vol. 1, nr. 3

ECO - DESIGN&

RESTAURARE

Un

ive

rsita

tea

Tra

nsi

lva

nia

din

Bra

ºov Fa

cu

lta

tea

de

In

gin

eria

Le

mn

ulu

i

Vol. I, Nr. 3, septembrie 2012

Braºov

SUMAR

EDITORIAL

Situarea in-between - Alin M. OLĂRESCU ……………………………………………………… 1

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

Studenţi ai Universităţii Transilvania participanţi la expoziţia

Inside-outside-in-between, deschisă la Institutul Cultural Român de la Viena

Marina CIONCA ……………………………………………………………………………………….

2

ECO-DESIGN DE PRODUS

Reciclarea lemnului – Andrea DEÁK ………………………………………………………………… 5

Impactul tehnologic asupra designului mobilierului din lemn

Irina GHIRGHILIJIU ………………………………………………………………………………………..

11

Utilizarea lemnului în industria auto

Mihai ŢĂRUŞ ……………………………………………………………………………………………….

16

CONSERVARE - RESTAURARE

Acţiunea Podul – Die Brücke, o pledoarie pentru păstrarea valorilor culturale

abandonate - Natalia TALMAZAN, Miruna PETRE, Victor BOTEZ ……………………………

22

ECO – IDEI, ECO – SOLUŢII

Posibilităţi de gestionare a deşeurilor lemnoase tratate cu CCA

Andrea DEÁK …………………………………………………………………………………………...

28

ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

Sisteme portabile de prelucrarea lemnului (III): Exhaustorul portabil FESTOOL CTL - MINI

Alin M. OLĂRESCU ………………………………………………………………………….................

38

PERSONALITĂŢI

Un secol de la naşterea omului de ştiinţă Alexandru C. Beldie (II)

Nicolae P. LEONĂCHESCU …………………………………………………………………………….

41

SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI

Restaurarea unui jilţ arhieresc din sec. XIX de la schitul Berislăveşti - Vâlcea

Valentin BUDA, Robert CIUPALĂ …………………………………………………………………...

48

Recondiţionarea mobilierului o eco-opţiune pentru prelungirea duratei de utilizare

Celia Mihaela CHIRU, Natalia TALMAZAN, Miruna Andreea PETRE, Andreea POPA,

Simion AXINTE …………………………………………………………………...............................

50

Restaurare vs. recondiţionare

Celia Mihaela CHIRU, Natalia TALMAZAN, Miruna Andreea PETRE, Andreea POPA,

Simion AXINTE …………………………………………………………………...............................

51

Restaurarea unor obiecte de lemn policrom din colecţia CNM – Astra Sibiu

Celia Mihaela CHIRU, Natalia TALMAZAN, Andreea POPA, Bianca PRISĂCARIU, Simion

AXINTE, Miruna Andreea PETRE ………………………………………………………………………..

52

Acţiunea Podul – Die Brücke, o pledoarie pentru păstrarea valorilor culturale

abandonate - Natalia TALMAZAN, Miruna PETRE, Victor BOTEZ ……………………………

54

Acţiunea Podul – Die Brücke, primii paşi în coservarea şi restaurarea unor obiecte - Elena

MARCU, Petruţa IOANA, Gabriela BALEA, Imola DOBAI, Alice TUDORACHE, Mara ZAMFIR,

Cristina SOARE, Lucian FLOREA, Emil DOGARIU, Andreea COTTA ……………………………

55

Cercetări privind stabilirea lavabilităţii unor produse de bioprotecţie a lemnului conform

normativelor europene - Árpád SZÉRI …………………………………………………………….

56

Impactul tehnologic asupra designului mobilierului din lemn

Irina GHIRGHILIJIU ………………………………………………………………………………………..

57

IDEI ŞI EVENIMENTE

Noduri căzătoare (II) – Alin M. OLĂRESCU ……………………………………………………….. 58

Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 3, septembrie 2012, p. 1

EDITORIAL

SITUAREA „IN - BETWEEN”!1

Alin M. OLĂRESCU2

Probabil ceea ce ar caracteriza cel mai bine această acţiune ar fi situarea „in -

between”.

Pornind de la: cele trei grupuri de studenţi care au în spate propria tradiţie culturală

a spaţiului de evoluţie dar şi valorile culturale personale; locul desfăşurării workshop-ului,

satul Dealul Frumos – centrul geografic al României; ansamblul arhitectural al Centrului de

Arhitectură Vernaculară al UAIM, format din trei clădiri între care s-au desfăşurat

activităţile; satul în sine, Dealul Frumos, construit de saşi iar acum populat majoritar de

ţiganii corturari.

Prin reunirea celor trei grupuri, participanţii au fost scoşi din rutina zilnică, adunaţi în

jurul unei teme de creaţie promiţătoare dar şi confruntaţi cu problemele gospodăreşti. Toţi

eram în afara obişnuinţelor personale şi puşi într-o situaţie pe care o simţeam, îi

percepeam, mai mult sau mai puţin, mecanismul şi importanţa dar nu făcea parte din

firescul preocupărilor noastre. Eram nici mai mult, nici mai puţin, scoşi din context şi situaţi

„in - between”!

Însă, această situare „in – between”, s-a transformat într-un avantaj din punct de

vedere cultural şi creativ deoarece punându-se la mijloc tradiţii culturale, sociale şi

personale diverse s-a realizat o abordare complexă a temei de creaţie, în care ideile şi

experienţa personală a celuilalt a contat foarte mult, ea fiind valorificată de întregul grup

iar rezultatul nu era unul personal ci unul colectiv.

Desigur şi acţiunile ulterioare (expoziţii, sesiuni de comunicări etc.), permit plasarea

acestora în spaţiul „in - between”. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care l-am

învăţat din acest experiment este acela al bunăvoinţei faţă de cutumele culturale,

1 Discurs ţinut cu ocazia vernisajului expoziţiei „Inside, outside, in-between”, în cadrul Institutului Cultural Român din Viena, 28

septembrie 2012.

2 Şef lucr. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected]

mailto:[email protected]


sociale, economice şi personale ale partenerului de dialog tocmai prin situarea „in -

between” ceea ce a dus, în acest caz, la progres în planul creaţiei. Or, după cum ştim cu

toţii, actul de creaţie poate căpăta validare socială imediată, târzie ori niciodată însă

rezultatele sale nu se ştie unde şi când rodesc. Consider această expoziţie ca un fruct

copt al activităţii noastre dar şi ca pe un semnal al validării sociale.

În concluzie, prin extindere, situarea „in – between” poate duce la înţelegere şi la

progresul cultural şi social al unor comunităţi şi poate că această situare „in - between” ar

fi una din soluţiile aplicabile la nivel european, în acest context din ce în ce mai

fragmentat la nivel politic şi economic, pentru ca ceea ce s-a construit până acum să nu

fie distrus de antagonismul „inside – outside”!

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

STUDENŢI AI UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA PARTICIPANŢI LA EXPOZIŢIA

INSIDE-OUTSIDE-IN-BETWEEN, DESCHISĂ LA INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DE LA VIENA

Marina CIONCA1

Vineri, 28 septembrie 2012, la Institutul Cultural Român de la Viena, a avut loc

deschiderea festivă a expoziţiei Inside – Outside - In-Between2. Expoziţia a reprezentat

rezultatul workshopului cu acelaşi nume desfăşurat în luna mai 2012, la Dealu Frumos în

judeţul Sibiu, găzduit de Centrul de Arhitectură Vernaculară al Universității de Arhitectură

Ion Mincu din București.

Workshopul, una din fazele importante ale proiectului de cercetare nr. 2682/2012

intitulat Inside – Outside – In - Between (un proiect de cercetare conceptuală și

experimentală în domeniul designului ambiental), s-a desfăşurat în cadrul parteneriatului

între Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, New Design

1 Prof. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected]

2 Mai multe informații se găsesc pe pagina de web a ICR Viena: http://www.rkiwien.at/eveniment/28-sep/inside-outside-in-

between


http://www.rkiwien.at/eveniment/28-sep/inside-outside-in-between

http://www.rkiwien.at/eveniment/28-sep/inside-outside-in-between


University din Sankt Pölten, Austria, şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”

(UAUIM) din Bucureşti.

Tematica workshopului s-a situat în zona conceptual-experimentală a interacţiunii şi

fenomenelor de configurare a spaţiului interior, exterior și intermediar, în perspectiva

integratoare a designului.

Au participat 26 de studenți de la cele trei instituții de învățământ. Studenții de la

Facultatea de Ingineria Lemnului care au participat la workshop și au avut lucrări în

expoziția de la I.C.R. Viena sunt: Andra Pantea, Andreea Cojocaru, Miriam Franzolas,


Raluca Schenker, Iulia Rîpea (anul III Ingineria și Designul Produselor din Lemn), Ioana

Moise (anul II Master Eco-Design de Mobilier și Restaurare), Andrea Deák (doctorand,

Inginerie Forestieră). Echipa de coordonare a workshopului a fost alcătuită din prof.dr.doc.

Thomas Gronegger (Austria), prof. dr. ing. Marina Cionca, şef lucr. dr. ing. Alin M. Olărescu

(Brașov) și conf. dr. arh. Marius Marcu Lapadat (Bucureşti).

În deschiderea expoziţiei au luat cuvântul dr. Gabriel Kohn director - adjunct al

Institutului Cultural Român din Viena, Lukas M. Vosicky - secretar general al Societăţii

Austro - Române, dr. ing. Alin M. Olărescu - Universitatea Transilvania din Braşov și dr.

Thomas Gronegger - New Design University, Austria. Vernisajul a avut loc în prezenţa

domnului Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român, care a adresat felicitări

participanților, subliniind intenția domniei-sale de a promova rezultatele unor astfel de

colaborări dintre universitățile europene și cele din România.

Vernisajul a atras numeroși vizitatori, iar din partea Facultăţii de Ingineria Lemnului

au participat studentele Miriam Franzolas, Andreea Cojocaru şi Andra Pantea, precum și

dr. Alin M. Olărescu și drd. Andrea Déak. Expoziţia va fi deschisă până la data de 19

octombrie 2012.

Le felicităm pe studentele noastre pentru excepționalele lor calități de lucru în

echipă și mai ales pentru faptul că, prin frumoasele rezultate ale creativității lor, au

reprezentat cu cinste Universitatea Transilvania la o manifestare culturală de prestigiu

recunoscut. De asemenea dorim să mulţumi Institutului Cultural Român şi Societăţii Austro

– Române pentru implicarea în acest proiect.


ECO-DESIGN DE PRODUS

RECICLAREA LEMNULUI

Andrea DÉAK1

Conceptul de reciclare nu este unul nou. Încă din neolitic crengile folosite la

construcţia locuinţelor erau reutilizate după de aceasta era stricată2. Dovezi de reciclare

există şi din anul 400 î. Hr., când cenuşa, uneltele agricole stricate şi obiectele ceramice

erau reciclate 3 . În perioada preindustrială materiale precum metalul şi bronzul erau

colectate şi topite pentru crearea de obiecte noi.

Reciclarea este procesul de refolosire a materialelor si produselor vechi pentru

crearea unora noi, reducând astfel emisia de gaze cu efect de seră, consumul de

energie necesar extragerii materiilor prime, respectiv distrugerii deşeurilor. Reciclarea este

de fapt procedeul de bază al strategiei eco-designului de prelungirea duratei de viaţă a

materialelor.

Prin prelungirea duratei de viaţă a materialelor se înţelege utilizarea materialelor

durabile, ce au viaţă mai mare decât viaţa produsului, din care fac parte. După

încetarea duratei de viaţă a produsului aceste materiale pot fi prelucrate prin două

procese fundamentale: re-procesate pentru a deveni materie primă secundară sau

incinerate pentru a recupera energia incorporată în ele4. Criteriile ce stau la baza acestei

strategii sunt5:

- abordarea ciclului de viaţă în cascadă;

- selectarea materialelor cu cea mai eficientă tehnologie de reciclare;

- facilitarea colectării şi transportului materialelor la sfârşitul vieţii produselor;

- identificarea materialelor;

1 Drd. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected].

2 OLĂRESCU, A. M., 2009. Valorificarea crengilor – o perspectivă istorică. În Şoptana, Societatea Cultural – Ştiinţifică „Stroeşti

– Argeş”, An IV, nr. 3 (13), septembrie, pp. 18 - 23, ISSN 1844 – 2420.

3 http://www.reciclare.org/reciclare-notiuni-generale-despre-reciclare/

4 OLĂRESCU, A. M., 2010. Eco-design de produs, Vol.1. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, Braşov. 5 VEZZOLI, C., MANZINI, E., 2008. Design for enviromental sustainability. Springer – Verlag, London.


http://www.reciclare.org/reciclare-notiuni-generale-despre-reciclare/


- minimizarea numărului de materiale incompatibile reciclării;

- facilitarea curăţirii;

- facilitarea transformării în compost;

- facilitarea incinerării.

Centrele de colectare şi reciclare a deşeurilor în general sunt specializate pe

procesarea deşeurilor menajere, plastice, metalice sau din sticlă dar nu şi din lemn.

Reciclarea materialelor lemnoase se reduce în majoritatea cazurilor la folosirea lemnului

recuperat ca lemn de foc sau fabricarea plăcilor din aşchii de lemn. Au apărut însă firme

şi designeri care au folosit mobilierul reciclat ca materie primă de bază pentru produsele

lor. După provenienţa materialului lemnos aceste firme se pot clasifica:

1. Lemn recuperat din demolări. Utilizat de: Oormerk, Breda, Andre Joyau şi Andrew

Moe.

2. Lemn provenit din deşeuri de fabricaţie. Utilizat de: Amy Hunting şi Scrapile1.

3. Mobilier reciclat. Utilizat de: Wilhelmina Garcia, Ryan Franks, Nightwood, Claire

Danthois, Uhuru Design, Piet Hein Eek, Valentin Löllmann2.

b.

a. c. d.

Fig. 1. Creaţii ale unor designeri contemporani: Colecția Patchwork (a), taburetul Ottoman(b) şi

măsuţa Magnet (c), design Amy Hunting; scaunul Domodinamica (d), design Matali Crasset.

1 www.amyhunting.com/

2http://www.nightwoodny.com/html_pages/ddt.htm;

http://www.ryanfrank.net/limited-edition/andaz

http://www.made-in-england.org/piet-hein-eek-scrapwoo/

http://www.amyhunting.com/

http://www.nightwoodny.com/html_pages/ddt.htm

http://www.ryanfrank.net/limited-edition/andaz

http://www.made-in-england.org/piet-hein-eek-scrapwoo/


Situaţia ideală ar fi ca lemnul recuperat din demolări sau de la mobilierul aruncat

să fie transformat în produse finite din lemn cu intervenţii minime, puţin consumatoare de

energie şi manoperă. Acest lucru se poate realiza cel mai uşor prin proiectarea unor piese

de mobilier tapiţat .

Pornind de la aceste considerente am gândit şi proiectat piesele de mobilier

prezentate în continuare.

Canapeaua „MY norWAY” cu formele simple, rotunjite, asamblările neobişnuite de

lemn masiv, au rădăcina în stilul scandinav tradiţional, reprezentat de Amy Hunting cu

taburetul OTTOMAN. Colecţia PATCHWORK a dat ideea pentru folosirea materialelor

reciclate iar măsuţa MAGNET TABLE pentru sistemul de tije din lemn masiv. Sursa de

inspiraţie a sistemului rabatabil de la braţele canapelei a fost scaunul DOMODINAMICA

proiectat de Matali Crasset1.

Trăsăturile inspirate de creaţiile lui Amy Hunting sunt:

- materiale organice, clasice (lemn masiv, pânză de bumbac) vizibile;

- materiale recuperate, reciclate (lemn masiv, PAL, pânza-după caz);

- forme simple;

- multifuncţionalitate;

- proporţii neobişnuite;

- finisaj transparent.

Braţul stâng se poate rabate devenind astfel măsuţă de cafea, după îndepărtarea

spătarului canapeaua se transformă în pat pentru o singură persoană. Se mai poate

folosi şi ca fără braţe cu spătar sau ca băncuţă fără spătar. De asemenea canapeaua a

fost gândită cu un sistem simplu de huse interschimbabile pentru a preîntâmpina nevoile

consumatorului.

Fig. 2 Canapeaua „MY norWAY”, design Déak Andrea, 2011.

