SOLUTII OFERITE DE TEHNOLOGIA INFORMATIEI UTILIZATE IN DOMENIUL BANCAR

Internetul bancar.Apariţia internetului este considerată ca cel mai important eveniment din a doua jumătate a secolului XX din punct de vedere al impactului în economie şi societate. În 1966 Paul Barand de la RAND Corporation emite conceptul transmisiei dinamice a pachetelor de date intr-o reţea descentralizată şi stabileşte anumite principii de funcţionare. În 1968, Laboratorul Naţional de Fizică al Angliei construieşte pe baza acestui concept primul prototip de reţea, inovaţie care este apoi dezvoltată de alte firme, în special americane, care construiesc reţele cu un număr din ce în ce mai mare de calculatoare. Din 1982, internetul devine de utilitate publică şi se dezvoltă vertiginos devenind aproape o necesitate în societatea informatizată. Potrivit publicaţiei International Telecommunication Union, internetul dispunea la finele anului 2003 de aproape 700 mil. de utilizatori, din care 32% în Europa, 31% în Asia-Pacific, 30% în SUA şi Canada. Pe sectoare economice, la nivel mondial, ponderea transmisiilor prin internet era de 34% în sistemul bancar, 29% în comunicaţii şi media, 25 % în distribuţie şi restul în celelalte domenii.

Operaţiunile bancare prin internet au apărut în ţările puternic industrializate după anul 1990, iar în România din 2000 şi acestea sunt strâns legate de comerţul electronic şi de plata electronică a serviciilor. Internetul bancar măreşte foarte mult gradul de libertate al celor care fac plăţi sau transferă fonduri, nefiind legaţi de drumul la ghişeul bancar. Mai mult, internetul bancar poate fi accesat de la orice calculator conexat la internet şi nu numai propriul calculator de la domiciliu, deci emitentul instrucţiunii de plată poate să transmită mesaje şi de la o altă locaţie dacă cunoaşte elementele de personalizare. Internetul bancar oferă posibilitatea nu numai a efectuării operaţiunilor bancare dar şi a obţinerii informaţiilor financiar-bancare necesare pentru gestionarea fondurilor. Internetul bancar este în continuă expansiune şi determină schimbări nu numai în relaţiile bancă-client dar chiar şi în comportamentul uman, astfel că nimeni nu mai poate ignora folosirea acestuia.

Internetul bancar este definit de către instituţiile financiar bancare de specialitate (Electronic Banking Group din cadrul Payments Committee Basel sau Office of the Comptroller of Currency-SUA) în mai multe variante cu acelaşi conţinut – furnizarea de servicii bancare prin mijloace electronice tip internet.

Băncile pot oferi servicii de tip internet bancar în două feluri: - conexiunea bancă-client prin reţeaua internet şi efectuarea operaţiunilor de la

distanţă prin banca existentă;- infiinţarea unei bănci virtuale, Internet Only, în care calculatorul-server se află

intr-un birou care este şi sediul băncii de la care se poate efectua toată gama de operaţiuni prin internet.

Din punct de vedere bancar, serviciile de plăţi se referă la transferuri de credit, transferuri de debit, schimburi valutare, confirmări de operaţiuni, mesaje cu instrucţiuni de transfer, precum şi o gamă largă de informaţii bancare. Cele mai numeroase sunt transferurile de credit care sunt preferate atât de utilizatori cât şi de comercianţi pentru accesul uşor al partenerilor la sistem şi procedurile de lucru mai puţin sofisticate. Sub aspectul decontării, serviciile oferite de bănci sunt cu plata în timp real (plăţi de mare valoare, business to business) care satisfac cerinţele de rapiditate şi securitate şi cu plata

amânată cu decontare prin casa de compensaţii (plăţi de mică valoare, business to consumers) pentru plăţile efectuate de populaţie care are satisfacţia că tranzacţia economică se efectuează în timp real iar cea financiara la un timp scurt (1-2 zile), decontarea fiind iniţiată de comercianţi. Deşi perioada de timp de când se utilizează internetul bancar este destul de scurtă, evolutia plăţilor bancare prin internet este structurată în literatura de specialitate în trei etape:

- plăţi într-o formă mai puţin sigură (rudimentară după unele opinii) în care utilizatorii comunicau numărul de card direct comercianţilor;

- plăţi pe baza unor tehnologii care identifică numai calculatorul de la care s-a emis instrucţiunea nu şi utilizatorul de card;

- plăţi pe baza de smart card prin care se identifică atât calculatorul cât şi utilizatorul.

Sistemul bancar existent in tara noastra este rezultatul unei evolutii rapide. De la cateva banci specializate existente in 1989, ulterior transformate in societati pe actiuni, s-a ajuns in prezent la un numar semnificativ de societati bancare, ale caror unitati bancare acopera cea mai mare parte a unitatilor administrativ-teritoriale ale tarii. Activitatea de informatica bancara a cunoscut o evolutie marcata de conditiile noi create de trecerea la sistemul economiei de piata. O schimbare semnificativa a fost renuntarea la sistemul de prelucrare a datelor bancare de catre centrele teritoriale de calcul. Conditiile concurentiale noi, patrunderea masiva pe piata romaneasca a calculatoarelor personale au permis constituirea la nivelul unitatilor bancare a unor compartimente responsabile cu prelucrarea automata a datelor. Caracteristica principala a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat intre factorii implicati in activitatea bancara. Din acest punct de vedere evolutia sistemelor informatice bancare presupune implementarea succesiva sau directa a urmatoarelor tipuri de sisteme informatice:

