analiza indicatorilor economico-financiari pe baza de bilant

INTRODUCERE

Realităţile actuale ne arată că dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de

complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informaţii economice operative si complete.

Astfel de informaţii economice ne ofera bilanţul contabil şi ne ajută să cunoaştem şi să

controlăm modul de utilizare a resurselor materiale şi umane, în vederea luării deciziilor ce se

impun.

Toate informaţiile contabilităţii rezultate din bilanţ constituie suportul analizei

acestuia şi stau la baza elaborarii şi fundamentării deciziilor. De aceea, bilanţul contabil

reprezintă cea mai complexă si exactă sursă de caracterizare a activităţii trecute dar şi de

elaborare a prognozelor pentru întreprindere.

Lucrarea de faţă este abordată pe baza prevederilor Legii contabilitaţii nr.82/1991,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Regulamentului pentru aplicarea

Legii contabilităţii, a legislaţiei în vigoare privind armonizarea cu normele contabile

internaţionale, a unor lucrari de specialitate precum şi a documentării personale făcute la

diferite societăţi comerciale .

Lucrarea de faţă intitulată „ Analiza indicatorilor economico – financiari pe bază de

bilanţ la S.C. Altur S.A.” conţine trei capitole, concluzii, anexe si bibliografie . Lucrarea îşi

propune să prezinte succint o analiză a principalilor indicatori economico – financiari pe

baza bilanţului contabil încheiat la 31.12.2008 comparativ cu cel încheiat la 31.12. 2007 .

Cele trei capitole ale lucrarii cuprind urmatoarele aspecte, astfel :

Capitolul 1 cuprinde elemente teoretice cu privire la bilanţul contabil, analiză

economico – financiara .

Capitolul 2 cuprinde studiul de caz privind analiza indicatorilor economico –

financiari la S.C. Altur S.A.

Capitolul 3 cuprinde ca obiect de analiză creativitatea si originalitatea acestei lucrari.

În final sunt enumerate concluziile privind lucrarea abordată, „ Analiza indicatorilor

economico – financiari pe bază de bilant la S.C. Altur S.A.”.

1

CAPITOLUL I

Bilanţul contabil – instrument de analiză si diagnostic al situaţiei

financiare

1.1 __Bilanţul contabil – rol şi importanţă

Bilanţul este o noţiune de bază deosebit de importantă, cu care se operează frecvent

în teoria si practica contabilităţii, perceput ca „ un instrument de control al înregistrărilor

contabile şi de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico –

financiare a intreprinderii.”__ (C. G. Demetrescu, Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti , 1972 , p.110 ) .

Bilanţul este o oglindă economică a activităţii unităţilor patrimoniale, care asigură

prezentarea în forma generalizată, sintetizată în etalon valoric, la un moment dat, a

elementelor patrimoniale şi a rezultatelor activităţii .

Pentru a îndeplini funcţia de prezentare generala a activităţii, bilanţul „ trebuie să fie

real , sincer , clar , corect si întocmit la timp ”.

Conţinutul informaţional al bilanţului este deosebit de cuprinzător si complex. Astfel,

daca avem în vedere toate condiţiile foarte riguroase de întocmire şi conţinut, se poate aprecia

ca bilanţul contabil, în toată complexitatea lui, este un tablou sintetic de informaţii, un model

economic şi un instrument de control al gestiunii, conţinând un bogat material pentru analiza

şi studierea situaţiei întreprinderii .

În sistemul contabilităţii, „bilanţul îndeplineşte o funcţie tehnico–contabilă,

asigurând închiderea şi deschiderea conturilor, precum şi prezentarea la sfarşit de perioadă

a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formar , inclusiv rezultatele activităţii

desfăşurate”.__(M. Paraschivescu, W.Păvăloaia, C.Toma, Contabilitate şi modele de analiză

economică , Fundaţia Academică Iaşi , 1993 , p.348 ).

Potrivit art.10 al Legii contabilităţii, bilanţul contabil, “ca document oficial de

gestiune, trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei

financiare şi a rezultatelor obţinute”.

Bilanţul contabil trebuie să creeze imaginea reală a întreprinderii. Astfel, Bernard

Colasse spunea în lucrarea “ Contabilitate generală” că : “bilanţul nu redă imaginea

întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a

acesteia.”

2

În condiţiile economiei de piaţă sau concurenţiale, datele conţinute în bilanţ pot oferi

o imagine cuprinzătoare şi reală asupra situaţiilor economice si financiare a fiecărui agent

economic. Asemenea informaţii sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăşi, cât şi

pentru terţi .

Creaţie a contabilităţii în partidă dublă, bilanţul, de la a cărui primă apariţie într-un

tratat de contabilitate s-au scurs mai bine de cinci sute de ani, asigură o imagine fidelă, clară

şi completă a patrimoniului, a situaţie financiare şi a rezultatului obţinut.

În calitatea sa de model informaţional, bilanţul are rolul de a stabili o serie de

indicatori economico–financiari, ceea ce îi oferă caracterul de model contabil şi

informaţional, dar şi de model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate

patrimonial.

Ca model de gestiune, bilanţul contribuie în mod substanţial la asigurarea

reproducţiei patrimoniului în condiţii maxime de eficienţă. Pe baza a ceea ce se cheamă bilanţ

se fundamentează deciziile privind alocarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodată,

prin bilanţ se realizează controlul asupra realizării deciziilor, se asumă drepturi şi obligaţii, se

stabilesc răspunderi privind gospodărirea şi dezvoltarea patrimoniului.

Bilanţul se constituie ca o bază de referină, ca mijloc de optimizare în procesul

decizional. Analiza pe bază de bilanţ este analiza diagnostic, fiind orientată spre dezvăluirea

poziţiei financiare a întreprinderii, a capacităţii acesteia de a genera lichidităţi ş i performanţă

prin profitabilitate.

În România ultimilor ani, ştiinţa economică a făcut paşi serioşi înainte în ceea ce

priveşte perfecţionarea modelelor de analiză a activităţii economico–financiare a

întreprinderilor în contextul trecerii la economia de piaţă. A fost deschis astfel drumul

cercetărilor în domeniul economic şi au fost introduse procedee şi concepte noi de analiză

utilizate curent în ţările cu economie avansată, cum ar fi : fondul de rulment, necesarul de

fond de rulment, trezoreria pozitivă, trezoreria negativă, trezoreria netă, fluxul de

numerar(engl. „ cash – flow „) etc.

Bilanţul poate fi considerat a fi „ cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi

control folosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza

situaţiei financiare si caracterizarea activităţii economice a întreprinderii într–o anumită

perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor, cât si pe diferite stadii ale circuitului economic ,

cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate; elementul principal pentru explicarea dublei

inregistrari; mijlocul de a oglindi la un moment dat situatia întreprinderii evaluate în bani

prin punerea faţă în faţa a mijloacelor şi resurselor; un calcul de sinteză al contabilităţii ,

prin care se prezinta la un moment dat situaţia economică dintr-un perimetru al mişcărilor

3

de valori, evaluata in bani, punandu – se fata in fata activul cu pasivul; un document contabil

alcatuit pe baza datelor evidentei contabile, asa cum rezulta ele din inregistrarile curente

facute in conturi; instrument specific contabilitati, cu ajutorul caruia se prezinta in mod

centralizat si grupate sistematic datele contabile privind situatia valorica a mijloacelor

economi , sursele de formare ale acestora si rezultatele activitatii la un moment dat „ .

1.2. __Bilanţul contabil – conţinut si structură

1.2.1.Bilanţul contabil – conţinut si structură conform Standardului

Internaţional de Contabilitate (IAS 1 )

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la

întocmirea situaţiilor financiare. De asemenea, indica unele principii care stau la baza tuturor

aspectelor privind politica contabilă:

Principiul continuităţii activităţii - situaţiile financiare trebuie întocmite pornind de

la presupunerea că entitatea îşi va continua activitatea în viitor .

Principiul consecvenţei - modul de prezentare şi clasificare a diferitelor elemente din

situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta.

Contabilitatea de angajamente - tranzactiile si evenimentele trebuie recunoscute

atunci cand acestea se produc si raportate in perioadele aferente.

Pragul de semnificaţie - un element este semnificativ şi trebuie prezentat daca poate

influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.

Cumularea / compensarea - fiecare element semnificativ trebuie prezentat în mod

separat în situatiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau

compensate.

Acestea sunt discutate în continuare în paragrafele 23-37 din IAS 1 şi sunt în conformitate

cu acele principii stabilite în sectiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate

cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.

Mai mult, acolo unde nu exista cerinte specifice ale IAS privind politica contabilă ce

trebuie aplicată unui anumit element, conducerea trebuie să selecteze politicile contabile care

să asigure faptul că situatiile financiare ofera informatii care sunt:

relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor; şi

credibile, în sensul că: reprezint ă fidel rezultatele şi pozitia financiara a întreprinderii;

reflect ă substanta economic ă a evenimentelor şi tranzactiilor şi nu doar forma lor

4

juridica; neutre ( adică nepartinitoare); sunt prudente (adică estimarea valorilor incerte

se face cu precautie, astfel încat activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar

datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); şi sunt complete sub toate aspectele

semnificative.

Bilanţ - distincţia curent /imobilizat (termen lung)

În conformitate cu IAS 1, întreprinderile trebuie să determine, pe baza naturii

operatiunilor pe care le desfasoara, daca să prezinte sau nu în bilanţ activele curente, activele

imobilizate, datoriile curente şi cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea,

volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca

acestea sa fie clasificate şi raportate separat in bilant.

Trebuie notat faptul că, dacă exista active sau datorii ce combina sume asteptate a fi

recuperate sau achitate atat înainte cat şi dupa 12 luni de la data bilantului, valorile ce se

asteaptă a fi recuperate sau achitate dupa mai mult de 12 luni trebuie prezentate.

Active curente

În conformitate cu IAS 1 un activ este clasificat ca activ curent atunci cand în deplineste

oricare dintre criteriile de mai jos:

se asteapta a fi realizat, sau este deţinut pentru consum sau vanzare, pe parcursul

ciclului de exploatare normal al întreprinderii; sau

este deţinut, în principal, în scopul comercializarii sau pe termen scurt ;sau

se asteapta a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau

reprezinta numerar sau echivalente de numerar (asa cum sunt definite în IAS 7 –

Situatiile fluxurilor de numerar), cu exceptia schimbarii lor sau folosirii pentru plata

unei datorii pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.Prezentul Standard

utilizeaza termenul de “imobilizate” pentru a cuprinde imobilizarile corporale, necorporale şi

financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea descrierilor alternative, atata timp cât

sensul este clar.

Activele curente cuprind stocurile si creanţele comerciale care sunt vândute, consumate

sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se asteapta să fie

realizate în 12 luni de la data bilanţului.Titlurile de plasament sunt clasificate ca active

5

curente daca se asteapta să fie realizate in 12 luni de la data bilanţului; altfel ele sunt

clasificate ca active imobilizate.

În practica, toate stocurile, plăţile în avans pentru stocuri si creantele comerciale sunt, în

mod normal, incluse în categoria activelor curente, chiar daca nu se preconizeaza a fi

realizate în termen de 12 luni de la data bilantului.Daca exista creante şi stocuri ce nu se

asteapta a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilantului, valoarea acestora trebuie

prezentata separat.

Asa cum s-a mentionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a caror utilizare

nu este restrictionata trebuie tratate ca active curente.Numerarul şi echivalentele de numerar a

caror utilizare este restrictionata trebuie tratate ca active imobilizate.

Datorii curente

În conformitate cu IAS 1 o datorie este clasificata ca fiind curenta atunci cand

îndeplineste oricare dintre criteriile urmatoare:

se asteapta să fie decontata în cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii;

sau

este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului;sau

este deţinuta în principal în scopul comercializării;sau

întreprinderea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei pentru cel

puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Tratamentul contabil

Principiul de baza este că activele curente trebuie evaluate, în mod normal, la minimul

dintre cost si valoarea realizabila netă.

Activele imobilizate sunt, în mod normal, înregistrate la cost sau la valoarea reevaluata

minus orice amortizare cumulata sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implica

extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui

reziduală pe durata estimată de viată utilă.

6

Momentul recunoaşterii

Recunoaşterea initială are loc atunci când:

este probabil ca vor fi generate de sau către întreprindere beneficii economice viitoare

asociate activului (sau datoriei); şi

costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabilă.

Situaţii financiare

IAS 1 cere prezentarea urmatoarelor situaţii financiare:

Bilanţ;

Cont de profit şi pierdere;

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;

Situaţia fluxurilor de numerar; şi

Note explicative

Structura bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a situatiei modificărilor capitalurilor

proprii este reglementată de IAS 1 (vezi mai jos) şi de volumul de Reglementări contabile

armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS. Situatia fluxurilor de numerar este

reglementată de IAS 7.

În situaţiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informatiile

numerice, mai putin în cazul în care un IAS permite neprezentarea lor.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanţ. Acestea sunt:

a. imobilizari corporale

b. active necorporale

c. active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g)

d. investitii contabilizate utilizandu-se metoda punerii in echivalenta ;

e. stocuri ;

f. creante comerciale şi alte creante;

g. numerar şi echivalente de numerar ;

h. datorii comerciale şi alte datorii;

7

i. datorii şi active fiscale în conformitate cu IAS 12

j. provizioane

k. datorii pe termen lung purtatoare de dobanda

l. interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului) prezentat în

capitalurile proprii;

m. capital emis şi rezerve atribuibile detinatorilor de capitaluri proprii ale societatii –

mama.

Bilanţul trebuie să includa, de asemenea, elemente – randuri care prezinta urmatoarele

valori :

totalul activelor clasificate că fiind detinute pentru vanzare şi activele incluse în

grupurile destinate cedarii clasificate ca fiind detinute pentru vanzarea în

conformitate cu IFRS 5;

active imobilizate detinute în vederea vanzarii şi operatiuni întrerupte,etc.

Conformitatea cu formatul de bilanţ stabilit în volumul de Reglementari contabile

armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor

cerinte.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ sau în note

Raţionamentele privind prezentarea separată în bilanţ a altor elemente au la bază 3

criterii:

1. natura si lichiditatea activelor precum şi pragul lor de semnificatie conducand la

prezentarea separata a fondului comercial şi a activelor provenind din cheltuielile de

dezvoltare, a activelor monetare şi nemonetare, precum şi a activelor curente şi a celor

imobilizate.

2. functia activelor în cadrul întreprinderii conducand la prezentarea separată a activelor

financiare şi de exploatare, a stocurilor, a creantelor, numerarului şi a echivalentelor

de numerar.

3. suma, natura şi delimitarea în timp a datoriilor conducând la prezentarea separată a

datoriilor purtatoare şi nepurtatoare de dobanda şi a provizioanelor, clasificate în

curente şi pe termen lung.

8

IAS 1 cere unei întreprinderi să prezinte alte subclasificari ale elementelor-randuri

prezentate într-o maniera corespunzatoare activităţii întreprinderii. Astfel de subclasificări

posibile sunt discutate în paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări

contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere prezentarea unor astfel de

subclasificări.

1.2.2. Bilanţul contabil – conţinut şi structură conform Ordinului nr.1752/2005

pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene si OMEF

nr.2374/2007

Obiectivele legate de unificarea pieţei financiare în cadrul Uniunii Europene au

presupus preocupari pentru armonizarea legislaţiei în domeniul contabilitaţii a ţărilor

membre.

