare;

2. cererea de înregistrare, buletinele de identitate ale fondatorilor; documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social.

3. cererea de înregistrare, buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare;

4. cererea de înregistrare, buletinele de identitate ale fondatorilor; documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social; documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare;

Întrebarea 36.

Ce acte trebuie depuse la Camera Înregistrării de Stat pentru înregistrarea de stat a societăţii cu răspundere limitată?


1. cererea de înregistrare, buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare;

2. cererea de înregistrare, documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare, buletinele de identitate ale fondatorilor, hotărîrea de constituire şi contractul de constituire sau statutul, documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social;

3. cererea de înregistrare, hotărârea de constituire şi contractul de constituire sau statutul, documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare;

4. cererea de înregistrare, buletinele de identitate ale fondatorilor; documentul ce confirmă depunerea de către fondatori a aportului în capitalul social; documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

Întrebarea 37.

Care tipuri de întreprinderi au statut juridic de persoană fizică?


1. societatea cu răspundere limitată; societatea pe acţiuni;

2. societatea în nume colectiv; societatea în comandită.

3. gospodăria ţărănească; întreprinderea individuală;

4. cooperativa de producţie; cooperativa de întreprinzători;

Întrebarea 38.

Care tipuri de întreprinderi au statut de persoană juridică?


1. cooperativa de producţie; gospodăria ţărănească; întreprinderea de stat;

2. societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni, gospodăria ţărănească.

3. societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni, cooperativa de producţie, întreprinderea de stat;

4. cooperativa de producţie, societatea cu răspundere limitată;

Întrebarea 39.

Ce reprezintă cooperativa de producţie?


1. o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice care au atins vîrsta de 16 ani, asociate benevol în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazată preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia;

2. o societate comercială care este constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni;

3. o întreprindere constituită pe baza deplinei încrederi, de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat.


Întrebarea 40.

Ce reprezintă societatea pe acţiuni?


1. o întreprindere constituită pe baza deplinei încrederi, de una sau mai multe persoane, care şi-au asociat bunurile pentru a desfăşura o activitate comercială şi, care răspund pentru obligaţiile sale în limita aportului lor;

2. o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.


4. o întreprindere care este constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, împărţirea profitului şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita acţiunilor lor;

Întrebarea 41.

Ce reprezintă societatea cu răspundere limitată?


1. o societate comercială, constituită pe baza deplinei încrederi, de una sau mai multe persoane fizice sau juridice în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, al cărei

capital social este divizat în părţi sociale şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii;


3. o societate comercială înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia;

4. o întreprindere care este constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni.

Întrebarea 42.

Ce drept le oferă cotele prefernţiale, pe care le deţin, membrilor-asociaţi ai cooperativei de întreprinzători?


1. dreptul la vot şi la dividende.

2. dreptul la vot;

3. dreptul la vot şi dreptul preferenţial la patrimoniul liber de datorii în cazul lichidării cooperativei;

4. dreptul la dividende şi dreptul preferenţial la patrimoniul liber de datorii în cazul lichidării cooperativei;

Întrebarea 43.

Ce reprezintă societatea în nume colectiv?


1. o întreprindere care este constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni;

2. o societate comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.

3. o societate comercială creată prin încheierea unui contract între persoane fizice sau între persoane fizice şi juridice (cel puţin două) în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenoriat;

4. o societate comercială ce are în componenţa sa cel puţin un comanditat (asociaţi cu cota deplină de participare şi care poartă răspundere nelimitată şi solidară pentru obligaţiile societăţii) şi un comanditar (asociaţi ce sunt membrii-finanţatori ai societăţii şi care răspund pentru obligaţiile asociaţiei numai în limita cotei de participare, neavând dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii);

Întrebarea 44.

Cine poate fi asociat al societăţii cu răspundere limitată?


1. orice persoană fizică sau juridică.

2. orice persoană fizică sau juridică care posedă o cotă-parte în capitalul social al unei societăţi;

3. orice persoană care a devenit proprietar al unei sau al mai multor acţiuni ale societăţii;

4. orice persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani şi posedă teren cu drept de proprietate privată;

Întrebarea 45.

Cine poate fi fondator al Cooperativei de producţie?


1. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

2. numai persoane fizice, care au atins vîrsta de 16 ani;

3. persoane fizice şi juridice;

4. statul reprezentat de organele administraţiei publice, state străine şi organizaţii internaţionale;

Întrebarea 46.

Fondatorii căror tipuri de întreprinderi au răspundere limitată faţă de obligaţiile întreprinderii?


1. cooperativei de producţie, gospodăriei ţărăneşti;

2. societăţii cu răspundere limitată, societăţii pe acţiuni;

3. societăţii cu răspundere limitată, societăţii pe acţiuni, gospodăriei ţărăneşti.

4. societăţii cu răspundere limitată, cooperativei de producţie;

Întrebarea 47.

Fondatorii căror tipuri de întreprinderi poartă răspundere nelimitată faţă de obligaţiile întreprinderii?


1. societăţii cu răspundere limitată, societăţii pe acţiuni, întreprinderii de stat;

2. cooperativei de producţie, gospodăriei ţărăneşti, societăţii în nume colectiv;

3. societăţii în nume colectiv, societăţii pe acţiuni, gospodăriei ţărăneşti.

4. societăţii cu răspundere limitată, cooperativei de producţie, cooperativei de întreprinzători;

Întrebarea 48.

Care este limita superioară a numărului de asociaţi în SRL?


1. 20 persoane;

2. 10 persoane;

3. 2 persoane.

4. 50 persoane;

Întrebarea 49.

Care este limita minimă a numărului de asociaţi în societatea în nume colectiv?


1. 2 persoane;

2. 1 persoană;

3. 20 persoane;

4. 5 persoane.

Întrebarea 50.

În care tipuri de întreprinderi numărul fondatorilor nu este limitat?


1. în societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată;

2. în societatea pe acţiuni, cooperativa de producţie;

3. în cooperativa de întreprinzători, societatea în nume colectiv.

4. în cooperativa de producţie, societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni;

Întrebarea 51.

Pentru care tipuri de întreprinderi nu este stabilit prin legislaţie un capital social minim obligatoriu?


1. pentru societatea în nume colectiv, societatea în comandită, societatea pe acţiuni;

2. pentru cooperativa de producţie, societatea cu răspundere limitată, gospodăria ţărănească.

3. pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv, societatea în comandită, cooperativa de producţie;

4. pentru întreprinderea individuală, societatea cu răspundere limitată, societatea în nume colectiv;

Întrebarea 52.

Care sunt actele de constituire ale Cooperativei de producţie?


1. contractul sau declaraţia de constituire şi Statutul;

2. declaraţia de constituire.

3. statutul;

4. decizia fondatorului de constituire şi statutul întreprinderii;

Întrebarea 53.

Care sunt organele de conducere ale cooperativei de producţie?


1. adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv (comitetul de conducere/directorul), comisia de cenzori;

2. adunarea generală a membrilor cooperativei, consiliul de administrare, preşedintele cooperativei, comisia de revizie sau revizorul;

3. adunarea generală a asociaţilor, comitetul de conducere/directorul, comisia de cenzori;

4. adunarea generală a membrilor cooperativei, consiliul societăţii, administratorul, cenzorul sau comisia de cenzori.

Întrebarea 54.

Care sunt organele de conducere ale societăţii pe acţiuni?


1. adunarea generală a membrilor cooperativei, consiliul de observatori, comitetul de conducere sau /şi preşedintele cooperativei, comisia de revizie;

2. fondatorul, consiliul de administrare, managerul.

3. adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administrare, preşedintele cooperativei, comisia de revizie sau revizorul;

4. adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv (comitetul de conducere/directorul), comisia de cenzori;

Întrebarea 55.

Care sunt organele de conducere ale societăţii cu răspundere limitată?


1. adunarea generală a membrilor cooperativei, consiliul de observatori al cooperativei, comisia de revizie sau revizorul;

2. adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv, comisia de cenzori.

3. adunarea generală a asociaţilor, consiliul societăţii, administratorul, cenzorul sau comisia de cenzori;

4. adunarea generală a asociaţilor, consiliul de administrare, managerul;

Întrebarea 56.

Rezolvarea căror probleme ţine de competenţa exclusivă a Adunării Generale a membrilor cooperativei?


1. aprobarea statutului cooperativei, modificarea şi completarea lui, asigură ţinerea evidenţei contabile a activităţii economico-financiare, stabilirea mărimii taxei de intrare şi cotei de participare, aprobarea normativelor de repartizare a profitului net, adoptarea deciziilor privind intrarea şi retragerea din cooperativă.

2. aprobarea statutului cooperativei, modificarea şi completarea lui, aprobarea regulamentului de activitate şi a bugetului cooperativei, stabilirea mărimii taxei de intrare şi cotei de participare, aprobarea normativelor de repartizare a profitului net, reorganizarea şi lichidarea cooperativei;

3. aprobarea statutului cooperativei, modificarea şi completarea lui, aprobarea regulamentului de activitate şi a bugetului cooperativei, adoptarea deciziilor privind convocarea adunării generale, aprobarea normativelor de repartizare a profitului net, reorganizarea şi lichidarea cooperativei;

4. aprobarea statutului cooperativei, modificarea şi completarea lui, aprobarea regulamentului de activitate şi a bugetului cooperativei, stabilirea mărimii taxei de intrare şi cotei de participare, înaintarea propunerilor privind distribuirea profitului net între membrii cooperativei, reorganizarea şi lichidarea cooperativei;

Întrebarea 57.

Ce organ de conducere al cooperativei realizează controlul intern al activităţii economico-financiare al ei?


1. preşedintele Cooperativei;

2. comisia de revizie;

3. consiliul de Observatori al Cooperativei.

4. comisia de cenzori;

Întrebarea 58.

Care este capitalul social minim necesar pentru înfiinţarea unei Societăţi pe Acţiuni?


1. 50000 lei.

2. 5400 lei;

3. 20000 lei;

4. 10000 lei;

Întrebarea 59.

Care este capitalul social minim necesar pentru înfiinţarea unei Societăţi cu Răspundere Limitată?


1. 5400 lei;

2. 20000 lei;

3. 10000 lei.

4. 50000 lei;

Întrebarea 60.

Capitalul social al Societăţi pe Acţiuni este divizat în:


1. nu este împărţit;

2. cote părţi.

3. acţiuni;

4. obligaţiuni;

Întrebarea 61.

De competenţa cărui organ de conducere al Societăţii pe Acţiuni ţine decizia de a emite acţiuni?


1. consiliului de directori;

2. organului executiv;

3. comisiei de cenzori.

4. aAdunării generale a acţionarilor;

Întrebarea 62.

Realizarea căror atribuţii ţin de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor?


1. modificarea capitalului social, alegerea şi eliberarea din funcţie a membrilor organelor executive şi de control, repartizarea profitului, încheierea şi executarea tranzacţiilor;

2. modificarea capitalului social, alegerea şi eliberarea din funcţie a membrilor organelor executive şi de control, repartizarea profitului, reorganizarea şi lichidarea societăţii;

3. modificarea capitalului social, alegerea şi eliberarea din funcţie a membrilor organelor executive şi de control, organizarea activităţii societăţii, reorganizarea şi lichidarea societăţii;

4. modificarea capitalului social, angajarea şi eliberarea salariaţilor, repartizarea profitului, reorganizarea şi lichidarea societăţii.

Întrebarea 63.

Realizarea căror atribuţii ţin de competenţa exclusivă a organului executiv al societăţii pe acţiuni?


1. aprobarea modificărilor şi completărilor la statutul societăţii, precum şi aprobarea statutului în noua redacţie, modificarea capitalului social, examinarea şi aprobarea dărilor de seamă anuale ale societăţii şi ale comisiei de cenzori, deciderea emisiunii de acţiuni, deciderea asupra reorganizării sau lichidării societăţii;

2. aprobarea structurii organizatorice a societăţii, aprobarea statelor de funcţii, elaborarea şi realizarea programelor de activitate a societăţii, deciderea emisiunii de acţiuni, încheierea contractelor de muncă cu salariaţii, modificarea capitalului social;

3. aprobarea structurii organizatorice a societăţii, aprobarea modificărilor şi completărilor la statutul societăţii, precum şi aprobarea statutului în noua redacţie, executarea hotărîrilor adunării generale şi a consiliului societăţii; asigurarea controlului asupra utilizării optimale a resurselor financiare şi materiale.

