Conf dr. Laura Gheucă Solovăstru

Istoric

Christopher Columbus a adus sifilisul in Europa

Capitanul Martin Alonso Pinzon, un insotitor al lui Cristofor Columb a fost in 1493 prima victima europeana a sifilisului

ISTORIC

•Prima epidemie de sifilis a fost înregistrată in Europa in 1495 in rândul trupelor franceze care asediau Napoli la 2 ani după ce Columb s-a întors din călătoria de dincolo de Atlantic

•Trupele în majoritatea mercenari s-au întors la casele lor şi au răspândit boala în Europa

Prima ilustarare medicală a sifilisului Vienna 1498

Numele de sifilis vine de la poemul epic din 1530 al doctorului italian Girolamo Fracastoro- Syphilis sive morbus gallicus (în traducere "Sifilis sau boala franceză")

Protagonistul poemului e un cioban numit Syphilus (posibil o eroare de transcriere Sipylus, fiind un personaj din Metamorfozele lui Ovidiu).

Syphilus era descris ca primul om care s-a îmbolnăvit, boala fiind o pedeapsă a zeului Apolo datorită atitudinii sfidătoare a poporului ciobanului

Fracastoro a folosit numele de sifilis si în tratatul medical De Contagionibus (“Boli contagioase").

Sifilis - etiologie:

microorganism spiralat, 7-14 microni lungime, 0,25 microni grosime, subţire, mobil

este fragilă, nu poate fi cultivată pe medii artificiale, poate fi inoculată la animale (maimuţă, iepure)

Treponema pallidum

Treponema pallidum

- pusă în evidenţă prin metode speciale: microscopia în câmp întunecat; metode de colorare şi impregnare; microscopie în contrast de fază; imunofluorescenţă; microscopie electronică.

Contactul infectant

Sifilis primar

Sifilis secundar

Sifilis tertiar

21 zile

4-12 săptămâni

Ani (sifilis latent)

I. Sifilisul primar

Şancrul sifilitic:

eroziune rotundă sau ovalară, 0,5-2 cm diametru, margini netede, fundul curat, baza dură, nedureros

aspecte atipice: pitic, gigant, ulceros, hipertrofic, fisurar, difteroid, papulo-eroziv, inflamator, gangrenos, multiplu

Şancre primare desene secolul 18

Adenopatia satelită:

- apare la 7 zile de la constituirea şancrului, poliganglionară în localizarea inghinală, monoganglionară în alte localizări

- Ganglionii – duri, mobili, indolori

Diagnostic diferenţial – leziunile genitale:

- leziunea traumatică- herpes simplex- balanită erozivă- şancrul moale; şancrul limfo-granulomatos- aftele- şancrul scabios- carcinom penian

la 42-45 zile de la debutul şancrului

erupţii cutaneo-mucoase generalizate, rezolutive,

poliadenopatie,

manifestări generale şi viscerale

II. Sifilisul secundar

Manifestări cutaneo-mucoase:

- sifilidele secundare: sifilide eritematoase (rozeola); sifilide erozive mucoase (plăci mucoase); sifilide papuloase; varietăţi: sifilide papulo-

erozive, papulo-hipertrofice, lichenoide, psoriaziforme, seboreice, papulo-pustuloase (acneiforme), impetigoide;

Alte tipuri: sifilide pigmentare, ulceroase, ulcero-crustoase.

Atingerea fanerelor: alopecia sifilitică, perionixis, onixis

Poliadenopatie

Simptome generale: febră, cefalee, dureri osoase

Manifestări viscerale – pot exista reacţii meningeale

- lichen plan

- psoriazis gutat

- acnee

- scabie

- prurigo

- dermita seboreică

- vegetaţii ano-genitale (pentru sifilidele hipertrofice)

II. Sifilisul secundar Diagnostic diferenţial – leziunile cutanate

III. Sifilisul latent- sifilis latent precoce

- Sifilis latent tardiv

Diagnosticul sifilisului latent:

- istoricul bolii

- istoricul seroreacţiilor

- examenul clinic al bolnavului

Sifilisul latent

Definit ca având dovada serologică a infecţiei fără semne clinice de boală.

Sifilis latent recent se defineşte ca sifilis de mai puţin de 2 ani fară semne clinice de boală.

Sifilis latent tardiv –sifilis de mai mult de 2 ani tot fără semne clinice de boală

IV. Sifilisul tardiv (terţiar):

- survine după un timp variabil (3-20 ani);- nu este o perioadă evolutivă obligatorie- leziuni distructive, localizate la nivelul oricărui

organ sau teritoriu

Manifestări cutanate:

- sifilide tuberculoase: noduli duri, rotunzi, roşii-arămii, de la un bob de linte la un bob de mazăre, evoluţia spre cicatrici; se grupează în placarde; sifilide tuberculoase uscate şi sifilide tuberculoase ulcerate

- goma sifilitică: nodozitate rotundă sau ovalară, cât o alună sau nucă, evoluţie stadială, în general solitară

Manifestări terţiare bucale

Manifestări terţiare osoase: osteoperiostită, osteomielită, artropatii

Atingeri viscerale: cardio-vasculare, hepatice, splenice, intestinale, pulmonare, renale

Manifestări nervoase: tabes, paralizie generală progresivă, neurosifilisul meningeal şi vascular, mielite

Contactul infectant

Sifilis primar

Sifilis secundar

Sifilis tertiar

21 zile

4-12 săptămâni

Ani (sifilis latent)

Şancrul primar

Adenopatia satelită

Sifilide

Alopecie

Poliadenopatie

Manifestări generale: febră

o Gome sifilitice

o Sifilide tuberculoase

o Manifestări generale

o Neurosifilis,

o Sifilis cardiovascular

Sifilisul congenital (prenatal)