- sisteme informatice bancare fara conectivitate: sunt caracterizate prin existenta unor PC-uri independente pe care ruleaza aplicatii specifice anumitor compartimente: contabilitate, creditare etc. Transferul de date intre calculatoare este asigurat de regula prin intermediul suportilor externi . Acest tip de sisteme informatice este intalnit indeosebi in unitatile bancare de dimensiuni mai mici (agentii, filiale);

- sisteme informatice bancare cu conectivitate locala: sunt sisteme informatice bazate pe retele locale de calculatoare; - sisteme informatice bancare cu conectivitate globala: sunt sisteme informatice bazate pe retele de arie intinsa (WAN) care conecteaza retelele locale (LAN) ale unitatilor bancare. informatice existente.

Conectivitatea locala este realizata prin existenta unei retele locale de calculatoare si a unor aplicatii care sa exploateze facilitatile puse la dispozitie de aceasta. Calculatoarele sunt distribuite la diversele compartimente functionale ale bancii, fiind conectate la serverul de retea. Ca server se utilizeaza un calculator cu resurse puternice, iar ca statii de lucru se pot utiliza calculatoare personale obisnuite. Aplicatiile partajeaza o baza de date centralizata situata pe server, actualizarile realizandu-se de la statiile distribuite la compartimentele de lucru. Pentru a asigura uniformitatea sistemelor informatice, aplicatiile sunt dezvoltate de regula in compartimentele specializate ale

centralelor societatilor bancare. In ce priveste mediile de programare utilizate pentru dezvoltarea aplicatiilor bancare, se constata migrarea de la sistemele de gestiune de tip Fox Pro LAN catre sisteme de gestiune bazate pe tehnologia client/server, de exemplu Oracle. Conectivitatea locala ofera urmatoarele avantaje:

- datele sunt preluate de sistemul informatic la locul producerii lor (ghiseele bancii, compartimentele functionale);

- informatiile pentru factorii de decizie ai bancii sunt furnizate in regim on-line;

- operatiile front office sunt rapide, flexibile si au un aspect modern;

- se reduce numarul documentelor interne vehiculate si procesate;

- partajarea resurselor scumpe: imprimante laser, suporti de memorare etc.

Compartimentele functionale ale bancii beneficiaza in mod direct de conectivitatea locala. Conducere: Directorul bancii are acces in orice moment la informatiile operationale si tactice in mod nemijlocit, procesul decizional este rapid si bine fundamentat. Tot mai frecvent sunt utilizate programele de simulare si asistare a deciziei, care ofera factorului de decizie variante de decizie si consecintele acestora:

- Serviciul credite: Inspectorii de credite au acces la datele de ultima ora privind starea financiara a solicitantului de credite. Exista programe sofisticate care pe baza datelor despre client calculeaza principalii indicatori si asista decizia de acordare a creditului.

- Serviciul contabilitate: Balantele, fisele de cont si extrasele de cont se obtin direct pe baza tranzactiilor introduse la ghisee.

- Serviciul tezaur si casierie: Operatiile de depunere/restituire de numerar au un caracter preponderent front office.

Intr-un sistem bazat pe o retea locala de calculatoare, lucrurile se simplifica. Clientul se prezinta direct la casierie, casierul vizualizeaza pe ecran starea contului clientului, verifica numerarul prezentat de client, inregistreaza tranzactia in calculator, listeaza la imprimanta documentul justificativ in trei exemplare pe care le certifica, iar un exemplar il inmaneaza clientului. Conectivitatea locala este de natura sa imbunatateasca acele operatii care nu implica interactiunea cu sistemul financiar-bancar extern. Majoritatea activitatilor bancare presupun insa aceasta interactiune. De exemplu, un solicitant de credite poate avea societati comerciale sau reprezentante in mai multe judete, poate avea credite la alte societati bancare. In aceste cazuri, informatiile furnizate de sistemul informatic bazat pe conectivitate locala sunt insuficiente. Activitatea bancara care presupune cel mai intens schimb de informatii cu mediul financiar-bancar extern este activitatea de plati si decontari bancare. Pentru a identifica posibilitatile de informatizare a acestei activitati, urmeaza o scurta descriere a sistemului actual de plati si decontari din tara noastra si incercarile de informatizare a acestuia.

Sistemul de plati si decontari. Activitatile economice presupun fluxuri financiare intre agentii economici. Aceste fluxuri se realizeaza sub forma de numerar sau prin alte mijloace de plata. Deficientele sistemului de plati si decontari din tara noastra au determinat ca, in ciuda masurilor punitive, fluxurile financiare sub forma de numerar sa aiba inca o pondere insemnata. In prezent, platile in economia romaneasca sunt realizate intr-o pondere covarsitoare prin mijloace de plata pe suport hartie. Este vorba in primul rand de ordine de plata si cecuri si intr-o masura mai redusa de ambii, bilete la ordin si alte mijloace de decontare pe suport hartie. Mijloacele de decontare pe suport hartie au caracteristic faptul ca necesita circulatia fizica a instrumentului de plata intre platitor si beneficiar. Durata decontarii depinde in principal de doi factori: - societatile bancare la care platitorul, respectiv beneficiarul, au deschise conturi; - dispunerea teritoriala a unitatilor bancare la care au deschise conturi (acelasi judet sau judete diferite). Se deosebesc astfel doua tipuri de decontare:

- decontare intrabancara: cand atat unitatea bancara a platitorului, cat si unitatea bancara a beneficiarului apartin aceleiasi societati bancare (de exemplu, un client al B.C.R. Cluj plateste o suma unui client al B.C.R. Brasov);

- decontare interbancara: cand unitatile bancare implicate in decontare apartin unor societati bancare diferite (de exemplu, un client al B.R.D. Tg-Mures plateste unui client al B.R.C.E. Constanta).