Data fiind importanţa covârşitoare a contabilităţii pentru bunul mers al activităţii

unităţilor patrimoniale, trecerea la economia de piaţă a impus ca sistemul de contabilitate

existent în România să fie restructurat corespunzător cerinţelor şi condiţiilor noii etape de

tranziţie într-o strânsă corelaţie cu noile reglementări apărute privind finanţele, controlul

finaciar, activitatea bancară, preţurile, investiţiile de capital străin şi privatizarea proprietăţii

de stat, precum şi cu alte reglementări.

Drept urmare, normele sistemului contabil român au fost aşezate pe coordonatele

contabilităţii europene, cu o paletă largă de concepţii şi soluţii practice noi.

În bilanţ elementele de activ şi datoriile sunt grupate dupa natură şi lichiditate,

respectiv natură şi exigibilitate.

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor

evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru

entitate şi al carui cost poate fi evaluat in mod credibil .

O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute şi

prin decontarea careia se asteapta să rezulte o iesire de resurse care încorporeaza beneficii

economice .

Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor în activele unei entitati

dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de

bilant, relatia sa cu alte elemente trebuie prezentata în notele explicative, daca o asemenea

prezentare este esentiala pentru întelegerea situatiilor financiare anuale.

Actiunile detinute la entitatile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor

prevazute în acest scop.

9

Toate angajamentele sub forma garantiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu

exista obligatia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative,

şi trebuie facuta distinctie între diferitele tipuri de garantii recunoscute de legislatia

nationala.Trebuie facuta o prezentare separata a oricarei garantii valorice care a fost

prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista în relatia cu entitatile afiliate trebuie

prezentate distinct.

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul

caruia îi sunt destinate.

Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua, în

scopul desfasurarii activitatilor entitatii.

Miscarile diverselor elemente de imobilizari se prezinta în notele explicative. În acest

scop, se prezinta distinct, începand cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru

fiecare element de imobilizare, pe de o parte, cresterile, cedarile şi transferurile în cursul

exercitiului financiar iar, pe de alta parte, ajustarile cumulate de valoare la inceputul

exercitiului financiar şi la data bilantului, precum şi rectificarile efectuate în cursul

exercitiului financiar asupra ajustarilor de valoare din exercitiile financiare precedente.

Ajustarile de valoare se prezinta în bilant ca deduceri clare din elementele corespunzatoare.

Daca, atunci cand situatiile financiare anuale se intocmesc conform prezentelor

reglementari pentru prima oara, pretul de achizitie sau costul de productie al unei imobilizari

nu poate fi determinat fara cheltuieli sau în tarzieri exagerate, valoarea reziduala de la

începutul exercitiului financiar poate fi tratata drept pret de achizitie sau cost de productie.

Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentata în notele explicative.

Atunci cand se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale, miscarile diverselor

elemente de imobilizari, prevazute la alin. (1), se prezinta în cepand cu pretul de achizitie sau

costul de productie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluata se substituie

valorii de intrare a imobilizarilor corporale.

Drepturile asupra proprietatilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt

definite de legislatia nationala, trebuie prezentate la "Terenuri şi constructii".

În sensul prezentelor reglementari, prin interese de participare se întelege drepturile în

capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legaturi

durabile cu aceste entitati, sunt destinate sa contribuie la activitatile entitatii. Deţinerea unei

parti din capitalul unei alte entitati se presupune ca reprezinta un interes de participare, atunci

cand depaseste un procentaj de 20%.

Cheltuielile efectuate în cursul exercitiului financiar, dar care sunt aferente unui

exercitiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".

10

Veniturile care, desi se refera la exercitiul financiar în cauza, nu se incaseaza pana

la expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt

semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.

Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţina seama de reducerile

valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este

sau nu definitivă.

Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite in continuare amortizări,

si/sau ajustările provizorii, denumite in continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de

valoare, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.

Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a caror natura este clar definită si

care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte

în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.

Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu

financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri in avans".

Cheltuielile care, desi se refera la exerciţiul financiar în cauza, se vor plati numai în

cursul exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de

cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate si în notele explicative.

1.3. __ Analiza economico - financiară pe bază de bilanţ

1.3.1. Rolul analizei economico – financiare

Necesitatea şi utilitatea analizei financiare ca instrument de supraveghere a activităţii

şi performanţelor întreprinderii se concretizează prin impactul complex şi permanent asupra

deciziilor privind opţiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii şi

eficienţa utilizării lor în vederea asigurării marjei concurenţiale şi a viabilităţii.

Există opinii diferite cu privire la definiţia analizei financiare. Astfel, analiza

financiară este definită ca fiind “activitatea de diagnosticare a stării de performanţă

financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele

tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de

menţinere şi de dezvoltare într-un mediu concurenţial.”__( I.Stancu , Gestiunea financiară a

agenţilor economici, Editura Economica, Bucureşti, 1994, p.26).

Analiza financiară este “un instrument deosebit de preţios de care dispun factorii de

decizie pentru a cerceta şi evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil”__

(M.D.Paraschivescu,W.Păvăloaia, Modele de contabilitate şi analiză financiară, Editura

Neuron, Focşani, 1994, p.419).

11

“Analiza financiară conduce la un diagnostic al întreprinderii.”__(J.Peyrard ,

Analyse financiere,Vuibert gestion, Paris, 1986, p.19).

Analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării

economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în

ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori

specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă

sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-financiară, precum şi reglarea

prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea

elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate,

precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.

Din punct de vedere al raportului între momentul în care se efectuează analiza şi

momentul producerii fenomenelor se disting două tipuri fundamentale de analiză economico-

financiară:

Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie sau analiza activităţii

(respectiv analiza comparativă în profil dinamic, teritorial sau în raport cu planul) se referă la

analiza situaţiei fenomenelor care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în

prezent. Această formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează

rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele obţinute în raport cu

obiectivele din programul propus sau în dinamică, factorii care au influenţat pozitiv sau

negativ nivelul acestora, precum şi rezervele potenţiale nevalorificate.

Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau analiza de prognoză, are

ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economico-financiar folosind metode de

cercetare previzională sau de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor

economico-financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o

importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi dezvoltare

economică.

După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de analiză economico-

financiară:

Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de regulă, zilnic sau se referă la

perioade scurte de timp. Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi

controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care asigură

conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat ce se constată anumite

disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a măsurilor care se impun în vederea

asigurării condiţiilor necesare realizării integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau

12

obţinerea rezultatelor economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza

datelor furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor faptice.

Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă, la intervale mai mari de

timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau an. Acest tip de analiză are o sferă mai

cuprinzătoare, incluzând totalitatea aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea

economico-financiară. În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a

obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă.

Analiza special organizată - în această categorie se includ analizele solicitate de

diverse organisme exterioare sistemului economico-social studiat, cum ar fi analizele

efectuate de către organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de

Conturi şi alte analize similare.

Analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu

certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării

economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin

care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în

anumite condiţii date.

1.3.2. Funcţiile analizei economico-financiare

Un rol important în întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a

mecanismului dinamic al agenţilor economici il are funcţia de diagnoză şi reglare a analizei .

O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin

manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie

acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a

activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului de

evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă.

Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o

funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă în

contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă interdependenţă

cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin

funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin solicitarea unor credite

băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici

sau consumatori finali.

Analiza economico-financiara isi dovedeste utilitatea la realizarea procesului

decizional al conducerii si prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se

concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză

13

cu conţinut informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de detaliere,

în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.

1.3.3. Metode folosite în analiza economico-financiară

Funcţiilor analizei economico-financiare sunt puse in practică prin utilizarea unui

ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de aplicabilitate.

Acestea sunt :

Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static,

dinamic şi teritorial.

Metoda grupărilor

Metoda mărimilor relative

Metoda mărimilor medii

Metoda divizării rezultatelor

Metoda balanţieră

Metode de analiză a influenţei factorilor

Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită

modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.Metodele

cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:

Metoda substituirilor succesive sau în lanţ ;

Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională a

interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale;

Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);

Metoda creşterilor finite (Lagrange) ;

Metoda ponderilor medii (Edgeworth) :

Metoda indicilor statistici

Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor

Metode de analiză grafică

“Metoda lanţurilor Markov” – pentru analiza şi proiecţia structurii indicatorilor a

căror mărime poate fi divizată pe subactivităţi componente sau pe tipuri de produse;

procedeele care se bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de

variaţie, energia informaţională sau entropia informaţională – pentru analiza

ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice;

calculul şi interpretarea coeficienţilor de elasticitate – pentru analiza modificării unor

indicatori rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină

comportamentul;

14

metode ale programării matematice – pentru fundamentarea unor niveluri optime.

1.3.4. Prezentarea şi analiza echilibrelor financiare ale bilanţului

Analiza financiară evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrelor financiare pe

termen lung şi pe termen scurt ca obiectiv al analizei pe bază de bilanţ. Din punct de vedere

financiar bilanţul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) şi alocarea acestor

resurse (activ).

Echilibrele financiare sunt calculate plecând de la bilanţul financiar al întreprinderii,

concretizându-se în special în 3 indicatori, pe care ne permitem să-i analizăm în continuare:

fondul de rulment ;

necesarul de fond de rulment ;

trezoreria .

1. Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente (capitaluri proprii +

datorii pe termen mediu şi lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezintă acea

parte din capitalurile permanente ce este afectată finanţării ciclului de exploatare.

O întreprindere, pentru a funcţiona normal, trebuie să-şi finanţeze atât imobilizările,

cât şi activele circulante. Astfel, ea are nevoie de un stoc minim de materii prime şi materiale,

de un stoc minim de producţie în curs de execuţie, de produse finite sau de mărfuri. Nivelul

acestor stocuri se stabileşte în funcţie de durata ciclului de aprovizionare, producţie şi de

stocaj al produselor finite.

Plecând de la aceste considerente, există două modalităţi de determinare a fondului de

rulment şi anume:

metoda varfului bilantului financiar

metoda piciorului bilantului financiar

a) Metoda de calcul pe baza datelor din partea superioară a bilanţului financiar,

unde activele au o lichiditate scăzută, iar pasivele o exigibilitate redusă. Fondul de rulment

reprezintă în acest caz diferenţa dintre capitalurile permanente şi imobilizările nete.

Fondul de rulment = Capitaluri permanente - Imobilizări nete

sau

Fondul de rulment = Capitaluri permanente – Necesar permanent

Acest mod de calcul pune accentul pe originea fondului de rulment şi pe variabilele

determinante ale acestuia, reprezentând aşa numita analiză externă a fondului de rulment .

15

Schematic acest calcul se poate prezenta astfel (vezi figura nr.1.):

Activimobilizat

CapitaluripermanenteFond de

rulment

Fig.nr.1. Calculul fondului de rulment

Cresterea fondului de rulment este determinata de cresterea capitalului permanent prin

emisiuni de noi obligatiuni sau actiuni, prin contractarea de noi credite pe termen lung si de

scaderea imobilizarilor nete prin vanzarea de titluri si cesiuni de investitii.

Prin cresterea fondului de rulment se asigura marja de securitate a intreprinderii si

astfel o parte tot mai insemnata a activelor circulante este finantata de capitalul permanent al

intreprinderii.

Scaderea fondului de rulment este cauzata de diminuarea capitalului permanent prin

rambursarea creditelor pe termen lung, precum si prin rambursari de obligatiuni si de

cresterea imobilizarilor nete prin noi investitii.

b) Metoda de calcul pe baza datelor din partea inferioară a bilanţului financiar

Conform acestei metode, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante

faţă de datoriile pe termen scurt, adică:

Fond de rulment = Active circulante - Datorii pe termen scurt

Această metodă de calcul evidenţiază mai bine utilizarea fondului de rulment, punând

accentul pe finalitatea sa, care este finanţarea activului circulant. Aceasta reprezintă analiza

internă a fondului de rulment.

Schematic acest calcul se prezintă ca în figura nr.2:

Activecirculante

Datorii petermen scurt

Fond derulment

Fig.nr.2. Calculul fondului de rulment

16

Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite

situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a

întreprinderii.

Un fond de rulment pozitiv (capitaluri permanente > imobilizări nete) constituie marja

de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană, permiţându-i să-şi asigure un

nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime, fond de

casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (activ circulant net >

datorii sub 1 an).

Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care

va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor

(capitaluri permanente < imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare datoriilor

scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita (activ circulant net < datorii sub 1 an).

Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a

stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.

Dacă activele circulante sunt inferioare datoriilor pe termen scurt, fondul de rulment

este negativ, prezentând o situaţie financiară dificilă a întreprinderii, iar dacă activele

circulante sunt excedentare faţă de datoriile pe termen scurt, fondul de rulment este pozitiv şi

prezintă o situaţie normală a întreprinderii.

Se consideră că un fond de rulment negativ înseamnă dificultăţi financiare previzibile

pe linia solvabilităţii, ceea ce necesită o îmbunătăţire a finanţării. Această concluzie este

valabilă în condiţiile în care viteza de rotaţie a activelor este identică sau foarte apropiată de

cea a pasivelor şi când aceste anticipări rămân nemodificate. Dacă activele circulante se

rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt, întreprinderea realizează lichidităţi mai

repede decât ritmul datoriilor pe termen scurt rezultând că este posibilă realizarea unui

echilibru financiar chiar în condiţiile unui fond de rulment negativ.

Mărimea fondului de rulment este influenţată de o serie de factori, dintre care o

importanţă remarcabilă prezintă politica de amortizare. Astfel, dacă se utilizează amortizarea

degresivă, fondul de rulment este mai mare decât în cazul amortizării liniare.

Pe lângă analiza statică, se poate realiza şi o analiză a dinamicii fondului de rulment

în timp, putându-se constata o creştere a fondului de rulment, o diminuare a fondului de

rulment sau un fond de rulment neschimbat.

Creşterea fondului de rulment semnifică o situaţie pozitivă, dar trebuie studiat dacă

această creştere a fondului de rulment nu este determinată de creşterea gradului de îndatorare

a întreprinderii, ceea ce ar fi în detrimentul autonomiei sale financiare.

17

Diminuarea fondului de rulment semnifică o marjă de siguranţă mai redusă, dar dacă

această diminuare se datorează finanţării de noi investiţii rentabile, pe termen lung aceste

investiţii vor contribui la creşterea fondului de rulment. În cazul în care fondul de rulment

rămâne neschimbat se apreciază că întreprinderea a stagnat creşterea sa din diverse cauze şi

se impune efectuarea unui studiu al rentabilităţii.

In structura capitalului permanent , ponderea capitalului imprumutat nu trebuie sa

depaseasca 50 % , deci nu trebuie sa fie excesiva capitalului propriu , ceea ce impune

determinarea fondului de rulment propriu ( FR p) si fondului de rulment strain (FR s) .

FR p = Capitaluri proprii – Imobilizari nete

FR s = Datorii pe termen lung - Imobilizari nete

Fondul de Rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra

constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii,

ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.

Fondul de Rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung

pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.

2. Necesarul de fond de rulment (NFR)

Comparând resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, în afara

trezoreriei, se obţine dimensiunea valorică a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul

de fond de rulment “reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de

exploatare şi datoriile de exploatare”__ (Ion Stancu, Gestiunea financiară a agenţilor

economici, Editura Economică, Bucureşti, 1994, p.32) .

Ciclul de exploatare generează necesar de finanţat şi resurse de finanţare. În general

însă necesarul depăşeşte resursele, astfel că diferenţa dintre ele reprezintă un necesar de

finanţat care solicită o resursă de acoperire.