1 http://www.archiexpo.com/prod/matali-crasset-productions/contemporary-chair-6313-140301.html

http://www.archiexpo.com/prod/matali-crasset-productions/contemporary-chair-6313-140301.html


Ideea pentru băncuţa „MANGARE”, provine din strategia eco - designului de

prelungirea duratei de viaţă a materialelor prin reciclarea lemnului masiv , PAL şi

poliuretan provenite din piese de mobilier ajunse la sfârşitul stadiului de viaţă.

Situaţia ideală ar fi ca lemnul recuperat din demolări sau de la mobilierul aruncat

să fie transformat în produse finite din lemn cu intervenţii minime, puţin consumatoare de

energie şi manoperă. Acest lucru se poate realiza cel mai uşor prin proiectarea unor piese

de mobilier tapiţat .

Fig. 3. Ieslea pentru hrănirea oilor1, schiţa şi macheta băncuţei.

Fig. 4 . Băncuţă „MANGARE”, design Deák Andrea, 2011.

Inovaţii şi caracteristici ale băncuţei „Mangare”:

• Reper vizual: ieslele pentru hrănirea oilor

• Materiale reciclate: PAL (cadru şezut), lemn masiv (picioare), poliuretan (şezutul)

• Materiale noi organice: pânză de bumbac (husă şezut)

• Versatilitate: şezutul cu formă paralipipedică cu secţiune triunghulară poate fi

folosit ca spaţiu de depozitare

• Finisaj: transparent la lemnul masiv şi cu vopsea lavabilă colorată protejată cu

lac acrilic

• Nume simbolic: „MANGARE”, care subliniază caracterul hrănitor al designului

bun pentru simţuri

1 Satul Crăciunel, comuna Ocland, judeţul Harghita.


Băncuţă cu pernă detaşabilă „BUG” este alcătuită din patru picioare îmbinate cu

un cadru de şezut printr-o îmbinare la 900 cu cep propriu străpuns şi o pernă detaşabilă.

Picioarele şi cadrul sunt din lemn masiv recuperat, elementele de susţinere ale şezutului

sunt din lemn masiv şi PAL recuperat. Perna se va realiza din poliuretan recuperat, şi se

poate folosi separat, ca piesă individuală de şedere.

Sursa de inspiraţie a fost piesele de mobilier din Egiptul Antic. Numele băncuţei , „BUG”,

cu sensul de bacterie, reflectă asupra problematica încălzirii globale cauzate de

consumerismul dus în extrem, deoarece în cazul unei catastrofe cauzate de acesta,

bacteriile ar avea cele mai bune şanse de supravieţuire, iar evoluţia speciilor ar trebui s-o

ia de la capăt. De asemenea, designul actual trebuie să se întoarcă la faza unicelulară,

la origini, să se reformuleze şi să „recicleze” ideile bune.

Aspecte ecologice şi sustenabile:

folosirea materialelor reciclate

multifuncţional

materiale uşor separabile la sfârşitul stadiului operaţional

Fig. 5. Cadru de pat din Egiptul Antic.

Fig. 6. Schiţe 3D şi 2D ale băncuţei cu pernă detaşabilă.


Fig. 7. Macheta de schiţă a băncuţei „BUG” cu pernă detaşabilă.

Fig. 8. Reprezentări 3D ale băncuţei „BUG” cu pernă detaşabilă.

Necesarul de materii prime al băncuţei “BUG”, executată din materiale reciclate

este calculat pentru dimensiuni brute minime, presupunând că materialul recuperat este

în condiţie bună şi nu necesită decât îndreptare, rindeluire faţă cant şi/sau şlefuire.

Fig. 9. Prototipul băncuţei „BUG” cu pernă detaşabilă.

Băncuţa “BUG” este cu aproximativ 60 % mai ieftină în cazul în care este realizată

din materiale reciclate, decât dacă ar fi executat în totalitate din materiale noi, deci


reciclarea merită să fie efectuată nu numai din considerente morale și sociale dar și

economice.

Forma clasică, funcţionalitatea clară a produselor proiectate sunt trăsături ale

designului sustenabil, care conferă rezistenţă în timp indiferent de modă ori dezvoltarea

fizică sau culturală a consumatorului.

IMPACTUL TEHNOLOGIC ASUPRA DESIGNULUI MOBILIERULUI DIN LEMN

Ana GHIRGHILIJIU1

Designul fiind interpretat ca o artă a obiectelor, presupune o continuă căutare de

forme noi de proiectare, care trebuie să satisfacă utilizatorii atât din punct de vedere

funcțional cât și din punct de vedere estetic. Partea estetică jucând un rol determinant în

evoluția produsului industrial care urmează a fi comercializat. Din acest considerent

fiecare proiectant încearcă să uimească și să atragă atenția asupra produsului său printr-

un exterior cât mai deosebit comparativ cu analogii existenți. Luând în considerație acest

fapt, observăm că deseori designerii propun spre realizare idei îndrăznețe care nu sunt

chiar atât de ușor de implementat în practică, în special când este vorba despre designul

mobilierului din lemn.

Din punct de vedere istoric, materialul cel mai des utilizat în producția de mobilier

este lemnul. Dacă e să facem o retrospectivă, observăm că mobilierul din lemn datează

încă de la cele mai vechi civilizații antice. Astfel, acest produs pe parcursul timpului a avut

o dezvoltare artistică și funcțională, influențată direct de principalele stiluri ale artelor

plastice, de perfecționarea uneltelor de lucru, a materialelor și condițiilor sociale în care

au apărut și s-au dezvoltat principalele stiluri de mobilă. Dintre factorii care au influențat

evoluția formelor de mobilier un rol determinant le revine tehnologiilor de prelucrare a

lemnului și progresului tehnico-științific care au permis continua perfecționare a pieselor

de mobilier.

O adevărată revoluție în sfera mobilierului se produce în anii 1830-1860, când

Michael Thonet dezvoltă o metodă cu ajutorul căreia se produc scaune din lemn curbat,

1 Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea de Inginerie și Management în Construcția de Mașini, Anul II, secţia Design

Industrial, grupa 101. Coordonator: conf. univ. dr. Valeriu Podborschi.


tipice pentru cerințele industriale. Pe atunci lemnul era îndoit doar pentru construirea

vapoarelor, și nu existau soluții tehnice adaptate unei producții de masă. Se folosea

alternanţa de căldură și apă în timp ce piesa de lemn era fixată într-o menghină specială.

Michael Thonet s-a gândit să înceapă să folosească plăci subțiri din lemn, mai flexibile

decât bucățile solide, pe care le lipea între ele. A dobândit astfel o deosebită flexibilitate

în creaţia de formă, chiar dacă se muncea enorm.

Fig. 1. Scaunul Model No. 14, design Michael Thonet, 1859 şi altă variantă a sa prezentată pe

componente .1

Acest fapt a inspirat creatorii de mobilier să redescopere stilul simplu, spartan al

perioadei clasice. Importantă devine munca meșteșugarului care urmărește în mod firesc

fibra lemnului și desăvârșește actul de creație prin linii și curbe simple, elegante, de

inspirație antropomorfă. La începutul secolului XIX o astfel de atitudine este susținută în

America de către mișcarea Arts and Crafts.

Cam în aceeași perioadă apar pe piață piese de mobilier realizate de către

membrii sectei Shaker, adunați în comunități ce caută un stil de viață umil și simplu.

Creațiile lor sunt în același spirit: minimale, dintr-o singură esență de lemn și eventual în

combinații cu alte materiale banale precum împletiturile din paie.

Finisajele impecabile au devenit faimoase și au inspirat o întreagă pleiadă de

designeri din Statele Unite și de peste ocean. Charles și Ray Eames în America și,

respectiv, Alvar Aalto în Finlanda au început experimente cu placaj în preajma celui de-al

Doilea Război Mondial. Pornind de la rezultatele obținute deja de compania vieneză

Thonet cu lemnul de fag curbat cu ajutorul aburilor, Aalto a adaptat un proces de

1 http://www.chairblog.eu/2007/04/30/thonet-no-14/

http://www.chairblog.eu/2007/04/30/thonet-no-14/


fabricație folosit în producția de schiuri și a creat o colecție de scaune și fotolii construite

integral din placaj curbat de diverse grosimi.

Fig. 2. Şezlong Nr. 41, design Alvaro Aalto, 1931 – 19321.

Fig. 3. Lounge chair and otoman, design Charles & Ray Eames, 19561.

1 http://www.metmuseum.org

http://www.metmuseum.org/


Tehnicile de curbare a lemnului sunt promovate mai departe de soții Eames, care

au reușit să curbeze placajul tridimensional, urmărind astfel forma corpului uman și

optimizarea ergonomiei.

Tehnica lui Thonet se utilizează până în prezent, fiind adaptată la noile condiții

industriale de fabricare a mobilierului. Astăzi, datorită existenței placajului a devenit posibil

curbarea lemnului sub orice unghi necesar. Şi anume, datorită faptului că placajul este

fabricat din mai multe foi de furnir încleiate, care nu sunt altceva decât foi tăiate cu

ajutorul ferestrăului cu lanţ din trunchiul de lemn sau din cheresteaua deja pregătită.

Curbarea lemnului în acest caz se realizează în momentul încleierii. Foile de furnir fiind

subţiri permit orice forma de curbare. Este necesar doar de a reda această formă, înainte

de a se întări adezivul. Această tehnică permite nu numai obţinerea de forme complicate

de mobilier, dar de asemenea şi un material rezistent la curbare. Această tehnologie

prevede două tipuri de realizare. Unul când se curbează mai multe plăci de furnir tăiate

din lemn masiv, şi cel care permite reducerea costului de producţie, cu realizarea stratului

din mijloc, al placajului, din lemn inferior, la exterior utilizându-se lemn de calitate

superioară.

Pe lângă această tehnică se practică şi curbarea prin tratament termic, care

permite mularea lemnului în diferite forme geometrice. Pentru această tehnologie se

utilizează atât lemnul masiv cât și semifabricatele din lemn.

Din punctul de vedere al proprietăţilor de curbare, speciile lemnoase se grupează

în cinci categorii. Categoria întâi cuprinde speciile cu cele mai bune proprietăţi de

curbare, din care fac parte: frasinul american, frasinul comun, ulmul olandez, fagul,

cireşul, ulmul de câmp, carpenul, arţarul, stejarul pedunculat, cedrul, salcâmul, platanul şi

nucul. Din categoria a doua fac parte: mesteacănul, castanul, duglasul; din a treia: nucul

african; din a patra molidul, salcia iar din a cincea, cu cele mai slabe proprietăţi de

curbare, face parte mahonul african.

Semifabricatele pentru mobila curbată se debitează din cherestea neaburită, la

care nu se admit în general noduri, fibre răsucite, crăpături, inima de ger, găuri de insecte

sau urme de putregai.

Elementele de curburi pronunţate cer semifabricate debitate radial sau semiradial.

Umiditatea semifabricatelor din cherestea supusă curbării va fi de maximum 25%. Procesul

tehnologic cuprinde operaţii de debitare, curbare, uscare, prelucrări mecanice, băiţuire,

asamblare şi finisaj.

1 http://www.hermanmiller.com/products/seating/lounge-seating/eames-lounge-chair-and-ottoman.html

http://www.hermanmiller.com/products/seating/lounge-seating/eames-lounge-chair-and-ottoman.html


Această tehnologie oferă un şir de avantaje, cum ar fi: economia de material

lemnos, deformarea sub anumite forme relativ simplă şi cu un consum minim de energie

sau minimum de cheltuieli datorită costului mic al dispozitivelor de încovoiere. Totodată,

prezintă şi anumite dezavantaje, printre care: cerinţele ridicate privind calitatea materiei

prime, cât şi cantitatea mare de fisuri în cazul nerespectării regimului de tratare termică şi

a valorilor razei limită de curbare.

Pentru a evita defectele care apar în urma curbării, instalațiile de curbare a

lemnului trebuie să realizeze o forţă de presare uniformă și constantă la o anumită viteză

de lucru. Astfel se va preîntâmpina apariția unor defecte cum sunt cutele, crăpăturile,

adânciturile, abaterile de formă. Instalațiile pentru curbarea lemnului pot realiza o

varietate de forme ale elementelor curbate şi se pot clasifica după mai multe criterii.

Astfel după forma conturului pieselor curbate se deosebesc instalațiile de curbare după

un contur deschis si respectiv după contur închis. După modul de acționare a organelor și

dispozitivelor active de curbare se deosebesc instalații cu acționare manuală mecanică și

hidraulică. După felul pieselor care se curbează se întâlnesc maşini și instalații pentru

curbat rame de scaune, spătare, picioare de scaun, legături, doage. De asemenea

există instalații complexe care realizează plastifierea, curbarea şi uscarea elementelor

curbate. Orice instalație de curbare a lemnului trebuie să asigure o productivitate sporită

la un consum minim de energie și cu un procent redus de rebuturi.

Fig. 4. Băncuţa Why Knot, furnir de wenge, design Kino Guérin, 20101.

Ca standard internaţional în cazul mobilierului curbat, care se asamblează din mai

multe detalii, a fost stabilit piesa, cu raza de curbare de 400 - 600 mm şi grosimea de 16 -

20 mm. Forma şi dimensiunile acesteia au fost alese în urma analizei tendinţelor actuale în

1 http://www.kinoguerin.com


designul mobilierului din lemn, prezentate în cadrul expoziţiilor internaţionale din Köln,

Milano şi Moscova. Având la bază această piesă, ca şi în cazul construcţiilor pentru copii,

prin combinarea diversităţii de opţiuni pe care le permite, putem crea o varietate mare

de forme noi: rotunde, ondulate, curburi fie în planul orizontal sau în cel vertical.

În aceeaşi ordine de idei, pot spune că în ultimul timp se observă aspiraţia spre

forme de mobilier rotunjite, cu linii plane, fără unghiuri ascuţite. Cu toate că lemnul fiind

un material natural rigid, presupune în acest sens anumite dificultăţi de prelucrare, am

văzut că nimic nu este imposibil. Nivelul de dezvoltare a tehnologiilor de prelucrare a

lemnului este în continuă creştere, aşa deci şi designul mobilierului din lemn continuă să

uimească prin idei îndrăzneţe şi total inovative.

Bibliografie

1. http://www.referat.ro/referate/Mobilierul_-_prelucrare_si_fabricatie_d740b.html

2. http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1161887-michael-thonet.htm

3. http://www.scribd.com/doc/79625353/mobila

4. http://www.m-furnitura.ru/help.php?id=19

5. http://www.doitreisi.ro/category/arhitectura/page/2/

6. Proiect de diplomă. „Lemnul curbat”// Profil: timplarie .Specializare: lucrator în tâmplărie.

Îndrumător Cerneleanu Mihail/

https://www.google.md/search?q=Proiect+de+diplom%C4%83+%E2%80%9ELemnul+curbat%E2%80

%9D%2C+&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ru:official&client=firefox

UTILIZAREA LEMNULUI ÎN INDUSTRIA AUTO

Mihai ŢĂRUŞ1

Pentru început, o mică întrebare: ce rol credeţi că joacă lemnul ca materie primă

în cadrul industriei auto?

Cel mai probabil că v-aţi gândit în primul rând fie la detaliile decorative

confecţionate din lemn, pe care le întâlnim în panourile de bord din limuzinele de marcă

BMW sau Mercedes, fie la volanele din lemn ce pot fi găsite în saloanele Sedan-urilor de

1 Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea de Inginerie și Management în Construcția de Mașini, Anul II, secţia Design

Industrial, grupa 101. Coordonator: conf. univ. dr. Valeriu Podborschi.

http://www.referat.ro/referate/Mobilierul_-_prelucrare_si_fabricatie_d740b.html

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1161887-michael-thonet.htm

http://www.scribd.com/doc/79625353/mobila

http://www.m-furnitura.ru/help.php?id=19

http://www.doitreisi.ro/category/arhitectura/page/2/

https://www.google.md/search?q=Proiect+de+diplom%C4%83+%E2%80%9ELemnul+curbat%E2%80%9D%2C+&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ru:official&client=firefox

https://www.google.md/search?q=Proiect+de+diplom%C4%83+%E2%80%9ELemnul+curbat%E2%80%9D%2C+&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ru:official&client=firefox


lux produse de Lexus. Unii dintre Dvs. şi-au adus aminte, poate, de vechile automobile

produse în SUA prin anii 50’, ale căror uşi erau decorate cu panouri întregi de lemn, fiind

un element specific designului auto din acea perioadă.

