Creativitatea în

demersul didactic

„Educatorii sunt solicitaţi

astăzi, în mod continuu,

să promoveze învăţarea

eficientă.

Şi nu orice învăţare eficientă,

ci una participativă,

activă şi creativă.”

(Neacşu, Ioan. 1990)

CREATIVITATEA:

valoare socială

utilitate

noutate

ingeniozitate

originalitate

ETAPELE ACTULUI CREATOR

Wallace

1. Pregătirea

2. Incubaţia

3. Iluminare

4. Verificarea

Tipuri de blocaje ale creativităţii:

1. Blocaje de tip emoţional (teama de a nu comite o

greşeală, de a nu părea extravagant; teama de a risca să

fii un „pionier”, de a fi în minoritate etc)

2. Blocaje de ordin cultural (dorinţa de a se conforma

modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă; „conformism”

la idei vechi, ca şi la cele noi etc)

3. Blocaje de ordin perceptiv (incapacitatea de a se

interoga asupra evidentului;

o incapacitatea de a distinge între cauză şi efect; de a

defini a problemă sau refuzul de a sesiza etc)

Mediul şcolar deţine recordul în privinţa unor practici contraindicate

pentru dezvoltarea creativităţii şi activismului elevului în învăţare:

• transmiterea, în permanenţă, a cunoştinţelor „de-a gata” construite

• lipsa de flexibilitate şi de toleranţă faţă de răspunsurile personale ele

elevilor,

• îngrădirea dorinţei de a efectua desene nesupuse canoanelor;

• descurajarea ideilor proprii ale elevului şi a nonconformismului;

• hipercriticismul şi sarcasmul cadrului didactic;

• lipsa de entuziasm şi comoditatea profesorului, implicarea activă a

elevului în sarcină solicitând şi din partea profesorului efort de

participare şi de cooperare;

• directivismul, dogmatismul şi rigiditatea stilului de predare;

• preţuirea memoriei brute şi a reproducerii contextuale;

• uniformizarea şi lipsa tratării diferenţiate;

• accentul pe cantitate şi nu pe calitate în furnizarea şi reproducerea

cunoştinţelor din partea elevului;

• interese reduse din partea educatorului, în a stimula creativitatea

elevilor pentru a evita abaterea de la proiectul de lecţie presabilit;

• evitarea folosirii metodelor interactive de stimulare a creativităţii

pentru a nu crea „dezordine” în clasă etc

Modalităţi de stimulare a creativităţii şi a activismului

în procesul didactic

Activităţile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă

în şcoală, trebuie să asigure:

1. Stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente şi laterale;

2. Libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor.

În acest sens apar ca adecvate activităţile care cer spontaneitate şi

contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune;

3. Utilizarea talentelor şi a capacităţilor specifice fiecarui individ în parte;

4. Incitarea interesului către nou, necunoscut şi oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei

după depunerea unui efort de căutare de către elev;

5. Exersarea capacităţilor de cercetare, de căutare de idei, de informaţii,

de posibilităţi de transfer de sensuri, de criterii de clasificare;

6. Dezvoltarea capacităţii de organizare de materiale, de idei prin întocmirea de

portofolii asupra activităţii proprii, de colecţii de cuvinte, de obiecte,

de contraste;

7. Organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de jocuri, de excursii;

8. Educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile, de a-şi pune întrebări neobişnuite

despre lucruri obişnuite.

Pentru a stimula activismul şi creativitatea

elevului, profesorul însuşi trebuie să fie un tip

creativ şi activ, să manifeste un

comportament şi o atitudine pozitivă în acest

sens.

Instruirea interactivă şi creativă

redimensionază rolurile şi ipostazele cadrului

didactic.

Bibligrafie

• Ligia Sarivan, Iulian Leahu, Mihaela Singer, Daniela

Stoicescu, Adriana Ţepelea . Predarea interactivă

centrată pe elev. Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi

Cercetării – Unitatea de Management a Proiectului

pentru Învăţământul Rural, 2005

• Mihaela Roco. Creativitate si inteligenţă

emoţională. Iaşi: Polirom, 2004

• De Bono, Edward. Şase pălării gânditoare.

Bucureşti: Curtea Veche, 2006