“Necesarul financiar al exploatării mai poate fi exprimat ca diferenţă între banii

blocaţi pentru constituirea stocurilor şi formarea creanţelor clienţi şi asimilatele acestora, pe

de o parte şi finanţarea înglobată în datoriile neachitate furnizorilor şi asimilatelor acestora,

pe de altă parte”__(Nicolae Antoniu, ş.a. , Finanţele întreprinderilor, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1993, p.79) .

Necesarul fondului de rulment al ciclului de exploatare diferă în funcţie de specificul

activităţii, nivelul de activitate (cifra de afaceri), mărimea întreprinderii şi politica sa

comercială.

18

Schematic, necesarul de fond de rulment poate fi reprezentat ca în figura nr.3:

Active circulantede exploatare

Active circulanteîn afara exploatării

Datorii deexploatare

Datorii în afaraexploatăriiNecesar fond derulment

Fig.nr.3. Calculul necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment poate fi pozitiv şi o asemenea situaţie poate fi

considerată ca fiind normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea

nevoii de finanţare a ciclului de exploatare, iar în caz contrar, necesarul de fond de rulment

poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi

exigibilitatea datoriilor de exploatare.

Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, poate semnifica un surplus de resurse

în raport cu necesităţile de active circulante. O asemenea situaţie este considerată pozitivă

dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante, iar în caz contrar este

consecinţa unei întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Având în vedere ansamblul operaţiunilor desfăşurate de o întreprindere care sunt

grupate în operaţiuni de exploatare şi operaţiuni în afara exploatării, necesarul de fond de

rulment poate fi analizat ca:

necesar de fond de rulment din exploatare (NFRE)

necesar de fond de rulment din afara exploatării (NFRA)

Plecând de la bilanţ, atât activele circulante cât şi datoriile pot fi grupate în funcţie de

apartenenţa lor la ciclul de exploatare sau în afara exploatării, astfel:

Activele circulante de exploatare (ACE) sunt reprezentate de:

stocuri de materii prime şi materiale consumabile;

stocuri de produse în curs şi produse finite;

avansuri acordate furnizorilor;

clienţi şi conturi asimilate;

cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.

Datoriile de exploatare (DE) sunt reprezentate de:

19

furnizori şi conturi asimilate;

avansuri clienţi;

datorii fiscale şi sociale;

venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare.

Ţinând cont de aceste elemente, necesarul de fond de rulment din exploatare se

calculează astfel:

NFRE = ACE – DE

La rândul lor :

Activele circulante din afara exploatării (ACA) sunt reprezentate de:

alte creanţe;

decontări cu asociaţii privind capitalul.

Datoriile din afara exploatării (DA) sunt reprezentate de:

datorii fiscale (impozitul asupra societăţii);

datorii asupra imobilizărilor.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se calculează astfel:

NFRA = ACA - DA

iar necesarul de fond de rulment (NFR) va fi:

NFR = NFRE + NFRA

In cazul in care vom avea un NFR negativ (reprezentat ca un surplus de resurse in

raport cu nevoile de active circulante), o asemenea situatie poate fi considerata favorabila

doar datorita accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante.

Este evident faptul că, accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor are ca efect

diminuarea necesarului de fond de rulment aferent exploatării iar încetinirea vitezei de rotaţie

a stocurilor determină o creştere a cuantumului necesarului de fond de rulment.

Previziunea necesarului de fond de rulment are un rol important în activitatea unei

întreprinderi. Calculul previzional al necesarului de fond de rulment se realizează pe baza

următoarelor elemente:

durata de rotaţie a stocurilor;

durata creditului acordat clienţilor (decalajul în timp între momentul livrării-

facturării şi cel al încasării facturilor);

durata creditului acordat de furnizori (decalajul în timp între momentul

livrării-facturării şi cel al plăţii).

20

3. Trezoreria (T)

Fondul de rulment este destinat finanţării necesarului de fond de rulment. Comparând

fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR) se obţine trezoreria (T) :

T = FR - NFR

Trezoreria are un rol fundamental într-o întreprindere deoarece caracterizează

mărimea disponibilităţilor băneşti de care dispune aceasta la un moment dat. În general,

trezoreria este masa de disponibilităţi făcută disponibilă din jocul plăţilor şi încasărilor şi care

trebuie să facă faţă permanent scadenţelor. Prin urmare, trebuie evaluate necesităţile în

fluxuri monetare de ieşire (-) şi mijloacele furnizate de fluxurile monetare de intrare (+).

Suma algebrică a necesităţilor şi mijloacelor trebuie să fie pozitive pentru a face faţă

situaţiilor neprevăzute.

Trezoreria poate fi cu atât mai mică cu cât fluxurile de intrare şi cele de ieşire sunt

mai coordonate şi se apropie de o regularitate perfectă. Toate operaţiile efectuate de o

întreprindere (cum ar fi: operaţiile de exploatare, de repartiţie, de investiţii sau de finanţare)

se realizează prin intrări şi ieşiri de trezorerie.

Rolul trezoreriei în gestiunea financiară a întreprinderii capătă o importanţă şi mai

mare ca urmare a accentuării proceselor inflaţioniste, creşterii dobânzilor, insuficienţei

fondurilor proprii, etc. Starea trezoreriei întreprinderii reflectă sănătatea sa financiară.

Trezoreria netǎ rezultǎ din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul

imobilizat, precum şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen

scurt.

O creştere a trezoreriei nete se poate realiza fie prin creşterea fondului de rulment şi

scăderea necesarului de fond de rulment, fie prin scăderea creditelor bancare de trezorerie şi

creşterea disponibilităţilor băneşti.

Trezoreria netǎ determinatǎ prin cele două modele de calcul poate fi pozitivǎ, sau

negativǎ, astfel:

1. Trezoreria netă pozitivǎ indică un echilibru financiar la nivelul întreprinderii, fiind

un excedent de finanţare ce urmează a fi plasat eficient şi sigur pe piaţa monetară şi/sau

financiară.

Trezoreria este pozitivǎ când:

FR > NFR

şi

Disponibilităţi > Credite de trezorerie

Intervin urmatoarele situatii :

21

Dacǎ fondul de rulment este pozitiv si necesarul de fond de rulment este

pozitiv, ne aflam in situatia unui necesar de fond de rulment finantat din

fondul de rulment, care degaja disponibilitati ce pot ascunde o subutilizare a

capitalurilor ;

Daca fondul de rulment este pozitiv si necesarul de fond de rulment este

negativ, atunci resursele din activitatea de exploatare se adauga la un excedent

de resurse permanente pentru a degaja un excedent mare de lichiditati ce pot

ascunde subutilizari de capitaluri ;

In situatia in care fondul de rulment este negativ si necesarul de fond de

rulment este deasemenea negativ, atunci resursele din exploatare acopera un

excedent de lichiditati si o parte a activului imobilizat, o alta parte este

finantata din datorii pe termen scurt, fiind necesara cresterea resurselor

permanente.

2. Trezoreria netă negativă pune în evidenţă un echilibru financiar precar, un deficit

monetar care a fost acoperit prin angajarea de noi credite.

Trezoreria este negativǎ când:

FR < NFR

si

Disponibilităţile < Credite de trezorerie

Şi aici intervin trei situaţii:

necesarul de fond de rulment este finanţat parţial din fondul de rulment şi

parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile;

dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este pozitivǎ,

trebuie sǎ se revadă structura finanţării, întrucât creditele bancare curente

acoperă o parte din imobilizări;

dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este

negativǎ, este situaţia în care resursele permanente acoperă o parte a

activului imobilizat, restul fiind acoperit de datoriile pe termen scurt, inclusiv

credite bancare curente. De asemeni este necesarǎ revederea structurii

finanţării.

4. Cash – flow (CF)

Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul

anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite evidenţierea fondurilor obţinute de

întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare, investiţii,

22

finanţare), a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât

cele din exploatare.

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea

necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaşterea acestora fiind utilă atât

acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât şi

creditorilor, interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate.

Creşterea trezoreriei de la un exerciţiu financiar la altul reprezintă Cash – flow-ul

perioadei (CF) şi se calculează după relaţia:

CF = TNN- TNN-1

Cash-flow-ul poate fi pozitiv şi negativ.

Un cash-flow pozitiv reprezintă o îmbogăţire a activului real, o majorare a averii

proprietarului, conducând la creşterea capacităţii de autofinanţare a investiţiilor, în timp ce

un cash-flow negativ semnifică o diminuare a capacităţii de autofinanţare a investiţiilor, o

sărăcire a activului real şi o reducere a valorii proprietăţii.

1.3.5. Prezentarea şi analiza lichidităţii si solvabilităţii

Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare, nu este suficient ca ea să-

şi poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită.

Întreprinderea poate fi solvabilă, având un activ total superior datoriilor (situaţie netă

pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele, ceea ce impune

analiza separată a lichidităţii sale.

Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen

mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de

lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt.

1. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor

scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente a

căror realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii. Analiza

aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a învinge riscul de faliment ocupă un loc

central în cadrul analizei financiare şi controlului de gestiune. Menţinerea solvabilităţii este o

restricţie ce se impune întreprinderii în mod curent, fiind un imperativ permanent. Orice

dereglare privind achitarea obligaţiilor generează prejudicii.

În practică, o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă poate să renunţe

provizoriu la unele obiective de creştere, dar nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de

solvabilitate care constituie condiţia financiară de supravieţuire.

23

Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, ca de exemplu

întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii.

Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu este pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada

datorită perturbărilor periodice.

Astfel, o reputaţie de rău platnic sau o anumită suspiciune asupra solidităţii sale

financiare poate genera cel puţin două efecte. Pe de o parte, anumiţi furnizori pot refuza

continuitatea livrărilor, iar pe de altă parte, întreprinderea este nevoită să solicite credite de

urgenţă şi să accepte condiţii neavantajoase de creditare.

Permanenţa unor dificultăţi în achitarea obligaţiilor este expresia unei fragilităţi

economice şi financiare. Ele pot genera restrângerea activităţii, reducerea efectivului de

salariaţi, restructurarea sistemului de gestiune sau, în cazuri foarte grave, falimentul

întreprinderii.

În vederea evaluării riscului de faliment se pot utiliza ratele de solvabilitate care

realizează o raportare a activelor realizabile la datoriile exigibile. Ratele de solvabilitate cel

mai frecvent utilizate sunt:

1.1. Rata solvabilităţii generale (RSG) care compară ansamblul lichidităţilor

potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente în termen de sub un

an, se calculează astfel:

R SG = Activ circulant / Datorii pe termen scurt

Acest indicator permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe termen scurt

de către activul circulant. O valoare unitară arată o corespondenţă deplină între activele

circulante şi resursele corespunzătoare, iar o valoare supraunitară indică existenţa unor active

circulante mai mari decât datoriile pe termen scurt.

1.2. Rata solvabilităţii parţiale (R SP) care exclude stocurile din activele circulante

deoarece acestea constituie elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi

lichidităţii lor, se calculează astfel:

R SP = (Activ circulant – Stocuri) / Datorii pe termen scurt

Sau

R SP = (Creanţe + Plasamente + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt

Acest indicator exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen

scurt din creanţe şi disponibilităţi. Analizarea şi interpretarea acestui indicator trebuie făcută

prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor cum ar fi numărul

de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor, etc.

Se consideră că o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce

priveşte solvabilitatea.

24

1.3. Rata solvabilităţii imediate (RSI) care pune în corespondenţă elementele cele

mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Se calculează astfel:

R SI = (Plasamente + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt

Se apreciază că valoarea acestei rate trebuie să fie mai mare de 0,3 si o evolutie

ascendenta . Deşi, în mod teoretic, o valoare ridicată a acestei rate indică o solvabilitate

ridicată, în mod practic poate avea şi alte semnificaţii cum ar fi o folosire mai puţin

performantă a resurselor disponibile. O valoare sub 0,3 este un semnal de prudenţă deosebită

ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare, întreprinderea fiind cvasi-

falimentară.

1.4. Rata autonomiei financiare (Raf) :

Raf = >1,

fiind în relaţie inversă cu levierul financiar (Raf = 1/LF).

1.5. Rata îndatorarii la termen – exprimă dependenta financiară a întreprinderii de

creditorii pe termen lung, este afectată de inflatie si este un indicator de risc. În vederea

evaluării riscului financiar, se pun în corespondenţă datoriile pe termen mediu şi lung cu

capitalul propriu.


R AF = Datorii pe termen mediu şi lung / Capital propriu

Creditorii impun ca această rată să fie > 1.

1.6. Rata îndatorarii totale (Rd) – exprimă dependenţa întreprinderii faţă de

creditori , fiind numită şi levierul financiar. Depinde de structura finanţării, cu efecte asupra

ratei rentabilităţii capitalurilor proprii, fiind un indicator de risc financiar în corelaţie cu

randamentul activelor şi rata dobânzii. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea

gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii, avînd ca efect

creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare.


Rd = Datorii totale / Capitaluri proprii

1.7. Capacitatea de îndatorare (C î) – exprima ponderea capitalului propriu în

capitalul permanent, fiind dependentă de structura de finanţare a întreprinderii si exprimă

posibilitaţile de îndatorare ale întreprinderii.


C î = Capital propriu / Capital permanent

25

Valoarea indicatorului este ≥ 0.5. Indica o îndatorare crescută dacă are o valoare mai

mare de 0.5.

1.8. Capacitatea de rambursare (C r) – exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi

rambursa datoriile totale . O valoare minimă acceptabilă este ≥ 0,25.


C r = Capacitatea de autofinanţare / Datorii totale

1.9. Rata cheltuielilor financiare (Rch.fin.) – exprimă indirect insolvabilitatea prin

aprecierea gradului în care cheltuielile financiare cu dobanda sunt acoperite din rezultatul de

exploatare,de aceea raportul trebuie sa fie cât mai mic pentru a evita riscul de neplată.


Rch.fin. = Cheltuieli financiare / Rezultatul din exploatare

Valoarea trebuie sa fie mai mare de 3 %.

2. Lichiditatea reprezintă capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen

scurt din resursele băneşti disponibile. Ea trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta

existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea

capitalului circulant, adică un fond de rulment pozitiv.

Dacă solvabilitatea vizeaza aptitudinea întreprinderii de a-si regla datoriile pe termen

mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de

lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt.

O întreprindere este lichidă atunci când resursele degajate de operaţiunile curente ale

exerciţiului îi furnizeaza disponibilităţile băneşti pentru a face faţă scadenţelor pe termen

scurt.

Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia: lichiditatea bilanţului

se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce fereşte

întreprinderea de faliment pe termen scurt.

2.1. Rata lichidităţii generale (R lg) sau current ratio – exprimă faptul că dacă

activele circulante sunt superioare datoriilor sub un an întreprinderea e ferită de riscul unui

faliment pe termen scurt.

Valoarea acestei rate trebuie comparată cu întreprinderi similare şi ea depinde de

viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. Ea variază după sectorul

economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu

ciclu lung.

26

Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, în caz contrar, lipsa de

lichidităţi, ca urmare a unui fond de rulment negativ, poate conduce la încetare de plăţi, ceea

ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.


≥1

si exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:

2.2. Rata de lichiditate reduse (R lr):


care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, valoarea optimă peste 0,5

confirmă o lichiditate normală.

2.3. Rata lichidităţii imediate (rapide) sau quick ratio - exprimă aptitudinea

întreprinderii de rambursare a datoriilor cu scadenţa sub 1 an. Este numită rată de trezorerie,

sau Testul acid .


Valoarea minimă de 0,2 - 0,3 reflectă o garanţie de lichiditate satisfăcătoare.

