tehnologia de producere a cepei prin arpagic
TRANSCRIPT
Tehnologia de producere a cepei prin arpagic
Masterand: Raluca Cicevan
1
Cuprins
1. Introducere............................................................................................3
1.1. Scurt istoric........................................................................................3
1.2. Importanţa producerii seminţelor......................................................4
1.3. Scopul şi importanţa culturii cepei....................................................5
1.4. Tendinţe în eficienţa economică a culturii.........................................5
1.5. Originea şi aria de răspândire............................................................6
2.Tehnologia de cultură............................................................................7
2.1.Producerea arpagicului.......................................................................7
2.2 Pregătirea terenului.............................................................................7
2.3. Semănatul..........................................................................................7
2.4. Lucrările de întreţinere......................................................................7
2.5. Recoltarea şi păstrarea arpagicului...................................................7
3. Producerea seminţelor de ceapă...........................................................8
3.1. Pregătirea terenului...........................................................................8
3.2. Înfiinţarea culturii.............................................................................9
3.3. Lucrări de întreţinere........................................................................9
3.4. Recoltarea semincerilor....................................................................9
3.5. Extragerea seminţelor......................................................................10
3.6. Păstrarea şi depozitarea semincerilor şi a seminţelor......................10
4. Bolile şi dăunătorii cu care se confruntă ceapa...................................11
5. Soiuri şi hibrizi prezenţi în cultura din România în anul 2010...........13
6. Bibliografie...........................................................................................14
2
1. Introducere
Asigurarea pentru o producţie a cantităţiilor necesare de material bologic din
soiurile şi hibrizii valoroşi care să-şi menţină caracterele iniţiale, presupune aplicarea
permanentă a unor măsuri desfăşurate pe baze ştiinţifice, în funcţie de particularităţiile
biologice ale speciei şi cultivarului, într-un sistem bine definit, care poartă denumirea de
producerea semintelor şi materialului săditor.
Categoriile biologice din procesul de producere a seminţelor sunt următoarele:
sămânţa amelioratorului, sămânţa de prebază, sămânţa de bază, sămânţa certificată,
sămânţa comercială şi sămânţa standard.
1.1. Scurt istoric
Pe plan mondial, importanţa producerii seminţelor a fost evidenţiată de
evenimentele marcante. Astfel, ONU şi FAO s-au angajat în 1957 în „Campania
mondială pentru producerea seminţelor”, au declarat în 1961„Anul mondial al
seminţelor” şi au lansat în 1973 „Programul de ameliorare şi dezvoltare a seminţelor”. În
1983 Borlang, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a arătat că sporirea rapidă şi
substanţială a producţiei agrare.
În ţara noastră, în perioada interbelică şi imediat după aceea, seminţele necesare
culturilor legumicole erau asigurate în ceea mai mare parte din import sau de către
producătorii individuali şi în mică măsură prin producerea în unităţi mai mari, precum şi
în staţiunile experimentale din unele bazine legumicole bine reprezentate. Se importau
seminţe din Olanda, Franţa, Danemarca, Germania şi o mică parte din Bulgaria şi Serbia.
Deşi se importau seminţe din specii valoroase, acestea în scurt timp degenerau şi dadeau
producţii scăzute, cantitativ şi calitativ.
După anul 1950 problema producerii seminţelor de legume a început să se
contureze ca un sistem organizat de stat respectând-se o serie de reguli şi principii.
Înfiinţarea Institului de Cercetări Hortiviticole, în anul 1957, a permis ca
producerea seminţelor şi materialui săditor să devină o preocupare prioritară în cadrul
staţiunilor şi materialului săditor să devină o preocupare prioritară în cadrul staţiunilor
3
din subordinea acestuia. O noua etapă o reprezintă înfiinţarea în anul 1967,a Institului de
Crecetari pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra.
În anul 1971, prin apariţia Legii privind producerea, folosirea şi controlul calităţii
seminţelor şi a materialui săditor din soiuri omologate trebuia să se facă într.un sistem
unitar , bazat pe metodologii şi tehnologii riguros ştiinţifice, pentru a asigura producţiei
sămânţa selecţionată , cu valoare biologică şi culturală şi cu stare sanitară garantate.