Decontarea intrabancara (intre unitati teritoriale ale aceleiasi societati bancare), este cea mai rapida, putand fi preluata intr-o proportie insemnata de sistemul informatic. Desi decontarea pe suport hartie presupune transferul fizic al documentelor de decontare intre unitatea bancara platitoare si cea beneficiara, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unitatile bancare isi pot transfera pe cale electronica instrumentele de plata, urmand ca documentele de plata propriu-zise sa urmeze circuitul postal obisnuit, in final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizeaza de regula prin fax sau telex. Exista in prezent societati bancare care au renuntat la transmisiile telex/fax si realizeaza transmisia tranzactiilor aferente decontarilor intrabancare direct intre sistemele informatice ale unitatilor teritoriale (prin intermediul centralei societatii bancare). Acest tip de decontare este cunoscuta in limbajul bancar curent sub denumirea de decontare electronica. De obicei, decontarea electronica intrabancara se realizeaza dupa urmatorul algoritm: - unitatile bancare debiteaza conturile clientilor platitori si trimit la centrala societatii bancare fisiere ce contin date privind platile catre clientii celorlalte unitati bancare; - fiecare unitate preia de la centrala tranzactiile care reprezinta platile care ii sunt adresate, apoi crediteaza corespunzator conturile clientilor beneficiari; - instrumentele de plata pe suport hartie urmeaza circuitul postal obisnuit si sunt anexate ca documente justificative. Decontarea electronica permite transferul rapid al fondurilor intre platitor si beneficiar (in aceeasi zi) si automatizeaza integral operatiile back office.

Decontarea interbancara este mai complicata deoarece in decontare sunt implicate societati bancare diferite si, in plus, intervine o terta institutie: Banca Nationala a Romaniei prin sistemul caselor de compensatie. Exista mai multe circuite pentru

documentele de plata, insa pentru simplificare vom considera cazul mai general cand societatea bancara initiatoare dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie. Sa presupunem ca un client (platitor) al B.C.R. din judetul A plateste prin ordin de plata o suma unui client (beneficiar) al B.R.D. din judetul B. Procesul de decontare interbancara se desfasoara astfel: - platitorul prezinta ordinul de plata la unitatea B.C.R. din judetul A; - contul clientului este debitat, iar ordinul de plata este remis prin sistemul intrabancar la sucursala B.C.R. din judetul B; - unitatea B.C.R. din judetul B prezinta ordinul de plata agentului de compensare al B.R.D. in cadrul sedintei de compensare care are loc la sucursala Bancii Nationale din judetul B; - pe baza ordinului de plata, unitatea teritoriala a B.R.D. din judetul B realizeaza creditarea contului beneficiarului. Pe baza unor conventii intre societatile bancare si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, unitatile bancare pot prezenta la compensare copii ale documentelor de plata, obtinute in urma transmisiilor fax, telex sau prin modem, prin circuitele intrabancare proprii. Se poate observa ca decontarea interbancara are o componenta intrabancara care, dupa cum s-a aratat mai sus, poate fi informatizata. Prin urmare, unele societati bancare ar avea posibilitatea prezentarii la compensare a documentelor de decontare intr-o forma electronica. Acest lucru ar permite realizarea electronica de compensare la sediul sucursalelor B.N.R. Principalele motive pentru care nu s-a adoptat aceasta solutie sunt:

- exista inca diferentieri substantiale privind dotarea cu tehnica de calcul si programe a societatilor bancare;

- trebuie rezolvate probleme legate de integritate, securitate si interoperabilitate;

- platile prin intermediul cecului sunt conditionate de transmiterea fizica a filei de cec intre unitatile bancare implicate, deci acest gen de plati nu se preteaza la o compensare electronica.

Posibilitatile de informatizare a platilor pe suport hartie, precum si tendintele actuale de a adopta metode de plata moderne (care vor fi descrise mai jos), ridica in fata factorilor de decizie problema implementarii unor sisteme informatice bancare bazate pe conectivitate globala. Sistemele informatice ale unitatilor bancare bazate pe retele locale (LAN) sunt conectate intr-un sistem informatic integrat al societatii bancare bazat pe o retea de arie larga (WAN). Aplicatiile exploateaza baze de date distribuite accesate prin tehnica client/server. Crearea unor structuri intranet la nivelul sistemului informatic integrat permite transferul electronic al documentelor intre unitatile bancare. Existenta infrastructurii corespunzatoare conectivitatii globale creeaza conditiile implementarii unor metode avansate de transfer al fondurilor.