1.3.6. Prezentarea si analiza indicatorilor de rentabilitate

Rentabilitatea financiara exprima eficienta activitatii desfasurata de intreprindere, in

sensul capacitatii acesteia de a obtine profit net din activitatea desfasurata , prin utilizarea

capitalurilor proprii . Este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de

levier financiar pozitiv.

Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura

venituri exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin

marje) şi în mărimi relative (prin rate).

1. Rata de acoperire a stocurilor sau rata de finantare a stocurilor – se obtine prin

raportul dintre fondul de rulment si valoarea stocurilor , si arata proportia de finantare a

stocurilor prin capitalul permanent.

In general, raportul se considera satisfacator daca fondul de rulment reprezinta cca

2/3 din stocuri. O gestiune buna poate avea ca efect un nivel mai redus al fondului de

rulment, fără să compromită situaţia financiară a întreprinderii.

27


Rata de finantare a stocurilor =

Fondul de rulment / Stocuri

Poate fi negativa, cand fondul de rulment este negativ, si rezulta situatia cand

intreprinderea nu-si poate permite acoperirea stocurilor din fondul de rulment de care

dispune, sau poate fi pozitiva.

2. Rata de finantare cu capitaluri proprii sau rata de autofinantare a activelor – se

calculeaza ca raport intre capitalul propriu si active.

Când raportul este supraunitar, înseamnă că activele fixe sunt acoperite numai cu

capitaluri proprii, care finanţează în plus şi active circulante. În acest caz se poate spune că

întreprinderea are un fond de rulment propriu (format din capitaluri proprii) spre deosebire

de fondul de rulment străin, care se constituie din datorii pe termen mediu şi lung.


Rata de finantare cu capitaluri proprii =

Capital propriu /( Active fixe + Active circulante)

3. Rata de îndatorare sau rata autonomiei financiare - permite să se examineze

repartiţia sau structura capitalurilor de care dispune întreprinderea, adică a capitalurilor

proprii şi a celor împrumutate.


Rata autonomiei financiare =

Capital propriu /( Capital propriu + Capital imprumutat)

Această rată reflectă mărimea sumelor împrumutate şi a capitalului propriu. Cu cât

acest raport este mai mare, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de debitorii sai, de

aceea se mai numeşte şi rată de autonomie financiară. Cu cât raportul este mai mic, cu atât

întreprinderea va putea depăşi o criză de restrângere a creditului.

4. Rata capacitatii de rambursare sau rata de acoperire - reflectă puterea

întreprinderii de a-şi rambursa datoriile pe termen lung şi mediu prin sumele generate de

autofinanţare şi se calculează ca raport între datoriile pe termen mediu şi lung şi

autofinanţare.


Rata datoriilor = 1 – Rata de autofinantare a activelor

Cu cat rata este mai mica, cu atat capacitatea de rambursare este mai mare.

28

Toti acesti indicatori se utilizeaza pentru a caracteriza echilibrul economico –

financiar al unei intreprinderi.

1.3.7. Prezentarea si analiza vitezei de rotatie a activelor circulante

Unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficienţă este viteza de rotaţie a posturilor

de bilanţ, prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D). Între aceste

rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei

rotaţii, ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.

Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări,

aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul circulant, capitalul

total, capitalul propriu) încredinţate întreprinderii, indicând intensitatea cu care este

valorificat patrimoniul întreprinderii.

Durata în zile (luni, ani) a unei rotaţii (D), în relaţie inversă cu numărul de rotaţii,

reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi

termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt, crescând lichidităţile

întreprinderii.

Viteza de rotaţie a activelor circulante caracterizează eficienţa cu care sunt folosite

activele circulante ale întreprinderii. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare, cu atât volumul

de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau,

producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este

mai mare. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii

eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii.

Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul

următorilor indicatori:

1. Numărul de rotaţii (N) – aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul

exercitiului financiar.

Se calculează astfel: (rotaţii)

în care:

CA = Cifra de afaceri;

Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie între soldul iniţial (Si) şi

soldul final (Sf): .

2. Durata unei rotaţii (Dz) – in zile, indica numarul de zile in care bunurile sunt

stocate in intreprindere.

29

(zile / rotaţie),

în care: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)

3. Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri:

,

în care:

N = numar de rotatii

CA = cifra de afaceri

Sm = soldul mediu al activelor circulante

Analiza indicatorilor ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare

(încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente

celor trei stadii ale circuitului economic aprovizionare – producţie – desfacere, precum şi pe

fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale

consumabile, produse finite şi mărfuri, producţie în curs de execuţie, avansuri pentru

cumpărări de stocuri), creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci.

Totodată analiza urmăreşte efectele accelerării (încetinirii) vitezei de rotaţie a

activelor circulante asupra performanţelor financiare, accelerarea fiind caracterizată prin

creşterea numărului de rotaţii care antrenează reducerea duratei de rotaţie şi respectiv,

reducerea activelor circulante la 1000 lei cifră de afaceri.

4. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi – calculează eficienţa întreprinderii în

colectarea debitelor sale. Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită

datoriile către întreprindere.

Se calculează astfel – ca raport între soldul mediu clienţi si cifra de afaceri :

(Sold mediu clienti / CA) * T, zile

în care: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)

În general, viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi

indicatori de performanţă ai întreprinderii. Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina

o evoluţie favorabilă a acestor indicatori, după cum orice încetinire va avea efecte negative

asupra lor.

Se obţine un efect favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante prin

reducerea duratei unei rotaţii, ceea ce conduce la eliberări de active circulante şi la creşterea

profitului. Implicit, creşterea numărului de rotaţii majorează ratele de rentabilitate economică

30

şi financiară, alături de creşterea gradului de lichiditate a activului şi de profitabilitatea cifrei

de afaceri.

1.3.8. Prezentarea şi analiza tabloului fluxurilor de trezorerie

Analiza fluxurilor de trezorerie reprezintă o etapă importantă în examinarea

documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii, după analiza contului de

rezultat, a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.

Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o

abordare mai dinamică şi mai globală, deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ, nici în

contul de rezultat. Din acest motiv, analiştii financiari construiesc tablouri de fluxuri de

trezorerie (numerar), care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei.

Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului, ale

datoriilor, situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.

Tablourile fluxurilor de numerar, o variantă a tabloului de finanţare, sunt obligatorii

în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi .

Totodata, introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a

situaţiilor financiare anuale (IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opţională în

cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 1752/2005) permite o analiză dinamică a

echilibrului financiar, prin descrierea operaţiunilor pe tipuri de activităţi (exploatare,

investiţii, finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului.

Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de

la începutul anului, generând o dimensiune ipotetică a performanţelor, deoarece profitul

prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment,

singurele care pot conferi autenticitate bunei gestionări a întreprinderii.

Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele

activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar, aceste fluxuri

fiind structurate în trei categorii:

Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare;

Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii;

Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare.

Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o

variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente, iar

variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul

perioadei. Încasările în numerar sunt afectate de semnul (+), iar plăţile efectuate în numerar

pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de (-).

31

Deşi trezoreria întreprinderii este unică, toate fluxurile trecând prin trezorerie, această

situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete

(ΔTN) .

Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă.

Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului

financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi

pe activităţi.

Conform metodei directe, fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un

indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor,

menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii, plata dividendelor, noi investiţii fără

finanţare externă.

Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au

generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri, instalaţii).

Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de

fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite,

încasări din emisiuni de titluri, plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise, încasări sau plăţi

din contracte de leasing).

Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare, care se

determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar

(amortizări, provizioane, diferenţe de curs valutar), precum şi cu variaţia necesarului de fond

de rulment net (capitalul circulant).

La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi, rezultă numerarul

net total, la începutul şi sfârşitul perioadei, diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±)

fluxului de numerar.

CAPITOLUL II

Studiu de caz privind analiza economico–financiară pa bază de bilanţ la

S.C. ALTUR S.A.

32

2.1. Prezentarea generală a societăţii

Constituire

Societatea comercială ALTUR S.A. a luat fiinţă în anul 1979 prin Decretul nr.108 sub

denumirea de Întreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu si Pistoane Auto (IPTAPA)

Slatina ca furnizor pentru industria constructoare de autocamioane, tractoare, autoturisme de

teren şi de oraş (tip OLTCIT şi DACIA) şi, de asemenea, pentru producătorii de autovehicule

cu destinaţie specială, si s-a transformat – prin reorganizare – în societatea comerciala pe

acţiuni în conformitate cu prevederile Legii15/1990, S.C. ALTUR S.A. Slatina , prin

preluarea activului şi pasivului fostei Întreprinderi de Piese Turnate din Aluminiu şi Pistoane

Auto Slatina , prin Hotarare de Guvern nr. 116 / 15.02.1991.

Forma juridică

Este persoană juridica română, are forma juridică de societate pe acţiuni -

S.A.conform Legii nr.31 / 1990 republicată, cu capital integral privat, deţinută public şi îşi

desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi statutul ei. Societatea nu are filiale

sau sucursale în ţară sau străinătate.

Sediul social

Sediul social al societăţii este în Slatina, str.Pitesti nr. 14, judetul Olt . Numerele de

telefon si fax sunt: 0249.436030, 0249.436034.Adresa de e-mail este: [email protected].

Adresa de web este www.altursa.ro .

Societatea este inregistrată la Oficiul Registrului Comerţului O.R.C. Olt sub numărul

J28/131/1991 , cod unic de inregistrare 1520249 , avand atribut fiscal RO.

Obiect de activitate

In conformitate cu documentele de infiinţare, obiectul de activitate al S.C. Altur S.A.

Slatina este: proiectarea, producerea, şi comercializarea în ţara şi strainatate a pistoanelor

pentru autovehicule, a pieselor turnate din aluminiu inclusiv servicii de asistenţă tehnică.

Cod CAEN

Potrivit Clasificării Activităţilor din Economia Naţională – CAEN, aprobat prin

Hotararea Guvernului nr.656 / 1997, cu actualizarile ulterioare, activitatea principală a

societăţii este „ Producţia de piese şi accesorii pentru autovehicule şi de motoare pentru

autovehicule” – cod CAEN 2932 .

Este o societate deţinută public , conform terminologiei prevazută in Legea 297 / 2004

privind piaţa de capital, fiind înregistrată la Comisia Natională a Valorilor Mobiliare –

Oficiul pentru Evidenţa Valorilor Mobiliare.

33

http://www.altursa.ro/

mailto:[email protected]

Acţiunile societăţii sunt înscrise şi se tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti –

B.V.B., din 03.12.2004, având ca simbol „ALT”.Acţiunile au fost tranzactionate la preţuri

diferite pe parcursul anului, atingând un minim de 0,19 lei / acţiune şi un maxim de 1,35 lei/

acţiune. Evidenţa acţionarilor este înregistrată la Depozitarul Central S.A. conform

contractului nr. 26886 / 01.02.2005 .

Capitalul social

Capitalul social este de 20.692.760 lei, subscris si integral vărsat, fiind divizat în

206.927.595 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare, inregistrat la Oficiul

Registrului Comerţului Olt conform Certificatului de înscriere de menţiuni nr.

6660/05.04.2008.

Menţionăm că la 01.01.2007 capitalul social era format dintr-un numar de

41.385.519 acţiuni, cu o valoare nominală de 0,5 lei / acţiune. Conform hotararii AGEA

nr.1/21.03.2007 s-a hotărat splitarea acţiunilor de la valoarea de 0,5 lei / acţiune la 0,1 lei /

acţiune, procentul de deţinere de catre acţionari rămânând acelaşi.

Structura acţionariatului

Structura sintetica consolidată a acţionariatului S.C. Altur S.A. Slatina la data de

15.12.2008 se prezintă astfel (vezi tabel nr. 1 – Structura acţionariatului):

Nr.crt.

Acţionari Numar de acţiuni Valoare capital(lei) Procent (%)

1. S.I.F.Oltenia S.A. 166.910.326,00 16.691.032,60 86 %2. Acţionari-persoane fizice 663.116,00 66.311,60 0.35 %3. Acţionari-persoane juridice 25.541.248,00 2.554.124,80 13.25 %4. Total 193.114.690,00 19.311.469,00 100,00 %

Tabel nr. 1 – Structura acţionariatului

Angajaţi

Numarul mediu de salariaţi la data de 31.12.2008 era de 807 salariaţi, faţa de 840 de

salariaţi în anul 2007, din care:

direct productivi : 539 (2007) 514 (2008)

indirect productivi : 150 143

personal TESA : 151 150

34

Societatea este organizată si funcţionează în conformitate cu legislaţia românească în

vigoare, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi modificată,

conducerea fiind asigurată de :

Adunarea Generala a Acţionarilor care , în conformitate cu legislaţia

romaneasca în vigoare şi cu actul constitutiv al S.C. Altur S.A. Slatina,

decide asupra activitaţii societaţii şi asigură politica economică şi

comercială ;

Consiliul de Administraţie este ales de către acţionari în Adunarea

Generala a Acţionarilor si prezintă urmatoarea componenţă :

Toţi membrii Consiliului au fost aleşi la propunerea acţionarului majoritar SIF

Oltenia.

Consiliul de Administraţie s-a întrunit lunar în sedinţe, potrivit prevederilor Legii

nr.31/1990 privind societaţile comerciale, republicată şi modificată, şi în conformitate cu

prevederile Actului Constitutiv .

Consiliul de Administratie a monitorizat performantele operationale şi financiare ale

conducerii executive prin intermediul indicatorilor şi criteriilor de performantă stabiliti în

Bugetul de venituri şi cheltuieli şi a altor programe aprobate .

Situatiile financiare au fost autorizate de Consiliul de Administratie al societăţii, în

şedinţa din 15.01.2009 .

Conducerea executivă prezintă urmatoarea componenţă :

ing. Gheorghe Nitu Rizea - Director General

ing. Mihai Alecu - Asistent manager

ec. Marin Carstea - Director Economic

ing. Viorel Mazilu - Director Producţie

ing. Valeriu Turcu - Director Tehnic

Toate eforturile Consiliul de Administraţie şi ale conducerii executive au fost

orientate spre îndeplinirea misiunii societăţii de a asigura servicii de calitate, cu ajutorul unui

personal calificat. Deasemenea, obiectivul prioritar este dezvoltarea dotării tehnico–

materiale , reabilitarea , modernizarea şi exploatarea mai eficientă a celei existente, printr-un

program coerent si consecvent de investitii, în condiţiile unei reale protecţii a mediului

înconjurător .

Pe parcursul anului 2008 activitatea administratorilor a fost concentrată pe realizarea

obiectului de activitate al societăţii în conformitate cu hotararile AGA , prevederile legale şi

prevederile Actului Constitutiv .

35

Activitatea Consiliul de Administratie s-a îndreptat cu prioritate spre urmatoarele

activitati :

a fost derulata cu succes strategia de restructurare , prin vanzarea prin licitatie

publică a activelor societăţii;

a fost finalizat proiectul de modernizare a Complexului de hale de producţie ,

si a Halei de turnare sub presiune ;

a fost finalizată implementarea proiectului „ Dotarea laboratorului de control

nedistructiv a pieselor din metale in vederea acreditarii „ ;

au fost continuate demersurile pentru evitarea unor pierderi patrimoniale

cauzate de executari silite;

au fost adoptate o serie de masuri pentru informatizarea unitară a activităţii

societăţii , adoptandu – se programul de contabilitate „Athos” si programul de

gestiune ‚ stocuri de marfă si materiale „Storm” ;

au fost adoptate o serie de măsuri pentru a preveni apariţia unor debite ca

urmare a neincasării la timp a unor creanţe.

Consiliul de Administratie a urmarit realizarea programului de activitate propus

pentru anul 2008, executia bugetului de venituri şi cheltuieli lunar şi trimestrial şi a

programului de investitii şi reparatii aprobate.