În perioada 1980-1990, I.C.L.F. Vidra şi staţiunile legumicole au creat un
număr însemnat de soiuri şi hibrizi noi valoroşi, productivi şi de calitate superioară,
dintre care unele cu rezistenţă sau toleranţă la diferiţi agenţi patogenii şi la condiţii
diverse de mediu.
Rezultatele obţinute la arei, vinete, roşii si la alte specii legumicole au înlocuit
în proporţie de 80% soiurile vechi.
De asemenea I.C.L.F. Vidra a reuşit ca în fiecare an să producă în staţiunile
sale, ca şi în diferite unităţi de stat sau autorizate, intreaga canititate de seminţe din SE şi
E necesară reinmulturilor la toate soiurile şi hibrizii omologaţi ca şi a celor autorizaţi în
Lista oficială a soiurilor cultivate în România.
În pofida conţiilor climatice favorabile producerea seminţelor s-a redus
considerabil. În ultimii ani a scăzut volumul de producere a seminţelor de mazăre de
grădină, ardei şi gogoşari.
1.2. Importanţa producerii seminţelor
Importanţa producerii seminţelor şi a meterialui săditor are atât caracter practic
cât şi caracter teoretic. Caracterul teoretic este dat de faptul că producerea de seminţe
contribuie la îmbogâţirea patrimoniului de cunoţiinţe siinţifice ale omenirii, iar caracterul
practic este dat însă şi din rezultatele obţinute.
Încă din cele mai vechi timpuri şi până azi perpetuarea de la un an la altul a mai
multor specii se realizază prin seminţe.
Indiferent de modul cum evoluează omenirea, se pune problema resurselor de
hrană, iar în acest sens, o condiţie importantă a dezvoltării agricuturii şi în special
producerea de seminţe. Din aceste considerente, în marea majorităţilor a ţărilor lumii şi,
4
cu precădere în cele cu o agricultură avansată, producerea de seminţe şi material săditor
constituie activităţi complexe.
5
1.3. Scopul şi importanţa culturii cepei
Ceapa face parte din categorila legumelor bulboase, este una din cele mai
răspândite legume, care s-au cultivat din cele mai vechi timpuri datorită calităţii sale
alimentare, condimentare şi fitoncide. Este aproape zilnic prezentă în alimentaţie, este de
asemenea o materie primă foarte importantă pentru industira conserveşlor de legume,
paste sau carne, ca şi pentru industria de medicamente.
Fiind o specie legumicolă atât de importantă şi nu prea pretenţioasă faţă de
condiţiile de climă şi sol se cultivă între 5º latitudine nordică şi 60º latitudine sudică.
Suprafaţa cultivată cu ceapă a crescut în 10 ani de la 1825 mii hectare, la
2670(140%) mii hecatare, situndu-se pe locul patru între principalele specii legumicole
cultivate. (FAO Statistics 2000).
În România ocupă locul trei după varză şi tomate, cu o suprafaţă de peste 35 mii
hectare.
1.4. Tendinţe în eficienţa economică a culturii
Tendiţa ţărilor cu agricultură modernă este aceea de a menţine sau chiar reduce
suprafaţa cu ceapă, dar de sporire a producţiei medii la hectar, prin aplicarea celor mai
performante tehnologii care includ obligatoriu utilizare celor mai performante cultivare.
Cultura cepei este relativ costisitoare, datorită costurilor ridicate ale arpagicului,
erbicidelor, îngrăşămintelor, substanţelor de combatere a bolilor şi dăunătorilor şi a
flosirii în mare măsură a forţei de muncă manuală.
La noi eficenţa economică a culturii de ceapă, este redusă atât din cauza
consumului de ore-om/ha ridicat(700-750 la ceapa prin arpagic), cât şi din cauza
producţiilor mici realizate la hectar. Media pe ultimii 10 ani este de 9,5 t/ha
În S.U.A. una din ţările mari cultivatoare de ceapă se înregistrează 85-90 ore-
om/ha şi o producţie medie de 45 t/ha.
Pentru creşterea eficenţei economice a culturii de ceapă, se impun următoarele
lucruri:
-înfiinţarea culturilor pe terenuri plane şi irigabile,
-creşerea ponderii culturii cepei prin semănat direct
-folosirea a mai puţin de 5 kg de sămânţă la hectar şi înlăturarea lucrărilor de rărit
6
-mecanizarea culturilor, în special la recoltat
-introducerea în cultură a celor mai valoroase cultivaruri, cu rezistenţă la mană şi secetă.