Bineînţeles, toate elementele enumerate mai sus sunt pur estetice, neavând alt

scop decât cel de a impresiona vizual clientul, şi a crea eventual o atmosferă plăcută şi

luxoasă pentru şofer şi pasageri.

Dar iată că ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu, e că există producători de automobile

care sunt pregătiţi să meargă mult mai departe când vine vorba de utilizarea lemnului în

cadrul asamblării unui autovehicul.

Morgan Motor Company, bazată în Marea Britanie, e una din aceste companii.

Construind-şi prima maşină în 1910, aceasta având doar 3 roţi, Morgan a intrat pe piaţa

vehiculelor cu 4 roţi in anii 30’, designul introdus atunci rămânând practic neschimbat

până astăzi.

Elementul ce separă un automobil Morgan de competiţie, şi care ne interesează în

mod deosebit, este cadrul asamblat după metoda “fier-pe-lemn”.

Aceasta metodă presupune utilizarea unui cadru din lemn de frasin, ataşat şasiului

obişnuit, din aluminiu. Deja deasupra cadrului respectiv, se montează “corpul” exterior, de

asemenea confecţionat pe bază de aluminiu.

Probabil vă veţi întreba, care e anume sensul si scopul utilizării lemnului in

asemenea măsură la construcţia unei maşini?

Ei bine, avantajele implementării lemnului ca element esenţial în structura

automobilului sunt numeroase, rigiditatea sporită şi greutatea redusă reprezentând factorii

cheie.

Potrivit Directorului de Marketing al Morgan, Matthew Parkin, frasinul oferă o

combinaţie unică de rezistenţă şi flexibilitate, fiind totodată extrem de uşor, ceea ce

explică greutatea redusă şi performanţa impresionantă a automobilelor Morgan, existând

exemplare ce cântăresc doar 750 kilograme. În plus, rezistenţa şi rigiditatea sporită a unui

cadru din lemn garantează faptul că orice automobil Morgan excelează in toate testările

de siguranţa (crashtests) impuse in diferite ţări ale lumii.

Tehnologia din spatele acestor realizări e de altfel deosebit de interesantă. Fiecare

maşina Morgan e construită şi asamblată manual, această regulă aplicându-se şi în cazul

elementelor de lemn. Doar lemnul de frasin e folosit, acesta oferind cea mai bună

combinaţie dintre elasticitate, rezistenţă şi rigiditate, şi greutate relativ scăzută. Bineînţeles,

există mai multe feluri de frasin in lume, Morgan utilizând in cea mai mare parte frasinul

englez sau belgian.


Fig. 1. Morgan Roadster 3.71

De exemplu, forma curbată a arcei din lemn e obţinută prin lipirea a trei scânduri,

fiecare având o grosime de un sfert de inch, ansamblul obţinut fiind mai apoi fixat în prese

speciale, construite încă în 1952. Peste 40 de minute, acţiunea cleiului combinată cu

1 http://www.mole-valley.co.uk/morgan.php

http://www.mole-valley.co.uk/morgan.php


elasticitatea frasinului “coace” materialul lemnos şi permite obţinerea formei finale

curbate.

Fig. 2. Morgan Aero Coupe1.

1 http://www.mole-valley.co.uk/morgan.php

http://www.mole-valley.co.uk/morgan.php


În fiecare maşină există in jur de 100 de elemente individuale din lemn, variind de la

piese mici până la însuşi arcele situate deasupra roţilor.

Aceeaşi piesă obţinută e mai apoi tăiată foarte atent, în conformitate cu

dimensiunile exacte şi măsurările necesare, prin urmare fiind montată la restul scheletului

maşinii cu ajutorul şuruburilor şi cuielor.

Timpul total necesar pentru asamblarea corpului şi uşilor e de aproximativ 13 ore. In

final, întregul schelet din lemn trebuie să fie perfecţionat şi ajustat întocmai, astfel ca

tablele din aluminiu ce alcătuiesc exteriorul automobilului să poată fi uşor montate şi

înşurubate la loc.

Rezultatul final reprezintă un automobil ce deţine Recordul Mondial Guiness pentru

maşina cu perioada cea mai lungă de producţie, fiecare exemplar fiind realizat în

conformitate cu principiile şi metodele aplicate pentru prima oara cu jumătate de secol

în urmă. Cadrul de tip fier – pe – lemn oferă rigiditate structurală excepţională la o

greutate redusă, la un preţ avantajos.

Deci, am văzut cât de departe e dispusă să meargă o firmă reală constructoare

de maşini în ceea ce priveşte utilizarea lemnului ca materie primă. În continuare vom

vedea ce ne rezervă, în acest domeniu, lumea conceptelor auto.

Numit “Splinter” (ro. - aşchie), conceptul construit ca proiect de absolvire de către

nişte studenţi de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord pare foarte promiţător.

Scopul băieţilor este “de a construi un super-car din compozite de lemn”. Aceasta

presupune utilizarea lemnului oriunde e posibil, incluzând şasiul, caroseria, precum şi mare

parte a suspensiei şi roţilor. Pare neverosimil, nu?

La acest moment, maşina a depăşit demult etapa unei simple idei pe hârtie.

Exteriorul, împreună cu suspensia şi roţile sunt deja finisate, următoarea etapă fiind

asamblarea trenului de rulare, adică motorul şi transmisia.

Echipa a utilizat diverse tehnologii pentru a prelucra lemnul după cum au dorit,

acestea fiind similare celor implementate de către fabrica Morgan. In acelaşi timp,

studenţii din California au beneficiat din plin de libertatea de a face alegeri mai radicale.

Rezultatul: lemnul a ajuns să facă parte din practic fiecare element al automobilului.

Suspensia, care probabil indură cele mai mari forţe în timpul rulării maşinii, include

arcul Osage Orange, de tip “frunză”, acesta reprezentând una din inovaţiile echipei de

studenti. Osage Orange reprezintă cel mai dur lemn găsit în America de Nord, făcându-l

automat cel mai bun candidat pentru a rezista în faţa gropilor şi a conferi automobilului

stabilitatea necesară în viraje.


Alte elemente ale suspensiei, precum braţele de control, care de asemenea sunt

supuse la forţe imense in timpul frânării şi virajelor, sunt confecţionate din furnir de arţar si

aformosia, finisate în presa de 100 de tone (!) cu ajutorul matriţelor ce conferă forma

curbată.

Fig. 3. Splinter concept1.

Alte piese esenţiale ale structurii automobilului sunt de asemenea modelate cu

ajutorul matriţelor create din MDF şi placaj, cu o carcasă din fibră de sticlă, câteva

exemple fiind pereţii cabinei, peretele de protecţie ce separă cabina de camera

motorului, precum şi arcele roţilor.

Din păcate, conceptul e totuşi departe de a fi finisat. Trenul de rulare şi

compartimentul motorului sunt încă la etapa de început. Proiectul rămâne a fi totuşi unul

deosebit de impresionant, sfidând convenţii şi prejudecăţi prin inovaţii şi simpla

îndrăzneală şi perseverenţă a echipei. E de remarcat faptul că produsul final va avea

peste 600 de cai putere, şi o greutate totală de doar 1150 kilograme. Cifre din tărâmul

supercar-urilor, într-o maşină confecţionată din lemn.

1 http://www.carbodydesign.com/gallery/2008/01/03-splinter-wooden-concept-car/1/; http://www.luxist.com/gallery/the-

splinter/656387/

http://www.carbodydesign.com/gallery/2008/01/03-splinter-wooden-concept-car/1/

http://www.luxist.com/gallery/the-splinter/656387/

http://www.luxist.com/gallery/the-splinter/656387/


CONSERVARE - RESTAURARE

ACTIUNEA PODUL – DIE BRÜCKE,

O PLEDOARIE PENTRU PĂSTRAREA VALORILOR CULTURALE ABANDONATE1

Natalia TALMAZAN, Miruna PETRE2, Victor BOTEZ3

Rezumat: Conservarea patrimoniului cultural material şi imaterial trebuie să fie o

preocupare constantă şi asumată a oricărei societăţi pentru păstrarea identităţii culturale.

Obiectele din lemn reprezintă o componentă importantă a patrimoniului naţional. Valorile

culturale nu se referă exclusiv la bunuri cu valoare istorică şi artistică deosebită aflate în colecţiile

muzeelor ci şi la obiectele (din lemn) din fiecare gospodărie, ce reflectă modul de viaţă de fiecare

zi și evenimentele deosebite, meşteşugurile şi tradiţiile, tehnica şi modul de prelucrare a unor resurse

naturale, etc., şi peste care trecerea timpului şi-a pus patina inconfundabilă, ce le conferă un spor

de frumuseţe şi un farmec deosebit. Dar tot timpul poate însemna degradare, uitare sau abandon,

şi toate acestea pot duce la pierderea iremediabilă a unor valori culturale şi informaţii istorice. În

cadrul unui parteneriat încheiat între Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania

din Braşov şi Muzeul de Etnografie din Braşov s-a pornit derularea acţiunii ”Podul – Die Brucke”, care

are drept scop recuperarea / restaurarea şi valorizarea culturală a unor bunuri mobile abandonate

în podul unei gospodării săseşti din Feldioara. Până În prezent s-a realizat documentarea în teren,

selectarea unor obiecte ce au fost aduse în laboratoarele facultăţii pentru investigare şi

conservare-restaurare. Acţiunea se constituie ca un pod peste timp şi o punte de legatură inter-

instituţională şi inter-umană, fiind implicaţi, pe bază de voluntariat, deopotrivă specialişti şi studenţi

de la anul I până la anul II master.

Cuvinte cheie: restaurare, conservare, abandon, valoare

1 Lucrare prezentată în cadrul Sesiunii Ştiinţifice Studenţeşti, a Facultăţii de Ingineria Lemnului, 20 mai 2012. Coordonatori

ştiinţifici: Prof. univ. dr. chim. Maria Cristina TIMAR, C. s. dr. ing. Anca Maria VARODI, Şef lucr. dr. ing. Emanuela BELDEAN,

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Departamentul Prelucrarea Lemnului şi Designul

Produselor din Lemn.

2 Masteranzi, ing. Masterul Eco-design de Mobilier şi Restaurare, anul II, traseul de specializare Conservare – Restaurare de

Mobilier.

3Masterand, ing. Masterul Eco-design de Mobilier şi Restaurare, anul I.


INTRODUCERE

Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil cuprinde ansamblul de măsuri

având caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure

identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii,

întreţinerea, restaurarea şi punerea în valoare în vederea asigurării accesului democratic

la cultură şi a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare (Legea 182/2008).

Patrimoniul cultural al unei ţări include toate produsele/dovezile activităţii umane

descoperite în mediul înconjurător. Acestea sunt surse de informaţii de neînlocuit privind

viaţa şi ocupaţiile oamenilor din diferite epoci şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi

tehnice de-a lungul timpului1 .

Averea părintească, bunurile materiale şi spirituale care aparţin unei naţiuni, aşa

cum s-a definit ea nu neapărat în sensul marii istorii ci al istoriei personale, familiale ori

săteşti, cu oameni îmbrăcaţi în port naţional, ducând vitele la păscut, doinind din fluier

sau jucând la horă, această moştenire a noastră a generaţiei prezente, caracterul

ireversibil al anumitor atingeri ale vremii ne obligă la conservarea şi păstrarea patrimoniului

cultural pentru generaţiile viitoare, respectiv dreptul de a moşteni un mediu echilibrat fără

a fi privat de bucuria şi avantajele existenţei acestuia.

Moştenirea culturala nu se refera doar la bunuri materiale de patrimoniu care se

cer conservate şi ocrotite, ci şi la patrimonial imaterial, este vorba de întregul tezaur de

tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, multe cu caracter de unicitate producţii orale, mituri,

modalităţi specifice de a practica o anumită îndeletnicire, de realităţile culturale proprii

unei anumite arii geografice sau etnice, lipsite însă de suport material.

Valorile culturale nu se referă exclusiv la bunuri cu valoare istorică şi artistică

deosebită aflate în colecţiile muzeelor ci şi la obiectele (din lemn) din fiecare gospodărie,

ce reflectă modul de viaţă de fiecare zi și evenimentele deosebite, meşteşugurile şi

tradiţiile, tehnica şi modul de prelucrare a unor resurse naturale etc. şi peste care trecerea

timpului şi-a pus patina inconfundabilă, ce le conferă un spor de frumuseţe şi un farmec

deosebit. Dar tot timpul poate însemna degradare, uitare sau abandon, şi toate acestea

pot duce la pierderea iremediabilă a unor valori culturale şi informaţii istorice.

Acţiunea Podul - Die Brűcke vizează tocmai salvarea de la pierdere iremediabila a

unor bunuri abandonate găsite si recuperate din podul unei locuinţe săseşti di zona

Feldioara. Acţiunea reprezintă o punte între abandon si valoare si constituie un pod peste

1 http://www2.norvegia.ro/About_Norway/culture/Patrimoniu-cultural/heritage/general/


timp, o punte de legătură inter-instituţională, interumană, inter-generaţii, in aceasta

acţiune a Facultăţii de Ingineria Lemnului fiind implicaţi pe bază de voluntariat,

deopotrivă specialişti şi studenţi, de la anul I licenţă până la anul II master.

OBIECTIVELE ACŢIUNII

1. Recuperarea, identificarea, conservarea - restaurarea bunurilor culturale mobile

abandonate in podul unei case;

2. Pod peste timp – reconstituirea «dotării tehnice» şi atmosferei unei gospodarii săseşti

din zona Feldioara;

3. Tradiţional vs. Modern – o relaţie reversibilă în designul produselor (să înţelegem

cum au evoluat anumite tipuri de produse şi să recuperăm / valorificăm idei / soluţii

interesante pentru noi produse);

4. Istorie, tradiţie, continuitate (Conservare – Restaurare) vs. Abandon – sensibilizare,

conştientizare public larg asupra necesităţii şi posibilităţii conservării – restaurării

patrimoniului cultural;

5. Valorizarea bunurilor culturale mobile restaurate, printr-o expoziţie de restaurare şi

posibilă donaţie de obiecte către Muzeul de Etnografie din Braşov - pod între instituţii,

punte interumană;

6. Promovarea specializări Conservare – Restaurare din cadrul masterului Eco-design

de mobilier şi restaurare şi constituirea unui portofoliu personal al studenţilor implicaţi.

ETAPELE ACŢIUNII

Etapa Denumire Perioada Stadiul derularii

0 Sensibilizare participanţi potenţiali Decembrie 2011 Încheiată

1 Investigaţii în pod – recuperare obiecte Ianuarie 2012 Încheiată

2 Inventariere, clasificare obiecte Februarie 2012 Încheiată

3 Adoptarea bunurilor culturale mobile Martie – aprilie 2012 Încheiată

4 Conservare – restaurare bunuri culturale

mobile, elaborare documentaţie Martie – aprilie 2012 Încheiatǎ

5 Reconstituire – organizare expoziţie în podul

Muzeului Civilizaţiei Urbane din Braşov Mai 2012 În derulare

6

Diseminare

(Articole şi carte: Podul – de la patrimoniu

abandonat la patrimoniu recuperat – un

demers ştiinţific şi civic

Octombrie 2012 În derulare


E 0 – 1. SENSIBILIZARE PARTICIPANTI POTENTIALI

ŞI INVESTIGAŢII ÎN POD – RECUPERARE OBIECTE

Localitatea Feldioara face parte din regiunea istorică Ţara Bârsei, aflându-se la cca.

500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară,

Föld - Vár, care înseamnă cetate de pământ1. Localitatea este atestată documentar din

anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria de unde şi denumirea germană

Marienburg (cetatea Mariei) cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor

teutoni.

Documentarea în teren s-a efectuat în mai multe etape atât prin investigarea

propriu zisă, în podul unei gospodarii din localitatea Feldioara şi identificarea obiectelor

ce au fost ulterior aduse în laboratoarele facultăţii pentru investigare şi conservare-

restaurare cât şi prin contactul direct cu oamenii (saşii) pentru a afla cât mai multe despre

aceasta comunitate din ce în ce mai mică după spusele Ecaterinei Bodeanu (fig.1): „În

prezent în Feldioara, ca plătitori de cotizaţie la biserică, suntem 36 de persoane, dar saşi

curaţi suntem doar nouă", zice şi începe să-i înşire: “Walter Bruss; Roswita Bruss; Sterz Adelle;

Klein Heinz; Janesch Ecaterina; Schall Carmen; Hermann Straitfert; Stoian Gerhild şi eu,

Bodeanu Ecaterina. Restul de 27 sunt mischung, adică din familii mixte, amestecaţi fie cu

români, fie cu unguri, unii nu mai locuiesc aici în comună", mai spune.