4. aprobarea structurii organizatorice a societăţii, aprobarea statelor de funcţii, elaborarea şi realizarea programelor de activitate a societăţii, încheierea contractelor de muncă cu salariaţii, executarea hotărîrilor adunării generale şi a consiliului societăţii;

Întrebarea 64.

Care din variantele enumerate reprezintă avantaj al societăţii cu răspundere limitată?


1. lipsa unei prevederi legale privind mărimea minimă a capitalului social;

2. posibilitatea de atragere a resurselor financiare suplimentare prin emitere de obligaţiuni.

3. pentru obligaţiile societăţii asociaţii nu răspund, ei suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii în limitele cotei lor de participare;

4. răspunderea proprietarului în limita valorii acţiunilor care îi aparţin;


Întrebarea 65.

Ce reprezintă planul de afaceri?


1. documentul prin care se înregistrează lunar şi sistematic mişcarea şi existenţa tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat;

2. documentul care reglementează activitatea întreprinderii;

3. documentul care oferă informaţii privind situaţia financiară a întreprinderii.

4. un document analitic, confidenţial în care sunt reflectate obiectivele şi scopurile întreprinderii, demonstrîndu-se în detaliu modalităţile de atingere a acestora;

Întrebarea 66.

Cum se numeşte documentul care descrie toate aspectele afacerii?


1. planul financiar.

2. planul de marketing;

3. planul de afaceri;

4. planul de vînzări;

Întrebarea 67.

Planificarea afacerii reprezintă:


1. un proces de identificare, colectare, analiză şi interpretare a informaţiilor legate de activitatea unei firme în scopul definirii misiunii, obiectivelor, strategiilor şi planurilor de acţiune ale acesteia pentru o perioadă determinată de timp;

2. un proces de identificare a avantajelor şi dezavantajelor afacerii.

3. un proces de coordonare a resurselor umane, informaţionale, materiale şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei;

4. un proces de identificare, colectare, analiză şi interpretare a informaţiilor legate de activitatea financiară a unei firme în scopul stabilirii situaţiei financiare pe o perioadă determinată de timp;

Întrebarea 68.

În ce cazuri antreprenorii elaborează planul de afaceri?


1. pentru a obţine un credit bancar; pentru alegerea formei organizatorico-juridice a afacerii; pentru a stabili un plan de acţiune;

2. pentru alegerea modalităţii de lansare a afacerii; pentru evaluarea ideii de afaceri; pentru a stabili un plan de acţiune şi un instrument de gestiune.

3. pentru a atrage investiţii; pentru alegerea modalităţii de lansare a afacerii; pentru evaluarea ideii de afaceri;

4. pentru a atrage investiţii; pentru a stabili un plan de acţiune şi un instrument de gestiune; pentru a obţine un credit bancar;

Întrebarea 69.

Cine ne poate crea o primă imagine asupra perspectivelor reale ale dezvoltării afacerii?


1. modalitatea de organizare a afacerii.

2. omul de afaceri;


4. planul de afaceri;

Întrebarea 70.

Cine pot fi beneficiarii planului de afaceri?


1. partenerii de afaceri, investitorii, bancherii, antreprenorii, managerii;

2. partenerii de afaceri, investitorii, lucrătorii, managerii, antreprenorii;

3. bancherii, organele de justiţie, managerii, proprietarii, partenerii de afaceri;

4. investitorii, antreprenorii, managerii, orice persoană fizică sau juridică, bancherii.

Întrebarea 71.

Care este perioada de timp recomandabilă pentru întocmirea planului de afaceri?


1. 1-2 ani;

2. 2-3 ani;

3. 1 an.

4. 3-5 ani;

Întrebarea 72.

Una din funcţiile principale ale planului de afaceri este:


1. este un instrument de finanţare;

2. este un document analitic.

3. este o formă de desfăşurare a afacerii;

4. este un instrument de management şi planificare;

Întrebarea 73.

Una din funcţiile principale ale planului de afaceri este:


1. este o modalitate de influenţare a concurenţilor;

2. este un instrument de publicitate.

3. este un instrument de monitorizare şi de evaluare a afacerii;

4. este un instrument de marketing;

Întrebarea 74.

Care din cele menţionate reprezintă funcţie a planului de afaceri?


1. este un instrument de instruire şi perfecţionare;

2. este un instrument motivaţional.

3. este un instrument de cercetare a pieţei;

4. este un instrument de comunicare externă;

Întrebarea 75.

Care din cele menţionate reprezintă funcţie a planului de afaceri?


1. este un instrument de prezentare-promovare;

2. este un instrument de selectare şi angajare a personalului;

3. este o formă de creditare;

4. este un instrument de influenţare a consumatorului.

Întrebarea 76.

Una din întrebări la care se găseşte răspuns în planul de afaceri este:


1. care sunt responsabilităţile angajatului?

2. ce modalitate de organizare a afacerii este posibilă?

3. ce metode trebuie utilizate pentru realizarea afacerii?

4. ce reprezintă afacerea în prezent şi ce vrea să se obţină în viitor?

Întrebarea 77.

Care sunt etapele de întocmire a unui plan de afacere?


1. colectarea informaţiei, determinarea tipului planului, stabilirea structurii planului, repartizarea responsabiităţilor;

2. colectarea informaţiei, descrierea aspectelor afacerii, stabilirea structurii planului, realizarea obiectivului propus;

3. colectarea informaţiei, determinarea tipului planului, stabilirea structurii planului, realizarea obiectivului propus;

4. stabilirea structurii planului, repartizarea responsabiităţilor, descrierea aspectelor afacerii.

Întrebarea 78.

Care este informaţia necesară la întocmirea unui plan de afacere?


1. despre activitatea pe care se pregăteşte să o înceapă, despre condiţiile în care aceasta se va desfăşura, unde se află clienţii, ce doresc ei, cine sunt concurenţii în acest domeniu şi dacă este capabil să satisfacă cerinţele clienţilor potenţiali;

2. colectarea informaţiei, determinarea tipului planului, unde se află clienţii, ce doresc ei, cine sunt concurenţii în acest domeniu şi dacă este capabil să satisfacă cerinţele clienţilor potenţiali;

3. despre activitatea pe care se pregăteşte să o înceapă, despre condiţiile în care aceasta se va desfăşura, stabilirea structurii planului, repartizarea responsabiităţilor;

4. descrierea aspectelor afacerii, despre perspectivele reale ale afacerii.

Întrebarea 79.

Care sunt factorii ce determină valoarea unui plan de afaceri?


1. structura planului, tipul planului;

2. caliatatea informaţiei incluse în el şi volumul planului de afaceri.

3. calitatea informaţiei incluse în el şi fundamentarea propunerilor pe care se bazează;

4. stabilirea structurii planului, tipul planului;

Întrebarea 80.

Care sunt principalele surse de date interne necesare elaborării business-planului?


1. bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, informaţia privind capacitatea producţiei;

2. bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, legi şi alte acte normative;

3. internetul, programe de Stat, bilanţul contabil;

4. bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, studii privind piaţa unor produse.

Întrebarea 81.

Prelucrînd sursele de date interne şi externe pot fi obţinute următoarele informaţii necesare elaborării planului de afaceri:


1. cu privire la factorii de impunere şi motivare în deschiderea unei afaceri.

2. cu privire la piaţă, clienţi, concurenţi, procesul de producţie, capacitatea de producţie;

3. cu privire la piaţă şi formele de antreprenoriat;

4. cu privire la piaţă, la volumul vînzărilor, numărul salariaţilor, profitul înterprinderii;

Întrebarea 82.

Ca surse de date externe necesare la elaborarea business-planului pot servi?


1. internetul, programe de Stat, legi şi alte acte normative, studii privind piaţa unor produse;

2. internetul, programe de Stat, bilanţul contabil;

3. internetul, programe de Stat, legi şi alte acte normative, bilanţul contabil al întreprinderii, raportul privind rezultatele financiare ale întreprinderii.

4. bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare, studii privind piaţa unor produse;

Întrebarea 83.

Care sunt principalele tipuri ale planului de afaceri?


1. planul complet, planul de început.

2. sumar, complet şi operaţional;

3. sumar, planul de început;

4. operaţional, sumar;

Întrebarea 84.

Un plan de afaceri este necesar activităţii de antreprenoriat în următoarele cazuri:


1. pentru a stabili un plan de acţiune şi un instrument de gestiune, pentru a analiza circulaţia de mijloace băneşti;

2. pentru a stabili un plan de acţiune şi un instrument de gestiune, pentru a obţine un credit bancar, pentru a atrage investiţii;

3. pentru a analiza clienţii şi concurenţii.

4. pentru a stabili un plan de acţiune şi un instrument de gestiune, pentru a analiza punctele forte şi slabe ale resurselor interne;

Întrebarea 85.

Care este structura-tip a unui plan de afaceri?


1. analiza externă a situaţiei actuale şi a tendinţelor de viitor, colectarea informaţiei, descrierea aspectelor afacerii, stabilirea structurii planului.


3. analiza externă a situaţiei actuale şi a tendinţelor de viitor, resursele interne ale întreprinderii – descrierea şi analiza situaţiei prezente, strategiile pentru viitor, prognozele financiare;

4. stabilirea structurii planului, repartizarea responsabiităţilor, descrierea aspectelor afacerii;

Întrebarea 86.

Care sunt componentele de bază cuprinse într-un plan de afaceri?


1. stabilirea structurii planului, repartizarea responsabiităţilor, descrierea aspectelor afacerii.


3. colectarea informaţiei, descrierea aspectelor afacerii, stabilirea structurii planului;

4. descrierea companiei, a produselor sau a serviciilor, analiza pieţei, previziuni, echipa managerială şi analiza financiară;

Întrebarea 87.

Care sunt factorii de care depinde stabilirea structurii planului de afaceri?


1. strategiile pentru viitor, prognozele financiare.

2. încrederea managerilor şi specialiştilor în procesul de planificare a afacerii;

3. repartizarea responsabilităţii managerilor şi specialiştilor în procesul de planificare a afacerii;

4. situaţia specifică a firmei şi de scopul urmărit;

Întrebarea 88.

Ce presupune repartizarea responsabilităţilor managerilor şi specialiştilor în procesul de planificare a afacerilor?


1. împlicarea şi încrederea managerilor şi specialiştilor în procesul de planificare a afacerilor;

2. descrierea echipei manageriale şi companiei.

3. descrierea companiei, stabilirea structurii planului;

4. stabilirea structurii planului şi repartizarea responsabilităţilor;

Întrebarea 89.

Ce presupune abordarea generală privind întocmirea planului de afaceri?


1. ca managerul întreprinderii mici să compună singur planul de afaceri;

2. ca fiecare specialist să pregătească compartimentul său, directorului revenindu-i sarcina de a ajusta materialul, adresarea pentru întocmirea planulu de afaceri la consultanţii externi;

3. adresarea pentru întocmirea planulu de afaceri la consultanţii externi;

4. ca fiecare specialist să pregătească compartimentul său, directorului revenindu-i sarcina de a ajusta materialul.

Întrebarea 90.

Ce informaţie se conţine în „sumarul executiv” al planului de afaceri?


1. obiectivele afacerii, forma organizatorică şi documentele de înregistrare domeniul de activitate;

2. scopul planului, descrierea pieţei şi direcţiile strategice ale afacerii, sursele de venit şi profitul scontat;

3. echipamente şi utilaje, facilităţi, sedii etc..

4. fondatori, parteneri, istoria întreprinderii (dacă există, respectiv dacă firma nu se află la început de drum);

Întrebarea 91.

Capitolul prezentarea de produs(e) / serviciu (ii) al planului cuprinde date despre:


1. gama de produse/ servicii, evoluţia pieţei (dinamică şi tendinţe).

2. certificărea calităţii, forma organizatorică şi documentele de înregistrare, domeniul de activitate;

3. procesul de producţie/ prestare, drepturile de proprietate asupra produselor / serviciilor, marca înregistrată (dacă există), certificărea calităţii, avantaje comparative;

4. gama de produse/ servicii, strategiile de marketing;

Întrebarea 92.