1.5. Originea şi aria de răspândire
Cultivarea cepei ca plantă alimentară şi medicinală durează încă din antichitate.
Cu cel puţin 6000 de ani î.Hr. ceapa a început să se cultive în Egipt, pe Valea Nilului, de
unde a trecut în Grecia antică şi Imperiul Roman, iar de acolo s-a răspândit în toată
Europa.
La noi, ceapa se cultivă peste tot unde există aşezări omeneşti, în orice grădină de
pe lângă casă. În zonele cu condiţii naturale mai favorabile ceapa s-a cultivat pe suprafeţe
mari, creându-se o tradiţie şi chiar o specializare a unor bazine legumicole în acest sens,
unde au fost create şi unele soiuri autohtone. Se pot menţiona: Bazinul Legumicol al
capitalei cu soiul De Dărăşti, Bazinul Legumicol Craiova, cu soiul De Filiaşi, Timişoara
cu soiul De Vinga, Iaşi cu soiul Târgul Frumos(De Moldova), Făgăraş cu soiul Roşie de
Făgăraş, Tudra cu soiul Roşie de Turda şi Bazinul legumicol Buzău cu soiurile De Buzău
şi Diamant.
În prezent ceapa se cultivă anual pe o suprafaţă de 35 mii hectare, cu suprafeţe
însemnate în Dolj, Olt, Teleorman, Ilfov, Giurgiu, Călăraşi, Galaţi, Buzău, Arad etc.
2. Tehnologia de cultură
Cultura cepei, pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpagic, prin semănat
direct sau prin răsad. Dintre acestea cea mai avantajoasă din punct de vedere economic
este cea prin semănat direct şi ca urmare, pe plan mondial este mai mult utilizată.
La noi în ţară se practică însă pe suprafeţe de aproximativ 60-70% metoda de
cultură prin arpagic. Aceasta se datorează mai ales ritmului de creştere al plantelor, în
primele faze de vegetaţie, comparativ cu cele obţinute prin semănat direct şi datorită
acestui fapt, posibilităţilor mai bune de întreţinere culturii chiar şi în lipsa utilizării
erbicidelor.
7
2.1.Producerea arpagicului
Pentru producerea arpagicului se aleg terenuri cu grad mai redus de îmburuienare,
cu soluri bine structurate, care nu formează cruste.
2.2. Pregătirea terenului
Terenul se pregăteşte din toamnă printr-o fertilizare cu 300-350 kg∕ha superfosfat
şi 100-120 kg∕ha sulfat de potasiu, care se încorporează în sol prin arătură.
2.3. Semănatul
Semănatul are loc în luna martie, folosind 100-120 kg sămânţă pe hectar.
Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Se seamănă la 15 cm între rânduri, câte 6 rânduri
pe strat la 75 cm între straturi, utilizând formula 75+15 cm x5. Pe suprafeţe mari se
seamănă cu SUP-21, iar pe suprafeţe mici se seamănă în rifole deschise cu săpăliga. Dacă
umiditatea solului este scăzută se face o tăvălugire.
2.4. Lucrările de întreţinere
După semănat, pentru combaterea buruienilor se erbicidează şi Ramrod, 6-8
kg∕ha, aplicat în maxim 3-4 zile de la data semănatului. Dacă nu se erbicidează sunt
necesare pliviri repetate, ceea ce determină creşterea de preţ la arpagic.
În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări, cu norme de 250-300 m3∕ha.
Se aplică măsuri preventive pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, ca la
culturilre pentru obţinerea de bulbi.
2.5. Recoltarea şi păstrarea arpagicului
Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie august. Momentul optim de
recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază, la majoritatea plantelor şi
funzele s-au îngălbenit la vârf .
Se recoltează manual, prin smulgere, apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare
după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi:
8
-calitatea I: bulbii cu diametrul de 7-20 mm, care se vor utiliza pentru obţinerea bulbilor
pentru consum;
- calitatea II: bulbii cu diametrul peste 20 mm, care se pot folosin numai pentru obţinera
de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere;
Producţia de arpagic poate să ajungă la 6-7 tone pe hectar.
Arpagicul se păstrează în locuri bine uscate, aeristite, în lădiţe sau în straturi de
10-20 cm grosime.