Fig. 1. Casele saşilor din Feldioara

Pericolul pentru comunităţile mici de la sate este că odată cu trecerea saşilor în

nefiinţă se duc şi obiceiurile şi tradiţiile, respectiv patrimonial imaterial. Când vine vorba

de tradiţii Ecaterina Bodeanu începe şi ne înşiruieşte parcă retrăind toate acele istorisiri

“Duminica Paştelui reprezenta ziua cea mai importantă din punct de vedere spiritual şi

familial, când după participarea la slujba religioasă fiecare petrecea în familie. În a doua

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Feldioara,_Brașov


zi de Paşti, tinerii confirmaţi erau primiţi în grupul feciorilor mergând împreună la stropit

fetele de măritat. Pentru cei mici se desfăşurau o serie de jocuri cu ouăle vopsite sau de

ciocolată”.

Crăciunul ȋl petreceau în biserică, nu se mergea la colindat, colindele se cântau

numai în biserică şi apoi acasă, în jurul bradului. înainte de Seara Sfântă de Adventul, un

fel de pregătire sufletească şi religioasă pentru Crăciun care începe cu patru săptămâni

înaintea Crăciunului. În biserică şi în fiecare casă se găsea o coroniţă de brad cu patru

lumânări şi în fiecare din cele patru duminici se aprindea câte o lumânare, ultima în seara

de Crăciun când toată lumea mergea la Bisericǎ pentru Krippenspiel, adică o piesă de

teatru despre Naşterea Domnului, cu pruncul Isus Hristos în iesle, înconjurat de Sfânta

Maria, păstori, îngeri şi magi ce se juca în faţa altarului.

În prezent din aceste obiceiuri s-au păstrat stropitul din a doua zi de Paste, dar şi

alte tradiţii precum BURDIHOAZELE si ARMINDENII. În dimineaţa zilei de Rusalii feciorii din sat

„bat Armindeni „- (puieţi de mesteceni) la porţile fetelor de măritat figura 2.

a) b)

Fig. 2. Sărbătoarea Armindenilor la FELDIOARA în trecut şi în prezent (2008).

Podul nostru aparţine unei familii săseşti de oameni gospodari ce se ocupau cu

agricultura şi crescutul vitelor. Chiar în apropierea acestei case se afla un cântar comunal

unde toţi oamenii din comuna puteau merge să-şi cântărească grânele sau chiar şi

animalele pentru negoţ.

E 2 – 3. INVENTARIERE, CLASIFICARE OBIECTE ŞI ADOPTAREA BUNURILOR CULTURAL MOBILE

Inocularea microbului ne-a afectat pe toţi deopotrivă de unde a venit şi

denumirea PODUL - Die Brűcke - denumire nemţească pentru pod, punte.


Punte de legătură între oameni, relaţie interumană – a gândi; a simţi; a interacţiona

- această acţiune ne-a adus împreună în această provocare pentru reconstituirea «dotării

tehnice» şi atmosferei gospodăriei săseşti din comuna Feldioara. Specialiştii împreună cu

studenţii Facultăţii de Ingineria Lemnului, pe bază de voluntariat au „adoptat” câte unul

sau mai mulţi „pacienţi” în vederea restaurării - conservării obiectelor aduse din situ.

Fig. 3 Investigare in situ şi coborâre obiecte.

De asemenea s-a creat o punte de legătură între seriile de studenţi, datorită

participării studenţilor de la anul I Licenţă până la anul II Masterat, mai mult decât atât s-a

creat un pod şi între diferite specialităţi prin prezenţa în această acţiune a doi studenţi ce

au terminat studii de licenţă la alte specialităţi decât Ingineria Lemnului respectiv: Victor

Botez - Silvicultura şi Talmazan Natalia - Modelarea și tehnologia confecțiilor din piele.

Aceasta punte între generații reprezintă o resursă pentru comunitate, iar

valorificarea potențialului tuturor membrilor comunităţii, interacţiunea şi dialogul între

generaţii sunt premisele esențiale pentru construirea unei comunități puternice.

Nu în ultimul rând aceasta acțiune a creat o punte de legătură între instituții prin

cadrul unui parteneriat încheiat între Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea


Transilvania din Braşov şi Muzeul de Etnografie din Braşov care are drept scop

recuperarea/restaurarea şi valorificarea bunurilor culturale mobile abandonate în podul

unei gospodării săseşti din Feldioara. În acest fel se poate demonstra ca nu tot ceea ce

este abandonat, este de aruncat ci poate reveni în interiorul nostru cu un spor de

frumusețe.

Pe această bază s-a efectuat inventarierea, clasificarea și adoptarea acestor

bunuri mobile abandonate datorită vremurilor noi în care ne aflăm.

E 4. CONSERVARE – RESTAURARE BUNURI CULTURALE MOBILE, ELABORARE DOCUMENTAŢIE

Desfășurarea acțiunii se continuă cu etapa a patra, aflată în derulare şi anume

restaurarea obiectelor şi elaborarea documentaţiei respective. Rezultatele acestei etape

vor fi prezentate în numere viitoare.

CONCLUZII

Valorile culturale nu se referă exclusiv la bunuri cu valoare istorică şi artistică

deosebită aflate în colecţiile muzeelor ci şi la obiectele (din lemn) din fiecare gospodărie,

ce reflectă modul de viaţă de fiecare zi și evenimentele deosebite, meşteşugurile şi

tradiţiile, tehnica şi modul de prelucrare a unor resurse naturale, etc, şi peste care

trecerea timpului şi-a pus patina inconfundabilă, ce le conferă un spor de frumuseţe şi un

farmec deosebit. Dar tot timpul poate însemna degradare, uitare sau abandon, şi toate

acestea pot duce la pierderea iremediabilă a unor valori culturale şi informaţii istorice.

Importanța acțiunii a fost si este readucerea obiectelor la valoarea lor sufletească !!!

ECO – IDEI, ECO – SOLUŢII

POSIBILITĂŢI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR LEMNOASE TRATATE CU CCA

Andrea DÉAK1

Soluţia de cupru – crom - arsen (CCA) a fost folosită pe scară larga în ultimii 30 de ani ca

insecticid sau conservant în tratarea lemnului pentru structurile exterioare. Deşi limitată din

1 Drd. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected].



cauza toxicităţii sale, această soluţie este încă în uz, utilizarea sa fiind restricţionată de

condiţia asigurării integrităţii structurale a lemnului concomitent cu protecţia oamenilor

sau a animalelor printr-o posibilitate extrem de redusă a contactului direct al populaţiei cu

aplicaţii CCA(Directiva CE, 2003). Aplicaţiile posibile sunt :

ca lemn de structură în clădiri publice şi agricole, în clădiri de birouri şi construcţii

industriale

în poduri şi construcţia podurilor

ca lemn de construcţie în zonele cu apă dulce şi apă sălcie, de exemplu în diguri şi

poduri

ca bariere de zgomot

în controlul avalanşelor

în gardurile şi barierele de siguranţă de pe autostrăzi

ca stâlpi din lemn rotund de conifere decojit pentru gardurile de împrejmuire a

animalelor

în structurile de susţinere a solului

ca stâlpi pentru transmiterea curentului electric şi pentru telecomunicaţii

ca traverse la şinele subterane (Directiva CE, 2003).

Pentru tratarea lemnului împotriva biodăunătorilor se aplică sub presiune o soluţie

de CrO3, CuO şi As2O5. Eficienţa tratamentului constă în acţiunea arsenului ca insecticid

şi a cuprului ca fungicid (Warner and Solomon, 1990, citat de Schwer III, 2010).

Se utilizează trei tipuri de soluţii CCA în funcţie de destinaţia finală a lemnului tratat.

Cele trei tipuri sunt numite CCA-A, CCA-B, CCA-C, iar tipul C este cel mai utilizat şi au

următoarele compoziţii (AWPA, 2005, citat de Schwer III, 2010):

A- 65.5% CrO3 , 18.1% CuO, 16.4% As2O5

B- 35.3% CrO3 , 19.6% CuO, 45.1% As2O5

C- 47.5% CrO3 , 18.5% CuO, 35% As2O5

Din cele trei substanţe chimice (cupru, arsen şi crom), arsenicul este considerat a fi

cel mai toxic. Consumarea alimentelor sau apei cu conţinut ridicat de arsen sau

contactul cu pielea sunt căile principale de intoxicaţie. Toxicitatea arsenului depinde de

formula chimică şi efectul toxic descreşte astfel: arsin (AsH3) AsIII> AsIII organic> AsV anion

(Mandal and Suzuki, 2002, citat de Schwer III, 2010).

Intoxicarea cronică de la expunerea la arsenic este mult mai răspândită decât

forma acută şi afectează sistemelul fiziologic cu posibile efecte mutagene şi cancerigene

(Mandal şi Suzuki, 2002, citat de Schwer III, 2010).


Spre deosebire de arsen, cuprul şi cromul sunt micro-nutrienţi esenţiali pentru o

nutriţie echilibrată şi sănătoasă. Cromul sub forma de CrVI este toxic chiar şi în cantităţi

mici, însă CrIII este necesar organismului uman pentru o funcţionare corectă a

metabolismului de glucoză şi la eliminarea radicalilor liberi (Valko et al., 2005, citat de

Schwer III, 2010). Intoxicarea cu Cu şi Cr în exces se produce prin formarea radicalilor liberi

care la rândul lor modifică ADN-ul şi provoacă cancer (Valko, et. al., 2005, citat de

Schwer III, 2010).

În ceea ce priveşte substanţele şi preparatele pentru conservarea lemnului:

acestea pot fi utilizate numai în instalaţiile industriale care folosesc vidul sau presiunea

pentru impregnarea lemnului, dacă sunt soluţii de compuşi anorganici ai cuprului,

cromului, arsenicului (CCA) de tipul C. Lemnul astfel tratat poate fi introdus pe piaţă

numai după fixarea conservantului (Directiva CE, 2003).

Directiva CE din 2003 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi

preparatelor periculoase, orice lemn tratat introdus pe piaţă este etichetat individual:

„Destinat exclusiv instalaţiilor şi uzului profesional şi industrial, conţine arsenic”. De

asemenea, orice lemn introdus pe piaţă în ambalaje este, de asemenea, etichetat cu

următorul text: „A se purta mănuşi la manipularea acestui lemn. A se purta o mască

antipraf şi de protecţie pentru ochi la tăierea sau prelucrarea acestui lemn. Deşeurile din

acest lemn sunt tratate ca deşeuri periculoase de către o întreprindere autorizată”

(Directiva CE, 2003).

Eliminarea resturilor de lemn CCA este o problemă în creştere în Europa, Statele

Unite, America de Nord şi Japonia deoarece cantităţile de lemn tratat cu CCA ajuns la

sfârşitul stadiului activ de viaţă va creşte în mod semnificativ în viitor (Solo-Gabriele et al.,

2003, citat de Helsen, Van den Bulck, 2005). Stadiul de deşeu al unui produs de lemn are

un impact foarte mare asupra rezultatelor evaluării a ciclului de viaţă şi trebuie să-i

acordăm mai multă importanţă (Esser et al., 2000, citat de Helsen, Van den Bulck, 2005).

Lemnul tratat cu CCA ajuns la sfârşitul duratei active de de viaţă este clasificat ca

deşeu periculos în unele statele membre ale UE, precum şi în România în conformitate cu

Decizia 2000/532/CE (Directiva, 2003). Prin urmare reciclarea corespunzătoare a lemnului

recuperat tratat cu CCA reprezintă o mare provocare.

Sortarea deşeurilor lemnoase reciclabile de cele tratate cu CCA va deveni o

provocare mai ales când vor apărea şi deşeuri lemnoase tratate cu metode alternative,

ecologice. Sortarea vizuală bazată pe identificarea coloristică a lemnului CCA de culoare

verzuie nu este foarte eficientă, însă poate preveni amestecarea lemnului CCA cu lemnul

reciclabil în depozite cu aproape 15 – 20 %. Indicatorii sub formă de spray sunt efectivi la


sortarea cantităţilor mici de deşeuri (câteva tone pe an). Un exemplu de indicator CCA

este indicatoul numit „PAN”, 1-(2-Pyridylazo)-2-naphthol-ul (C15H11N3O ) (fig. 1), care are

culoare portocalie dacă este aplicat pe lemn netratat şi culoare magenta în cazul

lemnului cu CCA. Sortarea cu laser sau cu raze X este potrivită pentru cantităţile mari de

lemn pe fluxuri automate (> 8000 tone pe an).

Fig.1. Formula chimică a indicatorului „PAN”

În viitor aplicarea unui sistem permanent de identificare, similar cu ştanţarea, pe

elementele noi tratate cu CCA, poate fi o soluţie pentru sortarea uşoară a deşeurilor

lemnoase. Fie că este vorba de o ştampilă, cod de bare sau cip încorporat, acesta

trebuie să fie foarte rezistent în toate condiţiile de utilizare a produsului din lemn (Cooper,

1999, citat de Helsen, Van den Bulck, 2005 ).

Produse industriale tratate, cum ar fi stâlpii şi traversele de cale ferată, sunt uşor de

recuperat, dar cheresteaua tratată cu CCA folosită în clădirile particulare reprezintă o

problemă la colectare şi transport. Colectarea şi transportul sunt îngreunate de cantităţile

tot mai mari de deşeuri şi de distribuţia lor pe arii mari. Deoarece la nivel european

vânzarea lemnului tratat cu arsenic pentru consumatori este interzisă, iar utilizarea sa este

limitată la aplicaţii industriale, colectarea şi transportul deşeurilor lemnoase tratate cu

CCA de la persoanele fizice va deveni o problema a viitorului apropiat (Helsen, Van den

Bulck, 2005).

La definirea unei ierarhii a opţiunilor de gestionare pentru deşeurile de lemn tratat

cu CCA, trebuie luate în considerare faptul că unele opţiuni sunt mai acceptate decât

altele şi unele sunt deja aplicate. Acceptabilitatea diferă de la un continent la altul, de

exemplu, în Europa deşeurile de lemn tratat sunt incinerate în timp ce în America de Nord,

aproape toate deşeurile de lemn tratat sunt depozitate în gropi de gunoi. O clasificare în

funcţie de preferinţele generale poate fi definită astfel (Helsen, Van den Bulck, 2005):

1. Reducerea deşeurilor de lemn tratate cu CCA

2. Reutilizarea

3. Preprocesare înaintea reciclării

4. Tratarea şi distrugerea deşeurilor

5. Înlăturarea deşeurilor prin depozitare


Prima opţiune se referă la strategiile şi tehnologiile aplicabile în prezent pentru a

minimiza folosirea tratamentelor cu CCA iar celelalte se referă la eliminarea deşeurilor

tratate în trecut.

În tabelul 1 sunt prezentate mai multe tehnologii existente de gestionare a lemnului

tratat cu CCA dar toate au limitele lor şi problemele specifice. Aplicarea acestor

tehnologii ar aduce schimbări majore şi în economie. Spre exemplu în loc să se importe

(mare parte din China şi Mexic), cantităţi considerabile de arsenic în Europa, ar fi mai

rezonabil, în viitor, să se utilizeze arsenicul recuperat prin procesele prezentate în tabel.

Însă metalele recuperate trebuie să fie convertite la starea lor de valenţă

corespunzătoare înainte de reutilizare. Prelucrarea suplimentară se adaugă la costul de

reciclare şi duce la faptul că tehnologiile actuale să fie nefezabile din punct de vedere

economic (Helsen, Van den Bulck, 2005).

Tabelul 1

Tehnologii existente şi în curs de dezvoltare pentru gestionarea deşeurilor lemnoase tratate cu CCA

(Helsen, Van den Bulck, 2005)

Posibilităţi de

gestionare Limite Evaluare

Reutilizarea

Gardurilor,

stâlpilor, zidurilor

de sprijin, etc.

Reprocesare ca

elemente de

gard

Vânzarea

deşeurilor

Volumul de deşeuri lemnoase este mare

şi greu de transportat. Rumeguşul de

lemn netratat se poate contamina uşor.

Conţin multe cuie sau alte accesorii,

manoperă multă şi cost ridicat la

demontare iar rezultatul poate fi lemn

cu calităţi scăzute.

