creativitatea si motivatia

8/7/2019 creativitatea si motivatia

http://slidepdf.com/reader/full/creativitatea-si-motivatia 1/28

CREATIVITATEA

1. DEFINITIE:

Termenul creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care

inseamna a zamisli ,a fauri, a naste.El a fost introdus in vocabularul

psihologic de catre psihologul american Gordon Allport (l937) siinlocuieste termenii de spirit inovator, inventivitate, telent.



Creativitatea a fost definita ca procesul interpersonal sau

intrapersonal al carui rezultat sunt produse originale, semnificative si de o

inalta calitate.

In Romania studiile de inceput asupra creavitatii se leaga de numele

unor folosofi si psihologi precum : Constantin Radulescu- Motru, StefanOdobleja, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Vasile Pavalescu.

Creativitatea este o capacitate complexa. Ea face posibila crearea de

produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social.

Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de

valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou,

ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta

componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si

verificari.

2. INSUSIRILE_CREATIVITATII :

a ) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de

imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care ne surprind prin ceea ce

numim in mod obisnuit ca fiind 'bogatia' de idei, viziuni, unele complect

nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte;

b ) Plasticitate consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de

abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt

persoane 'rigide' care greu r 555h72f enumta la o metoda, desi se vadeste

ineficienta ;

c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate constata,

cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea statistica a unui

raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel

ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei

bizare, absurde.

Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica

principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului

muncii_creatoare.

3. TIPURILE CREATIVITATII

Putem considera ca exista o creativitate codiana,obisnuita manifestata

ori de cate ori oamenii rezolva o situatie problematica, si o creativitate lanivel inalt,accesibila unei minoritati .



I.A.Taylor face diferentieri si distinge cinci niveluri ale creativitatii :

a) creativitate expresiva, forma fundamentala a creativitatii care nu este

conditionata de nici o aptitudine si este cel mai usor de surprins in

desenele copiilor, caracteristicile principale ale acesteia sunt spontaneitatea

si liberatatea de exprimare ;b) creativitatea productiva, nivelul specific al tehnicienilor, pentru ca

presupune insusirea unor deprinderi care permit imbunatatirea

modalitatilor de exprimare a creatiei;

c)creativitatea inventiva , se valorifica prin inventii si descoperiri si pune

in evidenta capacitatea de a sesiza relatii noi si neobisnuite;

d)creativitatea inovativa care presupune intelegerea proufunda a pricipiilor

fundamentale( arta,stiinta ), si apoi modificarea decisiva a abordarii unuifenomen ;

e)creativitatea energenta , nivelul suprem al creativitatii la care ajung

foarte putini indivizi,presupune descoperirea unui principiu, aunei idei

care sa revolutioneze un inreg domeniu al cunoasterii.

4. DIMENSIUNILE CREATIVITATII

Creativitatea este un fenomen complex, cu numeroase fatete sau

dimensiuni.Paul Popescu Neveanu suprinde foarte bine acest lucru. Incadin l963, R.L.Mooney a publicat un model conceptual ce integreaza

patru perspectivede identificare si analiza creativitatii care au devenit

ulterior cadru de referinta al mai multor lucrari :

-procesul creatiei ;

-persoana (personalitatea ) creativa ;

-produsul creatiei (performanta creativa );

-mediul din care emerge creatia. 5. ROLUL SI FACTORII CREATIVITATII

Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem multe:

toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor

creatoare. Desigur exista mai multe trepte de creativitate; C.W.

Taylor descrie cinci 'planuri' ale creativitatii :

a) Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in desenele

sau constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel,

de utilizare sau originalitate. Este insa un mijloc excelent de a cultiva

aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.



b) Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor

obisnuiti. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror

forma se realizeaza conform unei traditii, unei tehnici consacrate,

aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede

orice om muncitor.c) Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E

vorba de inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari

partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii contraversate. Intr-o tara

mare, cum este Japonia, se inregistreaza anual peste 100.000 de

brevete de inventii, ceea ce asigura un progres_vizibil_al_productiei.

d) Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind

'talente'. Ei realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel

putin pe plan national.

e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care

aduce schimbari radicale, revolutionare, Intr-un domeniu si a carui

personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

In afara de aceste aspecte, creativitatea este necesara fiecarui

dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipa de psihologi de la

Universitatea Harvard a studiat caracteristicile psihice ale unor

muncitori instabili, cei care creaza fluctuatia fortei de munca, aspect

stanjenitor pentru managerii inteprinderilor. Sunt acele persoane care

azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua, pleaca in alta

parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Examinarea a aratat ca

majoritatea lor erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a nu fi capabili

sa-si imagineze cum de ceilalti vad lucrurile altfel, au alte opinii alte

valori. Numim aptitudinea de a te identifica cu o persoana si a vedea

lumea cu ochii ei, cu mentalitatea ei - empatie. Empatia

presupune putina imaginatie care insa lipseamuncitorilor amintiti mai

sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri, ducand fie la

parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta capacitatii empatice

ar explica, dupa aceiasi cercetori, si mai multe din divorturi, unii

dintre cei casatoriti nefiind capabili de empatie, deci sa-si imagineze

alte dorinte, alte interese decat cele personale, ceea ce devine usor

sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta forma, imaginatia este o

insusire valoroasa, imprtanta pentro o convetuire_armonioasa.

In ce priveste factorii creativitatii , se poate vorbi, mai intai, de

aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care

nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitiide diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e



nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea

nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce exagereaza chiar rolul

muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul

inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie.

Acest punct de vedere se justifica prin specificul domeniului sau,inventiile de ordin tehnic, deoarece a trebuit sa incerce peste 3.000 de

substante pana sa ajunga la cea mai rezistenta la tensiunea din becul

elecric (atunci a fost gasit filamentul de carbune). Dar teza lui Edison

nu se aplica in cazul lui Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva

zile. De munca este nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de

renumitul inventator.

Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie

experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar

cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri

intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina.

Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii

generale.

Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta,

acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii

personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin

lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai

puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat

cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a lungul

multor secole.

Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii,

motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei.

Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui

obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii

creatoare.

In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e

evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In

conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si

creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti,

teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii

semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca

printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand

cote_slabe_la_creativitate.

In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitateaveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia



necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca in

anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si

spiritul_creativ.

In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de importanta

pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a Renasterii

italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica prin imbogatirea

negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii de palate

impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat talentele existand

totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste permitand ridicare

acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul nostru, dimpotriva,

interesele societatii s-au indreptat spre progresul tehnicii, aceasta

cunoscand o dezvoltare fara precedent.

Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie

gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei..

6. FAZE ALE PROCESULUI DE CREATIE

Cea mai cunoscuta analiza a fazelor procesului de creatie apartine

psihologului Graham Wallas.El sugereaza existenta a patru faze :

prepararea ,incubatia, iluminarea, verificarea.

Alti psihologi prezinta actul de creatie cu trei fraze: una logica si,

o a doua intuitiva sau iluminarea si, a treia, etapa critica. Oricum,

momentul culminant este cel al intuitei, inspiratiei,iluminarii.

Despre acest moment de creatie s-a scris mult. H. Poincare, ilustrul

matematician de la inceputul secolului nostru, a descris mai multe

asemenea fenomene, subliind ca ele i-au aparut in momente de relaxare,

cand nu se gindea deloc la problena respectiva. De exemplu, dupa citeva

luni de stradanii in legatura cu o tema foarte complexa, neajungind nici la

un rezultat, a abandonat-o. Intr-o seara, plecase la opera si, in momentulcand a pus piciorul pe scara trasurii, dintr-o datai-a venit in minte solutia: o

diviziune de ansamblu asupra problemei, a organizarii si succesiunii

rationamentelor. Intors acasa si transcriind totul pe hartie, si-a dat seama ca

rezolvarea e fara cusur.

Tendinele ce se manifesta azi, in preconizatele metode de stimulare a

creativitatii, de a realiza conditii pentru o libera manifestare a asociatiilor

spontane, nestanjenite de rogorile ratiuni. Desigur, iluminarea e

conditionata nu numai de munca preabila, ci si de intreaga cultura acreatorului, de bagajul sau de cunostiinte si de_varietatea_lor.



Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub aceasta forma spectaculoasa,

desea ea are loc treptat, creatorului venindu-i o idee care il face sa

progreseze putin. Peste cateva zile, poate face un nou pas inainte s.a.m.d.,

pana la deplina rezovare a problemei sau conceperea operei in intregime.

Din ceea ce se cunoaste, se pare ca exista particularitati: sunt personalitatila care intuitia suvine puternic si global., cum a fost H. Poincare, altele

progreseaza treptat- asa era Albert Einstein.

Adesea, cecetatorii vorbesc despre creativitate ca despre o aptitudine

generala. E posibil se existe caracteristici de personalitate prezente la

multe talente creatoare., asa cum se vorbeste si de o inteligenta generala, al

carei nivel, am vazut, nu poate fi confundat cu potentele creatoare. Dar

exista si domenii in care anumiteaptitudini speciale sunt indispensabile:

matematica, pictura, muzica s.a. In domeniul stiintelor, s-ar putea gasi

aptitudini comune (sa spunem cele implicateatat in chimie cat si in

fiziologie), dar si aici exista deosebiri ce pot fi importante (cand comparam

munca unui fizician atomist si cea a unui specialist in istoria antica). E

adevarat ca au existat si talente multiple, cum intilnim la mari genii ca:

Leonardo da Vinci sau Goethe, insa nu si la Shakspeare sau Raphael,. In ce

priveste aptitudinile implicate in cercetarea stiintifica,eforturile efectuate

de un elev de liceu pentru a solutiona o problema de fizicaimplica

momente de pregatire, de incubatie , dar si asociatii salbvatoarecare vin

din memorie, adica din inconstient. Noi cautam o anumita lege,un anumit

procedeu pentru a rezolvasituatia problematica. Ea poate sa nu ne vina in

minte, sau ne vine altceva, care se dovedeste nefolositor. Prelucrarea

efectuata de inconstient duce uneori la sugerarea unei metode , alteori ne

orienteza in alta directie, unde gasim ceea ce ne trebuie. Activitatea

inconstienta colaboreza indeaproape cu eforturile deliberate, atat in creatia

autentica, precum si in rezolvarea unor probleme dificile pentru noi - desi

binecunoscute de specialisti. Incostientul care ne sprijina este , in mare

parte, memoria semantica; pe relatiile stabilite de ea, mersul gandurilor

este facilitat. E nevoie insa si de o deplasare a punctelor de vedere, o

reoganizare a datelor, io serie de analogii si transpuneri. Asadar, gandirea

obisnuita nu este cu totul altceva decat reflexiunea solicitata in creatia

stiintifica. Gradul de originalitate si intensitatea efortului necesar le

distinge, ceea ce constituie o diferenta minora.

7. PERSONALITATEA CREATIVA

Procesul creatiei nu poate fi separat de personalitatea creativa. Oserie de cercetari au condus la obtinerea unui numar considerabil de date



privind caracteristicile personalitatii creative .E.P.Torrance a rugat un grup

de experti in creativitate sa enumere

sa enumere caracteristicile pe care le considera tipice pentru persoanele

creative si a obtinut urmatoarea serie de trasaturi.Curajos, curiuos,

cercetator, independent in judecata, intuitiv,preocupat de sarcinile care iise da, nu accepta lucrurile numai in baza a ceea ce i se spune, idealist,

dornic sa-si asume riscuri.