3. Producerea seminţelor de ceapă
Seminţele de ceapă se obţin în anul al doilea sau al treilea de vegetaţie, în funcţie
de modul de obţinere al plantelor mamă: prin semănat direct, prin răsad sau prin arpagic.
În cazurile, pentru obţinerea bulbilor plante-mamă se procedează ca la culturile
pentru consum, acordându-se atenţie deosebită la aplicarea tehnologiei, precum şi sortării
riguroase după recoltare, pe baza caracterelor de soi şi anume mărime, formă, culoare.
Pentru cultura seminceră se evită zonele cu precipitaţii abundente şi cu
temperaturi mai scăzute în lunile iunie-iulie, când pkantele înfloresc. Se aleg zone ferite
de vânturi dar se evită locurile joase lipsite de curenţi de aer , unde de obiceri umiditatea
atmosferică este ridicată creându-se astfel condiţii favorabile pentru atacul de mană.
Fiind o sepcie alogamă se asigură pentru cultura seminceră distanţe de izolare de
2000 m faţă de alte culturi de ceapă.
Bune premergătoare pentrt culturile semincere de ceapă sunt speciile legumicole
fertilizate în anul anterior cu gunoi de grajd, cum sunt: bostănoasele, vărzoasele şi
solano-fructoasele.
3.1. Pregătirea terenului
Pregătirea terenului începe toamna devreme printr-o fertilizare de bază cu 300-
400 kg∕ha superfosfat şi 150-200 kg∕ha sulfat de potasiu încorporate în sol prin arătura
adâncă, la 28-30 cm . În cazul înfiinţării culturii semincere din toamnă, arătura se
mărunţeşte cu grapa cu discuri GD 3,2 . Altfel arătura rămâne nemărunţită până
9
primăvara,când se grăpează, se fertilizează cu 150-200 kg∕ha azotat de amoniu, apoi se
erbicidează cu reflan 24 EC 3-5 l∕ha.
3.2. Înfiinţarea culturii
Înfiinţarea culturii poate avea loc toamna cu 3-4 săptămâni înainte de venirea
îngheţului sau primăvara devreme în luna martie. Alegerea perioadei de plantare a
bulbilor depinde de rezistenţa la păstrare a soiului respectiv, în condiţiile care se pot
asigura pentr păstrare precum şi în funcţie de condiţiile climatice.
În vederea plantării bulbilor, se deschid rigole la adâncimea de 6-8 cm, pe soluri
mijlocii şi 8-10 cm pe cele nisipoase, distanţate la 90-100 cm. Bulbii se plantează în
rigole la distanţe de 25-30 cm. Pentru ca să poată intra tractorul încultură, în vederea
efectuării tratamentelor fitosanitare şi după dezvoltarea tulpinilor florifere, care vor lăsa
culoare de trecere unde se va planta arpagicul pentru obţinerea de ceapă de consum.
Pentru înfiinţarea unui hectar de cultură seminceră se folosesc 6-8 t bulbi. După
plantarea bulbilor aceştea se acoperă cu pământ, manual pe suprafeţe mici sau mecanizat
pe suprafeţe mari. La plantările din toamnă, înainte de venirea îngheţului se bilonează
rândurile cu rariţa pentru a proteja bulbii peste iarnă.
3.3. Lucrări de întreţinere
La culturile înfiinţate din toamnă, primăvara se aplică 150-200 kg∕ha azotat de
amoniu. Pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Gesargrad 50WP 3 kg∕ha, după
ce plantele au 3-4 frunze adevărate.
Cultura seminceră se menţine curată prin 2-3 praşile mecanice sau manuale. În
faza de creştere a tulpinilor florifere se fac 1-2 bilonări oentru menţinerea acestora în
poziţie verticală. Tot în acest scop, pe suprafeţe mici se poate instala un spalier cu un
rând de sârme duble printre care se poate instala un spalier cu un rând de sârme duble
printre care se dirijează tulpinile florifere sau se leagă cu rafie tulăpinile care provin de pe
aceeaşi plantă.
Pe timp secetos se aplică udări pe rigole, în cazul terenului modelat în straturi.
Periodic se fac 2-3 purificări biologice începând cu plantele slab dezvoltate sau
bolnave.