- sifilisul transmis transplacentar din luna a 5-a de la mama cu sifilis recent la produsul de concepţie

o Manifestări letaleo Manifestări neletale:

- precoce,- tardive

Sifilisul congenital precoce:

Semne cutaneo-mucoase: • pemfigusul palmo-

plantar, • sifilidele, • coriza,• laringita

Semne osoase:

•craniotabesul,

•osteocondrita diafizo-epifizară,

• osteoperiostita,

• osteomielita

de la naştere sau în primii 2 ani de viaţă

Manifestări viscerale: hepato-splenomegalia, atingeri renale, hidrocel

Alte semne clinice: febra, anorexie, greutate subnormală, facies senescent, malformaţii ale craniului şi feţei, adenopatii, meningită, atingeri oculare

Sifilisul congenital tardiv

manifestări care apar după vârsta de 2-5 ani până la 25-30 ani

Manifestări active: pe tegumente şi mucoase – sifilide tuberculoase, gome leziuni osoase – afectează de preferinţă oasele proprii

ale nasului şi cartilagiile manifestări oculare: keratita parenchimatoasă,

corioretinita pigmentară, nevrita optică tulburări auditive: afectarea urechii medii sau interne manifestări neuropsihice leziuni testiculare

Stigmate: cicatrici peribucale, sechele oculare, auditive

Distrofii: - parţiale – dentare, sunt interesaţi numai dinţii

definitivi – primul molar, incisivii, caninii; privesc structura, forma, mărimea, rezistenţa acestor dinţi; vulnerabilitate dentară

- Generale – perturbări endocrino-metabolice: sindromul adiposo-genital, gigantism, nanism, infantilism

Sifilisul congenital rămâne complet latent într-o proporţie mare de cazuri, numai serologia fiind pozitivă

Sănătatea lor depinde

de tine

Distruge sifilisul

poster 1940

Descoperă sifilisul

Ajută angajaţii să-şi efectueze analizele

Diagnosticul serologic

al sifilisului

Reacţii cu antigene lipoidice netreponemice: floculare (VDRL, RPR) Fixare a complementului (reacţia Bordet-

Wasserman clasică, reacţia Kolmer – scoase din uz)

Reacţii de fixare a complementului care au ca antigen Tr. Reiter

Diagnosticul serologic al sifilisului

Reacţii care au ca antigen Tr. pallidum:

Reacţii de imunofluorescenţă indirectă (FTA-Abs, FTA-Abs-IgM, FTA-Abs-IgG, 19 S-FTA-Abs-IgM)

Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA, TPHA-IgM, 19 S-TPHA-IgM)

Testul de imobilizare a treponemelor (TIT)

Reacţia imunoperoxidazei

Teste imunoenzimatice (ELISA)

- Metode de amplificare genică: PCR, LCR

Sifilisul primar:

- FTA-Abs şi TPHA se pozitivează cel mai precoce, apoi serologia lipoidică

- Microscopia cu câmp întunecat – precizarea diagnosticului în faza şancrului seronegativ

Sifilisul secundar:- toate testele serologice sunt pozitive la un titru

ridicat

Sifilisul visceral tardiv:- toate testele sunt pozitive, serologia lipoidică

poate fi negativă sau discordantă

Sifilisul latent:- diferenţierea de o eventuală reacţie fals

pozitivă – este necesară efectuarea a cel puţin 2 teste treponemice

Sifilisul congenital la nou-născut:

FTA-Abs-IgM, TPHA-IgM, 19 S-FTA-Abs-IgM, 19 S-

TPHA-IgM

Sifilisul congenital tardiv – serologia este

asemănătoare aceleia din sifilisul visceral tardiv.

În urma tratamentului, negativarea

serologiei lipoidice se obţine în 6-12 luni în sifilisul

primar şi în 18 luni în sifilisul secundar.

FTA-Abs şi TPHA se negativează într-o

minoritate de cazuri iar TIT foarte rar.

Tratamentul sifilisului

Penicilina eficientă, a înlocuit celelalte

medicaţii antisifilitice (mercurul,

arsenobenzolii, bismutul)

intervine în faza de diviziune a

treponemelor (la 30-33 ore),

inhibând sinteza mureinei,

component de bază al peretelui

celular

Penicilina

- pentru o cât mai mare eficienţă, concentraţia

minimă în plasmă (0,03 UI/ ml)

- tratamentul – suficient de îndelungat, pentru a

surprinde treponemele intrate mai târziu în

diviziune

Penicilina- Penicilina cristalină, preparatul retard (benzatin-

penicilina) – cea mai utilizată actualmente

(Molodamin, Extenciline)

- testare cutanată la penicilină înainte de începerea

tratamentului, pentru depistarea unei eventuale

stări de sensibilizare

- în caz de intoleranţă la penicilină – tetracicline,

eritromicină, cefalosporine

Reacţia Jarisch-Herxheimer

Se caracterizează prin febră, oboseală, Înrăutăţirea simptomelor musculare, dispare de obicei în 24 ore .

Măsuri de prevenire:

- preîntâmpinarea apariţiei bolii şi depistarea precoce

- educaţia sanitară antiveneriană a populaţiei

- supravegherea epidemiologică a populaţiei

(examene clinice şi serologice periodice sau cu

anumite ocazii: angajare, prenupţial, în timpul

sarcinii etc.)

- ancheta epidemiologică

- tratamentul precoce şi corect al bolnavilor

Nu fi FRAIER! Protejează-te

Foloseşte prezervativul