Mijloace de plata moderne. Dezvoltarea tehnicii de calcul din ultimele decenii a influentat direct metodele si tehnicile utilizate in domeniul financiar bancar. In tarile avansate volumul tranzactiilor efectuate utilizand mijloace electronice detine ponderea cea mai mare. In ultimii ani, un numar din ce in ce mai mare de societati bancare romanesti adopta metode de plata moderne. Principalele metode moderne de plata utilizate sunt:

- platile cu card;

- schimbul electronic de date financiare;

- home banking; - internet

Platile cu card. Acest gen de plati cunosc o varietate larga de implementari, de la simpla retragere a unei sume in numerar pana la initierea unor plati de mare valoare. Principiile si regulile de efectuare a transferului de fonduri si decontare prin intermediul card-urilor sunt reglementate in tara noastra de Regulamentul nr. 6/14.11.1995 emis de Banca Nationala a Romaniei. Sistemul de plati pe baza de card are urmatoarele componente: - dentinatorul card-ului; - card-ul; - automatul programabil; - comerciantul; - agentul de decontare. Tipul automatului programabil respectiv al card-ului implicate in initierea si efectuarea platii stabilesc operatii specifice de plata, si anume: Tipuri de automate programabile - distribuitorul automat de numerar (cash dispenser) permite detinatorului card-ului sa retraga disponibil din cont sub forma de numerar; - ghiseul automat de banca (ATM -Automated Teller Machine) permite detinatorului card-ului, in plus fata de distribuitorul automat de numerar, accesul la unele servicii bancare cum sunt: obtinerea de informatii privind situatia conturilor personale, initierea unor transferuri de fonduri; Automatele programabile mentionate mai sus pot fi amplasate: - in incinta bancii, cu acces limitat la orarul de functionare al bancii; - intr-un spatiu special al bancii accesibil 24 ore (Lobby 24 hours); - intr-un spatiu exterior bancii (TTW - Through The Wall); - terminalul pentru transferul electronic de fonduri la punctul de vanzare (EFT/POS - Electronic Fund Transfer at Point of Sale) permite preluarea si transmiterea de informatie privind plata cu card a unor bunuri sau servicii la sediul comerciantului

Tipuri de card-uri. Debit card - permite debitarea automata a contului detinatorului card-ului (cumparator) cu suma reprezentand contravaloarea bunurilor sau serviciilor achizitionate folosind card-ul. Credit card - permite achizitionarea de bunuri sau servicii a caror valoare cumulata nu poate depasi un anumit plafon stabilit de emitentul card-ului. Pe baza datelor achizitionate prin intermediul automatelor programabile se stabileste suma efectiv utilizata, care urmeaza sa fie restituita bancii care a emis card-ul de catre detinatorul card-ului. Card multifunctional - este un debit card care poate indeplini si alte functii: retrageri de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de detinatorul card-ului. Automatele programabile - au incorporat un microprocesor si software aferent, fiind conectate prin comunicatie asincrona cu centrul de autorizare al platilor situat de regula in centrala societatii bancare care emite card-ul. Card-urile sunt cartele de plastic pe care informatia este memorata pe suport magnetic sau, in cazul card-urilor inteligente, microprogramat. In tara noastra, numarul utilizatorilor de card-uri este modest in comparatie cu tarile avansate. Pentru a degreva personalul angrenat in operatii front office, un numar tot mai mare de societati bancare introduc la sediile unitatilor bancare teritoriale automate programabile. Transferul electronic de fonduri la locul vanzarii are, de asemenea, un volum redus.

Servicii bancare la domiciliu (home banking). Home banking defineste accesul la serviciile bancare din exteriorul sediului unitatii bancare. Acest acces se poate realiza

prin intermediul unui simplu telefon conectat la o centrala telefonica digitala sau prin intermediul unui calculator personal. Accesul la servicii bancare prin telefon (telephone banking) se realizeaza astfel: de la un telefon cu tastatura se formeaza numarul serviciului bancar telefonic, dupa terminarea mesajelor emise de robotul telefonic (placa voice-teller plus software-ul aferent) se tasteaza codul numeric personal (PIN), apoi se tasteaza codul operatiei ce se doreste a se efectua asupra contului curent. In prezent, acest tip de serviciu este intalnit la unele banci din tara, dar este orientat in principal spre informarea clientului privind starea conturilor sale. Clientul poate obtine informatiile sub forma de voce sau fax. Accesul la servicii bancare prin intermediul unui calculator personal presupune conectarea calculatorului personal al clientului bancii prin intermediul unei linii telefonice si a unui modem la calculatorul bancii. Comunicatia si accesul la serviciile bancare sunt controlate de un program specializat furnizat de banca instalat pe calculatorul clientului. De fapt, calculatorul clientului devine un ATM virtual. Se pot ordona plati, se pot obtine informatii privind starea contului etc. Acest gen de serviciu este putin utilizat in tara noastra.