10
La apariţia tijelor florale, când selecţia în masă negativă se va aplicape baza
următoarele criterii: starea de sănătate a plantelor(îndepărtarea plantelor virozate, atacate
de Sclerotiana) şi tipicitatea acestora.
O altă purificare biologică se face la începutul înfloritului, când se elimină din lan
plantele cu tijele florifere şi inflorescenţele netipice soiului ca formă,vigoare,culoare, cele
cu atac puternic de mană , căzute la pământ, virozate etc., elimin area trebuind să fie
executată cât mai rapid pentru ca plantele respective să nu poată furniza polen celorlalte
plante din lan.
Pentru înbunătăţirea condiţiilor de polenizare entomifilă, în apropiera culturii, se
amplasează în timpul înfloritului 2-3 stupi cu albine pentru fiecare hectar de cultură
seminceră.
O atenţie deosebită se acordă combaterii preventive a bolilor şi dăunătorilor
folosind produse specifice.
3.4. Recoltarea semincerilor
Recoltarea semincerilor se face manual şi eşalonat începând din luna august. Se
recoltează atunci când 10-20% din capsulele inflorescenţei sunt crăpate şi se văd
sminţele. Recoltarea se execută dimineţa, pentru a evita scuturarea seminţelor şi constă în
tăierea tijelor de la baza inflorescenţelor, cu o mică porţiune din tulpină.
Inflorescenţele tăiate se adună în saci de polietilenă după care se întind în strat
subţire în locuri adăpostite şi bine aerisite pentru uscare. Apoi se batozează şi se
condiţionează cu selectoare Super Petkus.
Producţia de seminţe este de 400-700 kg∕ha.
3.5. Extragerea seminţelor
Extragerea seminţelor se face prin treerarea snopilor cu batoze speciale şi mai rar
cu combina. La ceapă, treerarea implică numai inflorescenle uscate pe prelate.
Condiţionarea seminţelor se face prin selectare cu SU-4 sau cu alte selectoare
speciale pentru seminţele de legume.
3.6. Păstrarea şi depozitarea semincerilor şi a semintelor
11
La ceapă păstrarea, plantelor mamă (bulbi) nu se va face niciodată în vrac ci
numai în ambalaje adecvate ( box-paleţi, lăzi tip P, saci stivuiţi până la înălţimea de doi
metrii). Se vor folosi, pentru păstrare, fie depozitele specializate cu ventişaţie mecanică,
fie depozitele frigorifice cu atmosferă normală, de tip universal care au posibilitatea ca pe
timpul păstrării să menţină o temperatură constantă de -1 ...0ºC şi o umiditate relativă a
aerului de 65-70%.
Controlul acestor parametri precumşi a stării fitosanitare a materialului supus
păstrării se va face astfel: temperatura şi umiditatea se controlează de trei ori pe zi iar
starea fito-sanitară la intervale de 7-10 zile prin ridicarea de probe din diferiite puncte ale
depozitului.
Orice abatere de la parametrii de temperatură şi umiditate relativă ai aerului se
corectează imediat iar semnalarea aparitiei bolilor de păstrare, se vor executa tratamente
cu fungicide.
4.Bolile şi dăunătorii cu care se confruntă ceapa
Principalii agenţi patogeni care afectează culturile de ceapă sunt: mana, putregaiul
cenuşiu, putregaiul alb şi putregaiul bacterian. Dăunătorii principali cu care se confruntă
ceapa sunt musca cepei şi tripsul comun.
Mana cepei(Peronospora destructor)
Pe frunze apar pete alungite de culoare gălbuie, pe suprafaţa cărora, în condiţii de
umiditate atmosferică ridicată şi la temperaturi de 10-18ºC, se dezvoltă un praf cenuşiu
violaceu format din fructificaţiile ciupercii.
În perioada de vegetaţie se fac 3-5 tratamente cu Ridomil gold plus 0,3%,
Previcur 607 SL-0,15%, Dithane M45-0.2%.
Putregaiul cenuşiu al cepei(Botrytis allii)
Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici, rotunde, uşor cufundate în
ţesuturi. La suprafaţa ţesuturilor atacate apare un praf cenuşiu. La plantele mai avansate
în vegetaţie atacul apare în zona coletului care se înmoaie şi putrezeşte. În secţiunile
longitudinale prin bulbi se constată că aceştea sunt pătrunşi de putregai umed, care
progresează din partea apicală până în cea bazală.
