Abordarea cognitiva a invatariiBehavioristii - cerceteaza relatia stimul raspuns; preocupati pentru evenimente si actiuni singulare; invatarea e un proces intern cu nu poate fi observat direct.Cognitivistii: - cerceteaza ceea ce se intampla intre stimul si raspuns; atentie asupra proceselor cognitive si consecintele lor comportamentale; invatarea e particulara pt fiecare persoana si e rezultatul incercarilor de a da sens lumii prin intermediul instrumentelor mentale avute la dispozitie; individul e un constructor activ al propriei cunoasteri; procesarea informatiilor, reprezentarile mentale, predictiile, expectantele sunt elemente centrale in interpretarea cognitiva a invatarii.Psihologia gestaltista inceputul psihologiei cognitive contemporane; are ca arie de interes domeniul perceptiei, constiintei, rezolvarii de probleme si insight-ul (intuitia); se bazeaza pe ideea gruparii fenomenele psihologice pot fi intelese doar daca sunt privite ca niste intreguri grupate, structurate; factorii care favorizeaza gruparea proximitatea, similaritatea, inchiderea, simplicitatea; M. Wertheimer a aplicat teoria gestaltista in procesul rezolvarii de probleme, considerand ca elementele unei probleme trebuie privite ca formand un intreg, pentru ca cel care invata sa obtina o perspectiva noua si profunda a situatiei.Teoria dezvoltarii cognitive propusa de J. Piaget; accentueaza modul in care se dezvolta reprezentarile mentale, dar e interesata si de procesele in urma carora copilul dobandeste o intelegee progresiva a mediului si a propriei persoane; este o teorie a dezvoltarii inteligentei, dar e si o teorie a invatarii pt ca subliniaza urmatoarele: dobandirea cunoasterii e rezultatul unui proces gradual de dezvoltare, in urma interactiunii copilului cu mediul; reprezentarea pe care copilul o are asupra lumii e dependenta de stadiul de dezvoltare in care se afla; invatarea e modelata de nivelul de maturizare, experienta practica, jocul dintre asimilare, acomodare si interactiune sociala; profesorul trebuie sa propuna elevilor spre asimilare acel continut care corespunde varstei si particularitatilor lor individuale.Teoria invatarii prin descoperire J. Bruner pune accent pe rolul experientei si al limbajului in dezvoltarea gandirii la copii; reprezentarea interna a mediului extern se face in 3 modalitati: enactiva (gandirea se bazeaza pe actiuni fizice invatate prin practica), iconica (capacitatea copilului de a experimenta si de a construi o imagine a mediului, chiar daca nu o poate exprima in cuvinte), simbolica (folosirea limbajului si a altor sisteme simbolice); invatarea prin descoperire persoana invata cand este activ implicata intr-o situatie problematica. Descoperirea e considerata o rearanjare sau o transformare a informatiilor intr-o maniera care sa permita trecerea dincolo de evidente si ajungerea la noi relatii si informatii. Procesul de descoperire contribuie la dezvoltarea cognitiva a copilului prin imbunatatirea fixarii si trainiciei cunoasterii, prin facilitarea transferului cunostintelor si deprinderilor in situatii noi, prin dezvoltarea abilitatii de rezolvare de probleme, prin cresterea motivatiei; J. Bruner propune un curriculum spirala reluarea aceleiasi teme la varste si nivele succesive, dar cu grade crescande de dificultate, pt a facilita invatarea mai profunda a temelor.Modele de procesare a informatiei (teoria procesarii informatiei) aceasta teorie incearca sa explice mecanismele de baza implicate in procesarea informatiei: nivelele la care se opereaza asupra informatiei (MS, MSD, MLD), procesele de transformare din input in output la nivelul fiecarui nivel, reprezentarea si stocarea informatiei; se focalizeaza asupra modului de desfasurare a activitatilor mentale; informatia e prelucrata de individ asemanator cu un computer creierul are o capacitate limitata de procesare a informatiei, in functie de HW (= SNC, receptori senzoriali