Pentru operaţiunile prin internet utilizatorul trebuie să deschidă un cont la bancă cu această destinaţie care se alimentează cu sumele necesare din contul curent din care se vor efectua ulterior plătile şi se încheie o convenţie cu banca emitentă pentru accesul la produsele şi serviciile bancare cu drepturile şi obligaţiile partenerilor (bancă-client). Prin convenţie, clientul acceptă toate procedurile de lucru ale băncii, inclusiv instrumentele de plată şi tarifele pe care aceasta le practică în mod rezonabil. Clientul stabileşte un nume de utilizator şi o parolă care vor fi folosite la accesarea site-lui băncii şi primeşte de la bancă un dispozitiv de securizare care se va instala pe calculatorul personal. Totodată, comerciantul încheie o convenţie cu banca sa, banca acceptatore pentru derularea plăţilor prin internet. În ce priveşte instrumentele de plată folosite în internetul bancar acestea sunt următoarele: cardurile bancare (cu bandă magnetică, cu cip şi virtuale), ordinul de plată electronic, cecul electronic, dispozitia de încasare electronică – în special pentru plăţile externe. Cardurile cu bandă magnetică şi cu cip, pot fi de debit, de credit, mixte debit/credit iar cardurile virtuale sunt dematerializate, adică o imagine cu elementele cardului care operează în limita unei sume şi au o durată foarte scurtă de până la o zi sau se foloseşte numai pentru o singură tranzacţie, după care se reîncarcă de câte ori este nevoie, ceea ce le conferă o securitate mult sporită.

Tipuri de operaţiuni bancare. Operaţiunile prin internet banking se referă la produse şi servicii bancare, precum şi la consultanţa bancară în funcţie de gama pe care o oferă fiecare bancă. Tipurile de operaţiuni cele mai frecvente se referă la:

- constituirea/reînnoirea/desfiinţarea de depozite la termen;- plăţi din conturi pentru produse şi servicii bancare;- plăţi prin carduri bancare;- transferuri interbancare de fonduri;- transferuri de fonduri între conturi şi între carduri;- schimburi valutare;- informaţii gen extrase de cont/stări financiare/ scadenţe;- informaţii privind produsele şi serviciile bancare (tipurile de produse/servicii,

dobânzi, comisioane, termene, garanţii, facilităţi, cursuri valutare etc);

- informaţii privind accesul la diverse tipuri de credite (se introduc datele solicitate şi se primeşte răspunsul privind accesul la creditul solicitat);

- informaţii privind produsele noi şi facilităţile promoţionale etc.

Infrastructura internetului bancar. Infrastructura unui canal de internet bancar cuprinde componentele electronice de la părţile implicate în tranzacţie, emitent (cumpărător), banca emitentului, reţea internet, comerciant (acceptator), bancă acceptatoare şi reţeua de plăţi prin carduri, astfel:

- emitent – PC cu echipament de conectare la reţeaua internet şi dispozitiv de securizare (codificare/decodificare) a transmisiei, program pentru portofelul electronic;

- acceptator – PC cu echipament de conectare la reţeaua internet, dispozitiv de securizare a transmisiei, server cu modul client, website pe internet cu produsele şi serviciile oferite;

- reţeaua internet – echipamente de recepţie/transmisie a mesajelor (legătura dintre cumpărător si site şi dintre site şi comerciant), servere de depozitare a site-lor şi de procesare a instrucţiunilor primite;

- banca emitentă – echipament de recepţie/transmisie, dispozitiv de securizare, server de procesare a instrucţiunilor, echipament de autorizare;

- banca acceptatoare – echipament de recepţie/transmisie, dispozitiv de securizare, modul client, server cu modul de procesare.

Această infrastructură presupune costuri superioare de investiţii decât la tranzacţiile curente de plată prin carduri, în special pentru bănci, precum şi riscuri mai mari, din care cauză şi comisionele pentru operaţiunile bancare sunt mai ridicate.

Operaţiuni de plată cu carduri. Plăţile prin internet se pot efectua cu orice tip de card acceptat de banca comerciantului, indiferent dacă este cu bandă magnetică, cip sau card virtual. Cel mai recomandat este cardul virtual al cărui cont se încarcă cu valoare pentru o singură operaţiune iar după efectuarea acesteia se descarcă de suma rămasă, deci fraudarea nu mai are sens întrucât cardul nu mai este operabil. Cardul virtual este dematerializat (nu are suport fizic), el există numai sub forma unor informaţii care se transmit de banca emitentă utilizatorului în vederea folosirii acestora pentru plăţi prin internet. Avantajul este foarte mare în sensul că a dispărut posibilitatea de sustragere a banilor din contul de card iar dezavantajul ar fi încărcarea contului pentru fiecare tranzacţie.

În vederea efectuării unei tranzacţii prin comerţul electronic, cumpărătorul accesează site-ul comerciantului şi se stabileşte legătura între PC-cumpărător şi modulul client al comerciantului, după care urmează dialogul pe baza meniului afişat. În continuare, se obţine suma totală de plată şi se declanşează comanda de cumpărare. Pe ecranul PC-cumpărător apare un formular de plată şi se introduc datele de identificare şi cele confidenţiale de pe card, după care se transmite comanda de plată. Modulul client al comerciantului emite o cerere de autorizare care se transmite băncii acceptante (modulul client) şi aceasta o retransmite băncii emitente. La primirea solicitării, banca emitentă autentifică şi procesează mesjaul şi apoi transmite autorizarea băncii acceptante, iar aceasta confirma plata către cumpărător, după care are loc livrarea mărfii. Schema unei plăţi prin internet se prezintă mai jos.