Elementul privind “analiza financiară” al unui plan de afaceri nu cuprinde următoarea informaţie:


1. situaţia financiară curentă (informaţii din diverse rapoarte contabile – dacă firma are deja activitate), estimări ale vânzărilor / veniturilor /cheltuielilor viitoare;

2. fluxuri monetare lunare / anuale, analiza pragului de rentabilitate;

3. soldul datoriilor / creanţelor, indici financiari.

4. gama de produse/ servicii, informaţii despre mediul concurenţial (eventual informaţii cu privire la cota de piaţă a firmelor concurente), planul de marketing;

Întrebarea 93.

Elementul component al planului de afaceri “descrieirea întreprinderii” cuprinde informaţii relevante cu privire la:


1. forma organizatorică şi documentele de înregistrare, domeniul de activitate, informaţii despre mediul concurenţial;

2. informaţii despre mediul concurenţial, domeniul de activitate, analiza pragului de rentabilitate.

3. forma organizatorică şi documentele de înregistrare, domeniul de activitate, fondatori, parteneri;

4. fondatori, parteneri, informaţii despre mediul concurenţial;


Întrebarea 94.

Cînd a apărut activitatea de management în forma sa embrionară?


1. odată cu constituirea primelor comunităţi umane;

2. în sec. II î.e.n.

3. odată cu apariţia omenirii;

4. în sec. XX e.n;

Întrebarea 95.

În ce limbă îşi are originea termenul „management”?


1. greacă.

2. latină;

3. engleză;

4. franceză;

Întrebarea 96.

Principalul factor favorizant al afirmării managementului ca ştiinţă l-a constituit:


1. revoluţia industrială;

2. revoluţia informaţională;

3. revoluţia agricolă;

4. primul război mondial.

Întrebarea 97.

Geneza şi dezvoltarea managementului ca ştiinţă este legată de un anumit stadiu al evoluţiei societăţii în plan:


1. tehnologic, economic, social;

2. economic, social.

3. economic, politic;

4. politic, social;

Întrebarea 98.

Cui aparţin primele încercări de definire a termenului management?


1. A. Smith;

2. M. Weber;

3. D.Ricardo;

4. P. Drucker.

Întrebarea 99.

Cine sunt consideraţi întemeietorii managementului ca ştiinţă?


1. P. Drucker, R. Johnson;

2. E. Kameniţev, C. Afanasiev.

3. H. Fayol, F. Taylor;

4. O. Gelenier, L. Urwick;

Întrebarea 100.

Ce a servit drept un imbold puternic pentru dezvoltarea conducerii producţiei?


1. primul război mondial.

2. inventarea sistemului înregistrării duble de către Luca Pacioli în 1310;

3. revoluţia industrială din sec. XVIII;

4. dezvoltarea rapidă a ştiinţelor şi artelor în sec. XVII;

Întrebarea 101.

Ce înţelegem prin noţiunea de management?


1. procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, materiale şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei;

2. ştiinţa despre psihicul uman şi legităţile manifestării şi dezvoltării lui.

3. ştiinţa despre tehnicile de guvernare a fenomenelor şi proceselor naturale;

4. procesul de îmbinare a resurselor materiale, financiare şi naturale în vederea realizării unor obiective precis conturate;

Întrebarea 102.

Ce reprezintă managementul ca ştiinţă?


1. un ansamblu organizat şi coerent de principii, competenţe, responsabilităţi; sarcini;

2. un ansamblu organizat şi coerent de metode, concepte, principii, tehnici;

3. un ansamblu organizat şi coerent de procese, sarcini, concepte, competenţe;

4. un ansamblu organizat şi coerent de obiective, funcţii, metode; tehnici.

Întrebarea 103.

Omul este:


1. nici obiect , nici subiect al managementului;

2. subiect al managementului;

3. obiect al managementului.

4. atît obiect cît şi subiect al managementului;

Întrebarea 104.

Ce constituie obiectul de studiu al ştiinţei managementului?


1. funcţiile şi procesele de management;

2. procesele şi relaţiile de management;

3. metodele şi tehnicile manageriale;

4. funcţiile şi relaţiile de management.

Întrebarea 105.

Ce se descoperă în rezultatul studiului managementului?


1. particularităţile individuale ale personalităţii umane;

2. esenţa şi modalităţile de derulare a fenomenelor naturii;

3. esenţa şi factorii determinanţi ai relaţiilor în cadrul grupurilor de muncă.

4. principiile, legităţile şi alte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica managementului;

Întrebarea 106.

Cum se operaţionalizează managementul?


1. prin folosirea la nivel optim a sistemului informaţional al firmei;

2. prin implicarea managerilor de diferite niveluri;

3. prin intermediul unui grup mai mare sau mai restrâns de specialişti;

4. prin implicarea practică a întregului personal al firmei.

Întrebarea 107.

Ce reprezintă instrumentarul managerilor în asigurarea eficienţei activităţii firmei?


1. sistemele informaţionale ale firmelor.

2. elementele metodologice ale ştiinţei managementului;

3. funcţiile managementului;

4. principiile managementului;

Întrebarea 108.

Ce se pune pe primul plan în managementul corporativ actual?


1. factorul material;

2. factorul informaţional;

3. factorul financiar.

4. factorul uman;

Întrebarea 109.

Care este cea mai dezvoltată şi semnificativă componentă a managementului?


1. managementul financiar.

2. managementul firmei;

3. managementul strategic;

4. managementul resurselor umane;

Întrebarea 110.

Ce tipuri de management se disting după nivelul de organizare a economiei?


1. management microeconomic; management macroeconomic;

2. managementul resurselor umane; managementul conflictelor;

3. management industrial; management comercial;

4. management strategic; management financiar.

Întrebarea 111.

În ce constă misiunea istorică a managementului?


1. în elaborarea unor principii de conducere ce ar contribui la promovarea unui management participativ;

2. în elaborarea principiilor care ar contribui la ordonarea activităţii desfăşurate în general de către o organizaţie.

3. în elaborarea principiilor sau regulilor adevărate ale conducerii, atît a societăţilor în întregime, cît şi a organizaţiilor în parte, cu scopul de a satisface necesităţile de bază ale omenirii: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, ocrotirea sănătăţii, comunicare şi studii;

4. în elaborarea principiilor de bază care reunesc membrii unei comunităţi;

Întrebarea 112.

Specificaţi metodele de studiere a disciplinei:


1. observaţia şi experimentul.

2. monografică, analitico-calculativă, economico-matematică, experimentală;

3. monografică, experimentală, analitică;

4. metode speciale de investigare, observaţia, experimentul;

Întrebarea 113.

În ce măsură managementul contemporan corelează cu alte ştiinţe?


1. corelează direct sau indirect cu toate ştiinţele contemporane şi sferele de activitate;

2. corelează direct cu ştiinţele sociale;

3. corelează direct cu ştiinţele economice;

4. managementul este o ştiinţă absolut independentă.


Întrebarea 114.

Cel mai corect, organizaţia poate fi definită, ca fiind reprezentată de:


1. un sistem organizat în care se produc bunuri, se elaborează lucrări destinate vînzării;

2. două sau mai multe persoane care desfăşoară activităţi în vederea realizării unor scopuri comune;

3. un sistem organizat creat cu scopul realizării diferitelor obiective cu caracter social-cultural;

4. un ansamblu de bunuri afectate producţiei.

Întrebarea 115.

După gradul de formalizare deosebim următoarele tipuri de organizaţii:


1. închise, deschise.

2. mici, medii, mari;

3. simple, compuse;

4. formale, neformale;

Întrebarea 116.

Caracteristicile generale, comune tuturor organizaţiilor sunt:


1. resursele, necesitatea conducerii, divizarea muncii:

2. resursele, capitalul, necesitatea conducerii, dependenţa de factori;

3. resursele, dependenţa de factori externi, diviziunea muncii, subdiviziunile, necesitatea conducerii;

4. resursele, necesitatea conducerii, subdiviziunile;

Întrebarea 117.

Ce este comun pentru toţi managerii?


1. îndeplinirea funcţiei de organizare.

2. îndeplinirea funcţiei de conducere;

3. organizarea şedinţelor;

4. îndeplinirea funcţiei de producere;

Întrebarea 118.

Indicaţi definirea managerului:


1. se includ persoanele, care exercită în mod permanent, integral sau parţial, funcţii de previziune, organizare, coordonare, motivare şi control, referitoare la procesele de muncă;

2. reprezintă manifestarea calităţilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor personalului managerial în relaţie cu subordonaţii, şefii şi colegii.

3. se includ numai persoanele care efectiv deţin posturi, deci, cărora le sunt nemijlocit subordonaţi alţi membri ai întreprinderii, ce iau decizii de conducere, care influenţează în mod direct acţiunile şi comportamentul altor persoane;

4. ansamblul de caracteristici principale referitoare la calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le conferă, în esenţă, aceeaşi abordare în ce priveşte aspectele de bază ale proceselor şi relaţiilor manageriale, ale comportamentului managerial;

Întrebarea 119.

Persoana ce îşi asumă riscul de a deschide o întreprindere, ori a implementa o idee nouă, un produs nou, un serviciu nou se numeşte:


1. organizator;

2. manager;

3. specialist;

4. antreprenor;

Întrebarea 120.

Nivelurile de conducere în întreprindere sunt:


1. superior, top manager, mediu;

2. top manager, de dirijare, mediu;

3. inferior, mediu, superior;

4. mediu, superior, de dirijare.

Întrebarea 121.

Managementul organizaţiei de nivel superior:


1. este un management strategic;

2. pune sarcini concrete de producţie.

3. este un management operativ;

4. este reprezentat de şefii compartimentelor funcţionale;

Întrebarea 122.

Managementul de nivel mediu al întreprinderii:


1. este denumit şi „top management”;

2. stabileşte misiunea firmei;

3. este un management tactic, implementează strategiile generale stabilite la nivelul de sus;

4. este reprezentat de directorii generali şi adjuncţi.

Întrebarea 123.

Managementul de nivel inferior al întreprinderii:


1. ia decizii importante pentru organizaţie în ansamblu, cît şi pentru unele subdiviziuni ale ei;

2. reprezintă organizaţia în exterior, stabileşte obiective şi tactici de dezvoltare a organizaţiei.

3. este un management operativ, reprezentat de şefii compartimentelor operative aflate la baza structurii organizatorice;

4. transmit deciziile luate conducătorilor verigilor de sus;

Întrebarea 124.

Din ce este compus mediul organizaţiei:


1. mediul economic şi mediul intern;

2. mediul intern şi mediul extern;

3. mediul intern şi mediul social.

4. mediul economic şi mediul social;

Întrebarea 125.

Mediul intern al organizaţiei este compus din:


1. scopul, structura, sarcinile, tehnologia, personalul;

2. scopul, structura, personalul, clienţii, tehnologia;

3. scopul, structura, sarcinile, legile.

4. scopul, structura, sarcinile, clienţii, legile;

Întrebarea 126.

Factorii externi de influenţă asupra organizaţiei sunt de acţiune:


1. directă, indirectă;

2. parţială, directă;

3. rapidă, lentă.

4. indirectă, auxiliară;

Întrebarea 127.

Din ce este compus mediul extern cu acţiune directă?


1. consumatorii, concurenţii, furnizorii, sindicatele, tehnologia;

2. consumatorii, concurenţii, furnizorii de resurse financiare, sindicatele.

3. clienţii, concurenţii, furnizorii, organele de stat;

4. consumatorii, concurenţii, furnizorii, organele de stat, sindicatele;

Întrebarea 128.

Din ce este alcătuit mediul extern cu acţiune indirectă?


1. mediul economic, politic, internaţional, socio-cultural şi intern;

2. mediul economic, politic, internaţional, socio-cultural şi organele de stat;

3. mediul economic, politic, internaţional, organele de stat şi progresul tehnic.

4. mediul economic, politic, internaţional, socio-cultural şi progresul tehnico-ştiinţific;

Întrebarea 129.

Ce reprezintă rezultatul dorit, către care tinde grupa de oameni ce activează în comun?


1. factorul intern de acţiune.

2. factorul extern de acţiune;

3. sarcina organizaţiei;

4. scopul organizaţiei;

Întrebarea 130.