Efortul previzional si de organizare al Consiliul de Administratie s-a concretizat in

programe de dezvoltare viitoare a societatii, programe de marketing, programe de

informatizare, programe de promovare şi recrutare a personalului şi de crestere a calitatii

produselor şi serviciilor prestate, sisteme de proceduri pentru principalele activitati ale

societatii şi reconsiderarea structurii organizatorice a acesteia .

Continuitatea activitatii

Pentru anul 2009, societatea nu intentioneaza şi nu exista actualmente motive care să

determine reducerea semnificativa a activitatii sau încetarea acesteia .

Pentru asigurarea profitabilitatii societatii se impun , din contra , masuri care să duca

la cresterea volumului de activitate.

Nu există în derulare procese care să puna probleme deosebite societăţii.

Pentru anul 2009 societatea a reinnoit contractele cu partenerii externi , pe fondul

acestora s-a reuşit o creştere a ponderii exportului de aproximativ 80 % în total producţie.

Având în vedere investiţiile puse în funcţiune în anul 2008 , societatea contează pe o

reducere în continuare a consumurilor specifice şi pe o creştere relativă a productivităţii

muncii care să - i asigure o sporire a eficienţei economice din activitatea de exploatare .

36

Infuzia de lichiditate realizată la începutul anului 2009 pe calea majorării capitalului

social va determina, de asemenea, o influienţă pozitivă în ceea ce priveşte acţiunea de

reducere a costurilor de exploatare şi implicit în programul de realizare a investiţiilor.

2.2 Bazele întocmirii situaţiilor financiare la S.C. Altur S.A. Slatina

Din punct de vedere al întocmirii situaţiilor financiare, societatea aplică

Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV – a a Uniunii Europene şi Standardele

Internationale de Contabilitate (IAS).

Evidenţa contabilă în cadrul S.C. Altur S.A. Slatina este organizată în concordanţă cu

principiile şi practicile contabile cerute de legislaţia în vigoare în Romania: OMFP

nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,

modificată şi completată de OMFP2001 /2006, şi de OMEF2374 /2007, Legea contabilităţii

82/91 republicată, modificată şi completată de Legea 259 / 2007 şi Legea 31/ 1990

republicată .

Situaţiile financiare anuale se întocmesc pe baza balanţei de verificare rezultată după

aplicarea IAS. Regimul de amortizare este liniar, iar evidenţa stocurilor se face la costul

istoric, folosindu-se metoda FIFO .

Societatea efectueaza înregistrarile contabile în moneda naţională RON.

Bilanţul la S.C. Altur S.A. Slatina încheiat la 31.12.2008 oferă informaţii despre

poziţia financiară a socieţătii. Elementele prezentate în bilanţ legate în mod direct de

evaluarea pozitiei financiare sunt : activele , datoriile si capitalurile proprii , grupate după

natură şi lichiditate , respectiv natură şi exigibilitate.

Elementele patrimoniale sunt prezentate astfel:

1. Active imobilizate – au fost structurate pe clase de imobilizari, ponderea deţinând-

o activele corporale ( formularul cod 40 ).

Activele corporale de natura mijloacelor fixe, tratate de IAS 16 , au fost prezentate în

bilanţ astfel :

au fost recunoscute la valoarea contabilă (valoare dupa scăderea

amortizarii cumulate şi a pierderii cumulate din depreciere;

mijloacele fixe au fost reevaluate conform prevederilor legale, inclusiv

H.G. nr.1553 / 2003;

amortizarea mijloacelor fixe aflate în exploatare se calculează la

valoarea rămasă folosind metoda liniară în raport de durata utila de

viaţă.

37

2. Active circulante – au fost structurate astfel :

2.1. Stocuri

Stocuri de materii prime, în suma de 1.375.770 lei ;

Stocuri de produse finite, în suma de 23.960 lei.

La ieşire, stocurile au fost evaluate folosind metoda FIFO.

2.2. Creanţe – prezentate în bilanţ la valoare netă

2.3. Investiţii financiare pe termen scurt – în suma de 1.244.886 lei, reprezintă

depozit bancar constituit la B.R.D. – G.S.G. S.A. – Sucursala Olt.

2.4. Casa şi conturi la bănci – tratate de IAS 7, sunt reflectate în situaţiile financiare

la cursul pieţei valutare comunicat de BNR la 31.12.2008 .

3. Datorii totale

Exigibilitatea datoriilor este urmatoarea : sub un an şi peste un an.

3.1. Sumele datorate instituţiilor de credit sunt:

facilitate de credit – linie de credit de 500.000 euro acordată în scopul

finanţării capitalului de lucru, acordată pe un an, de către banca B.R.D. –

G.S.G. S.A., Sucursala Olt , pentru un an, creditul urmând a fi rambursat până

la sfarşitul lunii martie a anului 2009. S-a pus la dispoziţie urmatoarele

produse de credit: descoperire de cont (overdraft), emitere de scrisori de

garanţie şi deschidere de acreditive .

facilitate de credit de 650.000 euro pe 5 ani, de către banca ABN – AMRO

BANK Craiova, facilitate acordată în scopul finanţării investiţiilor si a

finanţării echipamentului de lucru - maşini de turnat Buhler, achiziţionate de

firmă de la TEXIMP SA Elvetia. Facilitatea s-a acordat pentru deschiderea

unui acreditiv de import. Acest credit se rambursează conform unui grafic de

rambursare, prima plată fiind stabilită în anul 2009.

3.2. Datorii comerciale – furnizori în suma de 77.606 lei, reprezintă obligaţii către

furnizori. Principalul furnizor neachitat este SC ALRO SA Slatina, care reprezintă 80 % din

totalul furnizorilor neachitati.

3.3. Datorii cu personalul şi asigurarile sociale sunt în sumă de 335.085 lei şi sunt

datorii curente plătite în luna ianuarie 2009.

Informaţii conţinute de Contul de Profit şi Pierderi , la 31.12.2008

Contul de Profit şi Pierderi oferă imaginea performanţei societăţii. S.C. Altur S.A.

Slatina a întocmit Contul de Profit şi Pierderi conform modelului agreat de Reglementările

38

contabilităţii armonizate cu directivele Uniunii Europene, aprobate prin OMFP 1752/2005,

modificată de OMEF 2374/2007 si Legea 82/1991, art.26, alin.(3) modificată si completată

prin OG 61 / 2001.

Veniturile şi cheltuielile au fost structurate în Contul de Profit şi Pierderi după natura

lor, respectând principiul conectării cheltuielilor cu veniturile care au fost generate în

respectiva perioada de timp (01.01.2008 - 31.12.2008) .

2.3. Prezentarea bilanţului contabil al societăţii S.C. Altur S.A. Slatina

La data de 31 decembrie 2008, conform bilanţului întocmit la sfarşitul exerciţiului

financiar 2008, situaţia economico–financiară a societăţii S.C. Altur S.A. Slatina se prezintă

astfel (vezi anexa nr.1. Situaţii financiare) :

Bilanţul contabil elaborat în optica patrimonial – juridică utilizat până la adoptarea

Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele

Internationale de Contabilitate s-a dovedit insuficient adaptat analizei financiare orientate

spre gestiune, ceea ce a impus utilizarea unui bilanţ mai operaţional, pentru a evidenţia relaţia

dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale întreprinderii, ştiut fiind că orice nevoie

de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare.

În întâmpinarea acestui deziderat vine bilanţul financiar, elaborat în optica

patrimonială, care constituie suportul analizei financiare tradiţionale care are drept finalitate

descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea evaluarii patrimoniale care suscita interes

atat pentru proprietari , cât şi pentru creditori . În masura în care creditorii utilizeaza un astfel

de studiu, se procedeaza la o analiză financiară externă , ce vizează recuperarea capitalurilor

investite , foarte importantă în cazul lichidarii întreprinderii.

Logica bilanţului financiar, denumit si bilanţ lichiditate – exigibilitate, se bazează pe

criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilitatii crescatoare a pasivului, ceea ce

implică separarea elementelor de activ în funcţie de gradul de lichiditate şi a elementelor de

pasiv în funcţie de scadenţă .

Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală:

partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl

compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care

reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele

temporare de finanţare).

Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă, printr-o

simplă lectură orizontală, echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului, conform

Normei 13 din IASC şi în cazul conturilor consolidate.

39

Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte

la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care

permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

La data de 31 decembrie 2008, bilanţului financiar al societăţii S.C. Altur S.A. Slatina

se prezintă astfel (vezi tabelul nr.2. Bilanţul financiar ):

Bilanţ Financiar : lichiditate – exigibilitate

2007 – 2008

ACTIV PASIV - LEI -NECESAR 2007 2008 RESURSE 2007 2008

1. Necesar Permanent 202029293 211861938 1. Capital Permanent 217858311 2253651911.1. Imobilizari necorporale 626724 391664 1.2. Capital propriu 216804162 2222685491.2. Imobilizari corporale 200651559 210369441 1.2.1. Capital social 19265351 193114691.3. Imobilizari financiare 751010 1100833 1.2.2. Prime de capital 1609586 1895814

1.2.3. Rezerve 15041240 241742441.2.4. Rezerve din reevaluare 172757455 1720921911.2.5. Rezultatul reportat 8130530 47948311.3. Provizioane 866277 5319391.4. Datorii pe termen lung 187872 2564703

2. Necesar Temporar 16734652 16819401 2. Resurse Temporare 918246 26878572.1. Stocuri 648360 1399730 2.1. Datorii pe termen scurt 918246 23308572.2. Clienti,furnizori,debitori 2421047 6496463 2.1.1. Furnizori 670420 7122302.3. Investitii pe termen scurt 1104380 1244886 2.1.2. Clienti creditori 54334 7068602.4. Disponibilitati banesti 12560865 7678322 2.1.3. Alte datorii 193492 911767

2.2. Credite bancare curente 0 3570003. Cheltuieli in avans 13536 22101 3. Venituri in avans 924 650392

TOTAL ACTIV 218777481 228703440 TOTAL PASIV 218777481 228703440

Tabelul nr.2. Bilanţul financiar

2.4. Analiza indicatorilor economico – financiari pe baza bilanţului

40

2.4.1. Calculul si analiza indicatorilor echilibrului financiar – Situaţia netă, Fond

de rulment, Nevoia de fond de rulment, Trezoreria netă, Cash – Flow

Din analiza acestor indicatori obţinem urmatoarele informatii despre societatea S.C.

Altur S.A. (tabelul nr.2.1. Evoluţia indicatorilor echilibrului financiar) :

1. Situaţia netă (SN) – exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat.

SN 2007 = Active – Datorii = 218.777.481. – 1.107.042 = 217.670.439 lei

SN 2008 = Active – Datorii = 228.703.440 – 5.902.952 = 222.800.488 lei

Fig.nr.2.1.Evoluţia Situaţiei nete

Prin înnoirea dotarii tehnico – materiale, reabilitarea, modernizarea si exploatarea mai

eficientă a celei existente, printr-un program coerent şi consecvent de investiţii, prin proiectul

de modernizare a Complexului de hale de producţie şi a Halei de turnare sub presiune şi

prin implementarea proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor din

metale în vederea acreditării “ , aprobate în anul 2008 în AGA, au fost efectuate investiţii

care au dus la o uşoară creştere a situaţiei nete (activului net) în anul 2008 faţă de anul 2007

(vezi fig. nr.2.1.), ceea ce reflectă o gestiune sanatoasă a societăţii S.C. Altur S.A.. Această

situaţie arata atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea

valorii capitalurilor.

Deasemenea, se observă şi o creştere a datoriilor ca urmare a contractarii creditului în

scopul finantarii capitalului de lucru şi a creditului pentru investiţii pe termen lung (mai mare

de un an) în valoare de peste 1,1 milioane euro.

2. Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment ocupă un loc central în bilanţ şi masoară echilibrul financiar parţial

al societăţii.

FR 2007 = Capital permanent – Necesar permanent

= 217.858.311 – 202.029.293 = 15.829.018 lei

41

FR 2008 = Capital permanent – Necesar permanent

= 225.365.191 – 211.861.938 = 13.503.253 lei

Fig.nr.2.2.Evoluţia Fondului de rulment

Analiza fondului de rulment evidenţiază o scădere cu 14,69 % (vezi fig.nr.2.2),

scădere care are drept cauză creşterea imobilizarilor nete ca urmare a investiţiilor făcute

(achiziţia unor utilaje noi, performante). Totuşi, valoarea sa se menţine pozitivă, în

concordanţă cu cerinţele gestiunii financiare - o parte din capitalurile permanente trebuie să

acopere nevoile ciclice – temporare – reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare

ale societăţii S.C. Altur S.A. .

Se poate remarca faptul că a crescut partea de active circulante finanţate din resurse

stabile . Activele circulante transformabile în lichidităti într-un termen scurt (sub un an ) vor

permite rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt exigibile într-un interval de timp

sub un an, dar si degajarea lichiditatilor excedentare, acest lucru fiind favorabil societăţii

analizate sub aspectul solvabilitatii sale.

3. Fond de rulment propriu (FRp)

Fondul de rulment propriu nu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea va

avea datorii pe termen lung.

FRp 2007 = Capital propriu – Imobilizari nete

= 216.804.162 – 202.029.293 = 14.774.869 lei

FRp 2008 = Capital propriu – Imobilizari nete

= 222.268.549 – 211.861.938 = 10.406.611 lei

Pentru reabilitarea constructiei Hala turnare pistoane, în suprafata construita de

8.998.76 mp, s-a avut în vedere : refacerea instalatiei de ventilatie, redimensionarea şi

efectuarea lucrarilor de instalaţii electrice necesare noilor utilaje, realizarea de instalaţii

42

termotehnice, înlocuirea completa a instalaţiilor sanitare si de evacuare menajeră si reziduuri ,

recompartimentarea halei , etc.

Efectuarea acestor investitii la Hala de turnare pistoane a dus la scaderea fondului de

rulment propriu cu cca. 30 %.

4. Fond de rulment străin (FRs)

FRs 2007 = Datorii pe TL – Imobilizari nete

= 187.872 – 202.029.293 = - 201.841.421 lei

FRs 2008 = Datorii pe TL – Imobilizari nete

= 2.564.703 – 211.861.938 = - 209.297.235 lei

Fondul de rulment străin este negativ, ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot

fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.

Societatea S.C. Altur S.A. şi-a desfasurat activitatea financiara şi de investiţii prin

utilizarea pe parcursul anului 2008, în principal, a surselor proprii de finantare, recurgand

într-o masura mai mica la credite bancare.Totuşi, societatea a contractat un credit pe temen

lung (peste 5 ani ) de aproximativ 650.00 euro, credit necesar efectuarii de investiţii.Acest

credit se rambursează conform unui grafic de rambursare, prima plată fiind stabilită în anul

2009.

În conditiile în care datoriile pe termen lung au crescut cu 130 %, si investiţiile

efectuate pe parcursul anului 2008 au crescut cu aproximativ 104 %, si se poate observa că

fondul de rulment străin a scazut cu cca 103.7 %.

5. Necesarul de fond de rulment (NFR) – reflectă echilibrul curent.

Mărimea sa trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment, în cazul analizat

fiind inferioara fondului de rulment.

NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice

= (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

NFR 2007 = (16.734.652 – 12.560.865) – 918.246 = 3.255.541 lei

NFR 2008 = (16.819.401 – 7.678.322 ) – 2.687.857 = 6.453.222 lei

43

Fig.nr.2.3. Evoluţia necesarului de fond de rulment

Se constată că în cei doi ani analizati (vezi fig.nr.2.3.) nevoia de fond de rulment are

valori pozitive si în creştere, ceea ce semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu

sursele temporare disponibile ce pot fi mobilizate, fiind o situaţie normală pentru că este

consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.