Fluxul operaţional al platilor cu card se derulează astfel:

1 cumpărătorul accesează prin reţeaua internet site-ul comerciantului, alege produsele, completează informatiile privind cardul şi dă comanda de plată;

2 comerciantul transmite băncii acceptante informaţiile privind cardul şi solicită autorizarea plăţii;

3 banca acceptatoare autentifică cardul şi transmite cererea de autorizare prin reţeaua de carduri către banca emitentă; reţeaua validează cardul şi retransmite mesajul către banca emitentă;

4 banca emitentă autentifică mesajul, îl procesează şi transmite autorizarea de plată, prin reţeaua de carduri, către banca acceptantă;

5 banca acceptantă transmite autorizarea de plată către comerciant;6 comerciantul transmite cumpărătorului, prin reţeaua internet, confirmarea

privind autorizarea plăţii şi eventual un mesaj referitor la livrarea mărfii;7 la finele zilei, PC comerciant descarcă tranzacţiile intr-un fişier electronic

care se transmite băncii acceptante;8 banca acceptantă selectează plăţile pe bănci emitente şi transmite fişierele,

prin reţeaua de carduri, pentru decontare prin compensare;9 în urma compensării, are loc transferul de fonduri la agentul de deconatre

(BNR) unde băncile emitente şi acceptante au conturile.Mesajele prin internet se transmit sub formă codificată (criptare) pentru protecţia

informaţiilor privind cardurile. Criptarea/decriptarea se face automat, cu ajutorul unor dispozitive speciale, primtr-o anumită mişcarea a maosului.

Cardul bancar este una din marile realizări în domeniul tehnicii bancare ca urmare a progreselor deosebite din tehnologia electronică privind informatica şi telecomunicaţiile. Cardul cuprinde un complex de inovaţii atât în ce priveşte tehnologia industrială, cât şi cea de securitate a circulaţiei informaţiei şi a tehnicii de procesare bancară.

Istoria cardului bancar începe după al doilea război mondial odată cu expansiunea economică, extinderea serviciilor pentru populaţie şi necesitatea unei alternative la plăţile de valori mici pentru care numerarul nu mai satisfăcea cerinţele comercianţilor şi ale populaţiei. În aceiaşi perioadă apar câteva variante ale cardului, dintre care cea mai reprezentativă o considerăm pe cea emisă în anul 1946 în SUA, cand o bancă din New York specializată în creditul de consum lansează un nou produs Charge It, care consta în emiterea către clienţi a unui bon valoric scrip cu care aceştia efectuau cumpărături de la comercianţi. Bonurile scrip erau depuse de comercianţi la banca emitentă iar aceasta transfera sumele în conturile lor. In 1950 apare, tot în SUA, cardul de plastic pentru consum şi călătorii emis de firma Diners Club şi preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic în sistemul bancar are loc începând din 1960 prin BANK OF AMERICA care lansează produsul BANKAMERICARD (ulterior VISA International) şi care înregistrează un succes deosebit. În Europa, prima lansare a unui card are loc în 1967 în Franţa numit Carte Bleu. Cardurile s-au extins foarte repede cuprinzând tot mai multe ţări, cele mai cunoscute carduri fiind VISA şi MASTERCARD care acoperă cca. 90% din tranzacţii. In România, primele operaţiuni cu carduri s-au efectuat în 1980 în cadrul ONT (Oficiului Naţional de Turism) pentru plata serviciilor de turism de către cetăţenii străini, iar primele carduri (VISA) emise de băncile româneşti au fost lansate în 1995.

Intr-un timp destul de scurt, cardul a devenit pe plan internaţional instrumentul de plată preferat de populaţie în detrimentul plăţilor în numerar. Potrivit statisticilor internaţionale pe anul 2004 (grupul celor zece ţări cele mai dezvoltate), plaţile prin carduri deţineau cca. 60% din volumul numeric al plăţilor fără numerar şi cca. 2% din valoarea tranzacţiilor. Ponderea redusă a plăţilor prin carduri se datoreşte faptului că acestea se efectueaza în special de populaţie care operează cu valori mici.

Internet bankingul facilitează interacţiunea prin intermediul Internetului dintre un client şi banca la care acesta are unul sau mai multeconturi. Pentru acesta, clientul va trebui să furnizeze un nume de utilizator şi o parolă către un anumit calculator al băncii care este conectat la Internet.Clientul va avea acces la o serie de informaţii legate de conturile sale de la respectiva bancă (solduri la o anumită dată, desfăşurător altranzacţiilor desfăşurate într-o anumită perioadă) prin simpla utilizare a Internetului.Mai mult decât atât, acesta va putea efectua o serie de operaţiuni bancare din faţa calculatorului, fără a mai fi necesar să se deplaseze la sediul băncii (transfer de fonduri, plată facturi furnizori, etc.). Accesul la acest serviciu este asigurat in tot timpul anului, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana.In afara de disponibilitatea ridicata, acest serviciu ofera si avantajul simplitatii. n general, navigarea pe site-urile dedicate Internet banking-ului este simpla si intuitiva.

Mobilitatea este un alt beneficiu al serviciului. Oriunde te gasesti, daca ai un calculator conectat la Internet poti sa realizezi operatiile puse la dispozitie de Internet banking. Mai mult, pentru a incuraja folosirea Internet banking-ului, bancile percep comisioane mai mici pentru operatiile online decat pentru cele realizate la ghiseu sau prin telefon.

Internet bankingul reprezintă un concept diferit faţă de e-banking, deşi ambele pun la dispoziţia utilizatorilor servicii similare. Internet bankingul presupune o conexiune cu banca prin intermediul Internetului, în timp ce pentru e-banking, conexiunea directă cu banca este realizată cu ajutorul unei linii telefonice şi a unui modem. În zilele noastre, accentul este mutat din ce în ce mai mult din zona e-banking către cea a Internet bankingului.Dezvoltarea pieţei echipamentelor mobile a atras după sine posibilitatea efectuării tranzacţiilor bancare prin folosirea unui telefonsau a unui PDA (Personal Digital Assistant), ceea ce a condus la apariţia mobile banking care presupune accesul la distanţă pe baza unor servicii oferite de către operatori dedicaţi.