Structura reprezintă:


1. lucrul prescris sau seria de lucrări prescrise, sau părţi ale lucrului, care trebuie să fie îndeplinite de către persoane concrete în termeni stabiliţi.

2. mijlocul de transformare a materiei prime în produse şi servicii căutate;

3. relaţiile reciproce ale nivelurilor de conducere, construite astfel ca să permită mai efectiv de atins scopurile puse în faţă;

4. rezultatul dorit, către care tinde grupa de oameni ce activează în comun;

Întrebarea 131.

Din definirea mediului extern al organizaţiei trebuie exclusă următoarea variantă:


1. instituţiile juridice, administrative şi organizaţiile politice.

2. instituţiile financiar-bancare;

3. subdiviziunile organizatorice ale organizaţiei;

4. ansamblul unităţilor economice;

Întrebarea 132.

Ce nu se include în grupa factorilor economici ai mediului extern?


1. puterea de cumpărare;

2. nivelul inflaţiei;

3. nivelul şi ritmul dezvoltării economice.

4. raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală;

Întrebarea 133.

Ce ne arată raportul dintre cantitatea unităţilor la ieşire şi cantitatea unităţilor la intrare:


1. eficacitatea;

2. productivitatea;

3. stăruinţa;

4. planificarea.

Întrebarea 134.

Ca component al succesului se consideră:


1. motivarea firmei;

2. analiza;

3. controlul.

4. supravieţuirea;

Întrebarea 135.

Ce se consideră drept component al succesului?


1. disciplina;

2. realizarea practică;

3. stimularea;

4. responsabilitatea.

Întrebarea 136.

Pentru a-şi atinge scopul, adică a avea succes, organizaţia trebuie să supravieţuiască datorită:


1. eficacităţii controlului;

2. planificării şi organizării.

3. organizării şi controlului;

4. eficacităţii şi rezultativităţii;

Întrebarea 137.

Pentru a primi resursele necesare şi pentru a-şi găsi consumatorii organizaţia trebuie să conlucreze cu:


1. mediul intern.

2. mediul social;

3. mediul extern;

4. mediul politic;



Întrebarea 138.

Prin sistem se subînţelege:


1. mulţime a elementelor;

2. părţile componente ale sistemului, care nu sînt părţi componente ale subsistemului;

3. totalitatea organelor de conducere, care, înfăptuiesc o acţiune asupra subiectului de conducere, cu scopul realizării obiectivelor întreprinderii.

4. un ansamblu de elemente, dependente unele de altele, constituite într-un tot întreg organizat, orientat spre realizarea unui scop;

Întrebarea 139.

Ce înţelegem prin subsistemul condus ?


1. totalitatea organelor de conducere, care, înfăptuiesc o acţiune asupra subiectului de conducere, cu scopul realizării obiectivelor întreprinderii;

2. totalitatea resurselor şi a condiţiilor economico – organizatorice, care caracterizează activitatea întreprinderii;

3. totalitatea elementelor ce asigură procesul nemijlocit de creare a bunurilor materiale sau de prestare a serviciilor;

4. reprezintă o unitate compusă din mai multe elemente, strâns legate între ele, fiecare din care, îşi aduce aportul său în caracteristica întregului, în vederea atingerii scopului.

Întrebarea 140.

Care este noţiunea de subsistem de conducere?


1. părţile componente ale sistemului, care contribuie la desfăşurarea activităţilor operaţionale;

2. totalitatea organelor şi a lucrătorilor de conducere, care, înfăptuiesc o acţiune asupra obiectului de conducere, cu scopul realizării obiectivelor întreprinderii;

3. totalitatea resurselor şi a condiţiilor economico – organizatorice, care caracterizează activitatea întreprinderii.

4. dispoziţii generale, obligaţiuni, drepturi, responsabilităţi;

Întrebarea 141.

Care sunt componentele sistemului „organizaţia ca sistem deschis”?


1. intrări, ieşiri, comunicare;

2. intrări, ieşiri, transformări;

3. intrări, transformări, fluxul de informaţii.

4. sisteme informatice, ieşiri, transformări;

Întrebarea 142.

Care dintre elementele de intrare enumerate în sistemul „organizaţia ca sistem deschis”, nu este corect?


1. materiale.

2. bani;

3. oameni;

4. profituri;

Întrebarea 143.

Care din categoriile enumerate face parte din ieşirile sistemului „organizaţia ca sistem deschis”?


1. informaţiile tehnologice.

2. profiturile organizaţiei;

3. oportunităţile mediului;

4. interesele clienţilor;

Întrebarea 144.

Tipurile principale de funcţii în cadrul unei organizaţii sunt:


1. manageriale, de execuţie;

2. de execuţie, de control;

3. operaţionale, financiare.

4. de producere, de prelucrare;

Întrebarea 145.

Prin funcţia de conducere se subînţelege:


1. ansamblul de intervenţii şi acţiuni prin care managerii prevăd, organizează, coordonează, motivează şi controlează activitatea executanţilor;

2. numărul de salariaţi conduşi nemijlocit de un manager;

3. procesul raţional de alegere a unei linii de acţiune în scopul de a ajunge la un anumit rezultat.

4. totalitatea factorilor de mediu, care influenţează comportamentul şi performanţele organizaţiei;

Întrebarea 146.

Pentru prima oară în istorie de către cine au fost identificate şi explicate funcţiile managementului?


1. P. Drucker;

2. H. Fayol;

3. H. Gantt;

4. Fr. W. Taylor.

Întrebarea 147.

În concepţia lui H. Fayol care sunt funcţii ale managementului ?


1. organizarea, motivarea, coordonarea, controlul.

2. previziunea; coordonarea, comanda, controlul, organizarea;

3. previziunea, coordonarea; adoptarea deciziilor, organizarea;

4. organizarea; dirijarea, antrenarea, controlul;

Întrebarea 148.

Funcţiile managementului sunt:


1. prevedere, organizare, decizie, antrenare, control;

2. organizare, dirijare, coordonare, comandă, control;

3. planificare, organizare, coordonare, motivare, control-evaluare;

4. motivare, producţie, planificare, antrenare, cercetare-dezvoltare.

Întrebarea 149.

În ce constă esenţa funcţiei de planificare?


1. în determinarea sarcinilor necesare de îndeplinit, cine le va executa, cine şi cui se subordonează, include aşa elemente ca structura organizatorică, principii de delegare;

2. ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor ( mişcări, timp, operaţii, lucrări, sarcini etc. ) precum şi gruparea acestor pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cît mai bune condiţii a obiectivelor previzionate;

3. include motivarea subordonaţilor, selectarea celor mai eficiente canale de comunicare, soluţionarea conflictelor, evitarea stresurilor.

4. în ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale întreprinderii şi a componentelor sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor;

Întrebarea 150.

Prin care componente se concretizează funcţia de planificare?


1. tehnicile; metodele, programele;

2. metodele, normele, regulamente.

3. prognozele, tehnicile, planurile;

4. planurile; programele, prognozele;

Întrebarea 151.

În ce constă funcţia de organizare?


1. include definirea scopurilor, stabilirea strategiei şi tacticii, elaborarea planurilor, realizarea obiectivelor;

2. în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului firmei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunii lor şi subsistemului organizatoric stabilite anterior;

3. în ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se determină structura întreprinderii, se stabilesc şi se repartizează sarcinile pe compartimente concrete, se stabileşte modul de colaborare dintre grupuri sau persoane, în vederea realizării în cît mai bune condiţii a obiectivelor previzionate;

4. include motivarea subordonaţilor, selectarea celor mai eficiente canale de comunicare, soluţionarea conflictelor, evitarea stresurilor.

Întrebarea 152.

Care dintre următoarele afirmaţii nu este corectă?


1. planificarea constă în stabilirea obiectivelor organizaţiei şi a componentelor acesteia;

2. motivarea ca funcţie a managementului constă în pregătirea managerilor prin participarea la procesele practice de management din cadrul organizaţiei;

3. controlul ca funcţie a managementului constă în compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele stabilite şi evidenţierea abaterilor.

4. coordonarea constă în ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului, într-un cadru organizatoric creat, pentru realizarea obiectivelor stabilite;

Întrebarea 153.

Esenţa funcţiei de motivare constă în:


1. în determinarea sarcinilor necesre de îndeplinit, cine le va executa, cine şi cui se subordonează;

2. în ansamblul proceselor prin care se determină personalul firmei, să contribuie eficace la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor , care îi motivează;

3. ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală pe componentele lor ( mişcări, timp, operaţii, lucrări, sarcini etc. ) precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cît mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.


Întrebarea 154.

Esenţa funcţiei de coordonare constă în:


1. în ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale întreprinderii şi a componentelor sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor;


3. în ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei, să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor, care îi motivează;

4. include definirea scopurilor, stabilirea strategiei şi tacticii, elaborarea planurilor, realizarea obiectivelor.

Întrebarea 155.

Regulamentul despre subdiviziuni include următoarele părţi componente:


1. totalitatea resurselor şi a condiţiilor economico – organizatorice, care caracterizează activitatea întreprinderii;

2. dispoziţii generale, obligaţiuni;

3. partea generală, obligaţiuni, drepturi, responsabilităţi;

4. partea generală, sarcina de bază, funcţia, structura şi sistemul de conducere a subdiviziunii, responsabilitatea.

Întrebarea 156.

În ce funcţie a managementului se include elementul de “Precizare a modalităţilor de realizare a obiectivelor” ?


1. coordonare;

2. motivare.

3. organizare;

4. planificare;

Întrebarea 157.

Care este definiţia funcţiei de control – evaluare?


1. ca ansamblul proceselor prin care performanţele firmei, subsistemelor şi componentelor acesteea sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial în vederea eliminării deficienţilor constatate şi adoptarea acţiunilor corective în cazul abaterilor;

2. ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei, să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor , care îi motivează.


4. ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor ( mişcări, timp, operaţii, lucrări, sarcini etc. ) precum şi gruparea acestor pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cît mai bune condiţii a obiectivelor previzionate;


Întrebarea 158.

Structura organizatorică de conducere a organizaţiei reprezintă:


1. ansamblul managerilor, al compartimentelor funcţionale şi al raporturilor care se stabilesc între acestea, prin ale căror decizii se asigură condiţiile desfăşurării proceselor de muncă;

2. ansamblul subdiviziunilor organizatorice şi al raporturilor care se stabilesc între acestea în vederea realizării obiectivelor;

3. totalitatea persoanelor de conducere, a verigilor de conducere, organelor de conducere şi a subdiviziunilor organizatorice, care îşi desfăşoară activitatea în baza cooperării şi diviziunii muncii în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor organizaţiei;

4. totalitatea verigilor de conducere şi a subdiviziunilor de producţie, auxiliare şi social-culturale.

Întrebarea 159.

Părţile componente ale structurii organizatorice de conducere sunt:


1. veriga de conducere, structura organizatorică.

2. construcţia organizatorică de conducere, structura de conducere;

3. structura de conducere, veriga de conducere;

4. treapta de conducere, structura de conducere;

Întrebarea 160.

Structura organizatorică de conducere trebuie să corespundă:


1. cerinţelor peţii;

2. situaţiei economice.

3. scopului organizaţiei;

4. cererii şi ofertei;

Întrebarea 161.

Cum definim structura managerială (de conducere)?


1. totalitatea subdiviziunilor organizatorice în cadrul cărora se desfăşoară activităţi operative şi în special de producţie;

2. totalitatea verigilor de conducere situate la acelaşi nivel ierarhic.

3. totalitatea organelor, verigilor de conducere şi a lucrătorilor de conducere în parte care prin deciziile lor asigură activitatea organizaţiei şi atingerea obiectivelor planificate;

4. totalitatea posturilor de conducere situate la acelaşi nivel ierarhic;

Întrebarea 162.

Ce reprezintă construcţia organizatorică de conducere?


1. totalitatea posturilor de conducere situate la acelaşi nivel ierarhic.

2. totalitatea verigilor de conducere situate la acelaşi nivel ierarhic;

3. totalitatea subdiviziunilor organizatorice (de producţie, auxiliare, social-culturale) în cadrul cărora se desfăşoară activităţi operative şi în special de producţie;

4. totalitatea organelor, verigilor de conducere şi a lucrătorilor de conducere în parte care prin deciziile lor asigură atingerea obiectivelor planificate;

Întrebarea 163.