Pentru a avea o imgine cat mai complexa a creativitatii cercetatorii

s-au oprit asupra ceea ce ei au numit unul dintre cei mai siguri indici ai

creativitati : produsul sau performanta creativa. Natura creativitatii nu

permite aplicarea unor criterii de evaluare definitiva dar aceasta nu

inseamna ca nu exista criterii relevante, care sa ne ajute sa delimitam

activitatea creatoare de cea reproductiva.F.Barron considera ca performanta sau produsul creativ trebuie sa aiba un grad ridicat de

neobisnuit, sa fie rar intalnit in colectivitatea in care a aparut si sa fie

adecvat realitatii.

Creativitatea nu depinde numai de individ, ci si de contextul social,

de mediul cultural si de aceea M. Csikszentmihaly a numit « campuri de

productie culturala « , care le selecteaza dintre noutati pe acelea care

merita sa fie retinute.M.Mead arata stransa legatura dintre cultura si

creativitate. Culturile care ii educa pe copii intr-un spirit receptiv si liber in vederea asimilarii cerintelor mediului, in spiritul libertatii de a pune

probleme, care accepta si valorizeaza gandirea divergenta si va produce

indivizi creativi.

Creatia nu poate fi apreciata in afara unui mediu cultural de referinta.

Exista multe produse originale, dar numai un procent infim dintre ele

ajunge sa fie recunoscut si apreciat ca valoros, adica sa fie integrat intre

valorile culturale.

8. DEZVOLTAREA CREATIVITATII

Multa vreme creativitatea a fost considerata apanjul exclusiv al

unei minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in

creativitate si observind ca eforturile de gandire obisnuita implica ceva

nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, astazi nu se mai face o

separare neta intre omul obisnuit si creator. Orice om normal poate realiza

o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, inmulte tari, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al



sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de

preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei. Si, intr-

adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de creativitate'' si chiar

,, scoli de inventica''. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii?

Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici incalea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare

sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.

9. BLOCAJELE CREATIVITATII

1) Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul din

ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei

cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu

dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane.

Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata aratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia

gindirea, ca deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca

fundamenteza rezultatele unor constructii sau ale unor operatii imaginare.

Nici matematica nu poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine

sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea

avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi,

lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa

creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.2 ) Blocaje metodologicesunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire.

Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o

succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei anumite

categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie un

anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa

icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala:

folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in

minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpulrazboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o

localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune, dar nu

exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa manince pe brate,

pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe

patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte

tirziu, intrucat pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu

de a servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje

gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotoriicultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei



probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte tot felul

de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic

valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum

prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand

imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga- doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la

examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu

brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi 'furtuna, asaltul creierului'

- in limba noastra iol caracterizam ca 'asaltul de idei' sau ' evaluarea

amanata'. Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula, dar el e

cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care

vom_vorbi_imediat.

3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii

afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu se face de

ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de

vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este

gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza

rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita

eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica

evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.

10. DEZVOLTAREA CREATIVITATII ELEVILOR Psihologii admit astazi in mod unanim faptul ca fenemenul creativitatii

nu este apanajul exclusiv al unei monoritatii. El este o caracteristica

general umana deaorece fiecare individ poseda insusiri care-i vor permite

acte creative, dar la niveluri diferite de relizare.In ultimile decenii,

cercetarea psihologica a creativitatii si-a concentrat atentia asupra studiului

cailor si a conditiilor de dezvoltare a capacitatilor creatoare .

Cata vreme creatia era socotita un privilgiu dobandit ereditar de o

minoritate, scoala nu sa ocupa in mod special de acest aspect, desi, e drept,s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonati. Decand se arata ca

automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone,

stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de perfectionare, de

innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a

scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice,

stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica

schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste

metodele de educare_si_instruire.In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele



culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii distinse,

democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobora statutul

social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite

pariciparea, initiativa elevilor-e vorba de acele metode active, din pacate

prea putin utilizate in scoala romaneasca. In fine, fantezia trebuie si eaapreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de

rationamentul riguros si spiritul critic.

11. EXEMPLU DIN PRACTICA

Consider ca cel mai important rol in stimularea creativitatii elevilor il

au profesorii . Acestia pot face multe pentru stimularea creativitatii

elevilor.Am constatat ca atitudinea pozitiva a profesorului fata de

creativitate este unul dintre cei mai importanti factori care faciliteaza

creativitatea. Conditia principala a dezvoltarii creativitatii este ca profesorul sa stie ce inseamna a fi creativ, sa aiba cunostinte de baza

despre creativitate, despre posibilitatile de dezvoltare a acesteia in procesul

de invatamant.Astfel, el nu va putea incuraja ceva ce nu intelege sau

despre care nu stie mare lucru.Este, de asemenea, necesara respectarea

personalitatii creatoare a elevului.

O alta sarcina importanta pentru profesor este intretinerea unei

atmosfere permisive, a unor relatii care sa nu exagereze nici prin

autoritarism, nici prin laissez-faire.In egala masura, si profesorul trebuie sa

invete sa fie creativ in activitatea didactica. Daca profesorul nu face el

insusi dovada creativitatii ii va fi foarte dificil sa dezvolte aceasta

acaracteristica la elevi. In activitatea de predare invatare profesorul creativ

foloseste strategii menite sa cultive flexibilitatea intelectuala. Elevul este

pus sa abordeze o problema din unghiuri diferite, sa o interpreteze, sa

caute independent o solutie.Astfel, elevul se obisnuieste sa abordeze fara

teama problemele, sa le analizeze si sa le rezolve.Este stimulat sa devina

curiors si deschis, sa indeplineasca cu placere sarcinile.Elevii invata sa-sicunoasca propriile capacitati si sa le compare cu ale colegilor din

clasa,capata incredere in fortele proprii, comunica mai usor cu ceilalti, isi

exprima opiniile cu mai mult curaj.