Securitatea tranzacţiilor bancare. O cerinţă fundamentală a tranzacţiilor bancare desfăşurate pe Internet este aceea a securităţii informaţiilor. Informaţiile schimbate între două calculatoare din Internet sunt supuseurmătoarelor categorii de riscuri:

- interceptarea – conversaţia poate fi interceptată

de o terţă persoană;- manipularea – datele din cadrul unei conversaţii

private pot fi modificate pe traseul parcurs de la sursă la destinaţie;- depersonalizarea – presupune declinarea sau atribuirea unei

false identităţi.Toate aceste riscuri legate de securitate sunt tratate de către navigatoarele curente prin intermediul protocolului SSL care impune paşii pe care trebuie să-i urmeze calculatoarele implicate într-o conversaţie pentru a asigurasecuritatea comunicaţiilor. Aceste reguli se referă la confidenţialitate, autentificare, nerepudiere şi controlul integrităţii. Pentru criptare şi autentificare, SSL foloseşte tehnologii dezvoltate de RSA Data Security. Criptarea se realizează la nivel de sesiune, deci ea nu va fi repetată pentru fiecare conexiune în parte. Cheile folosite pot fi pe 40, 128 sau 256 de biţi. Cu cât cheia are o lungime mai mare, cu atât timpul necesar spargerii ei creşte exponenţial.Datorită faptului că protocolul SSL se află sub stratul protocoalelor nivelului aplicaţie (HTTP, SMTP, FTP) dar deasupra niveluluitransport pe care se situează protocolul TCP/IP, acesta poate opera independent de protocoalele aplicaţiilor Internet. SSL este utilizat atât de aplicaţie client cât şi de cea de pe server, astfel încât transmiterea datelorprin Internet se face în manieră criptată şi se consideră că acestea ajung în siguranţă la serverul dorit şi numai la acesta.O sesiune bancară este iniţiată prin conectarea unui client, folosind protocolul SSL, la serverul băncii prin furnizarea unui nume de utilizator şi a unei parole. Dacă informaţiile respective sunt corecte, serverul va autentificaclientul şi va iniţia sesiunea de criptare.Rolul sesiunii de criptare este de a proteja şi securiza informaţiile schimbate între client şi serverul băncii. Acesta din urmă foloseşte protocoale interne pentru a comunica cu programul de tranzacţionare electronică. Aceste protocoale interne previn accesul neautorizat la informaţiile legate de clienţi şi de conturile acestora. Între serverul din Internet şi calculatorul caregăzduieşte programul de tranzacţionare electronică (serverul de tranzacţionare) sunt interpuse firewall-uri şi rutere de filtrare în scopul de a separa reţeaua internă a băncii de Internet:

- ruterele de filtrare au rolul de verifica, pentru fiecare pachet, sursa şi destinaţia acestuia şi de a decide dacă pachetul va fi lăsat să intreîn reţeaua băncii sau va fi respins. Orice pachet care nu este direcţionat către un serviciu specific va fi respins de către ruterele de filtrare. În plus, acestea asigură şi protecţia reţelei în cazul unor atacuri Internet clasice;

- firewall-urile separă reţeaua internă a băncii de serverul de tranzacţionare electronică situat în Internet. Datele schimbate între clientşi server sunt criptate înainte de a fi transmise.Prin folosirea unui formular securizat aflat la o adresă de forma https:// se pot transmite în siguranţă informaţii confidenţiale (cum ar fi numărul cărţii de credit şi codul acesteia de securitate, numele de utilizator, parola), fără a exista pericolul ca acestea să fie interceptate de terţe persoane. Înainte de a iniţia o tranzacţie pe Internet va trebui să avem încredere în administratorul serverului la care ne conectăm. SSL protejează informaţiile pe traseulde la client către server, dar nu ne poate proteja împotriva unor persoane rău intenţionate.Securitatea oferită de criptare este direct proporţională cu lungimea cheii de codificare care este folosită. Pentru criptarea pe 40 de biţi, numărul total de combinaţii posibilei este egal cu 240, pentru o cheie de lungime egalăcu 128 de biţi, numărul de combinaţii devine 2128, respectiv 2256 pentru chei pe 256 de biţi.

Securitatea unui model de tranzacţionare pe Internet trebuie să cuprindă cinci niveluri de bază:1. asigurarea securităţii informaţiilor provenite de la clienţi în momentul în care acestea sunt transmise de la calculatorul clientului către serverul WEB al băncii. Securitatea datelor transmise de navigatorul clientului către serverul băncii este asigurată cu ajutorul protocolului SSL;2. securitatea serverului WEB al băncii – acesta se află plasat în spatele unui zid de protecţie şi utilizează protocolul SSL pentru a comunica cu calculatoarele clienţilor. Navigatorul de pe calculatorului clientului nu poate accesa decât acest server din cadrul reţelei bancare;3. securitatea serverului de Internet banking – presupune direcţionarea în deplină siguranţă a cererilor primite de serverul WEB către serverul de tranzacţionare. Serverul WEB este singurul proces care poate comunica prinintermediul zidului de protecţie cu serverul de tranzacţionare pe care rulează aplicaţia de Internet banking;4. securitatea bazei de date ce conţine informaţii legate de clienţi şi de conturile acestora. Baza de date va fi accesată de către serverulde tranzacţionare şi de către staţiile de lucru din reţeaua internă. Baza de date implementează mecanismele de securitate de la nivelul sistemului de operare folosit combinate cu cele de la nivelul firewall-ului.5. securitatea reţelei interne a băncii care este situată în Intranet. De cele mai multe ori pe fiecare nivel este amplasat un monitor de securitate care reprezintă un program special care analizează

încercările de conectare eşuate şi poate recunoaşte eşecurile provenite în urma unei încercări de a accesa anumite resurse de către o persoană neautorizată.