Care din cele menţionate mai jos nu reprezintă componentă a structurii organizatorice de conducere?


1. nivelul ierarhic.

2. postul;

3. funcţia;

4. organigrama;

Întrebarea 164.

Postul reprezintă:


1. cea mai simplă subdiviziune organizatorică a firmei;

2. ansamblul obiectivelor şi sarcinilor firmei;

3. o parte componentă a procesului de conducere.

4. ansamblul competenţelor şi responsabilităţilor salariatului;

Întrebarea 165.

Elemente ce definesc un post sunt:


1. sarcinile, atribuţiile, lucrările, competenţele;

2. sarcinile, atribuţiile, responsabilităţile, funcţiile.

3. sarcinile, activităţile, competenţele, scopurile;

4. sarcinile, obiectivele, competenţele, responsabilităţile;

Întrebarea 166.

Totalitatea posturilor care au aceleaşi caracteristici formează:


1. linia ierarhică;

2. nivelul ierarhic.

3. compartimentul;

4. funcţia;

Întrebarea 167.

Tipurile principale de funcţii ce se îndeplinesc în cadrul unei organizaţii sunt:


1. operaţionale, financiare.

2. manageriale, de execuţie;

3. de producere, de prelucrare;

4. de execuţie, de control;

Întrebarea 168.

Compartimentul poate fi definit ca:


1. ansamblul persoanelor şi al subdiviziunilor cu caracter organizatoric.

2. ansamblul de persoane care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare şi sunt subordonate aceluiaşi manager;

3. subdiviziunile organizatorice situate la aceiaşi distanţă de managementul de nivel superior;

4. raportul dintre numărul managerilor şi totalul personalului dintr-o organizaţie;

Întrebarea 169.

În funcţie de modul în care contribuie la realizarea obiectivelor, compartimentele pot fi:


1. de marketing, de dirijare.

2. de organizare, de aprovizionare;

3. simple, compuse;

4. operaţionale, funcţionale;

Întrebarea 170.

Ponderea ierarhică reprezintă:


1. echilibrul dintre sarcini, competenţe şi responsabilităţi;

2. frecvenţa şi amploarea legăturilor dintre subordonaţi şi manageri.

3. nivelul de pregătire a subordonaţilor;

4. numărul de salariaţi conduşi nemijlocit de un manager;

Întrebarea 171.

Cum mai este denumită ponderea ierarhică?


1. normă de conducere;

2. normă de execuţie;

3. normă de deservire;

4. interval de management.

Întrebarea 172.

Care este intervalul optim în care trebuie să se încadreze ponderea ierarhică a top-managerilor?


1. între 4 şi 6 subordonaţi în mod direct.

2. între 4 şi 8 subordonaţi în mod direct;



Întrebarea 173.

Ce reprezintă nivelul ierarhic?


1. totalitatea treptelor de conducere;

2. totalitatea compartimentelor funcţionale.

3. totalitatea compartimentelor operaţionale;

4. totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi distanţă ierarhică de la organul superior de management;

Întrebarea 174.

Definiţi relaţiile de management:


1. raporturile care se stabilesc între componentele unui sistem şi între acestea şi alte sisteme, în procesul exercitării funcţiilor manageriale;

2. raporturile reglementate în actele normative de funcţionare a întreprinderii.

3. relaţiile de cooperare şi control între managerii de diferite niveluri;

4. raporturile care se stabilesc între subdiviziunile structurale ale organizaţiei;

Întrebarea 175.

Cine are cea mai puternică determinare asupra relaţiilor de management?


1. componenta umană;

2. componenta materială.

3. componenta financiară;

4. componenta informaţională;

Întrebarea 176.

După morfologia lor, ce tipuri de structuri organizatorice de conducere se disting?


1. ierarhice, funcţionale, mixte;

2. de tip simplu şi compus;

3. directe, indirecte, liniar-funcţionale.

4. ierarhice, funcţionale, liniare;

Întrebarea 177.

Prin ce se caracterizează structura funcţională de conducere?


1. persoanele de conducere situate pe un anumit nivel ierarhic pot da dispoziţii mai multor subalterni, situaţi pe diferite nivele ierarhice, dar numai pe problemele în care acesta este specializat;

2. transmiterea autorităţii are loc de sus în jos, pe linie ierarhică directă, de la managerul de nivel superior către subordonaţi.

3. fiecare persoană este subordonată unui singur conducător, de la care primeşte direct toate sarcinile şi dispoziţiile şi în faţa căruia răspunde pentru întreaga sa activitate;

4. organul de conducere situat pe un anumit nivel ierarhic, poate da dispoziţii tuturor conducătorilor situaţi pe aceeaşi linie ierarhică;

Întrebarea 178.

Prin ce se caracterizează structura ierarhică (liniară) de conducere?


1. persoanele de conducere situate pe un anumit nivel ierarhic pot da dispoziţii mai multor subalterni, dar numai pe problemele în care acesta este specializat;

2. fiecare persoană este subordonată unui singur conducător, de la care primeşte direct toate sarcinile şi dispoziţiile şi în faţa căruia răspunde pentru întreaga sa activitate;

3. numărul de niveluri ierarhice variază direct proporţional cu numărul de salariaţi;

4. organul de conducere situat pe un anumit nivel ierarhic, poate da dispoziţii tuturor conducătorilor situaţi pe aceeaşi linie ierarhică.

Întrebarea 179.

Organigramă vizualizează:


1. posturile şi obiectivele individuale ce le caracterizează;

2. practic, toate componentele primare ale structurii organizatorice;

3. sarcinile, competenţele şi responsabilităţile posturilor;

4. atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele compartimentelor funcţionale şi operaţionale.

Întrebarea 180.

Care sunt principiile ce stau la baza elaborării structurii organizatorice de conducere?


1. complexităţii, specializării, variabilităţii, adaptării, financiar, economic;

2. complexităţii, sistemic, specializării, universalităţii, stabilităţii, adaptării, economic;

3. complexităţii, specializării, adaptării, subordonării, economic, ritmicităţii;

4. complexităţii, specializării, adaptării, finanţării, economic, continuităţii.

Întrebarea 181.

Regulamentul de organizare şi funcţionare, organigrama, fişele de post sunt documente de formalizare a:


1. sistemului operaţional.

2. sistemului decizional;

3. sistemului informaţional;

4. structurii organizatorice de conducere;


Întrebarea 182.

În categoria cadrelor de conducere se includ:


1. persoanele din cadrul organizaţiei de la toate nivelurile, indiferent de poziţia pe care o ocupă pe treapta ierarhică, care îndeplinesc funcţii de conducere generale şi concrete;

2. toţi lucrătorii de conducere , care sînt preocupaţi cu îndeplinirea funcţiilor concrete şi în special, de ordin general, juridic, tehnic, tehnologic;

3. conducătorii liniari şi funcţionali.

4. persoanele angajate în munca de conducere, care de regulă nu iau decizii de conducere, însă participă în pregătirea luării deciziilor de conducere;

Întrebarea 183.

Aparatul de conducere reprezintă:


1. ansamblul persoanelor întreprinderii care trebuie, să urmărească şi să implementeze în practică ajunsurile ştiinţei şi tehnicii fără de care în economia de piaţă nu poate exista nici un agent economic;

2. totalitatea persoanelor care au în subordine anumite persoane (conducătorii, personalul tehnic);

3. totalitatea lucrătorilor de conducere de la toate nivelurile, indiferent de poziţia pe care o ocupă pe treapta ierarhică, care îndeplinesc funcţii de conducere;

4. totalitatea conducătorilor întreprinderilor şi şefii lor adjuncţi;

Întrebarea 184.

Cadrele de conducere în dependenţă de rolul lor în procesul de luare şi realizare a deciziilor se clasifică în:


1. conducători liniari, manageri, specialişti;

2. conducători liniari, personal tehnic, etc.;

3. personal tehnic, conducători funcţionali, specialişti.

4. conducători, specialişti, personal tehnic;

Întrebarea 185.

În grupa de personal tehnic se include:


1. operatorii centrelor de calcul, casierul, agenţii expeditori, secretarul etc.;

2. persoanele angajate în munca de conducere, care de regulă nu iau decizii de conducere, însă participă în pregătirea luării deciziilor de conducere ( sînt preocupaţi cu culegerea, prelucrarea, stocarea şi regăsirea informaţiei necesare).


4. toţi lucrătorii de conducere de la toate nivelurile, indiferent de poziţia pe care o ocupă pe treapta ierarhică, care îndeplinesc funcţii de conducere;

Întrebarea 186.

La categoria de conducători se referă:



2. toţi lucrătorii de conducere;

3. conducătorii întreprinderilor, subdiviziunilor de producţie, auxiliare şi social – culturale şi adjuncţii lor;

4. conducătorii, specialiştii, personalul tehnic.

Întrebarea 187.

La grupa de specialişti se referă:


1. operatorii centrelor de calcul, casierul, agenţii expeditori, secretarul etc.

2. toţi lucrătorii conduşi, care nu sunt preocupaţi cu îndeplinirea funcţiilor concrete şi în special de ordin general, juridic, tehnic, tehnologic,; de ţinere a lucrărilor de secretariat în special a dosarelor personalului angajat;

3. lucrătorii de conducere ce sunt preocupaţi cu îndeplinirea funcţiilor concrete de conducere,cu elaborarea şi conducerea proceselor tehnice, tehnologice, economice, juridice, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor;

4. conducătorii întreprinderilor şi adjuncţii lor;

Întrebarea 188.

Care persoane se includ în conducătorii liniari?


1. toţi lucrătorii de conducere;

2. persoanele angajate în munca de conducere, care de regulă nu iau decizii de conducere, însă participă în pregătirea luării deciziilor de conducere;

3. persoanele, care stau în fruntea întreprinderii, subdiviziunilor de producţie, auxiliare şi social – culturale;

4. categoria de manageri care se situează la nivelul ierarhic superior de conducere.

Întrebarea 189.

Conducătorii funcţionali sînt :


1. toţi lucrătorii de conducere care dispun în general de aceleaşi cunoştinţe;

2. operatorii centrelor de calcul, casierul, agenţii expeditori, secretarul etc.;

3. persoanele care stau în fruntea serviciilor funcţionale, însă ei pot fi concomitent şi conducători liniari faţă de lucrătorii de conducere ce activează în aceste servicii;

4. persoanele angajate în munca de conducere, care de regulă nu iau decizii de conducere, însă participă în pregătirea luării deciziilor de conducere ( sînt preocupaţi cu culegerea, prelucrarea, stocarea şi regăsirea informaţiei necesare);

Întrebarea 190.

Cel mai complet, selectarea personalului poate fi definită ca:


1. ansamblul proceselor prin care se aleg persoanele, care corespund cerinţelor întreprinderii;

2. ansamblul proceselor prin care se apreciază rezultatele obţinute;

3. ansamblul proceselor prin care se aleg persoanele ce întrunesc calităţile, cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile necesare realizării obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor, circumscrise anumitor posturi;

4. ansamblul proceselor de atribuire efectivă a posturilor prevăzute în structura organizatorică persoanelor selecţionate.

Întrebarea 191.

De regulă, cea mai mare relevanţă în vederea angajării într-un post managerial, va avea următoarele informaţii:


1. vechimea în muncă.

2. performanţele în posturile detinute anterior;

3. studiile de specialitate;

4. numele şi adresa;

Întrebarea 192.

Aprecierea (evaluarea) performanţelor cadrelor de conducere reprezintă:


1. un proces de apreciere a corespunderii angajaţilor cu criteriile stabilite pentru postul ocupat, comparându-se performanţele actuale ale personalului cu performanţele standard, cu realizările altora;

2. ansamblul proceselor prin care se aleg persoanele ce întrunesc calităţile, cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile necesare realizării obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise anumitor posturi;

3. determinarea numărului necesar de cadre de conducere pe toate nivelurile ierarhice pe categorii, într-o anumită perioadă de timp în funcţie de obiectivele întreprinderii;

4. procesul prin care, personalului i se atribuie posturile situate pe un nivel superior, sau gradaţii mai superiore în cadrul aceluiaşi post.

