curss 14 sifilis
Post on 23-Dec-2015
32 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Conf dr. Laura Gheucă Solovăstru
Istoric
Christopher Columbus a adus sifilisul in Europa
Capitanul Martin Alonso Pinzon, un insotitor al lui Cristofor Columb a fost in 1493 prima victima europeana a sifilisului
ISTORIC
•Prima epidemie de sifilis a fost înregistrată in Europa in 1495 in rândul trupelor franceze care asediau Napoli la 2 ani după ce Columb s-a întors din călătoria de dincolo de Atlantic
•Trupele în majoritatea mercenari s-au întors la casele lor şi au răspândit boala în Europa
Prima ilustarare medicală a sifilisului Vienna 1498
Numele de sifilis vine de la poemul epic din 1530 al doctorului italian Girolamo Fracastoro- Syphilis sive morbus gallicus (în traducere "Sifilis sau boala franceză")
Protagonistul poemului e un cioban numit Syphilus (posibil o eroare de transcriere Sipylus, fiind un personaj din Metamorfozele lui Ovidiu).
Syphilus era descris ca primul om care s-a îmbolnăvit, boala fiind o pedeapsă a zeului Apolo datorită atitudinii sfidătoare a poporului ciobanului
Fracastoro a folosit numele de sifilis si în tratatul medical De Contagionibus (“Boli contagioase").
Sifilis - etiologie:
microorganism spiralat, 7-14 microni lungime, 0,25 microni grosime, subţire, mobil
este fragilă, nu poate fi cultivată pe medii artificiale, poate fi inoculată la animale (maimuţă, iepure)
Treponema pallidum
Treponema pallidum
- pusă în evidenţă prin metode speciale: microscopia în câmp întunecat; metode de colorare şi impregnare; microscopie în contrast de fază; imunofluorescenţă; microscopie electronică.
Contactul infectant
Sifilis primar
Sifilis secundar
Sifilis tertiar
21 zile
4-12 săptămâni
Ani (sifilis latent)
I. Sifilisul primar
Şancrul sifilitic:
eroziune rotundă sau ovalară, 0,5-2 cm diametru, margini netede, fundul curat, baza dură, nedureros
aspecte atipice: pitic, gigant, ulceros, hipertrofic, fisurar, difteroid, papulo-eroziv, inflamator, gangrenos, multiplu
Şancre primare desene secolul 18
Adenopatia satelită:
- apare la 7 zile de la constituirea şancrului, poliganglionară în localizarea inghinală, monoganglionară în alte localizări
- Ganglionii – duri, mobili, indolori
Diagnostic diferenţial – leziunile genitale:
- leziunea traumatică- herpes simplex- balanită erozivă- şancrul moale; şancrul limfo-granulomatos- aftele- şancrul scabios- carcinom penian
la 42-45 zile de la debutul şancrului
erupţii cutaneo-mucoase generalizate, rezolutive,
poliadenopatie,
manifestări generale şi viscerale
II. Sifilisul secundar
Manifestări cutaneo-mucoase:
- sifilidele secundare: sifilide eritematoase (rozeola); sifilide erozive mucoase (plăci mucoase); sifilide papuloase; varietăţi: sifilide papulo-
erozive, papulo-hipertrofice, lichenoide, psoriaziforme, seboreice, papulo-pustuloase (acneiforme), impetigoide;
Alte tipuri: sifilide pigmentare, ulceroase, ulcero-crustoase.
Atingerea fanerelor: alopecia sifilitică, perionixis, onixis
Poliadenopatie
Simptome generale: febră, cefalee, dureri osoase
Manifestări viscerale – pot exista reacţii meningeale
- lichen plan
- psoriazis gutat
- acnee
- scabie
- prurigo
- dermita seboreică
- vegetaţii ano-genitale (pentru sifilidele hipertrofice)
II. Sifilisul secundar Diagnostic diferenţial – leziunile cutanate
III. Sifilisul latent- sifilis latent precoce
- Sifilis latent tardiv
Diagnosticul sifilisului latent:
- istoricul bolii
- istoricul seroreacţiilor
- examenul clinic al bolnavului
Sifilisul latent
Definit ca având dovada serologică a infecţiei fără semne clinice de boală.
Sifilis latent recent se defineşte ca sifilis de mai puţin de 2 ani fară semne clinice de boală.