Nu exista retete miraculoase prin care putem realiza stimularea

creativitatii elevilor .

Important este sa favorizam manifestarea atitudinilor creative si a

aptitudinii de a cauta si formula probleme.Predarea orientata sprecreativitate implica un set de conditii favorabile, iar hotaratoare este



incurajarea copiilor sa lucreze si sa gandeasca independent, sa-si

elaboreze proprile proiecte si sa se debaraseze de ideea ca, in scoala,

orice activitate trebuie sa fie strict dirijatasi controlata de profesor.

11. METODE PENTRU STIMULAREA CREATIVITATII

Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor

metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa

favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum

resursele inconstientului.

1) Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am

amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iatacum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila,

si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o

invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul

intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se

sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor

fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a.,

asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de

vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza inmod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o

luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator.

De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale

braistormingului: 'judecata critica este exclusa' ; 'cat mai multe idei' ;

'dati frau liber imaginatiei' si ultima: 'combinarile si ameliorarile sint

binevenite'. Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune.

Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in

relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate.Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea

s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60

de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul

reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o

comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii

intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie

optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata

cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate

deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri



care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase

au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai

multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat.

Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales

cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratincicand impasul este bine precizat.

2) Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon.

Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al

inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, 'sinele' se exprima pri

metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu

problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face 'srainul familiar' adica se clarifica bine

dificultatiile problemei. Apoi se transforma 'familiarul in ceva strain',

adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se

studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este 'un

plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede' ; altcineva

invoca 'balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa

vreme' etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore,

aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optimaa problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea

mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se

recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.

3) Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6

persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute.

Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecarefiind capul unei coloanece se va completa de catre celelalte grupuri.

Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei

in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate

grupurile. Conducatorul srange foile, le citeste in fata tuturor si se

discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.

4) Pshilips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a

discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica



metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca

grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se

discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea.

Urmeza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. In felul

acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minuteorganizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza

rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30

minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se

pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema

complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15

minute.

5) Discutia panel . Termenul panel inseamna in engleza ,, jurati''. Si in

acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discutia

propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii''), e format din

persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de

persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin

biletele transmise ,,juratilor''. Uneori biletelele sunt de hartie colorata:

cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri

personale. Mesajele sunt primite din unul din membrii participanti ladezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand

se iveste un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje'' ).

Discutia e condusa de un ,,animator''. La urma, persoanele din sala pot

interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o

sinteza si trage concluzii.

Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de

televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia

acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor

televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul ramane

in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt discutii

urmarind creatia, ci numai informatia.

12. STUDIU DE CAZ

A.De ce sa studiem creativitatea la copii?Tot asa cum nu toti copiii sunt la fel de inteligenti, ei nu sunt nici la

fel de creativi. Dar in acelasi fel in care toti copiii au manifestari de



inteligenta, inca de la nastere, ei prezinta de asemenea si manifestari

care evidentiaza potentialul creativ.

In esenta, creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor. Dar

este una speciala deoarece implica probleme la care nu existaraspunsuri simple, probleme pentru care raspunsurile populare sau

conventionale nu functioneaza. Creativitatea implica adaptabilitatea si

flexibilitatea gandirii. Acestea sunt exact acele abilitati pe care multe

studii referitoare la educatie le-au demonstrat ca fiind critice pentru

elevi.

In cazul copiilor, accentul ar trebui pus pe proces, adica pe

dezvoltarea si generarea de idei originale, care pare sa fie baza

potentialului creativ. In intelegerea acestui fenomen, este util sa

consideram diferentele dintre gandirea convergenta si cea divergenta.

Problemele asociate cu gandirea convergenta au de obicei o singura

solutie corecta. Gandirea divergenta, in schimb, cere celui care rezolva

problema generarea mai multor solutii, putine dintre acestea fiind noi,

de o calitate inalta si functionale - intr-un cuvant, creative.

Pentru o intelegere corecta a creativitatii copilului, trebuie sa

distingem creativitatea de inteligenta si talent. S-a pus problema dacaintr-adevar creativitatea copiilor poate fi diferentiata de celelalte

abilitati cognitive. Studii recente, insa, au aratat ca anumite

componente ale potentialului creativ pot fi deosebite de inteligenta.

Termenul 'inzestrat' este utilizat de obicei pentru a desemna un grad

inalt de inteligenta. Dar se pare ca inteligenta si creativitatea sunt

independente. Un copil foarte creativ nu este neaparat si foarte

inteligent.

Creativitatea reprezinta mai mult decat a avea si a folosi un talent

artistic sau muzical. In acest context, talentul se refera la posesia unui

inalt grad de indemanare tehnica intr-un domeniu specializat. Astfel, un

artist poate produce opere impecabile din punct de vedere tehnic fara

insa a reusi sa provoace emotii sau, de exemplu, sentimentul ca acea

opera este unica. Este de asemenea important sa tinem cont de faptul ca

creativitatea nu se manifesta doar in muzica, arta si scris ci in toate

domeniile curiculare, in stiinta, dar si in studiile sociale.

Cele mai folosite metode de masurare a creativitatii la copii sunt bazate



pe fluenta ideationala. Probele referitoare la fluenta ideationala cer din

partea copiilor generarea cat mai multor raspunsuri la un anumit stimul,

intr-un mod asemanator brainstorming-ului. In general, fluenta

ideationala este considerata o calitate critica a procesului creativ.