si conexiuni neuronale) si SW (= reguli strategii si alte programe mentale de inregistrare, interpretare stocare, reactualizare si analizare a informatiei); Modelul de stocare multipla (modelul stadial) propus de Atkinson si Schriffin descrie procesarea informatiei ca o secventa de stadii asemanatoare cu ceea ce se intampla la nivelul unui calculator. Informatia receptionata e stocata pt mai putin de o secunda la nivelul registrului senzorial; informatia e selectata prin intermediul atentiei; stimulii care sunt supusi atentiei trec pt cateva secunde sau minute in MSD care e limitata; ulterior informatia trece in MLD care e nelimitata. Modelul nivelului de procesare a informatiei alternativ celui anterior; propus de Craik si Lockhart; propune ideea conform careia retinerea informatiei se face in functie de profunzimea codarii si a analizei acesteia. Modelul conexionist propus de Rumelhart si McClelland pleaca de la premisa ca informatia e stocata in locatii variate la nivelul creierului, formand retele de conexiuni ce se dezvolta odata cu varsta. Acest model e o extindere a modelului procesarii distribuite paralel care afirma ca procesarea informatiei se realizeaza simultan de parti diferite ale sistemului mnezic, si nu secvential asa cum sustin cele 2 modele anterioare. Cunoasterea modului de procesare a informatiilor si a nivelelelor la care se realizeaza procesarea poate fi utila profesorului in organizarea clara si sistematica a experientelor de invatare.Metacognitia ne ajuta sa intelegem care sunt procesele cognitive care trebuie folosite in prelucrarea informatiei, unde si cum trebuie folosite acestea; e posibila doar atunci cand procesele cognitive au ajuns la un nivel care sa permita abstractizari, auto-reflectie, gandire asupra propriei gandiri; experienta metacognitiva include trairea afectiva raportata la activitatile cognitive si este strans legata de stima de sine si de sentimentul persoanei prind auto-eficacitatea sa; are o importanta deosebita in obtinerea unor performante superioare.Teoria invatarii cumulativ-ierarhice elaborata de R. M. Gagne; e fundamentata pe teoria procesarii informatiilor; are 3 componente majore: o taxonomie a rezultatelor invatarii (rezultatele invatarii includ toate cele 3 domenii cognitiv, afectiv si psihomotor), conditiile de invatare specifice atingerii de rezultate (interne si externe), evenimentele instruirii; exista 8 tipuri de invatare: invatarea de semnale, stimul raspuns, prin inlantuire, prin asociatie verbala, prin discriminare, prin concepte, prin reguli sau principii, pin rezolvare de probleme; apicarea practica a acestei teorii impune parcurgerea urmatorilor pasi: identificarea obiectivelor instruirii, formularea obiectivelor identificate, determinarea si utilizarea conditiilor necesare pt invatare, alegerea evenimentelor de instruire si cuprinderea lor in planul lectiei; aceasta teorie evidentiaza caracterul situational al invatarii si identificarea conditiilor necesare realizarii ei.Teoria invatarii constiente formulata de D. P. Ausubel; a fost conceputa in functie de structura cognitiva a elevului si de natura materialului de invatat; structura cognitiva = toate cunostintele achizitionate de elev, clasificate, organizate si posibil de utilizat in orice moment si in orice context; natura materialului = sarcini didactice ce urmeaza sa fie integrate in structura cognitiva a elevului; autorul scoate in evidenta deosebirea dintre invatarea constienta si cea mecanica, respective cea facuta prin descoperire; e o invatare prin receptare, expozitiva, care implica intelegerea corecta a informatiilor; are 3 etape: dobandirea semnificatiei logice, dobandirea semnificatiei potentiale si dobandirea semnificatiei psihologice; aceasta teorie accentueaza importanta pe care o au structurile cognitive ale copilului in noua invatare si rolul pe care il joaca invatarea eficienta in dezvoltarea acestora.