Întrebarea 193.

Metodele de apreciere a performanţelor cadrelor de conducere sunt:


1. mixte şi generale.

2. generale şi speciale;

3. moderne şi clasice;

4. clasice şi active;

Întrebarea 194.

Perfecţionarea personalului prevede:


1. primirea unei calificări adevărate;

2. procesul de însuşire a cunoştinţelor;

3. îmbogăţirea cunoştinţelor în domeniul ce au o calificare;

4. procesul de studiere într-un anumit domeniu.

Întrebarea 195.

Formele şi metodele didactice de formare şi perfecţionare a personalului pot fi divizate în:


1. clasice şi moderne;

2. clasice şi continue;

3. practice şi clasice.

4. moderne şi continue;

Întrebarea 196.

Metodele clasice de formare şi perfecţionare a cadrelor sunt:


1. prelegerea şi seminarul;

2. cazul şi simularea;

3. colocviul şi lecţia practică;

4. examenul şi cazul.

Întrebarea 197.

Care sunt metodele moderne de formare şi perfecţionare?


1. examenul şi colocviul;

2. cazul şi simularea;

3. cazul şi lecţia practică.

4. prelegerea şi seminarul;

Întrebarea 198.

Programele de formare şi perfecţionare pot fi:


1. continue şi teoretice;

2. continue şi discontinue;

3. practice şi discontinue.

4. teoretice şi practice;


Întrebarea 199.

Munca de conducere poate fi definită ca:


1. ansamblul modurilor de gîndire şi comportament acceptate într-o organizaţie, ca bază comună de acţiune;

2. un proces de activitate a lucrătorilor de conducere, îndreptat spre îndeplinirea funcţiilor de conducere cu scopul atingerii sarcinilor şi scopurilor puse în faţă;

3. un proces de activitate a lucrătorilor de conducere, îndreptat spre stabilirea obiectivelor strategice ale organizaţiei.

4. un proces de activitate a lucrătorilor de conducere, îndreptat spre luarea deciziilor de conducere ce se referă la problemele majore ale organizaţiei şi care influenţează întreaga activitate;

Întrebarea 200.

Organizarea muncii de conducere presupune:


1. constituirea de compartimente operaţionale care ajută managerii în fundamentarea şi implementarea deciziilor;

2. descompunerea proceselor de muncă fizică şi intelectuală în elemente componente;

3. rezolvarea problemei utilizării optime a resursei de timp, a mijloacelor de muncă folosite în munca de conducere, a organizării raţionale a locului de muncă şi a condiţiilor de muncă a lucrătorilor de conducere;

4. repartizarea sarcinilor de muncă pe compartimente de muncă şi pe persoane concrete.

Întrebarea 201.

Organizarea muncii bazată pe folosirea optimă a mijloacelor de producţie şi muncii omului este:


1. organizarea optimală a muncii;

2. organizarea raţională a muncii;

3. organizarea operativă a muncii;

4. organizarea ştiinţifică a muncii.

Întrebarea 202.

Organizarea ştiinţifică a muncii se bazează pe:


1. performanţele ştiinţei şi experienţei avansate;

2. corelarea eficientă a tehnicii şi muncii.

3. rezultatele muncii;

4. folosirea optimală a resurselor;

Întrebarea 203.

Ce se subînţelege prin diviziunea muncii de conducere?


1. îndeplinirea efectivă şi calitativă a funcţiilor de conducere.

2. orientarea efortului depus către realizarea obiectivelor organizaţiei;

3. participarea comună a diferitelor subdiviziuni, servicii funcţionale şi a diferitor lucrători de conducere la efectuarea anumitor lucrări sau la rezolvarea unor probleme;

4. delimitarea activităţii subdiviziunilor (serviciilor funcţionale) şi a lucrătorilor de conducere în procesul de dirijare a întreprinderii;

Întrebarea 204.

Cooperarea muncii de conducere reprezintă:


1. îndeplinirea efectivă şi calitativă a funcţiilor de conducere;

2. determinarea unei interacţiuni corecte a tuturor participanţilor în procesul activităţii de conducere a întreprinderii;

3. orientarea efortului depus către realizarea obiectivelor organizaţiei.

4. participarea comună a diferitelor subdiviziuni, servicii funcţionale şi a diferitor lucrători de conducere la efectuarea anumitor lucrări sau la rezolvarea unor probleme;

Întrebarea 205.

Ce se asigură datorită diviziunii şi cooperării muncii de conducere?


1. raţionalizarea muncii desfăşurate de către toţi angajaţii unei organizaţii, cu scopul creşterii eficienţei economice;

2. o bună motivare a salariaţilor ce activează în organizaţie.

3. promovarea unui management participativ;

4. îndeplinirea efectivă şi calitativă a funcţiilor de conducere prin intermediul delimitării stricte a domeniului de activitate, a drepturilor şi responsabilităţilor, determinării unei interacţiuni corecte a tuturor participanţilor în procesul activităţii de conducere a întreprinderii;

Întrebarea 206.

Una din particularităţile muncii de conducere este:


1. munca de conducere este foarte intensă şi cu multiple sarcini, care nu întotdeauna sunt bine distribuite;

2. munca de conducere nu necesită un nivel înalt de folosire a energiei creierului;

3. munca de conducere nu este influenţată de factori interni şi externi;

4. munca de conducere poate fi la fel de larg mecanizată ca şi munca fizică.

Întrebarea 207.

Ce se conturează prin planificarea timpului de muncă a conducătorului?


1. perspectiva necesităţilor şi intereselor conducătorului în cadrul organizaţiei.

2. un sistem de acţiuni ce permit raţionalizarea proceselor de muncă a conducătorului;

3. perspectiva muncii conducătorului, se ierarhizează sarcinile în ordinea importanţei şi modului lor de rezolvare;

4. un sistem de acţiuni orientate la sporirea productivităţii muncii conducătorului şi a competitivităţii întreprinderii;

Întrebarea 208.

Şedinţa reprezintă:


1. o reuniune a unui grup de persoane într-un loc agreabil pe o perioadă lungă de timp cu un scop anumit;

2. o reuniune a unui grup de persoane pe o perioadă scurtă de timp;

3. o reuniune a unui grup de persoane pe o perioadă scurtă de timp, în decursul căreia se urmăreşte realizarea anumitor obiective, scopuri, pe baza schimbului de informaţie, comunicărilor desfăşurate între organizatorii ei şi participanţi;

4. o reuniune a unui grup de persoane pe o perioadă scurtă de timp cu scopul emiterii unui număr cît mai mare de idei.

Întrebarea 209.

Care este una din reguli ce trebuie respectată pentru programarea timpului de muncă a cadrelor de conducere?


1. ascultarea activă de către cadrele de conducere a mesajelor transmise de interlocutor;

2. separarea problemelor esenţiale, de concepţie, care necesită efort intelectual şi alocarea unui interval de timp corespunzător realizării acestora la începutul zilei de muncă;

3. verificarea cunoştinţelor de specialitate şi din domeniul managementului pe care cadrele de conducere le posedă;

4. problemele majore, cele mai importante să se delege spre rezolvare subordonaţilor, sau să se planifice a fi rezolvate la începutul zilei de muncă.

Întrebarea 210.

Pentru programarea timpului de muncă a cadrelor de conducere trebuie respectată una din următoarele reguli:


1. stabilirea scrisă a unui program de lucru pe termen lung şi scurt şi urmărirea realizării acestora;

2. stabilirea unui sistem de indicatori sau parametri corespunzători, menit să asigure evaluarea corectă a rezultatelor obţinute;

3. să nu prevadă de-a lungul zilei de lucru, existenţa unor intervale de timp-tampon, care să permită şi rezolvarea solicitărilor neprevăzute.

4. analiza amănunţită a activităţii desfăşurate într-un interval de timp suficient de edificator pentru depistarea şi evaluarea acţiunilor de amploare, de mare responsabilitate în care este, de regulă, angajat;

Întrebarea 211.

În dependenţă de motivele ce determină convocarea lor, şedinţele se clasifică:


1. de dare de seamă şi alegeri, de mobilizare a colectivului în vederea finalizării unor acţiuni.

2. de mobilizare a colectivului în vederea finalizării unor acţiuni; de informare a conducerii; de analiză, decizionale, de dare de seamă şi alegeri, de transmitere de sarcini;

3. de analiză, lărgite, de transmitere de sarcini, neprogramate, de stabilire a priorităţilor;

4. de informare a conducerii, decizionale, de lucru, progaramate, neprogramate;

Întrebarea 212.

Cum se clasifică şedinţele în funcţie de mai multe criterii(obiectivul urmărit, contribuţia conducătorului, contribuţia celorlalţi participanţi, finalitatea şedinţei)?


1. de informare, decizionale, eterogene, de creativitate, de coordonare;

2. de dare de seamă şi alegeri, de mobilizare a colectivului în vederea finalizării unor acţiuni; de informare.

3. de mobilizare a colectivului în vederea finalizării unor acţiuni; de informare a conducerii; de analiză, decizionale, de dare de seamă şi alegeri, de transmitere de sarcini;

4. de analiză, lărgite, de transmitere de sarcini, neprogramate, de stabilire a priorităţilor;

Întrebarea 213.

Ce are drept obiectiv şedinţa de informare?


1. stabilirea unei ordine de zi judicioase;

2. prezentarea ideilor la modul pozitiv.

3. adoptarea de decizii;

4. furnizarea sau recepţionarea informaţiei;

Întrebarea 214.

Prezentarea de alternative de decizii şi adoptarea de decizii este obiectivul ce se urmăreşte în cadrul şedinţei:


1. de creativitate;

2. de dare de seamă şi alegeri.

3. decizionale;

4. de transmitere de sarcini;

Întrebarea 215.

Pilonul şedinţelor este:


1. regulamentul;

2. statutul;

3. raportul de bază;

4. legislaţia.

Întrebarea 216.

Care este una din sarcinile de bază ale conducătorului şedinţei?


1. respectarea legislaţiei în vigoare;

2. descărcarea psihologică a participanţilor şi încadrarea lor în munca activă;

3. invitarea persoanelor remarcate;

4. respectarea statutului întreprinderii.

Întrebarea 217.

Şedinţa de armonizare sau de coordonare reuneşte conducătorii sau delegaţii:


1. a două sau mai multe subdiviziuni între care există un raport de subordonare ierarhică;

2. a două sau mai multe subdiviziuni între care nu există nici un raport de subordonare ierarhică;

3. a două sau mai multe întreprinderi între care nu există nici un raport de subordonare ierarhică;

4. a două subdiviziuni între care există un raport de subordonare ierarhică.

Întrebarea 218.

Etapele desfăşurării şedinţei sunt:


1. deschiderea şedinţei; derularea şedinţei;

2. pregătirea şedinţei; derularea şedinţei.

3. deschiderea şedinţei; închiderea şedinţei;

4. derularea şedinţei; închiderea şedinţei;

Întrebarea 219.

Ce reprezintă ansamblul activităţilor de organizare a locului de muncă şi a condiţiilor de muncă, de folosire la nivel optim a mijloacelor de muncă folosite în munca de conducere?


1. organizarea operativă a muncii de conducere.

2. organizarea ergonomică a muncii de conducere;

3. organizarea ştiinţifică a muncii de conducere;

4. organizarea raţională a muncii;

Întrebarea 220.

Se deosebesc următoarele condiţii de organizare a locurilor de muncă a cadrelor de conducere:


1. psihologice, etice, sanitare;

2. psihologice, sanitaro-igienice, estetice;

3. psihologice, etice, igienice;

4. psihologice, naturale, estetice.

Întrebarea 221.

Care sunt principalele cerinţe privind organizarea locurilor de muncă a cadrelor de conducere?


1. comoditate; confort; asigurarea continuă cu toate materialele informative, instructive, normative necesare la locul de muncă; asigurarea calităţii deciziilor de conducere; corespunderea mobilierului cerinţelor ergonomice şi estetice; respectarea factorilor de microclimat;

2. comoditate; confort; amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului, precum şi corespunderea acestuia cerinţelor ergonomice şi estetice; asigurarea continuă cu toate materialele informative, instructive, normative necesare la locul de muncă; crearea condiţiilor de protecţie a muncii, respectarea normelor de securitate a muncii; dotarea tehnică adecvată;

3. comoditate; confort; amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului; îndeplinirea operativă a atribuţiilor de serviciu; dotarea tehnică adecvată; respectarea normelor de securitate a muncii;

4. confort; comoditate; asigurarea continuă cu toate materialele informative, instructive, normative necesare la locul de muncă; crearea condiţiilor de protecţie a muncii, respectarea normelor de securitate a muncii; identificarea măsurilor de perfecţionare; dotarea tehnică adecvată.