12
Primul tratament se face aplică cu 6 săptămâni înainte de recoltare, iar al doilea
după 3 săptămâni de la primul. Tratamentele se fac cu Rovral 0,1% sau Sumilex 0,1%.
Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum)
Atacul este frecvent în anii cu precipitaţii. Primul semn este îngălbenirea şi
uscarea vârfului care progresează lent spre baza frunzelor.
Rădăcinile sunt distruse şi are loc o putrezire umedă a tunecilor, urmată de
acopreirea cu miceliu alb, afânat superficial. Dacă infecţia se produce târziu, putrezirea
continuă pe timpul iernii.
Combaterea se face cu Rovral 0,25%, Ronilan 0,25%.
Putregaiul cenuşiu al bulbilor de ceapă(Erwinia carotovora)
Atacul apare începând cu a doua perioadă de vegetaţie şi este favorizat de
umiditatea ridicată a solului. Coletul plantelor bolnave devine moale, pe secţiune
longitudinală prin bulb. Tunicele sunt înmuiate. În timpul păstrării atacul progresează, în
final bulbii putrezesc şi emană un miros neplăcut.
Prevenirea şi combaterea se face cu Starner 20-01%.
Musca cepei(Delia antqua)
Produce două generaţii pe an., larvele din prima generaţie atacă frunzele şi bulbii
în formare, iar cea de-a doua generaţie numai bulbii.
În interiorul unui bulb de ceapă se dezvoltă între 5-10 larve, care produc galerii
profunde, atacul fiind însoţit de degradarea ţesuturilor pe care secundar se instalează
diferite ciuperci saprofite. Frunzele plantelor atacate, se îngălbenesc, se veştejesc şi se
uscă. Provoacă pagube de 30-50%. Iernează în stadiul de pupă în sol.
Combaterea se face cu Diazol 60 EC-0,15%, Zolone 35 EC-0,20%.
Tripsul comun(Trips tabaci)
Este un dăunător specific, atacă în anii călduroşi şi secetoşi. Atacul se manifestă
în iunie-iulie, plantele se opresc din creştere, frunzele sunt lipsite de turgescenţă, iar
cultura privită în lumina soarelui are o culoare argintie.
Pentru combatere se recomandă două tratamente la interval de 10-12 zile cu
Diazol 60 EC-0,2%, Mospilan 20 EC-0,03%.
13
5. Soiuri şi hibrizi prezenţi în cultura din România în anul 2010
Denumireasoiului
Menţinătorul
Anulinregistrării
Anul reinscrierii(radierii)
Comercializarepană la
Observaţii
Grupa dematuritat
eDIN ARPAGIC
Alexandra 1072 2009 radiat31.12.2008
30.06.2011 tm aAndrona 1029 1999 std aEnigma 1072 2005 tm aFilofteia 1072 2005 stm aLiliana 1029 2005 stm a
DIN SĂMANŢĂAndrada 1029 2002 radiat
31.12.200930.06.2012 H td a
Anuska 1029 2000 td aArieşana 1034 2008 std aAroma 2073 2002 td aBarito 2016 2003 H stm a
Briliant 1092 2006 std aCsanad 2073 2004 td a
De Buzău 1033 1977 2009 std aDelicioasă 1029 2003
radiat31.12.2009
30.06.2012 tm aLuciana 1029 2000 H td aMarrona 1029 2002 H td aMilena 1029 2001 H td aNicola 1029 2001 H td aNiky 1029 2002 td a
Orizont 1031 2005 td aPannonia 2073 2004 td a
Perieţi 1072 2008radiat
30.06.2008
30.06.2011 std aRomito 2016 1998 H tm a
Roşie de Arad 1072 1999 2009 std aRoşie de Arieş 1034 1962 2009 stm a
Savuros 1033 2009 tm a
14
6. Bibliografie
1. Metodologii De Producere A Seminţelor De Legume Şi Flori- Marin
Ardelian, Radu Sestraş şi Mirela Cordea
2. Producerea De Sămânţă Şi Material Săditor Horticol, 2008- Mirela
Cordea
3. www.facultate.regielive.ro
4. www.agrocultura.ro
5. www.semplant.ro
6. www.isitis.ro
7. http://www.profituri.ro
15