Sifilis latent tardiv –sifilis de mai mult de 2 ani tot fără semne clinice de boală
IV. Sifilisul tardiv (terţiar):
- survine după un timp variabil (3-20 ani);- nu este o perioadă evolutivă obligatorie- leziuni distructive, localizate la nivelul oricărui
organ sau teritoriu
Manifestări cutanate:
- sifilide tuberculoase: noduli duri, rotunzi, roşii-arămii, de la un bob de linte la un bob de mazăre, evoluţia spre cicatrici; se grupează în placarde; sifilide tuberculoase uscate şi sifilide tuberculoase ulcerate
- goma sifilitică: nodozitate rotundă sau ovalară, cât o alună sau nucă, evoluţie stadială, în general solitară
Manifestări terţiare bucale
Manifestări terţiare osoase: osteoperiostită, osteomielită, artropatii
Atingeri viscerale: cardio-vasculare, hepatice, splenice, intestinale, pulmonare, renale
Manifestări nervoase: tabes, paralizie generală progresivă, neurosifilisul meningeal şi vascular, mielite
Contactul infectant
Sifilis primar
Sifilis secundar
Sifilis tertiar
21 zile
4-12 săptămâni
Ani (sifilis latent)
Şancrul primar
Adenopatia satelită
Sifilide
Alopecie
Poliadenopatie
Manifestări generale: febră
o Gome sifilitice
o Sifilide tuberculoase
o Manifestări generale
o Neurosifilis,
o Sifilis cardiovascular
Sifilisul congenital (prenatal)
- sifilisul transmis transplacentar din luna a 5-a de la mama cu sifilis recent la produsul de concepţie
o Manifestări letaleo Manifestări neletale:
- precoce,- tardive
Sifilisul congenital precoce:
Semne cutaneo-mucoase: • pemfigusul palmo-
plantar, • sifilidele, • coriza,• laringita
Semne osoase:
•craniotabesul,
•osteocondrita diafizo-epifizară,
• osteoperiostita,
• osteomielita
de la naştere sau în primii 2 ani de viaţă
Manifestări viscerale: hepato-splenomegalia, atingeri renale, hidrocel
Alte semne clinice: febra, anorexie, greutate subnormală, facies senescent, malformaţii ale craniului şi feţei, adenopatii, meningită, atingeri oculare
Sifilisul congenital tardiv
manifestări care apar după vârsta de 2-5 ani până la 25-30 ani
Manifestări active: pe tegumente şi mucoase – sifilide tuberculoase, gome leziuni osoase – afectează de preferinţă oasele proprii
ale nasului şi cartilagiile manifestări oculare: keratita parenchimatoasă,
corioretinita pigmentară, nevrita optică tulburări auditive: afectarea urechii medii sau interne manifestări neuropsihice leziuni testiculare
Stigmate: cicatrici peribucale, sechele oculare, auditive
Distrofii: - parţiale – dentare, sunt interesaţi numai dinţii
definitivi – primul molar, incisivii, caninii; privesc structura, forma, mărimea, rezistenţa acestor dinţi; vulnerabilitate dentară
- Generale – perturbări endocrino-metabolice: sindromul adiposo-genital, gigantism, nanism, infantilism
Sifilisul congenital rămâne complet latent într-o proporţie mare de cazuri, numai serologia fiind pozitivă
Sănătatea lor depinde
de tine
Distruge sifilisul
poster 1940
Descoperă sifilisul
Ajută angajaţii să-şi efectueze analizele
Diagnosticul serologic
al sifilisului
Reacţii cu antigene lipoidice netreponemice: floculare (VDRL, RPR) Fixare a complementului (reacţia Bordet-
Wasserman clasică, reacţia Kolmer – scoase din uz)
Reacţii de fixare a complementului care au ca antigen Tr. Reiter
Diagnosticul serologic al sifilisului
Reacţii care au ca antigen Tr. pallidum:
Reacţii de imunofluorescenţă indirectă (FTA-Abs, FTA-Abs-IgM, FTA-Abs-IgG, 19 S-FTA-Abs-IgM)
Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA, TPHA-IgM, 19 S-TPHA-IgM)
Testul de imobilizare a treponemelor (TIT)
Reacţia imunoperoxidazei
Teste imunoenzimatice (ELISA)
- Metode de amplificare genică: PCR, LCR
Sifilisul primar:
- FTA-Abs şi TPHA se pozitivează cel mai precoce, apoi serologia lipoidică
- Microscopia cu câmp întunecat – precizarea diagnosticului în faza şancrului seronegativ
Sifilisul secundar:- toate testele serologice sunt pozitive la un titru
ridicat
Sifilisul visceral tardiv:- toate testele sunt pozitive, serologia lipoidică
poate fi negativă sau discordantă
Sifilisul latent:- diferenţierea de o eventuală reacţie fals
pozitivă – este necesară efectuarea a cel puţin 2 teste treponemice
Sifilisul congenital la nou-născut:
FTA-Abs-IgM, TPHA-IgM, 19 S-FTA-Abs-IgM, 19 S-
TPHA-IgM
Sifilisul congenital tardiv – serologia este
asemănătoare aceleia din sifilisul visceral tardiv.
În urma tratamentului, negativarea
serologiei lipoidice se obţine în 6-12 luni în sifilisul
primar şi în 18 luni în sifilisul secundar.
FTA-Abs şi TPHA se negativează într-o
minoritate de cazuri iar TIT foarte rar.
Tratamentul sifilisului
Penicilina eficientă, a înlocuit celelalte
medicaţii antisifilitice (mercurul,
arsenobenzolii, bismutul)
intervine în faza de diviziune a
treponemelor (la 30-33 ore),
inhibând sinteza mureinei,
component de bază al peretelui
celular
Penicilina
- pentru o cât mai mare eficienţă, concentraţia
minimă în plasmă (0,03 UI/ ml)
- tratamentul – suficient de îndelungat, pentru a
surprinde treponemele intrate mai târziu în
diviziune
Penicilina- Penicilina cristalină, preparatul retard (benzatin-
penicilina) – cea mai utilizată actualmente
(Molodamin, Extenciline)
- testare cutanată la penicilină înainte de începerea
tratamentului, pentru depistarea unei eventuale
stări de sensibilizare
- în caz de intoleranţă la penicilină – tetracicline,
eritromicină, cefalosporine
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Se caracterizează prin febră, oboseală, Înrăutăţirea simptomelor musculare, dispare de obicei în 24 ore .
Măsuri de prevenire:
- preîntâmpinarea apariţiei bolii şi depistarea precoce
- educaţia sanitară antiveneriană a populaţiei
- supravegherea epidemiologică a populaţiei
(examene clinice şi serologice periodice sau cu
anumite ocazii: angajare, prenupţial, în timpul
sarcinii etc.)
- ancheta epidemiologică
- tratamentul precoce şi corect al bolnavilor
Nu fi FRAIER! Protejează-te
Foloseşte prezervativul
top related