Întrebarea 222.

Printre factorii de solicitare fizică cu impact direct asupra calităţii şi productivităţii muncii cadrelor de conducere se numără:


1. respectarea normelor de securitate a muncii, gradul şi profilul de pregătire a managerului;

2. temperatura, umiditatea, circulaţia aerului, radiaţiile, iluminatul, zgomotul, combinarea culorilor;

3. temperatura, circulaţia aerului, zgomotul, relaţiile dintre conducător şi colaboratori; umiditatea.

4. îndeplinirea operativă a atribuţiilor de serviciu, temperatura, nivelul umidităţii, luarea corecta a deciziilor;



Întrebarea 223.

Prin metoda de conducere se subintelege:


1. memoria, gândirea, dezvoltarea emoţiilor, temperamentul, planificarea socială de dezvoltare a colectivului de muncă, tradiţii, obiceiuri, etc.

2. totalitatea mijloacelor de acţiune a subiectului de conducere asupra obiectului de conducere cu scopul realizării obiectivelor ce stau în faţa întreprinderii;

3. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul formării şi dezvoltării colectivelor de muncă şi creării unui climat psihologic favorabil de muncă;

4. reprezintă mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul pârghiilor economice;

Întrebarea 224.

În organizarea procesului de conducere ,managerii se pot folosi de o singură metodă de conducere?


1. da;

2. şi da, şi nu.

3. depinde de situaţie;

4. nu;

Întrebarea 225.

În organizarea procesului de conducere alegerea metodelor de conducere depinde de:


1. de scopurile businessului;

2. depinde de situaţie.

3. de forma organizatorică juridică a întreprinderii, de forma de proprietate, mărimea întreprinderii asigurarea ei cu materiale şi resurse de muncă, temperamentul conducătorului, de nivelul de pregătire a cadrelor, politica statului faţă de agrobusiness etc;

4. de manager;

Întrebarea 226.

Metodele economice de conducere reprezintă:


1. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul pârghiilor economice;

2. mijloacele de acţiune a subiectului de conducere asupra obiectului de conducere cu scopul realizării obiectivelor ce stau în faţa întreprinderii;

3. memorie, gândire, emoţii, temperament, capacităţi, starea psihică, etc.

4. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul formării colectivelor de muncă şi creării unui climat psihologic favorabil de muncă;

Întrebarea 227.

Metodele economice de conducere sunt:


1. preţul, costul producţiei;

2. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, analiza economică, autogestiunea, impozitarea, legile, etc.

3. motivarea, impozitarea, acte normative, sancţiuni;

4. motivarea.

Întrebarea 228.

Metodele administrative de conducere reprezintă:


1. mijloacele de acţiune directe a conducătorilor asupra subalternilor cu scopul de a îndeplini obiectivele, care stau în faţa organizaţiei;

2. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul formării colectivelor de muncă şi creării unui climat psihologic favorabil de muncă.

3. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul pârghiilor economice;

4. mijloacele de acţiune a obiectului de conducere asupra subiectului de conducere cu scopul realizării obiectivelor ce stau în faţa întreprinderii;

Întrebarea 229.

Care sunt cele două grupe de metode ce stau la baza metodelor administrative de conducere?


1. metode organizatorice de acţiune; metode operativ-expeditive;

2. metode economice; metode social-psihologice;

3. metode cu acţiune operativ-expeditivă; metode indirecte de acţiune.

4. metode cu acţiune operativ-expeditivă; metode directe de acţiune;

Întrebarea 230.

Care sunt elementele de bază prin care se realizează metodele organizatorice de acţiune?


1. reglementării organizatorice; ordinelor; indicaţiilor verbale;

2. reglementării organizatorice; normării organizatorice; instructajului metodic;

3. reglementării organizatorice; normării organizatorice; şedinţelor operative.

4. normării organizatorice; instructajului metodic; deciziilor;

Întrebarea 231.

Metodele operativ-expeditive se realizează prin intermediul:


1. ordinelor, dispoziţiilor, normării organizatorice.

2. normării organizatorice; instructajului metodic; deciziilor;

3. dispoziţiilor, ordinelor, deciziilor, indicaţiilor verbale, şedinţelor operative;

4. reglementării organizatorice; normării organizatorice; instructajului metodic;

Întrebarea 232.

Utilizarea factorilor social-psihologici este impusă în metoda:


1. metoda economică;

2. metoda social –psihologică;

3. metoda operativ-expeditivă.

4. metoda administrativă;

Întrebarea 233.

Care metodă de conducere este bazată pe subordonare, responsabilitate, autoritate, disciplină?


1. metoda social-psihologică;

2. metoda psihologică.

3. metoda administrativă;

4. metoda economică;

Întrebarea 234.

Indicaţi elementele metodelor administrative de conducere:


1. motivarea, impozit, acte normative, sancţiuni, recomandări, instrucţiuni, regulamente, statut;

2. normative, recomandări, indicaţii, instrucţiuni, regulamente, S.O. C., statut, etc.

3. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, autogestiune, impozit, legi, acte normative, sancţiuni, indicaţii etc.;


Întrebarea 235.

Metodele social – psihologice de conducere reprezintă:


1. reprezintă mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul pârghiilor economice;

2. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul formării colectivelor de muncă şi creării unui climat psihologic favorabil de muncă;

3. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, autogestiunea, impozitarea, legile, actele normative, sistemul de sancţiuni, indicaţii etc.

4. reprezintă mijloacele de acţiune a subiectului de conducere asupra obiectului de conducere cu scopul realizării obiectivelor ce stau în faţa întreprinderii;

Întrebarea 236.

Aplicarea metodelor sociale de conducere se realizează prin:


1. formarea colectivelor de muncă, planificarea dezvoltării sociale a colectivului de muncă, prin cointeresarea morală, dezvoltarea criticii şi autocriticii, continuitatea tradiţiilor, etc.;

2. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, autogestiune, impozit;

3. legi, acte normative, sancţiuni, indicaţii etc.;


Întrebarea 237.

Metodele psihologice de conducere se realizează prin:


1. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, autogestiune, impozit, legi;

2. formarea colectivelor de muncă, planificarea dezvoltării sociale a colectivului de muncă, cointeresarea morală, dezvoltarea criticii şi autocriticii, continuarea tradiţiilor;

3. acte normative, sancţiuni, indicaţii, ordine, etc.

4. memorie, gândire, emoţii, temperament, capacităţi, starea psihica etc.;

Întrebarea 238.

Care sunt metodele social – psihologice de conducere?


1. mijloacele de acţiune a conducătorilor asupra subalternilor prin intermediul formării colectivelor de muncă.

2. normative, recomandări, indicaţii, instrucţiuni, regulamente, S.O.C., statut, etc;

3. memoria, gândirea, dezvoltarea emoţiilor, temperamentul, planificarea dezvoltării sociale a colectivului de muncă, tradiţii, obiceiuri, etc;

4. salarizarea, motivarea, preţul, costul producţiei, autogestiune, impozit, legi, acte normative, sancţiuni, indicaţii etc;


Întrebarea 239.

Cea mai adecvată definire a deciziei în general este:


1. un curs de acţiune ales după anumite criterii tehnice, economice şi de personal prin care se influenţează activitatea.

2. a alege din mai multe variante de acţiune, ţinînd seama de anumite criterii, pe cea mai avantajoasă pentru atingerea unor obiective;

3. a lua o hotărîre de către managementul unei organizaţii;

4. a alege din mai multe căi de acţiune una a cărei aplicare influenţează comportamentul altei persoane;

Întrebarea 240.

Procesul raţional de alegere a unei linii de acţiune în scopul de a ajunge la un anumit rezultat, poate fi definit ca:


1. decizie;

2. organizare;

3. subdiviziune.

4. coordonare;

Întrebarea 241.

Cum este numita decizia care are urmări nemijlocite asupra deciziilor şi acţiunilor a cel puţin unei alte persoane?


1. decizia cotidiană;

2. decizia mixtă.

3. decizia managerială;

4. decizia organizaţională;

Întrebarea 242.

Cum se clasifică deciziile în funcţie de natura problemelor ce urmează a fi rezolvate?


1. decizii individuale şi colective;

2. decizii adoptate de eşalonul superior, mediu şi inferior de conducere.

3. decizii intuitive, logice;

4. decizii cu caracter tehnic, organizatoric, economic, social;

Întrebarea 243.

Factorii primari ai deciziei manageriale sunt:


1. situaţia decizională, decidentul;

2. decidentul, mediul ambiant;

3. rezultatele firmei, transformările;

4. mediul ambiant, transformările.

Întrebarea 244.

Element component a procesului decizional nu reprezintă:


1. criteriile decizionale;

2. metodele decizionale;

3. variantele decizionale.

4. decidentul;

Întrebarea 245.

Ce precizare trebuie să cuprindă în plus, spre deosebire de definiţia deciziei în general, decizia de management ?


1. care să fie cuprinse în strategia de ansamblu a organizaţiei;

2. a cărei aplicare influenţează activitatea şi/sau comportamentul a cel puţin unei alte persoane decît decidentul;

3. care să fie luată de către o persoană care ocupă o funcţie de manager din cadrul organizaţiei;

4. stabilite de către un centru de decizie din cadrul organizaţiei.

Întrebarea 246.

Principalele elemente ale procesului decizional sunt:


1. controlul şi evaluarea rezultatelor obţinute; mulţimea consecinţelor variantelor; decidentul; unul sau mai multe obiective;

2. mulţimea variantelor pentru atingerea obiectivelor; aplicarea deciziei; unul sau mai multe obiective ; decidentul; mulţimea consecinţelor variantelor;

3. unul sau mai multe obiective; decidentul; mulţimea consecinţelor variantelor; mulţimea variantelor pentru atingerea obiectivelor;

4. decidentul; mulţimea consecinţelor variantelor; identificarea problemei care impune declanşarea procesului decizional; unul sau mai multe obiective.

Întrebarea 247.

Care dintre următoarele clasificări ale deciziilor de management este eronată?


1. după gradul de intuiţie deosebim decizii intuitive şi logice.

2. după gradul de cunoaştere a mediului ambiant de către decident, avem decizii: în condiţii de certitudine, în condiţii de risc şi în condiţii de incertitudine;

3. după periodicitate deosebim decizii: strategice, tactice şi curente;

4. după numărul de persoane care fundamentează decizia, deosebim decizii unipersonale şi de grup;

Întrebarea 248.

Cum pot fi denumite deciziile ce se referă la probleme mai importante şi la o perioadă mai lungă de timp?


1. colective;

2. operative.

3. tactice;

4. strategice;

Întrebarea 249.

Etapa stabilirii variantelor de decizie cuprinde următoarele faze:


1. stabilirea unui sistem de indicatori, analiza comparativă a variantelor, alegerea variantei, care oferă avantaje maxime;

2. adoptarea în prealabil a unui program de acţiuni cu privire la informarea executanţilor; stabilirea răspunderilor ce revin celor implicaţi în aplicarea deciziei.

3. identificarea problemei care impune declanşarea procesului decizional, formularea scopului urmărit, culegerea informaţiilor necesare elaborării variantelor de decizie;

4. aplicarea deciziei, controlul, evaluarea rezultatelor obţinute;

Întrebarea 250.

La ce tip de activitate se referă deciziile tactice?


1. activitatea de viitor;

2. activitatea periodică.

3. activitatea curentă;

4. activitatea strategică;

Întrebarea 251.

Etapele procesului decizional sunt:


1. pregătirea, alegerea, verificarea.

2. pregătirea, alegerea, adoptarea;

3. pregătirea, stabilirea variantei de decizie, aplicarea, controlul şi evaluarea;

4. pregătirea, adoptarea, verificarea;

Întrebarea 252.