Factorii care determină acest lucru sunt urmatorii: existenţa unei politici de investiţii

privind creşterea stocurilor şi a creantelor şi nicidecum existenta unui decalaj nefavorabili

între lichiditatea stocurilor şi a creantelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul

încetinirii încasarilor şi accelerării plăţilor.

Creştera substanţială (aproape dublul NFR precedent) a fost consecinţa creşterii

necesităţilor ciclice ca urmare a creşterii în mica masura a activelor circulante şi a reducerii

disponibilităţilor băneşti, în condiţiile în care resursele ciclice au crescut substanţial, de la

918.246 lei în 2007 la 2.687.857 lei în 2008 , ca urmare a contractării unei linii de credit în

scopul finanţării capitalului de lucru si a investiţiilor.

Facilitatea s-a acordat de către banca B.R.D. – G.S.G. S.A., Sucursala Olt , pentru un

an, creditul urmând a fi rambursat până la sfarşitul lunii martie a anului 2009. S-a pus la

dispoziţie urmatoarele produse de credit : descoperire de cont (overdraft), emitere de scrisori

de garanţie şi deschidere de acreditive .

6. Trezoreria netă (TN) – pozitivă, este rezultatul întregului echilibru financiar al

întreprinderii.

TN2007 = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment

= 15.829.018 – 3.255.541 = 12.573.477 lei

TN2008 = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment

= 13.503.253 – 6.453.222 = 7.050.031 lei

Observăm în intervalul analizat (vezi fig.2.4.), 2007 – 2008, o scădere considerabila a

trezoreriei nete , acest lucru datorându-se reducerii disponibilului, în 2008, cu 39 % faţă de

44

anul precedent şi creşterii datoriei pe termen scurt, prin contractarea liniei de credit la banca

B.R.D. – G.S.G. S.A., Sucursala Olt.

Fig. Nr 2.4. Evoluţia Trezoreriei nete

Trezoreria netă înregistrează niveluri pozitive în ambele momente, 12.573.477 lei în

2007 şi 7.050.031 lei în 2008, ceea ce reflectă încheierea exerciţiului financiar în 2007 cu

surplus monetar ca urmare a creşterii disponibilităţilor băneşti .Trezoreria netă pozitivă arată

înregistrarea unui excedent de finanţare datorită desfăşurarii unei activităţi eficiente, care îi

vor permite rambursarea datoriei contractate în 2008.

7. Cash – Flow (CF)

Cash – flow = Trezoreria netă la sfarşitul exerciţiului contabil – Trezoreria netă

la începutul exerciţiului contabil

CF = TN 2008 – TN 2007 = 7.050.031 – 12.573.477 = - 5.523.446 lei

Deoarece fluxul monetar net al exerciţiului (cash – flow-ul perioadei exerciţiului )

este negativ, capacitatea reală de autofinanţare a investiţiilor a scăzut, înregistrându-se o

scădere a valorii societăţii, o sărăcire a activului net real .

Indicatori Formula de calcul 2007(lei) 2008(lei) Indici(%)

Situatia neta(SN) Active – Datorii 217.670.439 222.800.488 102.36Fondul de rulment(FR) Capital perm.–Necesar perm. 15.829.018 13.503.253 85.31Fond de rulment propriu(FRp) Capital propriu– Imobilizari nete 14.774.869 10.406.611 70.43Fond de rulment strain(FRs) Datorii pe TL – Imobilizari nete -201.841.421 -209.297.235 103.69Necesar de fond de rulm.(NFR) Necesitati ciclice–Res. ciclice 3.255.541 6.453.222 198.22Trezoreria neta(TN) FR - NFR 12.573.477 7.050.031 56.07

Tabelul nr.2.1. Evoluţia indicatorilor echilibrului financiar

45

2.4.2. Calculul şi analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Analizând indicatorii de solvabilitate si lichiditate sub forma unor rate, se obţin

urmatoarele informaţii (Vezi tabelul 2.2. – Evoluţia indicatorilor de solvabilitate şi

lichiditate) :

1. Rata solvabilităţii generale (Rsg) – exprimă gradul de autonomie financiară, şi

este inversul levierului financiar.

Rsg 2007 = Active / Datorii totale

= 218.777.481 / 1.107.042 = 197,62

Rsg 2008 = Active / Datorii totale

= 228.703.440 / 5.902.952 = 38,74

Se constată o valoare supraunitară dar în scadere accentuată a ratei solvabilităţii

generale a întreprinderii (abaterea ±Δ este de 158,88), şi acest lucru se datorează în principal

creşterii datoriilor pe termen lung ca urmare a contractării unui credit pentru investitii.

2. Rata îndatorării totale (R d) - levierul financiar

Rd 2007 = Datorii totale / Capitalul propriu

= 1.107.042 / 216.804.162 = 0.0051

Rd 2008 = Datorii totale / Capitalul propriu

= 5.902.952 / 222.268.549 = 0.0266

Capitalul propriu a crescut cu 102.52%, iar datoriile totale au crescut în aceeaşi

perioadă cu 533.22%, iar efectul este creşterea ratei îndatorării şi creşterea riscului financiar

de a nu face faţă angajamentelor, afectând solvabilitatea.

3. Rata îndatorării pe termen lung (Rdtl) – exprimă dependenţa de creditele pe

termen lung, este majorată de inflaţie, şi un indicator de risc direct proporţional cu valoarea

ratei .

Rdtl 2007 = Datorii termen lung / Capitalul propriu

= 187.872 / 216.804.162 = 0.0009

Rdtl 2008 = Datorii termen lung / Capitalul propriu

= 2.564.703 / 222.268.549 = 0.0115

Prin contractarea creditului pe termen lung a rezultat atât creşterea ratei de îndatorare

totală (abaterea ±Δ este de 0.0215) cât şi a ratei îndatorarii pe termen lung (abaterea ±Δ este

de 0.0106) a întreprinderii. Ponderea datoriilor pe termen lung în capitalul propriu trebuie să

fie cât mai mică pentru a evita riscul de neplată.

46

4. Capacitatea de îndatorare (Cd) – depinde de structura financiară a întreprinderii.

Cd 2007 = Capitalul propriu / Capitalul permanent

= 216.804.162 / 217.858.311 = 0.9952

Cd 2008 = Capitalul propriu / Capitalul permanent

= 222.268.549 / 225.365.191 = 0.9863

Capacitatea de îndatorare devine crescută pentru valori ≥ 0,5. Capacitatea de

îndatorare a întreprinderii analizate indica o îndatorare crescută de 0.9863, dar în scădere faţă

de anul precedent, ceea ce indica faptul că întreprinderea şi-a propus şi a realizat creşterea

ponderii capitalului propriu în structura capitalului permanent .

5. Rata lichidităţii generale (Rlg) – exprima gradul de lichiditate potenţială,

echilibrul pe termen scurt.

Rlg 2007 = Active circulante / Datorii pe termen scurt

= 16.734.652 / 918.246 = 18,22

Rlg 2008 = Active circulante / Datorii pe termen scurt

= 16.819.401 / 2.687.857 = 6,26

Rata lichidităţii generale este pozitivă si supraunitară datorită unui fond de rulment

financiar pozitiv, dar a înregistrat o scădere cu 65,64 procente faţă de anul precedent (2007),

scădere datorată contractării liniei de credit pentru finanţarea activităţii curente şi implicit

creşterii datoriilor pe termen scurt .

6. Rata lichidităţii imediate (Rli) sau Testul acid – valoarea minimă pentru o

garanţie de lichiditate satisfacătoare este de 0,3.

Rli 2007 = Disponibilităţi / Datorii pe termen scurt

= 12.560.865 / 918.246 = 13,68

Rli 2008 = Disponibilităţi / Datorii pe termen scurt

= 7.678.322 / 2.687.857 = 2,86

Chiar daca valorile sunt în scădere accentuată, de la 13.68 în 2007 la 2.86 în 2008,

întreprinderea analizată dispune de capacitatea de a rambursa datoriile pe termen scurt. Nu se

întrevăd dificultăţi în trezoreria imediată, deoarece valorile sunt pozitive si supraunitare.

7. Rata lichidităţii reduse (Rls) – reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor sub

un an.

Rls 2007 = (Creanţe + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt

= (2.421.047 + 12.560.865) / 918.246 = 16.32

Rls 2008 = (Creanţe + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt

= (6.496.463 + 7.678.322) / 2.687.857 = 5.27

47

Datorită fondului de rulment pozitiv, rata de lichiditate redusă în perioada curentă este

supraunitară; la fel şi rata de lichiditate rapidă.Totuşi, se înregistrează valori în scădere ca

urmare a creşterii datoriilor pe termen scurt – linia de credit, pe de o parte, dar şi a scăderii

disponibilităţilor băneşti în 2007.

Valorile supraunitare şi în crestere ale ratelor de lichiditate (generală,redusă,imediată)

confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, fondul de rulment pozitiv,capacitatea de a face

faţă obligaţiilor sub un an.

Nr.crt.

Indicatori Formula de calcul 2007 2008

1. Rata solvabilitatii generale (Rsg) Active / Datorii totale 197,62 38,74

2. Rata indatorarii totale (Rd) Datorii totale / Capital propriu 0,0051 0,0266

3. Rata indatorarii pe termen lung (Rdtl) Datorii TL / Capital propriu 0,0009 0,01154. Capacitatea de indatorare(Cd) Capital propriu / Capital permanent 0,9952 0,9863

5. Rata lichiditatii generale(Rlg) Active circulante / Datorii TS 18,2246 6,2576

6. Rata lichiditatii reduse(Rls) (Creante + Disponibilitati)/Datorii TS 16,3158 5,27367. Rata lichiditatii imediate(Rli) Disponibilitati / Datorii TS 13,6792 2,8567

Tabelul nr.2.2. Evoluţia indicatorilor de solvabilitate si lichiditate

2.3.3. Calculul şi analiza indicatorilor de rentabilitate

Analizand indicatorii de rentabilitate sub forma unor rate, se obţin urmatoarele

informaţii (Vezi tabelul 2.3. – Evoluţia indicatorilor de rentabilitate) :

1. Rata de acoperire a stocurilor sau rata de finanţare a stocurilor

Rata de finanţare a stocurilor 2007 = Fondul de rulment / Stocuri

= 15.829.018 / 648.360 = 24.41

Rata de finanţare a stocurilor 2008 = Fondul de rulment / Stocuri

= 13.503.253 / 1.399.730 = 9.65

Aceasta rata înregistrează o scădere semnificativă, scădere datorată în primul rând

creşterii volumului stocurilor şi scăderii fondului de rulment .

Creşterea stocurilor de la 648.360 lei în 2007 la 1.399.730 lei în 2008 este determinata

în mare masura de stocurile existente în magaziile societăţii ca urmare a aprovizionării, în

luna decembrie 2007 cu o parte din necesarul de materiale pentru reparaţii şi investiţii în

dotarea tehnica.

2. Rata de finanţare cu capitaluri proprii sau rata de autofinantare a activelor

Rata de finanţare cu capitaluri proprii 2007 = Capital propriu /( Active fixe +

Active circulante) = 216.804.162 / (202.029.293 + 16.734.652) = 0.99

48

Rata de finanţare cu capitaluri proprii 2008 = Capital propriu /( Active fixe +

Active circulante) = 222.268.549 / (211.861.938 + 16.819.401) = 0.97

Creşterea uşoară a activelor fixe de la 202.029.293 lei în 2007 la 211.861.938 lei în

2008(cca.5 %) dar şi creşterea nesemnificativa a capitalului propriu (cca.2.6 %) a dus la

scaderea nesemnificativa a ratei de autofinantare a activelor cu cca.1.92 %, în perioada

analizata. Însa raportul capital propriu/active (fixe + circulante) care trebuie să fie

supraunitar, este foarte aproape de aceasta valoare, dar subunitar.Activele (fixe + circulante)

nu sunt acoperite doar din capitaluri proprii.

3. Rata autonomiei financiare (Raf) – trebuie să înregistreze valori supraunitare.

Raf 2007 = Capitaluri proprii / Datorii totale

= 216.804.162 / (216.804.162 + 187.872) = 0,9991

Raf 2008 = Capitaluri proprii / Datorii totale

= 222.268.549 / (222.268.549 + 2.564.703) = 0.9904

Valorile înregistrate în perioada analizata nu sunt supraunitare, aşa cum prevede

literatura de specialitate, dar sunt foarte aproape de valoarea 1. Întreprinderea înregistreaza o

autonomie financiară la limită.

4. Levierul financiar (LF) –exprimă rata îndatorării globale,

LF 2007 = Datorii totale / Capitaluri proprii

= (216.804.162 + 187.872) / 216.804.162 = 1,00

LF 2008 = Datorii totale / Capitaluri proprii

= (222.268.549 + 2.564.703) / 222.268.549 = 1,01

Autonomie financiară la limită, întreprinderea apelând la noi împrumuturi (capitaluri)

datorită insuficienţei capitalurilor proprii, crescând astfel gradul de îndatorare.

5. Rata datoriilor

Rata datoriilor 2007 = 1 – Rata de autofinanţare a activelor = 1 – 0,99 = 0.01

Rata datoriilor 2008 = 1 – Rata de autofinanţare a activelor = 1 – 0.97 = 0.03

Investiţiile care s-au realizat conform planului şi a bugetului de investiţii, în perioada

2008 , au influienţat nesemnificativ creşterea ratei datoriilor comparativ cu anul 2007. Facem

referire la finalizarea investiţiilor pe anul 2008, şi anume: proiectul de modernizare a

Complexului de hale de producţie, şi a Halei de turnare sub presiune, implementarea

proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor din metale in vederea

acreditarii “, informatizarea unitară a activităţii societăţii, etc.

49

Nr.crt.

Indicatori Formula de calcul 2007 2008 Indici(%)

1. Rata de finantare a stocurilor Fond de rulment / Stocuri 24,41 9,65 99.042. Rata de autofinantare a activelor Capital propriu/(Active fixe+ circulante) 0,99 0,97 39.513. Rata autonomiei financiare Capital propriu/(Capital propriu+imprumutat) 0,9991 0,9904 98.074. Levierul financiar (Capital propriu+imprumutat)/ Capital propriu 1,00 1,01 100.095. Rata datoriilor 1 – Rata autofinantarii activelor 0,01 0,03 313.03

Tabelul nr.2.3. Evoluţia indicatorilor de rentabilitate

1.3.7. Calculul şi analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul

următorilor indicatori:

1. Număr de rotaţii active circulante (N):

N = Cifra de afaceri / Sm (rotaţii)

unde: Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie între soldul iniţial

(Si) şi soldul final (Sf): .

Sm 2007 = (15.903.003 + 16.734.652) / 2 = 16.318.827,5 lei

Sm 2008 = (16.734.652 + 16.819.401) / 2 = 16.777.026,5 lei

N 2007 = 37.251.511 / 16.318.827,5 = 2.28 rotaţii

N 2008 = 39.539.514 / 16.777.026,5 = 2.36 rotaţii

Comparativ cu anul 2007 viteza de rotaţie a activelor circulante a crescut, însă într-o

proporţie nesemnificativă.Creşterea vitezei de rotaţie a activelor a dus la creşterea ratelor de

rentabilitate economico – financiară, şi în final la creşterea cifrei de afaceri, pentru anul 2008.