Costuri mari la manoperă, sortare,

transport şi depozitare.

Soluţie optimă pentru produsele

industriale, însă cu potenţial limitat

pentru produsele rezidenţiale tratate.

Materialul trebuie refinisat pentru a

ascunde diferenţele de culoare

şi/sau specie.

Potenţial limitat.

Preprocesare înaintea reciclării

Materiale

compozite pe

bază de lemn

Utilizarea deşeurilor lemnoase tratate

sau care pot conţine elemente

metalice reprezintă o problemă atât

tehnologică cât şi sanitară. CCA-ul

poate produce reacţii neaşteptate cu

adezivii.

Piaţa defavorizează produsele de

compozitele convenţionale pe bază

de lemn cu conţinut de CCA din

cauza riscului pentru muncitori,

utilizatori şi asupra mediului.


Materiale

compozite pe

bază de ciment

şi lemn

Materiale

compozite pe

bază de lemn şi

polimeri

Adezivi

termoplastici,

compozite

încleiate, plăci

din aşchii

Proces umed de

fabricarea PFL-

ului şi MDF-ului

Plăci din aşchii

Lemnul tratat eliberează CCA-ul în

pasta celulozică. O soluţie ar fi

defibrarea mecanică. Procedeul de

fabricare al compozitelor de ciment şi

lemn este lent. Se pot rezulta eliberări

de crom hexavalent.

Lavabilitate, reciclabilitatea,

rezistenţa la biodăunători, emisiile în

timpul prelucrării şi impactul asupra

proprietăţile fizice şi mecanice trebuie

evaluate.

Nu se justifică folosirea lemnului tratat

deoarece aceste produse sunt

destinate utilizării interioare, unde

contactul cu biodăunătorii este minim.

S-ar putea folosi în cazul prezenţei

termitelor. În acest caz trebuie calculat

cu precizie raportul de lemn tratat cu

CCA şi lemn netratat, deoarece un

conţinut de 50% lemn CCA nu modifică

semnificativ proprietăţile plăcilor.

Nu se justifică folosirea lemnului tratat

deoarece aceste produse sunt

destinate utilizării interioare, unde

contactul cu biodăunătorii este minim.

Folosirea lemnului tratat cu CCA

îngreunează curăţirea apei.

OSB-ul se fabrică din aşchii de bună

Reprezintă un potenţial excelent

pentru dezvoltarea de noi produse

compozite prin includerea fibrelor de

lemn rezistente la descompunere;

Trebuie avut în vedere stabilizarea

metalelor în cadrul unei matrice de

ciment, îmbunătăţirea rezistenţei la

încovoiere, a rigidităţii, rezistenţei, a

legăturilor interne, absorbţia de apă

şi umflarea în grosime.

Există beneficii aduse de includerea

a fibrelor de lemn rezistent la

biodăunători. Costurile sunt

acceptabile şi raportul între

rezistenţă şi greutate este bun.

Nestudiat. Fără interes în viitorul

apropiat.


apropiat.


apropiat.


pentru exterior,

OSB

Biodegradare cu

ciuperci

Extragerea

compuşilor CCA

din lemn

Pe cale

biologică

Pe cale chimică

Prin aburire

calitate iar din produsele de tip

cherestea nu se obţin aşchii de bună

calitate. CCA-ul prezent în lemn îi scade

toate proprietăţile, însă adăugarea unui

unui grun înaintea aplicării adezivului pe

aşchii îmbunătăţeşte proprietăţile fizice

şi mecanice

Există rămăşiţe de CCA în lemn şi se

înrăutăţesc proprietăţile fibrelor. Nu

există încă moduri de refolosire a

deşeurilor procesate astfel.

Nu este 100% eficient, în momentul de

faţă necesită costuri mari pentru

reducerea volumului de deşeu

Extracţia aproape completă este

posibilă doar dacă procedeul este

combinat cu extracţie cu solvent. Are

multe constrângeri care limitează

exficienţa şi rentabilitatea.

Sunt utilizate cantităţi uriaşe de

substanţe chimice, extracţia se face în

mai multe etape este necesar pentru a

asigura eliminarea completă a CCA;

tehnologia pentru a recuperarea

chimică a CCA-ului nu este adus la

cunoştinţă publică (re-

oxidare+eliminarea compuşilor extraşi).

Are efecte negative asupra prorietăţile,

plăcilor fabricate din lemn extras pe

cale chimică.

Nu creşte extractibilitatea a

componentelor chimice dacă este

utilizată ca o pre-tratare înainte de

Nefezabil din punct de vedere

economic.

Potenţial scăzut, însă se poate folosi

pentru cantităţi mici de deşeuri

rezultate din debitare.

Fezabil din punct de vedere tehnic,

dar lent şi costisitor.

Amestecarea soluţiei de CCA

recuperate cu cea proaspătă este

promiţătoare. Necesită mai multă

cercetare şi dezvoltare pentru

optimizarea şi evaluarea procesului

de extracţie. Trebuie cercetate şi

efectele asupra combustiei

reziduurilor lemnoase în urma

procesului. Fezabil din punct de

vedere economic pentru extragerea

CCA din praful de lemn în vederea

reciclării substanţelor chimice.

Nefezabil.

Nefezabil economic.


Prin electro-

dializă

Folosirea ca

mulci, compost,

strat pentru

animale

extracţie; extragerea nu este completă,

doar de 90%

Nu s-au efectuat teste pe teren (este

acum in curs de testare); costul

preconizat este ridicat, îndepărtarea

totală a metalelor nu s-a realizat,

raportul Cu / Cr / Ca din soluţia extrasă

diferă de raportul în soluţia proaspătă.

Lavabilitate creşte din cauza suprafeţei

mai mari a aşchiilor de lemn (mai puţin

de 0,1% CCA din lemn provoacă

limitele admisibile de arsenic pentru

mulci); substanţele CCA se dispersează

în mediul înconjurător;

Este necesară elaborarea unor legi

clare şi reglementări care interzic

includerea lemnului tratat cu CCA în

mulci.

Tratament şi distrugere

Lichefierea

lemnului

Degradare

termică

Incinerare în

mediu controlat,

ardere

În cuptoare de

Testele de laborator arată că numai

85% de CCA este extras

Are avantajul de a recupera energie şi

reducerea semnificativă a volumului de

deşeuri. Din nefericire cenuşa este

considerată deşeu periculos iar

compuşii arsenicului sunt volatile (sunt

necesare modificări ai procesului,

controlarea şi monitorizarea pentru a

îndeplini standardele de calitate a

aerului); tocarea lemnului creşte

consumul de energie şi costurile.

Prezintă costuri ridicate la tocarea

materialului murdar, emisiile prezintă

arsen, colectarea metalelor din cenuşă

trebuie rezolvată pe loc cu procese

chimice sau electrochimice.

Unele standarde limitează conţinutul de

Mai multe teste sunt necesare.

Metoda cea mai des utilizată în

Europa, dar nu este acceptată de

Canada;

Unele ţări nu acceptă ca opţiune, şi

necesită cercetări viitoare. Deşeul

lemnos tratat poate fi diluat cu alte

materiale folosite ca combustibil (ex.

cărbune).

Potrivit pentru multe tipuri de deşeuri


ciment

Piroliză

Gazificare

Recuperarea

energiei şi a

materialelor prin

procese

metalurgice

metale în ciment. Necesită costuri

ridicate pentru colectare, sortare,

transport, extragere metale periculoase.

Arsenicul rămâne prezent în toate

produsele pirolizei (cărbune, gaz şi ulei).

Nu s-a demonstrat o limită de

temperatură în relaţie cu timpul la care

să nu se volatizeze deloc arsenul.

Costuri ridicate pentru oxigenul pur

folosit la metodă. Îndepărtarea

arsenului metalic din vapori nu s-a

cercetat la scară largă. Există emisii de

arsen la începutul şi la sfârşitul

procesului.

Instalaţia folosită trebuie să fie

proiectată exact, ca să poată captura

toţi vaporii sau particulele de arsen.

Poate fi fezabil din punct de vedere

economic dacă concentraţia de CCA

din lemn este mică. În prezent nu toate

formele de metal se pot refolosi.

lemnoase cu CCA.

Nu prezintă avantaje în plus faţă de

alte metode distrugere prin

temperatură în afară faptului că

elimină dioxinele şi formarea

furanelor.

Necesită mai multă cercetare.

Are potenţial remarcabil dacă se

dezvoltă şi infrastructura de

colectare şi transport. Necesită

cercetări viitoare.

Depozitare în groapa de gunoi

Depozit de

deşeuri

Compuşii chimici se pot infiltra în sol sau

în apă, atât din lemn cât şi din cenuşă.

Este nevoie de gropi speciale pentru

deşeuri periculoase, care rezultă costuri

mari de construcţie. Spaţiu limitat

pentru gropile de gunoi.

Nu este o opţiune preferată,

deoarece nu se recuperează nici

material nici energie din această

procedură. Regulamentul din U.E. va

fi din ce în ce mai strict în legătură

cu depozitarea deşeurilor organice.

Pentru scenariile de viitor de reducerea deşeurilor de lemn tratat cu substanţe

toxice până acum s-au utilizat conservanţi alternative pentru lemn, care nu conţin arsenic

şi sunt mai ecologice. Cu toate acestea, produsele alternative infiltrează mai mult cupru

în sol decât lemnul tratat cu CCA. Din punctul de vedere al reglementărilor, ele constituie

un risc mai scăzut decât lemnul tratat cu CCA. Cuprul reprezintă riscuri mai ales pentru


mediile acvatice, datorate toxicităţii cuprului asupra organismelor acvatice (Solo-

Gabriele et al., 2003, citat de Helsen, Van den Bulck, 2005 ).

Pe lângă utilizarea tratamentelor alternative (ecologice) ale lemnului strategiile de

reducere a deşeurilor lemnoase tratate cu CCA ar putea fi următoarele (Cooper, 2001,

citat de Helsen, Van den Bulck, 2005):

înlocuirea lemnului tratat cu CCA cu alte materiale rezistente la condiţiile de

exterior cum ar fi secii lemnoase cu durabilitate naturală mare (cedru, tec, stejar,

etc.) materiale plastice, oţel beton, aluminiu, cărămidă. Pentru aceste materiale

însă, este necesară o evaluare completă a ciclului de viaţă.

tratamente speciale ale lemnului (tratare termică sau cu aburi în azot, tratare cu

ulei fierbinte prin imersie) cu cercetări ştiinţifice asupra durabilităţii faţă de

intemperii a lemnului tratat astfel.

optimizarea tratamentelor de conservarea în funcţie de condiţiile utilizării finale

(control sever al calităţii şi a selecţiei speciei de lemn)

reducerea folosirii lemnului tratat prin design, proiectând detalii care vor minimiza

contactul cu intemperiile sau cu biodăunătorii

utilizarea mai frecventă a peliculelor de acoperire hidrofuge

reducerea deşeurilor în timpul construcţiilor

Indiferent de eforturile de reducerea deşeurilor, gestionarea deşeurilor va avea un rol

important în minimizarea impactului lemnului CCA asupra mediului în următorii decenii.

Bibliografie

1. HELSEN, Lieve , VAN den BULCK, Eric, 2005. Review of disposal technologies for chromated

copper arsenate (CCA) treated wood waste, with detailed analyses of thermochemical

conversion processes, In: Environmental Pollution, Issue 134, p. 301–314, Elsevier

2. SCHWER, Donald Roy III, 2010. Chromium, copper, and arsenic concentration and

speciation in soil adjacent to chromated copper arsenate (cca) treated lumber along a

Topohydrosequence. University of Kentucky Master's Theses. Paper 68.

http://uknowledge.uky.edu/gradschool_theses/68

3. ***, Directiva 2003/2/CE a Comisiei Comunităţilor Europene din 6 ianuarie 2003 referitoare la

restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea arsenicului.

http://uknowledge.uky.edu/gradschool_theses/68


ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

SISTEME PORTABILE DE PRELUCRAREA LEMNULUI (III)

Exhaustorul portabil FESTOOL CTL - MINI

Alin M. OLĂRESCU1

Specificaţii tehnice:

Putere consumată: 400 - 1200 W

Puterea max. preluată de priză: 2400 W

Capacitatea de exhaustare: 3700 l/min

Vacuum: 24000 Pa

Suprafaţa filtrului: 5000 cm2

Volumul containerului: 10 l

Volumul sacului: 7,5 l

Capacitatea de filtrare a aerului: 99,9 %

Lungimea cablului de alimentare: 7,5 m

Dimensiuni: 440 x 340 x 420

Greutate: 8,7 Kg

Exhaustorul mobil Festool CTL – MINI este cel mai mic exhaustor din gama Festool.

Acesta oferă avantajele mobilităţii şi versatilităţii prin însuşi dimensiunile şi greutatea redusă,

fiind uşor de transportat şi manipulat atât în cadrul atelierelor dar mai ales în lucrările pe

teren (parchetări, lambriuri, scări etc.).

Printre avantajele oferită se numără şi echiparea exhaustorului cu priză pentru

conectarea maşinii deservite dar şi cu un sistem automatic integrat pentru

pornirea/oprirea exhaustorului o dată cu pornirea /oprirea maşinii – unelte deservite (fig.

1). Aceste două facilităţi oferă avantaje ecologice şi ergonomice deosebite: reduce

numărul prizelor de alimentare şi lungimea cablurilor concomitent cu reducerea

numărului de operaţii pe care trebuie să le efectueze muncitorul. De asemenea

exhaustorul este dotat cu sistem antistatic iar puterea de absorbţie poate şi ajustată

continuu.

Împreună cu accesoriile sale, exhaustorul Festool CTL – Mini oferă o gamă largă de

aplicaţii, mobilitate, versatilitate precum şi o bună capacitate de filtrare a aerului.




Turbina extractoare

Priză pentru

alimentarea maşini

unelte

Sistem automatic integrat pentru pornirea

/ oprirea exhaustorului o dată cu pornirea

/ oprirea maşinii deservite

Ajustarea continuă puterii de absorbţie

Fig. 1. Exhaustorul Festool CTL – MINI

Fig. 2. Fluxul aerului rece (albastru) şi recircularea aerului filtrat (99,9 % capacitate de filtrare).

Fig. 3. Sistemul integrat de blocare pe poziţie („parcare”)


Fig. 4. Posibilităţi de utilizare: retezarea elementelor de parchet dar şi lucrări dificile în podul casei.

Fig. 5. Posibilităţi de utilizare: şlefuire mână curentă la o scară, curăţarea interiorului autovehiculelor.

Fig. 6. Accesoriile exhaustorului Festool CTL – Mini: furtun şi adaptor pentru diametru, filtrul principal,

filtru umed şi sac colector.


PERSONALITĂŢI

UN SECOL DE LA NAȘTEREA OMULUI DE ȘTIINȚĂ

ALEXANDRU C. BELDIE (II)

Nicolae P. LEONĂCHESCU1

Activitatea ştiinţifică de excepţie a lui Alexandru C.

Beldie a fost recompensată cu: Medalia Muncii (1949);

Premiul de Stat (1953, pentru lucrarea: „Plantele lemnoase

din R.P.R.”); Premiul „Emanoil Teodorescu” al Academiei

Române (1972, pentru cartea de sinteză: „Flora şi vegetaţia

munţilor Bucegi”); Ordinul „Meritul Ştiinţific” clasa a III-a

(1979). Descoperise noi subspecii de plante din flora ţării

noastre, noi date asupra răspândirii speciilor cunoscute; a

contribuit la sistematica unor grupe de plante (Acer,

Cerastium, Quercus, Rhamnus, Salix, Sesleria, Tilia, Ulmus etc.) şi cunoaşterea în detaliu a

florei şi vegetaţiei Munţilor Bucegi.

În anul 1991, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice l-a primit în rândurile membrilor

ei, încercând să repare atitudinea de respingere promovată timp de două decenii faţă

de doctor-docent inginer Alexandru C. Beldie, recunoscut om de ştiinţă printre specialişti

dar negat în mod constant de cei care impuneau în ştiinţă normele aberante ale

politicienilor vremii cu argumentele puterii discreţionare.

A avut şi satisfacţia de a vedea publicat prin Editura Albatros, în anul 2000, primul

volum de „Memorii” scris de tatăl său pentru care insistase timp de patruzeci şi şapte de

ani.