Raspunsurile copiilor pot fi populare sau originale, cele originaleatestand potentialul creativ. Astfel, un copil de 4 ani intrebat ce obiecte

de culoare rosie cunoaste, va enumera nu numai camioane, mere si

cardinali, dar si pojarul si mainile reci.

In cazul copiilor mici , creativitatea ar trebui sa se axeze pe proces:

generarea de idei. Acceptarea ideilor multiple de catre adulti intr-o

atmosfera non-evaluativa va ajuta copiii sa genereze din ce in ce mai

multe idei sau sa treaca la stadiul urmator, cel de evaluare de sine. Pe

masura ce copiii isi dezvolta abilitatea de evaluare a ideilor proprii,

astfel calitatea lor si generarea de solutii devin din ce in ce mai

importante. La aceasta varsta, accentul ar trebui pus pe evaluarea

ideilor proprii, deoarece acesti copii isi exploreaza capacitatea de

generare si evaluare ale solutiilor problemei si isi revizuiesc ideile

bazandu-se pe aceasta evaluare. Evaluarea de catre terti si criteriile

pentru determinarea solutiilor semnificative ar trebui folosite numai in

cazul adolescentilor mari sau al adultilor.

B.Ce anume influenteaza creativitatea?

In cazul copiilor mici, factorul critic pentru evitarea asa-numitei

'fixatii a raspunsului corect' (un copil nu va raspunde daca nu stie sigur

ca raspunsul va fi corect) il reprezinta o atmosfera non-evaluativa. In

cadrul procesului de socializare, de-a lungul anilor de scoala

elementara, copiii tind din ce in ce mai mult spre conformitate.

Procentul de raspunsuri originale in cadrul probelor de fluenta

ideationala scade de la 50% la copiii de 4 ani la 25% pe parcusul scolii

elementare, crescand apoi iar la 50% in timpul studiilor superioare.

Este foarte important sa li se dea posibilitatea copiilor de a exprima o

gandire divergenta si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o

solutie.

Recompensele sau cointeresarea par sa afecteze procesul creativ. Desi

recompensele nu afecteaza numarul raspunsurilor in cadrul probelor de

fluenta ideationala, ele par sa diminueze calitatea raspunsurilor copiilor

si flexibilitatea gandirii lor. Cu alte cuvinte, recompensele reduc



capacitatea copiilor de a trece de la o categorie la alta in cadrul

raspunsurilor lor. Intr-adevar, orice constrangere externa pare sa reduca

aceasta flexibilitate. Anumite studii au aratat ca materialele structurate,

in special cand sunt combinate cu instructiuni structurate, reduc

flexibilitatea la copiii de 4 ani. Intr-un anume caz, instructiunilestructurate au aparut numai in demonstratia referitoarea la rezolvarea

unui puzzle. Pedagogii trebuie sa tina cont de faptul ca structura

raspunsurilor unui copil este foarte subtila. Anumite cercetari sugereaza

ca acei copii care par sa fie creativi sunt adeseori implicati in jocuri

imaginative si sunt motivati mai mult de factori interni decat de factori

externi, cum ar fi recompensele sau cointeresarea.

C. Cum pot adultii incuraja creativitatea?

- Prin furnizarea unui mediu care permite copilului sa exploreze si sa se

joace fara restrangeri exagerate.

- Prin adaptarea la ideile copilului, fara a incerca o structurare a ideilor

lui astfel incat sa se potrivesca cu cele ale adultilor.

- Prin acceptarea ideilor neobisnuite ale copilului, fara a judeca modul

divergent in care acesta rezolva o problema.

- Folosind modalitati creative pentru rezolvarea problemelor, in special

a problemelor ce apar in viata de zi cu zi.

- Alocand destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilitatilor,

pentru trecerea de la ideile obisnuite la idei mai originale.

- Incurajand procesul, iar nu scopul.

Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o

capacitatea complexa care face posibila crearea de produse reale sau pur

mintale, constitund un progres in planul social. Componenta principala acreativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai

presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva

deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta


verificari.

MOTIVATIA

1. DEFINITIE :In acceptia cea mai larga,motivatia reprezinta « ansamblul factorilor



dinamici, care determina conduita unui individ . »

O definitie mai completa este cea oferita de Al.Rosca : prin

motivatie intelegem totalitatea mobilelor interne ale conduitei, fie ca sunt

innascute sau dobandite, constientizate si neconstientizate , sumple

trebuinte filozofice sau idealuri abstracte.Motivatia este factorul caredetermina organismul sa actioneze si sa urmareasca anumite scopuri. Orice

act de conduita este motivat, chiar daca, uneori, nu ne dam seama pentru

ce motiv facem o actiune sau alta . Nici un act comportamental nu apare si

nu se manifesta in sine, fara o anumite incitare, directionare si sustinere

energica.

Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata,

colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta, etc. Otrasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul lor

element cronologic.

A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea

raspunsului la intrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate. Raspunsul este

dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce

la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze

interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus(care pune in miscare). Pentru unii psihologi, motivul este numele

generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen

psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.

Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca

origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si explicarea lor fiind

controversate. Cei mai multi psihologi accepta azi ca motivatia umana

include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii,

convingeri.

Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore

construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.

Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla

atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a

caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector

care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici,vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens,



proprietati care pot fi masurate prin anumite metode psihologice.

Directia si sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea

sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau

respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele

fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe.

2. ROLUL MOTIVATIEI

Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica, precum

si de orientare de directionare a conduitei intr-un anumit sens.Motivatia

este o sursa de activitate si de aceea este considerata « motorul

personalitatii « .

Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii:

- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei

interna;

- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea

semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga sub o anumita

limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de sentimentul

de singuratate);

- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare proprieisatisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev

declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri);

- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la

formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii (interesul

pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a

unei_lucrari_muzicale).

La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme orientarii ei generale sunt

retinute, cele contrare sunt respinse

3.PERSPECTIVELE TEORETICE ASUPRA

MOTIVATIEI

Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza caorigine, mod de satisfacere si functii. Asa cum s-a afirmat, motivatia



umana include trebuinte, motive, interese, convingeri, tendinte, intentii,

dorinte, aspitatii.

1.Tendintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza o

stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Ele sunt traite ca stari de

agitatie, alerta interioara, tensiune. Din numeroasele clasificari aletrebuintelor mai utila in explicarea diferentelor de comportament dintre

indivizi, pare cea realizata de A. Maslow, psiholog american, numita si

piramida trebuintelor(1954)

Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:

- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;

- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos, respuingere

- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare, actiune

Psihologul american clasifica trebuintele si astfel:

a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale, dar satisfacute de

primul diferit si trebuinte superioare specifice omului si plasate spre

varful piramidei.

b. Trebuinte homeostazice si trebuinte de crestere. Homeostazia

este o notiune imprumutata din fiziologie si care denumeste tendintaorganismului de a mentine constanti parametrii mediului intern, asa

cum un termostat mentine temperatura intr-un congelator. Prin

extensiune, s-a utilizat termometrul si pentru relatia dintre persoana si

mediu. Trebuintele homeostazice explica doar activitatea de adaptare.

Trebuintele de crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci atingerea

unor parametrii superiori, ce presupun perfentionarea.

Cunoasterea ierarhiei trebuintelor este utila in

explicarea_comportamentelor_deoarece:

- diferite trepte apar pe rand in funtie de dezvoltare psihica,

prima cuprinzand trebuinte dezvotandu-se in copilarie,

adolescenta_sau_mai_tarziu

- intensitatea trebuintelor scade de la baza spre varf;

- o trebuinta superioara nu se satisface decat daca n-au fost

satisfacute intr-o oarecare masura, cele inferioare ei, (este dificil pentru

un profesor sa activeze trebuinta de a sti a unui elev daca cele de hrana

si adapost nu sunt satisfacute);

- cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai

caracteristica_pentru_om.



Dupa criteriul genezei, psihologii diferentiaza trebuintele

primare, innascute, care tind sa se manifeste la toti indivizii, in toate

timpurile si trebuinte secundare dobandite numai de unii indivizi. S-a

presupus ca trebuintele secundare se dezvolta din cele primare, dar dupa formare funcioneaza independent de ele. Satisfacerea trebuintelor

fiziologice ale unui sugar este asociata cu aprobarea mamei. Treptat,

aprobarea adultilor este folosita pentru a sustine invatarea mersului sau

a vorbirii. Copilul devenit elev invata la inceput pentru a face placere

parintilor, apoi este absorbit de studiu. La preadolescenti fumatul sau

consumul de alcool sunt initial activitati realizate pentru satisfacerea

nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin obisnuinte. In funcie

de oferta comrciala sau culturala apar trebuinte noi care sunt doar

mijloace pentru satisfacerea unor trebuinte devin ulterior motive ale

altor activitati. De exemplu automobilul a fost la inceput un mijloc

pentru satisfacerea trebuintei de confort, dar a devenit treptat un motiv

pentru ore de lucru suplimentate din care sa se castige mai mult. Astfel,

aria trebuintelor uname este in continua diferentiere si extindere,

determinand aparitia unor comportamente anterioare cat si fata de

etapele instoriei trecute. Nesatisfacerea trebuintelor duce la stingerea

lor.

Este posibila si aparitia unor anomalii in satisfacera

trebuintelor primare: astfel persoanele cu bulimie nevrotica (pofta de

mancare exagerata) desi isi satisfac nevoia de hrana, continua sa

manance; s-a observat ca acest comportament insoteste de multe ori

carentele afective , prin supraalimentare, subiectul compensandu-si

nevoia de dragoste. La polul opus, anorexia mentala (lipsa poftei de

mancare) se presupune ca ar fi deretminata de un conflict cu anturajul,

in special cu mama.

Daca in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol, apare o stare

de incordare numita frustrare. Raspunsurile la frustare sunt diferite, cel

mai frecvent fiind agresivitatea. Frustarea este un fenomen inevitabil in

viata psihica; cand este moderata, ea are efecte benefice asupra

dezvoltarii personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii

datorita diferentelor de statut poate determina o munca indarjita pentru

a urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al fustrarii,

personaluitatiile echilibrate poseda toleranta la frustare, suportand, in a



numite limite, stari de tensiune intensa fara a dezvolta comortamente

patologice. In legatura cu trebuinta , circula si alte notiunu mai vag

definite.

Dorinta este trebuinta constientizata

Tendinta (impulsul sau propensiunea) este trebuinta aflata in starte de

exicitabilitate accentuata care determina o portiune spre miscare,

actiune spontana

Intentia este tendinta cu un grad superior de alaborare mentala,

orientata spre un scop.

Valenta este forta de atractie sau de respingere exercitata de lucruri, persoane, activitati (obiecte psihologice) asupra unui subiect, rezulta

din interactia proprietatilor obiectelor cu trebuinte le subiectului; este

pozitiva cand proportiile obiectului corespund unei trebuinte; este

negatica in caz contrar, determinand_respingerea.