2. Durata unei rotaţii a activelor circulante (Dz)

(zile / rotaţie),

unde: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)

Dz 2007 = 16.318.827,5 / 37.251.511 * 365 = 159,89 zile / rotaţie

Dz 2008 = 16.777.026,5 / 39.539.514 * 365 = 154,87zile / rotaţie

Comparativ cu anul 2007 durata în zile a unei rotaţii a activelor circulante a scăzut cu

aproximativ 5 zile (3 %), acest lucru datorându-se creşterii vitezei de rotaţie a activelor

circulante, efectul fiind favorabil pentru întreprinderea analizată, prin eliberarea de active

circulante si în final prin creşterea profitului pentru anul 2008 la 5.961.239 lei.

50

3. Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri (Ac)

; unde: N = număr de rotaţii

CA = cifra de afaceri

Sm=soldul mediu al activelor circulante

Ac 2007 = 1 / 2,28 * 1000 = 438,59 lei

Ac 2008 = 1 / 2,36 * 1000 = 423,73 lei

Comparativ cu anul 2007 creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante cu 0.08

antrenează reducerea duratei de rotaţie cu 5 zile şi respectiv, reducerea activelor circulante la

1000 lei cifră de afaceri cu 14,86 lei.

4. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi (Dd)

Dd = (Sold mediu clienţi / CA) * T ( zile)

Dd 2007 = 486.391 / 37.251.511 * 365 = 4,76 zile

Dd 2008 = 748.559 / 39.539.514 * 365 = 6,89 zile

Se constată că eficienţa întreprinderii în colectarea debitelor sale a scazut în 2008, de

la 4,76 zile la 6,89 zile, un lucru nefavorabil bunei funcţionări a activităţii.Creanţele sunt

prezentate în bilanţ la valoarea netă. Clienţii neîncasaţi se prezintă în structura astfel: clienţi

interni si externi.Principalul client extern este T.R.W.Automotive, care datorează suma de

88.594 lei.

5. Numărul de rotaţii al debitelor clienţi (Nd)

Nd 2007 = 37.251.511 / 486.391 = 75,59 rotaţii

Nd 2008 = 39.539.514 / 748.559 = 52,82 rotaţii

6. Numărul de rotaţii ale capitalurilor proprii (Nc)

Nc = Cifra de afaceri / Capital propriu (rotaţii)

Nc 2007 = 37.251.511 / 216.804.162 = 0,17 rotaţii

Nc 2008 = 39.539.514 / 222.268.549 = 0,18 rotaţii

Se constată o creştere a numarului de rotaţii a capitalului propriu, însă

nesemnificativă.

7. Durata unei rotaţii (Dc)

Dc 2007 = 5,82 * 360= 2095,2 zile

Dc 2008 = 5,62 * 360 = 2016,0 zile

8. Numarul de rotaţii ale stocurilor (Ns)

N = Cifra de afaceri / Sm (rotaţii)

unde: Sm = Soldul mediu al stocurilor, calculat ca medie între soldul iniţial (Si) şi

soldul final (Sf): .

51

Sm 2007 = (501.330 + 648.360) / 2 = 574.845 lei

Sm 2008 = (648.360 + 1.399.730) / 2 = 1.024.045 lei

Ns 2007 = 37.251.511 / 574.845 = 64,80 rotaţii

Ns 2008 = 39.539.514 / 1.024.045 = 38,61 rotaţii

9. Durata unei rotaţii a stocurilor (Ds)

Ds 2007 = 574.845 / 37.251.511 * 360 = 5,56 zile

Ds 2008 = 1.024.045 / 39.539.514 * 360 = 9,32 zile

Nr.crt.

Numarul de rotatii (N)-rotatii 2007 2008 Durata unei rotatii (Dz)-zile 2007 2008

1. Nr.rotatii active circulante 2,28 2,36 Dz active circulante 159,89 154,872. Active circ. la 1000lei CA 438,60 423,73 Active circulante la 1000lei CA 438,59 423,733. Nr.de rotatii debite clienti 4,76 6,89 Dz debite clienti 75,59 52,824. Nr.rotatii capitaluri proprii 0,17 0,18 Dz capitaluri proprii 2092,2 20165. Nr.rotatii stocuri 64,80 38,61 Dz stocuri 5,56 9,32

Tabelul nr.2.4. Ratele de rotaţie a unor posturi din bilanţ

Numarul de rotaţii a unor posturi din bilanţ au cunoscut modificări, având valori

supraunitare, cu excepţia capitalurilor proprii, insuficiente într-o proporţie foarte mare,

necesitând apelarea la capitaluri străine pentru investiţii.

Viteza de rotaţie a posturilor din bilanţ supuse analizei înregistreaza o încetinire, cu

excepţia stocurilor, unde numarul de rotaţii a scăzut şi durata unei rotaţii a crescut aproape la

jumătate. Însa cea mai alarmantă este durata unei rotaţii în ce priveşte capitalurile proprii,

care este foarte mare, chiar dacă ea a scăzut în raport cu anul precedent, acest lucru

reflectându-se în împrumuturile contractate în 2008 pentru finanţarea activităţii şi a

investiţiilor din anul 2009.

2.4.5. Calculul şi analiza tabloului fluxurilor de trezorerie

Tablourile fluxurilor de numerar, o variantă a tabloului de finanţare, sunt obligatorii

în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi. Deasemenea, introducerea

Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale

(IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi

mijlocii (OMFP 1752/2005) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar.

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea

necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaşterea acestora fiind utilă atât

52

acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât şi

creditorilor, interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate.

In ultimii doi ani evolutia principalilor indicatori ai Contului de profit şi pierdere se

prezinta astfel(vezi Tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de profit şi pierdere):

- lei -

Denumirea fluxurilor 2007 2008 Modificari+ Cifra de afaceri 37.251.510 39.539.514 2.288.004+ Productia stocata (+ / - ) 620.046 356.389 - 263.657+ Productia imobilizata 160.516 46.489 114.027+ Subventii de exploatare 0 0 0+ Alte venituri din exploatare si provizioane 1.712.825 3.729.287 2.016.462+ = Total venituri din exploatare 39.744.897 43.671.680 3.926.783+ Cheltuieli privind mf.,mat.prime si mat.consumabile 5.823.309 10.073.129 4.249.820+ Energie,combustibil,etc. 2.971.686 2.972.696 1.010+ Cheltuieli cu personalul 9.053.380 10.019.160 965.780+ Impozite,taxe si alte varsaminte asimilate 1.751.160 1.348.147 - 403.013+ Amortizari si provizioane 4.415.614 4.238.024 - 177.590+ Alte cheltuieli de exploatare 12.452.519 7.991.161 - 4.461.358- = Total cheltuieli de exploatare 36.467.667 36.642.317 174.650= Rezultatul din exploatare ( +/ - ) 3.277.230 7.029.363 3.752.133+ Venituri financiare 1.174.968 518.633 - 656.335- Cheltuieli financiare 408.116 432.010 23.894+ = Rezultatul financiar ( + / - ) 766.852 86.624 - 680.228+ Venituri extraordinare 0 0 0- Cheltuieli extraordinare 0 0 0+ = Rezultatul extraordinar ( + / - ) 0 0 0= Rezultatul brut al exercitiului ( + / - ) 4.044.082 7.115.987 3.071.905- Impozitul pe profit 717.196 1.154.748 437.552= Rezultatul net al exercitiului ( + / - ) 3.326.886 5.961.239 2.634.353

Tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de profit şi pierdere

53

- lei -

Flux de numerar 2007 2008 Modificari+/- Profit sau pierdere 3.326.886 5.961.239 2.634.353+ Amortizarea inclusa pe costuri 4.611.940 5.080.417 468.477- Variatia stocurilor ( + / - ) - 1.320.486 751.369 2.071.855- Variatia creantelor ( + / - ) - 2.748.389 4.075.490 6.823.879+ Variatia furnizorilor si clientilor creditori ( + / - ) - 1.307.647 584.072 1.891.719- Variatia altor elemente de activ ( + / - ) 158.174.187 1.340.952 - 156.833.235+ Variatia altor elemente de pasiv ( + / - ) 222.079.938 6.832.878 - 215.247.060= Flux de numerar din activitatea de exploatare (A) 74.605.805 12.290.795 - 62.315.010+ Reduceri de imobilizari 35.045.202 19.694.158 - 15.351.044- Cresteri de imobilizari 107.611.790 34.287.253 - 73.324.537- Cheltuieli pt.imob.corp.si necorp.execut.in regie proprie 160.516 46.489 - 114.027+ = Flux de numerar din activitatea de investitii (B) - 72.727.104 - 14.639.584 58.087.520+ Variatia imprumuturilor( + / - ), din care:+ Credite pe termen scurt de primit 87.872 - - 87.872- Restituiri de credite pe termen scurt - 357.000 357.000+ Credite pe termen mediu si lung de primit - - -- Restituiri de credite pe termen mediu si lung - 2.152.010 2.152.010+ Subventii pentru investitii - - -- Dividende de platit 32.828 24.744 - 8.084+ = Flux de numerar din activitatea financiara (C) 55.044 - 2.533.754 - 2.588.798+ Disponibilitati banesti la inceputul perioadei 10.627.120 12.560.865 1.933.745+ Flux de numerar net (A + B + C ) 1.933.745 - 4.882.543 - 6.816.288= Disponibilitati banesti la sfarsitul perioadei 12.560.865 7.678.322 - 4.882.543

Tabelul nr.2.6. Tabloul fluxurilor de numerar (trezorerie)

Din analiza informaţiilor conţinute de tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de

profit şi pierdere şi de tabelul nr.2.6. Tabloul fluxurilor de numerar (trezorerie) se constată

modificări ale fluxului de numerar şi echivalente de numerar, modificări de natura scăderii

acestor fluxuri datorate activităţii de exploatare şi a activităţii financiare a întreprinderii în

perioada supusă analizei.

Se remarcă scăderea accentuată a fluxului de numerar din activitatea de exploatare

(A) cu 62.315.010 lei , datorită scăderii încasărilor în anul 2008.

Se remarcă fluxul de numerar din activitatea de investiţii (B) care înregistrează o

creştere majoră, determinată de reducerea intrărilor de imobilizări.

Deasemenea, se remarcă apariţia în anul 2008 a unor elemente noi faţă de anul 2007

în ceea ce priveşte activitatea financiară (C), şi anume restituiri de credite pe termen scurt şi

restituiri de credite pe termen mediu si lung, ceea ce face ca fluxul de numerar al acestei

activităţi să scadă cu 2.588.798 lei.

54

CAPITOLUL III

3.1. Concluzii

În perioada supusă analizei indicatorii analizaţi au valori ce reprezintă un nivel

normal pentru caracteristicile sectorului de activitate al firmei analizate, S.C. Altur S.A. .

Printr-un program coerent şi consecvent de investiţii, prin proiectul de modernizare a

Complexului de hale de productie şi a Halei de turnare sub presiune şi prin implementarea

proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor din metale în vederea

acreditarii “ , aprobate în anul 2008 în AGA, au fost efectuate investiţii care au dus la o

uşoară creştere a situaţiei nete (activului net) în anul 2008. Această situaţie arată atingerea

obiectivului major al gestiunii financiare, şi anume maximizarea valorii capitalurilor.

Deasemenea, datoriile au crescut ca urmare a contractării creditului în valoare de

peste 1,1 milioane euro .

Analiza fondului de rulment scoate în evidenţă o scădere care are drept cauză

creşterea imobilizarilor nete ca urmare a investiţiilor făcute (achiziţia unor utilaje noi,

performante). Însa, valoarea sa se menţine pozitivă, în concordanţă cu cerinţele gestiunii

financiare - o parte din capitalurile permanente trebuie să acopere nevoile ciclice – temporare

– reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale societatii S.C. Altur S.A., ceea

ce arata o stare de echilibru a resurselor si alocarilor.

Pentru reabilitarea construcţiei Hală turnare pistoane s-au realizat investiţii în

refacerea instalaţiei de ventilaţie, redimensionarea şi efectuarea lucrărilor de instalaţii

electrice necesare noilor utilaje, înlocuirea completă a instalaţiilor de evacuare a deşeurilor,

etc. şi au avut drept consecinţă scăderea fondului de rulment propriu cu cca. 30 %.

Fondul de rulment strain este negativ, ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot

fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.

Societatea a contractat un credit pe temen lung (peste 5 ani) de aproximativ 650.00

euro, credit necesar efectuării de investiţii, credit ce se rambursează conform unui grafic de

rambursare, prima plată fiind stabilită în anul 2009.

Se constată că nevoia de fond de rulment are valori pozitive şi în creştere, ceea ce

semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare disponibile ce pot fi

mobilizate, fiind o situaţie normală pentru că este consecinţa unor investiţii privind creşterea

necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.

Factorii care determină acest lucru sunt următorii: existenţa unei politici de investiţii

privind creşterea stocurilor şi a creanţelor şi nicidecum existenţa unui decalaj nefavorabil

55

între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul

încetinirii încasărilor şi accelerarii plăţilor.

Se constată o scădere considerabilă a trezoreriei nete, acest lucru datorându-se

reducerii disponibilului şi creşterii datoriei pe termen scurt, prin contractarea liniei de credit

la banca B.R.D. – G.S.G. S.A. , Sucursala Olt.

Trezoreria netă înregistrează niveluri pozitive în ambele momente, ceea ce reflectă

încheierea exerciţiului financiar în 2007 cu surplus monetar ca urmare a creşterii

disponibilităţilor băneşti. Trezoreria netă pozitivă arată înregistrarea unui excedent de

finanţare datorită desfăşurării unei activităţi eficiente, care îi vor permite rambursarea datoriei

contractate în 2008.

Situatia netă are o marime pozitivă, crescând cu 5.130.049 lei, ceea ce arată ca firma

este solvabilă şi există o creştere mai rapidă a activelor în raport cu cea a datoriilor.

Reglementările româneşti impun întocmirea Notei Explicative 9 “Exemple de calcul şi

analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, document prezentat sistematic în

cadrul situaţiilor financiare anuale, care cuprinde o sinteză a ratelor de bilanţ cu următorii

indicatori relevanţi :

I. Indicatori de lichiditate:

1) Lichiditatea generală:

2) Lichiditatea imediată:

II. Indicatori de risc:

1) Gradul de îndatorare:

2) Acoperirea dobânzilor:

III. Indicatori de activitate:

1) Viteza de rotaţie a stocurilor:

2) Numărul de zile de stocare =

3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi =

4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori =

5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate =

56

6) Viteza de rotaţie a activelor totale =

Calculul indicatorilor din Nota explicativă 9 ataşată situaţiilor financiare anuale ale

întreprinderii analizate conduce la rezultatele din Tabelul nr.2.7. Principalii indicatori

economico-financiari, din care se desprind următoarele concluzii privind sinteza ratelor de

solvabilitate-lichiditate pe baza bilanţului:

Nr.crt.

Rate de solvabilitate - lichiditate 2007 2008 Abateri(± Δ)

indici%

I. Indicatori de lichiditate

1. Lichiditatea generală 18,22 6,26 - 11,96 34,4

2. Lichiditatea imediată 13,68 2,86 -10,82 20,9

II. Indicatori de risc

1. Gradul de îndatorare - % 99,52 98,63 - 0,89 99,1

III. Indicatori de activitate

1. Viteza de rotaţie a stocurilor 64,8 ori 38,61ori

-26,2ori 59,6

2. Numărul de zile stocare 5,6 zile 9,3 zile +3,8 zile 167,6

3.Vit. de rotaţie debite - clienţi

75,6 zile

52,8 zile -22,8 zile 69,5

4.Vit. de rotaţie active imobiliz.