În 2002, cu un an înainte de moarte, a publicat ultima lui carte - „Flori din Carpaţii

României” - o reeditare îmbunătăţită a unei lucrări mai vechi. Scriitorul Anatolie Paniş (1

1 Prof.univ. dr. ing., Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova, membru al Diviziei de Istoria Tehnicii a CRIFST al

Academiei Române.


februarie 1932, Cârnăţeni, raionul Căuşani, jud. Tighina – 5 februarie 2007, Snagov),

patronul Editurii „Snagov” – „un om extraordinar care a suferit enorm!” – a avut această

iniţiativă lăudabilă; în plus, ani în şir (1984 – 2007) a editat „Almanahul pădurii”, o

publicaţie în care şi texte de-ale lui Al. Beldie au fost puse în pagină.

Alexandru Beldie a iubit munţii şi aceştia l-au răsplătit. I-au dăruit o floare pe care

omul de ştiinţă a cules-o cu o imensă bucurie şi a ridicat-o în slăvile eternităţii strigând

răspicat spre auzul tuturor: „Aceasta-i „Iris dacica Beldie!”. Respectaţi-o!”

Viaţa de familie a lui Puiu Beldie a fost marcată de experienţe1; unele reuşite, altele

eşuate. Prima dată, s-a căsătorit cu cercetătoarea Maria Tănăsescu – Ciucă şi mariajul lor

s-a consumat în perioada 10 decembrie 1952 – 24 octombrie 1956. Au continuat să

colaboreze pe linie ştiinţifică şi după despărţire şi, în anul 1989, au publicat împreună

cartea intitulată semnificativ „Flora munţilor Ciucaş”.

De la 6 aprilie 1957 şi până la 11 iunie 1975, a convieţuit cu Binder Augusta – Adela,

o căsătorie ratată. Bolnavă fiind, doamna „Gusti” – cum îi ziceau prietenii – a încercat să-

şi caute sănătatea la Paris. A decedat la revenirea în ţară, la puţin timp după divorţ, în

locuinţa fostului său soţ. Este greu să fii soţia unui om de ştiinţă! A fost, oare, această a

doua soţie, fiica unui cunoscut evreu2, „habotnicul tipograf Binder care-şi clădea, din

trestie şi stuf „cuştile” sărbătorilor de toamnă”!?

Cu doamna Maria – Elena N. Nicolescu, viaţa de familie a lui Puiu Beldie a fost un

mare succes (4 mai 1977 – 16 mai 2001) pentru că distinsa profesoară de limba engleză l-a

înţeles şi l-a ajutat în munca sa de cercetător ştiinţific, identificându-i şi recunoscându-i

valoarea. Era licenţiată în biologie şi se cunoşteau dintr-o excursie făcută pe crestele

Bucegilor, în tinereţile lor. I-a despărţit doar moartea soţiei, cu regretul că n-au avut urmaşi.

La 7 mai 2001, Cristian Stoiculescu a trimis o scrisoare directorului Mihai Clinceanu

de la Direcţia Silvică a judeţului Prahova prin care l-a rugat să se intereseze de cele două

morminte ale părinţilor soţiei lui Al. Beldie. Aceasta era imobilizată la pat de zece luni din

cauza unei fracturi de col femural.

Mormintele neîngrijite ale soţilor Draga (1888 – noiembrie 1974) şi Nicolae I.

Nicolescu se aflau în cimitirul „Podul Vadului”, pe strada Liniştii din Breaza. Mihai Clinceanu

a rezolvat totul, respectând ultima dorinţă a celei care a fost doamna Maria-Elena N.

Nicolescu.

Judecat de la foarte mare distanţă de către unii dintre colegii săi de breaslă cu

funcţii politico – administrative, a fost taxat drept un nonconformist şi fără „nivel ideologic”, 1 Primăria Sectorului 1, Bucureşti, Stare Civilă, Act de naştere Nr. 6376/30 august 1912 (cu menţionarea şi a evenimentelor de

stare civilă ulterioare: căsătorii, divorţuri, deces).

2 Idem, p.57.


ba chiar „naţionalist”. Duşmanii ţării n-au putut să-i ierte, prizonierului de la Oranki,

verticalitatea şi patriotismul.

Foştii săi studenţi care mai trăiesc nu l-au uitat, însă, şi-i rostesc numele cu respect.

Domnul doctor-inginer Ion Râmbu, şeful promoţiei din anul 1956, îl menţionează1 în şirul

marilor specialişti: Stinghe, Beldie, Sburlan, Ghelmeziu, Andreescu, Drăcea ş.a. care au

militat pentru valorificarea potenţialului complex al pădurilor noastre.

Aurora Ch. Dragomir, căsătorită Gruescu, prima femeie inginer – silvic din România

şi colegă de facultate cu Al. Beldie, vorbeşte despre acesta în termeni concreţi: „Tânărul

acesta studios şi serios cunoştea deja foarte bine flora, pătura erbacee şi le explica,

răbdător, fiecare plantă în parte” colegilor săi.

Colega lui este recunoscătoare pentru ajutorul primit din partea „lui Alexandru

Beldie, (Puiu) care a ajuns, ulterior, savant de renume internaţional … A fost şi a rămas

unul din cei mai mari cunoscători ai florei româneşti. Un coleg bun, altruist, simpatizat de

toţi”2.

Fostul său student, Ion Dumitriu - Tătăranu, a fost atras, în anul al II-lea de studii (1947

– 1948) la Facultatea de Silvicultură, de Al. Beldie ca practicant în laborator şi apoi, până

în anul 1953, ca sistematician explorator al masivului Piatra Craiului3.

Silvicultorul Gheorghe Dihoru l-a cunoscut ca student în anul al V-lea (1957 – 1958)

când Al. Beldie lucra la INCEF; a primit de la el ajutorul, mai mult decât util, într-o

problemă de identificare a unei plante. Îl descrie4 ca pe un om inteligent, având o

„pregătire academică”. Au colaborat eficace, devenind prieteni, în înţelesul nobil al

cuvântului. Familia Alexandrina şi Gheorghe Dihoru, doctori în ştiinţe, a fost primită – în

vizită – de familia Maria („doamna Meri”) şi Alexandru Beldie de nenumărate ori.

Articolul publicat în anul 2003 de către Gh. Dihoru, în memoria decedatului său

prieten, reprezintă un exemplu în materie de recunoaştere a meritelor ştiinţifice ale lui

Alexandru Beldie considerat, pe drept cuvânt, un „Academician” care n-a primit – oficial

– acest titlu din cauza ciorapilor pe care-i purta. Bibliografia redată în capitolul „Opera

1 Gavril Budău şi Nicolae Ţăran. Monografia Facultăţii de Industria Lemnului. Editura Universităţii „Transilvania”. Braşov, 2009,

p. 200.

2 Rodica Simionescu. Legământ cu taina codrilor. Editura Comandor. Constanţa, 2001, p. 149 – 152 (inclusiv o fotografie de

grup din 1948), 157 şi 161.

3 Radu C. Dissescu. O viaţă dedicată cercetării ştiinţifice : dr. ing. Ion Dumitriu Tătăranu. REVISTA PĂDURILOR, An 118, Nr. 4,

2003, p. 44 şi 45.

4 Gheorghe Dihoru. In memoriam: Beldie C. Alexandru, 29.08.1912 – 4.06.2003. REVISTA PĂDURILOR, Anul 118, Nr. 5, 2003, p. 51

– 55 (cu o fotografie bust). Idem, Botanistul doctor docent Alexandru Beldie la a 70-a aniversare. STUDII ŞI CERCETĂRI DE

BIOLOGIE, Seria Biologie Vegetală, Tom 34, Nr. 1, ianuarie – iunie 1982, p. 84 şi 85.


botanică” poate fi apreciată drept exhaustivă şi evidenţiază preocupările enciclopedice

ale dispărutului om de ştiinţă, ignorat de oficialii şi ceasovoii vremii.

Fiul memorialistului a părăsit această lume în ziua de 4 iunie 2003, într-un anonimat

aproape total. A fost înmormântat la Cimitirul Mărcuţa, acolo unde – la 30 august 1902 – a

intrat în lumea tenebrelor şi cea care fusese bunica sa, Maria Şercăianu. Coborârea

sicriului în pământ cu ceea ce mai rămăsese din omul de ştiinţă de altădată şi din

pasionatul cercetător al Carpaţilor noştri a fost văzută de un singur cunoscut: un

colocatar din imobilul aflat în strada Jules Michelet nr. 15 care s-a nimerit acolo în mod

întâmplător. Rudele n-au aflat, prietenii nici atât; străini de familie şi de idealuri au apărut

ca „moştenitori” şi s-au grăbit!

De abia la 15 iulie 2003, inginerul Vladimir Nicolau şi soţia sa, Liliana – născută

Ghilaciu – au publicat un anunţ, semnalând moartea „distinsului om de ştiinţă şi de suflet,

inginerul ALEXANDRU BELDIE, doctor docent în ştiinţe silvice, membru al Academiei de

Ştiinţe Agricole şi Silvice, botanist de prestigiu şi autor a numeroase lucrări de specialitate.

Un om de excepţie care dispare în anonimat”.

Acest mesaj a avut efect. „Cercetătorii şi proiectanţii de la ICAS Bucureşti”

(Tudosoiu Cătălin şi Eugenia, mama sa; Stoiculescu D. Cristian; Nicolau Vladimir şi Liliana,

soţia sa; Biriş Iovu-Adrian; Bândiu Constantin; Roşu Constantin; Moraru Doina) şi doi

universitari de la Facultatea de Silvicultură din Braşov (Parascan Darie şi Florescu I. Ion) au

organizat un parastas la Cimitirul Mărcuţa, în ziua de19 iulie 2003 cu ocazia împlinirii a şase

săptămâni de la deces, aducând un creştinesc şi „Pios omagiu dr. doc. ing. Alexandru

Beldie”, potenţat cu două superbe coroane de flori. Pe post de fotograf, Vladimir Nicolau

a imortalizat tristul eveniment.

O ceremonie similară s-a organizat după un an, la 4 iunie 2004, de un grup mai

restrâns de foşti colaboratori (Vladimir şi Liliana Nicolau, Cristian Stoiculescu şi Constantin

Bândiu), acţiune care le face cinste.

Cu un an înainte de deces, dr. ing. Cristian D. Stoiculescu scrisese un amplu studiu1

pe tema Parcului Naţional Bucegi, ca un „Omagiu neobositului cercetător al Bucegilor,

Domnului dr. doc. ing. silvic Alexandru Beldie, la împlinirea vârstei de 90 ani”, subliniind că

„Graţie dr. doc. Al. Beldie şi militanţei sale protectoare neobosite, după război, au fost

închise carierele de calcar de la Sinaia şi a fost conservat brădetul secular de la Sinaia

prin subtraversarea conductei magistrale de gaz metan, strecurată şerpuit şi ramificat pe

sub rădăcinile arborilor” din pădurea de la Piatra Arsă etc.

1 Cristian D. Stoiculescu. Parcul Naţional Bucegi în derivă ? REVISTA DE SILVICULTURĂ ŞI CINEGETICĂ, Braşov, Nr. 17 – 18, 2003,

p. 52 – 60 („Articolul a fost depus la redacţie înaintea apariţiei Hotărârii de Guvern 230/26.III.2003”).


Pentru inginerii instalatori, soluția montajului în paralel a rezistențelor electrice într-un

circuit aplicată - de Alexandru C. Beldie, doctor docent în biologie – la o magistrală de

gaze combustibile naturale (“metan”) care trebuie să traverseze o pădure cu mare

valoare ecologică, merită a fi reținută și promovată. Interdisciplinaritatea conferă puteri

multiple celor care o practică!

Cristian Stoiculescu ne-a relatat şi nouă, în ziua de 2 noiembrie 2009, detalii ale unei

bătălii duse de omul de ştiinţă cu tenacitatea şi curajul caracteristice marilor personalităţi

care îşi iubesc ţara şi luptă pentru viitorul ei, formulând – în finalul discuţiei noastre – două

concluzii: „Alexandru Beldie a fost unul din singurii opozanţi ai distrugerii pădurii” şi

„Alexandru C. Beldie e un geniu pentru botanica noastră”.

Autorul studiului, el însuşi un mare patriot şi profesionist (a descoperit1 „Robinia

pseudoacacia Linné, varietatea oltenica”, în colaborare cu Emil Bârlănescu şi Aurelian

Costea), a avut bucuria să-l vadă publicat la timp şi să-l prezinte şi omului de ştiinţă căruia

i-l dedicase.

În anul 2002, cercetătorul Cristian Stoiculescu (născut: 23 ianuarie 1941) a avut o

iniţiativă demnă de consemnat. Într-un documentat memoriu, adresat directorului

general al Regiei Naţionale a Pădurilor, a propus valorificarea operei de excepţie a

savantului Al. Beldie. În acest sens, a formulat zece acţiuni posibile şi s-a bucurat să afle că

memoriul a fost aprobat. În baza rezoluţiei date, discuţiile de la nivelul ICAS au prins contur

şi din propunerile respective menţionăm numai patru:

1) Ridicarea unui bust în incinta sediului Parcului Naţional Piatra Craiului, un obiectiv

aflat – atunci – în construcţie;

2) Reeditarea valoroasei lucrări de sinteză „Flora României. Determinator ilustrat al

plantelor vasculare. Editura Academiei R.S. România. Vol. I, 1977; Vol. II, 1979”.

Misiunea aceasta şi-a asumat-o prof. dr. ing. Vasile Ciocârlan şi modul în care şi-a

onorat angajamentul se cunoaşte;

3) Ierbarul de la ICAS întocmit de omul nostru de ştiinţă – un model în domeniu – să se

conserve şi să se numească „Ierbarul Alexandru Beldie”. Decizia s-a aplicat imediat;

cât despre conservarea ierbarului depun mărturie responsabilii de la ICAS;

4) Să se tipărească „Harta forestieră a României” întocmită de Al. Beldie la scara

1/200.000, un unicat în domeniu prin dimensiunile ei şi bogăţia de informaţii, aflată

în incinta ICAS. Această propunere nu s-a materializat până astăzi.

1 Flora Republicii Socialiste România. Vol. XIII. Editura Academiei R.S. România. Bucureşti, 1976, p. 46.


După cum se constată, valorificarea operei lui Al. Beldie, în varianta bunelor intenţii

din anul 2002, rămâne un deziderat pentru lumea ştiinţifică românească şi, în mod

deosebit, pentru cercetătorii şi managerii de la ICAS.

Un articol de autentică preţuire a omului de ştiinţă Alexandru Beldie şi a operei lui a

publicat Vladimir M. Nicolau în cotidianul România liberă, tot în ziua de 15 iulie 2003, prin

care a anunţat1 întreaga lume: „Alexandru Beldie a dispărut!”

În locul meu, dau cuvântul autorului acestui articol omagial care a prezentat în

mod convingător pe „inginerul Alexandru Beldie, doctor în ştiinţe silvice, eminent botanist,

părinte al Rezervaţiei naturale din munţii Bucegi, pionier al alpinismului românesc între

1930 şi 1940, cercetător ştiinţific şi autor al unor importante volume privind studiul plantelor

lemnoase şi flora României, redactor ştiinţific al monumentalei lucrări „Flora României” (13

volume), autor – singur sau în colaborare – a peste 90 de titluri de articole, comunicări,

hărţi privind subiecte din silvicultură, botanică, ecologie, protecţia naturii, turismul montan

şi alpinism. Un om de ştiinţă şi suflet, îndrăgostit de flori şi de piscuri, muzician prin pasiune

(şi practică!), decorat în război şi prizonier în URSS unde, în lagăr, organizează o orchestră

şi dă concerte!

Între 1949 şi 1953 – lector universitar (îndepărtat ca „indezirabil”); …în fine, mult prea

târziu, în 1991 – după răsturnare! – este cooptat ca membru titular al Academiei de Ştiinţe

Agricole şi Silvice.

A avut şi o „lipsă” … remarcabilă: nu a fost membru al P.C.R. … Anonimatul în care

s-a petrecut trecerea lui în nefiinţă ne îndurerează şi ne jigneşte ca prieteni şi ca români.

Este oare admisibil să ne îngropăm atât de adânc valorile încât nimeni să nu-şi mai

amintească de ele? Se impune a se repara grabnic această penibilă … neglijenţă”.

La împlinirea unui an de la deces, Vladimir Nicolau a publicat un amplu articol2,

adresat cititorilor acestei prestigioase reviste la care şi dispărutul om de ştiinţă colaborase

cândva.