Motivele sunt trebuinte atat de puternice incat determina,

declanseaza actiunile, activitatiile prin care se satisfac. Ele poseda doua

segmente corespunzatoare functiilor motivatiei:- segmentul energizant, forta cu care este declansata si sustinuta

activitatea (aspectul orientativ - directional)

Vectorii-motive nu exista izolati ci formeaza grupuri sau constlatii de

motive. Intr-o constelatie relatiile dintre motive sunt analog celor dintre

fortele fizice:

- motive diferite pot avea aceeasi directie si acelasi sens, energia lor

cumulandu-se; un elev invata pentru a primi o nota mare, pentru ca

doreste sa se afirme in grup sau pentru ca este interesat de un domeniu;- motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand realizarea altei

activitati; poti dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi in excursie la

munte. Uneori aceste activitati se ordoneaza in timp, satisfacandu-se

succesiv; cand nu este trait pe plan subiectiv ca o stare de tensiune

foarte puternica, care se cere inlaturata.

Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata cea a

lui Kurt Lewin (1931) El diferentiaza:

1.conflicte de apropiere - apropiere

2.conflicte de evitare - evitare

3. conflicte de apropiere – evitare



4. PERFORMANTA JOACA UN ROL IMPORTANT IN

DINAMICA MOTIVATIONALA

Este o consecinta a motivatiei, deoarece cu cat un elev este mai

motivat cu atat performanta va fi mai buna. Un elev motivat va persevera mai mult , va utiliza stategii de invatare adecvate, care –i vor

influenta performanta. Relatia dintre motivatie si performanta nu

trebuie privita unilateral, caci performanta poate influenta

motivatia.Performanta, care rezultat complet al activitatii de invatare

devine pentru elev o sursa de motivatie care inluenteaza perceptiile

acestuia despre propria competenta.Daca un elev reuseste, intr-o sarcina

de invatare, el va estima ca performanta a fost meritata. Acest fapt va

imbunatatii opinia elevului cu privire la propria activitate. In acelasitimp, un esec poate avea un efect negativ asupra perceptiilor elevului

privind propria competenta, facandu-l sa se indoiasca de posibilitatile

sale de reusita. Performanta nu reprezinta, asadar, o simpla

demonstratie a ceea ce elevul a invatat, caci este un eveniment prin

care el judeca, se evalueaza, se valorizeaza ca persoana.

Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza prin

intermediul nivelului de aspiratie.Cand un elev indeplineste o sarcina

de invatare, el poate avea un sentiment de reusita sau nereusita.Acestsentiment rezulta din compararea unei informatii actuale cu o

informatie de referinta numita nivel de aspiratie.

5. NIVELUL DE ASPIRATIE

-este definit drept asteptarile,scopurile, ori pretentile unei persoane

privind realizarea viitoare a unei sarcini date sau scopurile pe care

subiectul isi propune sa le atinga intr-o activitate sau sefera deactivitate in care este angajat profesional, social, intelectual. Nivelul de

aspiratie trebuie sa fie in concordanta cu posibilitatile

individului.Cunoasterea propriilor posibilitati este foarte

importanta.Un nivel de aspiratie mult prea inalt in raport cu

posibilitatile reale este daunator, deoarece il va angaja pe elev in

activitati pe care nu le poate indeplini. El va atrage dupa sine pierderea

increderiui in fortele proprii, frustrarea si chir resemnarea. Esecul este

resimtit cu atat mai puternic cu cat aspiratiile sunt mai mari.

Scoala, profesorii pot contribui la formarea unei imagini de sine



corespunzatoare, la o mai buna autocunoastere, astfel incat nivelul de

aspiratie al elevului sa fie in concordanta cu posibilitatile sale reale.

6 . CATEGORII ALE MOTIVATIEI

In literatura de specialitate se disting doua categorii opuse ale

motivatiei : motivatia intrinseca si motivatia extrinseca .

a) Motivatia intrinseca isi are sursa in insasi activitatea desfasurata si

se satisface prin indeplinirea acelei activitati. Ea il determina pe

individ sa participe la o activitate pentru placerea si satisfactia pe care

aceasta i-o procura ,fara a fi constrans de factori exteriori.

Forma de baza a motivatiei intrinseci este curiozitatea, ce exprima

nevoia de a sti, de a-si largi orizontul de cunoastere. Activitatea de

invatare este motivata intrinsec, este sustinuta de o nevoie interioara de

cunoastere, de pasiune pentru un anumit domeniu, de placerea de a

invata.

b) Motivatia extrinseca este aceea a carei sursa se afla in interiorul

individului si a activitatii de invatare. Angajarea in activitate e vazutaca un mijloc de atingere a unor scopuri si nu ca un scop in sine.Daca un

elev invata pentru a primi anumite recompense, din dorinta de a fi

primul in clasa, ori din teama unui esec sau din teama de pedeapsa,

atunci spunem ca activitatea de invatare este motivata extrinsec.

In practica educationala putem constata ca activitatea de invatare

este motivata atat extrinsec cat si intrinsec. Un elev poate sa invete la o

disciplina pentru ca-l intereseaza si il pasioneaz, dar si pentru ca vreasa obtina note bune sa faca placere parintilor.

7. MOTIVATIA IN SCOALA

Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in

activitatea scolara.O problema ce se ridica ar putea fi urmatoarea : cat

de puternica trebuie sa fie motivatia pentru a obtine performante

superioare in realizarea sarcinilor scolare ? Cercetarile au

aratat faptul ca ata motivarea prea intensa cat si motivarea prea scazuta



intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la

esec.Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o

tensiune emotionala ce poate avea drept consecinte blocajul

psihic,stresul, si in final esecul. Submotivarea conduce la o

insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu superficialitate asarcinilor, iar in cele din urma rezultatul este nearealizarea scopului

propus.

De aceea, consider ca ar trebui sa existe un echilibru intre cele

doua ,care sa conduca elevul catre obtinerea de performante in

activitatea de invatare.