Pentru ca o banca sa poata sa puna la dispozitia clientilor serviciul de Internet banking ea trebuie sa obtina un aviz emis de catre Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI). Serviciul este structurat in 8 module functionale si anume: Administrare, Conturi, Extrase de cont, Ordine de plata LEI, Ordine de plata VALUTA, Carduri, Taxe si Informatii financiar-bancare. Utilizand aceste module clientii pot efectua plati prin ordine de plata de compensare sau de trezorerie, pot transfera interbancar sume intre conturile proprii de card si/sau curente, pot face plati valutare interne sau externe, pot vizualiza in orice moment soldurile conturilor lor deschise la Bancpost, pot afla informatii despre diverse cursuri valutare si dobinzi practicate de banca. De asemenea, prin modulul Taxe pot fi achitate datoriile catre bugetul local de catre contribuabilii cu domiciliul in jurisdictia Primariilor ce au incheiat conventii in acest sens cu banca respectiva.

In scopul asigurarii unui inalt nivel de siguranta, acest serviciu a fost dezvoltat pe o infrastructura care respecta standardele internationale de securitate a informatiei. Serviciile de acest tip oferite de alte banci avizate, cum ar fi BRD-NET de la BRD Groupe Societe Generale, ofera facilitati ca de exemplu: consultarea informatiilor referitoare la soldul conturilor, consultarea detaliilor operatiunilor efectuate pe conturi, realizarea transferurilor intre conturile proprii precum si realizarea platilor catre beneficiari.

Pe unele site-uri gasim o alta optiune, deosebit de folositoare, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizati cu aplicatiile de Internet sau pentru cei care nu sunt siguri in ceea ce priveste utilizarea propriu-zisa a instructiunilor, a meniului serviciului. Este vorba despre varianta demo a Internet banking-ului, in care oricine poate intra si poate vedea care este rezultatul fiecarei actiuni intreprinse fara a afecta vreun cont, deoarece toate informatiile sunt fictive. Astfel de optiuni sunt oferite clientilor de catre Banca Transilvania, BRD Groupe Societe Generale si HVB Bank (prima banca occidentala care a adus Internet banking-ul in Romania).Deoarece in cadrul Internet banking se poate lucra cu sume foarte mari de bani, securitatea sistemelor de transfer electronic este esentiala pentru buna functionare a serviciului. Astfel, se poate observa si din caseta dedicata securitatii ca transmitere datelor este securizata prin intermediul protocolului SSL cu o lungime a cheii de criptare de 128 de biti, iar pentru autentificarea clientilor se face prin intermediul unui dispozitiv de securitate Digipass. Acesta este un un aparat de securitate pentru accesarea serviciului de Internet banking care genereaza o parola - token-ul. Dispozitivul de securitate Digipass este accesat prin introducerea unui P.I.N.(numar personal de identificare).Parola generata de Digipass ofera utilizatorului posibilitatea de a accesa serviciul de Internet banking si de a transmite operatiunile prin Internet.

Internet banking este unul dintre serviciile financiare cu un nivel de utilizare mai redus. Astfel, dintre clientii serviciilor financiare, sub 1% folosesc Internet banking-ul. Utilizarea redusa de catre romani a serviciilor financiare oferite prin intermediul Internetului nu este diferita de tendinta din intreaga lume, dar cert este ca ea nu se datoreaza slabelor performante ale sistemului electronic sau neprofesionalismului realizarii unor site-uri web.

Statistici referitoare la valorile globale ale principalilor indicatori raportaţi de instituţiile bancare, pe tipuri de instrumente de plată cu acces la distanţă :

ANUL Tip Instrument

Total Valoare Tranzacţii echivalent

EURO pe AN / instrument

Total Număr Utilizatori pe

AN / instrument

Total Număr

Tranzacţii pe AN /

instrument

2006

internet banking 65.278.270.813,84 440.562 7.957.659home banking 59.938.699.698,84 71.887 8.499.339mobile banking 13.785.710,18 108.826 144.211Total instrumente pe

2006 125.230.756.222,87 621.275 16.601.209

2007

internet banking 47.451.161.213,27 1.061.190 10.624.529home banking 92.259.831.327,73 141.453 11.725.477mobile banking 29.741.471,03 337.979 178.784Total instrumente pe

2007 139.740.734.012,03 1.540.622 22.528.790

2008

internet banking 85.597.200.084,47 2.517.808 20.042.688home banking 143.440.859.725,43 329.940 15.068.159mobile banking 25.723.846,70 231.618 144.980Total instrumente pe

2008 229.063.783.656,60 3.079.366 35.255.827