Fiind un foarte bun cunoscător al preocupărilor lui Alexandru Beldie, inginerul

Vladimir Nicolau îl descrie aşa cum a fost: „O viaţă bogată în ani de fapte, strădanii şi

împliniri pe multiple planuri: sport, ştiinţă, cultură şi mai presus de toate, pe planul valorilor

umane fundamentale: ţinută morală, curaj, inteligenţă, putere de muncă. Un om de

carte, de suflet şi de caracter” ...

Pentru cei care nu-l cunosc, prietenul său Vl. Nicolau a notat: „În 1946, în cadrul

Institutului de Cercetare pentru Economia Forestieră (ICEF), Al. Beldie publică un Manual 1 România liberă, 15 iulie 2003, p. 23 („Mica publicitate. Decese”) şi 27. Nicolae Leonăchescu ; „Parlamentarul. Însemnări cu

sufletul la gură”, Vol. 24, p. 5774 şi 5775 (mss.).

2 Vladimir M. Nicolau. Să ne amintim de Alexandru Beldie. REVISTA PĂDURILOR, Anul 119, Nr. 4, 2004, p. 50 – 53.


pentru determinarea pe timp de iarnă a plantelor lemnoase din România …; între 1949 –

1953 ocupă funcţia de conferenţiar la Facultatea de Silvicultură din Institutul Politehnic

Bucureşti; de unde vârtejul insalubru al comunismului îl izgoneşte ca „indezirabil” în ciuda

calităţilor sale de pedagog”.

Se menţionează şi activitatea la „Flora R.S.R. (13 volume), în care câteva varietăţi

de plante, identificate de el, îi poartă numele: Iris dacica Beldie, Ulmus ambigua Beldie,

Quercus valachica Beldie ş.a.”

Despre activitatea ca membru în echipele de turişti şi alpinişti, în care Al. Beldie era

„vioara numărul 1”, Vl. Nicolau precizează: „Ctitor şi custode al rezervaţiei naturale din

munţii Bucegi, pionier al protecţiei mediului, Al. Beldie şi-a petrecut viaţa între laboratorul

cu cărţi şi ierbare, locuinţa sa, pădurea, pajiştile alpine şi brânele suspendate pe abrupturi

ameţitoare. L-au respectat şi l-au îndrăgit ciobanii şi cabanierii; l-au privit cu suspiciune şi l-

au catalogat „nedisciplinat”(!) politrucii incapabili să priceapă că activitatea unui om cu

înaltă competenţă şi conştiinţă profesională nu poate fi dirijată şi cu ajutorul ceasului de la

poarta instituţiei”.

Alexandru Beldie a fost un om liber; un sacerdot al muncii intelectuale creatoare

de valori care are alt regim decât cel al activităţilor manuale, de rutină. Venea dimineaţa

la biroul de la ICEF Pipera „cam cu o jumătate de oră” după începerea programului şi la

13h 30 pleca la masă, acasă; revenea la birou la 16h şi lucra până seara, uitând de

trabuc şi punând apă în paharul cu vin de alături.

Întors acasă, lucra în continuare pentru că liniştea nopţii – condiţie absolut

necesară muncii intelectuale – îi stimula gândirea creatoare. Cine să-l înţeleagă şi să-l

stimuleze în perioada 1949 – 1975!?

Era cercetător ştiinţific gradul I şi şef al Laboratorului de dendrologie, „un om

admirabil, conştient de propria sa valoare şi totodată modest, afabil, deschis. A fost

respectat şi iubit de colegii şi de prietenii care au ştiut să-l înţeleagă”.

A fost pensionat forţat în anul 1975 pentru că cei care nu erau membri ai Partidului

Comunist Român n-aveau voie să ocupe posturi de conducere, „indiferent de

competenţă”.

Alexandru C. Beldie, prizonierul de la Oranki şi omul de ştiinţă, înţelegea lumea din

jur; ştia să lupte chiar dacă pensionarul era condamnat oficial să suporte marginalizarea

profesională şi izolarea socială. Colegii însă nu l-au uitat şi veneau să-l consulte şi să-i

urmeze sfaturile. Cercetătorii şi autorii lucrărilor de specialitate îi citează cărţile sau studiile

publicate; în lista cu „Referinţe bibliografice1” sunt date multe exemple. În cele patru

1 Nicolae P. Leonăchescu – Constantin Beldie, văzut din alt secol. Editura AGIR, București, 2011 p.114 -123.


volume ale monumentalei sale cărţi „Enciclopedia plantelor” (2002 – 2005), Constantin

Pârvu citează şapte lucrări de referinţă scrise de Alexandru Beldie. Şi alpinistul Niculae

Baticu îşi aduce aminte de el!

Ba, mai mult, soţii Nicolau sunt atenţi şi la posteritatea fostului lor prieten.

Constatând că a dispărut crucea de lemn pusă la mormântul lui Al. Beldie, se gândesc

să-i pregătească un loc final de odihnă pe măsura vieţii şi activităţii lui, în cimitirul din

Buşteni, sub vârful Caraiman.

Nu se poate explica, însă, „blocarea, prin 1986, a reeditării Determinatorului ‹ilustrat›

de plante vasculare din Flora României, lucrare fundamentală pentru literatura de

specialitate”, două volume apărute, iniţial, în 1977 şi respectiv, 1979.

Decepţionat, Vladimir Nicolau constată: „Tiparele celor care s-au retras în veşnicie

cu demnitate, asemenea lui Alexandru Beldie, au fost îngropate o dată cu ei”!

Să fie, oare, adevărat!? Din această perspectivă, Academia Română este datoare,

tuturor românilor, cu iniţiative reparatorii. Noi ne-am făcut datoria!

SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI

RESTAURAREA UNUI JILȚ ARHIERESC DIN SEC. XIX DE LA SCHITUL BERISLĂVEȘTI- VÂLCEA

RESTORATION OF A 19TH CENTURY BISHOP’S THRONE FROM THE BERISLAVESTI HERMITAGE

Autori: Gheorghe Valentin BUDA, Robert CIUPALĂ

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Anul IV, specializarea Ingineria

Produselor finite din Lemn

Coordonatori ştiinţifici: Prof. univ. dr. chim. Maria Cristina TIMAR,

Șef. lucr. dr. ing. Emanuela BELDEAN

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Departamentul Prelucrarea Lemnului si

Designul Produselor din Lemn

Rezumat:

Lucrarea se referă la conservarea și restaurarea unui jilț Arhieresc de la schitul

Berislăveşti,județul Vâlcea. Obiectul, datat 1838, este un minunat exemplu de artă și meșteșug al


comunității locale din acea perioadă prin formă, proporții, structură, elemente decorative, dar mai

ales ornamentul complex sculptat al spătarului. Acesta include o coroană – simbol al Mitrei Papale,

doi șerpi încolăciţi în jurul unor săbii, ciorchini de struguri, o inscripție chirilică șI anul 1838,

necesitând o documentare mai în detaliu pentru înțelegerea semnificației complexe. Obiectul a

fost inițial într-o stare precară de conservare datorită abandonării şi păstrării în condiții total

neadecvate, prezentând atac biologic sever, lemn puternic fragilizat, crăpături în lemn, elemente

lipsă, suprafețe îmbătrânite şi murdare. Intervenții anterioare de consolidare structurală, realizată

total neadecvat cu cuie metalice, au fost de asemenea evidente. Elementele spătarului, cu

excepția ornamentului sculptat, au fost foarte probabil înlocuite în intervenția de consolidare

anterioară cu elemente din cherestea brută de rășinos, fără prelucrare sau integrare cromatică şi

finisare. Principalele operații de restaurare au fost: curățarea, bio-protecția, consolidarea lemnului

fragilizat, integrarea cromatică cu păstrarea patinei, protecție preventivă șI finisare cu ceruri.

Elementele lipsă vor fi completate după o documentare adecvată privind istoria obiectului şi

obiecte similare.

Abstract:

The paper refers to the conservation and restoration of a wooden Bishop’s throne from the

Berislăveşti hermitage in Vâlcea County. The object, dated 1838, is a beautiful example of art and

craft of local communities at that period of time by shape, proportions, structure, decorative

elements and especially the complex carved ornament of the back rest containing a crown, two

serpents around swords, grapes, a Cyrillic inscription and the engraved year of execution 1838,

being a subject for an in depth further historical documentation. The object was in a quite poor

state of conservation due to its abandon and storage in inappropriate conditions, with severe

problems of biological attack, fragile wood, cracks in wood, missing of some wooden elements,

dirty and aged surfaces. Totally inadequate previous interventions of structural consolidation with

nails were also obvious. The original back rest elements, excepting the sculptured element were,

very likely, also replaced with roughly processed timber parts, in total contrast with the assembly,

without any attempt of colour integration or finishing. The main interventions on the object were:

cleaning, bio protection treatment, consolidation of frail wooden elements by resin impregnation,

colour integration maintaining the old patina, preventive preservation and wax finishing. The

missing elements will be completed after a more detailed documentation on the history of the pew

and examination of similar objects from the same location and period.


RECONDIȚIONAREA MOBILIERULUI - O ECO - OPŢIUNE PENTRU PRELUNGIREA DURATEI DE

UTILIZARE

FURNITURE RECONDITIONING - AN ECO - OPTION FOR AN EXTENDED SERVICE LIFE

Autori: Chiru Mihaela Celia, Talmazan Natalia, Petre Andreea Miruna, Popa Andreea, Axinte Simion

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, anul II, Master Eco-design de mobilier şi

restaurare, grupa 6502

Coordonatori ştiinţifici: Sef lucr. dr. ing. Emanuela Beldean, Prof. univ. dr. chim. Maria Cristina TIMAR



Rezumat:

În lucrarea de față sunt prezentate unele posibilități de recondiționare a unor piese de

mobilier, scoase din uz din cauza degradării și mai ales aspectului necorespunzător. Obiectivul

principal a fost punerea în valoare a suprafețelor vechi din lemn prin diferite tehnici de antichizare

sau finisare cu aspect neconvențional. Opțiunea pentru alegerea tipului de finisaj experimentat a

ținut seama de gradul de degradare a suprafețelor, folosind tehnici de finisare transparentă, pentru

cele mai puțin degradate și opacă, pentru cele cu defecte mai mari. Practic au fost

recondiționate și finisate cu tehnici diferite cinci scaune de laborator (tabureț)i ce au aproximativ

30-40 de ani și au servit ca și obiecte de ședere pentru laboratorul de chimie al facultății de

Ingineria Lemnului. Recondiționarea scaunelor a implicat următoarele operații: curățare, șlefuire,

consolidare structurală și finisare prin tehnica aleasă. Două scaune au fost antichizate opac iar trei

transparent. Prin acest demers acestea au fost puse în valoare și totodată au redevenit funcționale.

Recondiționarea unor piese de mobilier ce le readuce în stare de utilizare poate fi considerată și

un demers ecologic în sensul prelungirii duratei de viață și diminuării cantității de materiale

lemnoase ce impun operații adecvate de reciclare și pot avea un impact ecologic negativ.

Abstract:

The paper presents some possibilities of reconditioning furniture objects taken of service due

to degradation and especially their aspect. The main objective was to valorise old wooden

surfaces by different techniques of antic or non-conventional finishing. The option in choosing the

type of finishing was based on the degradation level of the surfaces: transparent finishes were

applied on the less damaged ones, while opaque finishes were used for the most degraded

surfaces. Practically, there were reconditioned and finished with different techniques five small


laboratory chairs of about 30-40 years old belonging to the laboratory of chemistry. The chairs

reconditioning implied several operations: cleaning, sanding, structural consolidation and finishing.

For two chairs an antic opaque finish was applied, while three chairs were finished transparent. By

these interventions the objects were aesthetically valorised and made functional again.

Reconditioning of some furniture objects and making them functional again may be considered as

an eco approach by extending the service life and reducing the amount of wooden materials that

should be recycled and may imply a negative ecological impact.

RESTAURARE VS. RECONDIȚIONARE

RESTORATION VS. RECONDITIONING

Autori: Chiru Mihaela Celia, Talmazan Natalia, Petre Andreea Miruna, Popa Andreea, Axinte Simion



Coordonatori ştiinţifici: Prof. univ. dr. chim. Maria Cristina TIMAR, Sef lucr. dr. ing. Emanuela Beldean



Rezumat:

Restaurarea reprezintă, în sens general repararea, aducerea în bună starea, refacerea în

forma inițială a unei opera de artă, monument de arhitectură sau a oricărui bun cultural, cu

păstrarea unui maxim de elemente autentice și în strict acord cu cele zece principii de restaurare.

Obiectul restaurat trebuie să fie comprehensibil, să transmită privitorului informația despre starea

inițială din punct de vedere formă, construcție, ornamentică și finisaj, păstrând însă nealterată

patina vremii și eventualele informații istorice. Funcționalitatea obiectului restaurat, nu este

obligatorie și categoric nu primează în fața autenticității. Recondiționarea reprezintă intervenția

menită de a readuce în stare de funcționare (utilizare) un obiect al activității umane.

Funcționalitatea este esențială, fie cea originală sau modificată. Aspectul poate fi schimbat prin

adăugare de elemente, eliminare de elemente sau schimbarea finisajului.

Restaurarea şi recondiţionarea mobilierului reprezintă două acţiuni strâns legate între ele,

care implică cunoștinţe aprofundate privind materialele și tehnicile de realizare și folosesc în mare

măsură operații similare. Opțiunea între restaurare și recondiționare trebuie să țină seama de

vechimea și valoarea culturală a obiectului în cauză, ce include nu numai aspectul estetic ci și

informația tehnică și istorică asociată materialelor folosite, soluțiilor tehnice și constructive.


Restaurarea şi recondiţionarea sunt exemplificate în lucrare prin prezentarea unor cazuri concrete

abordate în facultatea noastră.

Abstract:

Restoration represents, in a common sense, an intervention meant to repair and bring back

to its original state and shape any object of cultural value, maintaining a maximum of authentic

elements and in strict accordance to the ten restoration principles. A restored object should be

comprehensible and clearly transmit to the viewer the information about its original state as: shape,

construction, ornaments and finishing, maintaining at the same time the old patina and the historic

information. Functionality in not compulsory and should never compete to authenticity.

Reconditioning represents any intervention to make functional again any human made artefact.

Functionality is the key issue and this may the initial one or a new one, while the aspect may be

also changed by removing or adding parts or a different finish.

Furniture restoration and reconditioning are two interventions related to each other and

require deep knowledge on materials and techniques, employing many similar operations. The

option between restoration and reconditioning should consider the age and the cultural value of

the object, which includes not only the aesthetical aspect but also technical and historical

information associated to the materials used, techniques employed and constructive solutions.

Restoration and reconditioning are exemplified in this paper by some study cases undertaken in our

faculty.

RESTAURAREA UNOR OBIECTE DE LEMN POLICROM DIN COLECȚIA CNM ASTRA-SIBIU

RESTORATION OF SOME POLYCHROME WOOD OBJECTS FROM THE COLLECTION OF ASTRA

MUSEUM - SIBIU

Autori: Chiru Mihaela Celia, Talmazan Natalia, Popa Andreea, Prisacariu Bianca, Axinte Simion,

Petre Andreea Miruna



Coordonator ştiinţific: Expert restaurator Valer Olaru

Complexul Naţional Muzeal ASTRA- Sibiu

Rezumat:

Lucrarea se referă la restaurarea și conservarea unor piese de mobilier pictat: o ladă de


zestre ce datează din anul 1886 și două cuiere ce datează de la sfârșitul sec. al XIX-lea. Acestea

impresionează prin formă, proporții, realizare minuțioasă și finisajul acestora cu ornamente pictate

în tehnica flader. Aceste obiecte de patrimoniu aparțin Complexului Național Muzeal ˮASTRA‟ -

Sibiu și nu au mai fost restaurate anterior, deși erau evidente o serie de modificări, precum stratul

de finisare și agățătoarele cuierelor. Restaurarea lăzii și a cuierelor s-a realizat ținând cont de toate

principiile restaurării, a vizat investigarea obiectelor și operații specifice pentru suprafețele pictate și

suportul lemnos. Restaurarea suprafețelor pictate a inclus consolidarea stratului pictural, curățarea

stratului original sau decaparea stratului de repictare sau finisaj opac aplicat ulterior, integrare

cromatică pentru zonele mari cu lipsă de pictură, completarea picturii pe zone mici și vernisarea.