Profesorii pot avea un rol important in ceea ce priveste gasirea unuiechilibru motivational daca il va obisnui pe elev sa precieze corect

dificultatea sarcinii didactice cu care se confunta si daca va lua in

consideratie particularitatile psihologice individuale atunci cand

concepe stategiile didactice in articularea demersului metodic al lectiei.

8. COMPONENTELE MOTIVATIEI :

D.Ausubel,F.Robinson spun ca, motivatia in mediul scolar ar aveatrei componente : impulsul cognitiv, trebuinta afirmarii puternice a

eului si trebuinta de afiliere.

a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si

intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare de

probleme.

b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre obtinereaunui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari asigura un

prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.

c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i asigure

individului aprobarea din partyea unor persoane sau a unui grup cu care

el se identifica.

D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca toate cele

trei componente ale motivatiei scolare pot intra in joc, in orice



moment, in comportamentul concret al elevului.

9. EXEMPLU DIN PRACTICA

Daca ii intrebam pe elevi ce anume ii determina pentru a depuneeforturi de a invata, raspunsurile pe care le primim, sunt, de

obicei,foarte variate.Am aflat de exemplu, ca invata pentru a obtine o

calificare profesionala, pentru a reusi in viata, pentru a lua note bune,

din dorinta de a cunoaste un continut nou, interesant, din ambitia de a-i

depasi pe altii, pentru a primi laude din partea profesorilor si a

parintilor,ori pentru a evita anumite stari conflictuale.

Am constatat ca unii elevi invata, in primul rand pentru a obtinenote bune si a fi astfel in fruntea clasei, in timp ce altii, invata pentru

ca ii intereseaza o anumita disciplina si isi doresc sa afle cat mai

multe din domeniul respectiv.Elevii buni, indica, de obicei, alte motive

decat elevii slabi.In timp ce elevii buni vorbesc dspre dorinta de a sti

mai multe, despre dorinta de afirmare profesionala, despre prestigiu,

elevii slabi vorbesc despre teama de esec, despre dorinta de a obtine

note satisfacatoare pentru a promova clasa sau despre evitarea

confictelor cu parinti.

11. STRATEGII DE STIMULARE A MOTIVATIEI

ELEVILOR

Controlul si motivarea sistemului motivational specific activitatilor

de invatare reprezinta una dintre cele mai dificile sarcini ale muncii

profesorului.

Stimularea motivatiei elevului ramane o arta,care tine de maiestria

si harul didactic al profesorului. Foarte multi profesori reproseaza elevilor faptul ca nu fac

eforturile necesare pentru a invata si ca nimic nu-i motiveaza.Orice

profesor care doreste stimularea motivatiei elevilor pentru activitatea de

invatare trebuie sa inceapa prin autoevaluarea si analiza propriei motivatii.

Lipsa de motivatie a profesorului este o problema la fel de grava ca si

incompetenta sa .Exista profesorii care nu manifesta interes pentru

profesiunea lor.Este cunoscut faptul ca, daca vrei sa motivezi pe cineva

trebuie sa fi motivat tu insuti.

Profesorul trebuie sa-si indrepte atentia catre activitatile de



predare-invatare. Multa vreme activitatea esentiala a elevilor in clasa a

constat in a asculta in mod pasiv expunerea magistrrala a

profesorului.Consider ca, o activitate didactica cu adevarat motivata

trebuie sa implice in mod direct pe elevi si sa le capteze interesul. Cadrul

didactic trebuie sa fie capabil sa starneasca curiozitatea elevilor prinelemente de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive ,prin utilizarea

studiului de caz ori prin antrenarea elevilor in realizarea unor proiecte in

echipa.

In esenta, imbunatatirea opiniei elevului cu privire la propria sa

competenta se obtine atunci cand el reuseste in mod repetat intr-o

activitate pe care nu se considera capabil sa o indeplinesca.O reusita

neasteptata reda unui elev increderea in sine si astfel motivatia sa de a se

angaja inr-o activitate si de a persevera cu scopul de a-si ameliora performantele. Pentru aceasta, profesorul trebuie sa conceapa activitati de

invatare care sa nu fie nici prea facile(pentru ca nu mai reprezinta o

provocare pentru elevi), dar nici prea dificile ( pentru ca elevii se

descurazeaza rapid si abandoneaza).Pe tot parcursul activitatii profesorul ii

va furniza elevului un feed-back permanent in privinfa efortului depus,cat

si a aptitudinilor si a capacitatilor lui.Aceasta ii va ajuta pe elvi sa simta

responsabili de resitele sau esecurile lor.Elevii slabi si nemotivati se

estimeaza in general a fi responsabili de esecurile sau succesele lor,atribuid esecurile lipsei de aptitudini, iar succesele, sansei. Profesorul

trebuie sa-i convinga pe acestia ca prin eforturile sustinute pot sa reusesca.

Putem conchide, faptul ca problemele de motivatie ale elevilor

sunt extrem de diverse, iar motivatia profesorului nu se poate baza pe

retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.

Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o

capacitatea complexa care face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social. Componenta principala a

creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai

presupune si o motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva

deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta


verificari.

BIBLIOGRAFIE 1. Aebli , H .,Didactica Psihologica , Editura Didactica si Pedagogica ,



Bucuresti ,1973

2. Ausubel , D. , Robinson , F. , Invatarea in scoala . O introducere in

psihologia pedagogica , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti ,1981

3. Bruner , J.S. , Procesul educatiei intelectuale , Editura Stiintifica ,

Bucuresti , 1970

4. Golu , M. , Fundamentele Psihologiei , Editura “Romania de maine” ,

Bucuresti , 2000

5. Salavastru , D. , Psihologia Educatiei ,Editura Polirom ,Bucuresti ,

2004

6. Zlate , M. , Psihologia mecanismelor cognitive , Editura Polirom ,

Iasi , 1999

creativitatea si motivatia

Documents