1,07 ori 1,05 ori - 0,02 ori 98,1

5. Viteza de rotaţie active totale 2,28 ori 2,36 ori +0,08 103,5

IV. Indicatori de profitabilitate

1.Rentabilit. capitalului angajat

1,86 % 3,16 % 1,3 % 169,8

Tabelul nr.2.7. Principalii indicatori economico-financiari

Din analiza datelor obţinute se constată o valoare supraunitară dar în scădere

accentuată a ratei solvabilităţii generale a întreprinderii (abaterea ±Δ este de 158,88), şi acest

lucru se datorează în principal creşterii datoriilor pe termen lung ca urmare a contractării unui

credit pe termen lung, pentru investiţii.Cu toate acestea, întreprinderea are capacitatea de a-şi

achita obligaţiile băneşti imediate şi îndepărtate.

57

Capacitatea de îndatorare a întreprinderii analizate indică o îndatorare crescută de

0.9863, dar în scădere faţă de anul precedent, ceea ce indică faptul că întreprinderea şi -a

propus şi a realizat creşterea ponderii capitalului propriu în structura capitalului permanent .

Rata lichidităţii generale este pozitivă şi supraunitară datorită unui fond de rulment

financiar pozitiv, dar a înregistrat o scădere datorată contractării liniei de credit pentru

finanţarea activităţii curente şi implicit creşterii datoriilor pe termen scurt .

Chiar dacă valorile sunt în scădere accentuată, de la 13,68 la 2,86, întreprinderea

analizată dispune de capacitatea de a rambursa datoriile pe termen scurt, dar la limită. Nu se

întrevăd dificultăţi în trezoreria imediată, deoarece valorile sunt pozitive şi supraunitare, dar

totuşi situaţia în care se află întreprinderea trebuie supusă unei permanente observaţii.

Rata de finanţare a stocurilor înregistrează o scădere semnificativă, scădere datorată

în primul rând creşterii volumului stocurilor şi scaderii fondului de rulment, ceea ce nu este

tocmai în avantajul firmei deoarece stocurile nu pot fi finanţate integral din fondul de

rulment.

Numarul de rotaţii a unor posturi din bilanţ au cunoscut modificări, având valori

supraunitare, cu excepţia capitalurilor proprii, insuficiente într-o proportie foarte mare,

necesitând apelarea la capitaluri străine pentru investiţii.

Cu toate dificultăţile întâmpinate, societatea a încheiat activitatea cu profit,

programele de investiţii au fost realizate, au fost respectate prevederile Contractului Colectiv

de Muncă, prin acordarea în anul 2008 de ajutoare, prime, salarii achitate la termen şi

majorate, echipamente de protecţie, tichete de masă şi tichete cadou, îmbunătăţirea condiţiilor

de muncă, a protecţiei şi securităţii muncii,etc.

Pentru activitatea anului 2008 valorile indicatorilor înregistrate la finalul exerciţiului

au asigurat echilibrul economico – financiar necesar desfăşurării unei activităţi de exploatare

eficiente a întreprinderii.

Societatea are profit atât la începutul anului cât şi la sfarşitul perioadei analizate, iar

valoarea este în creştere, înregistrând o valoare de 5.691.239 lei pentru încheierea exerciţiului

financiar 2008. Deasemenea, se înregistrează şi creşterea cifrei de afaceri de la 37.251.510 lei

în 2007 la 39.539.514 lei în in 2008.

Situaţiile financiare anuale pentru anul 2008 au fost întocmite în mod clar şi în

concordanţă cu principiile şi practicile contabile cerute de legislaţia în vigoare în România:

OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene, modificată şi completată de OMFP 2001/2006, şi de OMEF 2374/2007, Legea

contabiliţătii 82/91 republicată, modificată şi completată de Legea 259/2007 şi Legea

58

31/1990 republicată, modificată prin Legea 441/2006, prezentând o imagine fidela a

activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului financiar.

Societatea are organizat auditul intern conform OUG 75/1999, cu modificările

ulterioare, şi audit extern realizat la data de 06.04.2008 de către firma Cenzor Consult SRL

Craiova, autorizaţie C.A.F.R.100/2001.

Auditorul financiar a procedat la auditarea situaţiilor financiare anuale, constituite

din:

Bilanţ contabil;

Contul de profit şi pierdere;

Situaţia modificărilor capitalurilor;

Politici contabile şi note explicative.

Principalele informaţii care se regăsesc în situaţiile financiare menţionate, care au fost

întocmite sub responsabilitatea conducerii, şi care configureaza tabloul pozitiei economice a

societatii sunt:

Cifra de afaceri 39.539.514 lei

Capitaluri proprii 222.268.549 lei

Active circulante 16.819.401 lei

Active fixe 211.861.938 lei

Activ net 228.703.440 lei

Rezultatul net al exercitiului 5.961.239 lei

3.2. Aport personal.Propuneri.

59

Pentru evidenţierea trendului ascendent sau descendent pe care îl au societăţile

comerciale într-un interval de analiză dat, de obicei 2 – 5 ani, se prezintă evoluţia

indicatorilor relevanţi, care definesc criteriile de performanţă (rezultate) obţinute de

management prin conducerea, organizarea şi gestionarea societăţii respective. Nivelul

indicatorilor analizaţi reflectă în totalitate situaţia prin care trece societatea în intervalul

analizat, situaţie care poate fi favorabilă sau mai dificilă.

Reglementările contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor

Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752 / 2005, cu modificările

şi completările prevăzute în Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2374 / 12.12.2007

impun întocmirea Notei Explicative 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori

economico-financiari”, document prezentat sistematic în cadrul situaţiilor financiare anuale,

care cuprinde o sinteză a ratelor de bilanţ .

Situaţiile financiare anuale au ca scop prezentarea rezultatelor şi a poziţiei financiare a

unei entităţi patrimoniale la sfarşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii pertinente şi

utile unei game largi de utilizatori în vederea luării deciziilor economice conforme cu situaţia

dată. Ansamblul de decizii asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii, ceea ce

implica procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul

financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor, ca

principală restricţie a rentabilităţii.

Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiti factori, cum ar fi: cât de semnificative

sunt informaţiile şi dacă acestea trebuiesc prezentate separat fie în bilanţ, fie în contul de

profit şi pierdere, fie prin note, precum şi cât de interesaţi sunt utilizatorii situaţiilor

financiare să aibă acces la informaţie.

Astfel, pentru o evidenţă cat mai clară a facturilor emise de către furnizori, dar şi de

către clienţi, propun întocmirea de către departamentul financiar – contabilitate a unor situaţii

financiare săptămânale privind încasările de la clienţi, plăţile către furnizori şi angajaţi,

urmărind termenele scadente de plată sau de încasare a facturilor, informaţii care să fie

credibile (utilizatorii interni – departamente, sau externi, trebuie să aibă încredere în acestea),

să aibă o validare sociala, în sensul înţelegerii informaţiilor de către utilizatori, indiferent de

compartimentul din care aceştia fac parte.

Veniturile, respectiv cheltuielile angajate de o entitate patrimonială, sunt înregistrate

şi reflectate în contul de rezultate în exerciţiul financiar în care au fost generate, fără a ţine

seama de momentul efectiv al încasării, respectiv plăţii acestora.

60

De aceea, consider ca este important să se ţină seama de momentul efectiv al

încasării/plăţii, din urmatoarele considerente:

pentru identificarea de investiţii si mijloace de finanţare care permit obţinerea

valorii celei mai ridicate pentru întreprindere, managmentul trebuie să fie la

curent şi cu situaţia clară a facturilor emise de către furnizori sau de către

clienţi, precum şi cu finalitatea acestora – plata către furnizori sau încasarea

clienţilor;

compartimentul aprovizionare ar avea o viziune de ansamblu mai clară asupra

cererii şi ofertei din piaţă, pe termen scurt ;

deasemenea, gestiunea stocurilor ar fi mai usor de ţinut şi controlat ;

aprovizionarea cu materie primă să se facă în funcţie de stocurile existente şi

în strânsă legatură cu previzionarea activităţii de aprovizionare, în funcţie de

programul de fabricaţie şi în funcţie de programul de comercializare .

Propun elaborarea unui tablou financiar complet, care să reflecte performanţa unei

întreprinderi, întrucât utilizatorii acordă mult mai mare importanţă contului de profit şi

pierdere în analiza performanţei decât situaţiei modificării capitalului propriu. Tabloul trebuie

să cuprindă trei componente majore: rezultatul activităţii operaţionale, rezultatul activităţii

financiare şi rezultatul privind alte câştiguri şi pierderi.

Propun elaborarea unui tablou de bord al managerului (vezi fig.nr.3.1. Tablou de

bord general – reprezentare grafică), văzut ca un instrument de “pilotaj” al afacerii. Acest

tablou de bord general trebuie să conţină informaţii sintetice, uşor de înţeles şi relevante

pentru luarea unor decizii rapide şi corecte, în care să fie cuprinşi toţi indicatorii importanţi,

atât cei pe bază de bilanţ, cât şi cei calculaţi pe baza Contului de profit şi pierderi, interpretaţi

în cele două intervale: perioada precedentă/perioada curentă, cu o rubrică de diferenţe

înregistrate, cât şi cu o rubrică de alte probleme.

Consider că acest tablou ar putea fi mult mai reprezentativ, complet şi poate veni în

sprijinul persoanelor care au nevoie de aceste informaţii dar nu au pregătirea necesară să le

înţeleagă din alte situaţii prezentate deoarece se diferenţiază prin tipul de pregătire

profesională (unii sunt economişti, alţii ingineri, jurişti, programatori, psihologi, etc.), dar

au un scop comun, şi anume: dezvoltarea echilibrată a afacerii. În acest mod se pun bazele

dezvoltării unui sistem de raportări manageriale care se transformă într-o adevarată retea

de tablouri de bord cu care se poate "pilota"afacerea în direcţia stabilită .

Informaţie oferită de tabloul de bord general:

Profitul realizat din tranzacţiile comerciale

61

cu clienţii strategici reprezintă doar 31% din profitul comercial total al companiei.

Alte solicitări, derivate din informaţia prezentată:

Care este topul clienţilor strategici, din punctul de vedere al profitului realizat din tranzacţiile comerciale?

Cum se stabilesc preţurile de vânzare?

Care este nivelul discount-urilor acordate?

Fig.nr.3.1. Tablou de bord general – reprezentare grafică

În opinia mea, situaţia fluxurilor de numerar nu oferă utilizatorilor de situaţii

financiare un suport real pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar (cash

– flow), fiind mai mult o analiza internă care aduce la un loc intrările şi ieşirile de mijloace

băneşti, fiind doar o situaţie de flux.

Indicatorii economico – financiari în schimb au un potenţial spectaculos să genereze

schimbări importante în piaţă, cum ar fi oscilaţia preţurilor si totodată să afecteze volumul

tranzacţiilor din piaţă, să ofere informaţii financiare oportune pentru cei interesaţi în a lua

decizii de investiţii sau creditare, dar pe baza rezultatelor obţinute într-un interval prea lung

de timp.

De aceea propun ca situaţiile financiare care au la bază calculul şi analiza principalilor

indicatori economico-financiari să acopere perioade de timp mai scurte decât un an sau un

semestru financiar, cum ar fi situaţii financiare trimestriale de genul rapoartelor trimestriale

care să conţină informaţii economice şi financiare semnificative care să vizeze operaţiuni

financiare de genul: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt,

gestiunea încasarilor la termen, situaţia finanţării si autofinanţării, legate de rentabilitate şi

riscuri, de optimizarea utilizării capitalurilor proprii.

O problemă foarte importantă în prezentarea situaţiilor financiare o constituie

informaţiile privitoare la capitalul propriu. Capitalul propriu este compus din toate sumele de

capital care intră în entitate: capitalul subscris şi vărsat, prime de capital, rezerve statutare sau

legale, rezerve generale şi excedentul din reevaluare, la care se adaugă rezultatul reportat. De

aceea s-ar impune :

prezentarea mai detaliată a informaţiilor cu privire la sursele de provenienţă a

capitalului;

62

în bilanţ să fie prezentate conturi diferite de capital vărsat;

să fie prezentate drepturile fiecărei categorii de acţionari, etc.

În ceea ce priveşte analiza rezultatelor societăţii S.C. Altur S.A Slatina, în perioada

31.12.2007 – 31.12.2008 s-ar impune unele măsuri menite să imbunătăţească situaţia privind

rentabilitatea pe termen scurt, echilibrul financiar pe termen lung, rentabilitatea investiţiilor,

să asigure perenitatea întreprinderii si să evite riscul de faliment.

Disfuncţionalitaţile cu care s-a confruntat întreprinderea pe parcursul perioadei

analizate s-au datorat în principal urmatorilor factori :

creşterea preţurilor la materialele energetice, creşterea preţului mediu

la aliajul de aluminiu, care afectează bugetul alocat materiilor prime;

deprecierea leu-lui comparativ cu moneda europeană, care afectează

exportul;

uzura morala a utilajelor şi a instalaţiilor existente în dotarea tehnică;

dotari tehnico–materiale necorespunzatoare cerinţelor actuale de

securitate şi mediu;

fluxuri tehnologice care nu mai corespund normelor actuale;etc.

Acţiunile acestor factori nu au putut fi anihilate de societate în cursul anului 2008 prin

măsurile luate, care au vizat în principal reducerea de personal, diminuarea consumurilor

specifice, îmbunataţirea tehnologiilor de fabricaţie prin achiziţionarea unor echipamente noi –

maşini de turnat Buhler,etc.

Societatea va trebui să propuna AGA aprobarea continuării investiţiilor începute în

2008, includerea lor într-un plan investiţional pe o perioada mai mare de timp, 2009 – 2014,

demararea acţiunilor putând fi operaţională dupa asigurarea integrală a finanţărilor.

Investiţiile au, de regulă, o durată de recuperare lungă, de aceea se va solicita pentru

anul 2009 identificarea unor surse de finanţare pe termen lung, deoarece societatea

înregistrează un deficit de resurse.

Consiliul de Administraţie ar putea să propună acţionarilor să identifice noi surse de

finanţare, inclusiv majorarea capitalului social cu aport în numerar al acţionarilor,

proporţional cu cota de capital deţinută, oferte publice sau alte forme de atragere a resurselor

financiare necesare finanţarii programului investiţional, dar şi o strategie de restructurare a

activelor din patrimoniul societaţii, prin licitaţie publică.

Bibliografie

63

1. __Demetrescu C. G., Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucuresti ,1972 , p.110.

2. __Florea Ştefan, Contabilitatea societăţilor comerciale, Constanţa, Editura Ex Ponto,

2007.

3. __Gheorghe Dumitru, Contabilitatea financiară în context european,

Editura ,2008.

4. __M.D.Paraschivescu, W.Păvăloaia, Modele de contabilitate şi analiză financiară,

Editura Neuron, Focşani, 1994, p.419.

5.__ Petru P

6. __Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2004.

7. __Stancu I., Gestiunea financiară a agenţilor economici, Editura Economica,

Bucureşti, 1994, p.26.

8.*** I.F.R.S. – Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Raportare Financiară.

9.*** IAS 1 – Prezentarea situaţiilor financiare.

10.*** Legea contabilităţii 82/91 republicată, modificată si completată de Legea 259/

2007.

11.*** Ministerul Finanţelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor

Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.

12.*** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele

Internaţionale de Contabilitate.

13.*** Ordinul Ministrului Economiei si Finanţelor nr.2374/12.12.2007 pentru

modificarea si completarea OMFP nr. 1752/2005.

14. *** Situaţii financiare la 31.12.2008, la S.C. Alro S.A. Slatina.

64

analiza indicatorilor economico-financiari pe baza de bilant

Documents