Restaurarea suportului lemnos a vizat curățarea, tratarea cu insecticide, remedierea crăpăturilor și

a defectelor de mici dimensiuni, completarea elementelor lipsă și aplicarea unor tratamente de

hidrofugare cu ceară de albine. Prin modul de restaurare adoptat obiectele si-au redobândit

aspectul original, cu păstrarea elementelor autentice și a informaţiilor de ordin istoric. Conservarea

și restaurarea se dovedește încă o dată un demers științific și tehnic complex pentru conservarea

patrimoniului și punerea în valoare a frumuseții și originalității obiectelor din lemn. Acestea implică

cunoștințe adecvate, respectarea eticii profesionale, răbdare și pasiune.

Abstract:

The paper refers to the restoration and conservation of some painted wood furniture

objects: a dowry chest from 1886 and two hangers from the end of 19th Century. Their shape,

proportions, exquisite manufacturing details and decoration by painting, all make the objects very

special. They are cultural heritage objects belonging to the CNM ASTRA Sibiu and were not restored

before, though some earlier modifications such as the paint layer and the actual hangers. Their

restoration was carried out according to the restoration principles, was based on scientific

investigations and included specific operations for the painted surfaces and the wooden substrate.

Restoration of painted surfaces included consolidation, cleaning of the original layer or stripping off

over-painting or opaque finish, chromatic integration of large areas or re-painting of small lacuna

areas and varnishing. Restoration of wooden substrate included cleaning, bio-protection,

remediation of cracks and small defects, completion of missing elements and hydrophobation with

bees-wax. By this approach the objects re-gained their original aspect, while authenticity and

historic information was also preserved. This is a proof for the importance of restoration and

conservation as a complex scientific activity for preservation of cultural heritage and valorisation of

original beauty of wooden artefacts. Restoration and conservation imply adequate knowledge,

respect of professional ethics, passion and patience.



O PLEDOARIE PENTRU PĂSTRAREA VALORILOR CULTURALE ABANDONATE

THE ACTION THE ATTIC - DIE BRÜCKE

A PLEADING FOR THE PRESERVATION OF ABANDONED CULTURAL HERITAGE

Autori: MirunaPetre1, Talmazan Natalia1, Cotta Andreea2

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului: 1anul II, Master Eco-design de mobilier

şi restaurare, grupa 6502; 2anul II, Ingineria Prelucrării Lemnului

Coordonatori ştiinţifici: Prof. univ. dr. ing. Maria Cristina TIMAR, C.S. dr. ing. Anca Maria VARODI,

Șef lucr. dr. ing. Emanuela BELDEAN



Rezumat:

Conservarea patrimoniului cultural material şi imaterial trebuie să fie o preocupare

constantă şi asumată a oricărei societăţi pentru păstrarea identităţii culturale. Obiectele din lemn

reprezintă o componentă importantă a patrimoniului național. Valorile culturale nu se referă

exclusiv la bunuri cu valoare istorică şi artistică deosebită aflate în colecţiile muzeelor ci şi la

obiectele (din lemn) din fiecare gospodărie, ce reflectă modul de viaţă de fiecare zi și

evenimentele deosebite, meşteşugurile şi tradiţiile, tehnica şi modul de prelucrare a unor resurse

naturale, etc, şi peste care trecerea timpului şi-a pus patina inconfundabilă, ce le conferă un spor

de frumuseţe şi un farmec deosebit. Dar tot timpul poate însemna degradare, uitare sau abandon,

şi toate acestea pot duce la pierderea iremediabilă a unor valori culturale şi informaţii istorice. În

cadrul unui parteneriat încheiat între Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania

din Braşov şi Muzeul de Etnografie din Braşov s-a pornit derularea acţiunii ”Podul – Die Brucke”, care

are drept scop recuperarea / restaurarea şi valorizarea culturală a unor bunuri mobile abandonate

în podul unei gospodării săseşti din Feldioara. Până În prezent s-a realizat documentarea în teren,

selectarea unor obiecte ce au fost aduse în laboratoarele facultăţii pentru investigare şi

conservare-restaurare. Acţiunea se constituie ca un pod peste timp şi o punte de legatură inter-

instituţională şi inter-umana, fiind implicaţi, pe bază de voluntariat, deopotriva specialști şi studenţi

de la anul I până la anul II master.

Abstract:

Conservation of material and immaterial cultural heritage should be a continuous and

assumed action of any society with the view of preserving its cultural identity. Wooden objects


represent an important part of cultural heritage. Cultural values refer not only to the items with high

artistic and historic value collected by museums, but also to the (wooden) objects from any

household, which reflect the every-day life and special events, artcrats and traditions, technic and

mode of processing of natural resources, etc., objects on which the time has put its specific patina,

which confers them a charmful beauty. But it is also the time which can cause degradation,

forgetfulness or abandon, and all these can lead to irremediable losses of cultural values and

historic information. Within a partnership with the Etnographical Museum of Brasov, it has been

started in our faculty the action called ”The Attic – Die Brucke”, aiming at recuperating / restoring

and cultural valorising some items of cultural value abandoned in the attick of a traditional Saxon

household from Feldioara. Up so far it was achieved on site- documentation and selection of some

objercts which were brought to our faculty for investigation, conservation and restoration. This

action is meant to be like a bridge over time and a relationship bridge between institutions and

people, as volunteers from specialists to undergraduate and post-graduate students are involved.


PRIMII PAŞI ÎN CONSERVAREA ŞI RESTAURARE A UNOR OBIECTE

THE ACTION- THE ATTIC - DIE BRÜCKE

THE FIRST STEPS IN THE CONSERVATION AND RESTORATION OF SOME OBJECTS

Autori: Marcu Elena, Ioana Petruţa, Balea Gabriela, Dobai Imola, Tudorache Alice, Zamfir Mara,

Soare Cristina, Florea Lucian, Dogariu Emil, Cotta Andreea

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului: anul II, Ingineria Prelucrării Lemnului


Șef lucr. dr. ing. Emanuela BELDEAN



Rezumat:

Lucrarea se referă la primii paşi în restaurarea şi conservarea unor obiecte din lemn şi metal

în cadrul acţiunii Podul – Die Brucke. Obiectele considerate sunt: o valiză de lemn, un ciubăr,

elemente de la o vârtelniţă şi razboi de ţesut şi două fiare de călcat. Pentru obiectele de lemn

principalele defecte au fost: depuneri de praf şi murdărie, atac de insecte, fragilizarea locală a

lemnului prin atac biologic, fisuri şi crăpături. Operaţiile de conservare-restaurare efectuate au

cuprins desprăfuire, curăţare, şlefuire, tratare cu insecticid, consolidare lemn fragilizat prin


impregnare cu Paraloid B72, reparare fisuri şi crăpături. Acestea vor fi urmate de patinare

coloristică, chituire şi hidrofugare cu ceară. Pentru elementele metalice şi obiectele metalice s-a

îndepărtat stratul de praf şi rugină. Urmează operaţii de pasivizare prin tratare cu tanin şi protecţie

cu un strat de Paraloid B72. Prin tratamentele aplicate obiectele şi-au redobândit aspectul de altă

dată dar şi şansa de a supravieţui în timp ca o mărturie a vremurilor trecute.

Participarea în această acţiune ne-a oferit prilejul de a înţelege mai bine fenomenele de bio-

degradare a lemnului şi importanţa unor tratamente adecvate de protecţie.

Abstract:

The paper refers to the first steps in the restoration of some wooden and metallic objects

within the framework of the action-“The Attic – Die Brücke”. The objects to be restored were: a

wooden suitcase, a tub, elements from a reel and a loom and two flat irons. The main defects of

wooden objects were: dirt and dust depositions, insects attack and, fragile wood as result of

biological attack, alongside wooden fissures and cracks. The operations of conservation-restoration

included: dust removing, cleaning, sanding, remedial bio-protection with an insecticide solution,

consolidation of fragile wood with Paraloid B72, fissures and cracks repairing. The following steps will

be patina imitation, stopping and a treatment with bees-wax for waterproofing. For metallic

elements and metallic objects the dust and rust were removed. A further chemical inactivation by

tannin treatment and protection with a layer of Paraloid B72 will be performed. By the treatments

applied the objects re-gained the former aspect and also the chance to survive in time witnessing

old times and traditions.

Our participation in this activity was an opportunity for a better understanding of the wood

biodegradation phenomena and the importance of appropriate wood preservation treatments.

CERCETĂRI PRIVIND STABILIREA LAVABILITĂŢII UNOR PRODUSE DE BIOPROTECŢIE A LEMNULUI

CONFORM NORMATIVELOR EUROPENE

RESEARCH CONCERNING LEACHABILITY OF SOME WOOD PRESERVATIVES ACCORDING TO

THE EUROPEAN NORMS

Autor: Széri Árpád

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ingineria Lemnului, Anul II, Ingineria Prelucrării Lemnului,

grupa 6201/




Rezumat:

Lucrarea urmăreşte stabilirea lavabilităţii comparative a sulfatului de cupru şi a Romalitului

N, verificând eficienţa fixării chimice în lemn a produselor de protectie pe bază de cupru cu


ajutorul bicromatului de potasiu. Lavabilitatea se referă la îndepartarea produselor de bioprotecţie

din lemnul tratat sub influenţa precipitaţiilor atmosferice. Aceasta reduce implicit eficienţa

tramentului şi are un impact ecologic negativ.

În acest scop s-au tratat prin impregnare în vid epruvete din trei specii lemnoase fag (Fagus

sylvatica), mesteacăn (Betula pendula) şi stejar (Quercus robur), cu soluţii apoase cu concentraţie

de 5% din cele două produse de testare. După o perioadă de fixare de două săptămâni şi

condiţionarea probelor, acestea au fost supuse testului de lavabilitate cu apă conform SR EN-84.

În final probele se recondiţionează pentru determinarea gravimetrică a pierderii de mas,ă ce se

asociază cu lavabilitatea produselor de bioprotecţie. Cercetările sunt în curs de finalizare.

Abstract:

The paper seeks to establish the comparative leachability of copper sulphate and Romalit

N, and determine therefore the efficiency of chemical fixation in wood of copper based wood

preservativeswith potasium dichromate. The leachability refers to the removal of bio protection

products from treated wood under the influence of atmospheric precipitations. This reduces the

efficiency of treatment and has a negative ecological impact.

For this purpose test pieces of three wood species: European beech (Fagus sylvatica), Birch

(Betula pendula) and oak (Quercus robur), were treated by vacuum-impregnation with aqueous

solutions of 5% concentration of the two tested products. After a period of two weeks of fixation

and further conditioning the samples were subject to the test of leachability with water according

to SR EN-84. Finally the samples were reconditioned for gravimetric determination of the loss of mass

which is associated with the leachability of bio protection products. Investigations are in progress.

IMPACTUL TEHNOLOGIC ASUPRA DESIGNULUI MOBILIERULUI DIN LEMN

THE IMPACT OF TECHNOLOGIES IN THE DESIGN OF WOODEN PRODUCTS

Autor: Ana Ghirghilijiu

Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea de Inginerie și Management în Construcția de Mașini, Anul II,

secţia Design Industrial, grupa 101

Coordonator ştiinţific: conf. univ. Valeriu Podborschi

Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea de Inginerie și Management în Construcția de Mașini, Catedra

Design Industrial și de Produs

Rezumat:

Designul fiind interpretat ca o artă a obiectelor, presupune o continuă căutare de forme

noi de prelucrare, care trebuie să satisfacă ulteriorii utilizatori atât din punct de vedere funcțional


cât și din punct de vedere estetic. Partea estetică joacă un rol determinant în evoluția produsului

industrial care urmează a fi comercializat. Astfel, de multe ori apar un șir de probleme pentru

realizarea în practică a celor mai îndrăznețe idei, în special când este vorba despre designul

mobilierului din lemn. Lemnul ca material natural rigid presupune anumite dificultăți de prelucrare.

Aceaste probleme pot fi ușor înlăturate prin intermediul anumitor tehnologii, cum ar fi curbarea,

care pe lângă faptul că permite realizarea celor mai dificile forme dar și sporește rigiditatea

produsului, un factor important în exploatarea ulterioară a piesei de mobilier. Astăzi, nivelul de

dezvoltare a tehnologiilor de prelucrare a lemnului este în continuă creştere, aşa deci şi designul

mobilierului din lemn continuă să uimească prin idei îndrăzneţe şi total inovative.

Abstract:

Design is seen as an art of things , it requires a continue search of new forms, which must

satisfy the subseqent users both through the functionally part and by the aesthetically extirior. The

aesthetic part have a determinant role in the evolution of industrial product. Therefore, sometimes

appear the many problems for the practical realization of the bolest ideas, especially when it

comes to design for wooden furniture. The wood beeing a natural solid matirial involves some

difficulty in the prelucration processing. This difficulties can be easly resolved using certain

technologies, such as curvature. This technology enables the realization of complicate forms, and

impruves some wooding properties. In present, the development of the wood processing

technologies is increasing, therefore and the design of the wooden furniture continues to amaze

with bold and innovative ideas.

IDEI ŞI EVENIMENTE

NODURI CĂZĂTOARE (II)

Alin M. OLĂRESCU1

Expoziţia Unpolished găzduită în perioada 28 septembrie – 11 noiembrie 2012, de

Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti, poţi vedea obiecte de mobilier,

amenajări interioare şi arhitectură create simplu şi coerent în spiritul tendinţelor actuale

(unele cu real potenţial ecologic, altele manifeste şi cele mai multe cu evidente trimiteri




la starea paradisiacă iniţială în care omul şi natura coexistau paşnic, ba chiar într-o relaţie

de veneraţie). Se pare că aceasta a fost şi intenţia curatorilor „Suntem designeri europeni

cu drepturi depline. La prima vedere publicul nu îşi poate da seama, nefiind evident, în ce

ţară au fost create proiectele prezentate în cadrul expoziţiei Unpolished. În acelaşi timp,

suntem diferiţi datorită experienţelor unice de dinaintea schimbărilor, graţie unui simţ al

umorului specific, în virtutea unor tradiţii meşteşugăreşti care se păstrează vii în Polonia”1.

Pe lângă proiectele prezentate, sunt amenajate şi trei proiecţii video foarte

importante şi profesionist realizate privind dezvoltarea designului polonez de-a lungul

timpului din care remarcăm sincronul (puţin defazat) al designului polonez cu designul

european dar şi o anume coerenţă instituţională în ceea ce priveşte această activitate.

Simplu, funcţional, coerent şi instructiv. Merită văzut!

Nu pot încheia decât întrebându-mă când vom putea afirma fără făţărnicie:

„Suntem designeri europeni cu drepturi depline iar la noi, în România, tradiţiile sunt încă

vii!”. (A. M. O.).

Foto: Antónia Czika

1Curatorii Agnieszka Jacobson – Cielecka şi Paweł Grobelny în pliantul de prezentare al expoziţiei.


În perioada 27 septembrie – 14 octombrie 2012 , la „The Ark” (str. Uranus, nr. 150,

Bucureşti) este găzduită expoziţia Eames by Vitra. Aici pot fi văzute dar mai ales încercate

obiectele mobilier create de cei doi mari designeri al secolului XX Charles & Ray Eames.

(A. M. O.).

Foto: Antónia Czika.

Eco – design & Restaurare

Vol. 1, Nr. 3, septembrie 2012.

© Eco – design & restaurare, 2012

Responsabilitatea pentru materialele publicate revine autorilor.

Editată de Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov.

Publicată de Editura Universităţii Transilvania din Braşov.

ISSN (online) 2284 – 8304

ISSN – L 2284 - 8304

Web site: http://www.unitbv.ro/il/Studenti.aspx

Director / Redactor şef: Alin M. Olărescu

Design copertă şi grafică: Andrea Deák

Întreţinere pagină web: Luminiţa Brenci

Coordonatori rubrici: Alin M. Olărescu, Anca Maria Varodi, Andrea Deák, Bogdan

Bedelean, Sergiu Răcăşan.

Coperta 1: Canapeaua MY norWAY, design Andrea Deák, 2011.

Contact:

Facultatea de Ingineria Lemnului

Colina Universităţii nr.1, 500036

Braşov, Romania

Tel: +40 268 415315

Fax: +40 268 415315

E-mail: [email protected] / [email protected]

http://www.unitbv.ro/il/Studenti.aspx



ISSN (online) 2284 - 8304ISSN - L 2284 - 8304

vol. 1, nr. 3

Documents