Etapa pregătitoare a procesului decizional cuprinde:


1. adoptarea în prealabil a unui program de acţiuni cu privire la informarea executanţilor; stabilirea răspunderilor ce revin celor implicaţi în aplicarea deciziei;

2. stabilirea unui sistem de indicatori, analiza comparativă a variantelor, alegerea variantei, care oferă avantaje maxime;

3. aplicarea deciziei, controlul, evaluarea rezultatelor obţinute.

4. identificarea problemei care impune declanşarea procesului decizional, formularea scopului urmărit, culegerea informaţiilor necesare elaborării variantelor de decizie;

Întrebarea 253.

Faza care declanşează procesul decizional este:


1. controlul şi evaluarea deciziei;

2. definirea problemei de rezolvat;

3. implementarea deciziei;

4. selecţia unei alternative.

Întrebarea 254.

Etapa aplicării deciziei manageriale are drept scop:


1. alegerea variantei optime a deciziei;

2. sesizarea situaţiei decizionale.

3. precizarea obiectivelor;

4. transformarea deciziei în acţiune;

Întrebarea 255.

Condiţia de certitudine se caracterizează prin:


1. starea când fiecare variantă decizională aduce la un rezultat cunoscut, care apare cu o probabilitate cunoscută de decident;

2. starea când fiecare variantă decizională aduce la un rezultat necunoscut, care apare cu o probabilitate cunoscută de decident.

3. starea în care decidentul cunoaşte rezultatul la care va aduce fiecare variantă decizională;

4. starea la care alternativele decizionale au rezultate, a căror probabilitate de apariţie nu-i cunoscută de decident;

Întrebarea 256.

La etapa aplicării deciziei trebuie să fie respectate utrmătoarele cerinţe:


1. decizia să fie împuternicită; să fie fundamentată ştiinţific; să fie armonizată, integrată în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate; să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi de aprobare; să fie formulată corespunzător;

2. să fie adoptată prin metode participative; să fie clară, concisă; să fie flexibilă.

3. să se stabilească mai multe variante sau soluţii de rezolvare a problemei; să se aprecieze fiecare situaţie prin prisma soluţie-consecinţă;

4. să fie formulată clar, complet şi explicit dispoziţia de execuţie; să fie transmisă în timp util; să fie nominalizaţi executanţii cu precizarea răspunderilor; să fie urmărit şi controlat procesul de operaţionalizare;

Întrebarea 257.

Condiţia de risc se caracterizează prin:


1. starea la care alternativele decizionale au rezultate, a căror probabilitate de apariţie nu-i cunoscută de decident;


3. starea în care decidentul cunoaşte rezultatul la care va aduce fiecare variantă decizională;

4. starea când fiecare variantă decizională aduce la un rezultat necunoscut, care apare cu o probabilitate cunoscută de decident.

Întrebarea 258.

Condiţia de incertitudine este caracterizată prin:


1. starea în care decidentul cunoaşte rezultatul la care va aduce fiecare variantă decizională.

2. starea în care alternativele decizionale au rezultate, a căror probabilitate de apariţie nu-i cunoscută de decident;


4. starea când fiecare variantă decizională aduce la un rezultat necunoscut, care apare cu o probabilitate cunoscută de decident;

Întrebarea 259.

În cazul în care elementele procesului de producţie sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute atunci, deciziile se primesc în condiţii de:


1. risc;

2. incertitudine;

3. critice.

4. certitudine;

Întrebarea 260.

Care sunt cerinţele de raţionalizare a procesului decizional în ansamblu?


1. să fie adoptată prin metode participative; să fie clară, concisă; să fie

flexibilă.

2. să fie formulată clar, complet şi explicit dispoziţia de execuţie; să fie transmisă în timp util; să fie nominalizaţi executanţii cu precizarea răspunderilor; să fie urmărit şi controlat procesul de operaţionalizare,

3. decizia să fie împuternicită; să fie fundamentată ştiinţific; să fie armonizată, integrată în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate; să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi de aprobare; să fie formulată corespunzător;

4. să se stabilească mai multe variante sau soluţii de rezolvare a problemei; să se aprecieze fiecare situaţie prin prisma soluţie-consecinţă;


Întrebarea 261.

Ce reprezintă informarea în activitatea managerială?


1. reprezintă un factor de reper al eficacităţii previzionării activităţii organizaţiei;

2. reprezintă un factor de reper al eficacităţii funcţiilor manageriale;

3. reprezintă un factor de reper al eficacităţii controlului managerial.

4. reprezintă un factor de reper al eficacităţii antrenării personalului în activităţile de execuţie;

Întrebarea 262.

Informaţia reprezintă:


1. o comunicare, un mesaj, care conţine elemente noi (privind caracteristica unei anumite situaţii, fenomen, proces economic) în raport cu ceia ce cunoştea în prealabil utilizatorul ei şi care îi aduce un spor de cunoaştere în scopul realizării anumitor sarcini;

2. descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la firmă sau la procesele din afara sa care interesează managementul acesteia.

3. ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

4. ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială.

Întrebarea 263.

Informaţia poate fi clasificată după următoarele criterii:


1. sfera de utilitate, distanţa faţă de putere; gradul de prelucrare; direcţia de vehiculare.

2. direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale emiţătorilor; frecvenţa producerii;

3. sistemul implicat; durată; sfera de cuprindere; caracteristicile structurii organizatorice; metode şi tehnici de management utilizate;

4. gradul de prelucrare; direcţia de vehiculare; modul de exprimare; sfera de utilitate; provenienţă; conţinut;

Întrebarea 264.

Care este definirea sistemului informaţional?


1. culegerea, înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor;

2. un proces de transmitere a informaţiei;

3. ansamblul datelor şi informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.

4. ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor întreprinderii;

Întrebarea 265.

Elementele componente ale sistemului informaţional sunt:


1. informaţia, fluxuri informaţionale, emiţătorul, mijloace de tratare a informaţiilor;

2. data, canale de comunicare, fluxuri şi circuite informaţionale, proceduri şi mijloace de tratare a informaţiilor;

3. informaţia, fluxuri informaţionale, emiţătorul, receptorul, mijloace de tratare a informaţiilor.

4. circuite şi fluxuri informaţionale, proceduri informaţionale, data, informaţia, mijloace de tratare a informaţiilor;

Întrebarea 266.

Fluxul informaţional reprezintă:


1. dată cu caracter de noutate şi utilitate privind starea sau condiţiile unor procese şi fenomene;

2. drumul parcurs de fluxul informaţional.

3. cantitatea de informaţii, care este vehiculată între emiţător şi beneficiar;

4. ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere, înregistrare, transmitere a unei categorii de informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratarea a informaţiilor folosite;

Întrebarea 267.

După direcţia de vehiculare şi caracteristicile organizatorice ale extremităţilor, ce tipuri de flux informaţional distingem?


1. orale, scrise, audiovizuale.

2. verticale, orizontale, oblice;

3. decizionale, operaţionale sau de acţiune, documentare;

4. descendente, ascendente, orizontale;

Întrebarea 268.

Circuitul informaţional reprezintă:


1. ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere, înregistrare, transmitere a unei categorii de informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratarea a informaţiilor folosite.

2. descrierea cifrică sau prin litere a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la întreprindere sau la procese din afara sa care interesează managementul acestea;

3. traiectoria pe care o parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii de la locul culegerii ei pînă la destinatar;

4. ansamblul de echipamente şi instrumente necesare prelucrării informaţiilor;

Întrebarea 269.

Ce reprezintă data?


1. drumul pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinator.


3. descrierea cifrică sau prin litere a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene din cadrul organizaţiei sau din mediul înconjurător ei;

4. cantitatea de informaţii, care este vehiculată între emiţător şi beneficiar, caracterizat prin anumite caracteristici;

Întrebarea 270.

Ce desemnăm prin proceduri informaţionale?


1. ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţile de culegere, înregistrare, transmitere a unei categorii de informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratarea a informaţiilor folosite;

2. transmiterea unei categorii de informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat şi succesiunea lor, a suporţilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratarea a informaţiilor folosite;

3. descrierea cifrică sau prin litere a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la întreprindere sau la procese din afara sa care interesează managementul acestea;

4. traiectoria pe care o parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar.

Întrebarea 271.

Indicaţi noţiunea de sistem informatic:



2. traiectoria pe care o parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar.

3. culegerea, înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor;

4. acele date care, aduc adversarului un suport de cunoştinţe privind direct sau indirect întreprinderea respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce revin în cadrul întreprinderii respective;

Întrebarea 272.

Specificaţi categoriile de mijloace de tratare a informaţiei:


1. tradiţionale şi moderne;

2. operative; curente;

3. dirijate; adiacente.

4. manuale; mecanizate; automatizate;

Întrebarea 273.

Sistemul informaţional îndeplineşte următoarele funcţii:


1. manuale, mecanizate, automatizate.

2. interne, externe;

3. descendente, ascendente, orizontale;

4. decizionale, operaţionale sau de acţiune, documentare;

Întrebarea 274.

Funcţia decizională exprima:



2. menirea de a înregistra informaţiile ce servesc îmbogăţirii cunoştinţelor personalului şi numai ulterior sînt utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea anumitor operaţii.

3. traiectoria pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinator;

4. menirea sistemului informaţional de a asigura elementele necesare luării deciziilor;

Întrebarea 275.

Funcţia de documentare exprimă:


1. menirea sistemului informaţional de a asigura elementele necesare luării deciziilor;


3. ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.

4. menirea de a înregistra informaţiile ce servesc îmbogăţirii cunoştinţelor personalului şi numai ulterior sînt utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea anumitor operaţii;

Întrebarea 276.

Elementele componente ale procesului de comunicare sunt:


1. managerul, codificarea, transmiterea, recepţionarea;

2. emiţătorul şi receptorul.

3. mesajul, emitentul, canalul, receptorul;

4. managerul şi subdiviziunile organizatorice;

Întrebarea 277.

Forma fizică prin care emitentul a codificat informaţia reprezintă:


1. mesajul;

2. emitentul;

3. receptorul.

4. canalul;

Întrebarea 278.

Comunicarea reprezintă:


1. gruparea funcţiilor, activităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor, în funcţie de anumite criterii, şi repartizarea acestora pe subdiviziuni organizatorice şi grupuri de persoane.

2. ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei;

3. un proces de transmitere a informaţiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice;

4. stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală, a componentelor acestora, precum şi gruparea lor pe posturi, formaţii de muncă, compartimente etc.;

Întrebarea 279.

Specificaţi etapele procesului de comunicare:


1. formarea ideii, codificarea şi alegerea procedeului de transmitere, recepţionarea şi decodificarea.

2. formarea ideii, prelucrarea, transmiterea, recepţionarea şi decodificarea;

3. formarea ideii, codificarea şi alegerea procedeului de transmitere, transmiterea, recepţionarea şi decodificarea;

4. codificarea şi alegerea procedeului de transmitere, transmiterea, recepţionarea şi decodificarea, evaluarea;

Întrebarea 280.

Cum se clasifică comunicaţiile după canalul de comunicare?


1. formale; neformale;

2. verbale; non-verbale.

3. operatorii; opţionale; generale; motivaţionale;

4. verticale descendente; verticale ascendente; orizontale; oblice;

Întrebarea 281.

După modul de transmitere comunicaţiile se clasifică:


1. operatorii; opţionale; generale.

2. formale; neformale;

3. verbale; non-verbale;


Întrebarea 282.

După direcţia vehiculării mesajului comunicaţiile se clasifică:


1. verbale; non-verbale;


3. formale; informale.

4. operatorii; opţionale; generale; motivaţionale;

Întrebarea 283.

Ce fel de comunicaţii sunt comunicaţiile ce se stabilesc între manageri şi subordonaţi şi se concretizează în transmiterea de ordine, decizii, instrucţiuni, regulamente, sarcini?


1. orizontale;

2. verticale ascendente.

3. oblice;

4. verticale descendente;

Întrebarea 284.

Comunicaţiile ce se stabilesc între posturi şi compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic şi între care există relaţii organizatorice de cooperare se referă la următorul tip de comunicaţii:


1. verticale ascendente;

2. verticale descendente.

3. orizontale;

4. oblice;

denumirea testului

Documents